22.02.2019 Sala de protocol a restaurantului Moldova din Iaşi. Lansarea celui de al XV-lea volum de reportaje al colegului şi prietenului nostru Dan Teodorescu (DanTe) a prilejuit întânirea membrilor A.LP.I. cu un public numeros, de o înaltă calitate intelectuală, localnici şi nu numai. Foto Rodica Rodean
24.02.2019 Sinagoga Merarilor-Iaşi. Matineu cultural pe tema: Strada Lăpuşneanu. Au prezentat: dr. Aurica Ichim, muzeograf, Sorin Iftime, dar şi colegul nostru Dan Teodorescu autorul cărţii: Născut pe Lăpuşneanu şi au participat, ca de obicei, o mulţime de membri ai A.L.P.I. Foto Doina Toma
CRITICILOR MEI Multe flori sunt, dar puţine Rod în lume o să poarte, Toate bat la poarta vieţii, Dar se scutur multe moarte.
Pentru-a tale proprii patimi, Pentru propria-ţi viaţă, Unde ai judecătorii, Ne'nduraţii ochi de gheaţă?
E uşor a scrie versuri Când nimic nu ai a spune, Înşirând cuvinte goale Ce din coadă au să sune.
Ah! atuncea ţi se pare Că pe cap îţi cade cerul: Unde vei găsi cuvântul Ce exprimă adevărul?
Dar când inima-ţi frământă Doruri vii şi patimi multe, Ş-a lor glasuri a ta minte Stă pe toate să le-asculte,
Critici voi, cu flori deşerte, Care roade n-aţi adus E uşor a scrie versuri Când nimic nu ai de spus.
Ca şi flori în poarta vieţii Bat la porţile gândirii, Toate cer intrare-n lume, Cer veştmintele vorbirii.
BOOKLOOK” – publicaţie trimestrială de umor internaţional DIRECTOR: Mihai Batog-Bujeniţă REDACTOR-ŞEF: Eugen Deutsch SECRETAR DE REDACŢIE: Mihai Haivas COLEGIUL REDACŢIONAL: Gheorghe Bălăceanu, Georgeta Resteman (Bucureşti), George Roca (Australia), Dorel Schor (Israel). ADRESA REDACŢIEI: Str. GEORGE COŞBUC nr. 19 IAŞI c.p. 700469; e-mail: bmb.curs@yahoo.com; mihai_haivas@yahoo.coom Revista se distribuie gratuit. Atât redactarea cât şi colaborările sunt onorifice. Materialele din revistă pot fi preluate de către alte publicaţii cu specificarea sursei şi comunicarea la redacţie.
Foto şi desene: sursa internet, autori necunoscuţi, cărora le mulţumim. Numerele revistei noastre sunt onorate de participarea cu lucrări ale maeştrilor graficieni: Costel Pătrăşcan, Edi Mattes, Andy Ceauşu, Cristi Vecerdea, Gheorghe Bejenaru şi Nicolae Viziteu.
Revista Booklook face parte din Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor
Booklook nr. 50 pg. 1
RESTITUIRI
PE MARGINEA UNUI PROVERB Eu pe domnul Nae, până acum un an, Îl ştiam că este mare Don Juan, Căci era de lume foarte cunoscut, Ca un crai din ăia, tare de temut. Avusese omul sute de metrese, Şi-a gustat din taina marilor succese, Ani şi ani de-a rândul, fără de rezervă, De-a uimit o lume cum de se conservă În serviciul acesta permanent de crai, Căci la orice oră dacă-l întrebai, Îţi spunea că-i veşnic tânăr şi ferice, Şi-aştepta o probă proaspătă să-i pice. Ah, dar asta merge până la o vreme, Totuşi vrând să-arate, că el nu se teme De sentinţa vârstei, şi că ia rămas Vlaga de pe vremuri când era el as, A primit avansul, foarte insistent, Al unei coniţe cu temperament, Una ce de-o lună tot umbla hai hui Căci era nebună după… dumnealui, Prea-i mersese vestea de cuceritor, Cu superlative, dornic de amor, Însă ea, coniţa, prea era setoasă De-o, pardon, şedinţă cât mai furtunoasă, Căci doar nu degeaba e o femeiuşcă Care-n chestii de astea geme, ţipă, muşcă, Din talpă în creştet numai nervi şi spumă, Şi ar vrea, fireşte, om solid, nu glumă, Unde să găsească partener la fel, Şi pe cin’ s-aleagă, dacă nu pe el, Ea miza, naiva, pe aceste date,
Dar văzu, cu groază, că-n activitate, Marele, ilustrul, falnicul Don Juan, Curtezanul public, nu făcea un ban, Că n-a fost în stare nici măcar să-nceapă, Dar’mite să facă şi-o anume treabă, Cea mai fost pe urmă, nici nu vă mai spun, Că văzând că dânsul de nimic nu-i bun, Şi că pierde vremea stând la rendez-vous, Ea să-nebunească şi mai multe nu, Ca o apucată şi-a intrat în furii, Şi-aşa în neştire şi-a dat drumul gurii, Ce alai, ce ceartă, ce scandal cumplit, L-a’njurat de mamă, l-a batjocorit, Şi era atât de supra excitată, C-a sărit la dânsul gata să-l şi bată, A-ncercat el bietul s-o mai liniştească, Să-i explice, să se dezvinovăţească Dacă-n bătălie n-a fost la-nălţime, N-a fost el de vină, chiar în întregime, Şi nu poartă singur musca pe căciulă, Căci bunăvoinţă a avut, destulă. Dacă însă-n luptă arma nu ia foc, Arma e de vină, soldatul deloc! Ea până să creadă vorbele deşarte Cum că din el vinovată este doar o parte, S-a decis atuncea, după cum se spune Să-i reteze vina, ca să se răzbune! Cu-o mişcare iute, plină de mânie, Înşfăcând o sabie dintr-o panoplie. Repezi tăişul, arma asasină A trecut ca vântul, chiar pe lângă vină Fără s-o atingă nici măcar un pic Şi nici el, nici partea, n-au păţit nimic! Morala : Ştiţi pricina care l-a salvat pe Nae? Capul ce se pleacă, sabia nu îl taie!”
George Topârceanu N.R. Poezie considerată licenţioasă şi interzisă la publicare aproximativ douăzeci de ani între 1965-90
m
Booklook nr. 50 pg. 2
FLORILE POEMELOR CLASICE VISUL UNEI FLORI Când în lunca-ngălbenită Filomela cântă-n dor, Viorica vestejită Doarme-n valea fără flori.
DORM FLORILE Dorm florile uşor în pluşul moale Al nopţii ce se mistuie şi moare, Iar licurii de rouă-n cupe clare Au scânteieri fugare de opale.
Şi visează vis de aur, Văi de umbre şi miros, Unde-n luncile de laur, Vântul cântă răcoros. Mihai Eminescu (1869)
Şi risipit în straturi şi în oale Norodu-ntreg de flori mirositoare Îşi profilează-n noaptea visătoare Conturul zvelt al trupurilor goale.
PRIMĂVARA Sub flori de măr Ce mi se scutură în păr Se umple sufletul de soare; Pe orice frunţi suferitoare, Oh! ningeţi, albe flori de măr. Sub liliac Sunt pasări dulci ce nu mai tac, Concert de voci mângâietoare Sărmani cu inimi gemătoare, Uitaţi, dormiţi sub liliac. Pe sub cais Din aripi bate albul vis De-o inocenţă răpitoare: Amanţi cu inimi arzătoare, E fericirea sub cais.
Un crin suspină-n somn; apoi se-nclină Extatic, în cascade de lumină Ce se scoboară blândă dinspre astre. Şi dintr-atâtea cupe-nlăcrimate, Aromele se-nalţă val, furate Dintr-un buchet suav de flori albastre. Benjamin Fondane RONDELUL BEAT DE ROZE De roze e beată grădina Cu tot ce se află-mprejur E beat şi cerescul azur, Şi zâzâie, beată, albina. Se clatină parcă lumina, Un tunet e simplu murmur. De roze e beată grădina Cu tot ce se află-mprejur.
Sub nucul lat Te afli însă izolat Şi-n umbra lui îmbătătoare Trecutul naşte ca o floare Ah! de-aş muri sub nucul lat. Alexandru Macedonski
Dar iată… — A mea nu e vina… Chiar eu, în gentil trubadur, Visând, lângă-al apei susur, Mă schimb, aşteptându-mi regina… De roze e beată grădina. Alexandru Macedonski
ZICERI DIN FRUNZĂ CU ŞI DESPRE OI * Da, o aia este simbolul României. (Terente) * Despre bărbatul berbec aș putea să scriu un roman. (Mioara Roman) * Oaia are o importanță capitală. (Ciobanul Bucur) * Oaia face parte din istoria noastră. (Vasile Lupu) * Fără îndoială, oile ne reprezintă cu sfințenie. (Popa-prostu)
Mihai Frunză
Booklook nr. 50 pg. 3
PILOT DE VÂNĂTOARE LA UN CENACLU AL AVIATORILOR Adresez o întrebare Forţelor aeriene: La atâtea aripi, oare Nu sunt prea puţine "pene"?
APEL CĂTRE VÂNĂTORI În grupul vostru, rog mai marii, Să bage şi pensionarii, Că ei atins-au apogeul Ca unii ce... împuşcă leul.
Grigore Lupescu PILOTUL DE AVION Meseria-i presupune Risc, curaj şi uneori O salvare de... minune, Chiar de e cu capu-n nori!
Ion Bratu UNUI VÂNĂTOR Iubita-i castă şi leală, Splendidă, ca un curcubeu, E, uneori, sentimentală, Nu-i pune coarne, ci trofeu!
D.C. Mazilu
Gheorghe Gurău DE ZIUA AVIAŢIEI ROMÂNE Un pilot de vânătoare Zboară, azi, contrar naturii, La asemenea dotare, Cel mai mult pe cerul... gurii.
Stelică Romaniuc VISE DE AVIATOR LA 80 DE ANI Uneori visez că zbor, Alteori că fac amor: Vise incredibile, Fapte... imposibile.
Nicolae Dărăbanţ UNUI AVIATOR În amor e mare fraier, Totdeauna pică mesa Şi-n prezent e tot în "aer" Că-i cuplat cu stewardesa!
Nelu Ionescu-Quintus UNUI PILOT La atac sau la survol, Tipu-i gata sută-n sută, Că şi-n aer şi la sol Are câteo paraşută.
Stelică Romaniuc
VÂNĂTOREASCĂ Înşirând, la o agapă, Întâmplări de vânătoare, Toarnă vinul fără apă, Să nu-ngheţe prin pahare.
Mihai Moleşag "DIANA MODERNĂ" Când iese ea la vânătoare - Invidiată de femei Fetiţa asta-ncântătoare Împuşcă, zilnic... mii de lei!
Gheorghe Constantinescu-Gecko UNUI DOCTOR VÂNĂTOR Familia aceasta Pe mine mă uimeşte: Bărbatul dă cu puşca, Dar doamna te răneşte!
Cincinat Pavelescu LA ÎNFIINŢAREA CĂMINULUI DE STUDENTE "CARPAŢI", DIN IAŞI Mor prin munţi, la vânătoare Zeci de mii de căprioare. Bine c-au făcut, din milă Şi un loc pentru... prăsilă.
Marin Sorescu
Booklook nr. 50 pg. 4
MAGIA SONETELOR ÎN CĂUTAREA TIMPULUI PIERDUT În căutarea timpului pierdut Pe care l-a găsit, se spune, Proust, Trasam spirale pe-un culoar îngust Pe unde încă nimeni n-a trecut. Era, desigur, sumbru şi vetust, Dar eu făcusem din prezent un scut Spre-a trece printre arborii de lut Sponsorizaţi de-al amintirii trust. Mi se părea că-s îmbarcat pe-un vas Ce avansa plutind precum un nor Prin cercul strâmt ce încă mi-a rămas Iar timpul îmi părea doar un decor Pictat pe secundarul unui ceas Ce nu ştia ce-nseamnă viitor. SONET ALBASTRU M-afund zâmbind în profunzimi albastre, Ca un astronaut sau un scafandru, Aşa cum mă vedeam de copilandru Când exploram, în vis, şi sori şi astre. O stea-sirenă îmi surâde tandru Plutind precum o pasăre măiastră În timp ce prin a hăului fereastră Sclipeşte un fantastic policandru. Dar zborul mi se curmă dintr-odată Şi mă trezesc în viaţa cea reală Ce-mi pare totuşi mult mai complicată; Mă bucur însă,-am fost o clipă star ― Chiar dacă-n zona cea transcedentală ― Şi… n-am sfârşit aşa precum Icar!!
ÎN LABIRINTUL VORBELOR În labirintul vorbelor spinoase O muză cârcotaşă stă la pândă Spre-a prinde o metaforă plăpândă Pitită printre poante firoscoase. O tufă de urzici, niţel flămândă Vânează epitetele stufoase, Dar şi alegoriile spumoase Ce-oferă unui mic poem dobândă. Hiperbole din codri de poveste Sfidează evident geometria Şi nimeni nu ar vrea să le conteste; Iar vorbele se prind într-un cadril Pe ringul ce-l oferă poezia Împodobită cu figuri de stil. EX… TEMPORAL A timpului maşină-a ruginit Şi nimeni nu cutează s-o repare Iar lumea-ncearcă doar să se strecoare Spre-a ocoli destinul insolit. Chiar erele-s lipsite de vigoare Căci au ajuns la minus infinit Odată cu ocolul spre zenit Ce generează noul drum spre zare. Icar încearcă înc-odat’ să zboare Având acum aripi de-oţel călit Ce pot lupta cu razele de soare; Prinzând de cer un bulgăr de granit O inimă sculptează cu ardoare Un viitor posibil răsărit.
Eugen Deutsch
Booklook nr. 50 pg. 5
PARFUMUL POEZIEI VAZELE DE FLORI Ce mâini înfrigurate-au modelat Argila neagră-a vazelor bizare, În care mor plăpânzii trandafiri, Cum mor în noi nervoasele iubiri? Argila neagră-a vazelor bizare, Evocatoarea urnei funerare! Ce mâini înfrigurate le-au turnat, Dând formei lor senzaţii de femeie: Cu linii rotunjite ca de pântec, Cu ondulări de şolduri şi de cântec? Dând formei lor senzaţii de femeie Şi braţelor mişcări de orhidee! Ce mâini înfrigurate de amant, În lutul cald al vazelor de flori, Au îngropat fragmentul vinovat, Ca un motiv de sete şi păcat? În lutul cald al vazelor de flori, Ce mâini au pus beţie şi fiori? O! Vazele în care mor atâtea flori: Atâţia crini, şi-atâţia trandafiri, Atâtea crizanteme despletite, Şi violete, şi garoafe înnegrite O! Vazele sunt urne funerare, Ca sunetul femeilor bizare.
Claudia Millian-Minulescu
RECUNOŞTINŢA Recunoştinţa e o floare scumpă Ce tainică în inimi înfloreşte; Dar unii o sădesc doar ca s-o rumpă: Se miră-apoi că, biata, veştejeşte.
Şt.O. Iosif
EU SUNT UN HAOS Eu sunt un haos de-ntuneric, Un biet smintit fără noroc. Tu cântă, glasul tău în noapte E ca o jerbie de foc! Frumoaso, viaţa mea amară E lanţ de chinuri şi plânsori, Tu râzi, în trista mea sahară Din râsul tău vor creşte flori! Pe când în inima mea arsă Durerea-nfige dinţi de şarpe, Blândeţea ochilor tăi varsă Melancolia unei harpe! Şi e destul ca rochia-ţi albă Într-o alee să tresară, Ca-n sufletu-mi de iarnă rece Să crească flori de primăvară!
Cincinat Pavelescu DOINA Doina, doiniţă! De-aş avea o puiculiţă, Cu flori galbene-n cosiţă, Cu flori roşii pe guriţă! De-aş avea o mândrulică Cu-ochişori de porumbică Şi cu suflet de voinică! De-aş avea o bălăioară Naltă, veselă, uşoară, Ca un pui de căprioară! Face-m-aş privighetoare De-aş cânta noaptea-n răcoare Doina cea dezmierdătoare!
Booklook nr. 50 pg. 6
Vasile Alecsandri
RECIDIVIST ÎN BOOKLOOK
PESTA PORCINĂ - Ghiță, dacă tot suntem aici, hai să bem o sticlă-n doi Fiindcă-n loc de ajutoare, a dat pesta peste noi. - Eu am și golit cotețul, am tăiat purceii mici, Dacă vii la mine-n curte, tot miroase a șorici. Trebuie să fie-un virus, și-a scăpat de undeva Că nici tata, nici bunicul n-au avut așa ceva. Sau l-o fi adus vreunul care nu avea servici, Ori era printr-un email, care a ajuns aici. - Toate-s în calculator, singur m-am documentat, Ceri ceva la primărie și mereu e virusat. Eu cred că primarul știe, interese sunt enorme, Ulița-i plină de gropi și nici alea nu-s conforme. Nu se vaccinează porcii iar eu nu-nțeleg de ce, Scrie – toată lumea știe – în raportul MCV. Și de când cu imigranții, am aflat acuma, joi, C-au adus o pestă nouă, care-i bună și la oi. - Noi am întrebat la sediu, lumea trebuie să știe, Dacă mai putem să creștem porcul în gospodărie. Și ni s-a răspuns – se poate, dacă–i rezistent la ger Preparat cum se cuvine și păstrat în frigider. - Ba eu cred că-i de la unguri, că ei au virusul ăsta, Însă nu le mor purceii fiindcă-l au pe Buda-pesta. - Păi atunci e de la Soros și nu vreau ca să insist, Fiindcă el îi virusează și pe cei de la #Rezist. Dar acum e cald afară, de-asta tot mai defilează, Însă-o să-i vedem la iarnă, când dă ger de bobotează.
Emilian Popa ALTE OI FRUNZĂRITE DE MIHAI * Oaia ne reprezintă. Da, ea! (Ministrul Daea) * Oaia este un simbol de bun gust. (Shaormeria Dristor) * Dar... să nu uităm berbecu’... (Nea Alecu) * Știam eu că n-am compus în zadar Pastorala. (Beethoven)
Mihai Frunză, om de spirit de turmă
Booklook nr. 50 pg. 7
ZBORUL RONDELURILOR O STANŢĂ DEDICATĂ RONDELULUI Rondelu-mi cere să-i dedic o stanţă, Voioasă, plină de exuberanţă, Uşoară ca parfumul de romanţă, Şi cât mai dătătoare de speranţă. Îmi pun deci pana-mi suplă în balanţă Când simplu, făr-un dram de aroganţă, Rondelu-mi cere să-i dedic o stanţă, Voioasă, plină de exuberanţă. Dar ca să-l scap de orişice creanţă Cer plata înainte (-i dau chitanţă!) Spre a realiza o performanţă, Marcată poate de extravaganţă, Brav dedicând rondelului o stanţă! CÂND ÎNFLORESC VISURILE Seminţe de visuri ţâşnesc dintr-o floare Ce-şi face isteaţă aripi din petale Ca astfel să poată spre-nalturi să zboare Şi să răspândească parfumuri astrale. Subtile, uşoare, dar scânteietoare, Dorind ca spre ceruri să-şi afle o cale, Seminţe de visuri ţâşnesc dintr-o floare, Ce-şi face isteaţă aripi din petale. Abile, voioase şi seducătoare, Sperând că nu sunt nicidecum ireale, Frumoase de parc-ar fi rupte din soare, Pornind în viteză spre căi siderale, Seminţe de visuri ţâşnesc dintr-o floare.
RONDELUL EPIGRAMIŞTILOR CONTEMPORANI (dedicat regretatului Efim Tarlapan) Epigramiştii, bravi daco-romani, Fecunzi şi fantezişti contemporani, Isteţi şi tineri chiar de-s… veterani, Merg… rimă-n rimă-aplaudaţi de fani. Trăind intens, simţindu-se spontani, Trimit săgeţi ce-mpung chiar pe tirani, Epigramiştii, bravi daco-romani, Fecunzi şi fantezişti contemporani. Prin arta cizelată ani şi ani, Sperând c-ajung vedete prin Balcani Chiar de se simt – o clipă doar! – titani; N-aşteaptă totuşi să câştige bani Epigramiştii bravi, daco-romani. LANSATORUL DE… POEME Lansam poemele spre nouri, Prin îndrăzneţele-mi tonouri, Spre a stârni ceva ecouri Grupate-n vesele tablouri. Iar cum doream s-ofer cadouri Din zestrea vechilor “stilouri”. Lansam poemele spre nouri, Prin îndrăzneţele-mi tonouri. Servind metafore-n lingouri, Cu versuri pline de-apropouri, Şi poante demne de tangouri Ce atacau prin apropouri, Lansam poemele spre nouri.
