CERNAUTI VIS NEIMPLINIT
partea a II-a I.
mnică, fetița a spart cana cu apă sfințită!. De-abia a început să umble și deja face stricăci ut mâna mamă, îi zise Domnica soacrei sale. cia Domnicăi cu Petru mergea binișor, dar soacra era tare acră. ta pricină, făcea observații din te miri ce, o pâra la bărbatu-său când acesta venea de la mp, vai de capul lui, cât de obosit. Tată-său s-a îmbolnăvit și lui i-a revenit munca în gos eu, dar nu se plângea. Era un gospodar de frunte și așa vroia să rămână. Acum avâ a de soție, așa cum și-a dorit dintotdeauna, zice el, e fericit, iar fetița, Veronica, este e frumos, gingaș ca o floricică de munte. Dar, mamă-sa nu le dă pace să fie fericiți. O Bănuia că ceva nu a fost în ordine cu sarcina nurorii. A născut prea repede față de data l, află ea ceva din sat, că i-ar fi făcut curte băiatul popii din Adâncata, unde ea, Dom ar nu credea că băiatul popii, școlit, se uita la fata asta. De altfel și fiu-său ar fi trebui u căsătorit chiar așa în grabă cum a hotărât Petre, se vede că o iubea și gata. Ea n-avea put, și-a iubit nora de dragul fiului, dar acum, de când nepoată-sa s-a ridicat în picioa că nu seamănă nicio picătură cu Petru, intrând la bănuieli, intră în ea și ura. Așa că, de posibilitatea, o chinuia pe noră-sa. Fetița Domnicăi creștea, era tot mai frumușică, cum copiii la acea vârstă. Petre o iubea nespus de mult și, chiar cu toată tristețea Domnicăi, că într-o zi îl va iubi și pe el. Nu-i ceru Domnicăi lămuriri în ceea ce privește sarcina e mpul, să vindece rănile. Își spunea: pe cine să fiu gelos? Pe un bărbat mort? Eu sunt cel a mea și e copilul meu. Așa gândea Petre și avea dreptate. Cât privește inima Domnicăi, ască cu timpul. Nici lui nu-i prea plăcea cum se purta maică-sa cu soția lui și cu fetița. pretențioasă, dar pentru că muncea toată ziulica, acum când se îmbolnăvi și taică-său, p s-o tempereze pe mamă. Lasă, că vine iarna, oi sta mai mult acasă și oi face schimbăr chimbări se gândea și Domnica, vorbind cu maică-sa. mică, nu mă împac cu soacra, îi zise într-o zi Domnica. să faci, copilă? N-ai încotro, nu uita starea în care te-a luat Petre de nevastă și te-a s
nica plecă capul, lacrimi grele i-au curs pe obraji, gândind cum oasele lui Nicolae se us mânt la care ea nu avea acces nici să pună o floare. Auzise că părinții lui au reușit să-l