Revista Booklook nr.31

Asocia]ia Literarã „Pãstorel” Ia[i

Revistã interna]ionalã de literaturã umoristicã Nr.11/2014 (31) Serie nouă

23.04.2014 Sala de lectură a Bibliotecii Judeţene „Ghe. Asachi” Iaşi. Epigramiştii ALPI: Mihai Batog-Bujeniţă, Eugen Deutsch, Gheorghe Bălăceanu şi Mihai Haivas, invitaţi al sărbătorirea Zilei Internaţionale a Bibliotecarului, au susţinut un recital de poezie şi epigramă foarte apreciat de publicul prezent

04.05.2014. Muzeul Sadoveanu, Festivitatea Florilor de Liliac. Câţiva dintre membrii ALPI au susţinut cu acest prilej un recital de poezie şi epigramă. Invitat de onoare maestrul Petru Ciubotaru societar al Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi.

ÎNAINTE DE... ÎNAINTE Oare ce va fi fost Înainte de... Înainte pe vremea când nu existau nici vreme nici cuvinte când Nimicul era Totul iar Totul era un Neant întruchipat dintr-un vis de nimeni visat în care un ipotetic savant se distra imaginând o punte între Nimic şi Ceva care s-ar fi putut crea undeva, cândva şi pe care ar fi vrut s-o confrunte cu alte improbabile realizări de dincolo de inexistente zări...

Poate că la început a apărut prima constantă universală introdusă într-o ecuaţie primordială care ar fi urmat să se autorezolve oferind o infinitate de soluţii fiecare conducând spre un alt univers mai luminos sau mai şters crucificat între un număr incalculabil de evoluţii şi câteva revoluţii pentru care n-ar fi fost cine să ne absolve...

Poate că la început s-au autocernut primele grăunţe de timp, de spaţiu şi de gând din care vrând-nevrând din eternitatea abisală s-ar fi născut întâia spirală ce s-ar fi desfăşurat printr-un inexistent infinit de nimeni gândit deşi riguros calculat de la acel zero absolut spre primul atom şi ultimul om...

Poate că nenumărate asemeni programe fiecare într-o infinitate game au fost dintotdeauna scrise cu formule precise pe file de vise pentru noi interzise...

Eugen Deutsch „BOOKLOOK” – publicaţie trimestrială de umor DIRECTOR: Mihai Batog-Bujeniţă REDACTOR-ŞEF: Eugen Deutsch SECRETAR DE REDACŢIE: Mihai Haivas COLEGIUL REDACŢIONAL: George Roca (Australia), Dorel Schor (Israel), Georgeta Resteman (Cipru), Gheorghe Bălăceanu ADRESA REDACŢIEI: Str. GEORGE COŞBUC nr. 19 IAŞI c.p. 700469; e-mail:

Tbmb.curs@yahoo.comTH; HTmihai_haivas@yahoo.coom H

http://alpi.iasi1.ro/logo/logo.png Revista se distribuie gratuit. Atât redactarea cât şi colaborările sunt onorifice.

Materialele din revistă pot fi preluate de către alte publicaţii cu specificarea sursei şi comunicarea la redacţie.

Foto şi desene: sursa internet, autori necunoscuţi, cărora le mulţumim Acest număr al revistei este onorat de participarea cu lucrări ale maeştrilor graficieni: Edi Mattes, Costel Pătrăşcanu, Eugen Marinescu (MEM) Nicolae Viziteu şi Gheorghe Bejenaru

Revista Booklook face parte din Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor

MARI MAEȘTRI Tudor Muşatescu (22 februarie 1903 – 4 noiembrie 1970), fragmente din Dicţionarul umoristic al limbii române

O scurtă colecţie de zâmbete.

Amor: maladie care te trânteşte, sănătos, la pat.

Bis: un cuvânt care nu mai are niciun sens pentru bărbaţii care au trecut de 50 de ani.

Cerb: unul fericit că e încornorat.

Decolteu: aeroport pentru aterizarea privirilor şi decolarea dorinţelor.

Est: cel mai răsărit dintre punctele cardinale.

Fă: bă, cu fustă.

Gâgă: filozof român profund, dar adânc.

Harem: visul soţului după ce s-a certat cu nevasta şi doarme pe canapeaua din sufragerie.

Infidelă: cea fidelă altuia.

Justiţie: oarba care vede ce face.

Lăuză: femeie mai uşoară cu nouă luni.

Mireasă: alba care îţi face zile negre.

Nevastă: persoană care te încântă o lună şi te descântă. toată viaţa.

Omidă: fluture căsătorit.

Prostie: creieri cu intermediari excluşi.

Ramolit: bărbat care se gândeşte la femei, numai pentru a se răzgândi.

Soţi: condamnaţi la somn comun, dar la visuri separate.

Tact: ceea ce trebuie să ai ca să nu strici ritmul în căsnicie.

Usturoi: creşă de căţei.

Vis: viaţă de rezervă.

X: eternul necunoscut Y: praştia alfabetului.

Zvon: ştire în neştire.

CONCURS TEMATIC: TĂMÂIE ŞI OTRAVĂ Municipiul Iaşi a găzduit, în luna iunie, Festivalul Internaţional al Educaţiei-FIE sub egida căruia s-au desfăşurat şi activităţile prilejuite de concursul de umor cu tema Tămâie şi Otravă. La festivitatea de premiere care a avut loc în sediul Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Asachi” (director Dan Doboş) s-au acordat următoarele premii: Secţiunea epigramă Premiul I Ionel Iacob Bencei Premiul II Janet Nică Petru Premiul III Ioan Gârda

Secţiunea poezie Premiul I Dan Viorel Norea Premiul II Lică Pavel Premiul III Dorel Gheorghe Vidraşcu

În cadrul festivităţilor distinsul nostru coleg Costel Pătrăşcanu a făcut o excelentă prezentare de grafică satirică iar maestrul Bogdan Ulmu secondat cu strălucire de actriţa Erica Moldovan au susţinut un microrecital pe un text de Cornel Udrea.

Sâmbătă 22.06.2014 la ora 10.00, în faţa restaurantului de suflet al lui Păstorel: Bolta Rece condus de Mihai Valeriu şi Nicolae Bodoga a avut loc ceremonia de dezvelire a bustului scriitorului. Bustul sculptat de Lucian Smău a fost ctitorit de colegul nostru dr. Sorin Cotlarciuc.

GHEORGHE BĂLĂCEANU SONATUL DE PE MĂRI (după „Sonetul din zări”, de Al. Macedonski) Eu sânt poetul încă plutind pe nava care, Pe veci e ancorată de-un comandant zurliu În portul mizerabil ce-aduce a sicriu, În care cu mândrie, pe dracu stă călare. Şi-n legea-n care-i place târându-se oricare, Să-i cânte stârpitura de rege naşparliu, Riscând ce-i bun în juru-i să nu rămână viu El cântă şi dansează cu orişice putoare, Văzând cum rage ura prostiei rânjitoare, Sub care se usucă şi piere orice floare, Şi-n gâtu-i larg sticloanţe în goană se topesc, Aşa cum pot, m-alătur la cei ce au credinţă Şi-i ard un vers în sfârlă, când ros de neputinţă, De dragul ţării chiar şi... chelia i-o belesc!

CRITERIU DE VALOARE

DIFERENŢĂ

La veritabili hoţi, valoarea, E certă când au demonstrat, Că nu-şi pătează ei onoarea...

Să fure... marfă de furat!

În cazu-n care hoţul – mic sau mare – De la confraţi să fure s-a-ntâmplat, Pedeapsa poate fi cu suspendare...

Dar nu ca şi când fură de la stat!

PE BUNĂ DREPTATE

PE DREPT CUVÂNT...

Ciobanul e un om decent, Dar îşi revarsă dur ocara Pe cel ce-ajunge-n Parlament Şi-n locul oii, mulge ţara!

Cum treizeci de frumoase bistriţene, Pe-aproape toate le-a-nceput de mici, Pe drept se umflă Câţcăuan în pene...

Că-s festivaluri, nene... nu gagici!

AJUTOR BENEVOL

„VETERAN”, LA MĂRUL DE AUR

Ştiind că-i greu, din munţi, din largul zării, Ciobanu-i la curent cu-al ţării puls Şi gratis va servi mai marii ţării...

Când le-o veni şi rândul lor la muls!

E a treizecea sa participare Şi măr de aur n-a primit nicicând, Deşi o duce bine pe picioare...

Dar poanta lui nu vrea să stea la rând...

FESTIVALURI LA BISTRIŢA (2014)

LA BALUL MĂRULUI DE AUR

Cam câte-au fost, în vremuri vechi sau noi, Eu aflu sigur c-o metodă nouă: Cât are Câţcăuan, împart la doi...

Dar mai curând aş împărţi... la două!

La vârsta ce-o-mplineşte festivalul, Lansând săgeţi, mai fine sau mai boante, Mai mulţi din cei ce vor dansa la balul Sărbătoresc, vor face-o doar... pe poante!

POLITICĂ SALARIALĂ Domnul ministru, om tânăr cu alură sportivă şi aer de business-man adevărat, zâmbeşte unor gânduri plăcute şi face rotocoale cu fumul aromat al ţigării de foi, cubaneze. Îi ies perfect fiindcă are experienţă încă din liceu când fuma în closetul din fundul curţii. Soarbe din când în când câte o gură de cafea asortată cu un pahar de scoţian auriu în vârsta de optsprezece ani. Are toate motivele să fie încântat. În noaptea trecută, Adelle (nom de guerre, evident!) i-a arătat în toate felurile cât de mult îl iubeşte. Desigur fanteziile îi fuseseră cumva stimulate de colierul cu smarald cât ochiul pisicii, dar nu se poate bănui că nu era foarte sinceră în tot ce făcea… Urmări cu privirea un nou rotocol de fum care începea să-şi piardă, uşor-uşor, contururile…

Soneria melodioasă a unui telefon se îngemănă nefericit cu aprinderea sinistră a unui bec roşu! Rotocolul de fum înţepeni iar cuburile de gheaţă din pahar clincăniră nervos. Şeful!!

Ministrul ridică receptorul ca şi cum ar fi fost din fontă înroşită în foc şi convorbirea se desfăşură astfel: - Ordonaţi!... Muncim, muncim, hăă, hăăă! Am înţeles! Înşfăcă de pe un raft, la întâmplare, cel mai gros dosar îşi dădu două palme, îşi zbârli freza impecabilă şi ieşi zbierând la secretară: - Sunt în şedinţă! La primu’! Nici un apel să nu-mi fie transferat, chiar dacă vine de la Dumnezeu! Clară!

Cum secretara avea convingerea că sus numitul nu are obicei să dea telefoane inoportune iar restul le rezolva, ca întotdeauna ea, zâmbi dulce, dar strict profesional.

Ministrul intră în cabinetul prim-ministrului cu un aer sfârşit de parcă până atunci ar fi săpat gropi. Numai că nici primul nu era vreun inocent.

- Stai jos, vei avea nevoie, lasă tâmpeniile şi răspunde-mi la următoarea întrebare că doar eşti la „Muncă şi salarii”: Ai idee care este salariul, atenţie, de bugetar, al unui director de agenţie guvernamentală, subordonat nouă!?

Ministrul simţi că-l taie o nenorocită de nevoie omenească însă, deschise dosarul în care erau nişte cereri de repartiţie butelii şi începu să vorbească afişând un aer extrem de competent: - Având în vedere normativele, conforme ultimelor paragrafe ale legilor pe care noi le-am dat fiindcă cele ale guvernării anterioare erau, adică nu erau, ăăă… prin urmare… se poate spune că… hmm, hmmm, nu există… nici un dubiu, adică, hmm, hmm, părerea mea sinceră… dacă-mi permiteţi… Hmmhh!

- Băi, Costele, tu ai impresia că eu sunt idiotul tău de electorat şi mă aiureşti cu palavre de doi bani!? Ştii, sau nu! Că te dau cu capul acela sec de toţi pereţii!

Costel făcu figura viţelului la poartă nouă…

- Află, băi, idiotule, doar tu mi-ai adus statele de plată, că au salarii de cinci ori mai mari ca ale noastre, da’ nu în câcaţi de lei, ci în euro! În euro, băăă! Că de când am aflat stau şi mă-ntreb ca bou’ de ce dracu’ nu m-am făcut director de agenţie şi m-a mâncat în cur să fiu prim-ministru, să stea toate hienele cu ochii pe mine de nu pot să fac nici o mişcare, iar ăia au averi de te ia groaza, din salarii. Auzi, bă, din salarii!! Şi asta acum, în vre-

muri când bugetul are aspectul unui schelet şi pentru a plăti pensii, profesori sau doctori ne împrumutăm de la bandiţii de bancheri care iau şi pielea de pe noi! Pricepi!?

