Dacia eterna 6, 2014

DACIA

ETERN

REVIST DE CULTUR - TRADI II, PROZ , TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZ AN 1, NR. 6, SEPTEMBRIE 2014 * APARE ÎN ZIUA DE 21 A FIEC REI LUNI

2

Anul I, nr. 6/2014 SUMAR

Pentru o Românie a Meritocra\iei!

EDITORIAL Ioan P unescu, ANUL 1933 / 3-4

Statuia regelui Decebal la Cazane

PROZ Camelia Pantazi Tudor, MUN II / 5 Veronica Balaj, M TASE I CAFEA RECE, ELVE IAN / 6-7 Niculina Lucia Chelaru, DREPTUL PRIMULUI N SCUT / 8-11 Constantin Lupeanu, MAREA / 12-13 ARTA PLASTIC Mira Lupeanu / 14 TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZ Konk Zi, , Confucius, 2565 ani de la na tere FRÂNTURI DE CONVERSA IE / 15-16 Yu Hua, LA AMIAZ , CÂND URLA VÂNTUL DIN NORDVEST / 17-18 TEATRU Dinu Grigorescu, NUNTA CU GIROFAR / 19-22 ROMAN FOILETON Corneliu Leu, VECINUL CEL BUN / 23-29 Raluca Ioana Maftei, SCRIS ÎN STELE / 30-36 CARTEA DE AZI, CARTEA DE MÂINE Doina Dr gu , TIMPUL DINTRE VALURI DE LUMIN

DIRECTOR FONDATOR: CONSTANTIN LUPEANU / 37

MEMORII Constan a Ab la ei Donoas , AMINTIRI DIN VERILE COPIL RIEI / 38-41 Ion Andrei , UN RECENS MÂNT / 42-44

REDACTOR- EF: IOAN P UNESCU Adresa: Str. Aurel Vlaicu, nr. 25, cod 330007, Deva, România Email: revistadaciaeterna@gmail.com www.scribd.com/Dacia-Eterna www.cartesiarte.ro Textele se vor trimite pe adresa de email a revistei, în format electronic, fonturi Times New Roman, size 12, cu semnele diacritice proprii limbii române, înso ite de fotografia autorului.

Colabor rile nu se pl tesc. Reproducerea este permis , cu citarea sursei.

Num r ilustrat cu imagini dup lucr rile MIREI LUPEANU Coperta I: Mira Lupeanu - Portret de fat Coperta IV: Mira Lupeanu - Desen

Responsabilitatea pentru opiniile exprimate în cuprinsul textelor revine exclusiv semnatarilor (Codul Penal, art. 205-206).

Revista se distribuie gratuit.

ISSN 2360 – 199X ISSN–L 2360 – 199X

Anul I, nr. 6/2014

EDITORIAL

3

Ioan P unescu

ANUL 1933 Pentru mare parte dintre români, când se vorbe te de anul 1933, revine în minte criza economic început în 1929 pe Wall Street, în SUA, i care în decurs de câ iva ani a ajuns s se manifeste pân în cele mai îndep rtate col uri ale planetei, fiind astfel resim it destul de acut i în România. Pentru genera iile române ti mai vârstnice, amintirile sunt legate i de un eveniment tragic, rezultat al unei hot râri a guvernului de atunci de a ac iona în for , în bu ind în sânge o grev muncitoreasc , izbucnit la atelierele Grivi a din Capital - fapt mult mediatizat dup 1944. Trebuie men ionat i faptul c , la sfâr itul anului (30 decembrie 1933), via a politic a României a fost zguduit de asasinarea de c tre legionari, pe peronul g rii Sinaia, a lui I. G. Duca, Primul Ministru al Guvernului.

Trecuser 15 ani de la terminarea celei mai mari i mai crâncene confrunt ri militare cunoscute de istoria lumii de pân atunci, numit apoi Primul R zboi Mondial, pe durata c ruia beligeran ii, printre ei num rându-se i România, avuseser imense pierderi materiale i umane. În acest deceniu i jutate, r nile fizice i cele suflete ti se cicatrizaser , oamenii începuser s priveasc altfel via a. Iat cum caracteriza aceast perioad scriitorul Nicolae Stenhardt, într-o carte dedicat lui Geo Bogza, publicat în1982: Geo Bogza, un poet al Efectelor, Exalt rii, Grandiosului, Solemnit ii, Exuberanei i Patetismului:

„La sfâr itul anului 1918 a început a bate un vânt de optimism, de încredere, de vioiciune, de curiozitate, de vrere de cunoa tere, de aprig bucurie, de intern fericire i neostenit , frenetic participare la toate ale lumii, de a c tori, de a vedea, de a pune în discu ie, a se m sura, a sorbi vorace vremelnicul spectacol dea pururi afi at sub numele de via . To i, absolut to i - pân i cei mai nemul umi i i aspri judec tori erau de acord c ...: lumea i via a sunt interesante, via a trebuie tr it ...”

Astfel, dictonul latin carpe diem devine, con tient sau incon tient, un lait-

motiv pentru cei care tr iau pe teritoriul României reîntregite. Era îns o „tr ire a clipei” în demnitate, într-o u urare, fiindc odat elul realizat (adunarea românilor într-un stat na ional unitar) oamenii indiferent de preg tire au trecut la o munc sus inut , ob inându-se în scurt timp rezultate notabile în toate sectoarele de activitate, dar în acela i timp încercând s se bucure de via . În acest context, i scriitorii i-au orientat crea ia spre abordarea unor teme generoase, specifice omului modern, subiecte universale, de rena tere spiritual , legate de a realit ilor din provinciile române ti.

Astfel, literatura se fixeaz în cotidian, prive te la marele spectacol al vie ii. Marile ziare, citite acum pe întreg teritoriul rii reîntregite, au cultivat cu mult talent toate speciile literare, proza, i în special romanul, publicat adesea întâi în foileton, având un rol preponderent. Recenziile bogate, atât din foile literare, cât i cele din ziarele adresate marelui public, au contribuit la popularizarea noilor romane, formându-se gustul publicului, crescând exigen a acestuia i contribuind la impunerea pe pia a crea iilor cu adev rat valoroase. În felul acesta, romanele traduse din literatura mondial î i g sesc un concurent pe pia a c ii autohtone, în romanele scrise de autori români. Romanele române ti devin un bun zilnic, în care teme foarte variate (dragostea, via a cartierelor Bucure tiului,

4 via a str zii, religia, etc) devin subiecte ale epicului deceniilor 3 i 4 i ale întregului secol XX. Dorin a de a împ rt i bucuria vie ii i altora, cu ancorarea ei în subiectele men ionate, au f cut ca proza anului 1933 s ating un apogeu cantitativ i calitativ f precedent i f egal în istoria literaturii române ti pân în zilele noastre.

Iat , ca o replic artistic la amintirile urâte din punct de vedere economic, politic i social, anul 1933 este anul cel mai fast („de aur”, cum a mai fost denumit) din domeniul epicului românesc. Not m aici un minim de 27 de autori care în acest an providen ial pentru literele române ti au fost prezen i pe pia a ii în 1933: 1. Garabet Ibr ileanu - Adela 2. Jean Bart - Europolis 3. Mihail Sadoveanu - Creanga de aur 4. Camil Petrescu - Patul lui Procust 5. Gib Mih iescu - Rusoaica 6. Cezar Petrescu - Apostol, Ora ul Patriarhal, Nepoata hatmanului Arbore, Floarea de agave 7. Eugen Lovinescu - Firu-n patru 8. Hortensia Papadat Bengescu Drum ascuns (dup unii autori creditat cu 1932, ca an al apari iei) 9. George Mihail Zamfirescu Maidanul cu dragoste 10. G. M. Vl descu - Menuetul 11. Damian St noiu - Camere mobilate 12. Isac Peltz - Calea V re ti, Amor întârziat 13. Mihail Sebastian - Femei 14. Victor Papilian - În credin a celor apte sfe nice 15. B. Jordan - Normali tii 16. N. D. Cocea - Fecior de slug 17. Ionel Teodoreanu - Golia 18. Mihail Sorbul - O iube ti?

19. Victor Ion Popa - Velerim i Veler Doamne 20. George C linescu - Cartea nun ii 21. Mircea Eliade - Maitrey 22. Gala Galaction - Doctorul Taifun

Anul I, nr. 6/2014 23. Constantin Stere - Hotarul 24. Virgil Monda - Testamentul Domni oarei Brebu 25. Ani oara Ordeanu - Într-un min de domni oare 26. Romulus Dianu - Târgul de fete 27. Carol Ardeleanu - Viermii mântului Pe lâng aceste titluri i autori au mai fost prezen i în libr riile anului 1933 i al i prozatori cu crea ii mai pu in valoroase, ale c ror romane n-au rezistat timpului. Am omis i romanele cu tendin pronun at spre pornografie.

Despre acest an i c ile lui, în decursul timpului, au fost f cute aprecieri de tot felul i invit m azi istorici i critici literari s fac o nou analiz , cu ecou i ca un îndrumar pentru tinerii prozatori ai secolului XXI. În numerele ce vor urma, vom prezenta pe scurt o parte din romanele anului 1933, pentru a v aminti în felul acesta de c i care, de i au devenit clasice, v vor îmbia fie s le citi i - pentru prima dat - sau s le reciti i, dac lectura lor prim s-a f cut cu mul i ani în urm ... a cum a fost men ionat în nurul 1 al revistei noastre, noi încerc m

promov m proza i deci i romanul. În num rul prezent avem dou romane în foileton, scrise de autori de mare talent. Corneliu Leu, binecunoscutul prozator i romancier, e prezent cu romanul istoric, legat de lumea celor mai îndep rta i str mo i ai no tri, Vecinul cel bun.

Cu acest prilej, ne facem datoria de a semnala în libr ria electronic Amazon i a excelentului s u roman „Insulele”, versiunea în limba englez . Pute i s-o recomanda i f team prietenilor vorbitori ai acestei limbi. Lectura ei nu-i va dezam gi. E o carte excep ional . Vor petrece clipe minunate, de delectare, de folos intelectual. invit m s citi i cu mult încredere paginile încredin ate nou de celelalte autoare: Raluca Ioana Maftei, roman în foileton de o rar prospe ime i originalitate, Niculina Lucia Chelaru, Camelia Pantazi Tudor i Veronica Balaj cu proz scurt incitant , eviden iind condeie proaspete, de perspectiv . Le tept m i pe ele cu pagini de roman!

Noi vom încerca s nu ne oprim numai aici... vor veni i al i autori... pe care îi invit m înc o dat s ni se adreseze, a tept m s ne trimit crea iile lor, ne bucure sufletul cu ele.

Pân la o nou întâlnire, v ur m lectur pl cut !

Anul I, nr. 6/2014

PROZ

5

Camelia Pantazi Tudor

MUN|II Unii oameni au încercat s treac dincolo de condi ia lor de muritori c utând solu ii pentru a învinge moartea. Sau adâncit în cercet ri, au luat drumul misticismului, au recurs la tehnici pentru a-si prelungi via a sau, pur si simplu, au scris. Unii, scriind, i-au asigurat un loc pe t râmul nemuririi indiferent de însemtatea pozi iei de inute în literatura rii lor. Al ii s-au sim it datori s a tearn pe hârtie ce au auzit de la oamenii simpli, ce s-a transmis pe cale oral din timpuri str vechi, pentru a duce mai departe legenda. i, astfel, legenda a devenit nemuritoare...

