DIN LUMEA COLECȚIONARILOR, Nr. 4/2017

DLC XLVII - anul IV

HRISTOS A ÎNVIAT !

DIN

info-hobby 4/2017 Din cuprins: MARCA POȘTALĂ ROMÂNEASCĂ ÎN METASTAZĂ !

Seniori ai filateliei românești IOAN DANILIUC Care este prețul mărcilor poștale (XIII) Ideea generală despre prețuri ATAC LA FEDERAȚIE !

SĂDIREA ARBORILOR DIN PRESA FILATELICĂ ROMÂNEASCĂ INTERBELICĂ (I) ȘTIRI - ANUNȚURI - ȘTIRI LIBRĂRIA DLC

Semnalări de erori filatelice HRISTOS A îNVIAT !

București - România

Miracol filatelic !?!

DIN

info-hobby XLVII

apare ori de câte ori este necesar

MARCA POȘTALĂ ROMÂNEASCĂ ÎN METASTAZĂ !

Sergiu-Marian Găbureac În urmă cu doar 20 de ani, marca poștală românească se afla, cât de cât, la nivel european. Atât prin politica de emitere și compunere a lor, cât și prin acoperirea serviciilor poștale ale Poștei Române cu timbre cu nominalele cele mai solicitate. De asemenea, mișcarea filatelică, atât prin activitatea internă, cu asociații în toate județele țării și sedii unde putea să-și desfășoare activitatea, cât și externă, prin rezultatele obținute la marile expoziții mondiale, promovând marca poștală românească și imaginea României, obținând de-a lungul timpului zeci și zeci de medalii de aur, vermeil, argint sau bronz.

Colecționarii au primit lovitura de grație prin preluarea de către organele nou instalate după Revoluția Română a sediilor și schimbarea radicală a politicii de emitere și comercializare a mărcii poștale românești. În doar câțiva ani, de la peste 80.000 de abonamente la marca poștală românească se ajunge la câteva sute în primăvara anului 2017 !

Romfiliatelia, ruptă din C.N. Poșta Română S.A., pe care au pus mâna căpușarii noii României așa cum s-a întâmplat cu toate firmele de stat generatoare de profit, trece la politica distructivă a mărcii poștale românești.

Emisiunile de timbre poștale nu mai servesc interesele administrației poștale și nici ale Statului român. Se știe, marca poștală este peste tot în lume unul din vectorii importanți ai imaginii unei țări. Mai mult, Poșta Românăajunge în situația să-și cumpere propriile timbre, cu care să acopere serviciile poștale pe care le prestează ! Emisiunile de timbre, devin emisiuni „filatelice”, multe scoase pe criterii inexplicabile, principiul cine scoate banul are parte fiind, se pare, la ordinea zilei !

Imaginea poștală a României este terfelită în lumea filatelică mondială !... Gafele romfilanilor ținându-se lanț în cele două cincinale de activitate.

De parcă, nu erau de ajuns celelalte „realizări” postdecembriste, care ne plasează în coada Europei !

Criza, prin care trece marca poștală, trebuia analizată la declanșarea ei și luate măsurile necesare, prin organele abilitate ale statului român (Guvernul României prin Ministerul Culturii și Poșta Română, Parlamentul Românieiprin Comisiile de cultură). Semnale s-au tot dat. Nimeni n-a mișcat un deget, pilele romfilanilor funcționând din plin sau poate prostia decidenților !?! Așa s-a ajuns la colaps.

Marca poștală românească nu mai promovează imaginea țării, deoarece nu mai circulă, prezența ei în circuitul poștal, așa cum se întâmplă peste tot în lume, este aproape de 0 (zero). S-a ajuns ca timbrul românesc să fie înlocuit cu tot felul de etichete barcodate ! Jenant !

Numărul enorm de emisiuni „filatelice” frumoase ca un cancer, cu compuneri aberante (coli, colițe, blocuri, bloculețe, cartoane, plicuri „speciale” și alte trăsnăi) sunt doar pentru câteva sute de abonați, majoritatea colecționarilor renunțând la astfel de produse speculative. Pe colecționarii străini, înainte de ordinul miilor, îi numeri pe degete ! Negustorii lor nici nu vor să mai audă de actualele timbre românești. Ai noștri sunt ca și inexistenți. Nu mai vorbim de colecționarii români, care și-au oprit completarea colecțiilor la nivelul anilor ’90. Ei trăiesc o adevărată dramă prin reevaluarea emisiunilor poștale sub nominalul cu care au fost cumpărate !?! O adevărată țeapă dată celor care și-au rupt de la gură pentru a avea o colecție, amăgiți că este și o investiție ! Aiurea ! Marca românească e printre cele mai prost cotate din lumea civilizată. Chiar de către ai noștri !

