Revista Booklook, nr.40, Iasi

Asociaţia Literarã „Pãstorel” Iaśi

Revistã internaţionalã de literaturã umoristicã Nr. 20/2016 (40) Serie nouă

04.06.2016 Muzeul Unirii-Iaşi Membri APLI şi ai Universului Prieteniei au participat la festivitatea lansării volumului"Codrul secular Slătioara, perlă pe Suha Bucovineană” a colegului şi prietenului nostru, profesorul Vasile Deacon Foto Rodica Rodean

Şedinţa ALPI din 12.06.2016 Participanţii şi invitaţii au avut prilejul să primească şi cartea: Jos pălăria! Trece EPIGRAMA, lansată de colegul şi prietenul nostru, domnul psiholog dr. Gheorghe Bălăceanu.

SUB SEMNUL LUI 40 SĂ PETRECEM

SONET ANIVERSAR (necanonic)

În cinstea numărului patruzeci S-au adunat, pe dată, buclucaşii Scoţând voioşi floretele din teci, Aşa cum fac, de secole, toţi aşii.

Ce tineri şi entuziaşti păream Cu zece ani în urmă când buluc Lansam în lumea largă un Booklook Deşi peste şaizeci cu toţii-aveam.

Chiar dacă nu e vorba de un meci, Aşa cum se întâmplă cu fruntaşii, În cinstea numărului patruzeci S-au adunat, pe dată, buclucaşii.

Doar prin talent şi nu-ncercând vreun truc Să aibă-un rost în lume ne doream, De umorişti iubit, clar, îl voiam Şi luptător, precum un vechi haiduc.

Iar, de nu vrei cu noi să te întreci, Căci nu se pune nimeni cu abraşii, Te invităm, c-un zâmbet, să petreci, Cum sigur vor dori mai toţi poznaşii,

Trecut-au iată anii, un deceniu, Booklook-ul nostru dovedind chiar geniu A adunat din lume scriitorii,

În cinstea numărului patruzeci!

Condeiele acide, creatorii Cei care-n viaţă luptă cu umor De rele să ne scape. Bravo lor!

Eugen Deutsch

M. Batog-Bujeniţă

„BOOKLOOK” – publicaţie trimestrială de umor DIRECTOR: Mihai Batog-Bujeniţă REDACTOR-ŞEF: Eugen Deutsch SECRETAR DE REDACŢIE: Mihai Haivas COLEGIUL REDACŢIONAL: George Roca (Australia), Dorel Schor (Israel), Georgeta Resteman (Bucureşti), Gheorghe Bălăceanu ADRESA REDACŢIEI: Str. GEORGE COŞBUC nr. 19 IAŞI c.p. 700469; e-mail bmb.curs@yahoo.com; mihai_haivas@yahoo.coom Revista se distribuie gratuit. Atât redactarea cât şi colaborările sunt onorifice.

Materialele din revistă pot fi preluate de către alte publicaţii cu specificarea sursei şi comunicarea la redacţie.

Foto şi desene: sursa internet, autori necunoscuţi, cărora le mulţumim.

Acest număr al revistei este onorat de participarea cu lucrări ale maeştrilor graficieni: Costel Pătrăşcan, Edi Mattes, Andy Ceauşu, Cristi Vecerdea, Gheorghe Bejenaru şi Nicolae Viziteu

Revista Booklook face parte din Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor

SĂ CIOCNIM 40 DE PAHARE LA BUCLUCAŞA ANIVERSARE!!!

Luna ianuarie, anul 2007. Un grup de entuziaşti creatori de umor, cam toţi sexagenari, prin urmare, fapt cu atât mai de mirare, ştiute fiind comportamentele caracteristice acestei vârste, se întruneau la sediul de atunci al Cenaclului Academia Liberă „Păstorel” unde au început discuţiile pentru editarea unei reviste de profil.

Cum respectivele dialoguri nu s-au lăsat cu victime, deşi nu au lipsit deloc părerile contradictorii pe temele inerente cum ar fi titlul revistei, formatul, numărul de pagini ori conţinutul şi cu toate că, aşa cum este firesc într-o lume a creatorilor, nu au lipsit, deşi nu le duceam dorul, nici micile trădări din interior, considerate a fi cele mai delicioase, revista apărea, spre bucuria sinceră a majorităţii, în luna martie a acelui an.

Era precum vestitul pui al cămilei! Nu tocmai frumos, însă iubit şi răsfăţat de noi, părinţii lui! Ne lipsea nu numai experienţa ci şi îndemânările specifice, ne confruntam cu o criză a graficienilor iar colaborările erau mai mult întâmplătoare deoarece nu auzise încă nimeni de noi. Abia acum ne-am dat seama de avantajele vârstei pe deplin mature. Aveam un mare antrenament la decepţii, deci, nu ne-am descurajat şi am continuat. În primul rând învăţând din mers cum se fac unele lucruri. Cert este că în al doilea an de la apariţie, Uniunea Epigramiştilor din România a considerat că ne poate acorda diploma pentru cea mai bună revistă de umor a anului, editată în cadrul acestei organizaţii. Nu, nu ne-am umflat în pene, deoarece ne-am dat seama că abia de acum avem o mare răspundere faţă de cititorii noştri.

Pe moment însă eram avantajaţi de faptul că această distincţie ne dăduse un gir în faţa creatorilor de umor din ţară dar şi din străinătate şi, în consecinţă, atrăgeam distinşi colaboratori, unii dintre aceştia nume grele în arealul foarte volatil al umorului.

Oricum noi ne propusesem încă de la început ca în paginile revistei să nu apară nici vulgarităţi, nici controverse şi nici atât de obişnuitele înţepături mai mult sau mai puţin corecte la adresa colegilor noştri. Deviza noastră a fost întotdeauna: noi vrem să râdem, nu să înjurăm! Nu am făcut rabat nici atât de tentantelor trimiteri la mediul politic, în primul rând pentru că nu era nici pe departe atât de savuros precum se credea, iar patimile, atât de puternice în domeniu, puteau duce oricând la deprecierea creaţiei. În anul 2012, în urma reorganizării administrative a Cenaclului şi prin apariţia Asociaţiei Literare „Păstorel” Iaşi, revista s-a redefinit devenind o revistă internaţională de umor de limbă română, în componenţa colegiului de redacţie fiind şi scriitori de gen din alte spaţii geografice. Acum, la zece ani de la apariţia primului număr, într-un context în care presa scrisă, în general, trece prin serioase încercări de supravieţuire, ne bucurăm că putem edita numărul al XL-lea al revistei şi nu uităm să vă mulţumim pentru acest fapt, dumneavoastră, dragi colaboratori, însă, în primul rând Măriei Sale Cititorul îi facem adâncă plecăciune.

Colegiul de redacţie al revistei Booklook

DE SUPLE VERSURI… PENTRU BOOKLOOK-ASHE UNIVERSURI La început a fost cuvântul, Rostit cu sentiment de Eva Pe când sorbea din măru-i seva… Şi-a apărut în zări pământul!

Jucându-se subtil cu lira, În stilul unui Cyrano Dar neuitând de qui-pro-quo Au introdus pe rol satira!

Când s-a schimbat astfél decorul N-a fost prea multă veselie; Atunci Adam, cu fantezie, A inventat, isteţ, umorul!

Alţi scriitori, curtând doar proza, Dar atacau ca paladinii, Nu se sfiau s-ascută spinii Când parfumau cu stil… chiar roza!

Mult mai târziu, lărgindu-şi gama, Dorind ecou universal, Un tip cu aer… marţial A inventat, brav, epigrama!

Când Dante se plimba cu barca Prin Paradis sau prin infern Spre a crea ceva etern Sonetu-l inventă Petrarca!

Poeţi vestiţi ştiindu-şi ţelul, Urând poemele prolixe Se delectau cu forme fixe Când şlefuiau, atenţi, rondelul!

Şi-acum…

Să trecem iute în revistă Echipa cea avangardistă: Ea nu e, totuşi, elitistă Dar, evident, cam… futuristă!

E suplă ca o pianistă, Vivace ca o chitaristă, Sonoră ca o bateristă Iar, uneori, cam… trombonistă!

E poate,-un pic, malagambistă, Dar nu chiar suprarealistă Şi, sigur, nu e dadaistă, Chiar de se simte-un pic… lingvistă!

Nonconformist şi-un pic rebel, Purtând cu măiestrie lama, Golind cu străşnicie crama, Lupta (cu... sete!) Păstorel!

Aici prin Iaşi, urmându-şi dorul, Un grup de vajnici spadasini, Geloşi pe cerbii carpatini, Râvneau să-ntreacă-n zbor… condorul!!

Uzând talentul ca pe-un truc Luând drept pană un… arcuş Au început un dur urcuş Şi-atunci… intrară în BOOKLOOK!!

Nu se doreşte duelistă Fiindcă este pacifistă; Cu alţii nu-i antagonistă Deşi… sunt unii ce insistă!

Nu-i, de aceea, nihilistă Sau, şi mai rău, militaristă, Ci se doreşte o stilistă Modestă… totuşi modernistă!

E, într-un fel, chiar hedonistă, Dar, cum se ştie, e-o artistă De top şi, profesionistă, E-n lumea ei… protagonistă!!

Eugen Deutsch

SUB SEMNUL LUI 40

Femeia la patruzeci de ani Acuma douăzeci de ani Îi dam potenţă, voia bani.

Iar azi, să vezi inconsecvenţă: O-ngrop în bani şi vrea potenţă!

Gheorghe Suciu Femeia la 40 de ani E ca şi vinul bun, sadea, Din viţă nobilă şi pură.

Ce mulţi bărbaţi ar vrea să-l bea...

Dar nu toţi ţin la băutură!

Nicolae Bunduri Menaj fericit Nepreţuind lucruri deşarte, În căsnicie şi-au adus: Ea - 20 de ani de carte, El - 20 de ani în plus!

Aurel Iordache Unei doamne La vârsta ce şi-a stabilit E-o cale-atât de lungă, Că 60 ani i-au trebuit La... 40 s-ajungă!

I.Berg Idilă Pluteam de drag în noapte pe alei Şi ne iubeam ca vechii castelani...

Bogată ea de 20 de ani, Eu - tinerel de 20 de... lei.

Tristan Corbiere traducere de Aurel Iordache

Rondelul epigramistului Acuma patruzeci de ani, Aflându-mă la un ospăţ, Am scris mici versuri, din răsfăţ, Pe o hârtie de doi bani.

Cu epigrama-n vârf de băţ, Mă şi vedeam printre titani Acuma patruzeci de ani, Aflându-mă la un ospăţ. Şi din iubire pentru fani, Am scris mereu, mereu, să-nvăţ, Tot atacând, am şi duşmani, Doar poanta n-o pot ţine-n băţ Că nu mai am patru'j de ani.

Laurian Ionică "Love story" În geana unei seri de vară Am sărutat o domnişoară, Plătind pornirea îndrăzneaţă Cu... patruzeci de ani de viaţă!

Ilie Ciobescu Dragostea La şaisprezece ani e vis!

La douăzeci - un drum deschis!

La patruzeci e nebunie!

La şaptezeci - o comedie!

Miltiade Ionescu Mucenicii şi cele 40 de pahare Cum să vă explic eu vouă, Este mult prea mult, socot: Am ajuns la treize’ş’nouă Şi vă jur că nu mai pot!

Gârda Petru Ioan

SUB SEMNUL LUI 40 (Revista BOOKLOOK la nr. 40) SONET „BOOKLOOK”-aş

RONDELUL JUBILEULUI

Am defilat sub steagul ,,Păstorel” Şi timp de zece ani, pe-aceeaşi pistă Noi am lansat o falnică revistă Cu proză, epigramă şi rondel.

E-acum, în prag de jubileu Revista noastră colorată, De ani de zile editată, Având umorul drept nucleu.

În patruzeci de numere există Caricaturi şi-umor de-nalt nivel, Pe viitor având un nobil ţel: Să fie prima-n top pe orice listă!

De cititori apreciată Să se observe nu e greu E-acum, în prag de jubileu Revista noastră colorată.

Hulită uneori doar de duşmani V-asigurăm pe toţi: acest Booklook Mereu va fi în frunte zeci de ani

De patruzeci de ori, mereu, Ea spre eter e îndreptată, Iar, ca o jună-mbujorată, Se pregăteşte de dineu…

Şi-aprecieri vor curge pe uluc.

Primită foarte bine şi-n afară Revista-fanion e brand de ţară. : Mihai

Acum în prag de jubileu.

Vasile Larco

Haivas

Umoriştii de la ALPI cu BOOKLOOK la numărul 40 C-avem umor şi că iubim La vârsta noastră, pas cu pas Putem oricând să dovedim…

La câte numere am tras!

Muncă în echipă Exact ca şi albinele din stup, Când vine muza, hop şi noi pe „pistă”, O atacăm şi tragem toţi în grup La fiecare număr… de revistă. În meciul umorului, la repriza 40 Booklook pe orişiunde s-ar afla, Umoru-i fin câştigă triumfal Nu doar la noi acasă ci şi la Înalt nivel internaţional!

Gheorghe Bălăceanu

BOOKLOOK - 40 Reper pe scara de valori, Ne-ai încântat de-atâtea ori!

Confraţii, chiar şi consacraţii, Doresc mereu să-ţi intre-n graţii!

Mihai Stancu RECOMANDARE ANIVERSARĂ Pentru-a alunga necazuri Care vin pe voi buluc, Nu mai faceţi multe nazuri Şi citiţi mereu ... Booklook!

Elena Mândru FELICITARI! Măi să fie, măi să fie, Mă întreb puţin năuc: Cum adică bucurie, Ataşată la... Booklook?

Mihai Caba

RĂVAŞE… BUCLUCAŞE

LA MULŢI ANI, BOOKLOOK! Acum, când toată Ţara Românească E răvăşită... ca la balamuc Şi nu mai ştie omul să zâmbească Vă dau un sfat: Citiţi, vă rog, Booklook!

INVITAŢIE LA… BOOKLOOK! Acum, când nu doar Ţara Românească, Ci lumea toată e... un balamuc, Am vrea ca omul iarăşi să zâmbească...

Deci nu mai faceţi, doar... citiţi Booklook!

De 10 ani se străduiesc o mână De oameni iscusiţi ce te seduc Cu-al lor umor, de râzi o săptămână Chiar dacă-n treacăt răsfoieşti... Booklook.

Căci nu-n zadar, de zece ani o mână De umorişti se zbat şi vă seduc, Încât uitaţi oricând în săptămână, De mici necazuri, doar citind Booklook!

Iar de te-afunzi mai aprig în lectură Şi la-nceput te dai, mă rog, haiduc, Îţi spun cinstit, te iau dureri de gură De-atâta râsu’-plânsu’ din... Booklook.

Şi lesne vă daţi seama din lectură Că umoristul e ca un haiduc, Ce nu din simplu spirit de-aventură Se ia de gât cu răii în Booklook!

Eu serios vă spun, căci nu fac glume, (N-am interes să fac nici un ciubuc! ) De-ar şti mai marii, cred c-ar face spume La câte ace-şi iau de la... Booklook.

Trudind la modul serios cu glume, Câştiguri n-are, doar un mic „ciubuc”: Să-i vadă dezumflându-se în spume Pe cei ce îi înţeapă în Booklook!

Nu doar atât, dar azi, în România, Toţi parveniţii, hoţii ne traduc. Şi manelişti de mână cu prostia, Încondeiaţi artistic în... Booklook.

Şi după cum se pare, România, Nu-i locul unic unde ne traduc Perverşii, troglodiţii şi prostia, Ce intră tot mai des şi în Booklook.

Deci hai să râdem! Cei ce ne provoacă, Subtil, să nu uităm că ne conduc Mulţi dobitoci, ne descreţesc o leacă Şi fruntea-ntunecată cu... Booklook.

Lovind cu sete-n cei ce ne provoacă, Cu râsul, dacă-n râs ne tot conduc, Om răsufla mai uşuraţi oleacă Făcându-i de tot râsul în Booklook.

Veţi spune, poate, că-s oportunistă, Că-n versul meu elogii vă aduc: Nici vorbă, sunt eterna optimistă Urez din suflet: La mulţi ani, Booklook! 

Cum modestia-i pentru ştim noi cine, Elogii merităm de ni se-aduc, C-am dobândit o mică faimă-n fine...

Internaţională, cu Booklook! 

Georgeta Resteman

Gheorghe Bălăceanuu (parodie după Georgeta Resteman)

AVATAR… INVERS 10 ANI DE BOOKLOOK O navă mai acătării Acum 10 ani şi-o vară plutea spre capătul zării Am văzut întâia oară până la ramura aceea de măslin Cum un om c-un simplu truc în căutarea unui nou destin…

Te atrage în Booklook…

Apoi pe muntele Ararat Noe a acostat De atuncea în răstimpuri cu grădina lui zoologică 40 de anotimpuri pe care adunase după o anume logică Am zâmbit cu-ntregul CUC având un anume scop: Când am dat de vreun Booklook… s-o ferească de orice potop…

I s-a întins covorul roşu la picioare C-o năstruşnică peniţă ca să coboare Deutsch, Haivas şi Bujeniţă el şi fiecare animal, Bălăceanu, Cotlarciuc important sau banal.

Intră într-un nou Booklook…

Apoi Noe le-a arătat drumul spre noul habitat Umoriştii de valoare ştiind cât de demnă e isprava Inclusiv de pe la mare de care Darwin sigur afla-va!

Cititorii şi-i seduc.

Era altfel decât cel de la Adam şi Eva La mulţi ani şi-nc-un Booklook! cărora le cam scăzuse seva.

Acum codul genetic stătea la răscruce Dan Norea fără a şti încotro s-o apuce.

Deci Terra o va lua de la-nceput Di eşti mai moali-n clanţî de la peşti la mamut… Şî n-ai ghestul „izbuc”, Atunci Noe şi-a amintit că parcă Îi mari performanţî luase o revistă în arcă Intratul în Book-Look. şi deci, dorind să se odihnească, Yorick-internet a început Booklook-ul să citească!!

Gheorghe Leu

AFTER THE BIG-BANG (Partea (IV-a) 15) SUMER În SUMER, cert, controlu-a început Căci Zeul-Şef de-acolo se fălise (Sunt texte în cuneiforme scrise!)

Că a creat un om (chiar doi!) din… lut!

17) CHINA În paralel s-a controlat şi China: Confucius a fost amfitrionul Chiar de şi taoismul-i etalonul Ce oferea (doar gratuit!) lumina.

Iar Ghilgameş eroul, se trezise Luptând cu un… potop grozav, acut, (Dup-un scenariu arhicunoscut) Ce-ar fi lovit pe-acolo pasă-mi-se!

Budismul mai dădea prin zonă tonul Dar Împăratul a stârnit pricina Clamând că „Ceru-i tatăl său!”… iar vina Acestui „Fiu” a dus-o-n ceruri zvonul…

Trimişii au intervenit pe dată Şi-având asemenea probe-au acuzat (Şi i-au trimis rapid în judecată!)

Deci solii ce s-au sesizat pe dată – Iar unii cred c-au şi… îngălbenit – Au meditat la potrivita plată;

Pe zeii dintre Tigru şi-Eufrat De o manevră foarte vinovată: Pe DEMIURG, murdar, l-au… plagiat!!

Procesul s-a desfăşurat rapid Măreţul împărat învinuit Fu pus urgent la… (cel mai mare) zid!!

16) EGIPTUL Egiptu-l adora atunci pe RA – Pseudonimul falnicului soare Dar tot poporul, de la mic la mare, Pe ISIS (o zeiţă)-o venera!

18) JAPONIA Ajunşi în Ţara Soarelui Răsare Trimişii-au fost primiţi de samurai – Mari luptători, conduşi de-un mare Crai Şi de şogunii plini de îngâmfare.

OSIRIS dirija cu-nverşunare Pe-un faraon ce tot mereu spera C-atunci când peste Nil s-ar însera O nouă piramidă va apare.

