Constelatii diamantine nr 50, 2014

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul V, Nr. 10 (50) Octombrie 2014

Semneaz :

Edouard Manet - Marele canal al Vene iei

Emil Bucure teanu Luca Cipolla Livia Ciuperc Maria Cozma Constantin Cristian Alensis De Nobilis Eugen Deutsch Doina Dr gu George Filip Mariana Gheorghe Ovidiu Ghidirmic Petre Gigea-Gorun Stelian Gombo Alexandru Hanganu Marian Hotca Dumitru Ichim Elena Andreea Ion Stej rel Ionescu Dorina Br창ndu a Landen Daniel Marian Nicolae Maroga Enceanu Florin M ce anu Nicolae M tca Irina Lucia Mihalca Constantin Miu tefan Radu Mu at Floarea Nec oiu Janet Nic Isabela Nicoar Dan Norea George Petrovai Lucia Silvia Podeanu Ana-Cristina Popescu Georgiana Popescu Viorel Roman Petru Solonaru Virgil Stan Vasile T nase Ben Todic Marin Voican Ghioroiu Mariana Zavati Gardner

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar George Petrovai, Absolutul i libertatea ..pp.3-4 Doina Dr gu , Vikingii i NOBEL-ii lor ........p.5 Janet Nic , ...Trei puncte, i de la cap t ........p.6 Ovidiu Ghidirmic, Fenomenologia privirii critice ...................................................................p.7 Nicolae Maroga Enceanu, O poezie a încifr rii semnifica iilor ...............................................pp.8,9 Daniel Marian, Cel ce locuie te... ...................p.9 Stelian Gombo , Pe C rarea Raiului ...pp.10-12 Mariana Gheorghe, “Drag Maria” ............p.13 Emil Bucure teanu, Nirvana româneasc .......................................................................pp.14,15 George Filip, Pe rm cu Maria ....................p.16 Isabela Nicoar , Hohotul de plâns al geometriei .........................................................p.17 Constantin Miu, Balada cult - rediviva ....p.18 Livia Ciuperc , Amintirea poetului-erou Ion ugariu ......................................................pp.19,20 Daniel Marian, Ceasul suficient, ora exact i calendarul obi nuit .........................................p.20 Ana-Cristina Popescu, Cât mai valoreaz o carte?..........................................................pp.21,22 Nicolae M tca , Sonete ..................................p.22 Maria Cozma, Poeme ...............................pp.23,24 Dan Norea, Versuri ..........................................p.25 Petru Solonaru, Tetrade .................................p.25 Irina Lucia Mihalca, Fata din vis ..........pp.26,27 Viorel Roman, Rusia, 2014 ............................p.27 Virgil Stan, Bunica Floarea ..................pp.28-31 Luca Cipolla, Versuri .......................................p.32 Lucia Silvia Podeanu, Versuri ........................p.33 Dumitru Ichim, Poeme ....................................p.34 Marian Hotca, Poeme ......................................p.34 Dorina Brându a Landen, Timpul divizat în cuvinte ...............................................................p.35 tefan Radu Mu at, Versuri ...........................p.36 Vasile T nase, Fabule ....................................p.36 Mariana Zavati Gardner, Poeme ...................p.37 Elena Andreea Ion, Poemele toamnei ...........p.38 Eugen Deutsch, Janet Nic , Duel sonetistic ...p.39 Alensis De Nobilis, Versuri ............................p.39 M. Voican Ghioroiu, utar cu plete dalbe ..p.40 Florin M ce anu, Edouard Manet ...............p.40 Floarea Nec oiu, Viziune i credin ............p.41 Dominic Diamant, Stihuri a(i)urite ..............p.41 Petre Gigea-Gorun, Cinstirea memoriei eroilor români martiri ..........................................pp.42-52 Stej rel Ionescu, Versuri ................................p.53 Georgiana Popescu, Versuri ...........................p.53 Ben Todic , Obstacolul cel mai mare - limba rii! ............................................................pp.54-55 Al. Hanganu, Constela ii epigramatice .....p.56 Const. Cristian, Constela ii epigramatice ....57 Doina Dr gu , Exerci ii de luciditate ...pp.58-60

Fondatori: Al. Florin }ene, Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU BAKI YMERI DANIEL MARIAN Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor - GEORGE FILIP, Canada, scriitor DTP: Doina DR GU

Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 www.scribd.com/doina_dragut Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Edouard Manet

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

George PETROVAI

Absolutul ]i libertatea 1. „Eu sunt Cel ce sunt” (Exodul 3,14) Lumea n-a fost f cut din nimic, ci din preaplinul lui Dumnezeu. Pentru c nimicul, golul, este o abstrac iune filosofic cu un rol aparent consolator pentru limitativul demonstra iei logice, în fond o capcan conceptual cu consecin e sterilizante pentru orgoliul uman. O formulare cu adev rat vrednic de om ar fi urm toarea: nimic nu exist în afara lui Dumnezeu, iar omul este un nimic în raport cu Dumnezeu! De altminteri, demnitatea i în elepciunea omului consist în con tiin a nimicniciei lui în raport cu Absolutul divin. Prin urmare, Dumnezeu fiind totuna cu absolutul i eternitatea, El st fa -n fa doar cu Sine Însu i, i nu se poate defini decât prin propozi ia tautologic de esen translogic , h zit auzului lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt”! Întreaga existen iradiaz din El, deoarece El este aici i pretutindeni, Unul etern viu în multiplicitatea lumii, „Unitatea tuturor unit ilor”, cum splendid afirma Petre ea.

Iat de ce toate încerc rile de a-I demonstra inexisten a r mân doar la stadiul penibil de specula ii cl dite pe fundamentul ubred al nelini tilor i r cirilor omului c ut tor, ce se las am git de iluzia descoperirii aderului doar cu ajutorul ra iunii. Dar însu i Kant a recunoscut c celebrele lui antinomii (Lumea are un început, lumea n-are nici un început; lumea este simpl , lumea este compus ; lumea are o cauz exterioar ei, lumea n-are nici o cauz ; în lume exist numai necesitate, în lumea exist i libertate) a recunoscut, deci, c aceste mult-l udate antinomii reprezint r ciri ale ra iunii pure în c utarea Absolutului! De altfel, cum s ajungi la Ader atunci când te str duie ti din r sputeri dovede ti c El nu exist ?!...

Filosofia vorbe te de adev r relativ i adev r absolut. Dar dup opinia lui Petre ea, „Mai multe adev ruri, egal lips ader!” Exist deci un singur Adev r, i acesta este Dumnezeu. „Eu sunt Calea, Adev rul i Via a”, ne înva Mântuitorul în Ioan 14,6.

Nu face afirma ia c este o cale, ci c este

Calea (iat alte splendide nume ale lui Dumnezeu), altfel spus singura cale posibil de-a cunoa te via a ve nic i Adev rul în frumuse ea, bun tatea i for a-I absolut . Solu ia mântuire sau pieire - este la îndemâna fiec rui om prin imensa libertate cu care am fost d rui de-a ne hot rî destinul. Îns nu ra iunea nici cea tiin ific , nici cea filosofic - nu reprezint modalitatea sigur de-a accede în transcenden , adic de-a merge pe urmele Mântuitorului în vecin tatea divinului. Singura modalitate viabil rezid în credin , urmând pilda Domnului Iisus de-a fi smerit i iubitor.

Când Vasile Pârvan vedea istoria în dublu sens - ascensional i decensional, poate c avea în fa a ochilor min ii traseul descensional al lui Iisus - întruparea lui ca Om în vederea izb virii noastre, apoi traseul ascensional - în area Lui la cer dup înviere. Din acest motiv, ea spunea c istoria trebuie zut bipolar: „Când oglinde te susul ea este un vehicul al realului, iar când oglinde te josul este un vehicul al aparen ei”.

Iisus a efectuat o t ietur în istoria uma. El reprezint piatra unghiular a ezat la temelia noii istorii morale a omului ap sat nu numai de con tiin a p catului originar, ci i con tiin a atentatului criminal la Iubire i Puritate. Mântuitorul este incomparabil superior tuturor filosofilor i f uritorilor de istorie, deoarece, dup fermec toarea expresie a m rturisitorului Petre ea, „El reprezint Absolutul divin care puncteaz istoria”.

Hamilton face o distinc ie extrem de subtil între Absolut i infinit: „Absolutul înseamnecondi ionatul limitat, iar infinitul necondi ionatul nelimitat”. Prin urmare, Absolutul i exercit autoritatea Sa etern i binef toare prin limitele impuse de voin a Sa, deci prin impunerea condi iilor creatoare, în timp ce infinitul reprezint o desf urare tern , monoton i steril , altfel spus neantul în nulitatea lui egal i etern necuprins , o abstrac iune dizolvant ce încremene te ra iunea prin groaza inspirat de neputin a în fa a inexistentului.

Fiind pretutindeni, El este prezent i în noi, c ci la El timpul devine neputincios, trecutul i viitorul se îneac într-un prezent continuu ce alimenteaz ve nicia. Cât de lini titoare este propozi ia: „Dumnezeu l-a f cut pe om dup chipul i asem narea Lui!” Atunci cum putem s ne închipuim c Dumnezeu l-a f cut pe om din plictiseal i c soarta omului este o biat juc rioar în mâinile acestei „For e Implacabile”?! Imaginea unui Dumnezeu intolerant, chiar crud i r u cu crea ia Sa, este o slab consolare pentru cei ce i-au f cut un crez din încadrarea faptelor lor abominabile în anumite texte biblice inten ionat r st lm cite. Nimic mai d un tor pentru s tatea moral a respectivilor, pentru u urin a cu care se îndep rteaz de mântuire din cauza trufiei i a unor calcule înjositoare. ne amintim c omul anterior p catului originar era înconjurat de un bine necuprins, binele ce izvora cu blând generozitate din Atotputernic. Prin neascultare, mai exact prin ascultarea unor pove e opuse îndemnurilor Creatorului, omul de dovede te nedemn de gr dina Edenului. Proba cu pomul din mijlocul gr dinii este actul de na tere al con tiin ei omului, o con tiin capabil s disocieze binele de r u, deci capabil s i m soare dec derea datorat gre elii s vâr it prin neascultarea hr nit cu curiozitate. Pentru ie irea din starea în care l-a aruncat p catul, omul are datoria s dovedeasc fermitate în ascultarea poruncilor divine. Numai astfel va învinge ispitele i va accede la starea anterioar p catului originar.

Se nasc urm toarele întreb ri: Dac Dumnezeu este Binele întruchipat, se cheam c ul fiin eaz înafara Lui? De ce urma ii lui Adam, nesfâr itele genera ii ce i-au succedat, trebuie s trag ponoasele pentru neascultarea acestuia, iar r ul p mântean nu este nici m car limitat, necum s fie stârpit?

Tot ce exist , v zutul i nev zutul, totul este rezultatul actului de voin al Atotputernicului. Pân la degradarea omului prin

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cat, exista un Univers moral netulburat, gra ie absen ei unor inten ii opuse ori în dezacord cu voin a divin . M rul furat a creat o perturba ie în armonia des vâr it a Universului, prin admiterea de c tre Creator a unor tendin e umane ezitante, oscilante, ba chiar în contradic ie cu traseul liniar-moral pe care El îl a tepta de la om. F tirea lui Dumnezeu n-ar fi fost cu putin , fiindc atunci El i-ar fi pierdut atributul de atot tiutor. (Iat , spune ea, cum universul moral al omului se sprijin pe un m r furat, dup cum universul lui tiin ific se sprijin pe un m r c zut - celebrul m r care, zice-se, l-ar fi inspirat pe Newton în descoperirea Legii atrac iei universale!) Înseamn c substan a divin este, în acest mod, alterat i c r ul s-a infiltrat pân i în persoana Sa revelat prin crea iune?

Nu, deoarece acest r u ine de condi ia degradant a omului muritor, deci opereaz la nivelul imanentului, al aparen elor. De altminteri, Sfântul Augustin este de p rere c ul reprezint un parazit ontologic al binelui.

Lipsit de capacitatea de existen independent , r ul fiin eaz atâta timp cât dureaz binele pe care paraziteaz i din care- i soarbe ra iunea de-a fi. De pild , putregaiul este un r u pentru copac. R ul acesta este considerat ca atare atâta timp cât exist binele (copacul) din care- i trage seva fiin rii sale devoratoare, expansioniste, atunci când nu întâmpin o opozi ie ferm . Când putregaiul a cotropit întregul copac, nu mai r mâne nimic, nici r u, nici bine, c ci copacul (binele) i-a încheiat existen a... Din fericire pentru om i condi ia sa, acesta de ine cea mai sigur i mai eficace arm întru contracararea r ului moral, forma cea mai subtil i mai perfid a r ului nes ios.

Aceast arm sui-generis, specific uman este Legea moral s dit în noi înc de la facere.

Ridicarea omului în vecin tatea esen elor, adev rata substan divin , poate fi realizat numai printr-un anevoios proces de purificare, de izgonire a germenului r ului cuib rit în inteniile i faptele sale. De i gama de manifestare a r ului este infinit neglijabil pentru m re ia divin , totu i nuI este indiferent lui Dumnezeu întrucât nu-I este indiferent omul. Pentru mântuirea sa, omul trebuie s depun un efort sus inut. Numai astfel va izbuti s i înving înclina ia nativ spre p cat, numai astfel - mergând pe calea trasat de Iisus - va izbuti s i dep easc condi ia nevrednic topit în vremelnicie.

ul cuib rit în om este tolerat de Dumnezeu ca o just piatr de încercare în vederea evalu rii rezultatului ciocnirii dintre tendin ele umane ireconciliabil antagonice.

Iar eforturile depuse pentru înfrângerea forelor întunericului, sunt generos sus inute de interven ia divin întru înt rirea rela iei eliberatoare dintre Dumnezeu i om. De-abia în acest mod se va ajunge la starea mistic ce se caracterizeaz prin armonie l untric fecundat cu har divin; de-abia atunci sentimentul dominant fa de semeni va fi iubirea mistuitoare, curat , sincer , adev rat . Un asemenea spirit t duit i t duitor va accede la Adev r prin revela ie i va sorbi apa vie a fericirii prin inspira ie.

2. Robe te-m , Doamne, ca s m simt liber!” În sensul cel mai larg al cuvântului, libertatea înseamn necondi ionare. Captiv în cu ca sim urilor i prins în plasa reglement rilor sociale, aici pe p mânt omul beneficiaz doar de-o libertate limitat i aparent .(Desigur, afirma ia anterioar nu se refer la libertatea interioar , dobândit de om prin cre tinism: o libertate pe cât de fertil , pe atât de trebuincioas .) Nici cea mai avansat democra ie din lume nu-i poate asigura individului o libertate total . Asta deoarece corpusul social, oricât ar fi de afânat prin legi i institu ii democratice, tot nu permite individului un perimetru nelimitat i necontrolat pentru mi ri libere. Orice l rgire a ariei sale de deplasare, cu grij precizat i controlat , duce fatalmente la nemul umiri: fie nemul umirile altor indivizi ce- i v d violate propriile arii de mi care liber , fie ale individului în cauz , acesta

Manet - Cristos i îngerii

Anul V, nr. 10(50)/2014

revendicând noi i noi segmente de libertate.

Dar fireasca (sic!) inegalitate social , ba chiar i cea familial , va genera tensiuni i conflicte în lupta acerb (constitu ional , institu ional , sindical .a.m.d.) pentru extensia i respectarea libert ilor dobândite.

Ceea ce colectivit ilor umane le este refuzat, la Dumnezeu este cu putin . Mult visata egalitate social , ba de gânditorii utopi ti, ba de sociali ti i comuni ti, se dovede te un nonsens social: de o parte st experien a zguduitoare a sistemelor socialiste, de cealalt parte st prosperitatea i progresul sistemelor centrate pe concuren i inegalitate social . Primele i-au afi at propaganda mincinoas a egalit ii sociale, dar, dup un lan nesfâr it de torturi i crime, au naufragiat în marea dezn dejdii i s ciei; comunit ile capitaliste, îndeosebi cele avansate, î i propun cu tot mai mult insisten eliminarea s ciei i diminuarea discrepanelor sociale prin înt rirea clasei de mijloc.

Deocamdat este un scop, deoarece în condi iile stimul rii liberei ini iative, care pentru foarte mul i se cheam ansa îmbog irii prin orice mijloace, fie i în dauna altora, în asemenea condi ii netezirea asperit ilor sociale i vindecarea r nilor datorate s ciei i disper rii, r mâne doar un vis frumos al omenirii. În fa a lui Dumnezeu îns to i oamenii sunt egali: geniul este egalul idiotului, pentru amândoi sunt crea ia Sa i pentru c pe amândoi la fel îi iube te! Este o egalitate aderat , întrucât nu are la baz interesul material, ci interesul superior al exorciz rii i salv rii gr untelui de divinitate s dit în noi.

Doar în rela ia divin-omenesc se poate vorbi de o veritabil libertate, nicidecum în rela ia om-om. Necesitatea unit cu libertatea se descoper în Dumnezeu, în lucrarea lui Dumnezeu întrupat în Om i în superba Sa jertf . Thomas din Kempis implora în Imitatio Cristi: „Robe te-m , Doamne, ca s m simt liber!”

Cre tinismul, în calitate de religie a religiilor, confer omului statutul de om liber. Prin scrierile Sfântului Apostol Pavel, cre tinismul a fost smuls de sub povara vechii legi iudaice, iar cre tinii sunt d rui i cu libertatea de a- i decide destinul în „jocul” celor dou lumi paulinice: fiecare este liber s aleag între c rarea îngust i anevoioas care duce la mântuire, i drumul neted, lesnicios care duce la pieire.

Libertatea interioar , n scut din puritate i iubire, este adev rata libertate, smuls din jocul aparen elor. O asemenea libertate nu va fi nicicând confiscat , deoarece ea se alimenteaz din izvorul mereu viu al Libert ii absolute.

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Doina DR~GU}

Vikingii ]i NOBEL-ii lor „A venit, a venit toamna...”, cum zicea Nichita St nescu, i vine vremea înnobil rilor (sau în-nobel rilor?) din Scandinavia; imprevizibile pentru mul i, previzibile pentru câ iva. Este cazul s ne gândim la înainta ii suedezilor i norvegienilor de ast zi, adic la vikingi.

Vikingii, neam r zboinic în vremurile vechi, au devenit, la sfâr itul secolului al XIX-lea, un neam pacifist, dup ce savantul i omul de afaceri suedez Alfred Nobel, cel care a descoperit dinamita, în 1867, i-a l sat întreaga avere funda iei pe care a întemeiato, pentru înfiin area unor premii care s fie acordate personalit ilor din lumea tiin ei i literaturii.

Datorit pasiunii sale pentru c torii, Victor Hugo l-a denumit „cel mai bogat vagabond al Europei”. Alfred Nobel avea fabrici i laboratoare în peste 20 de ri, iar când nu torea lucra intens în laboratoarele sale. În 1896 Alfred Nobel moare. Brevetase peste 355 de inven ii, printre care cauciucul sintetic, pielea artificial i m tasea sintetic .

Premiile Nobel sunt decernate de institu iile: Academia Regal de tiin din Suedia (Premiul Nobel pentru Fizic ; Premiul Nobel pentru Chimie; Premiul Nobel pentru Economie), Institutul Karolinska din Stockholm

(Premiul Nobel pentru Medicin ), Academia Suedez (Premiul Nobel pentru Literatur ).

Un comitet alc tuit din 5 persoane alese de Parlamentul Norvegiei acord , în fiecare an, Premiul Nobel Pentru Pace.

Primele premii Nobel au fost acordate la 10 decembrie 1901, dup moartea lui Alfred Nobel. Ele constau din: o medalie, o diplom i o sum de bani, care la început a fost în valoare de 40.000 dolari SUA, apoi aceast sum a crescut la 10 milioane de coroane suedeze (SEK). În iunie 2012, Funda ia Nobel a decis s reduc suma la 8 milioane SEK. Lista laurea ilor premiului Nobel este impresionant . Nu coment m premiile acordate în domeniul tiin elor exacte. Cu siguran nemuritorii de la Stockholm au avut la dispozi ie toate referatele de specialitate i toate pledoariile de specialitate. Ceea ce nu se tie este: în ce limbi s-au descurcat i se descurc nemuritorii academicieni; trec tori, i ei, ca to i muritorii. Nu tim, de asemenea, dac se mai consider vikingi (cuceritori ai rilor Nordului), nu tim dac ei mai sunt clasa i sau nu în cataloagele Bibliotecii regale suedeze. tim, îns , c nemuritorii de la Stockholm au f cut i multe gre eli: au acordat premiile de milioane de coroane i unor nume care acum nu mai reprezint nimic.

Manet - Trandafiri pe fa a de mas

Când obscuri autori de pe Vechiul Continent, ast zi insera i la Addenda, când autori din lumea a treia (unde mai sunt oameni care acum coboar din copac) au primit cununa cu lauri de la Majestatea-Sa, ce s ne mai mire c , spre exemplu, Lucian Blaga, propus de românii din exil, iar nu de românii din ar (unde el i-a tr it sfâr itul), nu a primit-o. i ce s ne mai mire c al i mari exponen i ai culturii na ionale române ti n-au intrat în aten ia drept-dreg torilor din capitala nordic ? S ne referim la anii ’50: Lovinescu, critic i istoric literar, murise; dar emulul s u, G. C linescu, cel care d duse, în 1941, „Istoria literaturii române...” era în via ; când Tudor Arghezi, la aproape 70 de ani, era o personalitate luat în seam i tradus de mari poe i ai lumii; când Camil Petrescu, omul care promova luciditatea, fusese tradus în câteva limbi; când Zaharia Stancu f cea înconjurul lumii cu volumul „Descul ”; când Marin Preda era cunoscut cu „Morome ii”; când atâ ia i atâ ia oameni de tiin români ceau i ei înconjurul lumii cu descoperirile ori inven iile lor: N. Paulescu - cu insulina; Gogu Constantinescu - în sonicitate; H. Coand - în crea ia de aparate de zbor de zboi; tefan Odobleja - cu cibernetica.

Memoria scurt a nemuritorilor de la Stockholm nu i-a luat în considera ie nici pe marii scriitori români, ori pe oamenii de tiin români de mai târziu. Este adev rat c ne putem revendica cinci nume din catalogul de la Stockholm: pe acela al doctorului George Emil Palade (Medicin , 1974), rezident în America, pe acela al lui Ioan Moraru (Pace, 1985), care a fost, al turi de Mihail Kuzin (URSS) i Bernard Lown (SUA), copreedinte al organiza iei „Medicii lumii pentru prevenirea r zboiului nuclear” (regimul comunist nu i-a permis s ias din România pentru a participa la festivitatea de decernare a premiului), pe acela al lui Elie Weissel (Pace, 1986), cet ean american (Comitetul Norvegian pentru premiul Nobel pentru pace l-a numit: „un mesager al omeniei”), pe cel al Hertei Muler (Literatur , 2009), cet ean german, pe cel al lui Stefan W. Hell (Chimie, 2014), i el tot cet ean german.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul V, nr. 10(50)/2014

Janet NIC~

…Trei puncte ]i, de la cap[t - eseu a(i)urit ...Cu violen a, suntem la începutul, dar i la sfâr itul lumii. Din când în când i în fiecare clip . Ea este organul nostru interior, tiranic i generalizat în fiecare celul , în fiecare posta de trup. ...Ea este adev rata Apocalips , de diminea , de la amiaz i de sear . ...Ea nu va veni niciodat , pentru c exist permanent. ...Violen a este, înainte de toate, material .

Ca o pr bu ire de munte, ca o zgâl âire de cutremur.

Nicio lic rire de cuget, nicio a chie de gând, nicio ezitare.

Un fel de „a rezolva” lucrurile, prin distrugere, prin eliminare: cu biciul, cu sabia, cu glon ul, cu invectiva, cu înjur tura. ...În societate, violen a este prostia în carne i oase.

Ea d râm , ucide, m tur totul în cale. ...R zboaiele de alt dat aveau, m car, o legitimare economic . Apoi, cruciadele, r zboaie „sfinte”, aveau, m car, o legitimare religioas . Îns , pe o imaginar scar a prostiei, ...R zboiul troian, care a durat zece ani, se plaseaz pe fu teiul cel mai de sus.

Este, poate, Steaua Polar a prostiei omene ti.

Manet - Dejunul pe iarb

Zece ani, f r gaz, s-au tocat grecii cu troienii.

Pentru ce? Pentru ce? Pentru o femeie!!!

Care era, ca o încununare a crea iei, blond !

Dac ne-am lua dup „Iliada” lui Homer, am zice c e o pur fic iune, curat literatur , care rimeaz , al naiba de bine, cu „f tur ”. ...Dar o spun i istoricii, ceea ce poate fi, pe jum tate, adev rat Pentru c , în aceast lume, legendele i miturile sunt stelele noastre c uzitoare spre violen e, mai mult sau mai pu in, simbolice.

Adic , adev ruri spuse cu jum tate de gur .

Iar atunci când un semiadev r tinde s devin adev r, se arunc în lupt o legend sau un mit, ca fumigene, i totul revine de unde a purces.

Adic la violent , la lupt , la înc ierare, la ceart , la conflict. Este lumea maximei: „DAC SCANDAL NU E, NIMIC NU E!” ...Este lumea în care un scandal, chiar dac te compromite, te afirm . i Mircea Eliade spunea, undeva, , dac vrei s te afirmi, trebuie s te compromi i.

Scandalul te face vizibil. ...O banal parantez : cinstea te izoleaz , te ascunde, te trece în banca din spate. În acest sens, chiar Napoleon Bonaparte spunea, mi se pare, singurul mod ca un om s r mân s rac este acela de a fi cinstit. Din axioma compromiterii, rezult c to i cei care se afirm , sunt, într-un fel sau în altul, violen i. ...Gena egoist face pui cu nemiluita.

Am v zut b i la sfin irile de biserici, la s rutarea sfintelor moa te, la meciurile de fotbal, la alegeri, în parlamente, pe strad , în prim rii, în coli, în familii. ...Luptele simbolice, a a-zis culturale i artistice i politice, se termin , nu de pu ine ori, cu pari, bâte i capete sparte. ...Pastila culturii, nemaifiind îngurgitat de noile genera ii, nu mai are valoarea distonocalmului i nu mai poate dezamorsa explozibile. ...Bibliotecile s-au stafidit, în a teptarea instinctelor tinere care z bovesc, interminabil, prin baruri i discoteci. Suntem la începutul i, deopotriv , la sfâr itul lumii! ...Oricând po i fi atacat de oricine.

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

Ovidiu GHIDIRMIC

Fenomenologia privirii critice Profesor de elit i publicist remarcabil, de pe meleaguri vâlcene (n scut la B rb te ti-Vâlcea, 1952), descendent dintr-o familie cu tradi ii culturale (unchiul s u tefan Bobei a fost asistent al lui Mihail Dragomirescu), coautor la unele manuale i programe didactice, Ion Predescu are i o bogat activitate de critic i istoric literar, reflectat în prestigioase reviste de cultur din ar („Scrisul Românesc”, „Vatra”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Orizont”, „Atheneum”, ,,Euphorion” etc).

Eseul monografic Cezar Baltag, conceptul i privirea (Editura „Scrisul Românesc”, 2013) este la origine o tez de doctorat, sus inut sub coordonarea tiin ific a profesorului univ. dr. Eugen Negrici, unul dintre cei mai cunoscu i i autoriza i critici români de ast zi, care este i prefa atorul volumului, totodat .

Cezar Baltag r mâne unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai genera iei ’60, al turi de Nichita St nescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Adrian P unescu, Ana Blandiana i al ii nu mai pu in valoro i. Despre Cezar Baltag s-au scris foarte multe studii, eseuri i articole publicate în reviste sau în volume

de critic i istorie literar , dar în afar de prezentul eseu monografic al lui Ion Predescu nu mai exist decât o alt încercare exegetic : Cezar Baltag, monografie, antologie comentat , receptare critic (Editura Aula, Bra ov, 2001) de Mircea A. Diaconu.

De i este un scriitor complex, poet i eseist, de o incontestabil valoare, Cezar Baltag se pare c a intrat, deocamdat , întrun con de umbr , ceea ce s-a întâmplat i cu al i exponen i ai genera iei sale. Or, tocmai acesta este unul din rosturile criticii, de a-i scoate pe scriitorii uita i la lumin i de a-i impune con tiin ei publice. Misiune de care exegetul se achit în mod exemplar, prin aceast carte din care se pot re ine multe observa ii percutante.

Ion Predescu este un analist profund i subtil, format la coala criticii franceze. Referin ele din critica francez se in lan în acest volum. Nume de cea mai mare rezonan ale criticii franceze revin frecvent în eseul s u monografic. Chiar sintagma din titlu: „conceptul i privirea” este preluat din critica francez , din eseul „L’Oeil vivant” ale lui Jean Starobinski. Se poate spune c Ion Predescu profeseaz o fenomenologie a privirii critice. Rela ia dintre concept i privire este biunivoc . Privirea descoper conceptul care o atrage. Cea mai important opera ie a hermeneuticii const în descoperirea conceptelor ce stau la baza operei. Critica lucreaz , înainte de toate, cu concepte. Aceast teorie se aplic foarte bine unui scriitor atât de conceptualizat i intelectualizat ca autorul sfrângerilor.

Ion Predescu aspir spre un discurs critic cât mai complet, integrator. Eseistul practic o hermeneutic filosofic sprijinit pe o ampl erudi ie, dar recurge i la alte orient ri critice, la textualism, semiotic , poetic i poietic , urm rind „mecanismul gândirii produc toare”, în consens cu magistrul i coordonatorul s u tiin ific. În prima parte, exegetul se ocup , cum era i firesc, de altfel, de eseurile lui Cezar Baltag, pentru c , dac este s sim un „co-

gito” al operei lui Cezar Baltag, aici îl descoperim, în latura cea mai conceptual a creiei sale. Autorul ine s precizeze, de la bun început, c eseurile lui Cezar Baltag nu sunt poetice, metaforice, cum ne putem a tepta, ci tiin ifice, filosofice i teosofice i literare.

Ne re in aten ia: Maiorescu sau verticalitatea culturii, Autenticitate i substan la Camil Petrescu, Metafor i destin la Lucian Blaga, Paradigma eliadian , Timpul s rb torii sau prezentul continuu.

Cezar Baltag se reg se te cel mai mult în modelul Mircea Eliade, din a c rui oper a i tradus i pentru în elegerea c ruia a profesat o hermeneutic a sacrului.

Partea cea mai consistent a volumului este dedicat poeziei. Cezar Baltag s-a impus ca unul dintre cei mai rafina i poe i ai genera iei sale, un poet ermetic, orfic i ezoteric, de descenden barbian , înrudit cu Nichita St nescu, despre care a i scris, declarândui afinit ile structurale i de limbaj. Eseurile i poezia sunt ca dou vase comunicante.

Chiar poezia lui Cezar Baltag are o pregnant tent eseistic . În prezentarea poeziei, Ion Predescu procedeaz cronologic i prin parafraze foarte expresive i explicite: Comuna de aur (Efluviile diegezei); Vis planetar (Mit, simbol); sfrângeri (Extazele reci ale conceptului); Odihn în ip t (Lumea e un semn, forma un preconcept); ah orb; Madona din dud (Homo ludens); Unicorn în oglind (Producerea fonematic i orizontul de teptare al conceptului); Dialog la mal (Euristica reflexivit ii); Euridice i umbra (Jocurile Thanatosului); Chemarea Numelui (Transcenden a semnului).

Cezar Baltag, conceptul i privirea de Ion Predescu este un eseu incitant i provocator, viu i ocant pe alocuri, cu fraze memorabile, ce se re in la lectur . Una dintre ele m îndeamn la reflec ie i medita ie: „Critica este crea ie, în m sura în care e stil”. A a este, stilul salveaz critica de ariditate i o face pl cut la lectur , ca o proz de idei.

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 10(50)/2014

Nicolae MAROGA ENCEANU

O poezie a @î ncifr[rii semnifica\iilor Cartea „Timpul dintre valuri de lumin ”, ap rut , recent, la Editura Funda ia „Scrisul românesc” din Craiova, este cel de-al cincilea volum de versuri i cea de-a noua apari ie editorial (proz , poeme, eseuri, recenzii literare, cronici plastice) ce poart semn tura Doinei Dr gu .

Categoriile filosofice „timp” i „spa iu”, care, sub o form sau alta, apar frecvent în poeme, sunt cele care formeaz coloana vertebral a liricii volumului. Iar lumina i gândurile, într-o încifrare a semnifica iilor, sunt elemente ce îmbrac în forme posibile de existen o anumit simbolic a poeziei.

De asemenea, apare, destul de des, elementul ap (mare, valuri, rou ), simbol al curgerii eleatice.

Pentru Doina Dr gu , poezia este o îmbinare armonioas între matematic i literatur , între matematic i art , între matematic i via , între matematic i ceea ce exist dincolo de via a terestr ; iar, uneori, pierzându-se în arabescul formelor, încearc epuizeze inepuizabilul.

Unii critici au sesizat, cu deplin autoritate, c poeta a primit „ecouri sau corezonan e” din lirica unor poe i precum Ion Barbu (datorit forma iei sale tiin ifice), Lucian Blaga sau Rilke; al ii au v zut o orientare spre experienele ini iatice orientale sau hinduse.

Poemele sunt scurte i riguroase, ca form , ele sunt dificil de în eles, ascunzând o liric ermetic i un limbaj abstract, dar, la o citire atent i o apropiere cu „inima intelectului”, se observ c fiecare poem are o logic intern i o coeren sus inut de metafore subtile.

Poemele includ, de cele mai multe ori, teorii tiin ifice asupra sensului vie ii, conferindu-le acestora înve mântare emo ional , iar c utarea esen elor se face prin tr iri lirice pure, adeseori de natur divin , incluzând lumin , transparen , iubire.

De i stilul este concis, lapidar, geometrizant, sentimentele r zbat, cu u urin , spre inima cititorului, creându-se o coeziune, i, la o aplecare atent , sesizându-se o împletire armonioas între rigoare i lirism.

Pe clapa copertei a IV-a sunt redate comentariile criticului literar prof. univ. dr.

Ovidiu Ghidirmic, cu privire la opera poetic a autoarei: „Doina Dr gu este o poet remarcabil , una dintre cele mai valoroase din genera ia sa. Poezia sa este o poezie dens , concentrat , de o mare rigoare, am spune geometrizant , a versurilor, dat fiind i forma ia sa tiin ific , pozitivist . Doina Dr gu este o poet cerebral , la care rigoarea se împlete te, în chip admirabil, cu lirismul, într-o poezie, de cunoa tere, dens i substan ial , de o maxim concentrare a limbajului, pe care nu ezit m s o numim intelectualist , în sensul cel mai bun al termenului. Natur interi-

orizat , poeta î i autoanalizeaz , cu maxim luciditate, nu numai st rile suflete ti, dar i pe cele pur intelectuale, nuan ele infinitesimale ale unui întreg proces de gândire, gnoseologic.”

Matematica metaforei creeaz arhitectura catedralei lumii sub un cer sus inut de zvelte coloane brâncu iene, aspira ia poetic se îndreapt spre o lume în care se cristalizeaz interoga ia existen ial , iar lumea simbolurilor matematice înnobileaz fondul umanist.

Tot pe clapa copertei a IV-a putem citi însemn rile criticului literar prof. univ. dr.

George Popa: „Doina Dr gu , atât în poezie, precum i în eseistica sa, cultiv o gândire de înalt reflexivitate, într-un stil eliptic în poezie, explicativ, cu fine interpret ri hermeneutice, în scrierile de art i cronicile literare. Poezia Doinei Dr gu este, prin excelen , o crea ie i o inductoare a emo iei intelectuale. Poemele sale se deta eaz prin puritate, noble e i eleva ie. Dispunând de o semnificativ cultur poetic , artistic i filosofic , Doina Dr gu a putut primi cu u urin ecouri sau corezonan e din lirica unor poe i precum Ion Barbu, Lucian Blaga, Rainer Maria Rilke sau din experien e ini iatice orientale, model Dao, sau hinduse. În felul acesta se poate spune, f exagerare, c Doina Dr gu i-a construit un veritabil sistem filosofic poetic. Scriind foarte dens, pân la aparent obscuritate, lectura poeziilor sale pare dificil .

Dar la o apropiere atent , se observ c fiecare poem are o logic intern , ceea ce este o mare calitate, coeren sus inut de metafore subtile, adeseori adev rate fulgura ii

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Daniel MARIAN

Cel ce locuieî]te @între dou[ \[rmuri pre\uie]te @îndep[rtarea de timp urc`nd undeva @între cer ]i cuvânt Singura coordonat existen ial pe care nu o putem controla chiar deloc, de-abia ce ne închipuim c o m sur m dup soare, dup nisipul din clepsidr , dup tic it... Acest timp pe care zeii trecândul nu îi prea v d rostul, doar vie uitoarele care se nasc pentru a tr i de multe ori iluzoriu, în timp ce se petrec respirând înspre moarte, uimitoare valuri de lumin .

De altfel, starea de spirit cea mai cuprinz toare, înc rcat pe deplin de emo ie, este întocmai uimirea. Atunci când apare „uimirea speran elor mele”, este firesc s ajungem la întreb rile dintâi, acolo unde „golit/ de plecarea mea/ pustiul se dezl uie// m minunez/ (uimirea speran elor mele)// dau la o parte pere ii/ zilele curg”. În dezl uirea întreb rilor, care î i g sesc doar r spunsuri aparente, irul st rilor, de multe ori rare, se face i desface, pân întracolo încât apar temutele extreme c rora ar fi de dorit dac li s-ar putea g si un echilibru cât de relativ... „salturi ce sfideaz timpul/ libert i interioare/ echilibru între extreme// trec tor i permanent// divizat în unit i/ ce se adun // nimic nu e definitiv// în natura mea profund / e m sura” (echilibru între extreme).

Faptul c nu avem parte de certitudini, simplul motiv fiind natura uman , se poate traduce printr-o justificat „îndep rtare”: „închis n libertate/ cu fix ri în echilibru/ instabil/ m împart în tot/ i în nimic/ / cu depline rev rs ri/ m îndep rtez/ de cercul gol/ i neîmplinit”. În sinea noastr , se petrec lucruri minunate, iar dincolo de eviden a fizic dat de imposibila determinare a perfec iunii, o latur de împlinire sim contrapus în ceea ce se poate numi „expresia deplin ”: „a a cum cercul/ este expresia deplin / a punctului/ cel ce tie s vad / frumuse ea/ este un om bogat// adeseori un gând/ tr ie te mai mult/ decât cel ce l-a gândit”.

De îndat ce imaginile ne covâr esc prin for a lor, avem de ales între a fi prev tori, a ne teme chiar, sau a merge mai departe la bra cu în elesul, ignorând impulsurile date de m rginirile logicii, care nu

intelectuale. Îns vibrante, emo ii de fior cosmic. Doina Dr gu are, ceea ce s-a numit, o inim a intelectului. Voce distinct în lirica actual , poezia Doinei Dr gu se cite te cu încântarea min ii.”

De pe clapa copertei I, afl m c Doina Dr gu este absolvent a Colegiului Na ional „Carol I” din Craiova i licen iat a Facult ii de Matematic -Informatic , Universitatea

fac decât s ne surpe avântul... „îndep rtarea de timp/ spre nici un fel// de plutire/ concentreaz / împrejurul// presimt risipit lumina// pas rea cuprinde cerul” (pas rea cerului).

Multe se pot deschide min ii, „între cer i cuvânt”, ca între un fel de alfa, beta, pi, csi, omega, doar s vrem spre a vedea altfel decât cum omologat este descris în calendarele... priveli tilor, ori în albumele... momentelor: „melodia rupt vioarei/ se înal în zborul cioplit/ coloan -f -de-sfâr it// urcând a ezarea/ în val r sturnat/ între cer i cuvânt// somnul se învioreaz / lâng o p dure de fluturi”.

Facem ce facem, dar nu ne desprindem întocmai u or, deloc a zice, de performan a cercului în geometria ce ne e dat gândirii, deoarece tocmai avem la îndemân un „drum de încântare”: „gândul unui drum/ de încântare/ închis în limite/ ce nu m-ating/ m îndep rteaz -n cercuri/ rupte de imagini// forma locului/ îmi define te sensul/ i m strecoar / înafar ”.

Ceea ce ar putea defini „Timpul dintre valuri de lumin ” adus spre a fi deschis, de Doina Dr gu , se na te o singur dat spre a fi întotdeauna, dar pentru asta e nevoie de a-l cunoa te pe „cel ce locuie te/ între dou rmuri/ r sturnând cu umbra/ în goluri forme/ se împiedic -n lumin // i apoi sporind/ spre alte în elesuri/ strângen bra e/ necuprinsul/ pân -l face clip ” (cel ce locuie te).

Aceasta în vreme ce, într-un inedit, „cai nev zu i” vin s consfineasc portretul oscilând între temporal i atemporal, întregind o prim privire asupra demersului liric de bun augur: „pierdut -n diferen e/ m întorc târziu/ cu umbra pe umeri/ crescând// cai nev zu i lesc/ frenetic/ prin fiin ele ce m compun// într-o ascensiune nesfâr it ”.

Exact numele acestei ascensiuni nesfâr ite este, a zice, poemul în sine, pe care Doina Dr gu îl lefuie te tot mai mult, cu fiecare nou apari ie editorial , spre acea form care f a putea fi atins de cineva vreodat , poate fi îns intuit , sim it .

din Craiova.

Lirica pe care o creeaz i o promoveaz Doina Dr gu nu corespunde canoanelor mai-marilor Literaturii Române de azi, înregimenta i într-un stil care cultiv demolarea valorilor umaniste, a miturilor, religiei, specificului na ional, promovând omul consumist, hedonist i concupiscent, ci ea aparine filoanelor clasice deschise spre temele

existen iale majore: spa iu, timp, via , iubire, lumin , gând...

