Booklook! nr.41, 2016

Asociaţia Literarã „Pãstorel” Iaši

Revistã internaţionalã de literaturã umoristicã Nr. 21/2017(41) Serie nouă

18.09.2016 Sala de protocol a Muzeului Unirii-Iaşi. Lansarea volumului „Evreii din comuna Vama” a reputatului istoric şi documentarist Ion Cernat. Prezentarea a fost făcută de prof. Vasile Deacon membru al APLI. La eveniment au participat personalităţi ale vieţii culturale dar şi mulţi alţi membri ai Asociaţiei.

Foto Elena Mândru

24.09.2016-Muzeul Unirii. Lansarea volumului: „Nuanţe” al distinsei noastre colege Doina Toma. Moderator al evenimentului, doamna Aurica Ichim, directoarea instituţiei. Au participat numeroşi membri APLI şi ai Asociaţiei „Universul Prieteniei”.

Foto Elena Mândru

ROMANŢA BOOK-LOOK-aşului Eu sunt un fantezist amestec de-oţel călit şi de satiră, Un cânt pe care-l intonează un mucalit pe-o suplă liră, Sunt raţiunea pururi trează luptând cu monştrii cei din somn, Un cactus într-o suplă vază fin cizelată de un domn;

Eu sunt o pizza capriciosa servită cu piper şi sare, În care Ziţa-şi prinde roza c-un spin din razele de soare, Sunt bisturiul ce-operează cucuiul deformând o mască, Pe care, plină de emfază se plimbă-o muscă-având o bască; Precum cascada Niagara Eu sunt făina de pe-obrazul adun în stropi mici curcubee, unui Pierrot focos, sarcastic, Vizibile-n Guadalajara Sunt steagul ce-arborează hazul şi-n câţiva tropi vizaţi de-o fee; lui Cyrano, voios dar drastic, Eu m-am născut, precum Athena, Sunt scut şi spadă, viers şi strună din scăfârlia unui Zeus, în mâna unor năzdrăvani Iar cel ce luptă cu migrena Stârnind ecouri ce răsună şi cu tristeţea, sigur eu îs; la o paradă pentru fani!

EUGEN DEUTSCH „BOOKLOOK” – publicaţie trimestrială de umor DIRECTOR: Mihai Batog-Bujeniţă REDACTOR-ŞEF: Eugen Deutsch SECRETAR DE REDACŢIE: Mihai Haivas COLEGIUL REDACŢIONAL: George Roca (Australia), Dorel Schor (Israel), Georgeta Resteman (Bucureşti), Gheorghe Bălăceanu ADRESA REDACŢIEI: Str. GEORGE COŞBUC nr. 19 IAŞI c.p. 700469; e-mail bmb.curs@yahoo.com; mihai_haivas@yahoo.coom Revista se distribuie gratuit. Atât redactarea cât şi colaborările sunt onorifice.

Materialele din revistă pot fi preluate de către alte publicaţii cu specificarea sursei şi comunicarea la redacţie.

Foto şi desene: sursa internet, autori necunoscuţi, cărora le mulţumim.

Acest număr al revistei este onorat de participarea cu lucrări ale maeştrilor graficieni: Costel Pătrăşcan, Edi Mattes, Andy Ceauşu, Cristi Vecerdea, Gheorghe Bejenaru, Eugen Mihai Marinescu şi Nicolae Viziteu

Revista Booklook face parte din Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor

MIRCEA IONESCU-QUINTUS UN SECOL DE SPIRIT COINCIDENŢĂ În mormântu-acela Odihneşte Nelu; S-a-nsurat cu Bella Şi-a ajuns la Bellu!

LOCUL DE VECI AL UNUI DENTIST Răposat-a întru Domnul Şi-ngropat sub brazda humii, Liniştit îşi face somnul C-a scăpat de gura lumii. ÎNCHINARE LA ŢEPES Doamne, cinstea vrem să-nceapă Şi tu singur te pricepi, Cum să-i tragi pe hoţi în ţeapă; Dar de unde-atâtea ţepi?

PE MORMÂNTUL UNUI SLUGARNIC Din liniştea întunecată Nicicând n-o să te mai deştepţi; În fine, umbră-ncovoiată, Trecuşi în lumea celor drepţi!

SINCERITATE Sub cerul plin de curcubeie O altă dragoste nu am Şi tu eşti singura femeie Din viaţa mea. (Spunea Adam!)

ANTISONET Învie, Cincinate, şi pune capăt dramei, Că-n casa ta poeţii citesc numai sonete; Ne-au năpădit, maestre, atâţia barzi cu plete, Că nu se mai zăreşte... chelia epigramei!

NECUVIINŢA Pe al vieţii lung traseu Este o interferenţă Între lipsa de decenţă Şi surplusul de tupeu.

LA "BOLTA RECE" De vreţi ca lumea să petreacă, Aduceţi, măi, şi fete mari: Din Bohotin o "busuioacă" Şi pe cea "grasă" din Cotnari.

PROSTIA În universul nostru strâmt Plini de virtuţi şi de ocară, Prostia este o povară Pe care cei ce-o duc, n-o simt.

AUTUMNALĂ Cavaler fără pereche, Vântu', 'ndrăgostit lulea, Cântă frunzei la ureche Şi ea, biata, va cădea!

UNEI MIRESE GRĂBITE Când nunii mari au să te cheme, Să guşti din vinul purpuriu, Ca să te bucuri e devreme Iar să regreţi e prea târziu!

ACELORA CARE MĂ SOCOTESC COMPILATORUL LUI TATA De la părinţi, precum se ştie, Iei duh şi fizionomie; Era prea mare ironia Să-mi lase tata doar chelia ARISTOCRATUL Domnul doldora de lire Şi-mbrăcat la patru ace E atâta de "subţire", Că nici umbră nu mai face!

IARNA CLASICILOR SONETIŞTI Sonet 2 Când patruzeci de ierni te vor brăzda Şi-ţi va apune fala juvenilă, A tinereţii haină-ţi va părea O vechitură: ai să-ţi plângi de milă.

Vei fi-ntrebat: Averea unde -o ţii?

Vor da răspuns adâncile găvane Ce-ţi îngropară fruntea: “Chiar aci”!

Dar îţi va fi ruşine, o, sărmane.

Cu mult mai lesne bătrâneţea ta Va fi iertată, dacă vei răspunde: “Priveşte-acest copil, mă va purta: Acolo sunt, pe el întreabă-l unde.” Şi sânge cald prin venele-ngheţate Va curge-atunci când moartea-ţi râde-n spate!

Sonet 6 Când iernile oribile veşminte Pe trupul verii tale vor să pună, Să-ţi distilezi esenţa înainte Ca farmecu-i lăuntric să apună, Şi toarn-o într-un vas ce răsplăteşte Pe cei ce îl deschid, cu un profit: Căci dăruind în el, bogatul creşte, Copiii dând dobândă înzecit, Şi tot de zece ori mai vesel trece, Nepăsător, de moartea cea perfidă; Când laşi posterităţii chipuri zece Mai ştie ea pe care să-l ucidă?

Frumos rămâi, şi nu festin de viermi; Strecoară-te-n copiii tăi eterni.

*

*

*

A câta oară zorii mã prind fără de somn ?

Dã iarna buzna, anul îşi leapădă coroana, Eu în surghiun, departe...

Când ai să-mi curmi prigoana, Iar să mă chemi la tine, puternicul meu domn ?

Dar tot veghez - de-aicea - iubirea ta plăpândă, Ca peste o comoară-n veci hărăzită mie De inimi arzătoare si toate stând la pândă.

Fereşte mai cu seamă să pleci pe mare-albastră Cu oacheşa aceea făţarnică şi rece; Năvalnicele-mi gânduri, gonind pe urma voastră, Vă vor stârni tempeste, corabia să-nece: Căci te iubesc cu ura, întreg şi numai eu; Nu te împart cu nimeni, nici chiar cu Dumnezeu.

*

*

*

Coboară iarna... Ursa tot mai adânc se pleacă, Şi inimile noastre se-nvăluie în nori.

Ca pe-o tocită spadă bagi sufletul în teacă, Cu umbrele durerii viaţa să-ţi măsori: Cât au crescut de-nalte, aproape pân' la frunte! Încetineala vremii viclene te-a minţit.

Tu ai crezut că timpul în faţa ta e-o punte, Şi el era chiar valul ce-n urma te-a-nghiţit...

Mai e vreun ţărm la care ai fi ieşit inot, Greşeala să-ţi răscumperi c-o cât de grea dobândă?

Ori s-a sfârşit aicea? Şi doar ce-a fost e tot?

Căci, iată, vine-ngheţul, grăbit ca o osândă!

WILLIAM SHAKESPEARE O, de-ai putea nu polul cu umărul să-mpingi, Ci-n gânduri, ca-ntr-o lampă, să sufli sã le (trad. de Radu Ştefănescu) stingi!

VASILE VOICULESCU (Ultimele sonete închipuite ale lui Shakspeare)

IARNA ZÂMBETELOR NOASTRE ADEVĂRURI Boc nu-i ca bocceaua, Mărul nu-i ca para, UTA nu-i ca Steaua, Iarna nu-i ca vara.

Mircea Ionescu-Quintus

SFÂRŞIT DE IARNA, PE LAC Pe gheaţa subţire, un ins pescuieşte. În van se agită pe mal salvamarul Pescarul aşteaptă să-i cadă vreun peşte Iar peştele-aşteaptă să-i cadă pescarul!

Efim Tarlapan

POVEŞTI LA GURA SOBEI În iarna care va să vie, ARMĂ NOUĂ La gura sobei, ca-ntr-un joc, Epigramiştii-s în alarmă Ne-om aminti, cu nostalgie, Şi-s gata-n luptele de stradă Că-n sobă-a fost cândva şi foc. Că sunt dotaţi c-o nouă armă: Nicolae Paul Mihail-Nicomah A nins şi-au bulgări de zăpadă.

Vasile Moşneanu IARNA PE ULIŢĂ S-a aşternut din plin zăpadă ECHILIBRU Şi frigul intră pân' la oase, Chiar de-i minus douăzeci, Căci iarna s-a ivit pe stradă...

Iarna, când pe gheaţă cade, (Pesemne c-a scăpat din case).

Are câteva cinzeci Nicolae Bunduri La vreo patruzeci de grade.

Valeriu Cercel OPTIMISM DE IARNĂ Chiar de vremea este rea CETĂŢENEASCĂ (Frig şi ninge de vreo lună), Vine iarna şi-o să cadă Vinul vechi şi poanta bună Alba cerului zăpadă.

Nu se tem de iarna grea.

Cine-o strânge? Că, din nouă, Miltiade Ionescu Opt vecini se fac că plouă.

Mihalache Dumitru IARNA E anotimpul alb în care COLIND Toţi peştii din momeală muşcă, A căzut multă zăpadă, Nu vezi o fată stând la plajă, Gropile n-au să se vadă, Doar plaja este... goală puşcă.

Pietrele crapă de ger, Mariana Dobrin Noi, de foame... lerui-ler!

Georgeta Vătavu OMUL DE ZAPADA Îl cunoaşte toată ţara: OMUL DE ZAPADA Crai vestit din fulgi de nea; Tainic pe-o alee, străjuit de lună, Cum apare primăvara, Mi-a ieşit în cale şi-a ţinut să-mi spună: Se topeşte după ea.

Eu sunt, doamnă, omul, ia aminte Mircea Ionescu-Quintus bine, Care se topeşte, încă, după tine!

Otilia Morţun

IARNA TRISTEŢILOR NOASTRE TABLOU DE IARNA Ninge grozav pe câmp la abator Si sânge cald se scurge pe canal; Plină-i zăpada de sânge animal Şi ninge mereu pe un trist patinoar...

E albul aprins de sânge închegat, Si corbii se plimbă prin sânge... şi sug; Dar ceasu-i târziu... în zări corbii fug Pe câmp, la abator, s-a înnoptat.

Ninge mereu în zarea-nnoptată...

Si-acum când geamuri triste se aprind Spre abator vin lupii licărind.

- Iubito, sunt eu la uşa îngheţată...

George Bacovia CORBII Din iarna sufletului meu porneşte Un stol de corbi spre zările cernite: Sunt dorurile mele ne-mplinite; ... Şi-n iarnă cugetarea-mi viscoleşte. În gemete pustii se prelungeşte Ca-n golul unei vetre părăsite; ... Şi corbi sporesc în cete înmiite... Şi stolul tot mai jalnic croncăneşte!...

IARNA STELELE Iarna stelele Sunt atât de departe, Că nu poţi să le vezi Prin singurătate.

Iarna mările Sunt atât de străine, Că nici cursul izvoarelor Nu li se cuvine.

Iarna morţii Sunt atât de reci, Că îngheaţă pământul Emisferei de veci.

Ana Blandiana AMURG DE IARNA Amurg de iarnă, sumbru, de metal, Câmpia albă - un imens rotund Vâslind, un corb încet vine din fund, Tăind orizontul, diametral.

Copacii rari şi ninşi par de cristal.

Chemări de dispariţie mă sorb, Pe când, tăcut, se-ntoarce-acelaşi corb, Tăind orizontul, diametral.

George Bacovia

Nu văd în zări nici urma unei stele; Doar viscolul din gândurile mele NOUA MODA DE IARNA Tot mai pornit prin gerul lui mă poartă... Destinul ţării noastre, trist, Ne pune deseori pe gânduri, ... Iar corbii, Dar, spre-a fi sigur că rezist, presimţindu-şi trista pradă, Mi-am comandat Spre inima-mi pe jumătate moartă palton de scânduri. Îşi năpustesc sălbatica grămadă...

Nicolae Paul Mihail-Nicomah Mihai Codreanu IARNA LA ROMANI A-nceput de ieri să cadă Câte-un om flămând pe stradă, A căzut mâncând în frig Gaura de la covrig. Ştefan Lipca

FUNNY (HI)STORY… ELADA (I) EUGEN DEUTSCH RĂSĂRITUL

OLIMPIADA ZEILOR

Cultura-n Europa-a răsărit Prin est sau sud, adică în Elada, Când încă nu se deschisese Lada Pandorei care ne-a nenorocit.

Chiar şi-n Olimp intrau în jocuri zeii: Când Zeus îşi lansase discul-soare, Poseidon plonja adânc în mare, Athena, Ares se luptau cu greii,

Eroi şi zei îşi arătau bravada Pe care o cunoaştem dintr-un mit Pe care chiar Homer l-a povestit Cu multă fantezie-n Iliada.

Artemis săgeta cu-ndemânare, Dorind să-ntreacă-n forţă corifeii Hefaistos colabora des cu Aheii, Iar Hermes câştiga la alergare….

Acolo, stimulat de-un cal de lemn, Prin jocuri demne de-un tablou de Goya, (Dar după ce-a venit de sus un semn!)

Din raze îşi făcea săgeţi Apollo Cu care-o provoca pe Afrodita La câte-un meci (desigur nu de… polo!),

Cel care-a fost un foarte lung război a Ajuns la un final, deloc solemn, Ce-a scos din harta lumii-atuncea Troia!

Doar Hera evita-ntr-un fel ispita, Căci arbitra, cu alţi confraţi sau solo, Şi toţi luptau emfatici cu… ursita!

JOCURI PARNASIENE

EROII Elada se mândrea cu mulţi eroi Ce înfruntau armate sau balauri, O hidră şi-o Meduză, Minotauri, Luptând cu spada, chiar aproape goi!

Pornind spre-ndepărtatele coclauri Trecând prin valuri dure sau prin ploi, Ei învingeau în orice greu război Spre-a cuceri cununile de lauri.

Heracles şi Tezeu, scoşi dintr-un mit, Ar trebui să fie-n Panteon…

Dar, evident, doar dac-ar fi trăit.

Dar cel mai cunoscut – deşi pion! – A fost acela ce s-a-nvrednicit S-alerge în întâiul MARATON!

Elada-i cea ce-a inventat Parnasul Spre a oferi sălaş acelor muze Pe care mulţi poeţi le vor drept scuze Atunci când nu le merge bine glasul.

