Revista Booklook nr.32, 2014

Asocia]ia Literarã „Pãstorel” Ia[i

Revistã interna]ionalã de literaturã umoristicã Nr.12/2014 (32) Serie nouă

Joi 24.96.2014. Căminul Cultural din comuna Aroneanu, jud. Iaşi. Festivitatea de decernare a premiilor Festivalului Naţional de Poezie: Ioanid Romanescu în prezenţa primarului comunei domnul Benone Moruzi. Din juriu au făcut parte membrii ALPI: Valeriu Stancu, preşedintele juriului, împreună cu scriitorii Adi Cristi şi Mihai Batog-Bujeniţă. Au mai participat: pictorul Traian Mocanu, unul dintre fondatorii Festivalului, şi maestrul Constantin Popa societar al teatrului Vasile Alecsandri din Iaşi

Galaţi 29.07.2014 Sediul Bibliotecii Judeţene „V.A. Urechia”. Moment din programul: Tabără de creaţie şi recreaţie susţinut de Asociaţia Universul Prieteniei (preşedinte doamna Rodica Rodean) la care a fost parteneră şi Asociaţia Literară Păstorel Iaşi. Aici împreună cu directorul Bibliotecii Judeţene„V. A.Urechia” din Galaţi, domnul Ilie Zamfir.

LUMEA-I UN VIS Această lume-mi pare-un vis, Strâns între iad şi paradis, Pe-acest tărâm, cândva proscris, Plasat pe margini de abis.

Cum nici destinul n-a fost scris De-un umorist cu scop precis, Această lume-mi pare-un vis, Strâns între iad şi paradis. Şi-acum când simt că am omis Prea multe, sau că am admis Şi rele, printr-un compromis, Cum nu mai pot obţine-un bis Această lume-mi pare-un vis.

Eugen Deutsch „BOOKLOOK” – publicaţie trimestrială de umor DIRECTOR: Mihai Batog-Bujeniţă REDACTOR-ŞEF: Eugen Deutsch SECRETAR DE REDACŢIE: Mihai Haivas COLEGIUL REDACŢIONAL: George Roca (Australia), Dorel Schor (Israel), Georgeta Resteman (Cipru), Gheorghe Bălăceanu ADRESA REDACŢIEI: Str. GEORGE COŞBUC nr. 19 IAŞI c.p. 700469; e-mail:

Tbmb.curs@yahoo.comTH; HTmihai_haivas@yahoo.coom H

http://alpi.iasi1.ro/logo/logo.png Revista se distribuie gratuit. Atât redactarea cât şi colaborările sunt onorifice.

Materialele din revistă pot fi preluate de către alte publicaţii cu specificarea sursei şi comunicarea la redacţie.

Foto şi desene: sursa internet, autori necunoscuţi, cărora le mulţumim Acest număr al revistei este onorat de participarea cu lucrări ale maeştrilor graficieni: Costel Pătrăşcanu, Nicolae Viziteu, Florin Buciuleac şi Cristinel Vecerdea

Revista Booklook face parte din Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor

Moto: Epigrama-i un strănut! G. Călinescu

Când academicienii vorbesc prea mult De ce vorbesc aşa de lung Când academicieni ajung: Fiind un corp nemuritor Ei au eternu-n faţa lor!

Nicolae Iorga

Lumina Lumina e o taină rară, Neobosită drumu-şi merge: Pe foarte mulţi, ca umbre-i şterge, Dar face pe-alţii să apară!

Alexandru Macedonski

Lui Ştefan Ciubotăraşu El, ca om, e drăgălaş, Ca actor ia bună notă, Ca poet… ciubotăraş, Iar ca spirit e ciubotă!

George Lesnea

(Nepotrivire) Liţa vrea a-mi fi soţie, Eu nu voi, căci e bătrână!

Mai bătrână ca să fie I-aş da poate a mea mână!

Dimitrie Bolintineanu

Valuri în mare Ce-i clasic azi – a fost cândva romantic, Doar ce-a fost strigăt a rămas ecou, Ce-i azi modern va fi odată antic, Dacă ajunge vechi, nici n-a fost nou!

Marcel Braslaşu

Poet şi avocat Să se scrie un decret Codului penal supus: Orice avocat poet – De la patru ani în sus!

Nicolae Tăutu

(Generozitate) Are-o fire minunată Strălucitul meu amic: Nu refuză niciodată Însă nici nu dă nimic!

Tudor Arghezi

Unui datornic Pentru-o datorie veche Eşti fudul de o ureche; Pentru-o datorie nouă Eşti fudul de amândouă!

Ioan Luca Caragiale

Lui Teleor D. Teleor e-al epigramei rege, Slujbaşii lui: epigramişti o mie!

Ei fac conceptul şi se înţelege, El, ca un rege, numai le subscrie!

Panait Cerna

Sunt provocat la un duel epigramatic Am sânge catalan, năvalnic, viu, Căci vin din ţara aprigilor mauri; Tu mă provoci! Primesc! Dar te previn Că-s antrenat la luptele cu tauri!

Mihu Dragomir

(TE-NVAŢĂ…)

Te-nvaţă toţi deşteptii, scriind ce-i poezie, Dar scapă din vedere să-nveţe-ntâi să scrie!

Tudor Arghezi

DOCTORULUI R. M. Reccunoştinţă, cinste, admiraţie!

Tu, internist, ai izbutit o trepanaţie: În mai puţin de două săptămâni mi-ai scos din cap… o boală de plămâni!!

Marcel Breslaşu

APROXIMAŢII I-ascult pe-aceşti poeţi CAM temerari Vorbind CAM temerar de veşnicie; Încalecă pe caii lor cei mari, Cari sunt CAM de statură mijlocie!

Marcel Breslaşu

MĂ URMĂREŞTI… Mă urmăreşti ca pasărea de pradă, Mă iscodeşti cu ochii reci şi răi, Şi uiţi că dacă-s urme pe zăpadă Noroiul e lăsat de paşii tăi!.

Otilia Cazimir

DE POFTIŢI… De poftiţi la nemurire Câtă am – o dau acuşi Ca să-i cumpăr dragei mele O pereche de mănuşi.

Mihai Eminescu

(LAŞITATE) Viteaz în vremurile bune, A pus şi surlele să sune.

La vreme rea se trage în găoace Găndeşte-adânc, înflăcărat şi… tace!

(CU PRICEPERE…) Cu pricepere şi treabă, De ne-ai lua-o înainte, Ţi s-ar înţelege graba…

Dar te-nghesui la plăcinte!

Tudor Arghezi UN GÂND Mii şi mii de valuri vin din larg mereu Pân-ajunge marea de adapă malul; Nu întreb nisipul cine poartă valul Căci ar fi în stare să-mi răspundă: Eu! Elena Farago AMICILOR Vă-ntreb, amici, încă o dată La ce-mi tot daţi târcoale?

Oh! Da, am inimă bogată, Dar… buzunare goale! Şt. O. Iosif

SUB UN PORTRET… Lăsaţi-l nimeni să nu-l ştie!

Un biet bătrân mocnind sub praf, O biată umbră pe hârtie Mai tristă ca un epitaf!

Vasile Voiculescu Selecţie de: E. Dutesch

AFACEREA n biroul său, ceva mai mare decât o batistă

Îmedie, redactorul-şef al hebdomadarului Ars

Gratia Artis, domnul Relu Sfârcu îşi ţinea capul în palme rezistând astfel tentaţiei de a se da cu el de pereţi. Lucra de dimineaţă până în noapte la această fiţuică pe care directorul şi patronul ei, căruia îi băgase cineva în scăfârlie că este om de cultură deşi el era de specialitate agronom, o scotea în o sută de exemplare, iar nouă zeci erau retur.

Celelalte zece le cumpăra soţia directorului şi le dădea colegelor ei de la coafor. Evident nimeni, în afară de ei doi, singurii din redacţie, nu citea ziarul. În consecinţă, de cinci luni nu mai primise nici un chior la salariu, trăia din micile ciupeli practicate pensiei materne, iar în aceste condiţii era dator tuturor cunoscuţilor, de băut o bere, mai îndrăznea doar dacă era invitat, ori asta se producea din ce în ce mai rar, iar de vreo gagicuţă, ceva, nici pomeneală. La asta contribuind şi numele său din buletin: Ţuţurel. Naşă-sa, o individă vulgară şi proastă, constatase ea, la botez, că i s-ar potrivi cel mai bine acest nume. Ce-i drept, după câţiva ani o ciroză pe bază de rachiu a dus-o într-o lume în care putea să-şi exprime mai bine fanteziile onomastice fără să nenorocească pe nimeni.

Dacă nu se arunca încă pe fereastră avea două motive serioase: primul fiind că biroul era la demisol, iar al doilea că aseară, în timp ce mergea către casă gândindu-se la noi forme de eludare a efectelor foamei, „găsise” un căţel frumos foc, cu o zgardă care părea bătută cu diamante, ce stătea speriat şi neajutorat în drum. Se rătăcise! Relu l-a luat în braţe iar căţelul l-a lins pe obraz, convingându-l astfel să meargă la maică-sa şi să-i atace rezervele de parizer. Cu ocazia asta se salva şi pe el de la o moarte nedemnă. De bucurie îi sărută şi el pe căţel. Acesta, simţind suflet de om bun, i se cuculuşi în braţe şi adormi.

Relu, om totuşi, chibzuise, după ce au mâncat parizer împreună, un plan de ieşire din criza prelungită bazându-se pe ajutorul căţelului…

Uşa se deschise larg şi în birou intrară cam nouăzeci de kilograme de muşchi destul de bine aranjaţi sub o căpăţână care semăna cu, vestitul de acum, bostan de Haloween. Deosebirea consta doar în faptul că bostanul de Haloween are o privire mult mai prietenoasă. Din ochii noului venit ieşea un fel de lavă neagră care tindea să sufoce totul în jur. Aerul vâscos al biroului părea că începe să se solidifice…

Ca din întâmplare, pe lângă uşa rămasă deschisă, trecu şi patronul. Era o veche schemă a lui prin care demonstra că personalul, adică Relu, stă toată ziua la taclale, iar de muncit… La vederea situaţiei din birou, guşile patronului se umflară şi se înroşiră, însă nu apucă să scoată nici un diftong. Monstrul venit înaintea sa i se proţăpi în faţă şi spuse doar atât „car-o!”

Patronul, la auzul acestei porunci, fugi cu iuţeala unui şoricel care a auzit paşii pisicii.

Relu simţi, incredibil totuşi, o undă de simpatie faţă de omul care acum umplea până la refuz biroul.

- Îîî, ămm, îîî, domnooo!?

Apelatul se uită la el cu privirea unui musulman care vede un cap de porc atârnat în măcelărie, însă cu o voce cam răguşită îi susură, delicat, în faţă: - Pulache, fii foarte atent! Aseară am ieşit cu nişte prieteni la cină şi am mâncat două sticle de votcă. Singurul lucru pe care mi-l doresc acum este o bere.

Deci, atenţie mare! Răspunzi repede şi corect la o întrebare, una singură, şi mergem la o bere, sau, nu răspunzi repede şi corect, iar eu mă duc la o bare singur, că ţie nu-ţi va mai trebui. Întrebarea e simplă: - Unde e?

- Unde e, ce, răspunse ca drogat Relu?

Primi un bobârnac în frunte şi crezu că l-a lovit trenul.

- Nu ce, ci, cine?

- Cine, ce?

Trenul trecu din nou prin peisaj. Prost obicei! De regulă au mari întârzieri, dar acum…

Afişând un calm sinistru, torţionarul adăugă ceva elemente ajutătoare: - Tăticu’ eu văd că eşti cam prost deci te întreb, pentru ultima oară, direct: - Unde este Biju, bichon-ul maltez al doamnei Marilena Calafeteanu, pe care l-ai şutit aseară de pe stradă?