Mai amintim c volumul de versuri „Timpul dintre valuri de lumin ” dispune de o grafic de înalt inut artistic i o copert de o estetic elevat ; toate fiind concepute i realizate de Doina Dr gu , care, într-un mod subtil i elegant, î i relev i aceast nobil calitate de artist plastic.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

Anul V, nr. 10(50)/2014

Stelian GOMBO{

„Pe C[rarea Raiului” * Convorbiri duhovnice ti cu Înaltpreasfin itul Ioan al Mun ilor

Cartea aceasta, în edi ia a doua rev zut i ad ugit , care cu adev rat zide te, a venit acum, când se împlinesc dou zeci de ani de existen a Episcopiei Ortodoxe Române a Covasnei i Harghitei, ca un dar duhovnicesc de Cr ciun, din partea protagoni tilor ei, adia Înalpreasfin itului P rinte Ioan Selejan - Arhiepiscopul Covasnei i Harghitei i a doamnei Profesoar de limb , grai i cuget românesc Lumini a Cornea - care a purtat un viu, folositor i binecuvântat dialog duhovnicesc cu Arhiereul demn i destoinic ori pilduitor Ioan al Mun ilor - care s-a n scut la 16 noiembrie anul 1951, în localitatea Pietrani, jude ul Bihor, fiind primul Episcop al Episcopiei Covasnei i Harghitei, înfiin at în anul 1994... Studiile sale sunt urm toarele: Liceul „Constantin Brâncu i” din Oradea, promo ia 1971; Facultatea de Instala ii i

Automatiz ri din Bucure ti, promo ia anului 1976; Seminarul Teologic din Craiova, promo ia 1986; Facultatea de Teologie Ortodox din Sibiu, promo ia anului 1990; Institutul Biblic din Ierusalim, perioada anilor 19911994; Cursurile de doctorat le-a urmat la Institutul Biblic din Ierusalim, domeniul Biblice, Egiptologie i Orientalistic . Iar din activitatea sa bogat i deosebit spicuim urm toarele: În anul 1980 i-a început via a monahal la M stirea Lainici, jude ul Gorj; A fost hirotonit Diacon la aceea i m stire în 6 august anul 1990; A fost hirotonit Preot la stirea Tismana - Gorj în ziua de 15 august anul 1990; Între anii 1990-1994 a fost Stare ul M stirii Lainici - Gorj; În anul 1994 a fost Arhimandrit i Superior al A ez mintelor Române ti de la Ierusalim; În 9 iulie anul 1994 a fost ales Episcop al Covasnei i Harghitei; A fost hirotonit Episcop la M stirea „Sf. Proor. Ilie Tesviteanul” din ora ul Topli a, jude ul Harghita în 20 iulie anul 1994; În 25 septembrie 1994 a fost instalat Episcop al Covasnei i Harghitei, la Miercurea Ciuc. În ziua de 12 septembrie anul 2007 a fost unul din cei trei candida i la scaunul patriarhal al Bisericii Ortodoxe Române. Pe 23 februarie anul 2008 sinodul mitropolitan ortodox de la Ia i l-a desemnat drept candidat pentru funia de Mitropolit al Moldovei i Bucovinei.

In urma edin ei Sfântului Sinod al Bisericcii Ortodoxe Române din luna iunie anul 2009, Preasfin itului Episcop Ioan al Covasnei i Harghitei i-a fost acordat titlul de Arhiepiscop onorific, ca un gest de r splat , pre uire i profund recuno tin pentru întreaga sa activitate, plin de trud , jertf i sacrificiu, în cei aisprezece ani de Arhip stor duhovnicesc al inutului românesc din centrul rii, al Covasnei i Harghitei. Aceasta sa petrecut dup mari i multe lupte. Dup decembrie anul 1989, pe fondul fr mânt rilor

„Pe C rarea Raiului” – Convorbiri duhovnice ti cu Înaltpreasfin itul Ioan al Mun ilor. Edi ia a doua, rev zut i ad ugit . Autor: Lumini a Cornea, Editura „Sophia”, Bucure ti, 2014, 360 de pagini.

existente în via a credincio ilor din jude ele Covasna i Harghita, a fost reluat propunerea de înfiin are a unei Episcopii pentru credincio ii români ortodoc i din jude ele Harghita i Covasna. Asocia iile locale, Liga cultural-cre tin „Andrei aguna” din Sfântu Gheorghe i Funda ia cultural-cre tin „Miron Cristea” din Miercurea Ciuc, întreprind numeroase demersuri pentru sprijinirea Bisericii Ortodoxe de aici, printre care amintim: audien a la vrednicii de pomenire i de vie memorie sau amintire Patriarhul Teoctist Ar pa u i la Mitropolitul Antonie Pl deal al Ardealului (1991, 1992). În cadrul Zilelor „Nicolae Colan” de la Sfântu Gheorghe, din 4-5 decembrie anul 1993, în prezen a Mitropolitului Antonie Pl deal , se discut problema înfiin rii unei Episcopii cu sediul la Sfântu Gheorghe (Arcus) sau Covasna. În edin a Adun rii Eparhiale a Arhiepiscopiei Sibiului din 9 ianuarie anul 1994 a fost propus pe ordinea de zi, de c tre Mitropolitul Antonie, dup discu ia preliminar cu Patriarhul Teoctist i membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, înfiin area unei Episcopii pentru zona Harghita-Covasna. La data de 11 ianuarie anul 1994, Adunarea Na ional Bisericeasc a hot rât înfiin area acestei noi eparhii. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat, în edin a din zilele de 22-23 martie anul 1994, la propunerea Adurilor Eparhiale ale Arhiepiscopiei Sibiului i Episcopiei Albei Iulia, organizarea i delimitarea teritorial a Episcopiei Covasnei i Harghitei, cu re edin a în Miercurea Ciuc. În prezen a vrednicului i distinsului Mitropolit Antonie Pl deal al Ardealului, în 31 mai anul 1994, la Catedrala Ortodox din Miercurea Ciuc s-a constituit Adunarea Eparhial a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei i Harghitei, iar în 12 iulie anul 1994, Colegiul Electoral Bisericesc a procedat la alegerea întâist torului nou-înfiin atei Episcopii a Covasnei i Harghitei, cu sediul la Miercurea Ciuc, sufragan a Mitropoliei Ardealului, în

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

persoana Arhimandritului Ioan Selejan Superiorul A ez mintelor române ti de la Ierusalim i Iordan. La praznicul Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, în 20 iulie anul 1994, la M stirea „Sfântul Ilie” din ora ul Topli a, jude ul Harghita, s-a s vâr it hirotonia Preacuviosului P rinte Arhimandrit Ioan Selejan ca Episcop al Covasnei i Harghitei, fiind întronizat la 25 septembrie acela i an, la Miercurea Ciuc. i unde în cei 20 ani de arhistorire, Înaltpreasfin itul P rinte Arhiepiscop Ioan Selejan a înmul it, dezvoltat i crescut num rul parohiilor de la 99 la 137 de unit i, a hirotonit 83 de preo i, s-au construit 26 de biserici, ase m stiri i schituri, patru capele militare, 23 de case parohiale, au fost reparate 90 de biserici i 60 de case parohiale, au fost restaurate i repictate 40 de biserici.

Iar Duminic , 23 august anul 2009, s-a mai scris o dat de aur în hronicul Ortodoxiei de pe aceste b trâne i vitregite meleaguri: cu prilejul împlinirii a 15 ani de existen a Episcopiei Covasnei i Harghitei, întâist torul acesteia, P rintele Episcop Ioan Selejan, a fost în at în treapta arhiereasc , onorific de Arhiepiscop, de c tre Preafericitul P rinte Daniel Ciobotea - Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Ata at fiind Bisericii, Doamna Profesoar Lumini a Cornea încearc în acest volum s i l mureasc anumite întreb ri despre locul, rostul i menirea omului pe acest mânt. C utarea unor r spunsuri la multele i variatele probleme care o preocup i o fr mânt au determinat-o s se îndrepte i se adreseze unui ales p rinte duhovnicesc, în persoana Arhiepisopului Ioan. Cu alte cuvinte, cartea de fa este rezultatul acestor întreb ri i c ut ri i totodat , o m rturie vie intelectualul român, omul de cultur , dore te s se apropie din ce în ce mai mult de Dumnezeu i de Împ ia Sa Cea Sfânt i Ve nic . A mai ad uga c aceast lucrare recupereaz i recapituleaz o m rturisire de credin a c rturarului, având în vedere mediul în care au tr it, au crescut i s-au format genera ii întregi de intelectuali români înainte de anul 1990. Este i cazul autoarei volumului de fa , în care dialogul cu un adev rat p rinte duhovnic „las în suflet mult pace i lumin . Este lumina care ne c uze te pe rarea raiului, dac i-am p truns în elesul.

Cu cât vom pricepe mai bine semnifica ia, lumina va pune st pânire pe sufletul nostru, înfrumuse ându-l. Glasul ierarhului duhovnic reprezint lumina care ne acoper cu harul u. S mân a aruncat va r ri i va supravie ui, dac vom avea grij s nu-I t iem r cina - credin a. Lumina str bate în întuneric. V zând-o, ne entuziasm m, ne înfl -

m, dar este necesar s lu m aminte asupra ei, s -I p trundem în elesul, semnifica ia.

Cuvintele Înaltpreasfin itului P rinte Ioan Arhiepiscop al Episcopiei Ortodoxe Române a Covasnei i Harghitei - sunt cuvinte pline de înc rc tur duhovniceasc , pe în elesul tuturor, dar cu profunde semnifica ii. Înaltpreasfin ia Sa este întruchiparea ierarhului adev rat, apropiat de popor, aflat mereu între enoria i. Are darul de a zidi pe fiecare om cu un cuvânt bun, conducându-l spre lumina cunoa terii adev rului, deoarece nu este om care s mearg prin întuneric i s nu doreasc s -I apar în priviri lumina. Cum? Calea cea mai important este dialogul, convorbirea cu duhovnicul. O astfel de convorbire red m în cartea de fa , prin dialogul cu Înaltpreasfin itul P rinte Arhiepiscop Ioan al Covasnei i Harghitei, având în vedere subiecte i teme de larg i real interes, cum ar fi: „S deschidem u a sufletului nostru”, „Oamenii cinstitori de Dumnezeu i de aproapele”, „Nevoia rug ciunii - adânc s pat în inima omului”, „Cuvinte despre cinstirea icoanelor”, „Cinstirea Sfintei Cruci”, „Despre Sfânta Liturghie”, „Cinstirea Maicii Domnului”, „Înv turi la diverse periscope evanghelice”, „Despre sfin i”, „Tâlcuirea înelesului unor pilde, legende, proverbe”… „Am pornit în a scrie rândurile de fa de la dialogurile sus inute de Î.P.S. P rinte Arhierpiscop Ioan cu reporteri ai mass-mediei române ti. De fiecare dat , ascultând cuvintele de înv tur ale Înaltpreasfin itului P rinte Arhiepiscop Ioan, rostite cu diferite prilejuri i ocazii, mi-au r mas în suflet explica ii

Manet - Filosoful

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

deosebite în leg tur cu diverse periscope din Sfintele Evanghelii ori sfaturi sau îndemnuri referitoare la diverse situa ii de natur duhovniceasc i bisericeasc ” - dup cum afirm autoarea, Doamna Profesoar Lumini a Cornea, din municipiul Sfântu Gheorghe, jude ul Covasna - care este profesoar de grai i limb româneasc , dup cum îi plece Înaltpreasfin itului P rinte Arhiepiscop Ioan s -I numeasc pe profesorii de limb i literatur român . Îndelungata i de succes carier didactic i-a încununat-o cu publicarea tezei de doctorat, cu titlul: „Locu iuni verbale în romanul istoric sadovenian - o abordare gramatical , stilistic i poetic ”. Preocupat fiind de cercetarea filologic , i cea istoric , de literatura român veche i de texte religioase, Doamna Profesoar Lumini a Cornea a editat i a reeditat volume i scrieri ale unor vrednici prei i ierarhi. M gândesc, în mod special, la cartea preotului Ioan Graure „Cinstirea p rin ilor” i la reeditarea volumului „pentru neam i pentru lege” al Episcopului Iustinian Teculescu. În alt ordine de idei, P rintele Arhiepiscop Ioan al Mun ilor este unul din ierarhii de vârf ai bisericii i ai rii, un model de slujitor valoros, modest, apropiat de popor, care nu i-a l sat mintea i ambi iile omene ti uzite i alimentate de aburii succesului efemer i de ert, cuvântul fiindu-i întotdeauna în consonan cu fapta, adic da ce este da i nu ce este nu. La rândul ei, Doamna Profesoar Lumini a Cornea, doctor în filologie, n scut i crescut în climatul de adânevlavie al unei familii preo ti - tat l însu i fiind un foarte pasionat i talentat condeier st pâne te cu u urin i folose te cu abilitate terminologia religioas i chiar teologic , înlesnind substan ial elaborarea c ii.

Parcurgând cuprinsul acestei c i, sau Convorbirile dintre cei doi autori, ne apare în ochii min ii imaginea de la Stejarul Mamvri i convorbirea pe care patriarhul Avraam a avut-o cu Dumnezeu, ascuns sub chipul celor Trei tineri.

Cartea de fa este extrem de atractiv prin ineditul ei, în sensul c fiecare idee scoate la lumin un lucru nou, sau altfel spus fa de cum l-au spus al ii. O carte de convorbiri eman direct din minte i din inim , intervievatul exprimând gânduri i sim minte în premier . Între primele tematici abordate este cea a cii, concret ilustrat de c tre Mântuitorul prin Fericirea a aptea: „Ferici i sunt torii de pace, c aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Mt.V, 9). Înaltpreasfin itul P rinte Ioan afirm c singura pace durabil i adev rat este pacea în Iisus Hristos, deoarece între oameni „au

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fost încheiate atâtea tratate de pace de-a lungul istoriei, dar s-a v zut în timp c nu au fost altceva decât false tratate de pace” (p.

19). Pacea mai poate fi realizat i prin mijloace caritative, adic prin practicarea milei trupe ti i suflete ti, s vâr ite cu fapta i cu cuvântul, prin sus inerea material i moral a omului de lâng noi. Aceast idee este ilustrat prin pilda Samarineanului milostiv i este atribuit calit ii de doctor a Sfântului Evanghelist Luca, desigur, omul cel mai în m sur s în eleag i s simt „cât de greu i cât de grav este s fi r nit i p sit la o margine de drum” (p.22). De la înv torul de lege, care nu tia cine este aproapele, înm c atunci când nu tim ceva, s ne îndrept m c tre Mântuitorul, Cel ce are r spuns la toate întreb rile. Î.P.S. Sa str mut cu abilitate, din mers, pe „aproapele” de lâng noi, în noi în ine, chiar în inima noastr , dup cuvântul Mântuitorului, care, dup Înviere, nu li se adreseaz apostolilor cu cuvintele: „R mân al turi de voi, lâng voi”, ci le-a spus: „r mân cu voi i în voi”.

O alt tematic arz toare dezb tut în cuprinsul c ii este rug ciunea, care ar trebui s ne fie tovar de c torie pe întreg parcursul vie ii, deoarece rug ciunea este pai zid de ap rare împotriva potrivnicilor, a primejdiilor i a necazurilor.

Pornind de la textul: „c uta i mai întâi împ ia lui Dumnezeu i toate celelalte vi se vor ad uga vou ”, P rintele Arhiepiscop Ioan Carpatinul î i dovede te capacitatea de a selecta priorit ile care ar trebui s ne preocupe i pe care ar trebui s le abord m în via , dând întâietate valorilor nemuritoare, a neglija îns grija fa de trup, ci dimpotriv realizând un paralelism perfect, armonios, echilibrat între grija fa de trup i cea fa de suflet, cele dou componente ale întregului uman, spunând: „un trup nehr nit este un trup bolnav, un suflet f rug ciune este i el sl bit” (p.37).

Referitor la pomelnice, afirm c prioritare sunt pomelnicele i rug ciunile f cute pentru cei ce nu pot merge la biseric . Într-o atare situa ie ne asem m celor patru care l-au dus pe paraliticul din Capernaum cu targa în fa a lui Iisus Hristos. In acest caz pomelnicul ine loc de targ , iar Iisus Hristos din Sfânta Împ rt anie este acela i din Capernaum. În ceea ce prive te prezen a icoanelor în coli, spitale, penitenciare, prim rii sau în alte institu ii publice, Î.P.S. P rinte Ioan afirm România este ara lui Dumnezeu, ara icoanelor, în fiecare cas de român reg sindu-se o icoan „pe peretele dinspre r rit, fiind împodobit cu maram , cu tergarul foarte

frumos esut în r zboi, g tit cu fir de busuioc” (p.49).

Despre Sfânta Cruce afirm c este „stindardul cre tinilor. P rin ii no tri nu au pus nici un alt semn pe turla bisericii decât Sfânta Cruce”, ori se tie c biserica este asimilat cor biei lui Noe, prin care semin ia uman a fost trecut din via , prin moartea potopului, la o nou via . i în cre tinism biserica se compar cu corabia lui Noe i este protejat de crucea suferin elor lui Iisus Hristos.

Spa iul alocat acestui material nu ne permite s despic m firul în patru, nici m car s facem referiri cât de cât asupra fiec rui subiect, dar dup parcurgerea întregului material, avem credin a i convingerea c prezenta carte este gândit i lucrat la un nivel foarte înalt, absolut profesionist, iar prin apari ia ei devine izvor i document chiar pentru preo ii ce doresc s i l rgeasc orizontul profesional sau s i aprofundeze cuno tin ele în mai multe discipline teologice precum Dogmatica, Morala, Liturgica, Studiile biblice (Noul i Vechiul Testament), I.B.U., I.B.O.R. .a., din fondul doctrinar al fiec rei materii reg sindu-se citate elemente importante. Ori dac pentru preo i i teologi este o carte de doctrin , pentru cititorul profan este o reconfortant surs de medita ie i recreare spiritual . s exager m, socotim c de i, de dimensiuni restrânse ca extensie sau volum, cartea este vast prin varietatea con inutului i prin profunzimea ideilor cuprinse în r spunsurile date fiec rei întreb ri. Întreaga cartea este ca o cale pavat cu nestemate de cea mai bun calitate, care ne poart pa ii spre împ ia lui Dumnezeu. La fiecare r scruce, sau nou subiect adus în discu ie este a ezat câte un indicator pe care scrie „c tre împ ia lui Dumnezeu”. Toate drumurile sau tematicile, indiferent din ce direc ie vin, ne conduc spre poarta raiului, iar tâlcuirea dat fiec rui subiect este atât de lin i de neted încât pa ii c torului sau a cititorului care o parcurge, str bat cu mult spor acest drum cu final fericit.

Cartea mai prilejuie te un încânt tor popas de recreare i de reflec ie asupra trecutului vie ii noastre, dar mai ales asupra a ceea ce avem de f cut în viitorul nu prea îndep rtat, când fiec ruia ne apare tot mai clar i tot mai aproape tabloul propriului nostru apus de soare.

Altfel spus, cartea „Pe C rarea Raiului”, de i abordeaz tematici teologice fundamentale, deci greoaie - care de-a lungul istoriei au solicitat intens cele mai luminate min i ale Bisericii (ierarhi, teologi, preo i, precum sfin ii Nicolae, Atanasie, Spiridon .a.), ca pomenim doar câteva nume de mare notorietate ale veacului al IV-lea, cu contribu ii hot râtoare la finalizarea lucr rilor primului

Anul V, nr. 10(50)/2014

Sinod Ecumenic de la Niceea (325), trece cu not maxim proba exigen ei pe care orice autor i cartea sa o sus in în fa a cititorului.

Unele tematici comentate în prezenta carte, precum cele referitoare la Sfintele icoane, Sfânta Cruce, Maica Domnului, cu o pondere covâr itoare în cultul i doctrina bisericii noastre, au prilejuit de-a lungul istoriei nenum rate controverse.

Cartea nu este elaborat dup documente st tute de arhiv , ci este un produs proasp t, actual, conceput i elaborat în direct, la minut am putea spune, din ini iativa a doi foarte laborio i ostenitori în gr dina Domnului i a Maicii Domnului. Este vorba despre Înalt Prea Sfin itul Ioan, Arhiepiscopul Covasnei i Harghitei i despre prof. dr. Lumini a Cornea din Sfântu Gheorghe.

Rezultatul respectivului dialog sau Convorbiri, se cite te cu mare interes i se gust cu mult pl cere, asemenea unui fruct delicios, proasp t cules din livad . În concluzie vom sublinia i re ine c volumul de fa reprezint , între altele, ( i) o cronic gr itoare despre „starea Ortodoxiei i Românit ii” din Arcul Intracarpatic, la cump na dintre aceste secole i milenii cre tine. O contribu ie la cunoa terea istoriei celor dou jude e române ti, c ci autorii i protagoni tii ei sunt cât se poate de obiectivi i de echilibra i în ac iunile, activit ile, judeile, atitudinile i realiz rile lor, a a cum îi st bine oric rui cre tin i român, care emite opinii i concluzii, întemeiate pe reconstituirea faptelor i ofer explica ii în m sur s aduc unele l muriri necesare lumii, istoriei i societ ii române ti, contemporane. adar, cartea de fa este de o imperioas actualitate care invit la mult luciditate, discern mânt i dreapt socoteal . Este o lucrare foarte bogat , dens i în acela i timp concis , cu care ar trebui s se întâlneasc atât intelectualii cât i credincio ii rii i Bisericii noastre, în calitate de membrii ai Ei, pentru a în elege cât mai bine urm rile i consecin ele înstr in rii i izol rii pentru acest popor, care ast zi, mai mult ca oricând, este chemat s i asume destinul istoric al str mo ilor s i!... În încheiere vom sus ine cu toat convingerea c prin publicarea acestor convorbiri duhovnice ti cu un cunoscut, recunoscut i renumit ierarh i slujitor al Bisericii noastre, str mo ti i dreptm ritoare - Înaltpreasfinitul P rinte Arhiepiscop Ioan Selejan din Carpa i - c ruia îi dorim, cu acest prilej aniversar, s aib parte, în continuare, de mult spor i de multe împliniri duhovnice ti, autoarea ne-a f cut un scump cadou sufletului i cugetului nostru, al cititorilor, pentru care îi mul umim în mod deosebit, dorindu-i mult tate i mult succes, în continuare!...

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Mariana GHEORGHE (Canada)

„Drag[ Maria” Cum pot s scriu despre George Filip, în clipa asta târzie dintr-un August risipit pe coama verii, dac mâinile-mi sunt împreunate în rug , iar ochiul meu mai decupeaz din pânza lacrimii vedenii fecioare, toate ie ind din volumul care-mi st în poal , toate plecând spre oriunde, niciuna privind înapoi?

Cu ce s -i m sor eu iubirile respirate ale acestui mare poet, care ne uime te de la început , rturisindu-ne c „habar n-am dac-am iubit vreodat ... habar n-am despre dragoste”; preg tindu-ne parc pentru înflorirea sufletului, rugându-ne s nu cumva s ne identific m cu vreo Marie a lumii. C ci, el, „cel mai „ciudatul”, frumos i sperjur „î i potcove te c milele lirice cu vise pârguite cu praf de Lun ”, le adap cu pove ti, le pune aripi, iar în cocoa e ne trimite ascunse sigiliile ude ale cuvintelor de dor i dulcele-amar parfum de însingurat triste e. „Drag Maria”, volumul care înflore te ca o prim var în curtea sufletului meu tomnatic, î i deschide primii muguri cu o reveren pe care poetul o face femeilor lumii, c „doar toate femeile lumii sunt Marii”. El „Nimeniul ce moare i înviaz ” ne invit întrun estuar încremenit de lini te, unde „alesul dintre nebuni”, a teapt ar-mul Domni ei iubite s fac înconjurul lumii. O atingere de mâna este îndeajuns i „Nimenea” lui îi cre te aripi i-l înso te în zborul crea iei.

Citesc i revin asupra fiec rei poezii, i am sentimentul tot mai intens al unei plimb ri pe o strad cu sens unic, unde lumina nepereche a viselor risipite prin poemele volumului, se contope te cu iubirea i nemoartea ei. Este o lumin de respirat i de p strat în crângul uimirilor noastre, ca pe o binecuvântare divin . Lumina su-

fletului de por elan al poetului „B trân de tinere e”, penduleaz , între umbre cioplite de nelini tile existen iale, i acuarelele fo netelor întâlnirilor cu „Doamna cu degete sculptate-n naiuri”, care ascult gândurile poetului „sub strea ina speran ei”. Îmi continui plimbarea pentru un timp, dar gândurile mele se opresc pe-o banc din drum ca s respire i s i aduc aminte de necuvintele poetului. M opresc i eu, i le ascult cum se revars aproape vulcanic, împietrind c toria mea imaginar într-o lume pe care o iubesc ca pe-un aproape. Îmi gr besc gândurile i pornim urcu ul erpuit al drumului. La cap tul lui, pe culmea unui munte-flac , sub lava de cicatrice, st sufletul nescris al poetului. Acolo se întretaie miracolul harului cu firescul, i se na te dialogul cu Maria, muza poetului. Pe-acea culme stau f cute ghemotoc uimirile poetului în fa a minunilor vie ii, amintirile, regretele, speran ele, resemn rile pentru toate drumurile mase nestr tute. Toate stau chircite ca într-un ochi într-o orbit încercând s i înving propria pleoap . Acolo, pârjolindu- i teptarea „la poarta viselor de arte”, ochiul u de nelini te z re te „pe rmuri... h t

departe” un far ce-i „face semne: e Maria”! Încerc s ating clipa în care, sub broderia versurilor, orizontul pare s i fi înghi it marginile ca s primeasc migra ia tr irilor intense ale poetului: toate par strig tele unui suflet dezlipit vremelnic de pe trupul jum ii pereche. El - jum tate neîntregit , dezvele te pân la ultima str lucire miracolul iubirii ascuns în fiecare din noi, i ne îndeamn s l înso im „prin v i de fantezii” unde „via a-i infinit ” i „verzi prim veri” îi curg pe umeri.

O r suflare fierbinte, topind misterios i tainic începutul unui înghe ce amenin florile iubirii la început de mileniu, a a îmi par mie poemele acestui volum. Poetul tie s îmbrace c ma a de trubadur i s colinde în picioarele goale printre supravie uitorii acestui timp îngust. El poart pe glezne cenu a cosmic a eternit ii, l sându-ne în urme îndemnul la iubire - singurul leac dezleg tor al misterelor universului, singurul alung tor de singur tate. Umbrele pa ilor lui ne obsedeaz i ne îmblânzesc, reîntregindu-ne cu sinele etern îndr gostit.

E târziu. Luna î i întinde degetele peste pleoapele mele. Închid volumul, i m furi ez cu pa i t cu i dincolo de geamul lini tit al vie ii, împ cat cu universul care înflore te în aproapele-departele fiin ei mele. Toate poemele acestui volum- strig te de dor tre femeia teluric , femeia din vis, vor fi locul din cer peste care va cre te iarba mare a neuit rii.

Cu sentimentul c pentru o vecie poetul îmi va îng dui loc de r mânere în inima lui, a ez acest mirabil volum, „Drag Maria” în biblioteca sufletului, s am cu ce m binecuvânta ori de câte ori singur tatea i tristul vor încerca s m cuprind într-un urlet cât mu enia.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

14

Anul V, nr. 10(50)/2014

Emil BUCURE{TEANU

Nirvana româneasc[ Fericirea este înscris în codul genetic al omului. Orice individ cu o cantitate suficient de materie cenu ie i un num r corespunz tor de neuroni tinde spre acea stare a spiritului în care s se simt comod, mul umit de existen a sa. Asta este de fapt ra iunea lui de a fi. În viziunea lui Schopenhauer, îns , omul tr ie te mai mult în durere decât în fericire. La una din lucr rile sale, Aforisme asupra în elepciunii în via , are un motto: «Fericirea nu este lucru u or, e dificil s-o g sim în noi, i imposibil s-o g sim aiurea» (Champfort).

Iar una dintre frazele sale sun astfel. Orice pl cere e negativ , pe când durerea e pozitiv . ile de a ajunge la fericire depind de fiecare în parte, dar i de organizarea social care permite sau nu membrilor s i s tr iasc momente de fericire. Indubitabil, greu e de sit un exemplar normal care s considere a fost toat via a fericit.

In decursul istoriei milenare a omenirii au ap rut i mul i gânditori care s elaboreze teorii, concepte despre fericire. Nu exist sistem filosofic, doctrin religioas , politic , orientare artistic , care s nu cuprind un capitol i despre fericire ca modalitate sine qua non de tr ire pe Mapamond.

Ca s fiu în concordan cu titlul dat acestei însemn ri, am s refer pe scurt, foarte pe scurt, la filosofia indian despre fericire, i anume la budism, i numai atât cât îmi permite pentru a putea face corela ii cu fericirea în spa iul nostru mioritic, carpatodanubiano-pontic, în care cu mândrie milenar , nedisimulat , afirm m c suntem ferici i tr im.

La starea de fericire, la Nirvana, cum este denumit în budism, omul poate ajunge prin renun area la pl ceri, prin ascez . Nirvana este momentul când omul dup mai multe reîncarn ri ajunge la acea lini te deplin .

Cred c n-o s se supere Buddha (Siddhartha Gauthama sau Sakya Muni, cum i se spune), întemeietorul acestei religii i filosofii, dac eu adaug conceptului Nirvana i un sens spa ial. De pild , România a fost i

este un teritoriu în care oamenii au ajuns i ajung la acea stare de beatitudine, la nirvana.

Dar s nu pornim în expedi ia noastr de la Burebista sau Decebal i nici de la tefan cel Mare sau Mihai Viteazul, ci mai de curând, cam de când eu, autorul articolului, am ajuns la con tiin a de sine, într-o exprimare mai pu in preten ioas , mi-am dat seama cam ce este lumea în care tr iesc, i aceasta s-a întâmplat cu pu ini ani mai înainte de jum tatea secolului care a trecut, al XX-lea. Atunci a sosit r zboiul, Al II-lea Mondial. Dup cum se tie, r zboinici i dornici de libertate cum suntem, am intrat i noi în aceast hor , c reia i se mai zice conflagra ie mondial . Nu din pl cere, ci pentru a recupera p mântul jefuit.

La data momentului, cu to ii eram de acord, dar unirea cu o na ie care se credea la vremea aceea superioar tuturor na iilor p mântului i care a vrut s cure e lumea de neaveni i nu ne-a oferit prea mari anse de izbând . Înfrângerea a fost ustur toare, costisitoare i nemeritat . O tie orice cunosc tor de istorie c sorta omenirii, în ultim instan , o hot sc cei puternici, iar adev rul i dreptatea sunt totdeauna de partea lor. A a se face c dup acea groaznic m cel rire de oameni nevinova i, românii de i au fost ocupa i au fost elibera i i, a se spunea, eram ferici i. Imediat s-au g sit i slujitori întru realizarea acestei fericiri pe care eu, cu permisiunea lui Buda, o numesc Nirvana socialist . Propov duitorii i primii înf ptuitori ai Nirvanei socialiste s-au numit Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Ana Pauker, Pavel Apostol etc.

Au mai fost mul i al ii, dar nu-i numesc pentru lista ar fi prea lung . Ace tia, cu trâmbi e i surle, anun au viitorul de aur al României.

Lumina venea de la r rit i grânele, petrolul, lemnul curgeau într-acolo. Jucam cazacioc i d deam cote de grâu, de porumb, de lân , de lapte, de carne, de ou . Dar a teptam Nirvana. A sosit na ionalizarea i tot poporul a devenit proprietarul principalelor mijloace de produc ie. Apoi, s-a f cut colectivizarea.

Munca în comun l-a eliberat pe ran de animale, de p mânt, l-a f cut st pân pe propria

sa munc . A ren scut. S-au construit i s-au râmat ora e i fiecare român are un pat unde dormi i face dragoste.

Alt mare fericire. Sarcina de partid era ca na ia român s ajung la un num r de dou zeci i cinci de milioane de capete. Oare este fericire mai mare decât s faci dragoste?

Mai ales la indica ia celui mai iubit fiu al poporului. A fost i o adev rat fericire pentru procurori i medicii mamo i. Totu i, dragostea cu for a, o tie orice biman ra ional, nu rezultate. Dac în domeniul cre terii natalit ii planurile lunare, anuale, cincinale nu prea au fost îndeplinite, în cel al economiei, trebuie s recunoa tem, a existat un spor de bog ie. Mai de voie, mai de nevoie, mai cu for a, clasa muncitoare, clasa conduc toare, în alian cu nimea muncitoare i sprijinit de intelectualitatea progresist au construit combinate siderurgice i chimice, au sondat p mântul i au g sit aur negru, au scos din m runtaiele rii c rbune, aur, cupru, argint, uraniu, sare i ce au mai sit pe acolo. S-a pus z gaz pâraielor, râurilor i b trânului Danubiu i au scos energie toare de via , energia electric , care combinat cu puterea politic trebuia s duc la nirvana nirvanelor, cea mai perfect i mai dreapt orânduire de când a ap rut homo sapiens, sau mai exact, de la Adam i Eva încoace. Electrificarea + Puterea sovietelor = Comunism, spunea p rintele statului sovietic. Am lucrat i eu pe un astfel de antier i, tân r fiind, credeam chiar c introduc Lampa lui Ilici în fiecare bordei, dar tata a pl tit bani grei pentru o virtual instalarea a unui bec în buc ria care-i inea loc i de dormitor i a murit tot cu o lamp chioar , cu petrol, ag at în peretele de lut.

Prin Carpa ii no tri dragi, drujba, prietena forestierilor, dansa în ritm de cazacioc printre brazii falnici dornici s ajung la cer. Remorcile c rau din zori în zori iar în fabrici gâfâiau gaterele despicând aurul verde, f cându-l capabil pentru îmbarcare i plecare în lumea larg . Mun ii erau m cina i pentru a se cons-

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

trui al i mun i, goi pe din untru ca ni te muuroaie de termite, numi i blocuri de locuin e.

Frenezia civiliza iei a cuprins întreaga naiune. O cu la ora , numit apartament, cu buda lâng buc rie, cu o camer numit sufragerie i alta dormitor, deveni idealul fierui român absolvent de coal profesional , de liceu, de universitate, cursuri la zi, la seral sau la f frecven , apartament cu parchet acoperit cu un covor de iut întâi, apoi de lân , esut la Cisn die. Boomul în construc ii de locuin e a fost ca o lovitur de domino pentru industria mobilei. La început mobila popular , apoi mobil de nuc. Au ap rut i dulapurile rezervate pentru c i, dulapuri numite biblioteci. În consecin , a urmat un alt boom, acel al tip riturilor, în special al ilor dedicate marelui erou al tuturor timpurilor, mai mare decât anticii Burebista i Decebal, decât medievalii tefan cel Mare i Mihai Viteazul. Ce s zic, din Scornice ti când rea, Europa la picioare îi st tea.

Dar de ce nu s-a bucurat românul în Nirvana socialist . De la Hristos citire, ne-a r mas dictonul, d m cezarului ce e al cezarului. Deci s nu vedem numai în negru via a din nirvana disp rut . Fiecare plod mergea la coal , avea c i gratuite, se mai d deau i burse. Oricum, din cunoa tere proprie, taxele erau ca i inexistente, i nu vorbesc numai de înv mântul primar, gimnazial sau mediu, ci i de cel universitar. C în coli se g rea pe ruse te, sau se spunea c în Carpa i s-a n scut cel mai mare geniu al neamului, c românii au creierul cu cea mai mare cantitate de materie cenu ie, cu cele mai multe circumvolu iuni, este altceva. Întreaga ar era un B gan plin de holde. Unduia grâul în b taia vântului, prin porumbi ti nu se vedea cal cu c re cu tot.

Sora soarelui râdea mândr în b taia soarelui.

Colectivi tii, cu mic cu mare, ajuta i de elevi, studen i, solda i, munceau cu sârg i drag dea pâine, carne, poame care s ajung în toate col urile lumi pentru dolarii împrumuta i de la Fondul Monetar Interna ional. Fericit se pl tesc datoriile, el st tea la coad pentru un litru de ulei, pentru un kilogram de zah r sau o bucat de pâine, dac i se d dea când venea la târg.

Adev rata fericire o avea românul când de 23 august, sau 1 mai, sau 7 noiembrie, cânta od bucuriei, trecând în pas voios prin fa a tribunelor, purtând pancarte cu cei mai iubi i fii ai poporului, Nicolae cu Ileana lui. Respectul pentru ei era c din dragoste pentru poporul liber i st pân pe soarta sa, aveau grij nu ne îmboln vim privind prea mult timp la televizor, c trebuia s facem copii cât mai mul i pentru a avea sprijin la b trâne e, s nu mânc m prea mult pentru a ne p stra silu-

eta i a nu deveni obezi. Dup cum vede i i asceza era trecut în programul partidului de urire a societ ii socialiste multilateral dezvoltate, nirvana nirvanelor cum am mai zis.

Dar de câte n-au avut grij dragii no tri conduc tori sociali ti pentru a ne sim i ferici i! Îndoctrinare ideologic , închiderea grani elor pentru a nu cumva s alunec m pe panta imperialismului în putrefac ie, duminica eram sco i la munc patriotic obligatorie pentru ca nu cumva poporul s fac cunotin cu drogul, opiul, numit religie. tui de atâta nirvana, de lini te sufleteasc , de fericire, românii, aflând c fiecare na iune are nirvana ei i curio i s vad cum se tr ie te în alte p i, i-au fug rit pe nirvani tii sociali ti cu gândul la fericirea deplin ...

Unii i-au dat i via a pentru fericirea neamului. i Nirvana a venit. Carnetele ro ii au fost înlocuite cu carnete cu trandafiri, bastoane, ochiuri. Ro u a devenit portocaliu, albastru sau ro u cu trandafir, f secere i ciocan, fabricile s-au demolat sau s-au dat de poman . Fiecare a luat cât i ce a putut din cooperativele agricole de produc ie.

Este o adev rat fericire. De ce s munce ti când se poate tr i i f munc . E drept cu burta goal . Dar Nirvana democratic are i ea multe fa ete. E o adev rat fericire s împu ti mistre i f s ai nevoie de carne pentru a- i potoli foamea. Leul, tigrul, lupul nu omoar de poman , ci pentru a se hr ni.

Omul, i el un animal, doar ne tragem din antropoide, omoar pentru simplu motiv c vrea s omoare. Poetul i-a cerut iertare c prioarei pentru c a împu cat-o fiindc sora lui era bolnav i pe moarte. Vân torul modern se duce s fac chef, s ia premii, s se laude cât este de îndemânatic. Dar vân toarea de fotbali ti nu este i ea o fericire? Cumperi i vinzi ca la pia ro ii sau castrave i.

Nirvana româneasc democratic înseam-

15

s culegi c uni în Spania, s fii bon în Italia, ofer în Germania, s o iei razna dup parale în Australia, Canada, Statele Unite, s te întorci cu picioarele înainte din Afganistan, acoperit de drapelul rii i decorat i înaintat în grad militar fiindc e ti erou, ai c zut la datorie pentru ap rarea patriei la mii de kilometri distan , unde un popor oropsit nu vrea -l ferice ti cu nirvana ta. Desigur, copiii r ma i f tat sunt deosebit de ferici i c sunt urma i de erou. În acela i timp, unii î i extind propriet ile, se laud cu echipele lor de fotbal, au ob inut nu tiu ce rezultate, sunt în li în grade militare fiindc tiu s dea cu piciorul în minge i nu s trag cu pu ca. Se moare în floarea vie ii departe de ar întru ap rarea grani elor pentru ca o Tan a i un Costel s i poat revendica copilul, s se certe la televizor. Se moare în Afganistan pentru ca o Ileana s i arate nurii, un Ghi s arate c tie s trag uturi la poart , dar mai ales pentru ca ale ii rii s se l ie prin str in uri, s i ridice vile somptuoase. Vreo dou zeci de mor i în Afganistan i al ii pe alte meleaguri pentru ca s avem succesuri la Bruxelles, românii s se bat pentru o sarma sau un cârnat, s dea buzna în magazine pentru un kilogram de zah r mai ieftin, s moar la por ile spitalelor revenim la Buddha. Deosebirea dintre el i budi tii de pe malul Dâmbovi ei este esen ial , diferit ca de la cer la p mânt. Buddha a fost un prin care a coborât în mijlocul oamenilor pentru a-i face ferici i. Nu formum aici judec i de valoare asupra doctrinei budiste, ci doar amintim un fapt semnificativ. În România, f când o compara ie for at , to i tii i acoli ii lor au pornit-o invers. Întâi sau îmbog it ei, tr iesc în lux i nu numai c propov duiesc asceza, dar o i for eaz . Dar câte nu se pot spune despre Nirvana românului. Tomuri întregi pot fi scrise.

Manet - Domni oara printre flori

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

16

Anul V, nr. 10(50)/2014

George FILIP (Canada)

Pe \[rm Motto: la vremea când eram nedomolit, poate pruncia a-mi r scump ra, femeia mea a coborât din mit preablând devenind Maria-Sa. MARIA, MARIA, iar i va fi prim var cu meri în floare, p ri i furnici i ie iar i o s i se par c-ai mai trecut, descul , pe aici. un pesc ru se va s lta din valuri precum un suflet de pirat – nemort i-ai s m -ntrebi : spre care idealuri bompresul poeziei mi-l mai port? nu- i voi r spunde îns niciodat . chiar de mileniul meu e prea urât, pe caravela mea neîntinat , o Stea Polar vreau s -mi fii - atât!

MARIA, Maria… Maria… pune valul c tor s m ia. despre când mi-am ucis copil ria numai luna-nebuna i arl , tia. nu e crim de omor – nu e…nu, crima ascuns de iubire pe veci, când s-a petrecut frumoaso doar tu ai v zut urme de sânge printre poteci. într-o noapte voi trage cerul în . marinarii nu se tem de pu rii. vino Lun iar la noapte – pe furi i te fac mireasa mea pentru vecii.

MARIA, am visat c plânge Marea, Marea mea cea Neagr , vreau s spun, din care au cosit pescarii sarea vâslind spre noi din veacul lor str bun. pe rmul lumii multe sunt... taverne. prin toate eu am scris câte-un poem i tiu c nu-s himerele eterne i de pira ii lumii – nu m tem.

cu Maria MARIA,

valsul M rii e bizar. la noapte – la tavern nu m duc. cu mân rea nu vreau s dau la zar pândit pe est de tabul eunuc.

mai roste te o poveste. tu tii?...pe m ri avem acela i vis. vis m c-o s ne-ntoarcem la neveste cu bani i...cu poeme-n manuscris.

mi se ar arat semne – duhul r u -mbie cu aghezmuri de r ini, iar dinspre troi – înger n u m-adast spre-un coclau cu heruvimi.

e mult mai bine pentru cei de-acas . acas nu iei ap -n copastie. copiii no tri sunt copii de ras , dar cine le e tat ...nu se tie.

un far scuip luminile spre larg. las ancora i-s gata de escal . drapelul negru râde pe catarg; pe rm jele te TUZLA mea natal ...

noi st m pe-aici la mas cu rechinii. aprindem focuri mari pe vatra serii i în cu ete ne chitim echinii ce-i vom voma pe pântecul muierii.