Romfilanii nu servesc interesul national, ci, tot mai mult, pe cel al unor firme, persoane și diverse ong-uri. Există o inflație de emisiuni, timbre care nu au nicio legătură cu serviciile poștale de bază ale Poștei Române, cu istoria și valorile României, așa cum se întâmplă cu administrațiile poștale europene profesioniste. Nominale sunt mai mult decât speculative.

Colecționarii și cercetătorii-filateliști români sunt marginalizați. Organizarea manifestărilor de promovare a timbrului românesc pe plan intern, prin expozițiile, simpozioanele și târgurile tradiționale, nu este sprijinită în niciun fel de Poșta Română sau Romfilatelia. Participarea la expozițiile mondiale, se face prin efortul financiar al realizatorilor de exponate sau al autorilor lucrărilor de specialitate. Toate administrațiile poștale din țări membre ale Uniunii Europene sprijină concret activitatea filatelică. Financiar și logistic. La noi, se cunoaște sprijinul Poștei Române. 0 (zero).

Regimul comunist a recunoscut rolul și realizările, în plan intern și internațional, ale mișcării filatelice românești, acordând spații asociațiilor județene în care să-și desfășoare activitatea. S-a ajuns la situația, deloc onorantă pentru Statul român postdecembrist, ca acestor organizații, care promovează voluntar imaginea României, să le fie luate spațiile de hrăpăreții „democrați”. Ei aveau datoria morală să le sprijine, nu să le jefuiască !

Mai sunt doar două excepții. Una este sediul Asociației Filateliștilor din București. Fiind un spațiu aflat într-o zonă de mare interes comercial s-au încercat tot fel de presiuni și tertipuri pentru a fi preluat de Poșta Română, fără ca aceasta să aibă vreun drept legitim și moral, fiind destinat din start activității 2 filatelice. De la un spațiu, de cca 400 m , s-a ajuns la situația de a fi fost văduviți, de-a lungul timpului, de zeci de metri pătrați.

Asociația Filateliștilor din București, cu o activitate recunoscută pe plan intern și mondial de-a lungul celor 60 de ani de la înființarea asociației, se află întro situație dramatică. Prin pierderea sediului, s-ar da lovitura de grație mișcării filatelice bucureștene, unde sunt peste 90% din filateliștii României !

De aceea, orice intervenție și sprijin din partea autorităților locale și centrale este așteptată de către toți colecționarii români, mulți cercetători, autori de lucrări de referință pentru filatelia, cartofilia sau numismatica românească, cu exponate care fac cinste României, cu rezultate notorii la expozițiile mondiale.

Vorbesc de toți colecționarii români, întrucât circulă tot felul de versiuni de legi prin care Statul român să pună piedici dezvoltării acestor hobby-uri, între care filatelia a fost declarată cu multe decenii în urmă regina pasiunilor.

Suntem în Uniunea Europeană ! De ce nu se aplică legislația europeană și modelele de sprijin ale colecționarilor din țările europene și să nu se pună la cale tot felul de aberații legislative ?!? De ce promotori ai imagnii Românii sunt practic hăituiți ? Cine are interes ?

02 Din lumea colecționarilor

Info-Hobby 4/2017 Seniori ai filateliei românești

IOAN DANILIUC Doctorul Ioan Daniliuc este recunoscut drept cel mai asiduu cercetător al istoriei maximafiliei şi unul dintre principalii filateliști care au contribuit la dezvoltarea acestei ramuri a filateliei. Lucrările sale de teorie a maximafiliei şi de istorie a maximafiliei româneşti şi mondiale sunt considerate indispensabile oricărui maximafilist. Aceste lucrări s-au bucurat de un binemeritat succes şi au beneficiat de numeroase aprecieri ale maximafiliştilor. Revistele de specialitate au prezentat lucrările sale şi au consemnat ecourile pozitive.

Născut la 18 februarie 1948 în oraşul Suceava, după absolvirea Liceului Ştefan cel Mare, Ioan Daniliuc a urmat cursurile Școlii Tehnice Sanitare din Iaşi, iar în perioada 1968-1974 pe cele ale Facultăţii de Medicină Generală şi ale Institutului Medico-Militar din Bucureşti.

Activitatea filatelică organizată o începe în 1960, când devine membru al Filialei AFR Suceava unde rămâne membru până în 1974.

Din acest an activează în cadrul Filialei AFR Vrancea ca membru al cercului filatelic Unirea din Focşani, deţinând funcţiile de membru al Comitetului şi apoi secretar al acestei asociaţii. Mutat la Bucureşti în 1988, se transferă la Cercul Bucur din cadrul filialei AFR Bucureşti. Un an mai târziu este ales în comitetul de conducere al acestei structuri. În 1990 devine membru al Societăţii Române de Filatelie Tematică şi Maximafilie, unde va deține funcţia de secretar şi apoi de preşedinte. Din anul 1996 până la finele anului 2007 a fost preşedintele Comisiei de Maximafilie a F.F.R. În anul 2000 este ales în funcţia de secretar general al AFR şi membru al colegiului de redacţie al revistei Filatelia, calități pe care le deţine până în anul 2006.