De spaima unui nou transport feroviar Relu răspunse, pentru prima oară în ziua aceea, scurt şi la obiect: - La mine acasă, are salteluţă, i-am pus apă, i-am…

- Lasă prostiile! Hai, să-l luăm şi să intrăm în business! Nu uita să iei cu tine nişte aparate de fotografiat cât mai bengoase, că vom avea nevoie!

Mut din mai multe puncte de vedere, Relu îşi luă haina din cuier şi plecară amândoi ca nişte buni prieteni. Patronul, deşi urmărea scena prin crăpătura uşii lui nu chiţcăi nimic. Totul era foarte straniu…

Pe drum, uriaşul îl cuprinse lejer de după umeri şi-i spuse că e căpitan de poliţie, că prietenii îi spun Tom, de la Toma, iar el i-a devenit acum prieten.

- Dar cine dracu’ m-a văzut aseară, că era aproape întuneric şi m-am uitat cu atenţie în jur.

- Nu-l ştii tu pe Tilică, zis Cocârţ, el este observatorul nostru în zonă. Mai câştigă şi el un ban de una mică, mai ia câte o bătaie, mai mult de formă, dar face treabă ca lumea. Are omul în el, adânc ancorată, gena trasului cu ochiul şi turnătoria, apucături mult mai răspândite decât ne vine să credem. Iar noi, ca instituţie, folosim aceste păcate omeneşti în folosul muncii noastre. E şi normal, nu!

Ajunşi la garsoniera lui Relu cei doi îl găsiră pe Biju foarte stresat. Cel mai probabil, decorul minimalist al garsonierei îl deprimase. El altfel vedea lucrurile!

Prin urmare se răzbunase făcând pipilică în bascheţii lui Relu, aceeaşi cu care făcea sport în liceu. Dar cum căţeii nu ţin la supărare, i-a întâmpinat pe noii lui prieteni dând vesel din codiţă şi cerând să fie luat în braţe. Ceea ce i-a reuşit fără mare efort.

Relu făcu o trimitere către zgarda lui Biju iar Tom îi spuse că e bătută cu cristale Swarowschi.

- Şiii, cam cât face?!

- Aşa, ca ordin de mărime, gândeşte-te la salariul tău pe doi ani. Asta numai dacă ai un salariu decent, dar nu cred că este cazul…

- Oaa. Păi, nu mai binee…

- Relu! Noi punem bazele unei afaceri nu furăm ca ultimii fraieri să fim prinşi după două lovituri. Deci, fii atent aici, că de asta am venit la tine singur şi nu cu cătuşele! Doamna Calafeteanu oferă o recompensă celui care-i aduce căţelul viu şi nevătămat. Adică mie! Recompensa o împărţim frăţeşte, iar rolul tău abia acum începe. Vei face un articol la amărâta aia de fiţuică la care lucrezi cu poza lui Biju, că dă bine, în prim plan, o mai pui şi pe cucoană să spună câte ceva, bagi nişte mulţumiri organelor care, iată, s-au implicat în caz şi au rezolvat imediat, evitând astfel infarctul babei sau molestarea lui Biju, numărul de telefon unde trebuie sunat, imediat ce v-a dispărut animalul de companie, ceva lalala şi ne-am scos! Tariful pentru articol, cel puţin egal cu recompensa, la fel, frăţeşte!

- Tom, dar nu te supăra, până acum totul este o mică şmecherie cu nimic deosebită de ceea ce gândisem eu…

- Frate, eşti cam dovleac, nici nu mă mir că putina aia de slănină, patronul, te tratează mai rău ca pe un gândac de bucătărie aterizat în omletă. Deci, uite cum procedăm pe mai departe, acum că avem ceva capital de investit. Eu cunosc nişte băieţi care-mi sunt îndatoraţi, dar pe care îi vom plăti corect la fiecare transport, iar ei vor scoate obiectele de interes din zonă şi ni le vor livra la domiciliul tău. Dar numai când tu eşti la slujbă. Deci, la o adică, nu ai văzut, nu ştii nimic, ai şi alibi, beton, că doar ploşniţa aia de patron al tău e sursar de-al nostru de peste două zeci de ani! Apoi, după apariţia ofertei de recompensă, intru eu în acţiune şi, împreună cu tine, repetăm fazele pe care astăzi le experimentăm cu madam Calafeteanu ca să vedem cu reacţionează piaţa la iniţiativa noastră. Te-ai prins!?

- Daa, da’ ăia cum intră la mine în garsonieră, că eu închid întotdeauna cu yala şi cheia…

- Focusează-te pe ce ai tu de făcut! Chestia cu yala este o glumă, sper, şi nici nu cred că te temi de faptul că ai putea fi jefuit. Nu este cazul, crede-mă!

Cert este că după două ore, stăteau la o masă pe terasa unui restaurant de clasă şi legumeau fericiţi beriţe aburite servite de un chelner extrem de politicos.

Altă viaţă!

- Tom, dragă, mă nedumereşte totuşi un lucru. Bine, eu care sunt unul dintre cei mulţi care, deşi îşi doresc să muncească, nu reuşesc niciodată să câştige decent, şi e normal să-mi vină idei din acestea. Dar tu, căpitan, soldă babană, plătită la timp, mai un ciubuc, una-alta, te cunoaşte lumea şi ai loc de bună ziua peste tot…

- Băă, teoretic, ai dreptate! Numai că în practică salariile ni s-au tot redus de vreo doi ani pe motiv că nu ne facem planul la amenzi, drepturile contractuale au dispărut din cauza crizei, iar eu am doi copii la liceu care se cam uită la mine ca la un prost că uite, toată ziua: anchete, dosare, alergătură, iar la leafă abia că ne putem acoperi angaralele. De nevastă-mea, nici nu mai spun! Că are şi ea pretenţiile ei de femeie, absolut justificate şi e nevoită să stea mai mult prin casă că nu prea are cu ce se îmbrăca. Mai ales că am cam trecut de vârsta la care eram şic numai cu blugi şi un tricou. Iar ceva cârpeli nu prea am că nu lucrez la rutieră, unde merge treaba, ci la pierderi şi dispariţii. Adică, zero contribuţii din exterior.

Aşa că, de mai multă vreme, clocesc ceva planuri de afacere iar tu mi-ai dat o idee excelentă. Din cauza asta te-a şi luat ca asociat! Hai, noroc!

În curând, zi de zi, în diverse ziare, dar mai ales în Ars Gratia Artis apărură anunţuri de pierdere a unui animal de companie. Cel mai des câini, dar şi pisici, şerpi, crocodili, păianjeni sau maimuţe (este vorba de maimuţe, maimuţe, nu din cele de la emisiunile de divertisment ale televiziunilor!).

Acum Tom se bucura de respect în familie, Relu avea o prietenă care îi scosese din cap complexul indus de naşă-sa, ba mai mult, acum avea şi el un câine, un buldog, pe care îl botezase Tom. Avea cu totul altă trecere în faţa doamnelor care reclamau furturi de animale când apărea în lesă cu micul fioros căruia îi atârna limba de un cot iar asta se vedea în comenzile primite. Tom, bipedul, dând dovada unui surprinzător simţ al umorului, se ataşase şi el de micul buldog şi era o plăcere să-i vezi pe amândoi pe canapea uitându-se la meci. Fiindcă, acum garsoniera era prevăzută cu tot ce se impune pentru un tânăr burlac, înlesnit material.

Ars Gratia Artis îşi schimbă, destul de repede, numele, în Patru Lăbuţe şi se vindea foarte bine deoarece avea întotdeauna pe copertă figura simpatică a unui căţel, iar în interior informaţii despre câini, dar nu numai, dispăruţi şi găsiţi foarte repede, cu mulţumiri pentru operativitatea de care dădeau dovadă organele abilitate, propuneri de împerecheri, motani mustăcioşi şi pisicuţe înduioşător de frumoase, oferte de vânzare sau cumpărare animale de companie, în fine, tot ce face plăcută viaţa unui om. Fiindcă, hai să fim sinceri, cu prostii culturale nu ai cum să faci vânzări. Patronul, de fericire, slăbise şi pleca, şase luni pe an, la băi, cu nevastă-sa, iar Relu devenise asociat revista aflându-se cu finanțele pe plus… Într-o zi însă, a dispărut Tom, patrupedul. Prin urmare, apăruse concurenţa! Normal, pe o piaţă în care regulile admit orice iniţiativă! Relu îl puse la curent pe Tom, bipedul, iar acesta spulberă, urgent, prin mijloace numite specifice, orice fel de concurenţă. Alt lucru absolut normal într-o economie de piaţă, sănătoasă şi cu perspectivă.

Ceea ce ne induce un optimism perfect justificat, dat fiind că acolo unde economia merge bine, există orizonturi luminoase pentru întreaga societate.

Mihai Batog-Bujeniţă

Desen de Cristinel Vecerdea

File din istoria poemului ironic SONET SATIRIC

SONET ZURLIU

Pişcată-ţi este mâna ta de streche, De mişti în veci condeiul pe hârtie – Durează-un şir sau fabrică o mie: Cuvinte nouă-or fi dar blaga veche.

Ca-n iarba mătăsoasă-a veşniciei mă scald în şuşuitul dulce-al mării, mă tolănesc în cuibul larg al zării ca pruncu-n rufa nevinovăţiei.

Ce are-n gând un om aceea scrie, Nimic nou tu n-ai de spus, Ureche, Cu Pantazi fiind pe veci păreche Tu izvodeşti cel mult ce dânsul ştie.

Trecutu-i aruncat în coş să fiarbă; Nu este jos, sus, nu e azi nici mâne; Iar viitorul suspendat rămâne ca, într-un pom, a roiului grea barbă.

Ţi-asamăn capul unei vii paragini Şi vânt şi pleavă sunt a tale scrieri, De zei lipsite, vai!, a tale pagini.

Nu vreau nimic, doar clipele rămase şi-n trupul meu a sângelui pulsaţii şi dacă hohotul de plâns mă-neacă

Zadarnic paiul sec al minţii-l treieri, Drapându-i golul ei cu reci imagini: Nimic nu iese dintr-un dram de crieri.

e pentru că simt suflet-mi cum pleacă spre jocul minunat din constalaţii.

Hai! Numără-mi invers: opt, şapte, şase…

Mihai Eminescu MĂRIA SA (lui Păstorel)

Profira Sadoveanu AU NĂPĂDIT ORAŞUL HISTRIONII

În cotul văii creşte un han cu acareturi La care trage Vodă, când obosit se-ntoarnă: Că are crâşmăriţa rachiu amar de coarnă Şi vin de cela roşu, nedres cu meremeturi.

Au năpădit oraşul histrionii A lor tribună şi amvonul: presa… În putregai îşi lăfăie chermesa, Despoţii, hetairele, bufonii…

Şi-apoi mai ştie domnul că după dulci cofeturi, Când or răsti cocoşii, răstind întâia goarnă Alături, pe dulamă, hangiţa se răstoarnă Precum – odinioară – turceştile ruşfeturi.

Îşi toacă moştenirea filfizonii Şi pe frânghie joacă principesa…

Ea singură sfârşitul înţeles-a…

Ce-o fi să fie! Slavă sfintei pronii!

Şi vezi ţesut în igliţi de zodii cum se-ntâmplă?

Cu fiecare luptă durează Vodă tâmplă Şi se abate-n treapăt mărunt, că-i bnă piază,

Se-adună şi se răspândeşte banda…

Tot mai dement se-ntinde sarabanda, Cu Lucifer orânduind cadenţa.

