Colindă Cititor de Proză, dec.2014

Colindă Cititor de Proză!

Dec. 2014 Sărbătorim în casa sufletului nostru: Republica Artelor!

iubire ninsă •

Publicat de Pop Stelu în Decembrie 5, 2014 la 3:37pm în Colindă Cititor de Proză!

•

Înapoi la Colindă Cititor de Proză! Discuţii

e iarnă și ninge’a iubire a norilor tăcută privire pe sufletul tău se lasă când Luna își reclădește casă noaptea își cerne mătasea de aur și lumină totul lucește în alb - sfântă mirifică grădină e ger e frig cu flori de iubire ninge stele de nea se preling rând pe rând… iarna lin plânge.

Din partea domnului Ion Stelian •

Publicat de Emanuel Pope în Decembrie 6, 2014 la 11:30am în Colindă Cititor de

Proză!

Comentariu publicat de ion stelian

O SAMBATA DE VIS ... Sarbatori binecuvantate cu mut bine si sanatate ca-i mai buna decat toate si SA FITI IUBITI ! http://www.mixcloud.com/xfy1055/sarbatori-cu-mult-bine/

Sărbători fericite, cititori de proză!

•

Publicat de Emanuel Pope în Decembrie 5, 2014 la 2:30pm în Colindă Cititor de Proză!

•

Înapoi la Colindă Cititor de Proză! Discuţii

Dragi cititori de proză, să fiți iubiți ca păsările cerului de hrana cărora se îngrijește bunul Dumnezeu și cărora tot El le dăruie întâia sa rază de LUMINĂ!

Sărbători fericite cu iubire, speranță și pace!

Fotografie Mădălina Grama Toma

Colind târziu postat Constanta Abalasei-Donosa •

Publicat de CONSTANŢA ABĂLAŞEI- DONOSĂ în Decembrie 6, 2014 la 10:35pm în Colindă Cititor de Proză!

Se prinde carnea pe cuvinte ca pe oasele tale subțiri, dac-aș fi eu un cuvânt, prin carnea mea ai putea să respiri.

Dac-aș fi măcar o vocală ecoul ei, niciodată pierdut, ar rămâne cuvântul o yală, silabă fără-nceput.

Dac-aș fi măcar o consoană, poate c-ai fi tu un zid, poate că-ai fi tu o Ană în care aș vrea să mă-nchid.

Dar dacă voi fi doar aer fierbinte pe buzele tale-aburind, rostește-mă fără cuvinte, să-i fiu iernii tale colind.

Autor; Nicolae Băciuț Poemul Phoenix, Ed. Dacia, 2013, grafica Constanta Abalase-Donosa

Colindă •

Publicat de valeria tamas în Decembrie 6, 2014 la 11:48am în Colindă Cititor de Proză!

Colinda Leru-i doamne, leru-i ler ger e-ntre pământ şi cer iarna-i rea şi viscoleşte dar pasul nu ne-oboseşte.

C-am pornit a colinda, colindă, colindă, veste bună vă vom da colindă , colindă.

Leru-i ler şi leru-i doamne satu-i trez, nimeni nu doarme toți aşteaptă ca să vină vestea, plină de lumină.

Steaua prinse să vestească Că e clipa să se nască a nostru mântuitor de suflete iubitor.

Când steaua sus s-o oprit în staul au şi sosit Maica Sfântă cu-al ei prunc eu doar vestea v-o aduc, Pe paie de grâu curate Domnul Isus se va naşte Boii suflă aer cald peste trupul său cel alb.

Maica-l strânge-n scutecele ce-s poleite cu stele şi în brate ea îl strânge când, pruncuţu-ncepe-a plânge.

La măicuţa lui în braţă ea cu vorbe il răsfață pe micutul ei odor ce ne-o fi mântuitor.

Leru-i ler și leru-i doamne nime-n sat nu mai adoarme lumini la icoane-aprind ascultând al meu colind.

Neauă binecuvântată cerne din cer preacurată, găzdărițele sar toate cu colaci și mere coapte.

Leru-i ler și iară ler cântu-ajuse sus la cer, pentru vestea ce v-am dat fost-am binecuvântat.

COLIND II •

Publicat de Maria Niculescu în Decembrie 7, 2014 la 5:53pm în Colindă Cititor de Proză!

Într-o zi de sărbătoare S-a născut, cu chip de zeu, Fiu de om şi Dumnezeu Şi nu unul oarecare.

Colindaţi, copil şi mamă, Voi, în inimi nepătaţi, Imn spre Slavă înălţaţi Spre fiinţa făr’de seamă.

Din Fecioara cea mai pură Şi din Duhul cel mai sfânt A venit pe-acest pământ Cea mai falnică făptură.

Colindaţi frate şi soră Înspre cel predestinat Să-ncreştine-ntregul nat, Înspre Cel ce ne adoră.

Fiu cu-aleasă-nsemnătate UNU-n lume ce-i născut, Inimilor ţel şi scut Ce ne pierde de păcate.

Colindaţi a-mbucurare De la mici la cei mai mari, Fiţi Iubirii făurari Pentru-Acel ce, vieţi, înfloare.

COLIND I •

Publicat de Maria Niculescu în Decembrie 7, 2014 la 5:46pm în Colindă Cititor de Proză!

Azi, în Betleem răsună Cel mai sfânt şi blând colind, Toţi copiii mâna-şi prind, Glasul lor e dulce strună Azi, la ora nerostită De steluţa din Înalt Se născut-a un „NEALT’, Cea fiinţă preaiubită Din Maria, albă Floare, Pură cum nu s-a aflat, Nu-n bordei, nu în palat, Ci în ieslea primitoare La căldura din suflarea Unui mândru bourean, El, Iisus, El, mirean Ieslei dând înluminarea.

Cu a Sa lumină sfântă Toţi vor fi înveşmântaţi, Mame, taţi, surori sau fraţi, Plâng de fericire, cântă.

Începutul iernii de Dorina Pop •

Publicat de Pop Dorina în Decembrie 5, 2014 la 3:20pm în Colindă Cititor de Proză!

Începutul iernii Brr! Frigul ne plesneşte faţa Şi iarna ne inundă viaţa.

Nu ninge, dar privind spre cer Zăresc steluţe. Ce mister!

Verdeaţa s-a ascuns de frică.

Păsările-au fugit din luncă.

Pe munte sufletu-ţi îngheaţă, Iar ziua vezi ceva? E ceaţă.

Câteva zile repede-au trecut Pe nevăzute o pătură s-a aşternut Pe dealuri, case, străzi şi-n câmpie.

E alb în jur şi ninge iar. Ce feerie!

Un sincer şi călduros La Mulţi şi Fericiţi Ani!, din partea domnului Stelian Gomboş •

Publicat de Emanuel Pope în Decembrie 8, 2014 la 7:34pm în Colindă Cititor de Proză!

Şi Maria a născut pe Fiul său, Cel Unul – Născut

Şi l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, căci nu mai era Loc de găzduire pentru ei. Şi în ţinutul acela erau Păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea Împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare.

Dar îngerul le-a zis: - nu vă temeţi. Căci, iată, vă Bine vestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru Tot poporul. Că vi s-a născut astăzi Mântuitor, Care este Iisus Hristos Domnul...

Evanghelia după Luca: 2, 7 – 11.

Praznicul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos să vă aducă în inimă pacea şi bucuria îngerilor, „lumina cunoştinţei” dăruită astăzi oamenilor şi puterea de a vedea în cei de lângă noi icoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi chipul lui Dumnezeu.

Sărbătorile Anului Nou să vă aducă multă sănătate, mult succes, mult spor şi multe împliniri duhovniceşti!

Un sincer şi călduros La Mulţi şi Fericiţi Ani!

Bucureşti – Sfintele

Cu aleasă preţuire,

Sărbători de Iarnă 2014 - 2015

Oana şi Stelian Gomboş

Am să trimit...

•

Publicat de vanghele ion în Decembrie 8, 2014 la 10:52pm în Colindă Cititor de Proză!

Am să trimit...

Am să trimit fiinţele de apă La poarta visului să bată-n stem Când dorurile lunii, se adapă Şi eu în ceata zânelor te chem O, răpitoare harpie, tu zboară Cu aripe de frate Ventolin Când amiaza e crepusculară Cu nornele-nsoţite de Goblin Să îţi aducă doar urări de bine Căci spirit sunt faun pierdut în neant Şi te-mpresor în cântecele line Din trandafirii locului vacant Un la mulţi ani cuprins de promoroacă Voi scutura din translucizii elfi Când spiritele aerului joacă În depărtare transformate-n şerpi Las salamandrele să te-ncălzească În palmă ta alunecând şiret Şi versul meu în suflet o să crească În fiecare iarnă un poet Duhuri veniţi... de dor se-ncinge cina Oameni cenuşă stau la parastas Cu timpul tău pierdut se-mparte vina La fel tăcerile care-au rămas Noi doi în ţara legănată-n umbre Vom alerga pe pajiştile mici Când sub ciuperci prind bărbile să-şi umble Ploile toamnei strânse de pitici Te voi iubi ca o promisiune Foleţii cântă pe-adieri de vânt

Şi noi cu timpul osândiţi în urne Vom adormi cu vise de pământ.

Daruri de Dorina Pop •

Publicat de Pop Dorina în Decembrie 9, 2014 la 6:56pm în Colindă Cititor de Proză!

Daruri M-așez în poala celui care n-are.

Tu faci la fel.

Credința lor de a schimba ceva coagulează lacrima în reculegere.

Feerie de Crăciun •

Publicat de Macovei Lilioara în Decembrie 8, 2014 la 2:12pm în Colindă Cititor de Proză!

Sanie de-argint, Cui de mărgărit, Funii împletite, Şi veşnic strunite, Duceţi-mă, iară, La bunica-n seară, Să cutreier văi, Pline de flăcăi, S-alungăm lupii, Şi mama vulpii, Să tăiem troiene, În seară devreme, Când lumini s-aprind, Zăpadă sclipind, Noi să fim la poartă, Bunica să vadă, Bujorii să cadă Ca şi altădată, De pe feţişoare, Ca seara-n răcoare,

Să ne bucurăm, Şi să înoptăm, Cuminţi şi bogaţi Şi tare fermecaţi.

(Locul III la concursul international al românilor de pretutindeni ,,Magia Sărbătorilor de iarnă", 2013, apărută în Antologia cu acelaşi nume)

Iubirile îmi lasă...

•

Publicat de vanghele ion în Decembrie 9, 2014 la 10:52am în Colindă Cititor de Proză!

Iubirile îmi lasă...

Iubirile îmi lasă semn Mănunchi de floare parfumată Fiinţa mea este-o erată Pierdută-n visele de lemn Se-ntinde-n noi o promoroacă De doruri fluturând cu rost Va ninge peste cei ce-am fost Miraj de fulgi ca într-o joacă Când ne-ntâlnim vom sta la colţ Fluturi zburând pe-un ochi de apă În inima clipind din pleoapă De tine mor, lovit de glonţ Prin ploile zăcând bolnave Pe-un fond de frunze ruginii Mă iartă dacă întârzii Cu-aceleaşi primăveri firave Cât vreau eu gura să ţi-o sorb Cu buze calde să mă-nfrupt Prezentul e un vis corupt Prin care rătăceşte-un orb Ne-mbrăţişăm ca doi străini De viaţă iarăşi cenzuraţi Vom tremura însinguraţi Ca două umbre din vecini

Vor curge frunzele pe rând Cu drama lor închisă-n foi Aceeaşi dramă e în noi Crescându-şi mugurul plăpând... Şi poate ne-om iubi cândva Sub cerul care plouă des Când am să mint c-am înţeles Cum creşte-n mine umbra ta.

Vom rătăci acelaşi vid Surpat de doruri ce se frâng Eu vreau în tine să mă strâng Dar mă lovesc de-al vremii zid

Fiinţele de apă...

•

Publicat de vanghele ion în Decembrie 11, 2014 la 11:07am în Colindă Cititor de Proză!

Fiinţele de apă...

Fiinţele de apă ne-nconjoară Umbre căzând tăcut peste nisip Prin noi iubirea către-amurguri zboară Prin vaste universuri fără chip Degeaba spui căci oare cui îi pasă Totul se sparge-n cioburi de argint Parfumul nu mai are gust de casă Atâtea lucruri cu uitări ne mint Nu-ţi mai vorbesc prefer singurătatea Să muşte din absenţe ascuţit Abandonăm în fluturi libertatea Dorinţelor ce n-au mai pâlpâit Alunecăm prin dramele ascunse De vorbe irosite fără rost Şi veacurile noastre azi sunt plânse Când drumurile se termină prost Poate va ninge dintr-o violină Crăiţele care-au rămas în stoc Şi-n întuneric umbre şi lumină Vor mirosi tăcut a busuioc.

Colind •

Publicat de valeria tamas în Decembrie 6, 2014 la 1:15pm în Colindă Cititor de Proză!

Colind Asta-i noapte de argint, Ies copii la colind Cerule tu prinzi să-ţi scuturi De pe aripi nor de fluturi. Şi-ţi aprinzi ca şi candele Roiuri mari de mândre stele Drumul să li-l luminezi În inimi să le dai crez.

C-au pornit în cinstea ta Doamne pruncii colinda Să vestească pe pământ Naşterea Pruncului Sfânt.

La cingători clopoţei, În priviri numai scântei, Şi în glasuri şi-n privire Simţi curata lor iubire.

Steaua magilor a dat Semn că lucrul s-a-ntâmplat Pruncul Domnului le-arată Într-o iesle precurată.

Aur, smirnă şi tămâie Aduc magi cu bucurie, Ca să dea cu drag în dar Pruncului cel plin de har. Înfăşat în scutecel Cu Măicuţa lângă El Ocrotit de Cel De Sus. Fiul Domnului, Isus.

Gospodari nu vă sfiiţi Vestea bună s-o primiţi Cu mere cu colăcei Răsplatiţi pe voinicei.

Care prin ger şi nămeţi Au venit precum vedeţi, Să vestească-n casa voastră, Minunea dumnezeiască.

La aşa semn de iubire Cerul porţile-şi deschide Şi trimite spre pământ Lumina duhului sfânt

COLIND •

Publicat de Gheorghe Suchoverschi în Decembrie 12, 2014 la 1:02pm în Colindă Cititor de Proză!

Se cobor din culmi de cer, Peste noi, punți spre mister, Nostalgii pe drum de ger...

Flori de măr și Leru-i Ler! Peste vremuri ning povești, Reni ce trag la jug calești, Rai de-argint... să tot privești!

Dar, n-ai cum să le oprești! Şi revin copilării Peste dalbele câmpii.

Fulgi de vis cad, simfonii, Peste-o lume de copii.

Peste tot, doar gânduri albe, Poleind scântei în salbe.

Brâu-i plin cu flori de nalbe...

Moș Crăciun cu plete dalbe!

Gheorghe Suchoverschi

Tablou de iarnă •

Publicat de dobrica mariana în Decembrie 14, 2014 la 8:45am în Colindă Cititor de Proză!

Tablou de iarnă Motto: "Mais où sont les neiges d'antan?"