La Congresul FIP de la Madrid din anul 2000, este ales membru al Biroului Comisiei F.I.P. de Maximafilie unde a activat până în anul 2004. În anul 2007 îşi înscrie numele pe lista fondatorilor Societăţii Române de Maximafilie Dr. Valeriu Neaga cu sediul la Bacău, deținând funcţia de vicepreşedinte. Concomitent, deţine calitatea de membru al Asociaţiei Les Maximaphiles Français şi al Asociaţiei Italiene de Maximafilie. În calitate de membru al mai multor comitete de organizare, membru sau preşedinte de juriu, semnatar al unor articole de specialitate, expozant sau creator de materiale filatelice (plicuri, ilustrate) și de ştampile, amprenta prezenţei sale în peisajul filatelic românesc şi european este evidentă şi recunoscută.

Dr. Ioan Daniliuc a publicat, în 2008, o lucrare de referință, monografia Maximafilia în România. Autorul declară că lucrarea sa este un „modest omagiu tuturor celor ce au dat pasiunii de colecţionar frumoasa strălucire a artei şi eleganta sobrietate a ştiinţei”. În cele 96 de pagini cu o bogată iconografie color sunt descrise cele mai importante momente ale maximafiliei româneşti şi mondiale”. În lucrare, sunt prezentate piese unicate, printre care TCV-uri din colecţia pionierului maximafiliei din România, Grigore Scărlătescu, ori facsimilele documentelor de epocă despre „fiica cea tânără şi frumoasă a filateliei”.

Lucrarea doctorului Daniliuc este prefațată de preşedintele Comisiei de Maximafilie a Federaţiei Internaţionale de Filatelie (FIP), Nicos Rangos, care îl felicită pe autor pentru modul în care prezintă „mărturii detaliate şi aprofundate a evenimentelor istorice, cu ajutorul ilustratelor maxime, însoţite de fotografii şi documente".

Anny Boyard, preşedintele Maximafiliştilor din Franţa şi secretarul Comisiei de Maximafilie a FIP, a declarat: „despre maximafilie s-au scris multe cărţi, dar niciuna nu a fost concepută ca un omagiu adus celor care au contribuit la transformarea acestei specializări filatelice, într-una din cele mai cunoscute ramuri ale sale. Lucrarea dr. Ioan Daniliuc acoperă această lacună, evocând marile nume ale filateliei internaţionale care şiau pus amprenta pe istoria maximafiliei”.

Info-Hobby 4/2017

Din lumea colecționarilor 03

Ideea generală despre preţuri * (XIII) Max Peter În cuprinsul serialului, am încercat să transmit cititorilor o idee referitoare la factorii care influenţează preţul unei mărci sau al unei piese filatelice pe piaţa liberă. Cititorii care mi-au înţeles în mod corect efortul mi-au transmis aprecieri pentru articolele, care nu nu mai pot fi găsite nicăieri în presa filatelică, nici cea scrisă şi nici cea online. Pe lângă aceste mesaje (pentru care le mulţumesc încă o dată autorilor) am mai primit şi altfel de mesaje, de la tot felul de persoane care se ascund în spatele anonimatului.Este greu să faci faţă unui grup de îngâmfaţi şi de prost crescuţi obişnuiţi cu ideile preconcepute. Chiar dacă până şi acolo se aplică regulile economiei de piaţă. Acest lucru este însă peste puterea de înţelegere a aşa-zişilor negustori care poluează lumea colecţionarilor de bună credinţă.

O parte a mesajelor au provenit din reţele ale unor instituţii sau organizaţii de stat (IP-urile nu mint niciodată). Nu am idee dacă ele au fost trimise ca sarcini de serviciu sau dacă respectivii au alte preocupări în timpul programului de lucru decât cele pentru care încasează salariul. Dar am ajuns să nu mă mai mire nimic. În primul rând, trebuie să ştiţi că preţurile sunt întotdeauna valabile pentru originale, nu pentru falsuri şi făcături (aici s-ar părea că este problema unora, am făcut timp de mai bine de doi ani o „nefăcută“: le-am spus borfaşilor pe nume, iar asta este o greşeală care nu se iartă, desigur...). În al doilea rând, hai să vedem ce este acela „preţ“: este o sumă de bani pe care trebuie să o plătească un cumpărător pentru achiziţionarea unei mărci (piese). Preţul nu este identic cu valoarea, care reprezintă suma calităţilor care dau mărcii (piesei) preţul său. În ochii unui colecţionar, o anumită marcă (piesă) care îi lipseşte din colecţie sau pe care şi-o doreşte are o valoare mult mai mare decât în ochii unei persoane neinteresate de filatelie sau de colecţionare. Această valoare poate creşte odată cu prezenţa anumitor calităţi sau însuşiri identificabile: lipsa defectelor, o stare impecabilă, aspectul foarte frumos etc.