Eugen Deutsch
Booklook nr. 50 pg. 8
POEME „FABULOASE” BIBLICĂ Un şarpe cu talent de-afacerist S-a dus la pomul lăudat cu sacul Şi l-a umplut, cât i-a permis copacul, Din Raiul, declarat ecologist.
FURNICA ŞI GREIERELE Respins cu hotărâre de furnică, Dorind să-şi schimbe soarta, greieraşul Porni să cucerească-n zbor oraşul, Cântând manele, demn şi fără frică.
Vânzându-şi marfa, şi-aşteptând pitacul, Văzu c-avea şi-un fruct exclusivist, Oprit de la vânzare; foarte trist, Îl dete Evei, neştiind că dracul
Ajuns vedetă (-n duo cu cosaşul), Aplaudat chiar şi de turturică, Îşi înălţă o vilă c-o amică, Spre-a-şi etala, cam prea semeţ, panaşul.
Îşi cam băgase coada, iar Adam [Şi Eva!] l-au gustat – şi, pedepsiţi Conform cu prea teribilul program
Aflând de-acest succes printr-un expert, Furnica a-ncercat, cu viclenie, Să-i ceară invitaţii la concert.
Ce i-a adus rapid într-un impas – Cei doi au fost din Eden izgoniţi… Dar şarpele, se pare, a rămas!!
Deci, cu „mărinimie”, noul star I-a dat doar un bilet la galerie… La cea săpată-n vechiul furnicar!
Morala: De multe ori cei păcăliţi Ajung - chiar inocenţi – la apă; În schimb, chiar dacă sunt găsiţi, Adevăraţii autori (vai!) scapă!!
Morala: De n-ai fost bun cu cel ce-i la strâmtoare Nu aştepta bilete de favoare!
D-ALE LU’ CULIŢĂ • În zadar ne lăudăm că existăm dacă nu facem nițel efort să progresăm. • Așa înțeleg unii al păcii pact: se înarmează până-n dinți și... tac. • Poetul Ics își scrie poemele cu picioarele pentru că mâinile-s ocupate cu... paharele. • Ics evită hrana spirituală că la cap se... balonează. • Paradisul e la mare căutare, dar e la modă pe pământ... infernul. • Etajul superior al creierului - conștiința. • Boala cronică a datornicului (nevindecabilă)... amnezia. • Șansa eternității o are prima dragoste când e nefructificată. • Neutilizarea circumvoluțiunilor creierului îl face pe om ignorant. • Sunt Icari și cei care zboară târându-se din partid în partid? • Înțelepciunea trece prin stomac, dar de creier este digerată și asimilată. • Vorbele sunt trecătoare? Sic! Mai greu injuriile bâlbâitului. • Când dușmanii ne întorc spatele, le vedem adevărata față. • Canibalul care mușcase un dușman conchise: e rău la suflet, dar bun la gust. • A căzut o stea! A murit un dictator ori sa născut un rege?
Nicolae Viziteu-NeVe
Booklook nr. 50 pg. 9
HEBDOMADAR DE SUCCES Aflat în debaraua numită, nu se ştie pe ce criterii, birou redacţional, domnul Calistrat Cepoi (Sisi cum îi spun colegii) simte o nevoie imperioasă să se dea cu capul de pereţi. Ca să-şi mai tempereze impulsul apucă sticla cu trăscău de la piciorul mesei şi trage un gât zdravăn. Acest panaceu universal îşi face pe deplin datoria şi tendinţa suicidară intră în regres lăsând loc unei tragice introspecţii pe tema: cum dreacu’ de-am ajuns aici? Chiar aşa! De mai bine de şase luni hebdomadarul Muncă şi Capital, o prestigioasă publicaţie economică, se afla cu încasările pe roşu, un roşu din ce în ce mai viu, iar speranţele de redresare păreau mult mai departe decât planeta Pluto. Ideile briliante şi comentariile competente nu mai atrăgeau cititori, iar retururile erau foarte asemănătoare cu livrările! Cei zece reporteri şi cele cinci secretare de redacţie, de mai bine de jumătate de an munceau (aici este vorba de un eufemism!) fără nici o remuneraţie, iar rezultatele… În zadar pigmentase el analizele pestei porcine cu imaginile unor top modele fără sutien care ţineau un purcel în braţe, degeaba la comentariile despre calitatea produselor lactate alte fete se jucau într-un mod ispititor cu ţâţele vacilor, iar la abordarea creşterii inflaţiei alte imagini cu fete care stăteau cu fundul gol spre privitor sugerau ce ne aşteaptă în plan economic. Nimic! Părea că segmentul de piaţă al cititorilor unei reviste economice de prestigiu orbiseră sau, cine ştie, aveau alte orientări sexuale, că şi la asta te poţi aştepta. Spectrul şomajului rânjea sumbru pentru colectivul redacţional, iar soluţii nu prea mai apăreau! Şi cum se putea să fie altfel dacă într-o ţară unde sistemul de transport rutier se află cam tot la dimensiunile construite de romanii din antichitate şi este la concurenţă cu cel feroviar, o ţară în care sistemele sanitare sunt tot în vremea lui Hippocrates, mai puţin jurământul acestuia care nu mai are nici o valoare, de învăţământ, cultură, educaţie ori productivitate se vorbeşte doar la mitinguri sau la acţiunile sindicale, o lume întreagă, toată media, plus gospodinele aflate la coafor se dau de ceasul morţii să dezbată nişte plăcuţe de înmatriculare pe care un tip cu un umor cam dubios le afişase, iar partidul aflat la guvernare le considera jignitoare şi declanşase o adevărată vânătoare pentru a-l condamna aspru pe glumeţul de ocazie. Bă, ce dracu’ în ce fel de ţară ne aflăm!? rosti gura cam încleiată a directorului, emiţând astfel interogaţia care frământa de aproape trei decenii întreaga populaţie… Cum nu vedea nici o şansă de a găsi un răspuns mai ridică o dată sticla la gură, dar nu apucă să pună limba pe elixir. Uşa se buşi de perete şi în cameră intrară două fiare: un crocodil şi un şarpe! Camera deveni brusc sufocantă, iar bietul director al hebdomadarului retrase cu regret sursa de supravieţuire de la gură. Suspină din adâncul sufletului mai ales că pe cro-
Booklook nr. 50 pg. 10
codilul cu costum Armani îl şi cunoştea! Era avocatul firmei care patrona publicaţia! Şarpele, şi el cu costum de firmă, dar cu tăietură englezească, îi era necunoscut, însă după privirea cu care îl ţintuia nu prea păreau a fi şanse de un păhărel împreună… - Băi, Calistrate, ce noroc pe capul tău! Băi, tu te-ai căcat în scăldătoare că altfel nu se explică! De ieri ţi s-a aprobat concediul, inclusiv restanţele! Bine, e fără plată, dar sunt convins că ai pus tu ceva deoparte de când eşti director. Aşa că, hai, ia-ţi lucrurile, deşi nu prea văd ce ai putea să iei, şi tai-o pe Coasta de Azur, la vreun safari prin Africa ori, şi mai bine, la Olăneşti, până nu se răzgândesc şefii! Nu-ţi face griji, aici va prelua toată munca domnul Thibolt Chişcă, un om de-al nostru şcolit la Londra. Numitul Thibolt era desigur un şarpe modificat genetic deoarece reuşi să arate că are buze pe care le şi întinse un milimetru atât cât să mimeze un rânjet ceva mai tăios decât o sabie de samurai. Lămurit acum în ceea ce priveşte scopul vizitei, directorul îşi luă sticla, le spuse, cu toată sinceritatea, celor doi: tu-vă muma-n cur şi plecă, cel mai probabil, în concediu la prima crâşmă din cartier. Crocodilul îi strânse mâna noului director şi îi aminti cam în treacăt că dacă în prima lună nu apar rezultate pozitive în balanţa de plăţi ar fi bine să se gândească şi el la un concediu pe Rivieră. Şarpele mai lăţi cu un milimetru despicătura unde oamenii au de regulă gură şi sâsâi: - Şefu’, io am altă abordare bre, că nu digeba făcui ziaristică pă la Londra. - Ştii că eu ţin la tine, însă politica firmei… Cutra dreacu’, gândi în acelaşi timp avocatul, parcă n-aş şti că te-a trimis mă-ta aia care face pe ministra şi încasează tot ce prinde, iar la Londra ai stat numai în cluburi timp de un an cu bursă de la minister… Se despărţiră privindu-se cu prietenie, deschis, în ochi şi urându-şi o zi bună, aşa cum de altfel începuse… Directorul Thibolt se aşeză cu scârbă la birou şi în următoarele cinci minute redacţia se redimensiona. Acum mai rămăseseră pe ştatul de plată doar două secretare, tinere, cu mari abilităţi de a culege informaţii de pe internet şi suficient de motivate pentru a-şi păstra slujba cu orice preţ (alt eufemism!). Aici se putea observa destul de lesne strălucita strategie managerială a noului director! A doua mişcare a directorului a fost vizita de a doua zi la facultatea de ştiinţe economice şi capacitarea cadrelor didactice pentru a publica articole pe aceste teme. Cu specificaţia că vor fi plătiţi pentru munca lor. La auzul cuvântului fermecat: plată, toţi au intrat în trepidaj şi încă de la prima oră a zilei următore la redacţie au început să curgă articole pe diferite teme mai mult sau mai puţin actuale ale economiilor lumii. În consecinţă, următorul număr al publicaţiei apăru într-o formă festivă, cu articole semnate de nume grele ale domeniului, dar şi cu fotografiile fetelor care ţineau la sâni viţei sau purcei de lapte. Doar prima pagină era cu totul diferită faţă de numerele anterioare. Afişa fotografia unui homeless peste care o pată sângerie scotea în evidenţă un text scurt scris mare, cu negru: Şocant! Dispar pensiile!
Booklook nr. 50 pg. 11
Brusc publicul ţintă al publicaţiei se mută de la cei câţiva amatori de informaţii economice la milioanele de pensionari dispuşi oricând să moară pentru drepturile lor sacre. Ziarul dispăru din chioşcuri cu viteza de propagare a unei bârfe despre una din reginele micilor ecrane. Seara, în holurile blocurilor, în parcuri ori la cozile de circumstanţă pentru prinderea unui bilet gratuit la tratament în staţiunile Slănic sau Techirghiol, se discuta cu aprindere un mic text înserat în chenar negru pe pagina a treia. Conţinutul său era devastator: Din sursă absolut sigură şi de mare încredere, vă informăm că guvernul are în proiect o lege care va face posibilă dispariţia sistemului de pensii. Măsura este justificată de colapsul bugetului asigurărilor sociale, unul prelungit care durează de ani şi ani. Pensiile vor fi înlocuite cu un circuit performant de asigurare a două mese calde la cantinele de cartier. A doua zi pieţele erau pline de protestatari, nu numai dintre cei vârstnici, dar şi de unii care aşteptau ieşirea la pensie, plus mulţimea de gură cască şi, inevitabil, mitingiştii de profesie, aceia cu bustul gol, tatuaje şi raşi pe cap . Sindicatele ieşiră şi ele la atac, iar ameninţările lor cu greve generale şi jos guvernul ticălos au fost susţinute chiar şi de preşedintele ţării care a acuzat guvernul de trădare şi distrugerea economiei. Nici guvernul nu a stat cu mâinile în sân! Pe toate posturile de televiziune au apărut miniştri şi oameni de la vârful partidului de guvernământ care au dat nişte explicaţii atât de tâmpite încât toată lumea a fost convinsă că ştirea era adevărată şi că de fapt se cocea ceva în spatele zâmbetelor de tip electoral sau a costumelor cu cravate asortate. Jale! Întreaga societate luă foc, iar mass-media începu să dezbătă cu furie ştirile chiar dacă uitaseră de unde se plecase. Următorul număr al hebdomadarului fu tipărit într-un tiraj de zece ori mai mare, iar pe prima pagină era o fotografie sumbră rămasă în arhive din vremea marii crize a secolului trecut. O coadă imensă de oameni sărmani care aştepta masa la cantină. Tot pe fond roşu sângeriu era un text scurt: Au apărut primele cantine de cartier care asigură două mese calde tuturor pensionarilor arondaţi. Atât! Nici nu mai spunem că universitarii se pliaseră ferm pe problemă, iar articolele lor pline de argumente confirmau scenariul prognosticat. Grevele şi mitingurile de protest aruncară ţara în haos! Era şi timpul, deoarece guvernul o ţinea sus şi tare că economia duduie, iar bugetele asigurărilor sociale sunt mai mari decât oricând în istoria acestei ţări. Fură schimbaţi nişte miniştri, inclusiv cel de la sănătate care nu avea nici o treabă cu pensiile, sperându-se că lucrurile vor intra pe un făgaş normal! Nimic! Poporul ştia ce are de făcut! Greve şi bătăi cu jandarmii care nu îi dădea voie să intre în clădirea guvernului să stea el de vorbă, aşa ca de la om la om, cu primministrul. În context, mergându-se pe firul evenimentelor, se descoperi cine este la capătul agitaţiei. Prin urmare, preşedintele, care de mult voia să dea de pământ cu acest guvern care era din opoziţie, îi oferi directorului, foarte discret totuşi, medalia: Serviciu Credincios cu Flamuri şi Spade care avea şi unele beneficii materiale destul de consistente. Nici guvernul nu a stat deoparte! A oferit publicaţiei o serie de reclame excelent retribuite care au
Booklook nr. 50 pg. 12
făcut ca bugetul propriu să treacă mult peste încasările din vânzări, şi ele foarte mari, dar şi să asigure sume consistente patronatului care a aprobat la rândul său mărirea cu un procent a sumelor pentru universitari. Lucru foarte bine văzut şi mobilizator, deoarece ei nu puteau face comparaţii, fericite în acest caz, decât cu salariile lor. În fine, anul a trecut cu importante succese economice pentru o publicaţie de stânga cum era Muncă şi Capital, chiar dacă economia ţării atârna precum vestita sabie a lui Damocles peste capul tuturor. ***** Uşa capitonată a luxosului birou, sediul de creaţie al managerului publicaţiei se deschise uşor şi prin ea se strecură avocatul trustului. La fel de bine îmbrăcat însă foarte timid şi respectuos: - Stimate colega şi dragul meu prieten, vin din partea Consiliului de Conducere şi vom face puţină vorbire despre succesele remarcabile obţinute în acest timp de această publicaţie ce cu onoare o conduci. Este vorba de o bonificaţie pe care consiliul ţi-o acordă pentru bune rezultate! Fiind vorba de o cifră cu şase zerouri, ai toate motivele să te bucuri! Totuşi, aşa, ca între prieteni, cum de ai reuşit acest miracol economic, mai ales că la început nu credeam că vei apuca primul salariu. Cu scuze pentru sinceritatea mea proverbială! - Simplu! Le-am dat tuturor ceea ce de fapt îşi doreau! Motive de scandal şi ură, dezordine şi mizerie morală! Este reţeta cea mai bună care nu dă greş niciodată! - Domnule! Chapeau bas! Se vede înalta şcoală a occidentului civilizat!
Mihai Batog-Bujeniţă
Cea mai fericită zi din viaţa unui om. Aceea în care îşi dă seama că are toate motivele pentru a deveni epigramist.
Booklook nr. 50 pg. 13
SIMPLE FRUNZĂRELI Într-o cramă - muzeu, dacă atingi un exponat, eşti obligat să-l bei. DECLARAŢIE DE VENIT... LA CRAMĂ Hanibal îi spuse Pompiliei: - Iubito, mă iubeşti ? - Sigur că te iubesc, elefănţelul meu. Dar, de ce mă întrebi ? - Pentru că prietenul meu Scipione m-a invitat la crama lui romană ca să-l ajut la îmbutelierea vinului din butoaie în sticle. - Sunt de acord, cuceritorul meu, dar cu o condiţie: din oră în oră să-mi telefonezi şi sămi spui cât de mult mă iubeşti. Hanibal a sărutat-o cu tandreţe masculină şi a plecat spre cramă. - Avem trei butoiaşe, zice Scipione. Unul cu vin alb, altul cu vin roşu şi al treilea cu vin rose. - La atac! zice Hanibal cu entuziasm punic. - Stai! Nu te pripi! Mai întâi să degustăm marfa. Trebuie să simţi lingual ce îmbuteliezi. Au degustat vinul alb. Era minunat. Amândoi au fost de acord că are o aromă divină de smochin babilonian înflorit prematur. Un pahar, două, trei... La al şaselea a sunat telefonul. Era Pompilia: - Ce faci, uitucule mic ? A trecut o oră. - Îmbuteliez în mine, soarele meu, răspunde Hanibal într-o limbă cartagineză uşor împleticită. M-am luat cu treaba, dar n-am uitat de tine. Te am mereu în gând. Semeni cu o carafă durdulie şi semidulce. - Hanibale, tu nu mă mai iubeşti! - Ba, te iubesc, raza mea de lună. Acum te iubesc chiar dublu. - Lasă vorba şi hai să trecem la vinul roşu! intervine imparţial Scipione. Au degustat vinul roşu. Avea un gust minunat, dar neclar. Scipione susţinea că simte pe limbă aroma de zmeură târzie, iar Hanibal simţea aroma cireşei uşor pârguite în decembrie. Un pahar, două, trei... La al şaptelea a sunat telefonul. - Băi, Hanibale, răsună glasul dogit al Pompiliei, tu eşti chiar nesimţit! Au trecut trei ore! - Iubirea mea venusiană, îngână Hanibal, te iu..., te be..., te sâc ! - Ce bodogăneşti acolo, mototolule? Vii tu acasă ! - Te iube... be... besc în silabe, amorul meu astral. Altfel, nu mai pot. Trasul vinului în sticle este foarte obositor. Te iusc!!! Pompilia îi închise brusc telefonul. - Mai bine îi spuneam te ador, îşi zise Hanibal în sinea lui pentru că, în realitate, ar fi zis te omor. Era mai uşor de pronunţat. Scipipione, unde eşti? Ieşi de sub masă şi hai să tragem în sticle şi vivinul rose! Mihai Frunză
Booklook nr. 50 pg. 14
AVEM UN NOU SECRETAR LA U.E.R. NOUL SECRETAR AL UER Veste bună, Doamne, sper, Ca Rotaru să ne fie Secretarul la UER Pentr-o sfântă veşnicie! Fişa postului e dură, Toţi amicii îşi dau coate, Pe statut de azi se jură Să-l vedem şi noi ce poate. Mie, gânduri nu-mi dau pace, Cum bărbatul, dur , de trupă, O cafea de-acum va face Şi-o să poarte minijupă! Mă întreb de face-o gafă, Cum clipi-va des din gene, Care şef pompează-n leafă, Care-l scutură de lene? Oare fi-va îndrăzneţ, Când va da de nişte şocuri, Să rezolve-n stil isteţ Toate crizele... pe tocuri? Sau de va putea să ţină Zâmbet larg, pe timp de ,,glorii’’, Şi să aibă-o vorbă fină, Cum doresc ambasadorii. Însă vreau să-l liniştesc, Că-i furtună-ntr-un pahar, Tot ce Gârzii îndrăznesc Şi Divizii plini de har.
