Cervantes nr. 15,2014

Cervantes Revistă internaţională de cultură

Anul III  Numărul 15  Noiembrie - Decembrie 2014

Personalitatea lunii

Prof. dr. ing.Pompiliu Manea Membru de onoare al Academiei de ştiinţe Medicale, Om de cultură, afaceri şi călător pag. 24-32

Cervantes EDITORIAL x

Ionel Cârstea

Filozofii din puşcării Am primit o ştire senzaţională. Direcţia Generală a Penitenciarelor, din cadrul Ministerului de Justiţie, a trimis o scrisoare Oficiului Pentru Ocuparea Locurilor din Penitenciar din cadrul DIICOT, DNA şi Parchetul General pentru a recruta specialiştii care ,mai apoi să fie angajaţi de către Instanţele de Judecată prin mandate de executare definitivă şi irevocabilă în Penitenciare.

Solicitările Direcţiei Generale a Penitenciarelor au apărut în urma dovedirii unei lipse acute de specialişti care, să conducă în cadrul Penitenciarelor, doctorate şi masterate, apoi îndrumători literari, corectori de lucrări ştiinţifice şi literare, profesori de alfabetizare cursuri intensive.

Penitenciarele se dovedesc de la un timp adevărate sanctuare de cultură, mulţi dintre cei care sunt cazaţi în interiorul acestor lăcaşe au început să privească lucrurile dintr-o altă perspectivă, din perspectiva umană. Dacă până acum discuţiile frecvente dintre condamnaţi erau pe teme frivole, fără consistenţă, de cele mai multe ori sterile şi imorale, în ultimul timp a apărut un nor alb care a imacultat sufletele acestor năpăstuiţi ai sorţi. Dimineaţa după program şi masă se băgau într-un colţ unde jucau poker, ori babaroase, acum nu, cer să iasă afară din cameră pentru a merge la bibliotecă, aceasta pe zi ce trece se dovedeşte tot mai neîncăpătoare, aici fie ascultă dizertaţii pe diverse teme ştiinţifice, fie merg la cursuri intensive de alfabetizare, fie adună material bibliografic pentru următoarea lor carte. Este o activitate demnă de Biblioteca Universitară, ori de Acade-

mia Română, oricum, din punct de vedere al producţiei de volume tipărite, rivalizează cu Uniunea Scriitorilor.

Să vezi deţinuţi condamnaţi pentru viol, pentru crimă cu premeditare, pentru tâlhărie, etc., mergând pe culuarele dintre raurile bibliotecii penitenciarului în vârful piciorelor, vorbindu-şi între ei cu „domnule”, iar atunci când vreau să îşi întărească o vorbă spun :”pe cuvânt de onoare”şi nu :”să moară mama”, ori „să mor în puşcărie”, deja dă un aspect de sanctuar.

Din aceste motive DGP a luat hotărârea de a cere OPOLP din cadrul Parchetului General, DNA şi DIICOT să caute candidaţi în specialităţile de mai sus care, mai apoi să fie înaintaţi Instanţelor de Judecată pentru angajarea(condamnarea) cu mandat de executare definitifă şi irevocabilă, aceşti specialişti putând ajuta la desfăşurarea în bune condiţiuni a procesului de culturalizarea deţinuţilor.

Am putea intra in Cartea Recordurilor, după ce am intrat deja cu cel mai lung cârnat şi cea mai mare sarma, cu faptul că la intrarea în penitenciar un deţinut semianalfabet condamnat la 7 ani pentru că a tâlhărit o babă şi a refuzat să o violeze, la ieşire va avea deja un titlu academic şi cel puţin două cărţi tipărite, cea mai cunoscută devenită deja bestseller intitulată : „Tehnici de tîlhărie”, se află la o a doua ediţie revăzută şi adaugită.

Păcat de aceşti oameni care, afară trăiesc întrun cvasi anonimat şi riscă să părăsească această lume, fără a ne împărtăşi din prea plinul 2

Revistă internaţională de cultură x EDITORIAL spiritualităţii lor. Condamnarea pentru ei înseamnă descătuşarea spiritului şi revărsarea cornului abundenţei literare asupra noastră.

Procurorii au o sarcină foarte grea şi anume, aceea de a începe transformarea corupţilor, a tâlharilor, şuţilor de buzunare, a criminalilor, a tuturor celor aflaţi în afara legi, în viitori oameni de cultură.

Pentru ca acest deziderat să se împlinească e bine ca, Judecătoriile şi Tribunalele să nu se zgârcească în numărul de ani daţi pentru fapta comisă celor acţionaţi în judecată. Cu cât anii vor fi mai mulţi, cu atât ei vor putea avansa pe treptele culturii, vor putea să îşi hrănească spiritul cu zicerile marilor literaţi şi filozofi.

Este înălţător pentru noi muritori de rând ca atunci când te va tâlhări un asemenea titan al culturii să auzi : „vă rog ca, în numele omeniei sămi daţi tot ce aveţi asupra dvs., vă mulţumesc şi

vă asigur de înalta mea consideraţie, al dvs., etc.”Cât de umilitor era înainte când, acelaşi tâlhar care nu fusese în penitenciar, spunea : „ fă, să moară mama, jos textila, hai fa scoate tot că, să mor în puşcărie dacă nu te fac”. Oribil.

Sigur ar mai fi o categorie de deţinuţi, cei care nu sunt implicaţi spiritual, aceştia se îmbolnăvesc subit, spre bucuria mea am văzut că dacă nu ţine cu hernia se apucă şi ei de scris, bravo!

Vom ajunge să avem o ţară de borfaşi titraţi şi cu lucrării ştiinţifice publicate, sigur lucrările vor fi conform specializării adică :corupţie,tâlhărie, viol etc.

Indiferent ce vor face, duceţi toate mizeriile astea penale acolo unde le este locul, luaţi-i la rînd indiferent de religie,sex,vârstă culoare, culoare politică, funcţie etc.

Alte “documentaţii” pe aceeaşi temă » Cum se numeşte secţia de infirmerie unde sunt internaţi deţinuţii cu creioane bătute în cap?

Cenaclu.

» Traian Băsescu a anunțat că dacă e să intre va scrie o carte simplă, dar esențială: ghidul practic „Cum să citești Levantul în mai puțin de zece ani“.

» De când cu eliberările pe bază de cărți publicate din închisoare, AMR-ul nu se mai numără în ani, ci în capitole.

» Se spune despre Adrian Năstase că şi-a tatuat în palmă „Scriu tare şi apăsat“.

» Marian Vanghelie e mai șmecher: în cazul în care va intra vreodată la închisoare, el va fi eliberat pe baza cărții citite.

» Elena Udrea va scrie doar cărți legate în piele, deci toate vor avea titlul „Louis Vuitton“. Important va fi modelul. Apoi culoarea. Bine, și prețul.

» Victor Ponta: „Dacă voi fi vreodată închis, Doamne ferește, știu de pe-acum ce voi scrie: Shogunul.“

» La cât de repede sunt eliberați, marii infractori români riscă să nu-și mai termine operele în pușcărie.

» Valul de scriitori din puşcărie a produs şi alte schimbări culturale. Traficanţii şi consumatorii de droguri nu mai trag pe nas liniuţe, ci cratime.

» În puşcărie nu se mai face trafic cu telefoane sau ţigări, ci cu proză.

3

Sursa: Kamikaze

Cervantes ANALIZE EDITORIALE x

Cristina Foarfă

Viitorul cărții văzut de e Economist e Economist are un eseu remarcabil despre viitorul cărții, în care pune în paralel trecutul cu viitorul, explică mai clar ca oricine cum arată acum lumea editorială și deconstruiește multe prejudecăți. E un eseu must-read dacă vă interesează cărțile și la nivel teoretic, ca business, ca poveste, ca dinamică, ca obiceiuri. Iar prezentarea este impecabilă – eseul poate fi citit sub forma unui document cu câteva elemente grafice interactive, apare sub forma unei cărți pe care o răsfoiești sau îl poți asculta, în variantă audio. Despre ce e vorba, pe scurt?

Cuvintele cărții nu s-au schimbat, spune e Economist, dar vasul în care ele se află a trecut prin multe metamorfoze. Iar exemplul pe care-l folosește este de Officiis al lui Cicero, dictat unui sclav, copiat apoi pe papirus, și care a cunoscut apoi multiple metamorfoze, dar care poate fi citit și în format electronic. Cartea e mai liberă ca niciodată, spune e Economist, care pune lucrurile în context și lărgește foarte mult perspectiva.

Ceea ce face studiul e să chestioneze amenințările pe care tehnologia le-ar aduce cărții și modelului tradițional de interacțiune cu ea. De exemplu, e-book-urile – la început o amenințare, publisherii previzionau că vor duce la o scădere masivă a vânzărilor în print ba chiar, cei mai pesimiști, la dispariția cărții tipărite. Din contră, după o creștere puternică inițială, piața s-a stabilizat și publisherii se așteaptă ca vânzările să

rămână tot în print. Cât despre experimentele de a adăuga componente multimedia textului electronic, acestea au eșuat, oamenii vor, în continuare, să citească la fel ca până acum, indiferent de suport.

Amenințări există, firește, iar una dintre ele este self publishing-ul, un fenomen în creștere, mai ales în US. Acest lucru ar putea face editurile să-și regândească modelul de business și, poate, să-și ofere separat serviciile (corectură, redactare, distribuție etc).

Nu e nimic nou, de fapt, spune e Economist. Sunt aceleași temeri sub alte forme, același fenomen în esență și, când pui lucrurile într-un context mai larg, îți dai seama că nu e vorba decât de aceeași veche frică de schimbare.

“Now that anyone is free to print whatever they wish, they oen disregard that which is best and instead write, merely for the sake of entertainment, what would be best forgotten, or better still, be erased from all books.” – s-a spus acum? Nu, la 1471.

Concluzia? Viitorul cărții e mult mai luminos decât ne-am aștepta! Și că, în ciuda lamentărilor sumbre că nimeni nu mai citește, e Economist demonstrează cu cifre și argumente, cum îi stă bine unei publicații de talia sa, că lucrurile nu stau chiar așa.

Vă recomand, de aceea, să citți sau ascultați cu atenție studiul, e excelent și demontează foarte multe prejudecăți legate de viitorul cărții.

4

Revistă internaţională de cultură x POEZIE

LILIANA TERZIU BOIAN Debut literar: revista ,, Ateneu”-1984 Apariţii în volum: Sfâşiere de lumină - Editura Dosoftei Slatina, 2002 Capricii autumnale – Editura Fundaţiei ,, Universitatea pentru toţi”, Slatina,2005,Rugăciune pentru tine -,2006 ,Rugăciuni despletite-n ,2006 , Vitraliile iubirii – Editura Casa Ciurea , Slatina, 2010, Culoarea Femeii, Editura Inspirescu, Satu Mare,2014 Apariţii în antologii: Vocile cetăţii - 6 volume, antologiile Cenaclului Dumitru Popovici editate la diverse edituri în perioada 2002- 2014 Itinerarii lirice –Editura Inspirescu,2013 Să nu uităm –Editura Inspirescu, 2013 , Antologie italiano-română,Editura Inspirescu, Satu Mare, 2014,Undeva… în poezie , aceeași editură, 2014

culoarea femeii un număr incert adăugat frunzelor care dansează frenetic pe caldarâmul amăgirilor un vis căutat la marginile amintirilor funeste în preajma unor iluzii care se ţin de mână cu razele lunii din nopţi de sânziene un joc...

sunt femeia ta violet cu imaginile vieţii îngrămădite pe un colţ de cer violet peste care ai trecut în caleaşca norilor violet cuibărit pe partea stângă a coamei celeste şoptindu-mi pătimaş mâine vei fi a mea mâine vei fi a mea

căderi de ape învolburate în cascada iubirii promisiuni alternând cu false declaraţii de dragoste un zbor frânt de un tăietor de lemne prea obtuz care mai caută cu deznădejde ca ramurile să nu-i rănească orgoliile ponosite un joc...

sunt femeia ta risipită în poemul anotimpurilor cutreierată de vise în nocturne arderi cuprinsă de păgâne focuri bengale dispersată în cele patru puncte cardinale aşteptând să te gândesc mâine vei fi al meu mâine vei fi al meu

o revelaţie absurdă fără susţinere sentimentală iluminarea sinelui acoperită cu noroiul erorilor sfâşierea curcubeului în pragul unui amurg ireal în profunzimea lui un semnal de pierdere a sinelui în constelaţiile zodiacale ale cunoaşterii un joc...

sunt femeia ta violet cu fluturări de satinate voaluri violet dezgolită de tenebrele trecutului împodobită cu sălbatice flori de câmp violet cu trupul înfăşurat în curcubeul iubirii strigând peste mare, peste munţi, peste lume sunt femeia ta violet sunt femeia ta violet

atât am fost iubitul meu doar un joc...

doar un joc...

5

Cervantes POEZIE x

început de iulie

eu sunt duminică în fiecare zi eu sunt duminică

mi-e dor de mâinile tale trezite din somnolența necesară plimbându-și pătimaș mângâierea atingerilor pe rotunjimea sânilor mei tremurători amețiți de emoția așteptării sărutului din spațiul virtual în cel terestru

mă îmbrac în veșminte de sărbătoare îmi pun inelele speranței pe degetele zilei merg pe potecile sufletului cu zâmbetul pe buze strălucind la unison cu universul din constelațiile trezite la viață

alteori de buzele tale îmi este dor strecurate pe furiș din faldurile nopții în curbura coapselor din așternuturi celeste căutând înfrigurate transcendenta viselor spre universul nedescoperit din fluxul sanguin

îmi împodobesc simțurile de căldura aproapelui cuprind cu mâinile lumina lunii risipesc firesc întunericul din tenebrele trecutului de pe chipul nefardat de tristețe al iubitului eclipsat de căderea umbrelor depărtării în memoria cuvintelor uitate

surâsul tău sfâșie epiderma suspinelor mele adunate în tonuri de violet în carul mare al viselor unde se împletește cununa selenară cu sulițele spicelor de grâu sărutate de coase la început de iulie privilegiat de ploaia aniversărilor

cu intensitatea delirantă a iubirii trecută postum dincolo de gratiile amintirilor mă înfățișez noaptea eclatând iubire în visul celui care se topește de dorul sărutărilor sub îmbrățișarea frunzelor toamnei aurii ca o sărbătoare a mentalului sunt o duminică în fiecare zi

de tine mi-este dor

6

Revistă internaţională de cultură x POEZIE

Ioan Raţiu RONDELUL CLIPELOR

RONDEL PENTRU MAMA

Poetului Ioan Săşăjanu

Poetului Damian Stan

Priviţi cum clipele dispar! În Adevărul din „apus” Îşi văd părinţii foarte rar, Vor altceva sau poate nu-s...

Mamă, de ce m-ai părăsit? În locul tău acum e frig – Cuvânt pe cruce odihnit...

Cu toate florile te strig!

De când ascultă-un calendar, Le fuge ora după fus...

Priviţi cum clipele dispar În Adevărul din Apus!

Din toamna părului albit Făcură lacrimile dig...

Mamă, de ce m-ai părăsit? În locul tău acum e frig!

Spectacolul începe iar...

Câte „se vând” la preţ redus?!

E „nobil” vinul din pahar Şi-amestecând ce nu s-a pus:

Prin visul tău, spre infinit, Se vede clipa – ca un MIG – Până la pruncul fericit...

Anii îngheaţă şi mă frig!

Priviţi, cum clipele dispar!?

Mamă, de ce m-ai părăsit?

RONDELUL ÎNDEMNULUI

RONDELUL ÎNTÂMPLĂRII

Pictorului George Dan

Poetului Ion Bala

În iarna dorului curat Ca primăvara unui vis, Iubiţi-vă cu-adevărat Atât cât inimile vi-s!

Când ceva se-ntâmplă, cineva plăteşte...

Dacă trage clipa în sensul care nu-i!?

Să nu moară visul, scape dintr-un cleşte! Întemniţat Cuvântul veşnic e… al Cui?

Şi cel mai schimbător oat Aleagă amintirea Miss, În iarna dorului curat Ca primăvara unui vis!

Răsăritul are lacrimi, omeneşte Cât dorul strânge sentimentele haihui…

Când ceva se-ntâmplă, cineva plăteşte Dacă trage clipa în sensul care nu-i!?

Să nu se uite niciodat’ Al veşniciei Paradis, O, clipă fără de păcat, Rămâi precum îţi este scris...

Creşte şi mai mult, nedumerirea creşte…

Contestând răspunsuri la faţa locului, Acum, aici, aşa… netrăind regeşte, Cum în van transpiră neliniştiţi destui,

În iarna dorului curat!

Când ceva se-ntâmplă, cineva plăteşte!?

7

Cervantes POEZIE x

RONDELUL SCĂPĂRII

RONDELUL SĂRBĂTORII

Pentru George Vulturescu

Poetului Gheorghe Creţu

Clipele scapă calităţi Revărsate-n aşteptare Şi altădată numai să-ţi Aminteşti că totul pare

Când vii la Satu Mare?

Prin aripi sau pe roţi, Precis – dintr-o urare – Duci dorul de nepoţi...

Aşa cum nu vrei când arăţi Precum ploaia trecătoare Clipele scapă calităţi Revărsate-n aşteptare

Cu soarele-n spinare, Să dormi dacă nu poţi, Când vii la Satu Mare – Prin aripi sau pe roţi –

Există printre „noutăţi” Motive de-ngrijorare Deci prin urmare seama dă-ţi La duel care pe care

Devină sărbătoare O clipă… cât socoţi Să simtă fiecare Iubire pentru toţi...

Clipele scapă calităţi

RONDELUL CĂRŢII

Când vii la Satu Mare!

RONDELUL ÎNTREBĂRILOR

Pentru George Terziu

Poetului Gheorghe Cormoş

Particule de praf sau fire de Lumină Din ceruri coborând îmbrăţişau o carte În noaptea căutării vis cu luna plină Călăuzind iubiri prin albia lui marte

Ce-am adus în inimi? Am lăsat acasă?

Cu câte fapte bune vom pleca spre cer?

Cum ne scapă lacrimi? Chinul creşte ca să Nu rătăcească viaţa celor care cer?

Se prefăcea că ştie liniştea să vină Cum învăţară clipe veşnic să se poarte Particule de praf sau fire de Lumină Din ceruri coborând îmbrăţişau o carte

Ales-aţi mireasă pentru vorba: lasă!?

Vreţi asigurare, Mitsubishi Lancer?

Ce-aţi adus în inimi? Aţi lăsat acasă?

Cu câte fapte bune veţi pleca spre cer?

Şi partea nedeschisă lumii fără vină Şi partea revărsată numai peste moarte Să fie Adevărul Raiului Gradină Cuvinte nescrise rugară mai departe

Au putut să scape? Noi dureri apasă?

Nu sunt prieteni – de ce? – i-a lovit alt cancer?

Fură clipe grele? N-au pădurea deasă La Sfânta Liturghie, întrebând sincer:

Particule de praf sau fire de Lumină

Ce-am adus în inimi, am lăsat acasă?

8

Revistă internaţională de cultură x POEZIE

Nicu Cismaru S-a născut la 11 septembrie 1960 în municipiul Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea.

Profesie jurnalist, absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj, în anul 1978.

Pe data de 11 septembrie 2014, a lansat primul său volum de poezie intitulat ”Călimara din firidă”.

Ca jurnalist, a publicat eseuri, prefețe și sute de articole de presă în foarte multe ziare și reviste.

Este fondatorul mai multor publicații, ziare și reviste, printre care: Spiriduș, Poștalionul, Speranța, etc. În prezent este președintele Societății Culturale ”Anton Pann”, realizator La TV Etalon și scenarist la Pastel-Film din Rm. Vâlcea.

ÎNTR-O LUME DE PITICI Suntem în zodia ta și prin urmare Vom dezveli un bust de măscărici Eu calul mi-l voi pune-n cingătoare Iar tu rămâi în lumea de pitici Înverșunată ești ca o entorsă Durerea gleznei unei biete stânci Eu mă voi duce să mai bat o morsă Iar tu rămâi în lumea de pitici Te risipești în câte o-ntrebare Sincopele destinului de strici Eu plec să mai descopăr o-ntâmplare Iar tu rămâi în lumea de pitici Îmbătrănești bolnavă de-așteptare În lumea unor sentimente mici Căci eu mă trec acum în Carul mare Iar tu te strici în lumea de pitici AM O NOAPTE ÎN PLUS Te iubesc ilegal pe-o fereastră de timp Se mai naște în mine câte un anotimp Înverzesc când te văd, ofilesc când te pierd Și te fac să mă crezi și mă fac că te cred Îmi lipsește o zi, am o noapte în plus Am ceva să-ți ofer, n-am nimica de spus Suntem doar condamnați, între noi sunt doar ploi Și-o corabie de dus fără mers înapoi Te iubesc ilegal, te iubesc ireal Fără tine gândesc și trăiesc prea banal Și mă pierd pe cărări și poteci fără roci Numai tu ai putea din pustiu să mă-ntorci

ÎNTRE NEVOI ȘI ÎN DEFINITIV Poate că ne vom re-ntâlni cândva Și obsesiv renaștem o iubire Și sufocați de întrebările cuiva Vom răsădi tăcerea în privire Vom răsădi-o, vom săpa-o adânc La rădăcina neputinței noastre O vom uda cu lapte dintr-un sfârc Căci bârfele sunt negre nu albastre E-un început. Atât și mai departe Ne-om potrivi în verb și substantiv Căci dragostea, iubito, nu se-mparte Între nevoi și în definitiv Și dacă te-ai afla mușcându-ți buza Eu propriu-zis nu știu să îți descânt Căci mie îmi descântă numai muza Atât cât voi rămâne pe pământ Poate că ne vom re-ntâlni pe cale Să stabilim finalul lumii tale

9

Cervantes POEZIE x

Anatol Covali Născut la 7 iunie 1939, in comuna Taglâc, jud. Cetatea Albă, Basarabia, regatul României Mari. Ultimul dintre cei patru copii ai preotului Nicolae Covali și al Mariei Covali, născut Mustață.

Refugiatdin Basarabia, împreună cu familia, de două ori.În 1940 și 1944.

Nu am stat nici măcar o zi sub ocupație sovietică.

1961 - Solist al ansamblului M.A.l. din București. Dat afară după două luni, 1962 - Corist in Corul Filarmonicii ,,George Enescu” din Bucuresti.

1962-1963 - Solist al Operei de Stat din lași.

1963 - Solist al Ansamblului M.F.A.-București. Dat afară după trei luni. 1963 - Corist al Corului Radio.

Dat afara dupa trei luni.

1964-1971 - Corist in Corul Filarmonicii ,,George Enescu” din Bucuresti 1971-1979 - Solist al Operei din Constanța 1979-1980 - Solist al Operei din București și al Operelor din Lubeck și Aachen 1980-1983 - Solist al Operei din Constanța 1983-2001 - Solist al Operei Naționale din București

Te-am visat - Rondel Te-am visat azi noapte, te-am visat măicuţă şi o dulce pace e-n al meu cuprins.

Viaţa e cu mine parcă mai drăguţă şi nu îmi mai pare că-s mereu învins.

Simt încă pe frunte mâna ta călduţă pe care-ai uitat-o parcă în adins.

Te-am visat azi noapte, te-am visat măicuţă şi o dulce pace e-n al meu cuprins.

Surâdeai alături de al meu tăicuţă ce privea spre mine tandru şi destins.

O, ce bucurie inima mi-o cruţă şi de ce-mplinire sunt cu drag atins.

Te-am visat azi noapte, te-am visat măicuţă!

Sunt bolnav măicuţă - Rondel Sunt bolnav măicuţă, nu mi-e deloc bine, mâna ta pe frunte să mi-o pui aş vrea, să îi simt căldura cum îmi intră-n vine şi cum îmi destramă suferinţa grea.

Vreau să sorb iubirea ce-o ştiam în tine

şi-a cărei răcoare setea-mi potolea.

Sunt bolnav măicuţă, nu mi-e deloc bine, mâna ta pe frunte să mi-o pui aş vrea, Doar a ta privire ar putea s-aline această tristeţe ce mă calcă grea.

Ce n-aş da ca-n braţe să te mai pot ţine, vieţii mele iarăşi să îi fii proptea...

Sunt bolnav măicuţă, nu mi-e deloc bine!

Ca o carte - Rondel Inima măicuţei este ca o carte care stă deschisă ca s-o pot citi.

Răsfoind-o-ntruna viaţa-mi are parte de duioase sfaturi şi de bucurii.

Chiar încarcerată în urâta moarte arde-n ea iubirea nobile făclii.

Inima măicuţei este ca o carte care stă deschisă ca s-o pot citi.

Filele-i mă cheamă blând, ca să mă poarte într-o lume-n care nu mai este gri, unde doar lumină tuturor se-mparte pentru a învinge şi-a se împlini...

Inima măicuţei este ca o carte !

10

Revistă internaţională de cultură x POEZIE ardere intensă-i sufletul său blând.

Se jertfeşte fără să ceară răsplată, nu o vezi că plânge, n-o auzi oând.

Tuturora-împarte inima-i curată fericirea noastră-ntruna apărând....

Nu are odihnă mama niciodată!

Reper – Rondel Mama e reperul sfânt al vieţii mele ce-mi călăuzeşte viaţa şi acum, când încep să număr ultimile stele ce-au rămas din cele ce au fost duium.

Mama-mi duce-n spate poverile grele şi-mi arată care e cel mai bun drum.

Mama e reperul sfânt al vieţii mele ce-mi călăuzeşte viaţa şi acum.

Mama mă păzeşte întruna de rele şi zâmbind mă-ndeamnă zborul să-l asum.

Datorită mamei nu mor sub şrapnele de decepţii care mă vor praf şi scrum...

Mama e reperul sfânt al vieţii mele!

Mama n-are vârstă- Rondel Mama n-are vârstă, e la fel întruna, tânără, frumoasă, fără de păcat.

Aşa-şi văd copiii mama-ntotdeauna.

Chiar dacă privirea i s-a-nceţoşat.

Mama este sfânta, mama este buna care din iubire s-a sacrificat.

Mama n-are vârstă, e la fel întruna, tânără, frumoasă, fără de păcat.

Ea ne poartă crucea, cuiele, cununa, sufletul şi-l lasă-ades crucificat, ca să ne-ocolească viscolul, furtuna, zâmbind fericită când în cuie-o bat...

Mama n-are vârstă, e la fel întruna!

Dragostea măicuţei- Rondel Dragostea măicuţei e o pâine sfântă, din inimă scoasă ca dintr-un cuptor şi cu bucurie totdeauna frântă spre-a fi împărţită caldă tuturor.

Dragostea măicuţei nu poate fi-înfrântă fiindcă-ntotdeauna e avânt şi zbor.

Dragostea măicuţei e o pâine sfântă, din inimă scoasă ca dintr-un cuptor.

Pasăre măiastră ce-n ramuri ne cântă, magică lumină, lipede izvor adiere care lacrimile zvântă, în griji şi derute primul ajutor...

Dragostea măicuţei e o pâine sfântă!

O mamă se roagă - Rondel Cu ochii în lacrimi o mamă se roagă şi pune în rugă credinţă şi zel : “Dă-i, Doamne acestui copil iarăşi vlagă, îndură-te, Sfinte, de-al meu băieţel!”

Vrea ca ceru-alături de el să-l atragă, să-nduplece soarta cumplită-ntr-un fel.

Cu ochii în lacrimi o mamă se roagă şi pune în rugă credinţă şi zel. “ Nu-mi lua, Doamne Sfinte, făptura lui dragă , de ce să-l împiedici să aibe un ţel ?

Fă ca moartea-n lumea ei să se retragă, ia-mi sufletul mie şi scapă-l pe el”...

Cu ochii în lacrimi o mamă se roagă!

Neodihnă - Rondel Nu are odihnă mama niciodată, ardere intensă-i sufletul său blând.

După ce copiii zboară-n lumea toată vin, cu-acelaşi zbucium, nepoţii la rând.

Nu-ncetează mama-ntruna să se zbată, supărări şi spaime iarăşi îndurând.

Nu are odihnă mama niciodată, 11

Cervantes POEZIE x

Danyel Luca

De m-ai fi cunoscut, poate că între noi N-ar mai fi nins şi toamna ar fi fost departe, Dar vântul s-a pornit lăsând prin amândoi O simfonie rece cu flori imaculate!

Toamnă...

Focul unui vis

Tu iar te pregăteşti să-mi spui la revedere, Nici eu, nici tu, nu ştim dacă ne vom vedea!

Laşi frunzelor în noapte, ultima mângâiere, Iar brume de argint cad peste tâmpla mea...

La braţ cu vântul sufletului meu alergi în zări, Mă laşi tăcut... poţi rătăci pe alte continente!

Vei alunga cocorii mei ce vor pleca în depărtări…

Rămâi veşnica toamnă cu lacrimi şi regrete!

A nins peste iubire, a nins peste al tău trecut…

Poate zăpada unui dor te va trezi din vis! Şi pleci pe drumuri fără nume ca un necunoscut, Nopţi reci te vor privi prin nori la porţi de paradis!

Mi-ai fost prinţesa unei speranţe răvăşite, ce-a plecat

Parcă odată te ştiam, dar astăzi nu mai ştiu Dacă eu am îmbătrânit sau poate e târziu...