François Villon

Pentru a realiza un tablou de iarnă îmi trebuie nişte fulgi de zăpadă.... De fapt, o mulţime de fulgi care să încropească troiene şi să înzăpezească drumuri, să acopere satul care, privit de pe măgura cu derdeluşul care se opreşte aproape de baltă (nici măcar nu e o baltă, ci un pârău, dar oamenii obişnuiesc să îl numească aşa), pare o ilustrată. Şi îmi mai trebuie, de asemenea, nişte amintiri ale copilăriei, care, camuflate în noianul de zăpadă, să recreeze atmosfera micului univers rural, pierdut în marea câmpie, în maniera aceea inconfundabilă a lui Pieter Bruegel cel Bătrân.

Era seara de Ajun, iar satul era al nostru, al copiilor, mai mult ca niciodată. În cete pestriţe şi vesele, stârnind câinii de prin curţi, împânzeam până şi cele mai îndepărtate uliţe cu colindele noastre, pentru a căpăta bolindeţi. Moş Crăciun nu va veni în noaptea următoare, aproape toţi îl uitaseră, îl aşteptam pe Moş Gerilă, abia de Revelion, sărac şi el în vremurile acelea sărace.

Ne mulţumeam deci şi noi, copiii, cu nuci şi cu gutui, cu covrigii, cu biscuiţii şi cu napolitanele cumpărate la kilogram de la magazinul din sat, cu merele mocanilor veniţi din zona de deal în căruţele lor cu coviltir şi date sătenilor, la schimb, pe porumb şi grâu, cu rarele bomboane în staniol cumpărate de cei care lucrau la oraş.

Dar pentru că, atunci, mai credeam în poveşti şi seara aceea era una a minunilor, o întâlneam chiar şi pe Sfânta Vineri - o bătrână care locuia în casa cu duzi de vizavi de primărie. Sprijinită într-un baston,

cu şorţ înflorat şi cu broboadă pe cap, aceasta ne împărţea bolindeţi, adevăraţii bolindeţi, nişte colaci mici, împletiţi, abia scoşi din ţest şi unşi cu miere. Şi tot dintr-o lume magică părea că vine şi bătrânul preot, a cărui figură luminoasă, cu barbă albă şi ochi blajini, semăna cu cea a sfinţilor pictaţi pe vechii pereţi ai bisericuţei sale. Se simţea împovărat de ani şi inutil, ţinea o slujbă pentru câteva bătrâne care, presimţind apropierea morţii, voiau să se împace cu Dumnezeu, un Dumnezeu pe care preotul îl întreba, din ce în ce mai des, unde plecase din inimile oamenilor.

Iar cea mai puternică amintire, cea mai caldă poate, e aceea a bunicii făcând cozonaci. Deşi nu ştia să scrie, punea totdeauna degetul în locul semnăturii atunci când poştaşul îi aducea pensia, aceasta ( hotărâserăm eu şi sora mea, după îndelungi comparaţii şi degustări) făcea cei mai buni cozonaci din sat.

Frământatul aluatului într-o copaie nu prea mare, cumpărată anume din bâlciul care se organiza toamna, de Sfântul Dumitru, avea ceva de ceremonial. În bucătărie nu se auzea decât trosnetul lemnelor în soba cu plită, iar noi stăteam smerite pe nişte scaune scunde de lemn, cu trei picioare (promiseserăm că vom fi cuminţi şi nu ne vom vântura pe uşi) şi asistam la ritual.

Urmăream fermecate amestecarea făinii cernute de trei ori, a ouălor, drojdiei, zahărului, laptelui, cojii rase de lămâie, a esenţelor puternice de rom sau de vanilie, cu mare grijă şi într-o ordine anume.

Mâinile aspre, noduroase, bătătorite de muncă ale bunicii păreau că frământă nu doar coca, ci şi gândurile sale. Strânse în pumn, loveau aluatul cu o oarecare forţă şi efortul se oglindea în expresia concentrată a feţei sale ridate, iar gândurile îi rătăceau, poate, la viaţa aspră pe care o dusese, cu războiul din care bărbatul i se întorsese rănit, cu pierderea pamântului, nu foarte mult, pe care îl avuseseră, odată cu colectivizarea, cu munca ei la CAP, cu ridicarea unei case trainice, din cărămidă, mai târziu, cu greutăţile zilnice, o viaţă ca o luptă, fără încetare, fără odihnă... La un moment dat degetele prindeau cu gingăşie marginile aluatului şi le împingeau spre mijloc, parcă îl împătureau, ca o mamă care îşi înfaşă copilul în scutec. Observam pe faţa bunicii un zâmbet discret şi ghiceam vorbe de alint, poate se gândea la copiii ei, o fată şi un băiat, care făcuseră şcoli înalte, îşi întemeiaseră familii, deveniseră oameni respectaţi, cu care se mândrea.

Când aluatul se desprindea de pe mâini însemna că este gata, iar bunica şoptea câteva cuvinte dintr-o rugăciune şi făcea semnul crucii, acoperea copaia cu un ştergar alb, de in, şi o aşeza sus, pe sobă, la căldură. Din când în când verifica dacă s-a dospit, iar noi nu aveam voie să ne minunăm, să comentăm ceva, ca să nu aruncăm asupra lui deochiul şi să nu mai crească.

Drept răsplată pentru că fuseserăm cuminţi, căpătam, atunci când bunica aşeza în tăvile tapetate cu făină coca parfumată şi umplutura de stafide, nuci sau cacao, câte o porţie din acestea, pentru a ne face propriii noştri cozonaci. *** În fiecare an mă întorc acasă de Crăciun. Acoperit de zăpadă, privit de pe măgura cu derdeluş, satul pare acelaşi. E o iluzie... Alte cete de copii cântă colinde, stârnind câinii de prin curţi, Moş Crăciun va veni sigur cu o mulţime de cadouri, copiii chiar îi trimiseseră scrisori (Moş Gerilă parcă nu existase niciodată); în biserica renovată o mulţime de oameni ascultă slujba rostită de un preot tânar care, în câţiva ani, îşi ridicase o vilă şi îşi înşela nevasta cu câte o văduvioară din sat, la magazinul universal devenit cârciumă se ascultă manele. Sfânta Vineri a murit de mult, au rămas doar duzii să vegheze casa pustie de vizavi de primărie, a murit şi bunica, iar bunicile de acum cumpără cozonaci.

Text repostat.

Text premiat la Fstivalul Naţional de Literatură "Marin Preda", 2014

La ceasul colindelor...

•

Publicat de Anisoara Iordache în Decembrie 14, 2014 la 3:24pm în Colindă Cititor de Proză!

bucăţi de tul au rămas agăţate de balustrada falezei... în palatul de corali, fata cu plete albastre strânge-n inele izvoarele; pare mirată cum lumina se-ncheagă: clopot de ametist este, anunţând vecerniile. norii o salută, clătinând uşor pălăriile cu panglici şi clopoţei, apoi asemeni cetelor de căluşari se-nvârtesc pe călcâie de trei ori, lovesc cu toiagul poarta cerului şi binecuvântează pământul. la ceasul colindelor, îngerii aruncă flori de măr din Cetatea Sfântă, ghirlande pătrund prin ferestre în casă. facă-se voia Domnului: să rodească!

Colind a/z •

Publicat de Costel Zăgan în Decembrie 15, 2014 la 3:27pm în Colindă Cititor de Proză!

Sărbătoarea e o carte hai s-o scriem împreună de la viață mai departe lerui-ler și flori de lună Hai să scriem împreună bucuria și necazul dacă totul merge strună lerui-ler arde obrazul Bucuria sau necazul de la viață mai departe colindăm dacă e cazul sărbătoarea e o carte Hai s-o scriem împreună lerui-ler ce vreme bună Costel Zăgan, CEZEISME II

Colind pentru bunica •

Publicat de valeria tamas în Decembrie 11, 2014 la 9:14pm în Colindă Cititor de Proză!

•

Înapoi la Colindă Cititor de Proză! Discuţii

Rﾄピpuns la poezia lui Serghei Esenin

•

Publicat de vanghele ion în Decembrie 16, 2014 la 10:12pm în Colindă Cititor de Proză!

Răspuns la poezia lui Serghei Esenin Şi eu pot spune am acelaşi drept Poezia mea este universală Mă iau cu alţii dacă vreau în piept Şi pot să dau la rându-mi socoteală Mi-e glasul plin de-al coastelor frunziş De satul lăbărţat peste coline De vorbele ce le-am schimbat furiş În serile ce le-am simţit cu tine Nechezul clipelor îmi este semn Într-o clepsidră plină de paragini Când scriu absent cu tocul meu de lemn Gonind mereu pe câmpii reci de pagini Sunt un poet târziu, vorba-mi e ceară Iar pana mea cu vârful ei de fier O-nfig mereu- în fiecare seară Într-un albastru-mbătrânit de cer Vom rătăci prin vise amândoi Trecând absenţi prin crângul plin de plopi Şi ne-om iubi prin iarba din zăvoi Într-un prezent în care mă îngropi...

Licărică licărea •

Publicat de vanghele ion în Decembrie 17, 2014 la 6:36pm în Colindă Cititor de Proză!

Licărică licărea Licărică licărea M-am aprins în ceruri stea Nopţile să luminez Pe tine să te veghez Din oglindă te-aş vedea Dulce că te-aş săruta Pe pleoape şi pe guriţă Că eşti ca o garofiţă Şi-ţi dai genele pe spate Că de dor nu se mai poate De dor şi de trandafiri Şi de-atâtea amintiri...

Plopii tremură •

Publicat de vanghele ion în Decembrie 17, 2014 la 9:20pm în Colindă Cititor de Proză!

Plopii tremură Plopii tremură de toamnă Scuturând frunzişul lin Peste nopţile ce vin Cerul ploaia o răstoarnă Plou-acum cu mărunţiş Peste ramurile grele Numai sunt ceruri cu stele Numai nori zburând desiş Peste casă curg toţi stropii Bocănind din tropăcei Şi în noaptea cu cercei Cântă grav pe nasuri popii În biserica bătrână Umbre bat acum mătănii Neştiutele vedenii Stau la geamuri într-o rână...

În noaptea de Crăciun (colindă), autor Maria Calinescu

În noaptea de Crăciun (colindă) 

Postat de Maria Calinescu în Decembrie 17, 2014 la 9:05am

Cerul parcă s-a aprins…În noaptea de Crăciun Peste tot cu alb a nins… În noaptea de Crăciun Straie noi am îmbrăcat… În noaptea de Crăciun Masă mare am gătat… În noaptea de Crăciun Am pus bucate pe masă, Ș-am ornat un brad în casă, Cetina miroase-a mir Din divinul coviltir, Lumânările-s aprinse, Ne duc în lumea de vise, Ne cresc aripi îngerești, Atmosfera-i din povești.

Am pus cetină pe masă… În noaptea de Crăciun Ea ne-strânge toți acasă… În noaptea de Crăciun Să-l slăvim cum se cuvine… În noaptea de Crăciun Pe Mesia-n zori când vine… În noaptea de Ajun Ciocnim câte un pahar, Vinul are acum har, De îl bei pe săturate Cu parinti, prieteni, frate.

El aduce bucurie, Dragoste multă, se știe.

Stinge dorul cel aprins, De cei dragi care s-au stins

Colindăm cu gânduri bune….În noaptea de Crăciun Cele bune să s-adune….În noaptea de Crăciun Cele rele să dispară…În noaptea de Crăciun Ascultând colinzi de-afară…În noaptea de Crăciun În ușa casei larg deschisă Cu lumină alb-aprinsă, Ne cinstim colindătorii Până se destramă zorii, Cu colaci, vin și plăcinte Pe gazda s-o țină minte, S-o ureze și la anul Să-i crească sporul și banul.

Noaptea sfântă ne unește…În noaptea de Crăciun Bunătatea-n suflet crește…În noaptea de Crăciun Uităm toți de supărare…În noaptea de Crăciun ‘năltăm Domnului urare…În noaptea de Crăciun Și celor care-i iubim….În noaptea de Crăciun La mulți ani, la toți dorim…În noaptea de Crăciun

Globuri de gând •

Publicat de Tudor Alexandru Costin în Decembrie 13, 2014 la 11:21am în Colindă Cititor de Proză!

Î

Ar trebui să scriu ceva vesel, optimist – despre alb şi zapadă, despre oameni şi zâmbet de copii, despre lemne care ard cu miros de cetină şi caldura de intimitate...

Ar trebui să scriu despre toate astea şi multe altele, să le agăt – globuri, într-un brad imaginar, de Crăciun si de noi.

Ar trebui să scriu... dar, nu pot scrie decât aceste rânduri ca un gând rămas agăţat pe o ramură rebelă – de EU, într-un timp de acum, într-un brad imaginar, de Crăciun şi de noi.

10.12.2014/Malul Dunării, Brăila

Arde leneş felinarul...

•

Publicat de vanghele ion în Decembrie 19, 2014 la 2:57pm în Colindă Cititor de Proză!

Arde leneş felinarul...

Arde leneş felinarul Mândro nu veni cu parul De par te-i împiedica În braţe îmi vei cădea Şi te-oi strânge până-n zori Tot în ţipat de cocori Şi te-oi strânge printre flori Cu plâns de privighetori Chiar de bruma va cădea N-o să ne pese de ea Dragostea ne arde-n seară Cu fiori de primăvară Felinarul c-o plesni Noi în beznă ne-om iubi...

Ne-om iubi cu drag pe paie Plini de dorul din odaie...

E-o linişte...

•

Publicat de vanghele ion în Decembrie 20, 2014 la 12:05am în Colindă Cititor de Proză!

E-o linişte...

E-o linişte patriarhală Clipe de întuneric cad Cu foamea lor cea hibernală Cu stele care noaptea ard Tu dormi cu pleoapele lăsate Ca un continuu vechi amurg Şi-aud cum vorbe-nmiresmate Năvalnic prin artere curg Te-aş săruta de te-nvoieşti Dar eu din fire sunt timid Chiar dacă bântui prin ploieşti O umbră lunecând pe-un zid Aş vrea măcar să te zăresc Printre iluzii răsfirate Cu boiul tău împărătesc Şi pletele curgând pe spate Dar somnul ne-mbrânceşte crud Şi tu te duci uşor în Rai Pe câmpul de miresme ud În lipsă cred că te strigai O lacrimă se sparge-ncet O floare ce a dispărut Prin visul ăsta de poet Ca un luceafăr ai trecut Şi am rămas în vreme eu Să-mi ţip nevroza la pereţi Umbră de înger şi de Zeu Pierdut de soare-n dimineţi...

Şi ninge atât de absent •

Publicat de vanghele ion în Decembrie 20, 2014 la 5:20pm în Colindă Cititor de Proză!

Şi ninge atât de absent Şi ninge atât de absent Văioaga de fulgi este plină Prin pomi parcă bate-un curent Cu fluturi pierduţi de lumină Sunt paşii de dor îngropaţi Plâng stele strivite sub talpă Tăcerile celor uitaţi Ne bântuie seara în harpă La poarta pierdută-n troiene Mai vin uneori c-un colind Tăcerea cu noaptea se cerne Doar vântul se plimbă vuind Draperia la geam cade groasă Lumina din veacuri s-a stins Aceeaşi bătrână angoasă Cu braţele reci m-a cuprins Doar vorbe plutesc îngheţate Vocale, consoane şi fulgi Cu pletele date pe spate Prin nopţile iernilor fugi Doar paşii regretele poartă Ne fulguie-o dramă încet Ne plângem de viaţă de soartă Şi fulgii ne-ngroapă perfect.