Este de la sine înţeles că atât preţul, cât şi valoarea unei mărci (piese filatelice) sunt direct proporţionale cu raritatea acesteia. Raritatea este factorul decisiv atât al valorii, cât şi al formării preţului pe piaţă. Problema este că pe o piaţă liberă, preţul este influenţat şi de alţi doi factori: cererea directă, respectiv oferta. În ceea ce priveşte oferta, ea poate depinde de tirajul mărcii (la mărcile moderne şi/sau contemporane), ori de frecvenţa de apariţie (la mărcile/ piesele colecţionate pentru alte criterii decât cele de bază, cum ar fi erorile, varietăţile, ştampilele etc.).

Mai există un element din cauza căruia tot felul de indivizi mă agresează în mod repetat cu mesaje idioate şi pe care nu vor să-l înţeleagă. Să luăm un exemplu concret.

Pentru o anumită marcă / piesă cu un anumit tiraj, dintr-o ţară anumită, există 20 de colecţionari care o doresc deoarece fac colecţii „după catalog“. Pentru o altă marcă cu acelaşi tiraj, dar dintr-o altă ţară, există 300 de colecţionari care şi-o doresc. Ei bine, piaţa asta afurisită va forma un preţ mult mai mare mărcii/piesei pentru care există cererea mai mare. Aceasta este cauza pentru care nu există preţuri standard, fixe.

Oferta inegală de pe piaţă. Am primit multe mesaje de la deţinători (nu spun colecţionari) ai unor acumulări de mărci din anii 1970-1990. Se pare că propaganda comunistă a făcut îndeajuns de multe „victime“ care au aruncat banii în acei ani pe abonamente filatelice, iar acum nu mai pot comercializa mărcile respective decât la o mică fracţiune din banii plătiţi iniţial. După ce că mărcile din perioada respectivă nu constituie mari rarităţi, ele se mai şi găsesc din belşug pe piaţă, şi este normal ca ele să aibă preţuri derizorii, de multe ori de maculatură.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre mărcile neuzate în stare bună mai timpurii de Primul Război Mondial.

Raportat la ofertele de pe piaţă, numărul amatorilor de astfel de piese este considerabil mai mare. Acesta este unul din exemplele punctuale cele mai nimerite, dar există şi multe altele.

Eternul termen „lista de preţuri“. Numărul internauţilor care ajung pe blog în urma introducerii în motoarele de căutare a invariabilei combinaţii „lista de preţuri“ este destul de mare. Toţi au impresia că este cineva pe internet care abia aşteaptă să-i servească cu informaţii comerciale şi că ar trebui să existe undeva un fel de mercurial universal valabil.

Mulţi dintre cei care caută aşa ceva se arată miraţi că internetul nu pune la dispoziţie o astfel de listă (sau, dacă ea există, este veche şi neactualizată, fără vreo valoare de întrebuinţare). Ba chiar am rămas deosebit de surprins atunci când am primit un mesaj de la un individ care mi-a transmis că „prin refuzul de a publica lista de preţuri, ţin filatelia pe loc“. Acesta se pare că a fost cel mai nimerit exemplu al ignoranţei de care poate da dovadă un negustoraş de pe la noi şi căruia (în afara faptului că te lasă fără cuvinte) nici nu ştii ce să-i răspunzi. Poate că ar fi binevenite câteva explicaţii referitoare la lista de preţuri. Există o singură entitate care publică perioadic o listă de preţuri a mărcilor româneşti.

Această entitate însă nu deţine niciun monopol în ceea ce priveşte comerţul filatelic, activitate care în economia de piaţă românească este una concurenţială (adică orice firmă are dreptul să se înregistreze şi să efectueze comerţ filatelic).

Singura activitate care a rămas în continuare un monopol al statului este editarea, imprimarea şi punerea în circulaţie/retragerea din circulaţie a mărcilor şi efectelor poştale.