Aceştia-ncearcă des să le acuze De nu le-a fost prea creativ popasul Şi-un critic… vrea să le cam taie nasul; Dar ele fug, cu zâmbetul pe buze.

Se spune că o muză mai candrie Făcea şi vrăji (chiar o strigau: meduzo!)

A inventat, cu multă dibăcie, Dar, făr-a face totuşi vreun abuz, o Licoare ce-a făcut-o, pe vecie, Celebră, azi un brand la modă: UZO!

FUNNY (HI)STORY… ELADA (II) O MASCĂ RÂDE… Mereu Elada se dădea-n spectacol Cu lupte grele, drame, tragedii, Dar se scriau destule comedii Chiar despre zei şi nu era miracol!

Desigur apăreau şi poezii De orice fel, n-aveau nici un obstacol, Nu exista vreun critic gen oracol (!)

Deşi erau şi-n arte bătălii…

O specie aparte, derutantă Ce stimula pe-aezi să-şi sune lira C-o măiestrie-un pic extravagantă Pe care s-ar părea că un satir a Creat-o, cum e cea mai antrenantă, O practicăm şi noi: e chiar satira!

SPARTA Cetatea-stat – cândva vedetă – SPARTA Mereu îi răsfăţa pe luptătorii Ce înfruntând pe toţi năvălitorii Voiau decişi sa le închidă poarta.

Deşi aveau speranţe iluzorii, Credeau că vor putea să schimbe harta Şi, reuşind să-nvingă chiar şi soarta, Corintul să-l supună-n timp terorii…

S-au războit din greu, la Termopile Cu perşii, fluturându-şi bravi hlamida, Dar, neavând din start destule pile, N-au reuşit băieţii misiunea Deşi în fruntea lor chiar Leonida Sta faţă-n faţă cu… reacţiunea!!

PLATON Elada se mândrea cu filozofi Ca Platon cel mereu îndrăgostit (Platonic, cert!) de-un stat prea fericit, O utopie, cum ne-au spus mulţi „profi”…

Socrate, poate chiar şi Democrit Departe l-au ţinut de teozofi Precum de grupul celor limitrofi Iar omul nostru a ajuns vestit…

Patronul ipotetic al firidei Ce-adăpostea un manuscris din care Ar fi aflat povestea Atlantidei

DIOGENE Un filozof, cert cinic, Diogene, Ce locuia (s-a spus!) într-un butoi, Făcea-n agora straşnic tărăboi Căci profera discursuri prea obscene.

Neîngrijit, stătea şi pe gunoi, Dar locurile îi serveau drept scene – De n-ajungea cumva şi prin arene – Când se pornea cu lumea la război.

Umbla şi ziua prin oraş c-o lampă Zicând c-ar căuta un om cinstit Şi astfel tot ieşea mereu la rampă Nu ştie nimeni dacă l-a găsit (Ori poate l-a oprit din drum vreo crampă!)

Dar azi pe-aici ar fi binevenit!!

EUGEN DEUTSCH

SENRYU – DIALOGURI (II) DAN NOREA  Selfie

EUGEN

DEUTSCH

Selfie

selfie politic femeia puternică mereu în spate

selfie politic în spatele „naşului” e DNA-ul

în orice selfie barba iese alb-negru telefon defect!?

selfie amoros – o duduiţă blondă şi-un sexagenar

album cu selfie în pădure soacra mea parcă-i muma ei

selfie poetic – scriitorul cu soacra şi-alte trei muze

Pokemoni

Pokemoni

în bibliotecă ascuns un pokemon plină de elevi

după pokemoni – corijentul i-a găsit într-un catalog

blonda pe alei căutând un pokemon bătrân şi bogat

o blondă în parc – pokemonul ei este ascuns de-o frunză

maratoniştii cu telefonu-n mână la finiş pokemoni

telefon isteţ – caută printre atleţi pokemoniţe

Fundul apei

Murmur de ape

în fund de mare scoica stearpă visează că naşte perla

pe-un fund de mare – epava „Perla Neagră” şi-o scoică goală

furtună pe lac – somnul uriaş mişcă uşor mustaţa

regată pe lac concurează bărcuţe contra lebede.

epavă pe fund în sipetul cu aur icre de rechin

duel în valuri un pescar cu harponul şi-un peşte-spadă.

COMPLOTUL VITELOR Era în vremurile acelea minunate când socialismul triumfător se împletea în mod armonios cu economia dirijată şi, într-o minunată dimineaţă de primăvară, la CAP Furcoiu, tovarăşul Jugănaru făcea o vizită de control şi îndrumare. Sus numitul tovarăş era instructor de partid pe linie de agricultură, deci un mare specialist, pe care ţăranii, cum sunt ei aşaa, mai hâtri, îl numeau Colţan şi spuneau despre el că pe unde calcă nu mai cresc nici mărăcinii. Era desigur o exagerare! Mărăcinii creşteau în voia lor, peste tot. Prin urmare, în grajdul numit: Cornute Mari, tov Jugănaru strecura printre dinţii îngălbeniţi de tutun lapte proaspăt muls, iar în faţa sa stătea smirnă tov Iftode, şeful sectorului, împreună cu tovărăşica Arghiriţa, tânăra mulgătoare-şefă, care stătea şi ea dar, tămâie. Era însă cea care îi adusese, în spiritul tradiţionalei ospitalităţi rurale, cana cu lapte. În context, trebuie amintit faptul că directorul fermei, un tip cu multe relaţii, care afla despre orice control cu mult înainte de a fi planificat, plecase într-o delegaţie de achiziţii cu o tânără contabilă, un fel de nepoată, angajată de curând şi care trebuia instruită pe teren. După ce bău tot laptele şi râgâi sonor, tovul îşi aprinse o ţigară, ignoră privirile îngrozite ale lui Iftode şi puse prima întrebare de control: - Ia, zi, băi, Iftode, tu ai citit sarcinile pă zootehnie prevăzute în plenara dăn luna trecută!? Alea spuse dă Marele Tovarăş, ca să le priceapă tot animalu’!

Figura dârză a onestului Iftode trecu în registrul: „disperări de circum- stanţă”. Cu o puternică tentă stupidă!

- Toaşu, ştiţi, noiii, mai mult cu vacilii...

- Eram sigur, bă, că d-aia venii io, ca să vă esplic cum stă treaba!

- Olicăăă, să ne trăiţi că ne trebuiţi, băgă Iftode una cu efect sigur.

- Păi, da! Io-ti-te, la taurine este prevăzută o creştere de 20% pentru esport. Voi câte taurine aveţi?

- Două, să trăiţi, două, da' buni, dă montă, speciali, io-i hrănesc, cu mâna mea!

- Bă, foarte bine! Da-n toamnă trebuie să aveţi pentru esport cu 20% mai mulţi. Ştii cât face asta!?

- Unu, să trăiţi!

- Băii, tu eşti un bou şi mai bine te dădeam pe tine la esport să te halească capitaliştii ăia nesătuii şi ne scăpau şi pe noi de-o belea! Bă! Bagă-n capu' ăla sec! Doi ori douăzeci face patruzeci, bă! Adică la toamnă, pentru esport bagi patruzeci dă capete dă tăuraşi îngrăşaţi ca să nu cadă capu' tău de idiot!

- Ooo, abia acu' am înţeles aluzia, rosti, suspinând uşurat, Iftode.

- Bă, da' tu ştii cu cât e prevăzut să crească producţia proprie dă vite?

Iftode, un excelent psiholog, repetă schema cu figura tâmpită. Reuşi de minune!

- Cu cinci la sută băi, animalule, da' tu nu intri la socoteală. Numai taurii. Adică, că văd că habar n-ai dă armetică, încă cinci capete faţă dă efectivul d-acu'! În total patruzeci şi cinci! Pricepuşi!?

- Iertare, stimate tovarăşe, băgă Iftode una conform documentelor, da' cinci la sută din câte avem noi acu' face aproape unu'!

Fumul de ţigară se opri în gâtul tovului şi-i provocă o tuse convulsivă. Se calmă doar când îi trăsni două palme bietului Iftode care avusese neşansa să-şi aducă aminte de matematică într-un moment marcat de o uriaşă încărcătură politică.

- Bă, tu mă bagi în mormânt! Da' până atunci te bag io la chiţiboiaca să-ţi treacă de glume cu linia partidului! Bă! Zice partidu' cinci! Aia e! Cinci!

Nu două, nu zece! Cinci!

La faza aceasta, conform instruirii anterioare, Arghiriţa se porni urgent pe bocit, cu lacrimi cât pumnul, precum că o să moară toţi de foame şi prafu' o să se aleagăăăă…

- Fă, taci dreacu' că-ţi dau cu-n topor în cap, rost blând tov Jugănaru!

Deşi prin preajmă nu era nici un topor, Arghiriţa luă în serios sugestia şi se puse pe blestemat. Extrem pricepută şi la acest capitol! Destul de calm, tovul îi repezi un picior în foarte generosul ei fund şi o dădu afară din grajd. Afară, lângă uşă, se întâlni cu celelalte mulgătoare care până atunci trăseseră cu urechea, dar prea multe nu prinseseră: - Ia, zi, fa, bău, laptili?

- Îl bău, fă, arză-i-ar gâţii dă cotrozea şi pomanagiu' dracu’! Ce mai râsete se porniră, ce mai chirăieli şi bătăi din palme. Doar ştiau toate că în cana de tablă care-i fusese oferită cu drag laptele proaspăt se ducea urina vitelor la analiză de trei ori pe an. Între timp, ca să-i mai treacă nervii tovului, Iftode vru să dreagă busuiocul şi întrebă, ca o vită ce era: - Da' stau şi io ca omul şi mă tot mir, dă unde le ştie Marele Tovarăş pă toate că bine le mai spune!

- Aşa-i bă! Toate alea le ştie şi ne învaţă şi pă noi!

- Păcate-amărâte, doar n-o şti şi dă banii ăia de-i pitii io la grindă sămi iau briceag dă la iarmaroc, în toamnă!?

- Ştie, bă, ştie tot, da' tovarăşu-i domn şi nu mănâncă câcat ca voi toată ziua pe la garduri, aşa să ştii! Şi-acu, hai, la masă, că mi să făcu o foameee…

Mai e Didina la voi?

- Vaiii, să poate tovarăşu… Că noi ştim să ne omenim oaspeţii dă seamă aşa ca dumneavoastră!

Merseră la cantină unde tovul fu întâmpinat de Didina, administratoarea, care se scuză că nu prea a avut timp să se pregătească, dar aşaa, o masă cum primesc toţi oamenii muncii din fermă, se găseşte…

Sânii revărsaţi ai blondei rubiconde avură un efect sedativ şi tovul se îmbună mai ales că în faţă aburea şi un clondiraş cu o ţuică galbenă care te băga în ispite. Inspirat de primele două ciocănele de ţuică tov Jugănaru a început să-i povestească Didinei cum a luptat el încă din fragedă pruncie

pentru instalarea socialismului în agricultură, prin ce primejdii a trecut şi cât de bine s-a descurcat. Apoi, la ciorba din coadă de vacă, despre marile sale realizări, iar la sarmale, despre medaliile lui. Abia la grătarul din uger de viţică, despre marile sale cuceriri amoroase. Cu o mână pe paharul de vin roşu şi cu cealaltă pe sub halatul Didinei care râdea îmbujorată de cinstea ce i se făcea. Cam când lucrurile ajunseseră şi la bancuri cu specific rural, şoferul tovului a intrat plin de importanţă şi l-a vestit oficial că era aşteptat la judeţ pentru alte sarcini. Iar aici controlul se încheiase cu bine. Ceva foarte cifrat care a fost, mai târziu, verificat personal de tovul, în portbagaj.

- Băă, asta-i viaţa mea! Muncă, băăă, şi iar muncă! Pa! Te pup!

Didina luă invitaţia în serios şi îl pupă dulce pe gura mirosind puternic a usturoi. Abia după plecarea tovului a luat şi nişte palme de la Iftode care o iubea sincer. Fără urmări însă!

A doua zi, după controlul de îndrumare, la fermă a apărut şi directorul cu noua specialistă în achiziţii. Ambii veseli şi cu chef de muncă.

Iftode a dat raportul, iar şeful l-a întrebat: - Bă, da câţi tauri avem noi în grajdul din vale, ăia pentru sacrificat, nu ăia pentru montă!

- O sută şăfu, că-i înmulţi alde garoii lu’ Tăciune când cu achiziţia aia discretă pe care-o făcurăţi matali cu contabila ailaltă!

- Foarte bine! În toamnă facem livrările ordonate, raportăm creşterea şi ne mai rămân şi nouă câte ceva pentru casele noastre…

- Da' aşa-i da' ne scade dreacu' şeptelu' şi la anu' celălalt o cam belim, spuse destul de îngrijorat bietul Iftode.

- Beiiii, Iftode, io mă tot gândesc că are dreptate tovu când zice că eşti bou! Pe tine te doare-n cur acu' dă şeptel, iar io mă muncesc să luăm prime la sfârşitu' anului şi s-aveţi ce pune pă masă dă sărbători! Ia, vezi, c-acu te sar din schemă!

Iftode recunoscu sincer că e un bou şi lucrurile intrară în normal. Prin urmare, în toamnă partidul raportă plin de mândrie că a îndeplinit sarcinile trasate de Marele Tovarăş, Iftode şi-a cumpărat un briceag pe care l-a atârnat la brâu cu un lănţişor, o nevinovată cochetărie care a convins-o pe Didina să fie totuşi mult mai darnică, iar în decembrie comisia de statistică a trimis şi ea la minister un raport prin care se demonstra că şeptelul (naiba să-l ia!) scăzuse cu peste cinci zeci la sută… *** Robert Terciu era absolvent de agronomie însă datorită mamei sale, o doamnă care nu concepea că agricultura se face la ţară, ajunsese în minister, iar acum se dădea cu capul de pereţi. Fiind referent trei, pe el picase măgăreaţa să întocmească raportul referitor la starea zootehniei, raport care mergea sus, suuus de tot. Adică acolo de unde putea veni un trăsnet care să te ejecteze exact la vaci. Plângea şi-şi dădea pumni în cap deoarece simţea deja mirosul de grajd pe la nări.

Disperat, se duse la şeful de serviciu, un om care se afla acolo, cel mai probabil, încă înainte de înfiinţarea ministerului.

Nea Anghelache, şeful deci, se uită la el cu atenţia cu care priveşti un păduche apărut pe guler, sorbi din ceaşca de cafea şi spuse plin de greaţă: - Ce-i sulică, nu i-a venit ciclu lu' gagică-ta!? Hai, dă pă trompă, scurt, că nu-i vreme dă baliverne!

Mare psiholog, dar şi diplomat!

Robert spuse dintr-o suflare: - Şefu' e groasă! Avem un raport pe linie dă partid care zice una şi unul dă la statistică care zice alte alea. Deci primu' zice că a crescut exportul şi număru' dă capete cu exact cifra anunţată de Tovu' Ăl Mare la plenară, iar ăia dă la statistică că a scăzut şeptelu' la jumătate! Cum e posibil aşa ceva şi ce ne facem!?

- Bă, tu ştii cine te-a căcat pe tine pe lume!? Partidu' bă! Nu mă-ta, nu tac-tu, nu statistica! Partidu’! Deci ce ai de făcut!?

- Am înţeles, da' dac-o luăm pă partea economică…

- Bă, tâmpitule, da' cine eşti tu de te doare-n găoz dă economie! Lasă treaba asta pe seama celor care se pricep la aşa ceva! Şi bagă la căpăţână! Cel mai bine se pricepe în ţara asta Marele Tovarăş, numai el, bă, că-mi vine să te trec şi pe tine la şeptel! Marş la treabă şi altă dată să nu mai vii la mine să te lămuresc fără să sari cu un cartuş dă Kent, că am şi eu răspunderi!

Mihai Batog-Bujeniţă

Desen de Cristi Vecerdea

MAEŞTRI AI UMORULUI VERSIFICAT C-a fost în monokini la Eilat În barcă c-un francez, să prindă pește.

Dacă o fi sau nu adevărat, Chestiunea asta chiar nu ne privește.