O legend spune c str mo ul legendar al na iunii chineze, Huangdi, ÎMP RATUL GALBEN care a domnit în China timp de peste o sut de ani dorea s ajung în rândul nemuritorilor. Împreun cu doi c lug ri taoi ti, a plecat în c utarea unui loc lini tit pentru a prepara leacul nemuririi; filozofia taoist este renumit pentru tehnicile de prelungire a vie ii, iar atingerea nemuririi nu pare imposibil . Ajungând la muntele Yishan, cei trei s-au sim it atra i de frumuse ea culmilor înv luite în nori i au în eles c se aflau în locul ideal. Dup 480 de ani, prin proceduri complicate, au reu it s ob in pilula nemuririi, iar Huangdi a devenit tân r i a sc pat de teama de a muri de b trâne e. De atunci, muntele se nume te Huang, Muntele Galben, dup numele împ ratului.

Oferind cadrul potrivit pentru retragerea omului din via a obi nuit i pentru c utarea nemuririi, mun ii sunt i locuri ideale pentru g sirea inspira iei necesare poe ilor si arti tilor. Legenda spune c marele poet din dinastia Tang, Li Bai, a plecat în c utarea locului care îi ap ruse într-un vis. Ajuns pe muntele Huangshan a v zut „Penelul în-florit”, un stâlp aflat într-o vale a c rei parte de jos sem na cu coada unui penel iar vârful, cu p rul pensulei. Pe vârf se vedea un pin ce-i

conferea „penelului” aspectul înflorit. Poetul a recunoscut locul din vis i de atunci inspira ia lui a devenit inepuizabil .

Uneori, mun ii, incomozi, stau în calea omului, iar acesta este nevoit s caute solu ii, perseveren a i r bdarea fiind c ile prin care mun ii pot fi înl tura i. Într-un frumos basm chinezesc, B trânul Yu, desi avea nou zeci de ani, a luat hot rârea de a d râma doi mun i - Muntele Wangwus i Muntele Taihang - ce-i îngreunau drumul spre miaz zi. Toat familia a început s sape la baza lor, dar vreun rezultat. Yu nu s-a l sat zdrobit de nereu it , ci a continuat s fie convins pe parcursul anilor, odat cu înmulirea neamului s u, în cele din urm , mun ii vor sc dea. Tenacitatea sa l-a speriat pe Zeul Mun ilor care l-a anun at pe Împ ratul Ceresc. Impresionat, acesta a poruncit fiilor Zeului Puterii s mute cei doi mun i i s elibereze drumul familiei Yu spre miaz zi.

Poate c si în realitate sunt posibile miracole. Poate c povestea b trânului care a mutat mun ii reprezint un simbol al perseverentei i al r bd rii omului ca o condi ie pentru învingerea greut ilor.

Poate c atmosfera magic a mun ilor inspir acea persoan înzestrat cu talent literar sau artistic, îmbog indu-i crea ia. Poate c omul, ast zi, nu mai caut nemurirea, dar a g si lini tea sufleteasc este o prioritate mai mare în lumea aceasta în care stresul cotidian ocup un loc de „cinste”. i atunci, s tul de toate, el de multe ori spune: „Plec în mun i”.

Exist probabilitatea s plece dar, de cele mai multe ori, zidurile între care este prins zilnic îl opresc i nu-i las liber decât visul. Vi-seaz cu ochii deschi i, înc rca i de lumin , o lumin ce se stinge pe m sur ce realitatea umbre te visul... i muntele se îndep rteaz în timp ce omul intr si mai adânc în rutina cotidian , se scufund în pesimism i într-o stare pasiv de acceptarea a z rniciei vie ii. i... totu i... Pleac în mun i... pentru a bate potecile str juite de frumuse e i a sim i cum energiile p mântului î i intr prin t lpi i î i str bat tot corpul, înt rindu-l i învigorându-l... pentru a respira aerul r coros i a sim i cum i înv luie pl mânii, î i p trunde în inim i î i împrosp teaz creierul... pentru ai bucura privirea cu coloritul din jur i a sim i cum sufletul se lini te te sub impactul acelei spontaneit i a naturii ce duce cu gândul la începutul lumii... pentru a- i încânta auzul cu ciripitul p rilor, cu zumzetul insectelor, cu fo netul copacilor, iar ascultând aceast „muzic ” sim i cum inima tresalt într-o exaltare specific unei fericiri f seam n...

Acolo, îmbr at de bra ele ospitaliere ale crestelor, omul î i reg se te tinere ea, îndep rtând moartea. Azurul i senin tatea cerului dezvolt acel element divin ce se afl în fiecare dintre noi i doar acolo, sub cerul sc ldat în lumina solar sau brodat de mul imea de stele, omul devine una cu cerul, una cu mântul. C tând for , încredere i speran , el poate alege - s se opreasc sau s i urmeze calea...

6

Anul I, nr. 6/2014

Veronica Balaj

M{TASE }I CAFEA RECE , ELVE|IAN{ Acum, aici, aici, pe scena Universit ii din Neuchatel sim ea c trebuie se bucure. Mai mult decât în oricare alte ocazii. Deplin, tulbur tor, pripit, sau prelung dar trebuia s încerce gustul bucuriei. Chiar s fi fost mole itor în final, chiar dac se va sim i epuizat , n ruit , i dac va coborî de pe scen cu pa i târi, îngreuna i, acum sim ea c e momentul s se lase str fulgerat , de ceva unic...

De o stare neîmblânzit , r itoare ca i când ar fi fost o femeie fatal , îndr gostit lulea. F leac si f margini.

Când directorul institu iei pronuna numele Mary Hartman, amfiteatrul r suna de aplauze mai întâi timid, apoi, în ropote. Mul i nu tiau motivul dar considerau c m car din respect pentru persoana care urca în baston sc rile spre scen , merit s se arate gentili. Doamna poart o p rie cu panglici multe, eman o not de epoc veche, m tasea rochiei sale gri se unduie te sinuos, produce umbre. Umbre tem toare, ezitante parc .

Deseneaz cearc ne în lumina zilei elve iene h zit nou tuturor celor afla i acolo pentru a dovedi c suntem frumo i, suntem tineri, c vrem s fim cunostori ai civiliza iei franceze din zona elve ian , c suntem ferici i, înving tori, ale ii sor ii suntem.

Spatele doamnei M.H. are o gâl. O percep prin es tura fin a rochiei ca pe o alt umbr . Mi toare. Derutant . Ba se umfl , ba se mic oreaz .

Singuratec . Parc deta at de cea care o poart .

Silueta plinu se arat diform pe ecranul alb din fundalul scenei. Mie cel pu in îmi se pare bizar . Mai întâi e obosit , aproape str vezie. V d , chiar v d prin ea dup care, brusc, parc atins de o flac , se contorsioneaz , e pârjolit , sufer , se zbate cu îndârjire. i iar i

intervine acalmia.

Directorul tocmai ne anun ca avem privilegiul s-o primim ca i coleg la cursurile noastre de limb i civiliza ie francez , pe doamna M.H. care vine aici pentru a dou zecea oar .

Este nonagenar , este american, î i pl te te an de an participarea.

Acum în eleg, de unde senza ia unei fl ri. Consecvent revenirii are dimensiuni alunecoase. E o scânteie acoperit , inut secret, e r cire fermec toare, e o c utare, ademenire, o reg sire poate, o lupt cu ceva ne tiut de noi...

Are cuvântul de salut. Vocea înfrunt cu non alan vârsta celor din sal i anun c mai are dou luni pân ce va s rb tori nou zeci de ani. Ne invit -i fim oaspe i. Franceza sa este deficient , cu accent puternic american. Ce conta? Experimentase asta dou zeci de ani la rând. Serii i serii de doctoranzi într-ale limbii i civiliza iei franceze se miraser cum de nu avea m car nivelul mediu. i? Asta nu a f cut-o pe doamna M.H. s îndr geasc mai pu in locul în care se reîntorcea. Are un motiv anume, desigur, de aceea ne prive te cu ochii întredeschi i, verzi-cenu ii, ne persifleacu privirea, cuvintele sale sunt fiin e care se-apropie perfide... mai întâi se întind lingu itoare la urechile noastre, apoi se evapor , se s vâr esc, se volatilizeaz , nu se mai percep.

Reapar brusc îns , din senin, tinere, doldora de în elesuri, ne fac s ne credem sec tui i, fragili, în elesurile lumii ne scrijelesc, iat , nu suntem în stare de nimic, de unde for e noi? Suntem vesteji i, trudi i, speria i de cât drum mai avem a str bate pân ce vom ajunge ca ea, nonagenari, dac ne va fi îng duit. Orice am spune, are dreptate. Ne-a dep it. fac mai mic în scaunul capi-

tonat cu catifea galben . Sala o aplaud din nou pe distinsa noastr coleg .

Pe ecranul de pe scen se perind figurile celorlal i participan i.

De cum ajung acolo, sunt altfel...

Unii sunt cuceritori, precum frumosul preot polonez doctorand în filozofie, incandescent, înv luitor, ne d o alt stare decât cea încercat pân acum. Colegul din Bulgaria este direct, frust, puternic... fata din Argentina, doctorand în juridic , are toate calit ile unei amazoane. Este înalt , picioarele sale nu încap pe ecran, vocea nu are miere, totul trebuie jucat pe cartea înving torului. La ei în ar i femeile pun mâna pe pu dac e nevoie, zice cu o frumoas accentuare de orgoliu. Nadira, doctorand în biologie, vine din Banglades unde femeile nu se cade s aib pas gr bit, agitat, mai ales în spa iul public, de aceea, p te ca pe ace, ne vorbe te gra ios, cu accent u or alintat. Tân ra din Lima e mica de statur i îmi pare c merge pe un cal de ras vânjos, dar de talie joas precum cei care duceau po ta în mun ii ei natali. rturiile curg, fiecare dintre noi avem obliga ia s prezent m în doar câteva fraze cine suntem i cum arat locul din care venim. Suntem într-o Universitate cu vechime de peste o sut de ani, suntem mândri, suntem ferici i. Atmosfera se înfierbânt , a urcat b iatul din Rio de Janiero, aplauze, carnavalul din Rio poate fi povestit sper m, i seri la rând îl vom acro a cu întreb ri. Iar i suntem încrez tori, veseli, lumea se deruleaz în lumin , n-avem nimic în cale. Drum liber.

La prânzul de a doua zi, la Cite Universitaire, chiar la masa noastr , a mea i a celor dou rusoaice cu numele identic, Olga, fire te, se a eaz doamna MH. Avea ochii ceva mai nostalgici i mi ri potolite .

7

Anul I, nr. 6/2014

- Sunte i potrivite s juca i într-un film, ave i figuri tipic ruse ti, se adreseaz celor dou Olga. Fetele râd, sunt ca din fotografiile vechi, din vremea imperial ...

- Dac ne distribui i în vreun rol, accept m, cu drag, orice rol, zic ele înndânt parc ar fi surori gemene. Emao încredere nedisimulat în via , au pielea alb , m soas , i le tremur genele când vorbesc. Pielea doamnei MH este jupuit de riduri, g lbejit , gras . St cu picioarele r schirate, nu-i pas de nimic. Nici de mâncare. O d la o parte.

- Domni oarelor, eu am regizat multe filme, documentare în special, nu m-a da în l turi s facem o chestiune de genul sta aici, ti i c în fiecare an, fiecare serie trebuie s monteze un spectacol de teatru sau s cânte s prezinte un moment artistic pentru finalul cursurilor.

- Nu, nu cred c ... am putea s ... noi studiem tiin ele politice, r spund laolalt ca de obicei prietenele mele rusoaice.

- Ah, asta e chiar foarte potrivit, spun eu c pute i, veni i la selec ia care are loc dup amiaz în sala de cinema?

Va fi acolo i un regizor mai tân r, elveian... propune cu verv colega nonagenar . Olga i Olga se consult din priviri, albastrul lor ov ie o clip , apoi, vioi, sclipe te. Iau totul ca pe o secven insolit , comic i accept .