Globuri de gând II •

Publicat de Tudor Alexandru Costin în Decembrie 20, 2014 la 7:32pm în Colindă Cititor de Proză!

Dedicată surorilor și fratelui meu - Nicoleta, Marilena și Florian Nu am motive să fiu trist, Cu toate astea sunt...

Ca o scânteie de jar Care arde ca mine.

E frumos sub bradul de Crăciun!

Mereu, în colțul camerei și centrul universului vor fi patru locuri.

Acolo, Stanică și Fănică își vor parca mașinile în parfum de lumină și bomboane.

Acolo, Stanică și Fănică – ca două nașteri în alt timp, vor purta războaie în cetăți de hârtie, peste o armată de soldați din plastic.

Acolo, se vor duce cele mai albe bătălii cu fulgi de zăpadă sau perne... și, mereu – ca un ecou al jocului Monopoly, se va auzi glasul unei prințese: Costine! Vorbeşte-ţi vorba ta!

20.12.2014/Malul Dunării, Brăila

CÂND ANIMALELE VORBESC •

Publicat de Dumitru Ichim în Decembrie 21, 2014 la 3:58am în Colindă Cititor de Proză!

In noaptea de Crăciun nimeni n-asculte ce animalele vorbesc!

Lăsați să se audă doar corul îngeresc, fluierul de păstori, mai ales, dar totul asurzitor de tare!

Aduceți pe prispă colindători din vremea vremii ce-o rechem, când drumu-i tot mai lung spre Betleem.

In noaptea de Crăciun nimeni n-asculte ce animalele vorbesc.

Aceeași iesle.

Pruncul, Maria și Iosif cel Bătrân.

Miroase-a aleluie și a fân, iar boul suflă căldura din poieni și toată floarea runcului deasupra Pruncului.

O, ce veste minunată! - interpretează Andra •

Publicat de Pop Dorina în Decembrie 21, 2014 la 7:40am în Colindă Cititor de Proză!

O, ce veste minunată!

O, ce veste minunată, Lângă Viflaim se-arată, Cerul strălucea, Îngerii veneau, Pe-o rază curată.

Păstorilor din câmpie Le vestește-o bucurie: Că-ntr-un mic lăcaș Lângă acel oraș S-a născut Mesia. În coliba păstorească, Vrut-a Domnul să se nască Să se nască Și să crească Să ne mântuiască.

Chiar dacă această colindă „numără greu” anii, vestindu-le și părinților (bunicilor) noștri despre Nașterea Mântuitorului, vocea Andrei îi aduce un plus de culoare: https://www.youtube.com/watch?v=AMeGVJ1L2ks

În nebunia...

•

Publicat de vanghele ion în Decembrie 21, 2014 la 10:32am în Colindă Cititor de Proză!

În nebunia... În nebunia fulgilor de nea Eu te-am pierdut apoi te-am regăsit Şi Dumnezeu din ceruri ne-a privit Pe când zăpada ne învăluia În ochi alunecau ultramarin Cu ţipete zburânzii pescăruşi Fulgii aveau atingere de pluş Iar gura ta dulceaţa unui vin Cât te-aş mai bea în nebunie cronic Gustând din clipa ta incendiară Te-mbrăţişez cu dorul meu de seară Şi versul care plânge melancolic.

Frunzişul cerului s-a scuturat Din dor n-a mai rămas decât poezie Pierdută pe un raft o frenezie O amintire care ne-a uitat Şi continuăm să alergăm năuci Loviţi de fulgii cei întunecaţi Atât de reci atât de disperaţi Iar vântul poartă-n aripe năluci

Cerbul runcului •

Publicat de ION NĂLBITORU în Decembrie 21, 2014 la 6:02pm în Colindă Cititor de Proză!

Cerbul runcului, fala câmpului,

Lereru leru!

El pe unde-şi paşte, iarba se cunoaşte.

Lereru leru!

Cine se aflară vânător vestit,

Lereru leru!

Cerbul să-l săgete, cerbul să-l săgete.

Lereru leru!

(Nume vânător) se aflară vânător vestit Cerbul să-l săgete, cerbul să-l săgete. Şi se mânecară, joi de dimineaţă,

Lereru leru!

Lereru leru!

Lereru leru!

Joi de dimineaţă, pe rouă, pe ceaţă,

Lereru leru!

Pe rouă, pe ceaţă, tot pe negureaţă,

Lereru leru!

Cu crăcani în mâini, cu copoi de câini,

Lereru leru!

Mai dinspre cu seară, pe câmp cu secară.

Lereru leru!

Mai dinspre cu noapte prin grâne coapte,

Lereru leru!

Mai dinspre ziori, prin grădini cu flori.

Lereru leru!

Şi când ei sosiră dalba-i curmătură,

Lereru leru!

Crăcani aşezară, copoi urma-i luară

Lereru leru!

Cerbul că ieşiră dalba-i curmătură,

Lereru leru!

(Nume vânător)-l săgetară, (Nume)-l săgetară.

Lereru leru!

Cerbul că grăiară, cerbul că grăiară:

Lereru leru!

- Săgeată mugeată, fire-ai blestemată!

Lereru leru!

Tu de-ai fi pocnit, eu te-aş fi auzit

Lereru leru!

Şi aş fi făcut două, trei sărite,

Lereru leru!

Peste vârf de munte, peste vârf de plai

Lereru leru!

Tot la deal, la deal, tot către Ardeal,

Lereru leru!

Tot mai sus, mai sus, tot către apus,

Lereru leru!

(Nume) cel frumos, fie sănătos!

Această colindă se cântă pe Valea Lotrului (Ţara Loviştei) în oraşul Brezoi dar şi în localităţile Mălaia şi Voineasa după miezul nopţii de Crăciun acolo unde familia colindată are un vânător (tată, fiu, ginere sau nepot).

Revoluţie •

Publicat de vanghele ion în Decembrie 22, 2014 la 7:26pm în Colindă Cititor de Proză!

Revoluţie Trec morţii pe străzi în coloană Copilul în genunchi încă plânge -Se trage în suflete mamă Şi zidul se scaldă în sânge Din cer Dumnezeu iar se duce Rămân doar morminte deschise Zac umbre tăcute pe cruce Fiinţe ce încă-s ucise Nu pot să vă-ngrop în uitare Pământul , Decembrie strigă Eroii se mistuie-n floare Şi nu sunt acei ce instigă Mai ninge acum pe durere Cu umbre căzând peste gloanţe Acela ce -n clipe azi piere Ne dă tuturora speranţe Tristeţile vin şi ne-ngroapă Prin steag răsucit trece pumnul Groparii pământul îl sapă Din morţi a rămas numai unul E noapte acum în cetate Un dor umblă paşnic prin ceaţă Cu toţii dorim libertate Şi dreptul la propria viaţă...

Revista Itaca ureaza Cititorului de Proză Republica Artelor •

Publicat de Doria Șișu Ploeșteanu în Decembrie 22, 2014 la 5:50pm în Colindă Cititor de Proză!

•

Înapoi la Colindă Cititor de Proză! Discuţii

Felicitări de Crăciun, Adăugat de Anca Florentina Popescu •

Publicat de maria sava în Decembrie 22, 2014 la 11:53pm în Colindă Cititor de Proză!

Suntem vinovaţi...

•

Publicat de vanghele ion în Decembrie 23, 2014 la 12:06pm în Colindă Cititor de Proză!

Suntem vinovaţi...

Suntem vinovaţi de iubire Crescând prea sălbatici de mici Dar Raiul nu are de ştire Ne zvârle afară de-aici Trag umbrele în contra noastră Trec lupii pe sensul de mers Deschide-mă ca o fereastră De fugă... spre univers Suntem vinovaţi de speranţe Spre iad porţile s-au deschis Trec doruri atât de albastre Prin visele celui ucis Vom fi azi doi morţi împreună Zăcând peste perini de maci Şi tu mă vei ţine de mână Chiar dacă amiezele taci Trec corbii - un zvon de divorţ Iubirea-i legată la poartă Şi vremea se mistuie moartă Lovită de-al anilor glonţ...

SĂRBĂTORI FERICITE! 

Postat de Pop Stelu în Decembrie 23, 2014 la 8:53am

Bucură-te de zilele luminoase a SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ, fii bun, fii vesel, trăiește fiecare clipă magică cu deschidere și maximă intensitate, dăruiește o părticică din bogăția sufletului tău celor dragi, ascultă Colindul și înnobilează trăirea cu gânduri și fapte curate...

SĂRBĂTORI FRUMOASE! SĂRBĂTORI FERICITE! 23 12 2014 P.S. https://www.youtube.com/watch?v=4Q0Bne6zimA

Revoluţie 2 •

Publicat de vanghele ion în Decembrie 24, 2014 la 10:38am în Colindă Cititor de Proză!

Revoluţie 2 Auzi cum latră câinii? Cum ziduri se animă?

Călăii s-au ascuns în osuar Pe stradă-ncolăcindu-se-n lumină Flutură-n pânze, carul mortuar Iubito-ţi las o floare-nsângerată Ca un cuvânt pierdut către apus Mitraliera trage-nspăimântată Că foarte multe lucruri ni s-au spus Dar focul nu loveşte în cuvinte Iar gloanţele se urcă prin copaci Pe stradă umbrele se scurg cuminte Mănate de-un sobor de vârcolaci O linişte se cerne hibernală Armele trag în clipe în delir Învesmântaţi în hainele de gală Trec inocenţii către cimitir Rămâi cu bine, tată, soră, frate Noi am plecat ca într-un fapt divers Cu tălpile de veacuri sărutate Să rătăcim gonind prin univers Ne aşteptăm să colindaţi pe urme Cu steagul peste umeri fluturând Ne strigă îngerii din cer pe nume Cu flori de nea tăcerea îngropând Lumea se curăţă încet de spaimă În iad se duc şi răii şi cei buni Va trece libertatea pe la vamă Într-o istorie scrisă de luni.

LA MULŢI ANI! din partea domnului Sergiu Gãbureac •

Publicat de Emanuel Pope în Decembrie 24, 2014 la 3:06pm în Colindă Cititor de Proză!

Se încheie Anul Luminii !

Cu adevărat a fost mai multă lumină în mintea fiecărui român !

Sărbătorile cu bine şi sănătate !

LA MULŢI ANI !

Ica si Sergiu Gãbureac VIZITATI – http://blogulluigabu.blogspot.ro/, Tel. 0731 936.615 Bucureşti - 39

felicitare •

Publicat de Lucretia Ionescu Buiciuc în Decembrie 24, 2014 la 2:39pm în Colindă Cititor de Proză!

Sărbători fericite şi fie ca Domnul să ne dăruiască un gram de fericire!

Colindul gazdei •

Publicat de ION NĂLBITORU în Decembrie 22, 2014 la 5:54pm în Colindă Cititor de Proză!

Colindul gazdei Face (nume soţie) de-o cetate

Dragi domnele!

Şi n-o face cum se face Şi-o zideşte împărăteşte

Dragi domnele!

Cum ca ea nu mai este. În mijlocul de cetate

Dragi domnele!

Este-un brad mare minunat Şi de poale cam lăsat

Dragi domnele!

Iar de poala bradului, Este-un leagăn de mătase

Dragi domnele!

Iar în leagăn cine şade? Şade Maria de ochii-şi negri

Dragi domnele!

Ce coase şi dichiseşte La marame împărăteşti

Dragi domnele!

La gulere fraţilor, La mâneci cumnatelor

Dragi domnele!

La mâneci cumnatelor Căci drumeţ pe drum că trece

Dragi domnele!

În ochi negri el şi-o vede. (nume soţ) vodă pe drum trece,

Dragi domnele!

În ochi negri el şi-o vede. Şi din gură că-i grăiră,

Dragi domnele!

Vinde-mi mie a cetate Cea cetate cea livadă

Dragi domnele!

Că-ţi dau multă bogăţie Că-ţi dau sate cum-cum sate

Dragi domnele!

Şi moşii cu slobozi Mie Doamne să nu-mi dai

Dragi domnele!

Să nu-mi dai acelea toate Mie Doamne să îmi dai

Dragi domnele!

Cel voinic de-asar din poartă, Ţinea poarta cu spatele,

Dragi domnele!

Zidurile cu umerii Şi zâmbrele cu sprâncene

Dragi domnele!

Cum ca ia nu mai este Unde sunt ei feţi frumoşi?

Dragi domnele!

Ei să-mi fie sănătoşi!

(Colindă de pe Valea Lotrului, Ţara Loviştei, aşa cum este în original)

Primiți cu colindul?

•

Publicat de Popescu Carmen Georgeta în Decembrie 24, 2014 la 5:44pm în Colindă Cititor de Proză!

Primiți cu colindul ?

Pentru o nucă sau covrig Ce-l primeam la câte-o casă Tremuram vârtos de frig În copilăria noastră.

Colindam în lung şi-n lat Satul, după miezul nopţii Şi cântam neîncetat Cum treceam de pragul porţii.

Strigam tare şi cântam De trezeam din somn cocoşii Şi la uşă aşteptam Să ne dea covrigul moşii. Şi aşa, până în zori, Colindam din casă-n casă, Căci eram colindători În copilăria noastră. ( sursă necunoscută)

Cu mare drag, pentru toate sufletele minunate de pe acest site, sﾄビbﾄフori fericite!

Sarbatori fericite din partea lui Valery si Ruth Oisteanu •

Publicat de Emanuel Pope în Decembrie 24, 2014 la 11:29pm în Colindă Cititor de Proză!

Dear Family and Friends! Wishing you joys of the season and happiness and health throughout the Year-2015! Love Valery & Ruth Oisteanu

Crăciun fericit!

•

Publicat de Vasilica Ilie în Decembrie 24, 2014 la 8:58pm în Colindă Cititor de Proză!

Sărbătorile de iarnă să vă aducă multă sănătate, bucurii, împliniri, inspiraţie, lumină şi pace în suflet.

La mulţi ani!

Cu toată dragostea, Vasilica Ilie

LUMINĂ DIN LUMINĂ- antologie de texte religioase, 2014 •

Publicat de FLORIN GRIGORIU în Decembrie 25, 2014 la 1:59pm în Colindă Cititor de Proză!

COLIND DE CARTE LA ÎNTÂIA ZI DE CRĂCIUN 2014 MULŢUMIRE Mulţumescu-Ţi Doamne, şi pentru această carte, Pentru cele 524 de pagini, Pentru cei 32 de autori cuprinşi, Pentru strădania antologatorului Maria Niculescu şi ceilalţi de lângă ea, Pentru Cenaclul „Negru pe Alb” şi Editura din Adjud, „Armonii culturale”, Unde a apărut antologia de texte religioase „Lumină din lumină”, în anul Domnului 2014, Pentru cuvântul preotului Aristide Desculţu, scris în prefaţă, Pentru că suntem întru mila Ta aici pe pământ.

Florin Grigoriu CRONICĂ DE CARTE, cu vorbe scrise în Antologie, realizată de robul Tău .Doamne, unul dintre cei cuprinşi în paginile cărţii, eu, Florin Grigoriu: Nu poţi iubi cu adevărat pe Dumnezeu, dacă nu-ţi iubeşti aproapele.