PUTEA SĂ FIE ȘI MAI RĂU! În Jaffa, printre străzile asfaltate, Într-un sicun luxos cum altu’ nu-i, Ședea de-aproape-un an și jumătate, Naftule Flom cu nevestica lui.

El, voiajor la fabrica de ață, Pleca la Sdom, la Tfat și la Herzlia Iar Greta, nevestica lui frumoasă, Stătea acasă, cu gospodăria.

Avea un păr de aur, frunte-naltă, Doi ochi de-azur, albaștri și adânci, Trupșorul de hortensie învoaltă Și gura, dulce fragă, s-o mănânci.

Deși avea televizor pe masă, Dar cum Naftule-al ei mereu lipsea, Frumoasa Greta, singură în casă, Se plictisea, grozav se plictisea.

O vizitau arare niște tineri.

Cu neamuri, verișoare și cumetre, Și mai ales câte-odată, vineri, Se adunau la ea să joace pietre.

Dar lumea-i rea și-i place să vorbească. Și astfel, după vechiul obicei, Vecinii-au început să clevetească Diverse născociri pe seama ei.

Ba, c-au văzut-o noaptea la un bar Dansând Sirtaki-n sunet de mandule C-un domn turist din Niș sau Zanzibar Care, desigur, nu era Naftule.

Și cum vă spun: Sub cerul înstelat, Ce scaldă tot orașul în safire, La Sloime vine Oișie, disperat, Și povestește: - Vai, nenorocire !

Aseară, pe la șapte, pe-nserat, Venind Naftule-acasă, cu șareta, Găsește pe nevastă-sa, pe Greta, Cu Avrămică Goldenspronț, în pat Și furios că scumpa lui soție Îi terfelește numele-n noroi, Fără să-și deie seama ce-o să fie, A tras cu revolveru-n amândoi.

- Tu ce zici de această tragedie, Care-a produs atâta tămbălău?

- Eu, ce să zic? Răspunse, grav Oișie, Eu zic: putea să fie și mai rău!

Pe Greta au dus-o la spital, degrabă, Să-i scoată-un glonte-nfipt în sânul drept.

Iar bietu’ Avram e-n stare foarte gravă, Cu-o rană-n cap și-o gaură în piept!

Stă Sloime rezemat, cu fruntea-n palmă, Absent la cele spuse și molău.

Apoi a îngânat, cu vocea calmă: - Ar fi putut să fie și mai rău !

- Eu nu-nțeleg deloc, cum se explică Cinismul tău? – a ripostat Oișie – Dacă l-a împușcat pe Avrămică, Cum ar putea ca și mai rău să fie ?

- Putea! Precis–răspunse Sloime-n șoapte, Cu vorbele-necate în suspine – Dacă venea alaltăieri, la șapte, Era mai rău, că mă-mpușca pe mine !

Ion Pribeagu

George Topîrceanu a fost, printre altele, iubitul poetei Otilia Cazimir considerată uneori a fi adevărata creatoare a unora din versurile semnate de Topîrceanu. Dar chiar dacă acesta ar fi adevărul suntem siguri că veţi aprecia această minunată fabulă cu foarte discrete conotaţii erotice.

PE MARGINEA UNUI PROVERB Eu pe domnul Nae, până acum un an, Îl ştiam că este mare Don Juan, Căci era de lume foarte cunoscut, Ca un crai din ăia, tare de temut.

Avusese omul sute de metrese, Şi-a gustat din taina marilor succese, Ani şi ani de-a rândul, fără de rezervă, De-a uimit o lume cum de se conservă În serviciu-cesta permanent de crai, Căci la orice oră dacă-l întrebai, Îţi spunea că-i veşnic tânăr şi ferice, Şi-aştepta o probă proaspătă să-i pice.

Ah, dar asta merge până la o vreme, Totuşi vrând s-arate, că el nu se teme De sentinţa vârstei, şi că i-a rămas Vlaga de pe vremuri când era el as, A primit avansul, foarte insistent, Al unei coniţe cu temperament, Una ce de-o lună tot umbla hai hui Căci era nebună după… dumnealui, Prea-i mersese vestea de cuceritor, Cu superlative, dornic de amor, Însă ea, coniţa, prea era setoasă De-o, pardon, şedinţă cât mai furtunoasă, Căci doar nu degeaba e o femeiuşcă Care-n chestii d-astea geme, ţipă, muşcă, Din talpă în creştet numai nervi şi spumă, Şi ar vrea, fireşte, om solid, nu glumă, Unde să găsească partener la fel, Şi pe cin’ s-aleagă, dacă nu pe el,

Ea miza, naiva, pe aceste date, Dar văzu, cu groază, că-n activitate, Marele, ilustrul, falnicul Don Juan, Curtezanul public, nu făcea un ban, Că n-a fost în stare nici măcar să-nceapă, Darmite să facă şi-o anume treabă, Cea mai fost pe urmă, nici nu vă mai spun, Că văzând că dânsul de nimic nu-i bun, Şi că pierde vremea stând la rendez-vous, Ea să-nebunească şi mai multe nu, Ca o apucată şi-a intrat în furii, Şi-aşa în neştire şi-a dat drumul gurii, Ce alai, ce ceartă, ce scandal cumplit, L-a’njurat de mamă, l-a batjocorit, Şi era atât de supra excitată, C-a sărit la dânsul gata să-l şi bată.

A-ncercat el bietul s-o mai liniştească, Să-i explice, să se dezvinovăţească Dacă-n bătălie n-a fost la-nălţime, N-a fost el de vină, chiar în întregime, Şi nu poartă singur musca pe căciulă, Căci bunăvoinţă a avut, destulă.

Dacă însă-n luptă arma nu ia foc, Arma e de vină, soldatul deloc!

Ea până să creadă vorbele deşarte Cum că din el vinovată este doar o parte, S-a decis atuncea, după cum se spune Să-i reteze vina, ca să se răzbune!

Cu-o mişcare iute, plină de mânie, Înşfăcând o sabie dintr-o panoplie.

Repezi tăişul, arma asasină A trecut ca vântul, chiar pe lângă vină Fără s-o atingă nici măcar un pic Şi nici el, nici partea, n-au păţit nimic!

Morala : Ştiţi pricina care l-a salvat pe Nae? Capul ce se pleacă, sabia nu-l taie!”

FANTEZIE GROTESCĂ (Poezie scrisă de Al.O.Teodoreanu în 1940-1941?, publicată în revista Vremea și apoi, în anul 1972, în revista Tribuna)

Sub cerul vast, albastru și etern Zburam cu bicicleta mea uzată Pe-un drum cotit ce duce în Infern.

Cădeau luceferi cu nemiluita, Ca la serbările cu foc bengal, Când un cotoi schilod, urlând ca vita,

Călătoria îmi părea ciudată, Dar plină de detalii amuzante Căci, orice-am spune, e întâia dată

Îmi iese-n drum, crescând ca un șacal.

Răcnii atunci un vers din Aristarc Și iute, totul reintră-n normal.

Când, neglijând părerile savante, Un biet creștin se îndrepta spre dracul Pe alte căi decât divinul Dante.

„Ascultă-ncornoratule monarc, Cu mine să nu faci pe caraghiosul Că eu îți știu și leacul - și te-nțarc!”

Era o lună plină ca dovleacul Și eu, ca să-mi mai treacă de urât, Din când în când, făceam ca pitpalacul.

Așa i-am zis! Și necuviinciosul A dispărut, plouat ca un elev În bezna lui să-și rumege ponosul.

Trăgeam apoi câte-un rachiu pe gât Din plosca atârnată la o parte Și mai prindeam putere - cât de cât!

„Acuma, zic, nu merge, e alt ev, În tine nu mai crede nici Anderca Și de te-oi da pe mâna lui Aldev

Uitând de cele vane și deșarte De-o altă lume mă simțeam atras, Ca tot ce văd, să consemnez în carte.

În patru versuri ilustrate sper ca Să te desființeze-n văzul lumii Să nu-mi mai ieși în cale ca ciuperca.

Înaintam uitându-mă la ceas Pe cel atotputernic peste rele Să-l văd, cu toate că eram neras.

Atâta-ți spun, fiindcă de-alta nu mi-i Decât să știi ce e realitate Și ce înseamnă azi puterea glumii.

Pe dracul ca să-l vezi când n-ai proptele, Se înțelege, nu-i așa ușor.

Dar disprețuitor de toate cele

Un drac, lichea, îmi iese pe la spate Și, dând din coadă într-un mod fățarnic, Mi-a spus încet: „Maestre, ai dreptate”.

Și cu nădejde fermă-n viitor Eu apăsam puternic pe pedală Simțindu-mă ca fulgul de ușor.

„Să piei, Satană! - zic cu glas amarnic: Vă agățați de șmecherii absurde, Dar află cum că totul e zadarnic.

Știam că-n Iad e zi de mare gală Ca la bilanțul fiecărui an, Când păcătoșii care fierb în smoală

Vorbești cum ai vorbi la babe surde”, Îi spun, făcând urât, cu limba scoasă... Împelițatul a-nceput să zburde,

Sunt duși să se închine lui Satan, Ca după ce i-au sărutat copita, Să-și iee iarăși locul în cazan.

Mi-a spus apoi : „pardon!” c-o voce groasă Și, cum simțea că zorile se crapă, A pretextat că noaptea-i răcoroasă Și guițând a dispărut în apă.

Selectată de Mihai Haivas

CUM SE ORGANIZEAZĂ O SERATĂ Boris Israelovici Gazpapier, preşedintele comitetului de bloc, ne explică: - Un om bine educat, adică un cetăţean cu un minimum de bun simţ, ştie foarte bine că dacă organizează o seară distractivă în apartamentul lui, asta îi va deranja pe vecinii de dedesubt să doarmă. Este un gest elementar de a suna la uşa respectivilor cu două, trei zile înainte de eveniment şi de a-i invita frumos să participe la petrecere.

- Foarte bine, intervine domnul Ghezuntertoit, numai că muzica la tonuri înalte, chiotele şi râsetele se propagă multidimensional şi sferic. Încât, cu toată bunăvoinţa, şi vecinul de sus va avea o noapte albă.

- Dar ce-aţi crezut? zâmbeşte Boris. Că n-am ştiut? Am ştiut de la început că o să ridicaţi problema. Eu personal, imediat după ce îl poftesc pe vecinul de jos, fac acelaşi lucru şi cu vecinul de sus. Habar nu aveţi cu câtă satisfacţie este primită invitaţia mea, mai ales de doamna...

Am intrat în joc, aproape fără să vreau: - Şi ce faci cu vecinul din dreapta? El are practic un perete comun cu dumneata. Salonul lui şi salonul dumitale sunt despărţite de o palmă de beton. Pe el nu-l deranjează muzica, bancurile, câte unul care se îmbată şi face scandal?

- Ba bine că nu! acceptă Boris Israelovici. Nici nu m-am gândit să petrec fără vecinul din dreapta. După ce îi poftesc pe cel de jos şi pe cel de sus, îl rog pe vecinul din dreapta să-mi facă onoarea în ziua cutare, la ora cutare. Iar dânsul se simte onorat şi vine...

Mi-am permis să intervin din nou: - Probabil ştii că apartamentul matale are un perete comun cu bucătăria vecinului din stânga. Nu vreau să intru în detalii arhitectonice, dar...

- Nici nu e nevoie, răspunde Boris. Dacă vrei să ştii, imediat după ce îl invit pe vecinul din dreapta, mă prezint la vecinul din stânga... Şi pentru ca să nu se nască interpretări pe bază de discriminare îl invit şi pe vecinul care stă pe diagonală cu toate că nu am nimic comun cu el, adică nici un perete.

- De sus, de jos, din dreapta, din stânga..., înregistrează delicat domnul Ghezuntertoit. Nu vreau deloc să fiu ironic, dar cum tot salonul dumitale are trei metri pe şase, se pune problema unde mai intră şi ceilalţi musafiri după ce au venit cei cinci vecini cu soţiile?!

S-a lăsat un moment de tăcere penibilă.

- Cu alte cuvinte, unde naiba mai intră şi alţii dacă vecinii se aşează pe toate scaunele? M-am gândit şi la asta. Nici nu-i mai invit pe alţii. Doar se spune că un vecin bun e mai aproape decât o rudă sau un amic. Ca să nu mai pomenesc de faptul că nici un locatar n-ar îndrâzni să vină la mine, care sunt preşedintele comitetului de bloc, fără să plătească taxa pe luna respectivă. Pe când o rudă sau un amic...

Dorel Schor

PANN-DURU CEL ISCUSIT ZĂDĂRNICIE Venim pe lume-n câteva minute, Apoi pornim încet, făloși hatmani, Pe drumul vieții plin de bolovani, Cu gândul c-om avea mereu virtute .

Iar când ajungem plini de gologani, În vârf, pe căi numai de noi știute, Toți regretăm pierdutele minute Și-am vrea să fim iar tineri, chiar sărmani.

EROTICĂ LA VÂRSTA A TREIA Privind-o, se-nchina supus, Ce-ar mai iubi-o, ne-ncetat… Și buletinu-i vinovat, Că visul lui, pe loc, s-a dus.

Doar de religie-i scindat, Când toate poftele-au apus: E ortodox, din brâu în sus, Din brâu în jos e… reformat.

Pilule ia spre liniștire – Are mai des dureri de oase – Când speră la o întâlnire, L-apucă somnul una-două…

Dar ani a prins șaizeci și șase, Visând și-acum la… șai’j’nouă !

PERMIS DE CONDUCERE Și-a câștigat cinstit permisul Printr-un efort neegalat, Iar ca să-și împlinească visul Îi iau mașină… de spălat.

LĂUDĂTORII Mă-ntâmpină mereu amabili, Dar mă feresc, deoarece, Chiar dacă trec drept incapabili, Ei sunt capabili de orice!

Zadarnic cheltuim și timp și bani Gândind c-om fi capabili, noi atleții S-ajungem sus, mai tare și mai iute Și nu-nțelegem așezarea vieții: Un iepure trăiește zece ani, Iar o țestoasă peste patru sute.

PROBLEME MAJORE Mă-ntreabă-n zori calculatorul, La ce anume mă gândesc?

Iar eu, în stilul românesc, Răspund că… la întreg poporul…

Apoi, chiar fără să roșesc, Zic că mi-aș vrea arat ogorul, Ori vreau să-mi schimb stimulatorul, Sau foamea cum să o stârpesc.

Mă mai gândesc și la balene, Dar și la stratul de ozon, La oamenii sărmani, bătrâni…

De fapt, în zori mi-e tare lene, Ca unui conte cu blazon Și mă gândesc la niște… sâni!

MEDICII Te duci o boală să-ți aline, Specialiștii fel de fel, Ce jură să te facă bine Și chiar „te fac” …la portofel.

Marian Grig Dobreanu (Panduru)

CĂSĂTORIE, între EUFORIE şi ÎNŞELĂTORIE care create, care preluate * Dat fiind că un divorţ poate costa cât rochie de mireasă, nu cumpăraţi prea scumpe... * Mireasa, în noaptea nunţii: „Cum să fiu fecioară, când eu sunt Balanţă?” * Între vecine: „Draga mea, ieri l-am văzut pe soţul tău pe plajă, cu o blondă superbă!” „Şi ce-ai vrea, dragă, la 40 ani, să fie cu o găletuşă şi-o lopăţică?” * Între doi scoţieni: „Nevasta mă exaspera. Toată ziua vrea bani, bani şi iar bani!” Şi ce face cu atâţia bani ?” „Nu ştiu, că nu-i dau!”... * După partida de sex: „Tinere, nu te supăra, dar clopoţelul tău e cam mic…” „Da doamnă, dar nu este obişnuit să bată în marile catedrale…” * Dilemă la restaurant: „Oare cum mi-a zis nevasta? Să beau două beri şi să mă întorc la nouă sau să beau nouă şi să mă întorc la două?” * Un moş voia să se însoare. Îi zice ei: „Dar să ştiţi, doamnă, am diabet, am sciatică, reumatism, platfus...” „Domnule, mai bine zii ce n-ai!” „N-am dinţi!” * Doctorul: Omule, cum stai cu igiena sexuală?” „A, îmi pun prezervativ, mănuşi chirurgicale” „Şi partenera?” „Care parteneră?” * „Doamnă, de ce bateţi soţul?”„M-a făcut vacă!”„Şi dacă îl bateţi, o să mai slăbiţi?” * Unul, care nu mai putea... şi-a făcut un transplant, punându-şi una de cauciuc. Şi, după nouă luni, nevastă-sa i-a născut…doi galoşi! * „Nenorocito, întreabă soţul, intrând în casă, de unde-i trabucul ăla aprins, în scrumieră?”