Tentante, ca şi merele din rai, Gheişele-au sosit în grabă mare Spre-a oferi – cert pline de candoare – Dovezi că au un ’nalt nivel de trai…

Trimişii, supăraţi că faraonii Ziceau că-s zei ce-ar fi creat şi leacuri – Fapt ce stârnea prin zonă mari dihonii –

Dar, cum aveau tradiţii prea rigide Şi dure – unele-mpotriva firii, (Cel mai ciudat: numitul harachiri!)

I-au condamnat (nu pentru a glumi!), Să-nfricoşeze lumea peste veacuri Jucând în filme „horror” ca… mumii!

S-a decretat, pe baze chiar solide, Că-n lume vor întra c-un paspartu Format din Ikebana şi… Haiku!

Eugen Deutsch

ÎNTOMNĂRI… CLASICE

Lasă-mi, toamnă...

Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ţi-i dau.

Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin.

Fulgeră-mi pe frunte mie.

Astă-noapte zarea-n iarbă Încerca să se sfâşie.

Lasă, toamnă-n aer păsări, Paşii mei alungă-mi-i.

Dimineaţa bolta scurse Urlete de ciocârlii.

Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi Fructele şi lasă Urşii neadormiţi, berzele neduse, Ora luminoasă.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai Plânge-n soare fum. Înserează-mă pe mine, Mă-nserez oricum.

Copacii Copacii, toamna, de durere urlă! Înfiorător de mari, de goi, de negri, Par îngeri răzvrătiţi blestemând cerul.

Ai auzit cum urlă, toamna, copacii?

Care bun arhanghel, asurzitor şi invizibil, de Dumnezeu trimis, le-a smuls plăpândele făpturi de pe ramuri?

Copacii urlă, cu braţele-ntinse, vânjoase, spre Cerul pe care nu pot să-l apuce, să-l sfarme, să-l darme...

Copacii, toamna, sunt îngeri revoltaţi...

Eugene Ionesco Revista literară a Liceului "Sf. Sava" (1927)

Ana Blandiana Upanişad sau Tratat despre echivalenţe Frunzele în ramuri? Prizoniere.

Libere să freamăte? Părere.

Liberă e frunza doar spre toamnă; Libertatea clipei o condamnă La căderea liberă, pe drumul Consumat înspre pământ şi tumul.

De iluzii, veşted se desparte Liberă o clipă,-n zbor: în moarte.

Romulus Vulpescu

În gradină Scârţâie toamna din crengi ostenite Pe garduri bătrâne, pe streşini de lemn, Şi frunzele cad ca un sinistru semn În liniştea grădinii adormite.

O palidă fată cu gesturi grăbite Aşteaptă pe noul amor...

Pe când, discordant şi înfiorător, Scârţâie toamna din crengi ostenite.

George Bacovia

TOAMNA… epigramiştilor Autumnală Cavaler fără pereche, Vântu', 'ndrăgostit lulea, Cântă frunzei la ureche Şi ea, biata, va cădea!

Mircea Ionescu-Quintus Toamnă, toamnă, toamnă Norii iarăşi se descarcă Şi acum ca astă vară.

Anotimpul ăsta parcă…

A mai fost şi-n primăvară.

Valentin Groza Toamna şi eu Merg la braţ cu Doamna, Ce-am iubit mereu, Ruginie-i toamna, Ruginit şi eu!

Arcadie Chirşbaum Toamna se numără... grevele De ce sunt toamna provocate?

Ia ascultaţi părerile Se strâng aleşii în palate Şi-acum se "coc"... durerile!

Gheorghe Gurău Studenţii toamna E un proverb ecoul vocii Ce-ţi dă senzaţii de te sperii: Că toamna numărăm bobocii Odată cu restanţierii.

Georgeta Paula Dimitriu Toamnă nudă Altă toamnă se aşterne, Frunze cad prin vii grămadă, Numai evelor moderne N-are ce să le mai cadă.

Dorina Şovre

Nostalgii de toamnă Prin frunze alergam de mână Şi m-alinta ca pe o zână Eram dulceaţa lui iubită...

Azi sunt... peltea zaharisită!

Gheorghe Gurău "Bikini" E sortit ceva s-ascunză, Ultim bastion al doamnei, Eva l-a avut din frunză Până la venirea... toamnei.

Gheorghe Suciu Toamna Se duc fetiţele, se duc, Se scutur frunzele de nuc Şi câte-o nucă pârguită Mai cade seara decojită.

Constantin Păun Toamnă Tristeţea toamnei mă-nfioară, Urâtul cearcă să mă prindă; Îl văd în frunza care zboară, Îl văd... uitându-mă-n oglindă!

Florin Iordăchescu "A ruginit frunza din vii" Toamna, prin a ei culoare, Îmi accentuează drama, Când o văd, în reluare, Cum pe faţă-şi dă... arama!

Iulian Bostan Unei încrezute cu multe toamne la număr Când o văd pe-această doamnă Ţanţoşă trecând prin zile, Mi-amintesc că-n orice toamnă Frunzele se cred acvile.

Leonida Secreţeanu

CUM POŢI FI PROST ÎN MOD LEGAL De când ieşise la pensie, profesorul Petre Codreanu se considera un om fericit. Acum avea timp pentru a se ocupa de grădină, citea cărţi pe care nu avusese vreme să le citească în anii trecuţi, stătea de vorbă cu vecinii şi mânca împreună cu soţia, doamna Cati, şi ea pensionară din învăţământ, pe terasa din spatele casei, însoţiţi întotdeauna de Bobiţă, dragul lor caniche auriu. Numele de Bobiţă îi rămăsese de la momentul când fusese adus de domnul profesor, în urmă cu zece ani, într-un prosop, iar doamna Cati privindu-i boticul umed şi ochişorii de culoarea cafelei îl botezase. Acum era un câine mare şi frumos, dar ei tot aşa îi spuneau fiindcă de-a lungul anilor le umpluse viaţa cu năzbâtiile, drăgălăşeniile şi tandreţea sa. Copiii lor erau plecaţi fiecare la casele lor, cu familiile lor, mai toţi în alte oraşe, se vedeau destul de rar, iar Bobiţă era considerat ca fiind singurul copil rămas acasă.

Doar că într-o zi Bobiţă, cu o demnitate de care numai câinii sunt în stare, s-a aşezat liniştit pe covoraşul de la intrare, a oftat şi a închis ochii. Definitiv!

Doamna Cati a ţinut-o toată ziua într-un plâns, iar domnul profesor s-a dus în fundul grădinii şi l-a pregătit pe Bobiţă pentru călătoria cea mare. Dar stătea mai mult pe acolo ca să nu vadă cineva cum boceşte şi el, om în toată firea, cu armata făcută la paraşutişti şi care acum plângea aşa cum nu plânsese nici la moartea mamei sale. Plănuia chiar să-l îngroape pe Bobiţă la umbra nucului din fundul grădinii, acolo unde dormise el vara. Însă domnul profesor avea un defect. Era unul din acei fraieri care nu vor să încalce nici o lege. Prin urmare, neştiind cât de legal este să înmormântezi un câine pe proprietatea ta, s-a dus la un avocat pe care îl cunoştea, un fost elev de-al său, pentru ca să-i ceară sfatul.

Fostul elev avea un birou de avocatură şi era acum un domn durduliu, cu o chelie avansată şi plin de importanţa binecunoscută a breslei. Domnul profesor îi plăti secretarei preţul unei consultaţii, puţin mai mic decât plătise operaţia de apendicită făcută în urmă cu douăzeci de ani, iar peste o oră era primit în audienţă şi ascultat cu o oarecare superficialitate de domnul avocat. Nu s-a mirat, deoarece nici la şcoală avocatul de acum nu era altfel.

Peste zece minute domnul avocat rosti cu vocea de barou: - Speţa despre care facem acum vorbire nu are, deocamdată, subliniez, deocamdată, nici o reprezentare legală, dar sfatul meu este să mergeţi la poliţie ca să declaraţi pe proprie răspundere că este vorba de înhumarea unui câine. Ştiţi, în alte circumstanţe, unii vecini ar putea declara cine ştie ce şi intraţi în încurcături…

Domnul profesor gândi că într-adevăr cele spuse au o logică, aşa că, imediat, se duse la poliţie unde întrebă la un ghişeu cum să rezolve problema iar acolo primi răspunsul că trebuie abordat şeful secţiei evidenţa populaţiei, el fiind singurul în măsură să ia decizii în acest sens. Găsi destul de repede biroul

respectiv unde află că şeful, singurul care avea posibilitatea să dea un răspuns, este plecat pe teren şi nu vine decât a doua zi.

Făcu o programare şi plecă acasă, destul de liniştit.

După amiază însă îl solicită pe un nepot care lucra în construcţii să-l ajute iar acesta, împreună cu alţii doi tineri, au făcut o groapă sub nuc şi au îmormântat trupul neînsufleţit al câinelui. Familia Codreanu a mai plâns un pic însă, a doua zi, domnul profesor a plecat încă de la prima oră se rezolve în mod legal situaţia.

Plăti la casieria secţiei de poliţie contravaloarea şedinţei de consiliere iar şeful de la evidenţa populaţiei l-a ascultat cu atenţie şi i-a spus că da, se poate da o soluţie favorabilă cererii, însă trebuie o dispensă de la Administraţia Cimitirelor precum că ei nu înhumează cadavre de câini. Ştiţi, doar aşa, ca să nu avem mai târziu plângeri, sublinie ofiţerul contextul deciziei luate.

Da! Şi de data aceasta logica era în frunte!

La Administraţia Cimitirelor, un domn foarte sobru i-a comunicat că ei nu se ocupă de aşa ceva, ci numai primăria, deoarece această administraţie este subordonată primăriei, fir-ar ei ai dreacu’ să fie cu toate şmenurile lor!

Probabil că domnul administrator nu era din acelaşi partid cu primarul, ceea ce ar putea explica în bună măsură supărarea domniei sale.

Deci, la primărie! Aici a plătit încă o taxă şi după numai două ore de anticameră fu primit de o doamnă de mărimea unui foişor de incendiu, lucru bine subli- niat de un uriaş coc de culoarea flăcărilor. Cam aşa avea şi temperamentul!

Ascultă spusele domnului profesor, mocnind, apoi izbucni ca o vâlvătaie: - Păi, cum, domnule să-ţi dăm noi aprobări din astea absurde!? Du-te, Doamne iartă-ne, la Direcţia Sanitar-Veterinară, că ei se ocupă de vite! Om bătrân şi îmi ocupi timpul cu prostii!

Domnul profesor plecă sfinţit la D.S-V. unde plăti o altă taxă iar o altă doamnă care de data acesta mesteca pietriş între măsele, îi spuse plină de dispreţ: - Dom’ne, te văz om cu păr alb în cap! Ce cauţi aici, cine te-a trimis!? Mergi la medicul care l-a vaccinat şi te rezolvă el!

Aaa, devenea mult mai simplu! Pe doctor îl cunoştea încă de pe vremea când Bobiţă era mic, aşa că plecă la el. A rezolvat imediat, a lăsat o mică donaţie şi cu adeverinţa de la doctor s-a dus, a doua zi, evident, la poliţie. Pe la prânz a intrat din nou la şeful biroului iar acesta impresionat de chinul omului i-a spus: - Hai, că-i bună şi hârtia asta! În maximum zece zile un agent constatator se va deplasa la adresa dumneaovastră, va face un proces verbal şi, gata, treaba-i ca şi rezolvată!

Domnul profesor ajunse acasă clănţănind din dinţi de spaimă iar doamna Cati reuşi să-l facă să vorbească, aproximativ coerent, numai după ce-i administră un păhărel de vişinată.

Pe scurt, era groasă! Agentul care va veni va constata că au fost încălcate legile iar înhumarea se produsese. Consecinţele păreau cumplite! Numai că doamna Cati, mai naivă şi total necunoscătoare a regulilor, rezolvă cu mult calm şi foarte repede situaţia.

Peste o săptămână când la poartă apăru agentul constatator, un tânăr înalt, cu chipiul pus puţin pe o sprânceană şi cu un surâs binevoitor, printre picioare i se

furişă un căţel de vreo trei luni, o frumuseţe de maidanz cu o privire ce putea topi şi calota glaciară. Or, hai să fim sinceri, inima omului, chiar dacă este poliţist, nu-i un gheţar!

Agentul îl luă în braţe, îl mângâie, iar Bobiţă, aşa se numea după cum îi spusese domnul profesor, îl lingea pe urechi cu limbuţa lui trandafirie.

Apoi agentul a aflat că nu fusese vorba decât de o mică neînţelegere, câinele avusese o criză lipotimică iar ei se cam speriaseră şi de aici toată încurcătura.

- Nimic mai simplu, rosti omul, voi întocmi procesul verbal cu cele constatate, îl voi înainta forurilor superioare şi cred că toată treaba se va încheia!

Aşa a şi făcut, a primit fără să se sfiiască o sticlă de vin de colecţie de la domnul profesor, drept mulţumire dar şi pentru deranj, apoi a plecat binecuvântat şi de doamna Cati.

Peste cam cinci zile au început însă să sosească amenzile pentru inducerea în eroare a autorităţilor şi tulburarea activităţilor oficiale cu reclamaţii nefondate.

Poate că domnul profesor nu s-ar fi îngrijorat prea mult dacă la o adunare a cuantumului amenzilor nu ar fi constatat că acesta depăşea lejer valoarea pensiei pe un an. Se sfătui deci cu soţia şi hotărâră că este cazul să apeleze din nou la avocat ca să vadă cum pot scăpa de belea.

La fel de amabil şi competent avocatul îi spuse: - Având în vedere că speţa despre care facem vorbire nu este susţinută în mod indubitabil de legi, puteţi considera că aveţi mare noroc! În caz contrar, eraţi pasibil de pedeapsă cu închisoare de la trei la cinci ani şi interdicţie de a candida la posturi publice timp de zece ani. Sfidarea sau ducerea în eroare a autorităţilor, cu premeditare şi în formă continuată, nu-i un lucru cu care să glumim! Aşa însă vom putea ataca în instanţă amenzile şi sunt sigur că vom avea câştig de cauză!

Deci, vă sfătuiesc să deschidem o acţiune în acest sens!

Cum pe domnul profesor îl durea undeva de candidatura la funcţii publice însă nu avea nici o altă idee referitoare la amenzi, plăti deschiderea acţiunii, de data asta cam cât pentru o maşină second-hand, apoi plecă, tot liniştit, spre casă.

Era oricum ceva mai puţin decât amenzile cumulate. În următorii doi ani a mers, convocat prin notificare de la tribunal, cam odată pe trimestru să asiste la şedinţele pentru dezbaterea cauzei. Avocatul, foarte şiret, amânase pronunţarea vreme de mai bine de un an pe motive de vicii procedurale, apoi a atacat cu vehemenţă lipsa legislaţiei specifice şi, la sfârşit, a avut câştig de cauză deoarece între timp s-au prescris amenzile. Victorie! Avocatul, l-a îmbrăţişat pe profesor şi i-a spus că dacă mai are vreodată probleme să-l caute fiindcă el are chiar un renume care dă greutate proceselor în care pledează.

Domnul profesor deocamdată regretă că nu-l lăsase repetent pe distinsul avocat, deşi ocazii avusese şi plecă spre casă la fel de liniştit fiindcă, în sfârşit, scăpase de nenorocire.

Sâmbătă seara a pus în fundul grădinii de un grătar şi au mâncat mici şi copane de pui toţi trei. Adică împreună cu Bobiţă Doi cum era numit acum câinele, ajuns un dulău flocos şi puternic însă la fel de tandru şi jucăuş ca atunci când era doar un căţeluş.

Euforizat puţin de berea pe care o băuse, domnul profesor îl mângâie pe cap şi îi spuse aşaa, ca între bărbaţi: - Bobiţă, sper ca de data asta să murim noi înaintea ta deoarece tu, în mod sigur, te vei descurca mult mai bine decât am făcut-o eu!

Bobiţă, o fiinţă inteligentă şi fericită din naştere, înţelese imediat mesajul şi linse mâna care-l mângâia. Pentru asta a mai primit doi mici calzi pe care i-a hăpăit (ei stau mai prost la capitolul maniere la masă), apoi s-a tolănit sub nuc şi a început să moţăie.

Avea mare dreptate! La ei, fiinţe inferioare totuşi, funcţionează doar câteva legi simple, numite ale firii, deci foarte uşor de respectat! Vai de mama lor!

Mihai Batog-Bujeniţă

Desen de Cristi Vecerdea

visuri de toamnă visuri de toamnă saci de grâu duşi la moară cu CARUL MARE tunetul-gong se trage cortina de nori pentru FURTUNA duel de titani nori trimiţând în luptă tăiş de fulger frunze pe lac bărci de salvare pentru stele-n derivă

lanuri de aur culegând recoltele secera lunii idilă-n desiş sub sărutul vântului vibrează pomii cascade în lanţ în cabana de bârne concurs de bancuri

după furtună soarele dansând un vals cu curcubeul valuri de smoală singuratică o stea înoată spre far cupe de-aramă din care sorb şi-apoi cad frunzele bete

în cinstea toamnei pădurea îşi întinde covorul roşu nouri în lac o rândunică în frac oficiază nunta. copaci prea cinici îşi dau, fără jenă, arama pe fată

alarmă pe câmp peste porumbul înalt stol de porumbei fabula lunii FURNICA ŞI GREIERUL cântând în ploaie rând în pădure veveriţe la… coadă pentru alune

regată pe lac concurente: bărcuţe contra lebede

control vamal strict DUNĂREA ALBASTRĂ la PORŢILE DE FIER

rivalitate PEŞTIŞORUL DE AUR şi-un val înspumat

lup într-o haită vântul muşcă-n neştire cu colţi de argint

zbucium în vie sprijiniţi în bastoane struguri ameţiţi.

vânt în rafale pe covorul de frunze cerbi de aramă

jocuri de ace brazi debutanţi lansează mici epigrame

nori în derivă prins de fiori, văzduhul visează stele. castane în jar pocnetele anunţă sosirea iernii. meciul anului ultimul greier sfidează primul îngheţ ultima floare scriindu-şi testamentul vă las soarele

EUGEN DEUTSCH

SENRYU – DIALOGURI (II) DAN NOREA



EUGEN

DEUTSCH

Orizonturi largi

Orizonturi largi

în jur doar deşert pentru un strop mă-nsor cu Fata Morgana

orizonturi largi – vedere din Paradis direct spre Infern

ocean săltăreţtangajul mă convinge că nordul e-n jos

orizonturi largi – din pustiu se văd zăpezi de-odinioară

orizonturi largi soţia şi-un prieten la o partidă-n trei

orizonturi largi – claustrofobii se simt prinşi la strâmtoare

Jocuri în Olimp

Jocuri în Olimp

Hera geloasă c-un platou a inventat OZN-ul

jocuri în Olimp – Jupiter lansând ferm discul soarelui

corida în Olimp toreadorul Tezeu şi Minotaurul

jocuri în Olimp – Afrodita arcaşă: săgeţi de amor

„Capacul de canal” concurs lansat de Hermes zeul hoţilor

jocuri în Olimp – Apollo arbitrează un joc polo

Astre

Astre

sânge pe omăt Orion sclipind rece în ţeava puştii

citind în stele – cei ce prevăd dezastre văd doar stele verzi

când am nevoie de un pol, mă uit către Steaua Polară

citind în stele – astrologii OZN-işti văd omuleţi verzi

lacul oglindă o fată scăldându-se-n Calea Lactee

citind în stele – Steaua Ciobanului e Mioriţa?

ACTUALITATEA LUI BRÂNCUŞI Diferenţe Sărutul meu şi-al lui Brâncuşi Nu e totuna. De exemplu Pe când al lui îl tot contemplu Pe-al meu îl pot livra acuşi...

George Corbu Destin Purtat generic de un vis Un demn gorjan din România A mers pe jos pân’ la Paris Să lamineze veşnicia.