Preot Aristide Desculţu * Aţi văzut cum noaptea ţese pânze lungi de strălucire?

Cine le-a creat pe toate, de nu Domnul, din iubire?

Armina Flavia Adam * Se-ntoarce Turnul Babel pe pământ, Iubiţii mei, luaţi aminte!

Ioan Borşa * Nu judecaţi! Spune Fiul Omului.

Judecă! Spune firea omului…

Liuba Botezatu * Înfăşurat de-a-ntregul într-o cerească haină, Îşi strînse ucenicii la Cina cea de taină.

Petru Botezatu * Dă-ne, Doamne, sănătate, Pace, linişte-ntre noi!

Alungă-a noastră răutate Şi fereşte-ne de nevoi!

Mariana Ciurezu * Din cer la pământ, ca o scară, Sub turle-n biserici de lemn,

Chiar Duhul Sfânt se pogoară!

Mircea Coroş * Eva: Ce s-a-ntâmplat Adam? De ce-am plecat din Rai? S-a supărat Stăpânul că haine nu purtai?

Alexandru Boris Coşciug * Lumină din Lumină În suflet şi în casă Şi multă bucurie Să-aveţi când staţi la masă!

Mariana Dobrin * Sfântă Fecioară, Mamă fără de păcat, Durerea lumii-ntregi în Tine-ai adunat.

Agafia Drăgan * „Aprinde, mamă, o lumânare Spre taică-tu, din când în când…” Îmi scrie mama în scrisoare Şi-o văd prin scrisa-i lăcrimând.

Florin Grigoriu * Maria, Din rubedenia de stea Cu cea a mării ce se-ngână Eşti singura rămasă între fete.

Lui Dumnezeu De chipul Lui de om Mi-a spus că-i este sete.

Vrei tu ca buza Lui Ca pe-o floare s-o primeşti Pe-albul străvezimii tale De cântec şi fântână?

Dumitru Ichim * Am întins mâna sufletului, neputincioasă, spre Dumnezeu Pe palmă s-a aşezat lacrima rotundă ca un bob de rouă.

Lucreţia Ionescu- Buiciuc * Cântaţi şi vă bucuraţi!

Cântaţi cu îngerii La poarta Raiului Colinde de cinstire Şi mărire!

Anişoara Iordache * Nădejdea şi lumina noastră Dumnezeu este şi să pornim la drum cu El! Lilioara Macovei * Nu cred că Domnul ne vrea umilinţa!

Viaţa nu-i dată pentru calvar – Doar de-ar fi sinceră-n noi pocăinţa!..

Iartă-mă, Doamne, de gândul hoinar!

Mihai Marian * Mai sunt păstori păzind la oi, Mai sunt chemări în grajd cu boi, Mai sunt şi magi în Răsărit, Mai este cale de venit. (:.)

Se fac chemări de apostolat Chiar lângă tronul lui Pilat, În Cana se mai fac minuni, Mai plâng creştini printre nebuni.

Teofil Mândruţiu * „În istoria biblică, rugăciunea a fost numită de către Sfinţii Părinţi, printre care Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie de Nyssa, autorul antropologiei creştine: convorbire cu Dumnezeu şi Înălţarea minţii către Dumnezeu sau cererea celor ce se cuvin de la Dumnezeu”. Ştefan Lucian Mureşanu * „Cinstită e nunta în toate” Căci mare e Taina Unirii!

Angelina Nădejde * Azi în Bethleem răsună Cel mai sfânt şi blând colind.

Maria Niculescu * Adăpostim cruci sub streşini De suflete, biserici, anotimpuri.

Mirela Orban * În fiecare noapte senină crucea se vede acolo, pe vârful Straja, plină de lumini, ca un mănunchi de stele atârnate pe cer.

Nicu Dan Petrescu * -Se botează robul lui Dumnezeu…

-Grigorie, i-a şoptit naşa Maria.

- În numele Tatîlui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Alexandru Plăcintă * Doamne, Ultima ta slugă să-Ţi fiu…

Miluieşte-mă!

Cristian Pop * Mă tot înjură vecinul din apus, Mă face prost, umil, nedemn să-i stau alături, Îşi uită că la Yalta m-a supus La condamnarea morţii, cu trei voturi..

George Rizescu * Eu nu ştiu câte vieţi mi-ai pregătit Şi ce aspect mi-i da la-nfăţişare, Însă Te rog, de-oi fi iar pe pământ, Nu mă lipsi de Dragostea Ta Mare!

Elena Roşca * La uşi avem cununi Flori roşii la fereastră, În brad, printre lumini, Punem iubirea noastră.

Luminiţa Săceleanu * Ce bine-i, însă, Doamne, că mai adie blând, Un vânticel de seară, senin ca o părere! Şi n-am băgat de seamă, doar m-am trezit umblând Pe apele durerii, încet, spre Înviere…

Eugen Serea *

M-am regăsit în primul colind fericită, cu steluţe în braţe de îngeri.

Sil Vio Aury * Drumul Crucii Trece prin sufletul omului (…)

Doamne, Doamne, Nu mă uita , Tu, pe mine!

Gheorghe Simon * Doamne, vino şi Te-aşează-n sălaşul Tău Care este sufletul şi trupul meu…

Romeo- Nicolae Ştefănescu * Bucurie mare-n casă Azi e-o zi cum alta nu-i Tot ce-i bun punem pe masă Şi-un colind de-l ştii îl spui.

Lăcrămioara Teodorescu * Şi totul e deşertăciune, Chiar dacă dorm, chiar dacă-s treaz…

Aşa a fost mereu în lume Şi este-n ziua cea de azi.

Ion Vanghele * Teme, stiluri diverse, sentimente adânci, calde, amare, sfioase, sfâşietoare, obsesive, privelişti biblice, istorice, contemporane, vitralii luminoase, azurii, aurii, mohorâte, cenuşii şi totul numit cu un cuvânt credincioşie sau iluminare, încredere, urcuş spre lumea lui Dumnezeu Tatăl, spre Fiul şi Sfântul Duh, lume treimică, de dincolo de noi, pământenii. Fragmentele citate sunt oglinzi, părţi de vitraliu de suflet românesc la anul de la Naştere 2014 şi de la Zidire 7523. Şi în încheiere voi cita un poem întreg, oglindă a zilelor sărbătoreşti de sfârşit de an şi de început de nouă vreme, un poem de la pagina 22, clar, simplu, magic, neuitând a spune că din poemele fiecărui scriitor, de pe întreg arealul limbii române, aş putea prezenta cel puţin unul de crenguţă de brad.

Autoarea poeziei alese este Armina Flavia Adam, din Sâncraiu de Mureş: „POEZIE DE CRĂCIUN Astăzi iarăşi străluceşte singuratecă o stea, Sfântă-i Noaptea, ca şi Pruncul ce se naşte-n poala sa.

Doarme un Copil în iesle, peste paie, acolo jos, Plâns de fercire-umbreşte chipul Maicii luminos.

Vin călare pe colină magii cei din Răsărit, Albă stea-n lumină scaldă Viflaimul adormit.

Astăzi iarăşi străluceşte singuratică o stea, Poarta inimi-ţi deschide, ca să intre Pruncu-n ea!

Nu lăsa să vină noaptea peste sufletu-ţi pătat, S-a născut Iisus în paie, ca să Poţi fi tu iertat!”

(A citit, a ales fragmente, a comentat, cu smerenie Florin Grigoriu, în Zi de Crăciun, 25 decembrie 2014)

La Multi Ani, 2015 ! Dorel si Nadia Schor •

Publicat de Emanuel Pope în Decembrie 25, 2014 la 2:52am în Colindă Cititor de Proză!

CU OCAZIA SĂRBĂTORILOR DE IARNA vă transmit sincere urări de mai bine, pace, multă sănătate, Crăciun fericit şi un AN NOU în care să ne putem bucura de linişte şi bună dispoziţie.

La Multi Ani, 2015 ! dorel si nadia schor

Îngeri de lumină •

Publicat de Anca Florentina Popescu în Decembrie 25, 2014 la 2:29pm în Colindă Cititor de Proză!

La ceas de seară-a coborât din cer Lumină sfântă, tainică splendoare.

Azi toţi colindătorii cântă leru-i ler, Căci s-a născut Iisus şi-i mare sărbătoare.

Au strălucit din stele îngeri de lumină Şi-au binecuvântat pe pruncul sfânt, Iar raza lunii-a mângâiat, blajină Obrazu-i drag, minunea pe pământ. În ieslea albă s-a născut Cristos Să ia durerea lumii, să ne mântuiască Să dea speranţă şi celui păcătos, În ruga şi credinţă să ne-adăpostească.

Crăciun fericit ! Postat de george ionita •

Publicat de maria sava în Decembrie 25, 2014 la 5:05pm în Colindă Cititor de Proză!

Câteva colinde...

•

Publicat de Gomboş Stelian în Decembrie 23, 2014 la 1:22pm în Colindă Cititor de Proză!

•

Înapoi la Colindă Cititor de Proză! Discuţii

Colinde…

Flori de mar Florile de mar uscate Le-am uitat in carti, presate De cand vantul iernii geme Florile se fac poeme Si poemele ma cheama Sa le trec fara de vama Din cerneluri si hartie In plans greu de ciocarlie Cand colindele rasuna Imprejurul meu s-aduna roi de flori de mar uscate si poeme necantate si ma-nvart si ma ridica pan' se face lumea mica si ma leagana-n descantec pana ma prefac in cantec apoi ma strecor in casa unde-i mai saraca masa ma fac lacrima pe ochii reci ca moartea babii dochii apoi ma strecor la grinda rugaciune si colinda floare grea de mar presata la casa necolindata sau m-arunc peste taciunii care-n foaie ca paunii cozi de flacari jucause peste lemne si cenuse florile de mar uscate le-am uitat in carti presate de cand vantul iernii geme florile se fac poeme Si poemele ma cheama sa le trec fara de vama din cerneruri si hartie

in plans greu de ciocarl誰e Salcamii Au innebunit salcamii De atata primavara, Umbla despuiati prin ceruri Cu tot sufletu-n afara Si l-au scos de dimineata Alb si incarcat de roua Cu miresme tari de ceruri Smulse dintr-o taina noua Au innebunit salcamii Si cu boala lor odata S-a-ntamplat ceva imi pare Si cu lumea asta toata Pasarile aiurite Isi scot sufletul din ele Pribegind de doruri multe Calatoare printre stele S-a-mbatat padurea verde Nu mai e asa de calma, Tine luna lunguiata Ca pe-o inima in palma Nu-mi vezi sufletul cum iese In haotice cuvinte, Au innebunit salcamii Si tu vrei sa fiu cum誰nte?

Dorul calator Mi-a fugit dorul de-acasa, dorul Cat a fost vremea frumoasa, dorul Si-a fugit cam dezbracat L-a prins vremea rea plecat Si mi-e teama c-a-nghetat, dorul..

Dar s-a-ntors la saptamana, dorul Cu trei flori de gheata-n mana, dorul Jumatate nins cu nea, jumatate viorea Parca leganat de-o stea, dorul...

Partea jumatate ninsa, dorul S-a topit de steaua-ncinsa, dorul Si din dorul calator a ramas doar dorul dor Numai lacrima si zbor, dorul...

Mi-a fugit dorul de-acasa, dorul Cat a fost vremea frumoasa, dorul Si-a fugit cam dezbracat L-a prins vremea rea plecat

Si m誰-e teama c-a-nghetat, dorul..

Vin colindatorii de Vasile Voiculescu Vin colindatorii, cum veneau odata, lerui ler Sa colinde-n seara asta minunata lerui ler Dar lii gura-i arsa si lis ochii-n lacrimi lerui ler Prea degeaba sange, prea degeaba patimi, lerui ler, Gazdelor crestine sa- i primiti in casa lerui ler Si cum se cuvine sa-i poftiti la masa lerui ler Nii trimite sfantul sa ne-'ncerce mila lerui ler, Domnii mari de astazi sa-si deschida vila lerui ler, Sovaielnic pasu, mainile plapande lerui ler, Tremurat lii glasu, nu stiu sa colinde lerui ler, Daca stau la poarta si nu zic nimica lerui ler Domnilor de astazi sa va apuce frica lerui ler, Muta-i intrebarea ce rasuna afara lerui ler, Am murit degeaba, ce-ati facut din tara lerui ler Tot in frig si-n foame, tot cu maini intinse lerui ler Pe la porti straine, ce ne stau inchise lerui ler, Vin colindatorii cum veneau odata lerui ler Sa colinde in seara asta minunata lerui ler Dar lii gura-i arsa si lis ochii-n lacrimi lerui ler Prea degeaba sange, prea degeaba patimi leru誰 ler.

Mama coace paine Mama coace paine Soare in ferestre Soarele e unu Mama una este (*2) Canta un greier din aripa Greierus, nu tarai Mama s-a culcat o clipa Si o poti trezi, trezi Greierusul fara casa Uite nu mai tarai, jur Dar nici frunza sa nu caza De ce cade ea zurzu.

Mama coace paine Soare in ferestre Soarele e unu Mama una este (*2) Stea, stea logostea Leagana fetita mea (*2) Ca eu-s tare ocupata Si ea vrea mult leganata Stea, stea logostea

Leagana fetita mea Leagan-o blind si mereu Stea, stea leganea Sa creada ca o legan eu Stea, stea leganea Leagana fetita mea Ca eu-s tare ocupata Si ea vrea mult leganata Stea, stea logostea Leagana fetita mea Mama coace paine Soare 誰n ferestre Soarele e unu Mama una este (*2)

Colindul celor fara tara de Radu Gyr Orice-ai fi si unde te-ai tot duce Cat ai fi de rau si cat de bun Ca mai crezi sau nu mai crezi in cruce, Cel mai greu iti este de craciun.

Cand se strang strainii pe la case Si lumini se-aprind in pomii lor Ti se face frigul frig in oase Si de-acasa ti se face dor Ref: Bate vantul bate dinspre tara, Sufla-n rani cu sare si pelin Bate vantul si te-nchide-afara Rudele in vizita nu vin Ref: bis Mori aici si nimeni nu te-aude Dar viseaza tot ce-ti sta pe plac Ca te barbieresti si pleci la rude Si gasesti pe masa cozonac Din putinul lor, ai tai vor face Tot ce pot sa fie fericiti Sa traiasca-n liniste si-n pace Sa mai rada, sa mai bea un sprit Ref: bis2 Undea ai fi si orice ai fi batrane, Daca dorul salele ti-a frant Si din dor atat iti mai ramane Sa te-asezi cu fata la pamant Si sa plangi cand alti-n sarbatoare,

Hohotesc de parca te-ar sfida Si sa-ti plangi durerea ta cea mare Si sa plangi de dor de tara ta Ref: b誰s 2 Lumina lina de Ion Alexandru Lumina lina lini lumini Rasar din codri mari de crini Lumina lina cuib de ceara Scorburi cu miere milenara De dincolo de lumi venind Si niciodata poposind Un rasarit ce nu se mai termina Lina lumina din lumina lina Cine te asteapta te iubeste Iubindu-te nadajduieste Ca intr-o zi lumina lina Vei rasari la noi deplina Cine primeste sa te creada Trei oameni vor veni sa-l vada Lumina lina lini lumini Rasari din codri mari de crini I-atata noapte si uitare Si lumile au pierit in zare Au mai ramas din veghea lor Luminile luminilor Lumina lina lini lumini Instrainandu-i pe straini Lumina lina, nunta leac Tamaduind veac dupa veac Cel intristat si saracit Cel plans si cel nedreptatit Si pelerinul insetat In vatra ta au innoptat Lumina lina leac divin Incununandu-l pe strain Deasupra stinsului pamant Lumina l誰na Logos sfant Metanie de Radu Gyr Doamne, fa din suferinta pod de aur, pod inalt si din lacrima velinta pentr-un pat adanc si cald.

