Anexe nedorite, autor Corneliu Leu

Corneliu LEU

ANEXE NEDORITE obligatorii la viața noastră de odininioară și, uneori greu de evitat chiar în cea prezentă, adică ceea ce ni se alătură prin ochiul celor ce ne urmăresc

- CU EXTRASE DIN DOSARELE SECURITĂȚII PUSE LA DISPOZIȚIE DE CNSAS –

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României LEU, CORNELIU Anexe nedorite : documente comentate din dosarele securităţii / Corneliu Leu. - Bucureşti : Rawex Coms, 2014 ISBN 978-606-8512-94-5 351.746.1

ISBN 978-606-8512-94-5

Tehnoredactare computerizată: Veronica Ionescu Coperta: Tudor Leu

Editura: Rawex Coms, 2015 ediția electronică pe: www.cartesiarte.ro

-cu extrase din dosarele securită ii puse la dispozi ie de CNSAS -

ÎN LOC DE...

Nu numesc aceasta o „introducere” - și nici măcar o înlocuire de introducere - pentru că nu e deloc bine ca cineva să fie „introdus” într-o asemenea lume a suspiciunii, delațiunii și, în ultimă instanță, a drepturilor pe care atât totalitarismul bine experimentat pe societatea românească - cât și simpla birocrație, cum e cea prezentă la noi, care tentează tot o devenire totalitară în modul cum trădează democrația - și le arogă asupra persoanei umane, a existenței și libertăților ei. Faptul că asemenea documente, provenind din aspectele abjecte pe care relațiile interumane s-au văzut nevoite să le accepte în decursul timpului, le-am înscris ca o anexă la ciclul de opere definitive, se datorează doar intenției de a nu știrbi cu nimic din ceea ce m-ar putea reprezenta în bine sau în rău cititorilor mei și, în același timp, de a nu știrbi cu nimic din aspectul obiectiv, chiar și al decorului acestui răstimp prin care mi-am parcurs viața, mi-am exprimat gândurile, mi-am publicat scrierile.

Dar, așa cum am precizat, este o „anexă obligatorie, greu de evitat”; în ultimă instanță: nedorită. Ea doar se alătură aspectelor informative ale biografiei și aspectelor explicative ale bibliografiei care mă adaugă și pe mine în raftul de bibliotecă. Nu face parte din opera mea, ci reprezintă opera altora asupra mea. Nu se include în ceea ce am gândit sau am trăit eu, ci face parte din ceea ce au încercat să lucreze alții, sau alte forțe asupra mea și a familiei din care deveneam. Într-un fel sau altul, ele au legătură cu mine numai prin niște fapte exercitate asupra mea sau alor mei, la modul abuziv în care au înțeles să trateze persoana umană atât regimul de teroare moral-politică anterior, cât și cel prezent ale cărui libertăți constau în delăsarea morală și demagogia politică. E drept că acest regim din urmă își rezumă dictatura doar la aspectele totalitarist-fiscale ale inconștienței cu care îngrădește dezvoltarea socială în favoarea coruptă a unor preferați. Dar tocmai prin asta, chiar și incipient, pentru că frizează unul dintre criteriile de testare a unei orânduiri, vine și el să agreseze libertățile persoanei prin îngrădiri. Sunt îngrădirile unei birocrații favorizatoare doar conformismului executant și ipocriziilor unui bigotism legislativ cu care, în permanență, lezează realizarea personală taxând și suspectând de rele intenții cea mai dinamică trăsătură umană: inițiativa persoanei.

Desigur, diferențele sunt foarte mari, totalitarismul politico-social fiind distrugător prin lipsa de simțire și scrupule, în vreme ce totalitarismul fiscal privește doar dorința birocraților naționali sau regionali și a monopoliștilor globalizanți de a-și asigura venituri pe spinarea noastră; în rest, pe baza unor justificări liberaliste, lăsându-ne în voia soartei. Ceea ce nu e totuna cu 5

libertatea umană ci, mai degrabă, reprezintă un alt mod, mai catifelat, de lezare a ei. Din acest punct de vedere, asemenea ingerințe ale oficialului în viața persoanei private nu reprezintă un dat al existenței umane ci o anexă la ea, impusă mai brutal sau mai delicat de cei care vor s-o domine. Este motivul pentru care, asemenea anexe lăturalnice vieții mele propriu-zise și realizărilor ei, fie de ieri, fie de zi, eu le pun la un loc; tocmai pentru a atrage atenția că sunt la fel de pernicioase și în forma manifestării brutale, ca și în cea ipocrită a zâmbetului ce promite politicianist, fără a-i păsa cum arată, mult-visatade-către-om-democrație.

Sper ca cititorul să înțeleagă din simpla alăturare că este vorba de un semnal de alarmă în legătură cu asemenea „anexe” nedorite, de care persoana umană n-ar avea nevoie pentru a se putea afirma. Și le public ca atare, permițându-mi doar unele precizări de subsol atunci când un anume context trebuie nuanțat sau explicat. Astfel, dacă în primul lot de documente, cel referitor la personalitatea unchiului meu, Episcopul Martir Grigorie Leu, sunt necesare mai multe amănunte privind etapele momentului istoric și specificul domeniului eclesiastic, la celelalte, fiind vorba de relații interumane comune, în lumea obișnuită, curiozitatea mai mare ne împinge să deducem altfel de aspecte precum: Cam cine ar fi cei ce se ascund sub numele conspirative date de securiști, sau: Dacă există într-adevăr vreun mobil bine justificat al acțiunilor de urmărire, ori e vorba tot de aspectul greoi și conformist al mersului aproape nepăsător de mecanic al unei rutine birocratice prin care, în toate vremurile, cei rău intenționați și-au menținut puterea. Pentru că, de fapt, doar acesta este mobilul. Fie terorizându-ne brutal și răcnind sloganuri revoluționare, fie adormindu-ne simțurile cu o anumnită stare inconștientă de libertate a poftelor răsfățate în stare de inacțiune, manipulatorii nu urmăresc altceva decât menținerea puterii pentru ei.

Concluzia fiind una și aceeași: Că exact cum totalitarismul se menține prin birocrație (inventând chiar formele ei cele mai acerbe) birocrația ca act deliberat al puterii împotriva ființei umane, conține în ea toți germenii totalitarismului; așa că amenințarea e permanentă, oricum s-ar manifesta; iar asemenea anexe pe care le impune vieții noastre, indiferent cum le suportăm sau le consemnăm, sunt totalmente nedorite.

6

Primul lot de documente: EPISCOPUL GRIGORIE LEU

7

8

Constatând că, la cinci ani după deces, urmărirea de securitate continuă încă, ne dăm seama că decedatul de care se interesează „organele” i-a cunoscut prea bine antecedentele în diverse confruntări ale sale cu puterea statală. Chiar când aceasta avea altă formă de dictatură, mijloacele calomniei erau aceleași. Comunismul le-a perfecționat brutalitatea și obsesia.

9

10

11

12

13

14

15

16

Existau, deci, și în acele vremuri interese conducând spre delațiuni nefondate. Aparatul de spionare-discreditare funcționa, în pofida adevăratelor comandamente care erau altele, așa cum arată revista „Cronica Hușilor” din care reproducem cele puse la dosar, chiar dacă documentul a fost folosit cu titlu acuzator de „dușman al măreței uniuni sovietice”:

17

18

19

20

21

Prof.Pr. N. A. Grosu

22

23

24

De aici, în afara delațiunilor care se bănuiesc doar în spatele unor anchete, odată cu „anul de pace 1945” începe să apară, în carne și oase, chiar dacă fără nume real, un informator denumindu-se conspirativ „Scrutător”, care se va dovedi a fi permanent în preajma episcopului sau a episcopiei, vreme de mai mulți ani, ceea ce conduce la instituirea fișei personale de urmărire a episcopului cu calificativul-explicație de „reacționar” și enumerarea suspiciunilor. „SUSPICIUNI : În timpul regimului antonescian a susținut acel regim. În timpul păstoriei lui s-au scos diferite publicațiuni între care cea mai reacționară este revista „Cronica Hușilor” în care se publica sub forma religioasă articole de insultă la adresa Armatei roșii, U.R.S.S, democrației și elementelor democratice. În prezent la D-sa la Episcopia Huși au acces toți preoții reacționari, legionari, fasciști, precum și capii Partidului Liberal Brătienist și Național Țărănist nuanța Maniu, pe primii numindu-i în posturi importante, iar preoții democrați îi ține la distanță. – De la Episcopie, sub oblăduirea P.S.Episcop Grigorie Leu, transpiră multe zvonuri alarmiste referitoare la situația actualului guvern („...pe care le capătă de la un fiu al său preotul VASILE LEU ce deține un post important la ministerul Cultelor” – se va completa mai târziu). – A înființat un „cerc de reîncreștinare” care are ca misiune ținerea de conferințe, predici, cuvântări și slujbe pentru a sustrage populația dela curentul ateu care a început să se nască odată cu venirea noului regim, în fiecare Duminică, Miercuri și Vineri după masă la Catedrala Episcopiei. – P.S. Episcopul Grigorie Leu se găsește în prezent sub influența conducătorilor Partidului Național Liberal Brătienist. - Se certifică de noi prezenta fișă, ȘEFUL BIROULUI SIGURANȚEI, Comisar...”...

25

26

27

NOTĂ INFORMATIVĂ (nedatată) : „Spiritul de rezistență pasivă împotriva URSS și-a dovedit a fi extrem de puternic la P.S. Episcop Grigorie Leu căci în discursul său din sala de recepție, adresându-se D-lui Ministru Vântu, a spus: „Vă rog Domnule Ministru să fiți interpretul nostru pe lângă prea onoratul Guvern, că aici la Huși se muncește și că suntem o puternică pavăză de apărare la Prut”. Discursul D-lui Ministru Vântu a fost ținut pe linia internațională nefăcând afirmații care ar fi putut să dea loc la comentarii.- INFORMATOR SCRUTĂTOR”...

Dacă această notă vorbește doar despre „spiritul de rezistență pasivă împotriva URSS”, alte documente din același an demonstrează și descriu o rezistență chiar foarte activă pe plan intern, atât politic cât și religios, acum configurându-se în cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe române grupul de ierarhi hotărâți să reziste întru păstrarea dreptei credințe și a legăturilor ei cu sentimentele patriotice de răspundere națională pe care au misiunea să le cultive. Grup în coagularea națională a căruia episcopul Grigorie joacă un rol mult mai important decât pot observa spionii din eparhia sa. Reproduc, după eforturi destul de mari de a mai găsi un exemplar, cele mai multe fiind distruse, numărul de revistă 1-3, pe ianuarie-martie 1947 al oficiosului Patriarhiei intitulat „Biserica Ortodoxă Română”: 28

În revista „Biserica Ortodoxă română ” a Sfântului Sinod - nr. 1-3, ianuarie-martie 1947, paginile 111-113 se relatează ședințele de sfârșit de an ale Sfântului Sinod care au început cu un Te-Deum în ziua de 9 decembrie1946, după care se citește Inaltul Decret Regal pentru deschiderea lucrărilor Adunării ordinare a Sfîntului Sinod și răspunsul de mulțumire al Părintelui Patriarh către Coroană, iar arhiereul Galaction Silistreanul, ca secretar de ședință, citește tabelul nominal făcând prezența: Patriarhul Nicodim Munteanu, Mitropolitul Moldovei și Sucevei Irineu Mihălcescu, Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului (care urmează să ajungă), episcopii Antim Angelescu al Buzăului, Grigorie Leu al Hușilor, Iosif Gafton al Argeșului, Veniamin Nistor al Caransebeșului, Nicolae Popoviciu al Oradiei, Andrei Magieru al Aradului, Cosma Petrovici al Dunării de Jos și Iustinian Vasluianul, vicarul Mitropoliei Moldovei... Se constituie Comisiile pentru lucrările sinodului, episcopul Grigorie Leu fiind votat de două ori: și în Comisia Canonico-Juridică și în cea pentru Doctrină și Viață religioasă, care au de rezolvat cele mai multe dintre cele 67 de temeiuri ale ordinii de zi, inclusiv temeiul nr. 563/1946 unde se află solicitarea Sfintei Mitropolii a Moldovei privind recunoașterea acordării rangului de arhimandrit protosinghelului Teoctist Arăpașu... În ședința din 10 decembrie 1946, prin temeiul 1463/1946 se acordă ranguri și titluri unor mireni și călugări care s-au ostenit în slujirea Bisericii Ortodoxe Române, dar se amână discutarea temeiului 563/1946... Conform acestei amânări, în ședința din 11 decembrie se ia în discuție recunoașterea rangului de arhimandrit dat protosinghelului Teoctist Arăpașu de către episcopul-vicar al mitropoliei. Aprobând referirea Comisiei Canonico-Juridice, ale cărei concluzii sunt susținute și de Patriarhul Nicodim, de mitropoliții Irineu și Nicolae, Sfântul Sinod hotărăște: Întrucât acordarea rangului de arhimandrit protosinghelului Teoctist Arăpașu s-a făcut fără respectarea articolului 105 din Statutul Legii de organizare a Bisericii Ortodoxe Române, nu se recunoaște rangul oferit. În legătură cu această hotărâre de retragere din treaptă a protosinghelului făcut arhimandrit doar prin voința vicarului Iustinian Vasluianul și fără acordul chiriarhului care era Mitropolitul Irineu, ziarul „România Liberă” precizează în articolul „O istorie sinceră a BOR sub comunism” de Cristian Vasile, din 3 decembrie 2005, că: „Sfântul Sinod de atunci îi anulează rangul de arhimandrit protosinghelului Arăpașu din cauza asocierii sale cu arhiereulvicar Justinian, prelat perceput ca procomunist și care își submnina superiorul - Mitropolitul Irineu” (Care nu era la prima provocare, făcându-i-se o întreagă campanie de calomniere în presa ieșeană iar, mai târziu, demonstrându-se 29

chiar că a fost otrăvit; în vreme ce, împotriva Episcopului Grigorie care redactase hotărârea Comisiei, s-au publicat de asemenea articole calomnioase, iar un deputat comunist de Tutova a fost pus să-l demaște ca naționalist în sesiunea Marii Adunări Naționale, cerându-i înlăturarea și deferirea la Tribunalul Poporului). De asemenea, în ziarul “Crisana” din 13 ianuarie 2009, Eugen Miron reia informația aducând noi amănunte: „...La începutul anului 1947 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a retras rangul de arhimandrit, din cauza poziţiei sale procomuniste. Decizia Sfântului Sinod este publicată în periodicul oficial al Patriarhiei Române, revista “Biserica Ortodoxă Română“, nr. 1-3 din ianuarie-martie 1947. Teoctist Arăpaşu s-a asociat cu arhiereul-vicar Justinian Marina, prelat perceput de asemenea ca procomunist, care-şi submina superiorul, mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei, prin atacuri în presa cotidiană. Autorităţile comuniste au organizat în paralel scoaterea lui Irineu Mihălcescu din scaunul de mitropolit şi înlocuirea sa cu Justinian Marina, fapt care a facilitat ascensiunea lui Teoctist Arăpaşu, apropiatul său. În anul 1948 Justinian Marina avea să fie instalat în scaunul de Patriarh al României, în vreme ce PC Arhimandrit Teoctist Arăpaşu deţine funcţia de Vicar Administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor... iar, la 28 februarie 1950, a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea Patriarhului Justinian, în rangul de episcop-vicar patriarhal, cu titlul de “Botoşăneanul”. A fost hirotonit în treapta arhieriei la 5 martie 1950, în Catedrala “Sfântul Spiridon-Nou” din Bucureşti, de către Patriarhul Justinian, mitropolitul Firmilian Marin al Olteniei şi episcopul Chesarie Păunescu al Dunării de Jos. În această calitate de episcop-vicar patriarhal, PS Teoctist a fost secretar al Sfântului Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din Bucureşti şi a condus diferite sectoare din cadrul Administraţiei Patriarhale”...

Iată alăturat și extrase din ”Nota informativa a Sigurantei Statului asupra conflictelor existente la Mitropolia Moldovei, din 1947, ianuarie 22: In luna iulie 1946, P.S. Episcopul Justinian de la Mitropolia Moldovei a primit o scrisoare de amenintare cu moartea, în spiritul continutului scrisorii capitanului pensionar Cuza Mihalcescu, nepotul mitropolitului Irineu Mihalcescu, ce facea propaganda în manastirile Agapia si Varatec din judetul Neamt. La începutul lunii a venit monseniorul catolic din Franta, Vladimir Ghika însotit de Arhimandritul unit Teodosie Boteanu. Timp de o saptamina au stat în consfatuire cu Mitropolitul Irineu si nepotul sau Cuza Mihalcescu, fost primar legionar în com. Pucioasa, jud. Dimbovita. Arhimandritul Boteanu este frate cu preotul Boteanu, comandant legionar care a luat parte la asasinarea fostului Ministru de Justitie Victor lamandi si ceilalti asasinati la 30

Jilava. Disparut din tara, a ajuns pina în Franta, unde a intrat sub ocrotirea Episcopului catolic Vladimir Ghika, iar actualmente este la Paris.

Consfatuirea de la manastirea Varatec s-a terminat printr-o conferinta a Episcopului catolic Vladimir Ghika tinuta în sala atelierelor Sf. manastiri Varatec, în fata tuturor celor 700 de surori si maici din manastire si în fata vizitatorilor, sub presedintia Mitropolitului Irineu. Conferinta a fost o apologie a misionarismului catolic în tarile pagine, terminind cu asigurarea ca Biserica Catolica, amenintata de Uniunea Sovietica si de comunisti va iesi biruitoare în lupta contra acestor pagini.

Dupa conferinta chiar a doua zi, Mitropolitul Irineu a fost luat de la manastirea Varatec de legionarul arhitect Stoica, cu masina lui si adus la Iasi. Mitropolitul a (re) luat conducerea Mitropoliei, oprindu-l pe Episcopul Justinian de la orice activitate în administratia eparhiei. Imediat s-au adunat în jurul sau toti fostii legionari: Arhimandritul Narcis Luchian, preotul Mihail Acatrinei, diaconul Paul Macovei, Gh. Sirbu, functionar în Cancelarie, Arhimandrit Dionisie Velea, preot Evghenie Pojoga, preot Melchisedec Manolescu, preot Pavel Apetroaiei, diaconul Sabiuta, preot N. Bogdan, protopopul E. Ciolan, preoti fratii Chirica si altii. Din convorbirile lor s-a putut afla ca aveau dispozitiuni de la Castra Legionara din Bucuresti pentru a întreprinde o actiune potrivnica P.S. Justinian, cu sprijinul Mitropolitului Irineu.

