Betia de timp, autor Eugen Evu by Hopernicus

EUGEN EVU

Beţia de timp

Editura REALITATEA ROMÂNEASCĂ - 2010 -

©Copyright – Editura REALITATEA ROMÂNEASCĂ şi autorul Toate drepturile sunt rezervate Editurii REALITATEA ROMÂNEASCĂ şi autorului VULCAN, 336200, Str. Mihai Viteazu, nr. 24, bl. 17, sc. E, ap. 1-2 Jud. Hunedoara – ROMÂNIA Tel./Fax: 0354-413554, Tel.: 0723321466 Reproducerea integrală sau parţială - digitală, mecanică, fotocopiere sau în orice alt mod - a conţinutului acestei lucrări este posibilă numai cu acordul prealabil în scris al autorului sau al Editurii REALITATEA ROMÂNEASCĂ.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României EVU, EUGEN Beţia de timp / Eugen Evu. – Vulcan: Realitatea Românească, 2010 ISBN 978-606-8175-01-0 821.135.1-1

Consilier editorial: Tehnoredactare: Coperta 1: Corectură:

Ştefan Nemecsek Mariana Jdeică „ Ochiul nopţii”- grafică de Simona Gabriela LOCSEI autorul

EUGEN EVU

Beţia de timp Acest volum a fost premiat de Filiala judeţului Hunedoara a Ligii Scriitorilor din România

Editura REALITATEA ROMÂNEASCĂ - 2010 -

motto: ...” ce greutate simt...o greutate a adevărului mă frisonează deodată cu citirea operei tale ...mă taie şi mă devoră...ce greu e să cunoşti apoi să seci disecând adevar cu ecou...atenţie, doare...” ( E.D.S.) ...Bufniţa celuilalt spectru nu mâncă seminţe...Ghemuită în aur îngheţat, veveriţa îşi rabdă rimturile epifanice” ( e. evu). „ prezenţa divinului în uman este şi prin aceea că marile noastre sentimente iau proporţii cosmice” ...(idem) Semper honor nomenque tuum laudesque manebunt ...

Adevăr zic vouă: cuvântul străvechi românesc DOR are un geamăn: ALEAN....Iar acesta se traduce global prin ALIENARE ( înstrăinare).(e.evu)

“Eugen Evu îmbină reflexia cu atitudinea vizionară în cadrele unui lirism de o remarcabilă expresivitate. Spiritul poeziei sale este ceremonios, solemn, căci poetul oficiază ritualic prin limbajulpoeziei având o evidentă propensiune pentru ceremoniile verbului. Poemele lui sunt făcute din materiagrea a simbolisticii tradiţionale ardeleneşti în care pluteşte duhul etic al vechimii sociale. Autorul simte“rănile din veac” şi e înfiorat de semnele ancestralităţii, poetica sa e un mod de a întemeia lirismul pestări şi simboluri esenţiale ale memoriei colective, uneori tonul este profetic (…). Imaginile sunt încărcate cu memorie istorică, versurile conţin dolorism specific poeţilor transilvăneni… alteori această claviatură cedează locul unui lirism în manieră hesiodică şi pilattiană în care opulenţa autumnală e proiectată în imagini euforice. Poezia lui Eugen Evu de până acum e dominată de simboluri chtonice, predomină metafora fertilităţii, prin prisma unui mister blagian al Fiinţei. Încărcat de spiritualitatea străveche ardelenească, limbajul liric al poetului are eleganţă hieratică. … O superioară conştiinţă artistică ni se reconfirmă de la o carte la alta”. Alexandru HORIA „ Proiecţiile sale au frăgezime şi candoare şi nu mai puţin o forţă reală, un timbru de “oratio vechio” o fosforescenţă arhaic păgână. Identificarea cu elementele se face printr-o vrajă melodioasă de incantaţie, care resuscită puteri sufleteşti ce păreau uitate. Buna stăpânire a versificaţiei, alegerea cuvântului poetic cu halou semantic verificat, sugestiv, iradiant, refuzul “rupturilor”, al redundanţelor, al prolixităţii converg într-o “spunere” armonioasă, cuveritabile filoane de lirism. Pentru el expresivitatea rămâne o categorie estetică fertilă”. Adrian POPESCU “Deşi nu are obsesii tematice şi se apropie cu egală dezinvoltură de orice motiv liric, există la Eugen Evu nişte nuclee semantice care-l atrag într-o măsură mai mare: energetismulardelenesc, îmblânzit de o undă elegiacă şi patosul introspectiv ţintind o identificare de sugestie mesianică; în ce priveşte evocarea matricei transilvănene, dicţiunea e calmă şi gravă; în spaţiul introspectiv tonul se schimbă, gravitatea ardelenească e însoţită de o fină acoladă de umor muntenesc… Dar el apelează şi la tehnica discursului ironic al promoţiei 80, atunci când tema poeziilor o cere, de pildă în cazul celor ce explorează introspectiv sub regimul legii morale şi implicări existenţiale”… Laurenţiu ULICI ”Eugen Evu ...„ mussica dell’anima e colori della mente …”I numerosissimi premi letterari ricevuti in Romania e all’estero confermano la validita letteraria del poeta che riesce a transformare la propria terra nella musica dell’anima e nei colori della mente… viva come La febbre dei papaveri rossi che, simbologgiando il sorriso della ragazza, sembrano volti che sorgono dal cielo profondo e schizzano verso la luce… La poesia di Eugen Evu raffigura lo spirito del suo popolo, della propria terra vista come” una terra di risanamento”, della stroia e del paesaggio arcacio, tutto dipinto in un unico quadro, quello dell’amore, della devozione, della sacralita, cuciti con il fiolo d’oro del passato in parole edimaini din particolari musicalta, profumo o misterio… „Eugen Evu sorprende certamente molti lettori che si accostano alla sua poesia. Strano, inspiegabile, pieno di una mitologia personale a capricciosa, marcato con il sigilio dell’assurdo, sull’orlo dela rabbia, mostra compasione per ogni forma di sofferenza”. Antologii din Italia

Beţia de timp

Am fost Am fost copil în iarba de acasă Plângând căzute cuiburi de sub coasă Îndrăgostit de mieii cei de pradă Prin epos înjunghiaţi şi din baladă Acolo-ntâia oară ne-am iubit În satul alor mei de la Vâlcele Ai tribului stelar, cel răzleţit (Căzut-au ochii noştri roi de stele !) Pe dealuri nu departe-n sus pe Strei Bătrân cu Gândul, tot copil cu Starea Caut cuibul de genunchi păscut de miei În piatra ce desparte-n trei Cărarea Izvorul ce dintâi l-am sărutat Numele Tău i-am dat, azi nu mai este... Şi beat de timp aştept îngenunchiat Cu fruntea-n sanctuarul de Poveste...

Eugen Evu

Poezia română Capricii rătăcind prin veac Ne pot reda din ce-am pierdut Şi-am plâns cândva cu plânsul mut Al celui singur şi sărac ? O! Câte tac şi fără leac Suspină-n spinii prearăbdării! Fricosul suflet al iertării Sub clopote ce strigă, tac ... Vânat de uliu, pitpalac În zvâcnetu-i ce cuib de pene Sânge prin ierburi care zac În crima nopţii, printre gene..