Ministrul băgă secvenţa de avarie! Privirea unei pisici înfometate, o lacrimă în colţul ochiului stâng şi un glas cu care te puteai şterge la fund chiar dacă aveai hemoroizi.

- Şefuuu, să moară mama, numai asta n-o ştiu, da-n rest…

- Da’ cine-o ştie bă!?

- Angheleasca, ea ştie tot că e în minister încă înainte de a mă naşte eu… C-am vrut să-i dau papucii c-aveam o fată sărmană da bună tare, de la mine din firmă, da’ imediat mam trezit cu un telefon de la ăl mare, al nostru care mi-a spus de parcă avea pietriş în măsele: ce băi, puţă, nu-ţi place locu’ dă muncă!? Ca să fiu sincer, de spaimă, nici nu am mai putut mânca vreo două zile de mă întreba şi nevastă-mea, sărmana, dacă nu cumva am avut accident cu maşina. Mai proastă ea, da’ tare sufletistă! Deci o chem pe Angheleasca!

Ministrul era uşurat îi trecuse şi nevoia, ba se poate spune că se simţea învingător…

Peste cinci minute uşa cabinetului se dădu de perete şi în pragul ei apăru un munte de femeie cu o căutătură care putea sparge bostani fără nici un efort. Se aşeză pe un scaun şi roti o privire interogatorie, ceva foarte asemănător cu ceea ce ştim despre bunul Torchemada… Prim-ministrul, om uns cu toate alifiile, mirosi situaţia şi spuse amabil: - Vaiii, dar vă rog să luaţi loc şi dacă aveţi amabilitatea să ne spuneţi, dacă ştiţi ceva despre salariile şefilor de direcţii şi agenţii guvernamentale…

- Cum să nu ştiu ce se petrece în ministerul meu!? Da, ăia au salarii de la buget ceva mai mari decât bancherii elveţieni. Adică 50-60.000 de euro pe lună, iar dacă sunt daţi afară bugetul plăteşte o sumă compensatorie de treizeci de ori salariul lunar. Simplu!

Prim-ministrului i se aburiseră ochelarii iar Costică horcăia. Totuşi, ca să fie sigur că a înţeles bine primul puse o întrebare ajutătoare: - Adica, dă la buget, madam Anghelescu!? „Madam” făcu o figură care exprima admiraţia ei mult mai bine decât vorbele şi răspunse: - Păi, nu fusăi destul de clară!? Dă la buget, de unde altfel? Că cine are bani dă aruncat!?

Prim-ministrul dădu dovada unei rezistenţe psihice de invidiat, luă culoarea roşie în obraji şi avu un inconştient puseu de curaj politic: - Vom interveni cu fermitate, astfel de situaţii aberante trebuie să înceteze imediat.

Suntem doar un partid socialist, deci pus în slujba maselor largi de oameni, devotaţi lor, fericirii şi prosperităţii celor care…

Micul delir îi fu întrerupt de un fel de zâmbet întins de gura fără buze a doamnei Anghelescu. Unul pe lângă care, binecunoscuta coasă a Doamnei Negre, părea gânguritul unui bebeluş.

- Desigur puteţi lua măsurile la care vă gândiţi dacă doriţi neapărat să deveniţi şomeri sau, ca alternativă, să daţi voi bani partidului. Evident, mai mulţi decât ei!

Primul sughiţă nervos şi se opri. Costel, în semn de solidaritate, se opri şi el din respirat.

- Cum adicăăă, bâigui pierdut primul…

- Simplu! Două treimi din ce primesc băieţii merge direct la partid! La fel şi dacă sunt disponibilizaţi! Că altfel de unde bani pentru campanii, afişe, maşini, mită, şi altele pe care le ştiţi mult mai bine decât mine că nu e moaca mea pe garduri la alegeri!

Vicleanul Costel simţi o împunsătură în inimă şi intră la atac. La fel de inconştient precum şeful său.

- Daa, nu te supăra madam Anghelescu, de unde ştii mata toate astea, că intru la idei, nu alta!?

- Costele, era mai bine să nu întrebi! Dar dacă ai făcut-o, hai că-ţi spun! Eu sunt Trezorierul!

- Şi, mă rog, trezorierul cui!?

- Al partidului!

- Care partid?

- Al partidului care se află la putere şi nu mă mai pisa cu întrebări năroade. Deci!

Mai aveţi nevoie de mine pentru lămuriri, sau plec fiindcă eu am treburi serioase nu prostii de doi bani. Iar amărâtul de buget îl puteţi reface tăind salariile altora nu ale celor care contribuie la bunăstarea voastră. Ce dracu’, eu să vă învăţ cum se face o treabă ca lumea?!

Plecarea doamnei fu la fel de vijelioasă precum intrarea ceea ce nu duse la revigorarea procesului de gândire al celor doi înalţi funcţionari.

Abia mai târziu, primul scoase din fichet-ul propriu o sticlă de tărie de Bihor, de la părinţii lui, luară câte un pahar şi reintrară în problematică…

- Costele, eu unul cred că ar trebui să o propui pe Angheleasca la o decoraţie, un ordin, ceva mare, ca să nu dea pe trompă ce am discutat noi aici… Bine?

Epilog Atotputernicei doamne Anghelescu nu i s-a putut decerna nici un ordin, medalie, sau diplomă fiindcă le avea pe toate. A fost felicitată şi trimisă într-o excursie prin Elveţia.

S-a emis o ordonanţă guvernamentală şi au fost tăiate, cu numai 25% salariile unor categorii largi de bugetari printre care şi miniştrii, adjuncţii, secretarii de stat, etc…

Mai puţin ale directorilor de „agenţii”. Adică, ăia!

Au fost mărite cu 50% salariile miniştrilor, adjuncţilor, secretari, etc... care au fost sfătuiţi să nu fie zgârcani când este vorba de interesele partidului Au fost decoraţi cu înalte ordine cei doi, Costel şi primul, fiindcă prin măsurile deosebit înţelepte şi curajoase pe care le-au luat au salvat ţara de la faliment.

Poporul, ca de obicei, înjură dar asta nu deranjează pe nimeni. Oricum, are o mare experienţă la aşa ceva.

Mihai Batog-Bujeniţă

Desen de Edi Mattes

SONETUL RĂZBUNĂRII UNEI LOAZE Cât te-am urât ştiinţă siderală Încorsetată-n cifre şi formule, Când te-nghiţeam în clasice pilule La orele anemice de şcoală.

UMOR... MATEMATIZAT CU MIHAI HAIVAS UNUI ELEV SLAB LA MATEMATICĂ Socoteşte şi se-ntoarce, Faţa lui e udă, leoarcă, El şi mintea zău , şi-ar stoarce, Însă n-are ce să stoarcă.

LA ORA DE GEOMETRIE ÎN SPAŢIU Când i s-a spus, o piramidă S-o facă, nu din cărămidă, Şcolarul i-a răspuns direct: - Eu sunt elev, nu arhitect!

MATEMATICIAN DISTRAT Lui, matematica se pare, Îi place, ştirea nu e nouă, Căci foloseşte-o bisectoare Să-mpartă căsnicia-n două.

SOŢI VOIAJORI De-amor le este viaţa plină În casă au de toate cele, Şi se-ntâlnesc cei doi la cină Ca două drepte paralele.

FENTEELE UNUI SOŢ MATEMATICIAN Cum soaţa-l urmărea prin geam atentă, Ieşind din hol, el a făcut o curbă-n loc, Şi a pornit spre-amantă pe tangentă, Fentând şi cercul bârfitoarelor din bloc.

Având doar rezultate-aproape nule Şi ferm convins că nu-i nici o scofală Să-nveţi pân-o să dai în bâlbâială, Am proferat înjurături şi hule. Şi renunţând la studii avansate Mă lupt acum cu traiul, dând din coate, Dar simt că sunt, în fine, răzbunat Şi-ţi râd în nas ştiinţă de faianţă, Căci tabla înmulţirii am uitat...

Trăiască-n veci sublima ignoranţă!

RONDELUL PROFESORULUI DE MATEMATICĂ Cu mult aplomb el demonstrează Formule, teoreme , leme, Aplică fel de fel de scheme Prin noţiunile de bază.

Se încadrează în bareme, Ţinând întreaga clasă trează: Cu mult aplomb el demonstrează Formule, teoreme, leme.

Fiind şi scriitor de vază, Compune cronici şi poeme, Dar are de un timp probleme Că muza nu-l mai vizitează... Şi-atunci... cu-aplomb el demonstrează.

Mihai Haivas

UN NUME DOMNESC În urmă cu vreo două generaţii, trăia într-un orăşel din Bucovina un croitor de sumane care se numea Wonzenkeisser. Omul trăia modest, avea o casă plină de copii şi era respectat ca orice alt evreu cinstit din Rădăuţi, Gura Humorului sau Siret, dacă nu cumva o fi fost din Câmpulung sau Vatra Dornei... Oricum, amănuntul acesta nu e prea important, câtă vreme subiectul scurtei noastre povestiri e altul.

Domnul Wonzenkeisser era foarte mândru de numele lui cu sonorităţi habsburgice, povestea chiar despre un unchi, cu acelaşi nume, care luptase pe frontul din Triest şi se acoperise de glorie şi lespede funerară, acolo.

Pe undeva, mândria aceasta era justificată, pentru că alţi croitori se numeau simplu Croitoru, Schneider sau Moişe. Numele cu rezonanţă nobilă erau rezervate numai unor oameni bogaţi, doctorului, avocatului, rabinului... Nici măcar croitorul de lux din urbe sau preşedintele ales al comunităţii nu aveau nume aristocratice. Nu odată, croitoraşul nostru îi mulţumise in gând acelui străbun anonim care, cine ştie în ce împrejurări, reuşise să achiziţioneze un nume care suna ca un titlu domnesc.

Totul ar fi fost bine şi frumos, domnul Wonzenkeisser a emigrat cu familia in Israel, a lucrat până a ieşit la pensie şi tocmai când credea că şi-a luat de-o grijă, au început necazurile cu copiii. Generaţia tânără care se formase in ţara nouă şi abia îşi amintea de Bucovina natală, ţinea să-şi ebraizeze numele. Fiul cel mare îşi alesese un nume de copac, fiica se măritase, alt fiu, după stagiul militar nu mai vroia nici el Wonzenkeisser. Tatăl venea cu argumente, cu blazonul familiei, cu unchiul din Triest, cu ce o să zică originarii din orăşel, pe scurt, îl conjura pe băiat ca măcar el să păstreze numele.

Si atunci fiul n-are ce face şi-i spune: - Nu am vrut să te necăjim, dumneata eşti un om cumsecade, dar ştii ce înseamnă Wonzenkeisser? Împăratul ploşniţelor! Asta înseamnă!!

Bătrânul a rămas înmărmurit, a verificat, s-a dovedit că aşa este şi, mai rău, toţi au ştiut treaba asta şi nu i-au spus.

Apoi, într-o dimineaţă la clubul pensionarilor, omul nostru a povestit, aşa intr-o doară, că la insistenţele copiilor a optat pentru un nume ebraic, foarte domnesc. Din Biblie.

Dorel Schor

ISTORIE EPIGRAMATICĂ REVISTA VESELIA (30 August 1942) : AL.O.TEODOREANU - UN UMORIST ÎN FORMĂ SERIOASĂ (1) În seria scriitorilor de umor prezentaţi de revista VESELIA, se arată că ,, Domnul Al. O. Teodoreanu ocupă loc şi de fecundă inspiraţie şi de temeinică şi strălucitoare concepţie. În acest număr înfăţişăm, în linii sumare, într-o alegere pe care am făcut-o cu cât mai multă grijă, pagini din opera sa. Cititorii vor constata încă odată marea calitate şi varietate a genului în care izbuteşte acest mânuitor de rasă al condeiului. Păstorel , cu gluma sa spumoasă şi spontană amuză oricând şi oriunde. D. Al. O. Teodoreanu fixează pagini pentru literatura clasică umoristică de mâine". Începând cu acest număr vom selecta din materialul omagial prezentat de revista VESELIA ( Păstorel împlinise 48 de ani la 30 Iulie 1942) epigrame, poezii şi fragmente din proza umoristică a lui Al. O Teodoreanu, respectând redactările revistei, ca formă şi conţinut.

FESTIVITĂŢI La Lido, Agapă.

Succes colosal: Nimfele în apă, Peştii pe mal.

TOAMNA Pe plajă, cea din urmă dată Când o văzu ieşind din mare, Era gingaşă ca o floare, Ca floarea toamna : despuiată!

OTHELO Ca om Othelo fu integru, Dar cu femeia prea cocoş: A trebuit să fie negru Ca fără sens să vadă roş.