Doar vânturile plâng în ramuri desfrunzite, Iar tu te-ai rătăcit de mult prin amintiri, iubite! În palma ta m-ai încălzit la focul unui vis, Dar ploile-au venit şi el încet, incet s-a stins!

Poate că toamna-i vinovată de toate şi de tot Sau nu mai am puterea din minte să te scot.

Ca umbra unei veri frumoase răpită de amurg, Aş vrea să ştiu că tot ce mi-ai lăsat a fost adevărat, Chiar dacă lacrimile pe obraz şi-acuma curg!

Dacă te-oi mai vedea lăsându-mi frunzele la geam, În anul care va veni prin viaţa mea atât de scurtă, Voi întreba atunci un gând răzleţ de te mai am Şi dacă nu, o stea va cădea lin peste pădurea mută!

Am numai dorul firelor de iarbă dintr-o vară Şi-acel sărut firav lăsat pe buze de o seară...

Dar frunzele-au căzut la geamul îngheţat E început de iarnă... şi-atât te-am aşteptat!

Aud că eşti departe prin ţări cu trandafiri, Că fluturi coloraţi strâng pentru noi iubiri...

Pe-aici ninsori de plumb vin peste lume iar, Dar tu eşti prea străin şi cred că-i zadar Să iţi mai spun de mine, de gânduri si suspin.

Te-ascult in nopţi de taină, iar glasul tău divin Se pierde cu ecoul prin zile de-aşteptari, Prin dimineţi de teamă, prin umbre si chemări!

Privirea mea prin frunze destramă inserarea, Iar ţărmului din suflet, azi îi lipseşte marea.

Cu valuri ce coboară din inimă ţi-am scris, Lăsându-ţi drum s-ajungi cu drag in al meu vis!

12

Revistă internaţională de cultură x POEZIE

Amintiri prin frunze Vezi tu, iubito, munţii trişti cu fruntea aplecată Şi nori-aceştia plumburii care vestesc uitarea?

Poate îţi aminteşti că nu mai sunt ca altădată Căci toamna ta şi-a mea le-a dăruit răcoarea!

Prin frunze vinovate de trădare trece vântul, Iar crengile se-apleacă spre foşnetul amăgitor, Cu razele de gheaţă coboară peste ele asfinţitul Luând cu el din sufletul pustiu şi-al nostru dor!

La capăt de-nserare se-aprind luminile de-argint…

Este atâta de grăbită ziua când pleacă la culcare!

Singurătatea îi sărută liniştea ce cade pe pământ, Privirilor pierdute doar umbra le mai lasă alinare!

De noi, tu ce mai ştii, iubita mea rămasă fără nume?

Zefirii rătăciţi ţi-au scris pe geamul inimii cu stele… Ştiu, ai găsit departe fericirea, la capătul de lume, Uitând de toamnele pierdute din gândurile mele.

Vin dimineţile cu ochii-nlăcrimați peste cuprins, Iar anotimpul crizantemelor se-mbracă în mireasă, Focul iubirilor, stingher, ce pâlpâia demult, s-a stins Şi amintiri căzute-n frunze ruginii azi mă trimit acasă!

13

Cervantes POEZIE x

MARIA CALCIU

Câine şi Om

Umbra de uşă

Un câine cu ochi roșii plutind prin ploi de spume cu cât se gudură mai mult frecându-se de tine plecându-și chiar și fruntea sub mângâierea ta Îţi va intoarce grija cea multă pentru el lătrându-te mai mult mușcându-te mai bine Un om cu ochii grei de prea mult dor și chin așa cum singur îţi spune despre sine Cu cât se gudură mai mult vorbindu-ţi decupat din plinul-gol al unui gând de câine Cu tot mai mult te va sorbi mușcat umplându-se pe el golindu-te pe tine Te-am legănat in palmă printre bucăţi de pâine Cum de-ai lăsat in urmă miros și gust de câine

Nu te-am auzit strigându-mă Erai în urma mea cu un anotimp sau poate numai cu o palmă de nopţi Însă nopţile atât de multe erau încât printre ele de acolo de unde stăteam încercând să-ţi întorc cu pas de ecou silabele pe care voiam să le uit Nu te puteam auzi Nu știu dacă într-adevăr m-ai strigat pe nume Plecată căci demult prăfuit in mine era rândul cu numele scris Așteptând să fie citit Visându-se învăţat pe de rost Dar imi amintesc 14

Revistă internaţională de cultură x POEZIE că într-una dintre clipele smulse -Voi încerca să te uitspunându-ţi aproape printre așchii de vise Mimând că plec doar Făcându-mă însă umbră de ușă să pot lângă palme să-ţi stau Te-am văzut trecând greu și mereu peste mine Printre nume și clipe ascunse sub frunte pe gânduri pudrate Pe de rost învăţate De aceea nu cred că m-ai strigat pe nume Intoarce-te Căci eu numai după ce ai închis ultima oară pe dinafară ușa am plecat într-un alt anotimp Iar de acolo într-adevăr nu te mai puteam auzi

-Rămâi Nu ştii ce-mi ceri cerându-mi să te dezleg de umbră când fără ea în tine n-ai fi ştiut să plângi N-ai fi putut să râzi chemându-mă în gând N-ai fi găsit nici paşii prin care revii E prea tărziu acum să mă întrebi (mi-ai spus) cum a putut un nor umplut cu şoapte slute dospit de clipe smulse prin uşile deschise Otravă tuturor Să-ţi pară Spuma albă rămasă dintr-un Val pe care l-ai visat ingenuncheat venit dormindu-ţi lângă tâmplă Şi astfel să il laşi pe umbra ta de val să fulgere să plouă Şi am rămas Plângând în gând cu lacrimă de gând O umbră de mormânt Un nor umplut cu ace ce nu va fi un Val Dar care s-a visat în visul meu cândva îngenuncheat venit

Valul ingenunchiat Mi-ai acoperit visele cu palma cernându-mi peste ele adiere de maci

15

Cervantes POEZIE x

Neagu Vasile

Dumitru Sârghie

Armonii...

FEMEIA MEA CU HERUVIMI ÎN SÂNGE

Alte ritmuri bat în suflet,neştiute pân-acum, Mă deprind încet cu ele,cu mirificul parfum...

Ele bat cadenţe pure,eu cu gândul le urmezŞi din lumea de păcate,parcă-ncet,mă luminez!

Peste toate imi intinde o mantie ca de vis Şi,vibrând,în poezie,trec si piscuri şi abis...

Eu devin doar călătorul,care vede şi audeCum prin suflet trec vibraţii,armoniile profunde!

Gândul meu se împleteşte,în vibrări si armonii, Şi din ele-mi plămădeşte,coca altor poezii...

Simt aşa,un fel de patos,ce nu pot să il descriuŞi abia acum îmi pare,că sunt treaz şi că sunt viu!

Pân-acum parc-am fost câine,legat cu lanţ de ţăruş, Şi abia acum sunt liber,ca un spirit jucăuş...

Sufletul nu mai îmi geme,prins în lanţ şi umilitŞi zburdă şi el ca gândul,prin eternul infinit!

De chipu-ţi înflorit des fermecat, Femeia-Mea-Sabină, eu te caut Şi-atunci când trupul îţi vibreză-a flaut, Pornesc grăbit pe drumul înspinat.

Când ochii tăi – sclipiri diamantine – Privesc spre o erotică vacanţă, E clar că, prin această consonanţă, Ne vindecăm de mine şi de tine.

Să ne-nvelim cu sălcii plângătoare, Duios să pier în pântecul tău dalb, La gât să-ţi pun o floare de spinalb, Să mă-nrobeşti, a câta oară, oare?

Să poposim, deci, fericiţi şi goi, În armonia voluptoasă-a Mării, Să dăm un sens deplin capitulării Şi coborârii Eului în… Noi! Un vânt discret ne vântuiască părul, Pe-o insulă cu îngeri fără sex, Febrili, apoi, să căutăm în DEX Cuvântul ce exprimă adevărul.

Târziu, căzut într-o visare-adâncă, Când ochiul tău căprui începe-a plânge, Femeia mea cu heruvimi în sânge, Recită-mi versuri dragi, nescrise încă…

16

Revistă internaţională de cultură x POEZIE

Flori Gomboș Locul si data nasterii: com. Balc , 23.04.1956 Studii: Liceul Istorie Filologie Timişoara, anul absolvirii 19 de vremi şi anotimpuri.

Se strâng orele în clipe, fulgerând săracele cuvinte.

Cine stie?

Cântecul se stinge.

Corola cea de flăcări, peste-a lumii zare ea apune şi dispare.

Mai trece-o zi!

Fluierul adoarme pe o piatră preschimbată-n floare.

Acum, fiecare zi se măsoară în ore adunate-n clipe destrămate...

AGONIA IUBIRII Ce-i mai rău decât agonia totală de a fi îndrăgostit?

Ea - o zeiţă de toţi adorată, (Nici nu stie cum mă cheamă) Eu, -jalnic -.

O iubesc!

De m-ar strânge-n braţe, aş vrea şi mai mult... şi mai mult...

Dar,nu există un început.

Deci,nu va fi un sfârşit. Ăsta sunt!

N-am să plec să m-ascund.

SUNT GÂND ŞI SUNT CUVÂNT

MAI TRECE-O ZI

Mă-ntorc din Nord într-un declin stelar să caut clasicul destin.

Sunt veşnica Ispită de tipar dintr-o baladă ruptă din rai, la umbra căreia se spulberă veacuri.

Spre seară, când mâna ta m-adună

Mai trece-o zi, în gesturi simple.

Mă împlinesc, mă risipesc, mă înalţ... şi m-adâncesc în taina zilei ce trece, ca o dulce legănare.

Se frânge pâinea cu vis de câmpie, tâmpla-i ninsă 17

Cervantes POEZIE x sunt gând şi sunt cuvânt izvor astral, festin şi taină.

La urma urmei sunt metamorfoza stelară a Căii Lactee în gând şi în cuvânt.

ABIA AZI AM ÎNŢELES Abia azi am înţeles de ce m-am răzbunat pe flori.

Se trezesc iar fluturi cu mătăsoase-nfăţişări si doar timpul se aude respirând o mângâiere.

Vioara-i un Stradivarius Veneam cântând cu mari buchete-n braţe: flori de măr flori de apă flori de nea Dar tu ai râs de gestul meu.

M-am răzbunat atunci pe flori iar tu te plimbi prin viaţa mea prădând amintirile din anii ce-au trecut.

Azi am înţeles de ce m-am răzbunat pe flori.

SFAT DE LA DUMNEZEU (cu o conotaţie biblică) Copilul meu nu-ndepărta cuvintele gurii mele; păzeşte cărările drepte şi nu te abate nici la stânga, nici la dreapta.

Izvoarele tale să curgă-n pârâiaşe.

Bea apă din puţul tău

şi-ndestulat să fii.

Ascultă fiule cuvintele gurii mele; înţelept şi priceput să fii şi slava va veni.

Diademă de mare cinste pune pe capul tău, risipeşte lenea şi pâinea te va hrăni.

Copile, să nu dai virtutea ta altora, şi stăinii să nu-ţi fie adunare.

Fiule pleacă-ţi urechea la cuvintele gurii mele; femeia ta din tinereţe să-ţi fie preaiubită, să te desfăteze şi să te îmbete cu iubirea ei.

Ia seama,fiule şi nu-ndepărta cuvintele gurii mele.

LACRIMA TA Lacrima ta prelinsă pe sânul meu mă arde şi mă doare.

Strânge-o iar în ochiul tău şi-ascunde-mi durerea.

Alunecă-ţi iubirea neîncepută peste cuvântul meu din trupul ce se frânge de lacrima ta prelinsă pe sânul meu.

18

Revistă internaţională de cultură x POEZIE

Luis Ionuț Popa Locul si data nasterii: Târgu Jiu, județul Gorj, 29.06.1984 Am publicat în Martie 2013 primul volum de poezii Omul de zăpadă; În anul 2007 am primit o diploma din partea Universității Constantin Brâncuși pentru promovarea teatrului studențesc gorjean; În anul 2013 am primit un premiu din partea Fundației Serile la Brădiceni pentru volumul de poezii Omul de zăpadă; Locul III la concursul de creație ”Lirismograf ” 2014; Locul III la concursul de poezie „Juventus” 2014; Premiul special oferit de revista Confesiuni, revistă editată sub patronajul Centrului de Cultură şi Artă „Constantin Brâncuşi” în cadrul concursului de lirică patriotică „Suflet românesc”, ediția a III-a, 2014.

Încă...

Pe Champs-Élysées felinarele se sting dar eu încă îmi aduc aminte.

Găsindu-mi pe Champs-Élysées un loc într-un felinar încă îmi aduc aminte cum mergeam tiptil pe prispă să nu trezesc pisica ce-și torcea universul lângă scaunul bunicului.

Jocul pisicii cu lumina Privit din vitrină trupul pare a fi o sită prin care se poate cerne sufletul mângâi geamul încercând să-l decupez vreau să ajung la tine trăiesc cu sentimentul că voi cunoaște orgasmul datorită mâinilor pierdute printre sâni te văd precum o cușcă din care nu vreau să mai ies sunt în stare să arunc cheia în neant să acopăr amorul cu o mantie bine capsată de piele nimeni nu are voie să ne deranjeze văd, deja, și finalul în care desenez din fumul unei țigări inimi pe tavan.

Încă îmi aduc aminte de acel baston pe care el își proptea bărbia de acel baston cocoșat de timp cu povești de viață spuse la gura sobei. Încă îmi aduc aminte când mă împiedicam pe ulițe trăindu-mi copilăria brațele bunicii alintându-mi viitorul printr-un zâmbet și o rugăciune. Încă îmi aduc aminte când cei doi se sfătuiau cum să împartă bobul de fasole pentru a-mi îmbrăca tălpile cu opinci.

Jocul pisicii cu lumina îmi deranjează gândurile planurile arătându-mi realitatea care nu face parte din vitrină m-am înșelat sunt un kilogram de firimituri aruncat într-un tablou de Picasso din care porumbeii se hrănesc.

Și acum îmi aduc aminte când am plecat în lume ei au rămas acolo...în sat după poartă ascuzându-și lacrimile în palmă sperând că acel drum pe care am pornit să aibă două sensuri.

19

Cervantes POEZIE x

Îmbrăcat în catifea cobor în sat Îmbrăcat în catifea cobor în sat cu toate că s-a dus multă apă pe pârâu rata oprește în același loc unde în urmă cu multe tinereți părinții mă îmbrățișau știind că pruncul lor a scăpat de plug.

Dacă stau bine și mă gândesc șoferul este același nu am cum să uit acel zâmbet care m-a vegheat până la prima stație din oraș în schimbul a cinci ouă și o găină de vină este albul care s-a jucat prin părul său.

Copiii juliți în genunchi aleargă pe lângă mine li se pare ciudat să vadă pantofi lăcuiți prin praful lor își dau coate, râd, parcă aș fi un clovn care și-a uitat rolul unul dintre ei având mai mult curaj mă roagă să le cumpăr acadele sunt musafir aici așa este obiceiul.

Având o lumânare aprinsă îmi îndrept pașii spre mormântul lor nu am mai fost de mult pe la ei, probabil, de mine le este dor cimitirul este același, nimic nu s-a schimbat până și vecinii sunt aceeași auzisem că-n altă parte i-ar fi mutat.

Greierii și-au ridicat propria casă lângă cruce se joacă cu chitara, cântă, pentru ei viața este o bucurie imensă parcă-l văd pe El, după o zi de Duminică, cum la câmp se duce furnicile și-au întemeiat mușuroiul printre buruieni aleargă dintr-o parte în alta parcă știind că iarna le bate la ușă parcă o văd pe Ea luptându-se cu viața plină de troieni.

Îngenunchez să le sărut poza lipită de pe ciment ochii nu au curajul să plângă timpul se oprește în acest moment o mână mă atinge...este tata un sărut pe frunte...este mama.

Tata primit în dar o pereche de aripi Tata a primit în dar o pereche de aripi pentru a se ridica la cer cu zâmbetul larg pe chip își pregătea întâlnire cu Sfântul Petru sperând să cunoască lumea din Bibilie ce nu știa el, sărmanul, că noi îi vom săruta picioarele ce vor deveni țărână.

Mama l-a plâns multe zile până când a trebuit să cumpere apă de izvor pentru a face rost de lacrimi sufletul îi era secat de fiecare dată când merge la biserică întreabă dacă au primit aripi dar răspunsul era același: ”Nu... mai ai inimi de crescut”.

Copiii sperau ca tatăl să se întoarcă pentru a se ruga pe prispă împreună la Dumnezeu să le binecuvânteze roadele pregătite de mamă.

Liniște pisica se joacă cu cățelul lângă poartă.

20

Revistă internaţională de cultură x POEZIE

Adrian Suciu PRIN TÎMPLA FURNICII Un drug de fier ruginit, gros ca braţul unui copil.

Cu multă migală, se scrijelește pe el o poiană plină de flori, de izvoare și de tot felul de gîngănii fericite. Apoi se ia un capăt al drugului de fier ruginit, se strunjește și se ascute pînă e la fel de ascuţit ca cel mai ascuţit ac de cusut din cutia bunicii.

Ca și cînd ai străpunge tîmplele unei furnici cu el e moartea. Că te și întrebi: la ce dracu’ era nevoie de atîta pregătire???

NU STA SINGUR LA MASĂ!

Eu n-am pămînt. Pămîntul pe care l-aș avea eu s-ar face ghețar și s-ar ascunde la poli. Eu n-am femeie.

Femeia pe care aș avea-o eu l-ar naște iar pe Hristos și s-ar ascunde în Evanghelii.

Nici pisică n-am: pisica mea latră de-aseară.

Singur ca ultima rază de soare, aștept o scrisoare care va spune atît: Să nu rămînă nimeni singur la masă!

De la oricare masă, un cap va cădea!

Sufletul, ca un șir de cartofi împlîntați în pămînt

Cînd ți-ai cunoscut mama și-ai descoperit gustul sfîrcului și mirosul ei de iarbă și vînt sub regresie hipnotică, după patruzeci de ani de viață fără ea, cînd ți-a plesnit inima de dorul ei de mai multe ori și numai soarta necunoscută a fiilor tăi te-a ținut, te așezi și te rogi: Inimă, stai! Toate mamele au fost îngropate și nu mai avem ce jeli. Unde mergem noi, nu e întristare și nu ne-așteaptă nimeni. Țesălăm zi și noapte caii dar vom merge acolo pe jos. Pingelim încălțări dar vom merge acolo pe jos și desculți.

De-ar putea vreunul să scrie poezia propriei înmormîntări, ea ar fi atît de vie încît pămîntul ar scuipa afară toate mamele din lume și-am răstigni cearcăne pe umerii lor!

UN AN GREU

Puțini sînt cei care au fost deja la propria lor înmormîntare. Și mai puțini vorbesc despre asta, pentru că e puțin de vorbit.

Amintirea picioarelor țepene în pantofi inutili nu e de povestit. Cu atît mai puțin cepul din șira spinării prin care sufletul ca un șir de cartofi împlîntați în pămînt de o mînă aspră se scurge.

A fost un an atît de greu încît grîul de primăvară nu s-a făcut și mai multe suflete nemuritoare s-au stins. Atît de greu a fost că numai eu vorbesc despre anul acela, ca un prunc în mijlocul unei adunări de femei sterpe. Amin21

Cervantes POEZIE x tirile cu morţi se îngroapă mai greu decît morţii. Se leagă de om și-l năclăiesc. Trec de la unul la altul.

A fost un an greu. Mamele au dat lapte puţin și salcîmii s-au uscat. Nimeni n-a spus vreo poveste. Oamenii s-au tîrît pe pămînt și n-au lăsat nicio urmă, au săpat în pămînt și n-au lăsat nicio urmă, s-au îngropat în pămînt și n-au lăsat nicio urmă. Dar eu sînt suflet nemuritor din creștet și pînă în tălpi și anii grei trec peste mine ca săniile pe derdeluș. Și n-aduc mai multe griji decît copiii femeilor sterpe. Și toată mirarea e cum poate unul și altul să aibă atîta suflet, sărac și zeflemitor fiind.

FALS TRATAT DESPRE ALCOOL Alcoolul nu e despre ficat: aceasta e o prejudecată a doctorilor care trebuie tratată cu asprime și stîrpită fără milă! Să nu crezi, cum o fac ignoranții, că alcoolul se stinge în trup!

Să nu te apropii de alcool dacă nu porți un bolovan colțuros în suflet! Numai atunci tăria are rost, va șlefui bolovanul și-l va face rotund.

pînă îi arată lumina și scoate din ea o lacrimă înghețată și un somn cu sughițuri!

După cum și stă scris în Cartea lui Dionis, la Capitolul 3, Versetele 5 pînă la 7: ”Să nu dai să bea celor curați la suflet, căci ei vor cădea secerați și prețul lor va fi cerut din mîinile tale!”

Fotografii de la sfârșitul lumii Nimic nu se naște în carne, chiar dacă ochii slabi văd altfel. Cel care va plânge se va bucura de plânsul lui și se va face îmblânzitor de păsări. Iar acela care râde nu se va folosi de râsul lui, căci nimic nu se naște din bucurie, chiar dacă cei mici o fugăresc toată ziua!

Nimic nu se mișcă în carne. Nici viermele orb nu mișcă în carne, chiar dacă ochii slabi văd altfel.

Noi nu suntem în carne. Dacă am fi în carne, dragostea de Domnul ne-ar mistui ca un foc vesel de vreascuri și n-ar rămâne nimic și dragostea de Domnul ar rătăci singură pe străzi ca o sete mistuitoare căutând pe cineva!

Nici sfârșitul lumii nu vine în carne, chiar dacă ochii slabi văd gunoieri cum deșartă pe străzi tomberoane de narcise mirosind a ţărână. Mulţi nu știu asta, dar sfârșitul lumii a fost deja de câteva ori.

Eu am mai multe fotografii cu el.

Nu pune gura pe sticlă dacă nu ai o picătură de venin care să aștepte înăuntru fiecare picătură de alcool, s-o ia în pumni, să o dea cu capul de toți pereții 22

Revistă internaţională de cultură x

MARIA NITU Proclamaţia de pe islaz

Mărşăluim din iarnă-n primăvară pe aceleaşi tălpi depingelite-n timp se ninge peste muguri şi peste vertebre dezanchilozate părelnic la dezgheţ când ne-mpiedicăm de orice întâmplare ca de o cruce de tranşee

Gura poetului adevăr grăieşte în laţul păsărarului de noapte Sunt România mioritică o tragi-comedie cu ieşire la mare – când mă cuprinde la geamandură un dor de ducă spre un albastru naufragiind catarge

Trageţi aer în piept!

Nu respiraţi!

Radiografie pulmonară!

Liber! Mulţumesc!

O să-mi pun o bulină roşie Ca pe o frunte ţintată de clădire cu risc de prăbuşire ori o stea logostea galbenă de locuitor în ghetoul dintre azil şi floarea -soarelui sau poate ar trebui să-mi înfig în poartă un paratrăsnet însângerat să înjunghie furia lui Irod

Jurnal E frig, dragul meu, un frig atât de vânăt, că mi-aş pune palmele căuş înlăuntrul gândului tău să mă-ncălzesc, ca un copil în noaptea de Crăciun

Căci gura poetului adevăr păcătuieşte când mielul pascal e vânăt de pelin şi frig.

știu, sunt punctul rămas în stație ești unghiul cocorilor dând colțul străzii… când idealul e mai simplu decât plecarea unui autobuz

Acolade Mai ştii, tataie, când la şcoală dezghiocai alfabetul în linii şi bastonaşe şi liber desenai păsări la streaşina zilei? acum, nici avioane de hârtie nu mai ştim agăța de vreun nor jucăuș

când ne căutăm, umbre de mahala, printre indicatoarele spre centru, izbindu-ne de colțuri indecente de lună când dragostea se face pe orbecăite, ca între două pete de pedeapsă.

Cotele apelor Dunării Timp probabil Lapoviţă şi ninsoare Greaţă la mal...

23

Cervantes PERSONALITATEA x LUNII

Despre Pompiliu Manea pe scurt

1. Prenumele şi numele: MANEA

POMPILIU recepţionarea primelor aparate construite în România, de către Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară Bucureşti:Accelerator Linear Alin 17 2. Data şi locul naşterii: 7 octombrie 1935, MeV şi Betatron 32 Mv Purani – Teleorman 1987.L’Union Medicale Balkanique, Xe Sesion des Journes Medicales Balkaniques, 17e Cours In4. Funcţie: Prof. univ. dr. ing., ternational de Perfectionnement, XIIIe Cours de preşedinte fondator al SC. Tehno Electro Medical Stomatologie Infantile, 25-28 Juin, 1987, ClujCompany - România Napoca · 1997-2010 , cadru didactic asociat la Uni5. Studii şi carieră ştiinţifică şi profesională: versitatea Tehnică, Cluj-Napoca, Facultatea de · Institutul Politehnic Bucureşti, Electrotehnică, Catedra Bazele Electrotehnicii, diploma de inginer nr. 188588/13580/07.07.1964; cursul Tehnica investigaţiilor radiologice; · Curs postuniversitar pentru Utilizarea Izo· 1998 şi pânã în prezent, profesor universitopilor Radioactivi – CUIR, diploma nr. tar asociat la Universitatea de Medicinã şi Farma1075/25/1967, emisă de Universitatea Bucureşti, cie “Gr. T. Popa” Iaşi, Facultatea de Bioinginerie Institutul de Fizică Atomică, sub semnătura Acad. medicalã, disciplina Imagisticã medicalã; Horia Hulubei. · doctorand din anul 2002 – 2005 în ingine· 1968-1972. profesor de radiologie şi ria electricã pe tema “Cercetãri privind evoluþia medicină nucleară, la Şcoala Tehnică Sanitară aparaturii de mãsurã pentru diagnostic şi trataPostliceală – Bucureşti; ment medical” sub conducerea maestrului prof. · Septembrie 1972 – Septembrie 1995. pro- dr. ing. Radu Munteanu, Rectorul Universitãþii fesor de Radiologie şi Medicină Nucleară, şef al Tehnice, din Cluj-Napoca; · doctor în ingineria electricã cu susţinerea Catedrei de Aparatură medicală, la Şcoala Tehnică publicã a tezei de doctorat în 2 iulie 2005; în faţa Sanitară Cluj-Napoca; · 1977-1982. şef de lucrãri, plata cu ora, la comisiei formatã din: Prof. dr. ing. Radu Ciupa, Institutul de Medicinã şi Farmacie Cluj-Napoca, decanul Facultăţii de Electrotehnica – președinte, Facultatea de Medicinã Generalã, cursul de Fizica Prof. dr. ing. Radu Munteanu – conducător științific, Prof. dr. ing. Nicolae Patachi – membru, radiaţiilor Rõntgen şi radioprotecţia; · 1982, Academia de Ştiinţe Medicale Prof. dr. ing. Ioan Șora – membru, Prof. dr. ing.

Română, prin adresa nr. A1/1660/27 decembrie Adrian Buta – membru si publicul care a umplut 1982, este numit în Comisia de Cercetare aula “Alexandru Domşa” a Universităţii Tehnice Știinţifică, pentru asimilarea, omologarea şi din Cluj-Napoca; 24

Revistă internaţională de cultură PERSONALITATEA x LUNII · Din 2000 pânã în prezent, director de curs post-universitar “Protecţia împotriva radiaţiilor în medicinã şi tehnicã”, organizat între Universitatea Tehnicã Cluj-Napoca (UTCN), Universitatea de Medicinã şi Farmacie “Iuliu Haþieganu” şi Tehno Electro Medical Company, cu aprobarea şi sub egida Comisiei Naţionale pentru Controlul Activitãţilor Nucleare. · Şcoala doctorală a Universităţii Tehnologice Belfort Montbéliard, Franţa, studiu doctoral în domeniul ingineriei, în istoria tehnicii, cu titlul “Ingineria medicală din România din 1848 până în 2014”. · 2012, Academia Română, filiala Cluj, ales ca secretar al Comitetului Român pentru Istoria şi Filozofia Ştiinţei şi Tehnicii, CRIFST, filiala Cluj, ; 6 Societăţi ştiinţifice şi profesionale la care a participat ca membru fondator: · Societatea Română de Economie şi Administraţie Sanitară – SEREAS, fondată în Bucureşti, România, anul 1970, actualmente vicepreşedinte şi editor-şef; · Cercul de Biotehnică Medicală – CBM, făcând parte din Asociaţia Medicală Română – AMR, ca subsecţie a Societăţii Române de Economie şi Administraţie Sanitară, Cluj-Napoca, 1979, ales ca vicepreşedinte; · Societatea Naţională de Bioinginerie Medicală – SNBM, Iaşi-România, 1990; · Societatea Naţională de Inginerie Medicală şi Tehnologie Biologică – SNIMTB, Cluj-Napoca-România, 1 iunie 2000; · Societatea Naţională de Neuroştiinţe – SNN, Bucureşti-România, ianuarie 2001; · Aliance Medical Biological Engineering Sciences – AMBES, Frankfurt am Main- Germania, 14-16 iunie 2003; · Salonul Naţional de Literatură “Rotonda Plopilor Aprinşi”, 2011; · Fundaţia “Joia Culturală TEMCO”, cu nu mai puţin de 50 de ediţii în 10 ani: · Membru în consiliul de conducere al Europen Asociation of Museums of the History of the Medical Science, 2012 25

7. Manuale didactice şi cărţi publicate la edituri ca unic autor şi coautor: 1.1979,1980,1981, Instalaţii electromecanice în tehnica medicală, 3 volume, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, primele manuale de aparatură medicală în limba română.

