Revista Booklook nr.36/2015

Asocia]ia Literarã „Pãstorel” Ia[i

Revistã interna]ionalã de literaturã umoristicã Nr. 6/2015 (36) Serie nouă 1

05.08.2015 Sala „Rotonda” de la Muzeul Mihail Kogălniceanu, Iaşi. Asociaţia Universul Prieteniei în parteneriat cu ALPI au organizat evenimentul: „Copii în lumea artelor”. A recitat Daria Luncă, nouă ani, Alexia Tudose, 11 ani, dar şi sora sa, Erica Tudose, 7 ani, au cântat la pian, iar Ştefania Turcu, 10 ani, a susţinut un minunat recital de vioară.

Foto Dan Teodorescu, membru ALPI

11.08.2015. Pensiunea Aristocrat-Iași. Membrii ALPI participă la lansarea volumului: În nopţile cu heruvimi sălbateci, autor Dan Teodorescu. Recită actorul Emil Gnatenco şi fotografiază Gabriela Cucinschi de asemenea membri ai Asociaţiei. Nu se văd în această fotografie ceilalţi membri participanți: Eugen Deutsch, Nicolae Stancu şi Cornelia Ursu.

2

UMORUL – PIATRĂ DE TEMELIE...

Umorul constituie o forță. Nimic nu uneşte mai mult oamenii decât râsul.

Lev Tolstoi Umorul este o sabie din cauciuc - permite să înţepi fără să curgă sânge Mary Hirsch Umorul este zâmbetul filozofiei Okakura Kakuzo Umorul este doar o altă formă de apărare împotriva universului Mel Brooks Umorul este una din cele mai puternice arme împotriva a tot ce este perimat A. I. Herzen Umorul este agerimea spiritului Dostoievski Umorul este instinctul de a lua durerea în joacă Max Eastman Umorul? E un cocktail de revoltă şi disperare Grigore Moisil Umorul este umbrela înţelepţilor Erich Kastner Umorul este o afirmare a demnităţii omului, o declaraţie a superiorităţii omului faţă de tot ceea ce i se întâmplă Romain Cary Umorul este de departe cea mai importantă activitate a creierului uman Edward De Bon Umorul este lumina solară a minţii E. Bulwer-Lytton Umorul este cel mai bun colac de salvare în timp ce te afli dus de curentul vieţii W. Raabe Umorul este capacitatea de a vedea trei feţe ale unei monede Ned Rorem Umorul adevărat este haz cu studii universitare. A nu se confunda cu mitocănia veselă.

Tudor Muşatescu

„BOOKLOOK” – publicaţie trimestrială de umor DIRECTOR: Mihai Batog-Bujeniţă REDACTOR-ŞEF: Eugen Deutsch SECRETAR DE REDACŢIE: Mihai Haivas COLEGIUL REDACŢIONAL: George Roca (Australia), Dorel Schor (Israel), Georgeta Resteman (Bucureşti), Gheorghe Bălăceanu ADRESA REDACŢIEI: Str. GEORGE COŞBUC nr. 19 IAŞI c.p. 700469; e-mail:

bmb.curs@yahoo.com; mihai_haivas@yahoo.coom Revista se distribuie gratuit. Atât redactarea cât şi colaborările sunt onorifice.

Materialele din revistă pot fi preluate de către alte publicaţii cu specificarea sursei şi comunicarea la redacţie.

Foto şi desene: sursa internet, autori necunoscuţi, cărora le mulţumim Acest număr al revistei este onorat de participarea cu lucrări ale maeştrilor graficieni: Costel Pătrăşcanu, Cristi Vecerdea, Eugen Marinescu, Nicolae Viziteu şi Doru Olaş.

Revista Booklook face parte din Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor

3

Ce e umorul ?

E felul trei la un festin Gătit de Sganarelle; E un pahar de vin pelin Ciocnit cu Păstorel.

E sabia lui Cyrano Cu fente unduioase; E pălăria lui Charlot Pe nasul lui Tănase; Ce e umorul ( ?)… E un lung Prilej de voie bună, E ca urâtul să-l alung De la pământ la lună.

E lama fină-a unui brici Ţinut de Arlechin; E-un snop de fragede urzici Cules de Nea Marin;

E tirul către punctul fix Din ţinta unor jocuri; E fantezia unui pix Ce s-a-nălţat pe… tocuri.

E ca desertul mult râvnit La un dineu de gală La care Sveik cel aiurit Se-nfruntă cu Păcală;

E ca migdala ce-a-ncercat S-o guste Topârceanu; E un catren de Cincinat, Rostit, grav (!) de Bibanu’.

E-un râs etern sau efemer, Ce rupe orice zale; O reverenţă-a lui Molière Spre I. L. Caragiale.

E balonaşul de săpun Ce-anină curcubeul; Şampanie la mic dejun Când te invită zeul.

E-un hohot fără de hotar, O mână ce se-ntinde Spre toţi prietenii; e-un dar Ce lumea o cuprinde.

Eugen Deutsch Umorul: fulgerul divin care dezvăluie lumea în ambiguitatea ei morală şi pe om în profunda sa incapacitate de a-i judeca pe ceilalţi.

Umorul: beţia relativităţii a tot ce este omenesc; plăcerea stranie născută din certitudinea că nu există certitudine.

Milan Kundera 4

CÂND UMORUL SE DISTREAZĂ (mini-glosă) Când umorul se distrează, Alergând din poantă-n poantă, Lumea va rămâne trează Dacă gluma e picantă.

Oaspe-i chiar şi parodia; Deci, cu clasici când jonglează Demonstrându-şi fantezia, Lumea va rămâne trează.

Azi zâmbeşte şi sonetul, Chiar de-i un estet de vază Căci îşi va primi brevetul Când umorul se distrează.

N-am uitat nici epigrama, Mică, suplă, antrenantă, Strălucind, aşa ca flama, Dacă gluma e picantă.

Des surâde şi rondelul, Prin spirala-i, elegantă, Ce sfidează caruselul, Alergând din poantă-n poantă.

Dacă gluma e picantă, Lumea va rămâne trează, Alergând din poantă-n poantă, Când umorul se distrează.

Eugen Deutsch „UMOR”… CLASIFICAT Umorul e un gen uşor?

Să-i dăm mai multă greutate!

Lui – calitatea de umor!

Nouă – umor de calitate!

George Topârceanu

Românul s-a născut râzând.

Aflat în pântecele mumii O glumă i-a venit în gând Şi a ieşit s-o spună lumii!

Pân-oi găsi formula într-o zi, Emisă de antichitatea greacă, Prefer pe cei ce nu-l pot defini Dar care, totuşi, se pricep s-o facă!

Mircea Pavelescu

Am înţeles să fiu cât mai legat Cu micul număr de confraţi satirici, Căci hazul nostru-i foarte concurat De cel al scriitorilor onirici!

Mircea Pavelescu

Despre umorul… altora Se-ntâmpl-ades câte-un eşec!

Nu toţi pot trece handicapul!

La unii e umorul sec La alţii… capul!

Constant Petrescu

La emisiunea (…)

Am conectat televizorul Să mă amuz, dar ce păcat, Că prea slăbuţ fiind umorul Eu tot nu m-am… deconectat!

Sorin Beiu

Sorin Beiu

5

HOBBY De când savanţii englezi, evident pe mână cu cei americani, au descoperit conceptul miraculos de „hobby” lumea s-a schimbat profund şi în bine. Înainte vreme, oamenii aveau tot felul de apucături, năravuri sau, în cel mai bun caz, patimi ori pasiuni. Toate dezgustătoare, primejdioase şi, mai ales, lipsite de eleganţă. Spre exemplu, dacă înainte erai un nenorocit de cartofor, acum deveniseşi un distins gambler, un gentleman care îşi pierdea cu eleganţă minţile şi averile la masa de joc. Eee!? Altfel erai privit în societate! Sau, dacă erai un amărât colecţionar de timbre care putea recunoaşte un chip de pe un timbru vechi de o sută de ani dar nu-şi putea deosebi copiii (din motive destul de neclare) de cei ai vecinilor? Toată lumea râdea de tine! Pe când acum erai un mare filatelist, o somitate în domeniu, apăreai pe coperta revistelor de specialitate şi, deşi în privinţa propriilor copiii lucrurile rămâneau la fel, toată lumea ştia că înaltele tale preocupări te fac puţin cam distrat deci numai bun de dat exemplu altor soţi care nu aveau sărmanii de ei decât vechea pasiune a beţiilor cu amici dubioşi la cârciuma de peste drum. Ori poate fuseseşi colecţionar de monede vechi. Ce oroare! Acum erai numismat, umpleai casa de clasoare cu monede şi bancnote, făceai schimburi cu alţii din felurite ţări care aveau, la fel ca tine, acelaşi hobby şi formaţi o distinsă confrerie demnă de toată stima chiar dacă, mai târziu, moştenitorii vindeau tonele de monede la fier vechi iar din cele de aur sau argint îşi făceau cercei pe care îi atârnau în cele mai surprinzătoare locuri de pe corp.

Totuşi, este de remarcat că noul context social influenţat de acest nobil concept favoriza în mod deosebit categoria cea mai răspândită a împătimiţilor şi anume pescarii. De la nişte nefericiţi undiţari care mâncau cu bestialitate produsele scârboase ale acestei înjositoare activităţi ajunseseră acum pescari sportivi, sportsmeni, cum se rostea în cluburile elitiste. Şi nimic nu putea fi mai plăcut decât să fii considerat sportiv în timp ce stăteai tolănit la umbra unei sălcii, trăgeai alene din ţigară şi vârtos din sticla de bere sau votcă aflată la îndemână, iar captura, că nu se mai numea, în mod banal, peşte, o ridicai cu juvelnicul, o sărutai pe nas, o fotografiai şi apoi te înscriai cu fotografia la concurs primind astfel puncte, eventual ceva premii, cu care puteai să te făleşti mai apoi la cârciumă.

Desigur toate aceste noi prerogative impuse de noul standard al hobbyului nu presupuneau în nici un fel renunţarea la vechile privilegii, transformând astfel breasla într-un club elegant, mai bine spus, un fel de societate secretă în care ţinuta, limbajul sau gestica specifică nu-şi pierduseră nimic din forţa de exprimare.

Prin urmare şi acum, în casa fiecărui pescar amator există un loc sacru. De regulă acesta este într-o debara unde la loc de cinste, un fel de sfânta-sfintelor se află ţinuta de expediţie. Un trening, sau un fel de salopetă, o pălăriuţă sau un fes şi

6

cizmele. Toate aflate într-un stadiu de jeg şi putoare greu de imaginat chiar şi pentru un boschetar cu vechi stagii. Nimeni nu se poate atinge însă de aceste obiecte de cult deoarece tot norocul pescarului în ele se află. Ori dacă le speli sau încerci să scoţi nămolul din cizme, devii un fel de paria şi pe baltă nimeni nu mai dă pe tine nici doi bani. Iar „balta”, termen specific indiferent dacă-i râu, lac sau mare, este exact locul care te consacră drept membru al frăţiei. Deci în afara bălţii nu ai nici o valoare. Tot în sanctuarul domestic mai sunt sculele. Da! Sculele, nu undiţe, ciorpac, juvelnic sau minciog! Ele dau imaginea profundă a pescarului şi chiar fac diferenţa. Fiindcă un director de bancă nu poate avea acelaşi gen de scule cu un pensionar sau cu un muncitor în construcţii. Şi de aici şi ierarhizarea, gradul de obedienţă şi altele…

Nici nu mai vorbesc de cutia cu momeli. Termenul de cutie este desigur generic ea putând fi orice de la sac la butoi. Interesant, iar pentru copii foarte ispititor, este faptul că aici foșcăie tot felul de vietăţi pline de muci şi duhori, unele aproape necunoscute ştiinţei dar despre care pescarul vorbeşte cu evlavie. Ele sunt cele care-i aduc gloria pe baltă, îi umplu de invidie pe ceilalţi iar asta datorită faptului că ele, momelile, sunt, în majoritatea lor, rezultate din nişte experimente genetice ultrasecrete pe care un adevărat pescar nu le-ar divulga nici sub ameninţarea torturii.

Dacă eşti copilul fericit al unui tată pescar ai parte de poveşti care-şi vor încânta urechiuşele şi-ţi vor dezvolta imaginaţia până la nelinişte pentru cei din jur, mai ales a medicilor specialişti în psihologie pediatrică. Păi, ce-i de colo să afli că tăticul tău a prins cel mai mare peşte din lume într-un ochi de apă în care cei din jur spuneau că nu cresc nici broaşte? Iar tata, după ce a fotografiat monstrul, ia dat drumul şi a păstrat un secret adânc despre întâmplare. Până acum când, iată, a venit vremea să-şi iniţieze fiul în tainele acestei arte. Nici nu contează că fotografia este ciupită de pe internet din paginile numite: cripto-zoologie.

Sau că el ştie şi, dacă vrea, poate să scoată dintr-o băltoacă rămasă în urma ploii numai dintr-o aruncare de lansetă, lanseta aia a lui specială, unică în lume, un rechin sau o balenă. De ce nu face asta? He, heee… Pentru că aceste specii sunt protejate iar el, un pescar sportiv demn de acest nume, nu va încălca niciodată regulile scrise sau nescrise ale breslei.

Pentru ei legile şi regulile sunt sfinte! Mai puţin legea aia tâmpită cu posesia permisului de pescuit. O idioţenie despre care nici nu merită să mai vorbim!

Dar soţia pescarului sportiv!? Şi ea este o fiinţă cu totul şi cu totul deosebită deoarece nu are voie să spele, niciodată, vasele fiindcă astfel omoară viitoarele momeli, respectiv atât de preţuiţii viermuşi, cu care soţul ar intra şi în pat numai să-i vadă graşi şi fericiţi. Tot ea are suficient antrenament psihic, ceva mai mult decât amărâtele de Berete Verzi, ca să nu se spânzure de fericire când el se întoarce victorios din expediţie, având aspectul unui năvălitor barbar iar captura este aruncată în cada de la baie chiar dacă în ea sunt rufe la înmuiat. Ce să mai vorbim!? Tot soţia este şi cea care ştie cum şi cât să ardă un peşte pe grătar în aşa fel încât să umple de miros tot cartierul chiar dacă respectiva jertfă nu este mai

7

mare decât unghia. Apoi, ce plachie sau saramură ştie ea să facă din peşti necatalogaţi ca fiind comestibili sau ce rasol din raci sadici care te foarfecă în cleşti, pe care însă copilaşii îi studiază cu atenţie scoţându-le ochii. Ştiinţă, ştiinţă, ştiinţă! Şi mult devotament!

Puţini oameni ştiu însă că adevărata putere a unui pescar amator constă în legătura tainică dar indestructibilă pe care acesta o are cu un guru, un yoghin, o întrupare a zeului Triton care trăieşte pe baltă dintotdeauna şi care nu se hrăneşte decât cu tutun şi rachiu dar ştie totul despre întinderea de apă lângă care vieţuieşte şi mai ales ce se întâmplă în afunduri. Este personajul, singurul, care îi dă de veste pescarului unde, când şi cum trebuie să arunce momeala ca să prindă destul peşte încât să nu râdă copii de el. Lucru greu, chiar imposibil, dacă nu eşti consiliat de un maestru desăvârşit. Și mai era un punct forte al acestei Frăţii preponderent masculine. Bine, sunt şi niscaiva femei rătăcite printre ei, dar despre ele chiar nu are rost să se pomenească deoarece erau destul de greu de deosebit de bărbaţi chiar şi de un ochi foarte versat. Prin urmare, există chiar o politică, foarte subtilă, de ignorare a lor. Dar, precum bine ştim, bărbaţii, mai ales atunci când au la bord o cantitate de trăscău nu rezistă să nu-şi povestească aventurile. Şi cum cele despre pescuit sunt deja în domeniul banalului, inclusiv chestia cu peştişorul de aur, intră în scenă cele de domeniul miticului. Abia acum se pot afla ce iubiri se produc în sistem cu diferite zâne ale lacurilor, cu ispititoarele rusalce sau ştime, ca să nu mai vorbim de cei care pescuiau în mări şi aveau în palmares cel puţin o aventură cu o sirenă.