DRĂGUȚĂ ANY, MULȚUMESC Și recunosc, mă simt mișcat, Iar gestul tău prietenesc Profund m-a emoționat. Nu mi se-ntâmplă foarte des (Nu-s vreun ascet, dar nici bigot) Din versul tău am înțeles Că vrei să te convingi ce pot. Eu zic să ne grăbim nițel, Că trece timpul fără rost Și astăzi, mâine, cătinel, Ne vom trezi intrați în... post. Te simt puțin îngrijorată, Tu ești așa, mai emotivă, Dar nu e cazul, dragă fată, Acestei griji să-i fii captivă. Eu zic să nu ne panicăm, Pe Nae? Îl rezolv cu-o dușcă, Iar despre Gârda, clar, scăpăm, Că latră mult, dar nu prea mușcă. Cât despre-ambasadori, necazul Nu-i chiar așa de complicat Că de va fi să fie cazul O să te rog să-mi dai un sfat. E drept că fuste nu prea am, Am niște cizme cu blacheuri (Cândva cu ele aplicam Pedepse - nu dădeam rateuri). Probabil încă mă încap Și, cât puterea mă mai ține, Eu cred că aș putea să scap De unii ce n-au loc de mine.
Nerăbdarea scai se ţine Şi prevăd o ambuscadă, Căci Buduri-ţi pregăteşte Cea mai otrăvită spadă. Iar acum, ţi-o spun pe-a dreaptă, Ştim de secretariat, Că pe-acolo te aşteaptă Sfântul... voluntariat! Any Drăgoianu
Am să urmez îndemnul tău Și am să joc, nu am ce face, Că dracul nu-i așa de rău Și mă descurc și cu drăcoaice. Florin Rotaru
Booklook nr. 50 pg. 15
CARICATURA BOOKLOOK-ASHA
Desen de Costel Pătrăşcan
Booklook nr. 50 pg. 16
PERECHI… PERECHI
PLANURI MAJORE "Nevasta mea mă cicăleşte!" "A mea doar tace ca un peşte!" Plângeau cei doi privind la bere... Deci între noi... un schimb se cere !
„HORA UNIRII” Astăzi hora nu uneşte, Este ură între fraţi, Sărăcia tot sporeşte, Bine-o duc cei...agramaţi! APEL DE URGENŢĂ Aşa am spus la unu, unu, doi, Că de la soaţă tot primesc sudalme! Doar pentru asta aţi sunat la noi? Aşa-i! Să nu ajungă şi la palme!
COMODITATE Virtualu-ţi dă nevastă, Şi o crezi că este castă; Dar primind ce ai visat, Eşti puţin şi... virusat! PICTURA ABSTRACTĂ Dintr-o pată de culoare, Parcă a ieşit o... mare; Mai sunt două pete mici, Nu e clar... sunt rândunici?
DEPOZIŢIE Vă spun, aşa, făr´de ocol, Iar vorba poate să vă mire: Precis că nu a fost viol Nici chiar la... reconstituire!
OPORTUNISM Când îţi doreşti să fii as, Adaugi zilnic un pas; Mai tragi cu ochiul subtil, Şi spui că e propriul stil!
VIAŢĂ DE DEMNITAR De-atâta jale, chin şi-amar Şi-o viaţă-n care mori cu zile, Se plânge bietul demnitar Că-abia şi-a cumpărat ... trei vile!
ASFALT CU PROBLEME Dacă gropile priveşti, Mai că-ţi vine să zâmbeşti; Cântă-o voce-n Primărie: Doar olimpice... să fie!
UNUI STUDIOS După ani de-nvăţătură Este azi licenţiat, Cel ce-o ia pe „scurtătură”, Fără carte-i... deputat!
Doina Toma
Mihai Caba
ALTE OI ACELAŞI COMENTATOR * Ca și mine, brânza de Sibiu este un brand național. (Klaus Iohannis) * Să revenim la oile voastre! (Un importator arab) * Miorița este, totuși, un simbol neconstructiv. (Meșterul Manole)
Mihai Frunză
Booklook nr. 50 pg. 17
NEMULŢUMIRE S-a plâns de soţ şi îl bârfeşte, La prieteni, că nu-i combativ: N-o contrazice când vorbeşte, E calm şi-ascultă ... agresiv!
ÎNGRIJORAREA BĂRBAȚILOR Se rupe azi valoarea-n doi Când informația-i mai multă: Ne poate depăși pe noi Femeia, care e mai cultă!
ANTITEZĂ Baronii ce i-am cunoscut, Nu poate nimeni să-i conteste: Au fost legende în trecut, Iar cei de azi, sunt de ... poveste!
LA MARE, PARADĂ FEMININĂ Festival frumos la mare N-o să-l uit în niciun chip: Poamele se coc la soare, Fesele, tot pe nisip.
PROMOVARE E tânără, cu stil, atrăgătoare, Dar, şeful din motive anumite Nu a propus-o pentru promovare, Că prea stă … cu picioarele lipite!
GERULE! (1) Văd că ai putințe mari, Gheață, tu, făcând din apă: Intră și-n parlamentari, Că tot nu-s... de nici o ceapă!
CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE Cu ochii-albaştrii la culoare Şi fond de ten dat pe obraz, S-o vezi la geam e o-ncântare, Spărgând seminţe pe pervaz!
GERULE! (2) Cum, găsii la multe cheia, Fă și una pe măsură, Înghețând, te rog, femeia Care dă prea mult din gură!
RECONVERSIE PROFESIONALĂ Au vrut “fetiţele” schimbare Şi la “centură” renunţară. Acum dau probe de-angajare La… unitatea militară!
GERULE! (3) Vreau să mai rămân în viață, Chiar de am, ceva decenii! De mă bagi în bloc de gheață Scoate-mă... peste milenii!
ARTIFICII S-au cunoscut în iarnă, spun amicii, Un „coup de foudre”, chiar de sărbători. Fata lucra la firma de-artificii, Iar el intrase după... pocnitori!
BĂTRÂNUL VÂNĂTOR Arma, când și-o pregătește, Nu privește-n viitor: Moartea pe mistreț pândește Însă și.. pe vânător!
Liviu Kaiter, Constanţa
Booklook nr. 50 pg. 18
Constantin Profir
PARADIGME GEOMETRICE DEZAMĂGIRE În club, tangent s-au întâlnit, I s-a părut fermecătoare Ulterior s-a lămurit Că-i o tangenţă oarecare... IUBITA UNUI MATEMATICIAN Matematician convins, l-a năucit Atunci când ei în parc se cunoscură Şi–aşa i se părut c-a strălucit Cu formele-i ca raze de curbură.. RISC În drumul său el a ales O cale perpendiculară Însă s-a întors, cam abătut După-un eşec c-o domnişoară... SFATUL BĂTRÂNILOR Îşi aminti de spusele lui bunu’, ca prin vis: “Băiete, vezi că viaţa-i împărţită pe segmente Iară de vrei s-ajungi în paradis, Nu-ţi activa defectele latente..” REALITATE Se vor intersecta, vădit Citit-au deunăzi în stele, Dar în zadar, s-a dovedit Că sunt doar linii paralele...
Liliana Stoica, Constanţa
AVIARA S-A REZOLVAT DÂND FOC GĂINILOR Când la găini nu te pricepi deloc Şi n-ai pic de habar de medicină, Ca să rezolvi problema dintr-un foc Îţi trebuie o minte de găină. BONA Rezolvă pentru „ăla micu" Nevoi de educaţie Şi, ca bonificaţie, Îl mai "rezolvă" pe tăticu... BURLACUL PREA PRETENŢIOS Trece prin cumplite stări: Prea bătrân şi plin de tare, După multe căutări, Nu mai are... căutare. „BUTURUGA MICĂ…” Cu toţii ne dorim, la o adică, O răsturnare pentru cel sus-pus Şi aşteptăm o „buturugă mică”, Dar „Carul Mare” este mult prea sus... CA LA JOCUL DE CĂRŢI O mână de conducători, Ce au în mâini a ţării soartă, Sunt mână-n mână-adeseori, Iar noi suntem doar… mâna moartă. OFIŢER PENSIONAR OPTIMIST Eu, când ascult fanfara militară Interpretând cu gingăşie rară Un marş funebru, mă gândesc la mine Şi-mi spun că viitorul... sună bine! Ştefan Cornel Rodean, Sibiu
Booklook nr. 50 pg. 19
VERSURI DE LARCO V. ORAŞUL CELOR ŞAPTE COLINE Colinele din Iaşi, încântătoare, De strajă stau pe soare sau furtună, Mistere-n jurul lor demult adună, Ce s-or afla în vremuri viitoare. În urbea ce ar merita cunună Se oglindeşte orişice schimbare: În artă,- n medii universitare Şi-oriunde vezi cum faptele răsună. E PRIMĂVARĂ A dat iar zarzărul în floare, Caisul, vișinul fălos, Aleargă mieii pe cărare Și iezii, însă ce folos. Fetițe cu fustițe scurte Se-agită-n grupul zgomotos, E larmă în întreaga curte, Doar zâmbete, dar ce folos. Adie-un vânt de primăvară, E soarele mai radios, Ies și bătrânii pe afară, Încrezători, dar ce folos. În Postul Mare-s credincioșii Pătrunși de-un sentiment pios, Părinții-și pomenesc strămoșii, Pomană fac, dar ce folos.
De vrei urechii să-i alinţi timpanu`, Treci pragul unde-n jur e poezie, Iar pe-un acord de-o rară melodie Asculţi şi parcă se zbârleşte părul, Când se aude-n Casa lui Codreanu Sonetul ce exprimă adevărul! CUMSECĂDENIA UNUI COLEG Te promovează, asta zic, Pe urmă bârfa ia amploare, De-ajungi, ca bunul tău Amic, Să-ţi facă zilele Amare! INVESTIŢIE ABSURDĂ De-o fi să coste milioane, În urbe deputatul nou Economiei subterane Vrea să-i prevadă şi metrou.
Dar ce folos și cui îi pasă De cel uitat de Dumnezeu, Atunci când singur stai în casă Și-n tine te închizi mereu.
MULŢI DUŞMANI Duşmanul focului e apa, Al omenirii e atomul, Al bolovanului e grapa, Pe când al omului e... omul.
INSTANTANEU LA VOTARE Sala-i mare şi cochetă, Urnele-s precum se cere, Iar votarea e secretă... La vedere.
STATORNICIE Că s-a furat la noi mereu N-ar fi să fie lumea tristă, Aşa e de la Dumnezeu: Tot ce e românesc rezistă!
Booklook nr. 50 pg. 20
PISTOALELE ANGELEI PARADOX „Unde-s doi puterea crește” Însă paradoxu-i mare: Ei, mai bine îi priește, Când i-e soțu-n deplasare! DILEMA UNUI COPIL Știe, barza l-a adus, Însă greu suportă drama; Azi, când cineva i-a spus, Că el seamănă cu mama.
PROBLEME ÎN CĂSNICIE Cu pietre în amantă-am dat! Declară soaței furioase, Să-i spună-un lucru a uitat: Erau din cele prețioase! ROMEO ȘI JULIETA LA MIZIL S-a sinucis ea, Julieta, Și declarat a fost decesul, De-ar fi fost la Mizil sceneta Și azi se judeca procesul! DEZILUZIA UNUI PROASPĂT ÎNSURAT Intrigat de nedreptate, Vrea ceva acum să dreagă, Căutând o jumătate S-a ales cu una-ntreagă! CULMEA GELOZIEI E amanta cam geloasă, Furioasă e de asta: Când se-ntoarce el acasă, O înșală cu nevasta.
NOSTALGICĂ Îi priește viața-n sat, Ne spunea, adesea, moșul, Însă este supărat Că îi cântă rar cocoșul. GRIJA POLITICIANULUI CORUPT Când vara e căldură mare O grijă are și-i firească: El de-o ajunge la „răcoare” Averea să nu se...topească. DOCTOR LA ȚARĂ Oamenii sunt mulțumiți Că au doctor nou la țară, Pot de-acuma liniștiți Asistați de el...să moară. PACIENTUL DUPĂ OPERAȚIE Acum că s-a întors acasă Se simte mult mai ușurel: Având el o tumoră scoasă, Dar și ceva... din portofel.
Angela Pistol REMEMBER LA O REMARCĂ Că-s luptător cu-adevărat încep să cred. Că pe cuvânt, Întreaga viaţă m-am luptat din greu cu... morile de vânt!
CONSECINŢĂ De felul cum ne-am fost născut accept geneza sfântă că omul e făcut din lut ...doar de-aia se frământă! Eugen Pop, Cluj-Napoca
Booklook nr. 50 pg. 21
PRIMUL VENIT * Cinzeci la sută din populaţie suferă de lipsa vitaminei D. D bani, D linişte, D atenţie, D sănătate, D locuinţă... (variantă). * Cel mai orb e cel care se face că nu vede. * Nu întotdeauna caracterul merge împreună cu erudiţia. * Onoarea e mai importantă decât onorurile (Liviu Antonesei). * Când îmbătrâneşti devii pentru unii invizibil. * Doamna a spus că are 40 de ani plus. Soţul ei a precizat că e singurul ei plus... * Parisul a fost oraşul luminilor. Dar o parte din lumini s-au stins. * Cât de jos se coboară unii şi cât de sus se coboară alţii ! * Frumoase lucruri face omul atunci când nu-i jigodie ( Vlad Nicolau). * Ce ne deranjează mai mult: birocraţia sau nepăsarea?! * Oamenii sunt răi mai ales dacă nu-s deştepţi. * Se întâmplă ca ultimul chemat să fie primul venit. * I-a spus doctorul că-i un tip pozitiv potrivit rezultatelor de la analiză. * A intrat în politică spre a schimba lumea în mai bine, numai că lumea l-a schimbat pe el în mai rău (Beatrice Vaisman). * Politician e unul care strigă, diplomat e unul care tace..! * Ne enervăm prea rapid şi ne calmăm prea încet. * Deşteptăciunea doar în combinaţie cu instruirea dă inteligenţă (Răzvan Teodorescu). * Indivizii, întâmplările şi anecdotele care se uită îşi merită soarta. * Nu numai istoria se repetă... Şi bâlbâiţii... * Unde se usucă rufele spălate în familie?
Dorel Schor
Desen de Nicolae Viziteu-NeVe
Booklook nr. 50 pg. 22
IN MEMORIAM STRADA Voi muri, precum se ştie, Dar ca fericit al sortii, Mulţumescu-ţi, primărie, Că am groapa-n fata porţii... PĂRINȚII Două vieți au investit În copilul lor iubit: După un bilanț atent – Fost-a primul faliment. ROMÂNUL Asta-i tragedia sa De o vreme flămânzit, Saltă ciutura să bea, Dar si apa... s-a scumpit.
MASA DEMNITARULUI Renunț la soarta mea de mâine Văzând că dă la un cățel M-aș prefera la dânsul câine Decât flămând…vecin cu el!
CHEMAREA PĂMÂNTULUI Daca dam mana cu mana Cu diaspora romana, Suntem, daca vrei sa crezi, Jumătate din chinezi...
SOȚIA Supărată m-a-ntrebat De ce vin acasă beat? I-am răspuns și eu năuc: E mai bine să mă duc?
UNUI PLAGIATOR Spun proverbul dinadins, Cred ca nu e învechit: Hotul care nu e prins E... epigramist cinstit.
ÎNȚELEPCIUNE Mi-a zis șeful:-N-are rost Să te contrazici c-un prost Multe sfaturi mi-a mai dat, Îl ascult, dar nu-l combat.
MĂRIA SA FEMEIA Uite-aşa cat sunt de mic I-am ajuns pan' la buric; De-as fi fost înalt, frumos, Ajungeam eu si mai jos...
GASTRONOMICĂ Soacră-mea când vine-acasă De departe i-aud vorba, Iar când ne-așezăm la masă Dânsa…ne acrește ciorba.
Marian Popescu, Cluj Napoca
SINCERITATE Sub cerul plin de curcubeie O altă dragoste nu am Şi tu eşti singura femeie Din viaţa mea. (Spunea Adam!)
NECUVIINŢA Pe al vieţii lung traseu Este o interferenţă Între lipsa de decenţă Şi surplusul de tupeu.
Mircea Ionescu-Quintus, Bucureşti
Booklook nr. 50 pg. 23
SENIOARA UMORULUI IEŞEAN
SFATURILE SOACREI Să-l menajez, ce vrea să-i fac, Chiar dacă ţipă eu să tac Si merele să i le rad, Altfel în ochii dânsei scad... Să-i ţin paltonul dacă pleacă, Să-i strecor supa că se-neacă. La unghii să îl controlez, Să-i pun batista, să-l stimez, Pantofii să îi lustruiesc, Să-i dovedesc cât îl iubesc; Să-i dau papucii imediat Când văd că s-a înapoiat, Să-i încălzesc haina de casă, Să-l aşez binişor la masă, Dacă îi cald să îi fac vânt, Să stau cu ochii în pământ Si să-l ascult neapărat Că mi-i bărbat! - Eu nu-ţi ies soacră din cuvânt: Ii dau papucii şi-i fac vânt! FLORIN PIERSIC Presa a cam exagerat, Scriind că-i inepuizabil, Căci la bilete-un domn amabil, Mi-a spus că s-a epuizat. LOVE STORY ÎN LGBT Văzându-i părul ondulat, S-a-ndrăgostit imediat De acea fată (sau băiat) Si a luat-o ... de bărbat.
PĂCATUL O tânără frumoasă si zglobie E dată de părinţii ei soţie Unui bătrân bogat; făcea negoţ, Dar nu-şi făcea menirea lui de soţ. El se culca odată cu găina, Asta-i era soţiei lui pricina. Ea auzise că la mânăstire Dă un călugăr sfat pentru iubire Şi se porni acolo-n luna mai Cu Ion ce-avea şaretă şi doi cai. Dar s-au oprit să stea într-o dumbravă Să dea atuncea cailor zăbavă. Au stat ei tolăniţi pe iarba grasă, Badea i-a dat ce nu avea acasă, Că dânsu-i tânăr, voinic si frumos Şi s-o ajute a fost bucuros. Apoi la mânăstire s-au oprit, Şi pe călugăr lesne l-au găsit. Dânsa s-a plâns că soţul e bătrân Şi pe deasupra mai este şi spân. Că dânsa-i ca o flacără curată Iar el, bărbatul, a lăsat-o fată… Călugărul îi spune că-i păcat Să se despartă de al ei bărbat. Să-l ducă la un medic, să-l trateze, De-un tratament să se intereseze. Să ia Viagra, sau alte reţete, Din când în când el poate să se-mbete. La urmă dânsul i-a mai dat un sfat, Să nu râvnească la un alt bărbat. - Dar ştiţi, părinte, c-am păcătuit Când eu acum cu badea am venit! Părintele-a promis c-o să se-nchine Ca să o ierte Dumnezeu şi-i bine Să-i dea o sută pentr-o lumânare Să o aprindă ca să-i dea iertare. Şi-a spus monahul: pentru aşa vină Să ardă lumânarea cât se-nchină! Iar el o să se roage pentru ea - Să-nşeli bărbatul e o vină grea! Dă-mi doar o sută lei pentru păcat, De ce tu două sute-ai achitat? - Păcatele, părinte, nu mă lasă Că tot cu badea mă întorc acasă!
Georgeta-Paula Dimitriu
Booklook nr. 50 pg. 24
FORŢE PROASPETE ÎN BOOKLOOK SOLICITARE DE PRIMIRE ÎN CENACLU La cererea mea, presupun, Nu vor fi mulţi cei ce se-opun: Unul, doi, sau una, două, Nu mai mult de-o sută nouă.
ŞEFULUI Sefu-i plin de directive, Idei şi iniţiative. Cu-aşa strateg muncim cu zel! (Dar mult mai bine, fără el). RĂZBUNARE Fiindc-acum salariul mi-l îngheaţă, Iar pensia o ia în râs pe mama, Eu mă răzbun, ameninţând pe faţă C-am să-i atac pe toţi ...cu epigrama. O PRELEGERE DESPRE SERVICIILE DE INTELLIGENCE Intr-o aulă decentă, Conferinţa-i excelentă, Prezentarea-i elocventă, Mă simt mai inteligentă!
TOPUL UMORIŞTILOR De cine oare râdem mereu? Un studiu a arătat cu greu Că-n astă lume, cel mai mult umor E-n gafele politicienilor. ŞEFULUI MEU Isteţ, deştept, de bună seamă Prinde esenţa imediat. I-am adresat o epigramă, Iar el, pe loc, m-a concediat. CONJUGALĂ Ea nu-şi poate ţine gura Când întrece el măsura Si arată că-i bărbat Bând atunci nemăsurat.