MARIA,

MARIA

vin cor bii i se duc. tu stai pe rm cu lumân ri în mâini. la prora navei un poet haiduc presimte-n zare valuri mari de câini.

tie i cum bate vântul. din pupa dac latr e vânt bun. atunci uit m pentru un timp p mântul i ne pornim pe balta lui Neptun.

Neptun azvârle barba pe un val i în cabina lui se simte lord. azi n-are nici-un pocinog banal -l scrie în jurnalul vechi de bord.

avem bidoane vechi cu rom i ap . cambuza-i ful ca-n epoci libelunge. când d scorbutul...cine moare scap i niciodat romul nu ne-ajunge.

es albatro ii pânze purpurii pe cerul aninat pe lerui...ler. nava se zbate c tre ve nicii; spre care rm?... r mâne un mister.

în zare steaua noastr scap . sextantul ne-arat mereu de drum bun. prin mun i de furtuni Maria ne ap i azi face cart chiar b trânul Neptun.

MARIA,

MARIA,

m-am murit de multe ori. pe m ri nu este ve nic saraband . ninge, c -i furtun ...prin ninsori destinul nostru e de contraband .

tept s vin po ta i pe Mare. de unde dracu un po ta prin larg? sirene nude - ademenitoare, dup pira ii vii nu se prea sparg.

când ni se rupe câte-un gaibarac, noi ne cioplim un altul bun, cu barda. contra scorbut sorbim din glaje Krac i sângele danseaz sarabanda.

în cuf r îmi danseaz obolanii. bidonul meu de rom rânje te smult i îmi regret ca prostul gologanii ce i-am b ut cu târfele – de mult.

... i nava curge, noi curgem cu ea. din cer r sun doinele lui Faur. avem la orizont un col de stea i mâine vom g si lâna de aur...

tept la poarta viselor de arte, din carapace roade ve nicia i iat c pe rmuri, h t...departe, un far îmi face semne: e MARIA!

pescarii mei nu sunt pescari – ranii vâslesc cu coasa, pescuind doar pâini i dac seceto i le mai sunt anii Din volumul DRAG transpir tri ti - cu iezere în mâini...

MARIA, publicat la Editura DESTINE, Montreal, 2014

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17

Isabela NICOAR~

Hohotul de plâns al geometriei (pretins dialog @între mine ]i poet) „trist la be ie/ un înger scrie o poezie/ nu din cuvinte/ din luare-aminte”. Limbajul este, oricum ai lua-o, linear. Nu am nicio treab cu sfera! Cum ajungi la idee, cum faci diferen a între a fi linear i altfel - vezi?... „conturul chinuit al frunzei las o dâr de clorofil în pasta moale a memoriei”. „Cum alegi ciobul perfect care s semene cu al nou lea cer/ Ce e dincolo/ cum ninge cu cearc ne pe tr gaciul cuvântului” - a a sa n scut, aceasta poate fi poezia, to i cei de aici sunt plictisi i, a a s-au n scut... „via a la temperaturile înalte ale zvâcnirii”. De ce le-a vorbi atunci prea mult despre tine, uneori m sco i din min i, tu... „ mesitul de fluturi/ e mereu prin preajm / mi se face stru” - De ce i pentru ce?; nu tiu! nu vreau s -mi dovedesc erudi ia, nici nu sunt dar pe strada îngust pe care umbl poe ii, înso ti din când în când/ el se las strivit de un ne tiut în eles, pentru c „nimic nu începe între cuvinte”, rostul lor e de a te avea în untru; poe ii sunt îngeri jumuli i cu smoal din t lpi pân -n cercuri...

De-asta î i spun, nu vreau, n-am s scriu, poate i cronica asta ar fi trebuit s-o scrii tot tu, criticul - i nimeni nu i-ar fi dat seama!

De ce m-ai adus s vorbesc aici i acum?

Pare inutil - tocmai eu, despre poezie; s exprimi ce sim i pe propria-mi piele; e discutabil chiar oribil aceast lege a talio-

nului... „ochi pentru ochi, inim de cerneal - pentru inim de cerneal ”. Cred c unii, destui, s-au plictisit, i-am spus, când vorbesc, devin sinistr , uneori panteist ; poezia ta curge i atât - dac a deschide acum robinetul, a inunda imediat, pentru c „pe aici va curge suflet odat / atunci când vom sparge cu un cle te/ nuci mari de piatr ...”, când vom da lovitura de gra ie, doi gangsteri în lumea semnelor, în lumea de semiîn eles a cuvintelor cu îmbog iri peste noapte!

Zilele trecute nici nu tiai ce-i inefabil: „într-o omid de mâine o boasl de ieri,/ oare asta te-ar scoate din min i?/ a a cum se întâmpl ...” - când vorbim despre numere, despre timp. „Poate fi crâ ma-n care st m, de aur/ numai sufletul ni-i podidit cu-argin i” - vorbe ti prea mult, prea mult! i nu ti cum î i închipui, „un pitic albastru pentru mine/ fluierând din os de cangur sur/ aducându-mi ou de comori i ou de minuni i ou de zei/ nocturn -n puf de petunie” - aici - „dup cum v d e plin de îngeri ca la poman / o mare de îngeri în care se îneac / cei abia îneca i în mare...” - pentru c nu, nu exist nici vreo diferen între mare i cer. „Tu tii/ formidabil de strâmt e aici pe muchia/ dintre stânga i dreapta/ cum dracu’ înc pem aici/ pe muchia dintre stânga i dreapta/ din când în când mai sc m câte un ochi câte o jum tate a gurii/

câte o ureche/ doar asta mai conteaz ”...

Nucleul / nechezul principal - pare a fi jocul, eu am ales scopuri cel pu in înc : dragostea, via a!

O poezie în poezie...: dincolo de orice renun are - nu îmi pare a fi m rturisire a unui optimism ie it din comun, adânc metafor a supravie uirii, explicare a sinelui, spontan dar permanent / o lume neobi nuit care te absoarbe; evident, cititorii se pot proteja, pot într-o parte.., Ceea ce i-a propus s exprime Daniel Marian, triste ea fumegând , lini tea din pieptul soldatului, urletul, curgerea spre alt spa iu?; frica de moarte - nicidecum; bucuria - care-o fi...

Solitar, acest straniu personaj - strig , se conjug pe sine, infailibil. Îndr gostit fabulos de propria-i fabulare, poate chiar egoism, iubire sau disperare (!!!); Nu poate fi vorba de o perioad de convalescen . El va suferi mereu de aceast boal nevindecabil - din el... „urletul/ e ultima sim ire vertical ” întro stranie agonie a speran ei dincolo de care poetul nu este permis, chiar putând fi exilat condamnat la o via aflat , tr it , nepretenios, într-o permanent stare de ardere, programat într-un timp imprevizibil!

Destul! M-am s turat s te laud!... „cât ldur în pieptul lui bat/ fierarii sângele cât e cald”.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

18

7

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constantin MIU

BALADA CULT{ – rediviva i cu alte prilejuri am spus c moda/ „epoca” postmodernismului este în declin, iar credin a corifeilor acestui „ism” c publicul ar mai fi dispus s accepte a a-zisa poezie pornografic (una cultivat cu non alan de un Mihai G anu ori Elena Vl reanu sau r satul de la România literar - Emil Brumaru) este una fals . Întoarcerea la poezia adev rat este una a bunului sim .

Una din alternative o reprezint balada cult Nunta neagr , publicat la Editura Valman (Foc ani, 2010), cu traduceri în englez , francez , italian , spaniol i rus , i semnat de Gh. A. Neagu - redactorul ef al revistei foc nene, Oglinda literar .

Plasarea ac iunii pe t râm oniric, accentul fiind pus pe fabulosul vegetal, aminte te de Miori a. Incipit-ul contureaz glisarea realului în oniric: „Ziua- i ridicase fruntea/ Din durea adormit …/ Potopind cu aburi zarea/ Printre ramuri, cu beteala/ Spumei împletit -n ce uri/ Norii drumuri conturau/ mislind c ri de visuri.” (p. 5).

De observat c teptarea devine laitmotivul primei p i a baladei, acesta fiind indisolubil legat de motivul Fetei Morgana :

la voi/ În cerul ferecat de ploi, / De ti i s iubi i ca noi!” - p. 10), partenera sa este trist i plâns : „Fata plânge-nceti or/ P ru-i despletit în valuri/ Ochii cat ajutor/ (...) Suferin a-i sub povara/ Mersului nep tor/ (…) P te trist mireasa.” (p. 10, 11).

Impresionant este imaginea miresei f via i inut la piept de cel care s-a opus mirelui, fiind în stare de crim pasional . „La pieptul meu t cut / Ea doarme, leb supus , / Cu trupul p sit de zbor, / În trupul meu se zbate/ Regretul. Vreau s mor.../ O mai s rut o dat / Pe ochii reci, pe gur , / Pe fa a înghe at .” (p. 15).

Finalul baladei este focalizat pe imaginea unirii celor doi îndr gosti i, dincolo de moarte, un alt Tristan i o alt Izolda - „îmbr i de ierburi”. Prohodul naturii este zguduitor: „ i simt cum v lul nop ii/ Neacoperea divin…/ Încet, încet în codru. / i florile se-nchid. / Dintre stamine roua / Ne poleie te drumul / Pe care-acum p im. / (...)

Se clatin copacii / Cutremura i de vânt / Din contopirea pur / A dorului cu iarba/ Zac miri uci i de ur , / Plânge p durea...” (p. 18).

Pentru frumuse ea imaginilor, ca i pentru ideatic - trista poveste a miresei negre -, aceast balad merit s i afle locul în manualele colare.

Manet - Domni oara în gr din

„O a tept ca alt dat ,/ S se nasc din copaci/ Alergând înfiorat / (…) Vântul murmur din frunze/ Simfonia vegetal / Mângâindu-mi palma goal / O a tept sc ldat de spaime/ (…)

O a tept în pragul tainei/ Când va fi s ne vedem/ Desp i vom fi de lume/ De urât i de blestem.” (s.n., p. 5-6). Întâlnirea eroului liric cu aleasa inimii are valoarea unui ritual erotic. În balad , sunt câteva detalii care concur spre acest aspect: „O a tept ca alt dat / (…) O ghicesc u or venind/ Pe c rarea s rutat / De atâtea ori, pierind” (s.n., p. 5, 6). S remarc m construc iile adverbiale („alt dat ”, „de atâtea ori”), care eviden iaz în context vechimea pove tii de dragoste. Am nuntele acestea sporesc dramatismul situa iei, în momentul când aleasa inimii, dup ce-i face cunoscut eroului liric c „Ziua nun ii sorocite/ A venit!

E azi…” (p. 7) i c î i dore te - a a cum C lin îi propunea fetei de împ rat, în poemul eminescian („Hai, -om fugi în lume”) - s fug împreun , acesta o refuz elegant, dar ferm: „Greu rostesc, amar cuvânt: / -A fugi nu se cuvine/ (…) Nu te pot lua, r mâi, / Fii a lor cum i-e ursita…” (p. 7, 8). Decorul vegetal va fi i el contaminat i va pune în eviden fr mântarea sufleteasc a celor doi parteneri: „Din înalturi stau s cad / Frunze moarte, alb-albastre, / (...) Din lumina blând - toamna/ ese lacrimi în covor. / (...) Întrev d în aiurare/ Umbre f de contur/ Fug apoi în cea a deas / Peste frunze sângerânde” (p. 8).

Autorul tie s dozeze dramatismul întâmpl rilor i aduce acu, în prim-plan, c utarea miresei i presim irile mirelui (cf. p. 9).

Cromatica decorului (balada poate fi transpus i scenic!) ilustreaz tensiunea afectiv i are func ie premonitorie: „Frunzele privesc în ele/ Disperarea zilei noastre/ Când sub otr virea brumei/ Dezgolesc p duri albastre. / Cerul, ro u ca o ran , / Insensibil, blând, postum/ Arde lumea vegetal / Despletind p duri de fum” (s.n., p. 9-10).

Rând pe rând, sunt urm rite comportamentele celor doi îndr gosti i: în timp ce eroul liric/ eu-l poetic cere ajutorul zeilor insensibili („-Zeilor, cer îndurare/ (...) De sunte i nepieritori/ Z misli i iubiri celeste/ i primi i-ne

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

Livia CIUPERC~

Amintirea poetului-erou Ion }iugariu „...ne plou de sus ve nicia...” (Ion iugariu) Centenarul unui poet se cuvine marcat prin propriile-i versuri, care-l definesc i carei proiecteaz personalitatea în viitorime. „Sunt trubadurul gliei str bune care strânge / În poal z ri albastre i dep rt ri de sânge, / i d ltuiesc din vorbe str vechi cioplire nou , / S v-o a ez cu grij la c tâi i vou ...” În adev r, Ion iugariu s-a vrut deopotriv , un „trubadur” al gliei str bune, un însetat al formelor „cristaline”, „bolnav de aurora” - „floare de lumin ”, h duind în împ ia singur ii, în „ cerea codrilor purta i în ochi de ciute...”, mereu „cu sufletul în palme...”, pentru lini tea spa iului natal, torturat fiind de ideea c pentru a traversa spa iul românesc... e nevoie de... pa aport. În scurta-i existen a cunoscut multiplele fa ete contondente ale vie ii.

Copil fiind, Ion iugariu a lucrat i în min , al turi de tat l s u. A fost îns un ambi ios, care a urmat coala Normal i Liceul „Emanoil Gojdu” din Oradea (bursier) iar apoi, Facultatea de Litere i Filosofie din Bucure ti.

A iubit i a dorit s se jertfeasc pentru plaiul inimii sale, Transilvania. La doar 31 de ani, inima sa va înceta s bat , dar pentru o cauz dreapt , l sând în urm proiecte abia schi ate - i-o oper neîmplinit : „În fiecare strig t arde o dorin / De împlinire nefireasc i lumin . / De ridicare peste propria fiin / i de cunoa tere înalt , cristalin ...” (Ars poetica) Nu e nevoie a rosti vorbe mari, la ceas aniversar. O face prea bine, sintetizat i obiectiv, un bun prieten, poetul Virgil Carianopol, pecetluindu-i memoria întru slav i întru cinstire, apreciind c Ion iugariu r mâne în memoria contemporanilor s i - un „poet cu inima cât Ceahl ul, care a suferit poate mai mult ca orice român, pentru cu itul înfipt mi ele te în spatele Transilvaniei, unde î i avea locurile copil riei, p rin ii i fra ii...” i iat , trecut-au ase decenii de la logodna cu Sora Moartea în aprigul duel nedorit de cei cu arma-n mân , undeva, „pe fronturile înghe ate ale Cehoslovaciei”, mai

precis, „în b lia pentru ora ul Brezno...”

Foc - lacrimi, ur - durere, ambi ii de arte pierderi umane. Aceasta e defini ia, în mare, a unui r zboi, care se va finaliza, în 1945, prin decizii - deloc ortodoxe.

Dar amintirea lui Ion iugariu se cere recompus i prin paginile de Jurnal (manuscris) ale lui Teodor Al. Munteanu, ultimul redactor- ef al revistei „Convorbiri literare”, în ultima ei faz bucure tean , 1939-1944.

Poetul Teodor Al. Munteanu i-l aminte te pe Ion iugariu, „nep mânteanul pelerin”, poetul modest, prezent la Cap a sau la Café de la Paix, „locul de întâlnire i de taifas al arti tilor, cu prec dere al celor cu bani puini în buzunar”. i-l aminte te mai apoi, la începutul lunii mai 1943, în uniform de „sublocotenent, elegant, frumos i cu o serviet plin sub bra . Venise de la Bac u, unde era concentrat, s i ridice din tipografie câteva exemplare din ultima sa carte de versuri, ara de foc. Bucuros de revedere, s-a a ezat lâng prieteni i le-a oferit fiec ruia câte un volum, cu dedica ii c lduroase. Volumul, în forma lui retrospectiv , s-a dorit un elogiu pentru un bun prieten, Lauren iu Fulga: „Acest poem a fost compus pe marginea unui episod din via a marelui meu prieten Lauren iu Fulga. De aceea, acolo unde se afl , în lumin sau în întuneric, cu dragoste de frate i-l închin”. Un ultim frumos gest pentru un suflet generos, pentru un statornic prieten.

Rugat fiind s citeasc o poezie din proasp tul volum, iugariu va accepta, dar prezentându-le o balad , recent compus : Satul meu ardelean, care începea astfel: „Când, printre ce uri, câteodat m fr mânt, / De satul meu ardelean mi se face dor, / De minerii mei simpli i buni. Înc m dor / Peregrin rile lor negre prin p mânt...” Versuri zvârcolinde, amintitoare de sfârtecarea p mântului transilvan, prin Diktatul de la Viena, cu un final dureros, cu gândul la ortacii s i din B a-Maramure : „Singur m usuc, / C nu sunt i eu printre

voi, minerii mei...”

Atmosfera acelui moment era prea tensionat , de aceea, exuberanta Coca Farago, preferata acelui moment, încearc s redreseze atmosfera, intervenind cu o not distinct-autoritar : «Sublocotenent iugariu Ion, comanda la mine! Sunt interzise lacrimile pe obrajii de ofi er, chiar dac ele izvor sc din dragostea pentru inutul natal i pentru fra ii ma i acolo, sub c lcâi du man. F ordine i printre subalternii t i de aici, care au început s dea ap la oareci. Ce înseamn asta? Sunte i poe i de vi nobil sau babe plâng cioase? Este adev rat c avem cu to ii sufletul greu de criminala ciopâr ire a hotarelor str bune, dar va trece i necazul acesta...» Înl crim rile sufletului poetului iugariu nu erau semne de sl biciune, ci iubire nestr mutat –- pentru o cauz , ce i se p rea pierdut . Toat fiin a sa era o flac vibrant de iubire pentru ar : „În fiecare strig t arde o dorin , / De împlinire sufleteasc i lumin , / De ridicare peste propria fiin / i de cunoa tere înalt , cristalin ”. Sim ul datoriei transpare ascu it în restrânsa lui crea ie: „În fiecare r cire printre gânduri, / Spre altceva o fug crud ne fr mânt / i mâna asta aplecat peste rânduri / E rug ciunea cea mai pur i mai sfânt ...” (Ars poetica. „Me terul Manole”, aprilie 1939) La 1 februarie 1945, la doar 31 de ani, sublocotenentul Ion iugariu va c dea - la datorie, departe de ar , departe de ai s i cei dragi. Undeva, pe front, într-un sat cehoslovac. Nici decora iile post-mortem, nici monumentul ridicat în onoarea eroilor neamului, nu mai pot mângâia sufletul tat lui, al b trânului miner aurar, Ion Sugar. Tuturor celor dragi le-a r mas Jurnalul de front al eroului Ion iugariu, cu a sa ultim consemnare, datat „31 ianuarie 1945” i un gând c tre so ia sa: „Cred,... nu peste mult vom fi acas cu to ii, i-atunci...” Din nefericire, nu a mai

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fost niciun „atunci...” i nici un „acas ”, printre ai s i, cei dragi!

Dar pentru ca amintirea sa s devin mângâietoare, prietenii i-au adunat toate scrierile, într-un volum postum, în 2006, la Editura „Funda ia Cultural Memoria”, cu o prefa semnat de prof. univ. dr. Al. Husar (1920-2009), edi ie îngrijit de so ia scriitorului: Lucia Soreanu- iugariu. Astfel putem completa portretul acestui scriitor cu aripile frânte mult... mult prea devreme.

La o sut de ani de la na terea sa, ni se relev chipul unui Ion iugariu - „ve nic zâmbitor”, un „temperament volubil” i totu i, un vis tor care scrie despre „limpezimile v zduhului, despre frumuse ile vie ii luat ca idol, singurul ardelean care izbucne te teluric i neobi nuit de entuziast...” (Lauren iu Fulga) O confirm i-aceste versuri de început: „Cu mine port /buc i de veac / în suflet mort. // Din vis îmi fac / în gând nociv / avânt s rac. // Înalt oliv / din ri pustii / mi-e tocul div. // i melodii / de dar, sugrum / în poezii // Din când în când, / din cerul ters, / înghit fl mând // câte un vers...”

(Gând nociv), capabile a ne purta spre un timp al marilor c ut ri, întru împliniri iluzorii.

La data când Teodor Al. Munteanu î i nota amintiri despre Ion iugariu, înc nu se crease o a a de frumoas biobibliografie dedicat „poetului-osta ” sau „poetului-erou”.

Ast zi vorbim de studii de substan , precum cele semnate de profesorul Nae Antonescu - în volumul Scriitori uita i (Ed. Dacia, 1980), Gh. Bulg r, Lauren iu Fulga, Pompiliu Constantinescu, Al. Husar, Pericle Martinescu, M. Chirnoag , Ovidiu Papadima, Geo Dumitrescu sau monografiile semnate de Eugen Marinescu - în 1975 sau tefan Bellu - în 1975.

Ion iugariu r mâne pentru cei care l-au cunoscut sau pentru cei care doresc s -i cunoasc poezia - un prieten al... versului melodios i nostalgic: „prietenul pe care-l chemi în nop i cu stele / Când printre visuri albe se culc viorele, / i când cu luna sor , din câmpurile pline, / Aduni în gânduri pure, credin e de mai bine. / Din port de vechi legende uitate în cimpoi, / Eu împletesc în pagini destine de eroi / i v opresc din câmpul râvnirilor m runte, / i vi le pun cunun i vou peste frunte, / S ti i i voi ce-i setea condorului de culmi, / i cununia verde, cântat printre ulmi, / S ti i i voi ce-i fuga din suflet spre lumin , / Când nep truns zarea cuvântului se-nchin . / Sunt fratele t cerii, de m tas , / Ce peste flori de cuget, ca negura se las , / i pentru rug ciune curat , peste vreme, / Ridic spre nemurire altarul de poeme”.

Anul V, nr. 10(50)/2014

Daniel MARIAN

Ceasul suficient, ora exact[ ]i calendarul obi]nuit Într-o ecua ie întâmpl toare a fi, aceea anume a poeziei, altfel spus determinarea dintre un alfabetar împ ciuit c-un abac, binevenit precum un cuplu de instrumente în stare de m suri binef toare, lucrurile cele mai complicate chiar de la marginea lumii, uneori cumplite posibil, lesne sunt de a deveni aduse în dimensiunea inteligibilului corect, prin m re ia lor ajuns chiar din complementaritate la dreapt completitudine, odat cu necesarul cuvintelor care exced limbajului spre minun ia gândirii libere.

Când poetul se contrapune firii aparente, se pot dovedi construc ii care altfel ar fi r mas cu cârlig de enigm ; e îns o condi ionare pentru c altfel pare c nu se poate... „înva s mu c apele verzi/ a a cum îi place semnului t u// transmiterea poate începe dup / multe pauze neacoperite/ cu efect întârziat sigur s rat// vremea ne face s intr m în ascunz tori/ ro ul nostru din transele de noapte// c ut m malul// dou lacuri vecine/ înc arde steaua princiar / când urm rim drumul

fierului// încercare a nisipurilor arse...”

(Transe de noapte).

Pe unde poate veni, pe unde poate merge i unde poate ajunge o aventur , nu atât de greu de conceput, cât greu de în eles, dar pân la urm fiind numai bine pentru propria-i suficien f a avea nevoie de vreun catalizator ap rut din senin ori din înnorat, din untru ori dinafar . Nevoia de a te d rui altor spa ii, cu tot cu altele culori esen iale, înso it de nea teptatele sensuri ce vor s apar , inevitabil te arunc i-n alt timp, care nefiind al t u î i va rea i pu in i str in, dar te obi nuie ti ca de altfel i cu alte lumi pe care odat i odat oricum le vei trece; totul e s ai la tine cele de trebuin : „ i poart lâng plete lungi/ umbra lui trei// turnul vrea s apar disponibil/ singur chiar i singur// orice înflorire provoac rana lovit de lun / poate vetust poate cu sânge diluat// o dat po i s te mai ascunzi/ dup casa luminii/ dup tenta ia ochiului stâng/ dup flagel” (Umbra lui trei) Nu am de unde s tiu dac trei este cifra potrivit ; mie mi-ar fi pl cut apte, poate s fi fost i un apte înainte de trei într-o ordine venit total aiurea, dar pe care s-o gust ca i pe prima c un de prin p ile mai interesante ale unei lumi ce-n loc s zac e tocmai, culmea, f toare de c uni. Îns umbra lui trei simt c trebuie s fie purt toare de noroc, pentru o dezl uire a poetului care face ce face i pentru a se reg si-n fostele, viitoarele, eventualele plenitudini, se ridic într-un cre tet ceresc în care s-au întâmplat nemaipomenitele lucruri.

Poezia ceea care ar putea fi chiar i înainte de fiin , ine loc de oricare altfel gândit vrerea, ajungerea, mântuirea; pare ceas i poate fi busol -n cale de patru vânturi; e un declic care bate-un ritm de cuc (turnul vrea apar disponibil/ singur chiar i singur) i e o vreme dinainte preg tit pentru a face, de la implozie la explozie, cam tot ce se poate face. Tocmai pentru c fiind vorba de poezie, a fi aceea i sau altfel, suntem.

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

Ana-Cristina POPESCU

C`t mai valoreaz[ o carte?

Lumea este o carte, iar cei care nu c toresc nu pot citi decât o singur pagin . (Sfântul Augustin) În urm cu câteva zile, în timp ce m întorceam gr bit spre cas de la serviciu, am observat pe trotuarul din apropierea locuin ei mele o carte. Z cea aruncat pe beton.

Probabil, de la zdruncin tur , coperta c ii s-a deschis l sând s se vad foaia de titlu.

Era un volum al scriitorului Duiliu Zamfirescu, „Via a la ar / T nase Scatiu”, publicat la Editura Minerva în 1983.

M-am oprit o clip i am privit cartea.

Nu-mi venea s cred c o valoare cultural zace aruncat pe trotuar ca o frunz obosit i alungat de toamn . Nu îmi permiteam s ridic cartea, pentru c nu era a mea. Probabil a fost pierdut de cineva i acel cineva când îi va observa absen a va porni în c utarea ei cu speran a s o reg seasc . Nu mi se p rea corect s -mi însu esc ceva ce nu-mi apar ine.

M-am a ezat pe o banc în apropierea ii abandonate. Nu m mai gr beam.

Timpul p rea c s-a oprit în jurul acelei c i pierdute. Eu o priveam de la distan în elegându-i zbuciumul. Trec torii nu-i aruncau nicio privire. Alergau pe lâng ea nep tori.

Un om al str zii ce scotocea prin co urile pline de gunoi menajer i aduna în c ruciorul ce-l târa zilnic dup el pe str zile ora ului i cel din urm cui ruginit ivit în cale-i i-a aruncat o privire, a dorit o clip s se aplece spre ea, dar în urm torul moment i-a întors spatele dispre uitor. Nu-mi venea s cred cât de nevaloroas a ajuns o carte. Omul str zii a preferat i arunce în c ru ul lui învechit câteva ziare ale supermarketurilor din localitate.

Câteva lacrimi mi-au umezit ochii. Probabil oamenii sunt prea obosi i de stresul zilnic i li s-au închis ochii ce-i aveau deschi i în trecut spre cultur .

Am început s a tept. Nu tiam ce a tept, un elev ce a r cit o carte, un tân r care s pre uiasc înv tura. Cartea suspina asemenea unui copil abandonat, asemenea unui trân p sit de to i.

Clipele treceau greu. Un grup de tineri,

ie i i fete, foarte veseli, au avut i ei drum pe lâng carte. Pentru un moment am crezut nici nu o observ , pe urm , unul dintre ie i a întrebat pe una din domni oarele din grup dac nu- i dore te o carte. Atitudinea fetei fa de carte a fost de nep sare. Ea l-a apostrofat c nu i-a f cut cadou bluza ce ia dorit-o i c o confund cu Larisa care se mul ume te cu o floare culeas de pe marginea drumului.

Eu a teptam în continuare... Doi elevi de gimnaziu au trecut în grab pe lâng carte i au lovit-o cu piciorul ca pe o minge, revolta i, nici pe strad nu scap de carte. Cartea sa izbit de copacul din apropiere i în c dere a îmbr at cu filele p mântul.

Indiferen a fa de carte mi-a am rât sufletul. Câ iva stropi de ploaie au alunecat din zduh, pe solul uscat. P reau lacrimile c ii abandonate pe strad . Din scara blocului au ie it dou femei care la vederea c ii au fost surprinse. Una dintre ele i-a povestit celeilalte c a f cut ordine în cas i a aruncat lucrurile inutile, printre care i câteva c i carei pr fuiau un raft dintr-un dulap degeaba. Ia mai explicat c nu le vedea nici estetice i mai erau i grele, îi puteau deteriora mobila. În timp ce a c rat c ile spre tomberon se pare c a pierdut volumul autorului Duiliu Zamfirescu. Cu indiferen , au trecut pe lâng cartea salvat de la înecul în tomberon concluzionând c o vor lua probabil m tur torii str zii mâine în zori.

Foarte dezam git , m-am apropiat de carte. Am atins-o cu sfial . Am ridicat-o din locul unde z cea prad indiferen ei i mi-am îndreptat pa ii spre cas . În drum spre cas mi-am amintit de cuvintele Sfântului Augustin: „Lumea este o carte, iar cei care nu c toresc nu pot citi decât o singur pagi.” F o c torie prin lumea c ii, a înelepciunii, omul tr ie te degeaba, se îneac în propria lui fil .

Pentru ca omul s fie des vâr it trebuie

c toreasc . Primii pa i spre c torie îi face când î i începe propria via , pe urm e necesar s cunoasc drumul pe care va merge, fie va urma drumul în elepciunii, drumul drept asemenea emirului din Noapte de decemvrie al scriitorului Alexandru Macedonski, fie va îmbr a drumul ocolit al neîmplinirii.

Drumul cel drept e asemenea unei plimri cu trenul printre culorile anotimpurilor, e asemenea ini ierii eroilor din basme, e drumul cunoa terii, a devenirii. E ti tu însu i un Gheorghi Lipan, din romanul Baltagul, al scriitorului Mihail Sadoveanu, care, pov uit de mama sa, parcurge drumul maturit ii. Îndrumat de carte, fiecare va descoperi aderata cale a vie ii. Dante Alighieri, la jum tatea vie ii „s-a reg sit într-o p dure obscu.” (Divina Comedie) Pentru a dep i p durea vie ii lui va face o c torie prin Infern i Purgatoriu, înso it de poetul Vergiliu, pe urm va ajunge în Paradis, înso it de Beatrice. toria lui a fost o metod de cunoa tere, definire a sinelui, iar c ile sunt chei spre descoperirea identit ii personale. „E destul m gândesc cât din ceea ce am se datoreaz c ilor i cât experien elor mele nemijlocite ...” (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest) A doua zi, am înregistrat cartea la biblioteca colii, unde profesez. În curând, pe 30 octombrie, se împlinesc 156 de ani de la na terea scriitorului Duiliu Zamfirescu, în 1858.

Poate vreun elev va g si acea dorin de a citi noul volum înregistrat la bibliotec .

Acest volum îi va înf a o alt lume, lumea ultimelor decenii ale secolului al XIX, când boierimea era în dec dere, ne tiind s se adapteze schimb rii, economiei de pia . Lumea de ast zi este alta, dar fa a ei este aceea i, iar c ile sunt pline de pove e. „Fiecare zi este o c torie, iar îns i toria este casa noastr ” - Matsuo Basho.

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 10(50)/2014

Nicolae M~TCA{

Doar mo ii mei din Apuseni, nativii (Unui fost ministru de interne, responsabil de decesul, din cauza hipotermiei, la câteva ore de la aterizare, a celor dou victime - pilotul Adrian Iovan i studenta medicinist stagiar Aura Ion - ale accidentului din 20.01.2014 din mun ii Apuseni, ca urmare a proastei organiz ri i gestion ri a activit ii de c utare (echipele de salvare au sosit la locul accidentului dup cinci ore de la pr bu irea avionului), al c rui regret era doar faptul c tragedia s-a întâmplat în timpul mandatului s u i care i-a prezentat „demisia de onoare” (!), la presiunea opiniei publice, în a patra zi de la accident)

(Te-adast -un pat de cetini pe ceair), Purtându-te, ca pe-un copil, în bra .

Trecut-ai meteoric printre vii, Destoinic, dârz, cu inima curat Ca roura când piere de pe praji.

Tot astfel ai intrat i-n ve nicii, Înduio ând, vibrant, o lume toat , C-o lacrim -mpietrit pe obraji.

O troi , pe munte, sih strie

În van te dai t rie de cobalt i s ritor la greu nevoie mare, Când tii c ,-n fapt, de postul t u te doare i-n cot de buna stare-a celuilalt.

N-o demonstrase i, oare, sus i tare, Când tu lua i problema cu asalt, i dai, la patru zile, printr-un salt, Onor demisia de... dezonoare?

În memoria pilotului de clas interna ional Adrian Iovan, decedat într-un accident aviatic din Mun ii Apuseni, 20.01.2014

Ai înfruntat cicloni, taifuni, vântoas , Eclipse, g uri negre, nori vicleni, Dar ai venit s mori în Apuseni, moartea-i mai u oar când e-acas .

Doar mo ii mei din Apuseni, nativii, În suflet cu sclipiri de peruzea, Pe vreme rea, prin cea , frig i zloat ,

Neînfricat ca oimul, as de clas , Ai evitat picajul pe bu teni, Ca s i salvezi confra ii p mânteni, i doar apoi i-ai pus capul sub coas .

I-au înc lzit, la pieptul lor, captivii, Iar Horea- i dase, pentru ara sa, Culant i cristic, sufletul pe roat .

O troi , pe munte, sih strie, i-au pus-o mo ii jertfei etambou.

Pe creste tun -al salvelor ecou.

Îndarn se zbate doctorul Zamfir În memoria studentei mediciniste stagiare Aura Ion, zut la datorie într-un accident aviatic din Mun ii Apuseni, 20.01.2014

Un oim str punge zarea sinilie.

Iar fiul, ca i ara-mam , tie C-ai decolat - spre cer i-n timp - erou.

Ca s le fie pacea lor tihnit

De-a i reu it, prin fiare, bare, grinzi, În bezna rece,-nv luit -n cea , v-ag i, ca plaurii plutinzi, De firul viu al ghemului de a , Iertând t cerea efilor, de ghea , Încin i de ochii mo ilor, sclipinzi!

Au nu Iovan, cu pre ul vie ii sale, Studenta Ion, din via a-i netr it , Bolnavii din Pite ti sau din Pârli i, Întru salvarea altor vie i încale, Ca s le fie pacea mai tihnit , V-au condamnat trei vie i ca s tr

i?

Te rógum, Doamne, f -ne-un neam: de mo i!

Celor trei mo i din pasul Ursoaia: Argentin Todea, Gheorghe Trif i Gheorghe Giurgiu, primii care au ajuns la epava avionului aterizat for at pe piscul Petreasa din Mun ii Apuseni la 20.01.2014 i care au salvat de la înghe cinci victime în via .

Jivraju-i puse-n roate navei be e. zu pe cetini oarb , c-un pl mân.

Epava unde-i? Ac în car cu fân. ni ii-n ger, infirmi, sorti i s -nghe e.

Celulele de criz paf r mân, Aiurea-n str chini, caut , orbe e, Pe h i, cu rigle, cercuri, tontole e.

Trei mo i, cu Domnu-n gând i crucea-n sân,

Copilotului R zvan Petrescu i medicilor Radu Zamfir, C lin Pivniceru, Valentin Calu i Sorin Ianceu, supravie uitori ai accidentului aviatic din Mun ii Apuseni, 20.01.2014

C-un sim ce nu i-a tras cândva pe sfoar , Cum sta, cu sufletul la gur ,-o ar , Prin bezn -au dat, pe spic, de suferinzi,

Trei mo i, atent, prin bur , zloat , cea , Cobor încet, la vale, pe bair

Ce mare-nseto area de via i de salvare-a celor suferinzi,

I-au strâns la focul inimii, fierbin i, i i-au salvat. Pio i, salva ii, to i: „Te rógum, Doamne, f -ne-un neam: de mo i!”

Ziua ce a trecut m-a adus fa în fa cu o carte, o comoar a literaturii române. Micul prin , personajul operei cu acela i nume a scriitorului Antoine de Saint Exupery, în toria sa prin univers, cunoa te valoarea prieteniei datorit vulpii. „Nu pot s m joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt îmblânzit . Dac tu m îmblânze ti, via a mi se va însenina.

Voi cunoa te sunetul unor pa i deosebit deai tuturora. Pa ii altora m fac s intru sub

mânt. Ai t i m vor chema din vizuin ca o melodie... Nu cunoa tem decât ceea ce îmblânzim.” i totul se face cu mult r bdare i perseveren , treptat. „Trebuie s ai mult bdare, r spunse vulpea.”

Cartea este prietena cea mai bun a omului, ea îi deschide sufletul spre cunoa tere, îl mângâie, îl înc lze te. „Ce poate fi norocul în acest lume, nu n scut , ci scris , ce poate fi fericirea decât o carte...” (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest)

Nici Micul Prin nu a cunoscut ini ial valoarea prieteniei, dup cum trec torii nu au cunoscut valoarea c ii. „Florile sunt atât de ciudate! Dar eram prea tân r ca s tiu so iubesc”, a m rturisit acesta despre floarea lui. „C ile sunt avioane, i trenuri, i drumuri. Ele sunt destina ia i c toria. Ele sunt casa noastr ” (Anna Quindlen), îns , dup experien a trist tr it cu o zi în urm , am ajuns m întreb „Cât mai valoreaz o carte?”

Îndarn se zbate doctorul Zamfir Din pieptul s u s i deie-un strop de via .

Din ochiul t u o lacrim de ghea Pe fa se prelinge strop de mir.

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Maria COZMA (Fran]a)

Noaptea Poemelor Scrise Am încercat s te-ndep rtez de privirea mea, Dar nu am reu it s fac un pas, fi vrut s r mân o petal -n palma ta, Urmele- i erau plecate de un ceas. te chem nu pot, nu am glasul r cirii, fi vrut s m ur ti ca pe-o furtun , Zdrobit de speran -n bra ele iubirii, Dulcea-mi suferin - gustul de lumin .

Nu tim dac e un început sau un sfâr it, Zorile ne prind în fl rile-ntinse, car de-am ti care din noi a gre it?!

Am uita Noaptea Poemelor Scrise...

Între transhuman a i metamorfoza unui Martir Scriere inspirat dup o discu ie spontan pe care am avut-o cu scriitorul Laurian St nchescu într-un schimb de mesaje pe reeaua de socializare Facebook.

Amândoi purtam tricolorul pe frunte, dar din p cate aveam s -mi dau seama, din ra iuni diferite.

Dânsul vroia cu orice pre s vorbeasc despre mine în Parlament într-o zi de luni, 1 septembrie 2014, a a hodoronc-tronc, propunându-mi chiar din prima zi ( i ultima), când m-a contactat. Era sâmb , 30 august, i trebuia s -mi dau acceptul într-o or .

Tare mi s-a p rut ciudat! Nu mai auzisem de numele lui! Habar nu aveam cine este? Îmi trimisese un film You Tube cu ac iunea „Mar ul lui Avram Iancu 2013” pentru a m documenta, zicea dumnealui, ca subiect despre ce urma s vorbeasc despre mine în Parlament.

Dup o noapte întreag de c ut ri între real i ireal, i-am comunicat c sunt de acord vorbeasc de mine în Parlament numai dac este de acord s citeasc un Cuvânt semnat de mine.

De atunci s-a a ternut o t cere subit între con tiin ele noastre.

Entuziasmul tricolorului purtat pe frun i, dup cum ne-au surprins fotografiile sub valurile virtuale facebook, ne intersectaser nu la hazard, a a cum aveam s -mi dau seama

câteva minute mai târziu; cu numai o zi înainte, pe 29 august 2014, trimisesem din Fran a, pe faxul Parchetului General al României, 60 de pagini cu o plângere penal pentru tr torii de ar ; iar noi, prin i de extazul Testamentului lui Aveam Iancu, numai ce jurasem credin poporului român.

Eu îmi voi ine jur mântul! Nu am jurat strâmb! Neam din neamul meu nu a tr dat!

Nu am sânge s tr dez! Nu am inim s plâng decât pentru p mântul meu românesc!

I fi vrut s fie primul cuvânt venit din v zduh Strig tul t u virgin ecou aprins flac la ebea în mun i, dezleg m tricolorul de pe frun i, boarea noastr de cultur boarea Lui de vânt. fi vrut s fie primul t u suspin prins un ciulin din B gan aruncat nu din ignoran în p ru-mi moldav.

Acum îmi amintesc cum potcovarul odat , demult, ascu ise-un Baltag, credea c va trece „P durea Spânzura ilor”... cea a deas se-ntinsese peni a lui, o negur prea groas -n Cartea Românilor.

Credeam c te puteam opri... din a tept rile- i introspecte nu ar fi fost prea târziu, era înc ziua contempl rii, când na iunea a tepta dezlegarea-i frun ii; dezlegarea-i min ii.

II Brusc s-a desprins clipa de istorie lacrimi din Testamentul „Cr orului”: „Singura mea dorin este ca românii fie ferici i!”

Ce trist!

Lacrimile au curs al turi de pagini; al turi de mormânt; al turi de Cuvânt.

Privindu-ne-n oglind ne zbatem doar iluzii chiop tând orizontul din venele aceluia i mânt. fi avut nevoie de oaptele t cerii! fi avut nevoie s -mi se spun de ce sc rile nu mai au trepte?

Nimeni nu mai poate urca, nici coborî...

iar noaptea se-ntinde un singur drum i visul acela i sânge petale de trandafir.

III Vorbim de sfin i?! ! Ce mare îndr zneal !

Vorbim de eroi; de martiri?! ! Ce mare del sare!

Avram Iancu-i deja vândut!

Am v zut cu ochii mei cum flutura abil steagul tricolor un Nenea Nimeni suit pe un cal c lare.

Se-ndoaie ramul de durere, iar cetina de brazi suspin ; se rupe pâinea-ntins -n sare pitit -n fior... o nou tab de înalt tr dare -i duc masca maghiar : Avem nevoie de un alt popor?!

Tocmai acum când Vioara î i înal iar Libertatea ve nic cânt?!

Tocmai acum când Valsul Vienez ne este dans aceea i mântuire?! i cât de r u doare!

Azi citeam pe un afi : „TAB RA NA IONAL PENTRU RENA TEREA SPIRITUALIT II ROMÂNE TI I A PATRIOTISMULUI NA IONAL! A ÎNCEPUT AST ZI LA RIBI A, APUSENI! EBEA NE ESTE CAS I MORMÂNT NU VOM CEDA O PALM DE P MÂNT!” (Semneaz scriitor: Laurian St nchescu!)

O!... Doamne!