Iar asta se întâmpla pe vremea când pescarul sportiv, care acum semăna cu o prună afumată (lato senso!), era tânăr frumos şi deosebit de viguros de se mirau şi bietele sirene fiindcă pe la ele pe acolo nu prea erau decât nişte fleşcăiţi care nici nu meritau băgaţi în seamă. Unde mai pui că toate aceste poveşti, narate aşaa, mai îngălat, erau ascultate cu sfinţenie şi trecute în registrele memoriilor de aur ale Frăţiei. Ce putea fi mai bine!? Să fii ascultat şi aprobat de confraţi care nu te iau în râs, chiar dacă asta costa câteva rânduri de băutură, sau să povesteşti aceste minunate aventuri de acasă, ori la serviciu, unde nu te bagă nimeni în seamă… *** Nelu, Relu şi Melu sunt bărbaţi la cea mai frumoasă vârstă, în jur de treizeci şi cinci de ani, au situaţii comode în societate şi soţii care înţeleg, după un deceniu de controverse, că a fi pescar amator înseamnă pentru ele unele sacrificii cu care de altfel s-au şi obişnuit. Aşa se face că în această săptămână se prefac a nu observa agitaţia soţilor şi nici atenţia excesivă de care se bucură inclusiv la ducerea gunoiului sau la bătutul covoarelor. Au aflat şi că gurul grupului, nea Axinte, le-a telefonat băieţilor rostind o propoziţie scurtă dar cu efect hipnotic: Muşcî di rupi, uăiii! Meşter tipul! Era octombrie spre sfârşit şi trebuia să-şi facă rezerva de trăscău că, uite, venea iarna şi pe nămeţi… Soţiile mai ştiau şi că nu este cazul să încerce deturnarea situaţiei, în fond nici nu te poţi lupta cu un semizeu precum nea Axinte, aşa că profitau de conjunctură şi îi foloseau pe soţi cât mai eficient, inclusiv în ceea ce se numeşte datorie conjugală. Iar ei, având complexul culpei, se achitau foarte conştiincios de aceasta spre deosebire de timpurile numite normale

8

când preferau să se uite la televizor până în creierii nopţii (numai emisiuni cu specific pescăresc!) fără să remarce reproşurile mai mult sau mai puţin voalate sau nervozitatea lor pe care o considerau nejustificată întrucât şi luna trecută… Dar mai bine să închidem discuţia.

Prin urmare, cei trei s-au întâlnit vineri seara, au verificat „sculele”, stocul de băutură pentru nea Axinte, corturile, păturile, au mai trecut în revistă tot ce trebuia îndeplinit, au discutat traseul, şi-au îmbrăcat ţinutele de expediţie, au luat momelile, au băut o cafea, şi, la miezul nopţii, au pornit la drum. Se ştie doar că pe baltă trebuie să fii încă de la ora trei, mult înainte de răsăritul soarelui pentru că numai atunci trage! Şi nu trage orice ci numai exemplarul de colecţie! Ehee, secrete pe care pescarii amatori le duc în mormânt, mai ales dacă nu văd în urmaşii lor pe unii demni de aceste taine.

Afară se lăsase frigul dar în maşină era bine şi cald aşa că, Relu şi Melu, traseră şi câte un gât de votcă ca să le fie plăcerea deplină. Nici nu băgară în seamă privirea mustrătoare şi cam pofticioasă a lui Nelu care se afla la volan.

Cum mergeau ei aşa în tihnă, la un moment dat Relu scoase un răget: Uăiii, uăiii, hîîî! Nelu frână brusc şi spuse şi el: uaaa, iar Melu, care picotea pe bancheta din spate, se dezmetici şi spuse la rândul său: oalee! Într-adevăr, în dreapta lor, puţin mai jos faţă de şosea, după un stufăriş rar, lucea sub razele lunii o fascinantă întindere de apă. Miracol! O baltă de care ei nu ştiau!

Nelu, şeful expediţiei hotărî: - bă, oprim, facem două-trei lansări şi dacă trage, oameni ne-am făcut! Timp avem!

Mai ceva decât un pluton de rusnaci beţi când primesc ordin de atac cei trei au sărit din maşină, şi-au luat câte o lansetă, au coborât în fugă, au pus râmele în cârlig şi au aruncat! Apoi au început să mulineze uşor! Tensiunea momentului era la valori maxime! Succesul se prefigura sub cele mai faste auspicii luminat de o lună hipnotică…

Ajunse la control cârligele se arătară goale, fără pradă, însă râmele dispăruseră! „Bă, e plin dă crapi că numai ei fac treburi din astea”, gândiră la modul profesionist toţi trei!

- Şi sunt la mai mult de un kil, rosti profetic Melu, un mare specialist în probleme de crap. Mai ales la proţap!

Era clar pentru toţi! Mai trebuia doar puţină răbdare fiindcă, este ştiut, crapul are nişte strategii de a fura râma ceva de speriat. Mai făcură câteva aruncări! De fiecare dată, la fel! Nimic în cârlige însă râmele făcute ferfeniţă de lacomii crapi! Înfruntarea devenea psihologică! Prin urmare, se discutară în grabă câteva strategii. Dar se desfăcură şi trei sticle de votcă deoarece frigul cam pătrundea prin echipamentul neadecvat. Alte aruncări cu acelaşi exasperante rezultate.

Lupta devenise nu doar pasionantă ci şi personală. Orgoliile pescarilor se chirceau dureros, umilite de nişte nenorociţi de peşti. Inadmisibil!

Urmară alte aruncări, însoţite de gâturi zdravene de votcă dar şi de adăpostirea sub foile de cort, fiindcă frigul se cam înteţise… Pe la ora patru, au pus clopoţeii la undiţe şi s-au cuculuşit sub toate cârpele din portbagaj deoarece

9

frigul şi disperarea care-i cuprindea din ce în ce mai perfid în ghearele ei ascuţite îi adusese în pragul hipotermiei. Cu fesurile adânc îndesate pe cap au şi adormit…

Nici un clichet de clopoţel nu le-a tulburat somnul greu… *** Melu văzu un crap mai mare decât o balenă care se apropie de faţa lui şi începu să latre. Ciudat! Nu aflase că peştii, fie ei şi crapi, latră. Privea destul de uimit şi cam înfricoşat gura plină de dinţi care clămpănea în nasul lui. Luă o decizie eroică! Deschise ochii! Afurisitul de crap continua cu nesimţire să-i latre în faţă!

- Frate, am pus-o! Ăştia de la genetică au creat mutanţi!

Mintea de inginer constructor a lui Melu procesa informaţiile din domeniul conspiraţiilor cu viteza luminii. Nu cu aceeaşi viteză ochii descoperiră în spatele monstrului nişte oameni în uniforme având figuri foarte asemănătoare monstrului care priveau spre el prin cătarea unor arme. Jale! Se uită instinctiv la prietenii lui.

Erau lângă el, cufundaţi în mormanul de boarfe sub care adormiseră şi păreau la fel de îngroziţi. Însă, trebuie să specificăm, muţenia lor nu se datora spaimei ci, aşa cum vor povesti mai târziu, mult mai mult comportamentului specific al pescarului pe timpul activităţii. Cel puţin aşa le plăcea acum să creadă! Cert este că doi dintre oamenii cu arme şi uniforme îi scoaseră, fără nici un fel de menajamente din culcuş, îi aruncară, destul de neprotocolar, cu faţa la pământ, le puseră cătuşe, iar peste câteva minute de târâială fură aruncaţi într-o dubă şi transportaţi în arestul unei secţii de poliţie. Din cauza uimirii, sindromul tăcerii devenise patologic…

După puţin timp fură duşi, cu aceeaşi lipsă de maniere, într-o cameră goală, legaţi de o masă din fier şi luaţi la întrebări de un tip care nu părea a avea simţul umorului şi poate că nici nu-i trebuia la cele o sută de kile de muşchi pe care le afişa cu un fel de mândrie justificată. Se prezentă: - Sunt căpitanul Roman (de când cu o scriere mediocră având ca erou un căpitan de miliţie cu acest nume toţi anchetatorii se numesc astfel, dar cei trei nu prea aveau acum timp de analize literare) şi vă avertizez că nu-mi trebuie mai mult de zece minute ca să aflu adevărul! Deci! Cum aţi procedat şi unde sunt cadavrele?

- Hâââhhh, făcu după obiceiul său Melu şi primi în schimb o palmă atât de meseriaşă încât începu să audă voci.

- Daa, domnu, noi habar nu avem despre… Nelu primi şi el aceeaşi recompensă pentru intervenţie. Dar nu auzi voci, văzu doar stele verzi.

- Copii, pierdem vremea, am fost trezit în zori, nici cafeaua nu mi-am băuto, aşa că sunt cam nervos. Nu repet întrebarea! Treceţi direct la spovedanie. Tu primu’!

Relu, fiind invitat să răspundă, întâi se trase mai în spate apoi spuse clar şi răspicat: - Domnule căpitan, noi suntem pescari sportivi, ne-am oprit pe baltă astă noapte şi am dat la peşte. Suntem vinovaţi de cel mult braconaj, nu de… Nu mai continuă deoarece căpitanul izbucnise în râs din motive numai de el cunoscute!

10

-Băăă! Cine dracu’ poate crede cocosvârca asta! Cum să dai la peşte într-o baltă care e secată de trei luni şi doar nisipul şi trestiile de pe margine mai amintesc de ea!? Voi ori sunteţi idioţi, ori mă credeţi pe mine bou! Care-i varianta, ca să ştiu cum procedez?

Figurile celor trei trăiau o iluminare…

- Ahaaa, aşa se explică toată chestia, spuse imprudentul Melu şi primi pentru această destăinuire doar un şut în ţurloi care-l făcu să fluiere de durere.

- Dacă v-aţi adus aminte hai, spuneţi-mi şi mie că mor de curiozitate. Deci!

Prima! Unde este cadavrul femeii pe care aţi jefuit-o?

- Domnule căpitan, nu ştim nimic despre vreun jaf şi de nici o femeie, vă rugăm să ne credeţi! Aşa cum v-am spus suntem pescari sportivi şi nu, Doamne fereşte, hoţi sau tâlhari!

Relu părea convingător. Poate îl ajuta mult şi faptul că avea o figură sinceră de om care nu poate ascunde nimic.

- Bineee, atunci cum se face că actele de la maşină sunt pe numele unei femei!?

- Oaaa, asta era! Nelu intră în acţiune atât de entuziast încât nici nu părea că are o falcă umflată. Actele maşinii sunt pe numele soţiei mele! Vă rog să-mi permiteţi să-i dau un telefon şi totul se va lămuri.

Plictisit şi ros de foame căpitanul, dădu dispoziţie să i se aducă telefonul suspectului şi ascultă convorbirea. Se lămuri, mai ales că soţia lui Nelu era juristă şi îi spuse şi căpitanului lucrul acesta, însoţit de câteva paragrafe de lege, total neconvenabile pentru el.

Cert este că peste două ore cele trei doamne ocupară secţia de poliţie şi reuşiră să-i elibereze pe domnii soţi, deşi cu sacrificiul unei amenzi pentru braconaj. Amenda fu plătită, deşi braconajul devenea absurd în context, însă negocierile în secţia de poliţie nu aveau mari şanse de izbândă aşa că fură abandonate. Pe drum, cei trei, din cauza stresului, adormiră şi nici acasă nu reuşiră să învioreze atmosfera cu explicaţii… *** Peste un timp însă, de ziua Sfântului Apostol Petru, ocrotitorul pescarilor, Organizaţia, secţia de cartier, se adună pentru cinstirea evenimentului la un restaurant cu specific. Ca de obicei, veselie mare, o mulţime de poveşti, votcă, preparate din peşte şi foarte multă reticenţă din partea celor trei care nu ştiau cât de răspândită era păţania prin care trecuseră. De aceea Relu şi Nelu, rămaseră cu mâinile încleştate pe pahar când îl văzură pe Melu ridicându-se în picioare şi bătând insistent cu furculiţa în pahar pentru a spune ceva. Tăcerea se lăsă mai repede decât au putut ei să-l înhaţe pe nefericit şi să-l scoată afară.

Discursul începu simplu: - Fraţilor! Am pe suflet o taină care mă apasă! Am văzut-o! Există!

Aici spre cinstea tagmei se porniră nişte râsete de spaimă şi avură loc unele replici de genul: „hai, că asta-i de mirare, noi credeam că n-ai” şi altele ceva mai acide, însă Melu dădu dovada unui psihic din cale afară de rezistent şi potoli adunarea cu câteva doar vorbe:

11

- Nu, nu-i de glumă! Împreună cu Relu şi Nelu am fost acolo! Toţi trei, şi ei pot confirma ce vă spun! Blestemul bălţii fantomă era să ne bage în mormânt!

O tăcere de gheaţă cuprinse adunarea. Toţi ştiau de existenţa bălţilor fantomă, acele locuri blestemate unde chiar şi cei mai vajnici dintre pescari, de regulă îşi pierd minţile, uneori chiar şi viaţa. Ori, ca să fim sinceri, Melu era exemplul cel mai bun pentru o asemenea tragedie.

Profitând de liniştea ce se aşternuse Melu mai spuse aproape plângând: - Nici nu ştiţi prin ce chinuri am trecut… Totul era iluzie, apărea şi dispărea doar pentru a te tortura psihic, apoi, când s-a văzut că noi rezistăm, au apărut şi vestiţii oameni în negru care au trecut la un alt nivel de cazne. Eram plini de sânge de la lovituri dar nu am cedat. După un timp pe care nu-l putem estima, fără să ştim cum, ne-am trezit acasă, dar rănile şi durerile sufleteşti au continuat cam până ieri…

- Bă, da ce voiau de la voi, că doar nu aveţi cine ştie ce!?

Melu îl privi cu un dispreţ zdrobitor pe netotul care pusese întrebarea şi-i răspunse: - Gândeşti ca un tâmpit! Ei vor doar să ne descurajeze pe noi cei care cunoaştem lucruri interzise altora şi milităm pentru a mai adânci ştiinţa noastră secretă! Aia e!

Ei, da! Aici aşa era! Porni un uragan de întrebări la care acum răspundeau şi cei doi, Relu şi Nelu, care împărtăşiseră ca fraţii toate chinurile îndurate când cu intrarea în negurile înspăimântătoare ale bălţii fantomă.

Spre dimineaţă, pe când se întorceau spre casă, mereu surprinzătorul Melu, mai spuse: - Uăiii, nici dacă-l pii’ndeam pă Moby Dick nu eram mai baştani! Ceilalţi remarcară în tăcere înţelepciunea devotatului lor prieten, urmând ca în zile următoare, dacă se va putea, să se dumirească de unde-i venea.

Mihai Batog-Bujeniţă REPROŞ DISCRET Un metru nouăzeci aveai Şi ochii verzi, cu freza scurtă, Şi acuma tot atâţia ai Dar măsuraţi, de fapt… pe burtă.