Dacă s-ar face publică lista de preţuri aparţinând acestei entităţi, piaţa ar putea suferi influenţe. Apoi, lista de preţuri nu este gratuită, entitatea o comercializează numai în formă tipărită, ceea ce înseamnă că este deţinătoare a unor drepturi de autor / proprietate intelectuală. Publicarea listei ar constitui o încălcare a legislaţiei în vigoare. În al treilea rând, chiar dacă acea listă de preţuri ar fi gratuită, credibilitatea ei este aproape neglijabilă, deoarece valabilitatea acelor preţuri se aplică numai la vânzarea de mărci de către entitatea respectivă, şi numai pentru o perioadă recentă, limitată în timp. Stocurile entităţii nu acoperă perioadele mai vechi. În al patrulea rând, lista de preţuri este inaplicabilă deoarece ea nu este onorată nici măcar de entitatea care a editat-o (nu se fac achiziţii conform acelei liste nici măcar la fracţiuni din preţurile reclamate în listă).

04 Din lumea colecționarilor

Info-Hobby 4/2017

În al cincilea rând, persoanele care editează lista respectivă nu prea au nicio legătură cu comerţul filatelic, pregătirea lor în domeniu fiind nulă. Singura activitate comercială la care se pricep persoanele respective este distribuţia de noutăţi la valoarea nominală, lucru de care ar fi capabil orice vânzător cu zece clase şi o pregătire punctuală de câteva ore.

Că nu greşesc o pot dovedi chiar ediţiile succesive ale acestei liste de preţuri: modificările preţurilor sunt făcute pur şi simplu prin aplicarea unui coeficient constant. Chiar dacă blocul a fost realizat în urma unui vădit interes comercial, USPS a ales totuşi un nominal al mărcii corespunzător tarifului celui mai uzual serviciu, la toate poziţiile. E de la sine înţeles că nu există nicio analiză de piaţă (iar şefii lor ar putea să verifice dacă există vreun document în acest sens).

Care este ideea în final ? Media preţurilor de pe piaţa filatelică este cu totul alta decât preţurile înscrise în lista „oficială“ şi nu are absolut nicio legătură cu aceasta ! „Păi nu există şi cataloage ?” Bineînţeles că există, numai că şi acele cataloage au fost realizate de persoane a căror pregătire este relativă sau aproximativă. Cotele din aceste cataloage (aşa sunt denumite preţurile din ele) nu sunt nici ele respectate de către piaţa liberă. Cele mai multe sunt influenţate de un lobby deosebit de puternic al negustorilor de mărci poştale şi reprezintă mai degrabă interesele acestora decât tendinţa de pe piaţa liberă.

Chiar şi în aceste condiţii însă, cataloagele îşi au locul lor binevenit în biblioteca oricărui colecţionar. Ele sunt deosebit de utile nu prin preţurile pe care le publică, ci prin evidenţa pe care o pune la dispoziţie celui care le lecturează. În opinia mea, cataloagele sunt instrumente obligatorii fără de care nu se poate forma o cultură filate- lică cât de cât acceptabilă.

Problema este că majoritatea colecţionarilor se zgârcesc la acest capitol şi caută totul gratis. Ei bine, lucrurile valoroase nu prea se găsesc întotdeauna de pomană !

Situaţie catalogată drept "halucinantă". Li s-a întâmplat mai multor colecţionari aşa ceva. Aproape toată lumea ştie că, vrei-nu vrei, pe parcursul timpului se acumulează multe dubluri. În condiţiile unui buget limitat, nu poţi păstra totul mereu, o parte a dublurilor trebuie să-şi găsească un stăpân nou. Cel mai adesea este imposibil de găsit persoana care să dispună de piesele de care ai nevoie, acceptând la schimb dublurile de care dispui. Tocmai de aceea, mulţi colecţionari recurg la comercializarea dublurilor sau a pieselor care nu le mai fac trebuinţă. Ei bine, un astfel de lot de dubluri este pus la comercializare cu un anumit preţ considerat atractiv pentru un potenţial cumpărător. După o perioadă, posesorul constată că nu găseşte niciun amator şi scade preţul dublurilor. Mai trece o perioadă de timp fără să apară niciun amator. Posesorul scade din nou preţul dublurilor, dar iată că dintr-o dată înregistrează mai mulţi amatori care nu văzuseră lotul de dubluri la ofertele iniţiale. Până la urmă, posesorul lotului ajunge să vândă piesele respective la un preţ de câteva ori mai mare faţă de oferta iniţială. Ei bine, aşa ceva se poate denumi drept o situaţie de conjunctură, dar s-a întâmplat de mai multe ori câtorva colecţionari. Ea însă nu este o regulă, ci mai degrabă o „glumă“ a pieţei, care nu este decât o excepţie.