E pentru prima dat -n via a mea când am fric de poet; când am team de cuvânt... când m îndoiesc de pumnul strâns cut ghem din tricolor în semn de r cnet sub ochii blânzi de miei i al miori ei plâns!

De ce oare-mi pare tot acela i bocet?!

IV Gând din gând se rupe de-un popor ce va aminti de str mo i i de neamuri doar din hrisoave uitate pe c ri providen m surat ra ia de înfrângeri, salvat s fii p sit pe via , nic ieri.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

24

Instruit s fii prin convingeri un cadavru, nu mai vrei s dai înapoi, i asumi din r sputeri poemul continuitatea lumii un fanatic ce se r zboie te; de i e ti lucid, la nimic nu- i folose te!

O renegare a sincerit ii reneg cuvântul din rug ciuni din fa a prostiei oroarea bra ele- i m re te, lcând adânc pe r cini. i ne m rginim cu vidul ce pare când prea greoi; când prea impur, con tiin a nu mai con ine decât calvarul fiin ei, un fel de albii erpuite de un delir; un fel de fericire amor it -n nuditate un grad de de teptare-ntunecat .

Pip i Nimicul cum plute te fatalitate?!

Ale ii discipoli sunt târzii, ba chiar mai mult, cenaclurilor muribunde le mor poemele rând pe rând în fream tul unor versiuni de frenezii starea originar deznod mânt de unde, prefigurându-se doar suave amnezii.

V Te ui i nedumerit cum P rin ii în biserici, i cânt Libertatea convertit aceea i for opresiv în nimicirea spiritului de fidelitate, în timp ce miracolul vrea s r zbune martirii într-o baie plin de la itate.

La ce folos cuvântul dezlegat, dac -i prins în diziden barier na ional în at -n prozelitism?!

La ce folos prestigiul unei a tept ri, dac Litera s-a rupt de R cini, pentru poe i debusola i i filozofi orbi i de suprema ii?!

La ce folos î i mai prive ti nepo ii dac tii c stai al turi de caldarâm?!

Viespile î i clocesc ou le-n toiul nop ii, încarnând degetele- i amor ite de-un lung proces de umilin , citind iubirea i poe ii senza ia de aripi de c dere-n vodevil.

Nimic nu neag mai intens Ideea târâtoare de minciuni, ca negura c zut din senin peste Mar ul lui Iancu, peste genuni!

Adâncimile se m soar -n con tiin e departe de orice orizonturi.

Cum ai putea s te separi de-ale tale fiin e, dragi sufletului t u; dragi timpului i de nuferi - str vezii resorturi?!

Cum ai putea s te separi de-ale tale blânde dimine i, tiind c tulburarea mor ii îngust ra iunea decep iile vremii, simple adieri în priveli tea min ii mo tenite lunecare în cinism?!

Cum ai mai merge mai departe, tiind c mersu- i este pâng rit, nobila- i deficien c zut -n snobism ?!

VI De-ar fi s se scufunde-n mare Carpa ii cu Apuseni cu tot, casele-nclinate i b trâne ar împânzi cerul rugi spre în imi, izvorând nevoia de Dumnezu virtu ile ce nu mai servesc raiului, ci culorii înecului, te separi de grâne propria- i s mân prometeu, veghind la hotarele min ii negura solidificat - f delegile mântului, leacuri înc ne tiute-n Crezul meu!

Be ia r zvr tit izvor te vie uirea un fel de fluid topit de c ldura inimii pe întinderile-i otr vite.

De unde vii?

Unde vrei s pleci?

Deschide fereastra disper rii un mizantrop nedeslu it de gra ie ca un ultim cer etor incon tient de rece, înceteaz s tie c se tie veacul din incendiul lucidit ii „un minus de absolut” din timpul care trece.

Extrase din vol. „Iluminarea ilumin rii” - în colaborare cu scriitorul Vasile Popovici

Manet - Concert în Parcul Tuilleries

Anul V, nr. 10(50)/2014

C[r\i primite la redac\ie

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dan NOREA

Petru SOLONARU

Vâsla prin Clar... mâie i otrav - gloss madrigal Doamn din rondeluri, doamn din sonete, Când te strâng în bra e, simt în vene lav , Te-a picta întruna, nuduri i portrete, Tu îmi e ti t mâie, tu îmi e ti otrav .

Muz -mi e ti, iubito! Ziua, Euterpe, Nop ile, Erato vine s m -mbete; Versurile mele, f tine-s sterpe, Doamn din rondeluri, doamn din sonete.

Când lipse ti, iubito, zac în agonie, E-ntuneric bezn , parc -s o epav , Când r sari, în trupu-mi nervii to i învie, Când te strâng în bra e, simt în vene lav .

Coapsele i sânii î i pictez cu gura, Trupu-i ca o pânz ,-ntins pe evalete; Tremur penelul, tremur pictura, Te-a picta întruna, nuduri i portrete.

Sprinten la minte i la trup zglobie, Uneori vioaie, alteori mai grav , Cochetezi cu to ii,-s ros de gelozie, Tu îmi e ti t mâie, tu îmi e ti otrav .

Tu îmi e ti t mâie, tu îmi e ti otrav , Te-a picta întruna, nuduri i portrete, Când te strâng în bra e, simt în vene lav , Doamn din rondeluri, doamn din sonete.

Renun -ajuns în criptica lumin la sfe nicul ce-a sfârtecat s-a in al beznei drum de sufletu- i departe!...

Abandonând cuvintele, cuvin

fapta-i doar!... aceea ofrandar ...

Când singur între fiimi pogoar zut clar, oglinda min ii- i iart reflexia sub temerea polar i st ruind la stingerea ce-o poart se vrea-în de ert prin voia ce-o de art ...

Destul!... Atât!... Secunda nu-i s bat în mâine... ieri... ci dincolo de soart ...

a ti în Verb potrivitor s poarte misterul pur, prisos... cenu i de carte.

Nu gând reflect pe lujere ce-apleac dreptarul viu spre larmele de arte,

De dup gând

ci sub pu in, amintea de împac cel necesar cu prezumtivul „dac ”, i fie frâu cor biei arhee!

Vâsla prin Clar, talazul t u s tac

De sete scapi decât ca în eleas în sim ul pur! ...când lini tea î i las dobând ’în schimb pe calea auree un joc nuntit cu mire i mireas .

ambroziei din somnul ce încheie oceanul calm sub toarsele-i trofee...

Dar de întors r mâne ca din vin -înve i muri egalu- i... în idee...

Cel Ne-fiind, prin umbra-a totul ce e zut foc, plute te ca idee spre tine semn a intui-în colind doar osia, a neclintirii cheie...

Doar recitând...

Reflect dar ce trebuie’în Oglind , ori de nuimi estimea- i vor s prind , în sine taci!... Desprins, precum din floare nectaru’în zbor otr vitor spre chin d

Doar recitând povestea de-alt dat crea ia dintâie va s poat perpetua prin om ca ve nicie...

Predicament, dintru ascuns arat memoria sub ce uitare-adie al legii Punct p rându-ne pustie.

Cele de trec sunt fructe a adar , tiut arzând drept ardere ce tie

temei de vis, alege ca din Soare chiar lampa ta s -îngemene splendoare...

Cât dincolo nu poate fi vreo cas , de dup gând nu-i gânditor cum pare...

Verigheta St „Jos”-ul deci un „Sus” mereu ce nu e, când „eu sunt tu” i bezna, c ruie dirii dar, tot cade a zidire drept r rit smerindu-se s-apuie...

Otrav i t mâie - rondel N-a bea niciodat -n via a mea otrav , ci sinuciga ii nu ajung în rai; popi, t mâie i-un cernit alai Sufletul î i arde-ntr-un ocean de lav .

Silaba „om” sub clara stihuire oglinzii chip, i-asemeni ei, potir e!... numai c ochi, în loc de-avers s -i in , repet -în van a setei r murire...

Chiar ratat de-a fi sau ultima epav , Ros de boli fatale ca un putregai, N-a bea niciodat -n via a mea otrav , ci sinuciga ii nu ajung în rai.

Dac n-ai fi pus ve nic pe gâlceav , Limb agramat dac nu aveai i un ton acut cu peste o octav , Aruncând în haos lini titu-mi trai, N-a bea niciodat -n via a mea otrav !

25

A unei l mpi v paie androgin de neclintit clintirii se închin a c uta... dar dac ea se curm , abia atunci se-întâmpl , ca lumin ,

Manet - Casa lui Rueil

lege zi de noapte’în sfânta burm ...

Urmând un vis cât s-ar visa o urm , e bine gol, cum mintea nim ruie, taci de-adânc ce-apurure te scurm !...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

26

Anul V, nr. 10(50)/2014

Irina Lucia MIHALCA

Fata din vis Noli foras ire, in interiore homine veritas!

(Nu v duce i în afar , în omul interior locuie te adev rul!) „Fiecare este o oglind pentru cel lalt, în care se vede pe sine însu i.” (Shakespeare) „Visul pe care îl visezi singur r mâne doar un vis, visul pe care îl visezi cu al ii devine realitate” (din scripturile antice tibetane) În serile calde de mai, prin fereastra camerei lui, aerul e plin de miresmele dulci de regina nop ii, suave arome de lev ic , parfum de iasomie, trandafiri, caprifoi i ment . În fa a casei un tei î i r spânde te gr bit florile, corcodu ul iapleac ramurile înc rcate în adierea vântului printre crengu ele zvelte de liliac. Miroase a lini te i a fluturi de vis. Dinspre marginea ora ului le te noaptea i ârâitul greierilor.

Adolescentul prefera nop ile astea pentru lumina mistic reflectat în t cere. Câte un ip t pierdut în dep rt ri. Citea, citea enorm pentru vârsta lui. Un tân r, diferit de ceilal i, î i crea propriul univers prin cuvinte ce nu trebuiau rostite decât pentru sine. G sea imposibil calea de a- i face prieteni i chiar o iubit . Aplecat la masa din camer încerca s i scrie gândurile prin fragmente de romane începute. fie vis sau aievea glasul ce r zb tea tânguitor din gr dina casei? S fie vis sau realitate?

Se ridic , din câ iva pa i ajunse afar . Nedumerit, încerc s afle de unde venea acea chemare abia optit . În curtea casei, cump na fântânii despica luna plin . Încet, un glas suav îl chema: „Vino, hai vino!”. Înaint mirat, pe urmele glasului fetei, pe aleea ce ducea spre fântâna din care se r corea înc de mic. Aplecându-se, în oglinda ei se reflecta chipul melancolic al unei fete de o fermec toare inocen , luminat de razele lunii.

La vederea lui schi un zâmbet i-i spuse: „Ai venit! Sunt eoni de timp printre timp de când te caut. Nu- i fie team , hai cu mine, hai vino, vino în Ora ul Solar, Heliopolis, te aici, ai s -l recuno ti, ai s i reaminte ti.”

Fata îi f cu un semn cu mâna, îl chem înc o dat . Pâlpâiri de lumin irizau prin pletele ei, pe chipul ei frumos. I se p rea cunoscut , nu- i amintea cum i de unde.

O mai v zuse, era sigur, sim ea asta intens, dar unde i cum, c ci totul p rea un vis real, înc neîn eles. Ca în trans , începu s coboare treptele ce duceau spre adâncul fântânii, spre oglinda apei. i prin oglinda apei trecând printr-un tunel la cap tul c ruia printr-o lumin albastr se deschise Poarta Stelar spre o lume paralel sc ldat într-o lumin neobi nuit , intens i pur .

Fata cu tr turi asiatice îl lu de mân , îl privi adânc. Zâmbindui îi spuse: „De când te-a tept, Chanchala Sarvaga, tu tii asta, prive te i-ncet vei recunoa te totul de când ai plecat de Acas . Bucur -te de aceast c torie prin timp!”

Ciudat senza ie de lini te, un sentiment de pace interioar i încetinire a curgerii timpului!

Ce ciudat, î i aminti numele fetei, Shanti Ramya!

Din v zduh se apropie, plutind inefabil, o pajur de o rar frumuse e. Pas rea Phoenix, cu aripi înv luite într-un cerc de azur, cu pene str lucitoare ca flac ra, cu pete de purpur i aur, iar în ochi îi scânteia o tainic lumin . Privindu-i adânc, le transmise mental s se urce pe aripile ei, spre inutul Soarelui-R sare al Templului de Aur. Cu viteza gândului trecuser peste inuturi cu o magnific natur tropical , peste câmpii întinse i p uni, peste vegeta ii luxuriante br zdate de fluvii i râuri ale c ror maluri erau m rginite de palmieri i ferigi uria e.

Ajunser într-o frumoas gr din cu fântâni arteziene. La mijloc, str juit de arbori ornamentali, o alee pornea spre Poarta Principal , asem toare unui v l, care odat deschis reda din curtea interioar „o lacrim pe obrazul timpului”, un templu magnific a ezat pe o teras de marmur alb , o bijuterie ce str lucea în lumina soarelui înconjurat de construc ii impun toare.

Templul n-avea acoperi pentru ca razele Soarelui-Ra s p trund în el. Pas rea îi l în fa a templului i disp ru tot a a cum ap ruse.

Era templul alb din visele ce i se succedau periodic prin timp. Cu pa i mici, Shanti Ramya porni spre templu înso it de tân rul cu ochii negri, str lucitori.

Intrar în templu, aprinser okoro, be oare parfumate de t mâie, smirn i santal, privir fuioare de lumin ridicându-se în încercarea de a îmbuna zeii prin rug ciuni înmiresmate, depuser ofrande de flori, sim ir pacea i albul lini tii l untrice, f cur câ iva pa i în fa i îngenunchear , inându-se de mân .

Privind, prin ochii ei, se derula trecutul unei pove ti, povestea vie ii lor. tia c a mai fost aici, o recuno tea ca fiind sufletul-pereche, tia aceste locuri i via a prin care a mai trecut cândva, asemeni unei pelicule derulate in vitez . În inim sim i o durere sfâ ietoare, un dor imens, un ipat l untric, golul pe care nu-l putuse umple cu nimic. Lacrimi îi inundar ochii, i revedea întreaga acea via , totul, inclusiv desp irea care le-a fost dat s fie, ruptura firului lor de teama lui în fa a iubirii, de oscila ia i neîncrederea lui.

[Omul înfrunt moartea dup o durat foarte mic a vie ii sale, iar via a lui pare s nu fi valorat prea mult. Chiar nimic! Sl birea vederii ne face s credem c soarele, luna i stelele sunt mai palide. Timpul zboar , experien ele triste urmeaz una dup alta, norii se întorc dup ploaie.]

Ie ir din templu sc lda i de lumina blând a apusului de soare.

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Totul c un farmec aparte atunci când se l seara. Pornir spre aleea de unde venir , ca Pas rea de Foc s reapar din v zduh, ducându-i la cap tul Por ii Stelare.

Cu lacrimi în ochi, Shanti Ramya îl îmbr strâns, îi mângâie chipul i-l s rut , redându-i gustul tuturor prim verilor, acel dor nedeslu it dup care tânjea. „- Ne vom reîntâlni, nu plânge, nu te-ntrista, hai zâmbe te, Chanchala Sarvaga. tii doar c i-am în eles frica, te-am în eles i te-am iertat, doar tu trebuie s reu ti s te ier i, s fii liber, dar singur va trebui sa descoperi pa ii pierdu i. Ai repetat lec ia prin atâtea vie i i-o vei repeta pân o vei parcurge. Eu te voi a tepta, voi avea r bdare. Nu plânge, ne vom reîntâlni!”

Tân rul trecu prin oglinda apei fântânii i, f s i dea seama, se trezi la masa de lucru, în camera sa. fi fost totul un vis atât de real? Atunci de unde durerea l untric , de ce sim i lacrima curgându-i pe obraz? i parfumul ei, i chipul, i gustul ei, totul sa fie doar vis?

Pe mas o floare albastr de nu-m -uita i-o foaie de hârtie în care, caligrafic, era pictat cu cerneal , asemeni unei ideograme: „Ne trezim amândoi dintr-o alt realitate încercând s oprim clipa, continuarea unui alt timp, în acest timp. ” iar dedesubt el completase: Oare ne vom întoarce?

Oare ne vom reg si, mai tineri decât moartea ce ne-a chemat, desp indu-ne, mai cura i decât cerul prim verii?

Copil plutind în lacrima timpului, ipând dup mireasma gândului t u!

Oare ce-nalt iubire ne-a pedepsit cu uitarea?

Te v d alergând lâng mine cu surâs de m rgele, cu privirea ta cald , întinzând mâna s -mi prind suflarea, -mi alunge întristarea...

Oare vom mai fi NOI? Oare visele, tr irile avute, pot fi visate de dou ori, precum sc ldatul în acela i fluviu de dou ori sau va trebui s renun i la ele?

Amintirile, temelia pe care po i zidi înscrisurile culese de-a lungul întâmpl rilor, pre ioase fragmente, cu care po i întregi tot!

O coloan trunchiat , un capitel sf râmat, treptele pe care încerci sa le urci î i amintesc de splendoarea unui templu. Toate alc tuiesc comoara de absolut necesar unui suflet.

Viziunea, oricât de puternic ar fi, doarme dac nu e de teptat prin întâmplare de un lucru de nimic, care a concretizat-o... i, când nu le mai ai, toate acestea, e greu s te reg se ti.

Ca-ntr-un obscur subteran, trebuie s cobori în sufletul t u proiectând lumini, ca s po i afla ceva. Te-apleci asupra inimii i-ascul i cum bate în ea trecutul, ca i cum ai pune urechea la p mânt, ca s auzi din dep rtare un zgomot surd.

Inima bate, mintea nu poate uita câte a adunat, culori, arome, sunete i forme; v zul i auzul urmeaz s le p streze; scânteia aceea ce a dormit, o clip , sub cenu a parfumat , scânteia aceea mic , energia, iar odat cu prim vara, cu vântul care bate, sim i c va rena te.

27

Viorel ROMAN

(Germania)

RUSIA, 2014 Armata Ortodox din Ucraina de est, dizident , i Statul Islamic din Orientul Apropiat, ambele f definirea clar a grani elor i na ionalit ii pentru care lupt , sunt apari ii noi pe scena politic internaional . Este dificil de stabilit responsabilitatea în afara unei statalit i clare. i din nou Rusia se simte agresat din sud de Islamulul din ce în ce mai agresiv i necontrolabil i din vest de a a-zi i fasci ti ucrainieni. Sute de mii de refugia i din Ucraina de est vin în Rusia.

Pe de alt parte, greco i romano catolicii sunt persecuta i de ortodoc ii ru i, ca în era sovietic . La Moscova, în Crimeea se închid MacDonald-urile. Produse agrare din vest nu mai ajung în Rusia.

Embargou, r zboi va-mal est-vest.

Dup opinia Kremlinului i Bisericii tuturor ru ilor, Occidentul este direct interesat i vinovat de degradarea situa iei interna ionale, în special de nesiguran a, exodul cre tinilor orientali teroriza i de mahomedani.

Complexul militar-industrial american are, se pare, nevoie de conflicte militare locale cu rezultatul c peste 100.000 de cre tini sunt obliga i s fug acuma din fa a Armatei Islamului, care vor s introduc din nou saria i un impozit numai pentru cre tini, ca în vremea Imperiului Otoman.

SUA practic , atât în Orientul Apropiat, cât i în Maidanul din Kiev, strategia haosului controlat. În numele democra iei a fost omorât Saddam Hussein, dup care a început exodul cre tinilor din Irak.

Dup destabilizarea rilor musulmane în numele democra iei, primele victime sunt tot cre tinii. Rusia, patronul cre tinilor orientali, îi sprijin pe pre edin ii Bashar al Saadat din Siria i Abd al Fatah al Sisi din Egipt, mai ales pentru c garanteaz siguran a cre tinilor.

SUA întreprinde prea pu in pentru a opri expansiunea Statului Islamic i mai nimic în ap rarea cre tinilor.

Din cele dou focare de nesiguran interna ional major , Islamul radical i Secu-larismul apusean f Dumnezeu, Rusia lui Putin vede în Occidentul laic cea mai mare primejdie.

Cele câteva constat ri - sine ira et studio - foarte sumare de mai sus au generat trei comentarii remarcabile, care vorbesc deja f menajamente de conflictul iminent dintre civiliza ia, axa (1) maritim , anglo-mozaic , înving toare în r zboaie mondiale i domin azi lumea (Washington-Londra-Ierusalim), axa (2) continental , catolic (ParisBerlin), ortodox (Moscova), a pierdut r zboaie mondiale i unul rece, i (3) califatul, statul islamic în formare în Orientul Apropiat.

Prima ax se orienteaz dup Vechiul Testament, a doua dup Noul Testament, iar a treia dup Coran.

Pentru Putin, pr bu irea URSS-ului e „catastrofa secolului 20” pentru c a urmat apoi un haos general i „vânzarea secolului” sub Boris Ieltin. Ast zi, „Rusia e unde tr iesc ru i”, dup cum se vede în Transnistria, Georgia i Ucraina.

Dup anexarea Crimeii, în presa i politica ruseasc se repet mereu ca o mantr eurasi-atic : „In secolul 21 ne-am ridicat din genunchi.”

Proiectul lui Putin, pentru Europa, este ca i cel al lui Hitler i Stalin - 1939 - refacerea axei continentale i periferizarea celei maritime anglo-mozaice.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

28

Anul V, nr. 10(50)/2014

Virgil STAN

Bunica Floarea Dep n amintiri în irând pe aceste pagini secven e nemuritoare ale copil riei, ascunse în str fundurile memoriei mele, ajuns poate acum la r scruci de vremuri.

Era prin anul 1956, când aveam vreo 12 ani i începuse tata s m trimit la vreo patru kilometri de comun s p zesc jum tatea de hectar cultivat cu vi de vie. S nu-mi fie fric singur pe câmp, la acea vârst fraged , departe de cas i de familie, m înso ea i bunica Floarea, mama tat lui meu, în etate de 103 ani. Cu ea am p zit doi ani la rând via noastr .

La vreo cincizeci de metri de lotul nostru de vie, avea i tat l mamei un hectar, pe care tot eu îl p zeam. Este un fel de a spune c l p zeam. Ce putea s fac un copil de doisprezece ani împotriva celor ce ar fi dorit s se înfrupte din strugurii cop i? Înainte de a ne instala ca paznici ai viei, mai întâi scotea tata u a de la beci, înc rca cu paie o saltea din pânz de cânep , esut de mama iarna la r zboi, lua câ iva chirpici din tizic i îi arunca în c ru , apoi lua bota cu ap , o putin plin pentru baia s pt mânal , pirostriile pentru g leata mare din aram , calupul de s pun de cas , lemnele din salcâm pentru construc ia propriu-zis a colibei, carton asfaltat i multe obiecte de strict necesitate pe termen mai lung.

Manet -

iatul cu câine

Când ajungeam noi la vie, pe la începutul lui august, de obicei, abia începeau s se pârguiasc boabele de struguri ale soiurilor timpurii. Începeam paza a a de devreme s alung graurii care ciuguleau boabele date în pârg . pa tata, spre drum, în cap tul lotului, o groap peste care construia din lemne de salcâm o form de piramid , pe care punea ni te crengi i peste ele paie de grâu apoi cartonul asfaltat, fixat cu bolovani de piatr lega i cu fori. Toate acestea pentru ca în caz de ploaie s nu p trund apa în bordei. a beciului o a eza la cap tul dinspre r rit al bordeiului, iar sub ea, pe la mijloc pe l ime, un zid din chirpici de tizic, s nu se rup a sub greutatea mea i a bunicii. Peste u era a ezat salteaua i un pre esut de mama din lân vopsit în culori diferite, în loc de cearceaf. Pe atunci nu se foloseau covoare ca acum. Cele mai înst rite familii din comun aveau întinse pe jos covoare de iut sau esute la zboi, direct peste du umea sau peste p mântul galben amestecat cu baleg de cal ori pleav i apoi întins pe jos în loc de du umeaua. a se „tencuiau” i casele peste care lipitur se d dea cu var stins i alb strit cu sineal .

Cum spuneam, tata a construit bordeiul, ne-a instalat patul i cele necesare unei ederi pe întreaga vacan , pân la culesul strugurilor în septembrie. Seara, dup ce î i termina treburile gospod re ti prin curte sau pe la câmp, cu recoltatul cerealelor, pr itul porumbului i al florii soarelui, tata înh ma caii i pornea spre noi cu merinde i ne in de urât pe timpul nop ii. Eu ascultam cum se aud de departe p niturile de la ro ile c ru ei trase de cei doi cai tineri, Mircea i Cezar.

Braica, c elu a, era prima care îl auzea pe tata i d dea semnalul prin l tr turi vesele mi cându- i voioas coada. Eu eram prea crud i bunica prea b trân s aib tata încredere de a ne l sa singuri peste noapte. În cap tul lotului de vi al bunicilor din partea mamei, era o movil de p mânt. Nu se tia cine a ridicat acea movil . Poate era un mormânt comun de pe timpul r zboiului de independen . Îmi povestea bunica c pe atunci era domni oar de vreo dou zeci i doi de ani. Ea apucase trei r zboaie, dintre care dou mondiale.

Chiar dac avea vârsta de 103 ani, avea o memorie foarte bun i îmi povestea o sumedenie de evenimente la care luase parte de-a lungul timpului. Cum fugeau din calea o tilor i se refugiau cu tot ce agoniseau prin zona Br ilei, prin gospod riile unor oameni str ini care se îndurau s -i primeasc în curtea i în casele lor. Cum trebuia se separe membri acelea i familii pe la alte gazde, dup cum aveau oamenii spa iu s -i primeasc . Uneori veneau ho ii i le furau tot ce seau de prin c ru e, mai ales c acestea erau p zite tot de ni te copii sau de femei, b rba ii fiind pleca i la r zboi.

Doar vederea o cam p sise pe bunica. Nu mai vedea în dep rtare.

Doar z rea ca prin cea . Când era cineva prin apropiere, i nu-i r spundea la apelul de identificare, începea s -i strige: „Te v d, te v d,

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ie i afar din vie c vin la tine cu bastonul”. Noi, copiii, ne amuzam i ne distram de aceast situa ie. Între movil i lotul cu vi a de vie al lui tata mare (a a le spuneam noi, nepo ii, bunicilor din partea mamei, tata mare i mama mare i bunicul cu bunica celor din partea tat lui), era mai bine de un ar de durice din salcâm. Ini ial, a fost tot vi de vie, la început, îns b trânul între timp a plantat puie i de salcâm, care acum erau copaci în toat regula. Vi a era din soi t mâios i urc toare, a a c s-a ridicat singur în copaci, unde cre tea ca ni te adev rate liane. Aici strugurii se coceau la umbr , erau deosebit de aroma i i cu o boab foarte mare alb cu un puf argintiu pe ea.

Megie cu lotul nostru de vi de vie, un cons tean sem nase în acel an porumb i printre rânduri a cultivat spa ii rotunde cu gaolean, o plant ce se asem na cu meiul pentru m turi, dar avea miezul plin cu un suc dulce ca trestia de zah r. Mama mare fabrica din el un magiun foarte gustos. Avea o pres special folosit la storsul sucului care prin fierbere se îngro a ca magiunul.

Acest cons tean, în spa iile sub form de cercuri în care se ridica re gaoleanul, cultivase pepeni verzi i, cum începeau s se coac , ziua î i mai aducea fiul s stea i el de paz . Era cam de vârsta mea, cu un an sau doi parc mai mare. Nu se punea problema dac el m nânc struguri din via noastr i eu pepeni din bostana lor improvizat , a a ne împ cam destul de bine i aveam i posibilitatea de a ne juca împreun , alungând plictiseala din timpul zilei.

La capetele lotului de vie treceau dou drumuri, unul care ducea, prin comuna T taru, spre comuna Negru Vod , atunci re edin de raion, altul spre diferite loturi ale ranilor din comuna noastr sau din satele din apropiere.

Noi ne învecinam cu loturile Cooperativei Agricole din comun , cultivate la cap tul dinspre movil cu lucern . Erau peste o sut de hectare cultivate cu lucern . Aici aduceau s pasc cei de la „ceape” (cum îi spuneam noi pe scurt la gospod ria colectiv de produc ie) to i caii pe care nu-i foloseau la atelaje. Erau câteva zeci de cabaline i de obicei doi-trei fl i ceva mai mari ca mine care îi p zeau. Pentru aveam nevoie de distrac ie, ei ne l sau s le c rim caii i s facem întrecere între noi, în schimb îi l sam i noi s m nânce struguri sau pepeni. Era un troc echitabil, spuneam noi copiii. Acela i lucru se întâmpla cu tractori tii care, dup recoltarea cerealelor, arau miri tile pentru îns mân rile de toamn . Prima dat m-au înv at cum se conduce tractorul, cum se bag plugul în brazd i cum se scoate la cap tul lotului, apoi m l sau pe mine s ar în locul lor i ei mâncau struguri pe s turate sau se mai odihneau.

Cât era ziua de lung , st team coco at pe tractor i tr geam de volan s nu ias din brazd . Nu era mare lucru de f cut. Doar c la capete trebuia s fac un ocol mai mare ca s pot reintra pe brazd pe partea cealalt a lotului. A a îmi petreceam vara, în mijlocul naturii, luptându-m cu graurii care se a ezau în stoluri peste butucii de vie ciuguleasc boabele pline cu sucul dulce sau c utam printre butuci cuiburi de iepuri de câmp care aveau puii la umbra i ad postul vi ei.

Sâmb ta, când era cerul senin, scoteam albia mare din lemn de tei, o umpleam cu ap i o puneam la soare s se înc lzeasc . Era zi de f cut baie. Aceea era piscina mea. Pentru bunica trebuia s fierb apa pe pirostrii, c ea f cea baie în interiorul bordeiului i nu puteam ra albia plin cu ap la acea vârst . Tizic pentru foc aducea tata.

Seara, când venea tata s stea cu noi, ne aducea de mâncare i ce ne mai era necesar. Cum începea s se formeze bobul pe tiuletele de porumb, mergeam mai ales în loturile ceapeului i luam porumb pe care îl coceam pe jar sau îl fierbeam pe pirostrii într-o oal de cinci litri în care mai g tea bunica câte o ciorb din diferite verde uri pe care o acrea cu agurid , adic struguri cu boabele mici crescu i pe la

29

vârful crengilor de vi i care erau mai acri. Nu prea ne trebuia mult mâncare în timpul zilei. Mâncam seara cu tata, când venea la noi cu mâncarea g tit de mama.

Bunica începea s -mi povesteasc cum la r zboiul de independen au venit muscalii în comuna noastr . Cât au stat în comun a inut-o str bunica numai în pod de teama lor, mai ales c str bunicul era la r zboi. Se auzea c ar fi fost violate de c tre solda ii ru i fete prin alte comune. Armata rus era g zduit obligatoriu prin cur ile oamenilor. Ofi erii dormeau prin case, îns solda ii prin grajduri i magazii. Comandamentul era stabilit pe la chiaburi, care aveam case mai frumoase i mai multe acareturi.

Cât st team la vie, o auzeam pe bunica toat ziua cântând ca s nu se plictiseasc . Când se coceau bine strugurii, se ducea la câte un butuc i lua ciorchinii pe pip ite, c nu îi vedea, îi punea în poala fustei sale din lân , lung pân în p mânt, din material esut la r zboi, nu de cump rat, un fel de stof , a a cum apar costumele populare la cânt re ele de muzic popular de ast zi, apoi îi aducea la bordei s i spele în putina cu ap .

Mama îi mai trimetea uneori lân s o toarc , cât st tea cu mine la vie, sau s r suceasc ce a tors. Lâna a a preg tit o vopseau în mai multe culori i eseau iarna diferite obiecte casnice, cuverturi, pre uri sau chiar covoare de pus pe pere i.

Acest ciclu cu paza lotului cu vi de vie se repeta anual. Acum eram clasa a V-a. Luasem examenul de absolvire a patru clase. Atunci deai examen ca sa treci în clasa a V-a. Am fost tare sup rat c directoarea colii cu clasele I-IV, doamna preoteas Lorina Barbu, mi-a sc zut nota la purtare chiar în ziua când trebuia s ne înmâneze diplomele de merit i certificatele de absolvire a patru clase i, în loc fiu primul, abia am luat men iune. O a teptam pe strad în fa a colii mai mul i copii, b ie i i fete, s vin la coal s ne dea diplomele i certificatele de absolvire a patru clase, ca s ne putem înscrie la cealalt coal din comun , în clasa a V-a. Cum mi-a venit s urinez i mi-a fost lene s merg la toaleta din curtea colii, am urinat pe gardul colii i tocmai atunci sosea doamna preoteas , care m-a zut. Nu a mai contat c era prieten de familie cu p rin ii mei. Cum a ajuns în dreptul meu, a început s m certe, m-a luat de urechi, mia sc pat câteva palme peste obraji i dup ceaf , apoi s-a dus direct la catalog, a modificat nota de la purtare din zece în nou i mi-a stricat media de absolvire. A a de indignat a fost c am urinat pe gardul colii, de parc d râmasem coala nu c doar îi stropisem gardul.

Nu eram f cut nici pionier. Abia în clasa a V-a am fost primit odat cu cei din clasele mai mici a III-a i a IV-a, din cauz c tat l meu nu era colectivist i era fost simpatizant al partidului „Frontul Plugarilor”, iar fratele tat lui meu i na ii de cununie ai p rin ilor (na a lor era sora lui mama mare, deci m tu ) erau declara i chiaburi, cu peste 30 hectare de p mânt arabil. Pe na i, de fapt, i-au i deportat pe la Râmnicu S rat, iar toat averea le-au confiscat-o, în curtea lor înfiin ându-se o brigad zootehnic a ceapeului. Era culmea utopiei -i vezi pe v cari umblând cu cizmele pline de dejec ii prin casa boiereasc a fo tilor proprietari.

Când venea tata seara la noi, îl tot vedeam din ce în ce mai ab tut, dar nu ne spunea nimic despre necazurile lui. Am aflat mult mai târziu. Îl for au atât cei de la prim rie, cât i politicienii veni i de la raionul Negru Vod s intre obligatoriu în colectiv. Foca, mili ianul din comun , un plutonier major, îl chema mereu la post i cu cererea în fa îl for a s semneze intrarea în ceapeu. El refuza, ca mai mul i cet eni din comun , i din aceast cauz st tea acum mai mult plecat, când pe la loturile unde avea p mântul, când la noi la vie. Pleca noaptea de la noi spre cas s ia alimente i s vad ce se mai întâmpl cu familia. L sa c ru a la socri în curte i cum erau doar

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

treizeci de metri distan , intra în cas pe furi s ia alimente sau ap pentru noi i gr un e pentru cai.

Primar era un croitor care, de fapt, copil rise cu p rin ii mei i chiar erau prieteni de familie, dar cum intrase în partid i din croitor de pantaloni a ajuns ditamai primarul, era în interesul lui s colectivizeze întreaga comun pentru a fi men inut în post de c tre cei de la raionul de partid. A a se angajase tovar ul Vasile Vâlcu, prim secretarul de partid pe jude ul Constan a fa de Gheorghe Gheorghiu Dej, c el va colectiviza primul din ar întreg jude ul.

Cotori , cum era poreclit primarul, a uitat de prietenie sau de gradul de rudenie. El era ca un surdo-mut, inuman i nep tor la suferin ele oamenilor. Nu a avut p mânt mult i nici chef s -l munceasc nu avea, a a c a preferat s intre cu el în colectiv i s i vade croitoria lui. Se tr gea dintr-o familie mai s rac i f cea orice i vad visul împlinit. S fie toat comuna colectivizat , ca el s aib postul asigurat i în continuare, altfel iar se apuca de cusut pantaloni dac îl d deau afar de la prim rie. Cum sim ise gustul puterii i al avantajelor acesteia, era cu ochii pe familia noastr uitând sunt prieteni i c mai toat ziua îi „stârmocea” nasul pe la noi, ba dup una, ba dup alta, c nu aveam la început de nici unele. Locuiau vis-à-vis de curtea noastr . Acum veneau s spioneze dac tata este acas , s -l poat chema la „post”. Într-o zi tot l-au dibuit. Venea de la cariera de piatr a comunei cu ru a plin spre oseaua comunal , s scape de obliga iile fa de prim rie pentru care era antajat cu aderarea la ceape. Refuzând în continuare semnarea adeziunii de a intra în ceape, a fost re inut la post pentru sfidarea „autorit ilor” i trei zile nu l-am mai v zut pe la noi la vie i nici mama pe acas . În cea de a treia zi l-au scos din beci i cum tu iera era pe biroul mili ianului lâng cererea de intrare în

Anul V, nr. 10(50)/2014

Manet - Flautistul

ceape, Foca mili ianul, i-a luat degetul, la lipit cu for a pe tu ier i apoi pe adeziune i a a a devenit tata membru al ceape-ului ca analfabet, el absolvent a cinci clase, cu un scris mai frumos ca al multor angaja i ai prim riei i pe deasupra i epitrop al bisericii comunale, deci cunosc tor i de contabilitate financiar .

Venea mama la noi în locul lui plângând tot timpul. S fi auzit cineva blestemele bunicii. „S -i ard focul i para i s se înro easc ca racii fier i, a a cum le este culoarea la stindardul lor de comuni ti”.

Ce nu a spus bunica, de sup rare, cred c nimeni nu s-ar fi dorit în aten ia sa de centenar . Pân la urm tata a fost nevoit s se resemneze, îns nu aceasta a fost jalea cea mare, ci aceea când au venit s i ia caii din grajd, c ru a i tot ce avea el agonisit pentru lucrarea mântului, al turi de vaca, ce ne d dea laptele de zi cu zi nou copiilor, c eram trei fra i. Ne-au l sat doar vi ica tân de vreun an.

Cotori poate numai ca s sfideze bunul sim i-a ales pe Cezar cal la areta sa, iar pre edintele ceapeului pe Mircea. Ceapistul ef era o fost slug de pe o mo ie olteneasc , absolvent a dou clase elementare. Cum în 1927-28 a fost ultima migra ie în comun când au venit olteni i tulceni, pentru c li se d deau loc de cas i câteva hectare de p mânt spre împropriet rire, printre emigran i s-a num rat i el. Cum a ajuns pre edinte de ceape din argat de boieri numai el tie, noi a a l-am g sit când tata a fost obligat s „semneze” adeziunea.

Atunci, împreun cu tata, în prim vara urm toare, am plantat în curte opt sute cincizeci de buta i de vi de vie. Tata nu putea s nu aib propriul lui vin. Era renumit pentru calitatea i aroma vinului în comun , de aceea to i musafirii autorit ilor erau adu i de Cotori la noi sau trimitea s cumpere vin de la noi. Avea un buchet ce putea concureze cu succes acum cu „Busuioaca de Bohotin”, numai c al tat lui meu era natural, f s fie stropit cu chimicale, un vin ecologic, cum s-ar zice în zilele noastre.

Când primarul venea cu areta acas , Cezar se oprea cu el direct la poarta noastr i ce oc ri primea „birjarul” din partea celor dou femei, vai de el. Abia dac reu ea apoi s -l duc de c stru pân la el la poart . Îmi povestea la vie, bunica, cum au coborât din mun i cu oile, de prin zona Sibiului i au pornit în transhuman . B rba ii conduceau turmele de oi, iar femeile în carele cu coviltir, cu toat averea agonisit într-o via de om, veneau din urm pe drumuri ocolitoare s nu se îndep rteze de cârdul de oi. A a au str tut întreaga Oltenie, Ialomi a, pân au ajuns în Dobrogea. Aici era p mânt mult, gras dar nu avea cine s -l munceasc .

Toate satele erau pline cu t tari, dar, cum acestora nu le pl cea s munceasc p mântul, nu erau interesa i de agricultur . St teau cât este ziulica de lung cu picioarele r sucite sub fund în fa a caselor joase, cu ferestrele aproape de p mânt i cu acoperi ul din p mânt aruncat peste be e de floarea soarelui, i fumau din narghilea. T roaicele cu alvarii lor pe ele, de le atingea turul de p mânt, a ezau pe ni te m su e din brad negeluite, scunde i cu trei picioare, ce ti minuscule i turnau mereu cafea din ibric sau se serveau între ele cu rahat i ap .

Casele t re ti erau parc ni te bordeie mai mari, cu acoperi urile lor de p mânt pe care se urcau curcile s ciuguleasc iarba. Cel mai mult la t tari le pl cea s creasc curci. Aveau cu zecile, chiar dac se cre teau foarte greu.

Ei au intrat primii în ceape, la înfiin area lui din 1949. Ei i cei care nu aveau dup ce bea ap , de s raci ce erau. S raci, s raci, dar i ai dracului. Cine s-au înscris primii în partidul comunist? Ei! i îi vedeai mereu la votare c sunt pe lista de deputa i comunali sau raionali.

Unii dintre ei nu aveau nici WC în curte, îl f ceau din be e de floarea soarelui de-i vedea toat lumea când se a ezau pe „tron”, dar de pe lista de deputa i nu lipseau niciodat .

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Îmi amintesc de o situa ie hazlie, de care a râs mul i ani toat suflarea comunei. Una dintre deputate avea un so foarte gras, de aceea i se zicea i „Gavaz”. Aveau un WC f cut din be e de floarea soarelui i nu tiu din ce era f cut podeaua c , într-o zi, cât era el de gras, s-a rupt podina closetului cu el i a c zut direct în mizeria din groap . De acolo, din mizerie, se tergea pe degete i fluiera la deputat , în realitate femeie de serviciu la prim rie (nu le spun numele sunt mor i de mult vreme), s -l scoat din closet. A fost de pomina comunei acest episod din via a acelor „politicieni” ai vremurilor trecute. tarii, în general, locuiau în centrul localit ilor dobrogene. Pe timpul ocupa iei otomane, denumirile satelor i ale comunelor erau re ti. Mama mare, pe nume Semilia, împreun cu familia sa erau sosi i în Dobrogea, prin 1884, dinspre zona Br ilei i a Râmnicului rat. Ea vorbea perfect turce te i devenise astfel translatorul oficial al autorit ilor, care se subordonau pe atunci turcilor. În timp, adunase, cump rând mereu, dou zeci i cinci ha de p mânt, dar mama mare a n scut i cincisprezece copii, dintre care au tr it doar apte, trei fete i patru b ie i. Mama era a treia ca n scut, dar cea mai mare dintre fete. P rin ii ei apoi au împ it p mântul copiilor la c torie.