EVOLUŢIA VEŞMINTELOR FEMEIEŞTI Cu o frunză ne-a fost dată: Viţă, brusture, arţar Şi-acum tot o frunză poartă Însă numai de mărar.

ADMIRAŢIE Ce oameni buni şi săritori Sunt la spital. Eu vă spun drept; Când am plecat mi-au dat şi flori Pe care mi le-au pus pe piept.

AMOR ÎN LIMBAJ I.T. Vrând mai ieri să dau un „ent” Început-am cu un „touch” Răspunzându-mi ea c-un „search” „Download” am făcut urgent!

Mihai Batog-Bujeniţă

12

EPIGRAME MAI PUŢIN CUNOSCUTE DIN MANUSCRISELE LUI PĂSTOREL (Continuare din nr. 35) Selecţia de mai jos este făcută din volumul ,,PĂSTOREL- Epigrame şi alte rime vesele"Ediţie de Rodica Pandele, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997, iar epigramele din manuscris sunt cu dedicaţie.

LUI CONSTANTIN BRÂNCUŞI Cu ciocanul şi cu dalta Sunteţi, maestre, divin.

Dar acuma întreb alta: Fi-veţi, oare, şi la vin?

LUI MIRCEA ELIADE Că de ţigănci se alipeşte Nu este lucru de mirat, Căci maxima aşa grăieşte: Asinus asinum fricat.

DOMNULUI IBRĂILEANU Tauberg cântă în amurg, Bob învârte manivela, Eu, improvizat chirurg, Fac incizii în Adela.

DOAMNEI OTILIA CAZIMIR În sumbrul târg shakespearian, La Iaşi, trimit Domniei tale Ieşene gânduri cordiale Printr-un Romeo tot ieşean.

LUI CEZAR PETRESCU (Directorul ziarului România) Cugetam între pahare Că jurnalul e faimos, Dacă România-i mare Şi directorul e gros.

LUI GHEORGHE STORIN Dacă lumea este beată, Aş mai bea un pic de vin, Însă fără de găleată Şi chiar fără de Storin.

*** Cezar ăsta-i o mazetă Şi, deşi nu-i gogoman, Îşi aduce la gazetă Personagii de roman.

*** Peste deal, peste coline Ca să bem, să bem mereu, Caută-mă tu, Storine, Că de-acu, mă-mbăt şi eu!

*** Mulţi confraţi de la ziar Îşi arată vrăjmăşia.

Nu te supăra, Cezar, Că dispare România!

LUI VICTOR IAMANDI Victorică-exponent, Bătăios ca un berbec, Va propune-n Parlament Şi la noi, regimul sec.

LUI N.N.TONITZA Pot să beau şi-n Barcelona Dacă-i bună viţa.

Unii beau vinul cu tona Alţii, cu... Tonitza.

LUI MIHAIL SADOVEANU Când s-a pus pe băutură, Sadoveanu, om model, A băut pentru cultură, Manolache, pentru el.

Selecţie făcută de Mihai Haivas (ALPI)

13

PASTILE * - Avem o căsnicie foarte frumoasă, îmi spune Ics. Seara împărţim o tabletă calmantă în două şi fiecare ia o jumătate egală cu cea a jumătăţii sale! Poate exista un exemplu mai perfect de armonie conjugală?

- Da! este de părere Ygrec. Eu şi soţia mea folosim aceeşi periuţă de dinţi... O zi eu, o zi ea. * - Să nu cumperi fondante de ciocolată dacă inviţi prietenii la petrecere de casă nouă, mă atenţionează amicul B. Eu am cumpărat şi ce crezi? Toţi au venit cu câte un pacheţel frumos ambalat şi după ce-au plecat, m-am pomenit cu o mulţime de cutii cu bomboane din astea...

L-am ascultat. In principiu, a avut dreptate. Nu am primit ciocolată, dar m-am pomenit cu o mulţime de sticluţe after shave şi flacoane cu ulei de baie. De altfel, eu nici nu am făcut petrecere de casă nouă. Casa e aceeşi. * Bunicul meu a fost toată viaţa băieş la baia de abur din Dorohoi, îi spune Cutare şefului de la serviciul personal.

- Bine, acceptă acesta. Scrie atunci: Originea - industriaşi. Forţa motrice - aburi..! * Zet era considerat şi se purta, de altfel, ca un intelectual. Pe vremuri, în tinereţe, lucrase intr-un atelier de reparat stilouri. * Directorul întreprinderii adună absolut tot personalul şi îi face pe toți vinovaţi de proasta calitate a produselor. Apoi, cere să rămână numai maiştrii şi inginerii şi le spune: "Ştiţi bine că numai voi sunteţi vinovaţi de..." Rămâne apoi numai consiliul de conducere.

Acelaşi joc. Ajuns acasă, îl ia în primire nevasta: - Incapabilule! * Să presupunem că Romeo şi Julieta nu s-au sinucis şi că s-au căsătorit la primărie. Viaţă de familie obişnuită: spălat vasele, aprovizionare, scutece, bigudiuri, dietă de slăbire,lupta pentru existenţă, preţuri maximale, cursul dolarului şi al euro, grevă la electricitate, plata impozitelor, necazuri la serviciu... Putea să fie el Shakespeare cu zece capete, să vedem ce ar fi scos din noua realitate. * - Aţi auzit, vecinul de la patru, ăla gras, a cunoscut-o pe viitoarea lui nevastă la un Institut de slăbire garantată? Numai că după un an şi ceva, nu a dat jos nici măcar un gram.

Soţia lui, în schimb, e subţirică s-o treci printr-un inel.

- Eh, femeile au mai multă voinţă...

- Da, mai ales că ea nici nu trebuia să ţină vreo dietă. Lucrează acolo ca instructoare. * - Este bine să ai rude la Ierusalim?

- Da de unde'... Eu am rude la Ierusalim şi, ascultaţi-mă pe mine, mai bine le aveam la New York.

- Aha, ca să-ţi trimită cecuri în dolari americani...

- Nu, pur şi simplu ca să le văd mutrele mai rar.

Dorel Schor

14

-

Desen de Costel Pătrăşcan 15

IEPURAŞ MIC ŞI URECHEAT Numai ce a plecat primarul de la mine că m-am şi repezit să-ţi scriu, de frică să nu mai vină careva şi să rămân gestantă cu scrisul cum rămân ofiliţii aştia la întreţinere.

Drăgălaşule! Ştiu că nu-ţi place viaţa mea trepidantă dar abia acum înţeleg şi eu cât de curvă e politica asta că nu le poţi spune pe faţă că sunt proşti făcuţi grămadă, tre'să stai să le zâmbeşti la fiecare, cum face domnul preşedinte, săracuţu'! Şi doar tu m-ai băgat în asta, că eu ţi-am spus că mă încalecă tot partidul şi-ai zis: "Lasă bujorel, fii drăguţă, dă bine la imagine şi-s de-ai noştri, toţi ca bradul!". Iaca, te-am ascultat şi acum sunt mama voastră Dolores.

Poetul ăla uscat de la 4, îl ştii, ăla de-ai zis tu că scrie ca Picasso versuri cubice, îmi implantează-n poştă bileţele cu poezii. Una sună cam aşa, ţi-o scriu să-mi zici şi mie dacă mă jigneşte ori ba că eu nu-mi dau seama cum să potrivesc cuburile astea:„Secunda grasă/ Depune icre dimineaţa/ La uşa ta, frumoasă Mata Hari!/ Să te gândeşti de se usucă floarea/ Baron, pe mine, m-a făcut pădurea!"Treaba cu pădurea am înţeles-o adică dacă nar fi el aşa uscat n-ar mai fi pădure, nu? Dar nu ştiu ce să conspectez din versul cu Mata Hari. S-a luat de mama cumva? Am întrebat-o şi pe Nuţa că-i citită, doar la chioşcul de ziare vinde cultură non-stop şi mi-a zis că Mata Haria asta ar fi o eroină care-a luptat în război şi când ţinea cu nemţii când cu turcii... era cam nehotărâtă săraca. Fix ca mine că nici eu nu ştiu ce să fac cu prefectul şi primarul.

Ce-a păţit ăla cu capra şi varza e bezea pe lângă mine care nu pot aşeza trandafirul lângă cal. Permanent trebuie sa ţiu minte care e pe balcon şi care în şifonier când vine comandantul poliţiei să-mi aducă ţigările că altfel ce dandana ar mai ieşi! Ştii că s-au întâlnit la recepţia pe care ai zis s-o dau când să ne bucurăm cu intrarea în Nato. Eu m-am bucurat de bucuria ta atunci dar am păţit un idem că tu nici n-ai venit şi am rămas singură să tratez noua strategie. Şi când prefectul i-a zis primarului: „Haide, bă, că v-am băgat şi-n Nato!” ăsta din urmă s-a înroşit ca o pătlăgică şi desfăcându-se la curea a urlat de mi-au căzut rorhideele de pe frigider: „Ba pe mă-ta ai băgat-o, tu-vă-n hectarele voastre de trandafiraşi!”. Mă gîndeam şi eu, c-o să se ia la trântă ca bărbaţii din Toma Alimoş dar ei s-au prins de moţurile alea firave de păr care ştii şi tu, bombonel, ţi le-aduc tocmai din ceafă şi au început să chirăie cum fac curcanii maică-mii din Popricani. Ca să îi potolesc, le-am turnat blood mariul ăla de m-ai învăţat tu să-l prepar - elefănţel mic şi deştept, pupicpupic - drept în cap! S-au îmbătat eminascente pe loc că pusesem şi nişte alcool de ăla mov de 90 pentru culoare c-am zis să fie mai asortat. S-au desfăcut instantanè din luptă că alunecau şi îi usturau ochii grozav, nu ştiu de ce, cred totuşi că sucurile astea de roşii că sunt fulle de E-uri cancerigene! Apoi s-au pus pe plâns că - vezi Doamne!- primarul i-a smuls cinci fire de păr prefectului, pe când acesta, mai apucător cum îl ştii, avea treisprezece fire de la duşman.

Aşa. Sorry şi pardon, iepuraşule, m-am împiedicat niţel în povestit dar tocmai am lămurit-o şi cu poetul că veni la uşă. Cică vrea şi el o bucată din umărul meu dalb să plângă pe el cum fac toate organele de partid care a văzut el că asta fac. Ce m-a enervat, Doamne! Ş-acu gâfâi! Da' ce crede el că eu îs batista blocului?

Unde rămăsesem, crocodil pufăcios? A! M-ai întrebat de noutăţi. S-au întâmplat câteva senzaţionale dar nici chiar aşa de.

16

Tataia Ştef a lovit cu maşina un terchea-berchea pe trecere de pietoni. Până la urmă am rezolvat-o tot eu, ştii că procurorul Tănase trece cam la două zile să mă întrebe de tine, dacă eşti, dacă nu eşti. Şi-a aprofitat tocmai că nu erai şi-a dat imediat două telefoane.

Deci, într-un final, i-au luat probe de sânge şoferului de pe ambulanţă şi au vopsit dungile de la zebră cu doi metri mai încolo. Din actele întocmite de organele anchetatoare a reieşit că decedatul suferea de hepatită la ficat şi în ultima clipă a făcut un infarct nimicitor.

Am fost foarte revoltată că uite-aşa umblă sărăntocii, neîmbălsămaţi pe stradă, şi te bagă la puşcărie inopinant, din invidie. Of! Stăteam şi mă gândeam că, atunci când ai intrat prima oară pe uşa mea, nici nu mă socoteam că iau vaca cu totul, ziceam mersi şi de ibric!

Mi-era conştiinţa un pic doar la gălbejita de nevastă-ta să nu fie cine ştie ce impertinentă. Şi iată că m-am ales cu toţi brazii din partidul tău, pekinezul meu mustăcios, pupici-pupici!

Acu', păcat mi-ar fi să mă plâng, că mi-e bine aşa ca Mata Hari şi nu-mi lipseşte nimic doar şedinţele astea sunt obositoare şi de aia m-am gândit să-i chem pe ăştia cu ciolane mai mici, în grup.

Te las, încruntătură hipotalamică şi răsfăţată ce eşti, că peste jumătate de oră vine aripa tânără prima fracţie şi trebuie să-mi aranjez un pic imaginea, ăştia-s viitorul naţiunii, nu? Pupici-pupici!

Ina Simona Cîrlan (Scaietina)

Desen

17

de Mihai Eugen Marinescu-MEM

UMOR ŞAMPANIZAT BĂRBAŢII… LA OGLINDĂ RONDELUL CELIBATARULUI

RONDELUL BĂRBATULUI ÎNSURAT

Doar celibatu-ţi dă plăcere; Cum să te-nsori, eşti într-o dungă?

Găseşti femei cât să-ţi ajungă Un secol, dacă se vor cere.

Să fii-nsurat e o plăcere: Ai pantaloni călcaţi cu dungă Şi ciorbă caldă să-ţi ajungă La orice oră o vei cere.

Cât ai hormonii prin artere Nu-ţi trebuie iubire lungă; Doar celibatu-ţi dă plăcere; Cum să te-nsori, eşti într-o dungă?

Iubirea circulă-n artere Având accepţie prelungă; Să fii-nsurat e o plăcere: Ai pantaloni călcaţi cu dungă.

Sunt frumuseţi pe fructiere Ce toate relele alungă Şi nuduri, s-ambalezi în pungă Care oricât pot să se-ofere…

Iar vorbe dulci în fructiere Tristeţile ţi le alungă; Bezele-atunci când pleci, la pungă Soţia-i gata să-ţi ofere…

Doar celibatu-ţi dă plăcere.

Să fii-nsurat e o plăcere.

Ştefan Al. Saşa STANŢE IEŞENE Pe Repedea pierdută-n ceaţă din salba iernii se zăresc câţiva bănuţi ce se topesc sub razele de dimineaţă.

Alecsandri se dă drept far iar Cuza-Vodă-n Piaţa Mare cu capul gol se scaldă-n soare.

La SOCEC stau în galantar

Înspre Copou încet mă sui, călcând noroiul Sărăriei; măturătorii primăriei transportă iarna la Bahlui.

un grup de literaţi la sfat cu Sadoveanu la mijloc; chiar lângă el îşi face loc Teodoreanu – „Bal mascat”

Kogălniceanu pe un soclu citeşte-un op interminabil şi îl găseşte admirabil o cioară costumată-n cioclu.

Şi Demostene-n reverie visează-alături de Codreanu pe când maestrul Teodoreanu croieşte-o nouă parodie. (text publicat în 1941 în „Cetatea Moldovei”) descoperit de Constantin Ostap din volumul antologic „Umor şampanizat… realizat de Petre Cioclu

18

ÎN PARADIS cu… TUDOR ARGHEZI

ADAM ŞI EVA Urându-i-se singur în stihii A vrut şi Dumnezeu să aibă-n cer copii Şi s-a gândit din ce să-i facă, Din borangic, argint sau promoroacă, Frumoşi, cinstiţi, nevinovaţi.

Si puse-aşezământul dintre fraţi.

Dar i-a ieşit cam somnoros şi cam Trândav şi nărăvaş strămoşul meu Adam; Că l-a făcut, cum am aflat, Cu praf şi niţeluş scuipat; Ca să încerce dacă un altoi De stea putea să prindă pe noroi, Că, de urât, scuipând în patru zări, stingher, Făcuse şi luminile din cer.

Nu-i vorbă, nici o poză nu ne-nvaţă Cum ar fi fost omul dintâi la faţă.

Nici unda lacului nu l-a păstrat, În care se-oglindea la scăpătat.

Puterea lui dumnezeiască, Dormind mereu, căta să-i mai trezească; I-a rupt un os din coaste, cèva, Şi-a zămislit-o şi pe Eva. Mai poţi căsca de lene, iarăs, Când ai o soră şi-un tovarăş?