La ieslea unde murgul, dedat cu fân, nechează: Făcu vrăjmaşii pulberi, ci poticni ca naiba De crâşma unde tainic pufneşte-n nare roaiba.

De mult în vetre focul nu mai arde… În mari vociferări patriotarde Cetatea îşi consumă decadenţa.

Romulus Vulpescu

Victor Eftimiu

RONDELURI PE ATLAS ÎN HAWAI De-ai ajuns până-n Hawai Poţi să crezi că eşti în rai Când întins la soare stai Lâng-o jună-n mini-strai.

Cum ciudat e noul plai, Cu nisipul său corai, De-ai ajuns până-n Hawai Poţi să crezi că eşti în rai.

Te închipui mare crai Când vin fetele-n alai Şi se ţin de tine scai…

Totul e ca bani să ai (!)

De-ai ajuns până-n Hawai!

LÂNGĂ MAREA MOARTĂ Lângă Marea Moartă Zona-i cam pustie Însă-i şi o poartă Către veşnicie.

Când priveşti pe hartă Simţi că, pe vecie, Lângă Marea Moartă Zona-i cam pustie.

Dar o altă soartă Ar putea să fie De, muncind cu artă, Ai sădi o vie Lângă Marea Moartă!

TEROARE AFRICANĂ

PRIN DARDANELE

În Africa te-apucă frica Ştiind că poţi să dai de-un leu, Că tigrul nu e ca… pisica Iar elefantu-i ca un… zeu.

Prin strâmtoarea Dardanele Cel magnific Suleyman, Se luptase c-un sultan Şi-nfruntase mari belele.

Chiar şi ţânţarii şi furnica Pe-acolo muşcă tot mereu, Da-n Africa te-apucă frica Ştiind că poţi să dai de-un leu.

Câştigând, prin lupte grele, A ieşit, brav, la liman, Prin strâmtoarea Dardanele, Cel magnific Suleyman.

Dar când te împresoară clica De câini comunitari, e greu: Nu poţi umbla cu fofârlica Şi chiar mărind al tău fuleu

Azi, visând la alte stele, A trecut la noul plan: Vrând a importa... manele – Fără a plăti vreun ban -

Oriunde-ai fi… te-apucă frica!

Prin strâmtoarea Dardanele.

Eugen Deutsch

POST-SCRIPTUM LA CONCURS (I) AUTORECENZIE Însemnări necesare pe marginea unui opuscul pripit semnat de acelaşi Al. O. Teodoreanu (fragmente) … Strofe cu pelin de mai Contra Iorga Nicolai…

La urma urmei, cărticica, odată lăsată în lume de capul ei, zică despre ea, cine, ce-i place!

- Răutate?

- Ghiduşie?

- Rime plate?

- O prostie?

- Răutate!

- Ghiduşie!

- Rime plate!

- O prostie!

…Eu am semnat un superficial opuscul cu rime glumeţe (scrie pe copertă) şi m-am trezit că binevoitorii vorbesc despre epigramele din el…

Nu mă îndoiesc o clipă că domniile voastre ştiu perfect că nu orice catren, fie el şi humoristic, e, cu necesitate, o epigramă. Î n acest caz de ce nu vă închipuiţi că ştiam şi eu atâta lucru? Dacă mi s-ar fi întâmplat să realizez un volum de epigrame care să mă satisfacă, fiţi siguri că amănuntul nu mi-ar fi scăpat şi că m-aş fi grăbit să-l decorez eu însumi… cu acest titlu pretenţios. Dar această nu mi s-a întâmplat şi după cât ştiu nu i s-a întâmplat nimănui. Îndrăznesc să afirm, coram populo, că un volum de epigrame în totalitate bun nu există. Ba, ceva mai mult. Desfid pe cel mai erudit şi inteligent istoric literar să alcătuiască o antologie în care să adune epigramele cele mai izbutite din lume, din toate timpurile şi din toate literaturile şi care să constituie da capo al fine o delectare permanentă pentru lector. Epigrama nu e un plat de résistance şi nici măcar une entrée sau un entremets. E un simplu condiment care trebuie servit la intervale şi cu măsură. …Epigramele cu caracter etern şi general le numeri pe degetele de la o mână…

Nu scriu cu zeamă de lămâie, Nici slova mi-o doresc suavă, Deci omului i-am dat tămâie; Pitecantropului? Otravă!

Al. O. Teodeoreanu

POST-SCRIPTUM LA CONCURS (II) După ce a asistat de la distanţă la dezvelirea bustului său…

V

oios ca orişicare menestrel, Ce-n Bolta Rece degusta Cotnarul, Cel ce în Rai azi critică nectarul Revine… şi ne spune Păstorel:

E

u vin acum dintr-un sălaş divin, Am separat tămâia de otravă, Mă plimb, cu Vălătuc la braţ, prin slavă Şi nu mai beau nici chiar un strop de vin.

Văd că şi-acum, la orişice festin, Se-mbată comeseni destui, că Sunt mulţi ce-nchină foarte des cu ţuică, De-aceea aş dori să vă previn Că alcoolu-i inventat de-un drac Ce-ar vrea să ne uscăm, să nu dăm rod, că Satana-i cel ce ne-a-mbiat cu vodcă, Cu whisky, cu rachiu sau cu coniac. eci să schimbăm acum, cu toţi, parola: În cupe să turnăm, cu gânduri pure, Doar sucul unor fructe de pădure Şi-un toast să închinăm cu… Diet-Cola!

Iar masa să înceapă, de-i bogată, C-un ţoi micuţ, umplut cu oranjadă Şi-apoi – în Rai am căpătat dovada! – Se poate chefui cu… apă plată!...

D

A

ostenit de-atâtea perorări Şi-i însetat, aşa precum se vede, Aşa că tace şi încet purcede Pe drumul către Rai… pe trei cărări!

Pt. conf. Eugen Deutsch

ŞEDINŢĂ (PLANETARĂ!) LA ACADEMIE Şedinţa din Academie Mulţi umorişti de top adună Şi foarte multă fantezie Oferă-odată (doar!)… pe LUNĂ.

Demn, Deutsch, visează doar la stele Ca un burlac ce stă-ntr-un turn, Căci se fereşte de… inele: De cele ale lui… SATURN!

Brav Comandorul clopoţelul Îl sună, şi-ar dori să zboare; Dar, chiar de-l propulsează zelul, Nu poate-ajunge chiar la SOARE!

Desculţ pe-o mirişte, priveşte Amicul Larco-atent în jur Dar cum de… grade se fereşte N-ar vrea să urce spre MERCUR!

Dur, Haivas ar dori să-mpungă Pe toţi, c-o rimă sau o carte; Dar sigur n-are cum s-ajungă Prea sus… pe belicosul MARTE!

Chiar Andreescu de-i pe… val, Şi-n poante pare-a fi chiar bun, Se teme – şi deci stă pe mal! Cert, de tridentul lui NEPTUN!

Cu Bălăceanu partenerii Servind, cu dragoste, catrenu-s Cu totul prinşi de vraja verii; Dar cum să urce pân’ la VENUS?

Baican şi Stancu, Unguraşu, Sorin şi Caba, cu bon-ton, ’Şi-arată tuturor panaşu’ Ca… mareşalii din PLUTON!

P. Dimitriu, c-un zel fierbinte, Lansează, ca un lăncier, Largi fulgere direct spre ţinte, Dar nu chiar ca şi JUPITER!

Dar, neuitând de Păstorel, Jonglând în forţă cu cuvântul, Cei din şedinţă, plini de zel, Slujesc cu-al lor umor, PĂMÂNTUL! Pt. conf. Eugen Deutsch

Note: Comandorul M. B.-Bujeniţă a fost pilot de vânătoare; G. Bălăceanu a coordonat culegerea „Când dragoste nu e…”; „Desculţ pe mirişte” este ultimul volum al lui V. Larco.

Haz de nehaz Grija Parlamentului pentru odihna noastră Am citit, cu imensă satisfacție, că Parlamentul nostru are în dezbatere un proiect pentru adăugarea a încă trei zile libere. Deci, pe lângă cele fără muncă datate la Crăciun, Revelion, Paști, Rusalii, Sf. Andrei, Adormirea Maicii Domnului, 8 Martie, Ziua Națională, Zilele de vot, este vorba să ne mai odihnim încă de trei ori.

Era și cazul: o nație atât de stresată, are nevoie de sărbători scurte, dar dese, cheia noilor succese.

Viitoarele zile libere însă au denumiri mult mai interesante, cvasi/inedite, îndelung elaborate – oricum, nu lesne ghicibile: e vorba de Ziua bunicilor (ce emoționant!), Ziua egalității salariale (ce necesară reparație financiară!) și Ziua egalității de șanse între femei și bărbați (era și cazul, nu? ca să se termine cu misoginia și misandria mioritică!). Apoi, se va decide, spre extazul concetățenilor epuizați de travaliu, că dacă o sărbătoare pică joi, să nu se muncească nici vineri, ca omul să-nțeleagă ceva din această minunată dovadă a grijii față de salariat (sâmbăta și duminica fiind, oricum, zile de odihnă). Dacă tot au ideea asta nobilă, mă gândesc că ăi de sunt în Parlament ar putea duce mai departe propunerea: în săptămâna respectivă să nu se mai muncească nici luni-marți-miercuri; dacă tot faci un bine, măcar fă-l până la capăt!

Stimulat de gândirea deputaților și senatorilor, aș avea de propus noi idei de Sărbători: dacă avem o Zi a bunicului, corect ar fi să adăugăm și una a unchilor , mătușilor, ori a soacrelor; plus Ziua nepotului și Ziua ginerelui. Să nu se creeze disensiuni în familie....

Apoi, dacă tot vom avea o zi a egalității salariale, normal ar fi să introducem și una a Ambiției salariale; ori a Promovării salariale. În fine, lângă ziua egalității de șanse între femei și bărbați, am punea găsi o Zi a egalității de șanse între copii și părinți, Între oameni și animale de companie, ori Între gospodine și roboții de bucătărie.

Idei sunt: și până la 365 de zile, mai avem atâtea care încă nu-s libere!

Cineva observa cândva că există în Biblioteca Națională circa douăzeci de volume diferite cu titlul Sărbătorile la români; niciunul care să se intituleze Munca la români. Acum, în acest ceas important al dezbaterilor parlamentare, mi se pare firesc...

Bogdan ULMU

Fiinţă contemplativă în peisaj mioritic

Foto Gabriel Fluerariu

CU DEGETUL PE RANĂ

* * * * * * * *

* Calitatea ecoului depinde şi de cea a sunetului original. * Oh, de câte ori cumpărăm tabloul numai pentru că ne place rama. * Aş vrea ca necrologul meu să-l scrie strănepoţii... * Prea multă minte strică, dar şi prea puţină. * Nu prea sunt bărbaţi fără antecedente şi femei fără antecedenți. * Uneori mă întreb cum de reuşesc fotbaliştii să alerge cu viteza cu care vorbeşte crainicul. * Vrei să pui degetul pe rană? Spală-ţi, mai întâi mâinile! * Cine nu te aprobă nu este neapărat contra ta. * Prostia e internaţională dar are elemente de specific local. * În viaţă totul se plăteşte. În afară de munca voluntară. * Vai ce bine că s-a trecut la orarul de vară. In orarul de iarnă era un frig cumplit. * Chelneriţa ne-a adus supa. Era grasă şi indispusă...

De cât o celebritate locală, mai bine un anonim universal.

Cel mai mult îi plac florile celui care le vinde. Şi cei din Comuna Primitivă îşi aveau primitivii lor.

Când ai dreptate, mai toţi imparţialii sunt de partea ta.

Vai, ce simplu era totul înainte de mi-au explicat.,,!