Cornelia-Livia Bejan
EPIGRAMIŞTI DIN VECHEA GARDĂ SCHENGEN – BRAND EUROPEAN Brand, citit pe româneşte, Cu toxina tare, parcă, Este clar – aruncător, Să ne ţină în „trecut”. În cel ce se nimereşte, Unii zic că-i o doctrină Cel mai fără ajutor. Reprodusă la răscruci, De-l citeşti pe englezeşte, Când e criză, ca să ţină Brand e marcă, este brend; La taifas, pe zăbăuci. Poate, cât vei zice peşte, Este-un spaţiu cu renume Am ajuns la diferend. Ce mulţi şefi a primenit... Este-un virus, se remarcă Noi ne consolăm cu glume Marca „Schengen” şi-i temut: Dacă nu l-am cucerit! Ioan Şiman, Baia Mare
Booklook nr. 50 pg. 25
PROFILURI „BOOKLOOK”-AȘE „PICTATE” DE VICTOR IOSIF
Cu scuzele de rigoare Că nimic nu-i nou sub soare, Materialul următor Încearcă, aleator, O trecere în revistă Fără a urma vreo listă, După cum mi-am amintit Ce-am citit și auzit De când la ALPI am venit. Cei ce nu s-or regăsi Mi-ar putea chiar mulțumi C-au scăpat de stângăcii, Omisiuni, incoerențe Și alte inadvertențe. Oricum, nu-s îngrijorat: Nefiind legitimat, Pentru mine, deocamdată, Răspunderea-i limitată! * În acord cu asistența, Începem cu o urare Distinselor doamne care Ne încântă cu prezența Și cu spiritul estetic Chiar și-n cazul ipotetic! De-aş fi fost îndrituit Să fac o evaluare Consemnând pe fiecare Dintre ele, explicit, Recunosc, n-am îndrăznit. Nu mă judecați greșit, Nu-i nicio discriminare, Doar instinct de apărare. * Îndată ce-a trecut anul, Vine domnul Bălăceanu Să ne spovedim pe rând: Ce-am făcut? Ce-avem de gând?
El citind fără mânie Ce-am scris noi, ne tot îmbie Cu recurs la ironie, Să nu plutim în derivă, Să fim cu inițiativă, Cum recomandau stupid „Tovarăși” de la partid, Punând intelectualii Mai prejos decât hamalii, Fiindcă numai cu spinarea S-ar produce plusvaloarea. Și dacă altcineva Despre noi ar întreba La ALPI cum mai trăim, Să răspundem unanim: Noi muncim și când gândim! * Redutabil orator, Distins interlocutor, Prezidând acest sobor Cu francheță și umor, Poartă grija tuturor; Conectat la poezie, Proză și dramaturgie, Cu opinii pertinente Și poante inteligente, Carismatic și atent Pare un profil decent. Totuși să-i găsim ceva: Nu bârfește! Evrika! După mintea mea socot, Revăzând întreg scenariul, Nu-i chiar un portret robot, Dar restrânge arbitrarul. Dumneavoastră, în tot cazul, Recunoașteți personajul. * Abordând fără emfază Miturile primordiale, Domnul Deutsch reiterează Dileme existențiale. Zvonuri, basme orientale Și reflecții personale. Le-a transpus, fără regrete, În rondeluri și sonete Fascinante și cochete.
Booklook nr. 50 pg. 26
Domnul Haivas, cum se știe, E expert în prozodie. L-am citit, să-i cat pricină... N-am găsit nicio terțină Sau catren inadecvat; Dar nu m-am descurajat... Pentru cei ce trec prin filtru Funcționează ca arbitru; Dacă textul nu-i caduc, Te poate băga-n „Booklook”Mi s-a întâmplat și mie, Debutant fără simbrie. * Bard sensibil, rafinat, Și reporter reputat, Zeci de titluri a lansat. Eu, ca nuca în perete, Într-o zi l-am întrebat: „Pentru Opere complete Ce-ar mai fi de editat?” Peste-o lună, nu știu cum, A ieșit c-un alt volum. * Când declamă poezie, Recurge la actorie; Pe scenă joacă patetic Și e aclamat frenetic La ocazii speciale, Cu final apoteotic, Ce au devenit virale În registrul... anecdotic. Cu doamnele e gentil: În orice împrejurare, Încântându-le subtil Cu un zâmbet și o floare. Totuși n-aș recomanda Să-ncercați a-l tachina. * Amendând viața profană, Domnul Larco e atent La „Comedia umană”. De ai alte variante Nu te hazarda cu poante Să-l provoci... Bagă de seamă, Că-i spontan la epigramă Și o face cu talent.
Despre domnul Cotlarciuc Am mai spus, vizând un unchi, Că așchia – alias nepotul –, Nu sare mult de la trunchi. Evocând din vremuri sfinte Iconarul de cuvinte, Titlul sugestiv învie Cu adieri de poezie Și-mpliniri retorice, Momente istorice. * Domnul Hodaș vede-n toate Ce se-ascunde sub obroc; La lumină când le scoate „Filosofice” din stoc, Sprijinindu-se pe coate, Se oprește timpu-n loc. * Versurile lui Mănuță Respiră sinceritate, Tonuri calde, muzicale Și imagini pastelate, Revărsări de idealuri Rătăcite și uitate Și căderi din constelații Printre spații întinate: Toată drama vârstei noastre, Fără alte aspirații, Reverii patriarhale Și nostalgice vibrații. În recenzii și prefețe, Despre mulți și-a spus părerea, Unii-au vrut ca să-i răsfețe, Dar nu li s-a-mplinit și vrerea. * Citând din domnul Mănuță, Mă declar în armonie Când despre Diacon scrie: „Sacerdot al omeniei Cu vocația prieteniei”. Aș adăuga în pripă Că mai face și risipă: Implicat și optimist E modelul altruist, Cu proiecte culturale Și iluzii naționale.
Booklook nr. 50 pg. 27
Consultând periodice Și înscrisuri gotice Din negura veacului Se simte în largul lui. Dacă vrei să-l scoți din fire - Ceea ce nu te îndemn -, Poți s-o faci cu barbarisme În limbajul cel de lemn. * Emil Gnatenco rescrie În limbaj de actorie, Cu patos și cu accente Scenarii preexistente, Stârnind emoții latente. * Cu subiect de epigramă Recurent, despre o damă, Domnul Ungurașu-ncearcă Să ne facă loc în barcă Cu Femeia cea din Arcă. Dacă ea obiecții n-are, Suntem gata de-mbarcare. * Moldovean hâtru-i Munteanu Când se-apucă să ne-nvețe Cu fabule și povețe Cum să ne ferim tot anul De cei ce ne fură banul. * Dictonul latin ce spune Că doar ce e scris rămâne A fost lipsit de viziune, Din moment ce tot și toate Prin imagini sunt filtrate Astăzi, la televiziune. Cu-acest instrument minune, Fără false modestii, Vine domnul Pintilii. * Consumații tonice, Situații comice, Opinii politice, Motivații bahice Și alte considerații Despre fiii astei nații „Înțărcați cu vin din cramă”,
Domnul Ivas le reclamă În termeni de epigramă. * Mihai Ticu Constantin Nu degustă orice vin, Doar pe cel de la Cotnari Stimulat de lăutari; Să încerce, i-aș propune, Și cu țuica cea de prune. * Vezi cum unii, din senin, În discursuri se întrec, Alții doar înghit în sec Visând un pahar cu vin; Și de luni și ani în șir Duminica-n sărbătoare Se-ngrijește de licoare Generosul domn Profir. * Despre alții-am scris un pic, Despre mine mai nimic... Dar mai așteptați puțin Să mai cresc, și-o să revin. Prof. Victor Iosif
Membrii A.L.P.I. încondeiaţi de dragul nostru coleg îi mulţumesc pentru „portrete” şi se vor strădui să-l „zugrăvească” şi ei la rândul lor
Booklook nr. 50 pg. 28
NICI IOAN HODAŞ NU SE LASĂ… TOT PROFESOR! Nulități monumentale Devin genii ancestrale; Mutre de umor absente, Devin munte de talente Și nici unul nu-i scăpat Să nu fie periat. Au desigur legea lor Ca să iasă în decor. CE-MI PLACE LA A.L.P.I. … E la ALPI o treabă bună Şi simţim, cum împreună Bun ceva de se petrece, Altfel parcă timpul trece; Când faci totul cu plăcere Viața curge-n alte sfere. Printre cei legitimați De mulţi ani, printre confrați, Eu în loc să-mbătrânesc, Simt lunar că-ntineresc… Fiindcă-atunci mă bărbieresc. Că la ALPI ‒ o spun deschis ‒ Totul curge cu dichis. Aici, sala de lectură, Ca și-n cer, are-o structură: Îngeri sunt mediatori Între zei și muritori, Peste îngeri, heruvimii Duc umorul bun mulțimii, Iar în fruntea tuturor E-un arhanghel comandor. Când sosim, cu-aplecături, Zâmbete și pupături, Le-a trecut la toți mânia, Ura și cu dușmănia. Le ia poza măreția Și dă haru’ lui Mesia, După care-ndreptățiții, Aureolații minții, Fac bilanțul lunii scurse, Dar la ALPI îmi place mult Laudele să le-ascult: Cu substraturi multe-ascunse.
La ALPI vine cine vrea De-o putea, ori nu, crea, Că să-nalțe și să crească Obștea scriitoricească. Șefii grei, în prima fază, Capul zici că le retează, Iar în spate au feline Còpii după Josephine, Care știu s-atace clipa Mai ceva decât Xantipa. Boși vorbesc neîncetat, Ceilalți, timp limitat, Dacă nu sunt blânzi ca mielul, Ii taxează clopoțelul. ALPI e pentru orişicare Rampă iute de lansare: Tipi ce au în cap scaieți, Peste noapte-ajung poeți; Tinerii cu inocență, Avangardă la regență; Cei oribili de la start, Genii de necontestat; Care-s cu senilitate, Cresc în personalitate; O solistă țipătoare, Brusc e o privighetoare; Șefă la un grup anume, Poetesă cu volume Și plecări în larga lume; De citești silabisit, Scriitor ajungi, vestit; De ești tip pupindosist, Ești deja epigramist; De faci o mâzgălitură, Ești maestru în pictură;
Booklook nr. 50 pg. 29
Ai figură de basist, Ajungi caricaturist. Ce-mi mai place la confrați, E că unii-s abonați La concursuri, festivaluri Care se succed în valuri. De trimit sau nu umor, Premiile-s ale lor Parafate, scrise-n tuș, Înainte de concurs. Şi-alţii ce nu fac prezență, Premii au, de excelență. Ce admir enorm la ALPI ‒ Și de asta nu încapi Căci e ordinea firească ‒ Grila scriitoricească Ce-i impusă la pigmei, De la neînvinșii zmei. În reviste și ziare N-apari fără cenzurare, Fără viză de-aprobare De la bosul cel mai mare. S-apari fără niciun truc În revista cu „Booklook”, Te purică, selectează, Scriitori de mare vază; „Epigrama zilei” are O cenzură de valoare, Ce-o impune și-o semnează
O persoană cu emfază; „MCR”-ul, cui să-i spui, Ce mai e pe capul lui; Stelele umorului Prezidate-s din Vaslui, De un doctor cu venin, Jale aducând și chin, Când selecții fac tot anu’ La concursul „Topârceanu”. Devenit-a legendar Şi-un dosar pentru „Cotnar”. „Vocea Ta” nici nu se-aude În Germania, de unde Zboară peste alte țări, De nu are aprobări, De nu e analizată Ca să fie publicată, De un jurnalist versat Și cu har de Domnul dat. Un locșor la ALPI, aparte, Este scrierea de carte Cu lucrări fenomenale Și lansări săptămânale. La scris cărți toți se grăbesc: Ei plătesc, ei le citesc. Multe-aș vrea ca să mai spun, Dar se va găsi vreun pumn Să-mi înfunde gura spartă, Fiindcă astăzi se cam poartă.
Ioan Hodaş DIN VÂLCEA HAIDUCILOR REALITATEA ROMÂNEASCĂ Azi în țara-n care greul Legilor îl fac penalii, Ai să vezi uimit că leul E complice cu șacalii. APROPO DE "JOS GUVERNUL!" Sloganul ăsta vechi, eternul, Să nu-l aud, precum am spus, La ce să răsturnaţi Guvernul Când toate sunt cu fundu-n sus!?
LA VOT Împiedicându-mă de-o treaptă, Mi-am pus în ipsos mâna dreaptă Şi, neslujindu-mă, nătânga, În turul doi, votai cu… stânga. REGRETE TÂRZII Acum când viaţa mi s-a scurs, În cimitir iau locu-n fine. Păcat că nu s-a dat concurs, Erau... destui mai "buni" ca mine.
Booklook nr. 50 pg. 30
Nichi Ursei, Rm. Vâlcea
09.03.2019 Primăvara artiştilor. O întâlnire de suflet în sala mare a restaurantului Moldova din Iaşi. A.L.P.I. împreună cu Liga Scriitorilor, filiala Iaşi, dar şi Asociaţia Artiştilor Plastici şi-au reunit forţele şi au organizat un frumos eveniment la începutul acestei primăveri. În fotografie, echipa A.L.P.I. în recital condusă de seniorii Asociaţiei: dna. Georgeta Paula Dimitriu şi dl. Eugen Deutsch. Foto Cornelia Livia Bejan
10.03.2019 Sala de lectură a B.J. Gheorghe Asachi Iaşi. Şedinţa primăverii a adus nu numai bucuria succeselor din luna precedentă ci şi noile planuri de activitate ale Asociaţiei pentru perioada viitoare. Foto Dan Teodorescu
Amfiteatrul Casei Corpului Didactic, Iaşi. O parte a grupului membrilor A.L.P.I. care au participat la lansarea volumului: "101 vasluieni pentru 100 de ani - Valori identitare vasluiene: Semnal spiritual la Centenar" al distinsului nostru coleg prof. dr. Dumitru V. Marin. Foto Dan Teodorescu
14.03.2019
15.03.2019 Amfiteatrul Centrului Cultural Mihai Ursachi din Iaşi. Lansarea volumului: Nada râsului scris de colegul nostru domnul Vasile Larco a prilejuit o minunată întâlnire a două filiale scriitoriceşti, cea din Iaşi cu cea din Bacău. Un succes! Foto Rodica Rodean
17.03.2019 Sinagoga Merarilor, Iaşi. Amintirile despre marele actor Saul Taişler ne-au adunat în această dimineaţă de primăvară. Ca de obicei membrii A.L.P.I. au participat cu un mic recital de epigrame ale acestui neuitat actor ieşean. Foto Dan Teodorescu
16.03.2019 Muzeul Municipal Iaşi. Ciclul de evenimente culturale: Amiezi Bucovinene. În această zi colegii noştri originari din Bucovina au prezentat două lucrări impresionante: Enciclopedia Bucovinei şi Termeni păstoreşti în limba română. Evenimentul a fost moderat de Vasile Diacon, membru A.L.P.I. Au participat şi alţi membri ai Asociaţiei. Foto Dan Teodorescu
25.03.2019 Buna noastră prietenă şi colegă A.L.P.I, Ionela van Rees Zota a fost invitată de primarul Iaşului, domnul Mihai Chirica, pentru discuţii referitoare la susţinerea ei ca europarlamentar. Aici domnul primar se delectează cu lectura publicaţiei Vocea Ta care se difuzează în Germania, Anglia, Elveţia, Austria, Belgia şi Olanda, fiind cea mai apreciată publicaţie de limbă română din vestul Europei. Ne mândrim cu faptul că este condusă încă de la apariţie de prietena noastră Ionela van Rees Zota. Foto Dan Teodorescu
30.03.2019 Amfiteatrul Casei de cultură Mihai Ursachi din Iași. Lansarea volumului: Nuanțele iubirii al colegei și prietenei noastre Doina Toma, a prilejuit o întâlnire de suflet a membrilor A.L.P.I. cu o mulțime de iubitori ai frumosului exprimat prin cuvântul scris. Foto Rodica Rodean
31.03.2019 Sala de spectacole a Cercului Militar Iaşi. Vernisaj de pictură plus lansări de carte. Eveniment moderat de colega noastră Corina Matei Gherman la care membrii A.L.P.I. şi-au adus contribuţia cu un recital de poezie şi epigrame. Foto Dan Teodorescu
06.04.2019 Casa Cărţii din Iaşi, sala de protocol. Colegul şi prietenul nostru Constantin Mihai-Ticu şia lansat volumele: Filosofii de curte şi Scutiri de vamă. Un eveniment minunat la care membrii A.L.P.I. au contribuit cu un frumos recital de poezii şi epigrame, dar şi cu o prezentare de excepţie a acestor volume. Foto Ion Vârlan
22.03.2019 Sala de spectacole a Clubului CFR-Iaşi. Piesa Protecţia animalelor scrisă regizată şi jucată de membri ai A.L.P.I. şi cenaclul George Topârceanu a cucerit din nou publicul amator de teatru, cel care a răsplătit jocul actorilor cu îndelungate aplauze. Foto George Marici
14.04.2019 Şedinţa lunară a Asociaţiei a avut ca punct culminant sărbătorirea colegei noastre, doamna doctor Georgeta Paula Dimitriu, care în această lună împlineşte frumoasa vârstă de nouă zeci de ani. Ceea ce nu a împiedicat-o să ne ofere un frumos recital de epigramă. Foto Elena Mândru
19-21. 04. Întâlnirea umoriștilor - Brăila 2019 a ajuns și în curtea Casei de cultură. Organizatorii, Mihai Frunză şi Alexandru Hanganu (cu cravată!!) sunt, ca de obicei, înconjuraţi de muze şi muzi. Foto Lucian Mănăilescu
Bârlad 21.04.2019 Mulţi membri A.L.P.I. au participat la deosebit de plăcuta întâlnire cu domnul general Dumitru Prunariu, singurul cosmonaut român, un om deosebit cu care ne mândrim. Foto Ioan Vârlan
IN MEMORIAM GHEORGHE BEJENARU
Un grafician caricaturist cu forţă în linia şi ideea desenului, membru al Academiei Libere Păstorel Iaşi.
ECCE FABULA PISICA O pisică vagaboandă, Spune către un motan, Caută-mă pe sub coadă, Vreau să fac cu tine plan. Fin, acesta părând prost, Spune: nu fi supărată, Eu învăț să am un rost, Nu doresc să devin tată. CĂCĂREAZĂ În soarele fierbinte de amiază, O oaie a făcut o căcărează, Două furnici necunoscând pricina, Privesc la căcăreaza cât măslina. Vezi tu, şopteşte una la cealaltă, Oaia în felul ei este galantă, Tratează pe furnici la fel ca fraţii, Din ce-a mâncat oferă şi la alţii. Aşa se-ntâmplă mai mereu în lume, Cei mari, de vază şi sonori ca nume, Privind în jur cu ochi care sfidează, Oferă celor mici o căcărează. CARACTER O iapă-n caracter ciufută Tot căuta un superstar, Un cal cu stare, cu valută, Să fie-n voce armăsar. Nu i-a plăcut căluţul blând Care trăgea din greu căruţa, S-a strecurat uşor din rând, Cu gând să schimbe teleguţa. Şi soarta chiar i-a oferit Un trai la care nu faci nas, Dar şi aici s-a plictisit, Căci ea tot iapă a rămas.