Confruntarea pentru a fi actori deo sear la finele cursurilor, începe fix la ora apte. În Elve ia, ve i înv a, ni s-a spus, s v orienta i dup secunde nu dup ore.

Sunt pe scen to i doritorii de roluri. Doamna MH, f cuvinte, doar cu bastonul dirijeaz i explic mi rile.

E un dans improvizat al celor care i-au asumat emo ia de a fi arti ti.

- Face i-v c sunte i furtuna, propune regizorul elve ian. Candida ii se întunec , împr tie gesturi pline de energie, provoac , se avânt , se precipit , sunt imprevizibili...

Se mir i ei cum de tiu s fie furtuna doar din mi ri. Au o dezl nuire cosmic în priviri, în expresia gurii, a vocii... Doamna regizoare americanc nu se las mai prejos. Este i ea furtuna.

O furtun care coboar undeva într-o vale, mai agale, gâfâie, e galnic nu e natec precum ceilal i interpre i.

- Acum v rog s fi i un vânt de prim var . Mâini ml dioase, degete care mângâie aerul, corpuri în mi ri indecise, ml dioase, tandre, articulate domol .

- V plimba i prin ploaie, o ploaie lini tit care devine vr jma , în rafale...

Gata? Începe i!

Se nasc adhoc, mici secven e de via , a teptare sub fichiul ploii, un s rut, o întâlnire Ploaia devine martor, prezen vie, personaj nep tor, seme , incitant, fichiuitor. Ori bizar, se las confident s fie, e un fapt infailibil, ca un dar special, de moment, e adorabil tocmai pentru c se va sfâr i în curând i este martor doar acum. E capriciul clipei... e banal i totodat irepetabil.

Selec ia a luat sfâr it. To i actorii vor primi un rol. Se retrag încânta i, veseli, triumf tori.

- Unde-i doamna noastr ? întreauna dintre rusoaice? S -i mul umim.

A fost fascinant. În sal , într-un scaun, doamna MH, în semiobscuritate, repet îngânând un alt rol.

- De ce plânge i? L crima i?? V mul umim, zic fetele. Au încredin area este cuviincios s nu insiste i fac un pas înapoi.

- Acum dou zeci de ani, i el regiza cu mine, tot în aceast sal ... se aude vocea doamnei într-o rostire ca de sentin .

Povestea o completeaz în sinea lor i apoi în cuvinte, ambele rusoaice.

- De aceea revine în fiecare an, i aminteasc . E ca i când ar tr i din nou cine tie ce iubire...

- P i la vârsta lor cum s se mai consoleze?? i atunci erau... ca s zic a... b trâni. Cum ar fi ca bunica mea aib acum un iubit, închipuie te- i cear spune mama?? i satul? E de p rere una dintre fete.

- Olga, draga mea, ei, în America, au alte norme de via ... i-am spus la vremea respectiv ce sup rat a fost bunica mea când a primit o telegram de la ai mei în care i se spunea c vor sosi, dar ea zice c-a trebuit s se fac de râs, tremure la gândul c -i un anun mortuar... a trebuit s mearg la po ta s io citeasc . Un an întreg a fost sup rat ... i imaginezi cum ar fi fost s aib un ibovnic?? Lua foc satul// Noi, suntem favorizate. Când te-ai desp it de Iura c te plictisise i de el, n-a fost nici o dram .

- N-a fi putut tr i ca pe vremea aia. Îmi pare r u de doamna MH. Atâ ia ani s -l tot plâng pe la care poate c-a sit-o. S tii c eu o s-o întreb, ce zici?

- Foarte bine, scriem eseu despre „expresivite de la vie”.

- Va fi ceva real i frumos...

- Nu ai de unde s tii dac totul a fost frumos pân la final. Poate c iubitul ei a murit.

- Vom afla...

La sfâr itul s pt mânii cursan ii plecar în excursia programat . Trebuia urcat pe Mont Blanc, pân unde JeanJac Rousseau, retras, î i scrisese o parte din oper .

Cele dou Olga nu aveau înc ri adecvate i alunecau mereu. Doi pa i înainte, doi, trei înapoi pe panta din piatr .

Râdeau în hohote. Erau exaltate, libere.

Nu le înrobea nimic. Râsul lor se ag a de crengile verzi ale brazilor.

Doamna MH ar mai fi dorit, ca i în anii preceden i, s i încerce puterea pa ilor pe urcu dar, n-a mai avut curaj.

Savura dorin a neîmplinit . A r mas la poalele muntelui. P ria sa p rea de departe o mic oaz de flori. Ceea ce o nelini te te este c verdele trufa al brazilor, pur i simplu, o sfideaz . Piatra c rii str luce în soare i asta accentueaz micile riduri s pate în piatr de-a lungul vremii. Sigur c n-o vede nimeni, î i piie obrazul. Acelea i feluri de riduri ca în piatra al turat . Verdele din jur pare plute te ostil. Ostil. O sufoc . Ceva neîn eles o intuie te locului i nu se poate mi ca. O n de te panica, i ura c piatra e singura sa companie i m car de n-ar fi a a de impasibil . Îi apare imaginea lui, a fostului b rbat iubit. Era pe aici, cobora c rarea... cum de s-a înf urat în cea ? Doar e plin zi. Verdele sta e de-a dreptul vr jma . P durea nu vrea s p streze nimic din ce-i ofer ea, cu sim mintele sale... chiar nimic nu mai este de g sit aici.

Ar trebui s se deplaseze la umbr dar picioarele nu o ascult .

Coboar ni te nori, a a din senin mânjind verdele... sau e o p rere?

Când fetele au revenit, cafeaua din cea r mas neatins lâng doamna MH, se r cise. tasea bluzei sale cu pic ele rea un desen în care înc pea un petec de cer prin care ploua.

8

Anul I, nr. 6/2014

Niculina Lucia Chelaru

DREPTUL PRIMULUI N{SCUT 1. Ema St tea lâng cadavru i nu-i venea s cread . Pân acum câteva ore acest trup inert i f via era fratele s u sau sora sa. Nici asta nu prea tia. De fapt sim ea c nu mai tie nimic. Privea cadavrul, uneori avea impresia c -i zâmbe te i-i r spundea bucuroas tot printr-un zâmbet, alteori îi p rea atât de str in încât o însp imânta i-i venea s fug . De fiecare dat clipa urm toare o readucea la realitatea ce p rea mai mult un vis - Gabi murise. i amintea ziua când se n scuse. Probabil, urmare a celor citite prin c i p rin ii o preg tiser mai mult decât era necesar pentru primirea unui nou membru în familie. Având totu i 12 ani nu i-au spus nici o poveste cu vreo barz , de i iar fi pl cut s aud o poveste. Într-o sear mama o chemase în buc rie i în timp ce preg tea cina îi spuse: - Ema, sunt îns rcinat . Peste câteva luni vei avea un fr ior. El va fi mai mic. Tu îl vei iubi i vei avea grij de el. Î i aminte ti când am discutat despre faptul c e mai bine s fi i doi?

Ema nu apucase s r spund c u a se deschise i într tat l z când: - i el te va iubi i va fi mândru s aib o surioar ca tine. Iar când va fi pu in mai mare v ve i juca împreun , continu zâmbind tat l f s î i dea seama c atunci când el va fi pu in mai mare, ea va fi o domni oar ce nu- i va dori s se joace tot felul de jocuri copil re ti, ci roluri pe scena vie ii în utarea con tient sau nu a rolului autentic. i a a, pe rând, p rin ii i-au expus din gânduri i idei.

Ema nu-i mai asculta demult. Mânca încet din mâncarea ce între timp se terminase de g tit i fusese a ezat frumos în farfurie de c tre mama. Nu sim ea bucurie, dar nici triste e. i dorea un fr ior sau o surioar a a cum sunt atra i copiii de necunoscut, acel necunoscut de care adul ilor le este team .

Iî pl cea s asculte colegii sau vecinii vorbind despre fra ii lor.

Ar fi vrut s povesteasc i ea, dar nu avea despre cine. Încercase odat s inventeze, dar unul dintre copii strig : - S nu ne mai juc m cu Ema! Minte! Ea nu are nici un frate!

- Ba am, strig cât putu de tare i cu furie Ema. Adic am avut, dar nu mai am. De ce sunte i atât de r i? Aproape r mase f glas i fugi plângând în cas . i terse ochii i se a ezase în fa a oglinzii. Era o oglind

mare, înalt , ce nu se potrivea ca stil cu mobila aflat în odaie, dar venea s o completeze. Imaginea din oglind o f cuse pe Ema s uite pe moment de lacrimile v rsate i chiar îi aduse un senin pe fa . Ochii mari i c prui se umplur de lumin , iar privirea ce curgea din ei se pierdea undeva dincolo de oglind . Pantalonii de trening se preschimbaser în valuri de catifea, iar tricoul alb devenise o bluz de m tase, strâns pe corp de un iret lung la spate marcându-i talia sub ire... F i dea seama, Ema a luat elasticul ce-i lega p rul într-o coad i l-a l sat s -i pice pe spate ca într-o cascad neagr . i-a adus apoi câteva uvi e în fa i a început s râd . „Sunt frumoas ! tiu c sunt frumoas . Bunica mi-a spus-o de multe ori i o v d în invidia de pe chipul colegelor i în admira ia de pe chipul colegilor.” „Sunt frumoas .” - î i mai spuse o dat Ema sim indu-se fericit . Nu s-a îndoit niciodat de acest lucru.

Nu avea cum s se în ele. Îl sim ea ca pe un adev r. Era precum Alb ca Z pada, Alb ca Z pada dup ce l-a întâlnit pe prin i a dus-o la castelul lui. Era frumoas , era iubit i în jurul ei mi unau o gr mad de servitori. Nu cuno tea împ ia, nici nu o putea cuprinde cu gândul. Dar nici nu- i dorea. Îi era suficient castelul cu oglinda din odaia sa.

Veni i ziua cea mare. Era în vacan la bunici. Primiser un telefon c fr iorul ei se n scuse. Bucurie i agita ie au pus st pânire pe bunici. Au preg tit în grab câteva bagaje, iar seara au mers la gar . Dup vreo trei ore au ajuns în oraul în care fr iorul se n scuse. Pe tat îl g sise la fel de bucuros i de agitat precum bunicii. S-au retras în buc rie pierzându-se în tot felul de discu ii. Ema nu sim ea decât oboseal .

Vroia s doarm . Cum puse capul pe pern , cum trecu în lumea viselor. Diminea a le-a spulberat pe toate, locul lor fiind luat de gândul la fr ior.

Bunica a îmbr cat-o frumos cu o rochi albastr . I-a împletit p rul în dou codi e i i-a dat în picioare s nd lu ele noi cump rate de Pa ti. V zuse bebelu i doar în filme i pe strad la necunoscu i. Nu tia cum arat de aproape. Nu se gândise niciodat la acest lucru. Deodat î i aminti de o poz cu ea de când avea câteva zile i se întreb dac micu ul seacu acea imagine. Aproape c râse zicându- i c nu are cum, el este el, un b ie el, iar ea e ea, o domni oar . Nu i-a dat seama când au ajuns la spital. Dup câteva vorbe neauzite de ea pe care tat l le-a schimbat cu portarul, acesta i-a l sat intre. Probabil c erau a tepta i, imediat a venit o asistent

9

Anul I, nr. 6/2014 i i-a condus într-un cabinet. Apoi asistenta, o femeie între dou vârste, pu in plinu i cu tenul alb se apropie de Ema i zise: - Ce surioar frumoas avem aici! O s vin mama ta cu fr iorul t u. S fii cuminte!