Cum se apropiau alegerile, ei se socoteau obligati sa împiedice cu orice pret orice actiuni de sprijinire a Guvernului, toti facind propaganda pentru Maniu si îndemnind pe Mitropolit sa nu dea voie Episcopului Justinian de a mai sfinti vreo biserica, de a vizita vreo manastire, sau de a face vreo vizita în eparhie, lucru pe care Mitropolitul Irineu l-a si facut. Ca sa-si camufleze actiunea lor dominanta, au inventat constituirea unui sindicat al calugarilor si functionarilor de la Mitropolie, ducind în eroare chiar pe dl. Niculi, presedintele Comisiei Locale a Sindicatelor, care a luat chiar parte la constituirea acestui sindicat legionar, în prezenta si sub patronajul Mitropolitului…

La staruinta P.S. Justinian ca sindicatul sa mearga in corpore la votare si sa poarte în piept fiecare membru semnul B.P.D., ca niste adevarati democrati sindicalisti, n-a raspuns aici comitetul de conducere a sindicatului, iar pe chestiunea votarii semnului, toti în frunte cu dl. Gh. Sirbu au avut raspunsuri ironice si sfidatoare. Erau siguri de victoria B.P.D.-ului…

Actiunea acestui sindicat a început mai temeinic împotriva Episcopului Justinian -si a tuturor colaboratorilor sai: consilierii referenti Constantin Nonea, Dumitru Badirca, Grigore Nicolau si preot Vuescu. Vehementa actiunii lor a atins culmea în loviturile date împotriva Arhimandritului Teoctîst Arapasu”, 31

un distins element democrat, reusind sa obtina din partea Mitropolitului înlaturarea sa de la conducerea obstei calugarilor de la Mitropolie si de la filialele din lasi, pentru motivul ca ar fi devotat Episcopului Justinian, caruia îi comunica secretele sindicatului si membrilor acestui sindicat. în locul Consiliului consilierilor referenti si al Vicarilor Episcopi, Mitropolitul sub masca ipocriziei sindicatului fostilor legionari, se consulta cu mentionatii legionari, exercitind cea mai mare teroare asupra întregii administratiuni bisericesti. Zi si noapte sunt nelipsiti din jurul Mitropolitului, punindu-l sa înlocuiasca din posturile de raspundere pe toti staretii si staretele din manastiri numiti de Episcopul Justinian si sa puna în locul lor pe fostii legionari, pe protopopi etc… …rezulta ca motiunea legionarilor este îndreptata împotriva Patriarhului Nicodim si P.S. Justinian, socotiti tradatori ai Bisericii care trebuie înlaturati din demnitatile lor. Mitropolitul Irineu sa fie trecut Patriarh ca o rasplata pentru curajul cu care conduce actiunea legionarilor, iar la Iasi sa fie ales Mitropolit, Episcopul Popovici de la Oradea Mare, fost legionar si prieten intim al celor trei legionari de la Ministerul Cultelor, iar dupa aceasta urmind ca Episcopul Popovici sa treaca apoi de la lasi la Bucuresti ca Patriarh, peste citiva ani. în acest scop, episcopul Popovici a scris si o scrisoare Episcopului Grigore Leu de la Husi, cerindu-i sprijin pentru alegerea lui ca Mitropolit la Iasi.

Legionarii de la Mitropolia Iasi, prin scrisorile persoanelor oficiale de la Ministerul Cultelor, fostii legionari: Liviu Stan, Cindea, Vasca etc. care se afiseaza ca oameni de încredere ai d-lui Prim Ministru, au putut lesne convinge pe Mitropolitul Irineu la actiunea de amenintare si teroare exercitate împotriva Episcopului Justinian si a colaboratorilor sai.

Desigur ca nici dl. Prim Ministru, nici dl. Ministru Emil Bodnaras si nici dl.

Ministru al Cultelor nu cunosc actiunea nefasta a acestor fosti legionari camuflati în Frontul Plugarilor, reusind sub masca ipocriziei a-i induce în eroare.

Vizita Episcopului catolic Vladimir Ghika si a Arhimandritului T. Boteanu, fratele preotului Boteanu, asasinul victimelor de la Jilava si colaborator al lui Liviu Stan în treburile bisericesti în timpul legionarilor, la Varatec, nu este straina legionarilor de la Culte, dupa cum nu le este straina sederea în manastirea Agapia si Varatec a fostului primar legionar de la Pucioasa, Cuza Mihalcescu, nepot al Mitropolitului Irineu si var al altui legionar, preotul Minculescu, inspector general la învatamintul religios din Ministerul Cultelor.

Democratismul legionarilor: Liviu Stan, Cindea si Vasca si buna lor credinta 32

fata de dl. Prim Ministru, se poate usor constata din legaturile cu legionarii de la Mitropolia Moldovei, care neflind încadrati în nici un partid politic, sau camuflat într-un sindicat de circa 15-20 membri si din actiunea lor întreprinsa împotriva Episcopului Justinian de a mai lua contact cu preotii, cu autoritatile si cu drept credinciosii, împingind pe Mitropolit sa oficieze Sfinta Liturghie în toate sarbatorile. [...]

(ASRI, fond „D”, dosar nr. 1775, f. 26-28)

Fiind evidentă înclinația acestui raport de a acuza toată opoziția de legionarism, ba folosind chiar și termenul de „sindicat legionar”, ca și descrierea situației din unghiul favorabil intereselor procomuniste reprezentate de Justinian Marina, recurgem la câteva informații din volumul semnat de DUDU VELICU: „BISERICA ORTODOXĂ ÎN PERIOADA SOVIETIZĂRII ROMÂNIEI, ÎNSEMNĂRI ZILNICE 1945-1947” Ediţie îngrijită de Alina Tudor-Pavelescu: Luni, 2 iunie 1947 Maniu, informat de catolici, ca unit, asupra scopului vizitei patriarhului Alexei în România, s-a exprimat că ea trebuie privită prin prisma politicii religioase a Rusiei, care voiește să facă din șeful Bisericii ruse un primus inter pares, între ceilalţi şefi ai Bisericilor Ortodoxe autocefale. În grupul de preoţi ortodocşi aflaţi ieri în Catedrală s-a auzit că “Patriarhul Alexei a venit în România să-şi viziteze eparhia” şi că el a înştiinţat mitropoliile şi episcopiile din ţară, întrebându-le ce cadouri vor da, specificând ca ele să fie numai de aur.

Clerul îşi explică strânsa legătură între preotul I. Vască şi dl. Emil Bodnăraş prin aceea că ultimul s-a căsătorit cu fiica celui dintâi, după ce a rupt orice legătură cu o evreică, acestea în urma insistenţelor primului ministru, dr. Petru Groza. Patriarhul Nicodim a primit suma de cinci miliarde de lei din partea Guvernului, pentru cheltuielile în legătură cu vizita Patriarhului Alexei al Rusiei. Dejunul dat în cinstea acestuia duminică, 1 iunie, în Palatul patriarhal, a costat patru sute de milioane lei.

Sîmbătă, 23 august 1947 „...Iată metamorfoza cazului Irineu Mihălcescu, Mitropolitul Moldovei. Arhiereul Justinian Marina, râvnind Scaunul de mitropolit, trebuia să-l îndepărteze pe titularul Irineu. Având ca bază de plecare sănătatea şubredă a acestuia şi vizând faptul că în faţa unei acţiuni condusă din umbră, cu scopul de a-l compromite, el va ceda, a recurs la acest mijloc: 33

Îl introduce pe avocatul Grigore Nicolau în casa unei femei (sora lui Petreanu), care ar fi fost amanta lui Irineu, de unde-şi procură fotografii compromiţătoare pentru şeful Bisericii moldovene; aceasta în 1946. Fotografiile sunt multiplicate şi aruncate în lumea clericală şi cea politică. O serie de astfel de fotografii i-a dat Marina şi lui Grigore Spiru de la Patriarhie, spre a fi prezentate Patriarhului Nicodim. Nemulţumit cu aceasta, Marina îi întocmeşte un dosar, care circulă. Văzând că efectul n-a fost cel aşteptat, îl atacă pe Irineu prin presă, din umbră, în ziarul Tribuna Românească (1947), pe care-l înfiinţează şi finanţează el şi publică fotografiile. Scopul e atins...

Justinian Marina luptă însă furios pentru a împiedica ascensiunea lui Nicolae Popovici. În acest scop, Marina a căutat pretutindeni o broşură-pastorală în care Episcopul Nicolae Popovici, după sosirea lui din Transnistria la Beiuş, unde-şi avea reşedinţa în refugiu, a proferat cuvinte injurioase la adresa Rusiei sovietice. În cele din urmă a găsit broşura la Academia Română; se va servi de ea arătând-o Guvernului.

Marţi, 30 septembrie 1947 La Mitropolie, se afirmă că plecarea Patriarhului Nicodim din scaun - prin demisie sau deces - va avea ca efect desfiinţarea Patriarhatului, revenindu-se la Mitropolit primat, ca-n trecut, post pe care urmează să-l ocupe arhiereul Justinian Marina. Mitropolia aceasta ar urma să intre sub jurisdicţia Patriarhului de Moscova.

Se afirmă foarte insistent că viitorul patriarh va fi arhiereul Justinian Marina de la Iaşi, care este în asentimentul Guvernului...

Sâmbătă, 20 decembrie 1947 Grigore Spiru spune că prezenţa Patriarhului în Bucureşti, deşi starea sănătăţii lui e gravă, se datoreşte Guvernului Petru Groza, care a cheltuit 600.000 lei pentru tren sanitar special, spre a fi adus de la Mănăstirea Neamţ. În prezent, Guvernul suportă toate cheltuielile pentru întreţinerea Patriarhului, căruia i se dau până şi icre negre, etc. Şi Patriarhul nu se poate urni din patul său de adâncă suferinţă... Nepotul său spune că patriarhul a venit „bolnav”de la Moscova și starea i s-a înrăutățit treptat Marţi, 30 decembrie 1947 Regele Mihai I a abdicat de la tron.

Miercuri, 31 decembrie 1947 În după-amiaza zilei de azi, Groza i-a făcut o vizită Patriarhului, care i-ar fi prezentat demisia din postul său. Demisia este în legătură cu abdicarea 34

Regelui. “Dacă a plecat el, s-a exprimat Patriarhul, eu nu mai am nici un rost.”

Astfel, în lupta pentru a nu deveni sufragani Moscovei, s-au definit taberele din Sinod pe parcursul anilor 1947-1948, grupul sinodal de rezistență coagulându-se și mai clar după morțile dubioase ale patriarhului Nicodim și mitropolitului Irineu. De fapt, invocarea articolului 105 care stabilește înălțarea în treaptă a slujitorilor numai prin aprecierea chiriarhului, ca și faptul că, din ordinea de zi din 10 decembrie, numai această propunere este mutată în cea din 11 decembrie, demonstrează prelungirea unor discuții pe care documentul procesului verbal nu vrea să le arate, opunând un grup de ierarhi intrusului susținut de ocupația sovietică drept vicar așezat ca politruc în coasta mitropolitului cărturar naționalist Irineu, care s-ar fi opus subjugării de către patriarhia Moscovei. De menționat că, fiind de-abia anul 1946, acest grup al rezistenței naționaliste prin Biserică era încă puternic, fiind nevoie de mai bine de doi ani până ce membrii lui au fost anihilați, trei dintre ei – Nicodim, Irineu și Grigorie – chiar prin crimă păgână. A se vedea mai multe în „Cartea episcopilor cruciați” ed. Realitatea 2000 și „Biserica din eter” ed. Realitatea 2012, deoarece multe documente au dispărut. Eu însumi am constatat cum, chiar și acest număr pe ianuarie-martie 1947 din „Biserica Ortodoxă Română” nu l-am găsit în nici una dintre colecțiile de la Patriarhie sau Arhiepiscopia Bucureștilor, fiind smuls din legătură. Datele procesului verbal al Adunării Sinodale din decembrie 1946, care-mi fuseseră semnalate de IPS Bartolomeu Anania, au fost copiate dintr-un exemplar păstrat secret de către cel căruia-i mulțumesc, numindu-l doar cu apelativul de „Părintele Ioan”.

Cât despre activitățile pastorale ce continuă în eparhie, grija duhovnicească a episcopului Grigorie se vede prea bine, indiferent de luptele politice pe care nu le evită. Nu se lasă covârșit de provocările lor ci pune pe prim plan tot îndatoririle sale de păstor și părinte al turmei, îndrumându-și îndeaproape preoții și întru păstrarea credinței dar și în combaterea efectelor secetei; iar, către guvern, lansând repetate apeluri de a nu mai cere impozite și cote agricole și a ajuta populația înfomentată. Era acea perioadă de foamete lăsată de război și mărită prin secetă de care profitau în interior provocatorii politici dar, pe planul extern al Bisericii, profitau și se dezvoltau tentaculele întinse în lume de KGB pentru a putea dirija întreaga ortodoxie și, prin asta, a-i manipula chiar pe credincioșii care se refugiaseră în occident spre a scăpa de regimul bolșevic.

35

36

37

38

Spre a ne păstra pe plan extern, urmărind nemaipomenitul asalt sovietic de a manipula bisericile ortodoxe din întreaga lume, de unde rezultă și motivele pentru care Mihai Ralea vorbește despre dihonia dintre preoții emigrației, citez aici din concluziile cărții mele „Biserica din eter”: „Despre Serviciul Special al KGB privind politicile religioase ale Moscovei și dezvoltarea lui până la planurile de diriguire a unei mișcări mondiale care să suplinească politicile ratate de „Internaționalele comuniste”, ca și despre presiunile acestor politici mai ales aici, la granița cu România, familia mea are iarăși un cuvânt de spus. Pentru că Episcopul Grigorie, prin cercetarea sa cărturărească folosită cu semnificații sociale chiar și în studiile de mai târziu ale lui Dimitrie Gusti, a remarcat încă din anii douăzeci pericolul propagandei sovietice făcută prin sectele pătrunse dinspre răsărit, unele dintre ele chiar dovedindu-se a fi o invenție sau o haină diversionistă din domeniul propagandei și agitației bolșevice.

Am spus și mai înainte că Moldova a fost mereu locul unei instabilități produsă de provocările rusești sau sovietice. Există acum date istorice precise despre diversiunea bolșevică de la Tatar Bunar; există biografiile elocvente ale „conducătorilor” alogeni trimiși pentru PCR prin vadurile Nistrului sau Prutului, pe unde se scurgea și material propagandistic sau exploziv, există evidența gazdelor pentru spionii rusești pe lista pensionării acestora ca ilegaliști sau fiapiști; există chiar și informația că, la Iași, până și loja masonică în care s-a promovat Mihail Sadoveanu, ca dovadă și ce a devenit el, era infiltrată cu intenții provocatoare sovietice și manipulată de oameni ai Moscovei.

Ca trimis al guvernului României Mari și ca întemeietor al învățământului teologic românesc în Basarabia, ca vicar al Mitropoliei Moldovei, ca efor și exarh, Episcopul Grigorie a avut, împreună cu Arhimandritul Iuliu Scriban și universitarii preoți frații Iordăchescu, acțiuni ecumenice în care s-a înțeles cu toți, de la catolici la neoprotestanți; dar s-a lovit de primitivismul unor secte siberiene exportate cu aceleași metode cu care se exporta revoluția.

Studiile sale despre „Confesiuni și secte” au fost multă vreme bibliografie universitară. Pornind de la acele studii, el a devenit cu adevărat un combatant antibolșevic, în una dintre note chiar remarcând că, la anumite case de rugăciune, oamenii sunt atrași prin aparatură de cinematograf mobil, foarte scumpă pe atunci, care circula clandestin prin localități cu filme din producția sovietică dedicate lui Lenin și, apoi, propagandei staliniste. Ne având la „Mosfilm” producții cu sfinți, organizatorii acestor secte atrăgeau cu ce li se punea la îndemână. Serviciul Special Bisericesc al KGB își inaugurase astfel 39

activitatea externă: Cu secte mici, de origine dubioasă. Apoi, după ce a avut succes în cea internă înființându-i lui Stalin patriarhia cu care să câștige războiul, s-a ocupat de țările satelite care trebuiau supuse „Noii Rome” moscovite, încercând să-și impună influența în confesiunile mari…

Ideea unui Sinod unic și a unor mitropolii sufragane prinsese mai întâi prin ortodocșii puțin numeroși din țările slave catolice, apoi și în alte republici jugoslave decât Serbia și, foarte ușor, în prea supus slavofila Bulgarie. A transforma brutal Bisericile Naționale în metoc al catedralelor de la Zagorsk, era o promisiune făcută lui Stalin de către acest important Serviciu Special care mai avea de lucrat puțin numai cu Bucureștiul și Belgradul unde erau patriarhii locale autocefale. Așa, în 1945 e desființată Mitropoilia Olteniei, iar la Iași e trimis Justinian Marina ca să-l izoleze pe Irineu Mihălcescu și să facă ruptura închinându-se Moscovei încă dinainte de a o face toate eparhiile românești; așa, confirmarea ca vicar al său a părintelui Vasile Vasilachi îi este respinsă de guvern Patriarhului Nicodim în 1946; așa, își încearcă în mai 1947 vizita canonică aici Patriarhul Alexei, dar când el propune o întrunire panortodoxă la Moscova, Nicodim Munteanu, ca mai vechi patriarh decât el, al unei Biserici Ortodoxe mult mai vechi decât a lui, îl întreabă „de ce la Moscova?!”... În loc de răspuns, e silit să se retragă la mănăstirea Neamț în vreme ce guvernul este cernut rămânând numai comuniștii cu care el își subliniază dezacordul printr-o grevă patriarhală, refuzând să se întoarcă la București. Semnături importante din exil și din țară, ca și mărturia nepotului său că, de la Moscova s-a întors gata „îmbolnăvit”, vorbesc deespre otrăvirea, asasinarea sau condițiile mai mult decât dubioase ale morții sale în februarie 1948, urmat de mitropolitul Irineu în aprilie.