S-au luat de mâini şi au cutreierat Grădina toată-n lung şi-n lat.

Să nu te miri că, şovăind şi mici, Li se julea şi nasul prin urzici.

Dar iată că l-a nimerit, Din pricina aluatului, greşit, Şi că Adam, întâiul fiu Al Domnului, ieşise, parcă, şi zbanghiu.

PORUNCA Prin Rai copii-au dus-o foarte bine, Cum ar fi dus-o orişicine, Jucându-se cu gâzele şi cu iezii Care săreau pe mugurii livezii

Dar ce-i veni-ntr-o zi lui Dumnezeu, Că se-arătă încins în curcubeu Şi dete-ntâile porunci, Anume ce-i iertat şi nu e să mănânci.

Nici: „Culcă-te devreme!” Nici: „Te scoală!”

Nu era cine ţine socoteală Că întârzii Adame de la şcoală, Că lecţia s-o spui fără greşeală, Că, Eva, încă nici te-ai pieptănat, Şi te găseşte prânzul tot în pat.

- „ Din pomul acesta, Evo şi Adame, Să nu v-atingeţi nicidecum de poame.

De unde nu, cunoaşteţi ce v-aşteaptă Pedeapsa mea cea crâncenă şi dreaptă.”

- „Ai auzit?”

- „Am auzit!”

- „Ce fel Că se mânie Domnul însuşi, el?”

- „ Mi-e tare poftă, dragul meu să gust Tocmai din pomul ăla, plin de must!”

Nimic, nici taţi, nici mame, nici dădace, Nici profesoară, rea ca o răgace, Nici dascălul cu zgârci în beregată, Care să sâcâie băiatul şi pe fată.

Totul era de glumă şi de joacă Şi aşteptai doar pomii să se coacă.

19

(şi) …PARADISUL PIERDUT PĂCATUL

PEDEAPSA

Pomul pe care domnul îl oprise Făcea de toate, şi caise, Smochine, chitre, pere moi şi prune, Care de cari mai grase şi mai bune, Castan cu fel de fel de crăci, Cu flori, miresme şi murmure. Căci În Paradis se îmbinau deodată Tot bunătăţi din lumea toată.

Credeau că Domnul e culcat Şi n-o să ştie ce s-a întâmplat, Că n-avea doară fluturii iscoade La fiştecare soi de roade.

Ea, cam neroadă, dânsul cam netot, Nu se-aşteptau că Domnul vede tot, Că ochiul lui deschis, într-adevăr, Şi depărtările le vede în răspăr.

Să nu te-ndemne gândul: „Ia şi papă?”

Să nu îţi lase gura apă Şi să mai ţii porunca minte A sfântului şi bunului Părinte? Înger să fii, şi tot ţi-ar fi dat brânci Inima – vai! – să rupi şi să mănânci, Necum să fii băiat şi fată La pomul ce dădea şi ciocolată.

Nici nu-nghiţiseră o-mbucătură, C-au şi fost prinşi cu ea în gură, Şi cel puţin nu apucase Să puie poame-n sân, vreo cinci sau şase

El, Dumnezeu, venind în rotogoale, În supărarea Prea-Sfinţiei Sale I-a luat de scurt, poruncile ştiute Cum le-au călcat atât de iute.

Ei se uitau la poame, iar pe Copac se-ncolăcise ispititorul şarpe, Şi ochii lui de mâţă, aurii, Îi împingeau să guste pe copii, Care dădeau copacului târcoale, Măcar din portocale; Că se cojesc, mai mare dragul, Nejerpelite cu briceagul.

Adam pe Eva lui o a pârât, Eva pe şarpe care s-a târât.

Nici-unul n-a voit s-aleagă Să-şi ia asupra-şi vina lui întreagă.

De mişelie, nu atât de furt, Răspunsul aspru fu şi scurt; Că Dumnezeu loveşte-ntotdeauna Mai tare decât faptele minciuna.

Ce-or fi mâncat, ce nu vor fi mâncat, Destul că au căzut în greu păcat, Şi de abia atuncea, mi se pare Li s-a deschis mai bine pofta de mâncare Şi-au învăţat la Raiul din pădure De-abia să sară legea şi să fure.

Din Raiul dulce şi din tihna bună I-a dat afară pe furtună.

TUDOR ARGHEZI 20

Dintr-o istorie subiectiv/anecdotică a teatrului românesc Facerea de bine...

Motto: Si non e vero...

Printre multele mele cunoștințe se numără și doamna Areta Moșu, Președinta Despărțământului (sic!) Astra, Iași. E o femeie deosebită, bună la suflet, care face enorm pentru românii de dincolo de graniță. Este, de altfel, foarte iubită în Diaspora estetică. Iar în țară, nu știu să aibă dușmani: e genul de femeie care nu poate fi refuzată, indiferent ce ți-ar solicita. Dar solicită rar, în general, oferă.

Cu toate astea, într-o zi mi-a cerut să ajut un mic teatru românesc din Izmail, să joace în țară, oriunde, numai să ia contact cu publicul nostru. Am mers pe mâna ei și, fiindcă tot montam la Bârlad, am vorbit cu directorul și cu contabila-șefă, să susțină financiar, măcar parțial, cazarea și masa actorilor din Diasporă. Am găsit înțelegere: am făcut și-un program, cu două spectacole – unu-n Bârlad, altul la Vaslui. Plus cazare la hotel, în ambele orașe. Ma susținut și Inspectoratul de cultură Vaslui. Deci, treaba era ca și făcută.

Numai că socoteala de-acasă...

Turneul a demarat prost: Marcel Anghel, directorul teatrului V.I.Popa i-a așteptat șase ore pe ucraineni, în vamă: nu le dădea drumul cu microbuzul în Bârlad, fiindcă nu aveau nu știu ce documente. I-am așteptat la teatru până la ora 23, apoi m-am dus să mă culc, într-o cabină.

A doua zi am aflat că celebrii artiști au ajuns la ora două noaptea la hotel și li s-a pus în vedere să nu mai stea încă o noapte, deoarece înjurăturile și bețiile au speriat recepționerii și gardienii (oameni care văzuseră ceva scandalagii, la viața lor!).

Am făcut cunoștință cu trupa, evitându-l pe director, care mârâia, de nervi; o singură persoană vorbea românește, Evdokia; restul, numai în rusă. Spectacolul era la paravan, colegii Evdokiei mânuiau păpuși, iar vocile erau pe bandă, într-o limbă românească cvasi/arhaică. Evdokia socializa cu păpușile, iar copiii căscau în sală.

Mă rog, 40 de minute au trecut, cu chiu, cu vai... Directorul nu-mi vorbea.

Finanțista mă ironiza, impresarul mă privea cu ură... eu mă înroșisem și mă gândeam cu neprietenie la cea care m-a pus în situația asta... Unde mai pui că după așa-zisul spectacol, rușii au sărit la Evdokia s-o linșeze, că nu le dă diurna!

Tot teatrul, ca și hotelul, mirosea a kerosen, băutura preferată a urmașilor lui Stanislavski...

21

Am sunat-o pe buna mea prietenă Areta și am somat-o, cu inflexiuni sepulcrale în glas, să vină la Vaslui, a doua zi, să-și preia teatrul, că eu mai aveam puțin și dădeam în infarct... Mă gândeam chiar să-mi fac operație estetică, să nu mă recunoască cei pe care-i implicasem în imunda aventură...

Amica mea a sosit zâmbitoare, ca întotdeauna și după ce a ascultat criza mea de isterie, după ce s-a speriat de spumele-mi de la colțurile gurii, m-a dezarmat cu un cald și samaritean „Și ce dacă e un singur român în trupă? Și pentru unul singur, trebuie să ne zbatem să-și cunoască țara!”...

Mai puteam zice ceva? Mi-am cerut scuze de la toți cei pe care-i deranjasem, în Bârlad și Vaslui, în vederea organizării turneului micului teatru de amatori din Izmail: păreau mult mai calmi.

Aveam să aflu ulterior, că Areta îi înscrisese în rândurile Astriștilor și acum erau mândri și toleranți...

Bogdan ULMU

Desen de Cristinel Vecerdea (Criv)

22

VALERIU CERCEL-EPIGRAMIST Ruşine românească Mai aud câteodată Că o babă-i violată, De mă-nchin privind la bec : Doamne…câte-nghit în sec?!

Sexul la români Din statisticile care Sunt făcute de bărbaţi, Nu găseşti o fată mare Nici sub poale de Carpaţi.

Epigramă de sezon Iarna, greu pot sǎ înving Gerul, frigul şi povara, Însǎ cum apare vara Lu' Costicǎ, mǎ încing!

Constatare după ani de căsnicie Cu toate cǎ îl cunoştea Pe al ei soţ ca pe-un cal breaz, Azi-noapte-a constatat cǎ bea, Când a venit acasǎ treaz!

Mândrie românească Io v-o spun a doua oară Să mă înţelegeţi toţi: Ţara care n-are hoţi, E cea mai săracă ţară!

Hotărâre luată înaintea pensionării Vreau să fiu clar, Mărioară: Dacă într-un an sau doi Moare vr-unu' dintre noi, Eu am să mă mut la ţară!

Unor intelectuali foarte modeşti După şcoli, o facultate, Plus cei şapte ani de-acasă, Unii nu vor să arate Nici măcar un pic de clasă!

Minijupa Când sunt crize monetare, Este, cu desăvârşire, Pentru acţiuni bancare, Cea mai mare-acoperire !

Unui funcţionar de stat Când doreşti o aprobare De la el, ca să-l înfrunţi, Faci greşeala cea mai mare Dacă-l iei la bani mărunţi.

Anchetă pentru viol Când un ţap ispăşitor E găsit, de fericire, Toate caprele, în cor, Cer o reconstituire!

Prietenul (definiţie) E acea persoană care, După reguli româneşti, Când ai necazuri, supărare, E prima ce... o bănuieşti.

Nepotrivire de caracter Situaţia în care Amândoi îşi poart-o pică, Una, că ar fi cam mare, Alta, că e mult prea mică.

23

CULIŢĂ CEL CU APRIGĂ PENIŢĂ

*Gurmandul conchise: vorbele sunt de prisos, când la supă, carnea nu e pe os. *În febra tumultuoasă a acţiunii sale, partidul a promis, dar să dea a omis. *Când te prefaci că munceşti, te poţi preface că şi mănânci? *După consumarea unei mari iubiri, a rămas flămând pentru restul vieţii. *O banalitate are toate premisele pentru a nu rămâne - anonimă. *Femeia la 18 ani, e boboc, la 24 floare, iar la 30 de ani - spin. *Culmea hazului: clovn înecat în ale spectatorilor lacrimi… de râs. *Beţivul conchise: apa ia forma corpului, alcoolul pe cea a capului. *Umbră: pata pe creier necuprinsă de lectură. *Iubim femeile ca pe nişte cărţi, numai să nu fie ,,citite” şi de alţii. *Calendarul sedentarului are treisuteşaizeci de zile… leneşe.

NICOLAE VIZITEU - NeVe

24

SHFICHIURILE LUI EUGEN UN PESCAR BRACONIER El nu ştie englezeşte, Dar aflând că ,,fish" e peşte, Când îl prinde pe furiş Îşi sopteşte... ,,Je m'en fiche!"

PORTRETUL FUNCŢIONARILOR PUBLICI Slujbaşi cu temute Decizii în pix Nu sar să te-ajute Ci sar de pe fix.

UNUI NEGUSTOR Cultivi afaceri mici, oculte, De la tejghea ne dai în dar Un zâmbet cald şi vorbe multe...

Adăugate la cântar. ÎN AN ELECTORAL Vede lumea necăjită Că la miting se adună O pereche potrivită: Un tribun şi... o tribună ESTIVALĂ În concediul de la mare, Pentru-a face băi de soare, Valurile te-au udat, Preţurile te-au uscat.

UNUI MINISTRU AL JUSTIŢIEI Nedreptăţi se strâng severe, Câtă frunză, câtă iarbă, Legea este la vedere, Dar Justiţia... e oarbă.

UNUI PRETINS CASANOVA Menajul în trei e riscant, Tu ştii că-i o grea aventură Şi faci o frumoasă FIGURĂ, Adică rămâi... FIGURANT. DIN CULISELE ORICĂREI GUVERNĂRI Eşti atât de fericit În fotoliu tolănit, Că nu-ţi faci nici astăzi treaba, Secretar de STAT... degeaba!

RECLAMĂ LA UN INSECTICID Noi producem o capsulă Ce stârneşte interes Şi combate cu succes...

Chiar şi musca pe căciulă.

VREMURI DE CRIZĂ Cu pensia mică, bunica Trăieşte o grea nostimadă: Deşi îşi vânduse pisica O trage şi-acuma de coadă.

SINCERITATEA UNUI ELEV (Newton - autorul uneia dintre legile Fizicii) Pe Newton iar m-am supărat, Din vina lui sunt corigent, Dar iese tata deputat Şi-i schimbă legea-n Parlament.

EUGEN SFICHI

25

PILULELE DOCTORULUI… ÎN PSIHOLOGIE EXPLICAŢIE Măgarii nu de streche sunt loviţi, Surprinşi săpând bugetul vreunui staul, Ci fug de parcă-s iepuri altoiţi Când bântuie prin zonă DNA-ul.

RUGĂMINTE CĂTRE CEL DE SUS De Iad mă iartă, păcătos ce sânt Şi cum nu merit spaţiul tău divin, Mă lasă deci să chinui pe Pământ…

Trăgând din greu doar… cu femei şi vin. „STEAUA NORDULUI”

PERFIDA MUZĂ

La Botoşani, o minunată stea, Cu poezii şi epigrame vor Să o câştige mulţi, râvnind la ea... Şi dintre cei... ce-s vai de steaua lor!

Când scrie, are mai mereu pe masă Paharul pentru apă cu lămâie, Din care cred că soarbe Tămâioasă...

De vreme ce la scris e cam tămâie.

EPIGRAMIŞTII

EPIGRAMIŞTI CONTEMPORANI

La cei din Rai, ca-n viaţă, nu-s pe plac Şi nici în Iad nu sunt primiţi săracii, Căci şi acolo dacă intră, fac Să rîdă păcătoşii de toţi dracii!

Sânt mulţi ce beau cu sete azi Cotnarul Ca Păstorel, să fie inspiraţi Şi se conving din plin că are harul De-a fi şi muză... pentru cei dotaţi.

EPIGRAMISTUL ÎNDRĂGOSTIT

NOROC CU INTEGRAREA ÎN UE

Dansa cu sufletu-ndoit Deşi bruneta, o splendoare, Aproape sigur a simţit Că el... la epigramă-i tare!

E-o şansă pentru mulţi în astă ţară Anostă ca femeia fără fard, Că-n fine pot ieşi acum „afară” Şi pot spera la... cioara de pe gard.

BLONDELE ŞI MAREA NEAGRĂ

VESTEA

Dacă tot aflarăm că o mare Neagră, teoretic are darul De-a ne satisface, practic, oare Cine poate fi… proprietarul?

Aflând că şi copilu-a moştenit Defectul meu, „căzui” din tot înaltul!

Noroc de vestea ce m-a liniştit...

Că l-a făcut nevasta mea cu altul.