Nu a în eles niciodat acest „s fii cuminte” pe care adul ii îl zic mereu, oriunde i oricând copiilor, chiar i Mo Cr ciun, iar acum i se p rea cel mai nepotrivit i aproape c o iritase. Dar t cu.

Asistenta î i întoarse privirea c tre bunici i continu : - Ce copil timid! O s -i treac ... via a ne schimb .

- Are emo ii, spuse încet bunica vrând parc s justifice cerea nepoatei.

Nepoata, îns , nu avea emo ii. Îi era dor de mam , doar atât. Iar acum o va vedea cu un alt copil în bra e. Îl va iubi, a trebuie. i poate va deveni o mam mai mic pentru el. Îi surâdea ideea. Atunci intr mama. Ema se sim i cople it . Ar fi vrut s i îmbr eze mama, chiar f cu un pas înainte...

Imaginea bebelu ului din bra ele mamei o f cu s se opreasc .

Era o mogâldea cu ochii închi i i cu ceva puf auriu pe cap.

Mic i neajutorat . Se bucur c e b iat a a cum doriser rin ii. Nu avea de ce s nu-i fie drag, iar gândul la dreptul primului n scut o f cu s se simt în siguran . Citise despre el mai demult într-o carte veche i i-a pl cut. Acest drept pe care îl considera al ei avea s i pun amprenta pe rela ia de mai târziu cu fratele ei, cu mogâldea a pe care acum o îndr gea i ar fi vrut s o in în bra e. Mama i-a spus c e prea firav acum, dar când vor veni acas o s aib ocazia s i in fr iorul în bra e. Întinse mâinile i Ema îmbr cadavrul în amintirea

acelui moment neîmplinit. i brusc i se f cu dor de Gabi. Sim ea odat cu moartea sa a murit i o parte din sufletul ei, acea parte inut închis atâta vreme. Ar fi vrut acum s o deschid , dar nu o mai avea, disp ruse. Era greu de suportat senza ia, cu atât mai mult cu cât nu tia ce s-a întâmplat. P rea c nimeni nu tie nimic. Autopsia nu g sise cauza decesului i nici vreo scrisoare l sat nu ap ruse cu vreo explica ie. „De ce?” se întreb Ema, „Gabi a fost întotdeauna un suflet zbuciumat, dar totu i...”

Atunci intr în înc pere tata. inea un caiet în mâinile ce tremurau. Ochii i se pierdeau printre lacrimi. Nu putu scoate nici un sunet. Întinse caietul spre Ema i izbucni în plâns. Îl l i descarce sufletul i lu caietul. De i nu-l v zuse demult, recunoscu scrisul lui Gabi. Inima începu a-i bate atât de tare încât avea impresia c va exploda, dar avu totu i puterea s dea la o parte coperta i s citeasc r sfoind la întâmplare.

2. Rânduri 2.1. Gânduri Ie ind pe poarta clinicii mi-am dat seama c nu am unde s m duc. Nu m gândisem la asta înainte, poate ar fi fost mai bine, sau poate nu. Cine tie? Cine poate spune cu certitudine c tie? Eu nu tiam, dar eram fericit . Pentru prima dat în aceast via eram eu, femeia care i-a modelat trupul dup suflet. Am aruncat o privire fugar într-o vitrin pe lâng care treceam. În geamul s u am v zut reflectânduse o tân zvelt , cu p rul lung... m-am recunoscut. „Oare voi avea acces la banii din cont?”, m-am întrebat i am b gat invonluntar mâna în buzunarul de la jerseu. Cu run ul g sit acolo am cump rat un caiet i un pix. Eu, caietul i pixul - un întreg a ezat pe o banc într-un parc dintrun ora îndep rtat...

Nu tiu unde voi dormi la noapte. Între cer i p mânt, mântul pat, cerul cuvertur , cu o pern din iarb i cu vise leg nate de crengi, luminate de stele i mângâiate de nori.

Mi-ar pl cea s dorm în p dure, dar a putea nimeri în p durea cuiva i ar veni proprietarul i m-ar împu ca. O s m duc în gar i m prefac un c tor ce a teapt trenul... oameni, trenuri, oapte, prea mult mi care. Eu am nevoie de lini te. Voi sta aici, pe banc . Nu e bine. A putea ajunge la închisoare. De ce e via a atât de complicat ? De ce e atât de greu s tr ie ti?

M-a întoarce acas , la p rin i. Mi-e tare dor de ei. Nu i-am v zut de câ iva ani buni, de când fugisem... Nu cred c m-ar recunoa te, dar oare m-ar în elege? Atunci nu m-au în eles... Nu m-am în eles nici eu. La început mi se p rea firesc s caut compania b ie ilor, doar eram i eu b iat. „Feti ele cu feti ele, b ie eii cu b ie eii” se concretizeaz adesea în via . Chiar i dup ce se creeaz cuplurile el-ea, fetele se mai întâlnesc la câte o bârf , iar b ie ii la câte o bere. „De ce te ui i a a la mine?”, m-a întrebat într-o zi un coleg în timp ce ne îmbr cam pentru ora de sport, în vestiar.

Atunci mi-am dat seama c îmi place s -i privesc... „Nu, nu uitam la tine, visam...” i-am r spuns, ie ind oarecum din

10 acea încurc tur i întrând în alta. Din acel moment devenisem vis torul clasei i apoi al colii. Pe vremea aceea nu tiam c vis torii nu pot fi domestici i, ei r mân mereu s lbatici i liberi.

Oricum preferam s se strige a a dup mine, decât altfel...

Nu cuno team prea multe despre o astfel de situa ie. Am utat tot felul de c i i articole. Ajunsesem s m hr nesc cu informa ii. Am aflat c mai erau oameni ca mine. i a a cum erau privi i în numeroase feluri ar putea fi privi i i într-un mod normal, firesc. ine de voin , de voin a pe care Dumnezeu ne-a îndemnat s o folosim atunci când ne-a trimis Decalogul pe muntele Sinai i de o nou gândire care s ne conduc la o nou sim ire. A a cum spune o vorb din b trâni c -n fiecare u e un bine i-n fiecare bine e un r u, tot a a în fiecare b rbat exist o parte de femeie i-n fiecare femeie exist o parte de b rbat.

Am tr it prea mult vreme cu teama de a nu se afla despre mine. E cumplit s tr ie ti cu temeri. În încercarea de a te ascunde de ceilal i ajungi s te ascunzi oarecum de tine.

Sau cel pu in s nu te mai g se ti. Dar încetul cu încetul frica a început s dispar i sim eam tot mai puternic nevoia de a striga în gura mare, s m-aud to i - „Sunt femeie!, Sunt femeie!”. Nu am avut curaj. Am c utat în toate cotloanele sufletului meu, dar degeaba. Am g sit în schimb o firmitur de putere cu care am plecat la drum, drumul reg sirii...

Uneori m întreb dac nu cumva dorin a foarte mare a rin ilor mei de a fi b iat a influen at partea masculin din mine. Aceasta s-a manifestat mai mult decât era necesar acaparându-mi trupul înc din pântecele mamei. Nu , nu merg la ei. O s le telefonez peste câteva zile. Trebuie s afle c sunt bine. Nu vreau s se simt vinova i sau pedepsi i. Când am disp rut din via a lor m-am pedepsit pe mine, nu pe ei. A fost pedeapsa pentru lipsa de curaj de atunci. Nu m duc nici la Ema, mai ales la ea. Mult vreme am crezut c diferen a de vârst e piedic în apropierea noastr . Apoi a venit distan a fizic . Ea a plecat la facultate, s-a întors cu familie. Eu am

Anul I, nr. 6/2014 fost singur mereu. Mi-e dor de sora mea, mi-e dor de o sor , mi-e dor de un frate. F cea mereu aluzie la dreptul s u, la dreptul primului n scut. tiam din pove ti despre dreptul la tron a primului vl star n scut, vl star de sexul masculin. Dar nu tiam la ce se referea cu atâta înver unare Ema, la care drept al ei. Copil fiind uitam repede de întreb ri i de r spunsuri. De ce mi-a venit tocmai acum asta în minte?... dreptul Emei de a deveni un om precum ceilal i, un om pierdut în aceast lume...

2.2. Elena Nu am mai scris demult . Elena doarme. Nu se simte foarte bine, iar eu o veghez. Gândurile m-au prins ca-ntr-o pânz de p ianjen. Mi-am amintit de caietul cump rat cu câteva luni în urm . Între paginile sale a tepta pixul. Întregul de atunci se reg sea acum într-un fotoliu, dintr-o c su de la marginea ora ului... „Pot s m-a ez lâng tine?” m-a trezit din visare o voce de femeie. „Desigur”, am r spuns în grab , bucuroas c nu mai eram singur . De abia dup ce s-a a ezat am întors capul i am privit-o. Era o b trân îmbr cat cu ni te haine decolorate, dar curate. P ru-i argintiu era frumos piept nat i prins într-un coc. Avea ochii mari i str luceau atât de tare de parc dou stele ar fi coborât din ceruri a ezându-i-se pe fa . Emana un aer angelic, chiar am murmurat - „un înger.” Chipul ei br zdat de riduri nu sem na cu imaginile de îngeri v zute prin i sau reviste. To i erau prezenta i ca ni te copii. Am sim it sufletul de copil al acestui om pe care, de i l-am v zut atunci pentru prima dat , aveam impresia c îl tiu dintotdeauna. Miera drag aceast femeie i am vrut s o îmbr ez. Îmi pare u c nu am f cut-o atunci, dar mi-a fost team s nu o sperii.

Nu purta cercei, avea în schimb un colier cu perle. Nu pricepeam, dar p reau a fi perle adev rate. Cred c am bovit cam mult cu privirea pe colier, c ci femeia îmi spuse „Le am de la b iatul de care m-am îndr gostit prima dat .

So ul meu tia, dar nu a fost gelos niciodat . Cred c i-am iubit i îi iubesc i acum pe amândoi. Dar s l m amintirile mele. Mai bine spune-mi ce face o tân dr gu ca tine singur în noapte.” Nu mi-am dat seama c b trâna m întrebase ceva. Vorbele ei calme se completau atât de bine cu lini tea nop ii încât t ceam ascultând. „Eu sunt Elena.” A continuat ea cu o voce precum o oapt de izvor. „Tu cum te nume ti?”

Atunci mi-am dat seama c nu e politicos s nu r spunzi i am zis aproape înghi indu-mi vocea „Gabriela”. „Ce nume frumos, nume de înger. i nu vrei s -mi spui cum de ai ajuns acum, aici?” „Nu tiu.” i-am zis. i chiar nu tiam. Nu-mi aduceam aminte multe... Nici via a actual parc nu era prezent , era ca i cum ceea ce tr isem pân atunci nu-mi apar inea. Cred c Elena m-a sim it foarte bine atunci. Nu a mai insistat cu întreb rile i m-a invitat la ea. „Ce zici, Gabi, de o plimbare pân la cap tul ora ului? Eu locuiesc acolo. Voi face un ceai i poate vom povesti mai mult. Eu î i voi spune despre mine, tu îmi vei pove ti despre tine. Sau vom dormi.

Mâine e un nou început.” i a a a fost, un nou început, începutul unui sfâr it.

Anul I, nr. 6/2014

Am mers vreo patruzeci de minute pân am ajuns în fa a unei c su e ce-mi amintea de c su a piticilor din povestea Albei ca Z pada. Lumina pal a becului de pe strad o cuprindea ca într-o magie. A doua zi am v zut c erau mai multe case în zon , unele mai d nate, altele parc neterminate, dar locul în sine p rea o pagin de basm. În acea noapte eu i Elena am citit i recitit file de via i am început s scriem una nou , împreun . Elena întârziase prin ora i pierduse ultimul autobuz, a a c o luase pe jos prin parc. Acolo m întâlnise pe mine. Eram singur , ab tut i dezorientat . M-a chemat la ea i aici am r mas.