Unchiul meu cunoștea și participa la această rezistență împotriva tendințelor Moscovei, în ciuda crimelor pe care le vedea. Rămas cel mai bătrân și mai important ierarh al Moldovei după înscăunarea lui Justinian Marina la București, el a mulțumit Domnului prin slujbe publice pentru dejucarea planurilor rusești. Chiar Patriarhul Teoctist mi-a vorbit despre girul lui ierarhic asupra Mitropoliei Moldovei în vara lui 1948 când întregul Iași, obișnuit să refuze slujbele făcute de Justinian - populație ce protestase și față de faptul că mitropolitul impus dinafară și cu Romulus Zăroni adus tot dinafară, îi „reprezentau” pe ieșeni în Parlamentul comunist decretat prin furt electoral - se strângea din nou la catedrală fiindcă slujea cunoscutul duhovnic moldovean Grigorie Leu. Mi-a povestit fostul patriarh cum, în preajma praznicului Sfântului Alexandru, unchiul meu a făcut pomenirea de șase luni a lui Nicodim Munteanu numindu-l „patriarh-martir al rezistenței prin Biserică” și mulțumind Domnului că prin rezistența aceasta nu s-a înfăptuit voia antihristului; ba, Teoctist chiar mi-a precizat că el nu i-a spus 40

lucrul acesta lui Justinian, dar acela a aflat și l-a mustrat. În acele condiții, prin rezistența unora asemenea ierarhi împotriva celor năimiți, autocefalia nu ne-a putut fi atinsă, dar Serviciul Special KGB reprofila Noua Romă moscovită măcar la nivel de Vatican, propunând schimb de înalți prelați. Se urmărea înlocuirea alungatei Nunțiaturi Apostolice cu una Moscovită condusă, desigur, de un general KGB care avea să joace pentru Patriarhia BOR rolul consilierilor sovietici ce dirijau efectiv alte instituții și ministere bucureștene. Prin schimb de ambasadori, cum fusese desființat cel de la Sfântul Scaun, ca om de încredere, Teoctist era nominalizat drept cel ce urma să se ducă la Zagorsk. Serviciul Special KGB nu renunța la o a patra Internatională care devenea eficientă prin ortodoxie. Cea comunista avusese doar agenti ruși numiti în fruntea partidelor din diverse țări. Aici, fiind vorba de Biserici, aveau, așa cum trebuia să fie și Teoctist, reprezentanți reali, din toată lumea, numai cu condiția să-i găsească în fiecare țară pe colaboraționiștii supusi. Prin aceștia, avea să se poruncească parohiilor celor ajunși în lumea liberă, să se supună ierarhic episcopiilor rusești înființate de KGB și, astfel, viața spirituală a celor care se refugiaseră de bolșevism, să fie dominată de agenții acestuia.

Acesta era planul: Desfințarea ortodoxiilor naționale care, spre deosebire de cea rusească, impusă târziu norodului de conducătorul încoronat, premerseseră Statul laic obligându-i pe prinți și regi să primească ei botezul credinței populare, adică reversul, sau forma anterioară a lui „cujus regio ejus religio” : cea a devenirii creștine patristice. Și, de asemenea, se mai prevedea restructurarea ortodoxei prin realizarea uneia mondiale, opusă catolicismului țarilor de tradiție si protestantismului capitalist. Asta ar fi însemnat întărirea propagandei staliniste în întreaga lume și mult mai multe garanții de dominație. Exista experiența unor centre musulmane, profitand de republicile sovietice respective iar, după ocuparea Tibetului și alungarea lui Dalai Lama s-a perseverat în impunerea unui centru mondial budist în Mongolia. Dacă manipularea prin religii în favoarea intereselor statale se practică de sute de ani, nu avea tocmai KGB-ul să o omită din strategiile sale.

Față de mijloacele precare și demagogice ale unor costisitoare „organisme internaționale” precum neconvingătoarea luptă pentru pace, sindicatele roșii demascate peste tot, manipulatele mișcări de femei și tineret, etc. a pune mâna pe dirijarea credinței omului era un obiectiv cum nu se poate mai important!

Norocul a fost pauza de după moartea lui Stalin care a schimbat unele direcții. Dar asta, doar pentru acel moment de derută. Deoarece panslavismul altoit cu diversiunea comunistă a făcut în secolul nostru mari eforturi ca 41

ortodoxia să devină o putere în mâna imperialismului lor, amputându-i superba tradiție de a se dezvolta popular, în mijlocul națiunilor, întru afirmarea și emanciparea acestora, ca un duh al pământului țării respective și nu ca o dogmă adusă dinafară. Exportul de revoluție se baza, însă, exact pe o asemenea dogmă adusă dinafară, iar la Moscova s-au făcut multe mârșăvii întru aceasta. Pentru o documentată argumentare, însă, pentru demascarea totală a perfidelor manevre ale spionajului religios rusesc, ar fi nevoie nu de micile surprize pe care le scoate la iveală CNSAS, speriind unele fețe luminate, dar apoi îngroșându-le obrazul; ci de accesul nostru la dosarele KGB care ne privesc”…

42

43

44

45

46

47

48

49

50

51

Spre a ne explica această precipitată agitație în schimbul de radiograme și note informative, demonstrând o acutizare a problemei, trebuie să menționăm că este vorba tocmai de momentul când, la Ministerul Cultelor și la Patriarhie, oamenii regimului modifică prevederile Legii privind Organizarea Bisericească, așa cum s-au discutat ele în Sfântul Sinod, ierarhii din Grupul de rezistență, în frunte acum cu Episcopul Grigorie, susținând o anumită formă de continuitate de principii și canoane pe care grupul celor aserviți guvernării vor să le eludeze, propunând și pensionarea preoților la 55 de ani pentru a scăpa de cei vechi și bine cunoscuți de populație, spre a putea aduce unii formați și dirijați pentru propaganda colectivistă. Nu mai este, însă, situația din 1946, țara având o nouă Constituție de democrație populară, patriarhul Nicodim și mitropolitul Irineu trecând la Domnul, mitropolitul Nicolae plecându-se în fața Patriarhului Roșu. Grupul de rezistență ființează și acționează, ca dovadă că îi trimite pe preoții Vasile Leu și Florian Gâldău în străinătate, spre a avertiza asupra atacului ce vine dinspre Moscova și a salva parohiile românești de ocupația slujitorilor ruși trimiși de KGB. Dar, decimat, acest grup nu mai are forța de opoziție din anii trecuți, când obținea fățiș câștig de cauză în fața asalturilor procomuniste. Acum i se configurează o altă structură, mai conspirativă, care se va dezvălui după ce preotul Vasile Leu ajunge la posturile de radio occidentale inițiind slujbele „Bisericii carei unește în eter pe toți românii”. Predicile lui se sfârșeau duminică de duminică, citând vorbele tatălui său: „Și izbăvește-ne, Dumnezeule, de Sovrompatriarhie!”... Este o activitate perseverentă de salvare a ființei naționale prin Biserică, despre care, mai bine de o jumătate de secol, chiar și până în zilele noastre, s-a avut grijă să nu se afle nimic; deoarece, până târziu, colaboraționiștii rămași sau ajunși în scaun, s-au străduit și au profitat de funcții ca să-și prezinte actele ca „salvatori ai bisericii sub comunism”. Spre informare, continui să citez din concluziile cărții „ Biserica din eter”: „A treia concluzie confirmă existența și acțiunile organizate ale Grupului Sinodal de Rezistență încă din perioada când putem vorbi de libertatea acțiunilor pe față, precum unirea în jurul refuzului adresat Moscovei de Patriarhul Nicodim, sau decăderea din rang a lui Teoctist și avertismentul dat lui Justinian, până la începerea celeilalte perioade: trecerea „în catacombe”, după ridicarea lui Marina în scaunul patriarhal. În anii 1947-1948, după „vizita” lui Alexei al Moscovei, când Patriarhul Nicodim îl înfruntă, Sinodul păstrându-și astfel autocefalia, văzând rușii că nu le reușește mișcarea cu mitropoliile sufragane, se trece la alte măsuri: Sunt decăzuți din treaptă și puși în retragere mitropoliții Irineu și Efrem, după ce alți doi mitropoliți, Nifon Criveanu și Tit Simedrea, își pierduseră eparhiile. Sunt scoși din scaun și episcopii Cosma Petrovici, Eugeniu Laiu, Lucian Triteanu, Athanasie Dincă; iar, mai grav: sunt condamnați mișelește să treacă la Domnul Nicodim 52

și Irineu (în februarie, respectiv aprilie 1948). Astfel, sunt înlăturați brutal din calea realizării patriarhiei roșii nu mai puțin de nouă sinodali. După 6 iunie 1948, când Marina ajunge patriarh, sunt înlăturați din ierarhie vicarii patriarhali Veniamin Pocitan, Emilian Antal, Pavel Șerpe, și Teodor Scorobet de la Sibiu, sunt puși în retragere episcopii Policarp Morușca, Partenie Ciopron, Valeriu Moglan, sunt scoși din scaun și li se desființează eparhiile episcopilor Veniamin Nistor și Grigorie Leu, rezistența celui din urmă fiind rezolvată prin asasinat. Apoi, episcopul Oradiei, Nicolae Popoviciu care a sfidat punându-și candidatura de patriarh atunci când Mitropolitul Nicolae Bălan s-a retras ca să lase locul liber pentru Justinian Marina, este îndepărtat în 1950.

Conlucrarea Patriarhiei cu securitatea intră de atunci în linie dreaptă asmuțind-o sau servind-o pe aceasta împotriva episcopilor Greco-Catolici, împotriva propriilor monahi, apoi a arhiepiscopului emigrației Vasile-Victor Leu. Măsurile commune patriarh-securitate continuă până în anii șaizeci cu morțile suspecte ale mitropolitului Sebastian Rusan, care „vorbea prea liber” la Iași și episcopului Andrei Magieru la Arad, ca și cu înlăturarea altor ierarhi precum mitropolitul Vasile Lăzărescu și episcopul Valerian Zaharia. În diverse articole și încercări de identificare a ierarhilor ortodocși români victime ale dictaturii comuniste, cifrele încep cu doisprezece și ajung treptat la treizecișidoi prin adăugarea unora pedepsiți și năpăstuți direct de Justinian Marina. Nu a tuturor, pentru că Patriarhul Roșu a păcătuit prin cruzimi dictatoriale față de mult mai mulți din biserica oficială, de la greco-catolici si din emigrație, pe măsură ce simțea pofta de putere care l-a făcut să se înfrunte cu unii guvernanți când și-a simțit apa la moară, exact cum a făcut și Teoctist în anii noștri. Nu din credință, ci din motive de trufie și arătare a puterii. Fapt pentru care securitatea a și reacționat prin anii 1959 servind guvernării argumente spre a-l umili puțin aducându-l la realitatea condiției de supus și colaboraționist. Fapt este că, atunci când a stat câteva luni retras la Dragoslavele, s-a și plâns că i s-ar fi încercat otrăvirea. Din punctul de vedere al studiului criminalist, putem spune că era sincer în teama sa, de vreme ce el însuși folosise asemenea arme împotriva multor ierarhi.

Revenind la cele treizecișidouă de nume menționate, identificând, eu am enumerat aici cu precizie douăzeci și trei de ierarhi care, prin actele lor se dovedesc a fi dintre cei care s-au opus efectiv unindu-se la un moment dat în jurul Episcopului Leu, și-n rezistența internă împotriva legiuirii comuniste, ca și-n cea externă împotriva infiltrării KGB-ului în parohiile diasporei. Sau alții care, după uciderea lui ce încheia crimele decapitării vechii patriarhii, au continuat rezistența perseverând pe aceste poziții. Aceștia sunt ierarhii a 53

căror faptă se va identifica cu cea a Grupului Sinodal de Rezistență din Biserica Ortodoxă Română. Așa cum s-a scris, ei „...reprezentau elita ierarhiei bisericești care nu a voit să facă nici un compromis cu cei fără de Dumnezeu... Se cuvine ca suflarea românească ortodoxă să nu-i uite, iar Sinodul BOR să-i canonizeze, în sfârșit, ca ierarhi mărturisitori, măcar pe unii dintre vlădicii ei martiri din anii dictaturii comuniste”...

54

55

56

57

58

59

60

Observăm cum informatorii din interior se înmulțesc și se diversifică. Pe lângă Scrutător, care funcționează de 3 ani, apar Adrian, Nicu și, mai ales Soldatul, plus unii ocazionali.

61

62

63

64

65

66

67

68

69

70

71

72

Transcrierea paginii următoare: 131 / 12 ianuarie 1949 NOTĂ(a direcției regionale de securitate Oradea) Cu ocazia zilei de naștere a episcopului NICOLAE POPOVICIU al Oradiei, episcopul GRIGORIE LEU al Hușilor a adresat o scrisoare de felicitare, plină de adversitate și venin față de regimul nostru democrat.

Din textul scrisoarei spicuim următoarele: „Noi toți suntem în judecată pentru neînsămânțare. De asemenea localul școalei de cântăreți ne-a fost luat. Acum vor să ne ia și tipografia. „Așteptăm mereu tulburarea apei, poate că e prea tulbure însă nu evanghelic... trebuie să ne înarmăm cu duhul răbdărei și cu tactul înțelepciunei... „Mi-ai cerut să-ți trimet rânduiala sfințirei de biserică. S-au rătăcit broșurile cu mulțimea oficierilor. Cred că se găsesc la Institutul Biblic și tipografia Cărților Bisericești (dacă n-o fi naționalizate). „Am văzut că I.P.S. NICOLAE BĂLAN a preluat Blajul unde a și oficiat în aceeași Duminică (31 Octombrie) când noi făceam înscăunarea lui SEBASTIAN RUSAN la Suceava. Prea Sfinția Ta ca și COLAN nici n-ar fi trebuit să vă deplasați. „În ce privește statutul și regulamentul la care am lucrat, întârzie, iar ce apare e mult schimbat. Chestia școalelor, bisericilor, este cu totul altceva din ceeace am prevăzut noi!”

SURSA: D.R.S.P.Oradea Nr.577 din 6.I.1949 Jl.Nr.8042 din 11.I.1949

73

74

Citatele din această scrisoare au o deosebită importanță pentru a demonstra cum au evoluat lucrurile în Sinodul din care Iustinian Marina își elimina sau anihila oponenții, ca și în interiorul Grupului Sinodal de Rezistență.

Episcopul Nicolae Popoviciu al Oradiei este cel care avea să fie și el înlăturat mai târziu, dar nu prin crimă, ci trimis cu domiciliu forțat. În schimb, din partea mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului se observă concesii colaboraționiste: După ce a renunțat să candideze pentru scaunul de patriarh, lăsând astfel locul liber pentru Justinian Marina, remarcăm acum că a încurajat politica acestuia de cotropire a Bisericii Greco-Catolice unite cu Roma, că el a fost cel care s-a deplasat preluând Blajul și oficiind acolo în locul unitarienilor alungați, duminică 31 octombrie 1948. Faptul că, exact în această frază, episcopul Grigorie îi scrie episcopului Nicolae Popoviciu că: „...Prea Sfinția Ta, ca și Colan (e vorba de episcopul Nicolae Colan al Clujului) nici n-ar fi trebuit să vă deplasați” – adică, cu alte cuvinte: „n-ar fi trebuit să vă aflați la Blaj alături de mitropolitul Nicolae Bălan care se dovedește a nu mai fi de al nostru”- îl arată nu numai a fi împotriva acestui act, dar și că avea autoritatea de a-i admonesta pe ceilalți doi care „n-ar fi trebuit să se deplaseze”. Ceea ce înseamnă că, de facto, până a fi și el ucis, i se recunoștea rolul conducător în Grupul de Rezistență ce se dovedește aici că, pe lângă alte eforturi de păstrare a dreptei credințe, dezavua siluirea unitarienilor - moment de istorie tristă pe care, cel denumit Patriarhul Roșu a pus să fie pictat în frescă pe holul de intrare al palatului patriarhal, ca un act de triumf și dorință comună.

Dezicându-se de preluarea (ocuparea) Blajului de către Justinian Marina prin mitropolitul Nicolae care s-a pus în serviciul acestuia, ca și de prigonirea fraților din ortodoxia unitariană, în aceeași scrisoare în care afirmă că „În ce privește statutul și regulamentul (de funcționare a Bisericii Ortodoxe Române) la care am lucrat, întârzie, iar ce apare e mult schimbat” – episcopul Grigorie se referă în mod sigur la rezistența lor pentru a nu se stălci Statutul BOR după interesele comuniste. Rezistență căreia știm prea bine că i-a fost lider, imputându-i premierului promoscovit Petru Groza, încă înainte de data acestei scrisori, faptul că încurajează transformarea autocefaliei de la București în „SOVROMPATRIARHIE”. Fără să-i pese de sfârșitul care avea să-i vină, martiric, peste doar câteva luni.

75

76

77

78

79

Aici se vede că informatorul „Soldatul”, la a cărui notă informativă se reacționează prompt cu raportul către securitatea regională Iași și propunerea de informare a celei din Galați, este un intim care îl însoțește deseori pe episcop, de vreme ce cunoaște casa noastră strămoșească din Țuțcani. „Schița casei numitului Nil Leu” de mai sus, este pesemne reprodusă în raport după schița dată de el mai jos. Iar explicația scrisă de mână denotă o persoană cultivată, poate chiar un slujitor bisericesc. De aici încolo, informările venite din partea mai multora se înmulțesc, pesemne conform amplificării urmăririi până în ultima zi de viață care încheie martiriul Episcopului Grigorie.

80

81

82

83

Dar, întrucât nici acum, la 65 de ani de la data când instituțiile de opresiune care tocmai își modificau „democratic” antetele aveau satisfacția de a „opera” pe documentul final, episcopul matir nu se bucură de seninătatea pe care ar trebui să o dea memoriei sale viața mărturisitoare pe care a avuto, întru mai multă explicare a acestui lot de documente din arhivele securității reproduc din prefața mea la volumul apărut în anul 2012: SPRE A ÎNDEPĂRTA O NEDREPTATE CARE PERSISTĂ Că, în anul de blestem bolșevic 1949, Episcopul Grigorie Leu a fost ucis de guvernarea comunistă devenind martir al Ortodoxiei, este un fapt explicabil: Prin actele sale de dreaptă credință și de apărare a ei, ajunsese a fi nu numai incomod regimului dictatorial, ci chiar periculos înaintării acestuia, contrazicându-l prin adevărurile ce îi erau înțelese și crezute de populație. Trebuia înlăturat; iar, fiindcă personalitatea lui era în atenție publică atrăgând și coagulând rezistența din Biserică, această înlăturare s-a făcut 84

rapid, prin crimă păgână.

Dar faptul că, iată, la aproape trei sferturi de veac de la martiriul său, după atâtea documente scoase la iveală care dovedesc rezistența sa în fața antihristului, după un alt martiriu, al fiului său condamnat la moarte de aceiași guvernanți, după cărți întregi care-i înfățișează patriotismul și drepta mărturisire, încă nu se ridică lespedea de tăcere și de ignorare a muceniciei sale, acesta este un lucru cu totul inexplicabil într-o lume liberă și transparentă mai ales întru Credința pe care el a slujit-o! Este o nedreptate care persistă, îndepărtarea ei apăsând în primul rând asupra umerilor mei bătrâni.