2. Manea, P., Colecţia de aparatură medicală „Pompiliu Manea”, Ed. Mediamira, Cluj-Napoca, 2004; 3. Teza de Doctorat, Cercetări Privind Evoluţia Aparaturii de Măsură pentru Diagnostic şi Tratament Medical, drd. ing. Pompiliu MANEA, conducător ştiinţific Prof. dr. ing. Radu Munteanu, Editura Universităţii Tehnice, ClujNapoca, 2005; 4. P. Manea, Aparatura Pentru Radiologie şi Imagistică Medicală, Editura Mediamira, ClujNapoca 2007; 5. P. Manea, Peregrin pe cinci continente, Editura Mediamira, Cluj-Napoca, 2011; 6. P. Manea, Protecţia împotriva radiaţiilor, în medicină şi tehnică, Editura Mediamira, ClujNapoca, 2012; 7. Coordonator Gleb Drăgan, Ingineri Români-Dicționar Enciclopedic, vol. I, editura Mega, Cluj Napoca, 2014; 8. Pompiliu Manea, Trei ani din viaţa mea : (1986-1989) : din dosarele Securităţii, Cluj-Napoca, editura Mediamira, 20149 9. Pompiliu Manea, Emil Racoviţă şi urmaşii lui spre Polul Sud, Cluj-Napoca, editura Mediamira, 2014 8. Distincţii: · Evidenţiat în “Munca Medico-Sanitară”, cu ordinul Ministrului Sănătăţii, nr. 122/1976; · Diplomă de Evidenţiat Aur, pentru merite deosebite în activitatea de Cruce Roşie, acordată de către Societatea de Cruce Roşie din România, Consiliul Naţional, Bucureşti, 17 septembrie 1978; · Evidenţiat în Munca Culturală de Masă, prin dispoziţia Consiliului Naţional al Culturii şi Educaţiei Socialiste nr.521, Bucureşti, din 22 oc-

Cervantes PERSONALITATEA x LUNII tombrie 1984, pentru merite deosebite în munca cultural-educativă de masă; · Distincţia de “Conducere auto exemplară” 25 de ani, emisă de către Automobil Club Român, nr.586/18 nov 1986; · Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca, Diploma 19191999, 80 de ani de învăţământ medical şi farmaceutic românesc în Transilvania, Cluj-Napoca 16.12.1999; · Diploma de onoare, cu prilejul centenarului naşterii academician prof. Gheorghe Vrânceanu, fondator al geometriei moderne în România, Bucureşti 25 iunie 2000, Academia Română; · Profesor universitar asociat la Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa” Iaşi, prin decizia nr. 542/14.02.2001; · Diploma de onoare “20 ani de Computer Tomograf in Romania” pentru contribuţia avută la introducerea şi dezvoltarea explorării computere tomografice în România acordată de către Societatea de Radiologie şi Imagistică Medicală din România, Drobeta-Tr. Severin, 06 iunie 2002; · Senator de onoare al Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, titlu acordat în şedinţa din 30 octombrie 2003; · Omul anului 2004, propus de către Board of International Research al e American Biographical Institute; · Membru de onoare, al ziarului “Curierul de Vâlcea”, Râmnicu-Vâlcea, februarie 2005; · Diploma de Excelenţă al ziarului independent “Adevărul de Cluj”, 2005; · Senator al Societăţii Culturale “Filarmonica”, Cluj-Napoca, 10 februarie 2005; · Diploma de “Prieten”, a Spitalului Judeţean de Urgenţă, “Constantin Opriş” Maramureş, BaiaMare, 15 februarie 2005; · Cetăţean de onoare al Satului Purani, Com. Vităneşti, judeţul Teleorman, conf. diplomei nr. 1/12 iunie 2005; · Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Facultatea de Inginerie Electrică, conferă d-lui

Prof. dr. ing Pompiliu Manea, titlul de Profesor Honoris Causa al Facultăţii de Inginerie Electrică, Cluj-Napoca, 7 octombrie 2005; · Doctor în Inginerie Electrică, Universitatea Tehnică Cluj-Napoca 2005; · Omul anului 2006 diplomă acordată de e American Biographical Institute, USA; · Membru de onoare al Asociaţiei Române din Canada, 2006; · Asociaţia Patronilor şi Meseriaşilor Cluj, conferă Diploma de Excelenţă în topul APM, ediţia a IX-a, 2007, Cluj-Napoca; · Laureat în Topul Firmelor Membre ale Camerei de Comerț și Industrie Cluj în anii 2003, 2004, 2005 și 2007; · Ziarul “Curierul de Valcea” oferă premiul pentru carte ştiinţifică ”Aparatura de Radiologie şi Imagistică Medicală” domnului prof. dr. ing. Pompiliu Manea, 15 martie 2008, Râmnicu-Vâlcea; · Medalia Emanuil Gojdu, Oradea, 2008; · Diplomă aniversară, cu ocazia a 30 de ani de la Fondarea Catedrei de Biologie Celulară şi Moleculară a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca şi a Laboratorului de Explorări Genetice a Spitalului Clinic Judeţean Cluj-Napoca, în cadrul aniversării de 90 de ani de la înfiinţarea Facultăţii de Medicină la Universitatea Daciei Superioare din Cluj-Napoca, 4 iunie 2009; · Diplomă de excelenţă, la senioriala vârstă de trei sferturi de veac, Râmnicu Vâlcea, 7 octombrie 2010; · Medalia ”Toma Ionescu”, fondatorul chirurgiei moderne din România, a Universității de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” București, 2010; · Membru de Onoare al Muzeului Național de Istoria Transilvaniei și senior al Cetății Clujului, 2010; · Diplomă de excelenţă pentru contribuţii excepţionale la construcţia, dezvoltarea şi promovarea culturii şi literaturii naţionale, Râmnicu Vâlcea, 19 ianuarie 2012; ·Diploma ”Nichita Stănescu”, pentru 26

Revistă internaţională de cultură PERSONALITATEA x LUNII dicţionar esenţial. - Cluj-Napoca: editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000; · Florea Marin, Facultatea de Medicină, Şcoala medicală clujeană şi Spitalele din Cluj (1500-2000), Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, ClujNapoca, 2004; · Constantin Mustaţă, Amintiri pentru Mileniul III, Ed. Ledo, Cluj-Napoca, 2000; · Cristian Colceriu, Personalităţi clujene contemporane (vol I), Ed. Limes, 2005; · Dan Fornade, Personalităţi Clujene (18002007), Dicţionar ilustrat, Ed. Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2007; · Coordonator Victor Lorin Purcărea, Tehnologie şi Aparatură Medicală, Ed. Universitară „Carol Davila”, Bucureşti 2008; · Cristian Colceriu, Elite Clujene Contemporane, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, Dicţionar bilingv Român-Englez, Ed. Clear Vision, Cluj-Napoca, 2009; · ONG Euro-Europa, Redacţia Romanian Biographic Institute, Dicţionarul Personalităţilor din România, biografii contemporane, ediţia 2012, editura Anima, Bucureşti 2012 · ONG Euro-Europa, Redacţia Romanian Biographic Institute, Dicţionarul Personalităţilor din România, biografii contemporane, ediţia 2013, 9. Publicaţii naţionale şi internaţionale în editura Anima, Bucureşti 2013; · Cristian Colceriu, Elite Clujene Contempocare a fost citat-tipărit · Prof.dr. Ioan Zăgrean, O Istorie a Cardiolo- rane, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, Dicţionar bilingv Român-Englez, Ed. giei, Editura Dacia, Cluj-Napoca 1993 ·Tiberiu Iancu Clujeni ai secolului 20 : Risoprint, Cluj-Napoca, 2014; contribuția la păstrarea și promovarea culturii naționale românești, acordată de Societatea Culturală Apollon si Primăria Municipiului Urzceni, în cadrul Zilelor ”Nichita Stănescu”, 2931 martie 2012, Urziceni; · Trofeul „Cercurile Oltului”, Salonul Naţional de Literatură şi Artă „Rotonda Plopilor Aprinşi”, ediţia a II-a, Râmnicu Vâlcea, 24-26 mai 2012; · Diplomă de merit pentru sprijinirea culturii române, Corbu, 25 mai 2012; · Diploma de excelență, e XLII-a Reuniune Națională de Istoria Medicinei, Iași, 31 mai 2 iunie 2012. · Diplomă de excelenţă “Cerurile Oltului”, Salonul Național de Literatură și Artă “ROTONDA PLOPILOR APRINȘI”, ediția a III-a 1317 mai 2013, Râmnicu Vâlcea, Prundeni și Drăgășani; · Diploma de excelență, e XLIII-a Reuniune Națională de Istoria Medicinei, Baia-Mare, 20-22 iunie 2013; · Trofeul „Cercurile Oltului”, Salonul Naţional de Literatură şi Artă „Rotonda Plopilor Aprinşi”, ediţia a IV-a, Râmnicu Vâlcea, 14-18 mai 2014.

La o prezentare de carte impreuna cu criticul de arta prof. dr. Negoita Laptoiu

27

Cervantes PERSONALITATEA x LUNII

George Terziu

Discutie la o cafea prieteneasca...

1.Vă rog să ne spuneţi cate cărţi aţi tipărit până acum și câte mai aveţi în pregătire?

Am scris 17 cărţi, dintre care 7 ca singur autor şi 10 în colaborare cu alţi autori şi mai avem în pregătire 5, din care trei avansate.

2. Credeţi că se tipăresc prea multe / puţine cărţi la noi în ţară ?

Nici prea puţine, dar nici prea multe ţinând cont că, cronicarul Miron Costin ne-a spus cu foarte mulţi ani înainte că: “nu este mai de folos zăbavă decât cetitul cărţilor”. Din păcate jocurile pe calculatoare şi reţelele de socializare sau alte aplicaţii de pe internet mănâncă atât de mult timp copiilor şi tineretului care, în loc să-şi facă o bază solidă de cultură veche, clasică şi modernă prin cititul cărţilor, scrise sau on-line.

3.Putem face ceva pentru a se citi mai mult, pentru a încuraja cititorii în acest sens ?

Cel mai mare curaj pe care trebuie să-l dăm cititorilor este orientarea spre bibliotecă, unde găseşte spaţiul şi timpul necesar dedicat cititului de carte.

Astăzi bibliotecile având carte atât tipărită cât şi on-line.

4.Daca nu aţi fi angrenat în conducerea firmei dvs. Ce aţi face? Ce altă ocupaţie majoră aţi avea?

Trebuie să recunosc că de patru ani încoace la conducerea firmei se găseşte fiul meu Bogdan Manea, care în calitatea sa de Director General, a preluat o serie de sarcini de conducere, mobilizare şi control al activităţii, dar întrucât şi el pregăteşte un doctorat mă simt obligat să-l ajut în mai multe direcţii de mare importanţă pentru a ţine firma pe linia de plutire. Dacă nu aş avea în acest fel un consum de timp util pentru

desfăşurarea activităţii m-aş dedica mai mult cititului şi studiului atât pentru cartea ştiinţifică cât şi pentru cartea beletristică şi de călătorie.

Călătoria este şi ea un hobby cronofag, însă este o plăcere foarte mare atât pentru a vedea, a cunoaşte, dar mai ales pentru a împărtăşii şi altora. În ultimul timp se pare că aceasta a devenit ocupaţia mea majoră.

5.Am văzut ca aveţi foarte multe persoane care v-au marcat viaţa dar şi dvs. pe a lor. Din domeniul culturii va rog sa numiţi câteva şi daţi câteva detalii. În timpul vieţii mele am avut multe repere, multe persoane care mi-au marcat viaţa şi viitorul meu, chiar foarte multe. Mi-a plăcut să învăţ, sămi însuşesc şi să pun în practică tot ce am văzut la alţii mai bun decât la mine.

Primii paşi mi-au fost îndrumaţi de mama şi de tatăl meu care au contribuit enorm la formarea mea ca om în timpul copilăriei, al tinereţii şi chiar al maturităţii atâta timp cât au fost în viaţă lângă mine.

Mama a trăit 77 de ani, iar tatăl numai 71 de ani, foarte puţin întrucât mai aveam nevoie mult de sprijinul şi îndrumarea lor.

Apoi a urmat şcoala primară în care învăţătoarea mea Marioara Rădoi a avut un rol determinant şi eficient scoţându-mă premiant în cei patru ani de şcoală primară.

A urmat cursul inferior al liceului, unde am întâlnit profesori erudiţi, cum ar fi George Georgescu la matematică, doamna Capriţescu la fizică şi domnul Tase Botez la muzică, precum şi mulţi alţii. În cursul superior al liceului am făcut 28

Revistă internaţională de cultură PERSONALITATEA x LUNII Şcoala Normală “Carol I”, la Câmpul Lung Muscel, După aceea, după maturitatea mea unde figura cea mai reprezentativă a fost profe- profesională am ajuns să intru în preajma unor sorul şi părintele meu adoptiv Augustin Z. N. Pop, mari oameni de ştiinţă mai întâi şi de cultură mai marele eminescolog, biograf în peste 14 volume al apoi, să particip alături de ei la evenimente culturpoetului nepereche, care m-a îndrumat să citesc ale şi mai apoi să iniţiem împreună astfel de evenicărţi din literatura veche, clasică, dar şi din cea mente. modernă şi mi-a sădit în suflet dragostea pentru Astfel împreună cu Augustin Z. N. Pop, în Eminescu. Dragoste de care nu m-am vindecat şi anul 1979 am ajuns să comemorăm 90 de ani de sunt sigur că nu mă voi vindeca decât când voi la moartea lui Mihai Eminescu, la Cluj-Napoca, trece în lumea astrelor sau pe cealaltă lume. cu care ocazie am deschis şi prezentat în public Dar au mai fost şi alte celebrităţi cum ar fi pentru prima dată colecţia de aparatură medicală marele profesor de care îmi poată numatematică Zlate Bogmele, sub egida danov, cel de botanică, “Cultură, Artă, domnul Cristescu, sau cel Sănătate”, manide pedagogie şi psiholofestare care s-a gie, domnul profesor perpetuat până în Gheorghe Pârnuţă. zilele noastre sub A urmat numele de învăţământul postliceal “Medicină, Artă, unde Partidul Comunist Cultură” şi care epurase mari valori astăzi este ştiinţifice din patronată de acad. învăţământul superior, ca Nicolae Hâncu. să le facă loc celor care veProf.dr.doc. neau cu doctorate de la Crisan Mircioiu, Cu acad.

Emil Burzo, presedintele Moscova şi datorita rector al Universicărora noi am ajuns să profităm Academiei Române, filiala Cluj tatii Cultural-Stiintifice mult pentru educare noastră din Cluj Napoca cu care ştiinţifico-profesională şi socioam deschis cursurile de umană. aparatura medicala.

A urmat şi învăţământul superior şi posÎn aprilie 2004 am iniţiat Fundaţi “Joia tuniversitar unde am mai întâlnit corifei din Culturală Temco”, cu conferinţa “Tineretul Român şcoala românească veche, dascăli cu poze de în valurile Europei Mileniului III”, urmată de icoană, “cu jileta si ceas de buzunar” cum ar fi lansarea volumului “Colecţia de aparatură Alexandru Stoenescu la mecanică, Gheorghe medicală”, Pompiliu Manea, în luna septembrie Moisil la fizică, Horea Hulubei la nucleară sau 2004 sau “Comemorarea lui Dumitru Cristea”, în Gleb Drăgan la tehnica tensiunilor înalte, cel de februarie 2005, cel care a scos din puşcăriile cocare m-am despărţit în urmă cu numai două muniste poezia lui Radu Gyr, care după moartea săptămâni, când ajunsese la vârsta de 94 de ani şi poetului, în editura Marineasa, din Timişoara s-a editat Radu Gyr “Poezie Orală”, volumul III. 3 luni. În anul 2006 am adus omagiu generaţiei Aşa că în viaţa unui om sunt multe repere pe care trebuie să le cultivi ca la rându-ţi să poţi 1946, comemorând “60 de ani de la Marea Grevă a Studenţilor”, din Cluj sub patronajul IPS ajunge şi tu un reper pentru cei din jurul tău.

29

Cervantes PERSONALITATEA x LUNII Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu Anania. În acelaşi an 2006, în luna septembrie aici la Cluj am iniţiat un proces al comunismului, pentru prima dată în România, împreună cu bisericile Ortodoxă şi Greco-Catolică, cinstind despărţirea de stâlpul rezistenţei anticomuniste, din ClujNapoca, ing. Ioan Gavrilă-Ogoranu, sau un an mai târziu printr-o mare manifestare culturală intitulată “Requiem pentru cei care nu mai sunt”, am adus cinstire aceluiaşi erou Ioan Gavrilă-Ogoranu, profesorului şi rectorului Raoul Şorban, privighetorii Lya Hubic, rapsodului Dumitru Sopon, baritonului Alexandru Fărcaş şi sculptorului Doru Stoica. În 15 ianuarie 2009, cenaclul “Joia Culturală Temco”, prin manifestarea “Dor de Eminescu”, la care au luat parte eminescologul, prof. dr. Nicolae Georgescu, scriitorul Ioan Barbu, profesorul Mircea Popa, scriitorul Horia Bădescu, prof. Constantin Cubleşan, conf. Constantin Măinaş, subsemnatul, sub patronajul Acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, s-a făcut propunerea ca ziua de 15 ianuarie să fie decretată “Zi a Culturii Române”, propunere înaintată de către preşedintele Academiei Parlamentului României şi finalizată prin anul 2011.

“Joia Culturală Temco” a omagiat lansarea revistei “Oraşul”, numărul I a arh. Ionel Vitoc şi prof.

Popa Mircea, cu care ocazie au fost omagiaţi mari personalităţi româneşti, precum dr. Jan Ţăranu din Canada, luptător anticomunist şi preşedinte al etniei Româneşti din Canada, eruditul chirurg prof. dr. Docent Crişan Mircioiu, din oraşul de pe Someş şi prof. dr. Raul Volcinschi, cel care a încercat înlăturarea prin forţă a lui Nicolae Ceauşescu în apogeul persecuţiei comuniste. În noiembrie 2012, cu sprijinul jurnalelor “Făclia” şi “Curierul de Vâlcea”, fraţii moldoveni prof. dr. Aurelian Dănilă şi conf. dr. Dumitru Olărescu au prezentat pentru prima dată în oraşul nostru viaţa celebrei cântăreţe de la Drezden, Berlin şi Viena “Maria Cebotari”, dar şi filmul ei împreună cu “Odesa în Flăcări”, lăsându-ne şi nouă o copie după această dramă românească din

Cu acad. Laurentiu Mircea Popescu Basarabia în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.

Am avut şi sesiuni ale comunicărilor ştiinţifice ale Filialei Cluj a Academiei Române, “Comitetul Român pentru Istoria şi Filozofia Ştiinţei şi Tehnicii” şi comemorări de centenare ale oamenilor de ştiinţă precum acad. Octavian Fodor, sau prof. dr. doc. Crişan Mircioiu.

Din anul 2013 sub egida cenaclului “Joia Culturală Temco”, se deschide Galeria de Artă “Alex Bucur”, în care sunt prezentate lucrările a prestigioşi maeştri de pictură şi sculptură, din Bucureşti, Râmnicu Vâlcea, Cluj-Napoca, TorinoItalia etc.

Dar să nu uităm şi cinstirea “În memoriam Constantin Mustaţă”, de joi 5 septembrie 2013, cel care a fost unul din iniţiatorii, susţinătorii şi prezentatorii acestui cenaclu literar.

6.Cum aţi ajuns să scrieţi, care a fost mobilul (detalii) Mai întâi am început să scriu carte ştiinţifică. Eram profesor în ciclul secundar şi postliceal la o disciplină în care până atunci în România nu se scrisese nici o carte sau manual, aşa că m-am simţit datornic şi obligat să pornesc pe această cale, iar în 1979 am definitivat primul volum din trilogia “Instalaţii electromecanice în 30

Revistă internaţională de cultură PERSONALITATEA x LUNII tehnica medicală” care în 3 ani consecutivi s-au acolo, cum ar fi: ing. Bazil Assan, primul român concretizat în trei volume în care au fost abordate care a ajuns la Polul Nord în anul 1898, dar şi toate specialităţile aparaturii medicale: pentru ra- primul român care a făcut înconjurul lumii cu un diologie şi medicină nucleară, chirurgie, laborator, an mai târziu. explorări funcţionale, aparate de anestezie, terapie Tot în acest periplu am întâlnit şi casa intensivă şi respiraţie artificială, aparate medicale Dom Brava a doctorului Constantin Dumbravă, optice, stomatologie şi protecţia împotriva românul care în primele decenii ale secolului XX radiaţiilor nucleare. a trăit un an printre eschimoşi.

Clasele de tehnicieni de aparatură Toate acestea le-am adunat, le-am fomedicală după 1990 transformându-se în colegii tografiat, le-am filmat şi doresc să le prezint de aparatură medicală şi mai apoi facultăţi de confraţilor mei români şi nu numai. aparatură medicală a apărut necesitatea unor cur7.A schimbat ceva în viaţa dvs. faptul că suri de aparatură medicală de nivel universitar în scrieţi? (detalii) toate specialităţile echipamentelor medicale, lucru Dacă a schimbat ceva în viaţa mea scrisul, realizat împreună cu colegii de la Universitatea este faptul că trebuie să merg mai departe.

Tehnică din Cluj Napoca şi Universitatea de Următoarea etapă va fi vizitarea celor 27 de state Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa”, Iaşi. care alcătuiesc Uniunea Europeană, dar nu numai Urmează călătoriile pe care le-am făcut în şi în care să-mi văd prietenii şi să scriu câte ceva jurul lumii pe cele şase continente în timp de cinci despre ei, familiile lor şi celor dragi lor, pe care să luni, calatorie care se încheie cu un volum de peste le pun într-o altă carte de călătorii.

400 de pagini şi 732 de figuri, dar şi cu obligaţia Dar odată văzută Europa mă simt obligat de a explora şi cel de-al şaptelea continent Antarc- să revăd România şi să pornesc pe toate cărările şi tica, aşa că am plecat cu şase concetăţeni clujeni frumuseţile ei întrucât ori de câte ori mă reîntorc spre Antarctica, pe urmele înaintaşilor noştri, dintr-un periplu, călătorie sau explorare şi ajung astăzi având sub tipar “Emil Racoviţă şi urmaşii acasă, tot mai frumoasă şi mai dragă îmi pare ţara lui - Spre Polul Sud”. în care m-am născut, Dar odată iniţiat în România.

Antarctica, te vezi Şi în sfârşit obligat să pleci şi întrucât am intrat în spre Polul Nord şi 80 de ani şi se împrejurimile sale: apropie bătrâneţea Norvegia, Arhipelvoi închide cu exploagul Spitsbergen, rarea pe jos a satului Groenlanda şi Isîn care m-am născut landa, călătorie pe din Câmpia Dunării care am efectuat-o să revăd toate poteîn lunile august-sepcile copilăriei mele cunoscute sau poate tembrie 2014 şi uitate. Să-mi reambineînţeles că şi de intesc şi să mă înacolo am adunat treb:”Unde eşti materiale şi lucrez la o nouă carte despre Cu Acad. Irinel Popescu şi Acad. Florin Popa dar copilărie?”.

8. Ce gen de alţi români care au î şi Constantin Mustaţă în plan secund literatură agreaţi, aufost înaintea mea 31

Cervantes PERSONALITATEA x LUNII tori, curente, grupuri Trebuie să recunosc că îmi place proza poate mai mult decât poezia modernă, deşi poezia pe care am învăţat-o şi am cântat-o în copilăria şi tinereţea mea pornind de la Vasile Alecsandri şi continuând cu poetul nepereche Mihai Eminescu, Vlahuţă, Tudor Arghezi, George Coşbuc, Octavian Goga, Topîrceanu, mi-a rămas în memorie până în zilele de astăzi, iar Dan Deşliu, Mihai Beniuc, Veronica Porumbacu, A. Toma şi şleahta lor a murit în literatură înainte de a muri fizic.

Totuşi sunt captivat foarte mult de roman şi în special romanul istoric, dar şi de cărţile de călătorie.

9. Organizaţi diverse manifestări culturale, cum vi se pare a fi mecena, investitor în cultura, manager ?

Aveţi gânduri în această direcţie?

Despre manifestările culturale organizate v-am vorbit la punctul 5, în care sunt foarte multe lansări de carte, cenacluri literare, momente de recunoştinţă, vernisaje de expoziţii şi bineînţeles ceea ce numeşte lumea mecena, mă strădui să ajut şi eu pe cât pot pe cei cărora nu le ajung banii săşi publice lucrările şi am şi aicea o idee aparte,

aceea de a cumpăra cărţi de literatură sau ştiinţifice, de la autori şi a le da gratis celora care nu au bani să le cumpere, tinerilor în special, ajutând în aceeaşi acţiune ambele părţi defavorizate: cel care publică şi cel care vrea să citească.

10. Dacă aveţi comentarii referitoar la revista Cervantes Cât priveşte revista Cervantes trebuie să recunosc să am văzut-o pentru prima dată la prietenul meu vâlcean, scriitorul, editorul şi jurnalistul Ioan Barbu şi trebuie să recunosc că am fost cucerit de la prima lecturare.

Apreciez faptul că ea este o revistă de cultură internaţională care se adresează tuturor oamenilor de litere indiferent că sunt membrii ai uniunii scriitorilor sau nu.

Cervantes este o revistă care s-a pus în slujba personalităţilor româneşti, astfel că pe prima ei copertă sunt inserate fotografii ale unor adevărate repere ale culturii şi ştiinţei româneşti.

Impreuna cu prof., dr. Carol Stanciu, rector UMF, “Gr. T.Popa”,Iasi

32

Revistă internaţională de cultură GANDURI x LIBERE

POMPILIU COMŞA

ŢOPELI POLITICE • Ca şi Băsescu şi eu vă urez sănătate, ca şi tuturor românilor, dar nu pot să v-o ofer.

• La câţi disperaţi de viaţă sunt în ţara asta, le-ar fi mai uşor să nu mănânce decât să muncească mai mult.

• Nu ne tragem din maimuţă, dar suntem verişori cu ea.

• A luptat cu toate regimurile. Alimentare.

• Se fac disponibilizări prin spitale. Curând nu o să mai avem cui da şpaga.

• Viitorul nostru e în mâinile României.

Asta ne îngrozeşte.

• La ultimul loc de muncă am stat aproape 20 de ani. N-am plecat de bună voie. M-au graţiat.

• Ce ciudat: când l-au băgat în groapă, asistenţa i-a cântat ’’Deşteaptă-te, române!’’

• Hai să mai plimbăm o dată ursul. Vin alegerile.

• Situaţia e excelentă, dar nu disperată.

• Nu de cianură mi-e frică, ci de negocierea ei...

• Fără doar şi coate, pute.

• Capra vecinului este, mai nou, în mare amor cu ţapul ispăşitor.

• Bomba zilei: curvele de pe centura presei fac sex oral cu câinele de pază al democraţiei.

• Cred că am Alzheimer. Mi-a crescut simţitor IQ-ul.

• Soacră-mea cântă frumos. Normal, un cap gol are o acustică mai bună.

• Am auzit azi la serviciu un banc la care am râs de era să cad din pat.

• NASA angajează femei vopsite blond.

33

Doar studiază găurile negre.

• Avem un parlament tricameral: Senat, Camera Deputaţilor şi Curtea Constituţională.

• O brăileancă s-a masturbat cu becul. Asta n-ar fi fost nimic dacă nu rămânea gravidă cu el şi năştea un candelabru.

• Pe o cruce din cimitir scrie inspirat: ’’Vine imediat’’.

• Vă propun un moment de reculegere naţională în memoria bunului simţ şi omeniei care au murit în câţiva dintre semenii noştri.

• În lipsă de altceva, a închinat o cupă de excavator.

• Nici la baie, opoziţia nu era mai brează.

• La fiecare nouă predare, guvernul nu uită să-şi treacă în lista de inventar UDMR-ul.

• Ne apropiem de clipa când am putea avea preşedinte pe ’’Nici unul dintre aceştia’’.

• La mese festive port mereu la mine o sacoşă, poate pică ceva.

• Sunteţi cei mai buni cititori din România.

Nu e puţin lucru. Dar e, să recunoaştem, o fatalitate.

• Cine o fi ultimul om din România, că pe primul îl ştim?

• În biserica nouă va circula curând şi un coşuleţ cu diplome: bacalaureat, facultate, masterat, doctorat.

• M-am culcat pesedist, m-am trezit pedelist. Pe la 4 dimineaţă m-a tăiat o cufureală şi-am trecut, puţin, la independenţi.

• Peştişorul de aur îşi aminteşte doar ultimele secunde din viaţa sa. Nu-i împrumutaţi bani!

Cervantes GANDURI x LIBERE • Oricât de mică ne este leafa, noi tot putem munci mai puţin decât ne dau ei.

• ANI este amanta lui Cătălin Chelu?

• M-a întrebat nevastă-mea când eram bolnav, cum se scrie corect înmormântare: cu ’’â’’ sau cu ’’î’’ din ’’i’’.