Eşti un bleg de când te ştiu, Se cam dă mâța nervoasă Şi deja este târziu, Să mă poţi lăsa borţoasă. Cântărit să treacă hopul, Ea fiind delicatesă, A făcut cu altul jocul, Cât s-a oferit prinţesă. Acum chiar că e borţoasă, Dar nu este lămurită, Că uitată şi retrasă, Nu mai poate fi ispită. Şi din rolul de pisică, Care îşi dădea talente, Ea acum este mămică, Fără drept la stimulente. Morala Coada de o ţii în sus, Prinde bine de zăvor, Nu te oferi expus, În plăceri ce intim dor, Ca apoi, nemăritată, Trist în rolul de pisică, De nu amăgești un tată, Tu oricum devii mămică. Mihai Constantin-Ticu
Booklook nr. 50 pg. 31
Experiment: În acest număr continuăm abordarea foiletonului. Vom vedea pe parcurs ce succes are. Redacţia. CROANCELE II Câteva zile, Jenica i-a urmărit pe toți locatarii, atentă la vreun posibil bandaj la ochi, apoi n-a mai rezistat și a destăinuit croancelor totul. Și-ntr-o seară s-a luat curentul. Pe întuneric, madam Sima s-a lovit exact la un ochi, într-o conductă de gaz, urcând scările spre etajul al IV-lea. A doua zi, când au văzut-o cu bandaj la ochi, croacele s-au împrăștiat, părăsind-o în fața băncilor și ulterior stând departe de ea. Izolând-o. O vreme, madam Sima a mai putut fi văzută în compania unei babornițe dintr-un bloc apropiat, bând cafea pe o bordură, apoi s-a mutat și discuțiile croancelor pe temă s-au atenuat. Imediat a urmat și partea a doua a poveștii: fiica scriitorului a adus odată, de la școală, un pisoi negru și l-a ascuns în camera ei; atât a miorlăit ăla a jale că începuse să facă „craaaa” - nu „miau”. Într-o zi, scriitorul a auzit zgomotul și-a purces să caute cioara prin apartament. Până la urmă a aflat despre ce e vorba, dar cum să-i arunce mâțul fetei? I-a pus nume „Trișpe”, că era prea lung „Vineri, trișpe” și l-a adoptat. Acesta a trecut de la băut lapte la mâncat altfel de mâncare, s-a obișnuit cu noua familie și a început să crească, cum fac mâții. Ideea vrăjilor a alimentat boscorodeala croancelor multă vreme, până când scriitorul a coborât dintr-un taxi și s-a oprit exact între băncile ticsite. A ridicat privirea spre etajul unu, urmărit de o sumedenie de ochișori curioși. - Trișpe! a spus scurt, șoptit. - Craaaaaaau! s-a auzit din fereastra în care stătea tolănit mâțul. Croancele au luat-o la sănătoasa, risipindu-se care-ncotro și de atunci nu s-a mai discutat de „vrăjitor” care, iată, și-a luat o lighioană neagră și i-a pus nume „13”, să-i iasă descântecele ca la carte, că poate și-a adus-o din Maramureș. Trece-o țață. Asta-i altă specie, nu se ridică la rang de croancă. Nu-i în stare și de discuții „mai selecte”. Însoţită de ţaţ, merge să-şi ia medicamente. O doare capul. „De la căldura asta, făi doamnă!”, „Chiar?”, „Daaa! A anunţat la televizor!”, „Când, că n-am văzut”, „La ştirile de la ora şaişpe!”, „Da’ mai e farmacia din colţ?”, “Nuuu, făi doamnă, dute la aia de la dig că-i deschisă”, “Şi câinele îl mai ai?”, “Nu, făi doamnă, fata, fata”, “A, da, că era căţea”, “Hă, hă, hă - uite prostu’ cum s-a dus - Marceleeee! - hai-bă-napoi-că-sa-nchis-acolo-mergem-la-dig! - uite prostu’ cum se uită”, „Hai, făi-doamnă, că ai stat cu el din interes!”, „Da’ ce, tu nu tot din interes stai?”, „Ba da, văzuşi la televizor ăla cu „Noră pentru mama”?, că de mi-ar face fata mea aşa ceva...”, „Vine Marcel, pa şi pusi, ai grijă de fată, dă-o de purici că vara se ia repede”, „Făi-doamnă, ştiu eu cu ce s-o dau!” Şi-apoi hohotele deşănţate ale croancelor rămase pe bănci. Meliţând continuu despre ceva doamnă Popa, care şi-a ales pe unul „mai urât decât Columbeanu, săraca fată!” - Mă bate bărbatul! spuse dintr-o suflare Cinga, oprindu-se între cele două bănci. Și o luă repede din loc. - Oauăliooooooooooo! țipă croanca Cuța. - Iiiiiiiiiiiiiiiii! o secondă Frișca, trezită din moțăială. În ușa scării apăru pentru câteva secunde capul tuciuriu, tuns la zero, al „criminalului”, care apoi se retrase speriat. În spațiul eliberat năvăli pachidermul de Jenica urlând: - Miiiiiiiițaaaaaaaaaaaaaaa!
Booklook nr. 50 pg. 32
- Ău, scânci din colțul străzii Cinga, nehotărându-se în care parte s-o ia. - Ce bijboacă are și ăsta, comentă ca pentru sine croanca-șefă. Dezbaterea dură mult căci se adunară și alte „mamăi” la sfat, așteptând-o pe Cinga; aceasta veni cu o mutră spășită, însoțită de un echipaj de poliție. După o vreme, bărbatul părăsi apartamentul calmat dar nu se abținu să nu le arunce croancelor: - Scroafelor! - Bilborocule! reacționă pe loc croanca-șefă. În acel moment își făcu apariția pensionarul nea Ghiță: - Ce-o fi ăla? - Ce te interesează pe tine? se oțărî croanca-șefă. Apoi, văzând că pleacă, pentru celelalte: - Ce tot vrea și zgrăbunțul ăsta? Pensionarul era micuț și durduliu, poate de aia fu blagoslovit cu „zgrăbunț”. Dar acolo se desfășura un eveniment important, că venise și poliția, întrerupându-le cotidiana cotcodăceală, ce se tot băga în seamă cheliosul de zgrăbunț? Acesta reveni cu o conservă de carne și zise: - Că tu nici caluna cestina nu știi ce e, și intră în bloc. - Zgrăbunț prost, bine că știi tu! trânti în urma lui croanca-șefă. - Dar oare ce-o fi? întrebă cu timiditate o croancă grasă. - Lasă că-l întreb pe nepotu-meu, că-i student la anatomie, interveni anevoie o baborniță nădușită. - Și eu îl întreb pe scriitor, spuse croanca-șefă cu aplomb și se ridică de pe bancă, dând de înțeles în acest fel că e vremea să se retragă toată gloata până după masă. Întâlnirea dintre scriitor și pensionarul nea Ghiță trebuia musai să aibă loc, așa că într-o zi, cel de-al doilea îi bătu la ușă, întinzându-i o hârtie: - V-a căzut când ați coborât din mașină. - Da, e o senzație de când m-am întors de la Pitești, de la doctor, îl lămuri scriitorul, aruncându-i o privire fugitivă. - Am citit-o și eu, prinse curaj pensionarul. De mai multe ori. O știu pe de rost. Așa-i că-i poezie? Și spuse fuguța: Când plopii sunt galbeni și fânu-i cosit O roată de moară se-aude în noi Un drum cât o viață de mers ostenit Ne-alătură sieși – estetic convoi După un moment de reculegere, continuă: - Și eu scriu poezii. Am motiv. - Intrați înăuntru, se opri scriitorul lângă frigider. Puse pe masa bucătăriei două beri și-și aprinse o țigară: - Ce poezii scrieți, cu rimă sau fără? - Cu rimă, mai clasice, se dezvinovăți parcă, pensionarul. Despre croance. - Despre ce? - Despre croance. Astea care melițează toată ziua sub geam. Chiar, nu vă deranjează? - Așa-i, n-avem ce le face, că-s pe domeniul public. În alte țări, alea dezvoltate, cred că au stabilimente speciale pentru astfel de adunări, că și acolo trebuie să fie croance. Sau nu? La noi, Ceaușescu le-a pus bănci în fața blocurilor și-așa a rezolvat problema.
Ştefan Doru Dăncuş
Booklook nr. 50 pg. 33
O NOAPTE… FURTUNOASĂ. ÎNCURCĂTURI NOCTURNE Jupânu-n rond când a plecat, M-am transportat la Veta-acasă; Ce a urmat, ce s-a-ntâmplat? A fost o noapte furtunoasă!
TEATRU După-o noapte furtunoasă, Când venii în zori acasă, M-aşteptă în prag nevasta Şi-am văzut atunci... Năpasta!
Eugen Pop
Viorel Frîncu METEOROLOGIE CONJUGALĂ Pe cerul sumbru-al căsniciei, Când vezi că fulgeră şi tună, E-acutul ţipăt al soţiei Ce prevesteşte iar furtună!
AFORISM Din zori în noapte, tot o apă - Şi-n şirul zilelor la felAleargă omul către groapă De iese sufletul din el!
Nicolae Ghiţescu
Mihai Haivas ALERTĂ METEO Norii negri se adună Şi se-agită tot mai tare, E cod roşu de furtună: Bate vântu-n buzunare!
UNUI COLEG El scrie prost, însă îl laud; De ce aş fi cu dânsul crud? Prefer o noapte să-l aplaud, Decât o strofă să-i aud!
Cincinat Pavelescu PARADOX Odihnind, chiar azi îmi pun O-ntrebare-n ziua şaptea: "Dacă noaptea-i sfetnic bun, Cum de unii-s proşti ca noaptea?"
Liviu Sergiu Manolache DE ZIUA MONDIALĂ A RÂSULUI Supoziţii multe îs Despre "viaţa în furtună", Dar cei ce-au murit de râs, Au murit de moarte bună!
Laurian Ionică JUNILOR CORUPŢI La minte, nu destul de copţi, Ai noştri tineri de bani gata Petrec prin cluburi albe nopţi, Pe banii negri, de la tata.
Stelică Romaniuc SOŢIE ŞI AMANTĂ După cum am constatat Sunt ca liniştea-n furtună: Mieluşele separat, Şi leoaice împreună.
Ica Ungureanu UNUI FANTE VITEZOMAN Zboară noaptea pe artere Parcă îi lipseşte-o doagă, Cu atâţia cai putere Şi în dreapta cu-o mârţoagă!
Constantin Tone SIMILITUDINE Căsnicia mea, se pare, E ca vremea schimbătoare: Într-o clipă-i vreme bună Şi de-odată-i şi furtună.
Ion Moraru
Booklook nr. 50 pg. 34
Eugen Pop
LANSATORUL DE… RONDELURI LANSATORUL DE… POEME Lansam poemele spre nouri, Prin îndrăzneţele-mi tonouri, Spre a stârni ceva ecouri Grupate-n vesele tablouri.
CÂND ÎNFLORESC VISURILE Seminţe de visuri ţâşnesc dintr-o floare Ce-şi face isteaţă aripi din petale Ca astfel să poată spre-nalturi să zboare Şi să răspândească parfumuri astrale.
Iar cum doream s-ofer cadouri Din zestrea vechilor “stilouri”. Lansam poemele spre nouri, Prin îndrăzneţele-mi tonouri.
Subtile, uşoare, dar scânteietoare, Dorind ca spre ceruri să-şi afle o cale, Seminţe de visuri ţâşnesc dintr-o floare, Ce-şi face isteaţă aripi din petale.
Servind metafore-n lingouri, Cu versuri pline de-apropouri, Şi poante demne de tangouri Ce atacau prin apropouri,
Abile, voioase şi seducătoare, Sperând că nu sunt nicidecum ireale, Frumoase de parc-ar fi rupte din soare, Pornind în viteză spre căi siderale,
Lansam poemele spre nouri.
Seminţe de visuri ţâşnesc dintr-o floare.
RONDELUL “TEZAURULUI” Tezaurul umorului modern, Râzând c-un ochi în timp ce-al II-lea plânge, Arată un devotament “patern” Când poante şi idei, cu grijă, strânge.
CALEIDOSCOP Imagini prinse-n file de mătase, Noian de gânduri ce râvnesc la stele, Timide, uneori misterioase, Ecouri agăţate de nacele;
Având alături spiritul etern, Noi ştim că orişice oprelişti frânge Tezaurul umorului modern, Râzând c-un ochi în timp ce-al II-lea plânge.
Romantice iluzii firoscoase, Cetăţi de vis şi magice castele: Imagini prinse-n file de mătase, Noian de gânduri ce râvnesc la stele.
Bravând un orizont aproape tern Ritmat de “lipitori” ce tot sug sânge, Ar vrea să scoată lumea din “infern” Dând peste cap ameninţări nătânge
Torente de emoţii fastuoase, Umorul ataşat de mici şrapnele, Regrete, împliniri simandicoase, Aduc cu ele, niţeluş rebele,
Tezaurul umorului modern.
Imagini prinse-n file de mătase.
LITERATURA… LA 4 ACE! POET MODERN Chiar bobul strugurelui acru L-ar face vin, nimic nu-i scapă, Căci nu se-apropie de apă Ca să nu-i stingă… Focul Sacru.
EPITAF Zace-aici, în patru scânduri, Schingiuita-n zeci de rânduri De moderna poezie, Azi, hulita prozodie.
Eugen Deutsch
Booklook nr. 50 pg. 35
POEME „FABULOASE” BIBLICĂ Un şarpe cu talent de-afacerist S-a dus la pomul lăudat cu sacul Şi l-a umplut, cât i-a permis copacul, Din Raiul, declarat ecologist.
FURNICA ŞI GREIERELE Respins cu hotărâre de furnică, Dorind să-şi schimbe soarta, greieraşul Porni să cucerească-n zbor oraşul, Cântând manele, demn şi fără frică.
Vânzându-şi marfa, şi-aşteptând pitacul, Văzu c-avea şi-un fruct exclusivist, Oprit de la vânzare; foarte trist, Îl dete Evei, neştiind că dracul
Ajuns vedetă (-n duo cu cosaşul), Aplaudat chiar şi de turturică, Îşi înălţă o vilă c-o amică, Spre-a-şi etala, cam prea semeţ, panaşul.
Îşi cam băgase coada, iar Adam [Şi Eva!] l-au gustat – şi, pedepsiţi Conform cu prea teribilul program Ce i-a adus rapid într-un impas – Cei doi au fost din Eden izgoniţi… Dar şarpele, se pare, a rămas!! Morala: De multe ori cei păcăliţi Ajung - chiar inocenţi - la apă; În schimb, chiar dacă sunt găsiţi, Adevăraţii autori (vai!) scapă!!
Aflând de-acest succes printr-un expert, Furnica a-ncercat, cu viclenie, Să-i ceară invitaţii la concert. Deci, cu „mărinimie”, noul star I-a dat doar un bilet la galerie… La cea săpată-n vechiul furnicar! Morala: De n-ai fost bun cu cel ce-i la strâmtoare Nu aştepta bilete de favoare!
Eugen Deutsch FABULE… LA 4 ACE FABULA Fabula e o poveste Cu maimuţe şi dihori, Cu stejari şi cu tempeste, Cu măgari şi... autori.
FABULA E un loc de tatonare Între păsări, căprioare, Plante, muşte sau măgari, Oameni mici şi oameni mari.
Aurelian Păunescu FABULA E o poveste, limpede ca apa, Ce în domeniul etic ne dă tonul; Nu "bate şaua să priceapă iapa" Ci bate iapa să priceapă omul!
Sorin George Vidoe Unui fabulist Că dobitoacele vorbesc, Din zeci de fabule o ştiu; Dar e destul să te citesc, Să văd îndată că şi scriu!
Virgiliu Şchiopescu
Booklook nr. 50 pg. 36
Ştefan Ivanovici-Terenţiu
UN LEU NĂSCUT IN ZODIA POEZIEI… DECIZIE ÎN DOI (mosamat) Ideile vor deveni şi fapte Când toate vor rodi şi vor fi coapte, Când iarba rumegată va fi lapte Iar ugerul mai plin. În ţeastă la etaj mai am un creier Şi doar prin neuronii lui cutreier Pe unde cântă uneori un greier Probabil clandestin. Eu ştiu că n-o să tac nicicând din gură Cântând mereu o altă partitură Chiar de mai scap şi câte-o-njurătură, Că-i greu să mă abţin. Vrem rimele în lume să rămână Măcar ceva mai mult de-o săptămână; Dar cum să-i cred pe cei ce le îngână Mai mult sau mai puţin! Eternitatea-i încă posesivă, M-aşteaptă-n sânul ei că-i milostivă; Din fericire ştiu că e fictivă La ce să mă închin? Chiar clipele-adunate împreună Vor încerca tot timpul să îmi spună Că anii viitori la uşă sună Exact ca un destin. Dar ei nu ştiu că nu voi fi acasă Că de vecia lor nu prea îmi pasă Căci clipa de acum e mai frumoasă Aşa cum ştiu! Amin!
BASM (supergazel) Privind spre viaţă prin lentilă Observ cât este de fragilă Şi seamănă a neputinţă Când epoca e prea ostilă; Aşa e orişice fiinţă Chiar de e om sau e reptilă; Când stau cu gândul în şedinţă Voi atunci cuprins de milă. Nu-mi va ajunge o căinţă, Puterea mea ar fi servilă, Şi totuşi am şi o dorinţă: Să am o sete ca… Setilă Şi să privesc din locuinţă Doar cu privirea lui… Ochilă; La urmă am o suferinţă Când rima nu e prea abilă Dr-aceea am o preferinţă: Să cred în basme cu ştiinţă! DĂRNICIE Eu nu ştiu când şi nu ştiu cum Îmi voi alege un alt drum Pe care să-l parcurg doar eu Dar şi pe alţii să-i îndrum; De fapt eu nu sunt chiar ateu, Nici doar mai altfel, mai altcum, Fiindcă am şi eu un zeu Pe care îl admir şi-acum Căci sunt şi Gheorghe dar şi LEU Deşi ca mine sunt duium; Cum n-am ajuns un corifeu Vă dau gazelul drept trofeu!
ARE ŞI A EPIGRAMEI! TIMPUL O fată când vedeai odinioară, Simţeai că ai un foc la inimioară. Azi simţi la fel, fără-ndoială, Dar ştii că e... angină pectorală!
UMILINŢĂ Copacii se înclină la pământ, Cu fruntea coborâtă la picioare, Bătuţi de ploi, forţaţi de vânt... Noi n-avem nici această motivare!
Gheorghe Leu
Booklook nr. 50 pg. 37
POEZIA E DE GENUL FEMININ CEL DIN URMĂ VIS O visul meu cel mai slăvit, Frumos şi cel din urma, Aşa cum dulce te-ai ivit Te stinge şi te curma. Căci e demult de când am pus Inimii mele pază, Şi-i mult mai mult de când i-am spus Iubirii să nu crează. Şi prea târziu să mai aprind A dragostei făclie, Şi-n mintea mea să mai cuprind O dulce nebunie. Destul c-o clipă l-am iubit, Şi-o clipă i-am dus dorul, Te stinge vis cum te-ai ivit Stingându-mi şi amorul.
Veronica Micle CÂND CEL IUBIT Când cel iubit departe plecase, toate s-au retras în liniştea lor, numai vremea nefolositoare rămase și numele-n suflet, sonor. Moartea veni atât de simplu, tăcut. Mâinile care nu puteau cuprinde-au zăcut, puse una lângă alta, cum sunt uneori anume aşezate unelte sau flori. Părea că n-au fost niciodată verile nalte, toamnele-n zarea cu steme. Sub iarbă, poate, sânul mic de fată respiră încă noaptea și se teme.
Magda Isanos
ERA O FÂNTÂNĂ Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea, Ca toate şoselele lumii, Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea, Era o fântână cu ciutura grea, Căci apa-şi clădise, trecând peste ea, În straturi, pojghiţele humii. Era o fântână cu cumpăna grea, Ca toate fântânile vieţii. Era o fântână cu cumpăna grea, Cu apa sălcie şi caldă şi rea. Dar furca cu braţele-ntinse pândea, Momind de departe drumeţii. Zoreau însetaţii s-ajungă să bea, Ca toţi însetaţii din viaţă. Trăgeau cu putere de cumpăna grea Dar apa sălcie şi caldă-i gonea. Şi-ades câte unul mai tânăr pleca Cu lacrimi de ciudă pe faţă. Şi-ades câte unul mai vârstnic râdea Ca toţi ce-o cunosc: APA VIEŢII. Era o fântână cu cumpăna grea, Cu apa sălcie şi caldă şi rea. Dar furca cu braţele-ntinse pândea, Momind de departe drumeţii.
Elena Farago PREAVIZ O logodnă, efectiv, E arestul preventiv Ce premerge, ca prefaţă, Condamnarea lor pe viaţă. ADAM ŞI EVA Să-ncepem, deci, cu începutul, Aşa cum ne-a-nvăţat natura: Adam a inventat sărutul, Să-i mai astupe Evei gura.