La b trâne e, înainte de colectivizare, mai aveau pu in din cele dou zeci i cinci de hectare. În schimb, bunica Floarea avea cinci copii, patru b ie i i o fat , tata fiind prâslea, de aceea a r mas cu ea în cas . Ca o fiic adev rat de mocani sibieni, care punea totul la suflet, nu a rezistat tragediei de a pierde întreaga avere, r mânându-ne doar casa i cei patru mii cinci sute de metri p tra i de curte pentru care acum nu mai aveau nici acte de proprietate, fiind lot dat în folosin a p rin ilor, el apar inând ceapeului de la data semn rii adeziunii de intrare în colectiv, considerându-se doar „lot ajut tor” l sat p rin ilor.

La câteva luni de la for area tatei de a intra în ceape i desp irea noastr de bunurile „donate” gospod riei colective „benevol”, bunica a preferat s p seasc aceast lume nedreapt de pe p mânt, îndreptându- i sufletul spre alte aspira ii mai înalte i mai sfinte, acelea ale crezului în atotputernicia Divinit ii i g sirea unei vie i mai drepte acolo sus în ceruri, al turi de Dumnezeu. S-a stins la vârsta de 104 ani, sându-ne mai s raci cu un suflet blând i nevinovat cum îl avea ea.

De câte ori m sc pase de furia mamei mele, când f ceam câte o boroboa nici nu mai tiu s le num r. Cum era mai mereu nuiaua mamei îndreptat spre fundul meu, cum alergam spre odaia unde locuia bunica i direct sub pat cu mine. R mânea ca ea s se r zboiasc cu furia mamei mele, eu tiind c sunt pe mâini bune i de data aceea dac am reu it s intru în camera ei. Îmi amintesc cu nostalgie cum, în vara lui 1957, înainte de a-l for a pe tata s „semneze” adeziunea de intrare în ceapeu, eram la vie cu bunica, ultimul an când am mai p zit-o împreun , i s-a pornit o ploaie de var cu tunete i fulgere cum nu am mai v zut niciodat .

Tuna a a de tare de parc se rupea cerul în dou . Ruperea norilor era chiar deasupra noastr . Când fulgera ziceai c ia foc bordeiul, se scurgea flac ra chiar în fa a lui. elu a Braica de team a intrat în bordei i s-a b gat sub pat i imediat i eu dup ea. Când trosnea de te asurzea, plângeam de fric ca un apucat. Nici bunica nu era mai lini tit . St tea în vârful patului ghemuit într-un col , se închina i se ruga la Dumnezeu s ne ocoleasc i s ne ocroteasc de acele tr snete i fulgere. Încerca s m încurajeze i pe mine, dar i-ai g sit. Eu boceam într-un spa iu sub pat, c elu a urla la fiecare tr snet i tunet în cel lalt spa iu de sub a beciului folosit drept pat.

A inut ploaia mai bine de jum tate de or ca i fulgerele i tr snetele dar nu am p it nimic. Nu a intrat nici ap în bordei. Îi f cuse tata un prag special s nu ne inunde în caz de ploaie. O asemenea

31

ploaie m-a mai prins o singur dat când eram singur la vie. Nu o adusese înc pe bunica s stea cu mine. Când mama a v zut c se preg te te de ploaie, a înh mat caii la c ru i a plecat repede la mine la vie. Tocmai când a sosit, s-a pornit i ploaia. Abia reu ise s deshame caii. Când au început tunetele, fulgerele i o ploaie torenial , noi am intrat imediat în colib , dar i caii au venit în fa a colibei i i-au vârât instinctiv capetele la ad post în bordei. Doar trupurile cailor st teau afar i peste ele curgeam zeci de litri de ap . Când trosnea, parc se rupea cerul de ziceai c acum se despic în dou iar fulgerele luminau ca o p laie de foc. Era ceva asurzitor i totodat însp imânt tor.

Noroc c era var i totul se zvânta repede. Exista atâta sete în mânt încât nici o cantitate de ap nu era suficient pentru a-l s tura. A fost o perioad destul de lung de secet i p mântul începuse se crape de puteai s i strecori degetele de copil prin cr turi.

Se anun a i o iarn la fel de grea pe cât a fost vara de secetoas .

Lâng via noastr ceapeul cultivase o sol cu ov z. Cum umblam eu dup fluturi i „mestec ”, o plant din a c rei r cin , când se rupea la smulgere, se scurgea un fel de lapte (un latex care, dup închegare, noi, copiii, îl adunam în cantit i mai m ri oare i-l foloseam pentru mestecat, un fel de „orbit f zah r” neao nesc i românesc), am descoperit adev rate comori pe miri tea de ov z. oarecii au adunat mari gr mezi de boabe de ov z, pe care le-au acoperit întâi cu iarb i apoi cu p mânt. Nu mi-a fost greu s îndep rtez aceste înveli uri de protec ie i s car cu traista de merinde boabele de ov z la bordei. Într-o zi am reu it s fac un sac de asemenea gr un e ideale pentru hrana cailor no tri. Dup aceste semne, mi-a spus bunica c trebuie s ne a tept m la o iarn grea, cu mult pad , i a a a i fost. În acea iarn , z pada a fost a ezat peste sat i de peste doi metri. Tata a fost nevoit sa sape tunel de la u a casei la grajduri, s poat da de mâncare la animale i s le asigure aerisirea.

A trebuit s ias din cas prin pod i apoi pe cucuveaua casei. În acea iarn s-au întrerupt toate leg turile cu ora ul. Nu mai func iona nimic. Nici telefoanele cu manivel de la po i prim rie nu au mai func ionat din cauza z pezii c zute. Fratele meu cel mijlociu tocmai luase vacan de la coala profesional i venise cu trenul pân la halta „C lug ri”, cum i se spunea haltei, c era lâng un schit de c lug ri construit pe malul m rii, la vreun kilometru de Olimp-ul de ast zi. Acum acolo este o cherhana în locul schitului. Schit s-a construit acum câ iva ani la un kilometru mai departe de mare, pe malul lacului Tatlageac.

Pân în comuna noastr erau de la halt vreo 10 kilometri pe drum direct pe câmp. Norocul lui a fost c a coborât mai mult lume prins cu treburi pe la ora . Pe osea nu se mai putea circula din cauza troienelor mari de z pad . A a au venit împreun în comun dup un chin de câteva ore bune prin n me ii de z pad i un viscol în câmp deschis de te t ia la fa . Lupii urlau i le urm reau grupul poate-poate se vor împr tia s -i atace. Noi, copiii, ne jucam prin n me i ne inând cont de viscolul de afar . Era z pada trecut peste gardul unchiului f cut din scânduri de brad de doi metri în ime.

Când l-am v zut în cap tul str zii am încremenit de uimire. Cine se tepta s reu easc un copil de aptesprezece ani, îmbr cat cu un paltona colar de uniform mai mare ca el, s ajung pe o asemenea vreme i a a distan pân acas ?

Vremuri, vremuri, parcurse cu clipa, cu ziua, cu via a, de-a lungul existen ei noastre. Imaginile vie ii r mân ascunse acolo în necunoscut, ca ni te filmule e de scurt metraj i care ne amintesc de o existen a noastr de care nimeni nu vrea s i mai aminteasc .

Doar tu, omul care le-ai tr it, când stai de vorb cu tine, le sco i la lumin , le tergi de praful uit rii i i le a ezi pe raftul a tept rii, s le vin din nou rândul s ias la lumin i s fie cunoscute i de al ii care poate le vor considera doar „ni te pove ti trecute” i f importan .

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 10(50)/2014

Luca CIPOLLA (Italia)

Psicosi Lasciai lo zaino ov’è il camino e fissai un limbo di trascorsi, lì i sogni eran reali e la realtà una mia invenzione.

Il cherosene lento bruciava la fiamma, così come la logica d’un bimbo non si capacita del carbone a Natale - non senti niente e la terra diventa pane quando più non rifletti il volto d’un senso nascosto.

Psihoz Îmi l sai rucsacul unde e emineul i m uitai fix la un limb de trecuturi, acolo visele erau reale i realitatea o inven ie a mea.

Kerosenul încet ardea flac ra, a cum logica unui copil nu în elege c rbunele de Cr ciun - nu sim i nimic i p mântul devine pâine când nu mai reflectezi chipul unui sim ascuns.

Lampadina E pure esterno da un idioma italo-ghego, sento la riva dell’Eire, 7 colpi sordi di fucile ed un corpo trasmigrato il mio davanti a un muretto sulla rogia vecia, gente stupita, lì ancora nell’agonia dell’ultima notte, lenti e cannocchiali, quale età, l’uomo nei pressi di Saturno e noi a contemplare, a occhio nudo?

Due poli, una sola resistenza, ma è quella che ti nasce, propaggine tra gli opposti che genera la vita e vita, sempre.

Bec i chiar str in de un idiom italo-gheg, aud malul de Eire, 7 lovituri surde cu pu ca i un trup transmigrat

al meu în fa a unui zid mic peste rogia vecia, lumea surprins , acolo din nou în agonia ultimei nop i, lentile i ocheane, ce vârst , omul lâng Saturn i noi contemplând, cu ochiul liber?

Doi poli, o singur rezisten , dar e cea care te na te, buta printre opusuri ce genereaz via a i tot via .

Dissociazione Non risparmi dai ricordi un campo di trifogli, e quando pronunciano il tuo nome le sillabe si dividono oltre le regole dettate dalla metrica.

Mukunda ascolta muto e ti parla dentro e non ti lascia solo per due ore, Lisa vi tace un canto di sirena, tre ore già commuove, euforia, ore cinque, da un cesto sinuoso come cobra; guscio nella scatola la mente pulsa e inietta di sangue capillari dall’occhio fisico piangi lacrime d’inchiostro e... più remore non hai, le mani nel silenzio scavan tra dita d’incavi evanescenze, l’automatismo della legge universale, i ritorni si allacciano ad un punto di domanda.

Quale fogliolina posso coglier adesso dal tuo trifoglio?

Disociere Nu scute ti din amintiri un câmp cu trifoi, i când î i pronun numele silabele se separ dincolo de regulile impuse de metric .

Mukunda ascult mut i- i vorbe te în untru i nu te las singur timp de dou ore, Lisa aici tace un cânt de siren , trei ore deja emo ioneaz ,

euforie, cinci ore, dintr-un co sinuos ca o cobr ; oace în cutie mintea pulseaz i injecteaz cu sânge capilari din ochiul fizic plângi lacrimi de cerneal i... re ineri nu mai ai, mâinile în t cere sap prin degete de la scobituri evanescen e, automatismul legii universale, revenirile se leag de un semn de întrebare.

Pe care foliol o pot culege acum din trifoiul t u?

Abbandono Scorron stranieri Su teli viscosi, Istanti come formiche E parole mosche Nel lento divenire Del microcosmo assorto Dove bene e male Leniscon i sensi E mietono ideali di vita nuova.

Il cuscino è un sasso E la tua mente ha già un amico nuovo nella terra che suda latte.

Abandon Trec str ine Peste pânze vâscoase, Clipe ca furnici i cuvinte mu te Într-o devenire rar A microcosmului absorbit Unde bine i r u Alin sensurile i secer idealuri ale vie ii noi.

Perna e o piatr i mintea ta are deja un nou prieten în p mântul ce transpir lapte.

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Lucia Silvia PODEANU

Singur tate Motto: Singur tatea e un privilegiu

Când în suflet mi-a intrat un bocanc plin de noroi, Eu în mine m-am retras renun ând de tot la ei.

Pic turi de infinit m-au ad postit în ele, vântul, marea, mi-au optit nestatornicia vremii.

Doar eu singur i p durea, i privighetori cântând, am tiut nefericirea celor ce se zbat bravând.

Nu tiu dac-a fi în stare beau cupa de otrav , dar, retras în mine însumi, mult mai bine v d afar .

Peregrini pe c i terestre i-n meandre suflete ti, luminat de la o vreme mult mai bine în elegi: De ce e ti?! i…

Cine e ti!?

Poe i anonimi Atât de mul i poe i în ast lume, în curgerea luminii prin întuneric.

Ei str lucesc o clip în fragil, Himeric, apoi dispar în pagini anonime.

Statui grece ti le îmblânzesc privirea, iar ochii lor ascund tr iri intense, Cuvântul i Ideea stabilesc nemurirea i-ascensiunea celor de poveste.

E scris ca fiecare genera ie aib purt torii-i de cuvânt, îns doar unul str luce te-n fruntea unei na ii i-nfrânge-al timpului mormânt.

Sem

tori de vise i cuvinte cântând despre iubire i tr dare, de blânda lumin a lunii cuprinse, ei sunt doar râuri alergând spre mare, când s fie via a mai pu in trist . nu tiu, tiu… Închisoarea mental a energiei mele

vibratorii i-a uitat deschis poarta i-au venit spre mine gânduri i expresii iluzorii. În frecven a mea cea’nalt dintr-o alt Densitate, am putut pentru o clip pricep a lumii diversitate.

O secund a durat spectrul de frecven , dar eu am r mas marcat de aceast experien .

Este zi de s rb toare A c zut soarele-n iarb în stropi uzi de diamante, str luciri multicolore joac hora în poian , în mi ri fluturânde elegante i vibrante.

Inundate de lumin , parfumate flori de m r stau cumin i în a teptarea fluturilor.

Vin albine i vin fluturi, rutând floare de floare, în micu a mea livad este zi de s rb toare.

Glum ?!

Observatorul zeilor înregistreaz o perturba ie în supravegherea mântenilor.

S-au amestecat gândurile lor cu ale Syrusienilor i-au ie it ni te idei cu fundul în sus, aproape imposibil în limbaj p mântean de transpus: - Soarele va r ri de la Apus.

- Norii vor ninge stele în luna lui cuptor.

- Zilele cu ploaie vor avea cer de azur.

- El o va a tepta pe ea pe p mântul recucerit al unui Paradis, neap rat cu un trandafir cules de pe platourile din Peru de sus.

- Nicio nav nu va mai pleca prin gaura de vierme într-o alt dimensiune.

- Toate navele vor deveni pensiune pentru zeii care, sosi i, se str duiesc rezolve problema sonurilor intercalate între dou lumi disparate.

Nu se cunoa te cauza defec iunii dar, sigur, ne pa te o iminent jonc iune cu undele emise de pe planete apropiate sau dep rtate.

Atunci, toate decod rile vor fi f cute de aparate i speciali ti adu i de la ru i vor interveni i americanii, cu un anume gând.

Dar chinezul îi va pune la punct, preluând în limba lui, cu apte tonuri muzicale, toate suprapunerile de gânduri speciale.

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dumitru ICHIM (Canada)

Anul V, nr. 10(50)/2014

Marian HOTCA

ZI DE NA TERE poem simplu Dac te-ai fi n scut în decembrie, de ziua ta am fi cântat mân -n mân colindul de brad, cu mireasma d inuitului ger din fluierul sfânt de la stân .

Dac te-ai fi n scut în mai, fi spus florilor, de pe lâng tiubeu, sar , n stru nice,’n bra e tale, îmbr ându-te fiecare, în numele meu.

Iarna i-a fi adus diamante pe ram me terite din ap i duh, iar vara, deasupra pinului, un curcubeu din acela i neam cu cel al Fecioarei i al crinului.

Dar a a, în octombrie... În neisprav , n uc ce a putea s i aduc?

Mai presus ca topazul, onixul, rubina sc toarele de cântec rar i v paie cum a putea s i fiu delt îmbr ându- i lutul p gân i lumina?

Din str fundul celuilat t râm, nu ridica sprânceana, i-aduc aceast p staie ce toat vara s-a preg tit pentru noi în salcâm.

Semin ele ei stau una lâng alta, numele t u lâng numele meu, cununând t cerile noastre clapelor.

La acest pian, Dumnezeu, ca-n fiecare an, din Genez , o s cânte partea a doua.

Degetele Lui pe aceast p staie vor scap ra pe s mân ca roua de na terea minunii de salcâm de la-nceputul apelor.

ZI UA DE NA TERE SPRE MOAR rac fiind cu duhul, pe-ascuns cârpi ndu-mi graiul, mi-am pus în vârf hambarul unde sfâr te paiul.

Nu m cunoa te crinul - stema-n pece i de slav , i-s oc rât de ornic c tot ce-am strâns e pleav .

Dar chipul T u, Cuvinte? Luminii Tale - robul, agonisita-mi zestre în scrin i-aduce bobul.

A fost vreo întrebare s n-o-nghimp la r scruce?

Vezi cum se-apleac spicul? Ca Rodul T u pe cruce.

Tu ce scrutezi în cuget chiar umbra din r runchi, nu-mi treier h ciuga, cu bobul îngenunchi: - Îng duie rostirii polenul de f in , o s -ntârzie Fiul i-i ultima lui Cin !

ascunse prin univers -mi mângâie poemul ce zace în iarb înecat de bocetul lacrimilor

în fa a noastr poemele rumene în obraji ni se s rut mai ceva ca actorii din telenovelele mexicane poate c unicul scop al acestor stihuri este s ne mai înc lzeasc existen a cuvintelor ce înghea în fiecare toamn din noi

seara pleoapele mele naufragiaz într-un poem uitat s se deschid în lumina cuvântului

poem simplu

poem simplu

rutul cuvintelor pe coala de hârtie mângâie poemul în visul rostirii

noaptea zide te în pulpele caiselor un vers dulce s rutat pe-ascuns de-o iubire fugar

poem simplu

poem simplu

odat i-am mângâiat buzele cu un poem i tu erai s te tope ti în eterul clipei când te-au atins cuvintele cu vocalele fierbin i purtând s rutul fulger tor al lui Cupidon

sub nuc melcii duc între coarnele livide gândurile toamnei uscate ce n-au mai putut înfloreasc car un singur poem

poem simplu

printre poemele tale blânde mai exist un loc pentru respira ia unui înger ce reînvie în fiecare toamn între brându ele câmpului rutat de-un amurg

în umbra mea eliptic toamna cl de te poeme din frunze i cochilii p site al turi de noi nostalgiile crap în nucile coapte oaptele ploii poem de toamn toamna încep s -mi îngrop triste ea în mugurii ploii pierdu i în mocirl întâi îmi învelesc sufletul într-o frunz roas de mucegai i-ascult tropotul ploii cum zide te în noi uitarea apoi îmi strig cuvintele atrofiate

poem simplu

mai exist un loc

printre vorbele tale nespuse mai exist un loc pentru un psalm rostit în tain de firul ierbii însângerat printre visele tale p gâne mai exist un loc pentru un gând ce va c dea secerat în r zboiul surd al cuvintelor

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Dorina Br@ndu[a Landen (Suedia)

Timpul divizat @î n cuvinte Poetul Dumitru Ichim a f cut propria sa lume accesibil prin versuri care se dovedesc a fi cuprinz toare i personale, uneori, aproape un pic prea private. Notele personale cuprind o gam liric diversificat pe o larg arie, a a încât fixarea în anumite categorii ar fi for at . Angaj rile sunt pe planuri multiple: valorile religioase, morale, metafizic , toate acestea intr în câmpul de sensibilitate al poetului, dând na tere unei poezii complexe, aluzive, nu rareori criptic . Poezia sa este ca un copac uman ce cre te ramur dup ramur în ceea ce este mai presus de toate o „istorie” emo ional ; evenimente culese din experiene de via , moartea, dragostea, timpul care aproape c trece prin noi i ne las singuri într-o mare confuzie în fa a lumii, a universului. „Cum s fi fost lumina/ ‘nainte de soare,/ ‘nainte de lun ,/ ‘nainte de foc n stor?/ De unde iscatul/ de unda-n nefiind,/ dar i-n putin ?/ F de aripi/ cum se rotea ame itorul zbor?/ Cu cine s fi fost de-o fiin / primordialul dor?/ (Fiat lux).

Pentru poet, universul este o vastitate ce trebuie denumit explorând într-un limbaj oarecum solemn lumea fiin elor, inima omului i lucrurile. Nu îl g sim niciodat fixat în trecut, ci într-o permanent încercare de a armoniza trecutul cu viitorul. „Când a fost ieri?/ Nu mai tiu./ tiu doar c ieri/ a devenit o punte spre ostrovul din somn/ un ieri ducându-l pe ieri spre - un alt fel de ieri,/ un fel de culoare hipnotic nuan ând: ieri - da, ieri - accept, ieri - nucul de toamn ,/ ieri - totul din azi, ieri - totul din mâine,/ ieri - c lu ul de lemn,/ soarele - azi apune tot în soarele - ieri.”(Lunga e noaptea polar ...). În final, timpul, trecerea omului prin via , par a fi ceva la fel de simplu ca modul în care cuvintele vin la noi i pleac de la noi. „Pretutindeni oaptele albe, oapte/ ce ning/ se aud - cling, cling/ când de alte oapte se ating.” (Ilustrat de Cr ciun).

Interesul meu se îndreapt mai degrab spre persoana din spatele versurilor, omul scriitor, pe care îl vezi crescând pe m sur ce lecturezi poezia sa. Pagin dup pagin , citi-

torul se apropie de Dumitru Ichim - omul, care întruchipeaz o fiin din carne i sânge prin cerneal i scriere i un timp divizat în cuvinte. „- Cea a prin v i se ridic :/ Tat , mi-e noapte, Tat mi-e fric !/ - Nu se mai vede drumul acas ?/ - Lumina-i rupt , inima roas ./ Pun ile toate s-au frânt sub dorul/ de mine însumi, risipitorul./ Cea a din munte viclean coboar / pe lâng moar , pe lânmoar .../ Nu în p rere se-aud cocorii?/ - Ba da, cu cea a te-n al norii.../ - Unde ti, Tat - nerisipit r mas/ cu mult mai aproape ca propriul meu glas?/ Doare t cerea, dar eu tot te strig:/ De tine mi-e foame i tare mi-e frig!” (Fiul risipitor). În ordine i f ordine ne sunt prezentate dovezi ale unei vie i care trece prin pasaje diferite cu viteze diferite i câteodat aproape se opre te, face un popas i atunci se transform în poezie, de multe ori frumoas i grea. Unele poeme mai lungi îi permit poetului s i desf oare suflul - pe care nu-l pierde niciodat - ca într-o magie, cuvântul rena te din cuvânt, propunând o viziune panoramic a lumii i a existen ei sale în lume. „Numai cuvintele i cocorii/ mi-au mai mas/ precum lui Iov doar bubele i ciobul/ Cina e lung / de-a lungul psalmilor/ i cocorii sunt tot mai fr mânta i:/ «Unul din

Manet - Femeie cu vas

voi m va vinde...» Cocorul alb/ mi s-a oprit pe um r:/ «E vremea s mergem...»” (Cocorul negru).

Poemele sale sunt investiga ii în c utarea unei fericiri într-o lume în care limitarea fireasc a omului este moartea.

Prin versurile sale i prin temele abordate, poetul interogheaz , uneori cu triste e, dar întotdeauna cu sensibilitate, limitele condiiei umane. „C omul e umbr , îmi spui,/ dar eu îl întreb pe profet:/ Umbr a cui?”

(Slovenire).

O preocupare a poetului pare a fi aceea de a trezi în cititorii s i credin a, de a o redobândi, de a-i da relief. „Descal -te,/ se auzi din rug de foc nemistuit;/ e preînchipuire, de vrei semn - / a descal rii de gr un !/ Nu întreba de tâlcul greu!/ Pe-acelea i urme Dumnezeu/ spre tine s-o întoarce de pe lemn/ îmbr ândute descul !” (Rugul aprins).

Dumitru Ichim re-parcurge, iar i i iar i, drumul f cut de copilul n scut la 14 august 1944 în comuna D rm ne ti, jude ul Bac u, România, pân la preotul i poetul din Kitchener, Ontario, Canada, un drum ce semnific un act de cunoa tere complet , un fel de na tere/ re-na tere mitic , în care simte tragismul vie ii, v zându-se aruncat totodat în lumin i întuneric. Poetul î i g se te împlinirea în credin i în dragoste prin so ia sa, poeta Florica Ba u Ichim, cu care poetul continu s poarte un dialog liric care se întinde pân dincolo de moarte. „Flory, am uitat s te întreb/ cum se nume te îngerul u p zitor?/ Când erai mic te lua de mâ/ s te treac pr pastia dintre mun i/ pân în bra ele celuilalt pisc de munte/ prin nourii albi pe o punte.” (Am uitat s te întreb...).

Poezia lui Dumitru Ichim întrune te în egal m sur frumuse ea, delicate ea i o sensibilitate extrem . Versul s u purificat aducând un omagiu vie ii i omului care redescoper bucuria de a tr i, de a crede, de a iubi. „Omul - m sur / lucrurilor toate?/ întreb iscoditorul: Crezi c asta se poate?”

(M sura lunii).

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

36 {tefan Radu MU{AT

În fa a soarelui stau în ru ine... doare, doctore, m doare... lumea mult i oameni prea pu ini; ne plâng Carpa ii în umbre diafane, adânci p duri f copaci... doare, doctore, m doare... ne mor b rba ii în lumi str ine, copiii plâng la vatra goal i vântul flutur râna în satul românesc . pustiu e doctore, pustiu... doare s cia prea bogat ; prin ea se vede adânc atunci când nu mai vrei s visezi, teptând rândul la speran , i team mi-e de toamna care s-a înghesuit în gri cu cearc ne de ploaie. doare, doctore, m doare ... cuvintele b trânilor ajung în mine resemnate i-mi caut locul printre erezii jucate de comedian i în rolul unui mâine f Dumnezeu; nimicul lor m doare. doare, doctore, m doare... trage vremea spre str bunii care luiau patriotic nu ne fie noapte în piept i-n fa a soarelui stau în ru ine; doare cimitirul viu... pustiu e doctore, pustiu...

Anul V, nr. 10(50)/2014

Vasile T~NASE

CÂRTI A I MELCUL Mergând pe o c rare din gr din , Spre un tufi de mure i sulcin , Un melc se întâlni, suflând greoi, Cu-o cârti , ie ind din mu uroi. „-A, Doamne-ajut !”, cârti a îi zise, Când melcul pe o frunz se oprise. „Mai po i, vecine? Nu-i u or, se pare, por i tot timpul casa în spinare!

De ce, atâta chin?

Mai ie i, din ea, pu in, Încui-o cu z vorul i mergi unde i-i dorul!”

Se simte melcul istovit De cârti comp timit; Sco ându- i coarne boure ti, Îi zise: „Adev r gr ie ti, Dar tu, scurmând mereu p mântul, Deloc nu sim i când bate vântul i iarna, când de ger lumea-i lovit , Tu stai în galerii ad postit .

Vecin cârti , te-am în eles, Dar alt cale nu am de ales; ci, pentru mine, casa e vital , N-o port în spate, doar a a, de fal .

Chiar dac oamenii, când se gr besc, lcând, cu tot cu cas , m strivesc”...

Cu-aceste argumente-ntemeiate,

Manet - Bar la Folies-Bergere

Orbe te, cârti a i-a dat dreptate.

Morala nu e greu s-o depist m: Chiar dac -afar , nevoi i plec m, Cu banii câ tiga i, venim acas , ci dragostea de glie nu ne las ; Str mo ii, pentru ea, n-au pregetat moar , când du manii ne-au c lcat!

STR VUL I CROCODILUL Dup mai multe ploi toren iale, Un p str v a tot fost mânat la vale, Pân ajunse în b trânul Nil; Aici, se întâlni cu-un crocodil. „- Chiar c bine-i când mai plou Ia, te uit : lume nou !”

Zise, cu un glas mieros, Crocodilul fioros, tre p str v îndreptând Botu-i lacom i fl mând.

Dar p str vul, sim ind cum frica-l trece, i-o st pâni, zicând cu sânge rece: „- Domniei tale, z u, i-ar sta mai bine, În apele de munte, cristaline; Acolo-i mult mai lesne s g se ti, zând, când mi un , mul imi de pe ti; Pe când aici, în tulburea vâltoare, Înghi i o prad doar din întâmplare!”

Deci, ascultându-i zicerea fireasc , mase crocodilul gur -casc . „- Dreptate ai, b âc ! De îndat Plec într-acolo, calea mi-o arat !” str vul sprinten, cu vioiciune, Urca prin albii cu repeziciune; Pluteau pe ap stârvuri înecate, Dar crocodilul le-nghi ea pe toate. i-atât de tare burta i-a-ndopat, Încât, pân la urm , a cr pat.

Iar p str vu-n elept, cu sânge rece, Via a-n continuare i-o petrece.

Morala de aici începe i-oricine cred c o pricepe: „L comia pierde omenia” Se tie; dar, se vede, i trufia E un p cat ce duce la pierzare Pe orice om, oricât ar fi de mare!

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Mariana ZAVATI GARDNER

(Anglia)

La aisprezece ani chemi din oglinda cu vise - te-am adorat sub mareea de adjective albastre te-am iubit la nebunie ruginit de-atâta r sf - în croaziere pe cor bii albastre În visul meu la aisprezece ani te-am adorat sub mareea de adjective albastre te-am iubit la nebunie imagini dintr-o plimbare lunar în epenite gr mad într-un s rut Etern, împletit, înserat în foi de vise te-am adorat sub mareea de adjective albastre te-am iubit la nebunie în arcuri peste dune m runte, fluent, prezent peste dune uria e Tulburat mi-ai gr it din nisipuri te-am adorat sub mareea de adjective albastre te-am iubit la nebunie castele din vise i abalone absconse amândoi form i int - tot una Erai ibis conturat de frunze te-am adorat sub mareea de adjective albastre te-am iubit la nebunie descoperire lunar , stelar , solar în visul meu la aisprezece ani Eram amândoi actori de himer te-am adorat sub mareea de adjective albastre te-am iubit la nebunie dune mai mici, dune mai mari tu înc acolo... eu înc aici...

i saltimbanci pe pere i Se face noapte în vis tu apari fermecat, z cit pe tapiseria gr dinii Se face noapte în vis es tori ne brod m iubirea pe-un tapet cu poame de fulger Unde e ti acum? iarn f sfâr it, straturi de devieri în vise albastre peste lumea din casa bunicii cu melci i carusel ruginit rulezi nisipul clepsidrei plute ti în lacul cu ascunzi uri, cu vise bizare în cadre de fum i de ghea te petreci în canoe de vis str mutat în islazuri formale în furtuni sacre i interdic ii în tranzit e ti cenu i fum La Soare-apune Ce-a r mas din ce-a fost eclip peste oceanul din mine eclip peste oceanul din tine lume la amurg în prognoz pe web taifas sau furtun a celor r ma i nu se aud , s nu se vad , s nu...

Ce-a r mas din ce-a fost eclip peste oceanul din mine eclip peste oceanul din tine cheie i sim iri prinse-n u , pe-un alt p mânt, pe-un alt ocean nu se aud , s nu se vad , s nu...

Barc f

vâsle

Ploaie cu poame de fulger Se face noapte în vis în iatacul cu jar

ne-am iubit la intrarea de la bloc iubirea noastr

consumat în trenuri cu navete albastre ne-am iubit într-o barc f

vâsle

m-ai iubit în barca din nuiele nebul i magie sumar furtun ... fulgere... zbor...

La deal, la vale...

M-ai f cut s m dezleg de toate când b teai darabana pe masa din mahon a Doamnei Iulica flori de timp, nisipuri i prund, Nu te mai v d prin Pia a Central în Bac ul cu artificii cu bâlci la Podu Palo anu, i carnaval pe strada principal Aluneci în oglinda Insulei, pe c i po tale din alte lumi, pui amprente pe orele mele cioburi de vise, himere Trecere Iubi i alergam atunci pe str zi sufletul meu sufletul t u orbeam lumina Arlechini urm ream un joc de bagatelle în ghe ria cu cioplituri lunare a Domnului Bugan Te v d aman în iatacul de tain în ochii mei te gust, te transform în vis bizar.

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 10(50)/2014

Elena Andreea ION

Poveste de toamn ip t de crizanteme Curge toamna din cerul spintecat, Lumina se ascunde în umbra t cerii teptând s reînvie trecutul din Ultimul t u s rut.

Diminea a-mi spal visul albastru, Iure ul zilei mi-alearg prin soart Uitând de oapta ultimului cuvânt.

Crema unui strop de ap Orneaz cel din urm gând, Numai vântul trece în oapt , Suspinu-i p tos, pl pând.

Tremur cea din urm frunz , Anii se cern f ve mânt, Numai tu r mâi, cuminte, Tot mai adânc, tot mai t cut, Ierând, iubind i a teptând...

Numele n-am s i uit nicicând!

Ochi de brum Cu un ochi de brum al toamnei din privirea mut am ridicat un soare îmb trânit în spatele colinei i am strivit timpul adormit.

Sub munte, gândul mi-a picat, spre tainica vecie, furtuna tot a m turat, fulgere-n v i au sc tat i au f cut lumin spre ochiul meu de brum . Îmi cade lacrima din gând când te v d tot a teptând...

Lacrima toamnei Se-mpr tie a teptarea printre reziduri de fum, frunza de nuc alunec alene prin toamna tremurând de atâta t cere.

Dep rt rile- i scurg roua în ochii mei dezveli i, glasu-mi se înfund de atâta ploaie, la cap t de drum.

Pasu-mi se îneac în ultima lacrim de toamn prea dulce...

Am auzit un ip t de crizanteme.

Poemul era alb, împr tiat prin cerul înec cios, in spatele unui gând imens.

timpan, neobosit, dar la cap t de drum am adormit f a ti dac în infinit ne-a ascuns dintr-o dat toamna.

Mirosul culorilor de toamn A tremurat fulgerul în fiecare liter rman , plângând, dar timpul nu a v zut, nu a auzit i nu a cunoscut suspinul meu z când în fiecare gând de toamn .

Sirop de muguri de brad Nu mai e timp. A încremenit t cerea firav care-mi dormea pe ochi.

S-a desf cut fiecare gean pensat artificial cu zâmbete dulci.

N-a mai r mas nici toamna bogat în culori de aram .

Aud vântul de toamn cum îmi strig numele în timpan.

Valul de abur se înal din bruma acid a sudorii calde ce-mi clatin fruntea ascuns între frunzele de toamn .

Copacii î i schimb culoarea, îmi îmbrac sufletul în nuan e purpurii i plânge ploaia în ochii mei c prui când toamna mi se las în picioare.

Ramurile sub iri mi se leag de mersul încrez tor smulgându-mi visul albastru din bra ele sor ii cu miros de toamn .

Pic turi de toamn Sufl vântul în fiin a-mi suav cl tinând fiecare bucat de vis b trân.

E prea târziu s mai cred în noroc i curge din mine un sirop de muguri de brad, de scoar de copac.

Toamna Se las bruma între t râmul dintre ieri i azi.

Jocul ne alearg în timpan asuprindu-ne noaptea, stropindu-ne ziua cu picuri de argint i resturi de oftat.

Ne-am încle tat degetele într-o toamn , ne-am unit privirea în ochiul unui vis nebun i am mers adulmecând parfum, spre nimic...

Ne-am prins în palme bog ia toamnei i am crezut c-o vom p stra etern, dar vântul dintre zi i noapte ne-a spulberat cenu a cuvântului efemer.

Plou -n t râmul dintre ieri i azi cu oapte de timp r it, ne cânt -n

Pic turi de toamn alearg între cer i p mânt, între soare i vânt teptând un cuvânt necunoscut. Îmi cad în timpan pic turi de rou i-mi cânt alene aceea i durere ce doarme de mult, pierdut în trecut.

Prezentul îmi zgârie privirea, frec la ochi cu-n gând nebun, dar nu mai v d decât pic turi de toamn dansând pe pleoapele-mi reci ca ni te crengi de arbori cenu ii.

Viitorul m ia parc de mân i visurile toate se adun -nfloreasc în cerc crizanteme din pic turile grele de toamn .

Mi-a pune pe frunte cunun din bruma p gân de suspin, cu miros de pelin, dar gândul meu e prea b trân cred c n-am s -l mai g sesc de acum în pic turi de toamn .

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Eugen DEUTSCH

Janet NIC~

39 Alensis De Nobilis

Plâns cosmic SONET CONTRA-ASTRAL

SONET SONET

d c te crezi a fi un astru Pe cerul poeziei goale De con inut i de... parale; Alergi, probabil, spre dezastru.

ti agasant ca un ân ar, Ca lipitoarea, agasant, i versul t u, voit savant, Cam d cu oi tea în ar ar.

Cu-aceste poante ireale Ce pot seduce un... sihastru, Sau un Roman luptând pe-un castru, Nu po i p trunde în anale...

ahist co car, poet scâr ar, Sonetul parc i-e Trabant.

Te-am prins adesea în flagrant Cu epitete la gr tar.

De-aceea, vai!, sonetu- i „louche”, Ce se târ te ca un crab, Nu-n eap nici cât o c pu ,

ti, f dubiu, personaj În «D’ ale carnavalului», Subsol cu mintea la etaj

Fiind mai slab decât un tab; a c nu îmi este fric , Doar... dac tu a-i tineric .

i, dup ultimul sondaj, Te-agi i pe vârful valului Ca musca-n... jurul calului!

Eugen Deutsch, 7 martie 2013

Janet Nic 6 martie 2013

SONET JUVENIL

SONET DE SONET

O fi având prostia-audien , Probabil la acei ce au sticle i i nu tiu ce înseamn ... doi poe i Ce au primit, bravi, pentru vers licen .

tii c AHU-i pentru bo orogi, Ei nu mai au, se tie, draci în vene i-ncearc s câ tige prin viclene Manevre de savan i i filologi,

Fandând cu caii verzi de pe pere i, Ai merita o aspr peniten , Pentr-un desen lipsit chiar de decen i, în final, eu cred c-ai s regre i.

Crezându-se, în sine, inorogi, Dar sunt convins c -n van se umfl -n pene.

Un joc cu pietre ce se mi c-alene Eu nu-l încep, cu smirn s m rogi!

Cât despre jocuri, uit „popa-prostu’”!

De ce s nu încerci un joc de ah?

Nu cred c astfel î i vei pierde postu’!

ci m pricep la scheme, nu la scame, i nu m bag argat la epigrame... În alte z ri îmi str luce te steaua,

Iar dac va urma un amplu crah, Apuc -te s scrii i epigrame De n-ai curaj s -ncerci un joc de... dame!!

Spre ea mi-arunc, adolescent, ghiuleaua.

Tu zici de jocul ce implic dame...

Cu ele joc, mai bine, „C REAUA”!

Eugen Deutsch, 7 martie 2013

Janet Nic 7 martie 2013

Câinii lumii latr-a reg sire, Ploi de stele cad ca într-un mit, cutremur în reamintire, Fir de praf c zut în infinit; Sunt atât de mic în poarta vremii... tor în avatar stelar, Când se strâng alene în vecernii Clipele s moar -n secundar; Ne unesc poverile-n litanii, În m o rug stins -n h uri, Arunca i prin poart înspre anii Crucilor înalte pân’ la nouri; s -n elegem rostul lumii, O str batem orfic strop cu strop, Suntem pa nic sfin ii ori nebunii Ce mai cred în miticul Potop; Când latente aripi urc -n vise Umbra ce se na te din pustiu, Eu tresar p truns i pare-mi-se Curg prin scânduri lacrimi din sicriu...

Vrem dreptate Vrem dreptate numai o secund , Din tr gaci i pân lâng zid, Clipa neagr furia inund , Fantele t cerii se deschid.

Scriu istorii clopote pe dung , i de oase i t ceri, în vid, Omul trece furi at pe lâng Cel ce vede cu un ochi lucid.

De pustiu i moarte, vor s plâng Mamele, cu gestul lor timid, Cei uci i au cale foarte lung Din cavou în versul unui lied.

Vou vi se pare c -i o rund i privi i spre lupt pariind, Ordonând istoriei s-ascund Sângele i crima! Delirând!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

40

Marin VOICAN GHIOROIU

Anul V, nr. 10(50)/2014

Florin M~CE{ANU

LÃUTAR CU PLETE DALBE - L utar cu plete dalbe, tot mai tân r îmi apari; Dac berea curge-n halbe la Matilda-n Gr dinari.

Când m uit în sânul ei, tu m urm re ti, igane?

Din arcu î i ies scântei, iar pe fa ai broboane… d în ochii t i s ge i: m ur ti, ce e cu tine!... În eleg s mi-o admiri, dar nu v d ce ai cu mine?

- Pe Matilda ce-o-iube ti, am avut-o ca nevast ; Boierule, de-o r pe ti, m arunc de la fereastr !

Am pierdut-o într-o noapte: un pariu nenorocit...

Iar crâ marul, m i nepoate, zarurile-a m sluit.

- Hei scripcare, nu mai cân i! Nu de asta te pl tesc?

Dac iar m sco i din min i, jur: de tine m lipsesc!

A venit spre noi, Matilda, fa a-n fl ri îi ardea...

Bietul om plângea pe scripc i din gur îngâna: - Cine-n lume-i blestemat, nu tr ie te, chinuie te: O copil am l sat, Dumnezeu m pedepse te!...

Chinului n-am rezistat, i-am plecat în lumea larg ...

Pe Matilda am l sat: sufeream c mi-a fost drag !

Pe scripcar nu l-am uitat, îmi apare-n gând mereu...

Soart , tiu, m-ai blestemat s suf r de dor i eu.

EDOUARD MANET MANET Edouard Manet s-a n scut la Paris, la 23 ianuarie 1832, într-o familie select .

Tat l s u, Auguste Manet, era înalt magistrat ministerial, iar mama sa, Eugenie Fournier, fusese botezat de o prin es suedez . Împins de la spate spre o carier juridico-diplomatic , adolescentul Manet a preferat „r cirile”. Unchiul u, Edmond Fournier, îi descoper talentul artistic i îl sf tuie te s urmeze cursuri speciale de desen în cadrul gimnaziului. În 1849 î i încheie studiile i se gânde te s se dedice picturii, dar î i descoper i alt voca ie: s devin marinar. Nu este admis îns la „ coala Superioar de Marin ”. Se îmbarc îns temerar la bordul unui vas i ia în piept Atlanticul, pân în Brazilia. Schi eaz neîntrerupt matelo i furio i, be i, dar plini

Manet - Autoportret

de via , i talazurile oceanului. În iunie 1849, dup revenirea la Paris, tat l s u îi recunoa te talentul i îl sf tuie te s se înscrie la „Ecole des BeauxArts”. Manet alege îns atelierul pictorului de scene istorice Thomas Couture, unde d dovad de aptitudini tehnice excep ionale dublate de refuzul conven iilor academice. Sus inut din umbr de unchiul s u, în spiritul lui Manet se creiona întreaga perspectiv a unei cariere de pictor. În 1856, p se te atelierul lui Couture. Nes ios, a r cit apoi prin muzeele olandeze, germane i, inevitabil, italiene.

Rena terea îl emo iona, dar i îndr znelile lui Coubert i Delacroix i s-au cuirit în suflet. Va prelua eclectic din fiecare i va înfiin a propria institu ie, a c rei etichet o tim ast zi: precursor al impresionismului. În 1861, este acceptat la Salon, cu lucrarea „Guitarrero”. În octombrie 1863, se c -tore te cu o tân pianist danez , Suzanne Leenhoff. În jurul anului 1870, cercul impresionist îl adopt ca pe un precursor.