O spun eu, cel care am constatat în trecutul nu prea îndepărtat că această tendință de minimalizare a rezistenței noastre prin Biserică se răsfrângea nu numai asupra memoriei unchiului meu, ci chiar asupra faptului că, în anii de instaurare a comunismului a existat un întreg Grup Sinodal de Rezistență împotriva aservirii Bisericii la interesle guvernării atee și ale Moscovei care încerca să pună Ortodoxia în slujba lui Stalin. Și nu era doar o tendință oarecare de nesocotire, ci una cu totul adversă, mânată de interesul necinstit de a pune meritele „salvării Bisericii”pe seama altora: A celor care pactizaseră cu dușmanul și nu făceau decât să o administreze convenabil pentru regimul comunist, adică formal-instituțional; doar pentru orbirea populației și relații protocolare în străinătate; dar nu să o păstorească întru misiunea ei divină venită prin Duh Sfânt!

Existența Grupului Sinodal de Rezistență, care a fost înfrânt târziu de acel colaboraționist cunoscut drept „Patriarhul Roșu”, abia după ce a reuși să înlăture din Sinod doisprezece vlădici de dreaptă credință, arată ruptura care s-a creat în anii de după război între apărătorii Bisericii Naționale și clericii colaboraționiști care, punând mâna pe ierarhie la fel cum comuniștii au pus mâna pe țară, adică sub amenințarea tancurilor sovietice, au vânduto antihristului. Or, acum când este evident faptul că această vânzare de rușine și păcat s-a încercat să fie interpretată drept salvare a lăcașurilor de cult - ceea ce este o minciună, pentru că la acea oră Stalin reintrodusese Ortodoxia Moscovită în viața publică a republicilor sovietice și a țărilor satelite – ticăloșii năimiți, împăunându-se cu merite în fața enoriașilor, au vrut să facă necunoscută ruptura dintre ei și Grupul de Rezistență care a luptat pentru dreapta credință ce, până la urmă, s-a păstrat în sufletele credincioșilor și nu în slujirea coruptă a unor teologi vânduți.

Se pune, deci problema: E vorba de ne-păsare, sau de ne-recunoaștere a unor adevăruri? E vorba doar de o ușor condamnabilă ne-recunoștință față de cei care au vrut să păstreze neîntinate valorile Ortodoxiei, sau de ne-recunoașterea deliberată a faptei martirice a acestora, pentru a lăsa impresia că meritele le au exact cei care au trădat, argumentându-se fals că fără trădarea lor nu s-ar fi păstrat deloc Biserica?!... O asemenea afirmație este demagogie ordinară, nedemnă de sutana slujirii Dumnezeului 85

nostru; este chiar minciuna prin care trădătorii își arogă merite de salvatori.

Dar iată că, păcătuind grav față de istoria cea adevărată, ea ajunge chiar să umbrească Adevărul. Adevărul despre rezistența Bisericii Ortodoxe Române prin cei mai demni slujitori ai ei, care nu s-au plecat în fața conducerii comuniste și a amenințărilor aparatului de represiune!

Când l-am întrebat pe îndreptățitul de prea fericită pomenire Patriarh Teoctist care este situația demersurilor de canonizare a Episcopului Grigorie Leu, pentru dosarul căreia depusesem documente la Secretariatul Sfântului Sinod, vrednicul patriarh mi-a răspuns: „Ehe, e cale lungă; căile ierarhiei cereşti sunt mai complicate!”... Erau complicate deoarece, atunci, în anii instaurării comunismului, ei fuseseră în tabere diferite, iar Prea Fericirea Sa, ca supraviețuitor, avea obligația sa-i laude pe cei din tabăra sa, cei care cochetau sau colaborau cu antihristul și până la urmă au decăzut în slujba aceluia. Nu-l interesa că în acei ani existase în Biserica noastră, plin de demnitate și de curaj creștin, un Grup de Rezistență. Ci, manipulator, își făcea misiunea partizană de a exagera rolul Patriarhului Roșu în „salvarea” lăcașurilor de cult. Pentru că, prin asta, și „meritele”sale, care îi fusese colaborator, erau puse în evidență, în loc de a fi istoricește negate și condamnate. Relatez în paginile următoare și înțelesurile drepte care m-au apropiat de Patriarhul Teoctist; dar nu pot omite faptul că, de abia după trecerea lui la Domnul, a început a circula acel document citat din oficiosul Patriarhiei despre care vorbim, document prin care Sinodul din care făcea parte și Episcopul Grigorie, alături de ceilalți sinodali rezistenți, îi retrăgea Arhimandritului Teoctist rangul obținut prin ploconirea la guvernanți; ploconire pe care, se menționa, o făceau el și Justinian Marina sfidând clerul și pe ceilalți chiriarhi... ... Eu am multe cuvinte de mulțumire pentru personalitatea Patriarhului Teoctist, atât în ansamblul ei cât și pentru amănuntele pe care mi le-a pus la dispoziție spre a construi monumentul de martir al unchiului meu. Dar trebuie să-mi dau seama că fericitul întru pomenire ar fi vrut să ducă cu sine o taină: Aceea de a fi fost într-o tabără diferită de a Episcopului Grigorie care slujea numai dreapta credință, în vreme ce alții deveneau colaboraționiștii comunismului. Așa s-a întâmplat cu prelatul de rușine numit „Patriarhul Roșu”, căruia și azi i se evocă merite false, dar și cu alții care, sub pulpana lui, au rămas în ierarhia compromisă, în vreme ce Vlădicii Adevărați ai Neamului au făcut Grupul Sinodal de Rezistență împotriva guvernării comuniste și împotriva aservirii Bisericii Naționale intereselor Moscovei.

Grup în care, ființând și acționând prin funciara sa trăire creștinromânească, Episcopul Grigorie Leu a ajuns a plăti cu viața sa cea lumească prin sfârșit martiric. _________ 86

Al doilea lot de documente: AVOCATUL IOAN C. LEU

87

88

89

90

91

92

93

94

95

Avem până aici o biografie normală perioadei istorice respective, după cum rezultă din fișa arestatului, din toate amănuntele menționate în procesul verbal de interogatoriu și trei declarații smulse unor persoane care ispășesc aceeași soartă. Declarații la care se remarcă faptul că nu oferă nici un fel de amănunt privind vreo ilegalitate care să se fi comis sau care să conducă spre condamnare. Cu toate acestea, organul de represiune, care alcătuiește numai formal acest dosar cu inexistente motive de arestare, consideră suficiente aceste file, plus acel „poate” din fila următoare („...poate or crăpa dracului”) pentru o condamnare administrativă de 60 de luni, plus păstrarea în evidență ( = urmărire/ supraveghere/ domiciliu obligatoriu) după eliberare.

96

97

98

99

Spre amuzament, în finalul acestui lot de documente, menționez că - întrunul dintre procesele verbale de anchetă care, conform metodei de tracasare și intimadare reiau întrebările la infinit până ce redundanța lor spală creierul anchetatului ca să nu mai știe ce să răspundă - când îl întreabă despre călătoriile din străinătate unde tata, ca orice turist modest, a fost în grupuri organizate, așa cum se întâmplă și astăzi, anchetatorul sare vigilent somândul: „Decalară sincer cu cine ai luat legătura acolo și ce ați pus la cale!”...

Ancheta avea loc în anul 1952; excursiile turistice la care participase tata se petrecuseră în anii 1927 – 1928. Dar faptul că, pentru anchetator, orice contact în străinătate era prilej de suspiciune de complot împotriva lagărului păcii și socialismului, demonstrează o anume educație câinească întru mentalitatea de spion și provocator a fiecărui om. Ar fi ca și cum astăzi, toți cei care fac turism extern, să dea note informative despre toți ghizii, recepționerii de hoteluri, cameristele, chelnerii, portarii și șoferii ale căror servicii sunt incluse în prețul excursiei. Și nu e de mirare, dacă ne gândim la faptul că, în organizarea turismului din fostele țări socialiste, asemenea personal chiar era instruit pentru spionare.

100

Al treilea lot de documente: SUBSEMNATUL CORNELIU LEU

101

102

103

104

105

TRANSCRIEREA ACESTOR PAGINI: : interogatoriu dat de inculpatul principal Leu Vasile Arată d-tale în mod concret ce anume cunoaște Leu Cornel despre activitatea d-tale și despre fuga d-tale din țară.

Leu Cornel nu cunoaște nimic din activitatea mea în ce privește și interesează ancheta. El știe numai despre fuga mea din țară, lucru pe care i lam spus eu lui Leu Cornel în următoarele împrejurări: Eu discutasem cu Gâldău că pentru a duce în eroare organele de stat și a camufla dispariția noastră, în special a mea deoarece mă simțeam că sunt urmărit să mergem la Constanța unde să simulez un înec. În acest scop, prin 19 august 1948 am plecat la Constanța pentru a simula înecul și apoi să pot fugi în străinătate.

El Gâldău a plecat la Tekirghiol la niște rude iar eu m-am dusla Medgidia la unchiul meu LEU C.ION unde am ajuns seara. Am luat masa împreună și leam spus că am venit să fac baie la mare (Eu obișnuiam să fac vara baie la mare și întotdeauna să mă duc pe la ei). Deasemeni i-am spus unchiului meu LEU C.ION să lase și pe fiul său LEU CORNEL cu mine să facem baie.

Seara am dormit cu cornel în aceeași cameră dinspre stradă. Camera în care am dormit noi era despăprțită de camera bătrânilor de un dormitor, astfel că i-am putut spune ce intenționez să fac, fără a ne auzi bătrânii, părinții lui Cornel. Eu i-am explicat lui LEU Cornel că din anumite motive trebuie să fug din țară în străinătate și i-am cerut lui să meargă cu mine și să acopere fuga mea. I-am explicat că vom merge la mare, la o plajă din marginea orașului Constanța unde vom lua două cabine, una pentru mine și una pentru el, iar el după ce eu mă voi arunca în apă să facă cât mai mult tămbălău în legătură cu înecul meu și să anunțe chiar acasă și pe tata. Eu i-am spus că voi intra în apă și voi trece peste un dâmb unde mă așteaptă un alt coleg cu care voi fugi în străinătate. Nu rețin dacă i-am spus cine este acesta. A doua zi am plecat la Constanța împreună cu Leu Cornel la plaja respectivă pe care nu o știu. Acolo am luat două cabine eu m-am dezechipat în una și el în una.

După aceea eu i-am spus că toate actele mele rămân în cabină actele și un port-vizit cu bani și după o oră sau două de la intrarea mea în apă să înceapă să arate la toți cei de acolo că eu m-am înecat și să anunțe și pe tata. Așa am și făcut. După ce am fugit din țară n u mai știu nimic deel și cred că nici el nu a știut despre activitatea mea.

Prezentul process verbal de interogatoriu a fost citit de mine cuvânt cu cuvânt și el corespunde întrutorul cu cele declarate de mine.

ANCHETATOR PRIM : Lt.Dumitrășconiu, SEMNĂTURA : Vasile Leu 106

107

108

109

110

TRANSCRIEREA DEPOZIȚIEI DATĂ DE CORNELIU LEU după identificarea în PROCES VERBAL din 5 mai 1954 - Când a fugit Leu Vasile în străinătate ?

- Nu știu când a fugit în străinătate.

- De unde atunci știi că a fugit în străinătate ?

- Nu știu momentan de unde am aflat că el a fugit în străinătate.

- Când ai auzit că leu Vasile a fugit în străinătate ?

- După cca 2 săptămâni de la dispariția lui ( de când nu l-am mai văzut eu).

- Când a dispărut Leu Vasile ?

- În 1948, însă nu știu când anume.

- Când l-ai văzut d-ta ultima dată pe Leu Vasile ?

- Ultima dată l-am văzut ân cursul lunii august 1948.

- Arată împrejurările în care te-ai văzut ultima dată cu Leu Vasile.

- În tr-o zi din a doua jumătate a lui August 1948, spre seară Leu Vasile a venit în locuința noastră de la Medgidia, str. Brâncoveanu nr.1, spunând că merge la Constanța pentru a face bae și că a trecut în v izită pe la noi adică părinții mei și eu.

- Ce a făcut Leu Vasile după ce a venit la părinții d-tale ?

- După ce am făcut un schimb de cuvinte am luat masa împreună și ne-am culcat, el dormind cu mine în cameră.

- Unde anume ați dormit împreună?

- Am dormit în camera mea care era despărțită de camera părinților mei printr-un corridor.

- Ce ț-ia spus d-tale Leu Vasile atunci când ați dormit împreună ?

- Atunci eu i-am spus lui Leu Vasile că m-am apucat să fac un roman „Sub pumnul dictaturii” și că vreau să vin la București pentru a-l da undeva să-l controleze însă tatăl meu nu mă lasă spunându-mi că sunt prea tânăr să fac eu romane. Leu Vasile mi-a spus atunci că are să vorbească el cu tatăl meu și dacă nu-l poate convinge să-mi dea bani să mă duc la București îmi va da el bani. Altceva nu am discutat.

- Alte subiecte ce ați mai discutat ?

- Nu am mai discutat altceva fiind târziu.

- Răspunsul d-tale nu corespunde cu adevărul fapt pentru care ancheta va mai freveni asupra acesti probleme. Totodată îți atrage atenția asupra corectitudinii de care trebuie să dai dovadă în anchetă și să declari tot adevărul.

Ancheta se întrerupe la orele 8,00. Prezentul proces verbal… etc.etc…

ANCHETATOR : Lt.Dumitrășconiu, ARESTAT : Corneliu Leu 111

112

TRANSCRIEREA URMĂTORULUI PROCES VERBAL DE INTEROGATORIU LUAT LUI CORNELIU LEU, din 14 mai 1954 - În interogatoriul din 5 mai 1954 d-ta ai arătat că în ajunul „dispariției” lui Leu Vasile te-ai văzut cu el la locuința părinților d-tale din Medgidia. Arată d-ta pe larg împrejurările în care te-ai văzut cu LEU VASILE. - În August 1948, seara, a venit la locuința noastră din Medgidia vărul meu anume LEU VASILE spunând că se află în drum spre Constanța și a rămas la noi în acea noapte. În timpul mesei am stat de vorbă împreună fiind și părinții mei după care am mers în camera mea împreună cu Leu Vasile și neam culcat.

- Cât timp a stat Leu Vasile la locuința dumneavoastră ?

- Leu Vasile a stat în noaptea aceea după care a doua zi am plecat împreună la Constanța…

- La ce oră ați plecat de acasă spre Constanța?

- Am plecat cu trenul de dimineață, pe la ora 6.

- Ce bagaje ați avut la d-stră ?

- Leu Vasile avea un pachet cu care venise el eu nu aveam nimic.

- În pachet avea hainele.

- Ce discuție ai avut cu Leu Vasile în drum spre Constanța ?

- După câte îmi amintesc discuția cu înnecul a început din tren la care el mi-a spus că tatăl său îl persecută și el se află într-o situație disperată deasemeni era foarte frământat spunând că nu mai poate da ochi cu taicăsău.

- Arată d-ta ce ați făcut din momentul ajungerii în gară la Constanța și până la plaje.

- Am continuat discuția celor declarate mai sus după care am mers la cofetărie, ne-am plimbat trecând pe la o bibliotecă unde Leu Vasile avusese o femeie cu care a avut relații când era în spital însă nu era acolo după care am mers spre plaje.

- Când și cum a început Leu Vasile să-ți destăinuie intenția de a simula înecul ?

- Pe plaje l-am văzut extrem de frământat apoi a izbucnit odată că trebuie să rezolve într-un fel relațiile dintre el și tatăl său și mi-a spus că el a găsit singura soluție cu care să iasă din situația în care se găsea este să-i creeze un șoc puternic bătrânului, acest șoc fiind vestea înnecării lui. Astfel bătrânul să creadă că el a vrut să se sinucidă. Astfel și-a adus hainele cu care se va îmbrăca și va pleca. Mie mi-a spus să fac vâlvă pe plaje fiind alarmat de dispariția lui, pentru ca să se comunice bătrânului de către autorități că el sa înecat. Apoi el să se ducă la taică-său și să spună că a fost salvat și astfel să capete iertare.

113

- D-ta ai fost de acord cu această legendă ?

- Eram de acord cu el de a simula înecul pe motivul de a se împăca și a-l face pe taică-său să uite de necazurile pe care i le produce el.

- Cum ai procedat d-ta în momentul sau în timpul când Leu Vasile a dispărut ?

- La refuzul meu de a-l ajuta în simularea înecului, el a insistat în repetate rânduri apoi a găsit o soluție în care eu trebuia să merg la poștă să dau o telegramă prin care să anunț părinții lui probabila lui înnecare. Lucru pe care l-am făcut după ce amândoi am conceput textul telegramei pe care am puso la poștă personal.

- Răspunsul de mai sus nu corespunde realității. Ancheta îți atrage atenția asupra sincerității de care trebuie să dai dovadă în anchetă. Ce ai de zis la aceasta ?

- Răspunsul de mai sus corespunde realității.

- În afară de tatăl lui Leu Vasile cui ai mai trimis telegrama în legătură cu „înecarea” lui Leu Vasile ?

- Am mai trimis o telegramă și la el acasă.

- Ce ai făcut cu hainele rămase ?

- Le-am dus acasă.

- Ce ți-a spus părinți când te-au văzut cu hainele ?

- Cu tatăl meu m-am întâlnit pe drum când mergeam spre casă. Aveam și hainele lui Leu Vasile la mine. Întrebându-mă tatăl meu unde-i Vasile eu iam povestit toată legenda cu simularea înecului.

- Ce măsuri a luat tatăl d-tale după ce i-ai spus legenda cu simularea înecului ?

- Între timp s-a primit o telegram de la tatăl lui Vasile ca răspuns la telegrama mea în care cerea lămuriri în legătură cu înecarea fiului său, după care tatăl meu i-a răspuns tot telegrafic să nu fie alarmat că Vasile nu este înecat.

- Cu cine ai mai stat de vorbă în legătură cu „înecarea” lui Leu Vasile ?

- Am mai stat de vorbă cu femeia lui de servici după cca. 3 săptămâni de la fuga lui, eu am întrebat-o care este situația cu Leu Vasile la care ea mi-a confirmat că el a fugit. Mi-a mai spus că în timp ce el se mai afla în București aștepta cu multă nerăbdare rezultatele telegramei trimise de mine lui tatăl său și că în momentul când a văzut că a ajuns telegrama și la el pentru că am dat două, a fost mulțumit de mine că am trimis telegramele. Mai mi-a spus că na stat de vorbă cu tatăl său deoarece la puțină vreme după asta a fugit din țară.

- În răspunsurile pe care le dai dumneata se vede clar că ocolești în a declara adevărul. Ancheta îți atrage atenția asupra sincerității de care trebuie să dai 114

dovadă în anchetă. Ce ai de zis ?

- Nu ocolesc adevărul ci în declarația de mai sus am declarat realitatea.