MIZERII Soseşte iarăşi toamna foşnitoare Ca să-mi despoaie plopul meu bătrân. Şi mă gândesc cuprins de întristare: Cocorii pleacă, ciorile rămân.

CAMPING Sub cerul pur şi siniliu Intrând grăbit cu ea în cort, A constatat că e mai viu, De când veni sezonul mort.

POETULUI DIN 1942 Când meditând sub pale becuri Rimezi sentimentale teme, Realitatea e-n poeme Dar poezia e în cekuri.

GÂNDURI DE TOAMNĂ Vine toamna iar, nefasta!

Tanti Miţa, jună ieri, Numărat-a toamna asta Patruzeci de primăveri.

SFÂRŞIT DE VEAC Plecat-au păsările călătoare Şi iată-n locul lor ,pe firmament S-arată iarăşi ameninţătoare, O escadrilă de bombardament.

CINCINATIANĂ Ţi-aduci aminte, Primăvară?

Era târziu şi-mi era vară!

Acuma, timpurie toamnă, Nu e târziu, dar îmi e Doamnă!

CĂDERI În ăst sezon Nr. 4 Însă frumos în primul grad Femei şi frunze - toate cad, Până şi piesele de teatru.

Pentru conformitate: prof. Mihai Haivas

CALCULATORUL – PRIETEN SAU DUŞMAN? Observarăţi, fraţi căuzaşi & surori cauzatoare, că nimic nu se mai poate face azi fără pârdalnicul de computer?! Nu ştiu cum or fi putut trăi strămoşii (plus pre-babele), atâtea milenii, fără calculator! Noi, astăzi, n-am mai şti! Te ajută, dă-l în sărăcie, da’ şi când se defectează, devii handicapat, zău aşa! Râdeţi voi, da’ nu-i râsul vostru, vicioşi ai internetului, obsedaţi ai emailurilor şi traumatizaţi ai imprimantelor!

Vrei să faci o maioneză?Eşti ASISTAT de hard & tastatură şi tras pe monitor. Vrei să dai cu aspiratorul? Iei unul up to date, care are calculator inclus şi nici nu e nevoie să-l ţii în mână! El se plimbă pe covor şi, în juma’ de oră, casa-i lună! Vrei să ştii cum stai cu plata chiriei, cu salariul, cu ratele la Bancă? Pe monitor, în zece secunde, vezi tot ce-ţi doreşti să afli!

Unde-s vremurile, nu demult apuse, când te duceai la funcţionar şi acesta, trăgându-şi mânecuţele negre, deschidea catastiful îngălbenit de muşte, înmuia peniţa în cerneală, nota ceva, apoi lua abacul, socotea pe biluţe şi-ţi trăgea o chitanţă cu plombagină?! Azi, până şi restaurantele serioase-ţi fac nota pe computer, iar marile magazine îţi citesc codul de bare la casă, aşa că ospătarii şi casierii n-au cum să te mai fure!… Copiii nu te mai bat la cap să le cumperi ursuleţi de pluş şi maşinuţa de tinichea: îţi cer bani să-şi tragă pe dischetă Hercule, ori Tarzan şi vin acasă înnebuniţi să vadă cum fac să ajungă la ultimul nivel al jocului! Dacă-i laşi în faţa monitorului, cinci-şase zile, nici nu mai ai grija lor!

Cu toate acestea, de ce să nu privim şi faţa ascunsă a lunii, va veni o vreme în carel vom urî pe prietenul nostru din circuite şi biţi. Pentru că ne va corecta în faţa soţiei, ori a copiilor, sau a şefilor, mai grav, a soacrei, distrugându-ne şi ultima urmă de prestigiu familial! El, perfectul, care le ştie pe toate, va decreta cât de neştiutori suntem noi, muritorii din sânge & carne! Invenţia secolului trecut ne va putea da nota cinci la gătit (fiindcă am pus morcov ras în ciorba de burtă!), nota 4 la cântat (deoarece, spre deosebire de el, n-avem voce!), nota trei la îmbrăcat – fiindcă la sacou bleumarin nu se potrivesc pantaloni bej, nota 1 la iubit (soţia stând placidă şi indiferentă în timp ce ne străduim, transpiraţi şi încordaţi, să ne îndeplinim datoria de bărbat), nota zero la spirit – ne gustând anecdotele cu secretare pe care le reproducem din cartea editată la Hiparion şi aşa mai departe.

Ce vreţi, orice invenţie începe, în timp, să-şi arate colţii: cu dinamita cum a fost?

Dar cu curentul electric? Sau comunismul? Ori Revoluţia din decembrie 89?

Păcat că lucrurile evoluează, involuând!

D-aia zic vouă, cetitori ai cronicarului treimiist: multă prudenţă în relaţia cu computerul! Nu-l încurajaţi în teribilisme, nu-l modernizaţi şi supra-tehnologizaţi, nu-i măriţi exagerat de tare memoria, nu-i suplimentaţi CD-Romul, nu-i ataşaţi noi şi noi plăci de sunete şi imagini, dacă vreţi ca în casă să rămâneţi, cât de cât, şef, iar urmaşii să vă spună măcar: „bună,papa!”! Dacă doriţi ca soacra să aibă o undă de căldură-n glasu-i tabagic, iar consoarta să vă pupe, o dată pe an măcar, pe obraz!

Dă-o-n pasca măsii de rablă, că doar nu ea ne-a făcut pe noi!

Bogdan Ulmu

ARHEOLOGIE EPIGRAMATICĂ După schimbarea de regim din August 1944 , revistele de umor au mai publicat o scurtă perioadă de timp şi epigrame ,,nevinovate" ale vechilor epigramişti (Radu D. Rosetti. Ion Ionescu Qintus ş.a.) dar şi catrene, poezii, caricaturi, fotografii prin care atacă foştii parteneri ai României în Războiul Mondial (Germania şi Italia ) precum şi foştii conducători: Hitler, mareşalul Ion Antonescu, Contele Ciano ş.a. Începând cu acest număr vom selecta pentru cititorii revistei BOOKLOOK catrene şi epigrame din revista HUMORUL (1944 - 1947).

UNUI CRAI Mângâi epiderme Şi spui ce-ai dori: ,, Cum îţi vei aşterne, Aşa ,, vom"... dormi"! .

UNUI VÂNĂTOR Nu-i o vitejie Să omori vânând; Eu mă lupt cu timpul Şi-l omor ... căscând!

UNUI PĂGUBAŞ FURAT ÎN TRAMVAI PE CÂND DORMEA L-am văzut cuprins de somn, Hoţul s-a lipit de domn. În ajun furase-un ou Şi acum... fura un bou.

PREA MULŢI MEDICI! Sunt medici mulţi, atâţi câţi vrei, Ameninţaţi ca să şomeze...

De vor să se împuţineze, Să se trateze între ei!

Autor: VAX (1945)

UNUI CHIRIAŞ CU FAMILIE NUMEROASĂ Te tânguieşti, vai şi amar, Cum că chiria te-ar snopi, Dar uiţi că eşti proprietar Când ai o ,,casă de copii".

UNUI OARECARE Nu te-am jignit, n-ar fi frumos Să spun că ai obrazul gros; Eu n-aşi pute să mă leg scai De ceea ce ştim că nu ai!

Autor: ROMIOR (1945)

TEATRULUI MIC (Unde se joacă piesa CASA ÎMPRESURATĂ) De când piesa e jucată, O concluzie-i precisă: Bună-i ,, Casa-mpresurată" , Dacă este ... ,, Cassa-nchisă"!

Autor: PITICUL VESEL (1944, 1945)

EPITAF UNEI SOACRE Sub lespedea aceasta sacră Este-ngropat - de bună seamă Un corp, pe care-l plâng ca mamă Şi îl detest, ca ... mamă-soacră!

UNEI DOMNIŞOARE CU APLICAŢIE PENTRU VIOARĂ Aşa de bine cântă la vioară Şi atâta e pe dânsa de stăpână, Căci fără de sforţare, bunăoară Ea poate s-o ţină numai c-o mână!

EPITAF UNUI NEGUSTOR În viaţa lui - cât a trăit Cu ţoţi mereu s-a târguit, Dar moartea când veni la el Nu s-a precupeţit de fel.

Autor: LEAT 41 (1945)

VOLUMULUI ,, VIN ŞI APĂ " DE AL.O TEODOREANU La cartea ta cu tâlc, am constatat O critică ce nu-mi mai scapă: Că vinul, singur, tu l-ai consumat Iar nouă ne-ai servit ... doar apă!

Autor: DORU ATANASESCU (1945)

UNUI DON JUAN FRUMOS, DAR CU CAPUL ÎN NORI De când caută fecioare, Parcă fulgeră şi tună...

Ce folos că-i ,, rupt din soare", Dacă-i şi ,,căzut din lună"!

Autor: REO GAN (1945)

Arheolog-șef Mihai Haivas

CE NE-AM FACE FĂRĂ…

Nevasta te învaţă despre punctualitate: nu mă interesează câte beri ai băut, tu trebuia să fii acasă; Nevasta te învaţă despre nudism: plec de aici şi te las în curu’ gol; Nevasta te învaţă despre nulitate: tu, fără mine, eşti un nimeni; Nevasta te învaţă despre creare: eu te-am făcut bărbat; Nevasta te învaţă despre dureri: nu am chef, mă doare capul; Nevasta te învaţă despre mobilitate: ce-ţi mai fug ochii după curu lu' aia...

Nevasta te învaţă despre ordine: m-am săturat să tot adun după tine; Nevasta te învaţă despre botanică: nu mi-ai mai cumpărat o floare, de nici nu mai ştiu cum arată; Nevasta te învaţă despre jurământ: zi să mori tu, că n-ai băut nimic?

Nevasta te învaţă despre geneză: încă nu s-a născut ăla care să dea în mine; Nevasta te învaţă despre munca în exces: cam multe şedinţe peste program ai tu; Nevasta te învaţă despre greşeli: a fost greşeala mea că ţi-am făcut toate poftele; Nevasta te învaţă despre transformare: când te-am luat, erai slab ca o aşchie, acum eşti gras ca un porc; Nevasta te învaţă despre raţiune: când îţi vine să mă înşeli, să te gândeşti bine la ce pierzi; Nevasta te învaţă despre necesitate: trebuie să aduci mai mulţi bani în casă; Nevasta te învaţă despre sărbători: vezi că vine ziua mea, poate nu-mi cumperi ceva frumos.

POMUL COPT ŞI OMUL BUN Degeaba îmi merge pana la scris, dacă nu ştiu să fac o pană la maşină! Ieri mergeam pe minunata şi fascinanta autostradă Strâmbeni – Corbeanca, nu cu mai mult de 40 de km la oră, deşi nu erau restricţii de viteză. Poate doar pentru că drumul naţional era ca-n palmă. Adică... brăzdat, cu bătături, plin de zbârcituri şi denivelări, o mândrie pentru întreaga Românie, odată ce ne face (şi prin asta), unici în Europa.

Traseul, m-am gândit eu, s-ar fi tânguit, dacă ar fi vorbit, la modul: „Sunt prost de dau în gropi!” La un moment (nefericit) dat, am accelerat. O groapă, cam de înălţimea lui Boc, mi-a dislocat umărul din stânga şi proteza din gură. În dreapta, soţiei i s-a declanşat dispozitivul oral de foc automat şi scos flăcări. Din spate, soacră-mea m-a jignit: „Poetule!

Scriitoraş de doi bani!” Cum să le fac să tacă? E ca şi cum ai încerca să baţi un cui în perete, cu un burete...

M-am opărit şi m-am oprit, proptit de un pom. Evident, copt. Pomul copt şi omul... bum!

A venit, după nici trei ore, un echipaj de la Poliţia rutieră care, paradoxal, m-a recunoscut. „Aaa, dumneata eşti! Marele scriitor de satiră şi umor A. G. ! Ce onoare! Vrei să te scoatem din şanţ, nu?... Ia, mai spune-o pe aia cu poliţistul, care era aşa de prost, că şiau dat şi colegii lui seama!” Apoi m-au îndemnat să mai scriu, până revin ei, că au o urgenţă, cu două maşini străine, pline de blonde, care s-au dat pe spate...

Stau şi acum, cu maşina scrum, la margine de drum, pomul copt şi omul bun. Şi invers. Şi jur să nu mai scriu nici măcar un vers!

Ananie GAGNIUC

CARICATURA BOOKLOOK-AŞĂ

Desen de Costel Pătrăşcanu

IONICĂ- FILE DE POVESTE- SAINZ FICŞĂN RURAL Încă de la primul contact cu apa din cristelniţa bisericii, Ionică a început să urle. Înzestrat cu o capacitate pulmonară invidiată până şi de măgarul familiei, în scurt timp plânsetul lui făcu înconjurul satului. Având în vedere momentul declanşator, unii spuneau că necuratul are sigur vreo legătură cu ţipătul copilului, alţii gândeau că mama, Firica, are partea ei clară de vină, cu uitătura ei vicleană şi niţel șpanchie, cei mai mulţi însă făceau echilibristică pe diverse crengi ale arborelui genealogic al familiei, nereuşind să cadă de acord, dacă a şaptea sau a cincea spiţă ar fi putut prevesti un urmaş atât de gălăgios.