Gheorghe Bălăceanu 26

DECLARAȚIILE TRUBADURULUI IRONIC

DECLARAŢIA UNUI ROBOT Eu sunt un micuţ robot, umanoid, Ce-s bun la toate, chiar şi la gătit, Şi depăşesc pe orice individ, Căci nu mănânc, nu dorm, nu-s obosit…

DECLARAŢIA UNUI POCHERIST Eu, uneori, citesc cinci cărţi pe seară... Şi mai cer câte una, maxim trei, Că am în mână-acum o ,,domnişoară”, Şi vreau să prind careul de femei...

În aparenţă nu am niciun vici’, Nu beau alcool şi nu fumez tutun, Lucrez ca ,,înecatul” la servici, Iar şefu-mi zice că sunt cel mai bun…

Nu merg la doctor, că a mea carcasă, Se mişcă doar pe bază de ulei, Pe drumul neîntrerupt servici şi casă, Mai scriu şi nişte versuri ,,de doi lei”…

Dar mi-a intrat pe loc numai o damă, Având în coadă un valet şi-un as, Şi-aceast-a fost un început de dramă, Că fără bani şi haine am rămas…

Mă relaxez pictând câte o pânză, Portrete, peisaje sau icoane, Şi tot aştept să îmi şopteasc-o muză, Că sunt chemat ca OM, la ,,Doamne Doamne”.

La următoarea ,,mână” mi-a intrat Numai perechi de dame cu valeţi, Şi-am fost puternic demoralizat, Că damele ,,umblau” cu alţi băieţi…

La ,,mâna de final”, uite-a intrat, O damă de carou, mai de departe, Şi uite-aşa, apoi, m-am însurat Şi-am renunţat să mai ,,filez vre-o carte”...

Acum, la bătrâneţe, când mai joc, Îmi intră mai mereu careu de popi, Dar numai unul, cu mai mult noroc, Îmi va sfinţi pereţii unei gropi....

Mai am un avantaj, după ce mor, Voi fi probabil dus la fiare vechi, Şi nu-mi va ţine slujba un sobor Şi nu-mi va plânge nimeni la priveghi…

Dar m-am trezit... Că era doar un vis...

E mult mai greu să te descurci ca OM… Să lupţi între Infern şi Paradis, Să-ţi macini zilnic câte-un neuron…

Doru Melnic 27

Domnul Georg Barth din Passau, un bun prieten, aici cu unele dintre cărţile şi revistele trimise domniei sale de Asociaţia noastră. La rândul său, domnul Barth trimite publicaţiile noastre bibliotecii române din Freiburg, director domnul Dr. Mihai Neagu, asigurând astfel o bună comunicare cu vorbitorii de limbă română aflaţi pe alte meridiane. Le mulţumim tuturor pentru fructuoasa colaborare!

13.09.2015 Sala de lectură a BJI, şedinţa de lucru a ALPI. Deşi cu efective înjumătăţite datorită participării membrilor Asociaţiei la Festivalul de umor de la Vama-Bucovina. Cei prezenţi au reuşit, cu mult profesionalism, realizarea unui regal de recitări şi discuţii pe teme de cultură.

Foto Mihaela Morariu, Dir. programe în BJI

28

11-13.09.2015 Festivalul de umor de la Vama. Director, colegul nostru dr. Sorin Cotlarciuc. Membrii ALPI prezenţi în număr de şase au fost recompensaţi cu diplome de excelenţă deoarece regulamentul interzice prezentarea în concurs a concurenţilor din cenaclurile surori.

Foto Rodica Rodean

19.09.2015 Sala de spectacole a Clubului CFR din Iaşi. Colegul nostru, actorul şi regizorul Emil Gnatenco a prezentat piesa: „Câmpul de luptă pentru oameni şi pământ” cu care a cucerit laurii festivalului de la Fălticeni. Aici înconjurat de membrii ALPI şi de minunatele actriţe care au interpretat.

Foto Florea Mădălina Ionela

29

MEDALIA ŞI BREVETUL DE PRIETEN AL COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA

25.09.2015 În cadrul proiectului european pentru promovarea multiculturalismului organizat de Primăria Iaşi, Preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, domnul Aurel Vainer, a acordat domnului Mihai Batog-Bujeniţă, directorul ALPI, Medalia de Onoare şi Brevetul de Prieten al Comunităţilor Evreieşti din România, pentru contribuţia sa deosebită la activitatea culturală în cadrul Comunităţii Evreilor din Iaşi.

Onorat de această distincţie, directorul ALPI a mulţumit tuturor celor prezenţi Onorate domnule Preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România Onorate domnule Președinte al Comunității Evreilor din Iași, Stimați și dragi prieteni, Distins auditoriu, În viața omului, între venire și plecare, puține sunt evenimentele cu adevărat importante. Pentru mine, astăzi, primirea titlului de Prieten al Comunităţilor este unul dintre aceste momente, însă cuvintele mele vor fi întotdeauna prea sărace pentru a exprima cu adevărat imensa onoare ce mi se face, dar şi marea bucurie a acestei adevărate învestituri. Şi în continuare mă voi strădui, ca şi până acum, să-mi dovedesc vrednicia promovând prin mijloacele culturii temeinicia relaţiilor istorice care ne leagă ca popoare însă, în primul rând, ca oameni. O istorie comună multiseculară dovedeşte că avem puternice rădăcini culturale comune iar datoria noastră este să nu lăsăm niciodată ca răul sub orice formă să ne învrăjbească. Iar acum, când Europa se află în faţa celea mai mari provocări din istoria ei modernă, trebuie să înţelegem şi să preţuim cu adevărat importanţa temeliilor culturale care ne unesc.

Mă înclin cu adânc respect în faţa dumneavoastră pentru onoarea ce-mi faceţi şi închei spunând din toată inima: TODA RABA!

Mihai Batog-Bujeniţă

30

25-27. 09.2015 Festivalul Concurs Internaţional: Întâlnirea Epigramiştilor, de la Brăila, s-a desfăşurat într-o atmosferă incendiară din toate punctele de vedere. După gala laureaţilor, directorul festivalului, doctorul Mihai Frunză, i-a întrebat, cu destulă îngrijorare, pe Ananie Gagniuc şi Mihai Batog-Bujeniţă, dacă mai au ceva uscat pe ei.

Gâtul, a răspuns, în spiritul festivalului, AG-ul. Se va dovedi în curând, la masa festivă, că avea perfectă dreptate.

03.10.2015 Sala de lectură a BJI. Asociaţia Universul Prieteniei împreună cu APLI a organizat lansarea volumului Zigzag prin literatura lumii, autor criticul literar Mioara Bahna. Un succes de care s-au bucurat toţi participanţii, mulţi dintre ei veniţi din alte localităţi (Brăila, Sinaia, Suceava, Rm. Sărat, etc…)

Foto Rodica Rodean

31

11.10.2015. Şedinţa de cenaclu în care doamnei Rodica Rodean, preşedinta Asociaţiei „Universul Prieteniei” i-a fost oferită de către APLI Diploma de Excelenţă în semn de recunoştinţă şi apreciere pentru sprijin deosebit, fidelitate, statornicie şi dăruire în promovarea valorilor culturale autentice.

17.10.2015 Muzeul Unirii-Iaşi. Sărbătorirea poetului Emilian Marcu la împlinirea a 65 de ani.

Academicianul Vasile Tărâţeanu din Cenăuţi se bucură de întâlnirea cu unii dintre membrii APLI care au participat la evenimnet. Nu se văd în această fotografie: Cornelia Ursu, Carmen Marcean, Gabriela Cucinschi, Alina Hulubei, Constantin Profir, Nicolae Stancu sau Emil Geantenco. Dar în sală au fost şi au încântat publicul cu creaţiile lor umoristice.

Foto Rodica Rodean

32

23.10.2015 Muzeul Mihai Codreanu-Iași. Direcţiunea muzeului împreună cu ALPI, Asociaţia PăstorelVama şi Asociaţia Universul Prieteniei au organizat un moment comemorativ „Mihai Codreanu” cu prilejul împlinirii a 58 de ani de la trecerea în eternitate a mareului sonetist. Membrii ALPI şi ai Asociaţiei Păstorel „Vama” au depus o coroană de flori şi au susţinut un recital de sonete în memoria sa.

24.10.2015 Sala de lectură a BJI. Asociația „Universul Prieteniei” împreună cu ALPI au organizat prezentarea volumelor de vrersuri ale poetei Mariana Rogoz-Stratulat din Panciu. Un eveniment cultural care a beneficiat de prezenţa unor nume de primă mărime ale culturii ieşene precum : Horia Zilieru sau Elena Leonte

33

Vaslui 26.10.2015. „Omagiu Cărţii Vasluiene” un eveniment cutural de anvergură organizat colegii noştri: domnul profesor Dumitru V. Marin şi Val Andreescu la care membrii APLI au participat cu mare bucurie dar şi cu un recital de epigrame spre încântarea publicului venit din Bucureşti, Huşi, Bârlad, etc…

Vaslui 26.19.2015 La sfârșitul evenimentului: Omagiu Cărții Vasluiene o parte din participanți s-au fotografiat împreună cu organizatorii în faţa clădirii care a găzduit acest adevărat festival al cărţii.

34

27.10.2015 Cercul Militar Iaşi, director Benone Tiron, Festivalul: „Iaşii în carnaval” ed.a III-a. Membrii APLI care au fost desemnaţi, să facă parte din juriu, înainte de începerea activităţilor.

27.10.2015 Sala de festivităţi a Cercului Militar Iaşi. Preşedintele juriului, domnul colonel Radoslavescu, dă ultimele indicaţii membrilor juriului.

35

ÎNŢEPĂTURI DIDACTICE SONETUL UNUI AUTOR DE SONETE Ascuns în a sonetului hlamidă, Cu mintea-nceţoşată de mistere, Tot învârtind metafore-austere El vrea s-ajungă-n vârf de piramidă.

UNUI CONFRATE PERFID DIN CENACLU C-un zâmbet discret studiat, Apare tiptil pe la noi Şi-n vârful picioarelor moi, Ne calcă pe nervi... delicat!

BINE AR FI DACĂ...

La şedinţe când venim După sincera-mi părere Doar pahare să ciocnim Nu şi puncte de vedere!

UNUI CONCURENT SLAB LA FESTIVALURI DE UMOR C-un umor de trei parale Din catrene în doi peri, Chiar de-ai sta în cap, matale, Premii nu ai cum să ceri!

POLITICIANUL Dorind o vilă-n locul ideal Şi nu pe unde stă o calicime I-au construit-o, colo-n vârf de deal, Măcar aşa să fie la-nălţime!

UNUI GUVERN ÎN DERIVĂ Unii zic: Guvernul cade!, Alţii, că-i deja căzut; Chiar de nimeni nu-l va rade, Sincer cred... că-i decăzut!

EPITAF Doarme sub umbros arţar Diabetic decedat Un corupt parlamentar Ce-a mâncat prea mult... rahat.

Prin versuri desuete, efemere Şi cu lectura-i mai deloc solidă, Simţind că Uniunea* e ,, fluidă", Să intre-n ea, amicul se tot cere.

Atunci, frâu liber dând şi fanteziei, Lansează-n câmpul vast al poeziei Volume fără stihuri prea subtile.

Citindu-le, am fulgere-n privire, Dar cred c-un foc va prinde strălucire, Aprins fiind de-al criticii ,,torpile"! *Uniunea Scriitorilor din România (USR) AŞTEPTATE DOSĂRELE (Parodie după ,,Somnoroase păsărele" de Mihai Eminescu) Mult doritele dosare Pe la DNA se-adună, Zac şi unele-n sertare, Drept arvună!

Vinovaţii, mulţi, suspină Când Parchetul treabă face; Delatorii în surdină Dorm în pace!

Multora le este frică Pe-o ureche să se culce, DNA-ul când le strică Somnul dulce!

Peste-a ţării ,,frenezie" Zgomot de cătuşe sună, Arestări se fac o mie...

Faptă bună!

Mihai Haivas

36

DIN ISTORIA EPIGRAMEI Revista URZICA, din ale cărei pagini am prezentat selecţii de epigrame din perioada comunistă ( Booklook- nr 33,34 şi 35), a scos, începând cu anul 1980, un supliment umoristic, intitulat PERPETUUM COMIC. Prezentăm din acest supliment (un fel de almanah) o selecţie a celor mai reuşite epigrame din anii 1980 şi 1981. Se observă o creştere a calităţii prozodiei, dar şi a poantelor din catrenele publicate în aceşti ani.

REVIZORUL Când i-a prins în deficit La un inventar, odată, Într-atât i-a săpunit Că i-a scos basma curată!

George Zarafu

DANTE: Infernul Soseşte troleibuzul la treizeci de minute, Şi-aleargă toată lumea, să-l prindă cât mai iute.

Dar se aude-o voce, ca un prelung ecou: ,,Lăsaţi orice speranţă... că merge la depou!"

SERVILUL Smerit ca-n faţa unor moaşte, Mereu încovoiat de trunchi, Pe şeful său nu îl cunoaşte Decât din tălpi până-n genunchi.

TUDOR ARGEZI: Testament ,,Nu-ţi voi lăsa drept bunuri după moarte Decât un nume adunat pe-o carte..."

Sperând că n-o s-alergi imediat, S-o vinzi la primul anticariat.

Mirel Gabor

AMURGUL UNUI ,,JUNE" Adevărul fără farduri E că ieri, ca un holtei, Se ţinea scai de femei, Nu ca astăzi doar ... de garduri!

PARAZITUL Insul care nu iubeşte Nici pe mamă, nici pe tată Dacă nu i se plăteşte Pentru dragostea prestată. Ştefan Tropcea

MARIAJ După ani şi ani de preget Au făcut firescul pas: El i-a pus veriga-n deget, Ea i-a pus belciugu-n nas!

Alexandru Clenciu

SECRETARA Zveltă, suplă ca o ciută Mijlocelul pus la punct.

Leafă, două mii o sută Plus... directorul adjunct.

Dimitrie Jega

GHINIONISTUL Obsedat fiind întruna Şi vrând soarta să-şi ajute, A fugit şi el cu una, Însă ea fugea mai iute.

Nicolae Petrescu

RELATIVITĂŢI Vinul vechi şi-o glumă nouă Fac pereche amândouă.

Vinul nou şi-o glumă veche Fac de-asemenea pereche...

Marcel Breslaşu

EPITAF Zace-aici, dintr-o trăsnaie, Un neghiob sortit pieirii, Care-a stat un ceas în ploaie Ca să-şi ude trandafirii.

Andrei Ciurunga

DORINŢĂ POSTUMĂ Atunci când m-or chema străbunii Aş vrea din mine să rămână Măcar o mână de ţărână (Să intru-n ochi la câte unii.)

Mircea Cavadia Arheolog de serviciu prof. Mihai Haivas

37

VALENȚELE EPIGRAMISTULUI LIRIC

CITIND PE EMINESCU De-a lungul nopţii, sub rugul aprins de stele piatra şi litera se-ngemănează însoţind sunetul bobului de grâu într-o călătorie celestă.

Peste tot, câmpia lacomă soarbe mireasma florilor de grâu şi-a teiului bătrân, odată cu respiraţia curată a copiilor citind pe Eminescu la poalele unei păduri argintii de unde se aude chemarea Luceafărului!

ODISEU M-am ridicat şi am pornit din nou, Încet şi dureros pe mai departe, Puterile şi focul să mă poarte Fără să ştiu, spre bine sau spre rău.

Mergând aşa, cu mine doar la bord, Trist fericit şi temător Nu simt îndemnul, încă, să cobor, Fie în sud, în est, în vest sau nord...

Eu solitarul, sunt şi călătorul Fără bilet, fără bagaj şi ţintă Doar orizontul-n sine mă alintă Acolo unde şi finitul, şi izvorul Mă puneau la încercare!