Gh. Popescu-GER Lui Brâncuşi Cu Coloana-i, act suprem!

Tot românul e de fală.

Ce păcat că nu avem Şi coloană vertebrală!

Janet Nică Certitudine În cer Brâncuşi stă supărat Că de minciuni fiind orbiţi, În Scaune am înălţat Pleiadele de neciopliţi.

Valentin Groza Sculptură modernă Brâncuşi, cu arta lui firească, Făcut-a piatra să vorbească; Prudenţi, ciracii noii ere Au readus-o la tăcere.

Gheorghe Belei Testamentul lui Brâncuşi Ne-a deschis o mare Poartă Spre o lume diafană Şi ne-a spus: „De vreţi o soartă, Trebuie s-aveţi Coloană...!”

Marius Coge Măiastra Poanta, mai ales a noastră, E ca pasărea măiastră, Însă unii, din prostie, Vor s-o ţină-n colivie.

Nicolae-Paul Mihail (Nicomah)

Coloana…

Brâncuşi ne lasă chiar şi azi uimiţi Prin opera-i extrem de potrivită Căci şirul lung al celor sărăciţi Se-adună-ntr-o Coloană Infinită.

Masa…

Cei care de necazuri sunt pătrunşi Şi nici nu pot să dea frâu liber vrerii Par resemnaţi privind la cei „ajunşi”, Constituind o Masă a Tăcerii!

Eugen Deutsch Hologramă (lui Brâncuşi) Maestre, în lemnul visării Cuvinte-aştrenut-ai din daltă Şi faima ai dus-o, a ţării Aici şi pe lumea cealaltă.

Maestrului Brâncuşi În piatră ai cioplit din greu Şi te-ai rugat lui Dumnezeu.

Ateii, că nu ştiu de daltă, Întruna dau cu piatra-n baltă.

Mihai Haivas La Poarta Sărutului (Băieţii de azi) Când tandri sunt c-o fată mare Nu simt fiorii în spinare…

Motivul (şi de-aici necazul!): Sărută fardul, nu obrazul.

Despre „Cuminţenie” Nu fac risipă de cuvinte Cât timp conceptul este sfânt: Adam de ar fi fost cuminte Noi azi n-am fi pe-acest pământ.

Vasile Larco Maestrul Brâncuşi Cu dalta lui a meşterit (în joacă) Sărutul, Poarta şi-altele la fel; A vrut şi-o Cuminţenie să facă Dar cică n-a găsit nici un model!

Nicolae Nicolae

TORNADA LITERARĂ a lui GHEORGHE LEU SILENZIO STAMPA Ferm Darwin ne spunea odinioară Că evoluţia-i un lucru sfânt, Că tot ce este astăzi pe pământ Tot ar fi trebuit cândva s-apară, Căci fără evoluţii, pe cuvânt, N-ar mai fi fost nici ziuă şi nici seară, Nici iarnă să ajungă-n primăvară, Nici uragane, adieri sau vânt.

Ce ar fi fost cândva de C. Columb Sosea în India? Azi îmi dau seama, Nu se năşteau nici Clinton, Bush, Obama Şi-n Europa nu aveam cartofi, porumb…

Nu ne holbam tot timpul la Facebook.

Pe Terra n-ar fi fost nici un bucluc!

CERTITUDINI

ADN Mioriţa e proprietate retrocedată Adică e la fel acum ca altădată Iar vesticii ce sunt oameni corecţi Spun că suntem mioritici perfecţi.

Pornim mereu de la Mioriţa De unde ni se trage spiţa Ne place, nu ne place Asta e. N-avem ce face. În codul nostru genetic s-a tatuat Şi n-a mai plecat.

Asta e. Ce s-a schimbat? În ADN-ul acesta stăm. Şi deci procurorii îşi fac planu’ Că-s mulţi tâlhari şi ucigaşi. Însemnă c-au rămas urmaşi Din Ungureanu şi Vrânceanu…

La noi în ţară Hades a venit Să vadă ce înseamnă trai modern Dar s-a întors în grabă-n Infern…

Acolo-i mult mai bine de trăit!!

Prezentu-i un trecut neterminat Închină-i ditirambi şi osanale; Păcate de-ai făcut sunt ale tale Căci viaţa este doar ce ţi s-a dat.

Spre viitor de cauţi altă cale Să-i dai ciubuc din tot ce-ai adunat; Deci orice este tainic sau ciudat Să-ţi spună dacă totul carnaval e.

Prezentu-i azi un geam cam aburit Prin care nu poţi să priveşti afară Au fost şi zori, amiezi, a fost şi seară…

Adună-ţi anii ce i-ai risipit.

Deci vei urca, dar fără ajutor Înspre abisul zis şi viitor.

NOTĂ Grăbit să-mbrace-n rime noi tornada Lansează-n spaţii, vesel, canonada, Echilibrând-o cu… arlechinada Uimindu-ne, apoi, şi cu butada!!

Red.

UNU' MOIŞE NIMENI NU FACE CE SPUNE - Monolog despre obiceiul… "digerării kovaimi-lor"- pălăriilor Mă cunoaşteţi de-acu' de ani că sunt fanu' jurat al proverbelor şi zicătorilor, adică al vorbelor de duh; care-s expresia înţelepciunii poporului, a oamenilor simpli – putem spune – din rândul cărora, mă mândresc că fac parte şi eu. Hai să zicem, cu îndreptăţire, că majoritatea suntem dintre-ăştia. Cu toate că în ultimii ani ne cam paşte "primejdia" ca profesorii şi doctorii de tot felu' să ne depăşească numeric…; da' uite că au cam început să-i prindă pe unii dintre ei cu mâţa-n sac – îşi cumpără titlurile. Aşa ceva la noi, oamenii simpli, n-ai să întâlneşti. Nimeni n-o să se ducă să-şi cumpere titlu de "om simplu"… În primu' rând, nu ştiu dacă mulţi au bani pentru titluri, când le sunt necesari pentru trebuinţe mai zilnice… Şi-apoi, cu titlu' "om simplu" te naşti. Şi la bine şi la rău. Credeţi-mă, nu e o ruşine! Şi-acu', după obiceiu' meu cunoscut, dac-am luat niţel o vorbă-n gură, aşa… în general, hai să ne ocupăm de ceea ce vreau să vă spun "der iker"- în principal. E vorba bineînţeles tot de o zicală, o vorbă pe care o aud de mult, dar care parcă, în ultima vreme îmi gâdilă tot mai des urechea… Şi-o să vă mire, că acei care-o folosesc mai mult sunt din rândul celor "lustruiţi", adică a celor cu titluri şi tot felu' de diplome. O fac în împrejurări oficiale, când vor să-şi convingă interlocutorii (ce ziceţi de mine!?) cât de siguri sunt ei în vreo chestiune… Ca un fel de jurământ, ei n-o spun simplu ca mine – "zău", ei spun: "Dacă n-o fi aşa cum zic, îmi mănânc kova-pălăria"… De asta e vorba.

Nu contează că mulţi din cei care-o spun, o spun cu capu' gol, adică cu creştetu' descoperit. Cei ce-i ascultă îşi pot imagina că omu' cu zicala amintită o fi având acasă vreo acoperitoare a capului - şapcă, pălărie… "Ani ohel et hakova!"Îmi mănânc "kova"… "Kova" de orice fel, că la noi aşa se zice, că e şapcă, pălărie, borsalină (uite-i pe bărboşii "francofili"…), basc, fes, sau mai ştiu eu ce, totu' pentru acoperirea scăfârliei…

Cum v-am spus, în ultima vreme tot aud vorba asta cu digerarea "kovei", în discuţii de tot felu' la televizie, pe teme politice, economice sau juridice. Deunăzi a folosit-o şi o avocată a generalului Askenazi, care-a fost achitat, şi-şi ia – se pare – startu'-n politică. Mă bate gându', dacă mâncatu' ăsta a "kovei" o fi având în el şi ceva… dietetic. Mai ştii? Materialul pălăriilor, în afară de transpiraţia care se îmbibă-n ele, nu are alte grăsimi… Da' nu cred c-o fi gustos…Aiurea! N-am veleităţi de dietetician! Şi totuşi – de ce le vine oamenilor să folosească aşa de des vorba asta? Că-s doar… vorbe goale… Eu încă n-am văzut pe nimeni să se ţină de cuvânt. Dumneavoastră aţi văzut pe careva, chiar când a pierdut ceva de care era sigur că va câştiga, să-şi mănânce "kova"- pălăria, aşa cum a promis? Aiurea! "În primul rând, dacă toţi ar face ceea ce spun c-o să facă – zice prietenu' meu, Iosl - mai ales în politică, am fi cu toţii fericiţi; şi asta-i imposibil. În al doilea rând,

când ai să auzi pe cineva spunând "îmi mănânc kova" şi-ai să fii lângă el, să-i pui condiţia: «da, da' kova să fie kova-tembel…»*, şi Iosl râde satisfăcut.

- De ce, Iosele? îl întreb eu…

- Ca să le mănânce pe amândouă: şi "kova" şi tembelu'… Să nu mai rămână nimic din el! Ha, ha, ha!..., şi mai adaugă: Apropo, Askenazi…

- A, da! Crezi c-o să fie prim-ministru?

- "Ma pitom?" Ce-ţi veni? Ministru' Apărării. Nu vezi, Moişele, cum merge la noi? Toţi care-au trecut prin tribunale…, ca să nu zic mai mult…, primesc "tikim"portofolii după experienţa câştigată în… justiţie: Dery – Interne, Galant – Construcţii… Politica-i… reabilitează…

- Măi, Iosele! "Kol hakavod!" – Tot respectu'!

- Poţi să zici "Jos pălăria!" Nu-ţi fie teamă – nimeni n-o s-o mănânce…

Pentru conformitate CAROL FELDMAN, Israel *Aşa se numeşte în Israel "kova" care se poartă la lucru, pentru apărarea capului de razele soarelui.

Desen de Andy Ceauşu, Israel

SALUT, IAŞI! de George Topîrceanu Te salut, oraş romantic, plin de parcuri şi de flori Unde noaptea stau de vorbă trubadurii visători Cu tăcerea de pe uliţi, cu trecutul şi cu luna..

Te salut, oraş istoric, oropsit ca-ntotdeauna!

Tu, oraş de harnici dascăli, de poeţi şi cărturari, Leagănul atîtor gânduri şi-al atîtor fapte mari, Care-ai adunat în juru-ţi, ca un jar incandescent, Tot ce e inteligenţă, suflet mare şi talent.

Te salut, oraş din basme, cu conture iluzorii, Străjuit de şapte dealuri încărcate de podgorii!

Te salut, oraş-grădină cu castanii tăi feerici, Şi cu turnurile tale - şi cu cincizeci de biserici, Blînd oraş de-odinioară, melancolic şi tăcut, Unde fiecare piatră ne vorbeşte de trecut, Unde vechea strălucire îngropată'n pergamente, Se ridică mai curată din pioase monumente Ce-n sclipirea dimineţii despre alte vremi vorbesc: Cetăţuia... Trei Ierarhii... Sfîntul Neculai Domnesc...

Te salut, oraş al păcii, al poesiei şi-al iubirii Unde se întrec în graţii fetele cu trandafirii, Unde primăvara cerul e albastru ca cicoarea Şi din fiece ogradă liliacu'şi plouă floarea Peste ziduri învechite, peste garduri, la răscruci...

Tu, oraş cu arzătoare şi gingaşe duduci, Care-au moştenit în zîmbet ca şi'n tremurul de gene Frumuseţea legendară a femeii moldovene!

Te salut, oraş politic, unde vezi la Primărie Un primar ce vrea să plece, pe când şapte vor să vie!

Te salut, oraş romantic, înzestrat c'un Abator, Cu o Baie comunală şi... c'un ştrand răcoritor, Unde se prăjeşte'n soare, pe nisip întinsă-alene, Frumuseţea legendară a femeii moldovene!

Unde vine să se scalde orice piele năpîrlită!

Unde poţi vedea conturul unei doamne de elită Cu tricou lipit de coapse şi cu toate alea goale, Ceia ce costa pe vremuri o mulţime de parale!

Te salut cu plecăciune, biet oraş cu gura arsă, Unde apa se opreşte când Siretul se revarsă!

Unde'n fiecare curte stă la pândă o cişmea Gata să se dea la tine când o zgândăreşti cumva,

Să te umple de vreo boală şi să te nenorocească Ori cu febră tifoidă ori cu tuse măgărească!

Te salut, oraş poetic, plin de visuri şi de şoapte, Unde seara ies pe stradă păsărelele de noapte Să propage abstinenţa şi s-o răspândească'n ţară, După cum le porunceşte noua lege sanitară!

Unde şcolile sunt pline de şcolari cu caş la gură, Care vin de dimineaţa şi se pun pe'nvăţătură, Iar când ies pe poarta şcolii, cu cerneală unşi pe bot, După fiecare babă îşi scot limbile de'un cot!

Unde cu hambare pline, mor de foame-agricultorii Între cele şapte dealuri încărcate de podgorii, Şi pensionarii, bieţii, n-au nici grâu pentru colivă De când s-a iscat în lume pacostea acreditivă!

Iar morarii şi brutarii umblă fără socoteală, Să ia pielea de pe oameni, cu făină integrală!

Unde colo, chiar în Centru, e un zid pe lângă care Nici un cetăţean nu trece (ziua în amiaza mare) Fără să-şi aducă-aminte că-i dator să se oprească, Să-i aducă un omagiu, după datina obştească!

Unde muştele's deprinse la restaurant să vie, Să mănânce cu clienţii! din aceeaşi farfurie!

Te salut, oraş arhaic, plin de suveniruri sfinte!

Te salut cu toată stima, te salut şi ... n'am cuvinte.

Te salut, Iaşi. Poezia a fost publicata în "Calendarul Iaşiului" pe anul 1933.

Desen de Edi Mattes

HOROSCOP ESTIVAL Pentru turiştii de pe litoral, iată un horoscop scos din top, cu scop de lectare, că doar de asta sunteţi la mare!

Berbec – Atenţie la arderi. Nu cele interne, că n-aveţi după ce.

Este vorba să nu vă ardă soarele, că o faceţi pe propria dvs. piele!

La restaurant să nu vă ardă ospătarii la nota de plată, agenţii de circulaţie să nu vă ardă vreo amendă.

Taur – Nu disperaţi, nu sunteţi singurul căruia astă noapte i s-a furat maşina. Nu faceţi în mare scufundări prea adânci şi prea mult timp. S-ar putea ca timpul de scufundare să se prelungească la infinit. Nu strigaţi după ajutor. Toată lumea are necazuri, dar nu strigă în gura mare.

Gemeni – Evitaţi mese copioase, numai zgârci şi oase. Aţi pierdut copilul pe plajă? Căutaţi-l, nu vă apucaţi să faceţi altul! Dacă tânăra de lângă dvs. face topless, nu staţi cu mâinile în sân! Evitaţi să vă surprindă soţia admirând un corp superb de fată. Poate deveni corp delict.

Rac – Dimineaţa nu vă uitaţi în oglindă, să nu vă stricaţi ziua. Nu vă întrebaţi cine-i negresa din oglindă, sunteţi chiar dvs. Nu luaţi telefonul mobil în mare. Sub apă nu are arie de acoperire. Nu daţi înapoi, ca racul. Nici măcar sumele împrumutate.

Leu – Leul nu este o zodie convertibilă, mai ales la noi. Dacă vi s-au terminat banii, înaintea perioadei de sejur pe litoral, deschideţi cont la o bancă. Sunt multe, prin parcurile din staţiuni.

Fecioară – Este o zodie rară, m-am convins chiar aseară! Pentru doamnele care pleacă de lângă soţ după unul mai cu moţ, să nu creadă că socoteala de-acasă se potriveşte cu cea din târg. Luaţi-vă la plajă salteaua. S-o găsi cineva să vă facă safteaua…

Balanţă – Condiţia dvs. financiară este precum cea fizică, iar condiţia dvs. fizică este precară. Faceţi jogging de-a lungul litoralului, uimind cunoscuţii de pe plajă, care vor comenta la modul: „Uite că mai mişcă!”

Scorpion – Cât sunteţi pe litoral, nu este exclus ca, la serviciu, şeful să vă înlesnească un ajutor. Evident, de şomaj. Listele sunt deja făcute. Pe timpul sejurului pe litoral s-ar putea să aveţi o aventură. S-ar putea, dar s-o putea? Dacă privirea soacrei e veninoasă, nu disperaţi. Aşa sunt scorpionii.

Săgetător – Faceţi plimbări nocturne, dar evitaţi locurile întunecate. Nu de alta, dar să nu speriaţi pe cineva…Vi se va vorbi de o moştenire, la modul: „Aşa era şi taică-tu. Pe el îl moşteneşti!”

Capricorn – Micile afaceri vă merg bine, deşi mulţi consideră că sunt simple găinării.

Dacă de acasă vi se trimit bani, nu intraţi în restaurant. Lăsaţi soţia să intre… în ei! Aţi venit cu vecinul la mare, a cărui soţie nu v-a răspuns avansurilor? Luaţi-i nevestei dvs., care este capricorn, cât mai multe cadouri. Să moară şi capra vecinului.

Vărsător – Aveţi o gândire ca apa mării: limpede şi clară. Păcat că n-o folosiţi! Evitaţi să mâncaţi icre de Manciuria şi nu tot întrebaţi ce sunt alea! Dacă sunteţi singure prin staţiuni, câştigaţi, în măsura în care cedaţi. Ce… daţi?

Peşti – Damele de consum din această zodie pot servi peştii, aşa, la meserie. Mergeţi la pescuit, mai ales dacă nu e timp de plajă. Peştii se vor bucura. N-aţi văzut, când îi scoateţi din apă, cum dau din coadă?

Final, o caracteristică generală, pentru toate zodiile: veţi avea necazuri financiare! de-

Ananie Gagniuc

-

Desen de Costel Pătrăşcan

„DOAMNELE” ANIMATOAREA ŞI RROMANA, ÎN AUTOBUZ. A. (citeşte o revistă, ţinându-se de bară) R. (în spatele ei, cu două sacoşe, la fiecare frână cam… dă peste ea) A. (la al treilea ghiont, se burzuluieşte la cea din spate): Alo, magraoanca, nu te poţi ţine de bară?

R.: Nu tanti, că io mi-s cinstită, nu evoluez la bar şi la bară, ca de-alde matale!…

A. (o priveşte chiar de sus): Eşti mucalită, fă! Măcar de-ai şti cum arată un bar…

R.: Păi ce, la şatră n-avem telecolor? Şi-apoi Danciu-al meu sparge o discotecă pă seară, aşa că nu te mai da mare… Că la mata la slujbă, bani în bikini accepţi de la coloraţi, da prin mijloacele de transport faci pe maica Tereza rasista! Ptiu,’raţi ale dracu’ cu iredentismul vostru treimiist!…

A: Geaba vă zise şi Medelin Voicu să vă mai civilizaţi! Nema cultură! Nici să te ţii de scaun nu eşti în stare! Aştepţi să mă duc eu în spate, să-ţi fac loc de legănat paporniţele… Te crezi în filmul Şatra, fă?!

R.: Păi cu ce să mă ţin, albinoaso? Cu piciorul?

A.: Cine te pune să-ţi umpli două sarsanale cu zarzavaturi?! Şi vă mai văitaţi că vremuriles nu ştiu cum! Sunteţi pline de parale ca vulpea de purici!

R.: Avem parai că nu bem, d-aia! Da’ mata cam miroşi a trăscău, lele Mata Hari!

A.: Cum îţi permiţi, Pirando?! A fost ziua unei colege şi ne-a servit cu lichior…

R.: Aşa ziceţi toate! Cum vă prinde omu’ cu damfu-n nări, cum o-ntoarceţi! (cade iar peste A) A.: Decât ai debita mârlănii gitane, mai bine te-ai depune pe-un scaun… Şi află că nici mama nu-mi ţine cont cât dau de duşcă!