Elena avusese o via obi nuit pân când so ul i fiul ei au murit într-un accident de ma in . Atunci a vândut ma ina.

Apoi a pierdut apartamentul. Se afla într-un imobil na ionalizat care a fost revendicat i câ tigat de urma ii fo tilor proprietari.

Se sim ea îns norocoas cu serviciul pe care-l avea. Era asistent la sec ia de pediatrie a vechiului spital. Acolo a întâlnit un bunic ce- i cre tea singur nepoata. A a a ajuns s locuiasc împreun cu ace tia ajutându-i. A renovat casa cu banii ob inu i pe ma in i era fericit . G sise un nou sens în via . Nepoata a crescut i a emigrat în State, iar b trânul s-a stins cu durere i dor... nu mai tia nimic despre ea. Elena se gândea adesea la feti a tuns scurt care a devenit o domni oar cochet . I-ar fi pl cut s o vad . Nu îi era team c va r mâne f cas , oricum avea destui ani, iar „acas ” nu i-l poate lua nimeni.

Când spitalul s-a închis unul dintre medici a angajat-o la cabinetul s u particular. De acolo s-a pensionat. Avea o pensie mic , dar nu am auzit-o niciodat s se plâng . Î i dr muia fiecare b nu i nu uita s pun câ iva deoparte pentru copiii rmani din cartier.

Aud r suflarea Elenei în cealalt odaie. Doarme lini tit . Îi va trece r ceala i se va face bine. Ea îmi este i mam , i tat , i sor , i frate, i prieten , dar înainte de toate îmi este aproape, iar aceast c su este palatul nostru. Are dou camere i o c mar transformat în baie. Camera Elenei e foarte mic - o saltea, câteva rafturi cu c i, o cutie din lemn cu haine frumos aranjate, un scaun i o mas pe care se afl o veioz , iar es turile lucrate manual i r sfirate peste tot te fac s te sim i ca într-un muzeu. Lucruri la fel de simple se sesc i în camera mare. Când am intrat prima dat aici ma surprins aerul cald i primitor, precum i cur enia ce domnea.

Lucruri pu ine i simple a ezate cu gust, f televizor, f radio, doar un pick-up i câteva pl ci îmbr cate în hârtie îng lbenit de timp. Cel mai mult îmi place pianina, un instrument vechi care împreun cu carpetele multicolore reprezint singurele amintiri palpabile ale trecutului Elenei. „E ti aici, Gabi?” s-a trezit Elena. Îi voi face un ceai i îi voi citi din cartea preferat .

Pe mai târziu, Jurnalule! M bucur c te-am reg sit.

2.3. „Acas ” Dup multe încerc ri nereu ite de a-mi face alte acte am renun at. Pân la urm eu sunt eu indiferent de ceea ce scriu unii sau al ii pe diferite hârtii. E ciudat cum omul alege s

11 creeze tot felul de reguli în loc s in cont de legile dup care func ioneaz Universul. Aceste reglement ri artificiale nu fac altceva decât s -l îngr deasc , s -i mutileze sufletul i s aduc o anumit pl cere acelei p i din el pe care unii o numesc ego. E pl cerea de a-i controla pe ceilal i, de a te sim i puternic manifestând autoritate. De mici copiii sunt înv i c lumea c lumea e împ it în dou - cei umili care ascult i cei autoritari care comand . Nu e vorba despre acea umilin pe care e bine s o sim im fa de Creator, fa de Univers, acea umilin a p ii fa de Întreg, umilin a plin de admira ie i de mirare care te face, paradoxal, s sim i Marele Întreg întreg.

E vorba despre umilin a care te face o fiin slab , care pur i simplu cer te i se mul ume te cu firmituri de via . Se spune via a este cel mai minunat dar. Ce face omul cu ea?

Eu nu vreau s fiu st pân, dar nici sclav. Eu vreau s fiu Eu. Frumuse ea vie ii al turi de Elena nu a reu it s tearg oboseala încerc rilor de a tr i. Simt nevoia s dorm. Mi-e dor de acas , de lini te, de armonie. Vreau s dispar, s m dizolv în Tot. I-am spus Elenei zilele trecute s telefoneze p rin ilor mei. A întors brusc capul vrând parc s m dojeneasc . tia la ce m refer, dar m-a în eles imediat i nu a mai zis nimic, a sat t cerea s se scurg între noi. O ascultam amândou , iar ea a înclinat u or capul, semn c era de acord. M-am apropiat de ea i i-am optit - „M-ai sim it i de data aceasta, nu am inten ii sinuciga e, dar voi pleca. Tu mai r mâi. Copiii din acest cartier al nim nui au nevoie de tine, de a primi câte un b nu , de a înv a dansul degetelor pe clapele pianinei, de a- i citi, citindu- i totodat i lor. Am înv at lec ia accept rii de sine i a curajului de a fi a a cum e ti. Sentimentele îngropate nu mor niciodat . Î i mul umesc. tiu c ne vom mai întâlni i în alt via . Mi-ar pl cea s fim iubi i...” Elena mi-a zâmbit i m-a îmbr at. În curând m întorc Acas .

12

Anul I, nr. 6/2014

Constantin Lupeanu

MAREA La mare, Casa Scriitorilor a fost construit gard în gard cu vilele partidului, ti i Dvs care, ast zi preluate de persoane particulare, ti i Dvs care, i la o arunc tur de b de vila efului statului.

Trubadurii se in în preajma seniorilor, pentru a în a oricând ode i pentru a fi controla i!

Am l sat bagajul i am mers întins pe teras . M tasea verde ca jadul a apei rii Negre unduia sub briza u oar , rginit de pietrele în form de foc , îngr dite pentru a z zui impetuozitatea valurilor. Mai aproape, mai înspre noi, terenul de b tut mingea pe nisip, aleea din cap tul falezei, gardul verde împrejmuitor al vilei i, pân sub picioarele noastre, gr dina cu iarb , flori i copaci, cire i, meri i mai ales pruni, un nuc, pini, frasini i câ iva stejari în partea stâng , printre care se ghice te sta iunea Olimp: Hotelul Belvedere i, dincolo de el, hotelurile masive ca ni te str jeri, în-

chipuind Muntenia, Moldova, Oltenia, Transilvania. În dreapta este plaja cea mai elegant i mai bine dotat din Neptun, asaltat de pete de culoare. De ce oare i-au l sat oamenii ace tia îndeletnicirile lor, c minele lor i se înghesuie pe doi metri p tra i de nisip fierbinte, unii lâng al ii, ca sardelele, între cerul liber, apa m rii i rmul înalt de 4-5 metri?

Ce ne aduce i pe noi, an de an?

Ridic m privirea. Un pesc ru , ca un zmeu alb, transmite uimire, armonie, bucurie. Cerul senin, f vreo umbr de nor, cu albastrul împrumutat din ochii no tri, se încheag sus-sus, n-am putea preciz m cât de sus, îns v garant m h t în fa , de unde coboar protector si poate îndr gostit peste marea neastâmp rat , frem toare ca sânul de femeie tân , fo nitoare, neobosit , i se las în jos s-o s rute, delimitând-o acolo, undeva, departe, cât pot cuprinde ochii no tri, ca o cupol sferic , de jur-împre-

jur cât vedem cu ochii, i ne întreb m dac nu cumva noi nu ne d m seama c de fapt suntem clovnii, saltimbancii, arlechinii, marionetele de tot felul ale unui circ uria .

Ne echip m repede pentru plaj i plec m. Urm m faleza, lat de doi metri, trecem de restaurantul Vraja M rii i coborâm, dup un obicei al nostru, sc rile din extremitatea nordic a complexului Delfinul, restaurant cu dou sprezece camere hoteliere deasupra, acolo pe pla. Ziua, chemarea fluxului i refluxului va fi poate întinat de strig tele turi tilor, îns noaptea, cei caza i acolo trebuie s adoarm în muzica celei mai neobi nuite simfonii a naturii. În timp ce Adishor desf oar cear aful i prosoapele, în stil clasic, eu înfig umbrela, o rotesc într-un fel anume, dansând-o, pentru a o afunda cât mai adânc în nisipul tasat în straturile adânci.

Umflu cu pompa saltelele aduse cu noi i, recunosc, ajutat, pentru a gr bi încheierea opera iunii. i iar m întreb f s g sesc spuns: De ce se gr besc oamenii? De la na tere. Se gr besc s creasc , se gr besc s i încheie studiile, se gr besc, i- i folosesc coatele s se ca ere cât mai sus pe piramida social , care este lipsit de uvoiul energetic al unei piramide obi nuite, dimpotriv , este înconjurat de un vifor care înghea cele mai multe inimi.

Apa m rii este balsam catifelat, reconfortant. Soarele ne îmbr eaz din înalt. Întoarcem spre el chipuri înc albe, livide. El va împrumuta pielii o p rere din aurul s u, care se prelinge spre noi cu fiecare raz binecuvântat .

Dac la dus am urmat faleza, în-

13

Anul I, nr. 6/2014

toarcerea o facem de-a lungul plajei. Valurile se sparg lâng picioarele noastre, apa ameste-cat cu nisip ne caut la fiecare pas, ne mânie, i nu mai are culoarea jadului, nu este nici incolor , ci cenuiu-maronie, atingerea malului îi distruge puritatea i o face lumeasc .

La primul prânz, la o mas improvizat ingenios, ca pe vremuri, în mijlocul gr dinii, blatul de lemn fiind lipit pe un trunchi de copac t iat la vreo 80 cm de sol, mânc m ciorb de peri oare din carne de oaie, ciulama de pui cu m lig si o pr jitur cu înveli de ciocolat , toate preg tite de Lucian. Osp tar este Marius, înalt i suplu, jovial, spiritual, parc cut pentru un restaurant al scriitorilor.

- De ce nu scrii, Marius?

- Ce s scriu? Nota de plat ? E prea din vreme...

- Literatur . S creezi, e ti plin de spirit.

- Eu o fac zilnic, oral.

- Te risipe ti.

Tace. Pleac , cu bra ele înc rcate de farfurii, de data asta prestigitator.

Seara, între ciupercile umplute si friptura la gr tar cu salat de varz , ni se dest inuie: - Ar trebui s cer drepturi de autor.

- ?!

- Câte replici, gânduri, idei de tot felul am împr tiat eu...

- Adunate, ar umple o carte. Cred ai dreptate. Vorbe te cu juristul USR.

Aproape fiecare angajat din Neptun î i are istoria sa, surprinz toare în multe privin e, începând cu directorul, cu instalatorul Eugen, unul dintre cei mai vechi, i pân la tân ra Selga. De mirare n-a radiografiat înc nimeni!

Cei mai mul i au lucrat sub to i pre edin ii scriitorilor, de la Zaharia Stancu i Mihai Beniuc, de la George Macovescu i D.R. Popescu, pân la pre edintele de ast zi, profesorul Nicolae Manolescu.

Seara, trecem drumul la faimoasa crâ Cire ica, cizelat de marile nume ale literaturii române contemporane, înc de pe când era o bodeg pr fuit . Între-

m un chelner dac a auzit de Corneliu Leu, de F nu Neagu, de Mircea Micu, de exemplu.

- Circul atâtea pove ti! Eu nu iam prins, dar îi tiu, cum s nu, zice el. ridic m o stel de granit, pe care s grav m numele scriitorilor care au creat literatur adev rat la casa scriitorilor din Neptun.

Spre sear , marea renun la culoarea jadului, de departe pare cuminte, pref cut într-un lac lini tit, aproape alb, în timp ce cupola cerului se întunec , pentru ca târziu în noapte apa s i schimbe din nou culoarea, devine neagr ca funinginea, tulbur toare, sub cerul brodat cu salbe aurii. Facem câ iva pa i pe faleza din fa a casei scriitorilor i ne întreb m, ne tiutori: cu cine, cu ce seaMarea Neagr la Neptun? Anul acesta, de vreo s pt mân , a p rut revoltat , gonindu-ne, cu valuri cât casa.

