GSM info-hobby DIN LUMEA COLECȚIONARILOR Nr. XXI

DLC anul II

DIN

info-hobby 2/2015 KIRIAC DRAGOMIR UN OM PENTRU ETERNITATEA FILATELIEI ROMÂNEȘTI MONEDE și TIMBRE din PATAGONIA Reacții la comunicatul Romfilateliei TIPURI DE HÂRTIE CU FILIGRAN UTILIZATE LA TIPĂRIREA EMISIUNILOR POȘTALE ROMÂNEȘTI (II) FOTOGHICITORI MONDORADIO EXPOZIȚIA FILATELICĂ INTERJUDEȚEANĂ NATURA 2015. Ediţia a 36-a. Regulament

ȘTIRI ! INFORMAȚII ! ȘTIRI !

Revista FILATELIA (nr.629) ADEVĂRUL repus în drepturi INSIGNOGRAFIE De ce-i frumoasă filatelia ! FALSURI

București - România

info-hobby XXI

apare ori de câte ori este necesar

KIRIAC DRAGOMIR - UN OM PENTRU ETERNITATEA FILATELIEI ROMÂNEȘTI Ne amintim, periodic, de cei care au desțelenit, înaintea noastră, câmpurile vaste ale filateliei românești. Sunt oameni care merită toată recunoștința pentru moștenirea lăsată. Îmi vine în minte o zi de februarie, de la începutul anilor '90, când am fost invitat la ziua aniversară a patriarhului filateliei românești Kiriac Dragomir (4 februarie 1910 - 19 martie 1999).

Rămâne pentru mine o seară de neuitat plină de povești filatelice, și nu numai, care de care mai incitantă. Deși aflat la o vârstă înaintată, mintea lui nenea Kiri, funcționa la capacitate maximă.

De-a lungul vieții, a strâns în jurul său, generații de filateliști. I-a îndrumat și sfătuit, mulți dintre ei călcându-i pe urme în domeniul cercetării filatelice, având la rândul lor zeci de articole, studii și cărți publicate. „Era un veritabil du-te vino pe strada Ghiocei în casa acestui om sfătos, descinzând parcă dintr-o galerie a vechilor și adevăraților boieri de odinioară, încât puteai fi aproape sigur că-i vei întâlni, în vila de la nr. 26, pe un Gr. Racoviceanu, dr. Valeriu Neaga, Pompiliu Voiculeț-Lemeny, Ilie C. Demetrescu, Dumitru Biala, Onig Tulbendjan, Nicolae Tripcovici, Viorel Buzoianu, Willy Nathansohn, Vladimir Bobeica, Gore Popescu, Mircea Stănculescu, Adrian Dumitrașcu, ori filateliști sosiți din provincie precum Dumitru Passalega și Alfred Nicolau de la Craiova, Nerva Târnăveanu de la Tg. Mureș, C-tin Hanu, Mihai Ceucă, Ioan Catană de la Bacău, Nemeș de la Deva, Gh. Cserni de la Arad și mulți alții.” după cum ne comunică alt guru al filateliei și cartofiliei, rudă apropiată, Silviu N. Dragomir, într-un articol publicat cu ani în urmă.

O viață deloc ușoară cu realizări deosebite în plan profesional, pașii purtându-l prin toate provinciile țării și peste hotare. A lăsat în urmă Plantația Eroilor de la Dalnic (o mare pădure de 200 ha)iar imediat după război a reușit, prin luarea unor măsuri absolut novatoare la acea vreme, asigurarea aprovizionării alimentare a Bucureștilor, în condițiile unor lipsuri tot mai pronunțate. A venit și „recompensa” din partea regimului „democrat-popular”, trecând prin închisorile comuniste între 1952 și 1955.

Marea dragoste pentru cercetarea filatelică l-a făcut, însă, pe Kiriac Dragomir să treacă senin peste toate asperitățile vieții lăsându-ne moștenire o lucrare monumentală pentru filatelia românească Monografia mărcilor poștale românești, concepută în trei volume.

Amintesc doar că în volumul I, Kiriac Dragomir tratează pe larg cele două emisiuni CAP de BOUR (22 iulie - 31 octombrie 1858 și 1 noiembrie 1858 - 5 mai 1862).

O altă lucrare complexă este Ștampilografie poștală. România 1882-1910, o contribuție deosebită în domeniu.

Catalogul mărcilor poștale românești'74, scos de Editura Științifică, al cărui autor este pentru perioada clasică și modernă (1858-1927), precum și pentru partea a treia: mărci de serviciu, întreguri poștale, poște locale, poșta română peste hotare și poște străine în România, rămâne un alt instrument de referință în ceea ce privește calitatea informațiilor oferite colecționarilor. Niciun alt catalog, editat după această dată, nu a putut ignora informații publicate în această lucrare căutată și în zilele noastre. Mulțumim, nenea Kiri !

DRAGOMIR, Kiriac. Mărcile poştale clasice româneşti litografiate în perioada 1865-1872. Bucureşti, 1971.

DRAGOMIR, Kiriac. Monografia mărcilor poştale româneşti. Vol. I. Bucureşti, 2008.

DRAGOMIR, Kiriac. Ştampilografie poştală. România 1822-1910. Târgu Mureş, 1990.

DRAGOMIR, Kiriac; Surpăţeanu, A. Catalogul mărcilor poştale româneşti ‘74. Bucureşti, Ed. Ştiinţifică 1974.

N.B. Mulțumiri dlui Silviu N. Dragomir pentru interesantele date puse la dispoziție.

02 Din lumea colecționarilor

Info-Hobby 2/2015

MONEDE și TIMBRE din PATAGONIA* Julius Popper (15 decembrie 1857 București - 5 iunie 1893 Buenos Aires). Inginer de mine, geolog, explorator și cartograf absolvent al Școlii Naționale de Poduri și Șosele Sorbona. Membru al Institutului Argentinian de Geografie (în spaniolă Instituto Geográfico Argentino), membru corespondent al Societății Regale de Geografie de la București. Realizările cele mai importante: planificarea și sistematizarea orașului Havana; programul de urbanizare a orașului New Orleans; colonizarea Patagoniei.