BUNĂ SEARA, NICHITA! Cu inima strânsă ca într-un cleşte m-am furişat în schitul stelelor unde tu îţi faci rugăciunea îngenunchiat în faţa unei coloane nesfârşite, ce separă lumile, iubirile şi vieţile poeţilor!

Voiam s-ascult vocea ta, modelabilă, precum un fuior de mătase. Îţi admiram cu toată puterea mea pământeană, fiinţa ta de forma unei aripi luminând zborul cel tânăr! Şi-atunci aş fi vrut să-ţi spun atât de simplu: Bună seara, Nichita!

Doar atât!

Am rămas o noapte în raza ta, ascultându-mi bătăile inimii ce se îngemănau cu rugăciunea ta trezind cohortele de îngeri.

De aceea, bătrâne copilandru, n-o să-mbătrâneşti niciodată, fiindcă numai tu, mereu, ai ştiut sensul şi puritatea iubirii, ca o cale regală pe unde trăiesc şi respiră elegiile tale ca silabele astrale în marea celestă care a fost şi va fi!...

Bună seara, Nichita!

VIAŢA ÎN TREI CUVINTE Aş vrea să scriu epopeea unui minut, saga unei ere, sau o viaţă în trei cuvinte...

Să se reverse peste bezne totul să ardă, iar în locu-i, un lotus înflorit să lumineze solar.

(Selecţie din volumul: LICĂRUL STELELOR ÎN IARBĂ, Ed. Timpul, 2015, autor

Ioan V. Maftei-Buhăieşti

38

CULIŢĂ-N ALB ŞI NEGRU

* Poetul s-a însurat la beţie, cu ,,muza” ce avea ca şi costum, frunza viţei de vie. * Ca să înveţi alfabetul iubirii, e suficient o lună… de miere? * Spune-mi pe cine ai mai scuipat, să-ţi spun dacă a meritat. * Greşeala nepedepsită e un pas înainte de a face alta. * Curat - murdar: promisiunile celor aleşi de la guvern, ajunse - taxe şi impozite. * Ceea ce se poate face se şi desface? * Când spui ,,să moară capra vecinului”, poţi fi luat drept… ţap ispăşitor. * Creierul e în pas cu moda feminină, mai puţin ori mai mult… gol. * Între mine şi duşman stau prietenii, care sigur vor fi de partea lui.

Pagină de Nicolae Viziteu - NeVe

39

Mulți L-AR COpia TRATAMENT MEDICAL Merg pacienți din cartiere La un spital să se consulte; Ajung în două de durere Și-i scot de-acolo... în mai multe.

SOȚ SALVAT DE SOȚIE Măsura, cred, c-a fost firească, Fiind în joc al ei iubit: Ca el să nu se căciulească...

L-a-mbrobodit.

BLAZON Vestitul Ștefan astăzi de trăia, Doar vin Cotnari în cupă ar avea, Nici Păstorel, cu patima lui veche, Precis că nu l-ar duce la ureche!

DEZAMĂGIRE NOCTURNĂ Mă așteptam în astă seară Să vii în pat la mine, iar, Se vede că m-ai tras pe sfoară...

Nesuferitule țânțar!

SOȚII LA HORĂ În sat, la fel ca-n zona cea palestră, Sunt antrenați la horă ambii soți: Bărbatul bate toba în orchestră, Iar soața... bate toba pe la toți.

ROMÂNIA DINTRE EST ȘI VEST Destinul bravilor români E să înoate în nevoi; Căci slugă-a fost la doi stăpâni Și nu a supt la două oi.

LONGEVITATE Ani mulți și buni un hoț trăiește, I-e vraful anilor cât casa, Căci moartea îl tot ocolește...

De frică să nu-i fure coasa.

CUPLU POLITIC Femeia şi bărbatul, împreună, Fac şi-n politică o casă bună, Scriind istorie, ideea-i clară: El are toc, iar dânsa, călimară.

ECHILIBRU AGRAR Cu străinii, bată-i sfântul, Fapta o echilibrăm: Ei ne cumpără pământul, Noi ne vindem să-l lucrăm.

AUTORITATE CONJUGALĂ Pe soţ, chiar de e cât o stâncă, Femeia în bucăţi îl sfarmă Şi zilele i le mănâncă…

De-o lasă nopţile să doarmă.

DE-ALE CONTROLULUI Îmi dau și eu cu presupusul, Că-s „luminat” precum eclipsa: Mai greu vezi ordinea și plusul, Decât mizeria și lipsa.

SOȚUL AUTORITAR De rău nevestei îi zicea Că lui urmași ea nu-i făcea, Problema n-a mai fost spinoasă, Lipsind el câțiva ani de-acasă

PETIȚIONARUL CU GÂNDUL LA PAȘTE Adevărul, știm oricare, Niciodată el nu piere; Chiar de moare în dosare Va ieși la... Înviere

Vasile Larco 40

RONDELURI FLORENTINE Rondelul Speranţei Trăiesc de-o vreme cu speranţa Rugându-mă să fie bine, Să nu ajung să-mi pierd prestanţa Să fiu de râs la fitecine.

Rondelul ironiilor de toamnă Sunt simple ironii de toamnă Ce-apar în viaţă uneori, Când nu ştii asta ce înseamnă. Şi simţi aşa, c-ai vrea să mori.

Când parcă sângele te-ndeamnă Cu campioni să te măsori, Sunt simple ironii de toamnă Ce-apar în viaţă uneori.

Atunci când, în iatac c-o doamnă, Iubirea-ţi moare când să zbori, Şi vezi privirea-i ce condamnă Şi-ai vrea să te ascunzi, să mori, Sunt simple ironii de toamnă.

Rondel de toamnă Am podul plin din nou, sunt fericit Fiindcă toamna a sosit, domoală, Belșugul, iată, ne-a blagoslovit De-acum avem ce azvârli în oală.

Mă simt și eu ceva mai liniștit, Pe străzi e-o feerie generală, Am podul plin din nou, sunt fericit Fiindcă toamna a sosit, domoală.

Cum cer bun simţul şi uzanţa, Deşi e greu şi pentru mine, Trăiesc de-o vreme cu speranţa, Rugându-mă să fie bine.

Nevesti-mii (o cheamă Tanţa) M-au dat în gât nişte vecine, De-atuncea nu-i mai tace clanţa Fiindcă eu, fără ruşine, Trăiesc de-o vreme cu Speranţa.

Rondel cu rațe Vecinul Gogu dă la rațe Porumb, mălai și tocătură, Și-aceste păsări dodoloalțe Consumă cu dezinvoltură.

Cu coşul de nuiele-n brațe, Din zori de zi prin bătătură, Vecinul Gogu dă la rațe Porumb, mălai și tocătură.

Aseară, cu trei tipe hoațe, A consumat fără măsură La birt, în sat, turnând în mațe Și-acuma, sprijinit de șură, Vecinul Gogu dă la rațe.

Florin Rotaru

Aleșii noștrii-au demarat subit Campania vădit electorală Și - pentru-a câta oară - ne-au servit Promisiunea guvernamentală.

Am podul plin din nou, sunt fericit.

41

CÂNTICELE DIN CAVALUL LUI VAL Fabula cocoşului Un cocoş frumos şi mare, Mare-n creastă şi-n penaj, Salutând pe mândrul Soare, Se plângea de ... surmenaj; Că l-a surmenat cântatul Şi puicuţele nurlii Dorind cât mai mulţi copii, Îi solicită călcatul Rondelul aliajului din Cer Ne întâlnisem ca doi nori Doriţi de fulgere şi- Înalt, Pierduţi, înfioraţi, majori, Arzând şi unul şi cel’alt...

O clipă-am fost nemuritori, Erai magnet, eram cobalt, Că ne-ntâlnisem ca doi nori Doriţi de fulgere şi-Înalt... Şi-atunci când fulgeru-a trăsnit Şi ai plecat spre Răsărit, Nu mai formam acelaşi nor!

Eu nor de dor, tu, nor-minor

Ba, mai mult, găini bătrâne Reclamă că nu munceşte, Nu le-aduce bob de grâne Şi că le cam... ocoleşte!

Sătul, roşul-pintenat, Într-o zi s-a hotărât, A mers şi s-a adresat La stăpân spunând: Atât!

Iar stăpânul, om de treabă, Temător şi panicat, L-a-nţeles total, şi-n grabă, Zâmbind l-a ... decapitat!

Morala: Când leneşii se plâng mereu, Că muncesc prea mult şi-i greu, Stăpânirea nu-i omoară...

E mai rău, îi dă ... „afară”!

Ce cade-n spaţiul muritor.

MEDIOCRITATE Geaba-ncearcă Înţeleptul Să-i explice, n-are rost...

Dacă ştie că nu-i prost, De ce-o face pe... deşteptul?

SOŢI ÎNDRĂGOSTIŢI Dansau aşa înlănţuiţi, Erau doi soţi... îndrăgostiţi: Ea, de vecinul de pe scară, Iar el, de blonda-i secretară.

CÂND SPORTUL DĂUNEAZĂ GRAV Vă răspund cu siguranţă De ce sunt atât de grasă: Prea mult sport de performanţă Foarte... joasă!

DATORNIC Datornic printre beţivani, Ţi-aş cultiva prietenia, De-ai bea vin vechi de-atâţia ani Câţi are... datoria!

SCUZE! Dacă în domeniul glumei Ţi-am spus ,,ceapă degerată", Scuze îţi prezint, deîndată, Dar nu ţie, ci... legumei!

EXPLICAŢIE Epigrama nu-i letală Ca de ea să-ţi fie frică, După ce, lin, te ridică Doar te-nţeapă cu-o morală.

Val Andreescu

42

UMOR DEDICAT ŞI… DELICAT

Necaz Am vrut să scriu un vers, Dar muza mi-e-mpotrivă.

Stă-n colţul ei advers, Nu-mi las-alternativă:

Matematică Adun o toamnă, scad un gând Şi înmulţesc cu mii de-abisuri, Împart la doi şi rând pe rând În suflet se-nfiripă visuri.

Apoi le-amplific c-un fior Şi le aşez într-o matrice, Iar rezultatul este dor Şoptit de-o inimă ferice.

Iubirea e un logaritm Având ca bază viaţa noastră Şi-al fericirii algoritm E-a firii pasăre măiastră. Şi-atunci în vers sfios o cânt, Căci matematica iubirii Mi-e lege-n suflet şi-n cuvânt Şi vis pe calea nemuririi.

Fac coala albă ghem, Creionu-l pun deoparte.

Dar versurile gem, S-au pârguit, sunt coapte!

Fără sărutul ei, Contur n-au cum să prindă.

Rămân nişte idei.

Asta-i a mea osândă!

Când sufletul mi-e plin De doruri şi visare Şi-aş vrea un vers să-nchin, Mi-e muza la plimbare!

De-mi vine să iau arcul, S-o săgetez pe dată Şi să arunc tot sacul Cu rima-mperecheată, În nas să-i dau cu tifla, Să n-o mai bag în seamă! Şi când s-o coace “chifla” Să scriu doar epigramă!

Carmen Marcean

43

PARFUMUL TOAMNEI CREATIVE O DOAMNĂ LA COSIT (cu motocositoare manuală) Pe uliţă treceam grăbit, Mânat de interese Şi văd o doamnă la cosit Mişcând discret din fese. În urma ei un domn privea Spre dânsa şi aşa-i spunea: - Aş vrea şi eu să fiu o coasă Şi să mă duci la tine-acasă!

UNOR PARLAMENTARI Prin Parlament, alese nulităţi, În grupuri pe mai multe unităţi, Bat apa-n piuă în birouri Dar conturi au cu...,,n" zerouri.

UNOR POLITICIENI Doctrine n-au, doar interese, Când fură, ei devin imuni, Fac legi clădite pe minciuni, Partidu-i scut... de-apar excese.

SCHIMB CONJUGAL Sărind pârleazu-n geana serii Spre mândra lui, dând curs plăcerii, El vrea să ştie cum e , oare, Când calci alături de cărare.

DUPĂ SERVICIU Soţii se întorc în grabă, Fiecare cum apucă: Ea cu dor imens de treabă, El cu dor imens de ducă.

DANSUL ŞI AVANSUL Pe tânăra fermecătoare De o inviţi, galant, la dans Şi îţi acceptă-o sărutare, Să fii convins că e... avans!

- Chiar dacă nu eşti tinerel, Ia coasa, pune-o în mişcare, Aşterne brazde uşurel, Şi poate-ţi dau o sărutare!

- Stimată doamnă, eu mă prind, În brazde să-ţi prefac fâneaţa, Dar sărutări să-mi dai, pretind De seara până dimineaţa!

LA SPITAL Aştept pe holul din spital, Stau pentru un urgent consult, Problema-i gravă, e vital, Dar sper că nu voi sta prea mult, Îmi vine rândul, intru, tac, Durerea încă mai persistă, Pozez o mutră de sărac, Iar doctorul intens insistă. Îi spun că oasele mă dor, În grabă-mi pune termometru, Scriindu-mi în calculator Reţeta lungă de un metru.

Ajuns în colţ, la farmacie, Văzând cât costă tratamentul, M-am îndreptat spre-o agenţie, Să-mi vând urrgent apartamentul.

Vasile Ungurașu, din volumul: Stihuri cu parfum de gutui

44

SONETE DE TOT RÂSU’- PLÂNSU’ SONETUL DESFRÂNATEI Fiică a păcatului curviei, Printr-o-ntâmplare, în desfrâu, aflase, Că însuși Domnul, unei păcătoase I-a dat iertarea Lui și-a veșniciei, Când doar cu lacrimi tălpile-i spălase.

Astfel fiica nouă-a preacurviei, Sperând să aibă aura sfinției De calcă pragul unei Sfinte Case, Intră în templul Domnului odată, Să-și spună păsul bunului părinte.

De-al ei păcat, sub patrafir iertată, SONETUL VAMEȘULUI Un șef de vamă, pus pe-averi s-adune, Citind o pildă-a Domnului Iisus, Că-n vremea veche, însuși Cel de Sus, În templul sfânt, făcuse o minune

Convinsă că de-acum e printre sfinte Și că mereu o iartă bunul Tată, Plecă la rostu-avut mai înainte!

C-un vameș blând, ce se-nchina supus, Cu ochii-nchiși, neîndrăznind a-și spune, Privind la cer, sfioasa-i rugăciune, Precum privea doar fariseu-n sus,

SONETUL FIULUI RISIPITOR Așa vrând fiul, tatăl se supuse Și din avere îi dădu o parte Să plece-n lume, să învețe carte Cum însuși fiul, hotărât, îi spuse.

A fost, de Tatăl, primul mântuit.

Iar șeful vamei, după mii de ani, Dorind a fi de Domnul fericit, Lăsă prin vamă zeci de șarlatani Și, iertător fiind, văzu uimit Că închizând el ochii-i vin și bani!

(Inspirat din LUCA, 7:36-50)

Iar el, ajuns într-un oraș departe, Atras de-amici și de femei dispuse, Pe banii lui a fi, normal, seduse, Topi avutul în plăceri deșarte.

Dar fără bani, prietenii-l lăsară Și în nevoi, zbătându-se săracul, (Inspirat din LUCA, 18:9-14) La studii renunță întâia oară, Apoi la urbea ce-i golise sacul.

Astfel văzu, acasă, ce ușoară E viața pe spinarea lui babacul!

(Inspirat din LUCA, 15:11-32) Lică Pavel, din volumul: Râsete în cer și pe pământ

45

ODĂ SLĂNINEI Slăvită fii în veci slănină glorioasă, Ardealul te consumă la fel ca la-nceput Și te găsim de-asemeni în fiecare casă, La omul mai sărac sau la un om avut.

