kcalb wolley atnegam nayc
Editori:
REVISTÃ DE CULTURÃ - ISSN 1584-5672 • ANUL XII, nr. 8-9 (136-137), august-septembrie 2014 • Apare lunar la SLOBOZIA • 1,0 LEI
Dania maicii Teofana (Teodora) (text transmis de cãtre colaboratorul revistei, prof. Adrian Bucurescu, având comentariul semnat de cãtre Titi Damian) “Eu, roaba Domnului Isus Hristos, cãlugãriþa Teofana, muma rãposatului Mihai voevoda din Þeara Rumâneascã, vieþuit-am viiaþa ceºtii lumi deºartã… ºi înºelãtoare… ºi am petrecut lume aºte destul în tot chipul în viiaþa mea , pânã ajunsuºi la neputinþa bãtrâneaþelor meale ºi la slãbiciunea mea, în sfânta mãnãstire, în Cozia, la lãcuita Sfintei Troiþe ºi la rãpausul roposatului Mircei voevoda. ªi trãiiu de ajunsu de luaiu ºi sfântul cin cãlugãresc, derept plângerea pãcatelor meale. Aciiº mã ajunse ºi vestea de sãvârºirea zilelor drag fiiului mieu, Mihail voevod, ºi de sãrãcia doamnã-sa ºi a coconilor domniei lui prin þãrile streine. Fuiu de plângere ºi de suspine ziua ºi noaptea. Dupã aceia, cu vrearea ºi cu ajutoriul Domnului din ceriu ºi cu rugãciunea cinstiþilor pãrinþi în zi ºi în noapte ºi plângerea mea ºi suspinele sãrãciei lor de þãrãle streine doarã Svenþia Lui din naltul ceriului au auzit ºi S-au milostivit de i-au scos din þãrãle streine în þeara de moºtenie. ªi mai vârtos au cugetat la svânta mãnãstire în Cozia pentru bãtrâna ºi jalnica lor maicã. ªi de acasã adunar unii cu alalþi, mare plângere ºi suspini fu întru ei de jalea fiiu sãu Mihail voevod ºi pentru patima lor ce-au pãtimit prin þãrãle striine, doamna Stanca ºi fiiu sãu Ion Nicola voevod ºi fiie sa doamna Florica. Fu dupã aceaia întrebare întru jale, cine, cum au petrecut. Grãi doamnaStanca: cum am pãþit noi, maicã, sã nu patã nime de ruda noastrã. Darã molitva ta, maicã, cum ai petrecut ? Maica zice: cu mult foc de moartea fiiu mieu ºi de jalea domniilor voastre, iar de cãtrã svânta mãnãstire, am har dragului Domn din cer, ºi mulþemesc pãrinþilor din svânta mãnãstire, c-am avut pace, rãpaus ºi cãutare de moltivelelor la nevoi a mea. Ziserã domnia lor: mulþemim ºi noi de molitvele lor pentru molitva ta, cãci ai avut cãutare de ei. Zise maica Teofana:
pentru aceia, featele meale, am fãgãduit sventei mãnãstiri doao sate în Romanaþi: Frãsinetul ºi Studeniþa, pentru sufletul rãposatului Mihail voevod ºi pentru sãnãtatea fiiu sãu Nicolei voevod ºi pentru pomeana noastrã ºi a tot neamului nostru, sã fiu pomeaniþi la toate sventele pomeani, ci ºi la dumneazeiasca liturgie, în vecie. Domnia lor ziserã: Noi bucuroase, cum þi le-au dat rãposatul Mihail voevod, volnicã eºti, fie date ºi de noi ºi de Nicola voevod ºi de tot neamul nostru, în vecie, pentru pomeana, ca sã aibi molitva ta ºi de icea înainte milã ºi cãutare pânã la moarte de molitvele lor.” Notã – scurt comentariu - Deºi primul text care atestã folosirea limbii române în scris apare relativ târziu – Scrisoarea lui Neacºu din Câmpulung cãtre Hans Benkner, judele Braºovului (1521)– în fond o scrisoare de spionaj – textul reprodus mai sus – o danie de sate cãtre mãnãstirea Cozia (puþin dupã 1600) – un text juridic – atestã fãrã tãgadã cã frumoasa limbã românã era deja formatã, capabilã sã dea glas informaþiilor celor mai diverse, dar mai ales sentimentelor, ceea ce dovedeºte cã era folositã cu multe secole înainte. Important este cã ambele texte, deºi cu problematicã diferitã, au excelente calitãþi literare. Limba românã era pregãtitã - stilistic sã dea lumii o mare literaturã. Numai cã împrejurãrile istorice i-au fost potrivnice (trãia omul “cu zilele în mânã”, cum spunea deseori decapitatul Miron Costin anticipându-ºi sfârºitul). Totuºi, literatura românã a avut ºi douã zvâcniri remarcabile: “Istoria ieroglificã” a lui Dimitrie Cantemir ºi, la interval de peste o sutã de ani, „Þiganiada” lui Budai Deleanu, modele, incontestabil, clasice. Pãcat cã nici Eminescu nu lea cunoscut, iar astãzi zac ascunse elevilor, cu grijã, de programele ºcolare...