Beţia de timp

Arta poetică Şi clorofila scrie-n tulburare Împing în sus aortele-i primare Redând luminei verbul viu, din floare. * Sunt plante chinuite ce din umbră Pe-aracul invizibil în spirală Ating cu trepidaţie astrală Orgasmul radiestezic, ce adumbră. * Eu sunt boltire-asemeni cu a frunţii ... Privirea îţi aduce –n vis aproape Clar- depărtări ce le sărută munţii Şi gemene talazuri peste ape... * Vezi sferic ! Ochiul gemelar Orizontal nadir, clpesidră! cântă Inversul timp duratelor de har În naosul de tâmple te cuvântă. * Zădarnic pun zăbranic mincinoase Bătrâne cărţi, mumii ale stihiei, Cât ardem în cristelniţa de oase Străpurul Duh Român al Poeziei. 9

Eugen Evu

Curbarea spaţiu- timp Vedem boltit, ca zarea ce pe ape Tălăzuie catargele şi norii Ochii rotunzi ritmând priviri sub pleoape, A timpului rotire-o zboară-n zorii Tu, prin iubire, sferic aşternut Tăiat, mi-l vindeci doar cu un sărut.

Beţia de timp

Melos străbun În toate scânteind gustăm Cuvântul Tălăzuind pe apele-n căutare Să regăsim Străbune Estuare Ce-n harta înstelată fiecare Le-avem dintotdeauna, chemătoare Iubiri ce-au fost odată şi-or să fie Prin felurimi, aceeaşi, numai Una ! Genunchi şi frunte-altar prin poezie Împreunate-nseninând furtuna - Lumina se întoarce la izvoare.

Eugen Evu

Maria la Ostra Dacă îi scriu e mai uşor că mă simt mai trist ca o casă nelocuită şi sunt ca drumul uitat de paşii omului ca neaua viscolită pe morminte, ca apa acestui râu vorbind singur desigur cu Dumnezeu Cred că îmi e mai uşor şi îmi e mai uşor îmi aud ecoul cum pleacă îmi suport noaptea umbra îmi înţeleg visele... Probabil ea acolo Nu departe de cavoul lui Leopardi, Pe care îl tânguie mareea şi cormoranii,îngrijindu-l pe orb - cel de zile bătrânîşi colorează trecutul şi altfel numără anotimpul tăiat în două de hiatus de memoria dintre munte şi mare ... Pe ecranul din spatele frunţii 12

Beﾅ｣ia de timp

Maria Gloria Sorin Remus patru puncte luminoase se-ating se resping al cincilea se zbate-ntre ele licurici printre stele ( unele oarbeprintre cuvinte ca printre de sﾃ｢nge zﾄッrele

Eugen Evu

Neputinţa de a iubi Perfida neputinţă de-a iubi E cauza răului care-şi distruge Trăgând cu el tot ce atinge şi Ca uraganul propriu-l gol şi-l suge Urâtul este zeul tutelar O boală precum moartea ce amână Sub haina-i triumfală în zadar Hidoasa ură-a golului, păgână Umbra e-a fricii beznei, de lumină

Beţia de timp

Oratio Vechio Carte albă, carte de iarbă, brânduşă-n omăt, Leagăn de cuiburi şi freamăt de ducă... La care pagina moartea acelui poet Deja s-a-ntâmplat, zăbăucă? Nume nestatornic şi dornic de sine Inefabilul germene în cremene, sunet Vine şi pleacă, pleacă şi vine Prin somn ca ecoul de tunet Curând nu vei fi; ca şi cum nu ai fost. Nu-mi pasă, nu-mi pasă, nu-mi pasă!... De nimeni mi-i dor, îngheţat permafrost! Prin cărţi râde moartea mireasă. Carte de iarbă de dor nelumit... Soro vitregă lume, în culorile Divergente-n aceeaşi Lumina. Cuţit Răsucind în aortă viorile ...

Eugen Evu

Poezia mea Cea mai răbdată neîndurare A stărilor de sub cuvânt Tu, indicibilă chemare Şi lacom tu miraj- descânt Intraductibilă ca stare Profană-n sacru-ngenunchind Zestre bătrână-ncugetare A melosului, zeu pulsând Parnasianu-mi herb sub cruce Suit cu troiţe şi peceţi Catapetesme şi preluce Prin codrii milenarei Vieţi Mă şlefuiră voci şi semne Întru dezmierd şi sub blestem Cum panta rhei să te îndemne A coborî celest totem În nesmerita-mi vietate Sporind nesaţiu-mi fără leac 16

Beţia de timp

Când Dumnezeu în suflet zbate Astrale ritmuri ce nu tac Scriu săgetat oracol nou Melodiindu-mi , Doamne, moartea Îngăduirii ca ecou, Că încă sunt, scriindu-mi cartea Şi chinui cel mister anume Cum mierla-şi ceartă-n seară vântul Primejduindu-i cuib şi nume, Să-ţi apăr legea şi cuvântul Ard lut răpit de preamurire La zidul plângerii râzând Să nu mă iar alungi iubind Cu necruţare şi iertând Cu moarte Cea Dintâi Iubire.

Eugen Evu

Amintire Smerită smeura-n dogoare Globule roşii scuturând Pândeam ca ursu-n codrul mare, Pierdut de trib copil zburdând... O stea desculţă coborâse Poiana-n scânteieri scăldând Eram în visul dintre vise, Cum n-aş fi fost nicium, nicicând... Pe creştet mângăiat de raza Trecând prin mine mă trezii... Suia peste păduri amiaza El smeura gustând, pieri ...

Beţia de timp

La Demostene Desigur, strania absenţă E avatarul răzleţit Din cronici vechi de elecvenţă Dor fără leac mă-mbolnăvi Să gust cuvânt ca fruct muşcat Şi sâmburii să-i sparg pe piatră Esenţa Verbului curat Ci nu icoana idolatră S-o iarăşi mânc prin înghiţire Mâncat la rândul meu de Ea Limba Română- primenire Cum soarele-n lumina-i grea Prădat ca Dar şi reprimit Acolo unde nu se ştie Ci dăinuie ca miez sfinţit Splendorii dintru Veşnicie. Ador ce mor cum daimonul cel fast Trezit de gându-mi care nu-i al meu Şi-n felul cel străbun aşa adast Să-l văd (cu ochii Lui) pe Dumnezeu. 19

Eugen Evu

Elegie la Simeria Ninsori geloase muşcă pomii-n floare Îţi aminteşti ultima-mbrăţişare ? La secerişu-ntâilor miresme Rup, imprudente, vai, catapetesme Nelocuite lumi din vis trezite Altoiul vegetalelor ursite Zădărnicind, cum noi între ispite... Din seve tubluri sângele ne-mbie... Un inefabil dor duru,t ca stigmă... Cândva am nins şi noi- ce feerie! În semiotica din interregn enigmă Singur cu mine-n dalbe piruete Sunt nu departe de tristeţea lor Smerind cuvinte-n tandre epitete Cu starea întâmplării desuete De dumnezeu, căzutul în decor Tind prăbuşite braţe-n propriul gol În parcul dendrologic, la Simeria... Mai ştii Magnoliei cum dam ocol 20

Beţia de timp

Ca goliciunii tale, Esotheria, Să nu-i rănească nimbul- peţiol Zburdând puzderia? Şi neaua-i kimonoul de gheişă Ce l-aş aşterne ca să-ţi dărui, pradă Ca viscolirea asta de pastişă Sfânt kimono- livadă... Ah, gândul vinovat (ca de-un viol !) Îmi fuge prin semantice grădini Linţoliu neaua viscolind cu spini Şi sturzii orbi se tânguie domol Şi sum străini. Şi nu departe şuieră adio Un tren venind din noapte, Aurio! Şi luna spartă-n ţăndări va să cadă Ninsoarea va muri la semafoare Şi nu voi fi nici eu – un vis la pradăMagnolii vântul n-o să mai doboare ... Nicicând Adio.