Plecând de la izvorul tradi iilor marilor mae tri, Manet a fost în m sur s lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus „pictor al zilelor noastre”.

Crea iile sale au stârnit scandal i indignare, cu toate c Manet a fost ultimul pictor clasic i totodat primul pictor modern.

Tablourile lui uimesc i ast zi i ne trezesc interesul, reprezentând astfel o parte a picturii universale.

Moare de sifilis netratat, cu piciorul stâng amputat, la 30 aprilie 1883 la Paris.

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Dominic DIAMANT

Floarea NEC{OIU

Viziune ]i credin\[ Ioana Stuparu este una dintre cele mai prolifice scriitoare ale momentului în peisajul literar bucure tean. Dovada cert a acestei afirma ii sunt paginile 104-110 ale recentului volum „Viziune i credin ”, în care sunt inserate toate titlurile sub care au ap rut proza, piesele de teatru, eseurile, nuvelele, romanele i toate celelalte forme de r spândire a tot ce a lucrat autoarea despre care s-au exprimat nume prestigioase întru aprecierea str daniei artistice a acesteia.

Experien ele / revela iile tr ite de Ioana Stuparu selectate în acest volum din altele precedente sunt numite de ezoteri ti realit i ale incon tientului uman, în care zac toate tr irile spiritului din toate vie ile anterioare ale individului. Psihanali tii - în primul rând Sigismund Freud, Young i mul i al ii - afirm incon tientul este depozitarul tuturor tr irilor spiritului uman, atât în via a dintre na tere i moarte cât i în cea dintre moarte i na tere.

Cercet rile Institutului de Parapsihologie din America dezv luie, dup 20 de ani de munc a unui grup impresionant alc tuit din psihologi, psihiatri, fiziologi, anatomi ti aplicate la 4.000 de subiec i, tot ceea ce depoziteaz incon tientul în toate vie ile spiritului.

Cercet rile au fost publicate i în limba român prin c ile lui Michael Newton.

Cercetarea spiritului a c tat o anver-

41

gur impresionant în ultimul secol. De asemenea, s-au înmul it comunic rile p mântenilor cu entit ile din astral, mai ales prin intermediul mediumurilor.

Astfel de comunic ri s-au primit i de la spiritul lui Tobias, care precizeaz c în timpul pe care îl tr im se petrec la nivel planetar fenomene extraordinare, c ci planeta Geea a cut un salt energetic din nivelul trei în patru i urmeaz nivelul cinci. Fiecare om de pe Terra va face saltul într-o form sau alta, ca spirit sau ca spirit întrupat doar dac este copil. Pân atunci, îns , fiin a uman face drumul înapoi c tre sine, activând toate capacit ile cu care a fost înzestrat omul de c tre Creatorul Absolut i pe care le folosea când se afla în Cercul I de Crea ie -Evolu ie.

Vorbim despre claraudi ie, clarvedere, teleportare, dedublare, înzestrare pe care i-a pierdut-o când a trecut zidul de foc i a ajuns în cercul al doilea de crea ie, aici pe Terra, unde, spre a tr i, a acceptat ca spiritul s coboare din nivelul 7 în nivelul 3 spre a putea tr i în trupul de carne - închisoare a spiritului în care evolueaz în stare oniric sau bahic sau în situa ii speciale, când atinge un înalt grad de vibra ie - mai ales prin iubire.

Astfel visele pot fi imagini transmise de spiritul care în timpul somnului trupului evolueaz în alte lumi paralele sau pot fi deful ri ale subcon tientului care scoate în creier ceea ce a refulat cândva, astfel împlininduse un gând de dorin reprimat cândva de con tient i depozitat în subcon tient.

Ceea ce tr ie te Ioana Stuparu, uneori în vis, alteori în stare alfa, tr im to i, dar, neatingând nivelul înalt al în elegerii i cunoa terii simbolurilor sub care ni se transmit mesaje sau ni se reveleaz aspira ii netr ite, trat m, deocamdat , superficial sau cu indiferen drept „vise”. Viziunile autoarei demonstreaz c ne afl m pe drumul c tre noi, tre sinele nostru superior, acea scânteie divin ce ne confer nemurirea. În func ie de gradul de evolu ie al fiec rui spirit, viziunile sunt diferite. De aceea i contientizarea acestora este diferit .

Va trebui s fim mai aten i la toate st rile i tr irile noastre spre autocunoa tere i descifrare a sinelui nostru. Ioana Stuparu o face în felul s u, c ci, acest mod de tr ire este unic, este doar al s u. Citindu-i cartea fiecare este ajutat s p trund în labirintul s u interior i s i evalueze gradul de evolu ie.

(

)

C O R O LAR publicau reviste literare De pe cuprinsul patriei, eram i eu un nume-n plin afirmare Visând s onorez întregul neam Aveam deja vreo apte pe plachete Printre prieteni i-n biblioteci Contribuind astfel s se repete Istoria cu prin i i cu meteci Tr iam cu sentimentul de-n are Sublim c -l apucasem de picior Pe Însu i Creatorul, cel mai mare, Eternul suveran al tuturor i nu eram departe de a crede În steaua ce apare-atât de rar i d savoare speciei bipede Prin bravul Conte de Dejagaskar.

UN VIS TULB UR

TOR

Eram prezen i în unanimitate Creatorii tuturor genurilor i speciilor Literare, tiin ifice, tehnice, medicale. inându-ne strâns de mâini Compuneam o spiral imens În jurul celui mai impun tor monument Al limbii i neamului nostru Vibra ia era atât de intens Energia atât de clocotitoare Încât, transmi ându-se, ne-n am i luminam întregul nostru t râm Conferindu-i grandoare i str lucire.

Raiul cobora pe p mânt.

D E ZAS T R E Dezastrele din lume se produc Indiferent c vrei sau c nu vrei Le-ntâmpini consternat, distrus, n uc i- i pare c -s lipsite de temei Tu te cruce ti de vitregia lor Dac ai timp i-n via te mai las i nu mai tii cu ce mijloace vor Recupera din pierderi cei de-acas Dar eu r mân perplex i-nm rmurit Când se petrec dezastrele intime Cu-acel impact ce nu s-a pomenit i e în stare chiar s te suprime tiam c moartea noastr e un dat i ceasul ei fatidic va s vin Dar nu m a teptam s fiu pr dat De eminen a (excelen a) mea consanguin

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

42

Anul V, nr. 10(50)/2014

Petre GIGEA-GORUN

CINSTIREA MEMORIEI EROILOR ROM~NI MARTIRI AMBASADA ROMÂNÃ DIN PARIS CINSTE}TE MEMORIA EROILOR MILITARI ROMÂNI DIN CIMITIRELE FRAN|EI, DUPÃ O PAUZÃ DE 42 DE ANI. AUTORITÃ|ILE FRANCEZE SUNT SURPRINSE PLÃCUT DE INI|IATIVA ROMÂNEASCÃ.

Motto:

ne gândim înainte de toate c apar inem unui neam. (Nicolae Iorga)

Dup acreditarea mea oficial ca Ambasador Extraordinar i Plenipoten iar al României în Republica Fran a, precum i ca Ambasador Extraordinar i Plenipoten iar la UNESCO, am examinat cu aten ie aspecte i probleme ce trebuiau rezolvate favorabil, pentru a contribui la dezvoltarea i armonizarea rela iilor bilaterale româno-franceze. spune c aceast preocupare a devenit fr mântare i obsesie, ca pot contribui, într-o m sur oarecare, ca prietenia dintre România i Fran a s devin o realitate vie. Ajungând în anul 1986, în Fran a, în aceast func ie important , am constatat: c munca mea era destul de grea, pentru rela iile bilaterale, la nivel politic, acestea fiind, la numirea mea, în continu deteriorare. O sim eam i o vedeam pe viu i nu-mi f ceam iluzii când mi se f ceau i firave aprecieri pozitive.

Am stabilit o politic transparent , „u ile” Ambasadei fiind deschise pentru oricine, în vederea solu ion rii favorabile i cu în elegere atât de c tre mine, cât i de to i colaboratorii mei. Mii de cet eni i cereri ale acestora au avut acces la Ambasada Româna din Paris, în perioada 1986-1990, în mod permanent.

Câ tigam o cre tere a încrederii, atât din partea cet enilor francezi i români, cât i a unor personalit i i autorit i franceze pentru receptivitatea unor cereri formulate c tre ambasad . Eram sinceri i corec i în rela iile cu oamenii.

Activit ile culturale i economice, în general a rela iilor bilaterale, au cunoscut un real progres. S-a depus o munc intens , permanent , tot timpul.

Una dintre problemele pe care am tratat-o cu mare aten ie, mi-a fost ridicat de colaboratorul militar al ambasadei, Colonelul Petre Nicolae, ata at militar, diplomat al Ambasadei române.

Discu ia a fost la obiect, milit re te.

- Domnule Ambasador... V raportez c eu îmi rezolv singur majoritatea problemelor i sarcinilor ce-mi revin. Dar, în dou ac iuni, v-a solicita sprijinul Dumneavoastr .

- S auzim, i-am r spuns eu prompt.

- O ac iune se refer la cinstirea memoriei eroilor români martiri, mor i în Primul R zboi Mondial i înmormânta i în p mânt francez.

- V rog, face i preciz rile necesare...

- Aici, în Fran a, sunt cimitire militare unde sunt înmormânta i militari români în localit ile Soultzmat, Dieuze i Hagenau, ca s numesc doar localit ile importante pentru noi. Din anul 1945 i pân în prezent, în mod oficial la aceste cimitire militare unde- i dorm somnul de veci osta i români, nu a avut loc nicio comemorare oficial din partea României. Ambasada Român din Fran a nu a

participat atât în luna mai, cât i în luna noiembrie, când francezii i cinstesc eroii militari c zu i la datorie.

Ascult cu aten ie i sunt impresionat. Sunt nepl cut surprins i constat c noi nu ne-am f cut datoria, nici simbolic, pentru a depune car o coroan de flori la monumentul acestora, care dorm somnul de veci, departe de ar , în p mânt str in, chiar dac este prieten, departe de to i cei din ar .

- A i f cut demersuri, pentru a face ceva...? Pentru a repara aceast gre eal , pe care nimeni nu ne-o poate ierta?! l-am întrebat eu, încurajându-l totodat .

- Eu personal da... Am ridicat problema organelor mele de resort din ar , inclusiv la nivelul ministerului i domnilor ambasadori cu care am discutat problema. S-a re inut chestiunea, s-a promis, dar n-am primit în mod concret nici o deslegare. Mi s-a dat, îns , dreptate, în toat acesta perioad de zece ani de când sunt ata at militar în Fran a. Sunt am rât, pentru c nu am putut depune nicio coroan de flori, c nu am fost autorizat atât de c tre partea român , cât i de partea francez , s m documentez asupra acestor osta i martiri.

Sinceritatea mi-a pl cut i m-a pus pe gânduri... intervin: - V rog, domnule colonel, s -mi prezenta i o not în leg tur cu aceste sfinte cimitire unde se odihnesc osta i români. Eu voi interveni în scris, atât la Ministerul Afacerilor Externe, cât i la Ministerul Ap rii Na ionale, ar tând care este situa ia i voi solicita ca odat cu comemorarea eroilor francezi de c tre autoriile locale s particip m i noi, Ambasada, depunând coroane de flori atât la monumentul osta ilor francezi, cât i români...

Totodat , voi face demersurile necesare la autorit ile franceze de resort, dar de va fi cazul la însu i Pre edintele Fran ei... Nu este drept ca ace ti eroi, intra i în neuitare pentru sacrificiul lor suprem, fie neglija i de urma ii lor.

Recunosc c m-am aprins, în expunere, devenind chiar patetic, dar un lucru este adev rat, eram sincer în ce spuneam...

Continu m dialogul - i o alt problem care este?

- O alt problem este legat de Muzeul Militar al Fran ei, situat lâng Mausoleul împ ratului Napoleon Bonaparte. Aici, se poate vedea c România este prezentat din punct de vedere militar superficial i a spune chiar tenden ios.

- În ce sens, îl întrerup eu.

- În sensul c , referitor la cel de-Al Doilea R zboi Mondial,

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

România nu este prezentat cu sacrificiile enorme, materiale i umane, i cu contribu ia sa însemnat la învingerea fascismului german, eliberarea unor teritorii i scurtarea r zboiului cu circa 200 de zile, prin întoarcerea armelor i al turarea noastr Alia ilor Occidentali. Într-o sumar prezentare, România este prezent cu o mic „armat de partizani” în mun ii Semenicului, cu o participare de 14.000 de osta i... Atât... Celelalte for e aliate sunt prezentate cu efective importante, cu sacrificii materiale însemnate.

- A i discutat cu directorul Muzeului Militar?

- Da, am discutat în vreo dou rânduri, dar f nici un rezultat concret. Într-o discu ie, a participat i un cadru de conducere din ministerul nostru care a fost anul trecut la Paris, dar problema a mas ca la început.

N-am stat prea mult pe gânduri.

- În aceast problem , domnule colonel, vom proceda dup cum urmeaz : Vom solicita o întâlnire domnului director al Muzeului Militar i noi vom prezenta un documentar, sus inându-ne cererea noastr . Dac va fi nevoie, vom înainta, apoi, pe cale ierarhic . De asemenea, în prealabil, vom solicita un documentar serios din partea speciali tilor români, cu date, surse, documente, atât la Ministerul Ap rii Na ionale, cât i la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din Bucure ti. Documentele noastre trebuie s fie exacte, veridice i întocmite de speciali ti... Cred c m-am exprimat clar!...

- Destul de clar... Eu v mul umesc pentru încredere. Începând cu a doua zi, am pornit la treab , în solu ionarea acestor probleme importante pentru imaginea României, pentru datoria ce trebuia îndeplinit de reprezentan ii s i.

Problema privind Muzeul Militar din Paris, fiind tratat mai înainte, în cele ce urmeaz , m voi referi la comemorarea i cinstirea osta ilor români, înmormânta i în Fran a, uita i, f nicio justificare, de peste patru decenii de c tre urma ii lor.

Doamne, ce gre eli au putut s fac unele autorit i române ti!

Dar, s revin la ac iunile întreprinse c tre sfâr itul anului 1986 i începutul anului 1987. Am examinat documenta iile întocmite de ata atul militar Nicolae Petre, am mai f cut unele complet ri i le-am înaintat cu o adres semnat de mine c tre Ministerul Afacerilor Externe i Ministerul Ap rii Na ionale din România.

Un alt material documentar, cu o adres c tre autorit ile franceze, în care sus ineam propunerile i inten iile noastre de a participa la cinstirea eroilor militari români înmormânta i la cimitirele Soulztmatt, Dieuze i Hagenau... Totodat , am cerut permisiunea ca în aceste localit i s depunem câte o coroan de flori i la monumentul eroilor francezi. Ca dat , am propus ziua de 11 noiembrie 1987, zi când poporul francez comemoreaz armisti iul din anul 1918, un fel de „Ziua Eroilor”, din România. Într-o lun i jum tate, am primit aprob rile necesare din ar , cât

Manet - Familia Manet în gr din

43

i din partea Ministerul Afacerilor Externe al Fran ei, care ne-a recomandat s în tiin m i pe primarii acestor localit i, ca i pe prefectul regiunii Alsacia...

Am intervenit la ace tia i, într-un timp scurt, am primit acordul în scris, cu destul amabilitate c Ambasada Român dore te s participe la aceste solemnit i anuale. În zilele de 8-9 noiembrie 1987, so ia mea, Marieta, împreun cu so iile colaboratorilor mei, au preg tit cele necesare pentru a organiza, dup ceremonie, o recep ie cu participan ii francezi prezen i la manifestare. S-au f cut pr jituri i cozonaci, fripturi de vac , de porc i de pas re, precum i unele cantit i de vin, coniac i ampanie româneasc .

1. Cimitirul eroilor români de la SOULTZMATT A doua zi, eu împreun cu so ia, ata atul militar i consulul român, cu so iile lor, am plecat, cu dou ma ini spre localitatea Soultzmatt.

De asemenea, ata atul cultural, cu so ia, înso it de un alt diplomat cu so ia, spre localitatea Dieuze, iar eful consilierilor economici, Paul Schiaucu, cu so ia, spre localitatea Hagenau.

Era mar i, 10 noiembrie 1987. Ca de obicei, când plec într-o torie, fac însemn ri, care constituie file ale unui jurnal scris sub impresiile momentului. Voi reda aceste consemn ri.

Zi de toamn . Vremea s-a r cit, termometrul ar tând în orele dimine ii, la Paris, 8 grade Celsius. Cu dou autoturisme plec m spre Soultzmatt, o mic localitate din Alsacia, aproape de grani a cu Germania. Aici, vom depune, în cursul zilei de mâine, o coroan de flori întru cinstirea eroilor - osta i români, deceda i de foame i de frig în Primul R zboi Mondial, fiind adu i în aceste locuri, ca prizonieri, lua i de c tre armata german , în luptele ce au avut loc în România.

Informa iile noastre erau c aici se odihnesc în p mânt francez, departe de satele lor, un num r de 687 osta i români, în total fiind pe teritoriul francez 2.344 osta i; alt coroan de flori o vom depune la monumentul eroilor francezi din Soultzmatt.

Ace ti eroi martiri, f nicio vin , au murit la o vârst care marca începutul tinere ii i de trecere spre maturitate. Dar, r zboaiele au fost i r mân vitrege i dure.

Ie im cu greu din Paris, întrucât este o circula ie dens . Autostrada pe care ne înscriem, totu i, ne prime te binevoitoare.

Trecem prin ora ul Reims, unde este o vestit catedral a fo tilor regi ai Fran ei, apoi ora ul Metz, apropiindu-ne de ora ul Strassbourg, ca s men ionez câteva repere ale traseului nostru.

La orele prânzului, facem un popas ca s lu m masa, la „iarb verde”.

Peisajul natural în Lorrena este încânt tor, de o frumuse e neasemuit . Platoul de câmpie este un câmp verde, cu grâu frumos i des rit. Turme de vaci pasc în lini te i mul umite pe paji ti verzi, protejate de ierni blânde. durile cuprinse de rugin sunt ca ni te doamne care se preg tesc, datorit trecerii anilor, s p easc pragul celei de-a doua vârste.

Arborii îmbr ca i în culori galbene i ro cate dau o încântare deosebit privirilor noastre. Un tablou impresionant, cum numai „maica natur ” poate s -l creeze. Imediat, gândul m-a dus c tre p durile din România, umplându-mi inima de bucurie i fior.

Frunzele colorate s-au a ternut cumin i pe c rile discrete ale durii.

Autostrada realizeaz o circula ie rapid i fluent . Din loc în loc, se pl te te taxa pentru autostrad , pentru tronsonul parcurs.

Totodat , am constat c din 10 în 10 kilometri sunt organizate utilit i pentru c torii pe autostrad , parcaje bine f cute, magazine, bine aprovizionate, diversificate, inclusiv presa. De asemenea, se afl sta ii de benzin , din 50 în 50 kilometri, în general, în sistem de autoservire. Indicatoare de circula ie fosforescente, vizibile i în toiul nop ii, orienteaz pe participan i la c torie, cu direc iile de mers i

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

distan ele m surate în kilometri.

Bun treab . Pl te ti o tax pentru folosirea autostr zii, dar... beneficiezi de anumite servicii absolut necesare.

Exist locuri de parcare unde se g se te ap curent - cald i rece, canalizare.

Partea aceasta, estic , a Fran ei este deosebit de frumoas . Este plin de istorie.

Am trecut peste linia Maginnot i pe lâng localitatea Verdun, aici unde s-a ridicat majestos un celebru i grandios mausoleu în cinstea osta ilor francezi, eroi, mor i în Primul R zboi Mondial. Aici s-a dat una dintre cele mai sângeroase lupte dintre francezi i germani.

Cu câteva luni în urm , venind la Soulztmatt cu ata atul militar, ca s stabilim programul pentru aceast ceremonie, m-am oprit la Verdun mai multe ceasuri i am consemnat mai multe file de jurnal, cuprinse într-un capitol separat al însemn rilor mele, în Fran a.

Dar continu m c toria pe autostrad . Din nou, plata tronsonului str tut, respectiv „peage”.

Aici se emit rapid recipise de c tre func ionari-încasatori sau automat punând moneda metalic necesar la ie ire. Mai sunt de str tut înc 100 de kilometri, dup cum arat indicatorul rutier pân la Strassbourg. Autostrada trece printr-o p dure continu i avem în fa a ochilor o imagine superb , ca pentru o c torie dintre cele mai agreabile.

So ia mea, Marieta, se simte bine, i nu d nici un semn de oboseal . Deci, îi place traseul. În aceast zon , influen a german se simte la tot pasul, localit ile având denumiri precum Farschviller, Strassbourg, Kayserberg, Osenbach i altele.

Acum, în Noiembrie, clima este un p rinte bun pentru Fran a.

Iarba verde este prezent peste tot, ca o vegeta ie în timp de prim var ...

O astfel de clim , zic eu colegilor mei din ma in , ne-ar fi bun i nou românilor. Dar, pe noi, românii, iernile estice nu ne iart .

Trecem pe lâng un lac, mare, amenajat special pentru pescari, unde s-au construit mici i cochete cabane pesc re ti, pentru un weekend adecvat. Se pl te te o tax i de acum încolo noroc la...pe te.

Sunt încântat de frumuse ea acestor lacuri. Trecem pe lâng râul Vosges i ne afl m în câmpia Alsaciei. Soarele ne zâmbe te prietenos.

Aproape de sear , ajungem cu bine la Soultzmatt, destina ia c toriei noastre. Poposim la un mic hotel al localit ii i identific m locurile unde se afl prim ria, monumentul eroilor francezi, cl dirile principale, precum i cimitirul eroilor români situat într-o p dure, la aproximativ 2 kilometri departe de localitatea Soultzmatt..

Ne întoarcem la hotel i servim masa de sear , având specific gastronomic franco-german.

Facem schimb de impresii.

- Ce p rere ave i de zona unde ne afl m? întreb eu.

- E splendid , îmi r spunde imediat Ata atul militar.

Nu degeaba vecinii mai puternici au fost tenta i de frumuse ea, dar mai ales de bog ia Alsaciei i Lorrenei... De aici, i conflictele istorice.

- Da, da, i-am dat dreptate eu.

- Pe mine m-a impresionat Cimitirul militar al osta ilor români. rmanii no tri eroi au mormântul necunoscut de c tre familiile lor, a intervenit so ia mea Marieta... N-are cine s -i plâng , s le pun o lumânare sau o floare. Ce tragedie pe bie ii copii... Mor i la datorie!

- E bine c , totu i, noi am venit s le aducem omagiul rii noastre, am zis eu... Cred c autorit ile franceze sunt mirate, fiindc vreme de 42 de ani românii i-au uitat eroii din Soultzmatt. Dar sunt sigur c vor aprecia a a cum se cuvine gestul i atitudinea noastr . Vom vedea mâine, la desf urarea ceremoniei oficiale.

Printre alte lucruri pe care le-am re inut este i o Catedral , veche

Anul V, nr. 10(50)/2014

de peste trei sute de ani, cu un ceas care î i strig din or în or mersul vremii, atât de puternic, încât locuitorii ora ului Soultzmatt tiu cum curge timpul.

Dar s descriu, în câteva cuvinte, cimitirul românesc din Soultzmatt, unde sunt înhuma i militari români, c zu i în Primul R zboi Mondial i s descriu unele aspecte cotidiene ale localit ii în care ne afl m.

Cu to ii, am observat c , de i popula ia este în majoritate de origine german , p strându- i obiceiurile i tradi iile neamului din mo i str mo i, peste tot se vorbe te numai limba francez . Atât în institu iile statului, cât i în magazine sau pe strad , conversa iile sunt exclusiv în limba francez . Cred c limba german se vorbe te doar în familie, pentru a nu se uita... Legile Fran ei în ceea ce prive te limba proprie sunt categorice i neiert toare. În Fran a, to i sunt cet eni francezi. Nu exist minorit i na ionale. Scurt!

Localitatea Soultzmatt se afl situat în provincia Alsacia, Sud Estul Fran ei, la aproximativ 600 kilometri de Paris. Mai în detaliu, se afl la aproximativ 22 kilometri Sud de Kolmar i 22-28 kilometri Est de ora ul Mulhouse. Este situat într-o zon relativ muntoas , cu popula ie, în majoritate, de origine german .

Cimitirul militar se afl situat în partea de Nord-Vest a localit ii, într-o p dure, la aproximativ 2 kilometri de localitate. Pân la cimitir este drum asfaltat. Este un cimitir militar, în exclusivitate românesc.

La intrare în p dure, la o r scruce de drumuri, se afl un indicator cu inscrip ia: „CIMITIR MILITAR ROMÂN (1914-1918) SOULTZMATT (Val du Pâtre).

La intrare, în cimitir, se afl inscrip ia; „CIMITIR MILITAR ROMÂN, r zboiul 1914-1918”, precum i „servicii franceze”. În cimitir, care pe trei laturi este împrejmuit cu gard (latura de sud este limitrof cu o lizier de p dure), se afl un monument având 6 m în ime, pe aproximativ 9-10 metri, pe care se g se te o pl cu cu inscrip ia: „SOLDA I ROMÂNI, DEPARTE DE PATRIA VOASTR , PENTRU CARE V-A I SACRIFICAT, ODIHNI I-V ÎN PACE, AUREOLA I DE GLORIE ÎN ACEST P MÂNT CARE NU V ESTE STREIN. Maria, regina României” În dreapta i stânga acestui impresionant monument, se g se te, de asemenea, câte o pl cu cu inscrip iile men ionate în continuare.

Astfel, în partea dreapt este scris: „Comitetul din Alsacia al românilor c zu i a fost îns rcinat, de guvernul român, de a reuni în acest cimitir pe cei c zu i, care au fost deshuma i în 1910, din 35 de sate i comune din Alsacia”. În partea stâng , se men ioneaz : „687 prizonieri de r zboi români care dorm în acest cimitir, sunt mor i pentru c to i, din ianuarie, pân la sfâr itul anului 1917, au cunoscut foamea, privaiunile vremii i torturile”.

Ambele inscrip ii sunt de natur s emo ioneze profund pe cel care este i român.

De asemenea, în cimitir se mai afl un monument sub form de cruce, de aproximativ patru metri în ime, ridicat la o groap comun , pe care se afl o pl cu cu inscrip ia: „în aceast groap comun se odihnesc 71 prizonieri de r zboi români, to i necunoscu i, mor i tragic la STRAINBONN le HAUTE, începând cu anul 1917.

Corpurile lor au fost transferate la cimitirul VAL DE PÂTRE, (actualul cimitir) în iulie 1924”. În cimitir exist i o statuie care înf eaz chipul unei mame îndurerate. Pe aceast statuie, se afl scris: „Turn toria «Arta Român » Colentina 115, Bucure ti, O. HAN 1933” (Sculptorul român Oscar Han) Toate inscrip iile, cu excep ia celei de pe statuie, sunt scrise în limba francez . În cimitir sunt ridicate 616 cruci, din piatr împ ite în 12 loturi.

Pe 459 dintre acestea este înscris numele i prenumele militarului decedat, la majoritatea i data mor ii, num rul matricol sau al num -

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rului de prizonier, unitatea c reia a apar inut. Pe 157 de cruci se afl înscris doar inscrip ia: „Militar român necunoscut”. Numele i prenumele celor înscri i pe cruci sunt pentru cei identifica i la data înhum rii. În vizita anterioar , eu i ata atul militar am stat de vorb cu autorit ile, cet eni din comun . V zându-ne interesa i, to i cei cu care am purtat convorbiri s-au dovedit deosebit de amabili, dândune anumite informa ii.

Astfel, din discu iile purtate cu autorit ile locale, cu cet eni localnici, veterani de r zboi, cât i tineri, rezult c , în cea mai mare parte, ace ti militari români, c zu i prizonieri la nem i, au murit în tab ra de închisoare situat în apropierea locului unde se g se te cimitirul, de foame i de frig, ca urmare a faptului c eful taberei (închisorii), ofi er neam , nu le-a distribuit ra ia de hran , ace tia pân la moarte hr nindu-se cu tot ce au g sit în p mânt, în locul unde a fost tab ra. Dup r zboi, au fost adu i i înhuma i aici i al i militari români, mor i în acelea i condi ii, în diferite tabere - respectiv închisori - din regiune, a a cum rezult i din inscrip ia situat în dreapta monumentului principal.

Potrivit celor spuse de autorit ile locale, cheltuielile pentru toate amenaj rile acestui cimitir, ar fi fost suportate de Regina Maria a României. În prezent, cimitirul este bine îngrijit de c tre autorit ile din Soultzmatt. În cimitir, permanent zi i noapte, sunt arborate drapelele României i Fran ei.

Anual, la 8 mai i 11 noiembrie, autorit ile locale depun jerbe de flori la acest cimitir; în plus, tot la acelea i date, dar la ore diferite, se adun persoane din emigra ia român , parte din aceasta ostil regimului politic din România, care locuiesc în Fran a, R.F.G., Elve ia i alte state, i depun flori. În anul 1986, luna mai, a fost aici i fostul suveran al României, Regele Mihai, cu un asemenea grup de cet eni, autorit ile locale nefiind angajate cu aceast ocazie, considerând este o manifestare cu caracter strict privat...!

Despre calvarul prizonierilor români, care- i dorm aici somnul de vecie, profesorul i istoricul francez Jean NOUZILLE a scris cartea „Le calvaire des prisonniers de guerre roumains en ALSACELORRAINE 1917-1918” 1 .

Jean NOUZILLE, pe care l-am cunoscut personal i am avut i câteva discu ii agreabile, este n scut la 26 mai 1926. Este fost elev al colii speciale militare interarme de la Saint-Cyr-Coetquidan, fost ofi er de carier , participant la campaniile din Indochina i Algeria.

Este doctor în litere, profesor la coala special militar SaintCyr, îns rcinat cu cursurile de istorie privind Europa Central i Sud-Oriental a Universit ii Strassbourg II. Este un distins membru al Comisiunii franceze de istorie militar , participant la numeroase colocvii i reuniuni tiin ifice, inclusiv în România. Despre România a scris volumul „Transilvania, zon de conflict i conflicte” (Bucure ti, 1995).

Istoricul francez Jean NOUZILLE a scris o carte-document (182 pagini, inclusiv anexe), despre prizonierii români afla i în Alsacia i Lorena, condi iile vitrege de cazare, alimentate i alimenta i care au dus la extenuarea covâr itoare. Nu se cunoa te num rul celor care au supravie uit, dar au fost foarte pu ini2.

Istoricul francez împarte cimitirele eroilor români în dou categorii: marile cimitire i micile cimitire...

Astfel, în Alsacia i Lorena, cea mai mare parte a solda ilor români deceda i se afl în marile cimitire, astfel: a) DIEUZE, cimitirul militar care regrupeaz 947 solda i români, din care 842 se afl în gropi individuale, iar 105, în osuoare. b) LABRY, cimitir militar cu 256 solda i români, înhuma i, din care 90, în morminte individuale i 166, în osuoare. c) HAGENAU, cimitir militar unde se odihnesc corpurile a 472 solda i români.

45

d) SOULTZMATT, cimitir militar cu 680 solda i români înhuma i, din care 452 identifica i, 103 sunt necunoscu i i 125 sunt în dou osuoare. În micile cimitire se afl înc 72 de solda i români înhuma i, din care 38, în Alsacia i 34, în Lorrena.

Acestea se afl în localit ile Mulhouse (35 de solda i), NeufBririsach (2), Arnaville (5), Choloy-Merillot (8), Flirey (3), Senones (11), Raon-l’Etape (2) i înc ase cimitire, unde se afl înhumat câte un soldat.

Din anul 1987, Ambasada Român din Fran a a depus permanent, în ziua de 11 noiembrie, coroane de flori la acest cimitir.

2. Solemnitatea de cinstire a eroilor români A doua zi, miercuri 11 noiembrie 1987, la orele opt i jum tate, neam prezentat la Prim ria localit ii Soultzmatt. Primarul, domnul Diringer, ajutorii de primari i alte oficialit i ne-au primit cu deosebit amabilitate. Gestul românesc i-a impresionat în mod deosebit, c particip m dup o pauz de 42 de ani, la aceast ceremonie.

Am solicitat o sal mare, unde so iile noastre au amenajat mesele pentru o recep ie în picioare, „gen cockteil”, ce urma s o d m la sfâr itul ceremoniei, în onoarea localnicilor.

La ora 9,30, Primarul, domnul Diringer, împreun cu adjunc ii s i, consilierii or ene ti, cet eni, împreun cu noi, veni i de la Ambasada Român din Paris, fo ti combatan i, pompieri voluntari, organiza ia de Cruce Ro ie, elevi (cca. 300-350 de persoane în total) cu muzic , stil fanfar , în pas milit resc, ne-am deplasat la Biserica din localitate, construit în sec. al XVIII-lea.

Aici, a avut loc o slujb de pomenire, cu un frumos cor bisericesc de copii i o predic , a preotului care a oficiat slujba.

Acesta a vorbit despre pace i în elegere, despre r zboaie i „urgia nazist ”, îndemnându-ne la prietenie între toate popoarele.

Totodat , a remarcat cu satisfac ie prezen a pentru prima dat în ultimele decenii a unei delega ii oficiale, condus de ambasadorul român în Fran a.

Coloana de participan i, cu muzica „în frunte”, în pas milit resc, ne-am îndreptat spre monumentul eroilor francezi. Aici, s-au depus coroane de flori din partea Prim riei i a altor organiza ii, precum i din partea Ambasadei române, coroana fiind depus de mine, ata atul militar i consulul român, p strând un moment de reculegere.

Apoi primarul Diringer a rostit un mic discurs i a acordat recompense, diplome i distinc ii unor vechi combatan i, pompieri voluntari care s-au remarcat în activitatea lor, mai ales la incendiul din 25 noiembrie 1986, eviden ia i din domeniul donatorilor de sânge i ai Crucii Ro ii locale i al ii...

Dup aceea, în aceea i forma ie, peste trei sute de persoane, neau înso it, mergând pe jos înc doi kilometri pân la Cimitirul osta ilor români.

Aici de asemenea, s-au depus coroane de flori de c tre Ambasada noastr , de c tre Prim rie i din partea fo tilor combatan i.

Steagurile române i franceze, lungi de cca 5 metri, fluturau maiestuos în adierea vântului, în acea zi frumoas de toamn .

Cimitirul este impresionant, a a cum l-am descris mai înainte, fiind între inut în cele mai bune condi ii. Nu cred c în România sunt cimitire militare atât de bine între inute ca acesta.

Aici, am inut în fa a celor prezen i un mic speach: „Monsieur le Maire, Mesdames et Messieurs, C’est un grand honneur pour moi-même et pour collaborateurs, ainsi que pour nos épouses de participer à cette cérémonie officielle organisée â l’ocassion de la cérémonie commemorant de l’Armistice du 11 novembre 1918.

Comme chaque année, nous sendrons aujourd’hui hommage â

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

la mémoire des soldats français et roumains, tombés pendant la Grande Guerre sur le champ d’honneur dans la lutte commune pour la défense de leurs patries, pour liberté et l’indépendance.

Cette commémoration s’inscrit dans la ligne des liens traditionnelles d’amitié entre Françe et la Roumanie, entre le peuple français et le peuple roumain. Nous oeurons tous pour le renforcement conþinu de ces relation.

Permettez-moi, Monsieur, le Maire, de vous adresser, a vousmême, a vos collaborateurs et à toutes les personnes ici présentes, mes remerciementes des plus vifs pour l’excellente organisation de cette cérémonie solennelle, ayant la conviction que celte-ci s’inscrit comme un acte patriotique et amical, pour nos relations profondément ancrées dans l’histoire.

Merci!”

De la cimitir, ne-am îndreptat cu to ii la Prim rie... Aici, gazdele au servit gust ri, pr jituri i cozonac, au gustat din coniacul, vinurile i ampania meleagurilor române ti.

Toat lumea s-a sim it bine. Ne-am între inut cu gazdele i i-am asigurat c în fiecare an, de 11 noiembrie, Ambasada noastr va fi prezent la ceremonia oficial .

Am fost felicita i pentru ini iativa noastr apreciat „profund patriotic ”. Am f cut fotografii împreun .

A doua zi, în ziarul regional, cu tiraj destul de mare, a ap rut un articol emo ionant, intitulat: „SOULTZMATT - 11 Noiembrie: recompense, diplomes et distinctions”, pe o jum tate de pagin de ziar. În cuprinsul articolului, în care se vorbe te destul de mult de prezen a noastr sunt dou fotografii. O fotografie mare cuprinde pe primarul Diringer între mine ca ambasador i ata atul militar, apoi delega ii regionali, consilieri or ene ti, efi de institu ii i so iile noastre.

Sub fotografie se men ioneaz : „Délégation roumaine et Saultzmattoises au cimitière roumain”.

Cea dea doua fotografie îl prezint pe primar, decorând un pompier-erou: „Le sapeur J. Achatz décore pour acte de bravoure”.

Redau în continuare textul articolului din presa francez : „A Soultzmatt, les cérémonies de la commémoration de l’armistice 1918 ont comme chaque année, revêtu un faste exceptionnel. Apres la grand-messe solennelle, présidée par le cure Schmerber et un depot de gerbes au moment aux morts, la cortège emmené par M. Diringer, maire, et son conseil municipal, par une délégation roumaine composée par Petre Gigea, ambassadeur plénipotentiaire de Roumanie en Françe, Petre Nicolai, attache militaire de Roumanie en Françe, Marcel Hulea, consul et de leurs épousées, par la Clique des sapeurs-pompiers, paria fanfare Union et l’ensemble folklorique, municipal de Soulzmatt, par le corps des sapeurs-pompiers locaux, la section des anciens combattants avec leur, président Pierre Most auquel s’était joint M. KIeiber, président départemental de I’UIACAL, par les sociétés et associa-

Manet - Fructe pe mas

Anul V, nr. 10(50)/2014

tions locales et leurs délègues, et par, une foule nombreuse se rendit sur la place de la Mairie.

Le sapeur Jean Achats, soldat du feu au centre de secours de Soultzmatt, fut décore par M. Diringer de la médaille de bronze pour acte de courage vouement pour sa bravoure tors du grave incendie du 25 novembre 1986.

Furrent également remis leurs diplômes aux nouveaux secouristes de Marcel Klee, le responsable de la Croix-Rouge locale: Gueriff Nathalie, Muré Dominique, Weigel Roland, Augelmann Serge, Wucher Joél, Golfentz André et leurs medailles d’argent avec étoile aux donneurs de sang, pour 25 dons; Ulrich Marlène, Brun René, Brun Paulette et Habersetzer Marie.

Apres un vin d’honneur au cours duquel M. Diringer eut l’occasion de saluer et présenter les hotes de marque de la commune et de féliciter les récipiendaires de distinctions et diplômes, la délégation roumaine, le conseil municipal, les anciens combattants ainsi qu’une délégation de la clique des sapeurs-pompiers se rendit au cimetière roumain de la Gauchmatt, pour y déposer les gerbes commémoratives des 687 soldats roumains tombes au champ d’honneur en 1917.

Sur invitation de M. Gigea un nouveau vin d’honneur, compose de vin roumain et de spécialités traditionelles permit à l’ambassadeur d’affirmer son plaisir d’avoir pu venir à Soultzmatt, puis, collegialement avec M. Diringeret avec l’assistance, de trinquer à la paix et à l’amitié entre la Roumanie, la Françe et leurs peuples.”

Soultzmatt, 11 Nov. 19873 .

Cu greu ne-am desp it de gazdele noastre oficiale, mul umindune înc o dat pentru participare, cât i pentru recep ia oferit la prim rie.

Pe drum, so iile noastre ne-au spus c , în afar de caracterul oficial al recep iei, s-au închinat lui Dumnezeu, ca bucatele oferite s fie primite ca o cre tineasc poman pentru eroii români, înmormânta i în SOULTZMATT, departe de casele lor.

Având ceva timp liber, disponibil, înainte de a p si localitatea, eu, ata atul militar, consulul i so iile noastre ne-am întors la Cimitirul militar i fiecare am notat în carnete, rând cu rând, a a cum erau a ezate crucile, numele i prenumele celor mor i i îngropa i aici, gradul militar, num rul matricol i alte men iuni.

La ambasad , am întocmit un tabel nominal i l-am trimis la Ministerul de Externe i la Ministerul Ap rii Na ionale, pentru eviden , pentru arhiv ... Ne-am gândit c mai sunt copii sau nepo i ai acestora care afl abia acum unde este înmormântat tat l sau bunicul lor.

Dumnezeu s -i odihneasc în pace! * Plec m spre Paris... Trecem prin ora ul COLMAR, apoi ne îndrept m pe Drumul Na ional 415, spre SAINT DIE i NANCY. Este o vreme frumoas , cu soare str lucitor, având o vizibilitate perfect . Peisajul montan e magnific. Întâlnim case de munte, poduri, mun i printre care este construit drumul erpuit. P durea în at i rat pe crestele mun ilor este admirabil colorat .

Cu to ii apreciem c ceea ce am f cut, am f cut bine i suntem bucuro i pentru aceasta.

Trecem prin localitatea Le Bouhomme, o a ezare submontan , cu construc ii specifice, ca i la noi în România în zona subcarpatic .

De i este ora 15, nu se observ nici o fiin de om pe strad , în cur i sau la ferestre... Ce fac? Dorm? Sunt în week-end? De regul francezii nu ies la strad , la „o tain ”, ca la noi la sate.

Acum suntem în ora ul SAINT DIE, cu cl diri vechi i noi, al turi unele de altele, c utând ca timpul s le armonizeze. Fiind s rb toare, ora ul este pustiu. Ne apropiem de Luneville, iar de aici mai sunt circa 30 de kilometri pân în ora ul NANCY. În sfâr it, p trundem pe autostrad i ajungem cu bine la Paris, acas la noi.

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

E noapte i suntem obosi i, dar i satisf cu i pentru reu ita acestei ac iuni.

Cu prilejul Anului Nou, l-am felicitat pe Primarul Comunei SOULTZMATT i i-am trimis un set de fotografii f cute de noi cu prilejul ceremoniei din 11 noiembrie...

La 5 februarie 1988, cu adresa R.C./H.A./65, am primit, din partea primarului J. P. DIRINGER, o scrisoare, pe care o redau în aceast pagin : „Le Maire de la Commune à Monsieur Petre Gigea, Ambassadeur de Roumanie 5, Rue de l’Exposition, 75.007 Paris, Monsieur l’Ambassadeur, Permettez-moi de vous remercier vivement pour vos voeux et pour l’expédition des photos prises lors de la cérémonie au cimetière roumain du Vâl du Patre.