Elis Râpeanu
Booklook nr. 50 pg. 38
ION LUCA CARAGIALE… POET! SE POATE GLUMI? Da şi nu. Se poate - când ai de-a face cu oameni sănătoşi. Nu se poate - cu oameni bolnavi. Se poate - cu oameni veseli şi bine dispuşi. Nu se poate - cu oameni posaci si mâhniţi. Se poate - cu oameni de spirit. Nu se poate - cu oameni proşti. Se poate - cu literaţi şi artişti. Nu se poate - cu gloabe literare şi artistice. AB IRATO Nu-mi măsur bine versul? Ce? Cum? Auzi acolo! Dar ritmu-mi curge-n vine! şi rima? je m'en moque Nici pot gândi aminteri! Mi-e tată bun Apolo! Vrei strălucită probă? Iat-un sonet ad-hoc. Nu sunt corist! Sunt maistru-n recitativ şi solo! Băcane, râzi ca prostul şi nu m-asculţi de loc... Ei da! nu-mi plac nici mie măslinile de Volo! Ironic sunt - am ace pentr-ori-şi-ce cojoc. Băcan stupid! Te fulger!... Inspiră-mă, Erato, Dă-mi aspră vină pentru sonetu-mi ab-irato Să-l sfarăm cu prestigiul divinei poezii: Tu? imbecil nemernic! Tu să mă iei la vale? La scârnava-ţi tarabă zic un aeternum vale... Eu? Eu am rima justă - tu? False terezii! DECLARAŢIE SIMBOLISTĂ Domnişoară! Gându-mi zboară Spre o fire Cu simţire Dulce ca de rai ceresc. Domnişoară Rumeoară! Firea ce în gând zăresc Şi la care Sărutare Gându-mi duce, căci... iubesc... Pe cosiţe, Prin altiţe Şi prin sânu-i rumeor, Eşti tu Ida, Eşti candida Pentru care să şi mor. De ai cere, Cu plăcere Primesc... însă, nu mă-nsor!
PRIMĂVARA Când plouă lin în primăvară, Toţi zic: "Să dea Domnul, să dea!" Şi tu te culci pe prisp-afară, Mai vezi pe cer şi câte-o stea... E cald şi ploaia răcoroasă Ozon în aerul curat În urmă-i lasă; drăgăstoasă Natura toată-i un pupat. Se pupă corbi, de bucurie Că au scăpat de iarna grea; Se pup vrăbeţi cu gălăgie, Şi iată şi o rândunea... Şi-o barză... calcă cu măsură Cu pasul grav, explorator, Se plimbă chiar prin bătătură Cu aerul nepăsător. Când plouă toate germinează; Pământul liber de zăpezi, Spălat de ploi se decorează Cu mii de mii de muguri verzi... În ţarini grâul încolţeşte, În dealuri via o dezgrop; De ploaie tot se-nveseleşte, Pe ori ce frunză e un strop. Şi soarele o caldă rază Trimite pe furiş prin nori; Iar flori şi păsări ca să-l vază Se-nalţă, zboară către zori. TALMUD "Tu, Şmul, eşti leneş, zice Ştrul, Tu nu vrei să lucrezi destul, Şi d-aia nu câştigi nimică! Tu de vr-un an tot migăleşti O iconiţă mititică: O tot suceşti şi-o învârteşti Şi văd că n-o mai isprăveşti... Eu într-o var-am isprăvit O mânăstire şi un schit. Cu învelit şi cu vopsit!” Iar Şmul răspunde trist: "Hei! Ştiu... Dar... tu, tu eşti tinichigiu, Şi eu - eu sunt giuvaergiu"...
Booklook nr. 50 pg. 39
FINE ŞI ÎNŢEPĂTOARE POLITICA ȘI MODA Pentru ele se constată Permanenta lor schimbare: Prima-i de partid dictată, Iar a doua-i... la-ntâmplare. SIMILITUDINE Părul își arată anii Și-l vopsești cum îți vin toane, Dar și statul spală banii Cu nuanțe de șampoane. DRAGOBETE DAY A fost odată ca niciodată O mare zi de sărbătoare, Băiatul puse de-nsurătoare Și fata se vedea măritată. Dragobete se numea această zi, Care a ținut până mai deunăzi, De dragoste pur românească. De când avem capitalism, A început să stânjenească. Avea miros de opincuțe și bundiță, De ițari, cușmă și chimir. Acum nasul se cârnește de zici că-ide cimitir. Și-n loc de Dragobete, i se spuneValentine day, De prin lume adunată și înfiptă în condei. Neaoșul mai bătrâior zise, unde dai și unde crapă, Că povestea românească-i digerată ca o ceapă. NEDUMERIRE Cum poți să faci azi paralele, Când șansele sunt inegale, Cu mari valute triumfale (parai ori franci) și mici lovele?!
EFECT PERVERS Cu legi „intrate în anale” Și apărări „deștept” lucrate, Vezi cum persoane, cert, penale Devin în timp... nevinovate. FALA SATULUI Toată lumea azi se-ntreabă, Ce mai e în sat la modă Și se-ndreaptă, mai degrabă, Spre primar, că doar e „Vodă”! LIBER LA FURAT STATUL! Parlamentarii vor fura Din nou a țării bogăție, Când de-amnistie-or profita Prin legi și ordonanțe-o... mie! DIFERENȚĂ Se spune, uneori la repezeală, O glumă ce-i lipsită de eroare: Deșteptul face tot cu chibzuială, Iar prostul, din păcate, la-ntâmplare. UN NOU FLAGEL Azi, prostia e un brand Ce devine-n forță lege, Prefațând, deci, noul trend: Proștii strică, nimeni drege! Elena Mândru
SFAT UNEI SOȚII Când de căsnicie-ți pasă, Ține cont și de cutume: Trebuie să taci acasă Și să nu vorbești în lume!IN
ŞI
F N
Booklook nr. 50 pg. 40
UN ÎNDRĂGOSTIT DE EPIGRAMĂ INTRĂ ÎN BOOKLOOK SCOP FEMININ N-o spun acuma cu asprime, Moţ, moldovean, cum i-e felul, Femeia se gândeşte la mărime… La cât de mare-i portofelul.
DE CE NU SE MAI RIDICĂ ŢĂRANII? Pe uliţă, târându-se pe-un cot, Să se ridice, chiar că nu mai pot: Ion, de dările ce vin în val, Gheorghe, de-atâta…spirt medicinal. APROPO DE VOCEA STRĂZII Trăim aievea în paranormal De unde voci ne vin val după val, Justiţia e singura cu-n ţel: S-asculte vocile … de la Bruxelles. CÂND VĂD FACTURA LA E.ON Ce mai tura-vura, Când primesc factura Clipesc, pornind la „trap”, Beculeţele din…cap.” CONSTATARE Prostul simplu, spunea cineva, S-ar mai vindeca ceva-ceva, Niciun tratament nu e destul Pentru prostul care e fudul. DRAGOSTE ZOOMORFĂ Dragostea începe-altfel Aici, la mine, în sătuc: Nu cu-n buchet, nu cu-n inel, Ci cu o pupăză şi-un cuc.
CUM SE MAI MOARE ÎN ROMÂNIA Spun realitatea crudă: Mor indivizi că viaţa-i grea, Ori de invidie, de ciudă… Mai mor câţiva de…grija mea. CE VREA ELEVUL ROMÂN Elevul nostru are-un crez Şi crede el că asta-i „cool”, La mate ca să fie… nul, Iar la română un…”romglez”. EU ŞI LUMEA Om normal, nepus pe sfadă Trăiesc dilemele profund: „Marii” n-au ochi să mă vadă, „Piticii” mă muşcă de fund. UNUI POET Poetul ce-şi dorea succesul, (Poate câte-un premiu anual), A fost citat, având accesul, Nu-ntr-o carte, ci la…tribunal. ŢĂRAN ŞI ORĂŞEAN Ţăranul, specialist cu zisul, Pân` la orizont îşi duce visul, Un orăşean îl duce după colţ, De unde se întoarce-acasă…”bolţ”. UNUI SENATOR Că la votarea dintr-un sat Pe zece morţi i-a înviat, Domnul senator Mardare Vrea rapid canonizare.
Georgică Manole, Botoşani
Booklook nr. 50 pg. 41
EXPERIMENT: FABULA FĂRĂ MORALĂ
MICROFABULA DIN VIS Într-o zi, din luna mai , Sfântul Petru și Mihai Circulau cu un tramvai, Tras, agale, de doi cai. Mihăiță, păr bălai, Sfântul Petru, fiu de crai, Sorbeau din cănițe ceai. Și-așa, tropa-tropa, hai Din Copou până pe splai Hotărăsc, cu chiu cu vai, Să deschid-o crâșmă-n rai. Toate bune, scrise-n scheme, Numai că de la o vreme, S-au ivit ceva probleme; - Ce-o spune Sfântul Ilie, Căpitan de herghelie Cu o veche prăvălie, Cumpărată din Bănie. Chicoti Mihai alene Privind blând pe sub sprâncene; Că noi, fără experiență, Fără pic de competență, Vrem, să-i facem concurență. Și-ar mai fi patru cuvinte, Bune de luat aminte: Cum deschidem crâșma sfinte? - Iaca, multă vorbărie: Dac-o fi, şi-aș vrea să fie, Încercăm o viclenie. Lumea toată-i furioasă, Că la firma lui pioasă Nu primesc bonuri de casă. Și-apoi, ce mare scofală, Îl băgăm la-nghesuială, Că vinde iadului smoală. Faptă, zic eu, ilegală.
Pân-acum sunt clare toate, Dar cum mergem mai departe. Cum vom angaja aici Personalul de servici?. Ce zici, se cere prudență Și multă inteligență. Fetele de la Căpâlna Sau cele de la Bobâlna Abia ”ciripesc” româna. La recepție-ar fi bine Să cunoști trei limbi străine. - Sfinte Petre n-ar fi greu Le-aș alege cum știu eu. Frumușele, cu tupeu Și credință-n Dumnezeu. La intrare - numai fete ”Vrăbiuțe’’ eminente, De la limbi străini studente. Iar la bar viticultoare De la Huși sau Valea Mare. Ce să spun despre băieți; Toți cu studii, toți deștepți, Tinerei și înțelepți. - Mai sunt pe parcurs probleme? - Nicidecum, pentru o vreme, Punem lacăt și se-ncuie, - Totu-i clar, bătut în cuie, - Ar mai fi ceva, dar nu e, Ce-am tocmit sub cetățuie. - Sfinte Petre, știu firește, Ori ce fabulă sfârșește C-o morală de poveste. O să bat din poartă-n poartă, Fără zarvă, fără ceartă, O s-o cat cu ochii minții, Până o să-mi crească… dinții. Constantin Munteanu
Booklook nr. 50 pg. 42
DRAGOSTE CU NĂBĂDĂI (Scenariu de film) Sugestie regizorală: pentru vorbitorii de engleză, genericul va fi subtitrat în limba franceză „Coupe de foudre”. Scena I Interiorul unui restaurant. Fundalul sonor e de linişte profundă care face să se audă clinchet de pahare, clefăituri şi voci cu gura plină. Vedem mese, consumatori, pahare pline cu apă, alcoolul dăunând grav sănătăţii. Camera se plimbă beată cu cameramanul. Se opreşte brusc între nişte sâni. Ne dăm seama că aceştia sunt singuri la masă, fiindcă urmează un plan detaliu pe nişte ochi. Nu contează culoarea, ci sexul. Evident, ei sunt de sex opus, fiindcă, printr-o panoramare (conform „Dicţionarului explicativ al limbii române”, panoramare înseamnă acţiunea de a panorama şi rezultatul ei), de la ochi ajungem direct la sânii purtaţi acum de o blondă, ceea ce înseamnă că alţi ochi se uitau la ei. Blonda are într-adevăr ochii de alt sex, fiindcă aşa ne lămureşte planul detaliu (ceea ce înseamnă că sunt filmaţi doar ochii, asta pentru cei care nu cunosc termenii cinematografici). Detaliul priveşte spre planul îndepărtat unde zărim un mascul cu primii ochi de sex opus, în timp ce îl auzim din off pe Weber cu „Corul vânătorilor”: „Visând noi petrecem o viaţă ferice/ Prin farmec de codru în zori o pornim/ Tiptil stăm la pândă, vânat să ne pice/Ori cerbul cel ager, fugind, urmărim”. Camera urmăreşte deplasarea lui spre masa ei. Asta se numeşte panoramare, vezi explicaţia de mai sus. Rezultatul e că Ea îi zâmbeşte încurajator. Aici se opreşte Weber, fiindcă a ajuns la masa ei şi a masculului care i se adresează : - Aş fi încântat dacă v-aş putea oferi un pahar cu lichior! Ea îi zâmbeşte tandru, apoi se ridică, îi trage o palmă şi strigă: - Nesimţitule, crezi că sunt o curvă ieftină, să mă culc cu tine pentru o sută de euro? Flash-uri cu figuri uimite de la celelalte mese. Masculul, jenat, se retrage spre bar, în timp ce fundalul sonor ne obligă să auzim „Dansul săbiilor” de Haciaturian, pe care baletează, cu încetinitorul, masculul dominant, alternativ cu furculiţele şi cuţitele care se încrucişează în ritmul melodiei. Stop cadru pe blonda care se ridică de la masă. Asta înseamnă că o vedem înţepenită în poziţia de fugă după el. Scena II Fundal sonor ca-n scena întâi, adică linişte de local cu orchestră proprie. În timp ce El stă, la bar, abătut, având un pahar gol în faţă, ni se arată planul detaliu al unei mâini delicate care i se aşează pe umăr. Venise Ea. Cadrul se lărgeşte şi o vedem şi pe Ea lărgită pe ecran. Se privesc. Ea îi zâmbeşte, consumatorii îi fixează cruciş, adică din unghiuri diferite. Ea îi vorbeşte încet: - Te rog să mă ierţi! Ştii... eu sunt studentă la psihologie şi am vrut să văd cum reacţionează publicul în situaţii limită!
Booklook nr. 50 pg. 43
- Ce face? strigă El foarte tare. Trei sute de euro pentru o finalizare? Este enorm! Toţi mesenii încremenesc cu ochii la cei doi. Acum, pe figura Ei explodează „Carmen” de Bizet, cu ultima parte vocală din ”Aria toreadorului”: „Toreador în gardă! Toreador! Toreador!/ Femei frumoase te vor admira/ Şi dragostea lor va fi de-acum a ta,/ Toreador, va fi de-acum a ta,/ Toreador, toreador, va fi a ta...”. Versurile determină camera să urmărească femeia care, plângând, o ia la fugă spre ieşirea din local. El bea simbolic ultima înghiţitură din paharul gol şi, mustrat de gânduri erotice, o ia la fugă după Ea. Scena III Fundal sonor, oricare piesă din „ Arta fugii” de Johan Sebastian Bach, care să-i dea timp masculului s-o prindă pe urmărită. El o ajunge lângă un cort pe care stă scris cu majuscule: VOTAŢI SCHIMBAREA! De acolo iese un individ îmbrăcat într-un tricou cu acelaşi îndemn şi li se adresează conspirativ: - Mă scuzaţi, văd că sunteţi tineri şi vă iubiţi mult, din moment ce alergaţi unul după altul. Puteţi finaliza povestea voastră de iubire cu trei sute de euro, de la candidatul nostru, dacă-l votaţi. Ce ziceţi? Cei doi se privesc, apoi izbucnesc în râs şi strâng mâna propagandistului: - Dacă atât costă o finalizare pentru candidatul vostru, îl votăm! spune masculul învingător. Stop cadru pe teancul de euro pe care-l primeşte eroina filmului. În timp ce pe ecran se derulează numele interpreţilor principali şi ale altor anonimi, vom auzi vocea unui manelist celebru, cu melodia „Ooof, viaţaaa, meeeaaaaa/ Ooof, inimaaa meeeaaa!”. Sfârşitul Filmului Lică Pavel, Bucureşti Din volumul în lucru FĂCĂTORII DE MINUNI
UN VETERAN AL EPIGRAMEI
ANTIDOT DE CRIZĂ Haz de necaz românul face, Umoru-i binecuvântare, Prin râs ne-aduce-n suflet pace Şi spiritului alinare.
MAMA Deşi zbârcită şi bătrână, Cu părul alb, adusă-n spate, Tot mi se pare că-i o zână Şi o sărut cu pietate.
COŞBUCIANĂ În port spre mare când cobor, Văd peisajul de poveste Şi toate sunt la locul lor. Numai flotila nu mai este.
AZI ÎN ROMÂNIA Sprijină democraţia Numai „proştii” ce-s adepţi, Beneficiu-l ia Mafia: Vreo câţiva „ băieţi deştepţi”.
ŞOFER ÎN ASCENSIUNE Vin şi bere şi coniac A băut, că n-o fi bai, A urcat glonţ pe Feleac, Iar de-acolo, drept în…Rai !