Eugen Evu

Claudicaţie Îi vezi cum răsuciţi îşi trag pe drum Picioarele oloage parcă smulse În mersul şleapăt un bătrân impuls e De rădăcini betege şi de scrum E boala lor de lux, împărătească Prin decadenţa speciei din genom Prin interregn fosil copacul-om Se face moartea duh- văzduh, să-i Desfrunzească Doar capul- cuib răcit şi clătinat Purtat la vârf, ultim să cadă ... Când într-un fel cumva ghilotinat Cules de sine oţetat Râmâne putred pe zăpadă Şi totuşi! Treci cu umbra încă verde Şi se îmbie chiar, la Drumul Mare, Pom- omul fructifer să îi dezmierde Pe cei ce crengi nu rup, gustând din soare ...

Beţia de timp

Enunţul Ale Fiinţei crize sunt conştienţa morţii A Frigului prin care seisme se propagă Pe cât se depărtează ce cercurile sorţii Din epiccentrul propriu eonii le dezleagă Nici jos nici sus fiindu-şi, ci falsă raportare Prin relativitete hiatusul inept Orbecăind cu spaima abisului, concept Care abstract devoră- paradoxal efect,Tot ce în cosmos naşte, şi prin aceea, îşi moare.

Eugen Evu

Secularizare Religii ce bătrâne ca plante târâtoare Colaterale-artere tind a ucide-Aorta Divinei energii pulsând galactic soare Şi orb misterul lumii-şi succedă-n hău escorta De stele şi plantete, vii şi moarte ... Precum în cer şi-n cuget aproapele- departe Se reciproc suprimă-n Duratele primare.

Beţia de timp

Purtătorul luminii ... ( Luxferris) A suporta Fiindul cum decade Şi sumbra trepidaţie a minţii Prin golul ce ni l-au lăsat părinţii E-n inimi răsucirea unei spade Vai, dragostea ce ţine împreună Perechea jumătate cu a doua A însoritei vieţi sub moarta lună Grăbită floare-o stinge bruma, roua ... Uitarea doar. Geamăna morţii soră Mai mult ca somnul amânând demenţa Ci nicidecum Iluzia umbrivoră Şi Utopie ineficienţa Cât Dumnezeu în operă prezenţa Ca sacrificiu întru devenire O ocroteşte sieşi, nici clemenţa, Nu e deajuns, nici legea din Iubire. Femeie, Sora mea! Ca o răscruce, Ce lung se uită înapoi, spre stele... Îmbrăţişarea ni-e culcată cruce Să-nvie fiul cerului, străulce Luxferris rece-al r oştilor rebele? ... 25

Eugen Evu

Limpida goliciune La anii mei abia am înţeles Că goliciunea-i sfântă, ca oglindă În care creatorul să cuprindă Splendoarea dăruirii ( nu s-o vândă!) Se bucură de lucrul Lui, ales. Pervers e doar veşmântul ce provoacă Ca susbtitut instinct de vânătoare Doar sugerând ce- ascunde ( să nu tacă) Carnea arzând de carne doritoare ... Voila, Baudelaire bătrâne! Astăzi ştiu Şi când mă-nffrupt cu dor şi neruşine Cine ce ne-a dat chiar Cerul, încă viu Râde Natura Primăverii-n mine Cum ni s-a dat femeia de urât Să ne dezmierde fie-n veci primită Eu n-am prădat, nici dus-am în ispită Ca dracul pentru care-s pedepsit Şi nici femeii, paradis hulit,Eu nu îi port prin stigme gelozia... Cât încă-s viu şi după ce-am murit! Mă dărui să primesc, cu nebunia Luminii hrana nopţii, ca Zenit.... 26

Beţia de timp

Mariei Hedonic egoismul ne-adună şi ne pierde. Am împărţit şi viaţa şi somnul dimpreună Marele Vis nu-i spune Adio, ne dezmierde... Celui rămas bineţe să-i spunem „ Noapte Bună” Fantasma locuirii pereche se va stinge Cum brusc se rupe focul în sinea lui de vânt... Maria, nu rămâne decât un crug de sânge Am fost doar prin iubire, rămâi şi nu mă plângeGreu golul dintre braţe te cântă, cât mai sânt.

Eugen Evu

Cuget substelar Nelocuite lumi gestează răbdătoare Şi-n fiecare cândva va naşte paradisul Eternitatea oarbă-a genezelor prin visul Luminii ce străbate genunea călătoare Tu, gânditor al morţii te vindeci ca abisul Dintre cuvânt şi cuget, cu dor de întrupare Nicicând dintotdeauna în probabilitate Dumnezeime-n partea duratei. Sacrificiu Scântei zburând în spaţiu, zeiescul artificiu Al Fiinţei care arde prin veacuri inversate... Să ştim ce nu se află, aflând doar cât se poate... Glorie Morţii, taina ascunderii a toate !

Beţia de timp

Laudă florii de tutun Tandreţea violetă a florii de tutun Subtila ei toxină în camuflaju-i tandru În text se face fagur mantramic, un calandru Ca să extragi nectarul semiletal nebun A face suportabil cel rudiment de moarte Leac de imunitate păstrând atent măsura Acest elogiu iartă-l cu foşnetul din carte Pădurea ancestrală-n mirezme-mi umple gura! Cu legănate lanuri de mac şi de cicoare Îmi scaldă mama Geea şi-mi leagănă de leac Când răzleţit de gintă prin moarte sanctuare Tendinţa libertăţii, captiv duratei Veac Îmi caut copilăria divină-n alungare ...