Cum aş putea să-mi interiorizez sentimentele exterioare?!

Cel mai frecvent, punctele de vedere se bazează pe ce auzim.

Nu există satiric care să nu fi fost, pe vremuri, liric.

INTERZIS

* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *

Într-o situaţie fără ieşire, aminteşte-ţi cam pe unde a fost intrarea.

Un exemplu pentru o situaţie fără ieşire? Constipaţia!

Cine spune prăpăstii spune şi înălţimi...

Orice tabu ar trebui interzis!

Nu forţa uşile deschise... Pedeapsa e aceeași.

Regele e gol! De ce nu regina? Şoviniştilor!

Satana îşi trimite adepţii, acolo unde nu se poate duce singur (folclor olandez).

Naiv e unul care spune întotdeauna adevărul... Şi lipsa de consecinţe poate avea urmări.

S-a dăruit cu trup şi suflet. Alternativ.

Orice dragoste este, mai mult sau mai puţin, adevărată.

Mai uşor ţinem minte minciunile altora, decât pe ale noastre.

Cămaşa de forţă ţine de sectorul cămăşi sau de sectorul forţă? În întuneric, primele care dispar sunt umbrele.

Ai auzit de Manon Lescaut?! Iniţial se numea Manolescu! Dar abatele era Pervers...

Ca să te ridici ai nevoie de aripi... Sau de coate...

Cei cu două feţe susţin că nu-ţi întorc niciodată spatele.

La început a fost Cuvântul. Apoi ne-au năpădit cuvintele.

Toate horoscoapele ni se potrivesc. Prin rotaţie. Învingătorii vorbesc şi în numele celor pe care i-au făcut să tacă.

Toţi îşi dau gratis cu părerea, în afară de specialişti...

Dorel Schor

-

GHEORGHE BĂLĂCEANU CITIND DIN POSTMODERNI De n-aţi putut desprinde clar ideea, Citiţi din nou şi nu vă-nfuriaţi, Că doar aşa puteţi afla şi „cheia‖ Cu care-s autorii... încuiaţi! ÎN CASA VALORII În casa destinată ei, valoarea, Având normal şi cheia de acces, Voind să intre, mare-i fu mirarea, Că nu-ncăpea... de cei ce-aveau succes.

AMOREZUL RĂTĂCITOR Din lungul său turnir de-o viaţă-ntreagă De-amor, trăind senzaţii încă vii, E drept că s-a întors pe-o iapă bleagă, Dar are-n cont... o droaie de copii!

SOŢ CALCULAT La câte murdării îi adresează Nevasta, răbdător el nici n-o-njură, Aflând că drept remediu se testează Un nou model de... pempărşi pentru gură!

AFIRMAŢIE NEJUSTIFICATĂ Cei ce susţin că-n şcoală s-a-ncurcat La limbă, s-ar părea că n-au temei, Fiindcă mulţi străini au declarat Că-s foarte încântaţi de limba ei!

DIN PATRIOTISM Femei şi fete-n ţări străine Când pleacă, vor să dovedească Şi altora, cum ştiu mai bine, Ce scumpă-i limba românească!

HOTĂRÂRE Cu mult curaj, bătând cu pumnu-n piept, A vrut – ambiţios cum altul nu-i – Să ţină-n viaţă numai drumul drept...

Dar şerpuia mereu în faţa lui.

UN SCRIITOR CARE PROMITE Bazându-se pe fapte – evident − Şi nu pe vorbe spuse la-ntâmplare, Au spus şi critici duri că-i un talent…

La folosirea limbii din dotare!

AMOREZ HOINAR De vremea când pe-un „bidiviu‖ călare, Ce se cambra scuipând cu foc pe-o nară, Când se zărea vreo Dulcinee-n zare Şi-aduce-aminte-acum când... „iese-fară‖!

SOŢIE TĂCUTĂ Bătaie cruntă, milă nici un pic, Când ea să scoat-o vorbă nu se-ndură, Stîlceli, picioare rupte, ce să zic?!

Suport orice, că nu e rea… de gură!

DOAR LA NOI… Abia la noi ajung se pare – Muncind cu sârg şi fără „fumuri‖ – Atâţia oameni de valoare, Că mulţi din ei îi vezi… pe drumuri!

ARHEOLOGIE EPIGRAMATICĂ Continuăm selecția de catrene și epigrame din revista HUMORUL (1944- 1947),începută în numărul anterior.

UNEI DUDUI Citindu-ți gândul pe figură Timid, privirea mi-o cobor, Căci lâng-așa o creatură Aș deveni un creator.

UNUI ÎNSURĂȚEL Eu sunt convins că ai dreptate Și-așa fiind, mai înțeleg...

Că d-aia-ți cauți jumătate Fiindcă nu ești om întreg.

UNUI AFEMEIAT Ți-am urmărit atent mania Și-am constatat, surprins puțin, Că tu-ți adori și pălăria Fiindcă-i de genul feminin.

Autor: Reo Gan (1947) UNUI CHEL În noaptea anului ce vine Eu nu te mint și nu te sap, Dar adevăr, tu spui creștine Cam câte fire ai în cap.

RĂVAȘ (1) Acum un an ai spus senin, În prada unui gând sărac Că nu mai pui în gură vin ... Și n-ai mai pus decât... coniac!

RĂVAȘ (2) Apoi când s-a aprins lumina S-au sărutat cu toți fierbinte Doar tu, ți-ai sărutat vecina Pe întuneric, înainte.

RĂVAȘ (3) Poetule, cu ochii stele vii, Îți dau un sfat pe care ține-l minte: Decât să scrii astfel de poezii, Mai bine fă răvașe de ... plăcinte!

LA TEATRUL COLORADO SE JOACĂ ,, AȘTERNUTUL DE MĂTASE" E un lucru cunoscut Pe-ale lumii emisfere, Când e vorba de-așternut E fatală o ... cădere.

A PROPOS DE ,, NUNTA LUI STROE" Stau fotoliile-n voie Goale, fără de sfială, Fiindcă azi nunta lui Stroe E în faza... nupțială.

Autor: Don Spadassini (1947) FUNCȚIONARUL Soarta rea când o cunoaște El, ca omul fără sfinți, Pomenește și de Paște Anul tot, dar... printre dinți.

CALUL Toată lumea, cum se știe Are Paștele cândva Și mă-ntreb și eu așa: Oare-al meu când o să fie?

SOȚUL Pentru traiul ăsta rău Dânsul ia , ca o figură, Cozonacul ca măsură Căci mereu e vai de-al său.

Autor: Simbad Marinarul (1947) PROFESORULUI COCOȘ Numele-ți, de ani și ani, E Cocoș. Și m-am mirat, Căci, pe câte am aflat, Nu primești decât curcani.

FIICEI UNUI CARICATURIST CUNOSCUT Tatăl tău, că-i meșter mare M-am convins când te-am văzut: Autor: Mitică Dela Voetinu (1947) Altceva mai bun făcut Cred că-n carieră n-are.

Autor: Modest A.M. (1947)

REVISTA VESELIA (30 August 1942): Al.O Teodoreanu - Un umorist în formă serioasă (2) După cum anunțam în nr.31 al revistei noastre, continuăm prezentarea epigramelor lui PĂSTOREL, publicate de această cunoscută revistă de umor.

PRECIZIUNI La Englezi e frământare, Însă altfel ca la Ruși: Și Englezii sunt Induși Dar Indușii în eroare.

UNUI ARTILERIST CONCENTRAT L-au băgat la închisoare Pentru că s-a îmbătat; Doară la desconcentrare Să mai bee concentrat.

LONDRA - MUNICH Între unu și-ntre cela, Inegală fu disputa: Unu vine cu umbrela Celălalt cu parașuta.

UNUI ANTIALCOOLIC AGRESIV Oare nu-ți mai amintești Vorba din bătrâni lăsată: Din beție te trezești, Din prostie niciodată?

PRIETENULUI OVID DENSUȘIANU FIUL Densușianu nu-i poveste Nici nu vine din văzduh.

Tatăl este, fiul este, Dar nu este Sfântul-Duh.

CARICATURISTULUI PASCAL RĂDULESCU Nu e vesel, nu e trist, Este caricaturist: Însă Han cel rău de gură Zice că-i caricatură.

IANCOVESCULUI De la Odessa în Carpați, În stagiune fac furori ,,Orașul fără avocați" La teatrul fără de actori.

CONFRAȚILOR EPIGRAMIȘTI Le amintesc un mic refren De care-i rog să țină seamă: De-i epigrama un catren, Nu tot catrenu-i epigramă.

LUI CHAMEL De la primul păhărel E Chamel.

Dar la ultimele,o !

E Chameau!

CĂRȚI POȘTALE

LUI CIPRIAN (Autorul piesei ,,Capul de rățoi")

Pe când crește tărăboiul, Se întreabă tot poporul: Dacă are cap rățoiul, De ce n-are autorul?

SCULPTORULUI OSCAR HAN Medrea, când îmi ține calea, Socotindu-mă profan, Zice: îl întrec pe Han! Îi răspund: mai mare-i Jalea!

( Din volumul ,,Vin și apă") Maestrului Br. V.

Am dispărut ca printr-o trapă Și semn de viață n-am mai dat, Nu crede nimeni că beau apă... Și totuși e adevărat!

PĂRINTELUI MEI OSWALD TEODOREANU Apa asta e sărată Și de-o bei pe îndelete, E periculoasă, tată: Face sete.

Arheolog de serviciu: prof. Mihai Haivas

BAHICE CU PRECIZIE MATEMATICĂ CADOUL LUI PĂSTOREL PENTRU IEŞENI Văzând cât de-,,nsetat" e-n Iaşi poporul, Ne-ar face un cadou de zile mari, Bahluiului mutându-i azi izvorul În Cramele moderne din Cotnari.

SECRETUL LONGEVITĂŢII N-a coborât pe-a vieţii pantă Cum fac atâţi nonagenari, Având tot timpul drept amantă Pe-o ,,Grasă" dulce de Cotnari.

AVERTISMENT Când cupajul Muscat-Ottonel Îl consumi, zi de zi, în exces, Chiar de-ai fi bun prieten cu el Te va duce încet spre deces!

VEDETA FESTINURILOR BAHICE Remarca n-are cum să-ţi scape: Când se iveşte-n prag Frâncuşa, La mese fine sau agape, Alt vin ... nu nimereşte uşa!

AVERTISMENT UNUI BEŢIV Vinul cel dulce, zis ,,Grasă", Băut, precum vita îl face, Te-aruncă mereu pe sub masă...

Oricât te pretinzi de dibace!

SOACRA ÎN VIZIUNE VINICOLĂ E vinul acru şi tehui Pe care gineri mulţi ar vrea Ca să-l arunce în Bahlui...

Dar nu toţi risc-o luptă grea.

PETRECERE LA CRAMĂ Şi-n zori e muzică, mâncare, O atmosferă prea frumoasă, E masa plină de pahare, Iar musafirii-s pe sub masă.

VINUL,, FRÂNCUŞĂ" DE COTNARI Licoare acidă ghiduşă Cu fină aromă de fructe, Uşor, pe-ale noastre ,,conducte", Aluneci mezină Frâncuşă.

STARE EUFORICĂ POST-BAHICĂ Când consumi prea mult Fetească, Tămâioasă ori Frâncuşă, Vezi în baba ca de iască O prea gingaşă brânduşă.

SEARĂ CONJUGALĂ Doi bătrâni adânc suspină Şi pe rând îşi varsă chinul: Ea, că nu-i în pod făină, El, că s-a băut tot vinul.