Mon éponse et moi-même, avons été très sensibles à cette marque d’amitié et, bien qu’avec quelque retard, je vous transmette à mon tour mes souhaits de réussite pour 1988 à vous-même, ainsi qu-au membres de voire famille: (10)J.P.DIRINGER 4” Tot în ziua de 11 noiembrie 1987, Ambasada a fost prezent la ceremonii asem toare la cimitirele unde sunt înhuma i osta i români în localit ile DIEUZE i HAGENAU.

3. Cimitirul eroilor români din ora ul DIEUZE. Ambasadorului român i se acord diploma de onoare a ora ului În anul urm tor, respectiv 1988, Ambasada noastr a organizat, în acela i mod, ceremonii i depuneri de flori la mormintele martirilor militari români de la SOULTZMATT, DIEUZE i HAGENAU, cu trei delega ii distincte... De data aceasta, la 11 noiembrie, eu cu ministrul consilier economic Paul Schiaucu i so iile noastre, am depus coroane de flori în cimitirul din ora ul DIEUZE. Totodat , r spundem invita iei f cute de domnul Primar al ora ului DIEUZE, domnul Roger Husson, Senator, Cavaler al Legiunii de Onoare, c ruia îi promisesem mai înainte c voi participa eu, din partea Ambasadei române.

Cu prilejul sosirii mele la DIEUZE, Primarul - Senator a organizat o recep ie oficial , prilej cu care mi s-a acordat „Medalia de Onoare a ora ului DIEUZE” i diploma respectiv .

Pentru recep ie, s-au tip rit invita ii speciale care aveau con inutul de mai joc: „11 Novembre 1988 RECEPTION En l’honneur de son Excellence Petre Gigea; Ambassadeur de la République de ROUMANIE à Paris, et Madame à l’invitation de Monsieur Roger HUSSON, Senateur – Maire de DIEUZE, Chevalier de la Légion d’Honneur, En présence de - Monsieur Gerard PHILIPPON, Directeur interdépartemental adjoint - du Commandandent Yvan MEVEL, représentant le Colonel HUCHET de QUENETAIN Chef de Corps du 13-ème Règiment de Dragons parachutistes.

- du Coseil municipal de Dieuze - des Associations patriotiques de la Ville5 .

Ajungând în ora ul Dieuze, în seara zilei de 10 noiembrie, am mas peste noapte la un cochet hotel din localitate.

A doua zi, ne-am prezentat la Prim rie, unde domnul R. HUSSON, Senator i Primar, împreun cu colaboratorii s i i invita i de la diferite organisme regionale, ne-au f cut o primire c lduroas i amical .

Autorit ile locale, precum i câteva sute de cet eni ai ora ului

47

Dieuze, la care ne-am ad ugat i noi, ne-am deplasat la monumentul eroilor francezi mor i în Primul R zboi Mondial unde, dup intonarea imnului na ional francez „Marsellleise”, am depus pe rând coroane de flori. Pe una dintre ele scria „Omagiul Ambasadei Române din Fran a, adus eroilor francezi din Dieuze”. În aceea i forma ie, ne-am dus la monumentul eroilor români, unde erau arborate drapelele francez i român, am depus coroane de flori, atât noi cât i Senatorul - primar Roger HUSSON. Dup aceste ceremonii oficiale, ne-am deplasat la Prim ria oraului. Aici, Primarul a dat citire hot rârii luate de Consiliul Or enesc, prin care se acord ambasadorului Petre Gigea Diploma i „Medalia de Onoare” a ora ului Dieuze cu num rul 61/68. Cu acest prilej domnul HUSSON, a spus printre altele: „Noi suntem flata i i ferici i de prezen a Dumneavoastr la aceste ceremonii. Omagiul pe care îl aducem solda ilor români, francezi i polonezi, arat toat recuno tin a noastr c tre cei care i-au dat via a pentru libertate.

Ora ul Dieuze va fi totdeauna fericit de a v primi, Domnule Ambasador. Drapelul român care flutur , al turi de drapelele alia ilor no tri, este o dovad inalienabil a respectului regiunii Lorrenei i a Fran ei c tre fiii României”.

Emo ionat de cele spuse, de amabilitatea gazdelor, de modul de organizare a recep iei, am r spuns cu o scurt cuvântare, spunând printre altele: „Noi v mul umim c lduros de a fi avut posibilitatea de a participa la aceste ceremonii care atest recuno tin a noastr pentru to i eroii mor i pentru libertate. Popoarele francez i român între in rela ii tradi ionale de prietenie i de colaborare. V mul umim din inim , Dumneavoastr , tuturor celor prezen i aici, pentru dovezile de simpatie pentru ara mea”6 .

Trebuie s recunosc c autorit ile i popula ia au fost impresionate i de faptul c eu am fost înso it i de înalt Prea Sfin itul Adrian Hri cu, Mitropolitul român pentru Europa Occidental . Înalta fa bisericeasc a participat i la slujba religioas ce a avut loc în prezen a noastr la Catedrala ora ului Dieuze, fiind invitat în altar.

De asemenea, acesta a f cut i o slujb de pomenire la monumentul osta ilor - eroi români.

Seara, am dat noi o recep ie în cinstea gazdelor. Înainte de a veni oaspe ii, I.P.S. Hri cu Adrian a binecuvântat masa oferit de noi.

Diploma ce mi-a fost înmânat , frumos i elegant redactat este prezentat în continuare.

«RÉPUBLIQUE FRANÇAIS MÉDAILLE D’HONNEUR DE LA VILLE DE DIEUZE (STEMA ORASLUI DIEUZE) NOUS, ROGER HUSSON, SÉNATEUR – MAIRE DE LA VILLE DE DIEUZE, CHEVALIER DE LA LÉGION D’HONNEUR DE LA VILLE DE DIEUZE DON EXCELLENCE PETRE GIGEA AMBASSADEUR DE LA RÉPUBLIQUE DE ROUMANIE A PARIS Dieuze, le 11 Novembre 1988” Am mul umit c lduros domnului Senator - primar i autorit ilor or ene ti, ne-am îmbr at prietene te.

Cu 12 ani înainte, în anul 1966, de la „SOCIÉTÉ FRANÇAIS D’ÉDUCATION CIVIQUE”, am primit „DIPLOME DE CROIX D’HONNEUR D’OFFICIER” care se acord numai celor care au avut în armat grad de ofi er (eu am fost locotenent major).

Textul diplomei îl prezint în continuare. ÉDUCATION CIVIQUE SOCIÉTÉ FRANÇAISE D’ÉDUCATION CIVIQUE Loi du ier fuillet 1901-Decret du 16 Aout 1901 Prefecture no. 170.448 – journal official No. 120/1933 LE CONSEIL SUPERIEUR VU LES ETATS DE SERVICE

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

VU LE RAPPORT DE LA COMMISSION DES RECOMPENSES DE LA COMMISSION D’ENQUETE ET CONFORMENT AUX ARTICLES 1, 2, 4, 6 ET 10 DES STATUS DECERNERA MONSIEUR PETRE I. GIGEA Le present DIPLOME DE CROIX D’HONNEUR D’OFFICIER DOSSIER Nr. 7.155 CROIX No. 2.666 Paris, LE 8 MAI 1966 COMMISSION DES RECOMPENSES: Le president, Un membre de la commission LE PRESIDENT ss (indescifrabil) ss (indescifrabil) ss (indescifrabil) Chevalier de la legion d’Honneur Cu domnul R. Husson, m-am întâlnit de câteva ori la Paris, la Ambasada Român .

Am semnat apoi în Cartea de Onoare a ora ului Dieuze. Eu am deschis seria semn turilor, scriind cele ce urmeaz : «Je vous remercie vivement pour chaleureuse accueil à Dieuze.

Je remercie également pour la posibilité de participer à la cérémonie pour honorrer la memoire des heros français, roumains et polonaise. (ss) Petre Gigea L’Ambassadeur de Roumanie» A semnat i Paul Schiancu, ministru consilier comercial al Ambasadei, precum i Î.P.S. Adrian Hri cu care a scris: „Avec mes hommages pour les soldats roumains tombés dans la terre française.

Archeveque Adrian, Paris” Apoi, în Cartea de Onoare, se afl i celelalte semn turi ale personalit ilor prezente.

Ziarul regional „Le Republicain Lorrain”, din 11 noiembrie 1988, pe o jum tate de pagin , unde era rubricat „DIEUZE ET SA REGION” - Armistice, în cap tul paginii, e un amplu articol cu un titlu scris cu litere mari: „Visite de l’Ambassadeur de Roumanie en France. Les cérémonies du 11 Novembre seront réchaussées, cette année, par la présence de Son Excellence M. Petre Gigea, ambassadeur de la République Socialiste de Roumanie à Paris».

Articolul pe cinci coloane are i o fotografie impresionant , reprezentând un aspect din cimitirul militar român, cu monumentul i mai multe rânduri de cruci cu numele i prenumele solda ilor români înhuma i aici.

Tot în articol este i un capitol referitor la contribu ia Reginei Maria a României privind organizarea Cimitirului român de la Dieuze, cât i de la Soultzmatt i Hagenau.

Pentru c ceremonia de la Dieuze constituie în acest an o noutate,

Manet - Interior la Cafe

Anul V, nr. 10(50)/2014

un eveniment important primit în mod deosebit de c tre autorit ile franceze, precum i de presa francez , voi reda, în continuare, articolul men ionat a a cum a ap rut în ziarul „Le Republicain Lorrain”. „Le 6 mars 1988, Dieuze rendit un solennel hommage aux soldats roumains qui réposent en terre dieuzoise aux cotes des cimetières militaires français et polonais. C’était l’occasion pour le colonel Petre Niculae, attaché militaire de l’ambassade, et de son secrétaire, M. Petre Gavrilescu, de nouer de rélations avec la municipalité de Dieuze avant d’aller s’incliner sur les 798 tombes renfermant 821 corps de soldats roumains, morts en 1916-1918.

Leþ représentants de la Roumanie devaient alors remettre à M. Roger Husson, sénateur - maire, un drapeau, hisse dorénavant sur le cimetière pour toute manifestation patriotique.

L’ambassadeur de Roumanie à Paris et son épouse assisterons aux fêtes commemoratives de l’Armistice et de la Libération, ce vendredi. Rappelons un traite d’histoire de ce pays ami: lorsqu’éclate la Première Guère mondiale, le roi ne parvient pas à entraîner son pays dans le camp allemand et meurt peu après.

Son neveu, Ferdinand l-ér en août 1916, finit par intervenir aux cotès des alliés. Le Juillet 1920, la ville de Dieuze avait tenu a fêter dignement la visiteuse de marque, venue de Verdun, sa Majesté la Reine de Roumanie.

Reine et infirmière.

Apres avoir assisté aux fêtes en l’honneur de la Croix de guerre roumaine offerte à l’heroique cité, la Reine Marie de Roumanie fasait son entrée à Dieuze, accompagnée du général Berthelot.

Nous ne pouvons oublier la part active et douloureuse prise par ce pays aux heures tragiques de notre histoire. Cette femme, les soldats la voient dans les tranchées, sous les bombardements et plus tard encore quand les courages les mieux trempés défaillent, s’écrier: „Ah, puisqu’il faut mourir, mourons en beauté!” L’histoire a gardé d’elle cette jolie phrase: „Si les enfants du siècle prochain ont conservé l’heureux privilège de croire aux légendes, ils ne se figurerons plus les princes portant manteau d’argent et couronne d’or, mais quand leur sera contées l’histoire de la Grande Guerre, Marie de Roumanie leur apparaîtra vêtue de ce costume d’infirmière dont pendant quatre ans, elle ne se sépara pas plus que le soldat de son uniforme.”

Les blessés, les moribonds voyaient en la reine - infirmière comme un ange et chaque poignée de main montait en la circonstance le salut traditionnel, combien ému „Caronat muni, je vous baise la main”. Les soldats roumains qui réposent dans le sol de Dieuze sont pratiquement tous des prisonniers emmenés pour travailler. Ils sont dans l’ensemble morts de faim et l’on retrouve leur trace également aux cimetières militaires de Soultzmatt et Hagenau.

La Roumanie n’a pas oublté ses fils et aujourd’hui, 11 novembre, l’ambassadeur Petre Gigea et son épouse, feront partie du cortège qui, de plaque commémorative entombe, ira s’incliner dans le recueillement de ceux qui ont sang pour garder nos libertés.”

A doua zi, 12 noiembrie 1988, acela i ziar „Le Republicain Lorrain”, a publicat un articol pe dou coloane i o fotografie, având ca titlu: „Réception de l’ambassadeur de Roumanie. Le souvenir, l’amitié et l’honneur”. În fotografia unde apare ambasadorul român i senatorul primar Roger Husson se scrie: „Le sénateur - maire remet la médaille d’honneur de la ville à son Excellence Petre Gigea, ambassadeur de Roumanie»7 .

La cérémonie commémorative du 70ç anniversaire de l’armistice et du 44ç anniversaire de la Libération s’est déroulée avec la présence exceptionnelle de M. Petre Gigea, ambassadeur de Roumanie en France. Il a également déposé une gerbe au cimetière roumain avant d’être reçu en mairie de Dieuze.

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

La réception dans les salons de l’hotel de ville s’est déroulée en présence de M. Roger Husson, sénateur - maire, de MM les adjoints, du conseil municipal, de l’archevêque Adrian, prêtre orthodoxe de la communauté roumaine de Paris, du Pere Vasile Iorgulescu, prêtre à Strasbourg, du commandant Mevel du 13e RDP, de MM. Gerard Philippon de la Direction départementale des anciens combattants: Mahieux, directeur de Norsolor; Michel, proviseur; François, commandant le centre de secours ainsi qu’une délégation de Polonais. Remarque dans l’assistance, M. Victor Dessez, ancien combattant de 14-18 age de 94 ans, honore le jour même d’une lettre de félicitations de M. le Président de la République.

Homage aux soldats roumains.

C’était un grand honneur pour la ville de Dieuze de recevoir M. Petre Gigea, ambassadeur extraordinaire et plénipotentiaire de la République de Roumanie. Il était accompagné de son épouse et de M. Paul Schiaucu, conseiller commercial de l’ambassade „Nous sommes flattés par votre présence a ces cérémonies”, dit le sènateur-maire. „L’hommage que nous rendons aux soldats roumains, français et polonais traduit toute notre reconnaissance cavers ceux qui ont fait don de leur vie pour les libertés. La ville de Dieuze sera toujours heureuse de vous recevoir, M. l’Ambassadeur.

Le drapeau roumain qui flotte aux cotes des drapeaux de nos allies reste te témoin inaliénable du respect de la Lorraine et de la France envers vos fils de Roumanie. Unissons à cette fête nos amis polonais dont la place ici-même est une place d’honneur. Il est nécessaire „a conclu le sènateur-maire” que les chefs de gouvernement se réunissent pour se comprendre et définir une fois pour toute la paix que nous souhaitons tous ensemble”.

M. Husson remettait alors la médaille d’honneur de la Dieuze à M. l’Ambassadeur, très touche par cette réception qui répondait en ces termes: „Nous vous remercions d’avoir eu la possibilité de participer aux cérémonies qui attestent notre reconnaissance à tous ces héros, morts pour la liberté. Les peuples français et roumains entretiennent des relations traditionnelles d’amitié et de collaboration. Merci à vous tous, présents pour temognage de sympathie envers mon pays”. M. Petre Gigea remettait un cadeau à M. Husson et signait le „Livre d’Or” de la ville de même que l’attache d’ambassade, l’archevêque Adrien et M. Dessez qui concluait „A la victoire et plus jamais ça „Un vin d’honneur était servi dans la tradition hospitalière de la France envers ºes alliés”.

Aceste articole le-am primit în copie din partea Primarului ora ului Dieuze, din partea corespondentului ziarului „Le Républicain Lorrain” domnul Marcel L’HUILLIER, precum i din partea unui cet ean francez, Jean Yves COMRAD, c torit cu o românc .

Astfel, la 27 decembrie 1988, Primarul ora ului Dieuze mi-a trimis o scrisoare, astfel: „Monsieur l’Ambassadeur, J’ai le plaisir de vous adresser les photo copies des articles de presse relatant la manifestation organisée à Dieuze le 11 Novembre 1988, et vous joins également une photocopie de la page du Livre d’Or de la Ville de Dieuze.

Je vous en souhaite bonne réception et vous prie de croire, Monsieur l’Ambassadeur, à l’assurance de ma considération distinguée.

Le Sénateur - Maire (ss) Roger HUSSON»8 Pe lâng cele dou articole men ionate, senatorul francez mi-a trimis al treilea articol publicat de acela i ziar regional la rubrica „COMMEMORATION DE L’ARMISTICE” sub care se men ioneaz : „Il y a soixante-dix ans, par un de ces matins d’automne enveloppes de brume comme ce dernier 11 Novembre, le clairon sonnait L’Armistice.

49

L’Hommage de Dieuze a „ses braves”9 .

Un articol sobru i concis, aducând un omagiu celor peste 1400000 solda i francezi mor i într-un „potop de fier i foc” la Verdun i Douamont, Marne i l’Yser. Despre eroii martiri români se men ioneaz faptul ca ambasadorul român, subprefectul i senatorulprimar, au depus jertfe de flori la monumentul românesc, unde se poate citi „aceast inscrip ie” semnat de Elena V rescu: „A la fière douleur de leur victoire unie, dormez au sol de France, enfants de Roumanie”.

Ziaristul men ioneaz i celebrarea slujbei religioase cu participarea preotului francez Jean-Marie Gonrieux i a pastorului Roger Dieny, precum i a I.P.S- Adrian, Mitropolitul român pentru Europa Occidental . Ziarul include în articol o fotografie cu oficialit ile franceze i române ti unde se men ioneaz : „Notre photo: l’ambassadeur Petre Gigea, entorise des personnalités et élus de Dieuze et de l’arrondissement devant le monument aux Morts de la ville de Dieuze”10 . Articolul este redat integral în continuare. „Combien sont - ils encore ces braves de Verdun et de Douamont, de la Marne et de l’Yser pour nous rappeler ce qui fut un enfer, un déluge de fer et de feu? La Nation n’oublie pas ses 1400000 soldats, morts au champ d’honneur dont le sacrifice suprême nous permet aujourd’hui de vivre en liberté. Janvier 1871, c’était la proclamation de l’Empire allemand et l’annexion de- l’Alsace-Lorraine.

Novembre 1918, le maréchal Petain entre en vainqueur dans Metz libère, realisant tous ces espoirs entretenus depuis la défaite de 1871.

La ville de Dieuze a rendu un solemnel hommage aux morts des deux guerres. La cérémonie était cette année rechaussée par la présence de son Excellence Petre Gigea, ambassadeur extraordinaire et plenipotentiaire - de la République de Roumanie à Paris et de M. Paul Schiaucu, conseiller de l’ambassade les accompagnait. Les „Métronomes” de Benestrofi étaient présents.”

Dépot de gerbes aux plaques commémoratives du collège Ch. Hermite et de Morselor, le cortège se rendait alors aux cimetière militaires. L’ambassadeur, le sous-prefet et le sénateur - maire déposaient une gerbe au pied de la stèle du monument roumain ou l’on peut lire cette inscription de Vacaresco; „A la fière douleur de leur victoire unie, dormez au sol de France, enfants de Roumanie”. La cérémonie prenait fin au moment aux Morts ou le sénateur -maire donnait lecture du message du secrétaire d’Etat aux anciens combattants, rappelant ainsi le sens historique de cette journée. „Je me réjouis particulièrement de voir ici la jeunesse et les enscignants car, les générations qui nou succéderons ne devrons jamais oublier que tous ceux qui dorment, le visage tourne vers le ciel ont eu pour dernière pensée leur famille, leur patrie, la liberté.”

Une messe concelebrée par l’archiprêtre Jean-Marie Gourieux et le pasteur Roger Dieny a permis à l’archevêque Adrien de Paris, prêtre orthodoxe de Roumanie d’exprimer sa joie de pouvoir participer dans le recueillement et le souvenir à cette journée exceptionnelle. Les personnalités et la population se rendaient ensuite à l’hotel de ville ou une réception était donnée en l’honneur de M. l’Ambassadeur” O scrisoare primit la 21 noiembrie 1988 de la domnul Jean Yves CONRAD, din SARTROUVILLE, 5, avenue Verlaine 78500, mi se adreseaz cu cuvinte elogioase, în limba român despre participarea noastr la Dieuze, vorbind patetic despre rela iile de prietenie francoromâne. C torit cu o românc din Câmpulung Muscel, în scrisoarea sa î i cere scuze, dac vor fi i gre eli de exprimare, pentru c a scriso „f nici un fel de ajutor”. O reproduc în continuare pentru sinceritatea i puritatea sa sufleteasc 11 . „Excelen Domnul Ambasador, Sunt foarte fericit i mi cat c a i vizitat ora ul meu Dieuze cu

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ocazie de s rb toare de 11 noiembrie. Sunt doar mul umit c nu am putut s m duc acolo din cauza lucrului am fost invitat de primarul i prietenul meu Roger Husson i adjunctul la primar tat l meu. Sunt mândru c v-am scris acum doi ani - la predecesorul vostru - i am contribuit pu in la dezvoltarea de rela ii între România i ara mea Fran a.

Cum am scris înainte, de când am c torit de 10 aprilie 1982 la Câmpulung Muscel cu o românc , m simt jum tate român, jum tate francez - în fiecare zi eu fac tot ce pot pentru dezvoltarea de rela ii între ara noastr . România e în inima mea zi i noapte i a vrea s fac înc mai mult de prietenie cu poporul vostru drag i iubitor. Sunt nemul umit c rela iile între ara noastr au devenit a de reci, pentru c eu cred c între dou popoare foarte aproape de fiecare. Atâta vreau cât eu o s fac în via . Da s fac tot ce pot pentru ara româneasc drag i iubit . Nu pute i s simt cât de intens e iubirea mea pentru România. Europa nu o s fie total România, care a contribuit mult la dezvoltarea continentului nostru drag. România trebuia s fie cunoscut mai bine de francezi.

Ne e atât de dor de ara mea adoptiv i apoi s m duc acolo cel mai devreme. Oricum, m simt ca un ambasador în ara voastr în cercul meu de lucru i de prieteni.

Cu prilej de 1 Decembrie v doresc excelen domnule ambasador, toate sentimentele de dragoste pentru poporul vostru i ti i c noi francezii suntem cu voi Români, cum am fost totdeauna înainte i cum trebuie s fim în viitor.

Scuza i-m pentru gre eli dar eu scriu la birou f nici un form de ajutor i sper c a i în eles ce am scris.

Jean Yves CONRAD”.

Poate c mi se va spune de ce am redat cu insisten aceste articole, integral?! R spunsul meu este simplu. Acestea sunt printre pu inele articole de pres , de con inut, mai mari, în care se prezint pozitiv aspecte de bun voin ale rela iilor de prietenie românofranceze, despre care unii ziari ti, mereu aceia i, de la unele cotidiene franceze v d numai partea neagr a lucrurilor din România.

Ace tia din urm , cu bun tiin , tulbur apele, uitând c regimurile politice vin i trec, dar rile i popoarele noastre r mân pentru eternitate. În sfâr it, nu m-a uitat nici domnul Marcel L’HUILLIER, corespondent al ziarului „Le Republicam Lorrain”. Agen ia din ChateauSalina, care îmi trimite la 13 decembrie o scrisoare înso it de articole i fotografii scrise cu prilejul ceremoniilor de la Dieuze, pe care o redau în textul urm tor12 . „Monsieur l’Ambassadeur Je vous de trouver ci-joint les textes et photos de votre visite de 11 novembre, à Dieuze. J’ose espérer que cela vous fera plaisir.

Je vous prie d’agréer Monsieur l’Ambassadeur l’expression de ma plus haute considération. (ss) Marcel L’HUILLIER” i eu îi mul umesc din toat inima.

4. Cimitirul eroilor români din localitatea HAGENAU Pentru cimitirul militar din HAGENAU, am f cut mai multe demersuri. Mai întâi, m-am deplasat împreun cu ata atul militar, colonel Petre Nicolae, la primarul ora ului, Alphonse HEINRICH, unde neam exprimat dorin a de a amplasa la cimitirul unde sunt înhuma i osta i români o plac comemorativ de 1,20 metri în ime i 1 metru ime i de a participa la comemor rile anuale din ziua armisti iului la 11 noiembrie.

Primarul a dat r spunsuri de principiu: „- Eu personal sunt de acord cu ini iativa dumneavoastr ,

Anul V, nr. 10(50)/2014

domnule Ambasador, dar a dori s cunoa te i c , în astfel de cazuri este necesar s am i acordul Prefecturii regiunii Alsacia.

Cred c m în elege i, a încercat s se scuze.

- De acord cu Dumneavoastr , domnule Primar, i-am r spuns eu. Pentru solu ionare, voi interveni oficial la organele Dumneavoastr administrative superioare.

Eu v mul umesc pentru în elegere i pentru faptul c cimitirul unde se odihnesc eroii români înhuma i la HAGENAU este bine îngrijit.

- Noi, francezii, suntem foarte bucuro i c dup mai mult de patru decenii, autorit ile române ti cinstesc memoria acestor eroi.

Ori, noi nu putem decât s salut m cu respect aceast ini iativ cu caracter patriotic.

- Plec m bucuro i de ospitalitatea Dumneavoastr , de bun -voin a cu care a i primit propunerile i dorin ele noastre.

- Noi dorim, ca i pe aceast cale, s aducem o contribu ie la dezvoltarea în mod sincer a rela iilor de prietenie dintre poporul român i francez.”

Ne-am luat la revedere, r mânând ca Ambasada Român s trateze i cu Prefectura din Alsacia, lucru pe care l-am f cut i 1-am i rezolvat favorabil. În coresponden a purtat , primarul ora ului HAGENAU mi-a scris: „Monsieur l’Ambassadeur, Permettez-moi de vous remercier tres chalenscusement pour le message que vous m’avez adresse et pour la délicate attention que vous m’avez témoignée.

Je m’associe pleinement au voeu que vous avez formule, notamment en ce qui concerne la continuité des excellentes relations entre voire Ambassade et Nos services.

Veuillez agréer, Monsieur l’Ambassadeur, l’expression de mes sentiments très distingues. (ss) Alphonse13 Dup câteva zile de la aceast scrisoare, acela i primar, pe baza documenta iei pe care am depus-o Prim riei i Prefecturii, am primit o nou scrisoare al c rui text îl redau integral: „Monsieur l’Ambassadeur J’ai la plaisir de vous faire part de mon accord pour la mise en place d’une plaque commémorative au Cimetière Saint-Georges.

Nous disposons actuellement d’une stèle en granit, gris poli que la Mairie pourrait mettre en place après l’opération de gravure du texte. Cette stèle mesure environ 1,00 x 1,20 m.

Je vous prie de bien vouloir examiner cette proposition et dans cette atente, Veuillez agréer, Monsieur l’Ambassadeur l’expression de mes sentiments distingues.

Le Maire (ss) Alphonse HEINRICH14 Peste dou luni, o nou scrisoare îmi este trimis de Primarul ora ului HAGENAU. „Monsieur l’Ambassadeur, Afin de préparer la cérémonie à la mémoire des Soldats Roumains, je vous prie de bien vouloir me faire parvenir la plaque commémorative, équipée du système de fixation.

Pour une bon proportion, sa dimension ne devrait pas être supérieur à 0,80 x 0,80 m.

Le montage de la stèle de granit et la pose de la plaque seront réalises par nos soins.

Veuillez agréer, Monsieur L’Ambassadeur, l’expression de ma considération distinguée.

Le Maire, (ss) Alphonse HEINRICH”

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Placa de bronz comemorativ i textul stabilit de partea român a fost realizat în ar i transmis apoi, de c tre Ambasada Român , prim riei ora ului HAGENAU, fiind montat de aceasta, pe un soclu de granit, pentru aducere aminte.

Eu, în mod sincer, le mul umesc autorit ilor franceze pentru gestul prietenesc ce ni l-au ar tat.

Pentru participare la comemorarea eroilor din 11 noiembrie, m-am adresat Prefecturii Regiunii ALSACIA, care, la 30 Octombrie 1989, mi-a transmis acordul s u prin scrisoarea al turat : „Monsieur l’Ambassadeur, Vous avez bien voulu me faire savoir que l’Ambassade de la République Socialiste de Roumanie souhaitait organiser le 11 Novembre au Cimetière de Hagenau, une cérémonie en l’honneur des soldats roumains morts sur teritoire français pendant la Première Guerre Mondiale.

C’est très volontiers que, je vous donne mon accord pour cette cérémonie. Les autorités locales serons prévenus par les soins de Office National des Anciens Combattants et victimes de Guerre.

Je vous prie d’agréer, Monsieur l’Ambassadeur, l’expression de ma haute considération. (ss) Jacques BAREL”15 În ziua de sâmb 11 noiembrie 1989, Ambasada Român din Paris a depus coroane de flori la monumentul eroilor francezi i români. În cotidianul „Le Républicain Lorrain”, num rul 264 din 12 noiembrie, la rubrica „Dernieres nouvelles D’ALSACE, HAGENAU - Commeration de l’Armistice” este un articol-eveniment, intitulat „Sous le signe du bicentenaire”, care ocup trei sferturi din pagin : sunt incluse dou fotografii de la aceast ceremonie. În articol, se men ioneaz prezen a delega iei române, existen a a peste 500 de solda i români înhuma i în cimitirul din HAGENAU, precum i fotografia cu momentul depunerii jerbelor de flori de c tre Ambasada Român i autorit ile franceze16 . i aici am notat numele i prenumele militarilor înhuma i în acest cimitir. Unele nume sunt scrise corect ca de exemplu: Ene Marin, erban Constantin, Marin Ilie, D nil Ion, Dinu Ilie, Ducu Nicolae, Pan Vasile, Radu Petre, Soreanu Stan, Sava George i al ii, În aceste cazuri, pe cruci, numele celor mor i sunt scrise în accent i influen german , precum Ionitze Joni, Popesko Georges, Radei Petri, Moidowean Nicolai, Stanku Stan, Schismaru Jon, Mitraki Stephan, Ciaus Alexandru i a a mai departe.

Dumnezeu s -i odihneasc în pace i în lini te, pe ace ti osta i, eroi neferici i, mor i într-un prizonierat inuman!

Ambasada noastr a inut leg turi permanente i strânse i cu ora ul Dieuze i comuna SOULTZMATT, fiind prezen i la comemor rile anuale.

Astfel, cu prilejul realegerii domnului Roger HUSSON în func ia de primar, l-am felicitat amical, urându-i noi succese în continuare în munca sa i exprimându-mi speran a c rela iile noastre, prietene ti bilaterale, se vor dezvolta în continuare. Încântat c nu am uitat s -l felicit, mi-a r spuns la 11 mai 1989: „Monsieur l’Ambassadeur, J’ai été très touché par vos félicitations et vos marques de soutien à l’occasion de ma réélection à la mairie de Dieuze.

Je tiens a vous remercier très sincèrement et vous renouveler, une fois encore, l’expression de ma profonde sympathie.

Avec mes amitiés, veuillez recevoir, Monsieur l’Ambassadeur, les assurances de ma très haute considération.

Le sénateur-Maire (ss) Roger Husson17 La 20 octombrie 1989, Senatorul-primar Roger Husson mi-a trimis o scrisoare cuprinzând programul ceremoniei oficiale ce va avea loc la 11 noiembrie 1989.

51

„Monsieur l’Ambassadeur J’ai bien reçu votre courrier du 10 courant par lequel vous m’informez de votre souhait de participer aux manifestations organisées par la ville de Dieuze à l’occasion du 71éme anniversaire de l’Armistice de la Première Guerre Mondiale.

C’est bien volontiers que j’accueillerai une délégation de S’Ambassade de la République Socialiste Roumanie le 11 novembre prochain à Dieuze. A cet effet, je vous prie de trouver ci-après le programme de la journée: 8 h 30 - Rassemblement devant l’Hotel de Ville 8 h 40 - Départ du cortège 8 h 45 - Lycée collège Charles Hermite (entrée chemin du Calvaire), dépôt d’une gerbe devant la plaque commémorative à la mémoire des maîtres et élèves tombes au cours des guerres 1914/ 1918 et 1939/1945 - appel aux Morts.

9 h 05 - Visite des cimetières militaires: dépôt de gerbes aux monuments français, roumain et polonais.

9 h 30 - Monument aux Morts: remise de décoration -allocution - dépôt de gerbe - appel aux Morts.

10 h 00 - Eglise sainte Marie - Madeleine: office religieux concélèbre par M. l’abbé Gourieux et M. le pasteur Nehlig.

11 h 00 - Vin d’honneur café „Au beau Sejour”.

Je vous propose de vous rencontrer à 9 h 15 a l’entrée du cimetière militaire roumain et vous invite à prendre part au vin d’honneur qui suivra.

Je profite de l’occasion qui m’est donnée pour rappeler mon courrier du 7 Juin dernier par lequel je vous annonçais que la Ville de Dieuze, par délibération du 8 marþ, a décide de s’associer à l’opération „Villages roumains”.

N’ayant a ce jour aucune information quant à la destinée du village de STUPINII PREJMERULUI, je vous saurais gré de bien vouloir me faire savoir s’il a été possible de sauver de la démolition cette agglomération afin d’en informer mon Conseil municipal et la population dieuzoise.

Je vous prie d’agréer, Monsieur l’Ambassadeur l’expression de maã considération distinguée.

Le Senateur-Maire (ss) Roger HUSSON” În vederea particip rii am luat leg tura i cu Prefectura Regiunii LORRAINE, iar prefectul mi-a transmis, la 3 noiembrie, o scrisoare în care men ioneaz acordul s u. „Monsieur l’Ambassadeur, Par lettre du 10 Octobre 1989 vous avez bien voulu me faire connaître votre intention de vous associer aux cérémonies du souvenir devant les tombes des soldats roumains du cimetière de DIEUZE le 11 novembre prochain.

Je vous en sais gré j’ai prévenu les autorités locales ainsi que vous le souhaitiez.

Je vous prie d’agréer, Monsieur l’Ambassadeur, l’expression de mes sentiments de haute considération. (ss) Mahdi HACENE”18 Ca i în anul anterior, cotidianul „Le Républicain Lorrain” (nr.

286/10 noiembrie 1989) este prezent cu un reportaj privind participarea Ambasadei noastre la aceast ceremonie.

Intitulând articolul (care are 5 coloane de ziar) „Une délégation de l’Ambassade de Roumanie présente”, dedesubt se menþioneazã cã „La municipalité et la population peterant demain 11 novembre, la 71-e anniversaire de l’Armistice et le 45-e Anniversaire de la Libération du 20 novembre 1944”.

O fotografie mare, a monumentului din Cimitirul Militar de la Dieuze, unde se vede chipul unui militar român, în relief sub care se

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

scrie: „La stèle du cimetière roumain ou se lit cette inscription: la fière douleur de leur victoire unie, dormez au sol de France, enfants de Roumanie”19 .

Textul a fost redactat de scriitoarea Elena V rescu, celebra noastr ambasadoare în Fran a, care ne-a ap rat, permanent interesele legitime ale României. În articol, se face men iunea c aici sunt mormintele a „821 prizonieri de r zboi români mor i de foame sau de boal ; corpurile lor se odihnesc în cimitirul militar comun al turi de polonezi, ru i i francezi”20 .

Autorul articolului face i o incursiune în istoria rela iilor dintre locuitorii ora ului Dieuze i România, unii dintre ace tia provenind din vabii care au tr it în Transilvania i stabili i apoi în Fran a.

Exist i un text interogativ, pe care îl citez: „Conrad HAAS, unul dintre primii inventatori ai secolului al XVI-lea a rachetei cu trei trepte i OBERTN, profesor de fizic , Werner von BRAUN, el însu i, nu sunt ei germani din Transilvania?”21 .

Pentru detalii, dau în continuare în limba francez textul integral: „Les personnalités civiles et militaires se rassembleront a 8 h 30 devant l’hotel de ville. Le cortège se rendra tout d’abord pour un dépôt de gerbe au lycée Charles-Hermite, puis place de la Saline devant la plaque commémorative du personnel de l’usine. A 9 h 15 ce sera la visite des cimetières militaires roumain, français et polonais où les personnalités déposeront des gerbes. Le cortège se rendra ensuite au monument aux Morts pour une remise de décoration. A 10 h, office religieux en l’église Sainte-Marie-Madeleine sera concélèbre par l’archiprêtre Jean-Marie Gourieux et le pasteur Yves Nehlig. Un vin d’honneur sera servi après la messe dans la grande salle de l’hotel de ville. Au cours de cette journée, les anciens combattants et prisonniers de guerre proposeront le „Bleuet de France” symbole du souvenir des Morts pour la France.

Le colons dseuzois en Roumanie Sujets autrichiens depuis toujours, les Souabes ont attendu le 10 août 1919 pour ratifier le rattachement de la Transilvanie et du Banat la Roumanie. Ils étaient en effet redevables à leurs souverains de Vienne des propriétés qu’ils avaient su gérer de manière exemplaire.

Quant le Banat devint autrichien après le traite de Passarovitz (1716), le gouverneur de la nouvelle province, le compte Florimond de Mercy, originaire de Longuy fait appel à des colons allemands et lorrains pour le peupler et le cultiver.

Pousses par la faime et la misère, las des guerres incessantes qui déchirent leur provinces-tampon, les Lorrains se repandent au XVII-e siècle dans le monte entier. Beaucoup d’entre eux, originaires de Bouzonville, de Filstroff et de Kirschnaumen, de Satreguemines, de Bitche et de Vaudreching, de „Dieuze”, de Vicsur-Seille etc., gagnent l’Allemagne puis, par le Danube aboutissent au Banat ou leur sont octroyées des terres. Peu à peu, les Lorrains du Banat, les Malgras, les Petit, les Simonet, les Henriot de Saint-Hubert, de Herny ou de Delme sont germanisés. Devenus Roumains ou Yougoslaves après la Première Guerre mondiale, les Lorrains du Banat, grâce aux interventions de Pierre Pflim, Robert Schuman et de Gabriel Hocquard, maire de Metz, trouvent refuge en France en particulier dans le Vaucluse.

Avec les autres „Banater Schwaben” et les Saxons, les derniers Lorrains du Banat forment aujourd’hui une population laborieuse. ªi les désenchantes ne sont pas moins nombreux chez eux que parmi les Roumains ou les Hongrois, les bons communistes et les „heros du travail socialiste” ne sont pas rares non plus. Les habiles artisans de jadis, fourreurs, tailleurs, bottiers, joailliers sont de nos jours des ouvriers et des ingénieurs qualifies. Conrad Haas, l’un des premiers inventeurs au -XVI-e siècle de la fusée à triple étage et Oberth le professeur de physique, Werner von Braun, lui-même, ne sont-ils pas des Allemands de Transylvanie?

Anul V, nr. 10(50)/2014

Ainsi se trouvent résumées trop brièvement sans doute les tribulations de gens de chez nous qui se sont allés en Roumanie come d’autre en Amerique.

Les Roumains sont un peu de „La Familie”. Le 7 Juillet 1920 la reine Marie de Roumanie, accompagnée des dignitaires de la cour de Bucarest était venue s’incliner sur les timbes de 821 prisoniers de guerre roumains, morts de faim ou de maladie dont les corps reposent au cimetière militaire de la comune aux cotès des Polonais de Russes et de Française.

L’opération humanitaire en Lorraine, en faveur des réfugies roumains en Hongrie se poursuit jusqu’au 12 novembre. Que les cérémonies du 11 novembre nous incitent à la generosité et àla reconnaisance.

Le Républicain Lorrain nr. 286/10 nov. 1989” Din nou, presa francez , în ziua de 12 noiembrie a subliniat pe larg participarea Ambasadei române la ceremonia oficial de la comemorarea osta ilor francezi i români mor i în Primul R zboi Mondial.

Un gest apreciativ pentru presa francez , c ci pân atunci, fusese suficient de re inut în aprecieri elogioase. În schimb, presa româneasc a oglindit evenimentul, doar prin scurte informa ii.

Adev rul este c ac iunea în sine, prin modul de organizare i prin reu ita ei oficial , se cuvine înscris ca o fapt patriotic , demn de interesul României moderne. Cu atât mai mult, cu cât timpul de peste patru decenii, inexplicabil, stagnaser asemenea oficiu de omagii.