Eugen Evu

Oximoron sau despre starea împărăţiei Ca să se nască celălalt mesia După holocaust după genocid gropi comune conquiste Din urâciunea pustiirii dintre salturile gazelei şi contrasaltul ( la jugulară al) leoaicei cu pui -în interspaţiile tot mai secătuite de sondele de ţiţei Unde firul ierbii îl devoră ultime turme şi oscilează goliciunea rudimentelor de feminitate - probabil şi acestea pentru îngerii din cer?Nu departe de ruinele repetabilei Alungăride catacombele în cuirasele în buncărele noii ordini mondiale se amplifică info- predica Westitorilor ....problema rasială reface structurile globula roşie globula albă - cireşe la ospeţele zeilor ape dulci ape sărate în ghematriile orbilor precum şi în fizica cuantică neologica în incest cu transmutaţia refăcând invers coloniile clonelor râsul nostru care plânge la naştere „ vor trece toate astea, important ce rămâne” Totul conspiră ca părţi Toate complotează ca sens de multiplu 30

Beţia de timp

Limbile din clopote care zbat golul Limbajele fracturând ciclic sistemul Foamea de părţi ai energiei primare Instabilitatea relativă a constantei zero A lui Unu-n Mulţimi Via Dolores cohorta de autodafeuri Adevăr strig vouă timpane îngroşate Adevăr îngenunchiat în părinţii care nu ne mai sunt În pruncii care nu s-au născut Adevăr supt din lapte matern din cunoaştere Tot ce a trecut va mai fi Cine sau ce eşti tu în zadar în zadar Secerişul care nu ne rezolvă condiţia Semnătura ocultă a cuiva în ce îngropăm semănând Cu acest irepresibil dor de-mperechere Pe colaterale forţând bătrâna memorie a Nopţii Cine şi întru ce ne rezolvă doar moartea Cu încetinitorul în somnul adânc Dilemele – moartea egalitară a materiei Pe drumul Damascului galateean

Eugen Evu

II. Iau trup şi repetă estincţii Natura reface structurile fisurate şi cusăturile Între două tectonice urlete Netezitor al mormintelor şi vortex urobouros Cine suntem noi în aceste cuvinte Cu bocete fadouri fanfare flaşnete cymbale Abrahami la jertfă ducându-şi fiul Şi deopotrivă berbeci încurcaţi în spini, pe muntele Moria? Ape dulci ape sărate grăsimi plăcute Elohimilor Abjurări laşitate dor de-a mai fi A mai fi ! Natură Mater materie poftind însămânţarea Probabilitate a numărului suicidar încă din spic

Beţia de timp

Carte invers citită deja rescriindu-ne La care pagină râde moartea ? Bătrâna lumină trepidând convulsiv în hybris Rase obsesive informatizare a chakrelor Să se efectueze Mutaţia? Totul complotează conspiră abjură Toate se refac din propria lor ardere Nciodată de tot În munţii tot mai instabili Pe talazurile care uită fertilizând Rămăşiţele genezelor deja restructurate În zadar în zadar falsetul pocăinţelor Nimeni supraveghind pe nimeni Îngerul Abbadon adormit pe sabia cheruvimului orb Feminitatea uzurpând rudimentele zeilor Delirul abisului pe suprafeţe

Eugen Evu

Psihotronica pe mâna copilului om Care se joacă primejdios de singur Înlocuire recesivă a idolilor Acolo, în cetăţile ziguratelor rotative Aici, în luciferismul umanismului Cărturari saduchei farisei esenieni Cvadratură a cercului vicios. Vindecări dinspre centru spre margini Experiment care nu ne mai află Sorgintea complice cu seismele vulcanii şi Dogmele stigma şi paradeigma Profetismul zadarniciilor reluate obsesiv Boala divinei origini- care ar vindeca, Paradoxal conţinând vindecarea Ca sâmbure. Ce se ocultează, rodind. „ Înghite această carte” i-a poruncit Dumnezeu Lui Isaia. În estimp să-mi amintesc Cine sunt.

Beţia de timp

III. Nu din fiară tresare oximoronul Instinctul primejduit Muşcătura nebunului. Nici din înger căzut prin dorinţă femeie. În estincţie succesive retorici estetici concepte Doliul pe curcubeele ruptului legământ Ale popoarelor Soarelui Seducţie din sublunare pulsaţii Sânge foc dezastre războaie orgasme Ale energiilor încă increate ţipenii Energofagie susţinând inefabilul În numele omului care tot vine, tot vine Cu recea scânteie astrală pe umeri Cu aure pulsatorii jur-împrejurul Craniului În zadar în zadar geniul amnezic entropic al Numărului de nume captiv în hazard ?! Cine eşti nu fiinţă cântătoare râzând Moartea melodiind-o Energie nonmaterie altheimer snop doborât În de- sine- Cunoaştere ? Iuţeala întunericului Este egală cu a luminii. Cu ochii pe orarele de aşteptare Pe fluorescenţele globulelor roşii Întrezărind rugul de rece lumină Pe ecranele inversând duratele ... 35

Eugen Evu

Vor trece toate acestea Ce a fost va mai fi - iată Fiinţa ! Precum în cer Aşa şi pe pământ. Cu infime corecţiuni: Să devină? Ce ?

Beţia de timp

Alba singurătate În transilvanica iarnă Alunec pe stradă ca pe o dublă spadă Umbra mea invizibilă Se clatină spre carosabil O întrupare posibilă Un salt peste hiatus Ameţit semaforul pe roşu Din spatele ochilor mei Zburdă sferic ninsoarea ca iepuri de angora aritmii şchiopătând metafore ecouri sperioase obsesive întrebări ale posibilei morţi la răscruce le uit instantaneu ca şi cum între ele se suprimă spontan un rudiment de instinct încă vital mai apăsător ca atunci golul dintre braţele tale golul de sub aripi retezate în penumltima glaciaţie 37

Eugen Evu

O altă femeie din când în când temperează inflamata cunoaştere tandreţe cu ochii închişi (murind) să nu refuzi niciodată Asta îi repeţi şi abjuri „ îţi mulţumesc că am murit un pic împreună” Ea vine şi pleacă vine şi pleacă Întotdeauna tot mai departe. Nimeni nu-nlocuieşte pe nimeni Prin ninsoare viscolit Ca în interiorul textului Îmi plimb rădădcinile smulse pereche privesc în vitrina de sus cum se destramă îngeriţele oarbe îmi număr lumile scadente harta stelară din creier ultima săgeată cu ochi în vârf nevăzut bună seara poate ne vom mai vedea iartă-mă poate cândva undeva dormi în braţele unui demon mai blând sau trepidezi pe minciuni scânteind acolo, în barbara condiţie 38

Beţia de timp

Mi-am rămas mie însumi Nici o dorinţă nu mă va răzbuna Nu ne vom răspunde când în sala De aşteptare cu ochii pe ceas Voi implora „ luaţi-mi cuvintele! Am trăit viaţa m-a iubit Am pregătit în amurg frig de aur Pe spatele nins al cărţilor Rostogolind amofore şi urme de genunchi Estetizând excesiv tot ce moare cu ornamentica lutierului aproape orb un multiplu ecou am sculptat rememorând pe talazuri desprinderea pe muchia spadei încă rabd că exist plutesc undeva înafara mea dedublat în bilocaţia albă îmi caut telepatic familia la Ostra, la Londra, la Carei Alunec spre seară în albul orb Pe stradă Pe dubla spadă 39

Eugen Evu

Sunt bătrân şi mai vechi Decât Luna... Viscoliţi printre gene îmi plâng imprundenţi ghiocei să dispar după colţ ca visat şi din toate iubirile nu vor mai fi nici lumea, nevermore, nessuna... niciuna...