R.: Da’ ce, mămica matale mai respiră oxigen?

A.: De ce să nu respire, Omido?

R.: Păi la cât pari de purisană… Deh… A.: Iote, mârlanca?! Profită că nu-i nici un bărbat în autobuz, să-mi ia apărarea! Ai conversaţii cu mine, Romico?!

R.: (răstindu-se şi ea): Ce-ai cocoană, te-apucă isteria? (strănută) Vezi că scot şpraiu’!

A.: Ţine-ţi nasu-n fundul maşinii! Că arunci cu bacili în populaţia nevinovată! V-aţi emancipatără, auzi, spraiuri! Or fi d-alea de gândaci…

R.: Pardon, madam! (strănută iar) Cu d-ale de gândaci îţi dai mata’; io folosesc de frecat arangazu’…

A.: Şi vezi că-ţi ies zarzavaturile din coş şi-ni rupi ciorapii cu ele!

R.: (ridicîndu-şi fusta): Na, rupe-mi-i şi mata p-ai mei! (A., fireşte, se-ntoarce cu silă) Şi nu te lua de prazul meu, că măcar io avui gologani să mi-l cumpăr…

A.: Ce tupeu! O să-i cer şoferului să te dea jos!

R.: Păi nu te-ai holbat la faţa lui? E mai întunericit ca mine, Albă ca Zăpada…

A.: (după ce se uită-n faţă): Dracu mai ştie care, cum sunteţi! Că nici la mine la striptis, nui pot deosebi! Noaptea, toate pisicile negre…

R.: … Sunt albe! Şi-apoi, om fi noi balaoacheşi, da’ nu punem antrax pe clanţă, să vă tremure inima-n bikini !

A.: Lasă gargara şi eliberează locu’, că poate urcă unul mai bazat, care vrea să coboare cu mine…

R.: Ha! Auzi! Păi barosanii cu parai nu se uită la d’alde matale!

A.: S-or fi uitând la d’alde tine? Ha! R.: (înţeleaptă): Aş! Nici după mine nu le fug ochii, că nu ştiu ce-i calitatea! Ăia vor prospături, teteo!

A.: Pardon?

R.: Stricăciuni fragede, cocoană, paraşute de manele, geamanduri îndemânoase, nu…(o drege) doamne distinse şi respectabile!

A.: (mai mult pentru ea, tristă): Păi chiar! Vine „ora închiderii” şi n-am un suflet să-mi catifeleze apusul de soare!… Şi la câţi nu le-am îndulcit eu finişul!… Of… R.: Bărbaţii e găinari, madam! Nu văzuşi Traviata? După ce-o băgă în tuberculoză, veni tat’su şi-l luă să-l dea la şcoala de dans şi bune manere! Ptiu!

A.: Corect! (revenindu-şi ) Da’ eşti cultă, fa! Auzişi şi de Traviata! Brava!

R.: (mândră): Păi cum?! Făcui odată şi figuraţie la Chef de chef!

A.: D-apăi eu! Câţi nu trecură prin barul în care dansam! Şi ce folos: cum mă-mbrăcam, cum se uitau la alta!… (frână) R. (iar cade peste A): Scuze!

A.: Ce mai contează!… (se uită-n jur) Na, că ajunserăm la capul liniei! Nici nu-mi vine să mă duc acasă… cine mă eşteaptă? Hamsterii?!

R.: Nici mie! Că al meu luă puradeii în schimbul de noapte, să-i şcolarizeze…

A.: Hai atunci să tragem o sută de coniac, la băruleţul din staţie! Că mi se deschise pipota, fă !

R.: Da’ intră două doamne cu zarzavaturi în night-club?

A.: Azi, tocmai alea care-au păstârnac în sacoşă-s doamne, fă!

R.: Ai dreptate, fă! Şi vezi că ţi s-a pleoştit machiaju’ acela ! Refrişează-te, ’rai a dracu’ cu acuarelele tale !

A.: Da-ndreaptă-ţi şi tu dunga la ciorap! Doamne suntem, sau ce …

R.: …Creasta cocoşului?! Na, apucă şi tu o paporniţă, să părem egale…

A. (o ia): Păi nu?! Demnitate, te-am halit! ( coboară amândouă, ţanţoş) R.: Vine infanteria grea!…

A.: Şi cavaleria uşoară! (cântă cu distincţie celebrul hit „Vine poliţia şi-mi ia toată marfa!”).

In memoriam Bogdan ULMU

Desen de Gheorghe Bejenaru

UMOR DIN ARHIVE În „Iaşii de odinioară”, Rudolf Şuţu consemnează un cântecel comic, foarte în vogă în Iaşii anilor 1890. Versurile lui Ioan Ivanov, sunt puse în gura lui „Von Kalikenberg” – un calic neamţ îmbogăţit în ţara nu demult devenită Regat. „Ich, Herr Von Kalikenberg, Tocmai din Berlin alerg Mit hohe protecţion, Fur grosse concession.

Dai la mine nur parale, Şi eu faşe tumitale Alles schon und alles gut, Cum nime n-a mai făcut!

Toate nemţile vorbesc Că la ţară Românesc Toţi faliţii pot să vie, Ca să facă bogăţie.

Ist genug s-aduci în ţară Două rânduri din afară, Und mit ein solches papier Sie bekommen alles hier.

Poţi să faşi trenuri ferate, Făr-de poduri şi stricate, Tot cu gare şi canton Coperite cu carton. Şini, traverse şi şosele, Poţi să faci numai de-aşele Care pârâi şi plesnesc Când vagoanele pornesc Kilometri poţi a faşe Mii şi sute, chit îţi plaşe, Şi habar de grijă n-ai Că în veci samă nu dai.

Unii etwas se zborşesc Aber macht nichts, că-i plătesc, Vor să aibă eisenbahn Prin pustiu, în Bărăgan.

Frei sau nu frei tumneata, Asta geht mit gar nicht an, Trebue-a juca cum chintă Elementul cel german!

Pe nemţi trebuie s-ascultă,

Kleine Volker pe pământ, Bând la bere de-acum multă Şi-nghiţind ridichi cu unt.

Astă Ţară Românească Are-ntr-însa ce pofteşti, Numai oameni s-o iubească Foarte rar în ea găseşti.

Se laudă multe fiinţe Care scriu şi povestesc, Cu profesii de credinţe Cum că ţara lor iubesc.

Iar la faptă mai oricare Când îl cerci, s-a arătat, Că suge ca lipitoare Tot ce-n palmă i-a picat.

Daţi concession degrabă Ca să mă apuc de treabă, Nu mai staţi să vă ghindiţi Că mai bun n-o să găsiţi!

Asta nu-i întâia oară Care s-a văzut în ţară, Ein solche concession Făcutu-mi-l protecţion.

Wenn condiţion nu plaşe, Angenblieklieh eu prefaşe, Ca să fie-un os frumos Pentru toţi ceva de ros.

Dacă este supărare Cu obşteasca adunare, Atunci faşem altceva: Aştept pân s-o dizolva!”.

Desen de Gheorghe Bejenaru

Culeasă de prof. Vasile Deacon

14.07.2016 Sala de protocol a Muzeului Unirii din Iaşi. Evenimentul : Seară de vis organizat de Asociaţia Universul Prieteniei la care au participat şi mulţi membri ALPI s-a bucurat de un enorm succes în primul rând datorită colegei noastre actriţa Inna Paladi Foto Rodica Rodean

25.07.2016 Casa memorială „Mihai Codreanu” (Vila Sonet)-Iaşi. Membrii ALPI au omagiat memoria marelui sonetist depunând o coroană de flori la bustul acestuia şi susţinând un recital de poezie.

Foto: Elena Mândru

DIPLOME ACORDATE DE ALPI

În anul acesta ALPI a acordat diplome de excelenţă doamnei Ionela van Rees Zota din Nüremberg şi domnului Georg Barth din Pasau pentru activitate susţinută şi implicare în promovarea valorilor culturale autentice.

Diploma primită de ALPI pentru colaborare la organizarea Taberei de Creaţie şi re-Creaţie de la Brăila 2016 activitate a Universului Prieteniei aflată la a 10-a ediţie.

10.07.2016 Şedinţa ALPI în sediul BJI. Căldură şi entuziasm, cărţi noi editate, diplome şi apariţii în diferite publicaţii printre care Meridianul Cultural Românesc o revistă de cultură de prestigiu şi cu o difuzare internaţională. A revenit printre noi, după doi ani de absenţă, colegul Aurel Popescu cel care ne-a şi încântat cu câteva din creaţiile sale realizate în această perioadă.

Brăila, Lacu Sărat 24-29.07.2016 Tabăra de creaţie şi re-creaţie organizată de Asociaţia Universul Prieteniei la care au participat şi membri ai ALPI. Aici, în prima seară, la deschidere, când au fost prezentate revistele şi publicaţiile participanţilor.

Foto Rodica Rodean

14.08.2018 Sala de lectură a BJI. Noi apariţii editoriale şi noi membri participanţi la şedinţa din această lună.

14.09.2016 Sala de teatru a Clubului C.F.R. Iaşi. Într-o atmosferă de colegialitate şi prietenie colegul nostru Dan Teodorescu şi-a lansat volumul: Paşaport către neuitare. Au participat numeroase personalităţi din lumea sportului şi a culturii, membri ai Asociaţiei Universul Prieteniei şi, evident, A.L.P.I. care a acordat distinsului nostru coleg Diploma de Excelenţă Foto Rodica Rodean

EPIGRAMA GERMANĂ DESPRE FEMEI Cu oricare din femei Zile bune două ai: Una când de soaţă-o iei Şi-alta când o duci în Rai. Martin Opitz (1597-1653)

UŞOR ŞI GREU Uşor să găseşti o coroană de laur Pe capul acelui ce bun e de gură, Uşor de găsit o coroană de aur, Dar greu să găseşti un cap pe măsură.

Iohann Wolfgang von Goethe (1749-1832)

PETULCA Pierderea virginităţii A scuzat-o chiar firesc: La centura castităţii Multe chei se potrivesc.

Friedrich von Logau (1597-1653)

SFAT UNUI ENTUZIAST Vrei să urci pe culmi înalte Şi din ele te lansezi, Dar gândeşte-te încalte Cum şi unde-aterizezi.

Friedrich von Schiller (1759-1803)

DIN PĂCATE Bogăţia şi norocul Când îşi potrivesc culoarea Nu-şi împart în lume locul Cu virtutea şi onoarea.

Cristian Wernicke (1661-1723)

PĂMÂNTUL NU ESTE ROTUND Nu cred că Pământul are Marginile lui rotunde, Că în lumea asta mare Dai de colţuri pe oriunde.

Vincenz Ionaz Franz Castelli (1781-1862)

EPIGRAMA Are sigur profunzime Numai ea-i conferă cheia: Cel ce vede numai rime Nu i-a înţeles ideea.

Abraham Gotthhelf Kostner (1729-1800)

POLITICIENII E clar că urmăresc Şi ei o apă clară, Dar totuşi pescuiesc Întâi în cea murdară.

Franz Grillparzer (1791-1872)

CONSTATARE TRISTĂ Constatăm acum în viaţă Faptul trist, dar şi profund: Pleava stă la suprafaţă, Perlele se duc la fund.

Gotthold Eprahim Lessing (1729-1781)

MAREA LUPTĂ E mereu o vânătoare După ranguri şi onoare, Da-i păcat că, uneori, Proştii ies învingători.

Oscar Blumenthal (1852-1917)

DESPRE VIRTUTE Nu este chiar deloc frumos Să strici virtutea pentr-un joc, Că este mai periculos Decât a n-o avea deloc.

Iohann Gottfried Herder (1744-1803)

AZI LA MODĂ SUNT MĂGARII Să fii ales acum e greu, Că orişicât ai fi de leu, Te recunosc de rege doar Când eşti în piele de măgar.

Otto Ernst (1862-1926)

(Selecţie din volumul: Florea Ştefănescu - Epigrama germană de cinci secole, Ed. Vimar, Bucureşti, 1999)

Culese din arhive de prof. Mihai Haivas

MARK TWAIN - ARTA IRONIEI FINE * Cel mai uşor lucru din lume e sa te laşi de fumat! Eu, de exemplu, m-am lăsat de vreo 14 mii şi câteva sute de ori! * Fiind întrebat "Cum ar fi bărbaţii fără femei ?", Mark Twain a răspuns: "In primul rând, fericiţi! Apoi puţini, puţini, din ce în ce mai puţini!" * Multe lucruri aş fi fost capabil să înţeleg, dacă nu mi se explicau. * Tot ce e uman, e patetic. Sursa secretă a umorului nu e bucuria, ci părerea de rău. Nu exista umor în rai. * Fă acele lucruri de care te temi cel mai mult şi moartea fricii e sigură. * Hainele îl fac pe om. Oamenii dezbrăcaţi au deloc - sau puţină - influenţă în societate. * Cumpăraţi pământ, pentru că nu se mai fabrică. * Ai grija când citeşti cărţi pentru sănătate, poţi muri din cauza unei greşeli de tipar.  Cărţile mele sunt ca apa, cărţile marilor genii sunt ca vinul; din fericire, toată lumea bea apă. * Păstrează-ţi iluziile! După ce ţi s-au spulberat, mai poţi să exişti, dar nu să trăieşti. * Spune adevărul şi atunci, nu va trebui să ţii minte nimic. * De fiecare dată când eşti de partea majorităţii, trebuie să te opreşti şi să te gândeşti. * Femeile împart cu noi plăcerea, ne dublează necazurile şi ne triplează cheltuielile. * Rasa umana are o singură armă cu adevărat eficientă şi aceasta este râsul. * Majoritatea lucrurilor de teama cărora era să mor nu s-au întâmplat niciodată. *Exista trei feluri de minciuni: minciunile, minciunile sfinte şi statisticile. * E mai bine să taci din gură şi să-i laşi pe ceilalţi să creadă că eşti prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice îndoială.

Desen de Nicolae Viziteu-NeVe

PRINTRE EPIGRAMIŞTI: VASILE CEL MARE CRONICĂ DIN TÂRGU JIU (2016 este Anul Brâncuşi) Pocnind din praz pe lângă Jiu Nici urmă de tristeţe, Cu bravi olteni, din tată-n fiu, Aprinşi de frumuseţe.

DIN CONCEDIU În Iaşul marilor iubiri, Mă-ntorc de-atât amar de ani, Mai încărcat de amintiri Şi mult mai uşurat de bani!

STAREA ACTUALĂ A UMORULUI Eu nu lovesc precum un gâde, Dar vreau să fiu luat în seamă: Pe la priveghiuri se mai râde, Dar nu şi la o epigramă!

CONDIŢIE UMORISTICĂ De-o persoană suferindă Nu vom râde, nici de-o hâdă, Însă cine vrea să râdă Să se vadă în oglindă!

REMARCĂ UMORISTICĂ Când citesc o epigramă, Nu pierd vremea de pomană; Râd intens, de bună seamă...

Dacă-s gâdilat c-o pană!

EPITAFUL DONATORULUI DE ORGANE În Rai sunt fete minunate, Aşa cum n-am văzut vreodată Şi-aş vrea să le iubesc pe toate...

Dar cum, că inima-i donată!

AVARIŢIE Munceşte omul şi-i grăbit, Averi adună pe pământ, Dar e atâta de zgârcit, Că-şi ia şi umbra în mormânt!

TATĂ GRIJULIU Cum de vicii lumea-i plină, Grijă de fecior el are; Ca beţiv să nu-i devină, Bea şi pe-ale lui pahare.

Priveşti Coloana lui Brâncuşi, Vezi Peştera muierii, Cum varsă lacrimi celor duşi Pe Scaunul tăcerii.

Trec pe sub Poartă, stau la Masă Ca sus, pe cer, o dublă stea Perechea: mire şi mireasă Sărutul dragostei să-i dea.

Dar tot mai sus în raiul-dor, Când dă în suflete dezgheţu’ Îşi toarce-al cântului fuior Prin flori Maria Lătăreţu.

Ce-n salbă toate le adună Pe-acest sfinţit tărâm gorjean, O! Bătrâneţe, noapte bună!...

Nu dau pe tine nici un ban!

OBELISCUL LEILOR (din parcul Copou, Iaşi) Într-un parc urban cu tei, Bănci vopsite pe alei, Sunt acolo, feţii mei, Scrişi în piatră patru lei.

Stau la fel ca patru fraţi Demni, cuminţi, îndureraţi, Aşteptând ca dezlegaţi, Să-şi ia rolul de piraţi.

Dar blestemul n-o să ţină Şi vor fi din nou cu fală, Iaşul când o să devină Capitală culturală!

Vasile Larco

PROGRESELE MEDICINII ESTETICE Acum că am ieşit la pensie, îmi aduc aminte cu mare plăcere de întâlnirile cu foştii mei colegi de facultate, mai ales că ne revedem cam o dată la zece ani în oraşul în care am obţinut diploma de medic. Surprizele nu lipsesc, ba chiar sunt destule ca să avem ce discuta timp de un deceniu. De pildă Mihalache, care era un student, cum să spun, nu cine ştie ce, a ajuns conferenţiar şi, la următoarea întâlnire, profesor plin. Atât de plin încât după treizeci de ani părea mai lat decât înalt.

Sau colegul meu de grupă Sandulache, care cum necum, a ajuns să lucreze într-un oraş din Italia şi şi-a schimbat numele în San Dulaccio.

Dar astea sunt fleacuri faţă de traiectoria ascendentă a lui Grig. Grig ăsta nu a urmărit titluri universitare şi nici localităţi exotice. El a vrut să facă bani. Şi atunci s-a specializat în medicina estetică. Unde şi-a cucerit o clientelă feminină din ce în ce mai mare. Era, într-adevăr un medic de succes. Mi-l amintesc la prima întâlnire, eram cu toţii tineri şi frumoşi, dar el a apărut cu proaspăta sa soţie, o splendoare de femeie. I-am şi spus-o, la care el a replicat: - Angela este reclama mea cea mai bună.

Zece ani mai târziu, Angela arăta la fel de tânără şi frumoasă. Spun asta pentru că fostele noastre colege începeau să arate uşor obosite, cu riduri discrete în colţul ochilor.

Grig nu făcea un secret, ba chiar se mândrea cu tratamentul anti-aging pe care îl recomanda tuturor, plasând şi cartea lui de vizită cu bunăvoinţă.

Aşa s-a întâmplat mai târziu, când noi, bărbaţii, continuam în cor s-o admirăm şi so complimentăm pe Angela, în timp ce Grig, foarte mulţumit de impresia făcută, populariza succesele chirurgiei plastice şi recomanda colegelor noastre ba un lifting facial, ba injecţii periodice cu botox, după caz.

La întâlnirile următoare, pot să jur că doctoriţele, doamne respectabile, aşteptau săl revadă pe Grig, curioase şi interesate să afle ce progrese s-au mai făcut în medicina estetică. Grig dăduse lovitura. Spun asta pentru că femeia care îl însoţea era necrezut de tânără şi elegantă, poate ceva, ceva mai puţin frumoasă decât înainte, dar nu se compara cu proaspetele bunicuţe din jur.

Grig perora despre multiplele avantaje ale tratamentului cu laser, despre chirurgia ridicării pleoapelor şi injecţiile cu acid hialuronic, tehnica ridicării sânilor şi abdominoplastie. Când lumea s-a retras să bea câte o cafeluţă, l-am luat discret la o parte şi i-am spus: - Amice, ştii că eu am o specialitate apropiată de a ta. Trebuie să-ţi spun că ceva nu se leagă... Nu e posibil!

- Adevărat, a zâmbit Grig, dar te rog nu populariza. Doar ştii că succesul în carieră se datorează primei soţii şi a doua soţie se datorează succesului. Angela cea de astăzi nu e cea dinainte. E pur şi simplu alta!

Dorel Schor

CERCEL(ul) din aur al lui VALERIU Nu mai vorbesc, merţane barosane, Cum unu-l tot visez de cinşpe ani, Bairamuri, şpriţuri veşnice, friptane, Şi ţoale, să ieşi mândru pe Lipscani.