LONGEVITATEA UNUI PODGOREAN Decenii, zece are şi lumea-i curioasă, Dar iată ce ne spune vecinul său, din uşă: Când se-ndulcea prea tare, cu-o albă Tămâioasă Se-acidula bătrânul cu-o vadră de Frâncuşă!

TENTAŢIA VINULUI SCOS DIN BECI Din ,,camera de chibzuinţă" Când este scos în cănile de lut, Abandonezi a ta voinţă Şi-ncepi o nouă rundă de băut.

DEGUSTARE La cramă stau cu o blondină, Frumoasă, elegantă, fină Şi orişicare vin îmi place Căci are ea, pe ,,vino-ncoace"!

Mihai Haivas

AJUTOR ÎNTRE VECINI Când soţia e-n vacanţă Şi nu ştii când o să vină, Nu pierzi ultima speranţă : Apelezi la o vecină.

SOŢIA ÎNŞELATĂ De soţ a divorţat, în fine...

Dar i-a făcut, interesantă Propunere, de n-ar fi bine Ca să-i devină ea amantă.

APROPO DE ZODII E măritată şi-a născut Acum a doua oară; De aceea nu am priceput Cum de-a rămas fecioară. ÎNGRIJORARE Mă ţine toată noaptea trează, Dar cum şi ziua nu-i cuminte Şi tot mă vrea, mă-ngrijorează...

Că n-are ţinere de minte! ÎNTÂLNIRE PE INTERNET E de-nţeles să te grăbeşti Şi să te simţi ca-ntr-o beţie, Când cu emoţii, întâlneşti În fine ... propria-ţi soţie!

Georgeta Paula Dimitriu

FAPTELE ANTISOCIALE SUNT TOT MAI NUMEROASE Azi primind sărutul gheţii, Plini de-angoase şi venin, Tot mai mulţi din barca vieţii Par urmaşi ai lui ... Cain!

VIN ALEGERILE PREZIDENŢIALE Focu-i pus iar sub cazan, De români îmi este milă: De-o ieşi din ăst vulcan Cel cu chip de ... Sarsailă!

INGRIJORARE LA ALEGERI În acest balans al sorţii Rezultatul n-ar conta, Dacă fluturele morţii N-ar veni şi n-ar ... ponta! ,,SOLUŢIE" DE VINDECARE A UNEI PROASTE GUVERNĂRI Vârful când e-n putrezire, Ţara toată o să vadă Că începe-o răzuire: Nu din cap, ci tot din coadă!

INGRATITUDINEA UNUI PRIMAR Ne-ai cerut atunci, bădie Voturi multe... şi-ai luat!

Azi proclami prin primărie: Doar primesc, nu am de dat!

Constantin Profir

06-08 sept 2014. Festivalul „Umor fără frontiere în Ţara de Sus”. Festivitatea de premiere. Directorul festivalului dr. Sorin Cotlarciuc. Dl Mugurel Sasu (în picioare), membru al juriului, anunţând laureaţii.

În decorul mirific bucovinean invitaţii festivalului de la Vama gustă nu numai spiritul epigramei ci şi delicioasa afinată specifică locului. Foto Rodica Rodean.

Câţiva dintre scriitorii ieşeni participanţi la eveniment. De la stânga la dreapta:Dan Nicolae Doboş, directorul Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Asachi” Iaşi, Valentin Talpalaru şi Valeriu Stancu.

Moment istoric. Doamna Elis Râpeanu, numită cu drag: Regina epigramei româneşti dansează cu un slujitor. Domnul Mihai Haivas, devotat slujitor al epigramei, membru A.L.P.I.

Diploma oferită de colegii vămeni Asociaţiei de la Iaşi, semn al bunelor relaţii pe care le cultivăm.

Membri A.L.P.I: Mihai Haivas, Liviu Apetroaie şi Ioan Maftei-Buhăieşti, participanţi la Festivalul Naţional de Poezie „Grigore Hagiu” din Tg.Bujor (26-28.09.2014). Directorul festivalului este scriitorul gălăţean Sterian Vicol

10.10. 2014 Răducăneni. În cadrul uni program al Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Asachi” din Iaşi membrii A.P.L.I: Mihai Batog-Bujeniţă, Nicolae Stancu şi Vasile Larco au susţinut, în faţa unui minunat public, de unde nu au lipsit notabilităţile acestei frumoase aşezări, conferinţa „Al.O. Teodoreanu in memoriam” şi un foarte apreciat recital de poezie şi epigramă.

10-12.10 2014. Festivalul „Constantin Tănase” de la Vaslui. Un eveniment pentru care cuvintele sunt de prisos şi unde membrii A.P.L.I. au obţinut două premii.

VETERANI DE IERI ŞI DE ASTĂZI

TELEGRAMĂ DE PE LITORAL Un cald salut, Un strop de mare, O-mbrăţişare Şi un sărut!

URĂRILE UNUI VÂNZĂTOR După ce ne-am cumpărat Plăpumi fine cu dantele, Vânzătorul ne-a urat Bucurii... s-avem sub ele!

MUZEI MELE Mă convingi pe zi ce trece, Când privirea ta mă scaldă, Că-ntr-un trup atât de rece Bate-o inimioară caldă!

COLABORARE ÎNTRE UN MEDIC ŞI O FARMACISTĂ O reţetă cât o coală Le deschide Paradisul: El îi ştie orice boală Ea-i cunoaşte bine scrisul!

PE MORMÂNTUL UNUI FUMĂTOR Te-ai stins în floarea tinereţii, Arzând din plin în timpul vieţii: Chiar când salvarea a sosit Ţigara mai ardea mocnit.

SOŢIA IUBITOARE Eu vin din crâşmă-n curte ca nebunul, Cântând şi soaţa nu mă mir că-mi srigă Să tai la lemne ... însă mă intrigă Cum ea afonă, fredona... cu unul.

AUTORUL CHEFUIND CU EROUL CĂRŢII Păstorel şi Vălătuc Beau de sting la Bolta Rece, Vin de soi, nu ,,de butuc" Şi-astfel setea le mai trece!

COCOŞUL BĂTRÂN Deşi-s cocoş bătrân, de-ndată Ce-mi pică-n ghiare o puicuţă, O oră doar şi-i terminată...

Picantă cu ... mămăliguţă.

DISPONIBILITATE CONJUGALĂ Afară ninge viscolit Şi-n sobă focul scânteiază, Iar eu am poftă de iubit Oriunde... locul nu contează!

TRATAMENT PENTRU VIRILITATE Iubita, când de la nămol Veneam, spunea că-s brav bărbat Şi-arăt ca un Hercule gol...

Ioan Mihăilă Dar cam pipernicit în pat.

Vasile Unguraşu

PICĂTURI DE OTRAVĂ, CU AROMĂ DE TĂMÂIE Dat fiind că după interesanta „şedinţă” de adevărată alchimie poetică organizată la Iaşi, mulţi dintre confraţi au reuşit să realizeze „amestecuri” mai mult sau mai puţin ciudate de tămâie şi otravă, am gândit că ar merita ca măcar o parte dintre acestea să le facem cunoscute, chiar dacă unii nu s-au încadrat în timpul alocat „experimentului”. ÎN SFATUL ŢĂRII Cu demnitari simandicoşi, Nimic în ţară nu se schimbă; Că jumătate-s „tămâioşi‖, Iar restul, „otrăviţi‖ la limbă.

Ionel Iacob Bencei (Premiul I) TATĂL CERESC La suflet bun, cerescul Tată Ca să evite tragedia, Otrava n-o dădu deodată, Ci dete-n schimb, căsătoria.

Janet Nică (Premiul II) ARIVISM (Autoepitaf) Atâta m-a cădelniţat Un ipocrit, Că pân‘la urmă am cedat: M-am otrăvit!

Petru Ioan Gârda (Premiul III) DE-ALE STUDENŢIEI La leninism am fost „tămâie‖ − Pe-atunci acuză foarte gravă – Şi nu scăpam ca de o râie Să-nghit asemenea otravă.

Dan Căpruciu FALSIFICARE Tămâie-am dat prin ţara mea, Dar dracul n-a fugit de ea...

Deşi-am luat-o pe valută, Precis era... contrafăcută!

Ion Moraru

OTRAVĂ ŞI TĂMÂIE N-aş bea niciodată-n viaţa mea otravă, Căci sinucigaşii nu ajung în Rai; Fără popi, tămâie şi-un cernit alai Sufletul îţi arde-ntr-un ocean de lavă.

Chiar ratat de-aş fi sau ultima epavă, Ros de boli fatale ca un putregai, N-aş bea niciodată-n viaţa mea otravă, Căci sinucigaşii nu ajung în Rai. Dacă n-ai fi pusă veşnic pe gâlceavă, Limbă agramată dacă nu aveai Şi un ton acut cu peste o octavă, Aruncând în haos liniştitu-mi trai, N-aş bea niciodată-n viaţa mea otravă!

Dan Viorel Norea (Premiul I)

TERŢINĂ SATANICĂ Ştiam că pe Satan îl înspăimântă O cruce sau chiar fumul de tămâie, Dar, zău, degeaba-mi fac o cruce sfântă, Că s-a lipit de noi precum o râie Şi, cocoţat în vârf, să ne conducă, Rânjind, el ţine-ale puterii frâie, Îmbârligat c-o blondă matracucă.

Cum crucea şi tămâia nu-l alungă, Otrava, oare, poate-n Iad să-i ducă?

Lică Pavel (Premiul II)

IDILĂ CAMPESTRĂ Naltă, gingaşă, suavă, De la creştet la călcâie, Glasul smirnă şi tămâie, Ochiul flacără şi lavă...

UN OF TĂMÂIAT Vagoane de tămâie clandestină, Odorizând biserici şi morminte, Fardând gunoaiele de pe retină De la Primar şi pân‘la Preşedinte.

Coama galbenă-lămâie Flutură urcândo-n slavă, Naltă, gingaşă, suavă, De la creştet la călcâie...

Supus de la-nceput acest mileniu, De patronajul hâd al tămâierii, Se ofilesc şi florile de geniu Când proştii ţin de frâiele puterii.

Şi-i mai pun câte-o potcoavă Şi o mai strunesc din frâie Fi‘ndcă iapa mea lălâie Este pentru cai... OTRAVA

C-un zâmbet grav trag spada ironiei, Diminuând reziduuri infestate Ce întinează floarea omeniei,

Naltă, gingaşă. suavă...

Emil Ianuş EREZIE LA VÂRSTA A TREIA De-ajungi şi tu în luna mai Să prinzi un colţ ascuns de rai, Doreşti să vezi pe sub copaci Vreo două fete mai cu draci.

Doar ele, cu privirea lor Şi zicerea plăcut suavă, Mai bagă-n tine-un drăcuşor Ce-i şi tămâie, şi otravă.

Cum umbli pe cărări hai-hui, Ca mare crai de la oraş, Ţi s-ar părea strănutul lui Că-i un strănut de îngeraş.

Să demachiez şi chipul preacurviei, Sfidându-i scutul de imunitate, Ca un retuş adus politichiei.

Dorel Gh. Vidraşcu (Premiul III) POEM IRONIC Trăia odată într-o ţară Un preot foarte credincios, Ce-n miez de iarnă ori de vară, Călare, ori mai mult pe jos, Îşi colinda enoriaşii Cădelniţând şi afumând, Pe unde slujba-i ducea paşii, Mânat de al credinţei gând.

Dar vezi că fumul de tămâie,, Prea mult fiind, prea des făcut, Îi şubrezi fără să ştie, Plămânii şi a început

Aşa fiind, în luna mai Cum să nu vrei, pe sub copaci, Să vezi în colţul cel de rai Vreo două fete mai cu draci?!