După absolvirea studiilor universitare, pleacă în căutarea unei slujbe la Constantinopol. De aici ajunge în Egipt, unde lucrează la întreținerea Canalului Suez. Călătorește, apoi, prin Orientul Mijlociu ajungând până în India, China și Japonia. Cu prilejul acestor călătorii, ca și în tot restul vieții, întreține o strânsă corespondență cu secția de geografie a Academiei Române. O nouă călătorie îl va duce în Siberia, de acolo în Alaska, apoi în Canada și Statele Unite, unde rămâne o perioadă la New Orleans, participând la programul de canalizare și urbanizare a orașului. În anul 1882 proiectează sistematizarea orașului și portului Havana - Cuba (pe atunci colonie spaniolă). Din Cuba pleacă în Mexic, unde face lucrări de cartografiere și debutează ca ziarist la publicația emigranților Diario de Los Forasteros. Știrea despre descoperirea unor nisipuri aurifere în Țara de Foc de către Serrano Montaner îi parvine lui Popper în anul 1885 (la vârsta de 28 de ani), pe când se afla în Brazilia. Ţara de Foc se află în sudul Americii de Sud. Zona de vest aparține statului Chile, iar cea de est Argentinei.

Ajuns la Buenos Aires, Popper intră în relații cu societatea politică și cu oameni de afaceri din Argentina, cărora le expune planul său: descoperirea aurului din Santa Cruz, într-o regiune pe care a denumit-o „râpa dezolării” fapt care putea aduce Patagonia în prim-planul exploatării aurului din Argentina. Compania Anonimă El Dorado îl trimite pe Popper la începutul anului 1886, pentru a studia și estima șansele exploatărilor miniere de la Cabo Vírgenes. La reîntoarcerea în Buenos Aires el prezintă o expertiză preliminară considerând că exploatarea auriferă ar putea fi mai productivă, așa că începe să strângă personal și materiale pentru organizarea unei explorări științifice mai temeinice în Țara de Foc. Locul unde dorea Popper să-și organizeze expediția se afla în partea de nord a Insulei Mari a Patagoniei. La 7 septembrie 1886, el s-a îmbarcat pe un vapor englez către orașul Punta Arenas (Chile).

Bagajul expediției lui Popper cuprindea instrumentar geologic, arme, aparate fotografice, o duzină de catâri, alimente, îmbrăcăminte de iarnă și câțiva cai. Grupul era format din: Julius Popper, în calitate de șef, inginer, căpitan, mineralog, cronicar al expediției și fotograf; Julius Carlson, inginer minier și metalurgist și câțiva colaboratori pe partea tehnică. La Punta Arenas, recrutează și un grup de salahori (peoni), în total, 18 oameni. Popper ceruse autorizație pentru a transporta și oameni înarmați, ca o gardă personală. Traversează Strâmtoarea Magellan și, după o scurtă oprire la Punta Arenas, debarcă în Golful Porvenir. Traversează insula și ajunge în Golful Inútil la San Sebastián, stabilindu-se în nordul golfului aflat la Oceanul Atlantic în punctul unde începe peninsula, care închide golful prin partea de est. Așa cum prevăzuse, plajele atlantice ale Țării de Foc conțineau aur, într-o cantitate mai mare decât în restul Patagoniei.

La 5 martie 1887, la prima sa conferință publică, organizată sub auspiciile Institutului Argentinian de Geografie, prin cuvinte simple și convingătoare, înarmat cu o colecție mare de fotografii, hărți, arme, ustensile indigene și mostre de nisip aurifer aduse din Țara de Foc, a trezit un interes nesperat de participare la subscripția publică de acțiuni pentru înființarea societății anonime Compañía Anónima Lavaderos de Oro del Sur. Urmează o perioadă plină de tot felul de întâmplări demne de un serial de aventuri.

Reținem pentru materialul de față faptul că lui Popper i se acordă, în mod oficial, o serie de privilegii: dreptul de a dispune de o armată proprie, cu uniforme și armament, dreptul de a bate monede proprii din aur și de a emite timbre poștale. Acestea purtând inițiala numelui său, îi creează, evident, probleme cu autoritățile locale. În anul 1891, Popper își brevetează, cu nr. 830, Mașina de separare a aurului (Cosechadora de Oro) care, după el, este capabilă să spele 75 de tone de nisip pe zi, extrăgând 99,6% din aurul pe care-l conține nisipul extras. Instalația este expusă în Muzeul Capătului Lumii din Ushuaia, în aripa dedicată lui Julius Popper, alături de camera sa de lucru și de alte obiecte legate de viața și activitatea sa. În anul 1889, în timpul șederii sale în Țara de Foc, Julius Popper a bătut propria sa monedă de aur, care a purtat denumirea de Popper. El a emis două tipuri de monede, de 1 gram și de 5 grame. Unele surse susțin că s-au emis 1.000 bucăți din piesa de 5 grame și circa 5.000 bucăți din piesa de 1 gram la monetăria din El Páramo (piese mai grosolan realizate), iar la monetăria din Buenos Aires s-au turnat monede din circa 175 kg aur. Numismații care studiază această emisiune monetară neobișnuită și foarte rară astăzi n-au reușit să stabilească precis cantitatea de aur transformat în monede la monetăria din El Páramo.

Câteva matrițe ale monedelor provenite fie, în exploatarea minieră din Țara de Foc, fie la monetăria din Buenos Aires sunt păstrate la muzeul amintit Museo del Fin del Mundo din Ushuaia (Țara de Foc), precum și la Museo Numismatico del Banco de la Nacion din Buenos Aires.

Atenție ! Asociacion HANIS (Asociația pentru Istoria, Antropologia și Mediul Natural din Insulele de Sud și Antarctica), în colaborare cu Museo del Fin del Mundo (Decretul Teritorial Nr. 621/79) a reconstituit, în 1994, o matriță cu care s-a realizat o emisiune limitată de compania Auro Sur, replici ale monedei de 1 gram bătută de Julius Popper. Aceasta replică a monedei emise de Popper se vinde în mod curent, în cadrul muzeului, înseriată și cu certificat de autenticitate.

R

Info-Hobby 2/2015

Din lumea colecționarilor 03

Prima monedă de un gram (12,5 – 13 mm) avea o inscripție pe avers circular: „Tierra del Fuego - 1889” și în mijloc, peste un cerc simbolizând o grămada granule de aur, „POPPER”; pe revers: „El Paramo - Un gramo”, iar într-un cerc interior, care imită granulele de nisip aurifer, sunt reprezentate, încrucișat, un ciocan și un târnăcop. Sub acestea sunt inscripționate, cu litere mici : „AU.864-AG 132” reprezentând titlul aurului (864 părți aur și 132 argint).