Ea, nimic! Şi se-aude, din dulap: „E din Havana!”

Ananie Gagniuc

Desen de Mihai Eugen Marinescu (MEM)

Desen de Costel Pătrăşcan

DUET NECONVENŢINAL

Cu şefu’ , bine să mă pun, Am început, şi-am să vă spun, Citirea cărţii lui, nu dramă, Ceva legat de epigramă.

Eu am un scop precis şi clar Şi nu m-ascund, că e-n zadar, Măcar, aşa, un onorariu Ori să se simtă la salariu, Adică progresez un pic De la nimica la nimic.

Ceva, ceva ne-a dat şi nouă O poantă bună, poate două Ni le-a ’mpărţit, la fiecare, De la ăl mic pân’ la ăl mare.

A dat în noi, a dat cu ură Luând şi caşul de la gură, La toţi amicii de la CEO Ne-a comparat, chiar şi cu Leo, Dar n-avem stofă de vedete, Deci suntem slabi, avem regrete Ne îndreptăm, cum ne-a fost dat Spre dulcele anonimat.

Urmând, ca murgul din poveste, Că şeful meu, destoinic este, Cu gura plină de jeratic, În ABC-ul său tomnatic, Să tragă-n blonde şi-n brunete Şi-n alte zeci şi zeci de fete Gândindu-mă că într-o zi De-o scrie, cumva, poezii Murind în vers, riscându-şi jobul O să-l întreacă şi pe Robu Şi pe mulţi alţii, chiar pe mine, Dar nu mi-e frică, nici ruşine, De altceva mă îngrozesc, Că toţi ai lui, ce-am scris, citesc Şi risc, să pierd, mi-e foarte greu, Cum o vrea Bunul Dumnezeu, Că sunt la mâna lui Vasile Şi-n epigramă nu am pile O viaţă-ntreagă-o să fiu tristă...

De m-o goni de la revistă!

Cronica volumului ,,Epigrame’’ a lui Vasile Vulpaşu de Any Drăgoianu

DORINŢA MEA DE OM REALIZAT Am obţinut ce mi-am dorit, Dar vreau să am, în viitor, Ca strehăian de toţi iubit, Şi o licenţă… în umor!

UNEI FEMEI ÎNFUMURATE Se tot laudă prosteşte Cu ce are în dotare, De la gât pân’ la picioare Dar de cap ea… n-aminteşte!

UNEI ÎNCREZUTE FĂRĂ MARGINI Nici frumoasă, nici deşteaptă, Nu-i nimic de presupus, E mai jos de prima treaptă, Dar pozează mult mai sus!

FEMEIA Trupul gol la o femeie E sculptura cea mai fină, Mai lipseşte o scânteie, Foc şi pară să devină.

CÂND TOŢI AVEM DREPTATE Vă spun discret că-n anii cei frumoşi Pe multe soaţe des le-am păcălit, Dar soţii lor sunt foarte bucuroşi Că au copii ce-mi semănă leit!

UNEI FEMEI APARTE Cât aş dori să fiu de fin, Îţi spun, că vorba-mi stă în gât: Minerva ţi-a dat prea puţin, Iar Afrodita… nici atât!

PROVOCARE Părul blond mă răscoleşte, Trupul tău mă ispiteşte, Toate-n suflet mi-au pătruns Dar mai ai ceva… ascuns.

Vasile Vulpaşu

PERECHI… PERECHI

CĂMĂTAR La fel ca banca, împrumută, Că de nu curge, poate pică, Şi nu intră cu ea-n dispută, Dobânda lui fiind mai mică.

UNOR SOȚI Le place mult căsătoria, Sunt plini de dragoste și zel, Ea este-ades topitoria, Când el se crede de oțel!

DEPUTAT Cu greu câştigi această funcţie, Dar după-aceea ea concură La titlul, fără vreo conjuncţie, De cea mai dulce sinecură.

VIAȚĂ DE PENSIONARI Stau mai multă vreme-acasă, Dar au și "petreceri"dese: După-nmormântare, masă, Vin, priveghiuri pe alese.

ELEVĂ Rujată bine, fustă scurtă, Pomezi, rimel din greu pe faţă, Inel în nas, cercel pe burtă, Ce rareori la şcoală-nvaţă.

FLOTĂ Formaţiune de vapoare Demult în portul constănţean, Care-a pierit deodată-n zare, Vândută de un căpitan.

SATISFACŢIE Mă cheamă îngerii, i-aud, Şi-s fericit pe-ultimul drum, Că am venit în lume nud, Dar plec bogat. Cu un… costum!

SCOPUL SCUZĂ MIJLOACELE Am dat la doctori bani, un car Când soacra mi-a căzut la pat.

Efortul n-a fost în zadar, Că pân’ la urmă a crăpat.

Ştefan Al. Saşa

DILEMA UNUI COPIL Știe, barza l-a adus, Însă greu suportă drama; Azi, când cineva i-a spus, Că el seamănă cu mama.

MILĂ PREOȚEASCĂ Popa nostru-i om și el, Îl apucă-ndată mila Când cu Safta-i singurel O alină cu feștila.

CULMEA INFIDELITĂȚII Înjură tare enervat, Regretă azi prostia: Cum naiba de și-a înșelat Amanta cu soția!

Intră, cu graţie şi farmec, pentru prima oară în Booklook, Angela Pistol. Îi dorim, din toată inima, succes!

TOAMNĂ Toamna a decis un joc: Cei bătrâni la copt ardei, Pe cei tineri, cu mult foc, Tot la copt, dar.. de femei!

RONDELUL CORUPŢILOR Să nu uite de pământ Toţi acei acoperiţi, Ce se simt ca favoriţi În a vieţii lor frământ.

EUHARISTIA BEȚIVULUI Azi, credința-i mare-n mine, Cu smerenie mă-nchin, Ziua mă abțin chiar bine...

Doar cu pâine și cu vin.

Cu minuni, minciuni, avânt, Pile, rude, legi, iubiţi, Să nu uite de pământ Toţi acei acoperiţi.

NOROCUL COTNĂRENILOR Dealul lor e un tezaur, Dintre cele mai de soi: Varsă-ntruna numai aur Ce se-adună în butoi.

Au degeaba jurământ Pentru drepturi şi hoţii.

Toţi ajung într-un veşmânt, Unde nu se-nvârt hârtii.

Să nu uite de pământ.

FEMEILE ȘI TOAMNA Le trece timpul prea în van Când la conserve-i mare zor; Pun castraveții la borcan Iar pe bărbați... la umbra lor.

RONDELUL PĂTAŢILOR Peste tot găsim pătaţi, C-aşa-i omul înnăscut.

Secolul deja-i vândut Cu sau fără vinovaţi.

RĂSPUNSURI DE POLITICIENI CĂTRE CEI CARE-I CRITICĂ Înțepați de-atâția ani, Viața noastră-i ca de târfe; Voi ne scărmănați cu bârfe, Noi vă jumulim de bani!

Locul plăţi-i cunoscut Pentru cei împricinaţi.

Peste tot găsim pătaţi, C-aşa-i omul înnăscut.

RUGĂMINTEA UNUI CORUPT PENAL CĂTRE ÎNTUNECIMEA SA Tu ești mare printre zei, Chiar de-i neagră steaua ta; Du-mă, du-mă unde vrei Numai nu... la D.N.A.!

Constantin Profir

În Iran sunt amputaţi Cei cu astfel de trecut.

La români deşi-s rebut, Mulţi ajung chiar deputaţi.

Peste tot găsim pătaţi.

Ioan Hodaş

DEZMINŢIRE (PENTRU UNII) Spun: proverbul despre „soacră” Cred c-ar fi mai potrivit, Nu că dânsa-i „poamă acră”, Ci doar eu sunt cel... acrit!

PATUL CONJUGAL, DE LA O VÂRSTĂ Chiar nu-i tăcere-n patul conjugal Când crezi că-s „duşi” în vise dulci, duioase; De eşti atent, pe-al nopţilor fundal, Se-aud icneli de la... dureri de oase.

APA VITAL LA IAŞI Cum n-a plouat de doua luni la rând, E admirabil cum la Iaşi se poate, Să scadă deficitul aplicând Metoda cu... facturile umflate!

SIBIUL E-o capitală în mezelărie, Făcând furori – nicio-ndoială n-am − Pe lângă renumitul său salam, Şi „Klaus”, noua marcă de piftie! ÎN COMPENSAŢIE Sunt vii distruse − nu din întâmplare − Şi chiar când nimeni nu le replantează, Proliferează doar crâşmarii care Fac vinuri noi... din vinul ce-l botează!

Mihai Caba

INSTANTANEU LA SERVICIU Șefu-mi este bun amic, Bani îmi dă mai pe nimic!

Zise, stând la o țigară, Tinerica secretară.

NOI CONDIȚII DE VIAȚĂ Transportul, iată, pare altul, Nimic nu este cum era; Pe stradă e turnat asfaltul...

Iar șefii, pe la D.N.A. UNEI ANUMITE TINERE Pe-ale vieții lungi culoare, S-a convins mai ieri și ea: Cu moravuri mai ușoare, Viața n-o să-ți pară grea!

PREZICERE Pe-o ghicitoare o ascult, Spunând, umflându-se în pene: Că omul ar trăi mai mult...

De n-ar muri așa devreme!

LOCURI DE MUNCĂ Un elev se străduiește Să învețe foarte bine, Că serviciu-apoi, găsește Undeva prin... țări străine.

DUPĂ SERVICIU Soții se întorc în grabă, Fiecare cum apucă: Ea cu dor imens de treabă, El cu dor nestins de ducă.

Vasile Ungurașu

SOȚUL IDEAL Constatăm că-n lumea asta, Își iubește doar nevasta, Dar, când e în moleșeală, Tocmai soața îl înșeală.

ORGANIZATORI DE EXCURSII Ne promit exotice voiaje, Destinații magice, cu plaje...

Da-n sejurul care-i, cu bani grei plătit, Când să pleci, escrocii sunt de negăsit!

DURATA CĂSNICIEI MODERNE Cuplul se înființează Când spre-un crez au aderență, Dar, adesea, el durează...

Numai pân' la impotență.

LOCUL DE MUNCĂ Aici poți multe țepe da și tunuri Și să câștigi grămezi de bani sau bunuri, Dar și să pierzi neprețuitul timp, Precum făceau toți zeii din Olimp.

MEDICUL OFTALMOLOG Fiind mult mai dibaci ca mine, Cotat e printre cei distinși, M-ajută să-i văd și mai bine Pe cei ce fură și nu-s prinși.

PARAȘUTISM O fată cade lin c-o parașută, Iar asistența stă-n extaz, e mută; Amicul fetei, hâtru , zice iute: De fapt coboară două „parașute”!

FRAGILITATEA ALIANȚELOR Protocolul nou semnat, Îi cuplează impecabil, Însă, de s-au tachinat, Se despart irevocabil.

CORUPȚIA LA NIVEL ÎNALT Deși clamată vehement, Dar agravată ca potență, E pentru cei din Parlament Un mijloc nou de existență.

UNUI DIETETICIAN AUTORIZAT Urmez regimul naturist, Cu vegetale, de mulți ani, Iar de o fi să mai rezist, Îl recomand și la dușmani!

Aurel Baican

TOT RĂUL E SPRE BINE Când D.N.A. își face datoria, Ceva se schimbă azi în România: În pușcării e-nghesuială mare, Dar și-o mai bună... socializare!

IMPEDIMENTUL O fâță și un tip cam bătrâior, La învoială cad să fac-amor, Dar renunțând, ea-ntreabă: anii?

Răspunsu-i scurt: Stau prost cu banii!

PROIECT DE LEGE Polițiști-or să-nvețe mai bine, În afară de limbi - lor străine Și pe-a rromilor limbă de-aici, Necesară, mai mult la servici!

Mihai Stancu

ALEȘII NOȘTRI E trist dar și adevărat: Mereu ei fulgeră și tună, Dar toți, instantaneu se-adună Când este vorba de furat.

ULTIMA DORINȚĂ, UN ELECTRICIAN A declarat că nu mai vrea Incinerat sau îngropat, Ci-atunci când ortul o să-l dea, Să fie doar... împământat!

UNUI PROFESOR ALBINAR La miere nefăcând-și planul, S-a supărat până-ntr-atât Încât, nervos a hotărât Albina să repete anul!

RĂSPUNS IDIOT AL UNUI FITOLOG Întrebându-l, oameni buni, Cum scot pirul din căpșuni, Mi-a răspuns, cam în sictir: Scoți căpșunile din pir!

REACȚIE LA UN REPROȘ Soția, azi mi-a reproșat Că am amante peste tot; I-am spus că sunt dezordonat Și ordine să fac... nu pot!

CONSILIUL LOCAL Conclav ce pare insolit Și spun aceasta c-un temei: Deși noi știm că nu se-nghit, Tot se mănâncă între ei!

Dumitru Ivas

JUSTIFICARE Când soția e plecată, Soțu-i tare amărât; Și-o vecină e chemată Ca să-i țină de urât.

PERPETUAREA SPECIEI Pe lume am venit din joacă, Doar dintr-o glumă-ntre părinți Și vom avea copii doar dacă Nici noi nu vom mai fi cuminți.

MOTIVAȚIE De „bani” au fost conduși oltenii Și asta numai câțiva ani; Deși s-au scurs de-atunci decenii, Sunt ahtiați și-acum de bani.

FISCUL LUPTĂ CU EVAZIUNEA Ce-i evaziunea, nu știa bunica, Însă amendată-n piață bătrânica Pentru că vându-se-o strachină de prune, A-nțeles ce-nseamnă azi evaziune!

UNUIA CARE ÎNTÂRZIE MEREU Cum pierde vremea - mulți o știu La gară ajungând târziu, E-acuma tare-nfuriat, Că trenul nu l-a așteptat!

Georgeta - Paula Dimitriu

CONSTATARE TÂRZIE Tinerel, în libertate, De părinți vrând să ascult, Mi-am lual o „jumătate”; Azi, și-un „sfert” îmi pare mult.

REFORMA ÎN SĂNĂTATE E o reformă foarte bună, Nimic nu e de-adăugat, Iar de va merge treaba strună Vom fi un stat nepopulat…

CROITORUL ECONOM Cu risipa, de când veacul, Lupt cu foarfeca și acul: Când croiesc trei pardesie, Unul îmi rămâne mie.

BĂRBATUL Făcut nicicând pe loc să steie, Un plimbăreţ precum Ulise, Erou în foarte multe vise Zădărnicite de femeie…

COMPARAȚIE Eu mă consider într-un fel Mult mai păstor ca Păstorel: Căci și în vise, bunăoară, Aleg să mulg câte-o Mioară!

MINCIUNA De parc-aţi fi veniţi din iurte Şi nu prea ştiţi ce e la modă…

O fi având picioare scurte, Dar ce… miriapodă!

PROGNOZĂ LITERARĂ Văd în sfera literară Și n-o spun în mod emfatic Un nou gen, ca o comoară, Denumit... epigramatic.

SERVICIU COMPLET Când pleacă şeful iute de acasă Cu secretara tânără în minte, Mâncarea rece-o uită iar pe masă, Că îl serveşte dânsa mai… fierbinte!

EXODUL MEDICILOR Pleacă-n țări mult mai avute Medici buni, cu zeci și sute; Și mai pleacă voluntari Preoți, dascăli și gropari!

LIPSĂ GRAVĂ Cunosc atâtea minţi isteţe, Dar se întâmplă-o tragedie: La “operele” lor măreţe…

Nu au hârtie!