• Adresa de yahoo a patronului Stelei: yahoo@Gigi.Becali.

• Rapiditatea e o virtute. Graba un viciu.

• Înregistrăm şi protestul oilor care se plâng că guvernul vrea să le lase fără iarbă.

• Cred cu convingere că în curând voi fi declarat erou al muncii voluntare. Vă rog, fără ovaţii.

• Plânsul este felul clovnilor de a se odihni.

• Românilor nu trebuie să le dai gol ca să-i baţi. Trebuie doar să ai răbdare, că se vor bate singuri.

• Nu ar fi ajuns atât de sus dacă nu şi-ar fi pus picioarele pe umerii unui uriaş.

• Când vezi la masa a patru cretini, care mănâncă pastramă la o terasă, că unul zâmbeşte

ştii care dintre ei este şeful.

• Mita, pentru a fi interesantă, trebuie să fie sensibil mai mare decât poate fura ăla şi singur.

• Pe zi ce trece mi se face un dor teribil de mine.

• Vrem un nou preşedinte. Aşteptăm provincia.

• M-a invitat Nicolae Ceauşescu să petrecem împreună de ziua mea.

• Premiul ’’Porţi deschise’’ a revenit, meritat, Administraţiei Penitenciarelor.

• Visez la o săptămână naţională în care să tai frunze la câini sub cerul liber, timp în care s-o ascult pe Romica Puceanu cu o pipă în bot.

• La un aşa electorat, Dan Diaconescu este doctor docent.

• După comportarea unora, ţara noastră sar putea numi inspirat Pinochia.

• Unii au propria istorie. Vai de mama lor.

Cărţi publicate: - ’’Cioburi de oale sparte’’ (I)- Editura Eminescu, 1998 - ’’Cioburi de oale sparte’’ (II)- Editura Pompidu, 2001 - ’’Democraţie cu opinci’’, eseuri, Editura Pompidu, 2005 - ’’1001 obsexy’’, aforisme cu bulină roşie, Editura Pompidu, scos împreună cu IGPR, prefaţa de Cornel Nistorescu - ’’Un model de vrednicie şi conduită universitară: profesorul Constantin Gh.Marinescu’’, scris împreună cu prof.univ.dr. Lucian Şaradici, Editura Alma Mater, Bacău, 2003 - ’’Profesorul univ. dr. doc. Constantion Marinescu în spiritualitatea gălăţeană’’, publicistică, Editura Samia, Iaşi, 2008 Cărţi în pregătire: - ’’Galaţi-minighid turistic’’, scris împreună cu prof.drd.Ilie Zanfir, Editura Daci Cluj, 2009 - ’’Dans de Voroneţ’’, poezii de dragoste, Editura POMPIDU, 2010 - ’’Istoria fotbalului gălăţean’’, scrisă împreună cu Andrei Antohi, Editura POMPIDU, Galaţi, 2010 - ’’Lumina’’, eseuri religioase, Editura POMPIDU Galaţi, 2010 - ’’Ţopeli’’, aforisme, Editura POMPIDU, 2010

34

Revistă internaţională de cultură PROZA x

IOAN BARBU

Reptila din piatră Inamicul nr. 1 încă pândeşte din văzduh. „Uhuuu, uhuuu! Gata, s-a dus…” se linişteşte nea Vasile. Dar ina¬micul nr. 2 pândea de sub valuri, perfid. Când a tras de năvod, toţi ne-am bucurat: „Ce gras e!” – şi namila şi-a arătat trupul inform, respingător, din pricina gelatinei roz cu tremure trândave. Împâclise şi umpluse plasa. În jur, apa se făcuse ca uleiul!... O meduză! Peştii ne târcoleau de departe, făcându-ne temenele ironice: „Sic!, serviţi o meduză la prânz…” Nea Vasile a scuipat furios spre meduză. Pe urmă a scuipat în palme, a pus mâinile pe nişte năvoade mai mici şi le-a afundat în apă. Soarele, între timp, a început să frigă. În şalupă stăm ca-n frigări. Scoatem cămăşile de pe noi şi rămânem goi până-n brâu. Frunţile ne sunt lac de sudoare. Moţăiam. „Bună ar fi o ploicică rece, de trezire, să aline săgeţile astea ale soarelui.” O comandăm Sfântului Ilie. Cu puterea lui divină, nu vrea deocamdată să des¬chidă cerul.

După vreo trei sferturi de oră s-a îndu¬ple¬cat.

Puhoi a venit, potop… Fără măcar un tunet de avertisment. Şalupa s-a umplut cu apă. Toţi ne-am repezit s-o golim. Care cu cofele, care cu palmele făcute cofe. Nea Vasile, în schimb, s-a repezit la năvoade. Ploua cu steluţe de argint viu, cu scrumbii şi cu raci de mare, gălbui şi păroşi ca pieptul său, cu calcani buboşi, turtiţi, mari ca nişte farfurii, cu guvizi ce-şi rotesc furioşi ochii albaştri, de mărgică, ploua cu roşioare foarte roşii şi cu babuşte de culoarea pânzei albite. Plouă din adâncuri cu peşti, spre bucuria lui nea Vasile… Plouă mai departe şi din cer. Iar noi visăm să nu se mai oprească ploaia măcar până spre seară. Dar Sfântul 35

nu ne-a ascultat. Ploaia s-a oprit dintr-odată şi a apărut un vânt ca de toamnă. Duelul soare-ploaie s-a topit din senin, duelul era acum între soare şi vânt.

– O luăm spre insulă? Îl întreb pe cârmaci.

– O luăm, dar ne oprim la vreun kilo¬metru, doi de ea. Nu ne lasă ca să ne apropiem… Şalupa înaintează sub vânt. Suntem la gurile Du¬nării, la vreo 40 de kilometri de Su¬lina. Ne apropiem de insulă. Țârâit ca de greieri după ploaie. E multă visare în jur, multă reverie… Şalupa tescuită de apă alunecă uşor.

Aşteptăm soarele să-şi arate faţa, s-o zvânte. Îl simt cum se zbate, cu greutatea şi fierbinţeala lui, în năvoadele vân¬tului.

Pun binoclul la ochi. Nimic, doar o pâclă săgetată de luminiţe intermitente. „Acolo e farul insulei!” şi îndrept braţul în direcţia în care mergem. Stau în stânga cârmaciu¬lui, şa¬lupa are volanul pe dreapta, e adusă din An¬glia. Înaintăm şi, undeva în zarea aburoasă, o dungă de uscat încheie marea cu soarele ivit dintr-odată din ape, cântărind lumina pe două talgere de smarald.

– Iat-o! zice cârmaciul. Aia e insula…

E ca spinarea unei gigantice reptile ador¬mite, o rep¬tilă din piatră, sumbră, leneşe, rece, abia palpitând între solzii de argint ai valurilor ce-o scaldă, respirând odată cu marea.

Stau cu ochii pe reptila din piatră, înfio¬rat la gândul că în grotele ce-i ferestruiesc cal¬carele sunt tunuri gigan¬tice cu gurile căscate spre noi şi soldaţi cu mâinile încleş¬tate pe mitraliere. Se zice că insula ar fi blindată de afe¬turile morţii,

Cervantes PROZA x ca-n „Tunurile din Navarone”. Dar pe insulă totul pare încremenit, ca într-o stampă supra¬realistă.

Singurele mişcări sunt ale valurilor şi, deasu¬pra lor, ale pescăruşilor ce inundă văzduhul.

Păsările insulei… Dăinuie o legendă cum că păsările îşi au rostul lor pe insulă. L-au slujit pe Ahile, care ar fi avut prin aceste locuri un templu şi, pare-se, tot pe aici i se află şi mormântul.

Numai Dum¬nezeu ştie unde, timpul l-a îngropat în adâncurile sale. Veacurile s-au dus și ele iradiate de timp. A rămas legenda despre Templul lui Ahile, au rămas şi pescă¬ruşii de argint, au rămas

şi cormoranii negri ca smoala. În zile ploioase, dar şi în cele cu uragane, rămân nemişcaţi pe stânci, sancţio¬nând de sus, rece, actul uman, cu zbaterile lui de reptilă. A rămas – şi e crezută şi azi – le¬genda des¬pre Ahile, eroul din Troia, nemurito¬rul Ahile Tracul, viteazul şi vizionarul care sa jucat cu veacurile, cu spa¬ţiile, cu mişcările de oameni de la o altitudine pe care n-o pot atinge decât păsările care l-au slujit.

(Din volumul în pregătire „Arborele de apă”)

Dorina Șișu

Fragment din Capitolul 7 al romanului ”7 ani” Ce alegi?

Pământul era rece. Burta îmi zvâcnea. Eram întinsă pe pietrişul de pe aleea din parc. Mă întrebam dacă visez, de ce nu pot să respir şi de ce mi se lipea faţa. Părul îmi intra în gură şi se amesteca cu praf şi sânge uscat. Ridic puţin capul, apoi cu frică ochii. În jurul meu nu era nimeni. Îmi aşez hainele pe mine şi mă îndrept către bulevard. Îmi era frică să nu vină după mine. Poate că e ascuns pe undeva şi râde. Mă voi trezi cu mâna lui în păr. Mă va lovi de toţi stâlpii.

Am trecut strada şi am mărit pasul. Nimeni după mine, nimeni în faţa mea. Strada era pustie. La jumatea drumului văd un bărbat. Când era aproape de mine, îl simţeam cum mă priveşte. Se opreşte în faţa mea şi întinde mâna spre mine, dar fără să mă atingă.

- Ai păţit ceva?

- Nu, vă rog nu mă atingeţi! Locuiesc aici.

Omul m-a lăsat în pace. Mi-am continuat drumul până acasă plângând şi încercând să găsesc o

explicaţie pentru mama. Am sunat la uşă. Aşteptam cu frică să-mi deschidă şi când mi-a deschis a rămas atât de mirată că nu ştia ce să facă mai întâi, să plângă ori să afle ce-am păţit. Întrebările veneau ca picăturile de ploaie, una după alta. Mai plângea până îi răspundeam, mă spăla, mă mângâia, apoi iar găsea câte-o întrebare.

- Elena, mamă, Elena... Ce-ai păţit? Vai de mine, vai de mine!

- M-au bătut unii când am ieşit din magazin.

Au crezut că plec acasă cu banii după mine.

- Unde, mamă, te-au bătut? Nu era lume pe stradă?

- Nu, mamă, nu era nimeni. Ca niciodată, strada era goală. S-or uita toţi la filmul Dallas.

- Unde te-a bătut? Îi cunoşti?

- În spatele magazinului, între blocuri. Nu-i ştiu mamă. De unde vrei să cunosc un oraş întreg?

- Elena, eşti plină de sânge.

- Sunt şi mă strânge pielea.

36

Revistă internaţională de cultură PROZA x A fugit după o cârpă la baie şi încerca să-mi şteargă faţa şi fruntea. Când mă ştergea mă durea în tot locul. Se deschideau rănile şi sângele continua să curgă din cap şi de pe frunte. Tăieturile de pe mâna stângă nu erau adânci dar erau multe şi mâna avea un aspect ciudat. Mama plângea mereu. Eu mă abţineam. Eram bucuroasă că sunt acasă.

- Of, of, Elena! Numai mamă să nu fii! Mă doare sufletul să te văd aşa.

- Şi pe mine mă doare, mamă.

- Cum te duci mâine la serviciu? Te vede lumea în halul ăsta...

- Mă duc la patron să-i spun că nu merg şi vedem ce-o fi.

- Poate că te lasă acasă măcar trei zile, că arăţi rău, Elena.

- Depinde de ce-o să spună patronul. Merg la baie.

- De ce?

- Să fac pipi.

Mama stătea în genunchi în faţa mea şi continua să mă mângâie. O minţeam, dar nici să-i spun adevărul nu am avut curaj. Ar fi plâns şi mai mult.

Voiam să merg la baie să văd de ce mă simţeam udă şi rece.

- Mamă, ce faci? De ce vii după mine?

- Stau cu tine până faci.

- Ba nu stai nicăieri cu mine! Mă laşi?

- De ce nu vrei? Ori ţi-a mai făcut ceva?

Pe faţă disperarea i se mărea şi lacrimile îi curgeau şi mai tare.

- Nu, mamă, nuuu! Doar m-au bătut. Nu e suficient?

- Pe tine nu are voie să te bată nimeni. Dumnezeu îi bate pe toţi. Lasă, Elena, că...

- Mamă, fac pe mine. Hai că mă întorc repede!

Mi-am dat pantalonii jos. Erau uzi. I-am mirosit. Mirosea a pipi. Mi-am dat chiloţii jos. Erau plini de sânge. Nu ştiam de unde curge. Nu mă durea nimic. M-am băgat repede în baie să mă spăl. M-am spălat. Sângele se oprise. Eram gata şi mama mă aştepta la uşă.

- Ce faci la uşă mamă?

- Ce să fac, aştept să ieşi.

37

- De ce?

- Mi-e frică să nu faci vreo prostie, Elena.

- Ce prostie, mamă? Nu am destule? Ce-ar mai trebui să fac?

- Elena, mă doare sufletul în mine să te văd aşa... De ce, mamă, să te bată? Ce-au avut cu tine?

Nu i-a văzut nimeni? Ce lume, ce lume, Doamne, să stea şi să vadă cum eşti bătută! Of, of!

- Lasă, mamă.

- Te mai doare?

- Nu. - Îţi dau ceva de mâncare?

- Nu, mamă. Vreau să mă culc.

M-am întins în pat ghemuită. Îmi venea să zbier de durere. Simţeam în interiorul meu, în dreptul inimii, ca un tremur. Simţeam frică. Îi auzeam vocea. Îi simţeam mâna în păr şi lama cum intra în piele. Vocea lui se imprimase auzului “...unde vrei, în gură? În gură? Să taci, un sunet dacă scoţi, te leg de pomu’ ăla şi-i pun pe toţi din parc să ţi-o tragă peste tot... unde vrei?” Nu puteam să ţin ochii închişi. Îl vedeam, îl auzeam, îl simţeam. În gură simţeam gustul sângelui şi pielea continua să mă strângă. Burta îmi zvâcnea. Nu aveam aer, aşa că am ieşit pe balcon.

Cerul era senin. Linişte ca în mormânt. Priveam cerul ca o nebună. Priveam cerul şi când Cristi Woody mă trăgea de păr şi cât dura întrebarea lui “spune, unde vrei?”, apoi răspunsul meu „nu vreau”, o făceam privind cerul. Aceleaşi stele, aceeaşi durere, doar că pe balcon eram singură şi puteam să plâng fără să mă vadă nimeni. Am plâns până am început să sughiţ. Plângeam, sughiţam şi priveam cerul fără nicio putere. Mă întrebam dacă trebuie să merg la poliţie să spun adevărul şi Cristi Woody să plătească.

Mă întrebam dacă trebuie să spun băieţilor din gaşcă adevărul. Dacă vor râde? Dacă mă vor respinge?

Mâine, dacă mă bate iar? Trebuie să le spun băieţilor să mă apere.

Nu am dormit toată noaptea. Am încercat sămi fac un plan pentru a doua zi. Dimineaţa m-am îmbrăcat şi m-am strecurat uşor din casă, fără să mă simtă mama. Se vedeau zgârâieturile pe frunte, pe obraz şi tăietura de lamă din zona maxilarului stâng. În jurul pomeţilor era roşu. Pentru ca mâna tăiată să

Cervantes PROZA x nu se vadă, m-am îmbrăcat cu o bluză cu mânecă lungă. Părul l-am lăsat liber, în speranţa că nu va fi chiar atât de vizibil aspectul feţei.

Am decis ca primul drum să-l fac la firmă şi săi povestesc patronului toată întâmplarea, apoi să-l rog să mă lase liberă măcar o zi să pot merge şi la poliţie. Pe drum m-am întâlnit cu un băiat care mă plăcea pe timpul navetei la Călăraşi. Era din Bora, un cartier micuţ, situat dincolo de râul Ialomiţa, vizavi de oraş. Era şmecher, dar mă respecta. Îmi spunea mereu că e fratele meu şi că rupe-n bătaie pe oricine care mă atinge cu vârful unghiei. Nu ştiu cum se făcea, dar tocmai în situaţia asta ne vedeam după o perioadă destul de lungă. Am întors capul în speranţa că nu mă va recunoaşte.

- Hei, hei, Elena! Măi, Elena mea, ce-ai păţit?

Eu sunt Miki. Doar nu m-ai uitat?

- Bună! Ei, nu te-am uitat! Mă grăbeam şi mă gândeam la altceva. Acum mă...

- Ia, ia să văd, măi! Hei, ce-i aici, fată? Cine tea lovit? Îl omor, să moară mama! Îl omor... Să-mi bag... Cine a dat, mă, în fata mea? Îl omor, să moară...

Ptiu! Bă, mor de draci!

- Miki, stai, mă, calm! Ce te-a apucat? Ha, ha, ha! Am căzut pe scări.

- Pe dracu, mă, Elena, ai căzut pe scări! Hai, spune aici la frăţiorul tău numele mortului!

- Care mort, Miki?

- Ăla care te-a bătut, Elena! Îl omor, să moară mama, dacă nu-l omor!

- Am căzut pe scări, Miki, înţelege! Da? - Băi, Elena, ia ascultă aci la mine. Eu am făcut box, da?

- Da, şi?

- Păi, ştiu mă ce e aia bătaie, măăă, Elena! Io te respect pe tine. Eşti finuţă, eşti frumoasă, mă, îngerul meu. Eşti un îngeraş mă... Spune, Elena, cine a pus mâna pe tine?

- Cristi Woody.

- Cristi Woody? Cine, măăă? Căcăciosu’ăla? Îi sparg capu’, mă! Îi sparg familia, să moară mama!

Miki era foarte ataşat de mine. Arăta acum prea mult interes. Supărarea îl făcea la faţă mai negru şi figura i se transforma aşa de urât, încât îmi era frică

de el. Deodată a devenit calm.

- Ţi-a mai făcut şi altceva? Elena, te rog, spune tot!

- Doar m-a bătut.

- Nu înţeleg de ce? Ce-a avut cu tine?

- Nu ştiu. Aşa i-a venit. Miki, nu te supăra, trebuie să ajung la serviciu.

- Bine, Elena, fugi! De Woody mă ocup eu, stai liniştită. Da? - Da. Mulţumesc pentru grijă!

- Nu ai de ce. Eşti prea finuţă, mă, să te lovească cineva. Ţi-am spus de-atâtea ori să-mi spui cine te supără. Eşti ca sora mea. Am grijă de tine. Îi sparg pe toţi, dă-i în mă-sa, că ţi-i aranjează Miki!

- O să-ţi spun pe viitor. Hai că plec! Pa, pa!

- Pa, Elena! Întâlnirea cu Miki m-a agitat şi mai tare.

Violenţa apăruse brusc în viaţa mea. Continua să existe prin amintiri şi explicaţii. Eram pregătită? Ce va urma azi? Explicaţii. O zi întreagă de aduceri aminte.

- Bună dimineaţa! Şeful este în birou?

- Bună! Este, da’ ştie că vii tu?

- Nu ştie, dar trebuie să-i vorbesc urgent.

- Cu ce problemă?

Secretara era toantă, enervantă şi se dădea mare. Pregătea o cafea şi când se apleca i se vedeau chiloţii. Sânii erau jumate pe-afară. Buzele aveau conturul până la urechi. Îmi vorbea cu spatele.

- Strict personală. Nu vă pot spune.

- Păi şi io cum îi spun dragă? Cum vrei să te primească?

- Vă duceţi şi-i spuneţi că a venit Elena Rodu cu o problemă foarte gravă. Doar atât.

Mă priveşte şi observă tăieturile de pe faţa mea.

- Iote! Da’ ce-ai păţit fată? Doamne, cum arăţi!

- Am căzut pe scări.

- Da? Măi, dar e rău. Te doare?

- Sigur că nu. Haideţi, vă rog, spuneţi-i patronului că am venit!

Intră, interesată de problema mea şi grijulie după ce-mi văzuse rănile, în birou. Sigur spera să afle mai multe amănunte de la el. A ieşit în două secunde.

- Intră!

38

Revistă internaţională de cultură PROZA x - Mulţumesc frumos!

Patronul era la biroul lui. Răsfoia nişte hârtii.

Cu capul aplecat şi interesat de ceea ce citea îmi vorbea.

- Intră, poetesa mea dragă!

- Bună dimineaţa! Îmi cer scuze că vin neanunţată, dar am o mare rugăminte pentru ziua de azi. Să mă învoiţi.

- De ce? Ce altă treabă ai?

- Trebuie să merg la poliţie să reclam un abuz şi nu ştiu cât va dura, de aceea fac apel la bunăvoinţa dumneavoastră să mă...

La auzul cuvântului abuz a ridicat ochii la mine, apoi instantaneu s-a ridicat în picioare şi a venit în faţa mea. Mi-a ridicat capul mai sus şi mai spre lumină şi mă studia în timp ce încercam să-l rog deo zi liberă.

- Cine te-a bătut, mă?

- Un tip. Nu ştiu ce-a avut cu mine...

- Nu ştii pe dracu! Ba, ştii! Ia zi, cum îl cheamă?

- Cristi Woody, domnule.

- Când?

- Aseară, după program.

- Ţi-a făcut şi altceva?

- Doar m-a bătut.

- Spune adevărul! Acum mie îmi spui adevărul, nu mă abureşti. Clar?

- M-a bătut, domnule, până am leşinat. M-a bătut două ore, trei ore, nu ştiu. M-am trezit pe jos în parc, plină de sânge, pe faţă, pe mâini şi când am ajuns acasă aveam sânge şi-n chiloţi. Nu ştiu dacă mi-a făcut şi altceva. Chiar nu ştiu.

- Uite ce spun eu, mergi acum la poliţie şi-l reclami pe idiot, apoi mergi la spital să-ţi ia probe de jos. Te-ai spălat?

- Da. - Off! Măi, nu trebuia. În p...a mea de situaţie!

- De unde era să ştiu, domnule? Nu păţesc zilnic să fiu bătută. De unde să ştiu ce urmează?

- Lasă, nu-i nimic. Nu te necăji. Doctorii îşi dau seama. Hai, mergi acum la poliţie. Stai acasă trei zile.

Marţi mai vii la magazin, ai înţeles?

- Da, aşa am să fac.

Am plecat spre poliţie. Şi aici trebuia să explic.

39

Am explicat cu lux de amănunte. Ziua părea să continue coşmarul. Nu aveam cum să uit, nici măcar o oră. Poliţistul mi-a dat o coală de hârtie şi a spus destul de trist: - Scrie tot ce mi-ai povestit. Am o fată de seama ta. Ca tată, l-aş ucide. Scrie tot.

Am scris. Poliţistul mi-a spus să merg urgent la spitalul judeţean pentru a obţine certificatul medicolegal. Nu ştiam sigur unde trebuie să ajung, dar am ajuns la un cabinet cu un medic legist care m-a pus la un control ginecologic. Era pentru prima dată când mă consulta un medic ginecolog. Atitudinea lui faţă de mine era una rece. Întrebările lui erau scurte şi reci. Totul mi se părea anapoda. Începusem să tremur de frică şi ruşine încă de la intrarea în cabinetul medical.

- Spune cum te cheamă?

- Elena Rodu.

- Ce-ai păţit?

Am povestit pe scurt bătaia şi leşinul.

- La poliţie ai fost?

- Da. - Reclamaţie ai făcut?

- Da. - Urcă sus. Te dezbraci prima dată şi pui picioarele aici. Îmi crăpa obrazul de ruşine. Goală în faţa unui brăbat şi cu picioarele pe sus. Întârziam. Îmi venea să plec.

- Ce aştepţi fată?

- Nimic, doar că...

- Doar că ce? Hai, mai repede! Nu ai mai fost la ginecolog?

- Nu. - Viaţă sexuală ai?

- Nu am.

- Ai făcut sex până acum?

- Nu am făcut.

- Câţi ani ai?

- 21 de ani. Îi simţeam degetele. Mă atingea şi mă durea.

Senzaţia de jenă îmi creştea. Îmi venea să vomit. Mă simţeam rău. Parcă eram un animal. Privirea doctorului, atingerea, întrebările... Inima mi se închidea

Cervantes PROZA x şi-mi venea să plâng.

- Nu ai prieten?

- Nu am.

- De ce nu-ţi faci?

- Nu am timp.

- Lasă că dacă prinzi tu gustu’, să vezi ce de timp îţi faci! E-he, aşa spuneţi toate la început! Marţi să vii după certificat. Următorul, să intre!

Vreau să mă întind în pat şi să nu mă mişc o lună. Nu vreau să mai vorbesc cu nimeni. În drum spre casă m-am întâlnit cu toţi cunoscuţii. Aceeaşi mirare, aceleaşi întrebări. Mama curioasă mă aştepta cu întrebări.

- Ce-ai făcut? Unde ai fost?

- La serviciu. Patronul mi-a dat liber până marţi.

- La şcoală te duci?

- Mă duc.

- Aşa, să te vadă lumea?

- Da, mamă, trebuie.

Deodată am simţit frica cum mă apucă de ceafă. Mâna lui pe mine, pumnul în burtă, lama cum se plimbă pe mine, sângele îmi curgea în gură, urechile pocneau de durere. Mă întind în pat şi plâng.

Deznădejde. Simţeam sufletul gol. În dreptul inimii o durere. Un cuţit intra şi ieşea din mine. Mă întrebam continuu cum să fac să uit?

Luni mă pregăteam în faţa oglinzii pentru şcoală. Am hotărât să o iau pe străzi ascunse. Aşa evitam oamenii. Ce-i voi spune Magdei? Adevărul?

Magda îl iubea pe Cristi Woody. Le voi spune la toţi povestea cu scările. Nu au decât să creadă ce-or vrea. Înainte să ies pe uşă am băgat în geantă un cuţit.

Eram hotărâtă să mă apăr. Dacă mă va urmări când mă întorc seara de la şcoală, dacă va pune mâna pe mine, îl voi omorî. Am spus asta şi poliţistului.

Spunea că voi face puşcărie şi că mai bine să las legea să facă dreptate.

Mi-a fost frică toată ziua de luni, 16 octombrie.

Drumul de la şcoală îl făceam cu o colegă care locuia mai departe de blocul meu. Dar, ca un făcut, nu a venit. Până acasă mi-am simţit inima cum bate puternic şi gălăgia de pe stradă parcă era mai mare faţă de alte zile.

Zilele au trecut greu. Parcă aveam de cap atârnată o piatră. Băieţii din gaşcă l-au prins şi l-au bătut zdravăn pe Cristi Woody. L-au băgat în spital.

După ce-a ieşit din spital, la prins Miki şi la bătut bine. După aceea a plecat în armată. De la poliţie insitau să-l judece Instanţa Militară. Nu aveam chef de tribunal. Voiam să uit. Credeam că pot. Am decis să părăsesc oraşul după terminarea liceului, dar mai aveam aproape trei ani.

Patronul m-a mutat în depozitul de marfă. Lam rugat să-mi găsească alt loc unde să pot munci, pentru că, de la magazin, nu puteam ajunge la şcoală în fiecare zi. A fost de acord. Depozitul se afla la ieşirea din oraş, la o distanţă de circa un kilometru de mers pe câmp. Lângă depozit avea un restaurant, un lac şi ponei pentru deliciul vizitatorilor. Lângă depozit era herghelia de cai. Mergeam zilnic să-i văd şi mereu patronul mă prindea ba la cai, ba la ponei ori când furam maşina lui nea Fane şi făceam ture cu ea de una singură.

- Ce face poeta lu’ tata? Ai terminat treaba în depozit? Ce-mi umbli unde nu trebuie? Ce faci la cai?

- Doar puţin şefu’. Doar puţin şi fug.

- Hai, acum stai, dar să nu te mai prind cu maşina, că intri dracu-n grajduri şi-mi calci caii!

Lasă că mă iau de Fane.

- Nu, domnule, vă rog, nu vă luaţi de nea Fane!

Săracu’ se roagă de mine să nu-i iau maşina, dar îi fur cheile din buzunar. Aşa reuşesc să-l păcălesc.

- Mare figură eşti!

Când veneau tirurile din Turcia munceam pe rupte. Descărcam frigidere, saci cu zahăr, saci cu alune ori televizoare. Eram o echipă formată dintrun şef ce nu făcea nimic, din Adriana şi Tomiţă.

Eram trei persoane ce căram în depozit şi trei tiruri într-o zi. Uneori ne mai ajuta şi şoferul. El ne aşeza sacii în spate. Nu aveam timp să mâncăm. Când aveam zile încărcate, patronul ne trimitea o tavă plină cu mici. Când uita mergeam eu în restaurant şi le ceream micii. Patronul le lăsase vorbă să-mi dea tot ce le cer. Aflasem de la un bucătar căruia-i scăpase vorba într-o zi.

40

Revistă internaţională de cultură PROZA x

Corneliu ZEANA

Corneliu Zeana, născut în 11 aprilie 1939, la RâmnicuValcea Tatăl, Dumitru, medic primar chirurg şi cadru didactic universitar la Facultatea de medicină din Cluj Napoca, cu lucrări publicate în ţară şi străinătate, si-a aflat sfârşitul în închisoare, la Aiud, ca deţinut politic, în condiţii neclarificate. Familia a fost înştiinţată despre deces după mai multe luni. Mama, Cornelia, licenţiată în drept şi litere.