Moneda de 5 grame (17,5–18 mm) are pe avers o inscripție circulară „Tierra del Fuego - 1889” și în mijloc, peste ciocanul încrucișat cu târnăcopul, situate într-un cerc interior, este scris „Popper”.

Pe revers scrie, circular, „Lavaderos de oro-Del sud” (Compania pentru spălarea aurului din sud), denumirea unei societăți destinate strângerii fondurilor necesare exploatării aurului din sud și care reunea personalitățile capitalei Argentinei. În centrul monedei, într-un cerc cu aceeași simbolistică, este cifra 5, iar peste acesta este inscripționat „Gramos”. În partea de jos a cercului este inscripționat titlul „AU.864-AG 132”. În catalogul numismatic Krause aceste monede sunt evaluate pentru starea VF la 650 dolari piesa de 1 gram, și 3.000 dolari piesa de 5 grame.

Colecționarii de timbre, desigur sunt interesați de marca poștală emisă de Julius Popper. Ea a fost desenată de către Rodolfo Soukup (litograf argentinian) și imprimată de către J. H. Kidd y Cía. de Buenos Aires, cei care imprimau timbrele poștale argentiniene în acea epocă.

Timbrul, de culoarea roșu carmin, reprezintă simbolul activității de minerit, ciocanul și târnăcopul, peste care este desenat un soare, care are în centru litera P (Popper); acest ansamblu de imagini este înconjurat de o bandă cu titlul TIERRA DEL FUEGO. Ca supliment, în partea de stânga-sus se află o stea cu cinci colțuri și în partea din dreapta jos o scrisoare. Timbrul poartă înscris pe el DIEZ CENTAVOS ORO LOCAL și cifra 10 în fiecare din cele patru colțuri.

Emisiunea primului timbru de 10 centavos, echivalent cu 10 centigrame de aur pur, s-a realizat în anul 1891. Aceasta a reprezentat un impuls pentru mesagerii care transportau scrisori între diferitele așezări ale Companiei (El Páramo en San Sebastián, Carmen Sylva, mai la sud și Río Grande - Colonia Popper).

Scrisorile care circulau între diferitele așezări ale companiei erau francate numai cu timbre Popper. Acest timbru local sau „marcă de control” al mijlocului de transport local a circulat de la începutul anului 1891 până în luna august a aceluiași an. În localitatea Bahía de San Sebastián funcționa un oficiu poștal, cu un administrator sau șef.

Era vorba de Ramón L. Cortés, comisar al poliției din San Sebastián, care îndeplinea această funcție onorific. Într-o scrisoare adresată Directorului General al Poștei și Telegrafului, acesta l-a denunțat în iulie 1891 pe Julius Popper că utiliza o emisiune de timbre de o legalitate îndoielnică.

De aici un întreg scandal.

Julius Popper, într-o scrisoare adresată Ministerului de Interne, preciza motivul emiterii acestor timbre poștale: „Așezările mele din Țara de Foc se află deseori fără nici o legătură de comunicare cu restul continentului pentru perioade mai mari de șase luni. Acolo muncitorii nu lucrează ca salariați, ci primesc o casă, unelte și mașini de lucru gratis, precum și o parte din aurul pe care îl extrag din sol, praf de aur, care în timpul intemperiilor, în câmp deschis, este imposibil de manipulat sau fracționat, fără pierderi considerabile. Pentru a evita aceste inconveniente, am început să batem aurul în Casa de la Moneda din Buenos Aires, sub formă de medalii, indicând greutatea lor și titlul pe care îl reprezintă, și nu reprezintă valoare monetară. Dar este dificil de a bate medalii pentru fracțiuni inferioare de 1 gram și ținând cont de faptul că de multe ori există diferențe de centigrame de aur, a trebuit să emitem valori sub formă de timbre, care reprezintă conform inscripției 10 centavos sau centigrame de aur local din Țara de Foc, adică a zecea parte dintr-o medalie.”.

Cert e faptul că timbre poştale emise de Julius Popper apar ştampilate în diferite colonii ale Ţării de Foc. În urma repetatelor lovituri, la sfârșitul anului 1889 Compania Anonimă „Lavaderos de Oro del Sur” dă faliment și își încetează existența. „Descoperirea zăcămintelor de aur se află la originea creării unor întreprinderi pentru exploatarea lor, cea mai importantă fiind condusă de inginerul Julius Popper. Dar lucrările lui Popper au trebuit să fie întrerupte din cauza incursiunilor bandelor de aventurieri (Chilieni) venite din Punta Arenas să distrugă locurile de exploatare” - scria, pe 13 decembrie 1889, publicația argentiniană La Prensa. Într-o a doua conferință în cadrul Institutului Geografic Argentinian Popper expune harta limitelor internaționale ale Țării de Foc. Cu această ocazie, el nu îi prezintă pe băștinași ca pe o rasă inferioară, contrazicând imaginea indigenilor războinici, cum era prezentată în presă. El lansează ideea că creșterea oilor ar fi în viitor mai profitabilă decât exploatarea aurului. Pentru a reveni în Țara de Foc, i se oferă lui Popper goeletele Julieta și Toro de către guvernatorul Strâmtorii Magellan, ambele fiind nave aflate sub drapel chilian. Harta teritoriului este considerată a fi unul dintre cele mai valoroase pentru stăpânirea argentiniană asupra Canalului Beagle.

Popper prezintă Congresului un proiect de colonizare pentru indigeni. Guvernul argentinian îi acordă românului 80.000 hectare în Țara de Foc pentru a-și realiza proiectul. El repartizează loturi de 100 hectare la 250 familii de băștinași, adică 55.000 hectare îi rămân lui Popper. Acesta începe să construiască locuințe, biserici, să aducă alimente locuitorilor, aflați în număr de vreo 2.000.