Concluzia: preţul pe piaţă se formează în urma unei decizii de achiziţie a unei persoane, care decizie (oricum a-i da-o şi oricum a-i învârti-o) nu poate fi prevăzută, nu există un model matematic al comportamentului uman. Dacă cineva spune altceva, vă asigur că nu ştie ce vorbeşte. „Am nişte timbre. Cât pot lua pe ele ?“ Este una din întrebările care mi se adresează frecvent. Dacă te afli într-o astfel de situaţie, cel mai bun lucru este să apelezi la un cunoscător. Din păcate, cuvântul „cunoscător“ este o noţiune extrem de relativă. Specialişti de primă mână apreciez că nu sunt decât câţiva în România în prezent. În rest există doar colecţionari sau negustoraşi mai mult sau mai puţin versaţi, mai mult sau mai puţin specializaţi, cu o pregătire extrem de discutabilă. Niciuna din instituţiile statului nu dispune de vreo persoană/ angajat cu o pregătire nici măcar de nivel mediu.

Dacă găsiţi totuşi o persoană dispusă să vă spună câte ceva despre timbrele pe care le aveţi, este bine să reţineţi câteva reguli de bază: - manifestaţi întotdeauna rezerve faţă de persoana care se oferă să vă facă evaluarea, dar se şi oferă să vă cumpere timbrele; - cereţi persoanei să vă arate cataloagele după care s-a ghidat şi să vă justifice diferenţele dintre cotele cataloagelor şi preţurile evaluate; - ţineţi cont că evaluarea unui lot mai mare se face de regulă „la grămadă“ sau „en gros“; catalogarea piesă cu piesă este deosebit de laborioasă şi nu va pierde nimeni ore întregi sau chiar zile făcând tabele şi calcule care de cele mai multe ori nu ar merita acest efort şi timpul consumat; - dacă dintr-un timbru aveţi două exemplare, preţul pe bucată s-ar putea să fie unul; dacă din acelaşi timbru aveţi trei sute de exemplare, preţul pe bucată va fi mult mai mic; - după ce vi se face o evaluare, căutaţi pe cineva care să vă dea o a doua opinie; în situaţia în care diferenţele sunt importante faţă de prima evaluare, nu înstrăinaţi nimic până când nu vă convingeţi că nu sunteţi înşelaţi. * Preluare din lucrarea Care este preţul mărcilor poştale ? Scurt ghid destinat colecţionarilor, cu acordul autorului.

000000000

Laszlo Kallai ne îndrumă cum să depistăm falsurile la emisiunile CLUJ / ORADEA http://www.stampland.net/wp-content/uploads/philatelica.ro/2016/philatelica41-16.html

Din lumea colecționarilor 05

Info-Hobby 4/2017 Primim de la cititori Domnilor!

I-am trimis dlui Paşcanu următorul mesaj:

Domnule Leonard Paşcanu, preşedinte al Federaţiei Române de Filatelie, Propun ca în statutul FRF să fie menţionat ca funcţia de preşedinte al FRF să nu se întindă pe mai mult de două mandate. Aceasta este o cerinţă esenţială. Ca în politică. Ca în statele civilizate. Nu ca în republicile bananiere, unde un tiran se înscăunează pe viaţă şi duce de râpă dezvoltarea ţării respective. A venit momentul adevărului domnule Paşcanu: dv. sunteţi preşedinte de ani şi ani şi ani, de atât de mulţi ani, încât le-am pierdut numărul, iar sub preşedinţia dv. filatelia în România a scăzut nu mult, nu foarte mult, atât de mult încât e pe punctul de a i se cânta prohodul. Filatelia românească e pe moarte, domnule Paşcanu, iar dv. nu vă pasă, nu faceţi nimic, singura dv. grijă e să fiţi reales. Revista FILATELIA apare o dată la un an sau la doi ani, iar dv. nu faceţi nimic, doar daţi din mâini şi spuneţi că nu sunt bani.

Dar cum reuşesc dl. Nicu Salade sau dl. Dan Dobrescu să scoată trimestrial o revistă de specialitate? Pentru că se zbat, pentru că fac ceva. De ce să nu devină preşedinte al FRF o persoană performantă, domnii Salade sau Dobrescu, sau persoane care pot aduce sponsori, care pot scoate o revistă, şi mă gândesc şi la domnii Bartoc, Mureşan, Iordache. Sau la orice persoană cu dragoste de filatelie, cu energie şi capacitate managerială. Să nu se creadă că doresc această funcţie pentru mine: eu nu-mi doresc decât să fiu ce sunt, adică un cercetător al istoriei poştale al M.V.i.R. Deci eu nu vă scriu ca adversar, eu vă scriu din perspectiva celui lucid şi care trage în ceasul al 12-lea un semnal prelung de alarmă.

Din contră, am avut relaţii amicale cu dv. Când îmi scriaţi „dragă George” tradu-mi şi mie din germană pe Heimbüchler, pe Zoscsak sau pe alţi experţi germani, eu vă traduceam, benevol, cu dragă inimă. Desigur, e un moment greu pentru dv. Dar, aşa cum se întâmplă şi în politică, aţi putea rămâne preşedinte onorific, lăsând pe altcineva cu putere de muncă, cu energie, cu relaţii să continue onorabil viaţa filatelică din România.