SOȚIA BANCHERULUI ȘI CHIRURGUL Doctore, eu am crezut Că deja-i un caz pierdut; Și să nu ratez momentul, I-am făcut și... monumentul!

Aurel Popescu

PRECAUŢIE INGINEREASCĂ Cum testul iarăşi l-a ratat, Deşi a procedat chiar logic, Şi-a angajat un avocat, Urmând procesul… tehnologic!

Florina Dinescu Dinu

Vaslui 07-09.10. 2016 Câţiva dintre membrii ALPI participanţi la prestigiosul Festival de Umor „Constantin Tănase” din Vaslui, ediţia a XXIII-a. Asociaţia a primit cu acest prilej şase premii.

Foto Cornelia Ursu

13.11.2016 Ca de obicei în Sala de lectură a Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Asachi” din Iaşi a avut loc şedinţa lunară a Asociaţiei. Au fost dezbătute mai ales activităţile şi planurile de viitor iar membrii ALPI au recitat, tot ca de obicei cu mult succes la public.

Foto Elena Zane

09.10.2016 Sala de protocol a Muzeului Uniri din Iaşi. Eveniment cultural de excepţie.

Doamna Marioara Vişan şi-a lansat volumul de poezie bilingv, româno-italian Metamorfoză (Metamorfosi). Membrii APLI au fost, majoritatea, prezenţi şi au susţinut prezentarea în felul lor specific, umoristic.

Foto Rodica Rodean

22.10.2016 Sala de spectacole a Cercului Militar Iaşi. Membrii APLI au participat la Festivalul: Iaşii în Carnaval organizat de Garnizoana Iaşi inclusiv cu o piesa: Cuceritorul de Mihai BatogBujeniţă, în regia lui Emil Gnatenco. Aici fotografia de final cu actorii care au interpretat piesa.

Foto: Cristian Surugiu

09.10.2016 Sala de lectură a B.J.I. Şedinţă de cenaclu la care am avut onoarea să participe şi oaspeţi din Grecia (familia Dianopulos) dar şi preşedinta Clubului Yahad (Împreună) de pe lângă Comunitatea Evreilor din Iaşi, doamna Martha Eşanu.

Foto Elena Mândru

08.11.2016 Muzeul Mihai Codreanu. Membri ALPI participanţi la festivitatea de comemorare a marelui sonetist.

Foto Elena Mândru

17.11.2016 Sala Clubului CFR Iaşi. Premiera piesei: Cuceritorul. Un remarcabil succes de public pentru o echipă minunată în care majoritatea erau debutanţi. De la stânga la dreapta: Andrei Ştefan, Bogdan Spoială, Mihai Batog-Bujeniţă, autor, Emil Gnatenco, regizor, Andreea Andrei, Andreea Lungu, Dionisie Cioată, Arun Cotic. Aplauzele prelungite au răsplătit pe deplin munca tuturor.

Foto Rodica Rodean ECOURI ÎN VERSURI ALE MEMBRILOR APLI Pseudo-cronici la reușitul spectacol "Cuceritorul”

CUCERITORUL (sonet necanonic!)

Cuplând voios forţajul, comandorul Dori-n trecut, să-şi ducă reactorul, Spre-a stabili cum s-a născut poporul Ce-n viitor îi va-nlesni chiar zborul…

Acolo a însămânţat ogorul Utilizând ca-ngrăşământ umorul Şi, cochetând niţel şi cu amorul, A reuşit să-şi rotunjească scorul…

Romanul său dramatic, prins de zorul De a-şi lansa spre-o „castă” Getă dorul Şi-a cuceri şi faima şi onorul A tremurat niţel când preceptorul Sosi în grabă spre-a-i taxa fiorul!!...

Dar astfel s-a născut…

CUCERITORUL! Eugen Deutsch

VIZIONARE Am vizionat "Cuceritorul", O piesă bună, negreşit, Şi ea şi trupa şi-autorul, Pe drept vă spun: m-au cucerit!

Mihai Caba PENTRU PIESA: CUCERITORUL Este vesel, ba chiar tonic, Dar să afle tot poporul, C-a venit c-un supersonic BMB ”Cuceritorul'!

Angela Pistol EXPECTATIVĂ Piesa încă n-am privit Dar acum aștept grăbit Spre-a vedea de n-ați glumit Şi voi fi chiar cucerit?!

Eugen Deutsch

20.11.2016. Câţiva dintre membrii ALPI au fost invitaţi să participe la simpozionul: De la Moshe la Mosheorganizat de Comunitatea Evreilor din Iaşi. Au fost comemorate figurile unor mari personalităţi ale vieţii publice evreieşti: Yitzhac Rabin, Golda Meir şi Wilhelm Filderman.

Foto Elena Mândru

25.11.2016 Biblioteca Bucovinei „I. Sbiera” Suceava. O parte din membrii ALPI care au participat la lansarea volumului de poezie al dragei noastre colege Carmen Antoaneta Marcean, Jurnal de Ştiri. Un eveniment de înaltă ţinută culturală la care a fost prezentă elita intelectualităţii bucovinene.

Foto Rodica Rodean

24.11.2016. Sala teatrului FiX din Iaşi. Festivalul „Teodorenii” organizat de Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Asachi” la care a participat şi ALPI. Aici după încheierea spectacolului: Ironii Versificate, susţinut de membrii Asociaţiei în faţa unui public numeros care a apreciat, aşa cum trebuie, cu nenumărate aplauze prestaţia recitatorilor.

Foto Elena Zane

18.11.2016 Sala Clubului CFR Iaşi. Un public numeros, membrii ai Asociaţiei Universul Prietenei şi ALPI au participat entuziaşti la vernisajul colegelor noastre Marinela Rusu şi Gabriela Cucinschi. Evenimentul a fost moderat de maestrul Emil Gnatenco, membru APLI. Foto Rodica Rodean

27.11.2016 Sala de protocol a Comunităţii Evreilor din Iaşi. Centrul Yahad (Împreună) condus de doamna Martha Eşanu a organizat împreună cu ALPI şi Asociaţia Universul Prieteniei comemorarea epigramistului ieşean Harry Marcovici (Nelu Marian). Recitalul de epigrame şi poezii ironice a fost savurat de spectatori în frunte cu preşedintele CEI, ing. diplomat Abraham Ghiltman.

Foto Rodica Rodean

04.12.2016 Sala de protocol a Muzeului Unirii din Iaşi. Lansarea volumelor Reverenţe şi Paradisul mecenatului statornic scrise de colegul nostru dr. Sorin Cotlarciuc. Au participat majoritatea membrilor ALPI, ai Asociaţiei Păstorel din Vama şi ai Asociaţiei Universul Prieteniei.

Foto Rodica Rodean

10.12.2016 Sala de protocol a Muzeului Unirii din Iaşi. Un public numeros a participat la lansarea volumelor: Ţara unde soarele apune în mare şi Paradigma unui ţărm mediteranean scrise de distinsa noastră colegă conf. univ. dr. Cornelia Ursu. Au colaborat pentru buna desfăşure Asociaţia Universul Prieteniei, ALPI, Comunitatea Evreilor din Iaşi precum şi gazda întâlnirii:Muzeul Unirii.

Foto Rodica Rodean

17.12.2016 Muzeul Unirii-sala de protocol. Colega noastră Corina Matei Gherman şi-a lansat volumul de poezie: La margine de meditaţie. Un succes binemeritat la care au participat membrii ALPI iar organizarea a aparţinut Asociaţiei Universul Prieteniei.

Foto Rodica Rodean preşedintele Asociaţiei Universul Prieteniei

AUZI VORBĂ!

(Jocuri de cuvinte... pentru cei cu minte) *Gardianul i-a comunicat că, în această zi are voie să iasă la aer liber, iar el a înţelesFoto Rodica Rodean 17.12.2016 Muzeul Unirii-sala de protocol. Colega noastră Corina Matei Gherman şi-a lansat volumul de poezie: La margine de meditaţie. Un succes binemeritat la care au participat membrii ALPI iar organizarea a aparţinut Asociaţiei Universul Prieteniei.

Foto Rodica Rodean preşedintele Asociaţiei Universul Prieteniei

că va ieşi la aer, liber. *Cu toate că avea stomacul gol şi îi chiorăiau maţele de foame, se spune că a mâncat şi a băut după pofta inimii. *S-a săturat ca şeful lui să-l bage şi să-l scoată, peste tot, aşa că a hotărât să nu-l mai bage în seamă şi să iasă singur; adică, după ce a fost băgat în sperieţi cu ameninţări şi a fost scos din ţâţâni cu pretenţiile lui absurde, acum îl lasă baltă şi iese la pensie; *Pentru a finaliza lucrarea i s-a recomandat să dea din mâini şi din picioare, să-şi mişte fundul, să-şi bată capul, să-şi arate muşchii, să pună mâna să muncească, să ceară mână de lucru suplimentară, sau cel puţin o mână de ajutor, dar el nu a avut nevoie de atâtea părţi ale corpului, ci doar a pus osul la treabă. *Săracul, a cerut şi el de la primărie o palmă de loc să semene ceva, dar pentru că s-a aflat că nu l-a votat pe actualul primar, a primit o palmă, iar pământ deloc. *Adjectivul sărit caracterizează pe cineva ca fiind ţicnit sau nebun; şi totuşi, a-l scoate din sărite nu înseamnă a-l scoate din starea lui (de nebun), adică a-l readuce la normal. *Se spune că în juraţi, oamenii ce se prezintă la instanţe văd pe cei care împart dreptatea şi cum, nu toate părţile pot avea dreptate, aceştia sunt des înjuraţi. *Chiar dacă bărbatul îşi bate soţia cu sălbăticie, se spune că este încă un caz grav de violenţă domestică. *S-a săturat până peste cap de toate mizeriile vieţii, dar încă nu vrea să dea ochii peste cap. *Deşi se ştie că a făcut puşcărie grea, se spune că a stat ani buni după gratii. *Dacă cineva a pus masa şi apoi a luat masa, nu înseamnă că s-a răzgândit şi nu a mai mâncat. *„Toate eforturile noastre sunt făcute cu scopul de a ne mulţumi clienţii” – spunea într-un interviu televizat patronul unui restaurant, dar, după mizeria care era în local, eu cred că cei mai mulţi au înţeles cu totul altceva, şi anume: „cu scopul de a nemulţumi clienţii”. *Dacă despre oamenii foarte norocoşi se spune că s-au născut în zodia porcului, sau că au un noroc porcesc, despre cei ticăloşi se spune că sunt porci de câine, despre neruşinaţi că sunt chiar porci, dacă un lucru prost făcut este o porcărie, iar murdăria foarte mare este denumită tot aşa, nu înseamnă că eşti un om foarte norocos dacă ţi-ai găsit ca partener de viaţă un ticălos, neruşinat, care face prost toate treburile şi trăieşte în murdărie. *A dorit mult să-şi facă două căciuli de blană; pe prima a făcut-o de râs, iar pe a doua a făcut-o de oaie. *Deşi lucrările pe care le întocmeşte sunt confidenţiale, notarul este public. *E bine să îţi arunci ochii, dar să-ţi mai păstrezi ceva; spre exemplu să-ţi ţii gura. *El ridică pretenţii, dar nu la înălţime prea mare, ci numai până la genunchiul broaştei.

*Cu toate că multe instituţii nemilitarizate au ofiţer de serviciu şi ofiţer de presă iar societatea civilă, în general are un ofiţer (ofiţerul stării civile), nu este pericol de dictatură militară. *Imaginea respectivă ţi-a luat ochii, pentru că a fost realizată cu camera de luat vederi? *Se introduce aer condiţionat, dar aceasta nu înseamnă că vom primi aer, să respirăm, doar cu anumite condiţii. *Ca să fii bine văzut trebuie în mod obligatoriu să fii mare? *Discuţia a avut loc de dimineaţă, pe nepusă masă, deci înainte de a lua ceva în gură; totuşi, s-a luat în gură cu soţia sa. *Am auzit că erau foarte mulţi oameni, o adevărată mare de oameni; ce să înţeleg de aici, că toţi erau intraţi la apă? *De ce ne lamentăm că în ultimii ani, în ţara noastră se munceşte tot mai puţin? Nu ne mândrim noi spunând că avem forţă de muncă bine calificată, că avem mulţi oameni cu meserie? Nu spunem tot noi că meseria este brăţară de aur? Nu este normal ca bijuteriile preţioase să se poarte doar la sărbători? Nu este la fel de normal ca sărbătorile să fie nelucrătoare? Păi, atunci, când să se mai lucreze? *Am auzit că înalţii funcţionari sunt unşi în funcţii numai dacă, la rândul lor ung bine osia. *Alergătorii se luptă cu cronometrul (se spune „luptă contra cronometru”), când se ştie că acesta, indiferent de competitori, oricum nu-şi schimbă ritmul de alergare. Ştefan Cornel Rodean

Desen de Nicolae Viziteu- NeVe

DOAMNELE POEZIEI IRONICE SONET DE VACANȚĂ Aș vrea să plec cu tine în vacanță, Să uit de toate cele și de toți Și chiar de-aș fi prădată-acum de hoți, S-ar păcăli cu-această cutezanță.

UNEI SOACRE CERTĂREȚE Folosești cuvinte-acide Și mereu doar certuri depeni, Iar când nora intră-n blide, Repede îți ieși din pepeni !

PĂDURAR VIITOR PENAL În zadar vii să ne predici Furt, că n-ai făcut, de brazi: Dureros tu ai să cazi Chiar și fără să te-mpiedici!

CUTUMĂ MEDICALĂ Dacă-n viață n-o faci lată, Sănătos ești - scrie-n carte Când de fiecare dată Ai dureri în altă parte!

APARENȚELE ÎNȘEALĂ În viață, sărind mereu zidul, Chiar moale din fire cum pare, E tare de înger perfidul, Când vrea să obțin-o favoare!

ALEGERI GENERALE FRAUDATE În tot procesul de votare, Bazat pe furturi și minciună, Guvernu-a dovedit sfidare, Dar azi, dreptatea se răzbună.

UNEI BALERINE Când dansezi cu sfiiciune, Doar în licăr de rubine, Corpul tău, prin goliciune Se îmbracă foarte bine.

Dar unde să mă duc, să-mi spui tu poți?

Bogată nu-s, lipsită-s de-aroganță, Iar țoale bune, pentru eleganță, Avea-voi dacă bani mai vrei să scoți.

Acum și cardul meu de pensionar Golit de taxe vechi și datorii Îmi tot produce vânt prin buzunar! În fine, resemnată stau acasă Și-nghit în draci „plăcute” doctorii, Vacanța petrecând-o... pe terasă!

SONET ARAB La felul cum arăt, zici că-s prințesă Deși voal nu am și nu port trenă, Dar vă asigur că nu sunt „balenă” Chiar de mănânc pe zi câte-o „negresă”.

Nu mi-a crescut vreo coadă de sirenă, La ochi n-am pungi și nici nu pun compresă Și văd priviri hulpave spre-a mea fesă Când urc agale treptele pe scenă.

Acelora ce îmi trimit bezele, Pe loc eu le-aș turti la toți boticul, Având cu mine și probleme grele De vor afla uimiți tot șiretlicul: Privită de-un șeic bogat drept zână, Deja, pe-averea lui, eu sunt stăpână!

Elena Mândru

Și-au trecut din mall în mall Cumpărând de toate cele Din etaj pân’ la subsol, Blănuri scumpe și mărgele.

ILUZIILE UNUI CIOROI Un cioroi, la pene sur, A gândit, așa-ntr-o doară, Că s-a stins ultimul nur Din dotarea soaței - cioară.

Din oglindă i-a zâmbit Gând ghiduș, dorință vie, Că el merită iubit De o tânără soție.

Cuibul l-a abandonat, Și-a cănit pană cu pană, În frac alb s-a îmbrăcat Și-a zburat spre coțofană.

Juna, toată numai jar, Sta în prag gândind cuminte: ”E rubin? E chihlimbar?”

- Haide, dragule-s fierbinte!