Sacrificăm grăsunul să-i colectăm slănina O afumăm în pod sau unde ne convine, Iar când o dăm la masă, să nu ne doară splina Asociem palinca să ne-„afumăm„ mai bine.

Nu-i înjurați pe snobii ce ies la cumpărat, Cer ”kaizer” sau chiar ”bacon” pentru stomac subțire, De fapt e tot slănină cu numele schimbat, Dar asta n-o să schimbe a noastră prețuire. Și de în miez de vara,în pod,găsim slănină, Acolo aninată de grinda cea bătrână, Mai sunt și azi olteni,cu inima haină, La muște le ia scara,acolo să rămână Ne-ajuți să-nvingem gerul, adesea și dușmanii, Cu ceapa și palinca alături viețuind, Vom bea și vom mânca de-o să ne-ajungă banii, Și-apoi ne vom uita la cate-un porc cu jind.

Vreau în sicriu să-mi puneți, de slană, o bucată Și-o glajă de palincă, ca să le am de drum, Iar dac-o fi și-o ceapă,cu inima curată, Voi împărți din ele, dar într-un mod postum.

Iar pentru ardeleni, când anii curg ca apa, Stindard va fi slănina, palinca și cu ceapa.

Ioan Marinescu-Puiu 46

UN OENOLOG PRINTRE POEȚI ȘI INVERS FLOARE Ce-i cu graba asta mare Să ajungi rapid în fruct Ai de adunat culoare Vrajă multă de țesut ?.

Pe minunata ta corolă Semne cerești se odihnesc Prin tăvile de sub cupolă Lave noi se plămădesc .

FLOARE MÂNDRĂ DE SALCÂM Născută din poala luminii curate Ce vrut-a să știe ce este un pom Cât poate să-și crească aripile date Cum poate să-nvie toți ochii din om .

A vrut să apară în rochie albă Vrând să arate că este divină Gânduri senine înșiră în salbă Hrănite de roua bogată și fină.

Ne-arată cum trebuie bolta citită Cum înflorește iubirea în rai Cu sărutări se vrea odihnită În brațele calde a zilei de mai.

Crenguța de viață cu frunze și spini Ne duce simțirea spre veșnic tărâm Ne face să fim mai frumoși mai senini Cum este privirea acestui salcâm.

Doar tu poți pe-a vieții cale Nectarul cerului , născut , Să ne fie în pocale Să-l cununi cu cel din lut .

DACĂ AI HAR Poți zice pietrei : vorbește-mi de EL Și-ndată va curge din ea apă vie . Șuvoi de smaralde va curge spre cel Ce-ajută lumina să intre-n câmpie .

Poți zice crengii –slabă urâtă și cheală : Vorbește-mi de EL și-ndată o boare O-mbracă în muguri , în albă peteală Rodul s-așterne bogat în culoare .

Poți zice razei ce curge din lună Să-ți umple ulciorul cu visele ei Găsi –vei, poate ,cărarea cea bună Să urci mai ușor spre poarta cu zei .

Constantin Profir

47

MĂRTURISIRILE… UNEI TRAISTE CU UMOR: NICOLAE MUNTEANU RONDELUL SCAUNULUI Parte din mobilier, Scaunul ca importanţa Îţi creează ambianţă…

Plin e însă de mister.

RONDELUL DECLARĂRII AVERII Nu vreau să-mi declar averea, Pentru toţi să fie clar; Curioşilor măcar Ţin ca să le stric plăcerea.

Este ospitalier, Îţi aduce şi prestanţă Scaunul ca importanţă, Parte din mobilier.

Chiar de unii-şi varsă fierea Ca să afle e-n zadar: Nu vreau să-mi declar averea, Pentru toţi să fie clar.

Chiar la-naltul minister, Mai întâi e o speranţă Şi te simţi în siguranţă…

Vezi apoi că-i efemer

Nu vreau nici să-mi plâng durerea, Sunt un biet pensionar; De ruşine aşadar Îmi păstrez deplin tăcerea…

Scaunul ca importanţă.

Nu vreau să-mi de clar averea.

RONDELUL VÂNZĂTOAREI DE MERE

TENTATIVA Am vrut să merg în Rai pe ocolite, Aşa cum mulţi o fac pe-această lume; Ca şpagă-am pregătit vreo cinci volume De epigrame, versuri inedite.

Frumoasă vânzătoare De mere pârguite, De ce-s în aşteptare Şi stau acoperite?

În cale mi-a venit un sfânt anume, Păşind încet, dar fără să ezite, Mi-a zis că lucrurile-s încâlcite, Că mă cunoaşte bine după nume.

Clientul cine-i oare De pare să ezite, Frumoasă vânzătoare De mere pârguite.

I-am spus pe faţă care mi-e durerea: Să fiu iertat şi-aş vrea să trec de poartă Şi că-l mai rog să-ncerce medierea.

Le dai şi de gustare De unde-s cuibărite, Ori poate sunt oprite…

Eşti EVA mi se pare

Privindu-mă sever, dar fără ceartă, Grăit-a franc: „Mai trece cu vederea Dar pentru epigrame… nu te iartă!”

Frumoasă vânzătoare.

din volumele „Mărturisiri” şi „Traista cu umor”

48

RONDELUL TRAISTEI CU UMOR În traista cu umor A strâns mărturisiri, Iluzii de amor, Sau cioburi de iubiri… Într-un spumos decor, Format din amintiri, În traista cu umor A strâns mărturisiri…

Dar, chiar de-i plin de spor, Stârneşte mari uimiri:

De eşti doar cititor Nu ai ce să admiri

În traista cu umor!!

E. D.

UMORUL E… (şi!) O EPIGRAMĂ Umorul În războiul comic Gluma e regină Cu efect atomic, Râsul e de vină!

Constantin Enescu

Umorul Umorul e, în fine, O treabă cu dichis: Cu cât o faci mai bine, Cu-atât te faci de râs!

Gheorghe Bălăceanu

Umorul E-un spirit sec adeseori De care poţi să râzi de mori; Dar (ce noroc!) cu ce-i pe piaţă Rămân toţi oamenii în viaţă.

Gheorghe Steriade

Unui psihiatru epigramist Afirmă indiscreţii Cu scop defăimător: De când tratezi "glumeţii" Nu prea mai ai umor!

Gheorghe Leu

Unui umorist Mă convinge autorul De un fapt deja ilar: Câteodată şi umorul Poate fi... pensionar!

Ion Cănăvoiu

Unei reviste umoristice Citiţi revista! Ce să spui?

Doar glume vechi în serie, Ce dovedesc că spirit nu-i, Ci totul e materie!

Pavel Bellu

Umorul - patent românesc E arma noastră din vecie, Blazonul nostru ca popor, Cum se iveşte-o tragedie, Se lecuieşte cu umor.

Gheorghe Popescu-Ger

Introspecţie Gândind că îmi aduce sporul, Prin lumea hazului cutreier...

Ce-am strâns în viaţă cu umorul?

Agoniseala unui greier.

Cornelius Enescu

Împărţirea bunurilor Partajare curioasă A făcut judecătorul: Ea păstrează tot din casă, Iară eu păstrez umorul.

Mircea Constanda

Umoriştii şi guvernanţii Din prea multele lacune Dau poporului contraste: Umoriştii - glume bune, Guvernanţii... glume proaste.

Valentin Groza

Moştenire Epigramiştii de-altădat' Ne-au dat şi spirit, har niţel, Umorul de la Cincinat Şi setea de la Păstorel...

Viorel Frîncu

Hazul de necaz după 1989 Am schimbat entuziaşti "macazul" Şi-astăzi, trişti, cu lacrimi pe obraz, Constatăm că nici măcar necazul Parcă nu mai are-acelaşi haz... Ştefan-Cornel Rodean

49

RONDELURI CU SEMINŢE DE DOVLEAC (dialog cu… miez!)

„UMOR”… CLASIFICAT

TRACUL DOVLEACULUI

REPLICĂ FĂRĂ TRAC

Un foarte cultivat dovleac, După-ale modei noi tendinţe, Şi-a pus pe vrej un galben frac Doar… n-o s-apară în catrinţe!

Un bun confrate geto-dac, Dup-ale vieţii noi tendinţe, Mănâncă de un timp spanac În loc de secile-mi seminţe.

Dorind să scape şi de trac A strâns (din presă!) referinţe, Cel foarte cultivat dovleac…

(După-ale modei noi tendinţe!)

Din al rondelului hamac A început să ameninţe Cel bun confrate geto-dac, Dup-ale vieţii noi tendinţe.

Vrând să câştige şi-un pitac S-a folosit de cunoştinţe.

Spre-a vinde doar angro (în vrac) Puţin cam secile-i seminţe

Chiar dacă n-am să-i fiu pe plac, Vrând să evit şi umilinţe, Voi trece iute la atac Prin cât mai multe conferinţe

Cel foarte cultivat dovleac.

Despre-un confrate geto-dac!

RONDEL C-UN PIC DE TRAC

FINAL… ÎN FRAC

Mănâncă şi spanac Ilustrul geto-dac Deşi de fapt îi plac Doar covrigei cu mac.

Voi pune azi capac, Stimate geto-dac, Văzând c-un pic de mac Te-a cam făcut buimac.

Când, deghizat în… trac, Îl ispiteşte-un drac, Mănâncă şi spanac Ilustrul geto-dac.

Sămânţa de dovleac Nevrând s-o iei drept leac Voi pune azi capac, Stimate geto-dac.

Dar, vai!... nu pot să tac: Doar când, dintr-un hamac, Mai gustă – căci îi plac! – Seci sâmburi de dovleac…

Chiar de vorbesc sau tac Te văd lipsit de trac Şi-atuncea pace fac; Deci la al meu dovleac

Mănâncă şi spanac!

Voi pune azi capac!

Eugen Deutsch

Mihai Haivas

Unui umorist O lume-ntreagă o ştia! Şi gluma nu-i măcar ferice!

E trasă rău de păr, amice Şi chiar din părul altuia!

A. Mator Epitaf unui umorist L-a prins în mreaja lui fatală Amorul pentru ironie: Aflând că poanta îl înşeală S-a sinucis din gelozie!

Francisc Gavrileţ Un umorist „prolific” E-un har sărac. o spun deschis!

Dar în relaţii cum e tare, Eu cred că n-ar fi de mirare Să publice şi ce n-a scris!

Constant Petrescu Plâns şi râs Amar m-au plâns întreagă viaţă Şi cei deştepţi şi cei netoţi, Dar eu, acoperindu-mi faţa, Am râs de toţi!

Ion Ionescu-Ouintus

După lansarea volumului (foarte premiat!) „Seminţe din dovleacul… lui Mihai Haivas”

50

ZÂMBETELE POEŢILOR CLASICI Se poate glumi?

Tu cei o curtenire...

Da şi nu.

Se poate - când ai de-a face cu oameni sănătoşi.

Nu se poate - cu oameni bolnavi.

Se poate - cu oameni veseli şi bine dispuşi.

Nu se poate - cu oameni posaci si mâhniţi.

Se poate - cu oameni de spirit.

Nu se poate - cu oameni proşti.

Se poate - cu literaţi şi artişti.

Nu se poate - cu gloabe literare şi artistice.

Ion Luca Caragiale Sonet Se zice şi s-a zis că-i un secret Al artei, să compui macame-arabe, Să ştii să faci o odă unei babe Şi, fără fond, să faci un bun sonet.

Deci vreau cu orice preţ să fiu poet N-am fond, precum vedeţi, şi versuri slabe, Şi-njur şi numai tropotind silabe Şi şterg mereu şi şterg şi merge-ncet.

Tu cei o curtenire În glumă şi doreşti Să-ţi spun a mea iubire În versuri franţuzeşti.

Dar eu sunt melancolic Şi nu ştiu să răspund.

Nu pot să-mbrac în glume O taină ce ascund.

Tu râzi şi-ţi razemi capul De umăru-mi încet, Şi-n ochii mei îmi cauţi, Vicleano, aşa cochet.

Tu vezi că în iubire Nu ştiu ca să glumesc; Nu-ţi pare oare bine C-atâta te iubesc?

Mihai Eminescu Rondelul duminicilor de la Bellevue La Bellevue e val de lume.

Flori de zarzăr. Cer de mai.

Sărbătoare. Râs şi glume.

Soare vesel. Colţ de rai.

Opt versuri le-am făcut! aşa cu gluma, Dar stante pede iată mai un vers, O, de-aş găsi acum o rimă-numa;

Sena curge numai spume.

E-nflorită ca un plai, La Bellevue e val de lume.

Flori de zarzăr. Cer de mai.

Dar haid! şi fără rimă văd c-a mers.

Eu sute de sonete-ţi fac de-acuma!

Arhangheli, trâmbiţaţi prin univers.

George Coşbuc

Dragoşti, muzici şi parfume Sunt al zilei dulce grai, Dar în fundul bietei hume Tot e groaznic orice trai. –

Om Te-a înşelat o dulcinee Şi-n mândria-ţi de bărbat: "o femee-i tot femee!"

Strigi cu glasul revoltat.

O-nşelaşi amar la rându-ţi Fără frică de păcat Şi s-a dus plângând, zicându-ţi "un bărbat e tot bărbat!"

Oh! bărbat, femee... glume! Şi de glume sunt sătul...

Cui ţi-o face rău pe lume OM să-i zici - şi e destul.

Radu D. Rosetti

La Bellevue e val de lume.

Alexandru Macedonski

51

GLUMIND ȘI PARODIIND CU UN UMORIST BISTRIȚEAN AFLAT ÎN PREMIERĂ LA REVISTA NOASTRĂ PREZENTAREA Un oltean în București, vrea cazare, în zadar La hotel nimic nu află, merge la particular; Baba îi arată casa, e modestă, curățică...

- Camere am două zice, pentru mine și Vițică.

Poți alege, te gândește, fie dormi aici cu mine Fie colo cu Vițica, tu alegi ce îți convine!

Stă olteanul, chibzuiește, pân'la urmă a ales Noaptea a dormit cu baba, sforăia, bine-nțeles.

Dimineața ca să plece, e olteanul pregătit, Scoate banii să plătească...

- Ceaiu-ndată e servit, O aude pe bătrână, și tot ea cu voce tare: - Unde ești Vițică dragă? Fă aici o prezentare. Și apare o fătucă, dată naibii de frumoasă Că olteanul când o vede, mai să leșine la masă...

Vine fata spre oltean, voce caldă, zâmbitoare: - Sunt Vițica... Ea e mama!...

- Și eu... boul de Mardare!

PRIMUL SOȚ Un bărbat în cimitir, flori depune la mormânt La mormântul mamei dragi, reîntoarsă în pământ...

Când rostea o rugăciune, colo în apropiere Alt bărbat, cu voce tare, își spunea a lui durere: - Domnul cum de te-a luat, cum de-a trebuit să mori? Și mereu acest discurs, repetat de zeci de ori...

Deci, văzând a sa durere, spusă-n rugi cu voce tare, Se apropie de-acesta: - Mă scuzați, îmi cer iertare, N-aș dori să mă amestec, suferința e privată, Dar să știți, așa durere, n-am văzut eu niciodată...

Cine-i sufletul jelit, un copil sau un părinte?

Foarte drag v-a fost desigur, sincer nu găsesc cuvinte... Și bărbatu-ndurerat, ștergând lacrimile grele...

- Mortul este primul soț, primul soț al doamnei mele!