Căsătorit, are patru fete. Nu a fost membru al partidului comunist.

Studii: Liceul (Scoala media cu 10 clase) in Râmnicu Vâlcii. Exmatriculat din clasa VIII în urma arestării tatălui. Se încadrează ca muncitor CFR şi urmează un an liceul seral. Facultatea de Medicină Cluj Napoca, seria 1961, Diploma de Merit.

Istoric profesional: la absolvire, sef de promotie, solicita o circumscripţie medicala categorie “Foarte Grea”.Fondeaza dispensarul şi casa de nasteri din comuna Muiereasca judeţul Vâlcea . Dupa cinci ani in mediu rural, ajunge preparator prin concurs la Facultatea de Medicina ,Carol Davila Bucuresti, unde activează din 1967 până în aprilie 2009, menţinut asistent în toată această perioadă, urcând treptele ierarhice doar după 1989. Conferentiar la catedra Medicină Internă şi Cardiologie, medic primar cardiologie, medic primar medicina internă, doctor în medicină. În urma unor falsuri grosolane făcute de contracandidată şi de organizatori , deşi avea punctaj de câteva ori superior contracandidatei, pierde concursul pentru profesor universitar, postul fiind ocupat de fosta secretară pcr din facultate.

Activitate publicistică Director fondator al publicaţiei CUGETAREA EUROPEANĂ (2001) unde deţine rubrica Editorial precum şi alte articole. Din 2013 difuzată şi în mediul virtual.

Membru în Comitetul de Redacţie al publicaţiei CRONICA FUNDAŢIILOR unde deţine pagina europeană Conferinţe lunare timp de doi ani la Universitatea 41

Populară din Bucureşti pe tema „Uniunea Europeana: istoric, perspective , politici”.

Colaborator permanent la Viaţa Medicală , publicaţie care dedică jumătate din conţinut aspectelor culturale şi publicisticii socio-politice Membru în colectivul de redacţie al publicaţiei Revista Medicală Română , care publică articole cu temă sociopolitică şi culturală, pe lângă cele cu specific medical.

Colaborator Radiodifuziunea Română, inclus în Fonoteca de Aur, cu peste 200 de emisiuni radiodifuzate.

Colaborator la TV şi Radio Trinitas A publicat articole în Muncitorul Sanitar, Sănătatea, Cronica Română, România Liberă, Cuget, Timpul (Chişinău), Punctul Critic (carte colectivă cu apariţie periodică), Magazin, Democraţia (Chişinău), Adevărul, Contemporanul, Opinia Naţională, Clipa cea Repede, Literatorul, Fântâna din Kos, Arc (ICR), Caietele Vieţii Medicale, Foişorul de Foc, Satul Natal, Lumină Lină (NY), Viaţa Vâlcii, Studii Vâlcene, Turism & Bussiness, o serie de ziare şi reviste din provincie.

A primit distincţia „Pana de Aur” pentru activitate publicistică (2012) Gala Vieţii Medicale, Palatul Expoziţiilor Bucureşti Membru în Biroul Director al Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România Membru Union Mondiale des Ecrivains Medecins.

(Uniunea Mondială a Scriitorilor Medici) Organizator al unui Congres UMEM ţinut în România.

Activitate literară Autor a patru cărţi de proză şi una de epigramă.

Prezent în multiple antologii de epigramă, apare constant în revista Epigrama şi în Lumea Epigramei. A publicat poezie, eseu şi proză scurtă în diverse reviste din ţară şi străinătate.

Membru al Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania

Cervantes PROZA x

Corneliu ZEANA

INTERCEPTĂRI INVOLUNTARE Ce minunată zi de toamnă, cu câtă tandreţe mă învăluie cu razele sale soarele care s-a înălţat pe cerul de un albastru deschis, dar şi uşor alburiu parcă, iar coroanele copacilor completează decorul etalând cele mai fascinante culori! Ceaţa, care plutea in zori deasupra lacului, a dispărut cu totul. Câd şi când, zborul unei păsări.

Decorul, am spus? Da, decorul în care ne jucăm şi noi, fiecare cu rolul încredinţat, jucăm ca nişte actori în căutarea autorului care, astăzi, pare a se înfăţişa cu oarecare desluşire: Marele Autor.

O păsărică, şi ea colorată, aterizează pe spetează, la celălalt capăt al băncii pe care stau şi mă cercetează cu ochişorii ei negri şi strălucitori. Îmi întrerupsesem plimbarea pe aleile Herăstrăului, cu singurul regret că nişte opere statuare din bronz, care până de curând împodobiseră parcul, au dispărut, pradă facilă pentru prea iubitorii de metale care, dealtfel, preferă cimitirele pentru a-şi procura râvnitul material care defineşte simbolic o epocă din istoria omenirii. Din monumentul funerar amplasat în cimitirul din Buzău a rămas doar soclul, fusese o operă inspirată, realizată de Brâncuşi într-o perioadă de desăvârşire a artei sale. A rămas, cum spuneam, doar soclul, pietrele nu aveau valoare şi, desigur, nu puteau fi vândute la primă mână celor care fac avere din valorificarea metalelor. S-au furat până şi clopotele de bronz din clopotniţe, la Mihaileşti, de pildă, unde erau mândria localităţii, aveând un sunet cu totul deosebit graţie argintului introdus în aliaj. Vibraţia lor, pornită din preajma cetăţii Argedava, locul naşterii lui Burebista, se auzea până în capitală, ca un sunet de fundal care venea de departe, urcând prin rădăcinile istoriei. Într-un anume fel, adică deandoaselea, se pare că ne întoarcem în epoca bronzului, sau, ascultând discursurile cam bolovănoase ale politicienilor noştri, poate chiar în epoca pietrei, mai mult sau mai puţin şlefuite.

Păsărica aşezată pe speteaza băncii a zburat, parcă speriată, atunci când o doamnă ceva mai în vârstă, îngrijit îmbrăcată, purta chiar şi o pălărie care i se potrivea, îmi ceru permisiunea să se aşeze. Desigur, i-am răspuns,

e o zi minunată. Doamna îşi plimba nepotul, dar încerca să-l şi educe, cu tact, răspunzând noianului de întrebări cu care micuţul o asalta, bucuroasă că a reuşit să-l zmulgă din lumea virtuală a televizorului care împuia mintea copilului. Doamna se simţi obligată să-mi comunice opinia ei privind necesitatea educării celor mici în spiritul respectului faţă de lege şi faţă de cei care ne conduc ţara. După orele îndelungate petrecute în faţa televizorului, copilul profita acum de cunoştinţele bunicii spre a-şi lămuri sensul unor cuvinte pe care le tot auzise. „Ce e guvernul, mamaie”? „Ei, puişor, guvernul este format din nişte oameni care ne conduc ţara şi în care trebuie să avem încredere totală.” „Adică ei nu mint? „Doamne fereşte, ei spun numai adevărul, ca şi doamna învăţătoare”. „Bine, dar pe cine să credem, pe ei sau pe doamna învăţătoare?” „Ei sunt mai importanţi decât doamna învăţătoare, au rangul cel mai înalt”. „ Doamna ne-a spus că primul rege al României a fost Carol întâi, iar domnul Ponta, care e şeful guvernului, a afirmat la televizor că a fost Ferdinand. Pe cine să cred? Cine este mai important, doamna sau domnul Ponta?” „ Cel mai important este şeful guvernului, desigur. Dar, nu vrei să te joci, cum fac toţi copiii?” Ţâncul însă nu vroia să se joace, el avea nişte dileme şi vroia să le clarifice. „Doamna învăţătoare ne-a spus că noi suntem urmaşii dacilor, un popor viteaz, cucerit de romani. Roma a fost capitala Imperiului Roman iar oraşul a fost întemeiat de Romulus şi Remus, doi gemeni pe care o lupoaică i-a găsit în pădure şi i-a alăptat. Ne-a mai spus şi că steagul de luptă al dacilor era un cap de lup” „Da, aşa este” „ Bine, dar la televizor domnul Ministru al e Educaţiei, pe care îl chiamă Remus, a spus că acei gemeni au fost alăptaţi de o vulpe. Cine are dreptate, adică cine este mai mare, doamna noastră sau domnul ministru? „ Domnul Ministru este mai mare decât orice profesor din ţara asta” „ Înseamnă că vulpea are dreptate şi nu lupoaica.

Dar, vulpea e mai mică, de unde atâta lapte?” „ Dragul bunicii, tu n-ai trăit în vremurile în care raportările depăşeau cu mult realitatea. Ai dreptate, lupul e mare, iar vulpea e şireată şi hoaţă, ea se potriveşte mai bine celor 42

Revistă internaţională de cultură PROZA x de la guvernare. În vremurile pe care tu nu le-ai apucat, copiii una învăţau la şcoală şi altceva acasă. Când erau cu oameni străini şi chiar cu colegii, nu spuneau decât ce au învăţat la şcoală, adică ce era oficial. Domnul ministru a fost numit de PSD, cel mai puternic partid şi nu trebuie contrazis. „Am înţeles, mamaie, dacă mă întâlnesc cu domnul Remus Pricopie, care e ministru, o să spun că Remus şi Romulus au supt lapte de vulpe, deaceea au fondat România şi PSD-ul care e la putere. Dar noi ştiam, de la grădiniţă, că vulpea e hoaţă. Poate va avea chiar probleme cu DNA-ul. Asta nu o mai spun”. „ Foarte bine, aşa să faci, dar acasă şi în inima ta să ştii că a fost, de fapt, o lupoaică. Domnule, mi se adresă distinsa doamnă întorcându-se către mine, copilul acesta va deveni un înţelept”. „Mamaie!” „Ce mai vrei?” „Spune-mi şi mie ce sunt bipezii?” „Asta vrei tu să ştii?” „ Da, iar apoi să-mi spui ce e holocaustul”. „Bipezii stau şi umblă pe două picioare, cum suntem noi, oamenii”.”Atunci de ce a spus doamna ministru al culturii că nu are bipezi în familie şi că ar fi ceva de ruşine?” „ Doamna aceia nu ştia prea bine limba română, deaceea a fost propusă la cultură, adică ministerul care se ocupă de scriitori, între altele. Dar, nu a mai ajuns ministru. Înaintea ei, de scriitori se ocupase un veterinar, un alt ministru al culturii. Postul a revenit apoi, provizoriu, tot domnului Ponta, că tot le ştie el pe toate.” „ Dar nu era mai bine ca de scriitori să se ocupe în continuare tot medicul veterinar”? „ Cu siguranţă că era mai potrivit, ai dreptate. Măi copile, voi nu mai ştiţi cum este lumea cea adevărată, toată ziulica vă uitaţi la televizor, de-aţi ajuns să vorbiţi ca ei. V-ar spune bunica nişte poveşti frumoase, de pe vremuri, când stam la gura sobei şi ascultam cum trosnesc vreascurile, dar când părinţii se întorc seara de la slujbele lor, acum le zice joburi, vă iau ei în primire, e dreptul şi rostul lor să se bucure. Eu vă duc la şcoală, vă scot la plimbare în parc...Voi să vă ţineţi de carte, tu şi soră-ta, să învăţaţi bine, să nu rămâneţi repetenţi. „ Nu e bine să rămîi repetent, buni”?

43

„Sigur să nu”. „Atunci cum de au ajuns nişte repetenţi să fie cei mai mari şefi din Senat şi Camera Deputaţilor ?” „Măi, dar toate le ştiu copiii de azi! De la televizor, desigur. Ce pot să-ţi spun? Că unii corijenţi la matematici au fost miniştri şi vor acum să ajungă preşedintele ţării?

Adică taman locul unde nu e bine să încurci socotelile!

Ca miniştri erau buni, fiecare potrivit cu specialitatea în care s-a pregătit: veterinarul la cultură, şoferul la transporturi, fostul preot la agricultură, să se roage pentru ploaie la timp şi tot aşa. Ce poveşti să le mai spun eu copiilor care , stând la televizor, au deprins tainele şi limbajul politicii?” ” „Mamaie, surioara mea Aniţa, care e acum în clasa întâia, m-a rugat să te întreb dacă există Moş Crăciun.

Copiii sunt supăraţi pentru că nu au abecedare.

Doamna lor le-a spus că e primul an în care se întâmplă aşa ceva, dar că poate le vor primi de Crăciun. Adică, le va aduce Moş Crăciun, zicea că în el îşi pune nădejdea, pentru că banii pentru abecedare s-au cheltuit cu propaganda pentru alegeri. Tot oraşul e plin de afişe, nu e stâlp rămas liber. Există moşul, sau nu există, ce-i spun Anicuţei?” „ Desigur, Moşul din poveşti există, pentru toţi copiii cei mici, dar nu numai. Toţi românii cred în Moş Crăciun, aşteaptă să le pice din cer. Deocamdată, să treacă alegerile, să vedem cine iese presedinte, apoi vom afla şi ce mai are Moşul în sac.” „ Cine este domnul acela care zâmbeşte mereu, în toate pozele şi la televizor?” „ Acela e domnul Victor Viorel Ponta, dar încă nu are zâmbetul până la urechi al preşedintelui Iliescu.

Mustăceşte el, dar s-ar putea să piardă chiar la mustaţă.

Ehei, câte şcoli şi câte abecedare , pentru câteva generaţii, s-ar fi putut face din toate afişele astea electorale!” „Mamaie, hai să culegem frunze colorate, să ducem şi acasă puţină toamnă” Puştiul îşi luă bunica de mână, o trase cu puterile lui să se ridice şi după câteva clipe , mergând către lac, îmi scăpară privirii după o cotitură. Un copilaş curios nevoie mare, vrea el să le ştie pe toate.

Cervantes DIN PUTUL GANDIRII x LUI BORIS

BORIS MARIAN

A fi scriitor Bine a zis prietenul meu că toată lumea scrie. A fi scriitor este un chin. Nu trebuie să fii nici cel mai deștept, nici cel mai cult, ești scriitor pentru că nu poți trăi fără scris. Mai mult, cauți să scrii ceva cu credința că nu scrii numai pentru tine, pentru tragediile tale intime. Scrisul este o parte a culturii, dacă nu crezi că aduci ceva nou în literatură, scrisul tău este un joc de amator. Amatorismul nu aduce nimic bun în nicio profesie- medicină ( vai!), economie, tehnică, știință. Ca să construiești arme nucleare și să fii amator, ce spuneți? Am sări în aer cu toții. Unii se autointitulează scriitori. Desigur nu trebuie să fii neapărat membru al unei Uniuni, Ligi, asociații, grup literar, aș spune că nici publicarea unor cărți nu te atestează drept scriitor, de pildă Kafka a vrut să-și ardă toate manuscrisele, Eminescu nu a apucat să publice nici o treime din ceea ce a scris. Când te consideri scriitor profesionist, nu geniu, pentru că geniile sunt copiii Norocului, ai Divinității, trebuie să fii CONVINS că scrisul tău este necesar și altora. Jurnale și poezii de inimă albastră scriu mulți. trebuie să ai o structură de scriitor, la fel ca în muzică, pictură, artiștii. Am întâlnit destui care se autointitulează scriitori , fără a fi decât grafomani. Grafomania este o boală atât la scriitori, cât și la nescriitori. Diferența este că scriitorul știe să fie original, interesant, valoros. Valoarea literară nu este ușor de evaluat, dar sunt critici, cititori avizați care pot aprecia valoarea. În cariera mea, care este obișnuită, am avut parte de respingeri și din partea unor buni cunoscători de literatură.

Gustul este ceva subiectiv, apoi nu orice scrie un autor „consacrat” ( adică profesionist) este valoros. Anticii spuneau că , uneori, și Homer doarme. Unele piese ale lui Shakespeare sunt mai slabe, de aceea se crede că nu le-a scris el. Poeziile lui Eminescu , scrise la 16 ani nu sunt toate la înalt nivel artistic, geniul său a evoluat spre înălțimi. Mai este ceva. Ambiția vanitoasă, orgoliul nu ajută pe nimeni, nici pe scriitor, nici pe nescriitor, le face doar rău. Pot face rău și altora, se nasc disensiuni, se distrug prietenii. Numai munca și talentul te fac scriitor, iar talentul este ceva înnăscut, nu se poate cuantifica, unii au mai mult, alții mai puțin, alții deloc. Este greu să conștientizezi cât talent ai, dar cu multă luciditate te poți controla. Nici modestia exagerată, umilința nu te ajută, dacă știi că ai o anumită valoare. Sunt talente care se autoignoră și este păcat. Îndemnul lui Heliade Rădulescu – scrieți băieți, numai scrieți – era bun când literatura română nu avea scriitori.

Acum sunt mai mulți „scriitori” decât cititori. De ce se caută scriitorii străini mai mult decât cei români? Pentru că străinii au trecut prin verificări de tiraje, de popularitate. Există scriitori români extrem de valoroși, dar necunoscuți în străinătate. Nu este vina lor. Iar acum, succes, scrieți fete și băieți, numai nu-mpărțiți scaieți.

44

Revistă internaţională de cultură CRITICA x LITERARA

Maria Calciu

Geo Vasile - INTEGRAREA UMBREI Pentru a scrie o carte ca aceasta intitulată „Roluri de compoziţie”-Editura Rafet,2011, trebuie să te numeşti Geo Vasile. A scrie însă câteva rânduri despre cartea unui critic literar de talia lui Geo Vasile reprezintă o aventură şi în acelaşi timp un experiment greu de definit. Încă din motto-ul acestei cărţi ce este reprezentat de un citat din lucrarea lui Yukio Mishima–Soare şi oţel- „în căutările mele după cea mai potrivită metodă de expresie literară,am descoperit de curând o specie între confesiune şi critică,un spaţiu al subtibităţii vagi, pe care aş numi-o critică ascunsă-„ scriitorul Geo Vasile ne arată care este metoda la care recurge pentru a aşeza în pagină această lucrare de excepţie pe care o denumeşte roman dar care pe alocuri are frazarea, metafora şi adâncimea unui poem în proză.

Cartea alcătuită din 7 capitole începe cu un „prolegomene”, text critic,ce se constituie în acelaşi timp într-o introducere, într-o propunere a autorului adresată fiecăruia dintre cititori de a evada măcar pe perioada necesară citirii acestei cărţi din cotidianul străin naturii umane, de care este însă asaltat şi care i se serveşte , fără alte opţiuni, de toate producţiile media , de orice natură sau expresie ar fi ele.

Astfel intrăm uşor, parcă mergând pe vârfuri pentru a nu deranja , pentru a nu îndepărta vreun gând, prin filele ce se succed, în lumea eroului din „Roluri de compziţie” , David Cernica, care poate fi oricare dintre noi.

Judecător şi judecat în acelaşi timp, reper pentru regăsirea echilibrului unui explorator sau evadat din sine însuşi ori însuşit în aceeaşi măsură de propria Memorie, lăsat fără identitate proprie, căci e greu să trăieşti ori să gândeşti mediocru lângă sau în David Cernica , evadarea pare uneori cea mai convenabilă opţiune. Tema de bază a vieţii lui David Cernica , adică a vieţii fiecărui om care pune sau îşi pune întrebări este binomul ordine/haos. „Să nu uităm , spune David Cernica, că într-o lume în care dintotdeauna iraţiomalul eclipsează înţelepciunea , nu se poate face abstraţie de Nebun.

Nebunul este fie Orlando dezlănţuit printre ororile 45

câmpului de luptă, cu mintea întunecată de gelozie în adâncul umed al pădurii feminine (Eros-AngelicaMedoro) fie Edip care îşi ucide tatăl fără să ştie, sau Hamlet ce se preface a-şi fi pierdut minţile în confruntarea cu unchiul uzurpator-ucigaş, sau Regele Lear... Cel mai semnificativ lucru mi se pare recunoaşterea rolului Nebunului, al Scamatorului, al Poetului de a contesta valorile codificate, intangibile în mintea Suveranului şi totodată de a semnala prezenţa ocultă şi eternă a Majestăţii sale, Viermele”, am încheiat citatul.

David Cernica vorbeşte numai atunci când cititorul se află în impas, când are nevoie de răspunsul corect , mai bine zis de traducerea , de decodificarea răspunsului corect la una şi aceeaşi întrebare „de ce” ? cu multiple posibilităţi de exprimare sau de substituire: În rest lui David Cerncia i se aduce aminte de David Cernica sau i se cere părerea lui David Cernica despre David Cernica din trecut în prezent , din trecut în viitor prin prezent, uneori pe parcursul unei singure fraze, de către Cineva ce uneori poartă numele de Ruth Gigurtu care are o memorie incredibilă , care nu a uitat nicio clipă din clipele lăsate voit in urmă de maestrul David Cernica: ” Când nu erai la şcoală erai fie în pomul din curte( corcoduş ?) sau în leagănul de sub el (izolare sau explorare) fie în duzii de pe nişte străzi vecine, fie pe singura stradă asfaltată Garofeanu jucând cinci pietre, fotbal cu nasturi”....

Sunt în această carte texte de excepţie pe care şi le împart ca expresie şi finalitate şi David Cernica şi Memoria sa care de cele mai multe ori îl răpeşte pe el din mijlocul câte unui rând , din interiorul câte unei exegeze pentru a-i reaminti de locul şi timpul în care ea,Memoria a devenit trecut , mai bine zis nu doar trecut ci şi şi trup, o realitate în trup, în propriu ei trup, în trupul celui care i-a dat viaţă. Iată doar un exemplu din textul intitual Tracul Grigorie de Nissa: „Fiinţele meschine şi veleitare nu se simt în largul lor fără să recurgă la ură faţă de toată lumea, propria ta răutate , nu răutatea altora, te invrăjbeşte pe viaţă împotriva cuiva , de fapt opusul iubirii nu este ura ci indiferenţa, nepăsarea , refuzul de a face binele, delictul

Cervantes CRITICA x LITERARA prin omisiune etc”, pentru ca imediat după aceea Memoria să îi aducă aminte lui David Cernica de el de cânvda , de undeva: „Un somn aproape malefic , spre ruinarea celui benefic din timpul nopţii, la bibliotecă aproape degeaba ai văzut-o pe Aretusa, simpluţă, este din Ardeal,cam miroase a mâncare haina, uzată , dar formal vorbind merge, trocmai de aceea te sileşti s-o păstrezi, să rezişti până când se va hotărî” am încheiat citatul, pentru ca apoi să urmeze tot un text dictat de Memorie, fără punct, numai cu virgule „I-ai oferit o revistă de film lui Miriam , pretext pentru a o opri şi discuta cu ea în văzul tuturor, spunându-i enormităţi tip era un februarie deosebit de văratec...Ai luat parte la un consiliu profesoral după care masă , dans ai fost penibil ca de obicei dându-te în spectacol cu veleităţile tale de artist psihedelic, la gară i-ai spus ceea ce intenţionai , că vrei adică să-i transmiţi acele cadouri dar fără martori ... te-au văzut vorbind cu ea mulţi indivizi , medici , elevi , profesori dar mai ales Călin Păuna delatoarea, te simţeai cvasi profanat de privirilre celor ce circulau parcă dinadins prin vagon...”.

Apoi textul este din nou smuls din Memorie şi continuat fie de autor fie de de David Cernica „... Câtă înţelepciune sacră în ce spunea tracul Grigorie de Nissa care a definit conceptul conexiunilor : rău, această perturbare a ordinii naturale nu este natural, pentru că nu vine de la Dumnezeu, şi numai ce vine de la Dumnezeu e natural”...

De la texte critice de genul „ucigaşa de autostopişti”, de la Anticrysis, răul din om, din univers, ce se prezintă ca fiind rezultatul unei schimbări chirurgicale de specie, autorul ne conduce prin texte de genul „ Viaţa–n cosiţa ei lunară” ce au aceeaşi construcţie şi aceiaşi participanţi, autorul, eroul principal format la rândul său din doi eroi ce îşi dipută întâietatea , David Cernia şi Memoria , culisând din trecut în prezent alături sau prin intermediul altor participani la acţiune, memorie particulară sau colectivă, critică sau autocritică, umbre ce par că se evaporă pentru ca apoi să reapară de parcă ar fi ele însele ar fi cauza tuturor căutărilor , pentru ca apoi, abia obişnuiţi cu un anumit gen de multidialog chiar şi în interiorul unei singure fraze, să ne lăsăm invadaţi de texte care par să nu aibă nicio legătură cu cele deja parcurse. Memoria nu îi dă

aproape niciun moment de respiro celui pe care uneori îl umple, alteori îl însoţeşte şi avem parte de texte ca „ Remarcabila ta porozitate, Ioachim” , citez: Murind el , ai avut senzaţia că ai murit şi tu puţin , pentru prima dată realizând că vei muri cândva de tot ...înainte de a pleca la spital l-ai auzit pomenind de problema lemnelor pentru iarnă...”, pentru ca apoi să avem parte de texte din ce în ce mai pline, de genul „vătămarea imaginii lui Dumnezeu, pag. 78...

Memoria nu îl menajează pe cel ce a făcut ca ea să fiinţeze, mare şi atât densă că nu mai are loc în cel care i-a dat ei viaţă , deşi doar prin el respiră, însă respiră asemenea unui continuu reproş de parcă iar fi fost mai bine să nu fi existat vreodată. Căutările de dinainte de durere ale eroului principal ce umplu şi dau chip Memoriei nu se împacă în timpul prezent ori viitor între ele, nu se împacă cu încercarea de uitare a eroului ce simte durerea până în moarte.

Toate căutările trecute ce poartă diferite nume, locuri , aşteptări, neâmpliniri, regrete, toate cauzele efectelor ce şi găsesc replica în durerea prezentă , aşteaptă nu o uitare particulară sau globală ci o asumare, o ispăşire, o golire, o eliberare, o curăţire.

Iar eroul îşi asumă Memoria căci cunoaşte în final gustul şi mirosul durerii. ” Durerea are un miros propriu , puternic şi pătrunzător , ca feromonii insectelor, o duhoare care ţi-a rămas lipită multă vreme de piele şi de propriile lucruri”, pag. 162. Nu numai că eroul îşi asumă Memoria , dar şi mai mult de atât , o eliberează sfâşiindu-se pe sine, aducându-se pe sine, ardere de tot , jertfă de mulţumire lui Dumnezeu.învăţând, mai bine zis simţind până în adâncul cel mai adânc şi cu adâncul cel mai adânc , in final, pe de rost trei adevăruri distincte : drama libertăţii păcătoase, puterea pocăinţei sincere şi iubirea mântuitoare a lui Dumnezeu faţă de om. Eroul, împăcându-se cu Memoria trăieşte parabola fiului rătăcitor şi are încredinţarea că , citez, pag. 197 : ”iubirea şi milostivirea lui Dumnezeu este mai mare decât îşi închipuie oamenii, dreptatea poate ucide uneori, dar iubirea (arătată ţie în ultimii patru-cinci în cele două încercări prin care ai trecut) este mai mare decât dreptatea fiindcă recuperează viaţă umană ...închinată de tine scrierii acestei cărţi” , am încheiat citatul . Restul îl veți descoperi d-voastră citind cartea maestrului Geo Vasile.

46

Revistă internaţională de cultură CRITICA x LITERARA

Dumitru Sârghie

George Terziu MOARTEA NECESARĂ

„Nu stă lumea-ntr-un drăguț, / Ba stă, zău, dacă-i mândruț”, spuneau niște versuri populare, pe care le-am regăsit și în „Cuvânt împreună despre rostirea românească”, volum scris și publicat de Noica în anii puterii populare. Nu stă lumea într-un George Terziu, mai ales că el se declară mort, înainte de moarte.

Ba stă, zău, dacă te încumeți să-i citești volumul de poezie „Moartea necesară”, o moarte cu atât mai necesară, cu cât ea se petrece – iată – și în Linia Întâi, săptămânalul nostru de Olt, căruia i-a murit demult moartea, aidoma poetului despre care vorbim noi aici.

Aș putea să-i asemăn poemele despre moarte, referindu-mă la celebra poezie a lui Grigore Vieru „Nu am moarte cu tine nimic”. Ar fi păcat să-l pun pe Terziu alături de sicofantul și oportunistul Mircea Dinescu, cel care a scris, după „marea înghesuială” din Decembrie 1989, „Moartea citește ziarul”. Ba chiar aș putea spune, păstrându-mă într-o limită a respectului și a bunei-cuviințe, că d-l George Terziu îmi seamănă, pentru că și eu, în urmă cu zece ani, am scris cam în aceeași notă, despre moarte, un poem intitulat „Certificat de deces”, din care îmi permit să redau câteva versuri: „Mă uit în oglindă / Să văd notarul din mine, / Care îmi completează, / Cu exces de zel, / Certificatul de deces… Am murit înainte de moarte, Doamne!”

Mi-e ușor să-l citez pe Eugen Ionesco, ca să-i justific lui Terziu moartea pe care o invocă în 47

această carte: „Viața este un provizorat. Moartea mă definitivează. Moartea sunt eu. De ce mi-e frică de mine, de ceea ce mă esențializează?”

Trebuie însă să vă spun că moartea specială a lui George Terziu e numai a lui. Nu seamănă cu nicio moarte… E o purificare a spiritului, prin poezie, un fel de catharsis, care-l eliberează de apucăturile acestei lumi rapace, materialist-dialectice.

Moartea lui e liniștită, ca o mare înaintea furtunii. Ea, moartea, „citește tot timpul / Învață limbi străine / Și cântă la pian.” E o moarte bună.