1

Jean NOUZILLE: Le calvaire des prisonniers de guerre roumains en ALSACE-LORRAINE 1917-1918, Ed. Semne, Bucure ti, 1997 2 Jean NOUZILLE: Le calvaire des prisonniers de guerre roumains en ALSACE-LORRAINE 1917-1918, Ed. Semne, Bucure ti, 1997, pag. 142 3 Arhiv personal , Petre Gigea-Gorun, Dosar nr. 18 4 Arhiv personal , Petre Gigea-Gorun, Dosar nr. 18 5 Arhiv personal , Petre Gigea-Gorun, Dosar nr. 18 6 Arhiv personal , Petre Gigea-Gorun, Dosar nr. 18 7 Arhiv personal , Petre Gigea-Gorun, Dosar nr. 18 8 Adresa ora ului Ville de Dieuze JB/CM 4051/1988, Arhiv personal , Petre Gigea-Gorun, Dosar nr. 18 9 Arhiv personal , Petre Gigea-Gorun, Dosar nr. 18 10 Le Republicain Lorrain, Edition Sarrebourg 13 Nov. 1988, Arhiv personal , Petre Gigea-Gorun, Dosar nr. 18 11 Arhiv personal , Petre Gigea-Gorun, Dosar nr. 18 12 Arhiv personal , Petre Gigea-Gorun, Dosar nr. 18, adresa în original primarului din ora ul HAGEANU 13 Arhiv personal , Dosar nr. 18, Arhiva ora ului HAGEANU 14 Arhiva personal , Petre Gigea-Gorun, Dosar nr. 18; Adresa ora ului HAGEANU. 15 Arhiva personal , Petre Gigea-Gorun, Dosar nr. 18, Adres oficial a Prefecturii Regiunii Alsacia: „Prefet du Bas-Rhin” - Strasbourg 16 Arhiva personal , Petre Gigea-Gorun, Dosar nr. 18, Le Républicain Lorrain nr. 264 din 12 noiembrie 1989 17 Arhiva personal , Petre Gigea-Gorun, Dosar nr. 18; Adresa prefecturii regiunii LORRAINE 18 Arhiva personal , Petre Gigea-Gorun, Dosar nr. 18; Adresa prefecturii Regiunii LORRAINE 19 Arhiva personal , Petre Gigea-Gorun, Dosar nr. 18; Adresa „Le Republicain LORRAIN” nr. 286/10 noiembrie 1989 20 Arhiva personal , Petre Gigea-Gorun, Dosar nr. 18; Adresa „Le Républicain LORRAIN” nr. 286/10 noiembrie 1989 21 Arhiva personal , Petre Gigea-Gorun, Dosar nr. 18; Adresa „Le Républicain LORRAIN” nr. 286/10 noiembrie 1989

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Stej#rel IONESCU

53

Georgiana POPESCU

Via a poate fi i frumoas spre în

are

târn copul a trecut de capacul sicriului i i-a str puns pentru a doua oar inima, de pe muchie de cu it a luat ultima felie de ceap i sl nin i când s le bage în gur a fost împro cat cu sângele negru din fundul gropii, ca un fum s-a ridicat înv luindu-l mâncându-i sl nina i ceapa dup care l-a îngropat în mocirla adâncurilor sându-l s bolboroseasc în moarte, cucuveua a cântat pentru a treia oar iar cioclul bisericii a uitat s mai trag clopotul fiind spânzurat de catapeteasm în timp ce strigoii h uiau la noapte ridicându-se din morminte spre în are.

moartea a trecut de-a valma prin mijlocul sensurilor în timp ce neghiobul ne turna femeilor, am legalizat cununia ta i ca un surplus i-am cump rat picturile în ziua în care tu îmi pictai îmbr rile, neschimbat i irelevant mi-ai cerut doar atât î i ar t degetul ruginit din vopseaua de tempera. satisfac ie o femeie defila printr-un ochi cu pere ii de spermadoz , cu o jum tate din sân îmi m sura h ul gurii iar cu cealalt jum tate îmi echilibra sexul pân la satisfac ia total a limbii.

rut -mi obrajii br zda i mereu de lacrimi i mângâie-mi sufletul zdrobit de grele patimi, Cuprinde-m la piept, când nop ile-mi sunt grele. i f ca s rut rile, durerea s mi-o spele.

sunt singur în east mi s-au anulat creierii coordonate 1 : 1000 am fost decuplat, fi ele sunt scoase, coordonate 1 :10000, mi s-a dat o sugestie, finalul: negur , durere, r ceal , o speran , nici un r spuns s-a ters totul calota capilar e deschis , cenu i vânt, coordonate 1 : 100000 cât inteligen respect pentru scrâ netul mor ii într-o nou via .

Iubirea pentru tine în suflet mi-ai zidit.

Spune-ai c eu sunt totul i c te sim i iubit, Dar v d c m-ai uitat i inima m doare Ce s-a-ntâmplat cu tine? Sunt eu de vin , oare?

De ce nu e ti cu mine, ca somnul s -mi veghezi i în r coarea nop ii s m îmbr ezi? nu-mi mai fie team de nop ile pustii...

Când voi deschide ochii, cu mine vreau s fii.

Tu e ti b rbatul c ruia, iubirea- i dau în dar, Sufletul s nu- i plâng , s ui i gustul amar, î i ar t c via a poate fi i frumoas vrea ca eu s fiu femeia ta aleas .

Manet - Efect de z pad la Petit-Montrouge

degetul ruginit

constatare

Îmi este dor de tine! tiu c -ntr-o zi de mai, pe lume ai venit i, f de p cat din lut e ti pl dit.

Ai suflet bun i mare, ce trebuie iubit.

Luna s-a bucurat când noi ne-am întâlnit. mântu-ntreg zâmbea, oamenii ne priveau Iar trupurile noastre, svâcnind se c utau De-atunci te port în suflet i te doresc mereu, Cum îmi doresc, o via s fii numai al meu.

Dar... pare câteodat greu de realizat, Mi-a fi dorit s fii al meu, dar ai plecat... Îns , te-oi a tepta, în bra e s te strâng i gândurile negre în grab s le-alung.

Omul meu bun i drag, adeseori te chem... În vis, sear de sear , oftez adânc i gem, ci, tu e ti prea departe, dar te a tept mereu, Iar dep rtarea asta o suport tot mai greu.

Vino, gr be te-te! Nu mai întârzia, Îmi este dor de tine! Te-a tept, dragostea mea.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

54

Anul V, nr. 10(50)/2014

Ben TODIC~ (Australia)

Obstacolul cel mai mare limba \[rii!

Interviu cu poetul dr. Florin Gheorghiu din Grecia Ben Todic : O întrebare scurt i direct : de ce a i plecat din ar ?

Florin Gheorghiu: Am plecat din ar , deoarece so ia mea era cet ean str in i am decis s ne continu m via a în patria ei.

B.T.: Care a fost obstacolul cel mare pe care l-a i înfruntat ca emigrant, la început i dup aceea? Ce a fost cel mai greu?

F.G.: Cel mai mare obstacol înfruntat ca emigrant a fost înv area limbii rii. Din fericire, m-am adaptat foarte repede. Dup 6 luni, vorbeam destul de fluent limba greac .

B.T.: Ce sim i pentru România, acum i de-a lungul anilor?

F.G.: România este i va fi patria mea eten , iar Grecia, cealalt patrie!

B.T.: Ce face i sau a i f cut pentru România (în România i-n str in tate), pentru schimbarea imaginii)?

F.G.: În anul 1992, am fondat prima revist care a ap rut în Grecia în limba român i greac . Revista se numea Ateneul Eleno-Român, apoi, împreun cu un grup de entuziti, am fondat prima comunitate româneasc din Grecia, Comunitatea tefan cel Mare i Sfânt, eu fiind ales primul pre edinte al comunit ii. Deoarece sunt din Moldova, municipiul Hu i, jude ul Vaslui, am „botezat” comunitatea cu numele marelui voievod, unul dintre cei mai mari români ai tuturor tim-

purilor! Am propus d-lui ambasador de atunci (dup 2008), prof. dr. Caius Traian Dragomir fac demersurile necesare, pentru ca Aeroportul Interna ional Otopeni s se numeasc Henri Coand . Aceasta, pentru a se crea o imagine luminoas în întreaga lume, despre România. Din fericire, acest deziderat al meu s-a îndeplinit. Împreun cu un grup de sus in tori, în frunte cu d-na Monica S vulescu-Voudouri, cea care a fost promotoarea i pre edinta, am înfiin at Societatea Cultural Balkania Contemporan , la care se desf oar foarte multe activit i culturale (cenaclu, lans ri de carte, echip de teatru, invita i din ar , din Grecia i din rile balcanice, pentru promovarea unei imagini corecte a României, traduceri de carte a unor scriitori români (Caragiale, Panait Istrate, Gelu Naum, Marin Sorescu, Nichita St nescu). În 1994, la Teatrul Antic Epidaur, unde se desf oar un prestigios festival interna ional de art , pentru prima dat a fost invitat dea spectacol o trup din România. Este vorba despre Teatrul Bulandra. Meritul îi apar ine lui Ion Caramitru, care în acea vreme era ministrul culturii. Ambasada de la Atena a sprijinit aceast manifestare, ca i Comunitatea noastr . Am închiriat un autocar i am asistat la un spectacol de excep ie cu Antigona lui Sofocle, în limba român . În rolurile principale erau regretata Irina Petrescu, Ion Caramitru, Ion Besoiu, regretatul Dan Tufaru. În anul 1995, în luna iunie, am organizat i sponsorizat ca persoan particular o expozi ie de art plastic la Centrul Cultural al Prim riei Paleo Psihico. Acesta este unul din cele mai selecte cartiere ale Atenei. La aceast expozi ie am invitat pe regretatul mare grafician Marcel Chirnoag , care m-a onorat cu prietenia sa. Maestrul Chirnoag a prezentat ciclul Apocalipsa, care este o capodoper a gravurii române din secolul XX. De asemenea, în expozi ie erau lucr ri ale designerului Alexandru Ghildu i picturi ale arhitectei Mara Kukula, care locuie te în Atena. Expozi ia s-a bucurat de un mare succes.

B.T.: Sunte i mul i arti ti români în Atena?

F.G.: La ora actual exist în Atena un grup prestigios de oameni de cultur i art . Ace tia contribuie, prin operele i activitatea lor, la activitatea bogat a Societ ii Culturale Balkania Contemporan . Astfel, d-na Monica vulescu-Voudouri este un romancier de seam , care a publicat în România, Olanda, Belgia, Danemarca, Peru, Grecia. Este sufletul acestei societ i. Tot în Atena, locuiesc: soprana Marina Krîlovici, prof. dr. Victor Ivanovici, un scriitor, critic de art i traduc tor de greac , spaniol , român , recunoscut pe plan interna ional. Exist i un grup de muzicieni de valoare ca: violoncelistul Marcel Spinei, pianista Sanda Spinei, violonistul Sergiu N stase, harpista Maria stase, bizantologul i istoricul Florin Marinescu, care studiaz manuscrise române ti de la Muntele Athos i a scris mai multe c i de istorie i rela ii eleno-române. Avem o foarte bun leg tur cu Editura Omonia din Bucure ti, condus de apreciata doamn Elena Laz r, care public traduceri din literatura greac în limba român i din literatura român în limba greac . Tot aici tr ie te i un sculptor talentat, Gabriel Grama.

B.T.: Dac a i avea mul i bani, cum a i ajuta România?

F.G.: Dac a avea mul i bani, a ajuta pe elevii merito i s i continue studiile. De altfel, am publicat dou volume de poezii Sentimente în chihlimbar i Pe urma zborului, iar banii din vânzarea c ilor au fost dona i pentru elevi merituo i din Ia i, care nu au posibilit i materiale.

B.T.: Neavând mul i bani ce face i pentru România?

F.G.: Pentru a face ceva bun pentru România, nu este nevoie neap rat s ai mul i bani. În primul rând, trebuie s fii corect, acolo unde te afli (omul sfin te locul), s te consideri mereu un reprezentant al patriei tale, care face cinste locului de unde a pornit. De asemenea, ni te idei bune, pot s contribuie la îmbun irea imaginii rii de origine.

B.T.: Da i-mi un exemplu! O idee foarte

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

bun este mai important decât banii.

F.G.: Se pare c am avut o asemenea idee, chiar imediat dup 1990, dar din p cate, de i ideea era sublim , punerea ei în practic a lipsit cu des vâr ire (cum spunea Caragiale!). Deoarece la vremea respectiv eram bombarda i prin intermediul televiziunii numai de imagini i reportaje terifiante referitoare la ara noastr (vezi copiii cu Sida i cei handicapa i), m-am gândit c un r spuns adecvat s-ar fi putut da chiar prin intermediul televiziunii. Acest proiect, nerealizat din p cate, dar care nu ar fi r u s se realizeze acum, lam denumit Proiectul Madrigal. Iat despre ce este vorba: Dup modelul Concertului de Anul nou, de la Viena, s fie transmis din România (în cât mai multe ri, încetul cu încetul), un concert care s prezinte Colinde de Cr ciun, interpretate de Corul Madrigal.

Adev rul este c la acest capitol, la vremea respectiv (tr ia regretatul Marin Constantin), eram imbatabili pe plan interna ional. Se putea amenaja o sal de concert frumos ornat la Ateneu, cu sprijinul Orchestrei Simfonice radio-tv i al câtorva mari soli ti de oper (Angela Gheorghiu, Nely Miricioiu, Mariana Nicolesco i mul i al ii), cu un regizor talentat se putea organiza un spectacol f egal, pe care l-ar fi preluat la început câteva televiziuni str ine (Republica Moldova, alte ri vecine), în timpul pauzei se puteau proiecta imagini cu ce este mai frumos în România (m stirile din Bucovina, Complexul sculptural Brâncu i de la Tg. Jiu i avionul lui Coand etc. etc.).

Fiind o fire optimist , m-am adresat la Ambasada noastr din Atena, unde ideea a fost apreciat , dar nu i sprijinit . Atunci, am f cut un drum la Bucure ti i am încercat s sus in proiectul, care încetul cu încetul ar fi adus i bani, pentru c sponsorii a teapt ni te ma-

nifest ri de anvergur pentru a li se face publicitate. M-am adresat presei, am sus inut ideea la Forumul Românilor organizat de Funda ia Cultural Român , l-am vizitat acas pe Marin Constantin, care a fost încântat de idee i s-a oferit s sus in gratuit concertul, dar cu condi ia ca un for (un minister, o funda ie) s se implice în organizare. Am scris un articol i în Ateneul Eleno-Român, referitor la acest proiect, dar totul a r mas un vis frumos. M gândesc c nu este târziu nici acum, ca ideea s prind via . Poate ar fi mai bine dac totul ar porni din Ia i, unde Teatrul Naional este o adev rat bijuterie arhitectonic , exist Opera din Ia i care are un manager inimos (d-na Beatrice Rancea) i exist un cor extraordinar al studen ilor de la Conservator, condus de prof. dr. Nicolae Gîsc , care a fost premiat pe multe meridiane ale lumii i cânt în mai multe limbi str ine.

Crede i c am putea s plec m împreun , în utarea timpului pierdut i s se realizeze acest vis al meu? Cred c România merit o asemenea promovare!

B.T.: România merit mult mai mult! Am putea s ne al tur m noi, to i românii care sim im la fel. Crede i c românul emigrant dup ’89 simte diferit pentru România?

F.G.: Nu tiu ce simt cei veni i dup 89 din România, dar un om de calitate trebuie s i iubeasc ara.

B.T.: Despre atitudinea pentru limb ?

F.G.: În leg tur cu limba, îmi permit s v citez câteva versuri din poezia mea Limba Vorbit , care a fost publicat în volumul Pe urma zborului: „Fratele meu geam n, poetul / Când amintea despre limba vorbit /... Îmi spunea c-o respir tot timpul ca aerul! / Eu m imaginam un scafandru aflat în adânc / În oceanul de vise, din ea, cer cu nesa respirând”.

B.T.: Fenomenale!!! V mul umesc i v doresc tot binele!

Manet - Domni oar cu carte

55

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

56

Anul V, nr. 10(50)/2014

Alexandru HANGANU (n.23.03.1955) scut în Cern te ti, jud. Buz u. A absolvit Liceul „Mihai Eminescu” din Buz u i Facultatea de Electrotehnic , la Institutul Politehnic Bucure ti. A lucrat la Întreprinderea „Progresul”, din Br ila, iar din anul 1995 este întreprinz tor particular. Este membru al Cenaclului Umori tilor Br ileni „ tefan Tropcea” i al Uniunii Epigrami tilor din România. Este membru fondator i vicepre edinte al Cercului Epigrami tilor Ingineri ING-EPIGRAMA, din cadrul AGIR. Scrie epigrame, aforisme, texte i poezii umoristice, public în presa local i na ional , a primit peste 25 de premii la concursurile na ionale de gen.

Apari ii editoriale: nu fie de deochi (2001), Fulgere în t rt cu (2003), Sclipiri de artificii (epigrame i aforisme, 2011), Proezie (texte umoristice, aforisme i poezie umoristic , 2014).

Este inclus în peste 35 de volume colective de epigramã.

Tenta ii Oricât de r u m-ar nuan a, Sunt sclav pl cerilor carnale, De-aceea nu pot renun a La drob, friptur i sarmale...

Criz familial Dup o lung analiz , rbatul, calculat în toate, Nevestei introduse viz , C-avea ie iri necontrolate.

Istea a De i o tia tot satul Ca femeie desfrânat Ea- i îmbrobodea b rbatul i ie ea basma curat .

Inevitabil Dac nunta este sacra În elegere-a iubirii, Ceea ce dezbin mirii Tot atunci apare: soacra!

Unei cic litoare Divor ând a doua oar , Spulberat -i e speran a, pe u dat -afar Nu-i mai folose te clan a.

Celor ce stau pe capul p rin ilor Îi cred, sunt doar copiii lor, stau la ei nu-i un p cat, cat c de la ei mai vor i aloca ie de stat.

Solu ie de director Când nu putu ca s se culce C-o angajat blond , dulce, si solu ia-ntr-o sear : „O fac, de mâine… secretar !”

Unui politician La doctor cât pe ce s sar , Când, pentru gâtul inflamat, Acesta i-a recomandat Un tratament f gargar .

Ale ilor Cuvântul lor nu i-l mai onoreaz , La câte vorbe goale-arunc -n vânt i pentru-a fi credibili apeleaz Ades, la purt torii de cuvânt.

Oportunism Când ale ii dau cu gura, La tribun -n Parlament, Este cel mai bun moment le faci caricatura.

Prea multe biruri Cere i taxe pentru toate, Dar în schimb nimic nu da i, O s fim, cu-atâtea-n spate, Un popor de coco i!

Specula la pia Mul i cu greut i în via , Au ajuns s vând -n pia , Îns la cam mul i de-aici Greut ile-s mai mici.

Tatuaje Pe um r am pictat un crin, Pe old am flori de rozmarin i s i închipui, dac po i: Am o mu cat în chilo i.

Unui pierde-var Dup cum mi-e dat s-aud Pentru-a nu tiu câta oar , E un tip a a de crud, i timpul i-l omoar .

Unui vis tor Vrea s transpun toate Visele-n realitate, Îns nu prea reu te, -i ia mult pân’ se treze te…

Unui medic în gard El face totul s nu piard , Purtându-se mereu frumos Cu asistentele din gard …

Cu cele ce in garda jos.

Unui infractor Dup o zi de munc , de sisif, La sec ie-a fost pus s recunoasc Disec ia complet pe o broasc , Ce-ntâmpl tor era de la seif! durarul descurc re De este azi a a bogat, Nu-i pentru nimeni un mister, lemnele le-a aranjat i le-a vândut la mini-ster!

Ucenicie neterminat tia c-o meserie-n via or se fur i se-nva , Dar undeva s-a încurcat doar s fure a-nv at.

Unor teribili ti i-ar pl cea ca s consta i sunt doar împr tia i, Dar prea las s se vad sunt pro ti f cu i gr mad .

In integrum restitutio În mo teniri cu t boi, Înv luite de mister, Se dau i casele-napoi…

Din fa a celor ce le cer.

Unui ales incinerat El a f cut aproape tot ias tot mereu la vot i uite c , i dup moarte, El tot de urn are parte.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

So ul profesoarei Cum s nu tiu c soa a m în eal Când v d c vine seara de la coal Cu daruri rafinate precum cele Ce le ofer i eu amantei mele?

Logic Dac cei din guvernare i tot umplu zilnic gu a, Când pe noi ne strâng cu u a, E c , cine strânge are!

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Constantin CRISTIAN (13.02.1935) scut în G ne ti, jud. Gala i. A absolvit coala Tehnic de Arte Grafice „Dimitrie Marinescu”, din Bucure ti.

A lucrat temporar la Bucure ti (tipografia „Dobrogeanu Gherea”), tipografiile din Ploie ti (ziarul „Flamura Prahovei”) i Craiova (ziarul „Înainte”), apoi la Tipografia din Gala i (maistru, ef atelier, ef C.T.C. - poligrafie) i redactor tehnic la ziarul „Via a Nou ”, din Gala i; în prezent este pensionar. Scrie epigrame, cronici rimate, poezii satirice, dar i lirice, semnând i cu pseudonimele Cri-Cri, Tian Cristi, C. Crist, Crist, Sabin Fulger; apare în numeroase publica ii de gen, a primit peste 60 de premii pentru crea iile literare. În 1990 a editat, în colaborare cu Paul Dumitrescu, revista umoristic „Moftul Gala ilor”, în 30.000 de exemplare. Este membru fondator al Clubului Umori tilor „Verva”, din Gala i i pre edinte între anii 1995-2000, membru al Uniunii Epigrami tilor din România.

Apari ii editoriale: În carmace i n vod (epigrame, cronici rimate i poezii lirice, 2009).

Este inclus în aproximativ 70 de volume colective de epigram .

Unor epigrami ti La reviste- i cer arvuna i c-un ciot de rim boant , Ei tot sap , sap -ntruna, Da-n zadar, nu dau de... poant .

Preferin Sub bolta cerului albastr De când perechile se leag Femeia-i jum tatea noastr ; Eu unul o prefer… întreag .

Recens mântul berzelor Vrem s tim, nu-s simple zvonuri, Câte-s în acest moment C-au umplut cu abandonuri Centrele de plasament.

Despre director El e acela i vajnic individ, Ce-a suportat cu brio noul val, Lipsit de secretarul de partid i pricopsit c-un lider sindical. cal i Guvernul Eu o spun f sfila , Oricui vrea s m asculte: Multe-a mai f cut P cal , Dar Guvernul… i mai multe! ldur mare Seac apa din izvor, Nu-i nici rou -n zori de ziu , Demnitarii storc de zor Câte-un strop... s -l bat -n piu .

Au furat vinul din altar Ho ii, vechi clien i de bar, Mirui i cu har divin, Dând de vinul din altar, S-au... împ rt it din plin.

S-a interzis fumatul în trenuri Din c tun în alt c tun Trenul circul , socot c , Cu restric ii la tutun i cu dezleg ri la… votc !

Legea bugetului Aceast lege prea s rac Ce Statul ast zi o promulg , Mai mult se-aseam c-o vac : Prea mul i se-nghesuie s-o mulg !

Absurditate În era noastr furtunoas Cum po i pretinde la cei mici, aib apte ani de-acas ...

Când cresc mai mult pe la bunici!

La ghi eu Dragostea, pe unde-i place, Lin dospe te, ca o pâine.

Ea-l avea pe vino-ncoace, El avea pe vino mâine!

Dedesubturile modei Via a vrând din plin s-o guste, Don Juan, f când pr d, S-ar uita tot dup fuste, Da-n zadar… Nu se prea v d.

Servire exemplar El, marfa ambalând cu zel, Convins c face pe-n eleptul, Îi puse doi pantofi de-un fel calce-n via doar cu… dreptul! În m cel rii, „oase ne ti” În ton cu legea funciar , ranul nostru nevoia i rupe oasele la ar i-apoi le… vinde la ora .

La vârsta a treia E u or de presupus, Dup cum se vede treaba: Te mai rogi la Cel de Sus, la cel de jos, degeaba!

Mu cat de-o viper ce o cre tea O-nv tur se cuvine Valabil pentru români ap te ori icine Ce ine-o viper … la sân.

Viitorul poate fi citit i pe fund Viitorul, în str fund, Româna ii cât câ tig , Nu-l citesc pe orice fund, Doar pe cel… de m lig .

România de m ritat Purta opinci i-avea i ari i-avea i turme pe toloac Azi ar pe i-o mul i samsari Dar cine-o ia… a a s rac ?!

Au ap rut cire ele Cer esc, i chiar ru ine mi-i, O pensie, nu chiar de pa , i mi-au mai dat vreo zece mii, pot s -mi cump r… o cirea .

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Femeia O femeie-i orice lele rei orice z uc Îi tot intr pe sub piele Pân -ajunge sub papuc.

Pere ii vopsi i în roz, calmeaz Cum în toamna asta breaz Nu-i nici varz , nici ardei, Doar pere ii te calmeaz ...

Dac dai cu capu-n ei!

Într-o pesc rie Zice-un ins, mai cu obid , Mai f când-o pe glume ul: Biata asta de stavrid A-nghe at… v zându- i pre ul!

Bacalaureat Un elev sl bu , s racul, Iat -n via -a reu it: A trecut cu mine bacul Când am mers… la pescuit!

Cresc pensiile agricultorilor Pensioara lor cea nou Nu-i de neglijat defel, Iat , le-a crescut cu dou Leg turi de p trunjel.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

58

Anul V, nr. 10(50)/2014

Doina DR~GU}

EXERCI|II DE LUCIDITATE Dramatizare dup# romanul JURNALUL UNUI JURNALIST F~R~ JURNAL, de I. D. S@rbu (continuare din num rul anterior) Personaje: - Gary (profesor, 65 de ani) - Candid (un „alter-ego” al lui Gary); este un personaj invizibil; o voce interioar , o completare a gândurilor nerostite. Este „o voce” din culise.

- Xantipa (so ia lui Gary - al treilea personaj care relateaz întâmpl ri din via a real , de la cozi etc.).

Deasupra scenei este scris un motto ce caracterizeaz însu i secolul XX. Motto: To i cei care î i pierd încrederea în Umanitate i în Istorie se întorc, cu fa a sau pre-fa a, spre Dumnezeu...

Asta, dac nu alunec în apathia îndobitocirii sau a cinismului tic lo iei cotidiene.

Actul III Gary: Am îmb trânit urât, singur tatea i solilocviile continue au dizolvat, în inteligen a mea, acea tân , acid i neobosit for cu care, pe vremuri, citeam în fe ele oamenilor, citeam pe strad , la coal (ca profesor), la chefuri, în g ri etc. Fac, mai nou, lungi plimb ri de diabetic cardiac spre Lunc i Parc, trec prin centrul ora ului, încruntat, cu mâna la spate. uit la tineri, la b trâni, încerc s citesc. Nu reu esc. Nu d decât fe e f fa . Coli albe, mototolite. Moace false.

Cururi cu ochi. Fe e obosite, folosite, sp late dup . Fe e scutite de expresie, ochi din care lipsesc i triste ea i bucuria.

Am v zut, într-o cancelarie profesoral , cum din circa 30 de „cadre” sau „corpuri didactice” abia 2, i aceia b trâni, aveau o fa . Ceilal i p reau ni te machete din lut neterminate, nelucrate. Nu m mai uit nici eu în oglind , i chiar de m uit,

nu m v d. Mo neagul ce apare în fotografiile f cute de colegii mei la diferite vernisaje, nu are nimic comun cu mine, a a cum am r mas în memoria mea. Cred c ceasul propriei mele imagini subiective s-a oprit din ziua în care, murind de fapt, am continuat s îmb trânesc într-un trup ce nu mai merge pe acela i drum cu sufletul sau a a-zisul meu spirit. Am apucat vârsta la care pot s spun despre mine: „omul începuse s vorbeasc singur”.

Xantipa: Ai tr it periculos, scrii periculos, e ti o victim a politicii necurate i necinstite. Totul la noi se face în grab . Ba este stare excep ional , ba este stare de alarm , ba este stare de asediu, ba este stare de r zboi. i asta în plin pace i epoc de aur. Cârpim, repar m, nu avem vreme s termin m nimic. Înaint m în grab spre marxismul de harababur . Totul este politizat: industrie, agricultur , coal , cultur ... Ziarele noastre sunt ca i cancerul la opera ie: le deschizi ca s le închizi la loc.

Gary: O excesiv politizare a teatrului va duce la o excesiv teatralizare a politicii. Informul se reformeaz prin timide reformul ri. Prin redac ii, pe la Bucure ti, Cluj, Sibiu m întâlnesc cu fo ti colegi de pu rie i spital. Ne prefacem c suntem liberi, c nu ne pas c acum în pu rii i spitale sunt al ii, noi am sc pat, via a merge înainte, chiar dac istoria merge înd tnic spre înd t. Doamne, cât de liberi i de cinsti i eram în pu rie!

(Xantipa iese.)

Gary: A ap rut în ora un personaj sinistru, venit de sus de tot, are num r mic i galben de Bucure ti la ma in , a ar tat cu degetul pe planul ora ului cele patru biserici din centru „ce vor trebui dispar ”. I s-a argumentat c aceste monumente istorice pot fi încadrate în noul plan de sistematizare. A început s urle: „noi am declarat aceste biserici ca fiind monumente, tot noi le declar m acum ca fiind monumente ce trebuie s fac loc ora ului socialist...”.

Candid: i Mitropolia e îngrozit ... Se teme s nu i se d râme palatul...

(Xantipa intr .)

Anul V, nr. 10(50)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Xantipa: Secolul sta al mor ii a ucis viitorul, folosind ca m ciuc trecutul. De aceea, prezentul a devenit mai mult decât o ar a nim nui, a devenit o ar a nimicului, i acela nimicnicit.

Gary: M amuz , dar m i pune pe gânduri, categoria aceea de cadre universitare sau ministeriale, care, uitând complet cum au ajuns la posturi i putere, se consider azi, chiar i când îmi vorbesc mie, care am fost dat afar din Universitate odat cu Blaga, Liviu Rusu i D.D. Ro ca, ca fiind ni te aristocra i de sânge. Am întâlnit pe str zile Craiovei pe cel mai cretin i ignar profesor de istorie stalinist (doctor docent, cu teza „Despre greva muncitorilor tipografi din Târgu-Jiu”). Cinci muncitori tipografi, în 1943, neprimind cuvenitul kilogram de lapte, au refuzat s mai munceasc ... Acest profesor se plimb prin ora , la ora asta, de parc ar fi Iorga sau Xenopol.

Xantipa: Bucure tiul nu mai este o Capital . Provinciile nu se mai uit spre el cu invidie, admira ie, respect. Ci cu fric , oroare, profund dispre . Clujul, Sibiul, Timi oara, Oradea i Ia ii primesc lec ii de urbanitate i cultur de la Scornice ti...

Gary: Apropiindu-m gr bit de 70 de ani, constat cu melancolie i neputin c toat via a mea, sub cele apte dictaturi (Antonescu, Hitler, Stalin, Dej, Hrusciov, Brejnev, Ceau escu), am tr it mereu în parantez , exercitându-mi drepturile mele politice inalienabile, prin delega i (pe care nu i-am ales eu), am f cut fa obliga iilor mele profesionale prin mandatari (directori, efi, consilieri), mi-am consumat foamea dup c torii prin câ iva comisari-voiajori, care au c torit în locul meu. Obliga ia mea de acum ar fi s intru direct în leg tur cu esen ele, valorile, tainele spiritului, f s fiu nevoit s recurg la serviciile vreunui delegat, mandatar sau critic voiajat. Dar Dumnezeu a fost bun cu mine: ca tân r student, fost ilegalist, fiu de miner, eram un singur candidat la carier i aventur . Dar morala tat lui meu i duhul lui Blaga m-au ferit de ispit . Mai târziu, bunul Dumnezeu, v zând cum m plimb de idiot i donquijote pe marginea vulcanului, luptând de unul singur împotriva stalinismului redivivat dup 1956, tr dat de fosta so ie i de cei mai buni prieteni ai mei, ca s m scape de mai u, m-a luat de guler i m-a trimis în pu rie. Astfel m-am mântuit de sil i ispit , pierzând totul, dar primind în schimb acest suflet de purgatoriu cu care, în pace i onor, îi a tept la judecata de apoi pe to i cei care, din fric i la itate, au depus împotriva mea la cele trei procese. Vreau s mor frumos, ca un lup în fa a unei visate Catedrale.

(De afar se aude un zgomot de buldozer. Xantipa deschide fereastra i se uit afar .)

Xantipa: De i se construie te enorm de mult, totul mi se pare c a fost doar ca s fie, c era s fie, va fi fost fiind, dar nu a fost s fie...

Spun unii „ne mut m în bloc”, adic într-o pe ter la etaj.

Gary: Se fac fa ade, iar o fa ad nu înseamn o cl dire, o cl dire nu înseamn o locuin , o locuin nu înseamn cas , nu orice cas e acas .

(Xantipa iese.)

Gary: Dup 15 ani de când locuiesc în blocul sta al meu, nu-mi cunosc deloc vecinii, nu merg la nimeni, nimeni nu vine s vad . Ne i ferim s facem cuno tin e, tim noi de ce! Frigul i foamea alc tuiesc coordonatele ontologice ale acestei încazarm ri calculate. Toat Calea Unirii mi se pare un decor de teatru, pentru o nunt a lui Figaro balcanic, în uniform i înarmat. „Stilul Beirut”, îmi spunea un juvete vesel, dar de tept, ar tându-mi balcoanele care sunt ideale cuiburi de mitraliere. Toate aceste noi cl diri deriv din bunica ce se cheam „Casa Scânteii”. M rea în form , putred în fond. Direc ia Teatrelor e în fundul unui culoar întunecat, un singur bec arde departe. Economia de lumin transform totul în pre-

59

istorie i pe ter .

Candid: Str inii care ne viziteaz ara sunt, cu to ii, surprin i de aspectul trist i deprimant al ora elor noastre i, mai ales, de expresia de oboseal , plictis i letargie a autohtonilor.

Gary: M-am uitat atent la oamenii care st teau la coad de dis-dediminea . Era amiaz , iar camionul cu ou nu sosise, nimeni nu putea ti sigur dac el va sosi. Iat o metod de stressare colectiv . Poate c ou le a teptate vor sosi pân la urm , dar în ultimii 10 ani de când facem coad la orice, s-a înscris pe fe ele noastre i s-a s pat adânc în sufletele noastre i în genele copiilor care se nasc aceast stare de a teptare continu , forma cea mai jalnic a disper rii. A tept m ou le, a a cum iam a teptat pe americani, a tept m pensia, a tept m moartea.

Nimic din ce ni s-a promis, în aceast ultim jum tate de secol, nu a sosit: nici egalitatea de anse, nici minimul de trai asigurat, nici respectarea elementarelor drepturi ale omului. tept m de o jum tate de secol, într-o gar uitat i p sit , un tren care nici nu a plecat spre noi. Întrebând, acum cinci ani, pe un inginer ce e cu avioanele ce se fabric în mare secret de zece ani la marginea ora ului nostru, mi-a r spuns ironic: „merg bine, au început s se târasc ”.

Candid: „Orice carte este o boal învins ” spunea Blaga.

Gary: Dar asta a fost în timpurile bune. Fiindc , ast zi, boala de care suf r eu sufer întregul meu popor. C ile pe care le scriu nu sunt decât simple analgezice prin care mai sting, pentru un timp, durerile i chinul. Fiindc i cartea a devenit o suferin : sunt fericit i u urat doar cât timp m chinuiesc s o scriu; dar din clipa din care o predau la Editur începe lunga agonie a a tept rii, lupta cu cenzura, amputarea pe viu a unor pasaje, pagini, expresii sau cuvinte. Am scris Simion cel Drept, am asistat la dispari ia tiin ific a nimii i asist în continuare la uciderea satului românesc.

(Intr Xantipa.)

Xantipa: Cât de multe s-au schimbat f s se schimbe nimic esen ial, cât de mult ne-am schimbat, r mânând aceia i... Cu cât un om e mai inteligent, adic îi merge mintea, tie carte, cunoa te meserie, vede departe, cu atât pruden a sa cre te i pref toria sa devine mai artistic , mai total . În schimb, prostia pro tilor e liber , se poate desf ura în voie: la tribun , în edin e, prin C.O.M.-uri. Pro tii dau cu pumnul în mas , pro tii iau angajamente, pro tii îi arat i îi demasc pe cei care ezit , mârâie sau zic „asta nu se poate”. În institu iile de cercetare, proiectare, planificare, nu de tep ii au supremul cuvânt, ci pro tii care tiu s fie categorici, revolu ionari, neobosi i...

Gary: Tragedia a fost eliminat din repertoriile teatrelor, fiindc ea este pesimist . Dictatorii se cred nemuritori, nu au interesul ca poporul s vad pe scen regi, tirani sau r zboinici murind.

Comedia grav nu poate fi decât satiric . Satira nu e admis .

Un inspector îmi explica: „ai voie s critici lipsa de m turi, fumatul în cancelarie, cur enia la closete; dar s nu te atingi nici cu o floare de minister, de reforma înv mântului, de lumina ce ne vine de la R rit”. Dramele au devenit minore: drama celui care pleac în Occident, drama tinerilor pe care nu-i las p rin ii s plece pe antiere etc. Pe strad , în via , s tie, bie ii comedian i din C.C. joac non-stop comedia tragic a dramei noastre na ionale i interna ionale.

Xantipa: În curând, în Craiova asta fran uzit pe vremuri, nu va mai exista nici un dasc l care s tie latin , greac , german , nici o cucoan care s mai citeasc fran uze te sau engleze te.

Un ora de 10.000 de ingineri incul i, c pia i de foame, incapabili s în eleag m car cum de au ajuns unde au ajuns.

Gary: Acum, c am început s num r zilele vie ii mele, m simt asemenea acelor pictori egipteni care, în interiorul unei piramide înc neterminate, la lumina unor opai e, lucreaz de-a lungul

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

întregii lor vie i, la împodobirea camerelor ce vor servi de mormânt faraonului lor. Acum tiu, ceea ce ar fi trebuit s tiu dintotdeauna, c nimeni dintre cei vii de-afar nu va vedea acest mormânt, nimeni nu-mi va cunoa te numele; frumuse ile pe care le-am zugr vit pe pere i vor z cea îngropate în miezul piramidei. O singur , m runt bucurie am: odat i odat , peste mii de ani, furii vor p trunde i aici. Vor jefui sarcofagul, vor fura tot ce se poate fura. Nu vor putea s -mi fure îns semnele i desemnele mele de pe aceste cumplite ziduri ale camerei mor ii. Faraonul va pieri ca orice alt muritor; eu voi mâne i voi dura cât i piatra piramidei.

Xantipa: Am fost o societate civil , o na iune civilizat , un popor în curs de rapid i fructuoas europenizare. Acum nu mai suntem decât un trib idiot, dans m în jurul totemului nostru care e tabu, regimul nostru nu are nimic comun cu ideea de socialism, statul nostru nu mai e de mult o republic . În anul 1944 era o societate burghezo-capitalist . Trebuia s facem un mare pas revolu ionar înainte i s construim o orânduire socialist , în drum spre comunism. Dar, din cauza metodelor i cadrelor cu care s-a început acest mar înainte, ne-am pomenit c ne întoarcem în sclavagismul bie ilor mujici ru i, colectiviza i cu enorme jertfe.

Gary: „Doamne, cât albastru ai cheltuit ca s nu te pot vedea”, spunea Elytis. În via a mea am comis câteva grave gre eli politice.

Prima stupid gre eal am s vâr it-o prin anii ’45-’50, la Cluj. Într-o larg edin de partid, m-am ridicat i am cerut drepturi egale cu colegii mei unguri. Am zburat din Universitate, a trebuit s plec din Cluj i din Ardeal. A doua gre eal am cut-o în 1956, în Bucure ti, la o plenar sindical a oamenilor de teatru. M-am ridicat i am cerut drepturi egale cu colegii mei evrei. Am zburat din redac ie i libertate; am ajuns în pu rie, condamnat la ani grei. Acum, am ajuns, aici, în Oltenia. În Craiova asta din care fuge toat lumea, dar din care eu singur nu pot pleca nic ieri. Crede i c mai fac prostia s m ridic, cerând drepturi egale cu colegii mei olteni? Doamne fere te, stau în banca mea i citesc Hegel...

Xantipa: În Craiova po i fi academician, savant, premiant Nobel, dac nu ai rela ii (de trib, ga , bisericu ), dac nu ai un na , un cumnat, un fiu în post mare, e ti pierdut, nici loc la cimitir nu ob ii...

(Iese Xantipa.)

Gary: M îmboln visem, f s -mi dau seama, de melen , îmi curgea undeva sânge pe din untru, habar nu aveam c scaunul negru str lucitor e un semn c m sfâr esc. Glumeam: culoarea asta neagr e semn c trebuie s scriu ceva i despre c rbunii din Petrila natal . În stare grav de anemie, a treia zi m-a luat salvarea i m-a dus la Urgen . Aici, so ia mea, în panic , le-a spus doctorilor c sunt scriitorul Sârbu, c am luat premiul Academiei. Îi durea în cot, nu auziser de mine. Au constatat am melen , c sunt în ultimul grad de anemie. Dar la reanimare nu erau locuri, trebuia s a tept. Îmi pierdusem cuno tin a. (Aceast form de moarte e foarte pl cut , ca o be ie roz . Îmi venea s plâng de fericire). Dac nu am sfâr ito acolo, pe coridorul de la Urgen , se datoreaz unei simple întâmpl ri. O sor de serviciu, privindu-m , a strigat c tre doctori: „vai, dar acest tovar este cumnatul doctorului Farca !”. Îndat ce s-a aflat c sunt cumnatul cuiva s-a i eliberat o rezerv sus la reanimare, unde repede s-au luat acele suri care m-au obligat s m întorc din ultimul drum.

Candid: Nimeni nu mai e omul potrivit la locul potrivit, toat lumea intr gr mad în licee, la facult i dup cum le pic norocul sau dup cum vrea bunul Dumnezeu, care poate fi suplinit prin bani, rude înalte, rela ii.

Anul V, nr. 10(50)/2014

Gary: Îmi aduc aminte de primele luni ale anchetei mele la securitate.

Eram total nevinovat. Fusesem arestat, fiindc lui Dr ghici îi devenisem deosebit de simpatic. M auzise pledând în ap rarea lui Doina i avea i numeroase informa ii despre mine de la fosta mea so ie, devenit so ia prietenului s u, ministrul de justi ie Adrian Dumitru. „De astfel de b ie i avem noi nevoie: cul i, simpatici, poliglo i, având acces în birourile i la manuscrisele marilor personalit i, buni vorbitori, buni b utori, buni fii ai clasei muncitoare noi”, afirmase Dr ghici. În primele luni am fost tratat ca un oaspe drag: în cl direa de atunci a Ministerului de Interne, eu am fost închis în celula de lux (WC, du ), cea în care fusese închis, nu tiu când, i dr. Petru Groza. Eram curtat, fermecat, mi se d deau ig ri...

Dup trei luni, foaia a fost schimbat , au început antajele.

Care au fost în crescendo i nu au încetat nici dup ce am ie it din închisoare, dup 6 ani de chinuri, b i, foamete, munc , umiliri nesfâr ite. Într-una din acele pa nice zile de anchet din faza dulce, eful anchetei, c pitanul Enoiu, m-a luat de umeri i m-a dus la fereastr . Mi-a zis: „Uit -te, îi vezi?

Pe oricare din mul imea aia, dac îl arestez, în numai trei zile pot s dovedesc c este du man ascuns al poporului i socialismului. Chiar i Gheorghiu-Dej are la noi un dosar de care se teme. Nimeni nu e mai puternic decât suntem noi!” a este, a a a fost. Dar va fi tot a a?

Candid: Duhul lui Stalin vegheaz peste tot. Iar el a spus: „Dac partidul intr în conflict cu poporul, atunci trebuie sacrificat poporul!”

Gary: (singur, gânditor) Este Joia Mare 1989. Realizez cu înfiorare i spaim c am pierdut definitiv o mul ime de valori i realit i ce f ceau organic parte din fiin a mea. Am pierdut „colonia” copil riei, peisajul, apele, mun ii; am pierdut p rin ii mei, rudele, prietenii. Am pierdut încrederea în filozofie, popi, politicieni; încrederea în convingeri, idealuri, valori; am pierdut total încrederea în Omenire i Istorie. Am pierdut total mândria mea cet eneasc , social , ethnic , religioas . Numai încrederea în Limb , Bun tate i Jertf nu le-am pierdut. Prin ele, ca un copil, refac în fiecare zi juc ria asta care se cheam SPERAN .

Manet - Kearsarge-Alabama