Din zori si pân -n noapte i de seara pân când geana aceea ro ie se na te la confluen a cerului cu apa, marea este r suflarea neîncetat i neîn eleas a p mântului, misterioas , plin de vitalitate, energie cosmic , matrice Dumnezeiasc .

Mul i au scris despre tine, Mare!

Cunosc tori i inspira i au fost, credem noi, mai ales Zaharia Bârsan, Hemingway i prozatorul chinez Wang Meng (vezi cartea de nuvele Lacul adânc, Editura Cartea Româneasc , 1985).

Neptun, August 2014

14

ART PLASTIC

Anul I, nr. 6/2014

OMAGIU ARTISTEI Poet i prozatoare, traduc toare din limba chinez , Mira Lupeanu, Aprilie 1944 - Octombrie 2006, a avut deopotriv voca ia picturii, pentru c sunt spirite creatoare care se manifest

în toate sferele artei. Într-adev r, exceptând finalul cople it de maladia Alzheimer, zilele vie ii i-au fost luminoase i înc rcate de miracolul tr irii prin poezie, prin art . Nu

întâmpl tor i-a intitulat un volum de poezie: Sub zodia ii, 1996.

Fiecare gest era poezie.

Cel mai lumesc, diurn demers surprindea prin har.

Orice f cea prindea contur de basm.

Ea nu a luat lec ii de pictur , profesioni tii s închid un ochi, de vor descoperi unele nepotriveli.

A desenat din copil rie, iar la un moment dat i-a cump rat pensule i culori.

Pictura ei i poezia i paginile de proz , traducerile etc sunt întrup ri ale spiritului ei ascu it.

Geniul este un diamant cu zece mii de fe e.

Septembrie 2014 Constantin Lupeanu

Anul I, nr. 6/2014

TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZ

15

KONG ZI, , CONFUCIUS, 2565 ANI DE LA NA}TERE Confucius (28 September 551 - 4 March 479 î.Hr.) este venerat de 2565 de ani pentru faptul de a fi cel mai mare gânditor, om politic i pedagog al na iunii chineze. S-a n scut în actuala provincie Shandong, în principatul Lu, dintr-o uniune extramarital , tat l s u fiind septuagenar. Nu exist chinez care s nu fi auzit de Confucius i nici tiutor de carte care s nu fi citit i s nu fi memorat citate din lucrarea de numai 12.700 de caractere, Lunyu, Analecte sau Cuget ri, o sintez a gândirii sale, un îndrumar pentru via .

Ceea ce se socote te gândire confucianist s-a cl dit pas cu pas, cu câ iva aderen i la început, cu siguran cei aptezeci de discipoli statornici, la care s-au al turat al i c rturari i filosofi i a sfâr it prin a fi ridicat la rangul de doctrin a Imperiului chinez. Confucianismul a dominat timp de secole i milenii gândirea chinezilor, iar prin r spândirea limbii chineze, gândirea altor popoare i rase din Asia. Din 1687, dup editarea în latin a Analectelor, China a început s fie cunoscut nu numai prin m tase, por elan i ceai, dar i prin aceast doctrin , gândirea confucianist atribuindu-se fiec rui chinez. Savan i ca Leibnitz, Jung i mul i al i intelectuali europeni au studiat printre primii lucr rile lui Confucius i au fost influen i de ele.

Extrapolând, în lumea de azi din ce în ce mai în strâns conexiune, cu greu s-ar g si un intelectual, din orice ar de pe glob, care s nu-l fi citit. În Topul a o sut de personalit i ale lumii care au influen at decisiv istoria umaniii, întocmit în SUA în secolul trecut, Confucius ocup locul al cincilea. Unul dintre primii cinci oameni de pe p mânt, de la începuturile civiliza iei i pân în zilele noastre!

Este semnificativ aceast clasificare, venind din afara lumii chineze, dinafara Asiei i chiar a Europei! Influen a gândirii filosofice a lui Confucius se g se te nu numai în domeniul politic sau în sfera culturii, ci i în via , în comportamentul i mentalitatea oamenilor. Cine l-a citit i l-a asimilat pe Confucius, indiferent pe ce continent tr ie te, este mai aproape de în elepciune i de civiliza ie.

Public m mai jos cele trei texte cu caracter simbolic cu care se încheie cartea amintit mai sus, un fel de ghidaj pe calea în elepciunii, valabil i ast zi.

Fii la fel de cinstit i corect!

Ia seama ca supu ii s nu s ceasc .

Atunci, încrederea pe care Cerul a pus-o în tine va disp rea cu totul.

20.1. Împ ratul legendar Yao i-a spus lui Shun, în momentul când i-a cedat tronul imperiului chinez: Ah, Shun!

Misiunea Cerului a c zut asupra ta.

Regele Tang al Dinastiei Shang s-a rugat Cerului, spunând: Sunt Lü, netrebnicul t u fiu.

Sacrific acum un bou negru i afirm limpede, M re e i Str lucit Împ rat Ceresc: Pe cei vinova i nu cutez s -i iert.

Ca slujba al t u nu m ascund, iar inima ta le tie pe toate.

Shun i-a vorbit la fel lui Yu.

16

Anul I, nr. 6/2014

De m fac cu ceva vinovat, te implor, nu l sa s sufere lumea toat , iar dac este lumea vinovat , iau vina asupra mea.

Dinastia Zhou a oferit slujitorilor mari recompense, iar supu ii cei buni s-au îmbog it. Regele Wen a spus: Am lâng mine neamul meu, Zhou, dar declar c mai de folos îmi sunt oamenii de omenie.

Dac supu ii gre esc, iau vina asupra mea. .

Stabili i atent m surile i greut ile, reface i dreg toriile desfiin ate i decretele vor circula în patru z ri.

Trezi i la via rile distruse, restabili i liniile familiilor întrerupte, promova i talentele neglijate i to i supu ii de sub ceruri se vor supune de bun voie.

Da i aten ie: Supu ilor; Cerealelor; Ceremoniilor funerare; Ceremoniilor de sacrificii.

Toleran a câ tig prostimea.

Dragostea cre te încrederea supu ilor.

Str duin a impune victoria.

Dreptatea s de te bucurie în inimi.

20.2.

Discipolul Zi Zhang l-a întrebat pe Confucius: Cum se poate ajunge la o bun guvernare?

Confucius: O bun guvernare respect cinci principii i înl tur patru procedee gre ite.

Discipolul: Care sunt cele cinci principii?

Confucius: Omul superior se poart bine cu supu ii, f

s -l coste

nimic.

El pune supu ii la treab , f s fie nici o du nie între ei; El inte te omenia i dreptatea, f s se l comeasc la averi.

El se poart cu demnitate, f s sfideze.

El este sobru, f r utate.

Discipolul: Cum s fii bun cu supu ii i s nu cheltui?

Confucius: Accept c este avantajos ceea ce supu ii g sesc c este avantajos.

Aceasta nu înseamn s te por i bine i s nu te coste nimic?

Cheam -i la clac numai pe supu ii buni de munc .

Cine s-ar mai opune?

Caut omenia i ine-o.

Unde e l comia?

Omul superior nu trând ve te, chiar dac supu ii sunt mul i sau pu ini, chiar dac puterea este mare sau mic .

Aceasta nu înseamn c se poart cu demnitate f sfideze?

Omul superior se îmbrac atent, prive te oamenii în fa , iar supu ii î i dau seama c el este serios i nu se tem.

Aceasta nu înseamn c e sobru, f r utate?

Care sunt cele patru procedee gre ite?

Confucius: condamni la moarte f s educi supu ii este cruzime. ii s ai succese f sa dai supu ilor explica ii este agresiune. începi ceva anevoie i apoi s te gr be ti este tâlh rie. promi i r splat i apoi s i par r u este meschirie.

20.3.

Confucius: Cine nu în elege ce este soarta nu este un om superior.

Cine nu în elege ce este ritualul nu poate s aib o pozi ie aleas .

Cine nu tie s discearn vorbele supu ilor nu cunoa te oamenii. În române te de Adrian Daniel Lupeanu (Dup : Confucius, Frânturi de conversa ie.

O enciclopedie a vie ii, Editura Qilinul din Jad, 2010.)

17

Anul I, nr. 6/2014

Yu Hua

LA AMIAZÃ, CÂND URLA VÂNTUL DIN NORD-VEST Razele soarelui intrau de-a valma prin sticla ferestrei, de i nu avea nicio cr tur sau orificiu cât de mic. Aproape ajunseser pe cracii pantalonilor pe care îi aruncasem pe scaun. Eram la bustul gol în a ternut i îmi scobeam cu mâna dreapt urdoarea din col ul ochiului drept care luase na tere în timp ce dormeam. Acum mi se p rea c nu e potrivit s o mai las acolo, pe de alt parte îns nici s o tratez cu brutalitate nu era corect. Prin urmare o scobeam cu mult elegan . În acest timp, ochiul stâng îmi st tea degeaba i ca s scap de el, l-am pus s se uite la pantaloni. Îi dezbr casem cu o sear înainte, acum îmi p rea r u c îi aruncasem pe scaun cu atâta nes buin , atârnau într-un hal f de hal, ca i celelalte haine.

Ochiul stâng se uita la ele i brusc începu s b nuiasc c ieri sear când m-am culcat, am n pârlit precum un arpe, c ci chiar a a p reau pantalonii i hainele. O raz de soare s-a pus pe un crac al pantalonilor iar dramul acela neastâmp rat de lumin parc era un purece de aur. i a a a început s m nânce tot corpul. Mi-am trimis mâna stâng care st tea degeaba, s m scarpine, îns la scurt timp începu s nu mai fac fa . Am trimis-o de nevoie si pe cea dreapt s îi dea o mân de ajutor. Atunci cineva b tu la u . La început am crezut c este la u a vecinului îns zgomotul era clar îndreptat spre mine. M-a cuprins mirarea. Cine poate s bat la u a mea, m gândeam. Nu puteam fi decât eu însumi, îns în momentul acela eu eram întins în pat. Probabil c a gre it a. i nu m-am dus s deschid, continuând s m scarpin. gândeam cum de fiecare dat când m întorc acas dup ce am dat o tur pe afar , bat de câteva ori la propria-mi u pân când m conving c nu va veni nimeni s -mi deschid i de abia atunci scot cheia. U a r sun puternic de parc urma se d râme. Mi-am dat seama c cel de afar nu mai folosea mâinile ci picioarele. Nu am mai avut timp s m gândesc la o ripost c u a c zu cu toat greutatea, provocând un zgomot atât de puternic încât am s rit în sus.

O namil de om cu obrazul împânzit de peri veni în fa a patului meu i zbier furios spre mine: „Prietenul t u e pe moarte i tu înc mai dormi!”

Nu îl v zusem niciodat pe omul acela, habar nu aveam cine l-a n scut. „Nu cumva ai gre it locul?” i-am spus eu. „Sigur nu am gre it”, r spunse acesta cu fermitate.

Aceast fermitate m f cu s m îndoiesc de mine, nu mai eram sigur dac ieri noapte m-am culcat unde trebuia.

Am s rit numaidecât din pat i m-am repezit afar s v d num rul de pe u . Îns pl cu a cu num rul era în camer pe

jos. Am alergat din nou în untru i am început s o caut în locul în care c zuse u a. Pe ea era scris: Podul Curcubeului, Satul Nou nr. 26, camera 3. L-am întrebat: „U a aceasta este cea pe care tocmai ai d râmat-o cu piciorul?” „Da”, spune el. Atunci am avut dreptate. Îi zic: „Cu siguran ai gre it locul.”