Amorezul a pășit În iatac, plin de dorință, Însă ea l-a mirosit: ”Nu inel, nu putirință!” Și-a gândit un plan drăcesc Să-l învețe cum e viața: - Dragul meu, eu te iubesc!

Dar acum ... să facem piața!

Cardul bietului cioroi Îi striga cu disperare: - Sărăcie și nevoi, Te așteaptă, frățioare!

Dar el, surd, plătea cu spor, Așteptând ca de îndată Să primească-n dormitor Mult râvnita lui răsplată.

Cu sacoșe pline ochi Au pornit-o către casă. ”Ptiu! Nu fie de deochi!

Zău că viața e frumoasă!” Îți zicea în sinea ei Coțofana amuzată.

Căci în prag, pe un curmei, Sta un vultur. Și pe dată Partenerul ei în frac A zburat către niciunde, Căci la cioară în iatac Nu spera că va pătrunde.

Morala: Lecții noi îți dau binețe Când nimic n-ai învățat Și ești prost la bătrânețe, De iluzii agățat.

Carmen Antoaneta Marcean

UNU' MOIȘE De la BOOKLOOK la ... buclucurile noastre - Monolog/dialog - de pălăvrăgeală Dacă ați crezut că evenimentul care a "zguduit" Iașii, că mie, Unu' Moișe – în persoană, mi-a apărut acolo un monolog în revista de umor "Booklook" (citiți în românește!) și încă, într-un număr festiv , a fost un fapt care a putut rămâne neobservat bunului meu prieten Iosl, v-ați înșelat! Iosele îmi urmărește doar fiecare mișcare, pot spune, ca un detectiv. Dar..., prietenește, spune el. El e "abonat" la Internetul meu (de faptă, nu de…plată), că zice că nevastă-sa suferă de... Internet-fobie, iar el moare după bezelele lui nevastă-mea; din aceste două motive serioase, e lipit de aparatul meu, parc-ar fi al lui! Asta-l face parcă să se simtă și obligat să mă informeze regulat cu comentarii, despre noutățile pe care le culege de la... Internetul meu...

Adevărul e, nu pot să neg, că se și pricepe băiatu'… Și nici nu-mi displace să iau o vorbă cu el... Are cunoștințe de politică, sport, bucătărie, televizie, internet... O, am ajuns la Internet! Acolo a descoperit deunăzi și noutatea cu apariția monologului meu în "Booklook"-ul din Iași.

- Moișe, mazl-tov! – Într-un ceas bun! Ai început să apari și în lumea mare! La Iași! Până la urmă ajungi și humorist!

- Care urmă?

- Întotdeauna e o urmă. Ce, tu nu știi că ți-a apărut un monolog într-o revistă din Iași?

- Știu. știu. Și ce vrei să fac? Să deschid o sticlă de vin?

- N-ar strica. E doar un număr festiv! În orice caz, ascultă și părerile mele.

- Ca întotdeauna. Am încotro?

- N-ai. Am și eu câteva observații de făcut...

- Da' tu cunoșteai monologu' meu încă dinainte.

- Nu în legătură cu el, omule! El e... super – așa se zice acu' în România. Eu vreau să-ți împărtășesc ce cred despre revista asta, că m-am uitat le ea ca prin... caleidoscop...

- Iosele, m-ai dat gata!

- Spune-mi, băiete, tu-l cunoști și personal pe tatăl "Booklook"-ului ăsta?

- Să zicem. E un băiat de treabă și simpatic. Să nu te gândești că s-a apucat să facă buclucuri... Așa că teaș ruga, să nu-l calci pe bătături...

- Nu, ferească Sfântu'! Ideea cu numele chiar mă amuză. M-am gândit chiar cum ar suna asta pe idiș.

- Cum? - "A broch".

- Oi, a broch!

- La noi, la evrei, se spune că dacă nu ne putem plânge de câte buclucuri avem, parcă – uneori le mai și căutăm singuri. Uite-te la "Booklook"-ul ăsta festiv. Câți evrei (israelieni) s-au adunat acolo! Ca albinele la stupu' de miere... Poate că și numărul i-a atras: 40!

-?

- Moștenire de la Moișe al nostru, care a dus evreii prin pustiu 40 de ani, după ce i-a scos din sclavie, din așa un bucluc.

- Mare bucluc!

- Și ce folos? I-a scos dintr-un bucluc și i-a băgat din bucluc în bucluc...

- Hei, nu mă băga în politică! La "Booklook" nu se obișnuiește. O.K. Cu "comentariile" tale ai spus câteva glume...

- Te-ai prins?

- Eu când mă prind, se simte. M-am prins da' nu m-am... ars...

- N-am vrut să ard pe nimeni. Doar să reamintesc ce-a spus Șalom Alehem : "Râdeți, râsul e sănătos!

Doctorii recomandă râsul!" Succes – " A broch!" - "BOOKLOOK"!

Pentru conformitate, CAROL FELDMAN - ISRAEL

În acest număr și-n altele viitoare continuăm prezentarea unor epigrame mai reușite, scrise de mari scriitori clasici francezi, selecția fiind din volumul : DIN EPIGRAMIȘTII LUMII (mică antologie a epigramei străine) - Autor: Aurel Iordache, apărut la Editura Bibliotheca, 2000, Târgoviște, cu o prefață de George Corbu, președintele Uniunii Epigramiștilor din România.

FRANÇOIS RABELAIS scriitor umanist (1494?-1553?)

Zeului Pluto În sumbra ta împărăție, Nu-i loc de zâmbet printre hâzi, Dar azi, de-mi dai un loc și mie, Precis am să te fac... să râzi.

JEAN DE LA FONTAINE, fabulist (1621 - 1695) Împărțire judicioasă Timpul și-a-mpărțit în două, Știe omul să trăiască: Jumătate vrea să doarmă, Restul să se... odihnească.

Grija femeii la plecarea soțului în luptă Ia-ți pantalon cu platoșa-ntreită!

Ascultă-mă așa precum te-ascult...

Că lupta-i grea și-oi fi mai liniștită Știind ferit tot ce iubesc mai mult.

NICOLAS BOILEAU-DEPREAUX, scriitor (1636 - 1711) Unui cronofag Eu nu te-alung, știi foarte bine, Iar dacă vii, nu te desmierd; Tu timpul ți-l câștigi la mine, Eu, dacă te primesc, îl... pierd.

Precauție De apă am oroare ca de boală Să nu pătrund-n mine-un strop păgân Eu zilnic gura-mi căptușesc cu smoală, Cu smoala groasă-a unui... vin bătrân.

REGNIER MATHURIN, poet (1573 - 1613) Moarte cu tâlc Muri și unchiul. Ce făcu-i cuminte...

N-am să vorbesc de-al gestului ecou, Dar știu precis:muri c-o zi-nainte, Să nu ne ia vreun dar de... Anul Nou. Unui călugăr Când fu să moară Irineu Și-și dete duhul chinuit, De dat, l-a dat lui Dumnezeu, Dar nu știu dacă l-a... primit.

Nedumerire Nu fac nici rău, nu fac nici bine, Dar moartea vine să mă ia...

Mă-ntreb ce-o fi având cu mine, Când nici nu mă gândesc la ea?!

ALEXIS PIRON, scriitor ( 1689 - 1773) Autoepitaf Sub piatra asta, mare cât un tron, Nu e nimic, adică e... Piron...

Ce n-a putut s-ajungă, biet sărman, Nici chiar atât... academician!

Inscripție destinată Curții de la Versailles Versailles, castel de regi și prinți, E așezat - vă spun precis La patru leghe de Paris Și la o sută de... bun simț.

Noului academician - E nou ales și-i surd de fel.

- Atunci, ferice e de el!

- Dar nu-i și mut, înțelesei.

- Atunci, sărmanii, vai de ei!

PIERRE CORNEILLE, poet și dramaturg (1606 - 1684) Epitaf Pe mormântul lui Richelieu E greu să prinzi în versuri felul său, Că nu e om ca mine și ca tine; A fost prea bun, ca să-l vorbești de rău, Dar nu-ndeajuns, ca să-l vorbești... de bine.

Arheolog de serviciu prof. Mihai Haivas

GÂNDURI DE MATEMATICIAN DEZBATERE PARLAMENTARĂ Ședință liniștită, moleșeală, Interpelări cu gust sălciu de iască, Pupitrele abandonate cască... Şi-au înlemnit de-atâta plictiseală.

UNOR POLITICIENI CORUPȚI Urmărindu-le ispita Vine lesne dezlegarea: Ieri au vrut s-aștepte mita, Azi i-așteaptă închisoarea!

ROMÂNIA CORUPTĂ ÎN DECLIN Cred că-s fapte serioase, Dar eu nu mă mir deloc: Când vor toți să roadă oase, Multe pungășii se coc.

GUVERNANȚI ANCHILOZAȚI Reforme, neavând de gând, Ei cred că prin discuții lungi, Încet, încet departe-ajungi, Dar întrebarea este... când?

PARLAMENTARILOR Că dorm aleșii-n Parlament, E-un fapt banal de evident, Dar moțăind ei ore-ntregi, Mahmuri votează chiar și legi.

UNUI POLITICIAN PENAL CU VILĂ Ți-ai ales parchetul, dragă, După cum ți l-ai dorit, Însă vremea a sosit Ca Parchetul să te-aleagă!

ROMÂNIA PENTRU ASTRONOMI O gaură neagră din Calea Lactee, Recent, România a fost denumită, Căci taxe și-accize dispar de sub cheie Și unde-s să spună, Guvernul evită!

ȘI JUSTIȚIA POATE FI CORUPTĂ După ce-a intrat la apă, Faptele s-au ,,limpezit” Pentru-alesul necinstit: În curând... penalul scapă!

DORINȚĂ UTOPICĂ Ce-ar fi, mă-ntreb ades Deși nu-mi este dat, Să-l văd pe-un hoț ales Pierzând tot ce-a furat?

EXISTĂ DOUĂ ECONOMII ÎN ROMÂNIA Afirmația nu-i vană Și s-o explicăm se cere: Una mare, subterană, Și-alta mică... la vedere.

CELOR CARE SUFERĂ DE FRIG ÎN LOCUINȚE Guvernul a deschis, vă spun, recent O linie fierbinte, unde poți Vorbi cu un ministru competent Ce la căldură stă... doar în chiloți!

CONDUCERII NAȚIONALE A PENITENCIARELOR De ce-s păzite-atât de-atent Aglomerate pușcării?

Vă temeți, ca din Parlament, Penali să nu vă vină... mii!

NOILE MĂSURI PRIVIND POLITICIENII CONDAMNAȚI Prea mulți din ei se țin de coțcării, Și-atunci vin hotărâri tot mai rigide: Celulele vor fi, în pușcării, Repartizate numai ... pe partide!

Autor: prof. MIHAI HAIVAS

D-ALE LUI VASILE LARCO RONDELUL UNEI REUNIUNI În jur e numai lume bună, Se trag concluzii, negreșit, La întâlnire au venit Să fie-o vreme împreună.

PANEGIRIC, UNOR POLITICIENI Lucrează-n Parlament cu spor Când șeful sarcini le împarte, Sunt oameni toți la locul lor…

Cu gândurile-n altă parte.

DIN VIAȚA DE LA ȚARĂ E harnică-o nevastă, foc, O clipă ea nu stă în loc, Subțire e ca o păstaie, Mâncând și-o dată-n zi… bătaie!

CU OCHII LA PIFTIE La noi rețeta nu se schimbă, Iar măcelarul știe bine: Îi ceri urechi, picioare, limbă, Și el… „ia pielea de pe tine”!

CERERE ÎN CĂSĂTORIE Iubito, că-mi ești tare dragă Și cum, de-acum, sunt om adult, O să te-aștept o viață-ntreagă, Iar de-o fi cazul… și mai mult!

INSTANTANEU CU PRIETENII DE FAMILIE Ne-au invitat la ei acasă, El serviabil, fire-aleasă, Și nici un an de-atuncea nu-i, Că soața mea-i nevasta lui.

CUMSECĂDENIA UNUI COLEG Te-a promovat, n-am ce să zic, Pe urmă bârfa ia amploare Și vezi că bunul tău Amic Îți face zilele… Amare!

Spectacolul de-i reușit, Artiștii merită cunună; În jur e numai lume bună, Se trag concluzii, negreșit.

Doar cârcotașii pot să spună Că publicul nu-i mulțumit, Așa o fi, dar la sfârșit, Întreg banchetul merge strună… În jur e numai lume bună.

RONDELUL OPTIMISTULUI Atunci când ești în toamna vieții Dorești în suflet primăvară, Să-ți fie inima sprințară Și să te-alinte-n vers poeții.

Fuscei destui mai sunt la scară, Frâu liber dai delicateții, Atunci când ești în toamna vieții Dorești în suflet primăvară.

Or fi duși anii tinereții, Dar de-ntâlnești o domnișoară, Cu mers felin de căprioară, Te-ndrăgostești ca toți băieții Atunci când ești în toamna vieții.

Desen de Gheorghe Bejanaru

Ecouri: EDUARD MATTES INTRĂ ÎN BUCLUC La Iaşi, în dulce târgul Ieşilor, funcţionează o Academie liberă de umor pe lângă Asociația literară "Păstorel". Luând numele maestrului epigramei româneşti şi al celui care a imortalizat calităţile vinului din podgoriile Cotnariului, era normal ca asociaţia să grupeze cele mai vesele condeie şi, pe cale de consecinţă, să editeze periodic o revistă. Care revistă are titlul ingenios şi... buclucaş de "Booklook".

Scriitorul Mihai Batog Bujeniţă, căruia i se datorează ideea şi care conduce revista de umor, este directorul publicaţiei, iar redactor şef este prolificul Eugen Deutsch (în paranteză fie zis, ambii au vizitat Israelul, separat, şi au fost de acord în multe privinţe pozitive). De altfel, personal, am bucuria de a face parte din colegiul de redacţie alături de prietenul George Roca din Australia şi umoriştii ieşeni Mihai Haivas şi Gheorghe Bălăceanu.

Dar de ce a intrat Eduard Mattes din Haifa în bucluc, cuvânt care semnifică o situaţie neplăcută, o belea, un necaz? Pentru că, după orele în care lucrează ca arhitect, dumnealui mai are timp şi chef să facă fotografie artistică, să scrie literatură, să exerseze dificilul exerciţiu al caricaturii, să organizeze expoziţii şi să participe la concursuri peste hotare, de unde revine acasă cu trofee. Iar buclucul la care ne referim se numeşte Booklook, iar Eduard Mattes a intrat ca participant frecvent, colaborator, desenator, caricaturist apreciat al revistei buclucaşe.

Acum, când revista sărbătoreşte împlinirea a zece ani de la prima ei apariţie, Eduard Mattes a trimis pe adresa ei un grupaj de caricaturi, împreună cu calde urări şi dorinţa de a completa galeria de portrete peste încă zece ani. Ce o fi după aia, o să mai vedem!

Dr. Dorel Schor

Desen de Edi Mattes, Israel

ZICERI DIN CAVALUL LUI VAL LĂBUȘ NU-I UN „CÂINE RĂU”!

Cățelușul meu Lăbuș Stă în casă, nu în cușcă, Zice „ham” dar nu te mușcă, Fiindcă-i un cățel ... de pluș!

PĂRINŢI MODERNI Sunt extrem de supărat C-a rămas însărcinată!

Sex făcurăm doar o dată...

Când ne-am întâlnit ... pe chat!

VULPOIUL ŞI VULPIŢA Demifabulă pentru Andutza Povestea mamaia Tiţa, Nepoţeilor Andreea Şi zglobiului Gheorghiţă Că vulpoiul şi vulpiţa Nu furau, pe vremea-aceea Şi nici nu mâncau... cărniţă, Doar ciuperci de prin pădure, Iarbă, frunze, fragi şi mure!

Dar vulpoiul, mai şiret Şi mai pofticios din fire, A-nceput de la o vreme, Pe furiş, încet-încet, Nedând nimănui de ştire, Să fure, făr-a se teme, De la ea şi din vecini Puişori, cocoşi, găini!