Ancheta se întrerupe la ora 20 După ce am citit prezentul….etc. ANCHETATOR. Lt.Ușurelu ; SEMNEAZĂ: C.Leu

115

TRANSCRIERE PROCES VERBAL DE INTEROGATOR: LEU C. IOAN …Arată d-ta discuția dintre d-ta și fiul d-tale Leu Cornel după ce acesta a venit de la plaje cu hainele lui Leu Vasile.

Când l-am văzut singur și cu hainele la el l-am întrebat unde este Leu Vasile, la care el a spus că ducându-se spre Constanța i-a spus că s-a certat definitiv cu tatăl său care i-a pus în vedere să nu se mai ducă pe la el nici odată pentru aceasta el este hotărât să dispară pentru ca să nu mai fie piedică pentru dânsul și că acum a venit hotărât la mare pentru a se îneca. Și că el, Leu Cornel, dacă îl ajută în situația asta adică să dea o telegramă lui taicăsău că s-a înecat, să-i ia hainele și să le trimeată lui taică-său. Băiatul meu spune că ei s-au ciorovăit în legătură cu aceasta pentru că nu înțelegea de ce este necesar această scenă la care Leu Vasile i-a spus că mai are și alte socoteli pe capul lui și vrea să-i facă lui tatăl său pozna asta și să dispară pentru a scăpa și de celelalte bănuieli care mai sunt. Astfel l-a rugat pe fiul meu să dea telegrama că Leu Vasile s-a înecat. Fiul meu a dat telegrama la Huși, la tatăl său, adică lui Leu Gligore cum că fiul său Leu Vasile s-a înecat.

Ce ai făcut d-ta după ce fiul d-tale ți-a mărturisit cele de mai sus ?

L-am mustrat aspru spunându-i că nu trebuia să se amestece în asemenea ticăloșie și că nu trebuia să-i aducă hainele. Pe urmă am primit telegramă de la fratele meu Leu Gligore în care îmi cerea să cercetez și să răspund dacă Vasile s-a înecat. La care eu am răspuns tot telegrafic: „Vasile a rămas tot acelaș ticălos și cred că pregătește o nouă ticăloșie. Hainele sunt la mine”… Apoi a doua zi m-am suit în tren și m-am dus la Huși.

Ce spunea fiul d-tale după ce l-ai mustrat în legătură cu telegrama dată ?

Spunea că el nu a vrut să dea telegrama însă a insistat mult și până la urmă l-a convins. Apoi i-a spus să ia hainele și să le ducă acasă. După amiaza s-a despărțit și fiul meu mi-a spus că nu știe unde a plecat Leu Vasile. De asemeni mai mi-a spus că a dat încă o telegramă una la București și una lui taică-său.

Descrie d-ta când și dela cine ai auzit despre fuga din țară a lui Leu Vasile ? În februarie 1949 cu cca. 2 săptămâni înainte de a muri fratele meu Leu Gligore am aflat dela el că Leu Vasile a fugit din țară acesta spunea că 2 preoți de la patriarhia din București sunt Vasile Leu și unul nu-mi amintesc numele, și că se află în Austria. La aceasta am mai afirmat despre toate

116

procesele și potlogăriile făcute de Leu Vasile.

Unde au rămas hainele lui Leu Vasile și ce fel de haine erau ?

Hainele au rămas la mine acasă erau de culoare gris și o cămașe.

Ce acte a avut Leu Vasile în haine și unde sunt acum ?

Nu avea nici un fel de acte.

Când a plecat Leu Cornel la București la cine a plecat și de ce ?

Nu rețin când a plecat însă atunci afirma că a stat împreună cu Solo Justăr din Constanța și au stat împreună la început. Știu despre el că la București a continuat liceu apoi a intrat la facultate și la radio și astfel a fost și funcționar și student în București până când a intrat la Armată. În prezentul proces verbal ai arătat că Leu Vasile a stat la d-ta o noapte. Arată d-ta tot ce ați discutat cu Leu Vasile în acea noapte.

Deoarece nu mă aveam bine cu el nu am discutat decât unele chestiuni familiare știu că l-am întrebat despre tatăl său ce mai face la care el a spus : Ce, nu știi cum îi el tot așa hapsân.

Ai declarat că ulterior ai aflat despre fuga din țară a lui Leu Vasile.

Unde era fiul d-tale Leu Cornel când d-ta ai aflat de fuga din țară a lui Leu Vasile ?

Când m-am întors de la înmormântarea lui Leu Gligore a venit și fiul meu de la Constanța deoarece acolo urma el liceul și atunci am vorbit despre toate chestiunile acelea cu moartea lui Leu Gligore și i-am spus și lui că Leu Vasile a fugit din țară.

Ce ți-a spus Leu Cornel d-tale în legătură cu fuga lui Leu Vasile din țară după ce d-ta ai auzit de ea de la Leu Gligore ? Știu că fiul meu s-a arătat nemulțumit de felul cum a fost dus de nas de acel ticălos în legătură cu telegramele însă nu mai cunosc sub ce formă a comentat chestiunea fugi din țară….

După ce am citit prezentul…etc.etc… susțin și semnez - ANCHETATOR: Lt. Dumitrășconiu , SEMNĂTURA : Ion C.Leu

117

118

119

120

121

Despre lumina care s-a ridicat deasupra memoriei vărului meu putem vorbi aici chiar într-un mistic sens de revelație la care ajunge omul ce crede în ea.

Pentru că, trecând vreme de șapte ani prin toate chinurile, de la riscanta fugă din țară și purgatoriul prin lagărele de emigranți la înălțătoarea hirotonisire în arhiereu al emigrației române cu gravele răspunderi a coagulării unei eparhii în toată Europa și orientul apropiat, cu celelalte răspunderi către poporul oprimat rămas în țară căruia i-a dedicat slujbele sale în Biserica din eterul acelor posturi de radio care se adresau românilor de peste cortină, cu demersurile de împăcare și unire a forțelor românești din emigrație, apoi cu chinurile răpirii și anchetării la Moscova și la București, mai avusese el vreme să fie atent la măruntele amănunte pe care le discutase cu mine și cu tatăl meu?!... Pentru că, așa cum am mai spus, în seara aceea noi am discutat.

Pivotul acestei discuții era modul în care Episcopul Grigorie ar putea fi ținut cât mai departe de orice bănuială iar, cum ideea de neînțelegere între ei, tată și fiu, mai fusese folosită și pentru a departaja grupul sinodal de funcția pe care o avea Vasile la Ministerul Cultelor, tatăl meu a considerat-o utilă fără a se gândi că, mai târziu, securitatea, KGB-ul și Sovrompatriarhia o va folosi pentru a-l denigra pe marele dușman care le devenise Vasile-Victor Leu. Așa că s-a convenit ca, la o eventuală eșuare a acțiunii, toată vina să cadă pe Vasile, el cerându-mi să-l ajut la simularea înecului pentru ca, apoi, tatăl său să-i ierte păcatele care conduseseră, chipurile, la o ruptură. Și așa am rămas înțeleși, așa am spus, așa am căpătat eu circumstanțe atenuante în ochii anchetatorilor. Asta explică faptul că noi, tata și cu mine, care eram acuzați numai de favorizarea lui Vasile, ne știam lecția, cum am arătat și-n „Cartea episcopilor cruciați”: Deoarece Episcopul Grigorie trebuia ferit de răspunderea emigrării ilegale a fiului său, iar familia se ocupa deja să acrediteze zvonul că ei erau certați, toată povestea cu inecul era, chipurile, pentru a produce un șoc prin care tatăl să-și ierte fiul. Așa am stabilit tustrei, așa am spus la anchetă și eu și tatăl meu, care eram anchetați numai asupra acestui fapt pe care îl memorasem prea bine când ne-am asumat riscul. Dar el care avea de răspuns la sute și mii de întrebări privind o lume întreagă care se opunea comunismului, care era obligat zi de zi la anchetă să-și amintească cine știe ce fapte și persoane, din cine știe ce locuri ale Europei, a coastei asiatice și africane a Mediteranei, din întălniri cu guvernanți și cu credincioși de rând, din demersuri către guverne sau mari personalități ale emigrației, din cele spuse la posturile de radio, din antecedentele din țară, etc.etc.etc, mai putea avea mintea la mici amănunte îndepărtate în timp?! Asta a condus ca, la interogatoriul despre mine din 2 martie 1954 să spună doar că l-am ajutat să fugă în străinătate, ceea ce lăsa să se înțeleagă că aș fi cunoscut toate motivele sale, pe care el nu le ascunde deloc, exprimându-și mereu dezaprobarea față de regimul comunist. Ceea ce putea deveni o acuză și asupra mea. Dar apoi, pesemne după începutul lui mai, când am fost arestat 122

eu - când , pesemne, cum se obișnuia, i s-o fi arătat vreo depoziție de-a mea insinuându-se că s-au aflat mai multe acuzații – mintea lui s-a luminat amintindu-și de ce stabilise cu tata și cu mine și, mai ales de modul în care puteam fi salvat eu. Adevărul față de dușmani, nu era chiar cel absolut, dar era cel al convențiilor stabilite între oameni fermi care, în asemenea condiții de împotrivire față de opresiune, își asumă și o răspundere unul față de altul. Și, astfel, la 4 iunie 1954, dată la care, categoric lucru, știa că și eu sunt arestat, cere să fie scos în anchetă, revine asupra afirmațiilor și își schimbă depoziția folosind atât de multe argumente cu care să-și convingă anchetatorii, încât se vede clar cât de profund și de cinstit l-a frământat părerea de rău că mă atrăsese sau mă încurajase într-un asemenea risc, dar și creștineasca dorință de a-și salva semenul, luând asupra sa totul. Așa cum o făcuse nu numai cu mine, ci refuzând să dea nume importante din toată lumea clericală și patriotică ce ar fi avut de suferit. În schimb, nu se ferește să arate anchetatorilor că nu se sfiește să-i condamne pentru actele lor, spunându-le în față că regimul li se va răsturna: El le spune despre mine, nici mai mult nici mai puțin că, dacă voi lua o pedeapsă acum, în actualul regim, asta îmi va fi de folos în regimul viitor. Și o spune cu atâta credință și convingere, încât anchetatorii înghit în sec și nu îndrăznesc să-l contrazică. E ca și cum autoritatea declarației lui îi face să fie convinși de soarta ce-o vor avea. Dar, mai bine, pentru o lectură mai clară, să transcriem procesul verbal pe care lam reprodus mai înainte grafic: „PROCES VERBAL DE INTEROGATOR, din 4 iunie 1954, localitatea București, început la ora 11 și 30 min. Terminat la ora 14.00: - Ai cerut să fii scos la anchetă, pentru ce ai cerut aceasta?

– Am cerut să fiu scos la anchetă pentru că în momentul de față îmi este clar și pot clarifica problema în cazul numitului Leu Corneliu.

– Arată dumneata anchetei: te-a ajutat Leu Corneliu în simularea înecului?

– Corneliu Leu m-a ajutat în simularea înecului făcut la Constanța în anul 1948.

– Arăți mai sus că Leu Corneliu te-a ajutat în simularea înecului. Arată dumneata a știut Leu Cornel că dumneata prin simularea înecului vrei să maschezi fuga dumitale din țară?

– Leu Corneliu n-a știut acest lucru deoarece eu i-am pretextat că vreau să fac o farsă atât tatălui meu cât și prietenilor de la București, deoarece îmi aduc aminte că i-am spus să dea două telegrame, una la Huși, tatălui meu și una la București.

– Obișnuiai să faci asemenea farse?

– Da, obișnuiam să fac asemenea farse și îmi amintesc că chiar cu acest Leu Cornel, am făcut o farsă de același fel, tot cu o telegramă...

123

Într-adevăr, familia noastră era una de oameni cu multă voioșie. În zilele sau perioadele favorabile, când se întâlneau, ai mei petreceau glumeț și hâtru, iar Vasile era cel care scornea tot felul de farse pe care le povestește și aici, convingător, cu lux de amănunte subliniind că și le amintește după multe momente de amnezie, de „ tulburare a facultăților cerebrale în cei doi ani de închisoare și anchetă”, ceea ce l-a făcut să dea depoziția greșită, cum că eu aș fi știut. El nu și-a încredințat secretul fugii nici tatălui său (altor rude mai apropiate, oameni maturi), nici unor buni prieteni, de asemenea maturi; deci nu putea să încredințeze asta în mâinile unui copil... Și alte asemenea argumente care se vede că l-au frământat, pentru a ajunge la o declarație de-a dreptul șocantă: -... Mai menționez că datorită concepțiilor mele politice, eu am dorit și doresc ca numitul LEU CORNELIU să ia condamnare în actualul regim pentru a-i fi de folos în regimul viitor; condamnare pe baza căreia își va justifica activitatea lui scriitoricească depusă de el în actualul regim. Însă,întrucât eu sunt hotărât să rămân pe linia adevărului și nu pot face târg și compromisuri cu conștiința mea de slujitor bisericesc am găsit de datoria mea ca în contra principiilor și convingerilor mele politice să restabilesc un adevăr simțindu-mă destul de lucid... După ce am citit acest proces verbal cuvânt cu cuvânt și am controlat că el corespunde întru totul cu cele declarate de mine îl susțin și-l semnez...

ANCHETATOR: Lt.de securitate Ușurelu N-lae ; ANCHETAT: Vasile Leu...

124

125

126

127

128

129

130

131

132

Acestea sunt documentele încheierii dosarului meu, care nu are atîta importanță cât atitudinea plină de demnitate cu care vărul meu se direcționează singur, fără ezitare, spre condamnarea la moarte despre care avea să spună în concluzii, când i se dădea ultimul cuvânt înainte de sentință: „...Sunt un adversar al acestui regim din România care a transformat țara într-o închisoare. Am dus această activitate pentru că regimul comunist este o cămașă de forță pe sufletul și ființa neamului românesc. Singura sentință care m-ar onora pe mine și tribunalul ar fi condamnarea mea la moarte!” .

El dă deschis asemenea declarații, dar de dat alte nume, refuză cu desăvârșire, la fel cum și pe mine încearcă să mă salveze. Amănunte pe larg în cele două cărți menționate, care publică toate documentele, dintre care extragem doar o: Trecere Fugara peste al patrulea lot de documente: ARHIEPISCOPUL VASILE-VICTOR LEU

133

134

TRANSCRIEREA ACESTEI DECLARAȚII: Declarație Subsemnatul Episcop Vasile Leu declar că am luat cunoștință de sentința Nr. 2417 / 20.11.954 a Tribunalului Militar Terit.Buc. prin care am fost condamnat la moarte și declar că nu fac cerere de grațiere.

Dată astăzi 6 Dec. 1954 + Episcop V. LEU

135

Continuarea prefeței la „Biserica din eter”:

... Dar, pentru a reajunge la întrebările ce-mi impun această explicație privind nevoia de a depăși la timpul nostru prezent nedreptățile trecutului, vin din nou și afirm: Că în anii 1948 – 1954, câtă vreme a străduit pentru întărirea unei cinstite și independente Arhiepiscopii Ortodoxe a Românilor din Occident, fiul Episcopului Grigorie, vărul meu, Arhiepiscopul VasileVictor Leu a fost supus unui bombardament cu calomnii produse de Securitate, de KGB și de „Sovrompatriarhia” de la București pe care el o numea astfel la posturile de radio libere unde inființase emisiuni religioase pentru români, construind acea BISERICĂ DIN ETER care trecea peste zidul Berlinului unindu-ne ca frați, este un fapt explicabil: Prin misiunea sa primită de la Grupul Sinodal de Rezistență de a înființa acea Arhiepiscopie independentă și a feri diaspora românească de infiltrarea cu agenți KGB, cum trimiteau sovieticii „preoții”lor, el devenise nu numai periculos pentru 136

interesele Moscovei și guvernelor satelite, ci căpăta tot mai mult prestigiu în emigrația română care se putea mișca liber și respingea comunismul pe față. Pentru a fi anihilat trebuia compromis, fapt pentru care s-au vărsat tone de lături asupra lui tocmai pentru că, altfel, nu-i puteau fi îndepărtați credincioșii. Ca și tatăl său în țară, el se dovedea un factor coagulant de rezistență românească, devenind chiar mai eficace decât guvernele din exil, salvând de infiltrare parohiile existente și înființând altele, dar și refăcând, prin calea Bisericii, legături între diferite grupări de români fărâmițați pe care, prin slujbe, predici și lucrare misionară îi aducea la sentimente frățești.

Era atât de periculos pentru comunismul internațional încât, atunci când nau mai reușit cu calomniile, l-au răpit și l-au dus la Moscova, acesta fiind unicul gest de o asemenea gravitate făcut direct de KGB, fără acoperire, față de o personalitate românească din emigrația care încerca să ajute rezistența din țară.

Dar faptul că, iată, tot cam la trei sferturi de veac de atunci, într-o țară liberă care știe ce a însemnat provocarea bolșevică, calomniile acelea încă se mai folosesc continuând nedreptatea față de memoria unui patriot naționalist, este iarăși un fapt inexplicabil! Și este cu atât mai inexplicabil, cu cât este vorba de un slujitor important al acestei Biserici care crede nețărmurit în convertirea păcătosului și în șansele egale pe care le are acesta întru dreapta credință în fața Dumnezeului nostru!... Și atunci, ne punem întrebarea: Chiar dacă unele păcate ale tinereților lui ar avea un sâmbure de adevăr, conducând apoi la exagerările monstruoase produse de contrapropaganda securisto-kagebistă, faptul că din clipa în care a primit misiunea sfântă de a apăra Biserica exilului întărind prin ea întreaga rezistență românească s-a comportat exemplar și rodnic pentru Creștinătate, nu contează?!... Faptul că a fost răpit de antihrist și vreme de ani de zile torturat în închisori sovietice și din țară fără să trădeze pe nimeni, nu contează?!... Faptul că a refuzat orice compromis cu anchetatorii și și-a cerut el singur condamnarea la moarte, nu contează?!...

Faptul că slugile Moscovei voiau să facă din procesul lui un proces al întregii rezistențe religioase, cu multe condamnări care să sperie, iar el a luat totul asupra sa ne divulgând nici un alt nume și obligând instanța să se limiteze la ucidere lui, ca martir care preia totul, nu spune nimic? Faptul că, după ce i s-a pronunțat pedeapsa capitală a refuzat să facă cerere de grațiere, chiar nu contează?!... Atunci, ce mai contează, Dumnezeule Mare?!... Cine altcineva în afară de antihristul ar vrea să păstreze anatema asupra unui suflet trecut printr-o asemenea purificare?!...