Grozavă tuse să-l îndoaie... Şi-aşa văzând că nu mai poate, Porni spre baba a doftoroaie; „Ce-i sfânt, cu ce-i sfinţit se scoate‖

Că chiar de nu s-ar întâmpla Nimic, precum în anii buni, Măcar aşa pe baba ta Din când în când să te răzbuni...

Gheorghe Bâlici

Îi zise baba; „numai vinul Din cel sfinţit de ai, e leac...‖ Şi zilnic popa-şi făcu plinul Şi bolii îi veni de hac. Şi zise-atunci, privind spre slavă: „De spus, atâta, Doamne, am: Pe cât tămâia-i o motravă, E tămâioasa un balsam!‖ Lucian Perţa

DE-AI FI AICI...

Sunt pulbere pe inima-ţi de piatră Şi-al dumitale rob, ca să te vadă, Plâng ochii mei mai trişti ca o broboadă Uitată-n câmp de-o babă idolatră.

INVOCÂNDU-L PE PĂSTOREL Spunea Maestru-n cheie bravă: Daţi liber cailor din frâie; Cotnarul, vinul cel dintâi e Aici în Patria Moldavă.

Când tu te-ascunzi, mă duc să stau la coadă, Să iau răbdări prăjite de la vatră, Din zarea-albastră haitele mă latră, Iar noaptea-ncep pantofii să mă roadă...

Spunea Maestru-n cheie bravă, Paharul ridicând în slavă În fumul gros ca de tămâie: Daţi libert cailor din frâie.

Îmi e de-ajuns ce cântice de slavă Ţi-am tot nălţat, nimic n-o să-mi rămâie Din ce mi-ai fost, din cap la vena cavă

Cotnarul, vinul cel dintâi e Şi ni-i tovarăş de ispravă.

Doar cei ce ştiu să bea, rămâie Aici în Patria Moldavă.

Spunea Maestru-n cheie bravă.

Petru Brumă

Nimica nu mai am să mă mângâie.

De-ai fi aici, ţi-aş da să bei otravă Şi-aş drege-o, să te saturi, cu tămâie...

Daniel Bratu SERENADĂ CANINĂ Căutând la întâmplare Casa ta din colţul străzii, Ignorând că somnul doare, Am trezit toţi maidanezii.

Iritaţi de serenada Ce le-nfiora hormonii, Mi-au ciupit pe loc mesada, Culminând cu pantalonii.

Câinii flocăiau frenetic La mândreţea mea de cuşmă.

De ce-oi fi plecat bezmetic Din belşugul de la crâşmă?

Nici în veci n-o să mai fie Drumeţii cu tentă gravă; Vreau în fumul de „tămâie‖ Cu paharul de „otravă‖!

ÎN COTIDIAN Am vrut, credul, să-ncerc vâltoarea Cu două surse de iubit: Politica şi-animatoarea...

M-au promovat, m-au... otrăvit!

Ioan Şiman CANDIDATUL ÎN CAMPANIE De el nu scapi, parc-ar fi râie! Îţi dă tricou, sau poae-o tavă, Cu grijă marete tămâie Şi-abia apoi îţi dă şi-otravă...

Florina Dinescu Dinu RUGĂMINTE Pe la cripta mea întunecoasă De-o să treceţi, chef când veţi avea, Să mă tămâiaţi c-o tămâioasă Şi s-o beţi în „sănătatea‖ mea.

Nicuşor Constantinescu

Florin Stratulat UAU! Soaţa arde azi tămâie: „Sper că dracii vor crăpa!‖ Auzind, rămân momâie: „Speri să crape… maică-ta?!‖

Florian Abel

NEPOTRIVIRE DE CARACTER ÎN CĂSNICIE Nu e nimeni să-i mângâie, Sau dreptate să le deie: El rămâne tot tămâie, Ea... otravă de femeie.

Petre Gigea Gorun

AFUMATUL CU TĂMÂIE Sufleţelul să-ţi mângâie, Afumatul cu tămâie E insecticid din Rai… Pentru dracii care-i ai.

Viorel Onica

EXISTENŢIALĂ Fumatul e otravă dură Ce îţi mai lasă din venit, Să iei tămâia cea mai pură, Să fii ca omul... pomenit!

Mihai Sălcuţan

UNUI IPOCRIT Joacă rolul ca deştept Şi zâmbind te trage-n piept Şi-ţi serveşte fin pe tavă, Cupa plină cu... otravă.

Nistor I. Bud

TĂMÂIA GENETICĂ Acasă văd că mama soacră, Otravă-i rea şi poamă acră; Dar dacă ar fi fost tămâie, Aş fi-nsurat cu o lălâie.

Sever Purcia

CORUPŢIE ÎN STRANĂ Corupţia-n biserică-i o râie Ce face fumul care urcă-n slavă, Să aibă cinci la sută-n el tămâie Şi nouăzecişicinci – otravă!

Laurenţiu Ghiţă

CONSOLARE Nu cred că-i lucru de ispravă: Dai cu tămâie, mergi în Rai; Mai bine-ncerci să iei otravă, Că-n Iad... ce mulţi prieteni ai!?

Grigore Marian Dobreanu

LA ÎNCHEIEREA MANDATULUI L-aş ridica şi eu în slavă, Doar să-i arăt că-l preţuiesc, Ciocnind o cupă de otravă...

Da-mi pare rău s-o risipesc.

Eugen Albu

ÎN „IEPOCĂ” Când comuniştii cei atei Aveau ca hobby „periatul‖ Şi n-aveau peria la ei, Se ocupau cu „tămâiatul‖.

ÎNŢELEGERE Cu Tămâie demnitar, Dau românului dreptate; Când renunţă la pahar, Bea din Cupa lui Socrate!

Gheorghe Constantinescu

UNUI FANTE DE CLUBURI În tatuaje zugrăvit Din cap până-n călcâie, Limbaj de fiţe, otrăvit; Că-n rest e doar... „tămâie‖!

Liviu Kaiter

PRECAUŢIE POLITICĂ Stimaţi colegi îndoctrinaţi Ce otrăviţi societatea, Vă rog să nu mă „periaţi‖ Că mi se ia imunitatea!

Nicolae Bunduri

NOROCOSUL PREŞEDINTE Cel cu flota şi cu nava A fentat abil otrava, Tămâit la malul mării, E şi azi la cârma ţării.

OPŢIUNE FINALĂ Decât tămâia să m-afume Întins postum şi trist pe masă, Prefer să plec din astă lume Doar otrăvit cu „tămâioasă‖! Ştefan Al. Saşa

A FUGIT CA DRACUL DE TĂMÂIE În Iad, un biet concurs de alergat Se pare că-n anale-o să rămâie, Căci însuşi Scaraoţchi s-a dopat: A tras pe nas o doză... de tămâie!

Constantin Părăian

Gavril Moisa

Valentin David

DIN ACTIVITĂŢILE UNEI SECRETARE Aşa ingenioasă cum e ea, Ar pune (i-a-ncolţit ideea-n minte) Bărbatului, otravă în cafea, Iar şefului, tămâie în cuvinte.

Ica Ungureanu DUHOVNICUL ŞI URMĂRILE LUI La popa Stan m-am dus la spovedit: El m-a „aghezmuit‖ c-o Tămâioasă Şi-n fumul de tămâie m-am trezit Sub patrafir la doamna preoteasă.

Ioan Fârte

IMPORTURI FATALE După cum ne bate vântul, Facem cruce peste ţară Şi ne tămâiem pământul Cu otrava dinafară!

Constantin Cristian ÎNTÂMPLARE Un scorpion m-a înţepat, Dar asistenta mi-a zis: Lasă, Nu-i grav, tu eşti imunizat, La ce otravă ai acasă...

Florin Rotaru

BĂRBAŢII INFIDELI Prinşi în fapt de-mprejurări, Stau tăcuţi, ca o momâie, Iar de-i iei la întrebări Fug ca dracu de tămâie!

Constanţa Apostol Şi dacă tot au reuşit să se remarce şi doi „juniori”, de la Şcoala gimnazială „Tristan Tzara” din Moineşti, jud. Bacău, cred că merită să fie cunoscuţi: VIAŢĂ GREA Pe al nostru plai, Multe se îndură, Căci gura de rai E doar o... pictură!

UNUI CRAI La nimeni nu e ca la noi, Nu-i o concepţie prea nouă: O fi frumoasă viaţa-n doi, Dar mai plăcută e cu... două.

Alina Dobrovăţ, clasa a VI-a Cătălin Păduraru, clasa a VI-a

Selecţie de GHEORGHE BĂLĂCEANU

Membru al juriului după terminarea activităţii

ALB-UMOR” DESCHIS… LA ALBA În luna mai a avut loc, în conformitate cu obiceiul casei, Festivalul de Umor: Alb-Umor de la Alba Iulia. Mereu vigilentul Ananie Gagniuc a consemnat

E sfârșit de mai, la Alba, în aniversar decor S-au strâns, pentru-a cincea oară, corifeii în umor, Scriitori din toată țara (e Unirea!), la un loc, Să cinstească Festivalul, început la five o`clock.

Moldovenilor, Rotaru le-o tot zice și le-o coace, Toți în vervă, cu dueluri, numai Vali Slavu tace.

Iar atacă dur Diviza, lui Florin i-aduce-acuza Că, deși este la premii, i-a plecat de-acasă muza!

Cu Popa‘s, aflat în frunte și (mai slab ca el) Dorel, Doamna Anghel dă semnalul scuturând un clopoțel, Și… se termină începutul! Salutați… îmbrățișați…

După care, hai, afară!... Două ore-am fost plouați!

Sare Larco – trei rondele, trei sonete, nu-și dă rând, După alte trei minute, încă trei…‖din când în când‖.

Se vorbește de Socrate, de Platon, filozofie, Iar Leonte desenează, face mutre… pe hârtie.

Seara, masă literară, cu vin alb și cu molan (Că tăria e adusă de-un Oltean și-un Cățcăuan) Ambii de o înălţime, amândoi sunt Alexandru Dar, oricum, pe lângă dânşii, Emil Boc e băieţandru!

Sașa, înc-o parodie, Sălcuțan o glumă face, Și, din când în când, iar Larco! Vali Slavu din nou tace!

Urdă e cu… Mereacre, Albu-n Alba iar se-nfipse, Bâlici tace, Lică tace, Orășanu-i pe…elipse.

Se mănâncă pe tăcute și…deodată, ce să vezi?

Reapare doamna Anghel, cu trei-patru „albanezi‖.

La-nceput, porniri timide, epigrame leșinate Până la final, furtună!, un galop de sănătate!

A fost un duel pe cinste, dur, frenetic, furibund, Cornel Udrea ia cuvântul... ca să-l dea celor din fund!

Se contrează, se spun bancuri, se fac șarje cu duiumul, Doamna Elis își dă drumul…(pe toți cei care-s cu fumul!)

Oțărâtă, hotărâtă: - De fumați, vomit, atât! Și ne spune epigrama că s-ar fi lărgit… La gât!

Loredana-i cu ―Helis‖, din nou critică Elis, Numai Corbu stă pe gânduri, să vorbească nu-i decis.

Norea spune epigrame, o tărie bea Dorel, Moisa e tăcut de fel, Larco… iar cu un rondel!

Spontan, Laur Ghiță-nscrie. Elis iese… (prea mult fum), În sfârșit, Vali vorbește: - Am plecat, mă culc acum!

Se retrag toți în Cetate, patru-cinci mai vor un rând, Vag, în noapte, se aude... Larco, tot din când în când

Prin tine Prin tine respir și la tine mi-e rodul, Lumina speranței ce-o torni în pocal, O beau ca aghiazmă când vin din exodul De valuri zdrobite ce-și caută mal.