Sunt de părere că trebuie organizat un Congres extraordinar, unde să fie ales ca preşedinte doar acela care să aducă suficiente dovezi că poate relansa viaţa filatelică din România.

Altfel, vă doresc multă sănătate, că e mai bună decât toate.

Pentru că revista FILATELIA, care mai mult nu apare decât apare, vă rog ca numele meu să nu mai apară în colegiul de redacţie al revistei. De asemenea, să nu mai publicaţi cele două materiale pe care vi le-am remis acum nu ştiu câte luni şi care încă nu au fost publicate.

George Morărel.

Domnilor, acesta este textul trimis dlui Paşcanu. În opinia mea, e nevoie de crearea unui comitet de membri care să organizeze un Congres extraordinar, în vederea revigorării filateliei româneşti. Eu pot participa la acest comitet. Dacă nu se vor găsi şi alţi bărbaţi care să salveze filatelia românească, vom lăsa generaţiilor viitoare doar sicriul filateliei româneşti.

George Morărel N.B. Ceea ce ne miră nu este conținutul scrisorii, nu e treaba noastră să-l comentăm, are cine, ci faptul că e trimisă după depunerea candidaturilor și a amendamentelor la Statutul FFR. Mai mult, scrisoarea este dată publicității după ținerea Congresului FFR din 28 martie a.c. După cum se știe, lucrările Congresului au fost deschise tuturor celor interesați să participe, iar dl Morărel, un apreciat filatelist-cercetător, putea să-și exprime direct opiniile. (redacția)

- x - x - x - x Pentru dezbateri carto-filatelice&numismatice și informații recomandăm grupul (1.661 de membri)

FEDERAȚIA COLECȚIONARILOR din ROMÂNIA https://www.facebook.com/groups/204266486348551/?fref=ts

Pentru licitații

PHILATELIC AUCTIONS ROMANIA AFIȘE, RECLAME, CĂRȚI POȘTALE NUMISMATIC AUCTIONS (1053)

http://www.facebook.com/groups/philatelicauction/?fref=ts https://www.facebook.com/groups/980649841987238/?fref=ts

https://www.facebook.com/profile.php?id=405150686271074&ref=ts&fref=ts

Studiul mărcilor poștale vă oferă mari satisfacții !

Atenție pe magazinul e-Bay sunt acceptate tot mai multe falsuri filatelice !

E mai bine este să consultați un filatelist specializat.

06 Din lumea colecționarilor

Info-Hobby 4/2017

SĂDIREA ARBORILOR O manifestare filatelică, ce promovează un subiect de interes național a ajuns la cea de-a XVIII-a ediție. Acest lucru se datorează unui inimos filatelist, col. Gheorghe Cotolan, și echipei Asociației Filateliștilor din București. Au participat 32 de exponate de profil ale unor filateliști din întreaga țară. Cele două plicuri speciale cu cele două ștampile ocazionale, precum și catalogul expoziției fac ca evenimentul să rămână pentru mult timp în memoria participanților și a celor care le-au achiziționat.

Felicitări organizatorilor și susținătorilor !

DIN PRESA FILATELICĂ ROMÂNEASCĂ INTERBELICĂ (I) E o adevărată plăcere să răsfoiești presa filatelică românească veche. La 1 ianuarie 1937 apare Revista Filatelică Română, primul număr al Societății Filatelice Române. Dețin informații despre apariția a numeroase reviste filatelice românești înainte de acest an, dar, deocamdată căutările cercetătorilor români nu s-au soldat cu găsirea lor. Datorită scanării revistelor cunoscute, începând cu anul 1937, de către Octavian Tăbăcaru (96%) și ajutoarele sale, toți filateliștii interesați de mișcarea filatelică românească de-a lungul acestor ani, au acum posibilitatea să se informeze.

Chiar în Cuvânt înainte al primului număr, coordonatorul revistei, director și administrator ing. C. N. Gheorghiu, pune accentul pe rolul educativ al colecționării timbrelor.

Adevăruri valabile și în ziua de azi, mai puțin investiția în marca poștală românească contemporană, care, prin managementul neprofesionist s-a dovedit a fi o mare țeapă pentru zecile de mii de colecționari. În același număr, C-tin Minescu, subdirector general al PTT, o figură ilustră a filateliei românești dezvoltă subiectul privind rolul cultural al mărcii poștale. Alt mare filatelist, Rudolf Zoscsak, semnează un interesant articol privind primele mărci poștale CAP DE BOR - Moldova.