137

Față de toate acestea, într-o asemenea explicație, îmi permit să-mi asum totul și să afirm că: Datoria fiecăruia dintre noi față de familia din care facem parte, e o datorie sfântă. Iar când se întâmplă să ai în această familie oameni sfințiți prin fapta lor, atunci datoria ta de a te apropia lor și de a mărturisi dreapta lor credință, continuând-o cât te ajută propria ta nevolnicie, e și mai mare!... Pentru că de la familie ajungi la neam, iar de la neam ajungi la adevărurile țării tale. Adevăruri pe care nu-ți poți permite să le lași mistificate, chiar dacă au fost făcute de un muritor pentru care ai și cuvinte de laudă. _____________________

138

Al cincilea lot de documente: BaTRÂNUL IOAN C. LEU Ce mai aveți cu el, ticăloșilor birocratizați?!

139

140

141

142

La mai mulți ani după ce a fost eliberat, constatăm că tot mai e urmărit, informatorul „Mitică” fiind convocat la ofițerul operativ ca să dea informații iar apoi, iarăși vreme de mai mulți ani, schimbul de adrese ce urmează demonstrează că în birourile securității „ se lucrează asupra lui”. O fi vreun act de rutină birocratică? O fi nevoia lucrătorilor birocratizați de a arăta că au activitate? În ori ce caz, cu mișcări încete și rare, răbufnind nu mai mult decât o dată sau de două ori pe an, se vede cum un mecanism odios și ilogic funcționează perseverând în suspiciune și supunându-l din umbră la diferite clasificări de-ți vine să întrebi: Ce mai aveți cu el, ticăloșilor birocratizați, pentru care suspiciunea sistemului înseamnă salarii bune chiar dacă nici voi n-o înțelegeți, ci urmați mecanic niște „indicății” care tot mecanic se perpetuează în ura față de liniștea omului și teroarea supravegherii cu rost sau fără rost?!

143

144

145

146

Luați în evidență”, „ raportați”, „clasificați”, „conexați”, „verificați”, „comunicați”, „raportați”, „marșrutizați obiectivul urmărit”,etc. sunt verbe de acțiune menite să sugereze o intensă activitate plină de responsabilități dar care, de fapt, reprezintă jocul birocratic al unor oameni pentru care există buget de stat pe care să-l folosească în scopul meținerii atmosferei de suspiciune și teroare în societatea românească. Asta este convingerea la lectura după atâta vreme a unor asemenea documente. Molohul unui aparat de teroare care-i face și pe informatori, torționari, spioni să se simtă terorizați în mecanismul inuman care lansează mereu urlete despre vigilență, demonstrând mai degrabă temeri decât putere. L-au urmărit, ori s-au ocupat de el, pritocindu-i dosarele dintr-o clasificare în alta exact cu același termen de birocrație care începe să te obsedeze față cu asemenea documente.

L-au tot urmărit, ori s-au făcut că-l urmăresc, ajungând până la urmă a-l descoperi că s-a mutat fără știrea lor cu toate că mutația s-a făcut legal, miliția fiind cea care a operat toate formele. Și, astfel, se năpustesc din nou pe „caz” sau pe dosare și reîncep a cere date despre el. Apoi, dând apă la moară altor birocrați, din alt județ, se comentează „întâmpinarea”cu plan de măsuri, în Prahova. Ceea ce iarăși pune întrebarea dacă e ceva autentic, sau e vorba doar de invenții de acțiune ale unora care n-au ce face?... Sau un aparat care musai trebuie să funcționeze spre a lansa teroare? Sau ce altceva?!!

Transcriem nota de sarcini din paginile următoare în care, înafară de faptul că un om de 73 de ani, cu soție paralizată, care nu poate fi acuzat de vreun 147

atac concret împotriva regimului în utimii 15 ani, este urmărit cu încăpățânare, sau cu inconștienta birocrație a urii de clasă asmuțită artificial în toată societatea, ca dovadă că regimului îi e frică de orice. A se nota în plus și deconspirarea informatorului ca preot. Oamenii sunt atât de contaminați de convingerea că servesc un regim inamovibil încât, chiar în asemenea documente pe care se menționează că sunt redactate într-un singur exemplar, tot își lasă amprentele și datele personale la vedere fără a-și pune problema că sistemul mârșav care naște asemenea procedee s-ar putea prăbuși lăsându-i descoperiți.

Iată reproducerea și transcrierea paginilor următoare:

148

149

150

M.A.I. Reg. Ploiești Bir. Operativ Sinaia 27.04.1967 NOTĂ DE SARCINI Privind pe Leu Ion fost arestat politic LEU ION este în etate de 73 de ani de profesie avocat în prezent pensionar cu dom.în Bușteni – Poiana Țapului, fost șef de plasă PNL Brătianu și membru în comitetul orașului Medgidia. De la data stabilirii în orașul Bușteni și până în prezent nu a fost încadrat informativ. Ca metrial informativ asupra sa există o notă informativă din 1954 din care rezultă o poziție ostilă față de regimul nostru. A fost încadrat în C...olonia de M...uncă în 1952.

Pentru a se stabili care este atitudinea lui în prezent, dacă prin fixarea 151

domiciliului în Bușteni și-a creat relații, care este situația sănătății și familiară se vor întreprinde următoarele măsuri: I.Se vor întreprinde investigații la domiciliu cu scopul stabilirii stării sănătății, dacă primește vizite la domiciliu, care este situația familiei și în cazul în care are copii unde sunt și apoi vor fi semnalați.

Termen 29.VI.1967 Execută: Cpt. Caiulea C, cpt. Stancu C II.Agentul „Arghir”, preot, fost membru PNL și PNȚ va fi instruit ca în situațiile când va avea oficii religioase de făcut și va merge la domiciliul numitului LEU ION să provoace discuții cu acesta legat de situația sa prezentă, asupra felului în care s-a acomodat în lumea de pe valea Prahovei și a discuta și alte probleme legate de evenimentele interne și internaționale, asupra sistemului de pensii și nivelului de trai din R.S.R în comparație cu cel din trecut. Mai târziu să se arate mulțumit că el, agentul, deși a făcut politică liberală, datorită felului în care a știut să se comporte nu a fost anchetat, reținut și arestat și pentru aceasta se bucură, întrucât i-ar fi știrbit reputația, mai ales pentru el ca preot este mare lucru aceasta.

Termen 17.Vi.1967 Răspunde cpt. Caiulea C. III.Întrucât activitatea sa din trecut a fost desfășurată în cadrul raion Medgidia se va cere să ni se comunice în ce a constat activitatea pe care a desfășurat-o ce cunoștințe și rude are, dacă obiectivul le vizitiază și dacă există vreo posibilitate de a se infiltra un agent la acesta în Bușteni.

Termen 25 VI 1967 Răspunde cpt. Caiulea Dacă pe parcursul urmăririi informative vor apare și alte aspecte deosebite se vor întreprinde și alte măsuri informativ-operative în consecință. Șef Bir. Operativ ......................................................................

Lucrător operativ.

Cpt. Răduță Ioan ....................................................................... cpt. Caiulea C-tin.

La această notă de sarcini există o rezoluție de nemulțumire scrisă de căpitanul Răduță opt luni mai târziu pe care o reproducem în întregime când îi vine rândul cronologic. Se menționează că după atâta timp nu s-a obținut material informativ din care să rezulte atitudinea, relațiile, comportarea, poziția față de regim, legături cu foști condamnați ale urmăritului și se fixează termene scurte. Dar, în linii mari, tocmai această ineficiență arată că și cei care iau leafă pentru așa ceva, o fac și o tărăgănează exact dintrun asemenea motiv, ne luând chiar în serios birocrația suspicioasă, de pretinsă vigilență, a sistemului statal și regimului impus.

152

153

154

155

156

157

Fastuosul și generosul schimb de corespondențe care dovedesc marea activitate de urmărire a suspectului demonstrează cât de fericită a fost o direcție județeană să obțină de la alta niște date vechi pe care să aibă motiv prin mutarea suspectului să le reia la rumegat justificându-și astfel activitatea și necesitatea in sistemul bugetar care-i plătește; toate astea demonstrânduse și prin formalismul informațiilor strânse ulterior. Fiindcă se vede că informatorul-preot, demascat chiar de ofițerul cu care lucra, nu are ce spune ba chiar subliniază trăsături bune. De altfel, la o anumită analiză, documentele demonstrează chiar și modul cum subiectul de care se ocupă urmăritorii, cel care constituie obiectul urmăririi lor, tatăl meu care era un om cu altfel de concepții, mirosindu-i prea bine, se adaptează perfect primitivismului lor servindu-le pe tavă batjocura laudelor sale, de vreme ce nu numai una dintre notele informative ce urmează oferă formulări de genul: „ Din discuțiile purtate cu sursa, cel în cauză recunoaște și apreciază realizările regimului nostru socialist în toate domeniile pentru care aduce meritate laude înfăptuitorilor”. Ceea ce înseamnă că, de conivență unii cu alții, urmărit, urmăritori și interpușii acestora, cunosc formula care e și convenabilă fiecăruia, dar și place oricui, chiar dacă se cheltuie astfel fără rost banii de la bugetul de stat. O moară care macină în gol dă de lucru unor nechemați și face eroi din niște oameni care nu au deloc ambiția asta ci, cel mult, au apucat să aibă cultura care le dă idealuri mai înalte decât ale pușlamalelor de la putere. Dacă până la acest lot de documente mai era vorba de procese și urmăriri penale, chiar dacă judecate strâmb sau manipulate, acum începe să se vadă închistarea, osificarea unui regim artificial al căror profitori, ca-ntotdeauna, n-ar mai vrea să renunțe la privilegiile lui și țin cu dinții de birocrația care au impresia că-l consolidează. Iar rutina cea rea în sine, care devine și mai înrăită de incultura și suficiența spiritului cazon se demască chiar într-un asemenea caz mărunt de urmărire a unui bătrân inofensiv vreme de 16 ani. Fiindcă, după ce te-ai convins că nu era prea vinovat nici când îl arestaseși, ai în continuare satisfacția că, prinzându-l cu câte o vorbă rea la adresa regimului spusă doar în ascunsul propriului său năduf, poți demonstra că ai tu activitate vigilentă și meriți să consumi parazitar banul public.

158

159

160

161

162

163

164

Al saselea lot de documente: SUBSEMNATUL LA MATURITATE E vorba de maturitatea mea, nu a lor. Ei se dovedesc a nu se fi maturizat ci a mima numai funcționarea în sistem, ca o mașină pusă să duduie ca să amenințe în gol. Pentru că, așa cum se vede, ei au naivitatea ( sau, poate, interesul) să cheltuiască bugetul pe nimicuri, justificându-și astfel funcțiile și salariile. E vorba de monstruoasa rutină a birocrației teroriste. Care oferă, însă un avantaj de clasă stipendiaților regimului. E vorba mai mult de sistem decât de acțiune umană.

165

166

167

168

169

170

171

172

173

174

TRANSCRIEREA DOCUMENTULUI DE MAI ÎNAINTE:

Minist. de Interne Strict secret Insp. Municip. Buc. 122/51

Exemplar unic 14.07.978

PLAN de instalare a mijloacelor A.E.R. atelierul de pictură și sculptură al lui CRIȘAN NICOLAE din str. Bateriilor La atelierul numitului Crișan Nicolae, scriitor și sculptor din str.

Bateriilor 30, sînt informații că se întâlnesc unii scriitori, artiști plastici, funcționari din cadrul cinematografiei, care fac comentarii politice necorespunzătoare. În atelierul mai sus meționat există activitate între orele 8 – 20, unde numita Crișan Constanța (soția lui Crișan Nic.), artist decorator, lucrează.

Crișan Nicolae este salariat la „Animafilm” unde lucrează între orele 8 și 16, în restul timpului practică sculptura la atelier. În vederea instalării mijloacelor tehnice necesare se apreciază ca, cel mai corespunzător, instalarea mijloacelor A.E.R. care va fi instalată astfel: Folosirea atelierului de sculptură al numitului GHEORGHE APOSTU (colaborator al organelor noastre) care se învecinează printr-un zid comun cu încăperea atelierului de pictură al numitului Crișsn Nicolae.

Scopul folosirii acestui atelier este pentru a masca prezența echipei în această zonă și a zgomotului produs de lucrările ce vor fi întreprinse în exterior.

Pătrunderea în atelierul lui Crișan Nicolae va fi realizată cu ajutorul unui „spărgător” din cadrul unității speciale „T”.

Timpul de instalare va fi ales între orele 24 – 4 dimineața.

Preluarea înregistrărilor va fi realizată din sediul biroului „Interpol” care se află în imediata vecinătate a atelierului respectiv.

175

Folosirea atelieruluilui Gh. Apostu va fi mijlocită de Lt. Colonel Budecă Ștefan. Împreună cu echipa în atelier va intra Mr. Strat Vintilă.

Acoperirea activității va fi asigurată de Lt. colonel Budecă și Mr. Strat Vintilă.

Conducerea acestei lucrări va fi coordonată de tov. col. Georgescu Ion.

Mr. Strat Vintilă 13.07.1978 De acord, Col. Georgescu

-

De rezervat la Circa 12 o cameră specială de anchetă Mașina noastră să fie la locul acțiunii Ofițer la intrare Mr.Derțeanu Ilie Participă: 1.col Georgescu Ion – în obiectiv 2. mr. Strat Vintilă ” ” 3. mr. Derțeanu Ilie - poartă 4. lt Stănciulescu – mașină

176

177

178

179

180

181

Transcriem rapoartele de ascultare a telefoanelor și aparaturii montate , pe care le-am reprodus mai înainte: Redat din limba română 6.07.1978 File 2/3 Strict secret Post 23/14 T Exemplar unic Iesire nr.707236/ 7.07.78.

Indicativ 0800/122

„CORNEL” ( aici, la toate se pune numele real sau conspirativ) Ora / chemat de: CALOTESCU întreabă de Cornel dacă merg la o bere. Cornel îi spune că este de acord, mai ales că a venit și Puica de la Medgidia. Vor merge la madame CANDREA peste 30 minute.

Cornel este supărat pt. că Tudor – fiul nu a dat niște examene de diferență.

Rândul trecut când au fost la bere și cu CRIȘAN...

Ora 19,47/ chemat de Tel 314423 – Crișan Nicolae Cornel salută pe Crișan și-i spune să ia legătura cu ZAMFIR – naistul, căci vine în țară și să trateze cu el pentru „Cântarea României”.

Cornel îl mai întreabă pe Crișan dacă a făcut plăcuța aia, căci are nevoie de ea deoarece mâine seara pleacă la Poiana.

Crișan va putea fi la atelier după ora 15,00 mâine Ora 20,30/ chemat de RADU CÂRNECI vrea să vorbească neapărat cu Cornel într-o chestiune mâine dimineață – dar direct.

Cornel îl sfătuiește să-l sune mîine dimineață. În final, Radu îi spune lui C... că e vorba de acea fată talentată pe care trebuie s-o ajute, căci i-a mai vorbit de ea încă de anul trecut.

C...ornel dorește, dar nu are prin cine, pt.că toți ai lui sunt „niște impotenți”și fac filme proaste. Nu știe la cine s-o recomande.

Radu va trece mîine pe la C... după ora 9,00.

182

Redat din limba română 6.07.1978 File 1 / 1 Strict secret Post 25 / 3 Exemplar unic Iesire nr.00307332/ 7.07.78 Indicativ 0800/122

„CRAINIC” Ora 18,51, chemat de Tel. 451393 „Crainic” îi explică lui TOMIȚĂ ATANASE ce înseamnă „axionometrie” . O ramură a perspectivei, ce trebuie pregătită de copilul lui Tomiță. Tomiță îl informează pe „Crainic” că azi au avut o mare ședință cu LEU. Vor avea și mâine. (aici, la 10.VII un șef pune un semn întrebând dacă este legendat, sau așa ceva). Nu crede că este necesară prezența lui „Crainic”.

Acesta nu se va duce la ședință căci are de scris.

Tomiță mai spune că mîine se va vedea cu ORBAN pt. a discuta plecarea de poimâine.

Ora 20,21 / chemat de DAN CIOBANU salută pe Crainic. Ascesta îl sfătuiește să ia legătura cu CALOTESCU pt. că săptămâna ce vine le va lua probe.

Dan zice că are piciorul în gips, dar totuși poate da probe.

Crainic promite să vorbească din nou cu Calotescu pt. probe. Dacă va fi necesar Dan își va rade barba. Important, consideră C...rainic este ca Dan să fie văzut de lume în câteva secvențe, ca pe urmă să poată fi recomandat și pt. roluri mai importante.Se va recomanda și lui Blaier pt. un film cu fotbal. ( se notează data cu redactarea Fr.) 183

Redat din limba română..

7.07.1978 File 1 / 2.

Strict secret Post 25 / 3.

Exemplar unic Iesire nr.0639/ 8.07.78 Indicativ 0800/122

„CRAINIC” ORA 9,49 / chemat de ANTON ȘUTEU dorește să-l vadă pe Crișan pt. „acea treabă”.

C...rainic crede că ar fi bine mâine.

Deci se vor vedea mîine la această oră la Casa filmului.

Ora 9,51 / chemat de Crișan roagă pe Anton Șuteu să se vadă peste 30 minute la atelierul său din str. Bateriilor 50, în fundul curții.

A.S. este de acord (aici se subliniază și se face o mențiune, pesemne fiind locul unde s-a instalat aparatura de urmărire) Ora 10,01 / chemat de C...rișan invită pe TOMIȚĂ să vină și el peste o oră la atelier unde se va vedea și cu Anton Șuteu muzicantul ( tot la 10.VII, șeful care citește notează: ”fiul generalului Șuteu”).

T...omiță spune că nu poate pt. că la 11,30 se vede cu LEU pt. a discuta unele lucruri.

C...rișan mai roagă pe T...omiță să-i comunice lui CORNEL , că, conform înțelegerii, el va merge cu Șuteu mai departe pt. „Cântarea României” și altele. Pe Șuteu îl va trimite și la Tomiță. Îl vor folosi și pe ZAMFIR dar numai în urma unei discuții prealabile.

Ei intenționează să-l mai bage și pe CRISTIAN ȚOPESCU, dacă va fi în țară. (Fr.) 184

Redat din limba română 11.07.1978 File 2 / 3 Strict secret Post 23 / 14 T Exemplar unic Iesire nr.5630 / 11.07.78 Indicativ 0800/122

„CORNEL” ORA 7,02 / chemat de Colonel GRECEA spune lui Cornel că el a scris un scenariu după „Fata morgana” a lui ION, care este aprobat de ACIN, dar FERNOAGĂ o cam amână. Dorește ca să-l citească și Cornel să-și dea părerea.

Cornel este de acord să-l citească, dar nu are condiții de plan. S-ar putea să apară suplimentarea planului.