Acum fermitatea mea îl f cu pe el s se îndoiasc . Se uit la mine o bucat de timp, apoi întreb : „Tu e ti Yu Hua?” „Da, eu sunt, dar eu nu te cunosc.”

Auzind aceasta, zbier iar i la mine furios: „Prietenul u e pe moarte!” „Dar eu nu am avut niciodat cine tie ce prieteni”, am început i eu s ip. „Vorbe ti aiurea, mâr av mic-burghez ce e ti!” zise acesta încruntându- i sprâncenele. „Eu nu sunt un mic-burgez, îi zic eu, gr mezile acestea de c i care îmi umplu camera î i stau dovad . Tu vrei s mil înde i pe gât pe prietenul t u, dar eu categoric nu-l vreau.

Nu am avut niciodat cine tie ce prieteni. Dar ...” am tras o gur de aer în piept apoi am continuat „Dar po i s -l faci cadou celui de la 4, adic vecinul meu. El are foarte mul i prieteni, gândesc c i cu unul în plus, nu va zice nimic.” „Dar este prietenul t u, nu c uta s -l renegi.” F cu spre mine un pas, p rea c vrea s m înghit cu totul. „Îns cine este el?” Acesta rosti un nume de care nu auzisem niciodat . „Eu nu-l cunosc pe omul acesta”, am început eu în secunda urm toare s strig. „Mic-burghez nerecunosc tor ce e ti!” zise acesta i întinse un bra gros cât piciorul meu cu inten ia de a m trage de p r. M-am ghemuit în grab într-un col al patului, i, exasperat peste m sur , am urlat i eu la el: „Eu nu sunt micburghez, c ile mele îmi sunt dovad . Dac m mai faci o singur dat mic-burghez, te invit s ie i afar de aici.” Mâna lui coborî deodat i intr sub p tur , o mân rece ca ghea a i puternic îmi în piciorul meu cald i moale. Apoi am fost scos în întregime din a ternut i azvârlit jos. Îmi zice: „Îmbrac -te mai repede, altfel a a te trag afar i te duc.” tiam c nu are niciun sens s mai continui cearta cu fl ul sta de vreme ce for a lui mi-o dep ea pe a mea de cinci ori.

Era în stare s m arunce pe fereastr de parc ar arunca o pereche de pantaloni. A a c zic i eu: „De vreme ce un om aflat pe patul de moarte dore te s m vad , atunci bineîn eles merg cu drag inim .” Terminând de spus asta, m-am ridicat numaidecât de jos i am început s m îmbrac.

18 i astfel, în miezul zilei aceleia de pomin , un vl jgan mi-a d râmat u a cu piciorul aducându-mi în dar un prieten pe care nu mi-l doream absolut deloc, i unde mai pui c era un prieten ce avea s moar la scurt vreme. În acest timp, afar vântul de nord-vest urla cu t rie. Nu aveam palton, nu aveam fular, nici m nu i sau c ciul . Purtam ni te haine sub iri i trebuia s m in dup vl jganul sta cu palton, fular, i cu nu i i c ciul , s m duc s v d acel prieten care habar nu aveam cum arat .

Pe strad vântul de nord-vest ne-a suflat pe mine i pe vl jgan ca pe dou frunze, pân la u a prietenului. Acolo gr mezi de coroane de flori. Vl jganul s-a întors spre mie i mia zis cu o triste e nem rginit : „Prietenul t u a murit.”

Nu am avut timp s m gândesc în am nunt dac acest lucru ar trebui s m bucure sau s m îngrijoreze. Auzii un bocet prelung. Vl jganul m împinse în mijlocul acestui bocet.

O mul ime de b rba i i femei extrem de îndurera i mau înconjurat, zicându-mi pe un ton grijuliu care te emo iona pân la lacrimi: „S nu te consumi prea tare, ai grij de tine!” În acele momente nu puteam decât s dau din cap, pref cându-m c sunt îndurerat. Nu mai avea sens atunci s spun ceea ce gândeam de fapt. I-am b tut u or pe um r cu palma, i-am mângâiat u or pe p r, exprimându-mi mul umirile pentru consol rile lor. Am strâns îndelung i puternic mâinile câtorva b rba i robu ti, jurându-le în acela i timp c voi avea grij de mine. Când, o b trân ramolit se apropie de mine, i cu lacrimile curgându-i iroaie m apuc de mân i îmi zice: „Fiul meu a murit.” tiu, sunt extrem de îndurerat, o moarte prea subit ”, spund eu. M gândeam ini ial s adaug c ieri priveam la soare împreun cu fiul ei.

Dar femeia izbucni într-un plâns plin de am ciune, cu vaiete ascu ite ce-mi f ceau p rul m ciuc în cap. I-am spus: „Ai grij de dumneata!” Mi-am dat seama c bocetul ei sc dea în intensitate, apoi îmi lu mâna i începu s i tearg lacrimile cu ea. Ridic capul spre mine i zice: „ i tu s ai grij de tine!” Dau cu putere din cap i zic: „Voi avea grij de mine. i dumneata trebuie s ai grij de s tate.” i terse din nou lacrimile cu mâna mea, mi-o lua drept batist . Lacrimile ei tulburi i fierbin i mi s-au întins pe mân .

Am vrut s -mi trag mâna spre mine, dar ea mi-a prins-o i mai strâns. „ i tu trebuie s ai grij de s tatea ta”, zise i ea. „Voi avea grij de s tatea mea, to i vom avea grij de s tatea noastr . Trebuie s transform m durerea în for ”, îi zic eu. D du din cap i mai ad ug : „Fiul meu nu a mai putut s a tepte, a închis ochii înainte ca tu s ajungi, sper nu te superi pe el.” „Nu, nu m sup r pe el.” r spund eu.

Se porni din nou pe or it, i dup ce plânse o vreme îmi zice: „Nu am avut decât un singur fiu, i el a murit. Acum tu e ti fiul meu.”

Mi-am smuls mâna dintr-a ei, pref cându-m c îmi terg lacrimile. Îns nu aveam nicio lacrim . Apoi zic: „De fapt, v consider ca propria mam de mult timp.” Nu aveam ce s spun altceva. Îns aceste vorbe au îndurerat-o i mai tare, punându-se din nou pe plâns. Ce era s fac? Am început s o bat u or pe

Anul I, nr. 6/2014 um r i s-a oprit din plâns când mi-a amor it palma. M-a tras de mân i m-a dus în fa a unei u i, zicându-mi: „Intr i stai pu in cu fiul meu!” Am împins u a i am intrat. În interior nu era nici ipenie de om, îns într-adev r, pe pat era întins un mort acoperit cu o bucat de pânz alb . Într-o parte era un scaun, se pare c era preg tit pentru mine, a a c m-am a ezat pe el.

Dup mult timp de stat lâng mort, m-am decis s dau la o parte pânza aceea alb i s v d cum arat . Am v zut o figur palid pe care cu greu s-ar fi putut citi vârsta, o figur pe care nu o mai v zusem niciodat . Am acoperit-o la loc numaidecât. În sinea mea m gândeam: acesta este prietenul meu. i st team a a lâng mortul spre care tocmai aruncasem un ochi dar de care uitasem în clipa urm toare. Faptul c eram acolo nu fusese dorin a mea, de fapt nu avusesem de ales. i de i acest prieten, pe care de altfel nu inten ionam s l admit, murise deja, totu i mie nu mi se lua greutatea de pe suflet. i aceasta deoarece mam ’sa îi luase locul. O b trân cu care nu m cuno team i fa de care nici vorb s am vreun sentiment, devenise mama mea. Îmi folosea mâna pe post de batist , lucru pe care nu îl puteam suferi dar o l sam se tearg cu ea, nu aveam de ales. i asta nu e tot, de aici încolo, oricând va avea nevoie, trebuie s -i întind mâna cu mult respect i f s cârtesc. Apoi tiam foarte clar ce aveam de f cut în continuare. Trebuia s scot din buzunar 20 de yuani i s cump r o coroan mare de flori, apoi s m acop r în sac de cânep i s -l priveghez, s mai jelesc o tur i cu urna de cenu în palme, s o iau de mân pe mam ’sa i s dau un ocol pe str zi. i dup toate acestea, în fiecare an de S rb toarea mor ilor trebuie s merg s -i cur mormântul. În plus, trebuie s îndeplinesc mai departe datoriile filiale l sate neterminate de el... Dar cel mai important pentru mine era s caut un tâmplar i s -l rog s -mi repare u a aruncat cât colo de piciorul vl jganului. Îns în acele momente, tot ce puteam face era s veghez la c tâiul r posatului.

Traducere de Ionela Voicu

Anul I, nr. 6/2014

TEATRU

19

Dinu Grigorescu

NUNTA CU GIROFAR (continuare din numãrul anterior) SCENA 12 Sunet de girofar. M tile, devenite reporteri, se adun la intrarea în New Zdup i-l asalteaz pe TERMOPAN, urmat de “suita” lui. Blitzuri, microfoane, antene TV. Dup declara ie, MARE ALUL le smulge ecusoanele cu acredit ri i ziari tii se retrag.

TERMOPAN: (vorbe te tare, cât timp este fotografiat): Am s v dau acum o declara ie politic : m re ti pensiile, ocrote ti orfanii, semnezi ordonan e de urgen , faci cre tere economic , ai credibiliate extern ... i cum î i p se ti nevasta pentru o amant ... sau î i pui un kilometru de termopane... sau vânezi 50 de porci mistre i - gata, încep antajele i cresc tirajele! Vin etichet rile!.. Apar condamn rile!... P i nu este fair-play!.. Asta este p rerea mea!... Gata!... (scap de ei) Ce ziari ti indiscre i, împu i i nenoroci i!... Adev rate hiene!

Nu mai poate omul s vin lini tit de la o vân toare!... Ce p cat c nu s-a organizat i o vân toare de ziari ti... Scuze, cu ziari ti...

HEN : efu’, papara ii tia c tig i ei o pâine... Luat cu mult sare... CORNEL: Excelen , v mai a tept!?

TERMOPAN: Înc pu in, Cornele: câ iva ani i foarte multe luni!... Hai, acuma e ti liber!... Du-te, ofer de baron, cu salariu de prim ministru...

ROMANALDO: Da’ de ce nu intra i i dumneavoastr în gra iile gra ierii, efu’?

TERMOPAN: Ehei, b iete, acolo e înghesuial mare!...

ZDUP (apare, umil, cu o tav ): Excelen ... cornuri cu iaurt!

TERMOPAN: Bune pentru copii pre colari... Da’ ce-a i pus în cornu’ sta !?

ZDUP i mai umil): Un mic mobil, ultima genera ie...

Zduptelefon!

TERMOPAN: Zdupi or, averea mea e confiscat ... Cine o s mi pl teasc mie toate convorbirile? Cine m sponsorizeaz !?!

ZDUP: P i... na ii!... Unchiul i cu Trombonil !

TERMOPAN: UNCHIUL are alte sarcini, iar Trombonil e prea zgârcit!.. Las . Mai bine uite aici ni te bani: i-am primit ca prime pentru... porcul de pa te i capra neagr de Cr ciun!

(Scoate banii: reac ii admirative, felicit ri, chi ieli, fetele îi sar de gât)... Fetelor, procesul sta m-a devirilizat.. Am stat numai în interogatorii... Cei 15 avoca i au cerut instan ei comutarea pedepsei i s-a aprobat doar comutarea închisorii...

Gata, acuma vreau s m l sa i singur... (MARE ALULUI) doar cu Gina!!! (ies to i, apar cele dou femei) GINA: Iubitule!

BAMBINA: Doar cu Gina, i f Bambina!?!