Aşa c-o s-o scurtez, fi’nd de prisos, Şi-atuncea, nu încape îndoială, Toţi am fi fost avuţi, milionari, Fără efort, sudori, fără de şcoală,

DUMNEZEU ŞTIE DE GLUME

Râzând de preşedinţi, parlamentari, Şi-am să v-o zic pe şleau, într-un cuvânt, Că El, de ne lua în serios, Era, măi frate, raiul pe pământ!...

V-aţi întrebat ce ar fi fost prin lume, Dacă prea bunul nostru Dumnezeu, N-ar fi ştiut în viaţa Lui de glume…

Păi… se-nchina şi ultimul ateu,

Numai că, mă gândesc… la o adică Şi pe un deşt, atât, de socotesc, Pe şiră simt deja cum mă furnică, Ştiind ce e năravul românesc.

Văzând la trei minute cinci minuni, Cum Preaînaltul cel mărinimos, Ne onora a’ noastre rugăciuni, Luându-ne pe toţi în serios,

Şi cât e de-ndărătnic, urâcios, Cum fraţilor, români, le poartă pică Şi cât de-al dracu-i de invidios Injurii şi blesteme când ridică…

Plus, ce palate, vile ne-ar fi dat, Şi pline şi cu vrute şi nevrute, Neveste-am fi avut, cum ne-am visat Şi peste mintea noastră de tăcute,

Noroc, însă-i că El ştie de glume, Zâmbind mereu la rugi de “buni creştini”…

Dovadă-i că suntem încă pe lume, Şi capre încă fată prin vecini!

Valeriu Cercel, Canada

BOOKLOOK-UL REMARCAT DE CITITORI (Madrigaluri; autor: prof.univ.dr. TEMISTOCLE BÎRSAN) REVISTEI BOOKLOOK Un Booklook mi-a parvenit Şi-am crezut că dau de dracu' ; Când din râs m-am potolit, Văd că-avui noroc cu sacu'!

Zburdă în BOOKLOOK umorul Ce te ia mereu la ţintă Şi te-,,mpuşcă” autorul Doar cu poantele din flintă!

Red. Booklook: AFERIM!

ANIVERSĂRI… ANIVERSĂRI… Aniversând numărul 40 Sânt mulţi ce uită pacostea restriştii Cu-acest bucluc făcut pe englezeşte Şi dacă tot din plin ne reuşeşte, Vom bea cât pentru toţi epigramiştii!

Umoriştii de la ALPI cu BOOKLOOK la numărul 40 C-avem umor şi că iubim La vârsta noastră, pas cu pas Putem oricând să dovedim…

La câte numere am tras!

Muncă în echipă Exact ca şi albinele din stup, Când vine muza, hop şi noi pe „pistă”, O atacăm şi tragem toţi în grup La fiecare număr… de revistă.

Aniversare La cenaclul ce răzbate Prin a epigramei spumă, Zece ani de-activitate Au trecut aşa... în glumă!

Nelu Ionescu-Quintus Urarea epigramiştilor prahoveni către epigramiştii ieşeni Teleajenul transmite spre Bahlui Mesajul său universal valabil: Să fie cât mai lină apa lui, Şi în curând s-ajungă navigabil!

Virgil Petcu Unui poet ultramodernist La versurile lui sublime Şi mult mai albe ca hârtia, Eu îi urez să-i crească rime Şi să-nflorească prozodia!

Aurel Tita

În meciul umorului, la repriza 40 Booklook pe orişiunde s-ar afla, Aniversare în stil propriu Umoru-i fin câştigă triumfal La nunta noastră de argint, Nu doar la noi acasă ci şi la Mi-am dus nevasta-n ţări străine... Înalt nivel internaţional!

Gheorghe Bălăceanu La cea de aur (nu vă mint), Vreau s-o aduc din nou la mine!

Aniversare Liviu Sergiu Manolache Azi, dragi confraţi, sărbătorim La aniversarea mea Cei zece ani care s-au dus...

Voi mi-aţi urat de ziua mea: La tinereţea ce-o trăim "Mulţi ani!" cu multă politeţe; Ce-nseamnă zece ani în plus?

Dobriţa Iancu Prin asta-mi dovediţi c-aţi vrea Să nu mai scap de bătrâneţe!

Urare confraţilor epigramişti Georgeta Paula Dimitriu Cum printre tineri cu elan, De Anul Nou Ca vârstă, sunt numit decan, Maestre dragă, te salut!

Eu vă doresc să scrieţi bine Şi îţi doresc, ca vechi expert, Şi să trăiţi mai mult ca mine.

Vasile Moşneanu Ani buni să ai măcar un sfert Din câte sticle am băut!

Păstorel Teodoreanu Unui umorist Privind umorul înapoi, Urarea asta să-ţi ajungă.

Să bei vin vechi, de viaţă lungă, În schimb, să vii cu... poante noi!

Traian Gărduş

UN DIOGENE LA BRĂILA

RECEPȚIE OFICIALĂ: În crama noastră-muzeu este recepționat un nou exponat, din păcate gol.

- Doctore, mă chinuie îngrozitor coloana. (Constantin Brâncuşi) - Posteritatea va crede că am avut un singur ou. (Cristofor Columb) - Prefer rima îmbrăţişată. (Veronica Micle) - Femeile cu picioare lungi, sunt cele mai bune la pat. (Procust) - N-aveţi, cumva, un foc? (Nero) - Eu sunt o excepție: mi-am făcut carul vara. (Nicolae Grigorescu) - De când cu politica, am tras poezia pe linie moartă.

[A.(carul) Păun(escu)] - Am fost corigent la zoologie şi literatură. (La Fontaine) - Am oscilat între Şcoala Ardeleană şi Şcoala Militară. (Petru Maior) - Aria cercului se bucură de o celebritate nemeritată. (Giuseppe Verdi) - Noi vrem pământ! (un extraterestru) - Nu intraţi în marile Complexe cu soţia. (Freud) - Am picat la ţanc! (Aurel Vlaicu) - Tabloul lui Dali este lipsit de simboluri. (Mendeleev) - Într-un triunghi conjugal, ipotenuza este iubită la pătrat. (Pitagora) - Când pun mâna pe un roman bun, nu-l las până nu-l termin. (Cleopatra) - Nu-mi fac planuri de viitor. (Nostradamus) - Vrem să ne păstram limba şi portul. (un constănţean - Radu Mazăre) - Ca orice om, am fost şi eu la strâmtoare. (Magelan) - Marile cuceriri le-am făcut în moteluri. (Gingis-Han) - Oştenii mei, astăzi avem exerciţii de tragere. (Vlad Ţepeş) - Am ajuns în America pentru că m-a trimis nevasta după cartofi. (Cristofor Columb) - Forma mea de protest este demonstraţia. (Pitagora) - Nu sunt de acord cu femeile care îşi spionează bărbaţii. (Mata-Hari) Frunzărite de la Mihai Frunză ***** Luni: Nevastă-mea mi-a zis scurt că vrea o rochie lungă. N-am încotro: va trebui să sparg o bancă.

Marţi: Ca vechi patriot, aş vrea să sparg o bancă românească. Imposibil! Am aflat că Banca românească este grecească.

Miercuri: La un colţ de stradă dau peste o bancă franţuzească. E bună, îmi zic. Francezii sunt de gintă latină, ca şi noi. Intru voios şi îi zic doamnei de la primul ghişeu: Bonjour, madame! Ea ţipă furioasă: Pe cine faci tu madamă, boule?! Ieşi afară! Am ieşit rapid pentru că madama pusese mâna pe un presse-papier din fontă în formă de cocoş galic.

Joi: Am decis: astăzi voi sparge o bancă austriacă. Austriecii ni l-au dat pe Mozart, compozitorul meu preferat, dar ne-au tăiat pădurile. Trebuie să-i pedepsesc! Iată şi banca! Încerc să intru, dar uşa este ferecată. Intru în vorbă cu portarul. Îmi zice că banca s-a închis pentru că a fost devalizată de directorul ei. Nemernicul mi-a luat-o înainte! Acum, nevastă-sa are o sumedenie de rochii lungi în insulele Cayman.

Vineri: Ultima mea şansă este să sparg o bancă rusească. Dacă reuşesc, va fi un act reparatoriu pentru că ruşii ne-au luat tezaurul. Am căutat toată ziulica o bancă rusească, dar n-am găsit. Cineva m-a sfătuit să merg la Chişinău. Nu pot să merg pentru că n-am paşaport.

Sâmbătă: Ca pentru orice om al muncii, este week-end şi pentru spărgătorii de bănci. Prin urmare, cobor pe furiş în pivniţă şi sparg purceluşul. Cu economiile mele dintr-un an, nevastă-mea îşi va putea cumpăra un sfert dintr-un superb bikini.

Mihai Frunză, spărgător de seminţe de dovleac

PĂSTOREL EROU DE RĂZBOI LOCOTENENTUL DE REZERVĂ TEODOREANU CĂTRE R.T.A. (Poezie scrisă de Păstorel în 1917 şi republicată în TRIBUNA - 1972) S-au împlinit doi ani de zile (Ba e al treilea-n prag) De când am stat mereu sub steag, Sub praf, sub ploi şi proiectile

Şi mă gândesc: Ce-or fi vrând oare Cu mine cei de la tracţiune?

Nu s-ar găsi vreo soluţiune Să le explic că-i o eroare?

Sub bombe ce cădeau de sus, Că tresăream şi noaptea-n vis, Crezând că sfinţii s-or fi pus Să joace-un straniu ,,law-tennis”

Să m-adresez c-un ton amabil La colonel, la regiment, Să-i spun că nu-s un element Clasificat ,,indispensabil”?

Şi lasă mingile să cadă - Incandescente curcubeie Ce cântă-n negrele tranşee Sinistra morţii serenadă.

Ceva mai mult, că-s inutil Şi că-mi dă leafă pe degeaba, Că numa-ncurc pe-aicea treaba De la-nceputul lui april.

Şi sub pământ cât timp am stat, Acolo-n adâncime, N-am plâns şi nici n-am turmentat, Am fost ,,la înălţime”,

Că sunt bolnav şi plin de toane, Că-s iritabil ca o ,,ţaţă”, Că preferam să trec ,,la aţă” Decât aici la camioane,

Ba cred că m-am şi ilustrat În luptele ce-am dus cu hunul: Ca probă nu-s nici decorat Şi n-am predat nici tunul,

Că mi-am pierdut complet fasonul, Că nu mai pot, că-mi pierd busola, Că de-oi mai sta cu camionul O să mă ducă la Socola...

Deși cu el mereu dam greş Şi rău n-aş fi făcut să-l las, Căci de la tunul de cireş Era, sărmanul, primul pas*.

Că n-oi mai sta mereu aşa, Şi-apoi regimul ăsta nu-l Mai pot răbda, că sunt sătul Etcetera, etcetera.

La un atac am fost rănit Lâng-un erou şi nouă laşi.

M-au operat, m-au schingiuit Şi-n urmă m-au trimis la Iaşi.

Nu intervin la ,,cei de sus”, Nevrând pe nimeni să jignesc, Însă gândiţi-vă că nu-s Decât un om şi-nnebunesc

Aici văzui din ce în ce Că rana mea se agrava Intervenind la M.C.G. M-au transferat la R.T.A.

Acum când nu mai e război De ce nu mă lăsaţi ,,în pace”?

Gândiţi-vă: Cu unul, doi În plus sau minus, ce poţi face?

Mi-au spus că e mai bine-aci Şi-ţi dă automobil (mă rog!), Că pot să-mi caut boala şi Că ambuscajul e ,,en vogue”.

Deci, vă supun spre aprobare Această plângere rimată Şi-aştept să-mi liberaţi îndată Hârtii de demobilizare.

Eu, neştiind atunci ce fac, Pe negândite-am acceptat, Dar mi-au venit acum de hac Şi-s tot nedemobilizat.

Dacă nu vreţi, o să uzez De al protecţiilor scut Şi tot mă demobilizez!....

Am terminat şi vă salut!

Locotenent de rezervă Al. O. Teodoreanu *) Obuzier de la '77 Selectată de Mihai Haivas

PERECHI… PERECHI

UNUI BRACONIER Pe-ascuns mergând la pescuit, Cu tolba plină se vedea...

Când s-a trezit încercuit, Din colţ în colţ o tot dădea!

FRATE CU CODRUL Foaie verde-a bobului Ce i-e drag românului Că mai gustă câte-o mură Şi se-ascunde când mai fură

UNUI PROFESOR DE MATEMATICĂ Să divorţeze, soaţa nu-i dispusă Şi-atuncea el, păstrând-o pe-avocată, A şi-aplicat, nu pentru prima dată, Iar regula cea grea... de trei compusă.

COFETARUL Îmi face creme şi glazuri Budincă, frişcă, tort de mere…

Mi-aduce multe prăjituri Şi gem… sub dânsul de plăcere.

FIDELITATEA ÎNTRE POLITICIENI E un angajament fratern Şi-i respectat cu străşnicie: Stau împreună în guvern Apoi la fel... şi-n puşcărie.

FLACĂRA VIOLET Ciorapul mov l-am pus estetic Să nu m-atace energetic Confraţii mei. Or fi în stare De astfel de atacuri, oare!?

URME ŞI URMĂRI Trăind din plin o aventură Aveau, prin mii de sărutări: Pe buze, ea, o muşcătură În timp ce el... doar remuşcări!

ÎNTÂLNIREA EPIGRAMIŞTILOR Masă mare se va ţine În localul dintre tei Unde se mănâncă bine Umoriştii… între ei.

UNUI DENTIST Crezând că-n gură am venin, Şi buzunarul cu dolari, Prea mult te-ai dovedit canin Când mi-ai extras cei doi molari!

UMORISTUL VENIT DE LA CRAMĂ Fire de-nţeles, nevasta, L-a iertat şi-n seara asta Că e calm, duios, atent Şi… musteşte de talent!

ECHIPEI NAȚIONALE DE FOTBAL De ani de zile în declin, Nicicum nu suntem un simbol; Ne bucurăm cu toți din plin Când reușim să dăm un gol!

Elena Mândru

EXCEPŢIE Vânzătorul m-a-ntrebat: Care rochie vă place?

Mi-am zis: „Iată şi-un bărbat Care vrea să mă îmbrace”!

Stela Şerbu- Răducan

NEDUMERIRE Tot mă roagă mama-soacră Şi lămâi să-i târguiesc; La ce oare-i folosesc Când şi-aşa-i destul de acră?

SPORUL DE FIDELITATE Prevăzut ca-n alte state, Sporul ăsta de pitaci, Se acordă - din păcate Numai când înghiţi şi taci!

TATUAŢII Plasând pe corp, de bună seamă, Desene mici cu vii simboluri, Ei ne confirmă că din mamă Ieşit-au cu mai multe goluri.

,,DEZBATERI” TELEVIZATE Ca-n mahala se-adună, Bârfind cu mult imbold; Le-a mai rămas să-şi pună Şi mâinile în şold!

RETORICĂ Dacă-n patria străbună, Toţi corupţii se adună Şi se-ntrec în coţcării...

Construi-vom puşcării?!

IAŞUL A RATAT CONCURSUL DE CAPITALĂ CULTURALĂ EUROPEANĂ Urbea pro-occidentală, Ridicată de străbuni, Fi-va-n U.E. capitală Când avea-vom şefi mai buni!

PROVERB ROMÂNESC ACTUALIZAT Cine-i harnic şi munceşte N-are tot ce vrea; Dar acel ce porunceşte Are leafă grea!

UNUI CUPLU GURALIV Un cuplu-am cunoscut şi eu: Vorbea mult ea, vorbea mereu; El asculta, fiind un domn, Vorbea şi el... vorbea prin somn!

UN PUNCT DE VEDERE Astăzi când e sărbătoare, Lume multă-i la vecini; Totuşi mie mi se pare Că sunt oameni prea puţini!

RĂZBUNAREA Apanajul celor care Dovedesc că nu au minte Şi-un litigiu nu-s în stare Să-l rezolve prin cuvinte!

TARE-I GREU...

De vrei să trăieşti frumos Tare-i greu pe lumea asta, Că tot omu-i mincinos Aurel Baican Şi te-nşeală şi nevasta.

Georgeta-Paula Dimitriu

OLTEANUL-SPERANŢĂ PESTE ANOTIMPURI Munceşte vara ca un rob Şi toamna strânge bob cu bob, Dar iarna, e boem, fireşte, La gura sobei... zăibăreşte!

CONFESIUNE Mi-am făcut la toate parte: Bani, iubire, ah ce trai! Şi-ar fi culmea, după moarte, Sfinţii să mă ducă-n Rai! TRATAMENT MEDICAL Merg pacienţi din cartiere La un spital să se consulte: Ajung în două de durere Şi-i scot de-acolo... în mai multe!

FĂRĂ SALVARE Lumina sfântă în popor, O are orice gânditor, Dar guvernanţii, ca generic, Au mintea plină de-ntuneric.

UNORA CE SE CRED POEŢI Vă spun cu milă, nu cu teamă Ca ritmul să rămână viu La voi şi muzele, bag seamă, Se deşteptară... cam târziu!

LA CEAS ANIVERSAR (MATEMATIC VORBIND) Booklook-ul, poate la-nceput, Nu mai încap de-acum discuţii, Probleme grele a avut, Dar Haivas le-a găsit soluţii.

Any Drăgoianu

TENACITATEA UNUI COLEG Mereu în schemă face saltul Cu toţi directorii la fel; De pleacă unul, vine altul, Iar el rămâne tot... căţel.

UNEI COLEGE RĂUTĂCIOASE Se comportă ca o ţaţă, Cum observi că sunt la sate, Iar atunci când nu-s de faţă, Mă bârfeşte... pe la spate!

UNUI TÂNĂR SCRIITOR Dorinţa ta-i bătută-n cuie, Dar am un sfat şi cred că-i just: De vrei enorm să ai statuie, La început să-ţi faci un bust!

DESTIN O viaţă eu m-am chinuit, De mi s-a dus în lume fala Şi lovituri am tot primit, Se confesa ieri... nicovala. ÎN ROMÂNIA Munca-i treabă de poveste, Astăzi importăm făină, Cam aşa de-o vreme este: Grâu puţin, enorm neghină!

AUTOEVALUARE Zi de zi, aşa simt eu, Sunt puternic lăudat Şi pot constata mereu Cresc de parcă-s... irigat!

Vasile Vulpaşu

POLITICIANUL ÎN EXCURSIE E-atent, mergând spre o colină, Cărările să nu le-ncurce, Dar nu coboară în salină, Căci e obişnuit să urce.

EPIGRAMA Mică perlă literară, Vrând să-ndrepte multe tare; Când acidă, când amară, Poanta-i cu umor şi sare.

UNUI GURALIV Spun că-ntrece des măsura, Despre el, ce-i ca o stâncă: Bine-i să deschidă gura, La dentist ori când mănâncă!

DOCTORIŢA DIN MEDIU RURAL Doctoriţa de la ţară, Harnică şi lăudată, Face muncă voluntară Doar atunci când e cu-plată.

UNUI CORUPT A stat la D.N.A. o noapte, Învinuit de multe fapte, L-au scuturat, cum e tipicul, Din buzunar să-i cadă plicul.

UNEI DIVE Diva-i sexi, e mortală Şi-i atâta de fierbinte, Că pe scenă-apare goală, Când la trup şi când la minte.

ÎNDRĂGOSTITUL PE LITORAL Dragostei îi cer iertare, Azi când părul mi-e albit, C-am plecat c-un dor la mare Şi dau zece lei pe-un… mic!

AVOCATA VIOLATORULUI - Victima l-a provocat Cu ţinuta ei sumară!

Zise doamna avocat, Cu un sân aproape-afară.

LA COMEMORAREA UNUI POET El nu era poet obscur, Ci bun, cum altul astăzi nu e, Şi când văzu puhoi în jur, Maestrul a rămas… statuie!