Dar Popper nu se oprește aici. Cere să i se acorde în concesiune 375.000 hectare în Țara de Foc pentru a aduce 100 familii din Europa și 40.000 de oi, oferindu-se să execute diferite lucrări, cum ar fi canalizarea Râului Grande, un chei la San Sebastián, un far, 100 km de șosele, locuințe pentru cele 100 familii. Realizează un proiect pentru facilitarea navigației prin Strâmtoarea Magellan prin intermediul remorcherelor; un alt proiect pentru a extinde linia de telegraf de la Viedma până la Cabo Vírgenes și de la Cabo Espíritu Santo la Strâmtoarea Le Maire. Un alt proiect de-al lui Popper, nerealizat, viza înființarea unui oraș maritim și pescăresc în Țara de Foc, care să se numească Atlanta ce urma să concureze cu puterea comercială a orașului chilian Punta Arenas.

04 Din lumea colecționarilor

Info-Hobby 2/2015

Spirit vizionar, Popper a dotat Țara de Foc cu instrumentele esențiale funcționării unei societăți: a elaborat legi și regulamente, i-a pedepsit pe cei care le încălcau, a înființat o poliție locală, a organizat un serviciu poștal pentru care a tipărit timbre, a bătut monedă.

De asemenea, a creat o flotă care făcea curse periodice între El Páramo și Punta Arenas. Se poate spune chiar mai mult: a revoluționat întreaga societate argentiniană, creând germenii capitalismului într-o lume de agricultori și crescători de vite.

Pentru turistul care merge în Țara de Foc, denumirile geografice par ciudate. Majoritatea denumirilor sunt atribuite indienilor, dar, de fapt, multe din denumirile geografice din Patagonia sunt românești. Aceasta se datorează inginerului român Julius Popper, care și-a testat, la sfârșitul secolului trecut, calitățile de conchistador. El a dat reliefului sud-american nume, pe care le respecta mai mult, din țara sa de origine. Și astăzi, Popper este considerat de argentinieni ca fiind de origine română, foarte rar pomenindu-se de faptul că era evreu. Astfel, au primit denumiri românești: râul Ureche, munții Lahovary, Manu și Rosetti, scriitorul pașoptist fiind imortalizat în plus și printr-un Rio Rosetti. Regina, în numele căreia a declarat că a „cucerit” Țara de Foc, a fost imortalizată pe insulă prin munții Carmen Sylva (Regina Elisabeta I a României), munți aflați la vest de golful San Sebastian. Tot în acești munți unul din vârfuri se numește Punta Sinaia.

Călătoriile lui Popper și descoperirile sale au fost comunicate la Instituto Geográfico Argentino din Buenos Aires, la 5 martie 1887.

Comunicarea a fost publicată în broșură în spaniolă, franceză și română. În semn de apreciere, bulevardul principal și un mare complex comercial din sudica metropolă americană, Buenos Aires, îi poartă numele.

Julius Popper a fost și membru corespondent al Societății Regale de Geografie de la București, în al cărei Buletin a publicat mai multe scrisori despre cercetările sale din Țara de Foc (1889, 1892) și căreia i-a trimis un album cu fotografii. Într-una din aceste scrisori, Popper își exprimă regretul că n-a mai putut reveni în țară de mulți ani declarând, „M-am născut român, sunt român și voi muri român, deși mă găsesc în mările antarctice.” Mai multe relatări despre aceste călătorii, despre locurile pustii si inospitaliere și despre frumusețile lor înfricoșătoare au apărut, în românește, în ziarul Românul, în 1891.

Poșta Română l-a celebrat pe exploratorul român în 1986, pictorul Avram Ștefan, prezentând, pe fondul hărții Țării de Foc, portretul lui Julius Popper. *

Apud http://ro.wikipedia.org/wiki/Julius_Popper

Reacții la comunicatul Romfilateliei „Mulțumesc că m-ați amintit in buletin. Doar ca info: am colecționat piese filatelice, flora și fauna din toată lumea, plus anii 1960-1970 România. Eram abonat și cu pile și suprapreț am obținut și ceva colițe nedanturate (cu tiraj redus n.n.), la care se ajungea mai greu. Acum câțiva ani am vrut să valorific câte ceva la comercianți din Köln si Düesseldorf. Mi-au arăta cutii pline cu asemenea pleavă, greu vandabilă pe aici, cu care România a invadat și a saturat, pe atunci, Occidentul.

Atenție ! Încă înainte de a le pune în vânzare în România, tocmai ca să nu poată face românașii vreo bișniță la o eventuală călătorie. Și acum tineți-vă bine: mi s-a oferit max. 3% din prețul de catalog Michel. Le-am pastrat și o parte le-am facut cadou unora interesați și de bună credință. / ... / Și Cațavencii de la ROMFILATELIA latră din toate puterile, de parcă ar fi buricul pământului.

Două menționări: cataloagele sunt sponzorizate de comercianți și negustori, sunt făcute PENTRU ACEȘTIA !!! și servesc drept instrumente în strategia de vânzare. Dovedesc sărmanului cumpărător că piesa e valoroasă (la unele piese e justificat, ca alibiu, dar astfel de piese apar foarte rar în vânzarea liberă, deci nu incomodeaza procesul și strategia. La târguială, vânzătorul se arată „mărinimos" și-ți face o reducere zdravănă, căci cunoaște realitatea. Cumpărătorul e fericit, trăiește cu sentimentul că i-a reușit un „chilipir". Apoi, vine din nou și acesta-i scopul. La cumpărat însă, comercianții se feresc ca dracul de tămâie să-ți arate catalogul.

Da, la Dv. colectionistica clasică e mai activă ca aici, oamenii încă mai sunt oarecum axați pe valori tradiționale și asta e bine. Dar până când ? Până când majoritatea vor fi scârbiți de politica de bișniță a ROMFILATELIEI și a Băncii Naționale.

Vă doresc ca aceasta să se întâmple cât mai târziu și să vă bucurați de cele colecționate.

Cu stimă, Helmut Kulhanek (Germania)” N.B. Între timp, rândunica Cristinuca se pune bine și cu președintele Johannis !

Citiţi

FILATELIA ◊ CURIERUL FILATELIC ◊ philatelica.ro MAGAZIN DE FILATELIE, CARTOFILIE şi NUMISMATICĂ Un pic mai bine informaţi ! Contează !