Din lovirile nedrepte faguri faca-se si vin, din infrangeri scari si trepte, din caderi urcus alpin.

Din veninul strans in cana, fa miresme ce nu pier si din fiecare rana, o cadeln誰ta spre cer.

Versuri de la: http://www.versuri.ro/

Ritualul colindătorilor ce vestesc Naşterea Domnului •

Publicat de ION NĂLBITORU în Decembrie 23, 2014 la 9:53pm în Colindă Cititor de Proză!

După ce copiii treceau pe la fiecare familie cu colindiţa şi îşi împărţeau banii, se retrăgeau la casele lor şi aşteptau cu nerăbdare în sânul familiei sosirea grupurilor de colindători mari.

Grupurile de colindători mari erau formate din 6-14 persoane. De regulă se strângeau cât mai mulţi deoarece colindele erau lungi şi pretenţiile gazdelor deosebite, încât ca să nu obosească şi să nu răguşească, ceea ce ar fi periclitat calitatea cântecelor, grupul se împărţea în două subgrupuri numite PEUCI. În afară de colinda de la fereastră când intrau în gospodăria omului şi cea de la plecare, celelalte colinde le cântau pe strofe, pe rând. O strofă o cânta o peucă, apoi următoarea strofă cealaltă peucă şi aşa mai departe până terminau colinda respectivă. Între cântări luau o scurtă pauză, timp în care schimbau cuvinte cu gazdele, serveau prăjituri şi cozonac sau câte un pahar cu vin sau cu ţuică de cele mai multe ori fiartă ca să-i încălzească când ieşeau afară în ger.

Vom lua ca model de desfăşurare al acestui ritual pe cel mai vechi grup care a funcţionat în Brezoiul propriu-zis, cel condus de Tică Tudoran şi coordonat de Ion Lăcătuşu zis şi Baronu. Diferenţa de vârstă între cel mai bătrân şi cel mai tânăr era pe acea vreme de vreo 30 de ani. Aşa se făcea trecerea treptată şi preluarea ştafetei fără ca grupul să se destrame, ci să fie în permanenţă reîmprospătat şi cu un repertoriu mereu îmbogăţit. Din grup mai făceau parte Gică Gurgui, Ion Berbece, Achim Berbece, Gheorghe Borcan, Spiridon Florea, Mircea Vărăticeanu, Petrică Ungureanu, Nelu Efrim, Trache Vărăticeanu şi Nelu Fuerescu. Dintre membrii acelui grup doar doi mai sunt în viaţă, cei mai tineri pe vremea aceea, Mircea Vărăticeanu şi Nelu Fuerescu.

De regulă începeau colindul de la Gura Lotrului (confluenţa cu Oltul) şi înaintau către Brezoi, trecând pe la fiecare gospodărie în parte, continuau pe Valea Satului şi terminau pe Vultureasa.

Colindul de la poartă era diferit înainte sau după miezul nopţii.

Astfel la poartă, la uşă sau fereastră se cânta înainte de miezul nopţii, colindul uzual: Scoală, scoală ăl domn bun Scoală, scoală domnuri bune,

Lerui Doamne!

C-a trecut de miez de noapţi Cântătorii şi-au cântat

Lerui Doamne!

Popa-n toacă că şi-a dat, Zori dalbe revărsară

Lerui Doamne!

Din ziori soare răsar, Şi soarele-i în trei raze.

Lerui Doamne!

Din una rază drum de rază Razmă-n vărful munţilor

Lerui Doamne!

Prin crucile brazilor, Doilea rază drum de-o rază

Lerui Doamne!

Razmă-n poala codrului Prin târlele oilor

Lerui Doamne!

Dau în jocul mieilor Treilea rază drum de-o rază

Lerui Doamne!

Razmă-n cruci dalbe fereştri Din fereastră intră-n casă

Lerui Doamne!

Şi din casă-n masa toată Ceşti domni buni se deşteptară.

Lerui Doamne!

Lor prea bine le părea, Frumos casa luminară

Lerui Doamne!

Frumos masa-mpodobea: C-o vadră de vin pe masă

Lerui Doamne!

Şi-un colac de grâu curat C-o coastă de godinac

Lerui Doamne!

Şi cu-o mână de florinţi, De florinţi de bani mărunţi

Lerui Doamne!

De florinţi de bani mărunţi Sus în vestea lui Hristos,

Lerui Doamne!

Să-mi fiţi domni buni sănătoşi! În cazul că se trecea de ora de la miezul nopţii se cânta colindul: Voi ziori de ziuă Voi ziori de ziuă nu vă revărsaţi

Voi ziori de zi

Că noi n-am somnat şi am tot umblat

Voi ziori de zi

Şi ne-am întâlnit c-o babă bătrână

Voi ziori de zi

Cu-o babă bătrână cu brâul de lână

Voi ziori de zi

Cu brâul de lână de păr de cămilă

Voi ziori de zi

Şi ne-a întrebat de-un fiu al ei

Voi ziori de zi

- Nu cumva aţi văzut pe unde-aţi trecut De-un fiuţ al meu, de-un fiuţ al meu

Voi ziori de zi Voi ziori de zi

Lezne de-al cunoaşte, lezne de-al cunoaşte Voi ziori de zi Perişorul lui pana corbului

Voi ziori de zi

Ochişorii lui două mure coapte

Voi ziori de zi

Coapte de răcoare, ne-atinse de soare

Voi ziori de zi

Coapte la pământ, ne-atinse de vânt

Voi ziori de zi

Feţişoara lui coală de hârtie

Voi ziori de zi

Logofătul scrie, ziua-n primărie

Voi ziori de zi

Mustăcioara lui spicul grâului

Voi ziori de zi

- Ba l-om fi văzut, nu l-am cunoscut

Voi ziori de zi

Voi ziori de ziuă nu vă revărsaţi!

Voi ziori de zi

Dar şi aceste colinduri de la poartă difereau în funcţie de starea familiei respective. Dacă era de neam ales şi bogată se cânta: Sub umbriţă de portiţă Sub umbriţă de portiţă

Dormoş, dormoş mari boieri,

Frumos mai dorm mari boierii,

Dormoş, dormoş mari boieri,

Cu cocoane lângă ei

Dormoş, dormoş mari boieri,

Cu pistoale la picioare,

Dormoş, dormoş mari boieri,

Şi cu-n stol de porumbei,

Dormoş, dormoş mari boieri,

Porumbeii ghioroiară,

Dormoş, dormoş mari boieri,

Boierii nu se deşteptară

Dormoş, dormoş mari boieri,

Ghioroiară a doua oară,

Dormoş, dormoş mari boieri,

Boierii că se deşteptară,

Dormoş, dormoş mari boieri,

Frumos casa luminară

Dormoş, dormoş mari boieri,

Frumos masa-mpodobiră:

Dormoş, dormoş mari boieri,

C-o vadră de vin pe masă,

Dormoş, dormoş mari boieri,

Cu-un colac de grâu curat,

Dormoş, dormoş mari boieri,

C-o coastă de godinac.

Dormoş, dormoş mari boieri,

Şi c-o mână de florinţi,

Dormoş, dormoş mari boieri,

De florinţi de bani mărunţi.

Dormoş, dormoş mari boieri,

Sus în vestea lui Hristos,

Dormoş, dormoş mari boieri,

Să-mi fiţi domni buni sănătoşi!

Dacă la gospodăria unde ajungeau gazda avea o casă nouă sau o renovase capital, înainte de miezul nopţii colidătorii îi cântau: Nalte sunt, frumoase sunt Nalte sunt, frumoase sunt,

Domnului Domn, Domn din cer!

Sus cu roşu acoperit, Prin năuntru zugrăvite.

Domnului Domn, Domn din cer!

Pe afară-s poleite, Dar cu ce mi-s poleite?

Domnului Domn, Domn din cer!

Cu de aur şi de-argint, La papuci galbeni-mpletiţi, Domnului Domn, Domn din cer!

Pe la fini, pe la vecini, Pe la fini te-am dăruit,

Domnului Domn, Domn din cer!

Pe la fini, pe la vecini, Pe la fraţi, pe la fârtaţi

Domnului Domn, Domn din cer!

Pe la fraţi, pe la fârtaţi Şi mă dor, Doamne mă dor

Domnului Domn, Domn din cer!

Braţele şi palmele.

La papuci galbeni-mpletiţi, Domnului Domn, Domn din cer!

Pe la fini i-am dăruit, Pe la fini, pe la vecini,

Domnului Domn, Domn din cer!

Pe la fraţi, pe la fârtaţi, Pe la fraţi, pe la fârtaţi

Domnului Domn, Domn din cer!

Şi mă dor, Doamne mă dor Palmele şi deştele,

Domnului Domn, Domn din cer!

Mă sui Doamne la cer Găsâi raiul de-ncuiat

Domnului Domn, Domn din cer!

Şi-ncă raiul descuiat Dar prin rai ce mai văzui?

Domnului Domn, Domn din cer!

Văzui vin şi mese-ntinse, Şi-ncă şi făclii aprinse,

Domnului Domn, Domn din cer!

Şi-ncă şi pahare pline Lângă-al meu e ca şi-al tău,

Domnului Domn, Domn din cer!

Ca-aşa-i Bunul Dumnezeu, Busuioc verde pe masă,

Domnului Domn, Domn din cer!

Să-mi fi gazdă sănătoasă! În toate aceste cazuri de la poartă, uşă în cazul blocurilor, sau la fereastră întreg grupul de colindători cânta la unison. Dacă gazda era mai săracă şi nu ieşea afară, colindătorii după ce-şi terminau cântecul se deplasau la casa vecină şi aşa mai departe. Gazdele care doreau să-i primească, şi aceştia erau în majoritatea cazurilor, ieşeau afară şi după ce grupul îşi termina cântecul îi poftea în casă la masă. După cuvenitele urări de bine, de o parte şi de alta a gazdei şi a musafirilor, grupul se împărţea, după o regulă dinainte stabilită, în două peuci (grupuleţe) şi îşi începeau repertoriul, o peucă cânta o strofă, apoi a doua peucă a doua strofă şi aşa până la finalul colindei. Repertoriul din casă se începea cu un cântec de masă: Dinaintea acestor case

Di-naintea acestor case,

Hoi lerui, Doamne!

Născutu m-am, crescut-am, De-am trimis al doilea perii

Hoi lerui, Doamne!

Din trupini întrupinaţi, De zmicele sus la stele,

Hoi lerui, Doamne!

De vârfuri mai sus la nori Sub umbriţă-s patru pomi

Hoi lerui, Doamne!

Frumoasă masa-i întinsă Întinsă-i masă de mătase

Hoi lerui, Doamne!

Cu ciucuri de boarbafir Iar la masă cine şade,

Hoi lerui, Doamne!

Iar la masă cine şade?

La întâiul colţ de masă

Hoi lerui, Doamne!

Şade Bunul Dumnezeu!

La al doilea colţ de masă

Hoi lerui, Doamne!

Şade Ioan, Sfântul Ioan, Nănaşul lui Dumnezeu,

Hoi lerui, Doamne!

Nănaşul lui Dumnezeu!

La al treilea colţ de masă

Hoi lerui, Doamne!

Şade bătrânul Crăciun!

La al patrulea colţ de masă

Hoi lerui, Doamne!

Şade gazda aceşti domni buni Şi mi-şi bea şi mi-şi petrec

Hoi lerui, Doamne!

Şi închină dintr-un pahar, Dintr-un pahar galben de aur

Hoi lerui, Doamne!

Ce mi-l ţin de oaspeţi buni, Oaspeţi buni, oameni bătrâni

Hoi lerui, Doamne!

Cum e Bunul Dumnezeu Şi cu Ioan, Sfântul Ioan

Hoi lerui, Doamne!

Nănaşul lui Dumnezeu Şi cu bătrânul Crăciun.

Hoi lerui, Doamne!

Şi cu gazda aceşti domni buni, Sus în vestea lui Hristos,

Hoi lerui, Doamne!

Să-mi fiţi domni buni sănătoşi!

După o scurtă pauză grupul colindă gazdele, soţul şi soţia, după ce în prealabil, în caz că nu le ştia numele mic, îi întreba cum se numesc: Colindul gazdei

Face (nume soţie) de-o cetate

Dragi domnele!

Şi n-o face cum se face Şi-o zideşte împărăteşte

Dragi domnele!

Cum ca ea nu mai este, În mijlocul de cetate

Dragi domnele!

Este-un brad mare minunat Şi de poale cam lăsat

Dragi domnele!

Iar de poala bradului, Este-un leagăn de mătase

Dragi domnele!

Iar în leagăn cine şade? Şade Maria de ochi-şi negri

Dragi domnele!

Ce coase şi dichiseşte La marame împărăteşti

Dragi domnele!

La gulere fraţilor, La mâneci cumnatelor

Dragi domnele!

La mâneci cumnatelor Căci drumeţ pe drum că trece

Dragi domnele!

În ochi negri el şi-o vede. (nume soţ) vodă pe drum trece,

Dragi domnele!

În ochi negri el şi-o vede. Şi din gură că-i grăiră,

Dragi domnele!

Vinde-mi mie a cetate Cea cetate cea livadă

Dragi domnele!

Că-ţi dau multă bogăţie Că-ţi dau sate cum-cum sate

Dragi domnele!

Şi moşii cu slobozi Mie Doamne să nu-mi dai

Dragi domnele!

Să nu-mi dai acelea toate Mie Doamne să îmi dai

Dragi domnele!

Cel voinic de-asar din poartă, Ţinea poarta cu spatele,

Dragi domnele!

Zidurile cu umerii Şi zâmbrele cu sprâncene

Dragi domnele!

Cum ca ia nu mai este Unde sunt ei feţi frumoşi?

Dragi domnele!

Ei să-mi fie sănătoşi!

Dacă la familia la care au ajuns stăpânul este slujitor al Domnului la biserică se cântă colindul de masă pentru preot:

Colea-n jos pe vale-n jos Colea-n jos pe vale-n jos

Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Pare-un soare că răsar.

Nu e soare răsărit

Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Şi-i o dalbă mănăstire Nouă uşi, nouă altare,

Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Iar în ea cine slujea?

Slujeau nouă popi bătrâni,

Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Şi-ncă şapte diaconici, Şi-ncă cinci de grămătici.

Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Şi-ncă cinci de grămătici.

Grăi cel popă bătrân,

Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Către micul grămătic: Ia tu mice grămătice

Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Ia ciocanul într-o mână Şi psaltirea în cea mână

Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Şi te suie în clopotniţă Şi începe de-a toca.

Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Clopotele-a tărăgănara, Să facem de-o mică slujbă.

Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Mica slujbă cine-ascultă?

Ascultă, Maica Precistă,

Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Cu fiiuţul ei din braţe Maica plânge, fiul zice:

Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

- Ce-ai tu Maică de tot plângi?

- Cum eu Maică să nu plâng

Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Căci pe tin s-au lăudat C-au să mi te răstignească,

Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Şi-au să mi te tot muncească.

- Taci tu Maică nu mai plânge,

Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Căci eu Maică m-oi lupta Cu înaltul cerului

Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Cu largul pământului.

Maică lacrimile tale,

Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Grele sunt ca pietrele Şi ard ca focurile Şi ard ca focurile.

Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Sus în vestea lui Hristos

Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Să fiţi părinte sănătos!

Dacă respectiva gazdă are copii îi întreabă cum îi cheamă şi se cântă colindul de fată: Pleacă (Nume fiică) la fântână Ia (Nume) vadra-n cap

Ceti, cetioară dragă!

Şi mi-s pleacă la fântână, La fântâna din lucet

Ceti, cetioară dragă!

Unde curge apa-ncet, Apa-n vadră că lua,

Ceti, cetioară dragă!

Şi-napoi că se-ntorcea Cu pantofii tropăia,

Ceti, cetioară dragă!

Cu fustiţa-n vânt trăgea.

Trei voinici o întâmpina,

Ceti, cetioară dragă!

Trei voinici o întâmpina, Primul ce-i lua măr din sân,

Ceti, cetioară dragă!

Ea din greu îl blestema - Putrezirea-i ca dânsul,

Ceti, cetioară dragă!

Putrezirea-i ca dânsul.

Doilea ce-i lua inel din deşti,

Ceti, cetioară dragă!

Ea din greu îl blestema: - Petrece te-ai prin dânsul,

Ceti, cetioară dragă!

Petrece te-ai prin dânsul, Treilea ce-i lua cununa:

Ceti, cetioară dragă!

Ea din greu îl blestema - Cununate-ai cu dânsa,

Ceti, cetioară dragă!

Cununate-ai cu dânsa.

Unde-i (Nume) cea frumoasă,

Ceti, cetioară dragă!

Ea să fie sănătoasă! În cazul că gazda avea fată în casă le da colac de grâu şi grupul făcea urarea colacului de grâu.

Dacă gazda are şi fecior se cântă şi colindul de băiat: Colindul băiatului gazdei Sub aripa cerului,

Florile dalbe!

Pare-un soare că răsare, Nu e soare răsărit Şi e (nume fiu) de-a călar,

Florile dalbe!

Pe-un cal năzdrăvan

Florile dalbe!

Şi-n mână c-un buzdugan.

Calul zboară şi nechează,

Florile dalbe!

Bolta cerului brăzdează.

Se-ndreaptă spre casa lui,

Florile dalbe!

Ca să cânte Domnului Cântece de bucurie

Florile dalbe!

Şi de mare veselie.

C-azi e seara lui Ajun,

Florile dalbe!

Mâine-i ziua lui Crăciun.

Grupuri de colindători,

Florile dalbe!

Cântă noaptea până-n zori, La case de gospodari,

Florile dalbe!

La boieri şi fete mari.

La preoţii satului,

Florile dalbe!

La marii oraşului.

Sus în vestea lui Hristos,

Florile dalbe!

Să fiţi, domni buni, sănătoşi!

Dacă gazda este vânător, atunci grupul va cânta un colind special pentru acesta: Cerbul Runcului Cerbul runcului, fala câmpului,

Lereru leru!

El pe unde-şi paşte, iarba se cunoaşte.

Lereru leru!

Cine se aflară vânător vestit,

Lereru leru!

Cerbul să-l săgete, cerbul să-l săgete.

Lereru leru!

(Nume vânător) se aflară vânător vestit

Lereru leru!

Cerbul să-l săgete, cerbul să-l săgete.

Lereru leru!

Şi se mânecară, joi de dimineaţă,

Lereru leru!

Joi de dimineaţă, pe rouă, pe ceaţă,

Lereru leru!

Pe rouă, pe ceaţă, tot pe negureaţă,

Lereru leru!

Cu crăcani în mâini, cu copoi de câini,

Lereru leru!

Mai dinspre cu seară, pe câmp cu secară.

Lereru leru!

Mai dinspre cu noapte prin grâne coapte,

Lereru leru!

Mai dinspre ziori, prin grădini cu flori.

Lereru leru!

Şi când ei sosiră dalba-i curmătură,

Lereru leru!

Crăcani aşezară, copoi urma-i luară

Lereru leru!

Cerbul că ieşiră dalba-i curmătură,

Lereru leru!

(Nume vânător)-l săgetară, (Nume)-l săgetară.

Lereru leru!

Cerbul că grăiară, cerbul că grăiară:

Lereru leru!

- Săgeată mugeată, fire-ai blestemată!

Lereru leru!

Tu de-ai fi pocnit, eu te-aş fi auzit

Lereru leru!

Şi aş fi făcut două, trei sărite,

Lereru leru!

Peste vârf de munte, peste vârf de plai

Lereru leru!

Tot la deal, la deal, tot către Ardeal,

Lereru leru!

Tot mai sus, mai sus, tot către apus,

Lereru leru!

(Nume) cel frumos, fie sănătos!

Alte grupuri de colindători, la cererea gazdei, vor cânta Leul, tot un colind de vânătoare: Leul De când Leul plaiul ţine

Hoiler hai dalerui

Rău plaiul s-a înstrăinat

Hoiler hai dalerui

De baci şi de păcurari

Hoiler hai dalerui

Şi de dalbii cârciumari

Hoiler hai dalerui

Cine magii se adăflară

Hoiler hai dalerui

Leul să mi-l săgetară

Hoiler hai dalerui

(Nume vânător) magii se adăflară

Hoiler hai dalerui

Leul să mi-l săgetară

Hoiler hai dalerui

Iar la el ce îşi luară

Hoiler hai dalerui

O tăbliţă pestricioară

Hoiler hai dalerui

Plină cu săgeţi uşoare

Hoiler hai dalerui

Şi pe plai că-mi apucară

Hoiler hai dalerui

Pe la baci la păcurari

Hoiler hai dalerui

Pe la dalbii cârciumari

Hoiler hai dalerui

Prin făgete, iezăre

Hoiler hai dalerui

Prin brădete negurete

Hoiler hai dalerui

Pân la lacul iezărar

Hoiler hai dalerui

Acolo dacă a ieşit

Hoiler hai dalerui

Găsii leul adormit

Hoiler hai dalerui

Nu ştia din ce-a murit

Hoiler hai dalerui

Scoase atunci un şuierat

Hoiler hai dalerui

Leul că s-a deşteptat

Hoiler hai dalerui

Şi din gură aşa a grăit

Hoiler hai dalerui

Stai (Nume vânător) nu săgetară

Hoiler hai dalerui

Că ţi-o da de surioară

Hoiler hai dalerui

Turtureaua câmpului

Hoiler hai dalerui

Iubeaţa voinicului

Hoiler hai dalerui

(Nume vânător) acestea n-ascultară

Hoiler hai dalerui

Leul că mi-l săgetară

Hoiler hai dalerui

Şi lui ca să-i fie fală

Hoiler hai dalerui

Frumos capul i-l tăiară

Hoiler hai dalerui

Şi în suliţă-l puneară

Hoiler hai dalerui

Şi înapoi că se-ntorceară

Hoiler hai dalerui

Prin brădete negurete

Hoiler hai dalerui

Prin făgete iezărete

Hoiler hai dalerui

Pe la baci la păcurari

Hoiler hai dalerui

Pe la dalbii cârciumari

Hoiler hai dalerui

Frumos dar că-şi adăflară

Hoiler hai dalerui

Un cal galben ca şi-un graur

Hoiler hai dalerui

Frâul galben de mătase

Hoiler hai dalerui

Cum nu se mai adăflase

Hoiler hai dalerui

Şaua-i galben poleită

Hoiler hai dalerui

Cum nu s-a mai pomenit

Hoiler hai dalerui

Cu scărele în turnurele

Hoiler hai dalerui

Cum nu mai sunt ca ele

Hoiler hai dalerui

Unde-i (Nume vânător) cel frumos El să fie sănătos!

Hoiler hai dalerui Hoiler hai dalerui

Dacă componenţii grupului n-au obosit, iar gazdele sunt vesele şi primitoare, dar darnică la bani, grupul mai cântă o colindă de masă pentru dânşii: Ceşti domni buni se-nveselesc Ceşti domni buni se-nveselesc

Florile dalbe

De aşa case-npodobesc De aşa casă, de aşa masă

Florile dalbe

Dar pe masă ce punea Punea faţa de mătase

Florile dalbe

Cu ciucuri de baiboafiri Şi-un colac de grâu curat

Florile dalbe

Şi-o coastă de godinac Şi cu o mână de florinţi

Florile dalbe

De florinţi de bani mărunţi Jos la masă se aşezară

Florile dalbe

Şi-ncepură a colinda Cu cântecele din străbuni Ce slăvesc pe Fiul blând

Florile dalbe

se arată

Cel trimis de Tatăl Său

Florile dalbe

Să ne ferească de rău Dumnezeu adevărat

Florile dalbe

Soare raze-a luminat Sus în vestea lui Hristos

Florile dalbe

Să fiţi domni buni sănătoşi!

La final colindătorii se ridică şi după urările de bine cântă colindul de rămas bun: Cea gazdă frumoasă Rămâi gazdă sănătoasă!(bis) Şi astfel trupa de colindători parcurge întreaga localitate de la un capăt la altul până în zori, de multe ori prinzându-i chiar ziua de Crăciun pe la porţile gospodarilor....

(Fragment din volumul în lucru „LOTRII ÎN PRAG DE SĂRBĂTORI. Colindele sunt prezentate aşa cum le-am primit fără nicio intervenţie. Lucrarea va cuprinde întregul ritual al sărbătorilor de iarnă – continui să culeg date – cu: steaua, craii, capra, buhaii, pluguşorul, sorcova etc şi se va încheia cu obiceiul Iordanului)

SĂRBĂTORI FERICITE PRIETENI DRAGI ORIUNDE SUNTEȚI ÎN ACEASTĂ LUME !

•

Publicat de Laura Schussmann în Decembrie 25, 2014 la 2:18pm în Colindă Cititor de Proză!

SĂ AVEȚI UN CRĂCIUN CU SUFLET ROMÂNESC ȘI SĂ LUAȚI ȘI DE LA MINE DARUL SFÂNT CE VA DĂRUIESC

IUBIREA CE SIMT ȘI CE IUBESC !!

CÂND VĂ ESTE GREU ȘI VĂ ÎNCEARCĂ NEPUTIINTA SĂ VĂ GÂNDIȚI LA VORBA MEA CE O DĂRUIESC SPRE VOI CU TOATĂ FIINȚA ÎN NOI EXISTĂ SPERANȚA ȘI PUTEREA ȘI DACĂ SIMȚIM CU ADEVĂRAT ASTA NIMENI NU VĂ POATE LUA CREDINȚA ȘI VREREA E O STEA A NOASTRĂ ACOLO SUS PE CER E STEA ALBĂ PURĂ A DIMINEȚII ȘI EA NE VA GHIDA MEREU PE DRUMUL VIEȚII!!!!

SĂ VĂ FIE SĂRBĂTOAREA SFÂNTĂ DE CRĂCIUN PLINĂ DE CĂLDURĂ SUFLETEASCĂ SINCERITATE ADEVĂR ȘI DE IUBIRE !!!

VA ÎMBRĂȚIȘEZ CU MARE DRAG A VOASTRĂ LAURA

Colindul începe...

•

Publicat de vanghele ion în Decembrie 25, 2014 la 9:35pm în Colindă Cititor de Proză!

Colindul începe...

Colindul începe se văd piţărăii Cu-obrajii lor roşii de mac Puzderii de tineri prin cutele văii Cuvinte din traiste desfac Ne ninge cu stele şi raze de lună E frig şi e alb peste câmp Copiii se-adună şi vor să vă spună Urările strânse în cânt Refren: Cristos s-a născut între timp Şi îngerii-n jurul Său zaburdă Doar luna un fir de argint Azvârle în noaptea profundă Crăciunul se-ntinde lumina-i în toate Pe mese bucate-aburesc La tine iubito, eu vin de se poate Colinde cu dor să-ţi grăiesc Din pom ne zâmbeşte cu fesul lui roşu Crăciun încheiat până-n gât O traistă cu daruri o ţine strâns Moşu Iar eu ţie-ţi ţin de urât Refren: Cristos s-a născut între timp Şi îngerii-n jurul Său zburdă Doar luna un fir de argint Azvârle în noaptea profundă

Colindă de inimă de Nichita Stănescu •

Publicat de Pop Dorina în Decembrie 27, 2014 la 8:31pm în Colindă Cititor de Proză!

Sursă

foto: http://negrupealb.ning.com/profiles/blog/list

Cînd anul amurgeşte, ţie mă înclin, om bun, autor Felicia Popa

Cînd anul amurgeşte, ţie mă înclin, om bun  Postat de Felicia Popa în Decembrie 27, 2014  Există, nu lume, ci oameni, aşa cum există cuvînt, bucurie, suspin…

Mărturie eşti chiar tu, om bun, care supus, porţi în raniţă doar viaţa crudă dar cinstită, precum zodia Fecioarei, rămasă deseori fără interlocutor… Pentru asta, pe tine te contemplu, ţie mă înclin, om bun, acum, cînd deşi rănit, anul care tocmai amurgeşte în fiecare dintre noi, îţi lasă drept cadou sub pomul de Crăciun, desaga plină cu speranţe.

Există oameni, iar tu eşti unul dintre aceştia.

E vremea, spuneam, cînd anii îşi dau mîna peste creştetul tău. E vremea deci, să ţi se spună „Sărbători cu bine, om bun!” –, căci vai, le meriţi din plin. Pe lîngă această urare, aş mai adăuga, dacă-mi îngădui: Să fii sănătos.

Să-ţi fie pasul hotărît, gîndul bun şi fapta pe măsură.

Să iubeşti curat.

Să crezi mereu în tine.

Cînd tristeţea-ţi dă tîrcoale, pune de parastas şi cîntă-i voios, veşnica ei pomenire.

Să-L rogi pe Tatăl nostru să te ierte, să ne ierte şi să ne ocrotească.

Păstrează-ţi sufletul curat şi liber, mai ales.

Să-ţi aminteşti, măcar la ceas de sărbătoare, de cei plecaţi în veşnicie. Închină-le un gînd, aprinde o lacrimă de dor.

Să fii bun, să fii drept şi cu demnitatea la purtător…

Pentru ceea ce eşti şi pentru că eşti, cînd anul amurgeşte, ţie mă înclin, om bun!

La mulţi ani! http://feliciapopa.eu/cind-anul-amurgeste-tie-ma-inclin-om-bun-2/

Sărbători Fericite, prieteni dragi!

•

Publicat de Maria Oprea în Decembrie 24, 2014 la 1:51pm în Colindă Cititor de Proză!

nu e zăpadă nu-i nimic vânt să nu fie! gândul meu către voi cu bucurie bradul să vă fie brad vâscul la prag cozonaci pentru cei dragi parfum de veselie și un colind de iarnă vie!