Dar cum datul cu presupusul nu avea finalitate iar Ionică nu contenea cu plânsul, obştea se mobiliză asupra găsirii unor posibile soluţii.

Au fost aduse, rând pe rând, toate specialistele calificate în străvechea artă a descântatului. După manevrele radicale pe care le implică descântecele de strâns, de prins, de streche, de bubă neagră, de mătreaţă, de pocitură, de mâncătură, de roşaţă, de rânză, de junghi, de ursită, pe ursită, fără ursită, Ionică se mai lungi, de voie de nevoie, cu câţiva centimetri iar zbierătul i se extinse preţ de câteva octave.

Sătenii se văzură nevoiţi să încadreze situaţia la gradul minus zero pe scara podului. Fără această manevră strategică nu ar fi putut beneficia de consilierea profesionistă a înţeleptului local. Înţelept care, privind scurt în direcţia ghemotocului urlător, puse diagnosticul cu profesionalism şi rapiditate: - Copilul acesta vrea ceva. Am zis!

Femeile îşi puseră mâna la gură speriate, bărbaţii clătinară din cap grav, pentru a câta oară, uimiţi până în străfundurile lor de străfundurile înţelepte ale înţeleptului.

- Poate ar fi trebuit să-l întrebăm ce anume, îndrăzni Firica, odată ieşiţi din bordeiul acoperit cu stuf, din belşug.

Oamenii înmărmuriră în faţa prostiei fără margini a femeii. Personaje ca ea, fără brainstorming-uri şi open mind-uri, reprezentau singurele şi principalele piedici în calea marii şi izbăvitoarei integrări europene. Femeia fu lăsată să băltească în propria ei ignoranţă, precum o gâscă beteagă în mijlocul iazului. Învioraţi de verdictul înţeleptului, ceilalţi stabiliră în grabă un extra-calendar al adunărilor obşteşti, ştiut fiind că unirea în cuget şi simţiri a procurat românilor mai multe probleme decât orice altă hoardă migratoare pripăşită vremelnic. În grabă mare fură organizate alte trei botezuri, la care sătenii au schimbat, consecutiv şi gradat, apa, cristelniţa, biserica şi, în cele din urmă, popa. Fără rezultat.

Nici schimbările nutritive n-au avut efect. Nici laptele de măgăriţă, bivoliţă, capră, nici laptele femeii cu IQ-ul cel mai ridicat pe o rază de trei sate de jur-împrejur nu se dovediră a fi alternative mai bune decât laptele Firicăi. Încet-încet, ridicară din umeri cu toţii.

Soluţia este că nu sunt soluţii, hotărâse primarul la ultima adunare cu caracter conclusiv.

Sătenii îi dădură dreptate şi apucând hârleţele de coadă porniră la treburile lor. Era timpul arăturilor de primăvară pe care le terminau iarna, imediat ce se isprăveau inundaţiile de toamnă.

Le-ar fi fost mai uşor dacă ar fi folosit tractorul Gugulanului, dar trepidaţiile acestuia puneau în pericol stabilitatea digului de protecţie dintre sat şi Dunăre, o altă problemă gravă cu soluţie fără soluţii, clasată cu mai mult timp în urmă. În timp ce sătenii zgâriau coaja încreţită a ogoarelor cu lopăţelele, pe uşa din dos a povestirii noastre intră, intempestiv, tatăl lui Ionică. Deşi programat să apară doar la următorul eveniment notabil din viaţa pruncului, cum ar fi nunta, bunăoară, dădu peste cap frumuseţe de scenariu, impulsionat fiind de goliciunea dezolantă a butoiului cu care se antrenase vreme de trei luni în beciul familiei.

Când îşi descoperi fiul zbierând cu nădejde în pătuţ, lui Gheorghe i se dezvoltă brusc un vârtej emoţional turbulent. Braţele sale, pe alocuri vânjoase, pe alocuri păroase ridicară şovăielnic pruncul.

La primul contact cu figura paternă, Ionică slobozi un strigăt înfricoşător, care scutură câmpiile şi digul sătesc mai ceva decât tractorul Gugulanului.

Adâncurile pământului se cutremurară, zgâlţâind prin propagare şi sufletul virgin al lui Gheorghe: - Ete, bă, cum te cheamă, bă... de ce plângi tu aşa tare, băiatu’ tatii? Din cauza lu’ mă-ta, nu-i aşa? Grijania mamii ei de muiere împuţită! A plecat la prăşit şi te-a lăsat singur în casă... nu te-a luat şi pe tine... ea i-o doamnă, nu-i aşa? Ei lasă, îi arăt eu când vine acasă, spuse cu mai puţină convingere Gheorghe, nebizuindu-se prea mult pe capacitatea lui de aşteptare în condiţii de uscăciune.

Neaşteptat, o altă dorinţa ciudată îl încercă, precum un pantof strâmt. Ce-ar fi dacă şi-ar lipi obrazul de feţişoara copilului? Zis şi făcut, numai că la apropierea pădurii ţepoase mirosind tranchilizant, Ionică scoase un alt urlet, de cel puţin zece ori mai puternic decât primul. Lumea păru că se opreşte în loc iar ochii lui Gheorghe se căscară în acelaşi mod şi în acelaşi moment cu o breşa imensă în digul de protecţie.

Eliberată în sfârşit din strânsoare, Dunărea umplu cu frenezie toate cotloanele realităţii săteşti, incluzând aici şi izmenele lui Gheorghe. Şi, pentru că în mintea lui toate relele vieţii lui prezente, anterioare şi viitoare o indicau drept vinovată pe Firica, nu se gândi nici o clipă că Dunărea ar putea fi responsabilă de umezeala şi răceala ce-i ajunse, uşurel, până la brâu...

- Grijania mamii ei de muiere proastă! De unde o fi scăpat potopul aist de apă, bombăni Gheorghe când zări în uşă plutind butoiul pe care tocmai îl golise. O omor, tată, o omor, altarul cui o făcut-o! Tu, stai aici, zise trântind copilul în polobocul plutitor, în timp ce el, precum un haiduc se aruncă hotărât în apă. Celălalt butoi rămas în fundul beciului trebuia salvat cu orice preţ.

Ionică, ajuns precum o sarmală pe fundul neobişnuitei ambarcaţiuni, era mai mut ca niciodată. Poate, pentru că locul nu-i permitea o perspectivă de ansamblu asupra celor ce se petreceau în jurul lui sau, poate, tocmai pentru că avea o bună perspectivă pe ansamblu, acesta incluzând atât viitorul apropiat, cât şi pe cel de foarte departe.

Cu totul neobişnuit, butoiul navigant, odată ajuns pe mijlocul Dunării, nu se lăsă influenţat de curenţii care în mod normal l-ar fi purtat spre oarece guri vărsătoare, ci, băţos, o porni spre Munţii Pădurea Neagră, precum o pasăre migratoare ce se întoarce la cuib.

Epilog Sătenii n-aveau să bănuiască niciodată că vechea problemă cu soluţie fără soluţii o rezolvase pe cea de proaspătă amintire. S-au refugiat prin păduri, aşa cum făceau odată străbunii lor, mâncând rădăcini şi trăind în corturile oferite cu dărnicie de guvern.

Gheorghe n-a mai apucat să o bată pe Firica, alegând să rămână, pe veci, ud şi ţeapăn. Mai târziu, legendele satului aveau să-l treacă în rândul eroilor, doar murise încercând să-şi salveze fiul, nu?

Ionică a avut parte de o călătorie liniştită şi plină de învăţăminte. Odată ajuns în punctul final, fu pescuit de un bancher celebru, orfan de copii, dar cu multe jumătăți de împărăţit.

Dumnezeu şi-a frecat mâinile bucuros, privind peste balta imensă unde fusese odată o ţară. În sfârşit, rezolvase încurcătura teribilă pe care o făcuse la naşterea lui Ionică. Băiatul ajunsese acolo unde îi era locul. După ce va creşte mare, va reveni pe vatra fostului său sat pentru a construi o ţară nouă. De data asta, aşa cum trebuie, fără probleme grave cu soluţie fără soluţii.

Ina Simona Cîrlan

VINUL ...

Bătrânul negustor de vin şi struguri Simţind că vremea de plecare vine, Chemă pe toţi feciorii lângă sine, Să-i pregătească cele sfinte ruguri.

LA ÎNTÂLNIRILE CU EI… (prietenilor mei…epigramiştii) La întâlnirile cu ei, Mai «tăinuiesc » cu poezia, Cu Elis şi cu …prozodia, Dar şi cu buni amici de-ai mei.

Vin , gogoşele, covrigei, Doar prevestesc paranghelia ; La întâlnirile cu ei, Stau la « un şpriţ » cu…poezia, Bem sănătos şi cu temei Dăm după câini cu pălăria, Şi n-avem teamă de femei, Da’ tare-mi creşte glicemia, …La întâlnirile cu ei.

BEŢIA Despre beţie, n-am cuvinte, Doar nişte amintiri, fireşti, Din tinereţe, când trăieşti, Beţia dragostei, fierbinte.

Beţii cu vin, de-ţi ieşi din minte, Şi pe sub garduri te trezeşti...

Despre beţie, n-am cuvinte, Doar nişte amintiri, fireşti.

Apoi începi să te gândeşti, La lucruri mai cuminţi, mai sfinte Şi uiţi plăcerile lumeşti...

Iar când îţi mai aduci aminte, Încerci... beţia de cuvinte.

N-am să vă las să chinuiţi în juguri, Afacerea e aranjată bine, Zise bătrânul, bând un vin de struguri Simţind că vremea de plecare vine.

Avem noi soiuri, cu parfum de muguri, Şi-aducem viţă de prin ţări străine, De la francezi, italieni şi unguri, Dar ţineţi minte-aicea de la mine, Că vinul se mai face ... şi din struguri.

CU PĂSTOREL LA CRAMĂ Aş vrea să stau cu Păstorel la cramă, Cum voi, la Iaşi, nu faceţi decât valuri, Apoi trimiteţi premiu-n ... telegramă Dar ne vedem... la alte festivaluri ?!

Eu zic că-mi place să colind prin Iaşi, Măcar că drumul până-acolo-i lung, Iar ca să-i văd pe fraţii „căuzaşi” Aş da oricât la dânşii să ajung.

Pe seară să mă văd cu ei la cramă Agale când sub boltă se adună, Să încercăm – adhoc – o epigramă, Turnând un vin, să-l bem sub clar de lună.

Ori la Copou să traversăm în pripă, Rapid să umplem câte-un păhărel...

E vremea serii, să tăcem o clipă, Lin să ciocnim, în gând, cu Păstorel.

Grigore Marian Dobreanu

EXPRESII ŞI REALITĂŢI ADEVĂRATE Sexul slab Expresia ce consacră eternul feminin, gingăşia, candoarea, vulnerabilitatea, ingenuitatea şi alte chestii de astea zaharate, diabetice, folosite de poeţii solitari, acneicii profesionişti şi prezentatorii de emisiuni nocturne, a fost subminată şi terfelită, chiar din interior, de către numita Laurenţia Badog-Morcov (după soţ) care s-a prezentat la bară, în divorţ, ca reclamantă, împotriva soţului ei Codruţ Morcov, susţinând că acesta avea sexul slab, zis şi făcut. Din punctul ei de vedere, a constatat acest lucru din punctul de vedere al patului conjugal, văzut şi ne simţit actul propriu-zis.

Ceea ce a deranjat-o pe L.B.-Morcov, reclamanta, a fost insatisfacţia repetată, căci de unde nu-i, nici nevasta nu cere, ca să parafrazăm, dar ea s-a lăsat sedusă de dobitocul subţirel la anatomie, fiindcă avea un fel de legendă despre el şi succesele sale de mascul, şi a vrut să încalece armăsarul, dar s-a trezit cu ponei subnutrit.

Găina în etate face meniul agreabil Cesareea Doboş în vârstă de 90 de ani, fată bătrână, fecioară dovedită cu certificat de la ginecologul de femei, a hotărât să-şi unească destinul şi să devină femeie, cu numitul Fănel Prigorie, în etate de 75 de ani, fecior holtei momentan, dar fost căsătorit de 2 ori, divorţat idem şi o dată văduv, prin deces, tocmai pentru că are experienţă şi altceva nu are de făcut, ca pensionar de la administraţia locală, columbofil.