Info-Hobby 2/2015

Din lumea colecționarilor 05

TIPURI DE HÂRTIE CU FILIGRAN UTILIZATE LA TIPĂRIREA EMISIUNILOR POȘTALE ROMÂNEȘTI (II) Sergiu-Marian Găbureac

Preluarea puterii de către „popor”, în frunte cu „vajnicul” conducător, Partidul Comunist Român, dă naștere la adânci prefaceri în toate domeniile, ilustrând de fapt noile date politice și economice europene. Acest lucru se va reflecta și în plan poștal, odată cu tipărirea primelor emisiuni și efecte poștale ale Republicii I. Astfel, administrația poștală română introduce, pentru securizarea mărcilor poștale, un alt tip de filigran, începând cu emisiunea din 22 noiembrie 1948 POȘTA AERIANĂ. Între 1948 și 1951, 44 de emisiuni poștale au fost imprimate pe hârtie albă cu filigranul XV. Filigranul XV - RPR are o bună vizibilitate și poate fi întâlnit în toate cele opt poziții posibile.

Caracteristici: înălțimea literelor - 17 mm; primele două litere sunt legate, a treia separată.

La emisiunea PLANUL CINCINAL 1951-1955 la două din cele 12 valori, 2 și 11 lei, se întâlnesc două tipuri de filigran. Explicația. Fiind o emisiune de mărci uzuale, imprimarea s-a făcut în mai multe tranșe, între august 1951 și ianuarie 1952. Valoarea de 2 lei a avut un tiraj de 3 milioane de exemplare, iar cea de 11 lei nu mai puțin de 17.000.000 de exemplare. Dacă prima tranșă a fost imprimată pe hârtie albă cu filigran XV, următoarele au fost imprimate pe hârtie albă cu filigran XVI, spre bucuria filateliștilor specializați.

Filigranul XVI - RPR este de dimensiuni mai mici cu o înălțime de 15 mm, literele sunt legate între ele, fiind mai închis la culoare, ceea ce face ca și depistarea pozițiilor filigranului să fie mai greu de realizat.

Anul 1954 aduce ca noutate, în domeniul tratat în prezentul studiu, utilizarea hârtiei veline tot cu filigran XVI, la emisiunea 30 de ani-m-V.I.LENIN. Prima emisiune tipărită, în perioada primei republici, fără filigran apare la 17 decembrie 1955. Acest lucru se datorează imprimării prin procedeul gravurii, ceea ce impune o hârtie perfect netedă. Emisiunile imprimate prin acest procedeu au un rafinament aparte. Emisiunea cu pricina a fost dedicată aniversării / comemorării unor personalități culturale universale fiind realizată de artistul Șerban Zainea, machetator al multor emisiuni poștale românești.

Cea mai mare diversitate a hârtiei utilizată ca suport pentru imprimarea mărcilor poștale românești se înregistrează în anul 1957, când s-au folosit nu mai puțin de șapte tipuri de hârtie. Trecerea în cursul aceluiași an de la hârtia albă cu filigran XVI, la cea cu filigran XVII și, apoi, la cea cu filigran XVIII a dat naștere la un vast câmp de cercetare pentru filateliștii specializați. Cauze. Pe de o parte creșterea numărului de emisiuni, 26 în 1957, fiind anul de vârf pentru anii 1950 - 1960, pe de alta creșterea masivă a corespondenței poștale, ceea ce determină tiraje mari în timp scurt. Cum tipografii de la Fabrica de Timbre nu acordau vreo atenție direcției corecte a hârtiei la introducerea în mașina de imprimat a condus la apariția a tot felul de poziții ale filigranelor.

Mai mult din rațiuni care îmi scapă la aceeași emisiune s-a folosit hârtie cu diferite filigrane ! La emisiunile de mărci uzuale înțeleg cauza, deoarece timbrele se imprimau în mai multe tranșe funcție de necesitățile poștale, ceea ce nu era cazul emisiunile normale.

Studiul filigranelor la mărcile poștale românești a fost, cât decât, limpezit în cel de al II-lea volum al primului catalog specializat ROMÂNIA. CURIOZITĂȚI și VARIETĂȚI FILATELICE 1903-2006, apărut în 2010. Există, de asemenea, câteva studii filatelice bine documentate asupra filigranului la diverse mărci poștale românești.

Filigranul XVII - RPR este imprimat oblic-dreapta și are o înălțime de 13 mm. Prima emisiune imprimată pe o astfel de hârtie este cea dedicată Răscoalei din 1907, prima emisiune a anului 1957. Normal, odată cu introducerea noului tip de filigran ar fi trebuit să se renunțe la vechiul tip de filigran, dar, surpriză, a noua și a zecea emisiune a anului 1957 sunt imprimate pe hârtie cu filigran XVI. Mai mult, emisiunea poștală 80 de ANI DE LA RĂZBOIUL DE INDEPENDENȚĂ a fost tipărită atât pe hârtie cu filigran XVI cât și pe hârtie cu filigran ...

XVIII ! Așa încât utilizarea hârtiei cu filigran XVII și cea cu filigran XVIII la timbrele emisiunilor CAMPIONATELE DE ATLETISM , CENTENARUL INDUSTRIEI PETROLIERE ROMÂNE, SATELIȚII ARTIFICIALI AI PĂMÂNTULUI sau ADY ENDRE - 80 DE ANI DE LA NAȘTERE nu trebuie să ne mai surprindă. Lipsa de profesionalism se manifesta din plin și în acest domeniu. Jumătate din din emisiunile anului 1957 vor fi imprimate integral pe hârtie (albă 12; velină -1) cu filigran XVII. Filigran XVIIB - RPR este cauzat de modul în care a fost legată sita pentru imprimarea Filigranului XVII la fabricarea hârtiei pentru timbre. Astfel s-au creat cerculețe între primul și ultimul rând al matriței, ceea ce conferă o raritate mare a unor astfel de piese, mai ales că în perioada aceea mărcile poștale românești erau puse în vânzare până la epuizare. Cum sârma cu care a fost legată matrița are forme aleatorii, unii, mai catolici decât papa, prezintă diferite variante.

Prima emisiune tipărită în totalitate pe hârtie cu Filigran XVIII - RPR este cea dedicată Bătăliei de la Mărășești. Caracteristici: toate literele, dispuse oblic, sunt legate între ele și au o înălțime de 13 mm. Acest tip de hârtie a fost utilizat doar la zece emisiuni poștale, din care la șase împreună cu alte tipuri de hârtie.