Grecea îi va transmite scenariul prin VLAD. Cornel informează pe FLORICĂ, că a vorbit cu FERNOAGĂ, care i-a spus că el are toate intențiile bune față de voi. A amintit de o ședință în care, când s-a pomenit numele lui VOICULESCU mulți oameni de la Buftea și ACIN au spus că e... incapabil.

Fernoagă a fost singurul care l-a susținut pe Voiculescu ptr. că provine din cineclub.

Deci Fernoagă era jignit și supărat pe ei pentru că un scenariu a fost „prostit” de aceștia și șefii lor.

Florică îi dă dreptate lui Fernoagă, pt. că ai lor sunt „încuiați”.

Cornel propune să salveze varianta scenariului, să-i trimită și lui scenariul, iar el le va comunica un punct de vedere care să fie corespunzătoare, adică să fie în formă aprobată și să stea pt. rezervă.

Florică critică pe GUBREI că nu se pricepe la filme. El a stricat scenariul căci are „vederi” obtuze, din „45”.

Tot el zice că Voiculescu se folosește de el ca o pavăză.

Cornel, pt. a reuși scenariul este de părere să i se aducă lui, el va face un referat al ultimei forme (după observațiile armatei). Cornel crede că mai bine ar fi să-i dea ambele forme. El va face observații „de așa natură încât să conducă spre îmbunătățiri care să-l ducă la prima formă” Ora 20,25 / chemat tel 459004 Cornel salută și întreabă pe ARMAȘU ce face ac esta zice că a fost la Șovu.

Vor face ceva. A...rmașu pleacă în concediu pe 25.07. Mai vorbesc despre examenele copiilor. Se vor mai suna. (Fr.) 185

Redat din limba română.

11.07.1978 File 5 / 1 Strict secret Post 25 / 3 Exemplar unic Iesire nr.00307232 / 11.07.78 Indicativ 0800/122

„CRAINIC” ( o rezoluție pusă de același șef în aceeași zi ordonă: 1.Copie pentru Horan…(indescifrabil) 2.Se completează în dosar „Crainc”. Atenție dacă acesta poate fi plătit) ora 9,59/ chemat de LEU salută pe „Crainic” și-l întreabă dacă-l mai așteaptă la Casa Scriitorilor sau poate pleca. Crainic îi spune că poate pleca.

Mai vorbesc despre niște materiale pe care le-au cumpărat.

Leu mai zice lui Crainic că a vorbit cu Zamfir. Acesta stă până în oct. în țară. Deci poate fi folosit până atunci.

Leu va trece pe la „atelier” peste circa o oră. Crainic va fi și el acolo, căci are să-i dea ceva lui Leu. Ora 10,23 /chemat de ADRIAN PETRINGENARU îi comunică lui „Crainic” că Dan Hăulică a fost scos de la „Secolul XX”. După un „război milenar care a durat trei ani de zile, ieri s-a pus capacul”.

Cr…ainic : Deci asta este cum zici tu…o…încheiere sau un început ?

A.P : Păi, încheiere, că era vârful de piramidă !

A.P.subliniază că Dan a fost destituit. Ei cred că e mai bine așa. Să se descurce ca noi. De ce îi trebuie funcție de conducere ca să se descurce ca critic ? – adaugă A :P : C…rainic : O să-i fie greu la critică pt. că el nu-i productiv !

A.P. Păi, aia e ! Să-l vedem!

Pe urmă A.P. îi povestește aceleași lucruri și TANȚEI . și adaugă la întrebarea dacă au fost mai multe motive sau numai unul : Păi, ca o consecință a unui șir de fapte puse încet încet în lumină. Inclusiv propriile lui comportări din etapă în etapă, și vechi și noi ! Inclusiv felul cum s-a mișcat și acuma cu ocazia Conferinței. Mă rog, toate una peste alta dar… ce era cel mai important era dincolo de… cum să zic așa, era de ordin doar de șubrezire a unei false aureole de intangibilitate. Pt. că puterea realăîi rămăses încă în mână cât timp avea „SecolulXX”, unde-și făcea de cap în continuare. Păi o transformase 186

într-un fel de artă de altădată… adică jumătate din ea era cu reproducerile din NICODIM et.co.

Tanța crede că Dan este un om care face ce are el în cap.

Despre aplauzele ce le-a avut Dan la conferință A.P. zice : - El le are automat pt. că el are o filieră perfect organizată, care îl susține cu disperare până în pânzele albe cât timp cel puțin cât îl credeau cu puterea în mână și care dacă există o bază organizată dinainte mai există automat alții care trăiau pe lângă ei !

T…anța : - Da, și el știe să creeze hazul, ridicolul ! ( Rezoluție șef : de verificat baza informațiilor). Tanța crede că din Dan Hăulică totuși „transpiră răutatea și reaua intenție”.

A.P. Recunoaște că mulți dintre acoliții lui Dan acuma dau din coț în colț și dispar de lângă el, acuma când nu mai are puterea.

T…anța adaugă că CRĂCIUN a făcut vâlvă „pentru chestia aia de la Timișoara”.

A.P. N-a văzut-o pt. că era ținut secret.

Tanța relatează despre cuvântarea lui Crăciun care a parodiat „introducerea” și cerându-și demisia cu acei termeni „încâlciți și prăpădiți anacronici”. Și lumea din sală ne știind de unde provine acest text, zicea : Ce l-o fi apucat pe Crăciun ? În fond, el îi scosese termenii din catalogul lor.

Mulți din sală însă știau. Tanța nu se bucură de vești proaste pt. că „Când semeni rău, Adriane, culegi rău.

A.P. Și l-a semănat cu o obrăznicie și perseverență prea mare.

T…anța: A făcut prea multă… A creat în Uniune (Artiștilor Plastici) o atmosferă nesănătoasă și de...

A.P. DE otravă în locul unei discuții normale.

T…anța : Noi nici n-aveam nevoie de discuții, măi, că este creație.

A.P. Zice că Dan face o otrăvire organizată, sistematică, catalizată, absolutist.

T…anța: Nu, dar crea diferențe pe față între oameni, de a-i jigni. Noi suntem creatori, măi. Nu se știe care dintre noi are valoare !

A.P. Subliniază că Dan îi considera pe unii elita iar pe alții neputincioși, inutili.

T…anța crede că asta trebuie să fie pildă pentru alții, cu toate că Dan este „exemplu unic. El în sufletul lui este bolnav”. Pe Dan îl consideră schilod moral pt. că avea satisfacții când reușea să realizeze ce și-a planificat și dacă în acțiunile sale are acoliți.

A.P.Amintește că atunci când a fost deschisă Galeria nouă, cu Anca Arghir, când ei chiar la vernisaje se făcea doar cu invitații scrise pt. 50-70 de oameni de ai lor pt. ca alții să nu participe. Se mai adaugă regia toată cu TV, etc.

Selecția tot ei o organizau.

187

T…anța subliniază că asta se referă doar la cei fără valoare lăudați de el.

A.P. Știe câțiva cu premize, dar și-au pierdut valoarea. Dă exemplu pe TĂUTU EUGEN de la Sibiu pe care A.P. l-a lansat dar „cooptat de ei” s-a stins.

T…anța opiniază că fiecare trebuie să se lanseze prin propriile forțe.

A.P. spune că Dan nu avea opărere personală despre o operă. Se fabrica o poziție față de operă pe criteriile : Se încadrează disciplinat în camarilla lui.

Se informează la alții ce se poate spune despre opera respectivă, adică să-l învețe ce să spună, pentru că din capul lui nu poate spune nimic.

T…anța știe acest lucru. Judecă așa de când a aflat că Dan își citea articolele prin telefon lui Nicodim.

A.P. Adaugă în grupa lui Dan și pe Codiță.

Deci Dan întotdeauna judeca valoarea unei opere prin apartenența sau nu a artistului la grupul său.

A.P. Crede că acuma Dan va slăbi pentru că nu mai are pârghia.

Despre „Secolul XX” sunt amândoi de acord că ea nu e bună pt. că n-are o formă definitivă.

A.P. ritică activitatea de redactor-șef a lui HORGA fost secretar tehnic de redacție.

Tanța afirmă că revista nu îi servește și nici plăcerea de a fi citită nu o are.

A.P. Își amintește că el cu un colectiv încercase acum 7 ani să reînvie revista. Era și VLASIU băgat. Printre colaboratorii lui Dan îl citează pe MOCANU care acuma pleacă în RFG. A.P. Despre filmul său zice că încă nu are semnătura de la Ghișe.

Cei doi cred că e bine că Ghișe este în această funcție. VIȘAN este de aceeași părere adaugă Tanța. „Formula HEGHEDUȘ era o bătaie de joc” spune A.P. Mai vorbesc despre concediul ce-l vor petrece în august la mare. (Fr.) Redat din limba română.

13.07.1978 File 2 / 1 Strict secret Post 25 / 3 Exemplar unic Iesire nr.0635/ 14.07.78 Indicativ 0800/122

„CRAINIC” Ora 16,57/ este chemat „C…rainic” discută cu cetățeanul CRĂCIUN CODIN care se interesează 188

de o persoană care a fost destituită și apoi repusă în funcție. CRĂCIUN se miră de acest lucru și întreabă dacă „C...rainic” a fost de față când persoana a fost repusă în funcție. „C...rainic” spune că nu a fost deoarece acest eveniment a avut loc la C:C: Interlocutorul spune că el a auzit că într-adevăr persoana respectivă a fost pusă în funcție luni, însă ieri l-au pus în locul lui pe BALACI. „C...rainic ” spune că după câte știe el, BALACI a fost pus locțiitor.

CODIN roagă pe „Crainic” să îl anunțe și pe el dacă află ceva nou.

Se salută...

Ora 18 / este chemat de BERAN (?) salută pe „Crainic” și îi spune că vrea să treacă pe la el să îl întrebe niște chstiuni. ”C... rainic” spune că îl așteaptă. (red. B.A) Redat din limba română 16.07.1978 File 2 / 2 Strict secret Post 25 / 3 Exemplar unic Iesire nr.00307232/ 7.07.78 Indicativ 0800/122

„CRAINIC” Ora 18,55 / chemat de „C...rainic” discută cu o prietenă care îi spune că telefonează din București, de la RODICA. „C...rainic o invită în vizită însă amica îi spune că nu are timp (mâine dimineața va pleca la mare). „C...rainic” arată că și el intenționează să plece la mare la NEPTUN pe data de 15. Nu știe, însă dacă i se va asigura locurile la „Casa scriitorilor”. În continuare se discută banalități legate de sănătate, etc. (se pare că cei doi sunt rude). Se salută.

Ora 19,50 / chemat de JIANU salută pe „C...rainic” și spune că „scenariul este foarte prost. SE interesează cine l-a scris. „C...rainic” arată că el a discutat în privinșa scenariului cu CORNELIU LEU și CALOTESCU. Apoi scenariul și-a urmat cursul său normal. JIANU arată că există în scenariu o serie de lucruri exagerate. „C...rainic”explică interlocutorului său că problemele care i se par lui exagerate sunt documentate și aprobate.

JIANU spune în continuare că el va umbla în scenariu la stabilizarea replicilor. (red. B.A.) 189

Redat din limba română.

20.07.1978 File 2 / 4 Strict secret Post 23 / 14 T Exemplar unic Iesire nr.0307236/ 21.07.78 Indicativ 0800/122

„CORNEL” Ora 17,20 / chemat de C...ornel discută cu ALECU care se află împreună cu CORNEL POPESCU. Reiese că ALECU e nemulțumit de o chestiune personală în legătură cu o carte care nu s-a dat la cules. Interlocutorii stabilesc să se vadă la ora 15 la „BERLIN”. C...ornel insistă să vină și CORNEL POPESCU. Se salută.

Ora 18,35 / chemat de Tel.131699. C...ornel se salută cu maestrul MUREȘANU MIRCEA ( notă margine: MJUREȘIAN MIRCEA NIC.ION str Nic.Beloianis et 3, ap 6) pe care îl invită în vizită. M.M. acceptă invitația (C...ornel mai are și alți confrați în vizită).

Ora 19,30 / chemat de TITUS CERGĂU solicită lui C...ornel o întrevedere. C...ornel îi spune că mâine pleacă la mare de unde se va înapoia în jur de 23 VIII. T.C. dictează numărul său de telefon 174636 (Cergău Petre str Miciurin 24). Reiese că T.C. vrea să-i ceară lui C...ornel niște sugestii (nu reiese în ce problemă N.R.). Se salută Ora 21,30 / chemat de SORIN STRATILAT salută pe C...ornel și-i spune că dorea să știe dacă acesta e plecat sau nu la mare. C...ornel îi spune că pleacă mâine și acolo se va întâlni cu FULGA ( la NEPTUN).

S.S. spune că e posibil să vină și el acolo. Se salută. ( Red.B.A. pe margine rezoluția: De comunicat/?/contactat la C-ța) Redat din limba română 27.07.1978 File 1 / Strict secret Post 11 / 14 Exemplar unic Iesire nr.00307642/ 28.07.78 Indicativ 0800/122 190

„CORBU” În cameră se aud discutând două cetățene. Rezultă că una dintre ele este o cetățeană străină venită în vizită în România. A sosit în țară pe data de 25 VII și are viză pentru o lună. Intenționează să viziteze bisericile și mănăstirile din țară. Cetățeana din casă o sfătuiește să viziteze și biserica „Văcărești” care a fost cândva cuprinsă în incinta unei închisori. Se mai discută banalități despre biserici, despre comerțul cu JAPONIA despre sănătate.(SE mai aude prin casă ocupându-se cu diverse treburi gospodărești, copilul gazdei, RADU. Nu reiese numele cetățenei sosite din străinătate. ( Red. B.A.) Redat din limba română 31.07.1978 File 2 / 2 Strict secret Post 11 /14 Exemplar unic Iesire nr.00307642/ 1.08.78 Indicativ 0800/122

„CORBU” În jurul orei... cetățeana C...orbu are un musafir (nu reiese numele) care îi relatează aspecte dintr-o călătorie a sa (recentă) în CEHOSLOVACIA. Apoi cetățeana spune că RADU e la mare, iar ea va pleca în provincie la Deva. (reiese numele interlocutorului: MILICĂ).

Cetățeana C...orbu spune lui MILICĂ să mai treacă din când în când pe la ea pe acasă în perioada cât va fi plecată.

Apoi cetățeana spune că nu e rezolvat nimic cu o lucrare a ei (și a altora) deoarece „ministrul” va fi schimbat.(Nu reiese clar la ce se referă).

Apoi cetățeana spune că a auzit că pe DINCĂ l-au dat afară iar în locul lui v a fi COMAN. Își exprimă speranța ca acesta să fie un om civilizat. Arată apoi că pe MIU DOBRESCUîl vor trimite ambasador la Moscova. În altă ordine de idei se discută despre faptul că nimeni nu își explică cum VASILESCU a ajuns secretar la sculptură, deși nu a avut cele mai multe voturi.

SE mai discută despre sistematizarea orașelor din țară. Atât cetățeana cât și interlocutorul sunt de acord că politica dusă de statul nostru în privința modernizării orașelor, a județelor (Red. B.A) 191

Redat din limba română 11.09.1978 File 1 / 3 Strict secret Post 11 / 14 Exemplar unic Iesire nr.00307642/12 .09.78 Indicativ 0800/122

„CORBU” Între orele 11,15 -13,44 un cetățean conversează cu o cetățeană despre niște pește ce l-a adus. El zice că-i va lăsa și lui SELIM pește. Seli se mai numește și STEROIU(?). Cetățeanul promite săî invite pe ADRIANA să vină să mănânce la el pește. El tocmai a sosit de la pescuit. Trebuie să se fi întors sâmbătă. A venit cu mașina. A fost la Călărași. A stat la cineva care este economist. Mama respectivului lucrează la ONT – relațiile cu străinătatea.

Cetățeanul consideră că în acest caz când vrea să plece în străinătate, poate fi servit. El zice că poate pleca imediat dacă dă 2000 lei. Avantajul său ar fi că ar pleca cu mama respectivului care-l cunoaște. Cetățeanul are o bună părere despre familia la care a fost. Prietenul său din Călărași este jumătate rus.

Cetățeanul este RADU. El pleacă la ora 11,50.

După 12, 30 vine alt bărbat. Ea îi povestește că a fost pe la ei Radu.

Redat din limba română 16-17.09.1978 File 1 / 5 Strict secret Post 11 / 14 Exemplar unic Iesirenr.00306742/18.09.78 Indicativ 0800/122

„CORBU” 16.09.78 Nu se poartă discuții.

17.09.78 În cursul dimineții se aude C...orbu cu o cetățeană având preocupări gospodărești. Apoi, în jurul orei 19 C...orbu primește un grup de tineri ( 2 băieți și o fată, nu aud nume) cu care discută despre un film pe care trebuie să îl facă în cadrul „Cântării României”. Fata funcționează la școala generală nr. 3 de unde trebuie să obțină derogare pentru a participa la turnarea acestui film. În restul timpului nu se aud discuții. ( Red.M.A.) 192

193

194

Cred că nu mai merită comentarii. Cred că ceea ce era de demonstrat s-a demonstrat, așa că putem pune marile inițaile de final: QED. Singurele răspunsuri care s-ar mai cere ar fi în legătura cu impolitețea urmăritorilor cărora le-a venit o asemenea idee ca să consume vreme de peste șapte luni niște bani de la bugetul de stat doar în folosul lor, fiindcă și-au justificat astfel activitatea. Asta se mai înțelege. Dar discriminarea pe care o fac, pomenindu-ne pe unii cu numele nostru adevărat, iar altora dovedindule că îi consideră mai apropiați, mai intimi, folosind poreclele sau pseudonimele pe care ei li le-au dat este, cum am spus, cel puțin un act de impolitețe, de vreme ce pe seama noastră își iau ei salariile, unuia dintre ceilalți punându-și chiar problema cum l-ar putea recompensa pentru colaborare.

Sau, mai bine zis, colaboraționism. Pentru că, numele conspirativ de „ Crainic” ce apare des și întotdeauna cu ghilimelele de onoare, nu numai că mi-a dat multe bătăi de cap spre a deduce cine ar putea fi, dar m-a făcut să și păcătuiesc, gândindu-mă bănuitor la prieteni buni de-ai mei, când din lumea scriitoricească și când din cea a cinematografiei, după cum erau îndreptate delațiunile. Ajungând apoi, când mi-am dat seama că e cineva cunoscând ambele medii, să păcătuiesc și mai tare restrângând numărul „candidaților” posibili, deci restrângându-mi și mai mult bănuielile și vizând mai direct niște oameni care, până la urmă, s-au dovedit nevinovați.