M-am oprit asupra unei știri filatelice, nu pentru nota ei de senzațional, estimarea celebrei mărci poștale de un cent din Guiana Britanică, ci pentru fraza de la sfârșit. Mi-aduc aminte de lipsa de interes a autoritățile române, când Statul român a avut prilejul să achiziționeze cel mai scump ziar filatelic din lume ZIMBRUL și VULTURUL. În schimb, circulă tot felul de proiecte, prin care să fie puse tot fel de piedici birocratice activității colecționistice românești.

Articolul Origina Filateliei face o trecere în revistă a nașterii acestui hobby, la puțin timp de la apariția primului timbru în 1840, creația a lordului Rowland Hill. De la ideea unei tinere englezoaice de a-și tapeta pereții cabinetului de toaletă cu timbre circulate, pănă la apariția primelor cataloage, albume, publicații cu caracter filatelic.

Spre finalul revistei sunt prezentate emisiunile de mărci poștale românești emise în anul precedent, 1936. În total sunt 5 (cinci) emisiuni. Erau vremuri faste pentru marca poștală românească !

-o-o-o-oCatalogul mărcilor poștale din toată lumea pe https://www.stampworld.com/en/ Asociația Colecționarilor de Insigne din România https://www.facebook.com/aciro.ro/?fref=ts

Din lumea colecționarilor 07

Info-Hobby 4/2017 Remember !

Celebrul dispozitiv creat de Eugène Daguin (1849-1888) pentru ștampilarea corespondenței poștale, care a produs atâtea bătăi de cap filateliștilor preocupați de istorie poștală.

Primul tip a fost pus oficial în funcțiune la Paris în iunie 1884. Pe parcursul anilor, au apărut noi dispozitive utilizate până în anii '70 de diferite administrații poștale, inclusiv de cea românească.

Aflați aproape totul despre această invenție din lucrarea filatelistuluicercetător Dan N. Dobrescu Obliterări Daguin în România 1890 -1909, ce poate fi descărcată de aici: philatelica.ro/carte_daguin.pdf

ANUNȚURI SCHIMBURI / CUMPĂRĂRI / VÂNZĂRI Se lucrează la noua ediție a catalogului specializat ROMÂNIA. ERORI FILATELICE 1903-2016.

Apariție 2018. Orice semnalare, necuprinsă în edițiile anterioare, este binevenită.

Sergiu Găbureac - gsm_as@yahoo.com

IMPORTANT !

Tradiționala întâlnire de suflet a colecționarilor de la Piatra-Neamț va avea loc sâmbătă, 24 iunie 2017, când vor fi sărbătoriți și septuagenarii filateliei, cartofiliei și numismaticii românești.

Detalii: Viorel Nicolau - tel. 0724 69.01.65; 233 21.19.15a; mail: viorel_nicolau@yahoo.com Ați notat ?

*

Schimb / cumpăr / vând erori, varietăți și curiozități filatelice românești perioada modernă și contemporană Sergiu Găbureac - gsm_as@yahoo.com

Știați că ...

Cea mai fasificată bancnotă euro este cea de 50 ? Recent, s-a pus în circulație o nou tip, mult mai greu de falsificat. Așteptăm apariția primelor falsuri !?!

Citiţi

FILATELIA ◊ CURIERUL FILATELIC ◊ philatelica.ro ◊ Studii filatelice brașovene ◊ MAGAZIN DE FILATELIE, CARTOFILIE şi NUMISMATICĂ Un pic mai bine informaţi ! Contează !

08 Din lumea colecționarilor

Info-Hobby 4/2017 LIBRĂRIA DLC

Un album de referință dedicat maestrului Adolphe A. Chevallier (7 noiembrie 1881, Barnar - 23 aprilie 1963, Baden)

De ce-i frumoasă filatelia !

Noi semnalări, posibile erori filatelice !

Contestațiile vor fi analizate în regim de nei mărci

Autorii semnalărilor: Nicolae Costan, Candy și Nutzy. Citirea unei mărci poștale se face de la stânga la dreapta și de jos în sus.

urgență !

Așteptăm propuneri de top pentru ani cuprinși între 1903 și 2015.

O colecţie fără erori, curiozități și varietăți filatelice este ca un piure fără sare !

NOI VĂ OFERIM SAREA INFORMATIVĂ !

Ne scrieți, ca de obicei, pe gsm_as@yahoo.com

INFORMAȚIE = PUTERE !

Orice informație, articol, știre, foto sunt binevenite !

Mulțumiri celor care înțeleg să sprijine financiar apariția.

Editor: Sergiu Găbureac. Lector: Dumitru F. Dumitru Contact: gsm_as@yahoo.com, 0731 936.615 Blogul lui Găbu: http: //blogulluigabu.blogspot.ro/; www.facebook.com/sergiu.gabureac.3.

XLVII pdf Nr. 4/28.04.2017

Probabil cea mai citită publicație de profil din România !