Prin tine trăiesc și m-agăț ca liana În casa crăpată de vânturi și ploi, Zidindu-mi credința în piatră ca Ana În toamna cea rece să fim amândoi.

Prin tine-mi găsesc echilibrul și forța, Doar tu ești cenușa din care renasc, În drumul spre noi ești lumina din torța Ce vede stejarul iubit de un vreasc.

Ice bucket challenge Este bună provocarea, Pentr-un premier satrap; De-i torni gheață cu căldarea, Mintea i-o veni la cap.

Pomană electorală - marca Dragnea La primari le-arată blidul Și le-acordă-un interval, Când schimbând cum vor partidul, Vor primi și cașcaval.

Electricitate (Vizita lui Ponta la Președinție) Cu un MTO în frază, Când ești bâtă dar fudul, Nu poți fi nicicând pe fază, Însă demonstrat... ești nul.

Rondelul bătrâneții M-am așezat la masă cu trecutul Și amintiri uitate depănăm, Trag linii și creanțe adunăm, Demult iubirii i-am plătit tributul.

Dorim ca tinerețea s-o clonăm Și tranformăm în lacrimi tot avutul Atunci când stau la masă cu trecutul Și amintiri uitate depănăm.

Să le mai gust dulceața, conținutul Aş vrea, da-n iarna vieții hibernăm, În alte ere mi-am făcut debutul Și-n viitorul previzibil doar visăm M-am așezat la masă cu trecutul

Glorie și decădere... Șef de stat acum, e mare, Dar urmează o etapă, Când va fi mai mic se pare...

Dacă va intra la apă.

Elena Udrea la TV N-ar mai fi atât de „rea‖, Nici bârfită, chiar cu ora, De s-ar încălța și Udrea, Cu sandalele lui Pora.

Dorința unui scriitor anonim Doresc ca mort, să fiu încinerat (Idee sugerată de-o mătușă) Ca de voi fi vreodată lăudat, Să mă renasc din propria cenușă.

Urgență Inima de-ți este slabă, O salvare-o să te poarte, Care vine-n mare grabă La o oră după moarte.

Nicolae Stancu

COLEGI ŞI DUPĂ JUMĂTATE DE SECOL

DEPOPULARE RURALĂ Ai noştri tineri trăitori la sate Au joburi atractive prea puţine; De-aceea o cam şterg prin alte state Ca, nemuncind, s-o ducă mult mai bine.

DIFICULTĂŢI ACTUALE ALE ANTREPRENORILOR ROMÂNI La riscuri mari fiind expuşi Azi, cei mai mulţi antreprenori, Precum în teatrul de păpuşi, Sunt nevoiţi să tragă sfori.

LA ,,INDEPENDENŢI" Sub sigla ,,candidat independent", Ţi-ascunzi culoarea ta politică Şi poţi zâmbi un pic impertinent, Căci eşti acum imun la critică.

UNUI VIITOR SOŢ De eşti fire visătoare Ia-ţi nevastă scriitoare, De eşti una mai voioasă Ia-ţi epigramistă-n casă.

AVATARURILE SEPTUAGENARULUI Preludiul nostru astfel a-nceput: Cu sărutări şi-mbrăţişări de vis Ce ne deschid o poartă-n Paradis, Dar am uitat apoi ... ce-am de făcut.

NEVOIA DE BANI Lumea este azi sucită Şi-i o vorbă cu ecou: Debitorul te evită Până-ţi cere-un credit nou.

EDILII IAŞULUI ŞI CÂINII COMUNITARI Pe strada X, în orice sens o iei, Dai peste excrementele canine Ce nu le-ar face-edililor prea bine, Pe jos de-ar circula mereu şi ei.|

PERICOL DE EXPLOZIE Soacră-mea nervoasă, către seară, Tot îndrugă vorbe de duzină, Iar de-ajunge numai foc şi pară, Doar atât mai trebuie: benzină!

SCHIMBARE DE BARCĂ ... POLITICĂ La partidul ce-i salvează În extremis de la-nec, De-s trataţi drept câini de pază, Multe fumuri... le mai trec.

Mihai Stancu

UNEI DOMNIŞOARE PRETENŢIOASE Nu e literă de lege, Dar constată asta toţi: Dacă prea mult vei alege, Rişti să naşti direct nepoţi.

Ioan Maftei-Buhăieşti

CATRENE DE PESTE PRUT ARGUMENT PENTRU UNIREA REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA Nimeni n-o să ne despartă, Chiar şi ne-mpliniţi în lefuri, Căci avem aceeaşi soartă: Toţi să fim uniţi în chefuri.

MEDICUL ŞI PREOTUL Unul ,cică, te tratează, Altul te înmormântează Şi au ambii chilipire Mesele de pomenire.

FEMEILE MOLDOVENCE Cum pot, aşa frumoase, să nu placă Şi pe bărbaţii lor să nu-i împace, Când ţara noastră-i mică şi săracă Şi-aproape că nu au ce să dezbrace?

FEMEIA LA MEDIC Cât n-ai fi de mititică, Un control nicând nu strică Şi-apoi doctorului-i place Cât mai des să te dezbrace.

UMOR LA VAMĂ În muscalii de la vamă Am ţintit cu-o epigramă; Neînţelegând româna, Ei îmi fac O.K. cu mâna!

ASCULTARE Medicul mi-a dat un sfat Să beau vinul cu măsura; Repede m-am conformat: Jos paharul, beau cu gura!

GHINION După cină-i zice moşul Babei pe un ton isteţ : - Ar cânta şi azi cocoşul Dar nu iese din coteţ!

AVANTAJUL CĂSĂTORIEI Viaţa celor doi e-amară Într-o lume foarte dură, Dar , oricum, e mai uşoară Pentru cel mai bun de gură.

PĂGÂNII Se ceartă turcii cu islamul Şi văd că mulţi îşi schimbă hramul: Dar crucea n-are nici o vină Că ei româncelor se-nchină.

PARLAMENTUL LUI ESOP ( minifabule) VULPEA ÎN POLITICĂ Mânată de-un nesaţ etern, Vânează noi dregătorii, Iar când ajunge în Guvern Se ţine de ... găinării.

CUIBAR ÎN GUVERN Găinuşa cea sprinţară La Guvern e secretară Şi-asta-i vestea cea mai nouă: Vor avea miniştrii ... ouă!

OAIA CANDIDATĂ Candidă o oaie proastă Şi avu real succes, Pentru că era nevastă A berbecului ales.

IAPA AJUNSĂ DEMNITAR Şeful, mândru armăsar, Amator doar de plăceri, Pe-activista iapă, ieri A făcut-o demnitar.

Ion Cuzuioc

DIN GRĂDINA MARELUI TĂNASE LAUDĂ ŞEFULUI Şefu-i darnic precum pomul, Foarte bun la sufleţel Şi ce mult iubeşte omul...

Omul care este-n el!

TOTUŞI Prea frumoasa secretară Nu e MIG sau rândunică, Navă nu-i interstelară, Totuşi, zboară... când nu pică!

CÂINELE ŞI LUPUL - fabulă Câinele, tip studios, Spuse unui lup flămând: - Am citit, mai de curând, Că ne leag-acelaşi... os, Că avem acelaşi sânge Şi îmi semeni întru-totul!

(Minus stilul, colţii, botul!)

Suntem fraţi, hai nu mai plânge!

Că stăpânu-i om de bine, Te primeşte să munceşti, Să-l păzeşti, la fel ca mine, Dar să nu îl furi! Primeşti?

După ce l-au angajat, Lupul, cu năravul lui, S-a pus iarăşi pe furat: Oi, berbeci şi miei tehui Dar, stăpânul neştiind Care-i hoţul ce-a furat, I-a bătut, nervos fiind Şi-apoi... i-a concediat!

MORALA: Sunt mulţi oameni ce-şi ajută Fraţii lor, răi şi avari, Cu un milion, c-o sută Şi-au apoi... necazuri mari!

O SOŢIE CONCILIANTĂ Ia aminte şi-ai să-nveţi, Dacă vrei un bun cămin: Nu te-ntreb de ce te-mbeţi, Nu mă-ntrebi de unde vin!

CĂLĂUL CU PROZODIA Epigrama, poezia, Mor sub pană de nerod, Iar deştepţii au alt mod: Le ucid cu prozodia.

UNUI CONFRATE UMORIST Domnu-acesta, gras şi chel Progresat-a în umor Pân'la cel mai-nalt nivel De-amator!

APRECIERE E sublimă, radicală, Teoria feministă!

Căci femeia ideală, Dacă este... nu există!

Val Andreescu

PENIȚA LUI CULIȚĂ

*Preotul avar conchise: „Un minut de reculegere pentru decedat? Nu. Timpul … e bani‖. *E mai preferat şi adulat drumul nimicniciei decât cel … al omeniei? *Ics nu are nici o ocupaţie? Sic! Respiră … *Din a lor prietenie bahică, s-a ales de pahar … ţândări. *Ulciorul nu merge de multe ori la izvor … e dus. *Stăpâni am avut şi vom avea, dar nu şi pe stăpânirea … de sine. *Tot mâncându-se între ei, au murit … de foame.

Nicolae Viziteu

COLEGI ÎN DUET

BUSSINES ANCESTRAL FEMININ Cu sânii mari şi fund bombat, Vânând doar domnii generoşi, Ea scoate, cu un singur pat, Frumoşi bănuţi de pe la moşi.

DOMNIŞOARA MĂRIOARA Când o vezi pe ulicioară Într-o clipă te încântă Deşi astăzi nu-i fecioară Şi, desigur, nu-i nici sfântă!

CELOR CCA 600 PARLAMENTARI CHIULANGII La reproşurile noastre Că făcură legi puţine, Ne răspund c-aşa-i mai bine: De-s prea multe, ies şi proaste!

METAMORFOZA SOŢULUI Prima lună te atrage Iar apoi te oboseşte După aia se sustrage Şi-n final te plictiseşte!

VIS ŞI SPERANŢĂ Un albinar, vă spun azi vouă, Visează la o matcă nouă, Albinăriţa-n sex şomeră La trântori tineri... ea tot speră!

DIALOG Stau de vorbă c-un fecior Ce c-o frază m-a dat gata: - Şi eu sunt apicultor, Dar albine creşte tata!

UNEIA CU TOALETA ÎNDRĂZNEAŢĂ Transparentă, strâns croită Şi c-un decolteu pătruns Vrea s-arate că-i cinstită, Ne-având nimic de-ascuns.

Dumitru Ivas

ÎN JUSTIŢIA ROMÂNĂ Când există mari tentaţii Şi primează interesul…

Fără jenă magistraţii Joacă-n robe… de-a procesul!

UNEI TINERE, MINISTRU DE FINANŢE Debutantă-n meserie Finanţistă de Harvard De mai stă la vistierie O să dea cu oişte-n gard!

Aurel Baican

DE PESTE MAREA CEA MARE A ATLANTICULUI

REGRETE TOMNATICE Îmi amintesc perfect, distinsă doamnă, Eram pe-atunci, la fel, în plină toamnă, anul ultim de liceu, Când, dintre toţi din clasă, numai eu M-am oferit să vă conduc acasă, În după-amiaza-aceea furtunoasă…

Pe sub umbrelă, visători, păşeam, V-am luat de şold, ce-aproape ne simţeam!