Beţia de timp

Transmutaţii Neschimbătoare-n semantici pădurile Celula primordiei eonic pulsează Suie sevele sângele- aurele Spre cuibul din vârf, cel din rază... Fructele iernii-n femeie visând Entelehie a chakrelor Mâncat de cuvinte, moarte cântând Ah, mă ajbur simulacrelor ! Ecoul se-ntoarce sub sfânt azimutLogos străpuns întru naştere. Neschimbătorul ştiut- neştiut Mumelor oarbe şi urselor maştere Ne dăruie pradă fiind- fruct abruptÎmpreunaţi în cunoaştere.

Eugen Evu

Reconquista sau secerişul cu sabia În acest mileniu abia năpârlit Ei noi voi suntem părţi ake structurii Rămăşiţe ale răbdării laşităţii terorii În acest mileniu nou abia năpârlit Care va fi reglios sau nu va fi deloc Cu secvenţa târâşului greoi debil orbecăind întorcându-se În ţărână în manuale alternative în Aurul rece vopsit al psaltirilor În acest mileniu diferit numărat Asaltaţi de undeva din interior Sub imperativul noilor infrastructuri Ale cuceririi ale Conquistei Facem salturi su morminte pe umeri Memorie parţial colectivă gravidă de dogmă de ideal În condiţii de represalii de climă de emigraţie de cote-de-avarie de autodafe pseudo-imanenţă a suicidariului

Beţia de timp

Desigur desigur nesigur Copiii primejdios de singuri jucându-se Nesupravegheaţi procreind În acest război care îşi substituie Pacea îşi trădează armistiţiile Între glaciaţie şi pustiire : Să îşi cultive Cine Fertilitatea ? „ Eu nu vin să vă aduc pacea Eu vă aduc sabia” .

Eugen Evu

Imortele Nuiele roşii, sălcii tânguioase Cu sângerie piele care crapă Când seva cea dintâi, lunară apă, Buşneşte în amenţii de mătase Umblam prin spinuri să-i culeg, copil, Buchet de mâţişori să-i dărui mamei Sora şi fraţii nenăscuţi pe-al Foamei Răboj eram întâi născutul ca un tril Certat ce mierle-n lunci şi-o mânătarcă Al cărei cuib i l-am stricat barbar, Era demult şi ca acuma parcă Din vârful troiţei mă îngână-o ţarcă Şi râde cumva omenesc, încearcă S-alunge zăbăucul avatar Acum bătrân mai caut când se aprinde Cu lumânări de galben auriu Arbustul sacru-n laice colinde De leac străin, de leac la omul viu Dar mama nu mai este nu mai vine Iubita nu mai este a plecat 44

Beţia de timp

In vasul rece pe sub reci albine Ard inutiele imortele, beat ... Şi-mi podideşte-n ochi mărgăritatul Acelei bucurii de neînţeles Pe luciul apei scutură-se jarul Amenţilor bolnavi- dumnezeiesc.

Eugen Evu

Golul de femeie Simt golul de femeie, m-a îngrădit Urâtul Adamic dinainte de Eva şi Lilith… Şi sublunarul cearcăn mocnind spre asfinţit Străbunei necunoaşteri îi redeschide mitul În care-ascunsul şarpe pândea încolăcit În forma lui de cuib şi de spirală Tu ştii, femeia lumii din care am venit Prădaţi fiind de incestul ca vină ancestrală.. Eşti sora- vietate, fiinţa gemelară Şi doar cu tine-ntr-unul refacem adevărul Cunoaşterii-nfruptării de sâmbure fiară Să –ngenunchieze-n cel născut Tot Cerul.

Beţia de timp

Cântarea cântărilor Mi-a fost dor de tine De mi-a buşnit sângele printre cuvinte. Arestat de coaspele tale. Insomnia mea a dezvoltat ochi compus, de libelulă. Îţi aud vocea ca un ecou al cascadei împerechind porumbeii. Ah, jertfa de globule roşii a fiecărei metafore! Dimineaţa, epuizat, sorb narcoza regresiunii cu tine. Epitalamuri şi maci înroşesc textul meu. Mă recompun din oglinzile ce ţi-au văzut goliciunea. Carnea mea face recursuri rebele la divinitate, când taci. Sânii tăi pierd lapte stelar şi eu adun cochilii, să-l beau în ascuns. Sub degetele mele îţi pulsează lumenii chakrei primare! Pronaos în solzi îmbrăcat, chivotul capului meu, răsturnat să-ţi primească zvâcnetul. Uit vechiul război cu zeul şi îţi iau trofeul seminţelor. Îţi mor în doze mici moartea cu urme de genunchi Implorându-te: în mine stai ! A câta alungare pe nedrept împărţim, dimpreună?

Eugen Evu

Poem Nici o întrebare nu e culpabilă. Sâmbure conţinut e răspunsul. Uneori ridic bolta cu fruntea şi săgetez lumina centrală. Roiuri de aur zburat cad ca grindina pe grădinile zeilor. Cuvintele iau trup şi resimt durerile lor. Niciun răspuns nu e vinovat, doar de sine trădat. Ca orgasmul

Beţia de timp

Fără titlu Îţi aud scânteind sfărmate monadele.

Eugen Evu

Aruncătorul de cuţite Lui Dieter Schlesak Careva din celălalt exil Îmi aminti de arta Aruncătorului de cuţite De antebraţul aproape smuls al Ucigaşului de după cuvinte De omoplaţii umbrei îngenunchiate La izvor De vânătorul vânat Iată, recunoştiinţa mea Care ştiam de dincolo Susbtanţa şi semnificaţia Complicitatea dintre călău Şi victimă

Beţia de timp

Sado- massochismul elitei Învăţarea morţii Prin dezvăţarea vieţii Şi iată carnea îngerului Străbătută de iuţeala Întunericului Revin la marginea pădurii Singur şi vindecat De hăitaşi Îmi ascut săgeata Cu ochi în vârf Ochiul care se uită atent Spre mine… Din pădure răzbate Ecoul wagnerian al Gorgonelor Îndepărtându-se ….

Eugen Evu

Neomul Magdalenei C.S. Se perindă pe delirul Suprafeţelor. El este pluralul umbra groasă a Sistemului. Umbră cu solzi. Neomul împieliţat Energofagii telurici ai Pleromei. Tu eşti doar atât Memoria ta. Tu eşti omul. Ei iau vămi din ceea ce pierzi Ei primesc darul Ca să ţi-l jefuie. Clamează iubirea De aproapele Spre a lua În stăpânire. Până când Se înfăptuie Mutaţia. Tu fii doar memoria ta. 52

Beţia de timp

Mutaţia Străzile murdare ale esteticii Îşi refac structurile imunde Din resurse comunitare Reciclând stihia satrapiei. Fricile mărunte de viaţă Gropile etajate pe scara lui Jacob. Hăitaşii sunt orbi Pe dimensiunea Celuilalt spectru. Aici bătrânul timp agonic Redistibuie prada De la fiecare cât mai suportă Fiecăruia după legislativ. Laşitatea vierme al virtuţii Trădarea vierme ale răbdării Cunoaşterea avorton al Metempsihozei Srăzile subliminale Sinapse infrastructura Infernului morfodistrofic. Negociind complice Mutaţia. 53

Eugen Evu

Autodafe Toate timpurile sunt în noi. Răzleţi prin alegoriile răului Căzut la pace cu Binele. În om se roagă zeul căzut. Suprastructura nu iartă. Eonul fosil reciclează increatul. Pădurile zbat sângele oceanului Abis mimesis pe talazuri. Din ape primordia revine pe ţărm Se aud hohotind temeliile. Ce aude lumina cu urechiuşe şi senzori Antimemoria mâncând nonmateria Creaţia sacrificând opera Un Nimeni ce-şi strigă numele Cu miliarde de clone?