Ştefan Alexandru-Al. Saşa
Booklook nr. 50 pg. 44
MAESTRULUI URMAȘILOR FIDELI Spunea ieri Păstorel că vinul este Ființa care nu se reproduce, Dar epigrama lui e de poveste Că-i reprodusă azi de minți uituce. Elis Râpeanu MAESTRUL Când ești Păstorel, e ușor Să poți să te-afirmi în mileniu Scriind epigrame cu spor Și-atâta sclipire de geniu! Florina Dinescu PĂSTOREL ÎNTRE GENII În Dorohoi născut și botezat Deci în județ cu Iorga și Enescu Eu cred c-a fost de zei predestinat S-ajungă-al epigramei... Eminescu! Elena Mândru DORINȚĂ De-aș vrea să fiu un om de seamă, M-aș inspira din Păstorel; Dar cine oare-n epigramă Ar mai ajunge azi ca el?! Elena Leach UNUI EPIGRAMIST CONTEMPORAN Când bei cu ifose de Păstorel, Având alături muza-ți amețită, De ce nu poți să scrii și tu ca el, Măcar o epigramă reușită? Ica Ungureanu FOTOGRAFIA MARELUI EPIGRAMIST Frumos bărbat ești, dragă Păstorel, Mai că aș bea cu tine-un păhărel! Am să aștept înc-un deceniu... două Și-am să te caut la adresa nouă! Valeria Moroșan DE ȚINUT MINTE Cu-nțelepciunea-i cunoscută Ne-nvață Păstorel pe noi S-avem prestigiu și ținută Întocmai ca un vin de soi. Constantin Iurașcu-Tataia
GÂND PIOS PENTRU PĂSTOREL Ușoară lespedea să-i fie Și-aroma vinului cu el, Cât mai există vin și vie Ne-om aminti de Păstorel! Angela Pistol URMAȘILOR LUI PĂSTOREL Voi în zadar mai așteptați Ca în Parnas să vă-nălțați, Că genialul Păstorel A tras și scara după el! Gheorghe Păun-Ulmu CERTITUDINE Demult e-n Rai. Stă printre sfinți Bonomul Păstorel. Se știe! Iar la celeste rugăminți Tot epigrame bune scrie. Nicolae Dragoș ECHINOCŢIU DE TOAMNĂ Pe sub deal, pe lângă crame, Cu parfum de tulburel, Turme trec, de epigrame Cu un singur Păstorel. Mircea Ionescu-Quintus DESLUȘIRE Între specii literare Epigrama-i un model, Cu-autori ce au valoare Și c-un rege: Păstorel! Mihai Sălcuțan ÎN SEMN DE OMAGIU La „Bolta Rece”-i Păstorel Pe soclu. Nu cuvântă! Să vă-nchinați, pios, la el Ca la icoana sfântă! Ion Ruse UNUI EPIGON AL LUI PĂSTOREL Chiar dacă-ți plac licorile cu spumă, Amice nu vei fi nicicând spumos Deoarece iei băutura-n glumă; Maestrul o lua în serios! Ion Diviza
Epigrame selectate din volumul în pregătire „Cel mai iubit dintre epigramiști -Păstorel” Selecţioner: prof. Mihai Haivas
Booklook nr. 50 pg. 45
PILULELE DOCTORULUI… ÎN PSIHOLOGIE SALUTARE, MAESTRE! De multe ori am avut ocazia să constat că lumea artiştilor, dar poate mai degrabă a scriitorilor, pare a dracului de tentantă! Întrucât mă mai ocup şi de pictură, ieşeam împreună cu alţi colegi cu tablouri şi sculpturi în parc la Teatrul Naţional din Iaşi şi ni se întâmpla să fim deseori abordaţi de indivizi cel puţin ciudaţi care ţineau neapărat să-ţi ofere plăcerea de a le mirosi jegul de pe hainele nespălate de multă vreme, ori damful împuţit de băutură de proastă calitate pe care ţi-l sufla direct în faţă, obligându-te să-i recunoşti bogata „cultură” plastică din care chiar şi tu mai aveai ceva de învăţat, că doar ştie toată lumea că „nimeni nu s-o fi născut învăţat”... Şi de te punea dracul să nu-i acorzi atenţie specială, ba mai mult, îndrăzneai chiar să-i aminteşti că precis are vreo treabă şi ar fi păcat să-l mai ţii de vorbă, atâta îţi trebuia! „Ce bă, te dai artist? Noi ăştia puţim pentru tine? Ha?”... Şi alte vorbe mult mai drăgăstoase pe care invidios cum sunt, nu vreau să vi le spun. Ajunsesem să cred mai în glumă, mai în serios, că lumea asta a creatorilor are trecere la tâmpiţi! Nu mă luaţi în seamă, că aşa sunt eu, mai răutăcios şi că de fapt din invidie nu vreau să recunosc că mai sunt şi alţii care vor să fie băgaţi în seamă. Adevărul e că începusem să cred că artiştii, creatorii în general, constituie o atracţie deosebită pentru mulţi indivizi a căror valoare n-a apucat să fie recunoscută şi doar din întâmplare nu deveniseră şi ei artişti, dar că niciodată nu era prea târziu s-o facă. Cei mai mulţi însă sunt convinşi că au vocaţie de scriitori. Şi-i apucă aşa un amoc să-şi împlinească „menirea”! Şi să-l vezi atunci pe potenţialul viitor scriitor, cu câtă perseverenţă începe să frecventeze câte un cenaclu, cu cât aplomb începe să se bage în seamă, cum participă el la cât mai multe evenimente de gen, intră în vorbă ca şi cum ar face parte din breaslă mizând pe amabilitatea interlocutorului, iar dacă ai apucat să-i dai atenţie, eşti omul lui! La prima întâlnire pe stradă, chiar dacă nu mai ştii cine e, el ştie cine eşti tu şi te atacă de la distanţă: – Salutare, maestre! Tu, ce să faci? Să nu-i răspunzi, e nepoliticos, să-i spui că nu-l cunoşti, s-ar putea să se simtă prost şi atunci îi răspunzi normal: – Vă salut... – Ce mai faci, domnule? Cum mai merge creaţia? – Păi, bine... cum să meargă... – Ştii, te-am văzut la... mi-a plăcut chestia aia, chiar mi-a plăcut... sincer... eşti grozav! Am citit din ultima ta carte... Dacă nu e prima dată când vorbeşte cu tine, atunci te tutuieşte ca să simţi că totuşi e şi el cineva. Simte nevoia să te facă să nu-l respingi şi atunci nu pierde ocazia de a se agăţa de orice pentru a-ţi demonstra că în ochii lui eşti o valoare, că el recunoaşte un om deosebit, numai că tu n-ai chef de pierdut timpul cu el, mai ales că nici nu ştii cine e, că de lăudat ştii sigur de ce o face şi încerci să afli măcar cum îl cheamă, iar el e atent şi sesizează privirea ta care arată că umbli după el şi nu-l găseşti, dar vrea să vadă că te interesezi tu de el şi tu o faci, aşa mai delicat: – Şi apropo de ce spuneai, domnuleee...
Booklook nr. 50 pg. 46
– Coţofană, da, aşa mă cheamă. Dar dacă nu îmi reţii numele, nu e nici o problemă, nu mă supăr. Poţi să-mi spui pur şi simplu „maestre”! Admirabil, domnule! Asta-mi place la mulţi: că sunt foarte modeşti! Nu-i deranjează dacă în locul remarcabilului lor nume, foloseşti banalul apelativ „maestre”! Şi după ce te-a prins, începe să-ţi povestească... ce genial era maestrul... cum a avut el fericirea să-l cunoască pe Nichita Stănescu... Ce sfaturi pline de înţelepciune îi dădea, cum îl trimitea pe el să-i cumpere vreo sticluţă cu trăscău, cum doar pe el îl ruga să-i încălzească o ceaşcă de cafea... Şi să vezi ce farsă i-a făcut poetului X care îl vizita frecvent... Sau cum după ce au plecat amicii acestuia, într-o seară şi-a luat inima în dinţi şi i-a citit maestrului câteva din încercările lui literare, rămânând mut de uimire când acesta a înclinat „uitea-aşa” capul într-o parte şi i-a spus, lui, că e printre puţinii pe care îi apreciază pentru că se exprimă sincer, că trebuie neapărat să continue, că va ieşi din el un scriitor adevărat... Că, vezi bine, la început el nu credea nici o iotă, că nu-şi putea închipui că ar fi putut atrage cu adevărat atenţia maestrului cu umilele lui producţii, dar că ştiindu-l că nu vorbea doar de dragul de a vorbi, s-a gândit că merita să-l ia în serios, că maestrul rareori se înşela... Şi că, deci... e cazul să pricepi mata că ai în faţă o reală valoare potenţială, mai ceva decât cioara de pe gard. Nici nu concepe că ai putea cumva să nu-l crezi. Şi dacă ai apucat cumva să-i dai şi o carte cu autograf, atunci trebuie să i-o dai la fel şi pe următoarea. Că doar de aia ţi se adresează cu atâta stimă. Ca să-l iei în seamă şi în cazul că vine şi la cenaclul pe care îl frecventezi tu şi va citi şi el câte ceva din creaţiile lui, care sunt cel mult încercări nereuşite, să nu cumva să spui că nu sunt bune, sau să-l sfătuieşti să nu-şi mai piardă vremea cu aşa ceva. Că doar asta vrea el de la tine şi dacă nu pricepi şi faci de-andoaselea, s-o crezi tu că vei mai conta în ochii lui! Te va bârfi cum se pricepe el mai bine la alţii de felul tău şi s-o crezi tu că-ţi va mai face cinstea de a ţi se adresa cu „Salutare, maestre!”
Dr. Psih. Gheorghe Bălăceanu Din volumul “Nu râdeţi, că-i chiar aşa”
Desen de Andy Ceauşu, Israel
Booklook nr. 50 pg. 47
Catrene de pE LISta doamnei ELIS TACTICĂ Politica de azi e prada Vânată de prea mulţi, săraca: Bărbaţii-o cuceresc cu spada, Femeile-o supun cu teaca.
CA LA PLOIEŞTI După Biblia citată Ea-i născută dintr-o coastă; Dar femeia-adevărată Face din bărbat nevastă. SOLUŢIA LUI ADAM Să-ncepem, deci, cu începutul, Aşa cum ne-a-nvăţat Scriptura: Adam a inventat sărutul Ca să-i astupe Evei gura. ILUMINAREA LUI ADAM Mărului îi gustă seva Dar, îmbrăţişând pe Eva, Se convinge de-adevărul Că-i mai dulce ea ca mărul. RIDICAREA LA PUTERE Adam, când o văzu pe Eva, Cu sâni ce aerul despică, Simţi că-n trunchi se-adună seva Şi-n faţă frunza se ridică. ADAOS LA PROVERB Azi citeşti în orice tom Un proverb cu o idee: Haina l-a făcut pe om, Lipsa hainei - pe femeie!
EMANCIPARE Azi mergem spre globalizare Ş-amorul este mai complex, Fiind la mare căutare Fetiţele… de orice sex. SOLIDARITATE Când soţu-i sterp şi ea-nţeleaptă, Alunecoasă, ochi zglobii, Găseşte ea o cale dreaptă Să-l facă tată de copii. DESCURCĂREAŢA Ea ştie viaţa cum s-o ia Căci are daruri neştiute: Virtutea de a renunţa Şi renunţarea la... virtute! PREAVIZ O logodnă, efectiv, E arestul preventiv Ce premerge, ca prefaţă, Condamnarea lor pe viaţă. CALEA ROBILOR (CALEA LACTEE) Bărbaţi, femei - au toţi un drum, Da-n viaţa de necazuri plină, Pe Calea Robilor şi-acum Zăreşti femei cărând lumină.
PARTENERUL Când te trezeşti ades plângând Şi ochii tăi sunt plini de rouă, Simţi parteneru-atuncea când E lacrima-mpărţită-n două.
Elis Râpeanu
Booklook nr. 50 pg. 48
NOI EVENIMENTE LITERARE… ALPI-nistice (pseudo-cronici fanteziste) Mihai Batog-Bujeniţă: Protecţia animalelor (dramaturgie satirică)
Dan Teodorescu: Univers 69 (cronici cultural-sportive)
PROgramul s-a lansat ca o rachetă, TE-a îdemnat s-alegi o companie Ce poate să-ţi aducă veselie; ŢI-A oferit soluţia concretă,
Drumuri suple prin evenimente, Amintiri ce sunt de referinţă, Nopţi şi zile pline de credinţă, Teme ce-s marcate de accente.
Având drept scop s-ofere-o comedie Neomiţând să aibă drept vedetă Ideea fantezistă, dar cochetă, Mizând pe poante (cred c-au fost o mie!).
Evident, e astăzi cu putinţă, Urmele ce dăinuiau latente, Nostime, estetice, decente, Iar s-obţină, doar prin cărţi, fiinţă.
A apărut şi un ciudat ministru Luptând s-obţină super-beneficii Exact aşa ca un uitat vagmistru;
Vrerea lui doreşte să propună Elegant – şi n-ar munci în van! – Roade multe, fără vreo lacună…
La urmă-a fost şi-un foc de artificii, Odraslă-a unui premier sinistru, Ridicol, dar colecţionar de vicii!
Sigur DANTE şi-a făcut un plan: 6 noi volume într-o lună, 9 (sau mai multe!) într-un an!!
Vasile Larco: Nada râsului (epigrame) (cu rimele autorului din „Destăinuire”) Vrea, purtătorul de cuvânt Al epigramei (vis frumos!) Să fie-aicea pe pământ, Isteţ, dar şi cuviincios, Luptând s-ofere, cu iubire, Ecouri din subtile lire. Legat de-a râsului peţire (!) Afirmă ca-i un om de bine Rostind, nu pentru orişicine, Că-i candidat la nemurire… Oprindu-şi nada pentru sine!
Corina Gherman Matei: Dialog abstract Colane siderale Riscând s-adune stele, Nacele triumfale… Gherghine-un pic rebele, Mantouri din lumină, Magie şi lalele, Tei parfumaţi, glicină… Prinzând în DIALOG, Cu vervă şi sonor, Un falnic inorog, ABSTRACT… dar grăitor!
Eugen Deutsch
Booklook nr. 50 pg. 49
ÎN AMINTIREA UNUI PRIETEN: VASILE UNGURAŞU
La începutul acestei primăveri a plecat dintre noi, neaşteptat şi nedrept de repede, bunul nostru coleg şi prieten
Vasile Unguraşu. Spirit nobil, cu inimă iubitoare de frumos, bun şi generos, lasă în urma lui, printre regrete şi o amintire neştearsă. Bădiţă Vasile, fie-ţi calea în eternă lumină! Redacţia. VÂNĂTORII ÎNDRĂZNEȚI Vânătorii îndrăzneți Au plecat în zori de-acasă, „Pușcă” urși, cerbi și mistreți Și „trag” la o gazd-aleasă!
SPRE CERURI Spre ceruri zboară porumbeii, Pe dealuri zburdă mielușeii, Iar eu de mână cu iubita Iubiri-i căutăm orbita!
OCHII VERZI Când vezi așa, zic într-o doară, Cu ochii verzi, o domnișoară, S-aprind călcâiele, și-ai vrea Să fii retras, doar tu... și ea!
IDILĂ TÂRZIE Un om în vârstă-ndrăgostit, De-o tânără cu vino-ncoace, Îi zise-n patul încălzit: Duduie, lasă-mă în pace!
CURCUMA Iubita ce o am acuma Vrea la masă și... curcuma, Condiment ce-i face bine Doar cu altul, nu cu mine.
EPISTOLĂ DE IUBIRE Stimatei doamne ce-o iubesc, I-am spus că vreau s-o întâlnesc, Iar ea-mi răspunse foarte clar; -Ai euro în buzunar?
DUO CU PROBLEME Când tânără era consoarta, Din jur primit-a multe sfaturi; De vrei să-ți fie bună soarta Cu el să rupi mai multe... paturi!
BOBUL DE ROUĂ ȘI IUBIREA Cum soarbe floarea cu plăcere Un bob de rouă dimineața, Și nouă inima ne cere Iubire pentru toată viața!
TOAMNA Mulțumită este doamna, Mult mai des când vine toamna, Roadele sunt de cules, Iară domnii... pe ales.
CÂND ANII TREC Când anii i-aduni la buchet Și te las' puterile, Chiar de bei un Cabernet Doar admiri... femeile!
Catrene selectate din volumul: Femeia din arcă de Vasile Unguraşu
Booklook nr. 50 pg. 50
ZÂMBETE LA ,,RIDENDO” LA ANIVERSARE RIme, ritmuri stau în faţă, DENse, pline de plăceri, DOvedind o bravă viaţă: 50 faine primăveri!
I. I. BENCEI, DECLARĂ CĂ E „ROBUL EPIGRAMEI” I-admir, cert, ascuţişul lamei Căci el o merită, fireşte; Dar, dacă-i robul epigramei, Cum oare o şi stăpâneşte?! Eugen Deutsch
CARTE DE VIZITĂ Căutând în tot Banatul, Mari epigramişti sunt trei (Acceptaţi de subsemnatul): IONEL, IACOB şi BENCEI. Ionel Iacob Bencei EPIGRAMA Epigrama e un ,,hap” Însă nu-i un panaceu; Răcoreşte doar la cap, La stomac îţi cade greu. Aurel Iancu MONŞTRII Când în Parlament dorm unii Conştiinţa le e trează, Doar că nu-i interesează Ce-i cu… ,,somnul raţiunii”. Ioan-Corneliu Iovuţa ÎNDRĂGOSTITA Amoreză la-nceput, N-are pace nici în tindă: De când ,,capul şi-a pierdut”, Îl tot caută-n oglindă Ioan Fărcaş COL. DR. VICTOR GORŞCOVĂZ Vânător, din vreme-n vreme (Cred că poseda permis!) La vânat împuşcă ,,teme” Să le reînvie-n scris! Nicolae Andronescu
INVOCAŢIE ELECTORALĂ ,,Trandafir de la Moldova”, Te-aş iubi, dar nu ştiu vorba…” Duce-te-aş la Cotroceni, Dar te pierzi prin…buruieni! Ştefan Buzărnescu ÎN PARC Dacă trece o nurlie, Dând din şold pe lângă noi, Se trezesc la datorie… Veteranii de război. Caius Rogobete ÎMPĂCAREA PĂRŢILOR Într-o robă austeră Magistratul tot mai speră Să-mpletească în ,,iubire” Două fire! Ion-Petre Stoica PRECAUŢIE Dacă intru-n magazine, Preţurile nu m-apasă; Ca să nu le văd prea bine, Ochelarii-i las acasă! Traian Conciatu MASA TRATATIVELOR E un fel de masă mare Şi-ncă la nivel înalt, Unde taie fiecare Din felia celuilalt. Ionel Iacob-Bencei
Din volumul ,,Zâmbete la ,,Ridendo”, Timişoara, 2008 Selecţie: Vasile Larco
Booklook nr. 50 pg. 51
GEORGE CĂLINESCU – POETUL O, TU, CU OCHI ALBAŞTRI
COSMOGONIE La început a fost Avântul, Adiind peste goluri ca vântul, Mişcat de la sine, mereu nemişcat, Tremurând pe loc, în cercuri iscat, Asemeni cu apa din lac vălurită, Alergând de nimeni lovită. Cât a durat acest somn de cărbune? Aritmetica n-are aşa cifre nebune, Clătitu-s-a-n beznă al mărilor pat Şi-n colţurile lumii trezit am ţipat Şi-am picat în spume ca negrele vrăbii Rătăcite pe grinzile unei corăbii, În ţara cu pădurile sumbre Populată de fum şi de umbre, Unde cedrii se nasc ca un cânt Şi eu însumi nu ştiu cine sunt. Însă ştiu că tot ce se face C-un safir de apă pe loc se va desface; Nimic niciodată nu va fi după mine, Decât nepătrunsul, grozavul, Cuvântul, Adiind in aeternum ca vântul, Mişcat de la sine, mereu nemişcat, Tremurând pe loc, în cercuri iscat, Asemeni cu apa din lac vălurită, Alergând de nimeni lovită.
O, tu, cu ochi albaştri, cât de frumoasă eşti! Aşa desigur sunt făpturile cereşti, Pe care le vedeam, copil, întraripate, Cu câte-un crin în mână şi pletele pe spate. Când te cuprind de mijloc îmi pare că e vis, Că mi-a picat un înger de sus, din paradis. Cu mare sfiiciune pe-obrazul tău pun gura, Gustându-i ameţit aroma şi căldura. De mă pecetluieşte buza-ţi trandafirie, Mă simt înviorat ca de-o eucaristie, Mă-ntreb de-i cu putinţă ca tu să mă iubeşti. O, tu, cu ochi albaştri, cât de frumoasă eşti! Mângâie-mă cu mina ta cea copilarească, Îneacă-mă cu coama ta supraomenească, Ce cade ca o creangă pletoasă şi divină, Cu un miros de cinam şi frunze de lumină. Fă-mi cerc pe după gât cu braţul tău subţire, Aşa cum se cuvine smeritului tău mire, Şi lasă-te uşoară când cu un salt vânjos Te duc în patul biblic de cedru şi-abanos, Neprihănită, goală, zvâcnind fără veşmânt Să dormi cu mine noaptea în sfânt aşezământ. În raiul tău suav mă-mbii şi mă sfinteşti, O, tu, cu ochi albaştri, cât de frumoasă eşti!
STEAUA Smerit pe boltă am privit O stea ce-aseară s-a ivit Printre atâtea feluri Ce sclipesc pe ceruri. Ce poate să însemne ea, Nefiind eu noul Messia, Nici Alexandru Machedon, Nici cap de oşti cu groaznic zvon, Nici sfânt din cei ce merg la rai, Ori peste mari noroade crai, Neavând eu falnic nume Pe această lume? Când colo, totuşi, când aici, În zboruri ca un licurici,
Ea scoate flăcărele Deasupra casei mele, Şi câte-o rază-aşa-i de lungă, Că parcă vrea să mă ajungă. O suliţă care-ar urma Să-mi străbată inima. Nicicând asemenea stea Pe cer nu a putut să stea Decât cu vreo menire Cu totul peste fire. La piept pun braţele mănunchi, La maica Lună îngenunchi Cu teama de-a fi uns Spre-un ţel de nepătruns.
Booklook nr. 50 pg. 52
POLITICO-DIDACTICE INEFICIENȚĂ MIORITICĂ Despre noi, spun mulți străini Că organizarea-i slabă: Care-i treaba, știu puțini... Cei mai mulți se află-n treabă!
MODA ÎN POLITICĂ Sunt la modă azi în lume Toți corupții din partide, Adunând imense sume Prin puterea de-a decide! OPTIMISM LEGISLATIV Parlamentari lipsiți de minte Dau legi pe „repede-înainte”, Dar sper, aleșii-n vremuri noi, Să dea pe „repede-înapoi”! PARADOX Și-ntr-un cap deștept, se pare Ca o culme-a ironiei Spațiul rezervat prostiei Este-adesea mult prea mare. EȘEC RURAL N-a devenit un om prea cult Comparativ cu toți ciracii: La botul calului stând mult, Ajuns e azi ... la coada vacii! LEGIUITORII PROȘTI Când se-adună ei în oaste, Vor să-și facă alte legi; Cum, la cap, sunt cam betegi, Vor fi, sigur, toate proaste! EXPLICAȚIE Să spui, desigur e-o eroare, Că tagma proștilor e mare: De fapt par mulți în lumea -ntreagă, Fiindcă peste tot se bagă!