Nu ne păsa de stropii mari şi reci, Ca într-un vals prin bălţi croiam poteci, Iar norii, se-aprindeau, vădit, anume Parcă-am fi fost doar noi, atunci, pe lume…

CLEMENŢĂ CREŞTINEASCĂ Ferice de acel stejar Ce pică mândru pe la noi Şi-ajunge-n viaţa de apoi, Ales cu har de Ăl divin, Până în gât sătul de vin În cercuri, doage de butoi, Şi cât de binecuvântat E dudu‘ fără vină, care, Sub lame de securi, topoare, Balerci renaşte, fasonat, Ca el, rachiului curat, Să-i dea arome şi culoare…

Dar eu aş vrea, de când mă ştiu, Un tei să fiu, că de-oi cădea Răpus tot de-un topor sadea, S-ajung apoi…că-i cu rachiu Sau vin alb, negru, ghiurghiuliu…

Vr‘unui butoi baban, canea; De-aceea, cât de blestemat A fost şi e de-atât popor, Ca bun creştin, consumator Cinstit, declar că am iertat Orice copac ce-a acceptat Să fie…coadă de topor.

Şi când, suavă, galeş mi-aţi zâmbit, Din ochii mari, albaştri, am simţit, Întâiaşi dată-n viaţă-acel fior, Până în deştul mic de la picior, De v-am furat, setos, ca un avar, Primul sărut în colţ la aprozar, Şi-apoi în lift, parcă la şapte staţi, Plutind printre etaje,-mbrăţişaţi, Ajunşi ‗n-apartament m-aţi invitat La o cafea…târziu…eram în pat, Unde, un ceas întreg, noi amăndoi, Înflăcăraţi de-amor, aproape goi….

Ca să mă iei acum, aşa, la rost, Şi…bâzâind să-mi spui c-am fost un prost, Păi…s-au ivit părinţii tăi, doar ştii, Chiar când eram să pun punctul pe i, Şi-mi reproşezi…şi eu regret cumplit, Că timp a fost păcatu‘ să-l comit…

Sunt patruşcinci de ani trecuţi, şi-un pic, Lenuţă, au zburat ca mai nimic!...

Ne-am regăsit acum, în plină toamnă, Dar să uităm…eu domn şi tu o doamnă!

Nu te-ntrista, nu plânge,-s încă viu, Pentru păcat nicicând nu-i prea târziu….

Valeriu Cercel

EROARE ARITMETICĂ Spun pesimiștii de la noi din țară Că sunt pensionarii o povară.

Dar nu-i adevărat, detest minciuna; Sunt mulți acei ce-i numără întruna! „MULTĂ LUME, OAMENI PUȚINI!” Această vorbă, bunăoară, Ce contradicții a atras, Renetti-a spus-o-ntâia oară Și actuală a rămas.

SONETUL SUPERSTIȚIEI Pe strada mea a apărut un câine Ce latră a pustiu de-o săptămână, E-un ciobănesc cum vezi doar pe la stână, Hrănit cu mămăligă, zer și pâine.

Spre-altundeva plecarea și-o amână, Răbdare am, că poate pleacă mâine, De nu, m-am hotărât pe loc, poimâine O să mă duc spre el c-o joardă-n mână.

Dar îmi retrag ideea de lovire, Fiind și superstițios din fire, Că poate e un semn trimis de Domnul, Deci iau un os, i-l dau, stau pe-o banchetă, Chiar de e noapte, nu mă prinde somnul… În schimb m-a prins spurcatul de manșetă.

RONDEL… GASTRONOMIC Ne strică pofta de mâncare Dulceaţa, mierea de albine, Mâncate cu nesaţ, ştiu bine, Aşa ca la o casă mare.

Când bani nu sunt şi foamea vine, Remediul imediat apare: Ne strică pofta de mâncare Dulceaţa, mierea de albine.

Cum criza nu e trecătoare, În lipsa marilor festine, Umorul ne mai întreţine…

Dar sunt multe scrieri, care, Ne strică pofta de mâncare.

GRADE DE LIBERTATE De când e vinul și pocalul, De când e lacătul și cheia, Ușor în frâu poți ține calul, Dar n-ai să poți struni femeia!

DUPĂ IDILĂ Primind săruturi cu duiumul Își zice-o tânără cochetă: Of, Doamne, lung mai este drumul De la sărut la verighetă!

VIN ALEGERILE Vin cu urne-mpodobite, Cu speranţe, rânduieli, Cu promisiuni menite Să devină păcăleli.

RĂSPLATĂ SOCIALĂ Primarul ce-a muncit cu spor, De n-ar primi ar fi păcat, Brevetul de inventator…

La câte taxe-a inventat. ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ Pe scară largă, mondială Un lucru straniu se petrece: Că încălzirea cea globală Pe foarte mulţi îi lasă rece!

Vasile Larco

DEBUT!

ZIUA IMPORTANŢEI SALE

Spăla geamuri. Până a căzut de pe scară şi şi-a scrântit un picior. Fiindcă era beat. De când ieşise la pensie, bea mai mult ca oricând.

De supărare, simţindu-se nedreptăţit că ieşise la pensie. De fapt, îl dăduseră afară. Dar ca să nu-l dea afară, fiind considerat băiat bun, după criterii cunoscute numai în domeniu şi rămase, pentru noi ceilalţi, mai secrete decât secretele templierilor, l-au pensionat pe caz de boală.

După ce i s-a vindecat piciorul a fost angajat paznic. La un arab. Fără carte de muncă. Până când arabul l-a prins dormind noaptea pe scaunul din faţa prăvăliei. Deoarece, conform cutumelor nescrise ale breslei, era beat. L-a dat afară. Arabul nu era băiat bun şi nici nu-i păsa de băieţii buni. El îl angajase să-i păzească prăvălia de băieţii răi, fără implicaţii emoţionale. Ce oameni, domnule!

După arab nu l-a mai angajat nimeni. Lucra cu ziua. Pe unde apuca. La unul tăia lemne, altuia îi căra mobila când se muta, mai săpa şi la grădina din spatele blocului, dar toate în dorul lelei, cu sticla după el, mai mult stând decât lucrând, până îl apuca somnul.

A venit şi ziua când nu l-a mai chemat nimeni. Ajunsese de râsul cartierului, Azi eram la coadă, în magazin, îmi aşteptam rândul, când simt că mă bate cineva pe umăr. Era el. Gestul acesta nu-l mai făcuse niciodată. ,,Ce faci, barosane?”

Vecinătescu, să presupunem că aşa-l cheamă, este acum egalul meu. Se apropie alegerile. El este Măria Sa Cetăţeanul. Un om un vot!

Paul Luis Lambert

Foto: w.w.w. diseara.ro

EVENIMENT

10.10.2014 Uniunea Scriitorilor din România, filiala Iaşi, a acordat premiul „Ionel Teodorenu” pentru roman, preşedintelui A.L.P.I., scriitorul Mihai Batog-Bujeniţă

ÎN AMINTIREA UNUI SENIOR AL EPIGRAMEI La vremea aromelor de gutuie seniorul Lică Valerian (1929-2014) a plecat, discret și elegant, așa cum a fost toată viața, spre Cenaclurile Eterne.

A fost un excelent îndrumător de şcoală epigramatică fiind timp de decenii redactorulşef al revistei Epigrama, revista fanion a fenomenului epigramatic naţional.

Dincolo de toate însă, omul Valerian Lică a fost un model pentru toţi cei care au pătruns pe tărâmul fermecat al acestui gen de creaţie.

Vom păstra neşters în inimă surâsul său inteligent de om cu spirit şi aleasă cultură.

Membrii Asociaţiei Literare „Păstorel‖ Iaşi

DIAGNOSTIC Chiar din epoca străveche De când şi-are rădăcina, Dragostea-i o ―boală veche‖ Ce sfidează medicina.

EZITARE El i-a propus în multe rânduri; Împiedicată şi novice, Ea cade pudică pe gânduri...

Dar uită să se mai ridice.

DESĂVÂRŞIRE Femeia-n casă e un as În glasul pe deplin,total Şi ca dovadă,magistral Ea şi tăcerii îi dă glas.

IDILĂ ÎNCEPUTĂ PE PODUL MINCIUNILOR Sus pe pod seducătorul Fetei-I ―declară‖amorul Şi-au continuat isprava În tufişul din... Dumbrava!

DE DRAGOSTE El i-a propus în multe rânduri; Împiedicată şi novice Ea cade pudică pe gânduri— Dar uită să se mai ridice.

FATA BĂTRÂNĂ Multe drumuri sunt,nespus, Care merg la Babe,sus, Însă nicio cărăruie Înspre poarta ta duduie.

MAIMUŢĂRELI Eu nu ştiu dacă,-n principal, Mă trag din regnul animal, Pe când colega mea drăguţă Se trage,sigur,din maimuţă.

NOUL ROMEO Pe scara vieţii,ca bărbat, Mai multe trepte am urcat Dar,pân`la tine sus,duducă, Prefer ca liftul să mă ducă.

“TURCUL PLĂTEŞTE” Din istorie citesc C-am plătit la Poartă bir În schimb turcii, azi,plătesc Fetelor…ce trag la TIR. POSTDECEMBRISTĂ În actuala existenţă Ne remarcăm cu precădere: Iubita mea prin transparenţă Iar eu prin... vidul de putere!

Valerian Lică

UMOR INTERNAลขIONAL CARE NI SE POTRIVEล TE PERFECT

NOTĂ BUNĂ În numărul din 16.10.2014, domnul Val Andreescu, reporter al hebdomadarului „Monitorul Iaşi-Vaslui-Bacău” condus de domnul profesor doctor Dumitru V. Marin, cu prilejul Festivalului Internaţional de Umor „Constantin Tănase”, a realizat un interviu cu Preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România, distinsul poet şi publicist George Corbu.

Redăm în continuare aprecierile pe care acesta le-a făcut la adresa revistei noastre.

R: Cu siguranță, domnia voastră cunoașteți tot ce mișcă în umorul românesc și în epigramă și, de la acest nivel, aș dori să apreciați revista Booklook, din Iași.

G.C.: Da, este o revistă de umor, noi am apreciat-o așa cum se cuvine, acum doi ani a primit chiar premiul național, care se acordă anual, este o revistă la superlativ, condusă de un umorist remarcabil, Mihai Batog-Bujeniță. În spiritul adevărului, trebuie să spun că la Iași este și revista Scârț, între cele două publicații eu cred că este o emulație din care are de câștigat doar umorul. Repet, este în peisajul umoristic contemporan, unde revistele au cam dispărut, ultima se pare că a dispărut odată cu autorul ei, regizorul Geo Saizescu, ,,Harababura”!

Deci, iată că se nasc înlocuitori, chiar dacă sunt pe plan local, dar au, prin calitatea umorului, dimensiuni naționale. E de referință o asemenea publicație.

*** Colegiul de redacţie al revistei, împreună cu toţi membrii Asociaţiei Literare „Păstorel” Iaşi, îi mulţumesc domnului Preşedinte pentru frumoasele cuvinte adresate revistei şi implicit tuturor truditorilor ei, dorind totodată să-i asigurăm pe toţi cititorii că, aşa cum ne-am angajat de la început, revista îşi propune în continuare să promoveze umorul de calitate şi nu va ceda ispitelor cam prea frecvente, din păcate, de a intra în dispute inutile şi mai prejos de demnitatea unui umorist adevărat. Aşa cum am scris încă de la primul număr, dorim să-i facem pe oameni să zâmbească, nu să înjure.

Colegiul de redacţie

15.08.2014. Comuna Laza. Grupul de membri ALPI care a participat, împreună cu oficialităţile locale şi judeţene, la festivitatea de prezentare a operei colegului nostru Val Andreescu

04.09.2014 Membri ALPI în comuna Răducăneni, în sediul bibliotecii Radu Rosetti, în cadrul unui program al bibliotecii Județene „Ghe. Asachi” din Iași au susținut un colocviu „Păstorel” bine apreciat de elevii şi cadrele didactice prezente dar şi de oficialităţile care au sprijinit din tot sufletul această frumoasă manifestare culturală

Jinut\ preelectoral\