„DRAGÃ, M-AI ÎNTORS ÎN TIMP…“ Anul acesta, la sfârºitul lunii mai, Ana Blandiana, preºedinta Fundaþiei Academia Civicã, s-a aflat la Zalãu, pe meleagurile natale ale celui care a fost Corneliu Coposu (20 mai 1914 – 11 noiembrie 1995), de la cãrui naºtere se împlineau 100 de ani. Adusese cu sine o expoziþie reconstituind tragicul intinerar parcurs de Corneliu Coposu prin lagãrele ºi închisorile comuniste. La rugãmintea ziaristei Alina Pop, doamna Blandiana a rostit câteva cuvinte despre marele dispãrut: „Domnul Corneliu Coposu a fost singurul om absolut optimist pe care l-am cunoscut. Un om care stãtuse 17 ani la închisoare, dar care avea o perspectivã absolut luminoasã asupra viitorului ºi care avea un fel de încredere în mersul lucrurilor. Spre exemplu, este singurul om politic pe care eu l-am cunoscut ºi care a crezut ºi spunea, cu convingerea cã este adevãrat, cã în timpul vieþii sale se va termina comunismul […] Avea un fel de încredere în istorie, pe care, în acelaºi timp, o privea cu o anumitã distanþã, iar asta îi dãdea un fel de calm“. Citind, mi-am amintit... În 1993 descoperisem un set de fotografii efectuate de autoritãþile comuniste în timpul procesului intentat conducerii Partidului Naþional-
Marian ªtefan Þãrãnesc, în frunte cu Iuliu Maniu. Intenþionam sã public acele documente fotografice de mare valoare documentar-istoricã dar, în ciuda eforturilor mele, nu reuºeam sã identific toate persoanele care figurau în ele. Redactorul ºef mã tot zorea ºi mi-a sugerat sã-l consult pe domnul Corneliu Coposu, singurul care mã putea scoate din încurcãturã. Am ezitat o vreme... Pânã într-o zi, când l-am prins la telefon pe domnul Radu Vasile (îl cunoºteam din anii studenþiei, iar prin 1972 sau 1973, vizitase în câteva rânduri redacþia, în calitate de colaborator) ºi l-am rugat sã mã ajute. Dupã câteva zile, m-a sunat ºi mi-a spus cã aranjase o întâlnire pentru luni 28 februarie 1994, la Sediul P.N.Þ.C.D. din Piaþa C.A. Rosetti. Am ajuns mai devreme. Radu Vasile participa la conferinþa de presã organizatã în fiecare zi de luni. Domnul Coposu, sosit spre sfârºitul acesteia, era asaltat de ziariºti. Radu m-a zãrit ºi mi-a fãcut semn sã aºtept. Pentru câteva minute am rãmas pe holul înþesat de oameni, în mare majoritate bãtrâni, cu figuri scrijelite de vreme. Cam dezolant: un partid de bãtrâni, supravieþuitori ai lagãrelor ºi închisorilor comuniste… (continuare în pag. 21)
Asociaþia Culturalã HELIS, Muzeul Judeþean Ialomiþa
Acum vei fi iarbã pe sãturate! Acum, când scriu aceste rânduri, Benone ªuvãilã este într-o maºinã de culoare neagrã, pe un drum ce-l întoarce în Agnita, am un nod în gât. Închid uºa sã nu mã vadã nimeni, deºi nu-mi este ruºine de nimic, poate doar de mine, de Dan Elias incapacitatea mea de a-mi plânge fratele în cel mai firesc mod cu putinþã! Pe 27 octombrie ar fi trebuit sã împlineascã 74 de ani. O sã o facã acolo. O sã-ºi tragã pe el, la întâmplare, unul din sutele de ceruri pe care le-a pictat ºi culorile îl vor strânge în braþe ca pe unul de-al lor. Adevãrul este cã se întoarce în locul unde este iubit. Noi prea des nu ne meritãm unii pe alþii. Pictorul Benone ªuvãilã a venit în Fierbinþi pe la mijlocul anilor 90. A cumpãrat un teren minuscul ºi a construit o casã. O vreme a pictat tot ce vedea în jurul lui, astfel încât, la un moment dat, pãrea sã-ºi locuiascã propriile peisaje. Devenise, cu sufletul, locuitor al Bãrãganului, al spaþiilor înjunghiate de câte un salcâm, pe care stoluri de vrãbii încercau sã-l ridice din pãmânt ca sã-l înveþe sã zboare. Apoi a pictat din ce în ce mai rar. Construia mereu. Construia cu frenezia celui nãscut sã fie constructor, dar nu de Acum vei fi iarbã pe sãturate! livinguri simandicoase, ci de umbrare pentru prieteni. „Aici sub nuc, vom vorbi despre pictori. Sub mãr îi vom toca mãrunt pe filosofi ºi pe poeþi, iar aici, în acest alambic, vom distila civilizaþiile de prune ºi corcoduºe!” Ne aºtepta în fiecare clipã, dar noi treceam rar, atât de rar! Dacã ar fi sã amintesc aici numele tuturor prietenilor lui ar trebui ca Nicu Tache sã-mi cedeze spaþiul acestui ziar pentru urmãtorii 20 de ani! Benone ªuvãilã nu mai este! Nu mai este aºa cum ºtim noi sã folosim verbul „a fi”, nu cum a vrut Dumnezeu sã ni-l lase. O sã-i privesc tablourile sau vitraliile ºi o sã încerc sã vorbesc prin ele cu abisul pe care acum Beni îl pune în ordine cu pensula lui fermecatã. Clipesc prea des ºi mi-e fricã sã nu mã vadã cineva. Aº fugi într-o pãdure, pe un vârf de munte, sã fiu mai aproape de cel care ne-a lãsat sã fim pãrtaºi la o nedreptate pe care nu o înþelegem ºi aº plânge în hohote. Dragã Benone, nu pot sã fac nimic! Nu mai pot sã fac nimic! Pot doar sã-þi dãruiesc þie aceste cuvinte pe care le pãstrasem pentru mine: „Acum vei fi iarbã pe sãturate!”