De-atunci el şi-a lui vulpiţă Fură-n fiecare noapte Şi, fără măcar s-o fiarbă, Mănâncă numai cărniţă, Nu beau apă ci doar lapte Şi-au uitat să pască iarbă!

Dar ieri-noapte, câinii toţi Prins-au pedepsind pe hoţi, Şi cu blana ferfeniţă Colţi având înfipţi în spată, I-alungară în pădure.

- Chiar aşa, mamaie Tiţă?!

- Uite-aşa păţesc, nepoată, Toţi acei ce vor să fure!

Morală: Dacă este printre voi, Unul care vrea să fure, Cum fura acel vulpoi, Alungaţi-l în pădure!

SOȚIEI MELE Ești clipa mea de sărbătoare, Și chiar de n-am ajuns bogat, Mai am vreo zece pietre rare, Ascunse bine... la ficat.

UNUI ȘEF RĂU Deși îmi cere muncă de hamal, Eu moartea nu-i doresc, ar fi banal...

Voi face rău ca să trăiască Și moartea singur să-și dorească!

UNEI ANUMITE DOAMNE Ai şi card, şi fard, şi Ford, Aur, platină, valută...

Toate-mi plac şi-aş fi de-acord...

De n-ai fi aşa de slută!

NARCISISM Chiar dacă-n viaţ-am avansat, Am coborât, am mai urcat, N-am fost nicicând în primii trei...

Mereu am fost mai ... sus ca ei!

CA LA 20 DE ANI! Şi astăzi, în deceniul şapte, Declar la modul triumfal, Că fac amor şi zi şi noapte...

Virtual!

Val Andreescu

VALERIU CERCEL ATACĂ NIŢEL SECRETUL CĂSNICIEI IDEALE Cea mai bună căsnicie, Ca să fie balansată, El, s-asculte de soţie, Ea, să fie ascultată!

IDEEA LA ROMÂNI O idee, de-o privim, Nu se-arată a fi rea Până ce descoperim Pe-ăla de-a venit cu ea.

LIMBA NOASTRĂ-I O COMOARĂ Am ajuns să am coşmaruri, nopţi bălane fără leac, De când s-au trezit nătângii, dup-un somn de-un sfert de veac, Şi-mi fac cruci plin de fiori, implorând oastea cerească, Să mai pot vorbi în zori dulcea limbă românească; Plini de fală şi mândrie-i doare-n şpiţ de viitor, Se tot laudă-n prostie, moară toţi duşmanii lor!

De-aia, nene, imediat, când i-aud, pe româneşte Le-o spun franc, manierat, delicat şi omeneşte: Băi, deştepţilor ce sunteţi, nătărăi şi naşparlii, Terminaţi cu chestii d-astea, bateţi tobele-n pustii!

Când ne va lovi năpasta, peste-atâta chin şi-amar, N-oţi putea pe lumea asta nici să-i înjuraţi măcar, Iară voi, cu doctorate, bacuri, diplome, la fel, Vă veţi da singuri carate, făr’ a scoate-un cuvinţel, Şi-o să vină ziua-n care, socoteală tre’ să daţi, Chiar de cereţi îndurare, de prăjeală nu scăpaţi,

PROSTIA (DEFINIŢIE) Este boala ce nu doare Chiar dacă produce greaţă, Şi de care omul moare De mai multe ori în viaţă.

PARADOX ROMÂNESC Nu ştiu cum este românul, Dar mai mulţi, la o răchie, Când de proşti fac băşcălie, Printre ei nu e niciunul!

DIETĂ POLITICĂ ROMÂNEASCĂ V-o repet, şi nu sunt primul Dacă nu aţi fost pe fază Când dieta nu lucrează, Trebuie schimbat regimul.

“CULME” ROMÂNEASCĂ Se plângeau de sărăcie Câţiva inşi, la o răchie, Şi ciocnind, cum se cuvine, Îşi urau "s-o ducă bine !"

Aşa că, tăceţi odat’, nu vedeţi ce e în ţară?

Tot strigând prin târg, prin sat: Limba noastră-i o comoară!

PARADOX ROMÂNESC Or s-audă toţi şacalii, hoţi, bandiţi de drumul mare, Nu ştiu dacă mai găsim, Şi-or s-o fure şi pe asta şi-o vor pune la vânzare!

C-o “dietă” românească, Vreun popor ce vrea “regim” Care să îl mai slăbească.

IN MEMORIAM Ioan V. Maftei-Buhăiești s-a născut la 20 iulie 1941 în localitatea Buhăiești, județul Vaslui.

A absolvit facultatea de matematică a Universității „A. I. Cuza” din Iași, în anul 1964.

A desfășurat o intensă activitate profesorală în domeniul matematicii (Gazeta matematică, Olimpiade naționale și internaționale de matematică, autor de manuale și culegeri), având, timp de un deceniu, și funcții de conducere importante în Ministerul Învățământului. În paralel, a desfășurat o prolifică și bine apreciată activitate literară și artistică, publicând peste 30 volume de poezie, epigrame, piese de teatru, devenind în mod justificat membru al Uniunii Scriitorilor din România ( filiala Iași), membru al Uniunii Epigramiștilor din România, membru al Asociației Literare Păstorel Iași, dar și membru al mai multor societăți și asociații literar-artistice.

A fondat trei trupe artistice de teatru, participând cu acestea ( în calitate de dramaturg, regizor și actor) la concursuri și festivaluri obținând numeroase premii.

Ca epigramist , a activat în cenaclurile din București (Cincinat Pavelescu) și Iași (Academia Liberă Păstorel Iași), publicând volume de epigrame și/sau poezii, fabule, teatru, dintre care amintim: Catrene cu tâlc, Simfonia umorului, Surâsul epigramei, Întâlnire cu Păstorel, Valuri fără maluri, Sub Zodia Racului,Trepte ( I, II, III, IV), Aproape de rug, Restituiri în alb și negru ș.a. Nu multă vreme după lansarea ultimelor două volume aniversare de 75 de ani, unul dintre ele în cadrul cenaclului ALPI, Dumnezeu l-a chemat la ceruri (30 august-2016) unde, glumind amar, probabil va fonda o trupă de teatru cu îngeri!

DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ !

Redacția Redăm în continuare câteva dintre epigramele sale.

CONDIȚIE OPTIMISTĂ Voi repeta mai des catrenul, Ce pare-a fi de căpătâi: Să treacă viața-așa ca trenul...

Dar fie tren de clasa-ntâi!

UNUI CHEFLIU Intră-n crâșmă pe picioare, Vorbăreț, nevoie mare, Iar când iese-n patru labe, Nu mai știe trei silabe.

MODURI DE TRAI Pot s-afirm , de nu greșesc, Viața, eu așa socot: Unii-o au cum și-o doresc, Alții, însă, doar cum pot!

SOLUȚIE GUVERNAMENTALĂ Găsiră guvernanții cheia Ieșirii din recesiune: Și-anume, cei de vârst-a treia Să-și ia bilet de-ngropăciune!

CORECTITUDINE POLITICĂ Cu toții-i bine ca să știți, De-o să vă spun, îmi dați dreptate: Cei din politică-s cinstiți...

Cu vinuri vechi de calitate!

REMARCĂ Guvernanții, din păcate, Știu, dar lor nici că le pasă, Că reforma-n sănătate Nu prea este... sănătoasă!

SOȚIE SCHIMBĂTOARE Când cu el s-a măritat Ea la bani nu s-a uitat, Iar acum când sunt cărunți, Îl tot ia la bani mărunți.

EGALITATE POSTUMĂ Când cu ani se umplu sacii, Stau egali - pe drept cuvânt Și bogații și săracii, La doi metri sub pământ.

DORINȚĂ UTOPICĂ Se ține-un gând de mine scai Și vreau să-i cer acelui Sfânt, Ca după ce voi merge-n Rai, Să pot s-ajung iar pe pământ.

CONCURENȚĂ Cu boala nu e de glumit, Afirm și nu mă-ntrec cu graba: Târziu, când doctoru-a sosit, Groparu-și terminase treaba.

INDULGENȚĂ UMORISTICĂ Epigramistul Păstorel Ne oferea umor pe tavă; Cu-acei ce scriu azi, fac apel, Să mai avem... un bob zăbavă!

FEMEIA Sper că nu comit păcatul, Însă tot repet mereu: E egală cu bărbatul, Doar atunci când dă de greu.

Desen de Andy Ceauşu, Israel

SAMURAII VERSULUI UMORISTIC

aversă în parc – brusc printre busturi multe figuri plouate steag roşu la ghiol – admirând răsăritul vechii tovarăşi nevoit să stau iar cu un porc la masă – noaptea dintre ani un paznic sfrijit în turnul vechii cetăţi – muşchii pe ziduri mici şi bere la festivalul nucilor – miez tot mai puţin o lopăţică în movila de nisip – alt vas dispărut miros de alge – la malul mării câţiva omuleţi verzi rugul iar roşu – la umbra vechii mături un motan negru Grigore Chitul

Ziua Victoriei – o conduc pe soacră-mea pe ultimul drum selfie la țară capra vecinului îmi pune coarne masă cu cântec cică i-au făcut felul că nu-l înghițeau ornitolog la nudiştiselfie cu fiecare păsărică prima paradă bebelușul nenăscut dă din picioare Ziua Unirii – frații se-adună-n fața camerelor web finală masterchef amici la cataramă ajunși la cuțite haijin în spital – numărându-și zilele și silabele Cezar Ciobîcă

cântat de cocoși niciun mușteriu la birt doar berea-i trează plouă cu spume doi bețivi pe terasă “da' toarnă, frate”

Sfântu Nicolae – căscând sacadat mă uit în bocanci... canci... canci urători la geam – textul Plugușorului pe iPhone 7

ora ceaiului nicio masă liberă la crâșma din sat

cu plugu-n UE cânepa interzisă, biciul din rahat

vapoare în larg numai un om la apă ceilalți la bere

om de zăpadă – șapcă de-mprumut de la sperietoare

masă rotundă doar capete pătrate dând din colț în colț

masă la canibali – se uită la mine ca la felu’ trei

vizita soacrei c-un braț de margarete pleacă nu pleacă zi de votare alegând gogoșile cu vanilie

selfie la mare – background budigăii mămicii soacre nuntă de aur celebrată-n Costinești – două epave

glas de muezin cocoșul amuțit privind semiluna

toaca de seară – vecina de deasupra gătește spanac

cerșetor privind parada militară jos pălăria

Violeta Urdă

prima-ntâlnire pe alei paralele mame la pândă

Ioan Petru Gârda

“BĂTĂLIA” DE LA VASLUI Motto: „Şi cu asta, ce-am făcut?”

Ziua de 7 octombrie 2016 va rămâne înscrisă cu litere de aur în istoria Vasluiului, pentru că aici, coborând din tren, eu am rostit ritos: “Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire!”

Doi localnici care aşteptau formarea unei garnituri, îmi zâmbiră complice, ştiind că bucureştenii sunt maeştri în plagiate. Dar puteam să le demonstrez că nici Neil Armstrong n-avea paternitatea vorbelor spuse la aselenizare în 1969, ci Gary Peach, un om de ştiinţă australian. Acesta îi vânduse pontul, de teamă ca astronautul să nu scoată pe gură, în faţa lunaticilor, vreo aluzie la hamburgerii americani şi să provoace astfel o invazie pe Terra.

Eu mă referisem la saltul pe care-l va înregistra, prin mine, Festivalul internaţional al umorului “Constantin Tănase”. Sunt convins că, tocmai ştiindumă genial, mă invitase Gelu Voicu Bichineţ, directorul Bibliotecii judeţene “Nicolae Milescu Spătarul”, pentru că, la ultimele trei ediţii dovedisem că sunt un demn urmaş al oştenilor lui Ştefan cel Mare. În 1475 ei au întemeiat, de fapt, o tradiţie, deoarece: Ştefan Vodă şi ai lui/Le-au dat voie turcilor,/Să ajungă la Vaslui/Doar „de râsul curcilor”!

Din acelaşi motiv ne chema acum directorul pe noi, cei premiaţi, fără să ne spună locurile pe care ne situam. Asta ca să ne vedem lungul nasului, fiindcă nimeni nu-l va egala pe Constantin Tănase. Celebrul actor îl răzbunase peste veacuri pe Nicolae Milescu Spătarul, cel căruia Ştefăniţă Vodă i-a retezat nasul pentru trădare, iar marele comic îşi lăsase organul olfactiv să-i crească fără măsură.

Am prostul obicei de a urma exemplul unor domnitori şi mărturisesc că aveam de gând să-mi ascut verbul pentru a le reteza şi eu nasul unor umorişti care mi-o tot luau înainte pe la diverse concursuri de profil. Aflasem că mă voi întâlni din nou cu enervant de talentaţii Dan Norea, Petre Brumă, Petru Ioan Gârda, Gheorghe Bâlici, Mihai Haivas, Vasile Larco, Ştefan Alexandru-Saşa, Mihai Batog Bujeniţă şi, gata, mă opresc aici, că nu-mi ajunge spaţiul tipografic.

Ca un adevărat strateg, directorul Bichineţ plănuise desfăşurarea confruntării dintre noi în trei locuri diferite: Vaslui, Bârlad şi Huşi. Fiind colonel în retragere, pentru a avea timp să-mi pun la punct ofensiva, am hotărât să merg pe jos până la Hotelul „Racova” unde aveam rezervare.

A fost însă o eroare tactică, pentru că toţi oamenii care treceau pe lângă mine îmi zâmbeau, ceea ce mă deruta profund. Să le fi spus organizatorul festivalului cine eram?

Vrând să mă conving, am hotărât să aplic ceea ce aplicasem şi-n alte prilejuri, pentru că, vam spus, urmez exemplul unor domnitori. Iar Ştefan Vodă, căruia îi plăceau atât de mult femeile, mi-a fost model şi acum.

Deşi sunt la vârsta a treia: Când văd câte-o tinerică,/ Ce-şi arată goliciunea,/Deşi-s moş, mi se ridică/Dintr-odată… tensiunea!

De aceea am abordat o mini-jupistă care venea, din direcţie opusă, tot cu zâmbetul pe buze: - Scuză-mă, domnişoară, ştii cumva unde e centrul oraşului?

- Sigur, tataie, e fix în şentru?

Normal că fata n-a priceput aluzia. Altfel ar fi stat lucrurile când: Demult, ca tânăr şi poet boem,/Muşcam mulţi sâni, aş spune în sinteză,/ Mai pot şi-acum, normal, însă mă tem/Să nu rămân cumva fără proteză!

De aceea, bătând în retragere, o întreb pe vasluiancă unde e hotelul, chiar dacă ştiam cum să ajung acolo.

- E tot pi şientru, tataie, mergi pi bulevardul ista până dai di restaurantul „Crama domnească”, în faţa statuii lui Ştiefan şel Mare şi acolo este şe cauţi!

Am luat-o din loc, rănit în amorul propriu că eram un „tataie” şi, potrivindu-mi mai bine pălăria de om serios, am întors de câteva ori capul după posteriorul ei, fiind cât pe-aici să-i răstorn pe cioclii care scoteau un sicriu dintr-un bloc.

Ei mă priviră zâmbitori şi am rămas surprins să constat că şi membrii familiei decedatului aveau aceeaşi expresie. Uluit, m-am apropiat de un om mai sărăcăcios îmbrăcat, întrebându-l şoptit de ce se bucură toţi.

- Bre, da` mata parcă ai fi căzut din Lună. Azi e Ziua Mondială a Zâmbetului, iniţiată de artistul plastic Harvey Ball din Worcester, încă din 1999 şi noi, vasluienii, n-avem voie să ne întristăm, mai ales că domnul Gelu Voicu Bichineţ ne aduce pe cap şi nişte umorişti… Auzi, da` după pălărie parcă ai fi unul dintre ei!

- Aşa e, dar mata ce meserie ai?

- Păi, nu se vede? îmi arătă el lopata din mână. Sunt gropar!

Mi-am făcut o cruce de ateu şi, complet năucit, am luat-o la fugă spre hotel.

Recepţionera m-a întâmpinat, normal, cu un zâmbet mondial, atrăgându-mi atenţia că sunt ultimul venit şi am camera 313 împreună cu…

- Să nu-mi spuneţi cu Valentin David, epigramistul din Timişoara!