Ceremonia a fost discretă, numai ei doi şi de la Guiness Book, aceştia făcând schimb de verighete (unii zic că şi de proteze, ca semn de deplină încredere) şi au promis că dacă se întâmplă, atunci o să anunţe iarăşi Cartea Recordurilor, iar în cazul rămânerii însărcinată, li se dedică un volum separat, film documentar şi premiul Nobel pentru pace conjugală.

A pune coarne cuiva Despre soţul înşelat se spune că i s-au pus coarne de către infidela conjugală, semn distinct şi haios, de tot râsul, ca o legitimaţie de tâmpiţel-naiv, cu procură şi acte în regulă.

Un asemenea lucru i s-a întâmplat lui C.V. (nu-i dăm numele întreg lui Claudiu Vânătoru din motive lesne de înţeles) care a observat că i se umflă pielea capului în două locuri şi în curând au apărut două corniţe. S-a dus, împreună cu soţia, la medic, nesimţita!, şi acesta, după ce a pipăit sa declarat impotent profesional. Până coarnele, din care s-au luat probe pentru analiză, vor mai creşte, Claudiu să umble puţin afară din casă, ori numai noaptea pe-ntuneric şi acoperit, ceea ce i s-a părut imposibil, căci nu era el bărbatul care să nu ştie să se bată cu destinul şi să ignore comentariile, evident răutăcioase.

Soţia lui, necredincioasa, a recunoscut într-o colocvială nocturnă, la un pahar de vin, că l-a înşelat, o singură dată, timp de-o săptămână, dar în urmă cu 20 de ani, după Revoluţie, când entuziasmul era mare.

Un ziarist care a aflat toată tărăşenia, prieten cu fratele cerbului juvenil ca dimensiuni, s-a interesat în străinătate şi a aflat că există o clinică în Austria, unde cerbii conjugali, puţini la număr, dar reali, sunt amelioraţi, evident pe bani buni, sume mari. C.V. stă să se gândească dacă merită internarea, ori mai bine se recomandă ca brand la „Cerbul de Aur”, după aia mai vede el. Momentan poate să intre pe orice uşă, să călătorească şi cu maşina mică (cu scaunul dat în spate!) şi când o să adune bani, se va duce la ameliorat.

De ziua lui, soţia i-a adus o piele de căprioară pentru lustruit corniţele şi pentru prima oară a încasat o bătaie sănătoasă, ce a meritat trei zile de stat în pat, dar femeia mucles, că se ştia cu musca pe căciulă, pe căciula lui Claudiu, pe care o purta şi în casă, când se uita la televizor, sau mergea la baie, să stea ciuci pe colac.

Ce părere au metempsihanaliştii, cercetătorii în paranormal? Cerbul poate să stea pe budă?

CORNEL UDREA

PRIMĂVARA

SĂRMANUL YORIK

Îmboldiţi de sfântu’ soare; Din oborul somnului În cirezi şerpuitoare Ies toţi boii Domnului.

Nu-s filozof şi nici istoric, Nici doctor din Paris sau Bonn, Ci pur şi simplu un bufon Ca bietul Yorik.

El boarul lor se pune, Dând în lături porţile Şi mi-i scoate la păşune De prin toate borţile.

N-am zurgălăi, ci rime bufe Ce sună mult mai caraghios În versu-mi plin de Worcester Sauce Şi plin de trufe.

Şi cu roşu mi-i boieşte Curăţind copitele, Mi-i înseamnă şi grijeşte, Să nu-şi piardă vitele.

Nu-s melancolic ca Petrarca Dar ştiu să râd, dar plâng apoi Că-i ceva putred şi la noi Ca-n Danemarca.

Şi mi-i poartă prin grădină Latură cu latură, Boii roşii pasc lumină Până ce se satură.

Apoi, după ce colindă Curtea şi cărările, Înşiraţi ursuz pe-o grindă Îşi soresc spinările.

Şi, ca bufon, totuna-mi este De m-o-ngropa, când am să mor, La Bellu sau la Elsenor, Cu toate-aceste.

Când râs şi plânset au să tacă Şi însumi eu voi putrezi – Tot mi-ar fi dulce într-o zi Atuncea, dacă

Şi mişcând pân’ pe-nserate Coarnele-mpungacele, Au uitat că, nemâncate, Îi aşteaptă vacile.

Lucian Blaga 1927

Vreun filozof sau vreun istoric Privindu-mi tigva cu regret Va esclama ca şi Hamlet, Sărmane Yorik!

Caleidoscopul lui A. Mirea 1910

POVESTEA PEŞTIŞORULUI DE AUR Peştişorul de aur se dădea şmecher în faţa peştişorului de argint şi celui de bronz, de parcă ar fi fost medalie olimpică. Despre relaţiile sale cu alţi peştişori din fier, fontă sau oţel de scule, nici să nu mai vorbim: aceştia ruginiseră sau cocliseră de la apă, arătau ca vai de solzii lor şi scîrţîiau din înotătoare. Peştişorul de aur era deosebit, un fel de vedetă, aşadar se dădea şmecher, cum am spus.

Habar n-avem ce sistem de propulsie o fi avut peştişorul de aur, să-l ajute la înot: aurul este mai dens ca apa, deci forţa de greutate e mai mare decît cea arhimedică.

Peştişorul nostru de aur ori o fi fost gol pe dinăuntru, ori n-o fi fost chiar din aur-aur, ci din plastic poleit, aur de trompetă, nu se ştie.

Dumneavoastră, dacă aţi fi peştişor din aur adevărat, de măcar 18 carate, sigur nu v-aţi repezi ca fraierul la o rîmă obişnuită. Prin urmare, pescarul din poveste o fi pus în undiţă vreo momeală deosebită. Asta pare greu de crezut, el fiind cunoscut în cartier pentru datoriile sale mari la întreţinere (din cauza lui, întreg blocul a fost lăsat fără căldură şi apă caldă!). Dacă ar fi avut vreo rîmă scumpă, cu siguranţă ar fi băut-o.

Oricum, ceva-ceva tot a pus el în cîrlig, de vreme ce peştişorul de aur s-a repezit ca prostul.

Cînd s-a pomenit în palma bătătorită şi murdară a pescarului, peştişorul de aur a început cu ameninţări: “Băi, dă-mi drumul, să-mi saie ochii, că te fac, îl chem pe taicămeu sau pe frate-meu mai mare!”. Pescarul nu i-a dat drumul: chiar s-ar fi bucurat să pună undiţa şi pe rudele mai mari ale peştişorului de aur, să aibă ce băga în oală. Văzînd că nu merge cu ameninţările, peştişorul de aur a trecut la rugăminţi: “Nene, hai, te rog, fie-ţi milă de un biet peştişor de aur, n-am mamă, n-am tată, mă bate părinţii acasă, bogdaproste etc!”. Pescarul nostru, nimic, surd, ce mai! În final, peştişorul a plusat: “Ştii, băi? Dacă-mi dai drumul în baltă, îţi voi îndeplini trei dorinţe. Pe bune!”.

Pescarul a cîntărit peştişorul în mînă - la nici o sută de grame, cam puţin! - şi a zis că hai, merită să încerce. A aruncat peştişorul de aur în apă şi a cerut mai întîi o vilă, apoi o maşină cum n-avea nimeni în cartier. Primele două dorinţe fiind îndeplinite, pescarul şi-a pus-o pe a treia: “Data viitoare cînd bag undiţa să-l prind din nou pe peştişorul de aur, care să îmi îndeplinească iar trei dorinţe dacă îl arunc înapoi în apă!”. Şi cea de-a treia dorinţă a funcţionat.

De atunci, pescarul merge zilnic la baltă - chiar de mai multe ori pe zi, funcţie de necesităţi. Posedă vile, maşini, firme, femei, loc în Parlament, tot ce-şi doreşte.

Cu toate astea, niciodată nu şi-a rugat peştişorul să-i plătească datoria la întreţinere, aşa că foştii săi vecini de bloc nu au nici acum apă caldă şi căldură. *** *Unele guri rele povestesc că treaba ar fi fost cu totul alta. Mai exact, pescarul nostru, auzind că peştişorul de aur se oferă să-i îndeplinească trei dorinţe, exact ca în poveşti, ar fi spus cu voce tare “Să mor io dacă am mai văzut aşa minune!”, după care a murit.

Senzaţional! Cip Ieşan surprins de un paparazzo în timp ce pescuia pe plaja de la malul Bahluiului!

D-ALE FESTIVALULUI

În deschiderea ceremoniei de premiere preşedintele ALPI ţine un mic discurs referitor la morcovul finanţărilor.

Atmosfera umoristică este restabilită însă de inimitabilul Costel Pătrăşcan (foto 2).

Prof. univ. dr. regizorul Bogdan Ulmu împreună cu fascinanta actriţă Erica Moldovan într-un regal interpretativ pe un text de Cornel Udrea.

Cuvântul președintelui ALPI aduce un binemeritat omagiu Maestrului dar și celor care au ctitorit şi realizat această lucrare: dr. Sorin Cotlarciuc (principalul sponsor), sculptorul Lucian Smău, Mihai Valeriu, şi Nicolae Bodoga.

Două busturi. Unul prezent şi celălalt (Laurenţiu Ghiţă – redactorul-şef al revistei EIGRAMA) în perspectivă.

Fotografia de grup a invitaţilor la ceremonia de dezvelire a bustului acestui gigant al umorului românesc, o fotografie ce se doreşte istorică şi cuprinde pe lângă talente recunoscute şi mai mulţi aspiranţi la glorie.

Unii doar aspiranţi…

O parte dintre umoriştii invitaţi la festival şi colegii bibliotecari cei care ne-au fost tot timpul alături, nu doar cu vorba ci, mai ales, cu fapta. Drept care le mulţumim din suflet.

În concluzie putem spune că viitorul epigramei este pe mâini bune. Mâinile lui Dorel….

Dorel Gheorghe Vidraşcu.

SPERANŢE Am sperat s-ajung un pic Un ministru, cât de mic, Că nici eu nu-s mult mai prost Ca atâția care-au fost. *** Ales de un naiv popor Spre a conduce România, E președinte jucător Iar Udrea-i este jucăria.

1 MAI ALTĂDATĂ (LA IARBĂ VERDE) Mi-e dor de această sărbătoare Cu bere, vin și cu grătare, Cu mititei și scobitori Și zeci și zeci de turnători. *** Demult, pe vremea lui nea Nicu Mâncam la iarbă verde mici Și era numai doi lei micu’, Deși erau ca azi de ...mici.

PLEDOARIE PENTRU UN ZÂMBET Chiar dacă-i mare sărăcie Propun ca totuși să zâmbim, Că și mai rău n-o să mai fie Decât în caz că mai trăim.

RIDENDO TERAPIA Râsul e un sedativ Natural și foarte-activ, Dar când râzi și n-ai motive, I-a și alte sedative.

VIN ALEGERILE, VIN Vor trage iară unii sfori Că-s mari și multe interese Și gloata de alegători Iar una bagă și-alta iese.

LA URMĂTOARELE ALEGERI Îmi spune soața, puișor Să candidezi ca senator, Bine’nțeles independent, Să dormi și tu în Parlament.

AZI ÎN ȚARĂ Poporul e tot mai flămând Iar țara este la răscruci, C-au pus-o domnii pe butuci ....acuma și butuci-i vând.

PREZIDENȚIALE În caz că supraviețuiește Până la toamnă-acest popor, Nu plânge ci se-veselește Chiar de rămâne fără-un chior.

ONOARE MUNCII Muncind mai mult și mai cu spor Ca japonezii vom trăii Și cel puțin ca dumnealor Curând ne vom îngălbenii.

MULT TEMUTA APOCALIPSĂ Apocalipsa dacă vine Și lumea se va nărui, Va da norocul peste mine Că voi scăpa de datorii.

Eugen Albu

ÎNCRUCIȘAREA FLORETELOR PROZODICE

Sonet cochet (cu acrostih)

Rondel gentil fără pistil (cu acrostih)

Ne cunoaştem după gafe, E colegul meu de praz.

Literat, le dă, pe-obraz, Unor fete-autografe.

Jurnalist şi filolog, Are aer de poet, Ne-ntâlnim ades pe NET, Educaţi de-al glumei drog.

Vesel lider de izlaz, Are capre, parcă-s vafe.

Strânge rime şi agrafe, Iritând pe cei cu haz.

Tumultos în dialog, De-l analizez concret, Impecabil filolog, Ne încântă ca poet.

Lat în spate, şugubăţ, Elegant precum rondelu’, Ne-ncetat se crede băţ.

Zurbagiu la scris, subtil, Ăl mai mare pisălog…

Vrând să scrie analog, Alţi amici, dar mici în stil,

Eu, cu mintea de copil, L-ar dori… doar filolog!