06 Din lumea colecționarilor

Info-Hobby 2/2015

În anii următori s-a revenit la hârtia cu Filigran XVII. Există și cazuri când la aceeași emisiune poștală s-au utilizat mai multe procedee de imprimare. De plidă, la emisiunea ZIUA AVIAȚIEI (1960) valorile de 35, 40 și 55 bani au fost imprimate prin procedeul heliogravurii, restul valorilor emisiunii find imprimate la offset. Funcție de modul de imprimare și tipurile de hârtie sunt diferite: hârtie velină cu filigran XVII pentru cele menționate, iar celelalte valori (10, 20 bani, 1,60 și 1,75 lei) pe hârtie fără filigran. Situație întâlnită și la emisiunea 500 DE ANI BUCUREȘTI (1959), seria fiind pe hârtie cretată - heliogravură, colița pe hârtie velină fără filgran - gravură.

Anul 1958 aduce două noutăți. Prima constă în trecerea la hârtia albă-cretată, ceea ce este faza spre hârtia cretată. A doua este premieră absolută la nivel mondial. Emisiunea dedicată centenarului vestitelor Cap de bour, compusă din două serii a câte opt valori (dantelate și nedantelate), precum și două colițe, a fost imprimată pe hârtie din stuf. Experimentul, deși, reușit, nu a mai fost repetat. Emisiunea rămâne ca o realizare de prestigiu a Fabricii de Timbre București atât prin estetica în sine a machetelor, cât și a imprimării prin procedeul gravurii.

Pentru prima oară, în acest an, numărul emisiunilor imprimate pe hârtie fără filigran depășește pe cel tras pe hârtie cu filigran. Consider un accident întrebuințarea în 1957, pentru imprimarea valorii de 55 bani a emisiunii 10 ANI - RPR, pe lângă hârtia albă cu filigran XVII, a unui tip de hârtie gălbuie cu filigran XVI. Același lucru este semnalat și la valoare de 1,60 lei (întregul tiraj) din cadrul emisiunii ANUL GEOFIZIC INTERNAȚIONAL din 1959. Amintesc și de existența unei hârtii cu filigran vărgat / marmorat întâlnit la exemplare ale coliței emisiunii 40 DE ANI - P.C.R., dar și la alte mărci poștale. Nu este, însă, vorba de un filigran în adevăratul sens al cuvântului, ci a unor deficiențe în timpul fabricării hârtiei. La sfârșitul anilor '50, întâlnim la multe piese imprimate pe hârtie velină, revenirea Filigranului X - LINIE (orizontal sau vertical): Uzuale (1955) - tranșe târzii, CIUPERCI și COSTUME NATIONALE (1958), MONUMENTE ALE NATURII, VEDERI DE LA MARE, JOCURI SPORTIVE DE COPII LA SATE, VITICULTURĂ (1960) și altele.

Odată cu folosirea hârtiei cretate se va renunța până la începutul Republicii a III-a la hârtia cu filigran, ultima emisiune pe hârtie cu filigran, din acei ani, fiind OAMENI DE ȘTIINȚĂ ȘI CULTURĂ ROMÂNI din 20 iulie 1962.

Hârtia cretată, care prezintă avantajul imprimării în policromie, are marele dezavantaj al erodării stratului mineral prin frecarea cu protecția de la clasor sau cu alte timbre.

La sfârșitul anilor '50 se încheie un capitol plăcut al filateliei, colecționarea mărcilor poștale circulate efectiv prin poștă. Din dorința ca filatelia să fie un hobby de masă sunt lansate pe piața filatelică mărci poștale obliterate de complezență și chiar preobliterate (prin imprimarea ștampilei direct în Fabrica de Timbre). S-a ajuns chiar la reimprimarea unor emisiuni și obliterate pentru plicurile filatelice (vezi MARINESCU, Călin. Preobliterări şi reimpresiuni ale mărcilor poştale româneşti 1952-1994. Serial. Bucureşti, în revista Filatelia, 1995-1996). În 1964 are loc o primă testare oficială a hârtiei cromo la emisiunea INSECTE DIN FAUNA ȚĂRII. Din anul 1977 devene, cu rare excepții, tipul de hârtie folosit de Fabrica de Timbre București. La excepții încadrez și emisiunile de mărci poștale uzuale imprimate pe așa zisa hârtie acte de diverse tipuri (I-VI).

Emisiunea de mărci poștale uzuale OBIECTE DE UZ GOSPODĂRESC LA ȚARĂ (22 decembrie 1982), care a circulat mulți ani, ne rezervă o surpriză de proporții. Deși filigranul utilizat la imprimarea timbrelor fiscale nu era folosit la fabricarea hârtiei pentru imprimarea mărcilor poștale, cercetătorii-filateliști au descoperit exemplare imprimate pe hârtie cu filigranul folosit pentru imprimarea timbrelor fiscale din epocă. Firesc, l-am numit Filigranul XIX - RSR. Circulă și o poveste interesantă, neconfirmată oficial. Aceste mărci poștale ar fi fost folosite pentru corespondența oficială a pregătirii Conferinței Naționale a PCR din 16-18 decembrie 1982 sau a Congresului XIII PCR din 1984 (50 B, 1 și 2 lei - imprimate și corespondența simplă internă; 4 lei pentru corespondența recomandată internă și 10 lei pentru corespondența externă !).

La începutul Republicii a III-a, Fabrica de Timbre utilizează pentru imprimarea unor tranșe ale emisiunilor de mărci poștale uzuale PĂSĂRI (25, 50 și 250 L), ANIMALE (10,150 L) (1993), PRINCIPALELE SPECII FORESTIERE (toate valorile) (1994) s-a folost noul tip de hârtie Filigran XX - FT (Fabrica de Timbre).

Ca un corolar, la colița emisiunii din 2001, dedicată vedetei fotbalistice Gheorghe Hagi s-a utilizat hârtie de import cu filigran COROLLA. Cum nu are o ordine prestabilită Filigranul XXI - COROLLA se găsește doar pe unele exemplare în fragmente. În loc de concluzie. O colecție de timbre, capătă greutate numai în măsura în care scoate în evidență studiul filatelic. Deosebirea dintre două colecții / exponate, ce tratează același subiect / temă / perioadă constă tocmai prin elementele / piesele, ce dovedesc precoupări pentru cercetare ale posesorului. Pe același criteriu se face deosebirea dintre filateliști și simpli colecționari de timbre. Informația, în această privință, este esențială.