Sunt sigur că fiecare dintre cititorii mai maturi au auzit, măcar o dată în viață, participând la o înmormântare: „A avut o înmormântare frumoasă, nu-i așa?” Ei, vezi, „înmormântare frumoasă”…

Moartea lui Terziu nu este una definitivă, ca în cimitirele musulmane, așa cum ar spune Camil Petrescu. Dimpotrivă! Pârdalnica lui Moarte devine amuzantă, atunci când el (poetul nemuritor) o vopsește în verde, ca „Să moară ungurii de supărare”, utilizând-o, astfel vopsită, ca armă întrun dialog confratern, româno-maghiar, care persistă de la “strămoșul” nostru Attila încoace și va persista de-a pururi…

Georghe Terziu este mândru cu moartea lui nemoarte, cu moartea lui de invidiat, cu moartea lui mobilizatoare… Eminescian vorbind, e un fel de „mort frumos cu ochii vii / Ce scânteie-n aproape”, „un mort ordonat”, care ocupă – din când în când – locul unui mort adevărat, spre

Cervantes CRITICA x LITERARA satisfacția serviciilor secrete, a inamicilor cenacliști și, probabil, a femeilor cărora n-a vrut, în ruptul capului, să le dedice câte-o poezie.

Dar dușmanii lui se bucură inutil. Cât timp George Terziu se preface că e mort (și proștii chiar cred), degeaba aceștia așteaptă să i se întâmple ceva. „Mortul” le râde în nas: adică, bă, voi vreți mai mult decât moartea mea? „Dacă vrei să fii celebru, trebuie să mori puțin”, spune poetul – un fel de Petre Ispirescu modern – cel care rescrie, prin opera sa, „Tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte”, două atuuri de care poți să dispui, atunci când însăși poezia ta tinde spre nemurire… „Cine-o mai fi și mortul acesta, George Terziu?”, s-au întrebat, cu un fel de invidie creatoare, poeții din Oltenia. Vă spun eu: e unul pe care nu-l iubește partidul, „un ideolog mic și trist” al poeziei fecunde, un creator de frumos „cu gândire profundă de mort”, pe care, din când în când, îl mai „înșeală memoria”. Bine că nu-l înșeală nevasta, i-ar replica vreun confrate în ale scrisului.

Este un „exotic nativ” și propriul său fan, ca atitudine întru desăvârșire. Nu este însă un Narcis, îndrăgostit de propriul lui chip. Este un om normal, alcătuit din sânge, carne și oase, care se sperie, prin somn, bântuit de ideea că, pe iubita lui „…nefiresc de cochetă / … o râvnesc toți poeții din Olt…” Dacă-i așa, bade George, ține-ți muierea acasă, răstignește-o într-un poem și fă-o apă, ca să curgă doar înspre Tine, Măria Ta! Fiindcă, tot declari public că viața ta e ca un rău, care curge, curge, curge… „Mortul” acesta ciudat are tot felul de apucături… Este prieten cu Sfânta Parascheva, visează la o Bibliotecă cu flori (știam de „căruță cu

flori” de vază și vas cu flori, Ikebana…), dar de bibliotecă cu flori nicidecum…

Pe Cărtărescu îl consumă de Paști, cu muștar și cu pască, sfidându-l astfel pe președintele Băsescu, care mușcă și el de ani și ani din Levantul lui Cărtărescu… Însoțindu-și fiecare dumicat cu câte 50 de mililitri de whiskey cu gheață. Îndemnul „Mortului”: „Nu lăsa școala să-ți afecteze educația!”, este genial. Ar putea fi pus pe frontispiciul tuturor localurilor de învățământ din România Ministrului Pricopie, cel care a declarat, de curând, o altfel de moarte, de data asta definitivă: moartea Abecedarului! Și Eminescu, până mai ieri singurul poet român nemuritor, moare, din când în când, oferindu-le lui Terziu și prietenilor săi, la fiecare re-moarte a Luceafărului, prilejul să bea câte-o palincă.

Păi, când ești pe moarte, ce să îngurgitezi?

Palincă și vocale… Iată un motto pentru un poet viu, care se preface că e mort. Iar atunci când „Mortul” se lasă de alcool, își bea iubita dimineața, la prânz și seara, răscolindu-i fluturii din păr.

E atât de „mort” Terziu, în această carte de căpătâi, încât el „are nevoie de minciuni și femei” (iată un pleonasm perfect, minciună-femeie), însingurându-se singur și – vai! – iubindu-și iubita, cea cu care – într-un final – speră să moară dimpreună.

Parafrazându-i unul dintre versurile lui minunate , aș putea încheia aceste rânduri cu următoarele cuvinte: Măi, George, mă, domnule, hai învie naibii odată, ca să pot și eu respira! Și asta, fiindcă „Moartea necesară” a lui George Terziu îți taie respirația. O moarte sublimă, în Linia Întâi a poeziei autentice.

48

Revistă internaţională de cultură TRADUCERI x

VICTORIA MILESCU POEZII ÎN ROMÂNĂ ŞI SPANIOLĂ degeaba colinzi planetariile mari și mici la tejghea, vânzătorul cu șorţ cauciucat ridică din umeri: doar poezie de contrabandă dacă aveţi bani și curaj da, poezia a ajuns la mare preţ escrocii o simt de la o poștă

1. Imitându-i pe ceilalţi Dumnezeu și moartea îmi poartă de grijă eu fac să dureze efemerul construiesc o casă pentru vrăbii sădesc un pom pentru Rai fac un copil care va dărâma casa fiind prea mică și va tăia pomul pentru că nu rodește scriu o carte despre toate acestea și cineva o va arde să se încălzească sub viscol…

2. Poema de crisis

1. Imitando a los demás

No hay más poesías, hasta las malas se han acabado, en balde en los planetarios un troqueo, un pie de yambo has buscado.

La Muerte y Dios, por mí, los dos velando, Yo, lo pasajero alargando, para los gorriones una casa levantaré para el Paraíso un árbol plantaré y seguro un hijo a la luz daré…

En el mostrador, el vendedor, mandil puesto, me decía, encogiéndose de hombros, pero él no discute: “tan solo poesías de matute, si tienes dinero y valentía”.

De verdad, la poesía está a gran altura, y los petardistas la olfatean con mucha soltura…

Pero él, la casa derribará, por parecerle pequeña, el árbol, por no dar frutos, cortará…

Sobre todo eso quiero que un libro nazca, pero alguien lo quemará y sus huesos calentará, contra la nevasca…

3. Prieten şi duşman Vino să plângem împreună căci vom muri iar dacă nu vom muri nu vom știi unde se duce viaţa vino să ne bucurăm să dansăm și să bem dacă nu vom iubi nu vom ști

2. Poem de criză Nu mai găsești deloc poezie nici măcar din cea proastă de unde să iei un picior de iamb, un troheu 49

Cervantes TRADUCERI x cum e moartea vino, prieten și dușman rănit dar nu de cuţit ori de sabie mort fără să fii luptat fără să fii cunoscut moartea…

3. Amigo y enemigo Ven a que juntos lloremos, pero no nos moriremos y si no nos morimos, queda cual desconocida, adónde se nos va la vida…

Ven a disfrutar, a bailar y a tomar.

No habrá la suerte de saber qué es la muerte…

Ven, amigo y enemigo, no de sable o cuchillo herido, muerto sin haber luchado sin haber la muerte conocido…

5. Floarea vieţii Urc din ce în ce mai greu fiecare treaptă scara înaltă scârţâie din încheieturi urc din ce în ce mai greu printre nouri şi tunete ţinând în mâna care tremură o cană cu apă să ud floarea vieţii...

5. La flor de la vida Subir cualquier peldaño, más me cuesta cada año, por la escalera que ha rechinado siempre por todos los costados.

Cada vez más me cuesta, entre nubes y truenos la subida, llevando en la mano temblante, una jarra de agua tonificante, para rociar la flor de la vida.

4. Zarzuela Blocul din cărămidă roşie din faţa ferestrei mele nu se sperie de singurătatea mea de întunericul crescând lent deasupra locuieşte o femeie îmbătrânind la fel ca mine dar ei nu-i lasă nimeni violete pe prag...

4. Zarzuela No se asusta de mi soledad el bloque de ladrillos rojos, frente a mi ventanal, ni de la oscuridad, que lentamente crece...

Allí, arriba, una mujer como yo envejece, pero a ella nadie le deja violetas en el umbral...

6. Alcătuirii ce sunt A muri este tot un fel de a scrie poeme a muri este un fel de-a hoinări printre cuvinte având curajul de a cădea în genunchi și a scrie cu apă vie a muri este tot un fel de a scrie poeme sub stelele căzătoare împrăștiind pulberi de hașiș printre îngeri ei vor avea grijă să nu scrii prea mult…

6. Mi textura Morir es otro modo para poemas escribir…

Morir 50

Revistă internaţională de cultură TRADUCERI x es también un modo de vagar, por entre las letrillas, con la valentía de estar de rodillas y con agua viva manifestar.

Morir es asimismo un modo para seguir escribiendo, bajo fugaces estrellas, pólvora de hachís esparciendo, entre los ángeles y entre ellas…

Y son ellos que tendrán cuidado de que tú no escribas demasiado…

en la manera de disiparnos, desmenuzarnos, congregarnos y a la muerte entregarnos.

8. Poziţie de forţă Vezi, ripostez bine la invidie, la prostie parez cu abilitate loviturile sub centură dar în caz de bucurie mă pierd bucuria îmi face rău şi o înec în lacrimi nimeni nu le observă pentru că nimănui nu îi pasă nimănui nu îi este milă de un om fericit...

7. Iubind pur şi simplu Cu numele tău pe buze cu gustul amar al trupului tău cu sunetul vorbelor nerostite trec prin lumea care începe mereu cu dărâmarea zidurilor trec prin lumea care încă trimite corabii pentru hrana zeilor iubind pur și simplu trec prin lumea care are ceva glorios în felul în care ne împrăștie, ne fărâmiţează ne adună apoi ne predă morţii…

8. Posición de fuerza Como ves, bien me defendería contra la envidia o la tontería y logro parar, con destreza, los golpes de mucha vileza, pero si se trata de la alegría yo no sabría… cómo en lágrimas la ahogara y que nadie de ellas se percatara, pues jamás… nuestra felicidad a nadie mueve a la piedad…

7. Meramente amando Con tu nombre en los labios, con el amargo sabor de tu cuerpo en el paladar, con el sonido de las palabras sin pronunciar, por el mundo que empieza con muros derribando, yo voy pasando, por el mundo que todavía naves para la cena de dioses envía yo voy pasando meramente amando, por el mundo sin algo vitando,

9. Mortul divin El umblă pe străzi şi plânge şi păsările cântă merge pe străzi lăturalnice cu câinii lui negri şi plânge câinii zburdă el îmi oferă o floare exotică şi plânge parfumul ei mă ameţeşte el scrie şi plânge 51

Cervantes TRADUCERI x poemele lui vorbesc despre dragoste iar cei de la masa bogată îl scaldă în vin îl aplaudă el e mortul divin purtat pe braţe de la un banchet la altul...

y de esperanza carente…

Juntos entramos en edad, autor y lector, en el mismo idioma, en el mismo poema, escrito en la plaza de fumígenas llena.

9. El divino muerto Por las calles él va andando, llorando, con las aves garruleras… va por calles arrabaleras, con sus negros perros, él llorando y los perros jugueteando…

Me ofreció llorando una flor rara, para que su perfume me embriagara… Ël ha escrito, ha llorado, sus poemas del amor han hablado y los del rico banquete lo bañan en aplausos, en vino, él es el muerto divino, que llevan en andas, en infinitas parrandas…

11. Aerul plin de aer Cineva îţi arată carul mare pe cer cineva îţi arată carul mic cineva te duce să vezi aurorele boreale cineva te învaţă să scrii, să citeşti cineva te ajută să recunoşti plantele, să pescuieşti cineva îţi dăruieşte iubire mai nimic nu poţi face de unul singur...

11. El aire lleno de aire Alguien te enseña en el cielo la Osa Mayor, alguien te enseña la Osa Menor, alguien te lleva auroras boreales ver, alguien te enseña escribir, leer, alguien te ayuda las plantas reconocer, a otro el amor tienes que agradecer y tú solo… casi nada puedes hacer…

10. Făcuţi pentru moarte Îmbătrânim împreună pacient şi medic în aceeaşi boală insistentă, fără speranţe îmbătrânim împreună autor şi cititor în aceeaşi limbă în acelaşi poem scris în piaţa cu fumigene...

Traducere de ALExANDRU CALCIU

10. Hechos para morir Juntos entramos en edad, médico y enfermo, en la misma enfermedad, tan persistente…

52

Revistă internaţională de cultură DIASPORA x

Alexandru Cetățeanu CNSAS, Securitatea şi Arta la Montréal Ce legătură au „Securitatea” românescă şi CNSAS-ul cu Arta de la Montréal ?, se poate întreba oricine, pe bună dreptate. Eppur si mouve... acesta este răspunsul, şi veţi înţelege totul dacă veţi avea răbdarea să citiţi până la capăt rândurile care urmează.

Top Secret: The Good, the Bad and the Traced (Strict secret: bunul, răul şi urmăritul) , aşa se numeşte lucrarea de artă vizuală modernă prezentată de artista Corina Ilea* la Casa consiliului de arte de la Montreal (http://www.artsmontreal.org ) în colaborare cu alte organizaţii precum ORAM (Outiller la relève artistique montréalaise) , Forum jeunesse de l’ile de Montréal, şi CRÉ de Montréal (Conférence régionale des élus).

Iată că se mai aude pe aici şi de fapte bune ale românilor şi nu de bande de hoţi români !...aşa mi-am zis în gând, m-am bucurat şi am făcut tot efortul să ajung la vernisajul expoziţiei în cauză, din impozanta clădire Gaston-Miron (fosta Biblioteca Centrală) de pe cunoscuta stradă Sherbrooke (care trece prin „inima” Montrealului, de la est la vest şi este lungă de... 31,3 Km!). Oare câţi români ar merge la ora doisprezece şi jumătate noaptea (17.30 la Montréal), ca la Înviere, la o astfel de expoziţie ? Nu mulţi. Eu însă am „fost, am văzut şi am învins”... somnul care îmi dădea târcoale – eram „proaspăt” întors din România (dacă există cineva care nu ştie – foarte puţin probabil: diferenţa de fus orar între Bucureşti şi Montréal este de 7 (şapte) ore !).

Expoziţia la al cărei vernisaj am fost martor, de o originalitate indiscutabilă, bine organizată, a atras mulţi montrealezi, quebecois „pure laine” şi de 53

alte origini, precum şi câţiva români.

Artista Corina Ilea s-a inspirat din viaţa din timpul regimului comunist din România, a nimănui altul decât a simpaticului nostru coleg din Asociaţia Canadiană a Scriitorilor Români, redactorul şef al revistei Candela de Montréal, Victor Roşca. Aşa cum am văzut la faţa locului şi am citit într-o prezentare în engleză – „ Între realitate şi ficţiune, artista reinterpretează povestiri pierdute şi fragmente de memorie, prin metode personale de mare putere vizuală”. Dosarul CNSAS (de peste 700 de pagini !) al lui Victor Roşca, precum şi cărţile acestuia - Moara lui Kalușek şi Experimentul Târgșor i-au fost de real folos artistei în conceptul lucrării, aşa cum se va putea constata în continuare.

Pe scurt : Victor Roşca a cunoscut viaţa dură din puşcăriile R.P.R. începând cu vârsta de 20 de ani, în anul 1948 (va împlini în decembrie 88 de ani și a fost admirat pentru tinerețea pe care o arată) , când a fost condamnat pentru „complot împotriva regimului poporului”. A fost interogat gen stalinist – bătut, umilit, izolat, flămânzit etc. A fost eliberat după trei ani de detenţie şi „reeducație” la penitenciarul Târgșor, unde mai executau pedepse aprox. 800 de tineri cu vârstele cuprinse între 14 şi 21 de ani! A mai fost ţinut în arest la domiciliu încă un an. „Reeducarea” nu a reuşit în cazul Roşca Victor, care a „recidivat” , demonstrând şi simpatizând cu revoluţionarii anticomunişti din R. P. Ungaria. A fost din nou condamnat şi a fost trimis la muncă forţată în lagărul „Balta Brăilei” între anii 1959 şi 1963. După eliberare, a fost urmărit şi spionat tot timpul cu o perseverenţă diabolică. Apoi, eroul nostru, sperând că i se va pierde urma, s-a

Cervantes DIASPORA x mutat din localitate în localitate (14 localităţi în 12 ani !), dar a fost urmărit cu înverşunare tot timpul , până în anul 1988 când a emigrat în Canada.

Din dosarul CNSAS a reieşit că 42 de informatori au dat note informative, nu toate răuvoitoare (the Good...), despre potenţialul „duşman al poporului” , care a reuşit totuşi să-şi termine studiile, devenind inginer constructor. Cum de a fost lăsat să-şi termine studiile? se întreabă câţiva negaționiști de pe aici. Aceşti români, al căror patriotism, ba chiar şi sănătatea lor mentală se pot pune sub semnul întrebării, caută să-l acuze pe colegul nostru ba că şi-a trădat colegii de suferinţă şi ar fi colaborat cu Securitatea, ba că a fost legionar când alţii erau pionieri cu cravată roşie sau UTC-iști etc. Este obiceiul ciudat al anumitor români (care nu au cunoscut duritatea şi avatarurile vieţii din puşcăriile comuniste), da a acuza victimele că nu au fost şi mai... victime, eventual să-şi fi pierdut viaţa în acele „infernuri” pe pământ, cum şi-au pierdut-o milioane de români. De ce a supravieţuit ?, se pare că este întrebarea şi problema lor. Tot aşa era acuzat şi regretatul IPS Valeriu Anania Bartolomeu şi atâţia alţii, deci... „este vechi păcatul”.

Revenind la expoziţia de la Conseil des artes : Totul s-a petrecut într-o atmosferă de sărbătoare, vinul şi gustările selecte, apetisante, oferite de gazde, au prisosit. La început, a luat cuvântul Nathalie Maillé, director executiv şi secretara a Consiliului de arte din Montreal care a vorbit, pe scurt, despre obiectivele CAM şi despre activităţile din seara culturală la care ne aflam prezenţi. În paralel cu evenimentul principal, diferite organizaţii culturale sau de suport al artiştilor şi scriitorilor din provincia Quebéc, au prezentat activităţile şi proiectele lor în cadrul unor “chioşcuri” , în realitate mese rotunde pline cu broşuri, pliante, latop-uri etc. Am reţinut prezența la eveniment a asociaţiei „Agence TOPO” - (LA SOCIETE DE CONSERVATION DU PRESENT – www.AgeanceTOPO.qc.ca ), COAM (CONSEIL QUEBÉCOIS DES ARTS MEDIATIQUES), STUDIO XX şi SOCIÉTÉ DES ARTS TECH-

NOLOGIQUES (SAT). Apoi, doamna Maille a dat cuvântul doamnei Marie-Michèle Cron, consilier cultural (New Media and Visual Arts).

Doamna Cron a vorbit despre proiectele CAM şi despre seara culturală în curs de desfăşurare. A ’’subliniat’’ diversitatea culturală a Montrealului , activităţile serii şi a vorbit despre Cornelia Ilea, pe care a invitat-o la microfon. Artista şi-a prezentat convingător lucrarea şi l-a prezentat pe eroul serii, sursa de inspiraţie – Victor Roşca. Acesta, şi-a revenit repede după emoţiile primelor cuvinte în franceză (limbă învăţată mai la bătrâneţe), şi a povestit pe scurt despre viaţa lui în România dictaturii comuniste. A fost răsplătit cu un ropot de aplauze, s-au făcut poze şi s-au golit multe pahare de vin alb şi roşu în cinstea lui.

Vedeţi pozele alăturate: cele 40 de cutii negre ca moartea, cu un ochi ca de ciclop rău (în realitate lentile cu capac culisant, (lentile mari,aşa cum aveau aparatele de fotografiat de odinioară) , simbolizează tot atâţia informatori, care culeg informaţii despre cei din preajmă. Pe două coloane ale elegantului salon de expoziţii , artista a înşiruit datele când au fost semnate notele informatorilor, aflate la dosarul CNSAS. Alături, se afla albume cu fotografii din viaţa „subiectului” aflat în urmărirea permanentă a ofiţerilor de poliţie politică, respectiv de aşa zisa „Securitate” şi colaboratorii acesteia.

Vernisajul expoziţiei a avut loc pe 22 octombrie şi expoziţia va ţine până pe 20 noiembrie inclusiv.

Vizionare plăcută ! *Corina Ilea locuieşte la Montreal. În anul 2012 a terminat un doctorat la Universitatea Concordia.

A expus lucrări în Canada şi în străinătate . Recent, a fost prezentă la Muzeul naţional de artă contemporană din Bucureşti, la expoziţia Good girls: Memory, Deşire, Power, organizată de Bojana Pejic şi Olivia Nitis. În anul 2010 a obţinut o bursă de la Conseil des arts et des lettres du Quebec, pentru un proiect artistic numit „ 23 Kilogrammes” . Îi urăm multe succese în continuare !

54

Revistă internaţională de cultură DE LA EVU x CITIRE

Eugen EVU

Poeseu despre Omul din Vis Omul din vis, visătorul – nocturn- diurn, alter-ego-ul este omnipezent, viu- pulsatoriu şi non- dizarmonic, ci de-sine- ziditor, devenitor aşadar. Dintre religii şi arte, în dualitatea eros- erato, ( sau animus- anima), poeţii elegiaci, dar şi prozatorii, mai cu seamă cei ai prozei scurte, tranzitive prin timbrustil ( „ omul este stilul” )- dualitatea sus- numită, pare-se, a a ajuns la o cotă de avarie, neo-existenţialistă ( cu bipolaritatea literaturilor nord- sudice, din Europa, Germania vs Franţa) activă şi reactivabilă CICLIC ( ciclotronic!) numită recent de exegeţii lui Mihail Eminovici- Mihai Eminescu..,,SINDROM BIPOLAR”...Chei decodante ale problemei- dilemei, în literatura română cel puţin, ( interferenţială), iar democratismul recent precipitat pare a fi mai degrabă opera- dinamica unui DEMON- cratism.

Tehnologizarea agresivă, expansionistă, resurectă în grilă post- aristotelic- socratică -hegeliană..., modifică vertiginos şi riscant- alienant (!) suma de paradigme, dogme, doctrine, utopii, care bântuie sau, rar, „ mântuie” massele- luciorile „ poietice” ( v. Hoelderlin, evocat de Heidegger), fiinţa- fiinţarea.

Numesc „ Omul din vis” , gemelarul mito- poezic, nu mutant, ci trans- mutant ( ontologic şi axiologic) – Nefiind un mistagog atunci când afirm că aceasta aparţine Geneticienilor oponenţi(...) Creator- Demiurg.

Entităţi cosmice, manifeste dincoace şi dincolo de eroarea moştenită a „ liberului arbitru”, propagată din milenii. La anii mei 70, după umbletul meu empiric ( autoexperimentul) pe itinerariile auto-cunoaşterii, cu hăţişurile şi poienile vieţii, regăsesc ceea de , de fapt „, nu uitasem, din lecturile adolescenţei şi fericite întâlniri cu Inteligenţii „ directori de conştiinţă” ( sic, n) –anume constanta pe fondul „ zgomotului şi furiei”, nu zgomotul de fond al Universului,...ci Acel CEVA CINEVA atribuitor DIVINITĂŢII, după arterile etapelor proprii, remember : „ este ceva în om care nu aparţine umanului”)... Cert este că nimic nu mă reconfortează mai deplin decât actul scrierii, mai ales a poeziei!

Omul din Vis vs Mascarioţii Tandemul Adina şi Septimiu Ghelcea, printre nenumăraţii gânditori- mentori ai cunoaşterii noastre, îmi revin îndeosebi în minte, cu studiul „ Cunşaşterea de sine- condiţie a înţelepciunii”, ed. Albatros, 1989.

Aceasta rezistă mlădietor, axiomatic vs toţi „ dilematecarii” şi „ neo- dilematceii” elitelor noastre actuale !„ Cercetarea ştiinţifică nu întregistrează faptele direct observabile decât pentru a face vizibil ceea ce este de profunzime”( Labiş numea „ spiritul adâncului” aceasta, via toţi aşa- zişii „ poeţi blestemaţi”, de la Corabia Nebunilor ( Rimbaud), la Corabia( sic, n) lui Sebastian sau Cadavre în vid ( A. E. Baconsky), ori Dostojevski, Blake, Shakespeare , Benn ş.c.l. „ Om simplu, adică psihologic extrem de complex” ( citat idem).” Tehnica optimă este a comparatistului: „ „ Simţul datoriei ( Bunul simţ, Empatia, n) – are darul- harul de a ne reactiva inteligenţa, devenitor- evolutiv, atribuită de animişti SOFIANICULUI ( inteligenţa ubicuă în univers), ci nu „ cunoaşterii” via V.T. : „ Adam a cunoscut-o pe Eva, şi au avut fii şi fiice” ( Geneza). În context, păcatul originar este de reînţeles în cheia Facerii, nu doar a „ fructului păcatului, - mărul, simbol erotic al împreunării, deci cunoaşterii prin interpătrundere ,,,.ci al celui de al doilea( !) POM, din care omul a pregustat..., „ păcătuind”, fructul Binelui şi Răului, recte al conştientizării de Sine!

Omul din vis este Androginul lui Platon ! Latent, în om, sunt două fiinţe, Eros şi Erato, Anyimus- Anima, Iing şi Yang... Extreme care se atrag reciproc ! Disfuncţia face destrucţia acestui BINOM. Un efect Henri 55

Cervantes DE LA EVU x CITIRE Coandă în context, ar fi mixtura, ambiguizarea genomică, andro-genia, fenomenul actual GAY. A scrie poetic, este a fi Demn, nu minima moralia, cum dixit Liiceanu, ci Proxima Moralia. Nu promiscuizare, ci proximitate ! Atât în Sine, câtşi, in extenso, în Societate. Chinul este că din acest „ zgomot furios” sunt ciclic emanaţi „ factorii perturbanţi”, mascarioţii, deoarece „ să-l ajuţi pe cel ce-ţi cere sprijin este o datorie: să faci acelaşi lucru pentru cel cxare îţi refuză ( inhibat, autic, refractar, etc)Maeştrii şi apologeţii, dintotdeauna, sacerdoţii barbarilorm ( v. Da Vinici,Umberto Eco) şi devianţii actuali, „ electronizaţi”,- refac luptele cruciadelor toate, în planetariumul global al Cunoaşterii ( de sine şi în Sinea Lumei)- aceasta fiind nu „ stigmă” , ci determinare ! Sintagma securistică a „ Lucrării în orb”, Vine din illo tempore, fiind nu „ legătura de chei” a Inteligenţei benefice, ci una de „ şperacle”, de măsluiri, făcături, manipulatorii!

Divinul vs Uhornia, binomul esenţial Legea Curbei lui Gaus pare a ne reda şansa unui recul necesar, „venit” la timp. Numai că unul e Timpul cel mare ( eonul lui Rilke ş.a.) – şi altele timpurile fiecăruia, ale duratei aşa cum le defineau I. Heliade Rădulescu!, sau Mircea Vulcănesacu!

Ce ni se recomandă pentru a avea „ succes”, a nu ne întrăina, inclusiv prin actul creaţiei ( poieion, imitatio Dei) ? „ Să ştii să pierzi cu demnitate şi să câştigi cu modestie”...( citat ibid.) Oare astfel de enunţuri nu atu acelaşi dar de a ne „ reconforta” dincoace de dilemele genialilor Faulkner, Yourcenier ş.a.?

Stau pe o lespede, la malul râului Galbena, dinsus de Haţeg, un estuar pentru mine radiestezic, natural- monahal: aici am scris cândva că pietrele – osoarele muntelui,...sunt ale unei „ ordini cumva gândite”... „ Cheile” cunoaşterii se sine ( cf sentinţei Socratice) – sunt în psihicul nostru...Ele pot reitera activ autovindecarea, reconecţiunea la Cosmos, altfel spus, RE-LIGARE ( refacerea legăturii ( cu Divinitatea, n). Omul din vis sunt Eu din Dumnezeu. Imuabilul nu poate fi distrus, aceasta ar fi o Uhronie! O ruptură pe memoria lungă a Genomului nu avem a ne speria, frica nu trancende dacă omul nu este „ stricat” ( corupt). Pare paradoxal, însă , cum zice Poporul, „ tot răul cu binele”; gândul ştie, nu uită, iraţionalul nu. Omul din vis eşti tu, sau nu eşti deloc! Minunat conspecta cercetătorul Dr. D.H. Vaugam, visele, ca viaţă a noastră nocturnă ( Omul din Vis, n) . în L’interpretation de reves”, psihicul nostru labironthic, oglindarium, magie !

Este de recitit şi trilogia lui Huxley, Nexus, Sexus, Plexus...

Ecologia divină nu este Fecioara, nici incestuosul ( cu „ îngerul căzut” ş.c.l) – toate eclectice! Între apelul – recursul raţionalist vs cel revelatoriu, oa a TREIA CALE, este ceea ce marele scriitor francez numi „ Calea Regală” Royală. Ion Popescu Brădiceni îmi atribuia unei serii lirice editate de Limes, conceptul ludic de ...Chinta royală... Mă fericeşte un atare Laudatio, ca şi cel al lui Ion Pachia Tatomirescu ş.a.. Mă reconfortează!