Vin şi spun că domnu’ Nelu Are stil, dar nu pistil !

Nelu VASILE, Turburea Janet NICĂ, Zăval

Desen de Eugen Marinescu

D-ALE LUI CULIŢĂ

* Când puterea îţi stă în pumni, fereşte-te de palma destinului. * Prăpastia:bunica gropii . *Maimuţa a trăit în copaci. Omul în arborele genealogic. *Bunurile altora sunt ca femeile uşoare. Fac ochi dulci altora. *Dialogul: distanţa cea mai mică dintre două puncte de vedere. *Viaţa este barca în care în loc să vâslim dăm din coate. *Subconştientul: locul nesupus torturii de a gândi *Rânjet: râs scăpat de sub control. *Gloria este ca femeia: atunci când nu este întreţinută, te părăseşte.

Nicolae Viziteu

SFATURI DEN BETRANI

CONJUGALĂ Când soţul fără voia lui ajunge În neplăcutul stadiu de ,, cornut", Cu soaţa, bătălia n-a pierdut, C-abia acuma el o poate-mpunge.

DUPĂ FAPTĂ ŞI RĂSPLATĂ, PRIMARULUI CONSTANŢEI Edilul nesimţit de la Constanţa, De ani trăgând pe turta luil cenuşa, Chiar dacă azi sfidează şi instanţa, El va simţi ce rece e ... cătuşa!

POŞTA ROMÂNĂ FALIMENTATĂ La Poşta Română e mare scandal: Se-anunţă reducere de personal!

Desigur că şefii, deloc nu-s vizaţi Ci, culmea, puţinii mărunţi amploaiaţi.

SFAT ADRESAT PĂRINŢILOR Creşteţi-vă cu dragoste copilul, De-i greu, siliţi-vă a reuşi, Căci el o să v-aleagă şi azilul, Când bătrâneţea vă va copleşi!

SEMNIFICAŢIE DUBLĂ Eu cred că ,, formele de lichidare", Ca documente la pensionare, Mai au şi sensul propriu, negreşit, Ce sugerează un ... brutal sfârşit!

DIN TRIBUNALE Sentinţa, cu aspect de fapt hilar, L-a buimăcit chiar şi pe inculpat: Instanţa anunţând că-i achitat Din lipsa probelor de la dosar.

AUTOMEDICAŢIA În farmacii există, de vânzare, Atâtea suplimente-alimentare, Cu calităţi miraculoase, care Ţi-aduc în viaţă bucurii plenare. * Reclamele anexe ne învaţă: ,,Citiţi, dar cu atenţie, prospectul!" ( Chiar dacă nu veţi intui defectul Produsului abia ieşit pe piaţă) * ,,Iar dac-apar efecte neplăcute" ( Vă sfătuie pe-un ton chiar optimist), ,, La medic mergeţi, sau la farmacist" (Cu sfaturi practice să vă ajute). * Şi-atuncea mă întreb: De ce s-ascult Reclamele de la televizor Şi să devin, astfel, consumator De doctorii 'nainte de-un consult, * Cum e normal, la un specialist?!

Român de eşti, sau alta-i naţia, Evit-automedicaţia!...

E sfatu-asupra căruia insist.

Mihai Stancu

PAGLIACCIO

RIDI...

O zi nefastă m-a adus pe lume În veacul nostru de melancolie.

Durerea mea – prilej de bucurie Şi cugetarea mea – un lanţ de glume.

Deşi nu-s cunoscut de multă lume Evit „butoiul cu melancolie”; E drept, nu sar în sus de bucurie, Dar mă mai consolez cu faste glume.

Nu pentru biata-mi inimă pustie Şi nici de dragul gloriei postume Ci pentru voi am făurit, anume, Strălucitoarea mea filosofie.

Chiar dacă punga-mi este cam pustie Şi n-am speranţe mari nici în “postume” Nu-ncui umoru-ntr-un cotlon anume, Nici nu pretind c-ar fi filosofie.

Eu pretutindeni caut în viaţă Prilej de râs la fiecare pas Şi-adesea râd, sub fardul de paiaţă...

Căci el - umorul - mi-e amic pe viaţă Şi mă urmează, vesel, pas cu pas, Sfidând pe cei cu zâmbet de paiaţă.

Dar când tristeţea cată să mă prindă Mă-ntorc atunci cu faţa la oglindă Şi râd, nebun, de propriul meu nas.

Aşa nu las rugina să mă prindă, Privesc prezentul prin a mea oglindă Iar viitorului îi râd în nas!

POETUL

LA BALUL MASCAT AL SONETELOR

Frumos ca un erou de melodramă, El se expune-n poze studiate: Profil… trois-quarts… din faţă … de la spate Şi tuturor surâde ca o damă.

Sosit la bal, la braţ c-o melodramă, Împodobit cu rime studiate, Ştiind că are în Olimp un „spate” Sonetul ia la dans o suplă damă.

Ştiu până şi vardiştii cum îl cheamă; A devenit o personalitate.

Cotidiana lui celebritate Ca un balon se umflă din reclamă.

De pretutindeni ai săi fani îl cheamă, Căci e un VIP, o personalitate Ce-a devenit de mult celebritate Făr-a poza în clipuri de reclamă.

Şi scrie… scrie… şi nimic nu şterge, Având mereu impresia că „merge” Şi că-ntr-o zi va cuceri Parnasul.

Cald sărutat, c-un ruj ce nu se şterge, De o sirenă ce nu ştie-a merge Dar zboară prin eter vizând Parnasul,

Zadarnic, totdeauna, la intrare, Cu politeţă i se taie nasul, Că-i creşte iar, din ce în ce mai mare!

Forţând cu brio magica intrare, Sonetul… la purtare-şi ia, brav, nasul Şi cere, elegant, un whisky mare!

George Topârceanu

Eugen Deutsch

(REMEMBER) NICOLAE ŢAŢOMIR Oastea lui Irimia Absconsă, Poezia Sărind al modei gard A dat, ca Irimia, Cu oiştea în… bard!

MIRCEA TRIFU Realişti şi uanişti Mai rămâne doar regretul Când, în ciuda instruirii, Unii uită alfabetul, Ceilalţi, tabla înmulţirii.

D. C. MAZILU Un epigramist, adept al lui Bachus Nu pot să pricep şi pace!

Dar aşa se nimereşte: Epigrama ce o face N-are duh deşi… duhneşte!

GAVRIL GLODEANU Evoluţie Din adieri de dor nebun Crescură-ncet taifunuri: Iubirea – singurul lor bun – Acum e…bunuri.

ŞTEFAN TROPCEA Nonconformistul Nu se-nchină nimănui, Nu zâmbeşte echivoc, E un om la locul lui Dar… mutat din loc în loc.

AL. CLENCIU Filozofie

Destinu-acesta e nedrept Sucit mai e al vieţii rost: Te naşti frumos, te naşti deştept Şi mori apoi ca orice prost!

VASILE LANGA Urare unui scriitor invidiat La mulţi ani! Şi să-ţi trăiască Toţi ai tăi: părinţii, fraţii Şi să nu ţi se-mplinească Ceea ce-ţi doresc confraţii!

DIMIRTRIE JEGA Creierul E-o materie cu care Se gândeşte şi se scrie Şi-i cu-atât mai sclipitoare Cu cât e mai cenuşie…

FLOREA ŞTEFĂNESCU Îndemn În viaţă să reţii un sfat – Şi să te pui la adăpost De lenea celui învăţat Şi hărnicia celui prost.

GEO OLTEANU Economia de hârtie Cărţi, caiete de pe piaţă, Nu a consumat defel: A ajuns de parte-n viaţă Doar cu câte-un bileţel!

REMEMBER… JEAN BUHMAN Poale-n brâu Mă-mbie în refren de poale-n brâu Nostalgice arome, moldovene, Ce din cuptor de vremi ţâşnesc viclene, Vechi amintiri ce se revarsă râu.

Când Păstorel, cu pofte pământene, Sorbea Cotnari din pivniţe, pârâu, Mă-mbie în refren de poale-n brâu Nostalgice arome ,moldovene. Şi azi când hoinăresc prin târg alene, Adulmecând miroznele de grâu, Mă năpădesc îndemnuri de desfrâu, Că ochii dulci de mândre cosânzene Mă-mbie în refren de poale-n brâu!

Focul şi apa El apa prefăcu odată În aburi, forţe năzdrăvane; Ea, drăgăstoasă, drept răsplată, Îl strânse-n braţe şi îl… stinse.

Zicală M-a întrecut nepotul – Halal să-i fie şcoala – C-a învăţat zicala „Ai parte, ai şi… potul!”

Demagogul Neguţătorul de himere Ce, de trecut nu mai discută; El dă prezentul pe-o părere, Iar viitorul pe… valută.

Rondelul Murfatlarului În toamna asta diafană Cu licăr blând de Murfatlar, Regret licori ce azi dispar Sub umbra rece de budană.

Visez podgorii de nectar Stârnind buchetele la vrană În toamna asta diafană Cu licăr blând de Murfatlar.

Cu ochii tulburi pe-o stacană, Poet pierdut pe ţărm barbar Şi ars de-al dorului pojar, Aş stinge-o sete dobrogeană În toamna asta diafană Cu licăr blând de Murfatlar.

Viaţa Un râu de foc cu unda arsă, De lupte grele şi visări, Ce, potolit şi-nfrânt se varsă Într-un ocean de renunţări.

Epitaful unei epigrame Venindu-le la mulţi de hac Muri subit de propriul ac! …şi al unui epigramist Sub acest volum antum Doarme un talent… postum!

VISÂND LA FUJIAMA

ÎN PLIMMBARE PE NIL

De dai o fugă înspre FUJIAMA Te simţi un... ucenic de samurai, Iar de ai nimerit în luna mai Zăpezile îţi flutură năframa.

Mă plimbă-o felucă alene pe NIL Iar marele fluviu, văzându-mă... fript De soarele RA (!), cam întregul EGIPT ’Mi-oferă pe tavă, atent şi gentil.

Fantome de şoguni gonind pe cai, Ce poate vin chiar de la Yokohama, Purtând la cingătoare, falnici, lama, Te pot lăsa cumva lipsit de grai.

Mă simt evident şi semeţ şi înfipt Dar cum mi se pare că stau pe un… gril, Visez că-mi apare, umbros şi gentil, Pe malul din faţă, un eucalipt.

Vulcanul-i însă sfânt ce linişteşte Şi-oferă pacea pentru pelerinii Pe care înspre vârf i-ademeneşte Cu magica speranţă a luminii…

Şi totuşi, deşi sunt cuprins iar de trac, Respect cu rigoare şi zel al meu plan; Deci fug spre barajul de la ASSUAN Şi-apoi către templul măreţ din KARNAK.

Când te trezeşti, te afli prin simeze Cu-albumul vechi de stampe japoneze!...

La urmă, deşi poate tot mai visez, Ajung şi la ţinta-mi finală: SUEZ.

ORAŞUL INTERZIS...

QUE VIVA MEXICO!

MI-E INTERZIS

Ciudad de Mexico, uitând aztecii, Se laudă cu-aroma de tequila Sau cu isprăvile lui Pancho Villa Erou de film, dar şi-al bibliotecii.

Iar astăzi te apucă sigur mila Aflând că se omit complet toltecii, Ori concurenţii lor de-atunci: olmecii, Cei ce şi-au pus pe-acolo apostila.

Dar, fluturându-şi falnice sombreros, În faţa unor seňoritas fine Şi pretinzând că-s vajnici pistoleros Azi mexicanii vor s-atrag-un gringo – Turist străin cu buzunare pline –

Oraşul interzis – cel din Beijing – Sau Marele (şi foarte vechiul) Zid Mă-ndeamnă să mă-ntreb, calm şi lucid, De voi putea cândva să le-ating…

Cum ştiu că sunt, de felul meu, timid, Recurg la Yin şi Yang dar… mă cam sting Căci forţele rivale mă resping Şi mă trezesc împresurat de vid…

Mă relaxez atunci, un pic, prin Yoga Şi mă-ntăresc prin luptele kung-fu, Dar nu am cum să îmi amplific voga Aşa că mă întreb mereu: „Cum fu?”

Deci nu voi împlini râvnitul vis: Şi când îl prind anunţă veseli: „Bingo!!” Beijingu-mi va rămâne… interzis!

Eugen Deutsch

SCURT ŞI… CUPRINZĂTOR

MOTO: Catren concis… precis cu-antren!

VIAŢA Flori, botez, vaccin, Sport, umor, fiori, Bani, plăceri, suspin, Boli, decese… flori!

PARCHETUL E preferat De dansatori Şi detestat De infractori. ÎN POLITICĂ Sunt nenumăraţi Cei ce au mandat; Unii-s delegaţi Alţii-s… „de legat”!