(Poezii din volumul lui Alexandru Oltean- MAIMUȚA, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2013)

52

PARODIA OLTEANU(LUI) ROMANŢĂ NEGATIVĂ (Ion Minulescu) N-a fost nimic din ce-a putut să fie, Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit...

N-a fost decât o scurtă nebunie Ce-a-nsângerat o lamă lucioasă, de cuţit!...

ROMANȚĂ NEGATIVĂ (Parodie) N-a fost nimic! Oare-am dorit să fie, Sau n-am dorit nimic de la-nceput?

Eu am luat-o așa, o poezie, Dar mai târziu, să știi, că m-a durut.

N-am fost decât doi călători cu trenul, Ce ne-am urcat în tren fără tichete Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul Semnalului de-alarmă din perete!...

Cu-același tren ne-am tot plimbat o vreme, Aceleași drumuri le-am bătut mereu, Tu nu mi-ai spus, că alții-au să te cheme Și-o să mă lași chiar singur cuc la greu.

Dar n-am putut călători-mpreună... Şi fiecare-am coborât în câte-o gară, Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!

Nici nu mai știu în care zi anume Eu am aflat că ești în alt partid, Că mi-a venit să pribegesc în lume Povestea noastră se lovea de-un zid...

Şi-atâta tot!...Din ce-a putut să fie, N-a fost decât un searbăd început De simplu ,,fapt divers", ce nu se ştie În care timp şi-n care loc s-a petrecut!...

Sfârșit e tot! Să piei, democrație, Doar un partid, acum dacă era, Ce dragoste-ntre noi putea să fie Și ce poveste, dor... et caetera.

(Poezii din volumul lui Alexandru Oltean - OGLINDA RETROVIZOARE - Parodii - Ed.Grinta, Cluj-Napoca, 2014)

Desen de Nicolae Viziteu- NeVe

53

FLORETELE SENIORILOR

ÎNTOARCEREA FIULUI RISIPITOR RECENT GRAȚIAT Întors acasă hotărât Ca să devină strângător, Pe tată și pe frățior I-a strâns... de gât!

AUTOPORTRET Pe când eram student la ,,SPORT" Și vai, ce ani frumoși erau, N-aveam în cameră confort Dar fetele... mi-o asaltau!

CORUPȚILOR ARESTAȚI Propulsați la cârma țării După ani de șmecherie, Condamnații dezmățării Simt că-i rău în pușcărie.

JURĂMÂNTUL PARLAMENTARULUI Conștient că-i grea povara Într-un organism de stat, După ce s-a înfruptat...

Jură că slujește țara!

PREȘEDINTELUI UNUI PARTID ,,BALAMA" După ce-a urcat el treapta Care-l idolatrizează, La nevoie, oscilează Când la stânga, când la dreapta.

PREMIERUL RAPORTEAZĂ NUMAI SUCCESE Toată ziua aiurează C-ar fi țara-n sărbătoare, Însă nu realizează C-a lui stea... e căzătoare!.

ALBNARUL EPIGRAMIST CĂTRE CRITICII SĂI Forfecați-mă, dar spun Făr'obidă, chiar senin Că de mulți ani sunt imun La-nțepat și la venin.

RĂZBUNAREA ALBINARULUI Toată ziua înțepat În prisacă de-o albină, El, la fel, s-a răzbunat Noaptea-n pat... cu o vecină.

DURATA CĂSNICIEI MODERNE Cuplul se înființează Când spre-un crez au aderență, Dar, adesea, ființează Numai pân'la impotență!

DIALOG INTERETNIC Ahmed întreabă, fără tact: - Neveste, câte ai pe act?

Ion al nostru-i dă răspuns: - O soacră-mi este... prea de-ajuns!

Aurel Baican

54

Dumitru Ivas

Debut în Booklook MĂGĂROSUL

Prietenul meu Vasile, zis Bil, cu un singur „l”, cică pentru a fi mai pe româneşte, abia ieşit bine-şifonat, la cei treizeci de ani ai săi, dintr-un scandalos divorţ, se hotărî să-şi refacă viaţa şi ghiduşa soartă, – Moira cea veşnic doritoare de farse –, nu-i lăsă la întâmplare aşteptările, ci îi scoase înainte o jună cadână cu crupa înaltă, să nu i-o poată ajunge câinii în vremurile de navetă pe uliţele colbăite ale satului Crucea, cu ochii mici înşelători de viezure, zburdalnică educatoare, fostă normalistă pe culmile Copoului de unde au prăvălit-o tocmai în târgul din vale vânturile zburlite ale unei toamne târzii. Tânărul bărbat, cică intelectual dovedit, după o scurtă analiză mentală a tuturor datelor – nuri, priviri, meserie – şi după considerarea diferenţei de vârstă de zece ani pe muchie ca nefiind o piedică, procedă la cele oficiale şi, cu banalul certificat care atestă statutul de soţ, în vacanţa mare, dascăl fiind, şi bucurându-se de beneficiile breslei, abandonă aerul sufocant de iulie al urbei sale, îşi luă tânăra doamnă şi, împreună, descinseră spre locurile-i natale, în umbra codrilor de brad din poalele Rarăului, unde-l aştepta căldura casei părinteşti.

Tânăra noră primi un tratament grijuliu şi afectuos din partea socrilor, ca şi fosta doamnă al cărei nume deveni tabú printre rubedeniile lui Bil. Noua noră, aproape copilandră, îi cuceri repede pe toţi cu firea sa sociabilă, deschisă tuturor oportunităţilor posibile, dar şi în urma prelucrării îndelungate cu privire la cutumele afinilor săi.

Cum îi era obiceiul, văzând că domniţa sa e în formă şi că e pe mâini bune, Bil trase o fugă în vecini, să-şi viziteze unchiul cel mai apropiat ca vârstă, pe Traian, de care era foarte legat sufleteşte.

Acesta stătea pe un butuc în ogradă, scrijelind gânditor cu o vargă pământul bătătorit şi când îl văzu intrând pe poartă, exclamă cu bucurie: – Măi Vasâli, măi! Când ăi vinit? Noroc!

– Amu o jumătate de ceas. Noroc şi bine te-am găsit.

Fire iscoditoare, Traian vru să ştie multe din cele visate şi făcute în ultima vreme de către nepotul său. Dar ceea ce-i frigea cel mai tare curiozitatea era nevasta cea nouă. Când chestionarul părea a fi epuizat, Traian mai puse o întrebare, care părea a încheia subiectul şi în care Bil dibui o uşoară notă ironică: – Da’ pi hazaica asta nouă a ta cum zâci cî o cheamî?

– Doina, răspunde Bil cu o notă de mândrie nedisimulată în glas.

Traian ridică din sprâncene, adunând o cută pe frunte, privi atent chipul lui Bil şi după un scurt răgaz în care părea să fi gândit cu apăsare asupra subiectului, zise nedumerit: – Cum adicî Doina? Aista-i nume di iapî. Așa o cheamă pi iapa mea.

55

Un râs sănătos îl cuprinde pe Bil, care voia închis subiectul şi concluzionă: – Lasă, măi Trăiane, că tu şi porcului îi zici Ghiţă, şi berbecelui, Vasilică.

Spre surpriza lui Bil, Traian părea preocupat de-a dreptul de problema antroponomastică: – Daʼ di acasî, cum zâci cî o cheamî?

– Cristina, răspunse apăsat Bil. Pe chipul lui Traian se instală confortabil o accentuată umbră de nedumerire, care-i trăda uimirea.

– Ci nume-i aista? Cum sî poarti un barbat numili di Cristina?

– Uite aşa bine. Cum pe tine te cheamă Dumbravă, aşa pe el, Cristina, zice Bil cu o oarecare răceală în glas, sesizând preocuparea lui Traian, care nu putea desluşi nimic pe această cale, din ceea ce ar fi putut fi istoria familiei respective. Încruntându-se de-a binelea, îşi ţuguie puternic buzele de le schimbă uşor culoarea, încercă nişte conexiuni semantice, dar nu dădu de capăt. Într-un târziu, timp în care Bil îl privi atent şi îi analiză tăcut frământarea ce i se oglindea pe chip, Traian trase o concluzie ca pentru el: – Hm! Cristina Doina..., asta-i cam anapoda..., îi un fel de… doi într-una.

Povestea a relatat-o Bil, spre amuzamentul prietenilor de familie, în prezenţa Doinei, fără ca acesta să pară lezată în vreun fel de subtila conexiune făcută de Traian.

Intelectual subţire, cu pasiunea studiului, cu două licenţe, nu irosi timpul liber, îşi luă un doctorat cu o lucrare ce rupse gura târgului, Bil îşi clădi încetul cu încetul un nume bun în bătrâna urbe, a cărui impecabilă notorietate dorea să o lase, ca blazon al onoarei, moştenire fetelor sale, aşezate, acum, la casele lor.

Familist convins, Bil se preocupă îndeaproape de statutul profesional al consoartei sale, reuşind să-i obţină un post de educatoare în oraş, asigurându-i şi postul de directoare şi, apoi, sprijinind-o pentru un post de metodistă, ceea ce îi asigura o deplină libertate de mişcare.

Timpul tace şi trece! Zi frumoasă și liniștită de sfârşit de primăvara. Sonia, inspectoarea educatoarelor, deşi la vârsta când se întocmesc dosare de pensionare, avea mersul vioi şi alura sprinţară, venea cu pas hotărât pe aleea spre grădiniţă, cu gândul apăsat pe ceea ce-şi propuse să discute cu Doina, ca între femei și prietene.

Tresări uşor contrariată la răgetul unui măgar, care părea să fi stricat echilibrul acelui moment al zilei, liniştea ei. Se opri o clipă, întoarse capul spre gardul cimitirului „Eternitatea” şi văzu animalul priponit şi pe tuciuriul lui stăpân domolindu-l: Nic-Nic, linişteşte-te!, striga ţiganul.

Nu faptul inedit al apariţiei în peisajul urbei a unui măgar, ştiind că în zonă nu trăiesc astfel de patrupede, o intriga, ci numele mârţoagei care-i suna aiurea.

– Hm, auzi: Nic-Nic!, îşi zise distinsa doamnă şi porni cu pas hotărât spre intrare, amintindu-şi că nu cu mult timp în urmă a zărit pe monitorul calculatorului din biroul Doinei o corespondenţă venită de pe o adresă NyckNyck. Stranie coincidenţă, gândi Sonia.

56

În biroul directoarei, după ce doamnele au epuizat problemele de serviciu, motiv-aparent al vizitei, Sonia a continuat cu voce scăzută: – Doiniţă, iartă-mă, vreau să te atenţionez cu toată prietenia asupra unui „vuiet” ce se propagă printre colegele noastre și care a prins şi Inspectoratul, că îţi încornorezi de ani mulţi bărbatul cu un număr foarte mare de amanţi şi toate se întreabă de ce faci asta, la această vârstă. Ai o familie de invidiat, cu nepoţei mari...

Cu o mişcare bruscă Doina se ridică, scutură energic şoldurile şi îşi aranjă fusta după care palmele-i urcară pe bust până la sâni, pe care-i adună mai bine în decolteul bluziţei albe şi dantelate.

Sonia nu apucă să-şi termine argumentaţia, căci uşor îmbujorată, cu pulsul accelerat, Doina zice zâmbind satisfăcută: – Amu... îs mai drăguţă şi mai lipsită de modestie şi...

Pe fereastra larg deschisă, răgetul puternic al lui Nic-Nic inundă biroul şi amândouă femeile priviră înspre măgarul care-şi clama dorinţa, bătându-şi cu sârg mădărânga extinsă paroxistic de pântecele-i arcuit.

Frecându-şi fluierul piciorului stâng cu pulpa celui drept, cu sânii apăsaţi în cupele palmelor, în privire cu o licărire a flacără, cu un zâmbet larg a satisfacţie deplină, Doina continuă privind în ochii Soniei: ....şi toţi au fost, pe rând, mai… măgăroşi. Unul mai măgăros decât altul, iar acesta de acum e mai măgăros decât toţi.

Tăcu şi continuă să privească insistent în ochii Soniei, care simţi un val de căldură cuprinzându-i trupul, îmbujorându-se la rându-i. Moale, Sonia se lăsă în scaun, înghesuindu-se în spătar, incapabilă de o replică. Ca o sentinţă veni concluzia Doinei: – Sonia, am devenit cea mai mare specialistă în… problemă. Aş putea să-mi susţin cu magna cum laude doctoratul în sexologie practică... Şi când te gândeşti că Sonia habar nu avea de visul lui Bil de a lăsa nepoților săi, ca blazon de familie, un nume stimat și nu ştia că pe iapa lui Traian o cheamă… Doina.

Vasile Diacon

Desen de Doru Ghiocel Olaş 57

EUGEN DEUTSCH… EXTRATERESTRUL?!!

POST SCRIPTUM Stăteam, plin de elan şi de orgoliu, La postu-mi de comandă din fotoliu, Visând că inventez noi traiectorii Ce-ar depăşi lumina, dar şi zorii…

M-aş avânta pe-o tainică orbită, Tentat de-o iluzorie ispită, Ce m-ar purta, trecând de mândra lună, Spre-a magicului Univers tribună…

PRE… SCRIPTUM (!)

În drum i-aş da bineţe lui Apollo, Ce se-antrenează-n mări de praf la… polo, Chiar pentr-un meci cu… omuleţii verzi, În care nu-ţi permiţi nicicum să pierzi!

Am fost mereu tentat să voiajez, Împins din spate de un intim crez; Am mers pe jos, urcând ca alpinist, Cu trenul, ca începător turist, Cu automobilul, cu vaporul, Cu avioane (nu şi cu planorul!), Atâta timp cât am avut putere (Financiară!) şi destulă vrere, Iar azi, când mi s-a cam curmat avântul (Deşi n-am străbătut întreg pământul!), Voi folosi alt mijloc de transport, Ce nu-mi va cere mult prea mult efort: Deci voi recurge doar la fantezie, Stropită cu un pic de ironie…

Apoi, abandonând rapid Sistemul Solar (cel care mi-a marcat poemul!), Aş face-un salt spre alte Constelaţii Râvnind la alte, noi, civilizaţii…

Nu m-aş opri la cele ancestrale, Etichetate ca zodiacale, Dar Hercule m-atrage, evident, Căci am cu el un bun antrenament!

Apoi eu mi-aş schimba rapid racheta, Cu Carul Mic sau chiar cu Carul Mare, Dorind să depăşesc în zbor ştacheta Sărind spre-o altă, nouă, înfruntare.

Voi înnegri, probabil, multe file Cu versuri sau banale sau subtile, Iar între paginile mele de album (Ce bine că e – totuşi – chiar antum!)…

Deci toate-aceste noi itinerare, Nu chiar celeste, însă temerare, S-or strânge într-o, cam micuţă, carte, Pe care-o voi lansa cândva… spre Marte!!!

Deci călărind cel Pegas, în buiestru, Mă voi simţi cumva… extraterestru!!!

58

21.08.2015 Vaslui. Expoziția de grafică satirică: „Nicolae Viziteu-70” a fost un minunat prilej de întâlnire a publicului vasluian cu unul dintre membrii ALPI, foarte apreciatul grafician Nicolae Viziteu-NeVe, aflat acum şi în postura de scriitor. El şi-a lansat, cu acest prilej, al cincilea volum intitulat: Mizaţi pe NeVe! Foto: Val Andreescu

Miercuri 26.08.2015. Sala de protocol a Pensiunii „Aristocrat” din Iaşi. A doua lansare de carte a colegului nostru Dan Teodorescu:Meridianele Sportului Ieşean. Aici înconjurat de colegii şi prietenii din APLI.

59

Legea falimentului personal pe ĂŽn]elesul tuturor 60