DE FRICA JUSTIȚIEI ROMÂNE Când ajunge la putere, Orice guvernant avar, Ce prin furt își face-avere Este-un viitor fugar. UN VIS ÎNDEPĂRTAT Am vrea grădina țării plină, Dar soarta încă ne desparte; Ești și aproape și departe Tu, Basarabie vecină! PROSTIA N-ARE LEAC Scriu, chiar studii avansate, Despre cei cu minți cam „ciunge”, Că un prost, oricât l-ai bate, Om deștept nu poate-ajunge. NU TE SUPĂRA FRATE... DIN ALPI! Colegilor, ce din păcate, Mai scriu catrene de doi lei, Le spun, asemeni unui frate: „Sunteți păstori... nu Păstorei! TRANSPARENȚĂ În modă se oferă frumusețea Când fetele se-mbracă elocvent, Politica apare cu tristețea Căci urâțenia se vede permanent. GUVERNAREA ACTUALĂ ȘI MODA Chit că este foarte șic, După multe analize, Moda mini, vreau să zic, E produsul noii crize.
Mihai Haivas
Booklook nr. 50 pg. 53
REMEMBER! UN MARE ACTOR, UN MARE UMORIST CRONICĂ INTERNĂ TEATRUL NAŢIONAL “VASILE ALECSANDRI” IAŞI Gata-i ! Aranjată ţuc-mişto Vă poftim cu mic cu mare L-aşteptata inaugurare A săliţii de Studio Iar acum o veste nouă S-o primiţi cu aclamaţii Pentru anul şapte`ş-nouă Se dau azi, gratificaţii !
ÎN LOC DE GONG, SPECTACOLUL DEBUTEAZĂ ÎN DANGĂT DE CLOPOT Clopotele ce-au bătut Sorinei datorând izvodul Ne vestesc de la-nceput Că piesei, i-au cântat prohodul. ÎN CONCLUZIE...DORINŢA DIRECTORULUI ÎMPLINITĂ Prin travaliul prost gândit Prin decorul execrabil În sfârşit am dobândit Un spectacol...memorabil ! UNUI CHIRURG CU VELEITĂŢI LITERARE Ştii bisturiu-a mânui Cu mult talent; nu în zadar Tot cu el te-aş sfătui Să-ţi curmi talentul literar. NEA COSTICĂ SAVA ŞI SECRETUL VITALITĂŢII La 80 i-au viaţa-n piept Şi trec sprinten orice dâmb Că mă ţin ca bradul, drept. „Zeamă bună de lemn strâmb”
Printre-actori e zarvă mare Ştirea este confirmată Începând de azi se pare Munca-i iarăşi nenormată Iar acum o bombă-veste Nu vă prindă iar mirarea Tot de azi, nu e poveste S-a sfârşit c-unificarea. Distribuţie mare lată Azi apare la avizier Două piese-n lucru odată Vor intra pe şantier Celor liberi care speră Şi după astă-mprejurare Florin M ircea le oferă Exerciţii-consolare. În noua sală de mişcare Dată azi în folosinţă Încălziri cu zel, credinţă Pentru piese viitoare. Despre tot acest miracol Vă previn în mod subtil Mi-a şoptit azi un ORACOL Denumit 1APRIL !
Saul Taișler
Booklook nr. 50 pg. 54
UN JUVETE NĂZDRĂVAN RECUNOAȘTERE Nu vrem să fim solemni și gravi, Dar recunoaștem, dând din casă, Că, într-o țară de bolnavi, Doar fuga este…sănătoasă! CONSTATARE, PENTRU ROMÂNI Nu-i nevoie de noroc, Să pricepi, și nici de carte: Cât am stat pe loc, pe loc, Am ajuns, cred, prea departe! ROMÂNIA, LA ȘEFIA CONSILIULUI UE Deși invocă mulți coliva Și ne strivesc sub decibeli, Vom duce bine rotativa, Căci ne pricepem… la-nvârteli!” PRIMĂVARĂ E primăvară, dacă vezi Un câmp cu flori, un cer etern! Se ciripeşte prin livezi Şi-n ţară, până la guvern. NEDUMERIRE Stau pe gânduri şi discern Și mă-ntreb ca prostu-n vânt: Cum să cadă un guvern Care este la pământ?!
PRAGMATISM Realitatea, dacă vreţi, A demontat minciuna: „Românul are şapte vieţi”, Dar viaţă… nu-i niciuna! EPITAFUL UNUI DEMNITAR Aicea zace demnitarul Ce folosindu-și bine zelul, Ne-a dus la vot cu-autocarul Și, patru ani, cu zăhărelul! EVIDENȚĂ EVIDENTĂ Nu mai poate fi mister, Ne-o confirmă-ades, prezentul: Cel mai tare somnifer Este, totuși, parlamentul!
POMENI Ne dau pomană să-i alegem Şi ne promit cerească mană. Abia la urmă înţelegem Că îi votarăm… de pomană. PASTEL SOCIAL În scumpa noastră ţară, România, Pe care, azi, o vor occidentalii, Un pic, din an, ne cântă ciocârlia Şi patru ani, întruna…papagalii!
Booklook nr. 50 pg. 55
Janet Nică
ROBOȚICA ANDRA-GINA Vând robot. Nu, nu de bucătărie. Povestea mea horror începe așa: - Mi-a pus Dumnezeu mânan cap! Am câștigat la Loto. Nu vă spun ce sumă, că n-am atâtea cifre s-o scriu. Din ce zdreanță eram, mam ajuns și, ca tot ajunsul, după ce mi-am asigurat traiul și tot neamul, că tot îmi mai rămăseseră o grămadă de bani, mi-a venit strălucita idee să-mi cumpăr un robot, să mă ajute la treburi, să facă toate în locul meu, că doar o viață are omul și pe aia trebuie s-o trăiască, nu să fie slugă la el însuși, că de alții nu mai vorbim. Și uite așa, am plătit cât pe trei vile cu tot cu termopane și curte la un loc și mi-am cumpărat un android sau androgin, cum i-o fi zicând. De fapt, e o roboțică, andoridă sau androgină, naiba știe, și am și botezat-o corespunzător: Andra-Gina. Am fost tare fericit, asta până mi-a intrat dihania-n casă. Îi adusesem la cunoștință responsabilitățile, ba îi întocmisem și fișa postului, am pus-o să semneze că e de acord cu prelucrarea datelor personale, în fine, mi-am imaginat, alături de ea, o viață de vis. Când colo, visul s-a transformat în coșmar. Nu mai am liniște, nu mai am aer, prieteni, neamuri, nimic. Puțin îi pasă matracucei de ideile mele, ea susține că-i mai deșteaptă, ba încă și că a fost construită ca să-l slujească pe om. Ce-i drept, e deșteaptă, e muuuult mai deșteaptă decât îmi trebuia mie. Mi-a mâncat sufletul. Când îmi caut șosetele dimineața, bâjbâind și eu ca tot omul cu ochii închiși, numai ce-o aud că-mi dă coordonatele: 5,3 grade latitudine nordică, de parcă eu altă treabă nam decât să umblu cu busola-n mână. Când dau să mă încalț, îmi dă timpul probabil (probabil, dar sigur) și în zilele cu polei sau zăpadă calculează forța de frecare dintre tălpile mele și sol, sugerându-mi altă pereche de încălțări. Când strănut, calculează numărul de microbi pe milimetru pătrat și-mi prescrie o rețetă kilometrică de hapuri; când torn cafeaua în ceașcă îi trage cu coeficientul de turbulență Reynolds; citează din filosofii antici, îmi corectează greșelile gramaticale care le fac („pe care, boule!”), are preferințe muzicale (nu mai poate omul s-asculte o manea!), și nici în somn nu mă lasă, îmi calculează numărul de decibeli atinși când sforăi, avertizându-mă cu beculețele ei tâmpite că am depășit limita dureroasă impusă de legislația europeană. Mi-a schimbat până și obiceiurile culinare, am ajuns slab mort, că face calcule savante ale caloriilor din porția mea de mâncare și-mi saltă farfuria din față una două, de nici n-apuc bine s-o miros, c-o și deșartă la gunoi (timp în care mă beștelește că poluez planeta) și-o și spală. Mi-a alungat toată lumea din preajmă cu ideile ei tâmpite din hi-life sau hi-tech, cum o fi. Într-o vreme, mai aduceam și eu câte-o femeie acasă. Le-a pus pe fugă pe toate, că ba erau geloase, necrezând că e doar un robot, ba erau deranjate de indicațiile pe care mi le dădea în timp ce... mă-nțelegeți, că mi se ducea tot cheful când începea cu latitudinea, longitudinea, unghiul și alte măscări asemenea. L-a speriat până și pe părintele, când a fost de Bobotează, când și-a dat seama ce diavoliță a pălit cu busuiocul, văzându-i jumătatea de țeastă împânzită cu circuite, când s-a
Booklook nr. 50 pg. 56
aplecat, respectuoasă, să-i sărute mâna, de-am resuscitat la el o juma’ de oră. Când și-a revenit, l-a apucat iar leșinul, că matracuca a-nceput să-l interogheze în chestiuni de mântuire a androizilor și l-a întrebat cum vede el problema vieții lor de apoi, de vreme ce nici asta pe care o au nu-i viață. Și tot așa. Nu mai rezist, sunt la capătul puterilor. Tot mai des mă bate gândul să-i dau una-n cap, să scap, dar nici asta nu-i treabă atât de ușoară. O dată, nemairăbdând, am vrut să-i scurtcircuitez cu bormașina circuitele alea nesuferite, dar când eram aproape s-o sfredelesc, numai ce-o aud recitându-mi din legile lui Murphy (are o preferință pentru ele): „Dacă vrei ca un aparat să funcționeze mai bine, bagă-l în priză!”. Am crezut că-i o glumă tâmpită dea ei, dar când m-am uitat, am văzut că firul atârna neputincios, la fel ca și mie („Ca și mine, moartea limbii ce ești!”). Sunt disperat, nu mai știu ce să fac. O să mă leg de ea și-o să-mi dau foc, dar parcă văd că parașuta stinge focul înainte să-nceapă să ardă, cu calculele ei savante, n-aș avea parte de ele! Am vrut și să-mi trag mie una-n cap, să mă auto-sinucid („pleonasm, boule!”), să scap de chin, dar iubitoare de oameni cum e din naștere sau din programare, cum să zic, m-a împiedicat să-mi fac vreun rău, zicând că ea se află lângă mine ca să mă slujească. „Eu sunt Andra-Gina și sunt aici pentru tine!” Vedea-te-aș la fier vechi, cu tot cu intențiile tale umanitare și calculele savante și circuitele tale tâmpite cu tot! Că eu nu mai pot! Florentina Loredana Dalian
Desen de Radu Bercea
Booklook nr. 50 pg. 57
FABULE DE LA PRIETENI SIBIENI
ACUL ŞI SITA A zis acul către sită : - Ce te-agiţi aşa grăbită ? Că te văd trudind vârtos Însă fără de folos. Când te legeni Ca năucă , Laşi făina să se ducă , Şi pe cât te străduieşti , Doar tărâţa ţi-o opreşti. Mulţi zicând , nu să te-aţâţe , Că eşti scumpă La tărâţe. Sita , S-a simţit jignită Şi-a răspuns cam cătrănită : - Crezi cumva că-ţi Şade bine , Să mă critici tu , pe mine ? Tu, un nimeni , Cât un fleac, Un biet ţâr, Un simplu ac, Unu mic şi aiurit Singur, Cel mai pricăjit. Nu dau nici doi bani pe tine Că eşti găurit, vezi bine.
MASA EMANATULUI Într-o zi , spre asfinţit, Trântorul abia trezit Din a somnului plăcere, A cerut degrabă miere, Şi a precizat pe dată: - Vreau o masă-mbelşugată, Nu că mi-ar fi foame mie, Precizez ca să se ştie C-am deseară un dineu, Ce-l voi ţine-n separeu, Cu o viespe musafir, O febleţe,un delir. O albină lucrătoare I-a zis ceva de răbdare. - Nu mai vreau să am răbdare Că eu nu-s un oarecare. Fără-al meu scump ajutor Stupul n-are viitor. - Hrana noastră-i drămuită Şi nu trebuie risipită. - Drămuită,c-aşa-i bine, Însă nu şi pentru mine, C-am un drept,şi-i dreptul meu S-aduc VIP-uri la dineu Iar pe lângă-s invitaţi Numai trântori reputaţi, C-asta-i datina, să ştim Pe aleşi să-i preţuim. Morala : Şi la oameni,cum văd eu Se aplică-acest clişeu, Că de mese-mbelşugate Numai cei sătui au parte. Nicolae Mihu
Morala: Uneori e criticat Cel ce are un păcat , Şi o face dur , tăios , Unu’ mult mai păcătos.
Booklook nr. 50 pg. 58
UNU' MOIŞE LUNA - UN VIS ÎN CONTINUARE! - Monolog spus de unu' care nu-i prea… lunatic – Joi noaptea, atras de știrea că se transmite la televizor – atenţie! –nu "aterizarea", că Luna nu e Pământu' – Terra –, corect se spune ASELENIZAREA (am aflat-o căutând – "Unu e Unu' Moişe!"), deci… așa cum am spus, primei noastre nave spaţiale, m-a interesat și pe mine; așa că am renunţat să mă duc mai devreme la culcare, pentru a vedea evenimentul anunţat. Că doar sunt și eu israelian și simt sincer bucuria succeselor noastre. Mai ales când pot să le văd și la televizor transmise \n direct. Așa mă bucur și de succesele noastre (mai rare în ultima vreme) când mă uit la meciuri de baschet, sau (și mai rare și mai de mult…) de fotbal. Să no luaţi în nume de rău că pun pe același plan lansarea unei nave spaţiale în Lună, cu jocurile de sport; așa cum nu mă pricep la astronomie, mai ales după rezultatul "final" de joi, am să spun doar că au ceva comun: "bafta"! … Despre ce cred eu că avem să căutăm în Lună voi scrie acum mai puţin, căci voi reveni săptămâna viitoare cu niște declaraţii de-ale mele din trecut, pe care le-am găsit în "boidem"… Am găsit în ele… actualitate! Da' nu vreau să "amestec borcanele" tocmai acu', când am fost atât de aproape să fim pe locu' patru! După cele trei mari puteri: U.R.S.S. (z.l.), U.S.A. (le haim arukim!) și China (?). Probabil că suntem și noi a patra mare putere… în Lună! În afara intenţiilor turistice ale câtorva "lunatici" care au prea mulţi bani, bănuiesc c-or mai fi și alte motive… Da' nu mă bag doar pe bază de bănuieli în lucruri prea serioase…. La noi se obișnuiește să se spună: "Întotdeauna este și o pentru prima oară!" Cu sentimente concrete, dar și religioase, cei care-au plănuit frumosul, prestigiosul proiect pe care l-au numit "Bereshit" –Începutul, care – din păcate – nu a ieșit cum s-a vrut, ne-au lăsat, fără doar și poate și gustul – dorinţa continuităţii! Cam dezumflat (ca și Bibi și consoarta, care au fost prezenţi la transmisia lansării, dar… nu în fiecare zi sunt alegeri…), dezumflat, deci, că nava noastră spaţială nu a ASELENIZAT pe Lună, am început și eu, ca omu', să mă gândesc despre… și mai departe……În afara celor amintiţi care nu știu ce să mai facă cu milioanele,c-au văzut aici pe Pământ totu' și vor să vadă, călcând pe ea și Luna, care-or mai fi motivele că omu', de atât de multă vreme parcă-ar vrea să fie acolo? Are ea, bat-o Luna, Luna asta, o putere de atracţie plină de mistere! Că tot vorbim despre ea! O căutăm cu duioșie, vorbind despre ea în versuri și în muzică! Facem cu ea declaraţii de dragoste – în idiș, de pildă, se spune: "Ch-vel dir brenghen dus telerl fun himl! – Am să-ţi aduc farfurioara de pe Cer! (Ce frumos –"farfurioara"!). O visăm! O dorim! O admirăm – când e plină, sau chiar când e numai jumătate, când ne amintește de "fraţii" noștri…! Din copilărie ne uităm la ea cu gându' că dacă am putea ajunge la ea, ar fi o mare fericire. Zău, nu știu de ce simţim așa! Poate pentru că din tot ceea ce presupunem c-ar fi Sus, în Cer, Luna este singurul lucru care poate fi văzut. Nu-i doar o iluzie… Căci uite, omu' a și ajuns pe ea! Și noi fiind oameni și cu "sehel iehudi" – minte evreiască, vom ajunge și noi acolo! Sigur! Dar…, deocamdată, ce doresc eu: să facem tot ce trebuie ca să fim siguri aici, pe bucăţica noastră mică de pământ, pe Pământ! Luna rămâne în continuare un vis. După "Bereishit" va fi – sunt sigur – și urmare. Că noi, slavă Domnului, am dovedit-o, așa cum a
Booklook nr. 50 pg. 59
prevăzut-o Hertzl, că dacă am vrut, am făcut ca o "agada" – legendă, să devină o realitate de necrezut! Așa cum, ca mărturie, undeva pe Lună, or mai fi rămas și steagul nostru și cuvintele AM ISRAEL HAI! Să se știe și acolo acest lucru! Poporul lui Israel trăiește!
Pentru conformitate, CAROL FELDMAN, Israel
ALPINIŞTII APRILIŞTI
CATREN PASCAL Lumânări doar s-au aprins Pe al țării sfânt cuprins, Dar nu Paștele-a venit Ci curentul s-a oprit.
EVA La capătul lumii rebele, Lansată, în clipa cea fastă, Pe țărmuri cu jaruri de stele, E prima... vedetă de coastă!
REMARCĂ POETICĂ „Românul s-a născut poet” S-a spus demult și nu-i secret, Dar e de-a dreptul dureros Că mulți o iau în serios!
DUMNEZEU, DARNIC CU ROMÂNII Deltă, râuri Tu ne-ai dat, Munți cu creste de zăpadă, Însă totuși Ai uitat Să ne faci și-autostradă!
EPIGRAMISTUL Un bucătar, ce cu talent, În ciorba altora presară, Piperul iute, competent, Și-un piculeț de sare-amară.
CE E FEMEIA? S-o definesc, eu n-aș putea, Deși în spate port mulți ani, Dar dacă nu pui preț pe ea, Pe tine nu dă nici doi bani!
MOTIVAȚIE Gânduri socotite-n grame Transformate-n epigrame Uneori de râsul lumii, Alteori de dragul glumii. EXPLICAȚIA SOȚIEI Eu nu te-am înșelat, îți spun Și pentru mine-i foarte clar Că tu ești sigur cel mai bun, Fiindcă pot să te compar! Georgeta Paula Dimitriu 28 Aprilie, 1928
DILEMA DEPUTATULUI E-o frumusețe rară Dar, pe moment nu știe De îi va fi soție Sau numai secretară? Eugen Deutsch 26 Aprilie, 1933
COABITARE ACTUALĂ IMPOSIBILĂ Simplu dacă-analizez, Îmi dau seama momentan: Președinte-o fi german, Dar Guvernu-i... cam chinez! CE E FEMEIA? S-o definesc, eu n-aș putea, Deși în spate port mulți ani, Dar dacă nu pui preț pe ea, Pe tine nu dă nici doi bani! Mihai Haivas 6 Aprilie, 1941
Confraţii ALPI-nişti le urează: La mulţi ani!
Booklook nr. 50 pg. 60
22.02.2019. Sala de protocol a restaurantului Moldova din Iaşi. Lansarea volumului Univers 69 al colegului nostru Dan Teodorescu a fost susţinută de un spumos recital al membrilor ALPI unde autorul este membru senior şi director al departamentului de relaţii cu presa. Foto Ioan Vârlan
08.03.2019 Sala de spectacole a clubului C.F.R. Iaşi. Spectacolul omagial închinat zilei femeii a fost rezultatul muncii întrunite a Cenaclului George Topârceanu împreună cu A.L.P.I. Aici, principalii protagonişti şi organizatorii evenimentului care a încântat invitaţii. Foto George Marici