AH, CONCURSURILE! Totul e la fel C-un concurs model: Unii sunt dotaţi Şi-alţii premiaţi!

FUGA Fuga-i ruşinoasă Pentru orice ins; Dar e sănătoasă Dacă nu te-a prins!

PORTRET DE FEMEIE Ondulaţii fine, Nas pe sus purtat, Ochii pe vitrine, Gura… pe bărbat!

PORTRET DE BĂRBAT Zâmbet pe figură, Riduri câte vrei, Ţigaret în gură Ochii… pe femei!

FAIMĂ Logic, în viu grai Şi firesc de spus:’ Cum să o mai ai Dacă ţi s-a dus?!

Nelu Quintus

SOLDAT ÎN PERMISIE Leat Şui Beat Cui.

Ioan Pop UNUI POET ADEPT AL LUI BACHUS E tare La pahare, În vers Invers.

Constantin Miu-Lerca IUBITEI Sunt indispus, M-ai înşelat: Că pleci ai spus Şi n-ai plecat.

Vasile Tacu UN GÂND PENTRU STRADA CETĂŢII DIN SIBIU Ţin să remarc, Cu întristare: Ieri ca un parc Iar azi… parcar!

Nicolae Lupescu UNUI MEDIC CARE M-A TRATAT Deci din nou sunt viu Şi nevătămat!

Ce mi-a dat nu ştiu Ştiu doar ce mi-a dat.

Gheorghe Leu TALER Ori ce-ai face-n viaţă, Cu abilitate, Madrigal în faţă, Epitaf în spate!

Gheorghe Steriade

TRIBUNALUL Săli aglomerate De împricinaţi; Unii au dreptate Alţii… avocaţi.

IARBA FIARELOR Uşa, cât de grea, Se deschide lent Cu o iarbă rea Denumită KENT. ANONIMA Este-o răutate, Pusă pe hârtie, Între laşitate Şi ticăloşie.

BAIA DE ABURI Loc de adunare, În ţinută nudă, Singurul în care Leneşul asudă.

SERVILUL Unde-i pus Stă moale Şi adus De şale.

ECHILIBRU O zicală curmă Sub condeiul meu: Cei ce râd la urmă Înţeleg mai greu. ŞUŞANEA Poluat Umor.

Pol luat Uşor.

EPITAF UNUIA RĂPUS DE PIGMEI L-au lovit câinos Până l-au răpus; Prea venea de jos Prea ţintea în sus

Ştefan Tropcea

la şcoala de senryu (umor în 17 silabe) învăţând de la UCENICUL… VRĂJITOR mă simt… mucenic cireşe de… mai bune-s ale vecinei – zile fără soţ ochi ca mura – nas în nas pe cărare c-un urs pofticios lacul oglindă – o fată scăldându-se-n Calea Lactee izvorul secat – un lup şi doi căpriori căutând apă vântul năprasnic – las iubita şi alerg după umbrelă

om de zăpadă – văzând un cocor pe cer îngheaţă subit după alegeri tomberon plin cu postere de candidaţi

dan norea

[din volumul „UCENIC”]

mei cer cireşe – primăvara-mi oferă doar poame acre ochi ca mura – când ursul râvneşte fragi caut zmeură lacul oglindă – o lebădă dansează pe poante fine izvorul secat – lupul, capra şi varza vor bere rece vântul năprasnic – frunze uscate în zbor după umbrele

om de zăpadă – în apropiere un cal înfunt-un troian după alegeri de pe afişe zâmbesc candidaţi nealeşi

eugen deutsch

CONSTATARE În această ţară-n care Toate-s strâmbe, pot să zic: Că cel mare-i tot mai...mare Şi cel mic e tot... pitic.

VARIANTĂ Toate-s strâmbe-n ţara asta Şi ne paşte iar năpasta, Când cel mare-i... bun de tot Şi cel mic e... bun de vot!

STRATEGIE Partidul cu „mişcări sublime” Are-o metodă cunoscută: De-i fi-va „rău de înălţime”, Se va salva cu-o... paraşută!

RATARE Cu tricou la...purtător, Preşedinte ...jucător, E-n poziţie prea clară: Iar a nimerit în...bară!

SCHIMBARE DE COMPORTAMENT LA ALBINE Ne-au copiat, se vede clar , Căci codul mult si l-au schimbat Şi nu mai strâng din flori nectar, Ci se apucă de furat.

PROMISIUNI ELECTORALE NEONRATE Au promis atunci de toate, Planuri bune şi talanţi, Iar acuma dau din coate Şi cu bâta-n carburanţi!

GUVERNANŢII ACTUALI ,,IUBESC" POPORUL Ne mai ajungând iar banii, Bat în preţuri, te cruceşti!

Ca să-i pupe americanii Bat ţăranii la Pungeşti!

VIITOR ASIGURAT Viitoru-i n-are vreo problemă: Chiar de flota părăsit-a...dana, „Marinerul”-aplică-o...”stratagemă”: Va pluti în „aurul” din... Nana!

PACIENŢI ŞI ... PACIENŢI Gravi bolnavi stau azi la rând, Celor mari făr'să le pese: Banii noştri-i vezi arzând Pentru ,, dinamită-n fese"!

CONFRAŢILOR DE LA ALPI Păstorel e incurabil: Face chiar şi-n Cer păcate...

Pe Pământ, iremediabil, Voi le ispăşiţi pe toate !

UNOR BĂRBAŢI DORNICI DE SEX Fluviul vieţii nu e paşnic: Foarte mulţi bărbaţi se bat Şi se lupt-adesea straşnic Pentr-un fund ... cât mai bombat!

Mihai Caba

Constantin Profir

SONET ANTIC ( Parodie după Sonetul din zări de Alexandru Macedonski) Eu vin din Galileea - ţinutul lui Naftali, În care doar nisipul ascunde tot ce-i viu, N-am serbede vedenii şi nici măcar sicriu, Dar am trăit odată mai bine ca Becali.

Convieţuiam în pace, căci legile-oricare, Erau odăjdii sfinte în groaznicul pustiu...

O hrană pentru suflet la orice cusurgiu, Eram lipsiţi de vicii şi fraude bancare.

DICTATURĂ CONJUGALĂ Soaţa mea e oportună, Rar mi-aprobă să vorbesc: Ea când fulgeră şi tună, Eu ... abia cotcodăcesc.

MASĂ CONJUGALĂ Tinereţea i-a mâncat, După reguli, legi şi scripte; Ea, meniu-a completat, Presărându-i zile fripte.

DRAGOSTE PE FUGĂ Prinşi de-al dragostei tumult Şi eliberaţi de straie, Ne doream nespus de mult, Dar a fost ... un foc de paie.

PĂRERI Toate doamnele sunt bune La ceva, dar un amic Mi-a şoptit c-a lui anume , Este bună... de nimic.

DORINŢĂ ASCUNSĂ De-s melancolic ori stresat, Nevasta spune că joc teatru, Dar când o fi să cad la pat, Aş vrea cu blonda de la patru

Nicolae Stancu

Şi totuşi împotrivă era o târâtoare, Sub ura pentru lege şi ura pentru floare, Iar noaptea-ntunecată mă cheamă s-o zdrobesc, Să nu-i dau vreo speranţă, să n-am nici o credinţă, Dar Domnul îmi arată, că e şi ea fiinţă, Ba chiar mai mult de-atâta, mă-ndeamnă s-o iubesc.

RONDELUL UNUI SUPĂRAT Mi-ai dat o veste draga mea C-am înverzit de supărare Cum că eşti altcumva de grea Decât cântarului îi pare.

Cum sunt căsătorit sadea, Nu întrevăd nici o scăpare Mi-ai dat o veste draga mea C-am înverzit de supărare.

N-aş fi crezut , că noi nu prea Ne-am cunoscut... doar din picioare Şi-am dat de înţeles c-aş vrea Odată, loc, într-o parcare.

Mi-ai dat o veste draga mea.

ANIVERSARE FERICITĂ!

Născută la vremea primelor flori, într-un prier binecuvântat, copila de atunci a fost dăruită cu bogate haruri cereşti pe care apoi, întreaga viaţă, le-a risipit cu generozitate tuturor celor din jurul ei, odată cu un zâmbet plin de căldură şi înţelepciune. De aceea, acum, în toamna anilor, se bucură de iubire şi respect, de admiraţia noastră, a celor care am învăţat de la domnia sa ce înseamnă să ştii a dărui.

LA MULŢI ANI! Colegii şi prietenii din cenaclu Distinsa noastră colegă, doamna Georgeta Paula Dimitriu primind diploma de excelenţă din partea Uniunii Epigramiştilor din România (mai 2014) şi adusă la festivitate de colegul Vasile Vajoga.

JUSTIFICARE Ea sigur nu l-ar fi-nşelat În niciun caz cu alt bărbat, De-ar fi ştiut că soţul are O poliţă de-asigurare.

FII CA UN EPIGRAMIST! La durere să nu gemi S-arăţi lumii că te doare, Ci curajul să ţi-l chemi În orice împrejurare.

VĂDUVA Gândind la viaţă, când mirat Vei fi, c-un mic efort pricepe Că pentru soţ s-a terminat, Iar pentru ea abia începe!

Cred că nu vrei să-ntristezi Pe cei dragi ce te iubesc, Iar străinii, dacă-i vezi Că li-e milă, te jignesc.

DUPĂ OPERAŢIA DE CATARACTĂ Ea vede-acum ce nu putea să vadă: Că-n geanta secretarei, unul ce-i Plasează bani sau îşi sărută-n stradă Chiar servitoarea lor, e ... soţul ei!

AMORUL Partide de amor nebun Cu soaţa, mulţi bărbaţi îmi spun Că-s totuşi mai interesante...

Când se întâmplă cu amante!

REVERSUL GELOZIEI Când n-are-admiratori nevasta, Te simţi de parcă nu ai aer...

Văzând că a căzut năpasta ****** e să o iei... de fraier!

Să te-mbărbătezi atunci, Ai puţină demnitate, Triste gânduri să le-arunci Şi să râzi de tot şi toate.

Sfatu-mi e: să nu fii trist, Braţ la braţ cu tinereţea, Fii ca un epigramist Ce nu ştie ce-i tristeţea

Georgeta Paula Dimitriu

PROVERBIALĂ ,,Unde dai și unde crapă", Este-o vorbă cu mult haz: Iată unu-a dat de-o țoapă Și-acum crapă de necaz!

DE CE SCRIU EPIGRAME? Ca albinar, sau cam aşa, Mereu sunt înţepat, încât, M-am enervat şi-am hotărât Să-nţep şi eu pe cineva!

SOȚ OROPSIT Trece printr-o zi nefastă, Greu urcând a vieții pantă; S-ar lăsa și de nevastă, Dacă ar avea amantă.

NEDUMERIRE Tâlhărită, o mătuşă Are suflu să îngâne, Când tâlharii fug pe uşă: ,,Cu violul cum rămâne?"

SOCOTEALĂ ÎN FAMILIE Zise baba către moș Într-o zi pe înserat: Ești de-un timp ca un cocoș...

Numai bun de împăiat!

ALBINA CĂTRE EPIGRAMIST Când înţepăm ne-asemănăm, Dar cine are acul, negreşit Mereu plin cu venin şi ascuţit, Mai discutăm!

PROMISIUNI POLITICE Ne tot promit în lung și-n lat, Salarii, pensii, trai bogat, De liniște-o s-avem toți parte, Desigur, numai după moarte!

TOLERANŢA SELECTIVĂ A SOŢIEI DE APICULTOR Nevasta de rău nu-l mai ţine Când soţul se-ocupă de-albine, Dar rea este, Doamne fereşte, De-l prinde cu-o ,,viespe"... hoţeşte!

LUI TUDOR ARGHEZI Te respect iubite bard, Lumânări întruna ard, Dar îți spun un amănunt: ,,Flori de mucegai"mai sunt!

Ioan Maftei-Buhăieşti

REPLICĂ LA REPLICA LUI M. HAIVAS DIN BOOKLOOK NR 30 Îmi ceri ca să scriu şi catrene mai bune Şi zău că aş face-o cu multă plăcere, Dar e o zicală, ce bine ne spune: De unde nu este, nici Domnul nu cere!

Dumitru Ivas

RONDELUL FOŞTILOR CONDUCĂTORI Conducătorii care-au fost Ne-au cam plasat pe-o altă cale, De am luat-o înspre vale Şi-n drum spre Rai să ţinem post.

Prin ordine şi legi banale, Sau printr-un grav decret, anost, Conducătorii care-au fost Ne-au cam plasat pe-o altă cale.

MITINGUL ELECTORAL Pregătit din timp cu fală, În prielnice momente, Este calea optimală De luat angajamente MINIM ISTORIC AL NUMĂRULUI DE NAŞTERI ÎN ROMÂNIA Pruncii se împuţinează, Cei în vârstă se răresc Iară cei ce guvernează Pe potenţi...îi fugăresc.