Beţia de timp

Poem în retragere Am luat măştile orbirii, umbrelor Am întrezărit ceea ce vitraliul Vede dinspre exterior Spre Misa Solemnis. Văzut care aude. Ecou flămând de sine. Marginea cetăţii Trepidează în instituţii Mulţii se prăbuşesc Sub puţinii aleşi. Sunt în miezul lucrării Cum în fruct viermele sfânt Ocrotind sâmburii. Nu am dus războiul mut Ci războiul naturii sub limite: Esenţa se restituie Singură Reumple fiinţa de stare. Mă voi întoarce în munte Să reîncep la izvoare.

Eugen Evu

Starea antipoieion Starea dintre veghe şi somn e a unui dumnezeu Aţipit în seminţe Între două glaciaţii înterupând Ipostazele Furnicarele îşi pierd memoria concentrică Fără diacritice precumarse aripioare În spic prezervând doar fragmente de lanuri Pajiştile sub tropotul cavalcadei lui eol În estincţie feromonul complice cu noaptea Rece lumina energiilor increate Netezitorul mormintelor şi verticalei Migrează pe aripi de verb sălbăticit Starea dintre veghe şi somn a unui nou dumnezeu Margini resorbite de nuclee Delir al suprafeţelor Imitând abisul.

Beţia de timp

Acolo şezum şi plânsem Nu este vizibilă nici sieşi Justiţia Legi contra legiilor se fac se desfac Legiuitorul se exclude pe sine Face legea pentru cel slab şi sărac Boala sora morţii concertează nebun La patru ghiare carnaval al ororii Funebru doliu pe curcubeul străbun Azvârlind catastrofe pre limba terorii Televieţuirea, nivelul de trai, cel distrofic Holistica lui Dante în curba lui Gaus.. Braţul înarmat al orbirii, hipnotic Însăşi moartea îşi cerşeşte repaus Milioane de morţi contratimp sublunar Se aude troznind universul în oase În zadar în zadar în zadar în zadar Creatorul în operă suicidar se iertase...

Eugen Evu

Orfeica Cel ce-a tăcut în mine cântând să-i placă lumii Demult răbda să vină din necruţate sorţi La pragurile-nalte trădarea ştiindu-i cum i-i, Iertările ca leacuri din secolii cei morţi Când am beut eu forma ulciorului odată Am învăţat sărutul dar n-am ştiut să-l sting Cu- a gurii tale vrană din cer dezigilată, Dat zeităţii pradă, ca doar s-o nici ating… Euridice-n Lethe s-a oglindit pe sine Şi peste ape-o cântă doar capul meu Să îmblânzească noaptea din stigmele divine, Acum, ajuns la ţărmuri te regăsi-voi Eu ?

Beţia de timp

Icoana Cum în nervura frunzei poţi citi Schiţată-nrămurirea şi coroana sau încarnat din valuri străvezii Păstrăvul curcubeului i-e hrana Sclipind, a-i vindeca luminii rana ... Aşa-n cuvinte-aici însăilate Prin empatie şi complicitate Le înţelegi metafora, Icoana şi strălucirea, poate ...

Eugen Evu

Baladă în stil vechi Adie vântul ştiri prin dezfrunzire, Încetinirea morţii prin plutire : Aşa prin pagini scrise ca-n neştire De moarte-am râs şi-am aşternut iubire Pe pajiştile fără de noroc Ce vor mai fi când nu vom fi anume... Dintotdeauna un Acum în lume, Mereu reîncolţind. Ca într-un joc Pe care Timpul şi-l aduce-aminte Să iarăşi fie, prin profane- sfinte Pădurile Edenului d’antan... Adio, vântul sunt şi-ţi bat în geam Deschide uşa ăstor vii cuvinte Eu te sărut cu-acest epitalam.

Beţia de timp

Întrezărirea Acolo, la mările interioare Ale Nesomnului La scăldătorile Domnului Este chemat lumii neştiutul Cel visat şi născutul Acolo La Estuare Unde curgerea reumple sacrele amfore Şi râd ale Vieţii izvoare Acolo, De unde am venit Iertaţi de singurătate Ca sâmburii în primăvara Fără început şi sfârşit. Acolo adastă sdufletul lumii boltind curcubeu să se vindece moartea în Dumnezeu.

Eugen Evu

Satira de tranziţie În ăst infern ce-şi urlă vindecarea Eacii dogmei roşii trans- cendente Sunt analişti hărmăluind stupoarea Subcorticalei boli covalescente În reeting iluzoriu, cum li-i starea .. Idolcraţia agitat- obscură E-un scufundabil sieşi labirint Ei ce vă mint pe ei întâi se mint În transa umbrifagă şi sperjură Închizători de drumuri dau în gropi Zei patrupezi savanţi pitecantropi În ăst infern, inflaţie de popi.

Beţia de timp

Satira omului pătrat Omul opus diaboli omul pătrat Secătura Din speţa gregarului urrrrrrrra! Aici latifundiar latifundac s-a întors nu a plecat niciodată ci a regenerat prin Doctrina Curbată Omul cap-baniţă omul- fălci Omul-cavernos omul bulbucat Batracianul „cu ceafa groasă şi nas subţire” kiriapodul Omulcârtiţăpe acoperiş Omulcagulăkaracudăsconcs Aici îngropând restul de cer Aici îmbălând în pârloaga Împărăţiei conceptele Morala aestetica omulkurgurdistan Mamonamorphopatologicus Omul pătrat escu Secătura trans/ mutantul urâciunea pustiirii mancurtizarea stârpitura genitura triumful lui Huo şi al lui Urrrra ! ...PaciauraSecuristosecatura Ganglionokultura gnomenklatura 63

Eugen Evu

În vreme ce Curvele lor cetăţile lor Ne înghit familiile rădăcinile fiinţa Şi ne scuipă ultimii sâmburi În guşa oceanului. E aici, n-a plecat, Im-ple-mentat ! Opus diaboli dezmăţat expandat... Inflaţia terror- conştiinţa.