BIBLIOGRAFIE x x x Almanah filatelic 1984. București, Rompresfilatelia,1984. p.188-192. x x x Catalogul mărcilor poștale românești. București, Editura științifică, 1959. x x x Catalogul mărcilor poștale românești. București, 1974. x x x Catalogul mărcilor poștale românești. Vol. I-II. București, 1984. x x x FILATELIA, revistă. București, 1948-2014.

Găbureac, Sergiu-Marian. ROMÂNIA. Catalog specializat ilustrat. Erori filatelice 1903-2006. București, Biblioteca Bucureștilor, 2008.

Găbureac, Sergiu-Marian. ROMÂNIA. Catalog specializat ilustrat. Curiozități și varietăți filatelice. 1903-2006. București, Biblioteca Bucureștilor, 2010. x x x Îndrumătorul filatelistului. București, 1970-1971. x x x Îndrumătorul filatelistului. București, 1978.

Info-Hobby 2/2015

Din lumea colecționarilor 07

FOTOGHICITOARE

O plăcere, să tot cauți erori ! Azi coala I finită din emisiunea de timbre GRATUIT din 1933. Apoi, coala a II-a.

08 Din lumea colecționarilor

Info-Hobby 1/2015

MONDORADIO După ce au sărbătorit ZIUA MONDIALĂ a RADIOULUI (13 februarie), la Mediateca GEORGE ENESCU a Bibliotecii Metropolitane București, membri ai Asociației RADIOCLUBUL ROMÂNIEI participă zilele acestea, în Italia, la o importantă manifestare a radioamatorilor planetei unde vor comunica și o premieră mondială realizată în cursul anului trecut. Să le urăm succes !

Cu acest prilej m-am reîntâlnit cu unul dintre cei mai mari colecționari români de aparatură radio și comunicații. O viață, pasionat de lumea undelor, Gheorghe Mihai s-a implicat cu rezultate meritorii în promovarea acestei pasiuni. A contribuit la înființarea primului muzeu de profil din România, donând numeroase piese și documente, iar cercetările sale au dus la punerea în lumină a unor adevăruri ce nu pot fi ignorate.

La recenta întâlnire am aflat că, de fapt, clădirea în care s-a aflat Muzeul Național al Literaturii a fost, inițial, Casa Scarlat Kretzulescu, construită de socrul său, marele vornic Alexandru Villara în 1839. Mai târziu a fost donată Institutului Electrotehnic București aflat sub conducerea savantului Dragomir Hurmuzescu, venit de la Iași. În 1948, clădirea este repartizată de „puterea populară” Muzeului Româno-Rus, desfiinţat în 1963. Din 1967, devine sediul Muzeului Literaturii Române până la „retrocedarea” cu mult tam-tam din 2014. „Dragomir M. Hurmuzescu (13.03.1865 - 31.05.1954), fizician, inventator, profesor la Universitatea din Iași, membru corespondent al Academiei Române, a fost fondatorul învățământului electrotehnic din România. A fost colaborator al soților Marie și Pierre Curie. A avut contribuții în domeniile electricității și fizicii razelor X. A inventat dielectrina și a construit electroscopul care-i poartă numele (1894). A pus bazele primului laborator de electricitate din țară, transformat apoi în Școala de Electricitate de pe lângă Universitatea din Iași, prima școală de fizică experimentală. Ctitor al radiofoniei românești, Dragomir M. Hurmuzescu repetă și realizează la Iași în anul 1901 experimentele de comunicație prin radio ale lui Guglielmo Marconi, Alexandr Popov și ale altora din perioada 1895-1901. În 1922, sub conducerea sa, a început să funcționeze Societatea Română de Radiodifuziune (Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România). La 1 noiembrie 1928 era difuzată în eter prima emisiune cu anunțul: „Alo, alo, aici Radio București !”, urmat de discursul președintelui societății, Dragomir Hurmuzescu.”

Revin la colecționarul Gheorghe Mihai subliniind că este și tehnician desăvârșit. Toate aparatele pe care le are în colecție sunt în stare de funcționare, povestind minute în șir istoria fiecărei piese achiziționate.

Info-Hobby 1/2015

Din lumea colecționarilor 09

ASOCIAȚIA FILATELICĂ TIMIȘOARA L’ASSOCIATION PHILATELIQUE PHILATELISTENVEREIN PHILATELICAL ASSOCIATION P.O. BOX 204 300790 TIMIȘOARA-1 ROMÂNIA

EXPOZIȚIA FILATELICĂ INTERJUDEȚEANĂ NATURA 2015 Ediţia a 36-a

Regulament I. SCOP, ORGANIZARE, PARTICIPARE 01.Expoziția NATURA 2015, marchează Luna Plantării Arborilor ce începe pe data de 15 martie.

02. Expoziția este organizată de: Asociația Filatelică Timișoara în colaborare cu Consiliul Județean Timiș și Direcția Silvică Timiş, în perioada 16-20 martie 2015, la Casa Armatei din Timișoara.

03. Expoziția NATURA 2015 este deschisă participării expozanților români și străini și se desfăşoară în conformitate cu prevederile Regulamentului de Organizare a Expoziţiilor Filatelice din România şi în conformitate cu prezentul Regulament.

04. Participarea este deschisă filateliştilor din asociaţiile sau grupările afiliate FFR, cu exponate de tematică natură, faună şi floră, protecţia mediului.

05. Expoziţia va fi organizată pe urmãtoarele clase: 5.1. Clasa în afara concursului - exponate ale membrilor juriului; 5.2. Clase de competiţie - maturi şi tineret cuprinzând exponate tematice, cu întreguri poştale, de maximafilie şi cartofilie, exponate open şi un panou şi literatură.

06. Participarea la expoziţie este gratuitã. Cheltuielile poştale vor fi suportate de participant la trimitere şi de organizatori la returnare.

07. Numărul minim de feţe de panou admise în competiţie este de 5 la maturi şi 3 la tineret (15 foi A4 pe panou).

08. Cererile de participare vor fi trimise până în data de 28 februarie 2015 pe adresa: Asociaţia Filatelică Timişoara, CP 204, OP 1 Timişoara sau pe mail: mariusvasilem@yahoo.com.

