cărţile deschise fără cititori efg j gs
texte gabi schuster imagini internet
d f c
Semnul ﾃ始ceputului
Cubisme
Toaca la Putna sparge aerul sticlă pisată fărâme de case se-îmbină bizar cu piepţeni şi oale de supă
peste rochia albastră s-a răsturnat milostenia galei de binefacere cărţile deschise fără cititori planează cu frânele trase Se aude ceasul visele se dau la o parte "să facem loc realităţii" se aude din coloanele ziarului... cine are timp să-l asculte ? totu-i o grabă iubirea, pedeapsa, naşterea, moartea,
Apendic La început a fost inapetenţa şi greaţa, ziua halatelor verzi Deasupra mea capete învelite în zvonuri metalice, râdeam şi nu înţelegeau de ce, piciorul drept mă durea când îl ridicam ganglionii cât oul evoluţie rapidă apoi am murit nu aveam voie să fumez să beau alcool şi nici opium nu luam medicamente în final nici alergii eram primul mort pe strada noastră şi vânzătoarea de la pâine mi-a dus lipsa, borşăresei i se strica borşul pe huşte, părinţii plângeau pe recamier uitând să adune zmeura, ocluzia era perfectă antecedentele lipseau, chiar contrapunctele imitative dar m-am întors lăsând uşa întredeschisă
vaporul lui Charon nu arunca ancoră nici noaptea nici duminica nicidecum nici aerul sărmanul nu-i trecea pragul veneam din nicio ţară antecedentele lipseau mama mi-a pus îndată hainele noi pentru vârsta mea, pantofii cu liră de piele maro şi m-a întrebat de tunel treceau şi trenuri cu răniţi ? tatăl ei fusese dus în Siberia pe lista lui Stalin.
Buzele tale necuviincioase Ziua galbenă se alungise peste câmpuri, zburdam, nu ştiai ce-i iubirea, perle veritabile striveam în obraji, buzele tale necuviincioase erau roşii, muşcate şi lăsate libere să se joace mai departe cu sunetul saxofonului toate lucrurile pe care le ai mi le-am dorit, chiar şi clipele trăite în absenţă, durerile de seară înfăşurate în renunţări, cultivatele plecări politicoase. pe trotuare se încing umbrele şi dispar, tu nu ştii ce-i iubirea te prefaci că ştii mă converteşti în limbi moarte închizi telefonul şi priveşti în gol, o fineţe de seară se apropie lent spoind cu parfum dezamăgirile, ziua îmbătrâneşte printre căpriori uităm tot mai des cum era începutul.
eşti atât de frumoasă cât nu încape în mica mea viaţă, ar însemna să adun toţi ochii închişi de extaz, toate momentele nehotărâte, toate rochiile nepurtate, părul rămas în urma vântului, lipsa dialogului când te gândeşti la alte emoţii mai proaspete ...nu ştiai ce-i iubirea nici astăzi nu ştii... aşteaptă să plece anotimpurile să fim singuri să fiu ultima salvare să sprijin o scară de cer şi să-l vopsesc cu albastru.
Unde vrei ? În piaţa publică se vopsesc porumbei culorile zboară şi se adună în mijlocul ochiului stol de grauri înnebuniţi de plecare unde vrei ? până duminică înfloreşte liliacul chiar dacă viaţa îmi este tot mai indiferentă
în piept nu mai zboară păsările s-au lăsat jos către plecare glasul şi glasurile s-au micşorat de oboseală cristalul s-a mătuit şi nu lasă privirea ta înăuntru se loveşte de aerul neşlefuit se loveşte se loveşte renunţă.
Unde zac Cărarea se întoarce de pe deal amintindu-şi tălpile neauzite erau turme? poate stele? morţii plecaţi? la capăt buciumul înfipt în pământ speriată urcă repede înapoi unde zac în amarul meu Dor de Acasă.
Vals Da domnul meu miroşi a scorţişoară pe rochie merele râd zgomotos şi roşu către oglinzile din sala de bal se umplu de aripi braţele cu mănuşi de dantelă şi nu ne mai rămâne decât să visăm la toate cerurile şapte sau nouă sau şaizecişitrei genunchii fandează, ochii lucesc orchestra îşi lustruieşte alămurile începe valsul... virajele adorm în falduri şi trupuri se-împletesc în picături de candelabre da domnul meu spre dimineaţă vei gasi pantoful de moire am zburat în miracol să mă vindec doar o mie de ani.
Neveşnic Sculpturile de ghiaţă din Alaska bulgării de zăpadă cu care ne jucăm când suntem fericiţi apa care tremură în soarele orbitor florile ce îşi apleacă corolele oasele pădurii s-au umplut de vânt pălăria ta este în cuier îmi voi lua tălpăşiţa.