Beţia de timp

Cunoaştere de noapte Elenei Daniela I-a fricii impostura şi crasa impotenţă De a iubi şi hâdă condiţia profană Urâtul lumii vierme-n sublima inocenţă Dintru-nceput sămânţa s-a camuflat în rană Biserici păcătoase-ntre ele blana-şi schimbă Năravul ba! Oculta de două mii de ani Conspiră neagra limfă aglutinând sub limbă Prostia lumii-i voia gregarului profan Ceva dintotdeauna îşi spurcă-adulatorii Cu sadomassochismul stigmatului şi schismei Procletic saltă groapa stihiilor- memorii A entropiei farsă cu măştile charismei Doar bezna ce se sparge să gâlgâie lumină Vulcanic îşi reface prin cataclisme gnoza Structurile primare ce suspendat anină Un curcubeu în doliu mimând apoteoza. I-a fricii impostura şi crasa impotenţă De a iubi şi hâdă condiţia profană Urâtul lumii vierme-n sublima inocenţă Dintru-nceput sămânţa s-a camuflat în rană 65

Eugen Evu

Surâsul gândirii.... Ne alungăm pe noi înşine Ca să ne retrezim Peste vămi, Peste semne Ecouri ale umbrei Surâs al gândirii Legănaţi de proporţii Dezmierdaţi de iluzii Îndulcindu-ne moartea Ce tocmai se-ntâmplă În acest graal melodios Dublă tâmplă. Din propria-i istovire Entitatea reâncolţeşte Se ramifică Pe invizibil arac În verticala foamei luminii De lumină A nopţii de noapte Să îşi culeagă Vietatea În sâmburi pulsând Ca memorie a fructelor Coapte ... 66

Beţia de timp

Asta pare-se scriem Transcriem Amintirile visate Neclare şi rodind Limpezimi Din ramuri în sus Şi în rădăcini Dedublate ... Să nu uităm suportând Cine suntem?

Eugen Evu

Lui Emil Cioran Există acel popor Mereu cotropit ocupat Vremelnic înnăscut Vitregit sieşi prin efecte Înspinat din al sevei instinct Sânge- labirinth Stigma lui fiind Prin laic colind A se ocupa pe sine-şi Ca o memorie lungă În regresiune ...

Beţia de timp

Poem S.F. Pe planeta zeilor cohorte Sărbători ritmează –n aqua forte Spaime şi minciuni sub reci excorte Chakre-ale Galacticei Aorte ... În delir de cruci şi curcubeie Navigând prin Marea Epopee Invers străbătând astrali Eonii Se întorc cocorii – psihotronii Ciclic prin exoduri precesive Şi din astrofizice motive Învieri promise se amână.. Într-o astrogară din lumină O aştept de mii de ani să vină Pe femeia înzeită parte Jumătatea neştiută-n moarte Semafor pulsând sub azimut Inima-i graalul Tău, pierdut. Ora-ntârziată o ascult

Eugen Evu

Logosul străpuns şi de demult Bate-n piept aritmic şi ocult Punctul de Splendoare nevăzut... Mi-l va smulge Ornicarul surd/ Aşteptarea-i chinul cel mai crunt... Mai exişti? ...Mai sânt? Te aştept zidit într-un cuvânt O absidă care-n vis pulsează Şi-ţi jertfesc sărutul viu, pe-o rază. Dumnezeu în noapte ne visează. Leliţa E viespe de fagure bun Dosit pe sub ţigle sub lună Din florile mov de tutun Nectarul pe zumzet de strună Şi-l soarbe vibrând cum răsună... Ca lira vrăjită de zeu Ea macilor fură roşeaţa Şi beat de seminţe Orfeu Îi fură prin cântec dulceaţa... 70

Beţia de timp

Peste cetăţile lor Strigarea neştiuţilor învinşi Se întoarce cu ape şi vânturi În zadar peste secolii ninşi Neculese, bătrâne pământuri Ai minţirii de sine-n răbdări Închisoare de sfinţi, suicidarul, Dogma oarbă pe umbre călări Prin cetăţi să prospere Groparul Spre-înafara zidirii surpând Mincinoasele cărţi şi hotarul Dintre bine şi rău delirând Profeţii să anunţe Tartarul Porţi şi clopote vântul doboară Şi se-aude sfârşitul, spre seară... Ferestre şi vitralii astupate Celălalt Timp urlând le va străbate.

Eugen Evu

Cântec Maiestuoase sânziene Şi eulalii îţi îmbie Semantica peste troiene Primăvărie poezie... Ceva demult dintotdeana Ca alungarea care cheamă Cum chemător răsare luna Pe simţămintele primare Cândva desigur vom mai fi Prin basmul cel ca niciodată Pe-o creangă mierla tresări Şi braţul îmi căzu deodată Dezbrăţişare fără leac Ecoul doare unde noi Ne-am dăruit şi nu mai tac Nebune mierlele-n trifoi.

Beţia de timp

Lupta cu îngerul Uite ce face absenţa ! Vaier sublim mă destramă Pleacă revine şi cheamă Tot ce-a ucis imanenţa... Pâinea-ntrupării îmbie Dar dăruit sacră pradă! Vechea din cer gelozie Înger flămând va să cadă. Cântă cuţitul esenţa Străfulgerat despicată ! Uite ce face absenţa, Verb al străpungerii, iată! Umple-mi Nesaţiul, te-arată ! A câta-i prin veac alungarea ? Foamea de trup, vinovată Ne-o vindecă împreunarea.

Eugen Evu

Ritual Din pumnii tăi învăţ să beau Şi într-un fel chiar izvorârea Ca duh al oglindirii sau Sărut pecetluind iubirea Duh vechi al spunerii anume Ce trece dincolo de strajă Să se înfrupte zeu-n lume De-aceeaşi milenară vrajă Înclină amfora cu sânii Pieziş zvâcnind şi mă supune Vechi-ritualului luminii Şi nopţii lumii nu mă spune Reînvăţăm prin dezvăţare Ne stingem setea din pământ Complice-n inocenţa care E dinainte de cuvânt... Ceva ce împărţind ne-adună Dinspre păduri ce nu mai sânt Dar sacru ce solemn răzbună Ecoul lor etern şi sfânt Viu în cuvânt.

Beţia de timp

Înspinarea Fiicei mele Gloria Prin înspinare entropia scade Duratele întru sălbăticire Smulg vânturile-altoiul ce decade Precum în pom şi-n om fără iubire

Eugen Evu

Autodafe-ul Toate timpurile sunt în noi. Răzleţi prin alegoriile răului Căzut la pace cu Binele. În om se roagă zeul căzut. Suprastructura nu iartă. Eonul fosil reciclează increatul. Pădurile zbat sângele oceanului Abis mimesis pe talazuri. Din ape primordia revine pe ţărm Se aud hohotind temeliile. Ce aude lumina cu urechiuşe şi senzori Antimemoria mâncând nonmateria Creaţia sacrificând opera Un Nimeni ce-şi strigă numele Cu miliarde de clone? Îndepărtându-se ….

Beţia de timp

Sentinţa nomber zero Creatorul plural interconection se autosacrifică în operă. Toţi suntem parte din. Zero gravid al Mutaţiei. Totul conspiră - A nu se sufoca Terminalul. Experiment al altcuiva Prin aceea că redevenim.

Eugen Evu

Întrezărire Acolo, la mările interioare Ale Nesomnului La scăldătorile Domnului Este chemat lumii neştiutul Cel visat şi născutul Acolo La Estuare Unde curgerea reumple sacrele amfore Şi râd ale Vieţii izvoare Acolo, De unde am venit Iertaţi de singurătate Ca sâmburii în primăvara Fără început şi sfârşit. Acolo adastă Sufletul lumii boltind curcubeu Să ne vindece moartea În Dumnezeu.