- Ba da, chiar cu el. Îl cunoaşteţi?!

Am închis ochii să-nţeleg ce mi se întâmplă. Anul trecut am avut parte de un somn umoristic, în aceeaşi cameră cu David, la Festivalul „Povestea vorbei” din Râmnicu Vâlcea.

Sforăitul lui făcea să vibreze întreaga structură de rezistenţă a hotelului. Asta a avut efect asupra sistemului meu nervos care, epuizat, n-a mai fost la înălţime a doua zi când trebuia să ne duelăm în versuri satirice. Cu greu am luat premiul doi. Mi-am dat seama că voi păţi la fel, dar zadarnic am încercat să fac schimb cu altcineva, toţi concurenţii doriseră să mă confrunt eu cu Valentin David, având deja experienţă. Aşadar, era un complot. Reuşit. Evident, la întâlnirea cu publicul dintr-o sală a Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad am avut rezultatul dorit de toţi colegii mei: n-a râs nimeni. În schimb la Huşi au jubilat: îmi tăiaseră nasul pe care îndrăznisem să-l ridic în faţa publicului dornic de umor. Astfel că mulţumindu-mă doar cu un premiu special în loc de marele trofeu la care visasem, am compus pe loc un rondel, pe care auzindu-l, m-au felicitat fericiţi, cu un entuziasm de nedescris: Că n-am talent de umorist,/O ştiu, dar gust o poantă bună,/ De-aceea caut şi în Lună/Un genial epigramist./Cum nu-l găsesc, deşi insist,/Toţi norii-n suflet se adună./Că n-am talent de umorist,/O ştiu, dar gust o poantă bună./ Nevrând să fiu de-a pururi trist,/Încerc cu mintea mea nebună,/Să scriu catrene, optimist,/Şi-observ, citindu-le cum sună,/Că n-am talent de umorist!

Lică Pavel

Desen de Andy Ceauşu

PILULELE DOCTORULUI… ÎN PSIHOLOGIE DORINŢĂ ÎMPLINITĂ

Pe vremuri, trişti, cu suflet stins, Puţini sperau să mai apuce, Să vadă-n fine c-a învins Şi RÂSUL… iată… ne conduce!

CÂND VINE TOAMNA Frumoase frunze cad, de plâng poeții, Dar nu-s motive de a fi mai triști, Când an de an vedem cum pomul vieții Se scutură de mulți epigramiști...

UNUI EPIGRAMIST Amicul meu ce dă din coate, E-un umorist cum altul nu-i, Fiindcă poantele, cam toate, Mereu se pierd în fața lui. ÎN PRAGUL TOAMNEI Mercurul nu mai explodează, La doamne scade interesul, Dar fusta încă se scurtează Și la bărbați le crește... stresul!

EVENIMENT ILUSTRATIV Ce fac aleșii bun de-atâția ani, E metaforic exprimat ca stil De o bibliotecă-n Botoșani, Ce an de an serbează-ntâi april!

APRECIEREA EPIGRAMEI Un scoțian de ar vedea În patru versuri poezie, Desigur c-ar aprecia...

Economia de hârtie.

FORŢA ARGUMENTĂRII Că-i unul azi mai bun ca Păstorel, Am zis și-am fost tratat de un confrate Cam dur, da-ntr-un târziu mi-a dat dreptate...

Aflând că eu mă refeream… la el!

BANCA BUCOVINEANĂ DE UMOR S-a hotărât s-ajute-ntreg poporul Pe umoriști ‒ și n-a zis nimeni „pâs” ‒ Ca-n bancă să-și depună toți umorul Și vor primi din plin dobândă-n râs !.

(H)UMORU-N BUCOVINA Să spună ce-i (H)umoru-n Bucovina Epigramiști pe harță puși cum îs, Doar un Gagniuc ar rezolva pricina...

Dar de explică el, muriți de râs!.

RECUNOASTERE Deși un anonim la început, La felul cum săpa, neostoit, A fost în fine și recunoscut De un specialist... la altoit!

Dr. Psih. Gheorghe Bălăceanu

Să ne reamintim de NELU MARIAN EPIROZE

SCRISORI CĂTRE DUMNEZEU

(o serie de EPIgrame înrudite ca temă şi legate între ele prin notaţii în pROZĂ)

La Zidul Plângerii se pun bilete Din partea multora din Israel Cu cereri şi cu rugăminţi concrete, Noe şi Potopul Ca la o Curte Mare de Apel!

Pe lângă asta sunt căi variate Mi-am zis că ar fi interesant să văd, după atâtea mii de ani de la Potop şi de Să te-adresezi Părintelui Sublim, la Tata Noe, ce scriu diferite categorii De pildă să trimiţi plicuri timbrate de oameni despre aceste subiecte…

Cu-adresa: „Dumnezeu. Ierusalim”!

Sau poţi să foloseşti calculatorul O persoană foarte moralistă m-a uluit Expediind mesaj prin Internet, prin atacul violent la adresa lui Noe: Sau unde radio ce îşi iau zborul Câtă prefăcătorie Spre-antenele cereşti, la loc secret!

Pentr-oleacă de ploiţă; Patruzeci de nopţi să fie Oricum ar fi, nu poţi rămâne rece Pe vapor c-o… porumbiţă!

Când fenomenul e multivalent Şi cauţi să-nţelegi ce se petrece Un şef de magazin l-a judecat pe Noe Când Cel de Sus e-ales drept confident! într-un stil foarte… personal: Prin asta, medicii şi psihologii Primesc o palmă sau un vot de blam Având o lipsă-n gestiune, Şi nici profesorii, nici psihologii, Noe, ca să treacă hopul, Nu pot să joace rolul de.. balsam!

A înălţat o rugăciune: „Fii bun Doamne, dă… Potopul!”

Eu, de asemenea, simt ca o chemare Un politician, luptător neobosit pentru Să-i scriu lui Dumnezeu o tânguire; respectul legii, a găsit şi aici un teren Dar am şi o dorinţă nu prea mare: propice pentru lupta sa consecventă: Să-mi vină… confirmarea de primire!!

Arca-a fost lucrată sub motiv de-urgenţă, Fără licitaţii, fără concurenţă Un umorist mi-a tăiat-o pe loc: Şi de când Potopul şi-a-nceput erupţia, Nu vreau figura lui mereu prezentă, Au rămas pe lume Noe şi… corupţia! Ce nici să-mi fac un nume nu-i dă voie, Căci când creez o glumă excelentă Aud că-i veche… de la Tata Noe





RUBAIATE   Decât ipocrizia fanaticilor mult mai Fără păcat e vinul şi a curta o fată, Iar dacă băutorii nu sunt primiţi în rai În iad va merge sigur atuncea lumea toată.

Ridică-te, n-ai grijă că lumea-i trecătoare, În veselie viaţa s-o treci şi liniştit; O regulă de este în lumea asta mare: Norocul de la alţii nicicând nu ne-a venit.

Bea vinu-acela, el e un strop de veşnicie.

Goleşte de substanţa plăcerii tinereţea!

Că focul arde vinul dar suferinţe-alină Ca apa vie-a vieţii, de-a ceea ia şi bea!

Fii vesel, luna nouă cu Festivalul vine, Tot lucrul fi-va vesel, plăcut şi îndrăgit; Această lună (veche) s-a-ngălbenit de-a bine, E cocoşată, slabă, de mult ce a postit.

Traduceri de GEO

  O tu, cel ce în jocuri cu mingea eşti trimis!

La stânga fugi, la dreapta şi n-ai nimic de zis Şi-n astă-nvălmăşeală de joc şi alergat Ştie doar El, El singur de ce te-ai apucat.

Nu-ţi face rău amice, gândind la existenţă, Eliberează-ţi mintea de gândul elevat, Fi vesel şi trateaz-o mai cu indiferenţă Căci chiar la începuturi tu n-ai fost consultat.

Mult o să beau, atâta c-al vinului parfum Mult timp o să emane din praful meu sau scrum Astfel că însetaţii, păşind peste-al meu praf, S-or îmbăta şi dânşii, doar din miros, pe drum.

Plăcută-i ziua-n care nu e nici cald, nici rece, Şi norii spală praful depus pe trandafiri, Privighetoarea cântă şi nu mai vrea să plece, E timpul băuturii şi-al dulcilor iubiri.

NOTĂ: Rubaiatele sunt catrene persane, cu teme meditative, având un număr diferit de silabe şi de rime OLTEANU (regretat umorist ploieştean, care a lucrat mult timp în Iran)

Pagină realizată de Eugen Deutsch

NEUITAŢII NOŞTRI COLEGI EPIGRAMIŞTI Consolare În urmărirea tipului fugar Avem dosarul plin de semnalmente...

N-am reuşit să-l prindem încă, dar I-am reţinut o groază de amprente!

Veron Ene Destin Uite mita, bunăoară, În zadar încerci s-o-mpiedici: Cum vrei, domnule, să moară, Când ea umblă pe la medici.

Vasile Bolocan Definiţie potrivită Demnitarul e-o făptură Care, chiar de nu ne place, Şi când minte şi când fură, El cu... demnitate-o face.

Constantin Iuraşcu-Tataia Ieri de voie, azi de nevoie Ţineam regim, să par silfidă, Postind fără de şovăire...

Slăbesc azi, adunând obidă Şi fără cură de slăbire.

Georgeta Vătavu Curat ecologie După ce-au ucis pădurea Şi-au făcut-o scândurele Se arunc-acum securea Şi se cumpără umbrele.

Mircea Popovici Plagiatorul În spaţiul literar aglomerat E-un ins vizând perfid momentul cheie: Vreun buzunar al minţii descuiat, Să-şi bage mâna după vreo idee…!

Elena Bassu 

Culmea pacienţei Când suportăm pe cel ce-nşală, Pe cei corupţi şi calicia, Ar fi o culme imorală Să rabzi cu stoicism prostia!

Jean Buhman "Dura lex sed lex" De prisos ţi-e ignoranţa Când se dovedeşte vina, Nu te va ierta instanţa Că n-ai învăţat Latina.

Nicolae Darie Şomer intelectual Grâu vindeam, să-nvăţ ieri carte, Gloria, s-apuc, de mâine; Vise şi nădejdi deşarte: Vând azi cărţi, să-mi iau o pâine!

Mihai Cosma Cugetare Încet-încet, a coborât din pom Şi, neînţelegând ce se întâmplă, Maimuţa duse degetul la tâmplă...

Din clipa-aceea devenise OM. Margareta Faifer Spiritism Spiritismul, după mine, Bun nu este-n nici un fel; Azi inviţi un mort la tine, Mâine te invită el.

Izu Vaisman Pe Marte Există şi pe Marte viaţă vie: Dovadă sunt canalele săpate Ce-apar ca nişte drumuri desfundate Că au şi ei pe-acolo... primărie.

Costache Plăcintă 

DORINȚĂ ȘI SUFERINȚĂ Fiecare are un vis ascuns care și l-ar dori realizat. Unii o mașină decapotabilă, alții o vacanță de neuitat cu amanta în Hawai, sau poate o vilișoară pe malul unui lac încântător și plin de broaște cântătoare. Eu însă mi-am dorit ceva mult, mult mai modest: un balconaș. Visam să stau în balcon, într-un fotoliu de paie care-ți mângâie lombosciatica și să număr berzele transportatoare de copii. Să citesc ziarul în balcon, la asfințitul soarelui donator de arsuri. Să ascult Beethoven în surdină, în adierea ușoară a vântului de toamnă aducător de praf și de frunze îngălbenite. Asta am visat. Blocușorul în care locuiesc este de pe vremea lui Pazvante, cel cu probleme oculare, așa că i se cuvenea oricum câteva întărituri strașnice înainte de a se auto-demola. „Centrul seismologic și de Parkinson a inclus dragul nostru bloc pe lista de urgențe. Deci, ar fi bine să-l consolidăm cel puțin cu un balcon”, le-am spus colocatarilor. Acceptul lor a fost cu condiția de a fi un balcon mare, spațios, de cel puțin 16 metri pătrați, chiar dacă el este dreptunghiular. Și uite așa visul a devenit realitate, pentru suma simbolică de 15,000 $, plus 6 luni de inhalații zilnice de praf de ciment.

Principalul este că visul meu a devenit realitate: astăzi am balcon!

Bineînțeles că nu numai eu am balcon, ci și vecinii mei. Ani de zile nu le-am auzit piuitul, n-am știut de existența lor. De când avem balcon ei au devenit parte integrantă a vieții mele. Dintr-odată, viața lor s-a mutat din vechiul apartament, în noul balcon. Acolo și-au instalat o canapea, o măsuță, un fotoliu și chiar un televizor.

Ei dorm, mănâncă, își taie unghiile, vorbesc la telefon și se ceartă numai în balcon.

Până și nepoțica lor de un an și 3 luni plânge în disperare numai în balcon, acolo fiind reverberația mai mare. Dacă ar fi mai inteligenți, ar fi putut să închirieze apartamentul și să rămână cu balconul mult iubit! Și pe mine toate chestiile astea mă scot din minți, alteori mă scot din papuci. De ce trebuie să știu, fără voie, când trebuie să fete cățeaua cumnatei, la ce unitate militară secretă este băiatul și ce misiuni speciale a îndeplinit fără ca nimeni să nu știe? Pe cine interesează convorbirea telefonică de la două noaptea a băiatului mijlociu întors de la petrecere, explicând cu lux de amănunte amicului cum și-a satisfăcut prietena?

Dacă ar fi numai asta, ar fi bine. Dar vecinul de sub mine și-a mutat și bucătăria în balcon. Acum am înțeles de ce erau necesari 16 metri pătrați. Tacticos și-a instalat un gril pe cărbuni și când ți-e lumea mai dragă, ne trage câte o afumătură, de nu se vede om cu biped. Pentru el Ziua Națională se sărbătorește cel puțin de trei ori pe săptămână. Așa că balconul mult visat a devenit în scurt timp impracticabil, din cauză decibelilor asurzitori și a fumului înecăcios, care mi-a sporit pofta de mâncare cu cel puțin 30%. În România comunistă existau balcoane, însă ele erau închise pentru a fi folosite la depozitatul de murături, zacuscă, cartofi, damigene și alte dulcețuri. Ele nu erau folosite pentru a divulga secrete dușmanului și nici pentru a afuma bieții vecini, chiar dacă, este demonstrat, carnea afumată ține mai mult timp.

Toate aceste calamități umane m-au făcut să dau un decret familiar, conform căruia aerul condiționat va funcționa zi și noapte iar geamurile vor fi sigilate, indiferent de anotimp. Mai bine să plătesc electricitatea decât spitalizarea la Spitalul de nebuni. Am visat la un balconaș toată viața, ca până la urmă să-mi dau seama că visul e de fapt un coșmar...

ANDY Ceaușu-Israel

27.09.2016. Colegiul Naţional „Costache Negruzzi” Iaşi, sala P.1 Cu sprijinul colegei noastre dna. prof. dr.

Luminiţa Cosmei şi cu entuziasta participare a elevilor din acest colegiu am aniversat douăzeci de ani de activitate a grupului de presă SC.CVINTET TE-RA SRL condus de distinsul nostru coleg domnul prof. dr. Dumitru V. Marin. A fost o sărbătoare a spiritului pentru toţi cei prezenţi.

Foto Elena Mândru

01.10.2016 Oradea-Băile Felix. Întâlnire de suflet între membri ai cenaclului: Barbu Ştefănescu Delavrancea din Oradea şi Asociaţia Literară „Păstorel” din Iaşi. Evenimentul a fost organizat şi moderat de bunii noştri prieteni Stella şi Ivan Lungu din Haifa (în centru, pe scaune) şi a prilejuit un tumultuos schimb de sonete, rondeluri şi epigrame. Cele două şcoli s-au dovedit a fi compatibile şi performante spre bucuria tuturor. Sub semnul poeziei am devenit prieteni!

Puternica si temuta mafie a lemnului.

Il capo di tutti i capi surprins ĂŽn flagrant de vigilentele organe de pazĂŁ