Sorin Cotlarciuc

UNUI PARLAMENTAR Independent şi democrat, Isteţ şi-activ precum furnica Azi, alt domeniu-a abordat.

Lansează cărţi... la ,,Mititica”.

UN ŢĂRAN DE MODĂ VECHE Luat cu treaba neglijase boala, Pe doctorii nu cheltuise bani, În loc de leac, băuse vin cu oala, Trăind bolnav... o sută zece ani!

Aurel Popescu

SALARIAT DIN BUGETUL STATULUI Eu am o slujbă printr-un şiretlic Şi nimeni pân-acum nu bănuieşte; E-adevărat că sunt plătit regeşte Dar mă obligă... să nu fac nimic!

UNEI COCHETE RESPINSĂ LA ANGAJARE De-angajatori, ea n-a ştiut Că seamă ţin, când fac punctajul, În primul rând de conţinut Şi nu-i priveşte... ambalajul.

SCHIMBARE DE MACAZ DUPĂ MĂRITIŞ Supusă şi docilă-acum pe faţă, Când data nunţii încă e incertă, Devine, măritată, o expertă Să-i toace banii lui o-ntreagă viaţă.

AGRONOM PROLIFIC El are câte un urmaş Pe numeroasele cărări, C-a fost mereu bărbat fruntaş Dar numai la ,,însămânţări”.

NOMINALIZĂRI Baroni, ce se credeau exoneraţi De taxe şi impozit pe venit, Surprinşi au fost, atunci când s-au găsit Pe ,,listele ruşinii” publicaţi.

NEBUN, DAR NU DE TOT Când soaţa, brusc, l-a părăsit Bărbatul a înnebunit, Dar nu suficient de rău Să-ţi ia nevast-acum din nou!

PROIECT DE LEGE PENTRU POLIŢIŞTI Poliţiştii-or să înveţe bine, În afară de-alte limbi străine Şi pe-a rromilor trăind pe-aici, Mult mai necesară la servici.

NEDUMERIRE Înalt, frumos ca-nfăţişare, Mereu cu soaţa la plimbare Îl vezi şi te întrebi năuc Cum de-i încape sub papuc?

CURĂŢĂTORIE CHIMICĂ Sacoul, dat aici la curăţat, Când l-am primit la termen înapoi, Privindu-l mai atent, am constatat Că s-a îmbogăţit cu... pete noi.

RIGORI PRIVIND NOII ALEŞI Dacă după primul său mandat, Un ales nu se-mbogăţeşte Cât mai are încă balta peşte, Trebuie urgent penalizat!

Mihai Stancu

SOLUŢIE IMPUSĂ Murind, un fost beţiv notoriu Nu poate fi incinerat, C-ar stinge focu-n crematoriu... Şi-atunci va fi-mbuteliat.

EPITAFUL UNUI VITEZOMAN Zace-aici un vajnic om Care-n viaţ-a depăşit Tot ce-n cale a-ntâlnit, Exceptând... un singur pom.

Dumitru Ivas

IMPARŢIALITATE Un primar bugetu-mparte, Doar corect şi-n mod egal: Ei - o parte, El - o parte, Fiind deci... imparţial.

UNEI FEMEI RELE Cu maxilar de crocodil Te poate face şi eunuc, Sau cel puţin un om debil Ca să te ţină sub papuc.

GUVERNUL TEHNOCRAT Cu ordonanţe tehnocrate, Guvernu-mi pune-n farfurie, Ca să mănânc pe săturate, O... ciorbă de tehnocraţie!

COMITETULUI OLIMPIC ROMÂNESC Le-aduc acuma un reproş Căci rezultatele mă ard; Luau mai bine şi-un cocoş La săritura peste gard.

PE CÂMPUL ROMÂNESC Cândva „Ţăranul e pe câmp” Era un joc drag orişicui, Azi jocu-mi pare fals şi tâmp...

Mă uit pe câmp: Ţăranul nu-i!

NIVELUL DE TRAI AL ROMÂNILOR Am trăi noi toţi ca-n Rai, De n-ar fi ceva pe dos Ce-i legat de-al nostru trai...

Se tot mişcă... dar în jos!

NEDUMERIRE LA VOT Cu buletinu-n faţă mă socot Să dau răspunsul bun al întrebării: Din multele partide, cui dau vot, Când ştiu că toate vor „binele” ţării ?!

SPORTIVILOR ROMÂNI CARE S-AU DEPLASAT DEGEABA ÎN BRAZILIA Au dat cu bâta-n oale Şi-n ciorba lor cu muci, Zburând atâta cale Doar pentru sâni şi buci.

BURUIENIŞ În glie buruieni de-au invadat, Recolta s-o salvăm, e-un bun moment Din câmp să le stârpim imediat, Desigur, începând din Parlament!

PRIMĂVARĂ TRISTĂ PENTRU UN BĂRBAT Flori în calea soarelui Îşi fac hora pe poteci, Numai ,,brebenelul” lui A rămas culcat pe veci.

ROMÂNUL SĂRAC LA SFÂRŞIT DE AN Viaţa-mi curge tot la fel, Sărăcia leac nu are; Trec în altul şi mai chel Cu taifun... prin buzunare!

Constantin Profir Mihai Caba

CONFRAŢILOR ŞI LANSĂRILE LOR DE CARTE RETORICĂ Dintre sute de ,,talente” Ce-şi lansează azi volume, Câte vor lăsa amprente Şi-n literatură-un nume?

POVAŢĂ UNUI COLEG DE CENACLU Când vezi că-ţi sunt mereu blocate Cărările în epigramă, Încearc-amice, de se poate, În scris să te îndrepţi spre dramă!

UNUI RECITATOR DE SERVICIU Pe mulţi începe să incite Şi-i spunem simplu ce dorim Că nu e drept, el să recite În timp ce-n sală... moţăim!

CONFRAŢILOR CE-NTIND PELTEAUA În cenaclu, vorba lungă Azi e boală cronică; Nescurtat-o să ajungă Poluare fonică!

CELOR CARE NU PROGRESEAZĂ ÎN EPIGRAMĂ Ritmul, rima şi accentul Folosite-ades greşite, Strică-ntreg aranjamentul În catrene... chinuite.

EXCES DE LANSĂRI DE CARTE Se lansează-n zbor rachete, Transoceanice la ape, Dar şi-anemice plachete Zilnic, la diverse-agape.

DUPĂ O LANSARE DE CARTE Poeta pare-acuma îndoită Că-n loc să fie numai ,,răsfoită”, Ar vrea, de-un cititor, chiar fără plată Să fie în sfârşit... ,,epuizată”!

UNOR CONFRAŢI CU PRINCIPII Clamând că au - cu multă fală Coloana dreaptă, verticală Mă-ntreb aşa, la cum arată, O fi cumva şi vertebrată?!

AVERTISMENT Cititori, băgaţi de seamă, S-a mărit menajeria: Mai există-n România Şi chinezi... în epigramă!

DEZBATERI ÎN CENACLU De voci ostile nu mi-e frică Şi le consider o favoare, Căci dispoziţa nu-mi strică, Sporind şi pofta de... creare!

CENACLUL ALPI ŞI REVISTA BOOKLOOK Primind catrene pentru publicare Voi face-o constatare Booklook-aşă: Deşi, cinci ani cenaclul nostru are La unii epigrama-i încă-n faşă.

INGRATITUDINEA UNUI CONFRATE După ce i-am corectat Prozodia - zeci de coale Azi, ca un neruşinat, A-nceput să-mi dea la gioale!

REZOLVARE CONJUGALĂ aniversară Când soţia te boceşte Că ai devenit ,,uituc”, Repede se linişteşte Dacă-n pat îi pui... Booklook!

Autor: Mihai Haivas

PILULELE DOCTORULUI ... ÎN PSIHOLOGIE ÎN SATUL MODERN La câmp ţăranul nu mai trage Din greu, dar merge bine treaba; Nici vaca-n curte nu mai rage…

Privind cum face fitness baba.

ATENŢIONARE Degeaba-l cauţi ca un tâmp Prin UE, la căpşuni, prin crame, La noi ţăranul e pe câmp…

La un concurs de epigrame.

COMPENSAŢIA MĂRIEI Pe câmp Ion la muncă-i ziua-ntreagă Şi seara cade lat pe patul rece, Iar ea se-nfurie pe el… că-i bleagă…

Dar cu „sosia” din sertar îi trece…

GRAD DE ASEMĂNARE Că e la fel în Cer şi pe Pământ, Simţim şi fără multă tevatură, Doar prin democraţie, un cuvânt…

Ce sus, în Cer... înseamnă dictatură!

INTERESUL POARTĂ FESUL Ştiind că-s fel şi fel de interese, Putem şi fără mici subînţelesuri Să constatăm că-n cazuri tot mai dese Aleşii noştri cad răpuşi de… fesuri.

ARESTAT Stresat, sătul de viaţă şi de toate, Un singur gând i-aduce alinare, Că pentru-amici va face tot ce poate… Încât să stea cu dânsul… la răcoare.

PREVIZIUNE Atunci când vom atinge-un apogeu, La fel ca-n Cer – cum prevestesc părinţii – Va fi şi pe Pământ un Dumnezeu Ce-l vor urma, să-i rupă gâtul, sfinţii.

ALINARE Plecat fiind iubitul ei departe, Se-ntinde-n pat şi îndelung suspină De dorul lui ce-o arde, dar s-alină...

Că va putea dormi... în altă parte. ÎN „MENIUL” DNA Ştiind c-ar deveni curând vetust De s-ar include simple interese Ce-ar dăuna prin scopul lor îngust, „Serveşte” doar persoanele alese.

MERITUL DNA S-apară faţa României freş, Să-ncerce-a scoate – sigur nu-i uşor – Gunoaie care stau demult sub preş Şi deranjează… pe stăpânii lor.

Gheorghe Bălăceanu

ALEXANRU HANGANU AMINTINDU-NE DE TERENTE EUFONII SURDE - Era decepţionată de el, fiindcă după ce a aburit-o la saună a şters-o.

- S-a pârlit la soare după ce s-a aruncat în mare în braţele unui salvamar.

- I-a spus instructoarei de înot că are un bazin tentant.

- A rugat-o pe bucătăreasă să-i facă nişte ouă să se poată da cocoş.

- Făcea băi de soare pe plajă întinsă de toţi.

- Era bună de gură dar de nas nu.

- Şi-a mascat bunele intenţii să sperie lumea cu ele.

- Când a simţit că taina lui răsuflă, a dus-o la vulcanizare.

- A pus remorca la maşină şi s-a dus să-i care vecinului câţiva pumni.

- Când ea i-a spus că a greşit drumul, a întors mâna pe dos.

- Ginerică şi-a dat seama că mireasa era fată mare când a văzut că n-are şi el loc în pat.

- Şi-a dat seama că a intrat în colaps când ea i-a spus că nu acolo. ***** PERPETUARE ARTIŞTI DE SUCCES Să fii cum trebuie să fii Îi vezi că-n piele nu îşi mai încap Şi cu o viaţă împlinită, După o viaţă plină de antren, Mai lasă-orgoliu pe pustii Că soţu-a strâns toţi banii la ciorap Şi fă-ţi nevasta fericită, Pe care ea i-a strâns la sutien.

Că-n lume umblă-o vorbă veche Pe care trebuie s-o ştii: Să nu te culci pe o ureche Atunci când vrei să faci copii, Că nicidecum nu-i vorbă-n vânt Că nu a existat vreodată Ureche pe acest pământ S-o poţi lăsa însărcinată!

NAIVUL ŞI FOCOASA A cucerit-o-ncet, cu luare-aminte Şi-a luat-o-acasă că-i plăcea de ea, Dar n-a ştiut că e aşa fierbinte Pân’ ce nu mi l-a fript de tot ce-avea.

UNOR ÎMBOGĂŢIŢI În viaţă, când Fortuna e cu tine Şi-ţi poartă-ncet spre abundenţă paşii Fă tot ce poţi ca să trăieşti mai bine Dar nu prea mult, că-ţi enervezi urmaşii.

POZIŢIE SOCIALĂ Pe subalternul cel supus Cu corp atletic şi frumos Patroana l-a privit de sus Doar până l-a simţit mai jos. ŞOFERUL DE LIMUZINĂ Conştiincios şi foarte dedicat, Muncind cu scopul unei bune lefi Activitatea l-a cam cocoşat La cât de mult a tot cărat la şefi.

UNUI PICTOR E-un tip de treabă, realist Şi-un suflet ca o rară floare Şi are-o mână de artist. ...Cealaltă nu ştiu de ce-o are.

UNUI APETISANT Când uneori îşi cată-n gând galoşii Se vede-n faţa lui transfigurată Că ochii lui albaştri sunt cam roşii De-ţi vine să i-i faci pe loc salată!.

ZÂMBETE PLINE DE GRAŢIE ŞI UMOR CĂSUȚA TURTURELELOR Turturel și Turturica Și-au luat în rate casă.

Nu mai au în cont nimica, Însă... viața e frumoasă!

ALOIS, FII DECENT! Mă vizitezi cam mult prea des Și îmi ascunzi un vis, un dor Spre care inima-mi dă ghes, Mă lași mai pustiit c-un zbor.

Din amintiri furi un surâs, Amurgul mi-l decolorezi.

Din când în când mă faci de râs, Pe seama mea tu te distrezi Când plec de-a surda spre un țel, Uitând de ce-am pornit la drum.

Privesc spre nou ca un vițel, Tu din iluzii îmi faci scrum.

Dar, jur c-am să te pedepsesc, Făcând icoană din prezent.

Trecutul meu ți-l dăruiesc.

Fă borș din el! Dar fii decent!

Nu-mi alunga tot ce-i frumos, Tot ce mă ține încă viu: O cupă de umor spumos Și versul... cât mai pot să scriu.

Soarele-n perdea le bate, Seara luna-i luminează.

Vor plăti o viață rate.

Numai dragostea contează! Și-au trecut vreo câțiva ani, Cu necazuri fel de fel, Iar în buzunar cu bani, Cât în ochi la șoricel.

Geaba își mai fac socoata Și tot speră în minuni, Nu mai pot să facă plata.

Când împarți, n-ai cum s-aduni! Și-au pornit în fuga mare Chiar la uliul creditor, Ca să cear-o amânare, Că de plată n-au un chior.

Uliul iute-a mirosit Că e rost de pricopseală Și, pe loc, i-a jumulit.

Azi, cei doi în pielea goală, Stau pe cracă sub frunziș, Iar căsuța lor cochetă Este loc de ascunziș Pentru uliu și-o starletă.

Ca morală scriu și plâng: Când cu ulii ai de-a face, Dacă speri, ești un nătâng!

Te înghit și, zău, le place.

Carmen Antoaneta Marcean

VAL(urile) lui ANDREESCU A LUAT...

Multe premii, masteratul, A luat şi doctoratul Şi-un decan ca soţ al ei, Cu ce are-n... bikinei.

EXPLICAŢIE E numai zâmbet, nuri şi graţii Şi o iubesc mai toţi bărbaţii, Fiindcă nu a refuzat Vreodată un bărbat... bogat!

FABULA CUCULUI Într-un oarecare huci, O familie de cuci Stă pe-o creangă mâncând nuci.

Zice cucului, o cucă, - Dă-mi te rog şi mie-o nucă Că, de foame, sunt năucă.

Cu orgoliul soţului Cucul spuse, privind şui: - Ba mai pune-ţi pofta-n cui! Ţi-am tot dat şi-au râs de mine!

Când mergi prin cuiburi străine.

Mă înşeli şi mi-e ruşine!

Ca nevastă tu nu ştii Să ai grijă de copii Şi faci multe... datorii!

- Gata! Totu-i terminat!

N-am nevastă, n-ai bărbat!

Rămân cum am fost, bogat!

MORALA: Printre noi sunt mulţi bărbaţi Înşelaţi şi-ncornoraţi Care nu pot să se „rupă” Cum s-a „rupt” cucul de... cucă.

SORA MEDICALĂ Când sora pune pasiune, Tratându-mi locul... ruşinos, Eu pot avea motiv a spune Că are-un gând... incestuos?!

URARE Domnului primar cu har Îi doresc cu-nfrigurare, Cinci mandate de primar Şi nici unul de-arestare!

POEZIA NU SE UITĂ La film cu amor şi poezii, Înfiorat, priveşte-n jos Şi-ntreab-atât de dureros: De ce nu-nvii, de ce nu-nvii?!

NULITATE? L-am examinat corect, Cu migală şi răbdare: Nu are nici un defect!

Nici vre-o calitate… n-are!

POEZIA TA… Chiar dacă-i lipsesc aspecte Şi-are, oarece, defecte, Două calităţi sunt clare: Lungă-i şi fără valoare.

Val Andreescu

Scrisori deschise din imprudenţă Domnule prefect, Vă scrie secretara primăriei Pleaşca despre informarea circulară care aţi cerut-o de am primit-o în această dimineaţă ca urmare a nopţii ce a trecut băgându-vă în istorie negativ deşi eu nu cred, că acolo e trecuţi doar morţii care a făcut câte ceva, ceea ce nu e cazul la dumneavoastră.

Domn' primar are probleme de securitatea muncii în comună, oamenii dorind să-l linguşeze prin ungere cu acele nevoi inundate pe toate drumurile şi să-l pudreze cu pene care, deşi ei ştie că sunt bănuite de gripă aviară fiind pe calea aerului, nu se lasă deci s-ar putea să fie vorba de o tentativă de omor drept pentru care s-a retras în subpatul dumnealui personal neputând fi tras de nici un organ că aia s-ar putea fi violare de persoană intimă la domiciliu de aceea îmi dictează pe mobil cele ce vă informez.

Necazurile preîntâmpinate cu acele sinistrate care s-a ajuns la Oteveu ca nişte vedete pop corn sunt vechi de demult şi ca să vedeţi şi dumneavoastră ce inundaţi răuvoitori şi obraznici s-a născut pe aceste meleaguri de oameni dar tot ce s-a vorbit a fost în defavoarea lor şi nu a lu' domn primar, crezând ele aceasta.

Doresc să vă afirm că numita Dulcă Tanţa zisă Suluca a fost inundată până la aragaz, ochiurile de deasupra, cum a precizat dar asta nu înseamnă că e caz de gravitate pe scara zero că i-a rămas casa într-o rână care prin lege de calamitate din dezastre se cheamă avariată şi nu sinistrată care se pretinde.

Că dacă ea a aprins aragazul după ce s-au supt apele explodând din ce cauză nu luăm la cunoştinţă, este problemele ei împreună cu ciupercile ce are pe pereţii casei care e mărturie că are pereţi deci, aceste crescând în pălăria şarpelui la umezeală şi după ploaie, neavând nici în clin cu astupătura la plămâni cum stimulează că are şi dacă chiar tot are poate să împărţească sănătoasă şpraiul de aer cu omul său care este bărbatul dumneaiei făcând economie de astm împreună.

Comisia, compusă din noi, a constatat că are două grinzi purtate de apă în plus, drept care acesta fiind norocul omului nu îl iei dar însă am pus-o să semneze de primire la dosar. Pe lângă toate acestea, cu cinstea pe care am folosit-o spre ajutorul nenorociţilor, i-am recuperat şi televizorul de pe şina ferată proptită din fericire în turla bisericii şi care ea refuză să-l ia în posesie zicând că este oxidat de la apă şi dacă mai exploadează încă odată. Dar asta fiind iar problemele oamenilor care fiecare face ce vrea cu bunurile lui care i-a rămas dacă a fost să rămână.

Ce-i drept domn' primar le-a zis dacă vreau vă dau, dacă nu vreau nu vă dau şi nu vă dau nimic nici de-a dracu', dar pentru că era foarte tumefiat de la nervii care l-a lovit când a văzut toţi sacii de ciment din donaţie, neîntregi, roşi şi căraţi de şoareci unul câte unul nu se ştie în care destinaţie ei fiind mai deştepţi decât omul care şoareci a distrus şi acest fax, drept pentru care trimit foarte imediat, circulara de răspuns pe şareta primăriei.