E drept că, unul dintre documentele prin care se declanșează o asemenea nefericit de ratată anchetă menționează mai mulți spioni la care ei consideră că pot apela cu succes, dacă putem numi astfel mârșăvia. În planul de măsuri sunt menționate o mulțime de nume conspirative care vor intra în acțiune: În anturajul meu se află deja informatorii Walter și Andrei, oameni ai colonelului Budecă și ai maiorului Strat, care vor fi dirijați să mă frecventeze cât de des.

Mai specializat se pare a fi informatorul „Românul” despre care se spune a fi „din legătura proprie” (?!). Se caută legături informative la vila mea din Poiana Țapului antrenându-se informatori ai Inspectoratului de securitate Prahova. Unitatea „F” răspunde de verificarea domiciliului meu și a atelierului lui Nicolae Crișan studiind instalarea unor tehnici de ascultare pentru care se atașează planurile clădirilor. Se supraveghează corespondența, relațiile peste hotare, identificarea legăturilor în evidențele securității și întro acțiune secret denumită „Călătorul”. Numele răposatului nostru amic Bețiguș - sculptorul Gheorghe Apostu este pomenit limpede, cu nume și prenume, ca „colaborator al organelor noastre” de care se ocupă același colonel Budecă, iar alte două nume conspirative: ”Crainic” și „Corbu” intră în joc. Se rezervă, pentru eventuale arestări, o cameră de anchetă. Cheltuieli, nu glumă, care au durat de la 23.V.1978 până la 11.01.1979!

Dar, cum dosarul nu cuprinde decât sinteze ale informațiilor primite și stenograme ale ascultărilor prin interceptare telefonică sau tehnicile instalate, 195

acest „Crainic” e foarte prezent fiind în egală măsură și ascultat la telefon dar și recompensat cu „atenție dacă acesta poate fi plătit”. Dilema devine pentru mine din ce în ce mai mare, fiindu-mi rușine că intru la bănuieli cu cine nu trebuie. Până la urmă, datorită menționării în stenograme a altor nume din familia Crișan, îmi dau seama că „Corbu” este folosit pentru Nicolae Crișan căruia de la o vreme nu i se mai spune pe nume, dar e folosit și pentru soția sa, făcându-se pentru fiecare precizarea: „cetățeanul C” sau „cetățeana C”. Ar rezulta că aici nu e vorba de delațiune ci de faptul că, reușindu-se a se instala mai târziu aparatură de ascultare și la domiciliul lor, în afară de atelier, devine și acesta un obiectiv care în evidențele securității trebuie să poarte un nume. Așa că același „Corbu” e menționat la toate persoanele ascultate în acel loc, și nu ca informator. „Crainic” însă, devine obsesiv, mai ales că ceilalți: „Walter”, „Românul”, „Andrei” mă toarnă dar își păstrează secrete „contribuțiile”, mânca-i-aș!...

Iar fisa cade destul de târziu, când revin la o interceptare telefonică neluată în seamă (de altfel, marea majoritate a stenogramelor sunt plicticoase și nesemnificative ne demonstrând nimic altceva decât banalități sau probleme profesionale din viața curentă, cum s-ar fi putut înregistra oriunde), o convorbire cu o femeie care trece prin București mergând la mare. „Crainic” îi spune că va merge și el în august dar încă nu are loc la „Casa scriitorilor”.

Deci, clar: e scriitor. Da, e scriitor și e, Dumnezeu să-l ierte, devine clar acum: confratele nostru Platon Pardău care lucrează și-n colectivul Casei de filme făcând parte astfel și din lumea cinematografică. Ba, mai mult decât atâta: luna august fiind cea mai bună la mare, ne rezervam din timp locuri la Casa scriitorilor de la Neptun, iar respectivul, întotdeauna veleitar, se plângea că noi suntem favorizați, iar el nu-și găsește loc decât în seriile cu scriitori nesemnificativi. E clar. Mi-e ciudă, numai, că i-am putut bănui și pe alții, instigat de acel sistem nefast al suspiciunii și urii dintre oameni produs de Victoria Socialismului Biruitor... Asupra spiritului de omenie!

Cam asta e latura mai aventuroasă a acestei lecturi. Cât despre fondul inexistent al problemei create artificial ca un prilej de cheltuieli substanțiale pentru paraziții sociali ai socialismului victorios, nu mai vreau să revin la ideea cu birocrația nocivă care mă obsedează și ale cărei sechele se vor vedea prea bine în alte loturi de documente care urmează, făcând o platformă aproape comună între teroarea de ieri și libertățile de astăzi. Pentru cel ce parcurge aceste documente, uzând de dosarele urmăririi mele și a tatălui meu, nu pot să conchid decât: QUOD ERAT DEMONSTRANDUM 196

Corneliu Leu - CRONOLOGIE BIBLIOGRAFICĂ 1932 – se naște în Medgidia unde termină și școala primară, urmând apoi cursurile Liceului Mircea cel Bătrân din Constanța 1948 - debut cu nuvele și povestiri în „Flacăra”, „Cuget liber”, „Pagini dobrogene” 1950 - ,,Asiziile și alte povestiri radiofonice” 1952 - ,,Vremea viteazului” - serial de teatru istoric 1954 - ,,Cu toată viteza” - piesă în 3 acte, premieră „Teatru la Microfon” 1956 - ,,Ochiu Dracului” - roman, Editura pentru literatură 1957 - ,,Poveste de iarnă“ - primul spectacol de televiziune în direct 1958 - ,,Vârsta de aur” - roman, Editura pentru literatură 1958 - ,,Nopți dobrogene” - povestiri, Editura Tineretului 1958 - ,,Familia” - piesă în 3 acte, cu care se inaugurează teatrul de televiziune 1959 - ,,Sângele și apa” - nuvele, Editura pentru literatură 1961 - ,,Cu mâinile noastre” - reportaje, Editura pentru literatură 1962 - ,,O familie puternică“ - roman, Editura Tineretului 1963 - ,,Viitorul al doilea” - nuvelă, Editura Militară 1964 - ,,Puterea” - roman, Editura pentru literatură 1965 - ,,Balade” - povestiri, Editura Tineretului 1965 - ,,A doua dragoste” - 3 acte, premieră Teatrul Constanța si Teatru TV 1966 - ,,Fiara” - piesă în 3 acte, premieră Teatru radiofonic si Teatru TV 1967 -,,Viața particulară a lui Constant Hagiu” - roman, Ed. Tineretului 1967 - înființează postul ,,Radiovacanța” 1968 - ,,Dreptul la dragoste” - nuvele, Editura pentru literatură 1968 - începe realizarea și prezentarea pe parcursul mai multor ani a serialului TV de film de autor ,,Călătorii romantice” 1969 - înființează Editura Eminescu și colecția ,,Romanul de dragoste” 1970 - ,,Femeia cu ochi albaștri” - roman, Editura Junimea 1970 - Înființează Studioul de filme al televiziunii începând producția primelor seriale românești și a coproducțiilor TV 1971 - ,,Asediul” - film artistic de lung metraj prod.,,Romaniafilm” 1972 - ,,Femeia fericită“ - piesă 3 acte, premieră Teatrul Bacău și Teatru TV 1973 - înființează ,,Casa de filme nr. 4” devenind producătorul unor 197

filme și mari ecranizări precum:,,Cantemir”,,,Ioanide”,,Adevărul și Puterea”, ,,Mihai Viteazul”, ,,Actorul și sălbaticii”, ,,Ciprian Porumbescu” ,,Țara de piatră“, ,,Serata”, ,,Casa de la miezul nopții”,”Cu mâinile curate”, “Felix și Otilia”, ,,Lumina palidă a durerii”, ,,Nea Mărin Miliardar”, ,,Iarba verde de-acasă”, ,,Alexandra și infernul”, ,,Scrinul negru”, ,,Tănase Scatiu”, ,,Facerea lumii”, ,,Agentul straniu”, ,,Imposibila iubire”, ,,Castelul din Carpați”, etc.

1973 - ,,Puterea” - roman, ed.II, Editura Eminescu 1974 - ,,Teatru” - colecția “Rampa” 1974 - ,,Fata bună din cer” - 3 acte, rev. ,,Teatrul” și premieră Teatrul Pitești 1975 - apare în ,,Dicționar de literatură română contemporană“, Editura Albatros 1976 - ,,Cota 2516” - film artistic de televiziune 1976 - ,,Această viață sentimentală“ - roman, Ed. Cartea Românească 1977 - ,,Profesorul Demnitate. - piesă în 3 acte, premieră Teatrul Național Craiova și Teatrul TV 1977 - ,,Femeia cu ochi albaștri” - roman ed. II, Editura Albatros 1977 - ,,Plângerea lui Dracula” - roman, Ed. Cartea Românească 1978 - ,,Casa dintre câmpuri” - film, coproducție ,,Romaniafilm” și TVR 1978 - ,,Prețul dragostei, al credinței și al urii” - roman, Ed. Cartea Românească 1979 - apare în ,,Dicționar de literatură română“, Editura Univers 1979 - ,,Patriarhii” - roman, Ed. Cartea Românească 1979 - ,,Teatru comentat” - volum antologic, Editura Eminescu 1979 - ,,Reporter romantic în țară și pe glob” - antologie reportericească Editura Junimea 1979 - apare în “Dicționar cronologic de literatură română“ , Ed. ªtiințifică și Enciclopedică 1979 - ,,Baladele pământului natal” - povestiri, Ed. Ion Creanga 1979 - ,,Romanul unei zile mari” - Editura Albatros 1980 - ,,Sufletul locului” - piesă în 3 acte, Teatru TV 1980- ,,Circul spionilor"- film artistic, producție ,,România film" 1981 - ,,Dracula” premieră Teatrul Sibiu 1982 - ,,Insulele” - roman, Editura Albatros 1983 - ,,Simboluri” - reportaje, Editura Militară 1983 - ,,Romanul nopții de februarie” - Editura Militară 1984 -,,Romanul unei zile mari” - ed. II, Editura Albatros 198

1984 - ,,Rănile soldaților învingători” - roman Ed. Cartea Românească 1985 - ,,Romanul unui mare caracter” , Editura Militară 1986 - reînființează, la ,,Contemporanul” suplimentul “Realitatea ilustrată“ 1987 - 1990 - ,,Faptele, Secolul, Puterea” - trilogie, Editura ,,Albatros” 1989 - ,,Romanul unei zile mari” ed.III, Editura Albatros 1990 - înființează Casa de Editură și Producție Audio,Video,Film ,,Realitatea”, cu publicațiile ,,Ave”, ,,Necazul”, ,,Antologia poeziei creștine” 1990 - înființează Fudația Episcopul Grigorie Leu 1991 - ,,De groază și de râs” - proze și scenarii, Editura Realitatea 1991 - până azi, înființează rubrica radio săptămânală,,Căsuța poștală 33” 1992 - ,,Poetul ca o floare”. - roman, Editura Realitatea 1992 - 1993 ,,O țară bogată cu țărani bogați” -reportaj european ,,Realitatea” 1992 - înființează spectacolele radio - tv. cu public ,,Cabaret politic” 1993 ,,Omul succesului” - piesă în 3 acte,Teatrul National Radiofonic 1994 Anonimul Brâncovenesc - editura ,,Realitatea” 1994 - până în prezent - ,,În gura leului” - rubrică moralistă săptămânală în ziarele ,,Libertatea”, ,,Ordinea”, “Azi”, ,,Cronica română“, ,,Albina” și în emisiunea lunară ,,Viața ca un spectacol” 1995 - ,,Drumul spre Damasc” - roman, Editura Eminescu 1995 - devine membru titular al Institutului Internațional Jacques Maritain 1995 - ,,Democrația locală“ - eseuri, Editura Realitatea 1995 - ,,Hora tranziției”, ,,,Nu trageți în guvern”, ,,Bomba tranziției”, ,,Vin alegerile”. - spectacole complexe cu transmisii radio în direct și serial TV 1996 -,, Generalul și găinarul” - piesă în 3 acte, Teatrul Național Radiofonic 1996 - ,,Spionii birocrați” - roman, Editura Eminescu 1996 - ,,Noi și Europa”, ,,S-a schimbat schimbarea” , ,,Poveste politică de iarnă“ - spectacole complexe multimedia cu transmisii în direct 1997 - înființează Consfătuirea Națională a Intelectualilor de la Sate 1997 - ,,Fiii risipitori ai Europei” - eseuri, Editura Realitatea 1997 - ,,Dămăroaia Story” - piesă în 3 acte, Teatrul Național Radiofonic 1997 - este printre inițiatori și devine membru fondator al Asociației Europene pentru Educație Pluralistă 199

1998 - înființează Institutul Național de Personalism 1998 - înființează revista ,,Pluralitas” 1998 - apare în “International Author’s and Writer’s Who’s Who” - Cambridge 1998 - ,,Au avut românii norocul unei revoluții?” - eseu, Editura Realitatea 1999 - apare în “Marquis Who’s Who in the World” și în ,,Cambridge Dictionary of International Biography” 1999 - înființează ,,Mișcarea pentru Progresul Satului Românesc” 2000 - ,,Re-introducere în Personalism” - eseuri, Editura Realitatea 2000 - apare în ,,International Directory of Philosophy and Philosophers” - B. G. State University - Ohio 2000 - ,,International Man of the year 2000-2001” - Cambridge Biographical Centre 2000 - Inițiază Asociația Fundațiilor pentru Dezvoltare Rurală 2001 - ,,Iarna iubirii” - roman, Editura Realitatea 2001 - înființează, la 172 de ani de la apariție, noua serie a revistei ,,Albina” 2001 - ,,Cartea Episcopilor Cruciați” - Editura Realitatea 2001 - apare în ,,500 Leaders of Influence”- American Biographical Centre” 2002 - apare în ,,Enciclopaedia on Personalists of the Twientieth Century” 2002 - ,,Amintiri din Casa Scriitorilor” - volum antologic, Editura Realitatea 2002 - Revista ,,Albina” devine ,,Albina românească” publicatie a Mișcării pentru Progresul Satului Românesc, cu un program consecvent de dezvoltare socio-economică și integrare europeană a ruralului românesc 2002-,,The Islands” - traducere engleză a romanului ,,Insulele” (apărut în română în 1982) – ,,Realpublishers” 2002 - până în prezent realizează emisiunea TV ,,Cafeneaua literară” 2003 - lansează în revista ,,Pluralitas” ipoteza Personalismului Diacronic și publică ,,Idei personaliste de actualitate în opera lui C. Rădulescu-Motru” 2003 - apare în ,,The Coexistence World Initiative Network Partner Directory” 2003 - apare în ,,Directory of Philosophy Center SUA” 200

2003 - ,,Romanul Plângerilor sau Călăul lui Dracula” - roman Ed. ,,Realitatea» 2003- "Studii, metode si ipoteze de filozofie personalista" , Colectia Personalista 2004 – ,,În gura leului – sau cronica politică a anilor 1992-2004” – publicistică, pamflete, tablete, Ed. ,,Realitatea’’ 2004 - Revista ,,Albina Românească” împlinește 175 de ani de la apariție, prilej cu care primește Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer 2004 - Începuturile ziaristicii în România -studii și cursuri, Ed.,,Realitatea” 2004 - Album aniversar ,,175 de ani de presă româească”, transliterări de facsimile și comentarii, Ed.,,Realitatea ‘’ 2005 - lansează conceptul de ,,Societate Civilă Transnațională’’ 2005 - ,,The Novel of a Great Day” - traducere prescurtată în limba engleză a ,,Romanului unei zile mari” - ,,Realpublishers” 2007 - cu ,,Nuvele și Istorii”, începe seria de OPERE DEFINITIVE, urmând volumele de ,,Romane istorice", ,,Teatru", ,,Romane contemporane", ,,Publicistică", ,, Studii", ,, Memorii" 2007 - ,,Societate civila, Meritocratie, Democratie reala" - studii în volum omagial la 75 de ani 2008 - ,,Duhovnicul diavolului" - piesa in trei acte 2009 - ,,Despre meritocratie" sau "palide reflexiuni despre meritocratie în umbra deconcertanta a nemeritocratiei" - Ed. ,,Realitatea" 2009 - "Persoana umana si pragmatica dezvoltarii durabile" - eseu insotit de mai multe studii de caz realizate de Gh. Manea - Miscarea pentru progresul Satului Românesc 2010 - ,,Femeia fie ea regina" - roman, coeditare Ed. "Realitatea" si Ed. ,,Semne" 2010 - ,,Afinitati elective", volum de memorii si romanele ,,Femeia fie ea regina" ,,Insulele" si "Romanul unei zile mari" apar în "Amazon.Com" in SUA 2010 - ,,Roma-termini", roman Ed, ,,Virtual Bing-Bang".

2010 si 2011 – Primele 22 de volume din seria de „opere definitive” plus trei traduceri în limba engleză se distribuie prin rețeaua de carte electronică www.corectbooks.com 2011 - Procurorul din X... - o novela româneasca si contemporana ,,Realitatea" 201

2012 - Biserica din eter - ,,Realitatea" 2012 - Românii si ziarul - despre începuturile presei românesti "Realitatea" 2013 – Secolul şi democraţia – studii şi articole – „Realitatea” 2013 – Pe altarul revoluției- ,,Realitatea’ 2013 – „Roosevelt, Churchill, Stalin and Hitler – their surprising role...”

–DERC Publishing House, Boston Mass.SUA 2014 – „Vagonul nr. 13 sau Viața ca-n filme” – din ciclul „misterele din pașnicul oraș X” – „Realitatea” 2014 – „1100 de pagini FAPTELE, SECOLUL PUTEREA” – Realitatea 2014 – Florentin Popescu publică volumul CONVORBIRI CU CORNELIU LEU- „Realitatea” 2015 - ANEXE NEDORITE - obligatorii la viața noastră de odininioară și, uneori greu de evitat chiar în cea prezentă, adică ceea ce ni se alătură prin ochiul celor ce ne urmăresc - RAVEX COMS _____________

202

CUPRINS ÎN LOC DE... ..............................................................................................pag5 Primul lot de documente: EPISCOPUL GRIGORIE LEU ..................................................................pag.7 Al doilea lot de documente: AVOCATUL IOAN C. LEU .......................................................................pag.87 Al treilea lot de documente: SUBSEMNATUL CORNELIU LEU .......................................................pag.101 Trecere Fugara peste al patrulea lot de documente: ARHIEPISCOPUL VASILE-VICTOR LEU .............................................pag.133 Al cincilea lot de documente: BĂTRÂNUL IOAN C. LEU ......................................................................pag139 Al șaselea lot de documente: SUBSEMNATUL LA MATURITATE .................................................pag.165 CRONOLOGIE BIBLIOGRAFICĂ Corneliu Leu ..........................................................................................pag.195

203