Ochiul lui Dumnezeu. Dumnezomul.

Natura, laboratorul extramurros, post paradiziac, este anarhică, entropică. Noi să avem forţa de a ne sustrage ( fie cu duioşie!), „ acceleratorului de vise”, sau motorului cu ardere forţată, cum vreţi, tendinţei EI entropice. Între provenienţi şi parveniţi, între originali şi strămutaţi- mutanţi, a se reînţelege ce este altoirea în interregnul tringular – piramidic, care Sum, şi ce este OCHIUL DIVIN; numit de referentul meu extern la Cartea Românească, Dorin Tudoran, cândva „ Ochii lui Homer” : numai că OCHIUL este unicgemelar- funcţional, ci nu reptilian ( cerebel) –nu pervers, deformator, patapevician, este cel legitim ci nu licenţios ( sic, Al provenientului, ci nu al parvenitului n) ...Nu al narcoticelor- argoticelor ( v. Nichita Stănescu and cohors,) ci EL, Ochiul lui Dumnezeu.

O, Doamne! Ce fain o mai fo’ la Maramu!

56

Revistă internaţională de cultură AM FOST x ACOLO

PUIU RADUCAN

O, Doamne! Ce fain o mai fo’ la Maramu!

Cine n-are prieteni, să-și facă rost! Cine are, să le trăiască! Eu aș zice, cu gura plină, că am prieteni, că am mulți și buni, dar și că… numărul lor crește – îmi spune …. cineva….

Să vorbesc acum despre prietenul Vasile Morar, despre marele poet român, Vasile Morar, ar însemna să-l decupez de la inimă și să-l ”vând”, ceea ce … nu se cade.

Ca și în alte dăți, am fost invitat de Vasile al lui Morar din Chelința Ulmeniului de Maramureș la o mare sărbătoare, Zilele orașului Ulmeni.

Drumul a fost frumos (la dus), vreme prietenească, chiar dacă la Iași ninsoarea se rostogolea și văruia străzile. Cum nu-mi place să întârzii la întâlniri, așa s-a întâmplat și acum, când îl așteptam la Ulmeni în fața școlii, pe ”fratele” Vasile, cavaler de Morar al Chelinței străbune.

Nu am stat mult de vorbă, timpul, ucigașul pe care-l plătim, ne zorea și trebuia să mergem la gară să-l așteptăm pe prietenul de-acum (atunci nu-l cunoșteam) pe justițiarul, dar și pe scriitorul Ioan Scorobete membru al U.S.R. Am mers împreună, apoi ne-am așezat lucrurile la locul găzduirii și cum palinca maramureșeană nu așteaptă mult, am drumețit la d-nul Croata, un croat stabilit la Ulmeni la o… degustare.

Nu mult am zăbovit mult, trebuia să mergem iară la gară să-i prijonim pe prietenii, Grigore Grigore de la Târgoviște și pe Ioan Vintilă Fintiș de la Ploiești. Doi oameni minunați, eu nu-i cunoșteam, dar acum pot să spun că suntem prieteni de-o viață.

De fapt, aceștia, au dat mereu tonul voii bune. Seara, până noaptea târziu la umbăr de palincă mamamureșeană am desfășurat unul dintre cele mai frumoase ”Cionacluri”. Am recitat fiecare de-ale noastre dar și ”încrucișate” până când ”foartetârziul” a spus: Stop!

Dimineața se apropia amenințător. După micul dejun, am mers la cămin unde în marea-i sală pregătirile dădeau năvală în sărbătoarea culturală. Apare și prietenul George Terziu de la Satu Mare, dar nu cu… ”mâna goală”, ci cu ”localnicul” – domnul Radu Ulmeanu, și cu scriitorul Ioan Marian Chihorean.

Așadar, la Ulmeni, a fost mare sărbătoare. Împreună cu edilul șef, Lucian Morar, toată lumea trăia la Înaltă Tensiune frumosul eveniment.

Tânăr, ambițios, primarul țărănist, aflat la cel de-al doilea mandat, Lucian Morar, nimeni altul decât fiul prietenului meu, a reușit să facă multe lucruri bune, utile, necesare pt. localitatea sa pe care ne-o prezintă cu imensă bucurie.

Ca să-i enumăr realizările, mi-ar lua mult timp, dar… aș zgudui serios modestia neamului Morar.

Acest copil nu știe să se laude, știe să muncească. Aș face pariu că bătrânețea îl va prinde tot primar.

Rar mi-a fost să aud de la cineva cuvinte așa de frumoase ca din gura acestui inimos tânăr primar.

Mi-a spus că el nu conduce singur, mi-a prezentat viceprimarul, a enumerat toți consilierii și aportul fiecăruia în dezvoltarea localității.

Cam peste tot pe unde am fost, în țară și străinătate, la întâlniri culturale, mi-am făcut un obicei din a întreba ”gazdele” dacă sunt și personalități…, dacă sunt din conducerea acelei comunități prezente. Știu un lucru, un lucru sacru: Cultura NEAMULUI ROMÂNESC ne-a adus pana aici! Cultura și biserica.

De-asta întreb, dar aici la Ulmeni, de fiecare dată, constat cu mare bucurie că primarul este nedezlipit de fenomenul cultural.

57

Cervantes AM FOST x ACOLO Au avut grijă oamenii acestei localități maramureșene să introducă în programul acestei sărbători și un segment cultural, acela al lansărilor de carte.

Cu adevărat momente solemne. Pe lângă cei veniți mai de departe și … ”încondeiați” mai sus, au mai prezentat cu cărțile ”la control” și oameni … mai de-ai zonei. (Doamne, n-aș vrea sa omit vreunul…!)

Părintele Radu Botiș, om de-al locului, s-a prezentat cu o carte de dimensiuni uriașe ca forma și conținut, Biblia în versuri.

De la Orăștie, chiar dacă nu putut veni, Ion Vasiu a fost… ”absent – prezent” cu o carte prezentată de Vasile Morar.

D-nul Pop Viorel de la Fărcașa cu vreo 3-4 ”comentatori” și-a prezentat și domnia sa cartea Bunica.

D-nul Ioan M. Lazăr, tot … om de-al zonei a prezentat o minunată carte de culegeri de poezii religioase, frumusețea constand în faptul că a și cântat câteva poeme.

Din Baia Mare a sosit Ioan Meteș Chelințeanul, de fel din Chelința-Ulmeni care a prezentat ”poporului” Monografia satului Chelința într-o ediție nouă, modificată și adăugită.

Doamna Camelia Mureșan a făcut o… scurtă cronică a cărții sale de aforisme.

Din categoria celor de departe, eu am prezentat cărtile: 63, tradusă în limba engleză de reputatul commentator al știrilor românești din țară, dar și din America, Nicolae Melinescu, și Omeni și viața mea, carte autobiografică prefațată de același conf. univ. dr. și jurnalist de excepție, Nicolae Melinescu. Am recitat un poem despre… bătrânețe, dar și dirijorul acestei întâlniri, Vasile Morar, unul.

Lumea legendelor românești, cartea d-lui Ioan Marian Chihorean, a impresionat asistența, ca si ceilalți… de departe: Grigore Grigore - Târgoviște cu 101 poeme.

Ioan Vintilă Fintiș - Ploiești cu cele două cărți din care s-a recitat, ”Pentarombul” și ”Fântânile frigului”; Ioan Scorobete – Timișoara cu cărțile, ”Miraj”, tradusă în limba germană, dar și cu ”Dragoste și alte păsări de pradă”; George Terziu prezent cu cartea, ”Moartea necesară”, a recitat la fel de frumos, aducând prin poezie un frumos omagiu soției sale, distinsa doamnă Liliana Terziu. În finalul acestei lungi și de loc plictisitoare expuneri de carte, a venit rândul și amfitrionului, Vasile Morar.

Nu s-a prezentat ”decât” cu ultimile trei ”cărticele”, cu ultimile trei Volume cu titlul, ”Nu vă temeti”, fiecare conținând 1001 poeme.

Da. Nu este greșeală cifrică, fiecare poem are câte o mie una poezii.

Vasile și-a prezentat cărțile cu grijă și sfială, s-au făcut comentarii s-au discutat… de toate…

Atât a fost de frumos, încât nu ne-am dat seama că trecuse-ră cateva ore bune.

Acum… urmează o parte la fel de frumoasă, a autografelor, a discuțiilor de tot felul și mirosul sarmalelor maramureșene își face simțită prezența.

Doamna bibliotecar, Angela Morar, a avut grijă ca totul să se desfășoare cum trebuie, la fel și doamna director, Gina Călăuz, implicată cu toată ființa în sărbătorile ulmenești, a supravegheat ca totul să ”curgă” conform celor dinainte stabilite, conform programului Durerea că ne despărțim de niște oameni minunați, fiecare urmându-ne cărările-nspre case.

O, Doamne! Ce fain o mai fo’ la Maramu!

Felicitări Ulmeni!

Felicitări, domnule primar, Lucian Morar! Prinde-te-ar bătrânețile pe acel scaun!

Plecăm pe rând în cele din urmă, toți, plec și eu să-mi pun semnătura peste minunea de la Ulmeni – Maramureș.

58

Revistă internaţională de cultură COMEMORARI x

REMEMBER Mihail Grămescu Lansarea Antologiei LACRIMI DE ÎNGER În data de 16 noiembrie 2014, începând cu ora 17, a avut loc lansarea Antologiei Lacrimi de înger- cuprinzând creații literare ale autorilor care au participat la emisiunea Portret de autor, de la Radio Shalom România, pe parcursul vieții scriitorului Mihail Grămescu, inițiatorul și realizatorul acesteia din ianuarie 2012 până în luna mai 2014.

Evenimentul a fost organizat de Centrul Comunitar Evreiesc București și de Editura Betta.

Cele 460 de pagini ale Antologiei Lacrimi de înger ce are pe copertă precizarea REMEMBER Mihail Grămescu reprezintă un omagiu adus regretatului scriitor Mihail Grămescu, la împlinirea a șase luni de la plecarea sa prematură dintre noi.Ediția a fostîngrijită de Camelia Pantazi Tudor, realizatoare a emisiunii Portret de autor ”Mihail Grămescu” din luna iunie 2014.

scriitorii Zigmund Tauberg, Emil Lungeanu, Geo Călugăru, Lucian Gruia, Constantin Kapitza, Boris Marian Mehr, Florin Grigoriu, Cristian Neagu.

Beatrice Alexandra Kiseleff, mama regretatului scriitor, a mulțumit celor prezenți, celor care au luat cuvântul, Cameliei Pantazi Tudor pentru inițiativa și efortul său, și a mărturisit intenția de a se ocupa de publicarea operei complete a fiului său, inclusive creațiile literare nepublicate până în După frumoasele cuvinte rostite la începutul evenimentului de Adrian Gueron, directorul Cen- prezent. trului Comunitar Evreiesc București, au adus un Actrița Doina Ghițescu și tânărul poet și actor omagiului Mihail Grămescu: Camelia Pantazi Alexandru Gospodin au recitat din volumele de Tudor, Nicolae Roșu – directorul editurii Betta și poezii ale lui Mihail Grămescu. Nu au lipsit momentele muzicale, oferite detinerii David Radu, Lara Țifui, Ana-Maria Dumitru și, în final, de Rodica Doija, acompaniată de Bogdan Lifșin.

Evenimentul s-a desfășurat într-o atmosferă caldă și prietenească, la sediul Radio Shalom România din str. Popa Soare nr.18.

Camelia Pantazi Tudor 59

Cervantes DESPRE CU CONFRATI, DRAG , DESPRE x CU DRAGOSTE ALTII

Florin Grigoriu

NUMERE PRIME Argument: a) Voi numerota cronicile mele literare cu numere prime, descriind scriitori, diferenţiind astfel autorii despre care vorbesc, de acei amatori…, conform clasificării unui cunoscut- de cine? magistru contemporan. Printre cei numiţi sunt şi scriitori profesionişti, adică au o profesie, oarecând la unii dintre aceştia numind-o, aşa ca să nu se simtă cei nenumiţi singuri. Ba, voi spune şi locul unde respiră, expiră, transpiră, “şecspiră” sau “sexpiră”, ei fiind aparţinătorii tuturor curentelor literare prezente sau viitoare, unii dintre ei, fiind singurii ocupanţi ai unui curent literar numit după numele lor. Toţi fac parte din R. D. L – Republica Democrată Literară, chiar dacă unii sunt cetăţeni ai unor monarhii ereditare, falangiste, comuniste, socialiste etc. b) Textele fac parte din volumul de 8 kg. al IMPLD, adică al istoriei mele literare personale drepte, carte care va apărea în cinci limbi, trei europene şi două din alte continente, ulterior şi în altele, asa cum şi unele cărţi descrise de subsemnatul sau de alţii sunt. c. Tot ce scriu se poate reproduce de către autori în toate cărţile lor, dar şi de alţi doritori. d. Hic sunt leones, mai pe româneşte: Aici sunt lei, fiare maiestuoase. .

1. Nicolae Andrei, Dicţionar ortografic şi explicativ de nume proprii greco-latine, Călăraşi, 2006.

Cărturarul călărăşean ne convinge că am avut înaintea noastră şi pe alţii care se chemau scriitori, precum: Abaris, vestit poet scit care “a cântat în versuri călătoria lui Apollo la hiperboreni, primind din partea zeului darul profeţiei”. (E limpede că autorul nu-şi respectă titlul cărţii, Abaris nu-i grec, nici latin,

fiind scit, dar tot de-un neam...mulţi crezând că doar două neamuri au făcut istoria lumii, grecii şi romanii…)

2. Nicolae Iştoc, Scrieri, vol. II, 816 pagini, Oradea, 2011.

Jurist în căutarea Nirvanei şi a fostei soţii, Darlingtonia, şi al fiului lor, Cătălin, este când poet elegiac pe domeniul dragostei, când dramaturg pe terenul politichiei, când căutător de pietre filozofale pe terasa unui bar de cartier celest, dacă nu stă la taclale filozoficeşti cu Budha, Zarathustra, Zamolxis, Eminescu şi urmaşii fermecaţi de cuvinte şi stihuri precum Maria Niculescu, Ecaterina Negară, Aurora Pordea, Gavril Moise, L. Iona; George Nica, Alexandru Priboieni, Iulian Nuţă…, unii scriind poeme sau cugetând în proză la cele scrise de autorul care uneori vorbeşte “pe limba iepurilor” în schiţe şi cugetări, limbă pre care a învăţat-o în timpul petrecut de la 1945 încoace.

3. Marius Dobrescu, Momente din Istoria Albaniei, două volume, Bucureşti, 2013.

Omul este redactor la revista “Prietenul albanezului” şi cum eu sunt prieten cu publicaţia aceasta, sunt şi cu el, deci îl laud fiindcă ştie să scrie atent la amănuntul istoric, cărţile sale meritând citite, având şi altele. Citez: “Alături de SKANDERBERG , Luke Dukagjini a fost unul dintre cei mai renumiţi principi albanezi din secolul al XV-lea. El este cunoscut drept continuatorul luptei eroului naţtional, după moartea acestuia. Tradiţia îl recomandă şi ca autor al vestitului Kanun, cod cutumiar civil şi moral care a funcţionat în Albania până în zilele noastre”.

Adăugăm că e vorba de anii 1444-1481 şi că în 1479 veneţienii au semnat un act recunoscând pretenţiile Porţii Otomane asupra… teritoriilor albaneze…

5. George Schinteie, Clepsidra de cuvinte, 60

Revistă internaţională de cultură DESPRE CU CONFRATI, DRAG , DESPRE x CU DRAGOSTE ALTII Timişoara, 2013.

Revoluţionarul timişorean, apreciat de Adrian Dinu Rachieru ca poet al citirii lumii, cunoscându-i şi alte poeme din cărţi anterioare, vorbind despre o ninsoare cu ochi de femeie din 2008, are aici, în clepsidră, 72 de semne ale gândului poeme. Vom cita trei strofe din trei poezii (“Sub nuc, pe banca de la poartă,/ umbra stătea de vorbă cu Dumnezeu”...

“Inima ta e o umbră reflectată în oglindă”…”Umbletul tău prin amintiri/ Rotund ca un măr/ Îmi măsoară vâ\rsta”) şi vom zice că poetul e un moştenitor de umbre, de valuri, de obstacole, de singurătăţi, de căutâri, o “umbră de copil rătăcit printre păpădii”.

7. Ion Iancu Vale, Reverberaţii, Târgovişte, 2013.

Biblioteca (“Bibliotheca” este editura) naţionalăcuprinde multe cărţi ale scriitorilor fostei Cetăţi de Scaun, dintre care alte trei de Ion Iancu Vale, de obârşie pietroşiţeană, de meserii americane faulkneriene, inclusiv de climatolog (“Climate literare” e revista sa de chin lunar – sigur, nu singur-) Autorul ne revelează percepţii metafizice, inegalabile ospeţe metaforice, drumuri de lacrimă, băuturi miraculoase de spaţii lirice 1983-2012, cum şi descripţii de noi imagini din vechi simboluri, eseistic.

Citez integral “DON QUIJOTE IARĂȘI: În mod sigur despre Miguel de Cervantes/ nu s-ar fi ştiut nimic, în vecii vecior,/ dacă n-ar fi existat Don Quijote./ Probabil, unii vor afirma că dimpotrivă despre Don Quijote/ nu s-ar fi auzit niciodată ceva/ dacă nu ar fi existat Cervantes. / Dar fiecare este liber să creadă ce vrea şi până la urmă, acest aspect nu este prea semnificativ, căci Don Quijote a existat./ El însă nu a fost cavaler spaniol/ din localitatea La Mancha, nu a trăi în Evul Mediu/ şi nu a avut o culoare anumită a pielii./ El a fost (de fapt este) de peste tot,/ fiind deopotrivă alb, galben sau negru,/ exista de la facerea omului/ şi va trăi până la dispariţia acestei fiinţe superioare./ Existenţa lui Don Quijote o dovedeşte/ însăşi prezenţa morilor de vânt, de-a lungul şi de-a latul mapamondului,/ care tocmai pentru a-i da un ţel în viaţă/ acestui cavaler au fost inventate./ Mai mult, Don Quijote era un individ foarte 61

realist,/ atât de realist încât atunci când îl mânca pielea,/ el îşi scărpina armura./ Dar şi aceasta este un detaliu minor şi fără relevanţă,/ important este faptul că,/ în afara unui adjective – donqijote-ismul,/ el a dăruit oamenilor carate şi repere noi pentru speranţă, / făcându-i să uite cât de strâmbă şi de absurdă este viaţa şi să moară/ şi cu zâmbetul pe buze./ Aşa că, să nu vă îndoiţi nici o clipă/ Don Quijote a existat./ De altfel, mai mult sau mai puţin,/ fiecare dintre noi este un Don Quijote,/ adică o iremediabilă tristă figură”.

11. Ion Pachia- Tatomirescu, Caligraful de salmi, Timişoara, 2013.

Cartea are o prefaţă a autorului “de la glosalmi şi zalmiori, la ultrascurţii salmi”, argument fiologic şi istoric al faptului că impricinatul a descoperit, prin talent şi isteţime trei specii poetice, magnetizat de poezia cu formă fixă- sonet, gazel, rondel = isonzelul, iar apoi glosalmul (16 versuri dodecasilabice, cu cezura dupăa şasea silabă, cinci strofe – distih, două terţine şi două catrene) şi salmul – şase silabe dispuse-n distih – cea mai scurtă poezie a lumii, iar zalmiorul – un poem de zece versuri a/ a-b/ b-a/ab/b-a/a//c/ c-d/d-c/c-d/d-c/c.

Cum exemplificarea poate fi doveditoare, mă descurc citind: Nucul/ strigă cucul. (Adevăr cumplit al lumii pustiite de om!); Cade/ stea-n cascade (Însăşi condiţia creatorului sau a vieţii fiecărui om nescutit de învolburări, fire luminoasă la naştere.); Cufăr/ cer cu nufăr (Cartea aceasta este şi ea un cufăr de imagini-nuferi); Pensii/ cu suspensii. (Viaţă de după…

Revoluţie- Involuţie); Padini/ baragladini. (Pesemne tipi cu merţane/ maşini prin Bucegi…oameni fiţoşi); Virus/ de papyrus (Cum cred că-i vorba de critica asupra textului, nu mai citez şi nici mai comentez, dar fac un poem, contaminându-mă: Orez/ culoare frez (în traducere critică- Versurile poetului sunt o hrană de pe alte tărâmuri, cu altfel de culoare poetică, dar sigur sănătoasă liric.). Din volumul de 176 de pagini, citez un zalmior din 1976 – specie tatomiresciană omologată de OSIM-ul criticesc, autorul aducând postamente documente concludente şi prezente în prefaţă, unul având şi semnătura mea, de prin august 1999, Ehei, fug anii şi banii…):

Cervantes DESPRE CU CONFRATI, DRAG , DESPRE x CU DRAGOSTE ALTII ZALMIOR VI – Dacă mă însor, dă-mi umbra pe nori,/ mireasă- cireaşă pentru prunc şi faşă,/ soarenaş în zori, dintre zalmiori,/ luna fă-mi-o naşă, de mi-e şi strămoaşă,/ dacă mă însori şi –am umbră pe nori!...// De-ntrupez cuvânt, de-ard şi necuvânt,/ narcisă-ureche de n-are pereche,/ lasă-mă -n cânt, să-mi croiesc avânt,/ ferindu-mi de ţeche, legea mea străveche -/ legea de mi-o cânt, Cogaioncuvânt!...(Poem stihial, de evocare a ursitoarei poetice, în grai baladesc, de înălţime poetică, spus trist de-un oier pe munţi păduroşi, vechi.).

13. Ecaterina Negară, Lauda magnifică, Eminescu. Oda în metru sacru, Orhei, 2011.

Placheta de 16 pagini cuprinde o prefaţă de Petru Ababii, explicând trăirea poetei în “starea Eminescu”, un cuvânt al autoarei despre Aurel David, pictorul şi graficianul basarabean, autorul unui magnific desen-Eminescu Hiperion-arbore, aflat pe coperta I şi păreri de bine (Vasile Dohotaru – artist plastic, Tamara Cosoi-bibliotecară, Petru Ababiifilosof), pe coperta IV, despre cea care scrie pe mătase de cuvânt: Prea multe s-au trecut cu vederea,/ s-au luat în derâdere şi-n nevaloare/ cât s-a putut, cât n-a durut/ rana, sângele, ideea de ţară./ Fără Eminescu se moare./ Doar cu el am înviat când s-a născut./ Te lăudăm, Doamne, că ne-ai răscumpărat / Cuvântului Tău cu Eminescu.

17. Vadim Bacinschi, Cocostârc străin, Odesa, 2011.

Placheta jurnalistului din Odesa, poet basarabean, antologator de poezie şi poeţi, vorbeşte despre tratamentul la băile Limanului Odesei la 1885, august-septembrie şi iulie 1886 a poetului M. Eminescu, cel ce se autodescrie ca un Cocostârc străin pe acele meleleaguri, mulţumit de tratamentul şi prietenia medicului balneolog Felician I. Iachimowicz, la 1865 *El crede că dacă urmez cura şi anul viitor, am să mă bucur de o sănătate perfectă*, mulţumind prietenilor din Iaşi (consului rus Lomonosov, profesorilor Vasile Burlă, Petru Novleanu, Zaharia, Buţureanu, Drăghici, doctorului Max, colegului de la Școala Comercială, de unde avea de luat ca profesor salariul, profesor Bodescu) în scrisori pentru sprijinul de a fi la băi. Iătă o

scrisoare dintre cele şase reproduse, dar au fost mai multe (în una spune că citeşte Heine din biblioteca doctorului), gazete puţine, printre care “Neue Freie Presse”, el- doritorul de ştiri din lume): “Liman, 15 iulie 1886. Dragă Novlene, Nu ştiu dacă ai primit şi ai predat lui Creangă traducerile trimise de mine: “Cocoşul de aur”,”Povestea despre împăratul Saltan”,”Povestea despre împărăteasa moartă şi despre şapte fraţi viteji”, “Povestea despre un pescar şi un peştişor”,”Povestea despre un popă şi lucrătorul lui Balda”, pentru a vedea dacă sunt bune de tălmăcit şi pe limba lui.

Am hotărât să scoatem o carte de poveşti pentru copii şi fiind singur aici, unde mă coc cu glodul pe mine, m-am învrednicit să traduc din Puşkin aceste povestiri.

Tu interesează-te şi vezi ce face şi când se apucă de lucru, căci în toamnă mă gândesc să fac rost de un librar, să tipărească, fie la Iaşi, fie la Bucureşti, unde cu ajutorul prietenilor să pot să fac această ispravă.

Am primit ajutorul vostru bănesc şi vă mulţumesc la toţi.

Cu dragoste frăţească, Eminescu.”

19. Ion Lupu, Înstrăinata noastră Basarabie, 2010; Dureri neostoite, 2012, Teofana, 2013, Bacău.

Primele două cărţi sunt documentare istorice, cu multe fapte rătăcite prin timp, , istorie despre Basarabia, Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa, Insula Șerpilor, Cadrilaterul românesc, relaţiile românogreceşti, româno-ruse, româno-sârbe, româno-bulgare, diplomaţia românească, Unirea din 1918, relaţiile româno-sovietice, Bărăganul – gulag românesc, iar ultima carte este un roman istoric, din vremea când “nori negri acoperiră cerul Ţării Moldovei în acele vremuri de zbuciumare şi neîmplinire a văleatului 7169 (16610, întunecând zările, risipind în cele patru vânturi pacea pe care moldovenii abia începuseră a se bucura de ceva vreme. În Scaunul Ţării de la Iaşi, Domniile se arătau scurte şi Domnii degrabă trecători, aşa încât mai nici unul nu se învrednicea să statornicească liniştea peste biata Ţară a Moldovei, atât de frământată de vitregiile vremii şi de potrivniciile celor dinlăuntru, dar şi de poirile 62

Revistă internaţională de cultură DESPRE CU CONFRATI, DRAG , DESPRE x CU DRAGOSTE ALTII celor de dincolo de fruntarii care, de veacuri, râvneau să-şi întindă stăpânirea asupra pământurilor ei (…)

Era pe vremea în care boierul Dumitrache Iliescu, mare şetrar în domnia Voievodului Eustatie Dabija (1661-1665), izbutise să cumpere de la marele stolnic Dumitraşcu Solomon, două moşii pe Valea Tazlăului Mare, moşia boierească de la Hemeieni şi pe aceea de la Nadişa, pe care marele stolnic o cumpărase mai înainte de la boierul Ion Nadeşu” Prozatorul a mai istorisit în romane viaţa acelor locuri moldave în romane bine ţinute interesului cititorilor pe baza documentelor din arhive publicate şi din legende. Ion Lupu este om de ispravă scriitoricească şi prin Ștefan Vodă al Moldovei, Din neamul lupilor- patru volume despre Căpitanii domneşti, Sub semnul marelui Ștefan, Voievodul martir, Vremuri zbuciumate, Sub puterea destinului.

Bravo! Aşteptăm a citi cele existente în manuscris: Marele Hatman, Fiul Marelui Hatman şi celelalte.

23. Viorel Martin, Schiţe şi momente, Bucureşti, 2013.

Inginerul, priceput într-ale tehnicii, epigramei, revistei “Lumea epigramei”, este şi un prozator de bine-dispunere, adică hazos în expunerea unor întâmplări bine găsite mai ales din lumea tehnică, mai puţin cuprinsă în domeniul scrierii. Unele momente oglindesc drame, necazuri, scrise cu o bună înţelegere a vieţii. Ce mai, autorul are condei! Iată un început de poveste, de stil: “Nenea Radu era mare pescar şi tot insista să megem odată la pescuit la Căldăruşani, un lac la câţiva kilometric de Lipia, unde era şi o peninsulă pe care se afla mânăstirea Căldăruşani. Nea Mircea nici nu voia să audă, nea Fănuş nici atât. Intr-o zi frumoasă de toamnă” etc.

Citiţi cartea! Și daţi-o şi la alţii!

29. George Roca, De vorbă cu stelele, vol. 2., Bucureşti, 2011.

Autorul trăieşte altfel ca noi, opus nouă, fiind prin Australia locuitor sau prin lume, de unde ia interviuri precum acestea care nu-şi pierd interesul după ani. Întrebări incitante, răspunsuri deschise de oameni care au făcut ceva oriunde i-au dus paşii.