24.12.2014

Colind / postat de Constanta Abalasei-Donosa •

Publicat de CONSTANŢA ABĂLAŞEI- DONOSĂ în Decembrie 24, 2014 la 9:38am în Colindă Cititor de Proză!

E ajunul de Crăciun; Bradul l-am împodobit, Cu beculețe de-mprejur, Dulciuri, beteală și-un colind.

Colind cel cânt pentru Iisus Că-i seara lui cea Sfântă ! Îl cântă copii pe la uși, Colind pentru Iisus, colindă.

La geamuri de jur împrejur Luminile se-aprind, se sting; Tăcută, lângă brăduțul albit Prin gând îți transmit un colind.

Să fii flacără de soare Cu iubirea-ți știutoare, Steaua mea din Carul-Mare, În ajun de nopți fugare.

Te colind cu gândul bun Azi spre ziua de Crăciun.

Din văzduh florile dalbe Peste tine ca un nins,

Te colind cu dor de salbe, Cum îl colind pe Iisus !

VERSURI FULGI DE NEA PENTRU SUFLETE DE OAMENI ZĂPADĂ... ȘI MAI ESTE CRĂCIUN LA MINE ÎN GÂNDURI...

•

Publicat de Laura Schussmann în Decembrie 28, 2014 la 11:35am în Colindă Cititor de Proză!

ȘI MI-AM COLINDAT IUBIREA...

Laura Schussmann Îmi stătea iubirea ghemuită într-un colț de tăcere și se întrista melancolie, căci nimeni nu o mai vrea și nimic nu o mai cere... Își scutura nedumerită gândurile fuioare de dor și ofta adânc, stânjenită, un oftat zvâcnire de zbor .

Fulgi albi de zăpadă cădeau peste ea uitate timpuri, secvențe de iarnă în minuturi, puritate în zboruri de fluturi. Înghețaseră de uitare sufletele noastre tăcute. Și ne transformam cu răbdare în oameni de nea,resemnare , rațiuni în neanturi căzute. Și într-o scurtă pornire, din suflet înghețat revenire, m-am apropiat iar de iubire, cu sfiala cuvenită și teamă

să îmi amintesc cine este și cum o mai cheamă. Și am început să colind în șoapte de gând , colinde, murmur de ușoară romanță, început inocent de speranță. Și ningea fără să se mai oprească.

Se deschisese spre pământ, între cuvinte și gând, întreagă boltă cerească.

Era o mistică unire între E-ul meu și iubire.

Erau fulgi albi simfonie, dans de fluturi lumină.

Era o așa lentă retrezire inr-o armonie divină . Și am colindat, va colind și acum și voi tot colinda până la sfârșit de drum, și mai plină de simțire solfegii întregi în colinde, viața refren de iubire.

LA MULȚI ANI!, autor Popescu Carmen Georgeta

LA MULȚI ANI!

 

Postat de Popescu Carmen Georgeta în Decembrie 31, 2014 la 1:11pm

LA MULȚI ANI! Să ai un an rotund precum e dorul, luminos și darnic cu tine precum fulgii de nea pe care nu-i putem număra, prietenos ca pământul și înțelept precum sarea în bucate! Mulțumesc anului care mi te-a adus alături, mulțumesc anilor care vor veni și ne vor aștepta cu răbdare să ne scriem povestea mai departe!

Primiți Plugușorul? - (repostare - fragment din „O urare pentru 2014 - în 14 strofe”)

•

Publicat de Pop Dorina în Decembrie 31, 2014 la 7:50pm în Colindă Cititor de Proză!

Primiți Plugușorul? de Dorina Pop (repostare - fragment din „O urare pentru 2014 – în 14 strofe”) Aho, aho omule frumos Tu ești cel mai generos Și-i plăti urarea noastră Cu o masă mai domnească.

Ni-i da sarme și cârnați Friptură și cozonaci Și-un pahar de vinișor Să lunece mai ușor.

Mânați măi, printre bucate, Cu talanga mai departe.

Aho, aho la vechiul an Ce îmbuibat și golan A adormit obosit.

Toate zilele-a muncit Și acum în sărbătoare Nu face și el o plimbare...

Stă întins pe canapea Și-ascultă urarea mea.

Ia mai dă măi, sacadat Cu biciul. M-am enervat!

Aho, aho Anule Nou Te-aș pune ca bibelou Colo-n biblioteca mea Între Shakespeare și Kafka.

Dacă te vei plictisi Fugi pe la vreo trei edituri Și negociază ceva Bun și pentru slova mea.

Zi, măi, zi din manuscris

Că încă nu s-a închis.

Aho, aho din Timișoara Să se-audă-n toată țara: Din Craiova-n București, Tu, române, să trăiești!

Să-ți lași grija-n bătătură.

Hai, mai zi o urătură, Că vine anul acuș...

Uite-l sus, pe derdeluș.

Mânați măi, și fără bani: La anul și la mulți ani!

Sărbători de Iarnă , Băile Felix, An Nou 2015, Spirit în Artă !,autor Balaj Radu-Alin •

Sărbători de Iarnă , Băile Felix, An Nou 2015, Spirit în Artă !  Postat de Balaj Radu-Alin în Ianuarie 2, 2015 la 9:56pm  Trimitere mesaj Vezi blog Sărbătoarea Naşterii Domnului ( Crăciunul ) are darul de a ne apropia în fiecare an de tradiţii şi obiceiuri specifice atât poporului român , cât şi a celorlalte popoare europene sau orientale.

Episodulnaşterii Mântuitorului este reluat şi reprezentat până la obsesie şi până în cele mai mici detalii. Copiii aşteaptă mai mult sau mai puţin îndreptăţiţi cadourile şi bradul ca pe adevărate nestemate. Cei mai mari, tot copii şi ei, se bucură de o destindere binecuvântată şi binemeritată. Mi-a plăcut să sărbătoresc Crăciunul întotdeauna acasă chiar dacă încărcătura şi însemnătatea lui s-a mai diminuat în ultimul deceniu în favoarea beneficiilor pe care le aduce succesul secularismului , a bunăstării oferite de un spaţiu desacralizat. Sunt doar nostalgic în această perioadă date fiind bogăţia tradiţiilor religioase şi populare ale poporului român şi central-sud european, dar n-aş putea susţine o societate teocratică în zilele noastre. Îmi place să cred că Omul a depăşit definitiv etapele eternelor reîntoarceri către ascetism şi misticism datorate eşecurilor şi imposibilităţii depăşirii propriei condiţii, specifice în special Evului Mediu, şi încrezător în propriile capacităţi, cunoştinţe şi virtuţi acordate tocmai de către divinitate să triumfe prin beneficiile şi eficienţa noilor tehnologii şi energii.

Ajutând şi eu la pregătirile din această perioadă atât în bucătărie, cât şi prin curte , m-am putut declara mulţumit în Ajun de rezultat şi m-am bucurat de colindele câtorva nepoţei care mai pricepuţi sau mai stângaci au reuşit să mă binedispună. Apoi între Crăciun şi Revelion în două dintre zile mam relaxat laAqua Park President şi Ştrand Apollo din Băile Felix. Apele termale dacă nu vindecă complet , măcar ameliorează afecţiunile bolnavilor, iar în cazul meu, nefiind suferind, destind şi detensionează . Astfel ultima zi a anului 2014 a venit aproape pe neaşteptate şi Revelionul deasemenea. Am sărbătorit tot acasă , nelipsind o şampanie şi peştele , deoarece n-am dorit să cheltuiesc mai mult decât ar fi trebuit. Peste tot la miezul nopţii artificiile şi petardele au răsunat şi iluminat oniric, iar băuturile s-au ciocnit cu generozitate precum într-un cântec de banchet al lui Arhiloh ( sec. VII î.e.n.) : ” Scoate de băut din cada cea scobită ! Trage vinul / Roşu pân-la drojdie şi în mână cu pocalul / Treci pe rând la toţi pe puntea năvii repezi, căci în rondul / De-astă noapte n-o rămâne dintre noi nimeni treaz”.

Anul 2015 a poposit maiestuos, iar speranţele şi provocările pentru acest an nu sunt puţine la nivelul întregului mapamond. Românii speră la progrese notabile în plan economic, diplomatic, politic şi aş putea spune că suntem doar în faza unui moment care ar putea constitui punctul de plecare sănătos pentru evoluţii ulterioare chiar spectaculoase, dar experienţe anterioare mă îndeamnă la moderaţie. În plan european se doreşte mai multă armonie şi pace, mai mult respect reciproc şi colaborare.

Premisele stabilităţii şi prosperităţii există , iar Europa ,chiar dacă este uşor conservatoare, se dovedeşte mai înţeleaptă şi deschisă spre progres.

Ştiinţele , cultura, aspiraţiile nobile şi bunul gust trebuiesc cultivate , iar apoi rezultatele vor fi cu siguranţă : progresul şi societăţi civilizate şi dezvoltate. Thierry de Duve susţine : ” Gustul este facultatea de judecare a frumosului , fie cel natural , fie cel artistic”. Apelează la I. Kant pentru a se face mai bine înţeles şi lansează ideea de spirit în artă. El se declară convins că în lipsa unui “principiu însufleţitor în spirit” care activează jocul liber al imaginaţiei şi al înţelegerii … arta nar produce decât “frumuseţe aderentă” , şi nu “frumuseţe liberă”. În acelaşi timp marele umanist european Erasmus din Rotherdam se întreabă : ” Este pe lume vreo vieţuitoare mai fericită şi mai vrednică decât albina ? “ . El propune acest model susţinând superioritatea arhitecturii şi republicii albinelor.

Nu mă declar împotriva niciunei manifestări culturale, dar în numeroase rânduri am fost umilit în prezenţa unor scenarii şi situaţii prescrise. Vorba mamei : ” Vin cu lecţia învăţată”. Unele persoane nu

pot susţine la un nivel considerabil o cuvântare , dar stau agăţate etern de funcţii importante, iar atunci când există unii mai răsăriţi aceştia aruncă un citat şi induce senzaţia de om cultivat şi de orator. Andrei Pleşu declară magistral : ” O formă răspîndită de incultură e citatul standardizat.

Nu citeşti Blaga, dar ştii că veşnicia s-a născut la sat>>, nu citeşti Kant, dar ştii chestia cu cerul înstelat deasupra şi legea morală înăuntru>>”. Într-o lucrare deosebit de provocatoare , vastă şi interesantă intitulată“Despre Îngeri” , Andrei Pleşu se justifică şi prezintă în acelaşi timp diferitele puncte de vedere în privinţa existenţei lumilor intermediare şi a îngerilor. Pornind de la Platon sau Philon din Alexandria care susţin existenţa fiinţelor intermediare ( daimon ) şi până la literatura persană ( Na-koja-Abad – ţara din spaţiu ) sau arabă ( Ibn Arabi - “Centura de Smarald” sau “Insula Verde” ) sau Universul celtic ( Tir-nan-Og). Optându-se în cele din urmă pentru o prioritizare privind accesibilitatea este activat deosebit de melodiosul proverb latin : ” Quod licet Jovi, non licet bovi” ( “Ceea ce este permis/accesibil lui Dumnezeu, nu este permis/accesibil boului”).

Vă doresc un An Nou 2015 Fericit, prosper şi plin pace, armonie şi realizări profesionale !

Balada colindătorului •

Publicat de valeria tamas în Decembrie 8, 2014 la 2:01pm în Colindă Cititor de Proză!

Balada colindatorului E plin orașul de lumini și-n case-s brazi cu strai bogat colindătorul a plecat să ducă-n case-un gând creștin. Și ninge doamne cum n-a nins nicicând i-acoperă și talpa și opinca și bate-n toate porțile, pe rând, dar nimeni dornic nu-i s-asculte azi colinda. Și ninge doamne cum n-a nins de mult, din vedre curge vinul în pahare și neaua crește picioarele-i ascund și-ajunge ca să-i intre-n buzunare.

Bătând la porti doar câinii îi răspund se-aud în case ciocnet de pahare și oamenii se-aud cum toți petrec râzând tu mic colindător niciunde n-ai intrare.

De-atâta drum micuțu-a obosit încet colinda-ngână lângă-o poartă un câine lângă el s-a pripășit și-i vesel vestea bună că are cui s-o-mpartă. În zori la poarta unui om bogat zăceau, cum oare-i cu putință, un câine și alături un băiat, doi amărâți, scăpați de suferință.

Comentariu publicat de Macovei Lilioara pe Decembrie 5, 2014

la 7:38pm Ĺžtergere comentariu

Pentru voi toti, dragii mei prieteni!

Comentariu publicat de Macovei Lilioara pe Decembrie 5, 2014

la 7:33pm Ĺžtergere comentariu

Comentariu publicat de Emanuel Pope pe Decembrie 5, 2014 la

3:45pm Ĺžtergere com en tariu

Comentariu publicat de Dimitrio pe Decembrie 6, 2014 la 10:02am

Ĺžtergere comentariu

Comentariu publicat de FLORIN GRIGORIU pe Decembrie 6, 2014 la 1:57pm

Ştergere comentariu

Colind cu ALGORITM LITERAR Algoritm – termen folosit în rmatematică şi logică şi de-o vreme de zece numere şi la Calan în domeniul revuistic literar – înseamnă, zice DEXUL, carte mare, pentru care toate cuvintele vin din străineşte, un ansamblu de simboluri.

Cum numele CALAN nu este în acest dicţionar nu ştiu de unde vine, istoric vorbind, dar – de o vreme – există în literatură cu o revistă plăcută citirii. Felicitând colectivul de alcătuire al publicaţiei, strădania scriitorului Daniel Lăcătuş, numesc şi autorii prezenţi în cele 48 de pagini: Armina Flavia Adam, Ioan Barb, Ruxandra Bohat, Leo Butnaru, Rita Chirian, Radu Ciobanu, Raul Crăciun, Ladislau Daradici Diaconu, Virgil Diaconu, Teodor Dume, Ioan Evu, Horia Gârbea, Silviu Guga, Dan Herciu, Marian Hotca, Daniel Lăcătuș, Lazăr Magu, Daniel Mariș, Ioan Matiuț, Isabela Nicoară, Felix Nicolau, Mihaela Oancea, Liviu Ofileanu, Vera Pavlova, Ionathan Piroșca, Luis Ionuț Popa, Cătălin G. Rădulescu, Carmen Sofianu, Constantin Stancu, Traian Vasilcău, Ioan Vasiu.

Un citat dintr-un jurnal din 1977, de Radu Ciobanu: „Septembrie, 18. Ieri seară, lansat Ultima vacanţă. Librăria plină, mai multă lume ca niciodată, am vândut într-o oră şi ceva tot stocul, inclusiv vitrina, adică 400 de exemplare, record absolut. Ca de obicei însă, nici un reprezentant din partea culturii ; dar nu ştiu de ce mi se pare că acesta ar fi un amănunt demn de reţinut aici...” şi un poem de Daniel Lăcătuş: „Ochii tăi / două universuri/ care se deschid/ ca nişte ferestre/ pe care intră lumina/ fără ea/ poezia mea/nu ar fi nimic.”