UNUI CONFRATE BĂRBOS Din barba deasă, lunguiaţă, Atunci când l-au despăduchiat, Un purice-a scăpat cu viaţă Căci tocmai fuse... vaccinat!

UNOR PARLAMENTARI CU SLABĂ ACTIVITATE Iluştrii, prin angajament Şi modul cum expun cuvântul, Vorbit-au mult în Parlament Doar când citiră jurământul.

AMANTUL Vecinu-i tânăr, dar nu-i pasă Şi chiar când soţul e plecat, Ea nu-l invită nici la masă...

Fiindcă... îl serveşte-n pat!

Chiar dacă nu mai au vreun rost, Prin viaţă trec uşor , agale, Au pensii bune, speciale Şi stau frumos la adăpost...

Conducătorii care-au fost.

UNUI SOŢ AUTORITAR Pe merit laude-i aduc Acestui soţ îndemânatic: Şi-a pus nevasta sub papuc, Iar mama soacră... pe jeratic!

DEOSEBIREA DINTRE PORUMBEL ŞI CUC Porumbelul, nu-i poveste, Păsărica păcii este, Însă cucul, sunt indicii, Este pacea păsăricii.

EPIGRAMISTUL Semnalând cu demnitate Numai hibele vizate, În trei versuri le cuprinde Şi-n al patrulea... s-aprinde!

Aurel Baican

NOU VENIT ÎN BOOKLOOK - SĂ FIE ÎNTR-UN CEAS BUN! Ironia sorţii Întâi îţi pierzi podoaba capilară, Te-nsori apoi cu o roşcată snoabă Făcând, ca mulţi, greşeala similară, Ca să constaţi că ai pe cap... podoabă.

Dragostea, mereu surprinzătoare Am o soţie dulce, iubitoare, Pe zi ce trece mai surprinzătoare; Chiar ieri, în dormitor, pe lună plină, Ea m-a surprins din nou... cu o vecină.

Rugă pentru ţăran Doamne, de ţăran să Te înduri Că şi el, sărmanul, câte-ndură...

Cu atât de multe bătături Şi aşa puţine-n bătătură.

Proverb Nevasta mea mi-a reproşat Că proastă-a fost când m-a luat Şi-atunci am priceput, pe loc, Că prostul are mult noroc.

Unei Balanţe Echilibrată în iubire, Ea niciodată n-a greşit: Se-mparte fără părtinire Între un soţ şi un iubit.

Unui foarte talentat amic E lung pământul, ba e lat, Zicea poetul inspirat.

Eu zic, de-al tău talent sătul: Pământul nu-i adânc destul!

Taxa pe viciul de a trăi Vorbeau doi guvernanţi isteţi: Românii au vreo şapte vieţi, Dar au şi un defect – pe ei, Nu au la fel de multe piei. Şefului meu După umila mea părere Ca şefu’ cred că altul nu-i Şi zilnic, drept apreciere, O pomenesc pe mama lui.

Norocul... inocentului Sunt conştient că m-a salvat Şi-i port recunoştinţă vie Pentru că nu a acceptat Când am cerut-o de soţie.

Din două, una Uite colo, naşul tău, Ilie, Sare-ntr-un picior, venind din piaţă; Ori a câştigat la loterie Ori şi l-a scrântit călcând pe gheaţă.

De leac Cunosc o doctoriţă care, Când sunt bolnav şi merg la ea, Mă pune iute pe picioare; ...De n-ar afla nevasta mea.

Asceză Când o ispită dulce, femeiască, Îmi bate-n geam c-un evident motiv, Mă rog la Dumnezeu să mă-ntărească, Dar iau şi o viagra, preventiv.

Cu soacra pe holurile spitalului Mă-nvârt de-o oră prin spital, Găsii bufetul, Chirurgia, Laboratorul principal, Dar unde-i Eutanasia?

Pastorală Nea Gheorghe şi vecinul său, Ilie, Se ceartă pe pământ de-o veşnicie Şi presupun c-aşa s-a demonstrat Că veşnicia s-a născut la sat.

Florin Rotaru-Buzău

Epigrame din diaspora primite de la Sergiu Brandea MULŢUMESC DIN INIMĂ PARTIDULUI Şoim al Patriei ţi-am fost Şi te pup cu mult alean, Că mi-ai dat arìpi şi-un rost … Ca să zbor peste Ocean!

PARADOX ROMÂNESC Când românii sunt pe-afară Se topesc din dor de ţară, Iar ’năuntru se usucă: Se topesc din dor de ducă!

SFAT PĂRINTESC De-ai să-nveţi, copile, carte, Ai s-ajungi şi tu departe Şi-o să ai atunci de toate… În Canada sau în State!

NE PLEACĂ DOCTORII Ne pleacă doctorii din ţară Iar statul are ca pretenţii Să ia, urgent, cu ei, afară, Şi bolile şi pacienţii!…

TINERETUL, VIITORUL ŢĂRII Se-aşteaptă de la tineret Să schimbe ţara-n mod concret, Iar tineretul, ca urmări, O schimbă, dar pe alte ţări.

DIVORŢ AMIABIL Să divorţăm civilizat Că doar niciunul nu-i mai breaz: Tu nu mă suferi când sunt beat, Eu nu te sufăr când sunt treaz!

GASTRONOMIE GEOPOLITICĂ Românul nostru, plin de zel, Se-ntoarce astăzi spre Apus: Mai bine Varză de Bruxelles Decât Salată a la Russe!

IARBA VERDE DE ACASĂ Iarba verde de acasă Oare ţi-o mai da fiori Când alergi cu limba scoasă După nişte… verzişori?

EPI-FABULĂ MIORITICĂ Ţara noastră, de-o cutreieri, Nu-i nici mare, nu-i nici mică, Dar conţine-atâţia greieri Că de-a dreptul te furnică!

Sorin Olariu

DUETUL VASLUIENILOR

COMPORTĂRI AMICALE La-ntâlnirile discrete Se comportă cum li-e felul: Ea îi dă să se îmbete, El i-oferă... mititelul.

LIMITE MEDICALE Pot reface nasul, faţa, Sâni sau fese, bust ca aţa, Dar, duduie, zău că nu Am cum drege ce-mi ceri tu!

ÎNTRISTAREA EUNUCULUI Când soseşte primăvara Se-ntristează eunucul: Păsări vin în toată ţara...

Numai lui nu-i vine ... cucul!

COMPLIMENT EXPLICATIV Când intră beat în casă, cleşte, Îi spune soaţei dintr-o dată: Ai ochi frumoşi, pe loc mă-mbată... Şi limba mi se-mpleticeşte.

DESTĂINUIRE Cum toată ziua mă port demn Cu soaţa - chiar de am un of Nu spun că noaptea-s filozof, Da-s lemn!

SFATUL BUNICULUI Nu fi rău şi , mai ales, Bine tu să faci întruna: Binele se-ntoarce-ades, Însă răul... totdeauna!

LA BALCONUL...

La balconul cu iubiri nestinse Ce spuneau babacii că-s doar fufe, Azi nostalgic văd cum stau întinse Şi se lăfăie la soare... rufe!

UNUI CONFRATE VASLUIAN Doar cu un leu în buzunar, Se crede prinţul legendar, Iar când nu are niciun chior Tot el e prinţ... dar cerşetor!

ATENŢIONARE Eu îţi spun cu drag vecine, De nu ţii nevasta bine, Iar dă seara pe la mine... Şi de-acum... degeaba vine!

FEMEIA Fain medicament, dar care Dacă-l iei din abundenţă, Dă efecte secundare Şi cam multă... dependenţă!

Ioan Hodaş

Val Andreescu

AFORISME CHEI ŞI LACHEI * Bărbatul este cheia, lacătu-i…femeia. * Un lacheu nu-i iubit nici de Dumnezeu. * Cheia care deschide o inimă, poate câștiga un stăpân. * Hoţul care descuie o casă, riscă să cadă-n plasă. * Şi ochii au cheie. Unii milă vor, alţii mor de dor. * Cultă şi multilaterală, Franţa ne-a dăruit o cheie… universală. * Mai nou, cheia are doar un cifru: numere discrete înşirate pe-un cilindru. * Ce mai tura-vura, o cheie sublimă are şi Măria Sa Natura. * Sunt chei care trebuie păzite cu şapte lacăte. * Orice broască se deschide cu o cheie, ca şi un suflet de femeie

C E L E S T E * Totul e înscris în stele. Şi cele bune, şi cele rele. * O prietenie între două stele ţine până la triumful uneia din ele. * Cerul e spuzit de stele. Şi ce? Are cineva acces la ele? * Din cucerirea planetelor am făcut un legământ, dar noi nu ne-am găsit încă locul pe pământ. * Şi piscul cel înalt din eter, priveşte spre cer. * Deşi n-a pus piciorul pe nici o stea, poetul a compus sute de ode despre ea. * Fiecare amorez promite iubitei luna de pe cer; ce altceva mai trăsnit poţi să-I ceri? * Soarele luminează egal pe toţi fraţii. . Totuşi unii ies mai luminaţi decât alţii. * Cerul este un martor consecvent. Tot ce declară este…elocvent. * Oare câte vaci sunt pe Calea Lactee? Şi cine le mulge pe ele? * Atlas a purtat cerul pe umerii lui, dar necazurile le-a lăsat pe umerii pământului. * În ciuda gravitaţiei terestre, ne place să zburăm peste creste.

HARRY ROSS-ISRAEL membru al ASILR

REVENIRE ÎN FORŢĂ INVESTIȚIE LITERARĂ (sonet, în memoriam Mihai Codreanu) Motto: La Bolta Rece cu mult drag Ne-ntâmpină mereu din prag: Și Eminescu și Codreanu I. Creangă și Teodoreanu!

Mihai Codreanu are o statuie, Un bust, mai bine zis, pe Strada Rece, Ieșeanul cu privirea îl petrece, Tentat să-i prindă-o pălărie-n cuie.

LA JUNIMEA IAŞI, SPRE SALA „POD POGOR FIUL” Te reaprinzi precum tăciunii Când vezi cum urcă şi suspini: Pe scara de mătase, unii, Iar alţii pe fuscei de spini!

STRIGĂTE Pe plaiul mioritic sfânt Se auzea: Noi vrem pământ!

Pe-acelaşi plai, de ani şi ani, Pământul geme. Vrea ţărani.

APRECIERE FEMININĂ Femeii, vorba-i izvorâtă De prin adâncuri, ca o sondă: Decât să-i spui că e urâtă, Mai bine zici că este… blondă!

CONFESIUNE, PRIETENULUI MEU De-o fi s-ajung în buza gropii, Susțin și fără să bravez: Cu cât de-amic mai mult m-apropii, Cu-atât mai mult mă-ndepărtez!

SOȚI IUBITORI Dragostea îi înconjoară Pe al vieții lung traseu: El îi zice: „căprioară”, Ea îi spune: „cerbul meu”.

Căci multe ciori ce vin, nu vor să plece, Dar loc mai nimerit pe-aproape nu e În zbor s-ajungă peste-o cărăruie, Spre bustul ce pe primul îl întrece.

E cel realizat cu mare artă, Destinatar, Al. O. Teodoreanu, Numit și Păstorel de-o lume-ntreagă.

Predestinat, că nume-aparte poartă, Cu drag, la Bolta Rece mai tot anu` Să păstorim cu vinuri de la doagă!

DESTĂINUIRE POETICĂ Nicicând n-oi agrea sonetul, Deşi-i o rară poezie, Afirm, dar fără de mândrie, Şi îmi exprim profund regretul.

De-ar fi cu tril de ciocârlie, Cu-aromele din tot buchetul, Nicicând n-oi agrea sonetul, Deşi-i o rară poezie.

Oricât s-ar strădui poetul Să-nşire slove pe hârtie, De nu e scris cu măiestrie, E în zadar, vă spun secretul: Nicicând n-oi agrea sonetul!

Vasile Larco

11.05.2014. Sala de lectură a Bibliotecii Județene „Gheorghe Asachi” Iaşi. Şedinţa ALPI a fost onorată de prezenţa invitaţilor de la Şcoala Gimnazială din Dumbrăviţa care au susţinut un minunat recital de poezie şi teatru sub conducerea doamnei profesoare Petronela Angheluţă

Lansare de carte. Francesca Stoleru din Israel (prima din stânga), membră a USR şi USILR a lansat volumul: „Dansatoarea de flamenco” pe data de 19.06.2014 în sediul Comunităţii Evreilor din Iaşi.

La festivitate au participat şi unii dintre membrii ALPI.

Dialog la nivel ĂŽnalt pentru stabilirea echilibrului de for]e