Stele americane – Simona Botezan, jurnalist SUA: “Îmi repugnă activităţile şi evenimentele organizate 63

de partide şi politicieni. Îmi place mai mult ideea de cosmopolitanism, de cetăţean European sau cetăţean al planetei”. Elena Buică: redactor literar al revistei “Mesagerul” Hamilton, Canada: “Trăim prea trepidant într-o lume a reclamelor ostentative, prea sufocaţi între zidurile betonului şi ale sticlei care sting treptat umanismul din noi… Dumnezeu ne-a dat şi această mare minune, amintirea. Nimeni şi niciodată nu-şi scoate din minte amintirile scumpe şi dragi, adevărate comori de trăiri care înseamnă frumosul, iubirea, fiinţa, viaţa, adică totul”. Simina Grigoriu, disc jockey- Canda, SUA, Germania: “Am emigrat în Canada cu părinţii la 4 ani, direct la Toronto de la Bucureşt. Am bunici şi rude în România pe care iam vizitat frecvent. Am păstrat o legătură simbiotică cu rădăcinile mele româneşti”. Ioana Moldovan, critic de teatru: “Toţi copiii talentaţi sunt foarte exigenţi şi dacă nu le dai răspnsuri la întrebările carei frământă, dacă nu eşti convingător, nu-i mai poţi stăpâni. E greu să ai ca public de factură academică, tineri artişti. Mă interesează mai mult omul de rând, care, dupăce îmi va citi cartea, să mai dea teatrului o şansă”. Stele australiene – Reinhold Batschi (O.A.M.) – sportiv –canoe/ canotaj - multimedaliat. “Provin dintr-o familie de origine saxonă/ germană. Sunt născut în România, la data de 20 august 1942, în comuna Sânpetru (Petersberg), situată doar la câţiva kilometri de B raşov”. (A fost în echipa naţională de Canotaj la Ciudad de Mexico in 1968, locul 7, maestru al sportului în 1970, apol pleacă în Germania, devine antrenor de onoare şi câştigă cu echipa trei medalii, dintre care două la Olimpiada de la Montreal, apoi: “În 1978 am participat la Campionatele Mondiale din Noua Zeelanda, unde, prin persoana lui John Coates, preşedinte al Comitetului Olimpic Australian, mi s-a popus să devin antrenor principal al echipei australiene de canotaj. Considerând că oferta este serioasă şi foarte atrăgătoare, am acceptat şi astfel m-am stabilit la Sydney, unde am devenit primul antrenor naţional (poziţie nou înfiinţată în acea vreme”.(Datorită rezultatelor obţinute aduse Australiei de-a lungul anior, antrenorului Reinhold Batschi şi canotorului Ion Popa le-au fost decernate în 1987 înalta distincţie

Cervantes DESPRE CU CONFRATI, DRAG , DESPRE x CU DRAGOSTE ALTII naţională “e Order of Australia Medal” şi privilegiul de a ataşa după nume titlul de O.A.M “Membru al Ordinului Australiei”. Ion Aurel Pop, Dumitru Preda, istorici, profesori universitari din România, prezenţi la Congresul Internaţional de Știinţe Istorice de la Sydney- al XX-lea. “Al XV-lea a fost la Bucureşti. Primula fost la Paris la Paris în 1900, iar în 1975 la San Francisco, 1980- Bucureşti, Stuttgart, 1985, Madrid, 1990, Montreal, 1995, al XIX-lea în 2000, la Oslo- Norvegia”. Stele europene – Viorel Băetu/ Michel Cuţui, scriitor – Germania: “Am vrut să reînviem în lumea stresată din ziua de azi, care nu mai are timp de citit, tradiţia fascicolelor, fiecare fascicol- fiind în fond un roman comprimat”. Paşcu Balaci – poet, eseist, dramaturg- Oradea: “Sunt născut în satul Sebiş de Beiuş, la 8 mai 1956, un an crucial, când marelui poet Lucian Blaga i s-a refuzat premiul Nobel pentru literatură, fiind preferat poetul spanio Juan Ramon Jimenez, asta şi pentru că nu a fost ajutat de statul comunist de la acea vreme, poetul nostru fiind pus la index…mai ales că în acel an a izbcnit revoluţia antisovietică a ungurilor, fapt ce a generat şi în ţara noastră o stare de revoltă în rândurile tineretului universitar”. Nikolai Birulin, student: “(…) de origine sunrt rus, trăind la Chişinău (…) Bunica, chiar dacă era rusoaică, avea părerea că un copil nu are ce căuta în Republica Moldova fâră să ştie limba oficială a majorităţii (…) şi am fost înscris la grădiniţa românească”. Cristian Bodnărescu, muzician, Iaşi –“Democraţia prost înţelesă şi aplicată, ignoranţa maselor, promovarea subculturii şi a mediocrităţii (…) reprezintă un zid care trebuie dărâmat pentru a putea întrevede lumina pală a adevărului, a cunoaşterii, a valorii şi a ceea ce este frumos pentru noi”. Antonio Calderon de JesusMadrid, promotor cultural: “2005 a fost anul când am avut oportunitatea să cunosc pe viu arta românrească (…). Am participat la tabere artistice şi la diverse evenimente de artă din toată România.

Există o sintonie= armonie între mine şi artiştii români din Diasporă, în mod concret cei stabiliţi în Spania”. Rodica Dacin - guvernator 2010-2011 “District Liones 124”, club de doamne din Oradea: “Prietenie, caritate, progres este mottoul cu care am

condus activitatea districtului în acest an lionistic”.

Nicolae Firoiu, antrenor emerit polo pe apă:–“În 1964, ca poloist la Steaua am ieşit cu ştafetele 4x100 liber şi 4x200 liber campion al României”. Geo Goidaci, sculptor, acum în Germania: :Rădăcinile mele au rămas acolo, înfipte adânc în pământ transilvan”. Octavian Lupu, scriitor, Bucureşti: “M-am născut în oraşul de la poalele Tâmpi, mai precis în Braşov, într-o frumoasă Duminică de Florii, pe data de 14 aprilie 1968, la ora 5 dimineaţa, după o noapte teribilă pentru cea care mi-a dat viaţă.

Poate tocmai de aceea am iubit mereu primăvara şi dimineaţa, ca anotimp şi moment al zilei”. Hector Martinez Sanz, filozof spaniol, scriitor: “Mai creez cărţi care îmi măresc şi ele biblioteca (… ) A avea atâtea cărţi pare o nebunie vrednicăde Don Quijote”. Antoniu Petrescu/ Don Elvis, preot romano-catolic, artist, muzician italian: “Sunt preot de 6 ani, am lucrat în mai multe parohii, am încercat să fiu alături de persoanele pe care le-am întâlnit”. Artur Silvestri (1953- 2008), preşedintele Asociaţiei Române pentru Patrimoniu: “Foarte curând ceea ce astăzi ne apare drept piedică de netrecut se va depăşi cu uşurinţă şi ne va deschide simţământul încrederii despre ceea ce suntem”. Tatiana Ștefan – elevă din Repubica Moldova: “Îmi iubesc patria şi o port mereu în inimă”. Al. Florin Ţene- preşedintele Ligii Scriitorilor: “În perioada 1970-1971 am lucrat la ziarul de şantier “Lumina de pe Lotru”. Acolo am cunoscut oameni, fapte şi drame pe care le-am coagulat în romanul “Chipul din oglindă”, apărut mult mai târziu, după evenimentele din Decembrie 1989, la editura Fundaţiei I. D. Sârbu. (…). Suntem o familie de artişti. Liga Scriitorilor – scriitorii din România profundă sunt acei scriitori care cu modestie şi bun simţ îşi scriu şi îşi publică volumele”.

Eugeniu Roca – poet ( Evadare din spaţiul virtual, 2009), cărţi de interviuri, jurnalist, radioredactor Australian, colaborator la reviste pe hârtie şi virtuale –internet din cinci continente… are inteligen ţă, nerv publicistic, pricepere de punere în valoare a celor ce au făcut şi fac multe pentru progresul omenirii oriunde se află. Excelsior lui şi tututor numerelor prime de pretutindeni!

64

Revistă internaţională de cultură INITIATIVExCULTURALE

haideți să le oferim copiilor o prietenă care nu îi va dezamăgi niciodată. Haideți să le oferim o fereastră prin care să privească lumea. Acest lucru poate fi biblioteca clasei, raul magic care ne poate umple clipa, ora, ziua, viața de frumos.

Pentru că susținem lectura și vrem să readucem în viața copiilor plăcerea cititului, noi, Cum putem crea biblioteca clasei și în același Asociația Bastionul ArtLitTim din Timișoara, neam gândit la o activitate simplă și drăguță, care să timp promova lectura și vorbitul în public? Nimic ajute cadrele didactice să apropie cartea tipărită de mai simplu! Fiecare copil poate aduce o carte, carte pe care deja o are acasă și a citit-o. Odată copii. depusă cartea pe ra, copilul le poate spune colegilor săi, pe scurt, subiectul cărții și de ce BIBLIOTECA CLASEI consideră el că ar trebui să o citească și aceștia.

Cărțile vor fi astfel adecvate vârstei lor, cele care Câte clase, atâția copii curioși. Vă invit să ne le-au marcat în vreun fel personalitatea. Va fi o bugândim în acest an la ceva simplu, dar util, pentru curie împărțită cu ceilalti colegi, va fi un lucru care a stârni curiozitatea și interesul copiilor pentru îi va uni, le va da un subiect comun de discuție, va cartea tipărită. Calculatorul are un singur prieten, fi un drum pe care vor putea merge împreună. proprietarul; cartea are o mie de prieteni, deoarece ea poate ajunge în mâinile tuturor celor care își Noi, adulții, trebuie să facem doar un singur doresc să-și petreacă timpul cu ea. lucru: să le fim alături.

INIȚIATIVA ASOCIAȚIA BASTIONUL-TIMIȘOARA

O carte poate ajunge la destinatar citită sau Așadar, haideți să provocăm un tsunami de povestită. Povestitul unei cărți poate deveni o lectură și să reconstruim plăcerea cititului prin obișnuință. Copiii nu doar vor citi ce vor dori, ci biblioteca clasei! vor învăța astfel să vorbească liber în fața unui Patricia Lidia Popescu Cevei public, a colegilor de clasă. Pentru o clipă vor fi Preşedinte mai mult decât copii, vor fi promotori de cultură.

Bucuria unei lecturi va fi împărțită cu ceilalți.

Copiii citesc tot mai puțin, dar asta nu trebuie să-i îndepărteze de lectură! Cititul cultivă răbdarea, pune copilul în fața unor întâmplări, imaginația scriitorului este o lecție de viață pentru micul cititor.

Deci, dragi educatori, învățători și profesori, 65

ASOCIAŢIA BASTIONUL ARTLITTIM

Sânandrei, Timiş email: asociatia.bastionulartlittim@gmail.com FB: www.facebook.com/BastionulArtLitTim Asociatia Bastionul ArtLitTim

Cervantes INITIATIVExCULTURALE

Vocea libertății la Gala Tinerilor Scriitori „Traian T. Coşovei“ CUNOAȘTERE Există câteva forme de eliberare de constrângerile, regulile și tiparele impuse de ceilalți, de societate. Unii evadează prin substanțe și droguri, alții prin oameni. Pentru câțiva, drogul e poezia, iar poezia e libertate și singura formă de supraviețuire. Gala Tinerilor Scriitori „Traian T. Coșovei“ a acordat sâmbătă Premiul Național pentru Debut în Poezie, reușind să arate încă o dată că versurile au curajul de a deschide drumul adevărului. „O carte trebuie privită chirurgical“, spunea Traian T. Coșovei într-un interviu. „O desfaci și vezi: are inimă, are suflet?“ explica poetul generației optzeciste. Traian T. Coșovei a trăit intens și s-a stins repede, la începutul acestui an, la numai 59 de ani, plecând dintre noi pentru a lăsa în urmă amintiri, multiple volume, vieți marcate și suflete vindecate. „Dacă te expui crezi, iar dacă ai credință, te expui“, mai zicea autorul cărții „Patinează sau crapă!“. Pentru asta, artistul a încurajat talentul pur, gol, autentic, fără convenții și înveliș protector, dezgolirea fiind sinonimă cu libertatea de a fi. În cinstea spiritul său, sâmbătă, artiștii șiau dat mâna la Gala Tinerilor Poeți „Traian T. Coșovei“, un proiect-fuziune al Asociației Culturale Direcției 9, Editurii Tracus Arte și Agenției de Carte, unde s-a acordat Premiul Național ce-i poartă numele, pentru Debut în poezie.

Evenimentul inițiat oficial în Centrul Vechi din București, la Godot Cafe, și continuat întrun cadru amical, la Zappa Rock & More, a adus în fața cititorilor cu poftă de cuvinte și sensuri scriitori versați în versuri și proză în ipostaza de mentori și susținători ai tinerilor ce au pășit de curând pe drumul poetic. Emoția n-a ținut cont de vârstă sau experiență, scena dovedindu-se încă o dată un spațiu intimidant, dar favorizant

expunerii sufletești. „O să mă publice pe bune?“ Emilian Valeriu Pal, câștigătorul susținut de Lucian Vasilescu, a reacționat ca la împărtășanie, lăsându-și libere atât gândurile, cât și sentimentele. Recitându-și versurile, jurnalistul nu șia ascuns tremurul de emoție, spre încântarea doamnelor impresionate de mai noua sensibilitate poetică. „Moartea e ca un fel de căldură, ca atunci când ți-e frig, te învelești cu tot pământul, transpiri și transpirația ta hrănește plantele“, a citit Pal din „Timișoara-Iași (fără loc rezervat)“. „O să mă publice pe bune?“ l-a întrebat el pe Adrian Suciu. „Da, o să te publice pe bune!“, i-a confirmat poetul, de la microfon, și, din sală, ridicându-se în picioare, Ștefania Coșovei, soția artistului omagiat.

Votat de membrii juriului, scriitorii Florin Iaru, Ion Mureșan și Adrian Suciu, premiantul va avea onoarea de a-și vedea versurile publicate la Tracus Arte, editura unde au apărut mai multe volume ale lui Coșovei, cel mai recent fiind „Elegii pentru o bucată de iaht“.

Pe lângă vinderea volumelor semnate de poeții, actorii și scriitorii aflați la eveniment, întâlnirea și-a atins principalul scop, reușind să trezească și să răscolească, chiar și pentru câteva momente, sufletele celor prezenți. După o jumătate de oră de agitație, comenzi la bar, sărutări, îmbrățișări și revederi între prieteni, oaspeții s-au instalat comod în fotoliile de la Godot Cafe pentru introducerea amuzantă a lui Dan Mircea Cipariu, președintele Filialei București Poezie a Uniunii Scritorilor din România, și vizionarea unui filmuleț despre Traian T. Coșovei, un melanj de fotografii, versuri, muzica lui Adriano Celentano și protestele lui Cheloo de la Paraziții, cu refrenul „Unde se termină visele, moartea respiră“.

66

Revistă internaţională de cultură INITIATIVExCULTURALE Însă Mircea Albulescu a redus audiența la tăcere, recitând câteva dintre poemele artistului răpus de boală. Oaspeții au uitat de cafele, țigări și ape minerale, chiar și de lacrimile scurse timid pe obraz, actorul reușind să intensifice dramatismul și profunzimea versurilor într-o manieră proprie, superbă.

Publicul s-a mai animat auzindu-l pe Ioan Cristescu povestind o discuție purtată în miez de noapte cu autorul volumului „Ninsoarea electrică“. „Traian știa că sunt un fumător înrăit, și el era un fumător înrăit, și, într-o seară, pe la 00.00, mă sună. Ioane, dormi? Zic nu. Păi de ce nu dormi? De obicei nu dorm mai devreme de 00.00-01.00. Măi, eu nu dorm pentru că-mi ia din timpul de fumat“ și-a amintit râzând directorul Muzeului Naţional al Literaturii Române.

Ziceri și deziceri „Tot ce știu și pot să fac este să transmit niște emoții - spunea Traian T. Coșovei într-un interviu - iar poezia este o emoție condensată în câteva sintagme. Scriu, pentru că mai cred în nevoia de emoție, fără de care ne-am înstrăina cu totul“, spunea „copilul teribil“ al generației în blugi.

Emoția creației a continuat cu poeziile oferite de tinerii scriitori și de maeștrii lor, momentele sensibile făcând schimb de locuri cu umorul. „Acele cuvinte lăsate să facă ce vor ele, nu ceea ce vrea poetul să facă cu ele, fac poezia mult mai interesantă și mai frumoasă... Atunci se nasc noi sensuri, complet nebănuite, care ne bulversează“, a comentat Nora Iuga poezia tinerei Cristina Cîrnicianu. Mai în glumă, mai în serios, după ce Dan Mircea Cipariu a omis diacriticele când a citit titlul volumului, veterana a sfătuit-o pe autoarea volumului „Fața tandră a infernului“ să înlocuiască „fața“ cu „fata“. „Arta trebuie să fie o permanentă suprindere, trebuie să-ți dea permanent câte un pumn în față și să te trezească din inerția stării cotidiene și a lucrurilor înțelese, pentru că lucrurile înțelese, de 67

fapt, sunt fața falsă a lumii“, a subliniat autoarea volumului „Sexagenara și tânărul“. Și după ce a coborât de pe scenă, scriitoarea și-a păstrat aceeași energie, oferind cu veselie autografe și îmbrățișări cititorilor și zâmbete aparatelor de fotografiat.

Deschizător de drumuri, Traian T. Coșovei a influențat viziunea tinerilor poeți, iar Claudiu Komartin i-a mulțumit scriitorului pentru felul în care a marcat literatura română. „Pentru mine, Traian T. Coșovei este acel unchi hâtru și zurliu și zurbagiu cu un talent enorm, fiindcă, pentru el, între viață și talent era semn de egalitate, și un tip cu o limbă foarte ascuțită. Pentru ceea ce a făcut el în ultimele decenii pentru limba literară, pentru limba în care se scrie astăzi, trebuie să-i rămânem îndatorați...“, a mărturisit autorul volumului „Un anotimp în Berceni“. „Astăzi, la poeții cei mai tineri se găsesc ecouri, feluri de a fraza, de a tăia, un pic de imagine și de privire liberă asupra lumii fără de care nu cred că am fi noi înșine“, a completat Komartin, mentorul Cătălinei Matei, care și-a lansat volumul „Lanul cu sârme întinse“.

Pornind de la cartea „black aphrodisiac“ al lui Justin Dumitru, Valeriu Mircea Popa a vorbit despre „Singurătatea alergătorului de cursă lungă“, făcând o analogie între romanul lui Alan Sillitoe sau filmul din 1962 și poetul care se dezice de îndoctrinare și omogenizarea cu masele, pentru a-și descoperi și releva adevărata identitate. Din punctul său de vedere, fraza pe care poetul i-o dedică unei iubite, „Pot, dar nu vreau“, este cea definitorie pentru un scriitor demn care nu se supune majorității, ci își construiește un traseu personal.

Poetul Adrian Suciu a încheiat gala cu noua sa revelație, Emil Iulian Sude, creatorul volumului „Scărarul“. „Eu cred că poeții nici nu există și că biografia lor e neimportantă. Pe Emil l-am cunoscut la un eveniment cultural și ne-am împrietenit la o vodkă“, a recunoscut autorul bestsellerului „Un roman de rahat“, mulțumindu-le

Cervantes INITIATIVExCULTURALE Ștefaniei Coșovei și Cristinei Berinde pentru evenimentul organizat în cinstea lui Coșovei.

Sârba între generații Spre seară, gașca s-a mutat la Zappa Rock & More, unde poeziile s-au lăsat citite mai mult și mai intens, cu gust de bere și miros de țigări tari. Ioan Groșan, Adrian Pârvu, Sorin Despot, Dana Banu, Daniel Vorona și Claudia Minela au întregit echipa de „agitatori“, „antrenori“ și „majorete“, spre deliciul auditoriului binedispus.

Maestrul Nicu Nicușor s-a luat la întrecere cu tinerii înscriși la maratonul poeziei, dar nu cu versuri, ci cu piese variate, de la Maria Tănase

la Vali Sterian și Mihai Mărgineanu, spre distracția poeților care au încins o sârbă cu rockerii prezenți în bar. În pauzele muzicale, scriitorilor aplaudați la prima gală li s-au alăturat Raluca Neagu, Raluca Oana Ciceu, Tudor Voicu și Maria Daniela Postelnicu, spre încântarea lui Adrian Suciu. „Seara asta nu e despre noi, despre cât suntem de șmecheri, ci despre ei“, a conchis poetul. „Ar trebui să ne închinăm că mai există așa ceva“, șia îndemnat el colegii de breaslă.

Corina Cosmescu

68

Revistă internaţională de cultură DILEME DEEDUCATIONALE MEDITAT x

69

Cervantes INSPIRESCU-EDITURA x VALORILOR CERTE Ioan BarbuDaniela Baniță- Așa Călătorie la izvoare cum porumbeii… - o carte Remember al numelui cu poezie creștină care îi volumului colectiv din conferă cititorului starea anul 1986 în care autorul necesară transcenderii într-o a debutat, la Editura Eminescu. Este o carte de re- lume unde Dumnezeu îi este apropiat fiecăruia portaj, în gen Geo Bogza a celor care au lucrat pe dintre noi, ca o necesitate indispensabilă. marile șantiere ale României.

S t o i c a Mirela/Florin Teodor Morar- Desene și poezie: carte realizată din dorința de a marca împlinirea celei mai frumoase vârste a tinereții: 18 ani. Studii, desene și crochiuri într-o împletire elegantă c u poezia unui om cu certe veleități artistice, Florin Teodor Morar.

Geo Vasile- Poezii cu efect sigur: ediție bilingvă româno-italiană a unor poezii cu largă respirație tematică având un filigran metaforic delicat, plin de trimiteri în mitologie și în mediile cultivate ale spiritului uman.

Liliana Terziu Boian- Culoarea Femeii:,,… adevărata forță a poetei constă în aceea că știe să trăiască la cote maxime neatingerea… Discursul auctorial rămâne oarecum neschimbat în albia cursivității meditației și a memoriei elegiace, sub o zodie, aș zice, olimpiană.”

Vasile Crățu- Crucea de lacrimi: Întotdeauna omul a simțit nevoia să înalțe osanale celor pe care îi iubește, admiră, adulează.Poezii cu caracter religios- pricesne din Maramureș.

Mihai Sas- Dangăt de clopot: O nouă carte a cunoscutului reporter – ziarist( aflat acum ancorat în realitatea unui pensionar scriitor) care ne încântă din n ou privirea, inima și spiritul cu alese povestiri din lumea unui secol plini de umbre și lumini solare.

George Gâtlan- Cuvinte pe șevalet: un volum dedicat unui pictor plecat în alte dimensiuni, poate prea devreme, poate prea trist… o poezie scrisă pe șevaletul inimii cu armoniile cuvintelor prinse cu raze de lună.

Marius Iulian Zinca - Nebunia din cuvinte: volum câștigător al unuia dintre premiile Editurii Inspirescu, 2014. Un autor care se remarcă prin amplitudinea versului și prin maturitatea expresiei aristice. Să putem să ne transpunem cu toate gândurile, ideile, sentimentele și trăirile noastre în acea lume în care poezia, ca o regină aducătoare de bucurii să ne atingă c u bagheta ei magică și, astfel să devenim metafore-iată ce ne transmite poetul M. I. Zinca

70

Revistă internaţională de cultură INSPIRESCU-EDITURA x VALORILOR CERTE Eugen Evu- Case vechi: eseuri, având conotații meditativfilosofice cu o puternică încărcătură i s t o r i c ă , numerologică și eristică. Eseuri care pătrund dincolo de noi înșine spre teritorii care mereu sunt virgine, mereu putând fi (re) descoperite de cei care nu încetează să caute comori sufletești.

Nicu Cismaru – Călimara din firidă: volum de debut; volum care merită citit; volum care transmite emoția trăirii fiecărei zile, fiecărei clipe;v olum care tratează teme diverse, de la poezia socială până la poezia de dragoste, de la concret, la abstract, de la esențe la nuanțe și la dezamăgirile fiecărei zile.

Ana Podaru – Firimituri de fericire: volum de debut scris de o doamnă din diaspora, acolo Propunere Antologie Editura Inspirescu ṣi Revista Internaţionalǎ de Culturǎ CERVANTES împreună cuAna Nedelcu~ Vǎ anunţǎm editarea şi lansarea celei de-a NOUAantologii de editură.

Antologia are urmatoarea tematicǎ: LITERATURĂ SCRISĂ DE FEMEI (poezie, prozǎ scurtǎ, eseu, epigramǎ, scenariu etc.)

Tema prezenteiAntologii este menitǎ sǎ invite doamnele/domniṣoarele în a-ṣi exprima talentul scriitoricesc în materie de prozǎ scurtǎ, poezie, eseu, epigrame ṣi teatru. Nu existǎ o temǎ specificǎ, fiecare are libertatea de a scrie pe un subiect ales.

Dorim astfel sǎ promovǎm/încurajǎm: - rolul femeii în societate - relaţia mamǎ-copil - argument pentru Feminismul Creator NOTĂ - Materialul creator nu are voie sǎ includǎ limbaj licenţios sau expresii vulgare.

71

unde oamenii, fiind izolați prin distanță fizică de locurile natale, își găsesc trăirile în exprimările sentimentale pe care le oferă muza poeziei.

Mihail Rujoiu-Lacrimi și flori: Carte scrisă de un om căruia viața i-a oferit intensitatea unor stări și sentimente atât de puternice și care nu pot fi transmise decât dacă ai un suflet frumos și plin de noblețe ca al său.

Antologie românoitaliană: Ediție bilingvă cu poeme scrise de Geo Vasile, Victoria Milescu, Liliana Terziu Boian, Emil Lungeanu, George Terziu, Vasile Morar, poeme desprinse din condeiul inspiraților nocturne a șase oameni care fac cultură în România, pentru România.

Condiţii de participare: - orice autoare are la dispoziţie 10 pagini pentru creaţia sa (inclusiv prezentarea de autor).

- materialul se va realiza în formatA5, cu font Times New Roman 12, cu diacritice, fǎrǎ spaţiu.

- formatul documentului pe care fiecare trebuie sǎ-l trimitǎ conţine : CV + foto + creaţia .

- se percepe o taxǎ fixǎ pentru fiecare autoare de 130 RON; taxa include: -> 10 pagini puse la dispoziţie în cadrulAntologiei -> cheltuielile de transport de 30 ron (poṣtǎ sau Courier) Fiecǎrei antologate îi va reveni un nr. de 10 exemplare. În cazul în care se doresc mai mult de 10 exemplare se oferǎ bonusuri. Se va discuta direct.

Este necesarǎ comunicarea urmatoarelor date de contact> Nume/ prenume, tel. adresa de email, adresa dvs. în vederea expedierii volumelor.

Termenul limitǎ pentru trimiterea materialelor este 20 Decembrie 2014.

Cervantes x pagina v Ionel Cârstea

v Maria Calciu

EDITORIAL VIITORUL CARTII POEZIE POEZIE POEZIE POEZIE POEZIE POEZIE POEZIE POEZIE POEZIE POEZIE POEZIE POEZIE PREZENTARE GANDURI LIBERE PROZA PROZA PROZA DIN PUTUL GANDIRII CRITICA LITERARA

2-3 4 5-6 7-8 9 10-11 12-13 14-15 16 16 17-18 19-20 21-22 23 24-32 33-35 36-37 37-40 41-43 44 45-46

v Dumitru Sârghie

CRITICA LITERARA

47

v VICTORIA MILESCU

TRADUCERI

48-52

v Alexandru Cetățeanu

DIASPORA

53-54

v Eugen EVU

DE LA EVU CITIRE

55-56

v PUIU RADUCAN

REPORTAJ

57-58

v CAMELIA PANTAZI TUDOR

COMEMORARI

59

v Cristina Foarfă v LILIANA TERZIU BOIAN v Ioan Raţiu v Nicu Cismaru v Anatol Covali v Danyel Luca v MARIA CALCIU v Neagu Vasile v Dumitru Sârghie v Flori Gomboș v Luis Ionuț Popa v Adrian Suciu v MARIA NITU v Personalitatea lunii v POMPILIU COMŞA v IOAN BARBU v Dorina Șișu v Corneliu ZEANA v BORIS MARIAN

v v v

FLORIN GRIGORIU INITIATIVE CULTURALE INITIATIVE CULTURALE

v DE MEDITAT v INSPIRESCU-EDITURA

CU DRAG DSPRE ALTII

60--64

BASTIONUL TIMISOARA

65

Gala Tinerilor Scriitori DIVERSE PREZENTARE CARTE 72

66-68 69-70 71-72

Hotca Marian câștigătorul revistei Cervantes la Festivalul Vasile Lucaciu (Cicârlău-Maramures )

Directorul editurii Inspirescu , Liliana Terziu, împreună cu Nicolae Melinescu şi Constantin Triţă, la o manifestare culturală în localitatea Râmnicu Vâlcea

Managerul grupului Cervantes-Inspirescu, în straie preoţeşti lansându-şi volumul de versuri Moartea Necesara

Grupul editorial Cervantes-Inspirescu:  Manager grup Cervantes-Inspirescu: George Terziu (editurainspirescu@gmail.com)  Director editură: Liliana Terziu (gliliana920@gmail.com)  Redactor şef: Emil Lungeanu (lungeanu@yahoo.com, Bucureşti);  Redactori: Victoria Milescu (victoriamilescu@yahoo.com); Lucian Gruia (luciangruia1950@yahoo.com); Eugen Evu(evueugen@yahoo.com ); Camelia Pantazi Tudor (camipantazi2010@yahoo.com, Bucureşti); Florin Grigoriu (grigoriu.florin@gmail.com, Bucureşti); Boris Marian (boris.mehr@gmail.com, Bucureşti);Patricia Lidia (patricia_lidya@yahoo.com, Timişoara); Liliana Terziu (gliliana920@gmail.com)  Redactor extern: Alex Cetateanu (Canada)romwriters@gmail.com  Redactor corector: Daniel Munteanu  Tehnoredactare: Natalia-Carmen Sfâra, (firmapromovare@gmail.com)