Beţia de timp

Athanor Sub inefabile aripe Suspin divin oprit să ţipe Fii tu zeiţa unei clipe Şi eu substanţialul lut Din care Cerul ne-a făcut Şi ne-au legat cu un sărut Prin duh din cer coborâtor În inefabil Athanor. Heroglifa unui joc Să-ţi dăruie lumesc noroc Trezitul vis alchimic, jar Înmugurind un prunc stelar.

Eugen Evu

Arta poetica – -VariantaŞi clorofila scrie-n tulburare Ce sângele-ţi dă ramură şi floare... Împing în sus aortele-i primare Redând luminei verbul viu, din floare. * Sunt plante chinuite ce din umbră Pe-aracul invizibil în spirală Ating cu trepidaţie astrală Orgasmul radiestezic, ce adumbră. * Eu sunt boltire-asemeni cu a frunţii … Privirea îţi aduce –n vis aproape Clar- depărtări ce le sărută munţii Şi gemene talazuri peste ape… * Vezi sferic ! Ochiul gemelar Orizontal nadir, clpesidră! cântă Inversul timp duratelor de har În naosul de tâmple te cuvântă. *

Beţia de timp

Zădarnic pun zăbranic mincinoase Bătrâne cărţi, mumii ale stihiei, Cât ardem în cristelniţa de oase Străpurul duh uman al poeziei Prin care singur lupţi cu-al nebuniei învăpăiat crepuscul dând să scape... Vedem boltit, ca zarea ce pe ape Tălăzuie catargele şi norii Ochii rotunzi ritmând priviri sub pleoape, A timpului rotire-o zboară-n zorii... Tu, prin iubire-n sferic aşternut Tăiat mi-l vindeci doar cu un sărut.

Eugen Evu

Balada la Kogaion Pe drumuri vechi, bătrâne pietre tac Ca scrieri primitive-n val de veac Sfărmate urne vântul le sărută ... Fântâna s-a surpat de vânt băută . Acolo un copil desculţ, cândva, A învăţat sărutul prin a bea Cum, mai târziu, din dulce mâna ta Cum mai târziu din dulce mâna ta... Prin vrana de ulcior sonor din lut Cu-ntredeschise buze un sărut ... Să iarăşi văd, când ochii mi-i închid, Cuvânt Desculţ prin Raiul de sub gând Semantica celestelor libaţii Cu fruntea-ngenunchind boltite spaţii Eheu! Au răguşit strigând năuci Nume străin de cuiburi, pui de cuci 82

Beţia de timp

Pe-atlazuri de smaralde cucuruzii Foşnind precum pădurea de iluzii Şi leroi-ler şi aina daina da Eu v-am cântat şi povestit aşa Audă luna, soarele şi-o stea, Audă luna, soarele şi-o stea! Şi invers Timpul cheamă, a străbate Misterul amintirii secerate În veghea dintre somn şi despărţire .... Fântâna mea, mireasa mea, iubire Redă-mi îmbrăţişarea-n cumpănire. Sus, sanctuar purtat pe umeri, viu, La domnul-zeu pe munte străveziu În Kogaion, iarăşi om să-i fiu... Au leroi-ler şi aina daina da Eu m-am cântat şi povestit aşa Audă luna, soarele şi-o stea Audă luna, soarele şi-o stea!

Eugen Evu

Mâinile mamei pe genunchi Mâinile mamei pe genunchi tăceau Ca două aripi jos îngemănate Şi mă gândeam că sunt îngândurate Cu-acel repaos sfânt ce nu mai zbate Neliniştea de grâu unde se zbate Un pitpalac de vânt bau- bau Şi-n golul geamăn legănând odor Întrevăzui pulsând un norişor Splendoare rece de graal sonor... Şi am strigat: „ Fecioară preacurată, De roura luminei frământată Să pot muri, mai naşte-mă o dată”! Iar mâna-i stângă se zbătu, legată.

Beţia de timp

Treimea de zeu Nu hedonismul artei, ci plăcerea Cunoaşterii empirice ne poartă Prin amintiri ce iar vor fi, ca artă, Edenul jefuit, stelara hartă E scrisă-n noi, sub Azimut şi-o Poartă Care ne-a plâns în urma despărţirii Când peste umăr ( stângul), al iubirii Extaz căzut ne-a alungat, deşartă Râdea stihia maşteră, şi spartă Catapeteasma vinei, slut răbdată Altoiul din geneză – oarba artă A îngerului ce am fost vreodată ... A îndulci stigmatul, şi-al durerii Refuz ce ne-a rămas înţelepciune ... Ne fie metafizica răbdării -Necum uitare nici singurăciuneŞi fruntea-n sus ca arc în rugăciune!

Cuprins Am fost ...............................................................................7 Poezia română ..................................................................8 Arta poetică .......................................................................9 Curbarea spaţiu- timp .....................................................10 Melos străbun ...................................................................11 Maria la Ostra ...................................................................12 Neputinţa de a iubi .........................................................14 Oratio Vechio ...................................................................15 Poezia mea.........................................................................16 Amintire .............................................................................18 La Demostene ..................................................................19 Elegie la Simeria ..............................................................20 Claudicaţie .........................................................................22 Enunţul .............................................................................23 Secularizare .......................................................................24 Purtătorul luminii ... .......................................................25 Limpida goliciune ...........................................................26 Mariei ..................................................................................27 Cuget substelar .................................................................28 Laudă florii de tutun ......................................................29 Oximoron sau despre starea împărăţiei ....................30 Alba singurătate ...............................................................37 Transmutaţii ......................................................................41

Reconquista .......................................................................42 sau secerişul cu sabia ......................................................42 Imortele ..............................................................................44 Golul de femeie ...............................................................46 Cântarea cântărilor ..........................................................47 Poem....................................................................................48 Fără titlu............................................................................49 Aruncătorul de cuţite .....................................................50 Neomul...............................................................................52 Mutaţia ................................................................................53 Autodafe .............................................................................54 Poem în retragere ............................................................55 Starea antipoieion............................................................56 Acolo şezum şi plânsem ................................................57 Orfeica ...........................................................................58 Icoana ..................................................................................59 Baladă în stil vechi ..........................................................60 Întrezărirea ........................................................................61 Satira de tranziţie.............................................................62 Satira omului pătrat.........................................................63 Cunoaştere de noapte ....................................................65 Surâsul gândirii.................................................................66 Lui Emil Cioran..............................................................68 Poem S.F. ...........................................................................69 Peste cetăţile lor ...............................................................71 Cântec .................................................................................72 Lupta cu îngerul ..............................................................73

Ritual ...................................................................................74 Înspinarea ..........................................................................75 Autodafe-ul ......................................................................76 Sentinţa nomber zero .....................................................77 Întrezărire .........................................................................78 Athanor...............................................................................79 Arta poetica – ...................................................................80 Balada la Kogaion ...........................................................82 Mâinile mamei pe genunchi ......................................84 Treimea de zeu.................................................................85

Pre-press şi tipar:

S.C. TIPOGRAFIA PROD COM S.R.L. Târgu-Jiu, Gorj, str. Lt. Col. Dumitru Petrescu, nr.20 Tel. 0253-212.991, Fax 0253-218.343 E-mail: prodcom@intergorj.ro