Pentru că domn primar m-a părăsit de la baterii, lăsându-mă într-o situaţie neutră cât şi foarte ultragiată pentru reputaţia de care dispun pe comună, cu acestea fiind spuse, vă asigur de toată încheierea respectelor anticipate şi de semnătura lu' domn primar pe răspunderea dumnealui chiar dacă momental cu această absenţă lipseşte integral,

Surdu Costică, Primar de primăria comunei Pleaşca Ptr.conf. Ina Simona Cîrlan-Scaietina - Veneţia

Desen de Gheorghe Bejenaru

ZICERI DIN ŞI DE LA LUME ADUNATE Cei drepţi (de la Booklook) Jorge Louis Borges Omul care îşi cultivă grădina, cum Voltaire dorea/Cel care este recunoscător că există muzică /El care găseşte plăcere cercetând etimologia cuvintelor/Doi lucrători jucând în cafenea un liniştit joc de şah /Olarul admirând culoarea şi forma/Pictorul desenând copiii din stradă/Tipograful care tipăreşte cu grijă aceste rânduri chiar de nu-i plac/O femeie şi un bărbat, care citesc ultimele strofe ale unui cântec/Cel care mângâie un animal adormit/Cel care scuză sau iartă un rău făcut sieşi/El care e fericit că există umor/El care preferă ca amicii săi să aibă dreptate/Toţi aceşti oameni drepţi, fără să ştie, salvează Lumea ! traducere Adrian Grauenfels scriitor, Israel ***** Vă felicităm pentru aniversare!

Comicul nu poate exista în afara timpului în care se naşte şi se manifestă. Contextualizarea temporală este definitorie atât pentru producătorii de comic pentru publicul larg (epigramişti, caricaturişti, umorişti etc.) cât şi pentru consumatori-percepţia şi înţelegerea comicului de către marele public fiind esenţiale întrun raport mutual care se bazează, totuşi, pe un principiu economic simplu: cerere şi ofertă.

La noi, la români, râsul a fost şi încă mai este un mod de supravieţuire, dar şi o chestiune de chemare: „În cazul poporului român avem de-a face cu o adevărată vocaţie a râsului. […] Râsul îşi semnalează prezenţa în straturile cele mai năpăstuite ale populaţiei şi în epocile cele mai tragice ale istoriei, ca un fel de revanşă asupra tuturor nenorocirilor, dar şi ca o expresie a vitalităţii irezistibile a celor oprimaţi”, Proză umoristică românească, Antologie şi prefaţă de Al. George, Ed. Minerva, Bucureşti, 1985).

Booklook este o revistă care rezistă graţie atât calităţii textelor cât şi a ilustrării grafice (superbe şi inedite coperţi!). Ne bucurăm să o citim şi să o aniversăm!

Felicitări domnilor Mihai Batog Bujeniţă, Eugen Deutsch, Mihai Haivas! Felicitări întregii redacţii şi excelenţilor colaboratori! Vivat Booklook!

Cu aleasă preţuire, prof. Bădicioiu Laurenţiu şi prof. Minea Victor, organizatori ai Festivalului Internaţional de Poezie şi Epigramă „Romeo şi Julieta la Mizil” ***** Feeelicitări cu zâmbetul pe buze! George Chelaru, cititor ***** Gânduri bune şi viaţă lungă revistei! Nu cred să fie vreun cititor care să cârtească ori să fie nemulţumit de faptul că apare; eu îmi declar, oricum, încântarea şi aştept cu nerăbdare următoarele numere! Ştefan Doru Dăncuş, scriitor ***** Fericiţi sărbătoriţi, primiţi urările mele de bine, felicitări pentru primii 10 ani ai revistei Booklook care bucură bătrânul nostru Iasi. Mulţi ani cu booklook-uri umoristice, cu directorul în plină vervă alături de minunata doamnă adevărata regină a zilelor noastre cărora le dorim din suflet să-şi serbeze cu fast si deplină sănătate a 90 a aniversare. Să ne vestească, să ne bucure şi noi să răspundem sau poate, chiar să participăm la asemenea eveniment ales. Ce frumoasă întâlnire, ce vis se va realiza. Aştept ziua si invitaţia!

Getta Berghoff scriitoare, Israel ***** Costel Pătrăşcan, grafician umorist, în stilul său inconfundabil ***** La „Venerabila” vârstă de zece ani, urez Revistei BOOKLOOK viaţă lungă, bogăţie spirituală, colaboratori „unul şi unul”, într-o Românie eliberată din marele „booklook” în care au adus-o „iubiţii conducători” postdecembrişti. LA MULŢI ANI! Ion Măldărescu, ART-EMIS Revistei "Booklook" a Asociaţiei Literare "Păstorel" Iaşi

Cu ocazia împlinirii a 10 ani de existenţă şi apariţiei a 40 de numere a excepţionalei reviste internaţionale de literatură umoristică "Booklook", trimit călduroase felicitări directorului său Mihai Batog-Bujeniţă, redactorului şef Eugen Deutsch, secretarului de redacţie Mihai Haivas şi colegiului redacţional alcătuit din George Roca (Australia), Dorel Schor (Israel), Georgeta Resteman (Bucureşti) şi Gheorghe Bălăceanu, maeştrilor graficieni şi tuturor colaboratorilor săi care scriu cu har aforisme, epigrame, povestiri satirice, poezii, amintiri şi confesiuni, dorindu-le viaţă lungă şi prolifică, muză şi condei şi continuarea cu succes a activităţii spre delectarea şi bucuria cititorilor din lumea întreagă. La mulţi ani!

Magdalena Brătescu ,romancieră, jurnalistă, cronicar dramatic, Israel ***** Revista BOOKLOOK are “doar” 10 ani de existenţă şi mulţi alţi zeci de ani - în faţă! Să le mulţumim că există şi să le dorim să ne revedem cu bine la aniversarea a 50 de ani! Salutări echipei redacţionale, care, în ciuda climatului economic dificil, găseşte resursele şi entuziasmul necesar pentru a continua un demers început în urmă cu un deceniu.

Cu această ocazie, am deosebita plăcere de a vă adresa, de aici din “Dreiflüssestadt” Passau, un cald salut de felicitare şi urarea de a vă duce mai departe, cu succes, misiunea nobilă pe care v-aţi asumat-o. La aniversarea a 10 ani de activitate, vă rog să primiţi tradiţionala urare românească de LA MULŢI ANI !

Georg Barth, publicist, Passau, Germania ***** Stimata redacţie Am primit cu multă plăcere vestea frumoasei dvs. aniversari, vă felicit şi vă doresc mult succes în continuare. Sunt sigur că şi numărul aniversar va fi la nivelul celor de până acum şi chiar mai bun, aşa cum desigur vă veţi strădui. Un gând bun şi urări de succes redactorului sef Eugen D. prietenul meu de o viaţa. Închei cu urarea LA MULTI ANI ŞI BUNI. Ing. Michael Avram - Ierusalim ***** Satira şi umorul/Dacă nu le-ncurc/Sunt sarea şi piperul/Revistei Bookllook/De zece ani convieţuiesc/În plină armonie/Satira cea ţepoasă/Şi/umorul-ironie!/De la zece mai departe/Înc-un secol şi jumate Paul Leibovici, scriitor, Israel***** Onor revistei Booklook Ca unul care am trăit experienţa editării unei reviste de umor, în 1990, (Merci, Pardon, Scuzaţi), alături de redactorul-şef Ştefan Popa-Popas, ştiu ce înseamnă bucuria reuşitei, dar şi gustul amar al falimentului financiar. Nu am rezistat decât un an. A fost o revistă de cultură umoristică ce s-a distribuit în judeţul Timiş, dar şi în câteva oraşe din judeţele învecinate, numerele estivale mergând in mare parte pe litoral.

Tocmai de aceea apreciez cu atât mai mult reuşita Dv., a celor de la Booklook, de a apare vreme de un deceniu în ciuda tuturor greutăţilor ivite pe parcurs. Şi chiar dacă la început a fost considerată o revistă "personală" sau "de familie", datorita vajnicului comandor M.B.B. şi a lui Eugen Deutsch, în timp s-a dovedit a fi o publicaţie deschisă, cu un conţinut variat , aspect plăcut si necesară în peisajul umoristic actual. Dacă până acum n-aţi fost chemaţi la DNA, ca să daţi cu "subsemnatul", înseamnă că „cineva acolo SUS vă iubeşte” şi vă poartă pe calea cea bună.

Aşadar, vă doresc să nu daţi de "bucluc", să aveţi „kerosen” din abundenţă, timp favorabil ,"trenul de aterizare” să se deschidă la nevoie şi să aveţi pistă liberă.

Voiaj plăcut şi în deceniul următor.

REVISTEI „BOOKLOOK” LA 10 ANI DE LA APARIŢIE Mulţam frumos că m-aţi chemat/La jubileu. V-am gratulat!/Şi voi mai face o urare/L-a XX aniversare.

Robul lui Dumnezeu şi al epigramei, Maestru– Senior IONEL IACOB - BENCEI Tarabostes de Banat Voievodatul 5 ***** Stimaţi prieteni

Mă bucur de realizările voastre, îmi place mult revista voastră şi vă urez succes in continuare.

Efraim Froim Israel ***** Din Adjudul Vrancei mioritice, transmitem sincere felicitări revistei BOOKLOOK, care, de 10 ani, ne încântă cu paginile sale - veritabile gale ale umorului de calitate! Transmitem cordiale salutări întregului său colectiv redacţional! Nume de marcă ale umoristicii româneşti, şi nu numai, şi-au dat dintotdeauna întâlnire în fiecare număr al revistei ieşene, ce a creat, cu fiecare lecturare, bună dispoziţie şi, de ce nu, pentru mulţi dintre noi a devenit dependenţă, o plăcută vină asumată.

Transmitem pe această cale prietenului nostru, scriitorul şi poetul MIHAI BATOG BUJENIŢĂ, sincere felicitări pentru modul în care păstoreşte această minunată revistă de umor, pentru înţelepciunea cu care ştie să strângă în jurul său oameni de înaltă ţinută morală şi scriitoricească - intrinsecul motiv de supravieţuire, iată, de peste un deceniu, a acestei publicaţii. Pentru o revistă literară şi, cu atât mai mult, pentru o revistă cu profil umoristic - BOOKLOOK - suma rotundă a celor zece ani trecuţi în portofoliu reprezintă o realizare demnă de toată admiraţia. După cum bine spune românul Râdeţi, râdeţi, că şi aşa nu mai aveţi ce pierde - rostim, din suflet, un LA MULŢI, MULŢI ANI! pe baricadele culturii româneşti contemporane!

Gheorghe A. STROIA, Armonii Culturale, Adjud, Cuptor 2016 ***** Concluzie după 10ani de ”Booklook”: Viaţa noastră zbuciumată/Ne cam răvăşeşte look-ul/Dar ne revenim îndată/Dacă răsfoim Booklook”-ul.

La multi ani revistei Booklook şi celor care o fac să dăinuie!

Cu toată stima Ioan Mugurel Sasu ***** 40 de numere implică şi posibilitatea că aţi trecut prin deşert căutând Umorul şi, precum Moise nu aţi pus piciorul în Ţara Sfânta la timp pentru că nu l-aţi trimis pe Bulă delegat. El s-a suit în copac, probabil măslin, sa nu fie calcat în picioare! Doar unul, mai puţin cunoscut la noi, numit Bujeniţă, a ajuns la Haifa şi s-a strecurat printre cei certaţi cu ei înşişi încercând să facă Pace dar nu a reuşit nici prezentându-şi soaţa ca scut. Atunci a propus un amendament celor implicaţi să se întâlnească împreună numai la comemorări! În rest fiecare pe drumul sau.

Bianca Marcovici, poetă, publicistă, vice A.S.I.L.R. Israel ***** Cifre rotunde ce însumează momente de inspiraţie, efervescenţa creaţiei ce au conturat la fel de rotund, un nucleu plin de substanţă. Şi dacă ne gândim că ele, cuvintele, bine strunite şi înveşmântate cu acele podoabe stilistice, graţie talentului celor ce compun acest nucleu reprezintă o forţă, nu ne rămâne decât să ne exprimăm, în calitate de cititori, admiraţia şi interesul pentru revistă şi să vă urăm ani plini de spor de har şi viaţă lungă Cu respect şi admiraţie, Maria Pavel ***** Revistei „Booklook” La ceasul ei aniversar,/Prinos de laude i-aduc/Şi i-aş ura mai multe, dar/ Mă tem că intru în booklook!

N. Căruceru ***** Mă văd onorat, cu ocazia aniversării, să vă urez în ebraică : "Ad Meea Ve Esrim!" – Până la 120! Aşa se urează la noi. Câţiva din ei, dacă o vrea Cel de Sus, să-mi prilejuiască şi mie cinstea, de a vă fi colaborator!

Cu prietenie, din Ţara Sfântă – unde aveţi câţiva buni prieteni, Carol Feldman ***** Stimaţi membri ai Asociaţiei Păstorel şi dragă revistă Booklook, Ca profesor ce sunt, trebuie să recunosc atracţia pentru literatura de orice fel. Acesta este cred atu-ul pe care l-am avut în privilegiul de a vă cunoaşte, de a vă asculta şi, mai apoi, de a vă

invita în rândul elevilor noştri. Recunosc, iarăşi, dublul interes: acela de a avea invitaţi cu totul deosebiţi dar mai ales acela de a promova în rândul copiilor acest gen literar!

Pentru mine Booklook înseamnă nu doar un zâmbet care îmi înseninează ziua ci, în primul rând, o lecţie de viaţă surprinsă în chintesenţa unui gând ritmat! Oameni frumoşi, spumanţi spiritual, care oferă învăţături celor care vor să le înţeleagă. Toate acestea impregnate cu spiritul deschis al şedinţelor Asociaţiei „Păstorel” m-au făcut să-mi doresc să vă ascult mai des şi să vă invit în rândul elevilor mei. La Booklook intră cine vrea, rămâne cine vrea, dar scrie cine POATE! Vă îmbrăţişez stimaţi scriitori, vă felicit pentru ieşirea din cotidianul literar şi vă mulţumesc pentru prezenţa în viaţa mea! Urez Revistei Booklook prolifică viaţă scriitoricească iar membrilor ei sănătate şi mii de înscrisuri ritmate!

Cu stimă şi deplină admiraţie, Prof.dr. Monica Luminiţa Cozmei, Colegiul Naţional „Costache Negruzzi” Iaşi ***** De zece ani se râde cu Booklook/(Şi-n ce bucluc am fi fără umor!)/Are revista asta aşa ''look'',/Că de n-ar fi, toţi am muri de dor. Viaţă lungă întru veselie, revistei, echipei editoriale şi nu în ultimul rând, directorului (încă), Mihai Batog-Bujeniţă!

Cu preţuire şi admiraţie, hlizita de la malul Mării Negre, Violetta Petre! ***** A ţine o revistă de umor într-o vreme atât de acră, este fără îndoială un gest de mare curaj.

Nu că ar lipsi subiectele, Doamne fereşte!, aş putea zice că ele chiar prisosesc în amarele noastre zile - şi mă gândesc în primul rând la gafele şi trăsnăile ce le trec prin cap politicienilor. Astfel, mai înainte de toate, o revistă de umor este o datorie faţă de societatea de azi, un mod foarte serios de a lua totul în glumă, ca să poată fi mai uşor înghiţită pastila de învăţătură a bunului simţ.

Din acest punct de vedere, „doctorul” Mihai Batog-Bujeniţă se poate socoti un om cu datoria împlinită. Şi nu ne rămâne decât să-i urăm viaţă lungă, pentru a duce până la capăt o misiune de credinţă!

Dumitru Graur, scriitor şi publicist, Bucureşti ***** La Mulţi Ani, BOOKLOOK! Va doresc succes în viitor şi mulţi ani fericiţi!

Wanda Lucaciu, Los Angeles, PR manager la www.acum.tv ***** Vă îmbratişez cu drag şi vă doresc numai bine, mult succes şi pentru aniversarea Revistei, dar şi în activitatea personală Mada Davidshon, scriitoare, Israel ***** Dragă revistă Book Look, îţi urez un sincer La Mulţi Ani! Iţi aştept apariţiile cu nerăbdare şi te citesc cu mare plăcere. Dacă nu te voi primi, va fi un mare... bucluc. Directorului, colectivului de redacţie şi colaboratorilor, le urez succese şi noi împlinuri. Din Haifa, urari de viata lunga Francisca Stoleru, scriitoare, Israel

***** BOOKLOOK! O revistă de umor cu adevărat profesionistă, având o grafică de excepţie, în paginile căreia se regăsesc mari personalităţi, valori remarcabile în arta scrisului. Cred că este unanim recunoscută în ţară şi diaspora românească, ca o revistă de top, ce face cinste oraşului Iaşi, Directorului acesteia, Mihai Batog-Bujeniţă, redactorului-şef, Eugen Deutsch, secretarului de redacţie, Mihai Haivas, cât şi întregului colegiu redacţional: cu ocazia aniversării a 10 ani de existenţă, în prim planul umorului românesc, transmit cele mai SINCERE FELICITĂRI tuturor acelora care s-au dedicat, cu dăruire şi competenţă, cauzei nobile de a da viaţă şi continuitate prodigioasă acestei reviste. Doresc viaţă lungă revistei şi tuturor celor implicaţi în acest proiect literar şi succes în continuare.

Cu toată aprecierea şi consideraţia, Vasile Vulpaşu, director revista “EPIGRAMA DE STREHAIA”. *****

La mulţi ani! Mult succes în continuare revistei Booklook şi inspiraţie celor care o redactează!

M&G Galaţi Precum Churchill, dupa Bătălia Angliei, spun si eu dupa "întâlnirile" cu BOOKLOOK: "Niciodată atât de mulţi nu au datorat atât de mullt atâtor de puţini". O mică pată de culoare în griul zilelor noastre. La mulţi ani şi multe apariţii !

Bogdan Mehedinţu, Craiova ***** Revista "BookLook"aşă la a zecea aniversare Îmi amintesc cu dor şi nostalgie când tatăl meu îmi spunea în diverse ocazii: "Ai intrat în bucluc!

Ai dat de dracu!" Nu suna deloc bine! Nici nu voiam să mă gândesc la ce mă aştepta! "BUCLUC"!

Sună ameninţător, nu? Dar şi nostim, "bucluc" semănând cu "giumbuşluc"!

Extinzând orizontul cultural, încep prin a mă gândi la "BOOK" şi la "LOOK", a arunca o privire asupra cărţii, asupra lecturii. Oare, cine îndrăzneşte azi să "trădeze" computerul şi "FaceBook"-ul şi să se dedice lecturii... intră în bucluc? Mulţi cred că da!

De aici cred, ideea d-lui Batog-Bujeniţă să se "lupte" cu acest fenomen ca un Don Quijote curajos şi ceva mai tânăr dar tot cu pălărie, dorind să dea timpul înapoi dar folosind cu pricepere totuşi, mijloacele moderne, din arzătoarea dorinţă de-a "semăna" din nou cultură pe meleagurile "defrişate"... şi încet, încet, ajutat cu pricepere de fermecătoarea sa soţie şi de mulţi colaboratori, "colegi de arme", pe nesimţite ne-au încântat inimile timp de 10 ani cu roadele "seminţelor semănate pe un ogor" puţin ostil azi.

Ce sunt 10 ani? Foarte mult pentru oricine! Gândiţi-vă la marea diferenţă dintre un nou născut şi un copil de 10 ani! La diferenţele dintre un copil de 8 ani şi la un tânăr de 18 care merge la armată! La o fetiţă de 14 ani care deja la 24 poate fi deja o tânără mămică! Sunt ani de mari împliniri şi schimbări.

Revista "BookLook" a crescut şi ea, s-a maturizat, s-a îmbogăţit cu noi sensuri şi înţelesuri, ajunge din ce în ce la mai mulţi cititori, admiratori şi colaboratori!