Zona hunedoreană, strămoşească, se-adună în tezaurul nostru cultural cu încă o publicaţie. Îi spunem LA MULŢI ANI! La multe semestre de apariţie, ALGORITM LITERAR! Felicităm şi redacţia: Ioan Barb, Silviu Guga, Sofia Barb, Daniel Lăcătuş. Şi-i aşteptăm şi cu vorbiri , colinde literare, despre cele din preajma Bisericii Sfântul Gheorghe din Strei Sângeorgiu, zidită la 1313-1314, pe locul alteia mai vechi, din 1130 şi cu prezenţe, la fel ca-n numărul 10, de pe întreg arealul limbii dacoromâneşti. (A scris Florin Grigoriu)

Comentariu publicat de Militaru Corina pe Decembrie 8, 2014 la 2:37pm

Ĺžtergere comentariu

De la mare, gânduri frumoase! :)

Comentariu publicat de Cercel Marilena pe Decembrie 13, 2014 la 11:24pm

Ĺžtergere comentariu

Ma uit si vad in decembrie stele 13 / Imi sclipesc in fereastra din suflet./Poemul iubirii ? doar urlet 13 decembrie si stele mii / vin din inimi in campii / pentru Nichita si cei vii/ el cel de azi a ramas / eu am incetinit un pas.

Comentariu publicat de Cristian Gabriel Groman pe Decembrie 19, 2014 la

10:39pm Ştergere comentariu

...Colindă pentru părinţi...

A sosit din cer Ajunul...

Cu-n toiag şi-o nuieluşă...

Vestind lumii-ntregi Crăciunul... Şi-a bătut uşor, la uşă...

Ne-a-ntrebat dacă-l primim...

L-am poftit îndată-n casă...

Lângă foc să-l găzduim... Şi l-am aşezat la masă... Îngheţat era, moşneagul...

C-a făcut o cale lungă...

De-ajutor i-a fost toiagul...

Pe la noi ca să ajungă...

"-Moşule... ia zi-ne, dară...

Fost-ai şi pe la părinţi?!?

Nu putem ajunge-n ţară...

Deşi-am fost foarte cuminţi..."

"-Fost-am, dragii mei, şi-acasă...

La ai voştri, scumpi părinţi...

Bunătăţi au ei pe masă...

Dar în ochi, lacrimi fierbinţi...

Mama, scoate iar din vatră...

Cozonaci şi pâine coaptă...

Tata, iese pân' la poartă... Şi se uită, şi v-aşteaptă..."

Greu este când eşti departe... Şi la ei nu poţi s-ajungi... Şi-o distanţă te desparte...

Ca în braţe să îi strângi... https://www.youtube.com/watch?v=FKYGFEdwRXQ

Comentariu publicat de Cristina Ungureanu pe Decembrie 25, 2014 la 8:03pm

Ştergere comentariu

Un gând frumos pentru fiecare.

Vă dăruiesc o floare care să vă înveselească sărbătorile.

La mulţi ani

Un dar gasit in arhiva cetatiidecembrie 2009. Pentru republicanii nostalgici !

De ce o bibliotecă? *-https://cititordeproza.wordpress.com/

Voi reformula întrebarea: de ce scrieți atunci, doamnă/domnule scriitor?

Acest proiect își propune cu ajutorul dumneavoastră și al cititorilor să adune laolaltă scrierile de azi și de mâine constituindu-se astfel într-o mărturie. Responsabilitatea nu este nici a vecinului și nici a ‘americanului’, aceasta ne angajează și ne aparține continuu.

Haideți să așezăm în bibliotecă, filtrate estetic, textele, încercările, dorințele, regretele, umilințele. În raft ele vor spune câte ceva despre chipul nostru. Să arătăm astfel vremii că am învățat câte ceva în ultima sută de ani.

02 Decembrie 2009 * actul de întemeiere a Bibliotecii '' Cititor de Proză''

Din arhiva proiectului, dec. 2013: urare Tuturor republicanilor cetatii, tuturor prietenilor mei dragi : Sarbatori fericite de iarna ! …si ca dar va incredintez cu iubire vibratia acestui serafic ” poem medieval ” : Rugaciunea Sf.Anselm Episcop, Învăţător al Bisericii (1034-1109) Proslogion, Cap.I : u2018′ Acum insa, biet muritor, paraseste-ti, pentru un timp, treburile si lasa-ti, o clipa, gandurile cele neodihnite. Indeparteaza grijile care te apasa si uita de trudnicele tale ocupatii. Ocupa-te, un pic, de Dumnezeu si odihneste-te in El. Intra in chilia duhului tau, alungand din ea totul in afara de Dumnezeu si de ceea ce te-ar putea ajuta sa-L cauti; si dupa ce ai inchis usa, cauta-L! Si vorbeste acum, o, inima a mea, vorbeste cu fiinta ta intreaga catre Domnul: u2018 Chipul tau il caut, Dumnezeule, caut chipul tau’ ( Ps. XXXVI, 8). De-aceea, Doamne, Dumnezeul meu, da inimii mele invatatura unde si cum trebuie sa Te caute, unde si cum sa Te gaseasca. Daca nu esti aici, Doamne, unde oare sa Te regasesc? Iar daca esti peste tot, cum de nu Te vad ca pe o Prezenta?

Locuiesti, fireste, intr-o lumina de neatins. Dar lumina aceasta unde este si cum sa ajung pana la ea?

Cine ma va calauzi si ma va aduce inlauntrul ei, acolo unde sa Te pot vedea? Sub ce infatisari, sub ce chip Te voi cauta? Nu Te-am vazut niciodata, Doamne, Dumnezeul meu si nu stiu Fata Ta. Ce va face atunci, Doamne prea-inalte, ce va face acest surghiunit care sunt; surghiunit in imediata Ta apropiere? Ce va face slujitorul Tau, ars de iubirea Ta si alungat departe de Fata Ta? El doreste atat de mult sa Te vada, iar chipul Tau e atat de indepartat! El vrea sa se apropie de Tine, iar lacasul Tau e de neatens! Vrea sa te gaseasca sin u stie unde esti. Vrea sa Te caute si nu stie cum arati. Doamne, Tu esti Dumnezeul si stapanul meu, dar nu Te-am vazut niciodata. Tu m-ai facut; toate ale mele, Tu mi le-ai dat – iar eu inca nu Te cunsoc! Am fost facut pentru a Te vedea si iata ca n-am implinit inca lucrul pentru care am fost facut. Nenorocita soarta i-a fost data omului, sa piarda tocmai lucrul pentru care a fost facut. O, aspra si nemiloasa cadere! Vai! Ce am pierdut si ce am gasit? Ce a pierit si ce a ramas? A pierit fericirea pentru care am fost facuti si a ramas chinul pentru care n-am fost facuti. S-a departat de noi ceea ce, lipsind, ne nefericeste si a ramas ceea ce nun e poate face decat vrednici de mila.

Candva, omul manca aceeasi paine cu ingerii si inca ii e foame de painea aceea; acum insa el maninca din painea durerii de care,atunci, nu stia. Vai! Doliu fara margini al oamenilor, intristare a tuturor fiilor lui Adam, cel care era satul, in vreme ce noi gemem infometati. El traia in indestulare si noi cersim. El a avut intru bucurie si a parasit in chip jalnic ceea ce avea, iar noi, noi traim in nenoroc si intr-o zadarnica dorinta. De ce nu ne-a pus de-o parte – cand putea s-o faca atat de usor- de ce nu nea pus de-o parte ceea ce acum ne lipseste amarnic? De ce ne-a lipsit de Lumina, pentru a ne inveli in intuneric? De ce ne-a luat Viata pentru a ne da mortii? Nefericiti ce suntem, de unde am fost alungati si de unde am fost azvarliti? De unde am cazut si unde suntem, ingropati? Din tara de bastina in surghiun; de la vederea lui Dumnezeu, in orbire; de la bucuria nemuririi la amaraciunea si groaza

mortii. Necrutatoare schimbare a unui Bine atat de mare intr-un atat de mare rau! Grea paguba, grea pedeapsa, grea intre toate! Ci eu, vai, eu, unul din nefericitii, de Dumnezeu indepartatii, fii ai Evei, ceam pus la cale? Ce-am facut? Catre ce m-am straduit si unde am ajuns? Ce mi-am dorit si acum, iata, suspin in mijlocul relelor! Am cautat fericirea si sunt in necaz. Am tanjit catre Domnul si am recazut in mine insumi. Am cautat odihna in ascunsul fiintei mele si am gasit acolo durerea si chinul. Vroiam sa rad intru bucuria duhului meu si am ajuns sa jeluiesc, cu geamatul inimii mele. Cand bucuria tocmai aparea, au venit suspinele si au inecat-o.

Iar Tu, Doamne, pana cand? Pana cand, Doamne, ne vei uita? Pana cand Iti vei intoarce Fata de la noi? Cand Te vei uita la noi si cand ne vei mantui? Cand vei lumina lumina ochilor nostri si cand ne vei arata chipul Tau? Cand Te vei darui iarasi noua? Priveste-ne, Doamne!

Asculta-ne, lamureste-ne, arata-Te noua! Da-ni-Te noua, intru fericirea noastra, Tu, fara de care suntem atat de nefericiti! Ai mila de incercarile noastre si de stradaniile noastre catre Tine, caci fara de Tine nu putem nimica. Tu ne chemi, dar ajuta-ne! Te rog, Doamne, fa ca nadejdea sa nu se sleiasca, ci sa traiesc din ea.

Te rog, Doamne: inima mea s-a amarat de atata suferinta; indulceste-o cu mangaierea Ta. Te rog, Doamne; foamea m-a impins sa incep a Te canta; nu ma lasa flamand; m-am apropiat infometat, nu ma alunga nesatul. Sarac, am venit catre cel Bogat; nenorocit, am venit catre cel plin de milostenie. Nu ma lasa sa plec pustiit si incarcat de dispretul Tau. Si daca suspin inainte de-a fi mancat, da-mi macar sa maninc dupa ce voi fi suspinat.

Doamne, nu pot, incovoiat cum sunt, sa privesc in sus; indreapta-ma, ca sa pot sa-mi indrept privirea spre Tine. Pacatele mele s-au adunat asupra crestetului meu; ma invaluie si ma apasa ca un jug greu.

Usureaza-ma! Descarca-ma de povara, pentru ca abisul ei sa nu-si inchida gura asupra mea. Ingaduiemi sa vad lumina Ta, fie si de departe, fie si din fundul prapastiei! Invata-ma sa Te caut; arata-Te celui care Te cauta, caci nu Te pot cauta, daca nu ma inveti, nici nu Te pot gasi, daca nu Te arati. Fa astfel incat sa Te caut dorindu-te , sa Te doresc cautandu-te, sa Te gasesc iubindu-Te si sa te iubesc gasinduTe. Doamne, e adevarat ca Tu esti Cel ce ai creat in mine imaginea Ta, pentru ca amintindu-mi de Tine sa ma gandesc la Tine si sa Te iubesc. E adevarat si iti multumesc. Dar imaginea aceasta e atat de tremurata de harseala pacatelo, atat de adumbrita de fumul greselii, incat nu-si mai poate implini rostul decat daca o reinnoiesti si o reasezi.

Nu voi incerca, Doamne, sa patrund in adancul Inaltimii Tale caci nu e asemanare intre Tine si intelegerea mea; doresc totusi sa pricep atat cat de poate Adevarul in care inima mea crede si pe care ea il iubeste. Caci nu caut sa inteleg pentru a ajunge sa cred: ci cred pentru a intelege; si cred ca daca n-as crede, n-as intelege. u2018′ (…)

Ma rog Tie, Dumnezeul meu, fa-ma sa Te cunosc si sa Te iubesc, ca sa pot sta in Bucuria Ta. Si daca aceasta nu e cu putinta pe de-a intregul in aceasta viata, ajuta-ma macar sa inaintez pana-ntr-atat incat Bucuria Ta sa ma cuprinda cu totul, altcandva; fie ca ce stiu despre Tine aici sa creasca atat cat sa ajunga la implinire dincolo; fie ca Iubirea de Tine sa creasca aici, pentru a fi totala dincolo; fie ca bucuria mea de-acum sa fie uriasa in speranta, pentru ca dincolo ea sa fie totala in fapt!

Doamne, Tu poruncesti si indemni prin Fiul Tau sa cerem si promiti ca vom primi u2018 ca bucuria noastra sa fie deplina’ . Ei bine, Doamne, iata ca cer, asa cum ma indemni prin minunatul Tau sfatuitor, sa primesc ceea ce ai promis prin Adevarul Tau u2018 ca bucuria mea sa fie deplina’.

Dumnezeul increderii mele, cer sa primesc u2018ca bucuria mea sa fie deplina’. Dar pana atunci, fie ca spiritual meu sa reflectezela ea, limba mea sa vorbeasca de ea, inima mea s-o iubeasca, gura mea so propovaduiasca, sufletul meu sa fie infometat de ea, trupul me u insetat de ea; si toata fiinta mea s-o doreasca pana cand ma voi cufunda in Bucuria Domnului, care este un Dumnezeu intreit si unu, binecuvantat in vecii vecilor. Amin. ′

Din arhiva cetatii- 6 decembrie 2009: Darul Sfântului Nicolae către iubitorii de proză Un dar gasit in arhiva cetatii- decembrie 2009. Pentru republicanii nostalgici !

Darul Sfântului Nicolae către iubitorii de proză O noapte întreagă am tot umblat prin paginile voastre sperând că voi găsi, fie și numai într-o singură fereastră, o umbră lustruită de ciubote. Micuțele ciubote! Dar n-am găsit! și supărat pe mine însumi mai mult decât pe voi, că n-am știut un an întreg a însămânța în voi speranța, am smuls din pânza unui pictor această ponosită, șleampătă pereche. Unora le va veni ca unsă, altora posibil să le fie cumva prea strâmtă. Dar orișicum ar fi, eu zic că tot se merită perechea să fie încercată.

Nu am mari daruri și foarte greu îmi este să împart la toți urmând măsura dreaptă. Apoi mai e ceva… citind la voi pe poartă ‘republica’, sincer să fiu m-am cam temut să nu fie vorba de o farsă. Prea sună zgomotos și plin de fală pentru un grup de cetățeni așa…lipsiți de ghete. Dar cum și sfinții cât sunt ei de sfinți, în treburile artei nepricepuți s-au dovedit adesea, vă las în dar acest contur de carte: http://falezedepiatra.net/ ( structura viitoarei reviste – deocamdată în mediu virtual – a rețelei Cititor de Proză, primul număr la sfârșitul lunii decembrie 2009 )

De voi găsi după un an această carte închegată și răsfoind mă veți convinge, că fie numai și în artă, puteți cu adevărat să vă iubiți aproapele și renunțând la tot ce înseamnă trib și individualism feroce nu vă veți simți nici o secundă sărmani neîndreptățiți, ei bine atunci, altfel de daruri Sfântul Nicolae o să poarte. Și vă mai las de-asemenea întru ajutor aceste vorbe, pe care tot le port de zeci de ani la pieptul meu : “am oroare de animalul din noi când se ambalează în folosul său.” (Panait Istrati ) și “Ce am eu de spus Umanității? “ (Mihail Bulgakov) Să fiți iubiți și să păstrați cu grijă ciubotele lăsate în dar !

06 Decembrie 2009

LA MULȚI ANI !