09. Exponatele vor fi trimise pe aceeaşi adresă până în data de 10 martie 2015.

10. Foile de expunere, introduse în plicuri grupate pe panouri, vor fi protejate în folii de plastic. Fiecare foaie va avea înscris pe verso numele colecţionarului. Exponatele vor fi însoţite de un inventar.

11. Organizatorii vor returna exponatele până la data de 15 aprilie 2015 (data poștei).

12. Cu ocazia Expoziţiei se vor realiza: Catalog, Diplomă, întreguri poştale şi ştampile omologate. Toate materialele vor fi distribuite gratuit expozanţilor.

13. Juriul expoziţiei va fi alcătuit din 3 membri. Juriul va acorda distincţii în rang maxim de medalie de vermeil la maturi şi argint mare la tineret.

Comitetul de Organizare N.B. Regulament primit de la dl Marius Muntean, președintele AFT.

TÂRGUL INTERNAȚIONAL AL COLECŢIONARILOR BRAŞOV BAROMETRUL PIEŢEI COLECȚIONISTICE DIN ROMÂNIA !

10 Din lumea colecționarilor

Info-Hobby 1/2015

ȘTIRI ! INFORMAȚII ! ȘTIRI !

FILATELIA (nr. 629) Am primit la redacție un nou număr al revistei FILATELIA pentru anii 2011 - 2014. În deschidere, este publicat un material extrem de interesant privind promovarea literaturii filatelice în expoziții organizate de-a lungul timpului. Chiar de la prima expoziția filatelică organizată pe Terra, Viena 1881, literatura era în Grupa I - Lliteratură filatelică specializată, așa cum ar trebui să fie la orice expoziție de profil. În 1890, la prima Expoziție Filatelică Internațională (Viena) se acordă și prima medalie de aur belgianului Jean-Baptiste Moens. De aici, începe lungul drum al studiului filatelic materializat în sute de lucrări publicate pe toate meridianele și paralelele Pământului. Din păcate, literatura filatelică de pe plaiurile mioritice a fost slab promovată la marile expoziții, accentul punându-se pe exponate.

Poate la viitoarea IPHLA va exista o mai mare preocupare din partea FFR în susținerea literaturii filatelice românești. În paginile bogatului număr (100 p.) găsim impresii de la aventurile comisarilor Ambruș la INDIPEX 2011, MARIBOFILA 2012 și BALKANFILA 2014 sau Bartoc la PHILANIPPON 2011. De la TIMBRE PASSION 2014 ne scrie g-ral de brigadă(r) Vasile Doroș, iar de la HUNFILA 2014 - Viorica Hrustovici.

Despre Poșta mănăstirească ne comunică Vasile Braia, prin comentarii pertinente, precum și o concluzie la un articol comis de rândunica Cristinuca Popescu (Romfilatelia) afirmând că articolul cu pricina pare scris de două persoane diferite !

Ciudat ! Să fie o persoană civilă și cealaltă sub acoperire !?!

Din nou aflăm noi date despre Carantina de la Turnu Roșu de Norbert Blistyar.

Nu cred că e bine să vă dezvălui întregul cuprins al revistei Federației Filatelice Române. Nu închei înainte de aminti paginile cu reproducerile ștampilelor poștale ocazionale realizate și utilizate între anii 2011 și 2014 și cu speranța reluării apariției revistei la intervale mult mai mici. Măcar trimestrial. (gsm)

ADEVĂRUL repus în drepturi Primim un comentariu la articolul privind tipurile de filgran întâlnit la mărci poștale românești. Partea I. Dl Florin Pavel are perfectă dreptate. Ultimul filigran descris MM, cunoscut sub această denimire decenii întregi, este în realitate MI (regele Mihai I). Mergând pe același raționament și filigranul CC este în reralitate C II (regele Carol al II-lea). Discuții au mai fost pe acest subiect, însă acum a venit timpul să facem rectificarea acestor greșeli preluate de cataloagele românești și străine ? Nu știu dacă falsa denumirea a fost lansată premeditat sau nu. Cert este că adevărul trebuie repus în drepturi. Ceea ce am și făcut.

Hârtia cu Filigran XIII - C II cunoaște o utilizare de peste un deceniu, începând cu anul 1931. Poate fi întâlnit în patru poziții, repet, funcție de poziția hârtiei la introducerea în mașina de imprimat. Anul 1943 aduce un filigran de o simetrie perfectă, ceea ce face să existe o singură poziție.

Hârtia cu Filigran XIV - M I este folosită de la emisiunile poștale din 1943 până la instaurarea Republicii I. INSIGNOGRAFIE La inceputul lunii Ianuarie, a apărut nr. 14 al revistei Jurnal Insignografic, editată de Asociația Colecționarilor de Insigne din România (ACIR).

Detalii pe pagina http://aciro.ro/index.html.

Primele patru numere pot fi descărcate de pe http://aciro.ro/Jurnal%20Insignografic.html Informație primită de la Iulian Lipovanu.

EROAREA, CURIOZITATEA şi VARIETATEA FILATELICĂ măresc incontestabil VALOAREA unui EXPONAT sau a unei COLECŢII !

Un sfat. Când citiți revista măriți la 150%.

De ce-i frumoasă filatelia ! FALSURI Iată o mică parte din semnalările primite de la cititorii noștri revoltați de falsurile care inundă magazinele online !

Suntem atenționați că pe piața filatelică, la magazinele online, eBay, Okazii.ro sau pe facebook apar din ce în ce mai multe falsuri la mărcile poștale românești clasice și postclasice. Achiziționate, pe bani frumoși, de unii filateliști. Apar, de asemenea făcături, realizate cu piese mai noi, pe care se aplică tot felul de supratipare fanteziste.

NOI VĂ OFERIM SAREA INFORMATIVĂ !

Editor: Sergiu Găbureac. Lector: Dumitru F. Dumitru

Ne scrieți, ca de obicei, pe gsm_as@yahoo.com

INFORMAȚIE = PUTERE !

Orice informație, articol, știre, foto sunt binevenite !

Mulțumiri celor care înțeleg să sprijine financiar apariția.

pdf

Contact: gsm_as@yahoo.com, 0731 936.615, 0752 975.130.

Blogul lui Găbu: http: //blogulluigabu.blogspot.ro/; www.facebook.com/sergiu.gabureac.3.

Nr. 2/22.02.2015