Drumul ei în continuare va fi acelaşi, un drum poate nu întotdeauna lin dar încununat de lauri!

Să ne trăiţi întru "BookLook" dragii noştri, încă 10 ani fructuoşi de-aici încolo iar la finele lor, sta-vom din nou de vorbă!

Eduard (Edi) Mattes, grafician, pictor, Haifa, 28.07.2016 ***** Dragi prieteni, Din experienţa proprie de vreo 17 ani ştiu ce înseamnă realizarea unei reviste de umor. De aceea nu pot decât să vă felicit pentru realizările de până acum şi să vă încurajez să continuaţi. Din câte vă cunosc, sunt convins că aşa veţi face, aşa că… SUCCES DEPLIN, CÂT MAI MULTE ŞI MAI INTERESANTE APARIŢII VIITOARE! Începând cu numărul 29, am primit cu regularitate revista pe internet, am citit-o de fiecare dată cu plăcere şi o păstrez într-un folder special. Unele dintre datele din revista dumneavoastră mă ajută pentru documentarea unor materiale dedicate epigramei în alte reviste la care colaborez.

Adaug două catrene, fiind posibil ca primul să fi ajuns şi anterior la dvs.

Ieşenii îmi trimis revista pe internet: Porneşte greu calculatorul,/ Pe „net” să intru nici napuc,/ Dar nu m-agit, că am umorul/ S-accept c-am dat de vreun „Booklook”.

Redactorului-şef Eugen Deutsch: Aflând vestea mult prea tristă/ Că n-ai contract la revistă,/ Te-ndemn să nu dai motiv/ S-o facă vreun… alt naiv.

Cu sinceră prietenie, Nelu VASILE, Turburea, Gorj ***** Trăim de zece ani cu Booklook? E posibil?, a trecut timpul atât de repede şi noi, în ciuda faptului, am rămas tineri şi frumoşi? E de necrezut... E de râs! Dar omul se învaţă cu booklookurile, aşa că noi aşteptăm de fiecare data să apară, ca să facem haz de necaz. Ooh, de-ar fi astfel de booklookuri singurele cu care ne confruntăm.

La mulţi ani pe care să-i trecem în Revistă, bine dispuşi. Mai vorbim noi curând, peste alţi zece ani!

Dorel Schor, scriitor, Israel

Stimaţi realizatori ai revistei "Booklook", avem plăcerea să ne număram printre cititorii dumneavoastră. "Booklook" răspunde din plin definiţiei de "revistă de umor" şi, într-adevăr 10 ani de apariţie sânt o realizare! O revistă deşteaptă, de un umor şi ascuţit şi fin, care ne oferă momente extrem de reuşite. Vă mulţumim pentru aceasta şi vă urăm încă cel puţin 10 ani de apariţie. Apoi vom mai vorbi!

Cu stima, ing. Sorin Link, Ierusalim ***** Mesaj de felicitare pentru revista Booklook Am luat cunoştinţă de existenţa revistei Booklook cu câţiva ani în urmă când actualul director, domnul Mihai Batog-Bujeniţă, fost coleg de arme în aviaţia militară, mi-a ofert-o spre lecturare.

De atunci, graţie amabilităţii aceluiaşi domn Bujeniţă citesc cu interes şi cu plăcere fiecare număr al revistei. Sunt impresionat de imaginaţia debordantă şi de profunzimea mesajelor pe care autorii le transmit publicului cititor şi mă bucur că am avut onoarea de a-l regăsi şi descoperi pe domnul director Mihai Batog-Bujeniţă în postura de autor înzestrat cu spirit umoristic şi de om dedicat literelor!

Cu ocazia aniversării a 40 de numere de la prima apariţie, urez autorilor, colaboratorilor şi tuturor celor ce contribuie la apariţia revistei Booklook: La mulţi ani, sănătate, putere şi voinţă de a continua să găsească resurse spirituale şi financiare pentru ca această revistă să trăiască!

Prof. univ. dr. Mihail Orzeaţă, Universitatea „Apollonia” din Iaşi ***** Bucurie cu Booklook! Când deschizi paginile ingenioasei reviste cu titlul de scandal (Booklook), imediat îţi dai seama că publicaţia e pusă pe glume, astfel încât cearta înţelepţilor cu lumea să aibă alte culori decât cele cu care suntem obişnuiţi şi deformaţi. In astfel de momente încerc o stare aparte de euforie şi parcă mintea prinde a se iuţi. Fireşte, de câte ori admir pe unul sau pe altul dintre semnatarii acestei inteligente reviste umoristico-satirice, mă gândesc şi la înaltul demers moral, elegant şi de bună ţinută, al echipei de realizatori. Şi, în primul rând, la Mihai BatogBujeniţă, directorul revistei. Printre altele, el a ştiut să transforme această publicaţie într-o revistă internaţională, cu condeieri şi cititori din ţară şi de peste hotare. Ne este oferită, prin urmare, o revistă cu largă viziune multiculturală, cu înalte valenţe estetice, ceea ce ilustrează şi forţa universalităţii scriitorilor de aici. Direcţiile tematice, selecţia ideatică şi calitativ literară sunt de nivelul celor mai bune publicaţii din istoria presei româneşti de acest gen. Faţă de directorul şi echipa de creaţie de aici, cu plăcere şi admiraţie, îmi scot pălăria. ... Am în faţă o carte cu poza lui M.B.B. - aia cu pălărie (şi parcă-mi zâmbeţte, imitândumi gestul de salut şi preţuire). Ce să vă spun?!, îmi place nonşalanţa lui şi, cu toată uşoara ironie amicală a lui Dorel Schor, care mă citează într-un calup de „ziceri” de-ale lui cu: – „Jos pălăria” Roni Căciularu – ei, da!, chiar că-mi scot figurativul meu Borsalino! Da, mă-nclin în faţa acestui vajnic comandor de Academie literar-artistică („Păstorel”) ca şi al revistei „Booklook”!

De fapt, pe mine m-au atras buclucurile încă de mult, căci ele însemnau scandal, conflict, luptă şi, uneori, concluzii sau chiar progres. Învăţam din cearta altora. Înţelegeam cum nu trebuie să fii... Era un fel de boală de tinereţe setea mea de scandal, deşi îl detestam. Boala era boală, dar se finaliza, nu o dată, şi prin nişte reportaje literare. Şi uite, când credeam şi eu c-am scăpat de vecheami maladie, acum, când sunt trecut de vreo trei tinereţi, iată-mă pasionat din nou de Booklook. Numai că ăsta e altceva! E rafinament, e deşteptăciune, e artă literară şi, totodată, arta de a supravieţui, e literă de-nvăţătură şi de plăceri alese. Te-apropii de Booklook, intri în paginile sale şi te simţi mai sus, eşti într-un fel de lojă regală, ai distanţă bună faţă de scena vieţii (dar vezi totul clar şiadevărat), ba chiar simţi că ai un loc unic şi privilegiat. Şi asta, fiindcă eşti alături de cei înţelepţi şi departe de măcinişul diurn, real şi dureros, al mânjirilor făcute de tâmpiţi, abjecţi, hoţi, demagogi, descreieraţi şi ghiolbani, perverşi cocoşaţi în locuri de sus, de cel mai de sus cu putinţă, ca maimuţele-n copac. Cu gorilele lor cu tot! Sau dimpotrivă, îi găseşti mișunând pe unde nici n-ar trebui...

Revista Booklook din Iaşi împlineşte, cum se ştie, 10 ani de apariţie consecventă şi fructuoasă! Un bun prilej să-mi reamintesc că directorul acestei publicaţii, minunatul scriitor M.B.B., care este prieten cu mulţi scriitori şi oameni de cultură care vorbesc româneşte aici, în Israel. Recent, el ne-a vizitat ţara, având grijă să împartă, cu şarm şi miez de gândire, cărţi şi elegante fiţe din carton, cu numele colegilor săi, aceia care îndeplinesc în România de azi o minunată şi excepţională treabă de igienă morală şi de spiritualitate, prin volumele lor şi prin amintitul Booklook.

De fapt, revista este aşteptată şi primită aici, în Ţara Sfântă, cu satisfacţie intelectuală, dar şi din dragostea noastră pentru România, căci dorim, pur şi simplu, ca ţara tinereţii noastre să prospere. Iar Booklook, combate tarele sociale şi individuale, politice şi de tot felul. Nu-i deloc întâmplătoare, deci, marea noastră preţuire.

Minunându-mă de virulenţa, de aciditatea unor materiale ale revistei, mă întrebam (retoric) ce se-ntâmplă cu autorii umoristico-satirci de la Booklook, că prea îşi bat joc şi cu sete nepotolită de nemernici şi ticăloşi ?! Lumea - şi e vorba de cititori de pe mai multe meridiane ale globului – se poate-ntreba dacă asta-i România de azi. Dar, de fapt, mi-am răspuns tot eu, tocmai dacă ei, scriitorii, n-ar reacţiona spre atrofierea şi extirparea racilelor actuale, abia atunci ar putea fi de ruşine ţara şi oamenii ei. Ştim bine, noi, cei de aici, care am trăit cel puţin o tinereţe în România, că nu leprele sunt caracteristice, ci oamenii de bine, inteligenţi, culţi, cu lumină în suflet, cu hărnicia, cu eleganţa şi altruismul lor. Şi-mi spuneam, cu acelaşi prilej, că numai cine îşi iubeşte cu adevărat ţara şi neamul, numai un astfel de om are justificarea şi tăria să se ia de piept cu toate relele, cu toţi netoţii, cu lichelele, cu viciile omeneşti, cu prostia şi necinstea şi fraţii şi surorile acestor mizerii.

Vorbim, se înţelege, de o pleiadă de scriitori talentaţi, ceea ce, mai ales în materie de umor şi satiră, sunt rarităţi. Vorbim de nişte oameni aparte, cu un anume grad de cultură, accesibil doar unor purtători de „IQ” foarte ridicat (la care se adaugă, esenţialmente, multă hărnicie şi nervi tari).

Nu voi da nume, căci nu încap aici atâtea câte ar trebui. Voi aminti însă, obligatoriu, cu deosebită stimă şi consideraţie – ca unul care ştiu bine ce înseamnă travaliul scoaterii la lumină a unei publicaţii de calitate – voi omagia, deci, numele redactorului-şef, Eugen Deutsch, alături de cel al lui Mihai Haivas, secretarul de redacţie. O fac cu aceiaşi sfinţenie, ca şi atunci când rostesc numele prietenului meu, Mihai Batog Bujeniţă. Dar, apropo de oamenii revistei, nu se poate să nu subliniem că, pe lângă fiecare dintre ei, se află câte un înger păzitor, care „înghite” destule, care renunţă la multe, care se sacrifică cu dăruire şi înaltă înţelegere, spre a-i da Cezarului ce-i al Cezarului !

Măcar pe scurt, vreau să subliniez valoarea şi rolul unor astfel de mari doamne, de regulă soţiile creatorilor respectivi, precum, de exemplu, minunata doamnă Cornelia Ursu, doctor şi profesor universitar (şi care e şi scriitoare!). Domnia Sa este mereu alături de elegantul, agreabilul dar, ca noi toţi, uneori dificilul director al Revistei Booklok...

Privind de-a lungul istoriei presei umoristice din România, constatăm că nu prea se poate vorbi de longevitatea unor astfel de publicaţii. Iar 10 ani, mai ales când nu există nici un sprijin financiar din partea statului, cum ar fi normal, 10 ani de existenţă, 10 ani de promovare a umorului literar de bună calitate, înseamnă un succes uriaş, înseamnă că România, prin oameni precum cei de la Booklook, poate fi mai bună, mai frumoasă, mai respectabilă.

Revista Booklook educă, propagă idei şi sentimente demne de urmat, combate şi ironizează, iubeşte şi urăşte... Toate acestea – cu adevărată şi pasionată dragoste de ţară. Iată deci patriotismul acestei reviste! Iată, deci, înalta ei valoare. ...Şi-acum, spre final – o mică „perlă” satirică. George Petrone, referindu-se, într-un moment dat, la una din meditaţiile lui Bacovia („O ţară tristă, plină de umor”) exclamă într-una din

epigrame: „Acest tărâm de vis şi dor,/ Pe-al cărui cer plutesc condorii,/ E-o ţară plină de umor/ Că-n fruntea ei roiesc farsorii”.

Iar ca omagiu pentru amintiţii membri ai „Academiei Păstorel”, îmi permit să citez câteva cuvinte - potrivite şi pentru revista Booklook, deşi au fost scrise de însuşi Al. O. Teodoreanu – Păstorel, la apariţia revistei Gluma, în 1940: „Şi la urma urmei, ce e gluma şi zeflemeaua şi ironia, cu toate ale lor, ce sunt? Nimic alt, iubiţilor, decât limbajul cifrat cu care cei isteţi se înţeleg între ei, sub nasul proştilor, aşa cum stăpânii, când nu vor să fie pricepuţi, întrebuinţează în faţa subalternilor, o limbă străină. Nădăjduind că se vor găsi destui care să ne dezlege cifrul, urăm celorlalţi sănătate şi viaţă lungă, căci fără ei, n-am mai afla subiecte”.

Mă aflu, din cât mi se pare, printre cei care înţeleg Booklook-ul, dar tare-aş vrea să piară cât mai mulţi din cei ce nu sunt în stare să „dezlege cifrul”. Căci răul pe care-l fac s-a prea mărit !

Cum ştiu însă că subiecte se vor găsi întotdeauna, rămân optimist, căci e-atât de mare grădina Domnului! Aşadar, Booklook-ului, cu bucurie: La Mulţi Ani! Roni Căciularu, scriitor şi publicist, Israel Acest articol a apărut şi în prestigioasa publicaţie Jurnalul săptămânii din Israel, 11.08.2016 ***** Cum, astăzi, timpul parcă se comprimă/Şi la Booklook e mare sărbătoare/Din Munţii Apuseni vin c-o urare/Cum mă pricep şi eu... cu ritm şi rimă:  Georgeta Resteman, poetă, Săcuieu-Cluj, 9 august 2016 ***** Mă alătur cu plăcere celor ce vă urează „La mulţi ani!”

Paul Luis Lampert, publicist, Bucureşti ***** Felicitări! La mulţi ani revistei şi redactorilor ei! Din toata inima cu dragă admiraţie Emanuel Pope, publicist, admin. site CititordeProză ***** La asemenea frumoase aprecieri, nu-mi rămâne decât să adaug-de aici de pe meleagurile Bavariei (Germania) un tradiţional românesc “La mulţi ani cu multă sănătate şi bucurie!”

Vă doresc totodată fericire, dar să-i faceţi şi pe alţii, în continuare, fericiţi!

Georg Barth, publicist, Germania, 11. aug. 2016 ***** Citesc cu multă plăcere şi viu interes fiecare număr al Book-Look-ului şi apreciez inteligenţa multor materiale. Sincere felicitări şi urări de multe şi noi succese!

Ivan Lungu, scriitor, Israel ***** ACADEMIA LIBERĂ PĂSTOREL DIN IAŞI SĂRBĂTOREŞTE...

Acum zece ani Academia liberă Păstorel din Iaşi a născut un copil din flori. De multă vreme se vedea că e Academia e „groasă” şi „dodoloanţă” ca o Românie Mare. Copilul născut era, desigur, cel mai frumos din lume aşa cum sunt toţi copiii cu mai mulţi taţi. Până la urmă s-a găsit şi unul dintre ei să-şi asume paternitatea ca să-i facă un buletin de Ieşi. Acesta a fost, nimeni altul, decât capul acestei familii literare – Mihai Batog Bujeniţă. Ceilalţi taţi de la sânul Academiei spuneau, când pe la colţuri, când făţiş că ei sunt gâtul... Aşa că au purces, fiecare după puterea sa, să se implice cât mai serios în creşterea copilului. Mai ales că fiecare, în sufletul lui, credea că genele sale sunt cele mai puternice. A fost botezat, bineînţeles, în crama cea mai iubită de Păstorel. Numele lui predestinat nu putea fi decât Booklook. Pruncul, ca un demn nepot al lui Păstorel a fost tratat şi el cu bunătăţuri: ţuică picurată pe cuburi de zahăr şi vin îndoit cu coca cola, semn că am abandonat Răsă-

ritul şi ne-am cununat cu Apusul... Aşa cum bunicul, trecut prin închisorile comuniste, şi-ar fi dorit.

A crescut în fiecare an cât în patru. Aşa că a fost sărbătorit în funcţie de anotimp. Azi, după zece ani de la naştere, are, de fapt şi de drept, patruzeci de ani. E în deplină maturitate. Toţi cei din jurul lui Booklook au devenit nişte învingători în lupta cu cei ce cred că pot deveni scriitori fără talentul dat prin naştere şi neîntreruptă muncă de cunoaştere. Doamne fereşte să ajungi în vârful peniţei maestrului Eugen Deutsch, tartorul şef al Casei Regale Păstorel, cel înconjurat de muze şi ghidat de propriile coduri, apoi a hăş`mişianului Mihai Haivas, epigramist pur sânge... Şi al celorlalţi booklookaşi care încearcă, cu penele lor din ţepe de arici, să ne găsim busola în această confuzie valorică impardonabilă, înfierând inimile miniaturizate a falşilor idoli, trivialitatea de bâlci, parvenitismul intelectual şi oportunismul politic. Aşa a învăţat copilul, adolescentul şi maturul Booklook cum anume să trăiască într-o lume a contrastelor şi paradoxurilor unde demiurgi şi demiurge vin să-i demoleze pe greii clasici ai literaturii şi ai limbii române - şi nu numai – cu mintea lor purulentă, excrescentizând sofisme parazite din import, debitând cuvinte contradictorii, redefinind în mintea lor nereformată sensul culturii. Şi au vândut, benevol, ideile lor dinspre poticnire spre îndreptare, prin epigrame, fabule, rondeluri, sonete, şi alte minunate creaţii-n formă fixă tuturor celor care, printr-o prejudecată colectivă, credeau că pe scriitori îi aşteaptă care triumfale trase de cai albi care să-i ducă spre nemurire. Apoi i-a pus cu botul pe labe pe lătrăii înregimentaţi partinic, pe nemernicii de tot felul din fauna noastră postdecembristă. Nu pot decât să-i felicit pe toţi aceşti truditori ai condeiului şi să le doresc o viaţă cât mai lungă alături de Booklook. Ţie, bădiţă Mihai (M. B. B.) îţi doresc multă sănătate, că pe restul le cam ai, să poţi conduce Casa regală Academia Liberă Păstorel, casă văruită cu sângele albastru al cuvintelor potrivite în care se pot tămădui cei răniţi de fulgerele iluziilor.

Ioan Gligor Stopiţa, scriitor, publicist, redactor-şef rev. Rapsodia Sibiu – 13 August 2016 ***** Cuvânt bun!? 1000! Felicitări. Frumoasă revistă! Unicat! Salutari, Geo. George Roca, scriitor, publicist, redactor-şef al Revistei Australiana, Sydney ***** La aniversarea celor 40 de apariţii ale revistei Booklook Pe podium este-acolo sus/Revista straşnică Booklook,/Căci faima scrisului a dus/Prin toţi maeştrii ce-o conduc!

Vasile Vulpaşu, red. şef al revistei Epigrama de Strehaia

25.06.2016 Iaşi, sala de protocol a Muzeului Unirii. Lansarea cărţii: Visul şi umbra unui artist ieşean, scrisă de colegul nostru Corneliu Carp la care au participat printre alţi invitaţi şi membri ai ALPI şi ai Universului Prieteniei.

Foto Rodica Rodean

Iunie 2016 ICR-Israel. Colegii şi prietenii noştri Laurenţiu Ghiţă şi Costel Pătrăşcanu invitaţi pentru a prezenta virtuţile umorului de limbă română. Aici cu graficianul Edi Mattes şi lucrarea sa reprezentându-l pe talentatul grafician Costel Pătrăşcanu.