TERMOPAN: Ooops!... Nevast -mea!... Înc !!!

BAMBINA: Ei da, c înc nu ai divor at... Sunt mama copiilor i, din prima c torie...

TERMOPAN: Da’ sunt mari, drag !... Se descurc singuri...

La Londra...

BAMBINA: Printre str ini... La colegiu. Cel mare e un geniu financiar. Sparge codurile fiscale. la mic, pe cele din calculator... i codul NATO...

GINA: Giani, iubitule... Las-o i hai s profit m de drepturile noastre...

BAMBINA: Profitoareo!...

TERMOPAN: Bambina... În elege... Vom face o nou c torie... Va fi cel mai mare eveniment: toat lumea va primi câte o invita ie VIP... Jur c ...

BAMBINA: Giani, nu-jura pe gratii!... c sunt în form de cruce...

TERMOPAN: OK... Fi i atente: avem pe agend probleme foarte importante... Divor ul i nunta... Meniul i localul... Tu Gina, te ocupi de grupurile de nunta i... S umilim puterea care ne umile te... S le mai d m bie ilor b ie i de tepti, din tab ra invers , înc o lovitur sub centura lor de fals castitate... Ne vom impune doar prin for ... Dac e ti slab, te doboar . Tu, Bambina, mai tie cineva c eu pot s scot bani i de dup gratii?

BAMBINA: Fostule iubit, asigur rile vân tore ti au r mas toate în familie!

TERMOPAN: Bravo! Pentru mai mult siguran , b ga i o ordonan de urgen : toat lumea s cotizeze la Gratiile private!... Nu mai e nici un secret c m urm resc toate servicile... secrete i nesecrete...

GINA: Concuren a, iubitule, concuren a... Filajul i dopajul!!!

TERMOPAN: Amândou ... strânge i toate semn turile necesare... pentru revocarea pedespei cu închisoarea... Eu am sponsorizat o echip de s ritori peste grani , la înalta curte Occidental , cu scandalul în pr jin ! Solicit m doamnei CONTESE bun voin pentru modificarea Constitu iei...Vom presta doar servicii pentru comunit ile locale, vecine i apropiate! Fetelor, valea!

SCENA 13 (JUDEC TORUL cite te un rechizitoriu în fa a tuturor inculpa ilor masca i. Pe ecran se deruleaz , foarte, foarte

20 rapid, o serie de documente, schi e, planuri, acte, semn turi, tampile. Un microfon uria îi asigur ecoul) JUDEC TORUL: Lini te! Avem aici declara iile de venituri globale totale, recalculate pe ultimii 5 ani, cu sumele datorate bugetului României din exagerarea i super-exagerarea devizelor la str zi i autostr zi. Bani încasa i pe lucr ri neefectuate... Când ve i vedea anun ul cu „Arter luat în îngrijire de EuroTermopanConstruct, s ti i c acolo e un aranjament: firma a câ tigat prin încredin are direct 5 licita ii anulate... Arhitectura mafiotic întrece orice imagina ie... Totul pare conform legilor în vigoare, dar avem înregistr ri telefonice ale ministrilor inculpa i... Constructorii domnului GENERAL n-au lucrat nimic toat iarna la pasajul aerian, de i a fost înlzire global ... Domnule ROMANALDO, n-a i declarat paga la autogoluri... Domnule HEN , a i pus mâna i pe banii tu ierilor care v-au reclamat la tribunalul sportiv de la Laussane... Cel mai cinstit dintre to i ace ti necinsti i, e domnule PERACLU: a r mas un simplu ho tradi ional!... Va deveni candidatul etniei ho ilor la votul uninominal... Iar to i ceilal i prefec i defec i, î i vor trage condamn rile de la reparatul colilor distruse...

ROMANALDO: Dumneata e ti de la PNA!!?

JUDEC TORUL: De la TVA. Am fost numit inspector general interimar al Direc iei financiare a acestui Penitenciar.

Lucrez în slujba contribuabilului, i nu recunosc decât un singur prim ministru: domnul Cet ean pl titor de taxe, impozite i amenzi!

CORNEL: Unde-i lege, nu-i tocmeal : întotdeauna mortu’ este vinovat!

JUDEC TORUL: Cât despre procesele dumitale verbale, domnule ofer...

CORNEL: Eu sunt nevinovat, am fost achitat!

JUDEC TORUL: Victima a pl tit cu via a i dumneata nici car amenda penal . i ai cam avea de pl tit: 3 vie i în 2 de ani...

GENERALUL: Mie mi se pare c JUDEC TORUL sta cam are sticle i...

HEN : Dup cum vorbe te, mie mi se pare c st r u cu rica...(gest cap) ROMANALDO: Mie mi se pare c n-are... (alt gest) deloc!!!

JUDEC TORUL: Lucr m de asemenea la prinderea celor care practic noul bizniz infrac ional: r scump ri din r pirea de mirese...

TERMOPAN: Ascult , domnule Judec tor... Eu cred c team putea ajuta umanitar, printr-o funda ie...

JUDEC TORUL: Dumneavoastr , care prin funda ia Bambina, a i încasat, numai de la Loteria Na ional , 5 miliarde?!?

PERACLU’: Adic dumneata ai controlat i funda iile?!?

JUDEC TORUL: P i de unde s strângem i noi banii de „r scump rare”?!

GENERALUL: Aaaa, dar pentru noi e o pl cere s ajut m oamenii... legii... amenin i de s cie!... (chet ) Nici o sum nu e prea mare pentru noi...

TERMOPAN (scoate banii): Ai v zut ce repede avans m cu... reformele !?

JUDEC TORUL: (uimit, num ) Ban la ban trage, dar...

Anul I, nr. 6/2014 nu ajung sumele pentru buget...

PERACLU: sta e un p duche corupt!... Strivi i-l, efu’!!!

TERMOPAN: Domnule judec tor... vom ad uga tot câ tigul ob inut prin construirea casei Termopan Food...

JUDEC TORUL: Ace ti bani, încasa i de la dumneavoastr cu martori, îi depun în servieta-cas de bani a Finan elor Publice... V voi elibera...

TO I: Când!?!

JUDEC TORUL: ... chitan e personale!!!... Pe rând, v rog!

ROMANALDO: Adic el centreaz , el uteaz i tot el marcheaz ?!

HEN : ...Ascult , dumneata e ti i ef, i subaltern!?!

JUDEC TORUL: Am fost desemnat s întrunesc toate calit ile necesare... Competen a i pruden a, umanismul i cinismul!... Sunt cinstit!!!

TERMOPAN: E ti un comunist tâmpit...

GENERALUL: Bol evicule... Te excluzi singur din echip !

TERMOPAN: Te scot la pensie imediat...

ROMANALDO: Î i aranj m noi un transfer, ceva...

HEN : Avem oculta, cooperativa, rela iile...

PERACLU: Boss-ul i-a oferit colaborarea... Nu vrei s tr ie ti bine!?

TERMOPAN (arogant): Ascult , domnule incoruptibil...

CORNEL: Asta pân la proba contrarie...

JUDEC TORUL: (care a strâns semn turile) Semn turile sunt false!!!!

SCENA 14 (În sunete de girofar, unii ies, al ii r mân, i apare Zdup) ZDUP: Domnule inspector general interimar, eu sunt directorul acestui Penitenciar, i reprezint un grup de cet eni care dore te sponsorizeze r scump rarea miresei i prinderea lui Iusuf Safaridis, viu sau mort!!!

TERMOPAN: Iar dumneata vei câ tiga premiul de onestitate al anului!

GENERALUL: Noi de aici stabilim multe premii... i decongel m multe ierarhii... Noi î i putem pl ti schimbarea calit ii vie ii!!!

JUDEC TORUL: Mai bine îi pl ti i pe s rmanii deponen i vii de la fondurile moarte, pe care i-a i furat cu bun tiin i cu rea credin ...(iese) TERMOPAN: Generale!... Încuiatul sta chiar nu realizeaz ce pierde!?

GENERALUL: Dac nu vrea s câ tige i pentru el... N-am mai v zut un asemenea func ionar public decât la teatru. Najungem la nici un parteneriat cu un tâmpit superonest ca el!

CRAP (apare, cu fetele îmbr cate top, de multina ional ): efu’... St m pe loc cu nunta... A teapt lumea evenimentul supermonden!... Televiziunile i-au întrerupt deja emisiunile...

Presiune mare...

TERMOPAN: Spune-le c suntem în edin ... Cu delega ia permanent ...

NEGRESA (ofert e antioane): V putem tip ri noi invita iiile de nunt ...

21

Anul I, nr. 6/2014

PIA: Comenzi f licita ie!... Plicuri cu antet: doi porumbei... în COLIVIA dragostei!

NEGRESA: Calendare, agende, pixuri.

PIA: Absolut toate.... personalizate!

CRAP: Tip rim i formularistica închisorii, în 3 limbi... D -mi contul de la Funda ie, domnule Termopan... Vei avea comisionul dumitale...

TERMOPAN: P i, ti i, so ia se ocup de cultur ... Contul e la ea!

CRAP: Domnule General... Având în vedere c ini iatorii referendumului pentru desfiin area „închisorilor reînfiin ate abuziv” au sc zut în sondaje... v invit m s participa i la o mas rotund care dezbate pescuitul politic în apele noastre înc tulburi, de dup câ tigarea pierderii referendumului...

NEGRESA: Avem la ofert „Nun ile de grup”... transpartinice!

Ele formeaz o bogat delt a intereselor personale, na ionale, interna ionale...

PIA: S ne ap m COLIVIA i s ne aliem cu to ii în noua structur Delta.

CRAP: Vom pune termopan peste termopan... i în mai pu in de-un an...

TERMOPAN: Asta nu! Asta înseamn mâinile mele curate legate! M execut tia prin compromitere total i excludere din cartea de istorie... Vre i s s mor ca om politic?!

CRAP: V declar m premier martir... Merit ...

NEGRESA: Familia prime te certificate, terenuri i magazine...

PIA: Copii primesc posturi cheie în viitoarea colivie... scuze, administra ie!

TERMOPAN: Adic , la fel ca miliardarul Trufa u, s -mi pun singur cap t condamn rii!?!... A putea face asta, dar numai împreun cu Bambina!... Unde e?! (sun pe mobilul primit)...Dac e s murim, s murim împreun !!!

TO I (disperare maxim ): i nunta?!?!?!

SCENA 15 (Se formeaz din nou „mitingul” cu pancarte i orchestr .

Girofarurile. MARE ALUL elibereaz spa iul. Apare GINA, înso it de avoca ii CREVEDIA i PARLAGEA) GINA (trus medical ): Iubitule, e ti „bolnav”!... Ai nevoie de ajutorul „doctorilor”: maestrul avocat Parlagea i maestrul avocat Crevedia...

CREVEDIA: Onorat i distins asisten , vreau s v atrag aten ia c ace ti mitingi ti nu fac altceva decât s blocheze drumul spre justi ia eminent ...

PARLAGEA: i imanent !... Maestre Crevedia, eu, ca profesor la facultate, le explic mereu studen ilor c acolo unde nu este un miting, nu func ioneaz democra ia real !

TERMOPAN: Domnilor! Am pl tit 11 avoca i, i înc n-am ob inut divor ul, nici de vechea so ie, nici de noul Zdup ...

CREVEDIA (Ginei, din dosar): Trebuie s ne dea glicemia.... Pentru proces.

PARLAGEA: Pled m c nu suporta i deten ia!... Ce a i mâncat azi?

TERMOPAN: Iepure, fazan, curcan...

GINA (sering ): Iubitule, las -m s i iau pu in sânge... albastru!

TERMOPAN: Au! GINA: Te-a durut în ep tura!?

TERMOPAN: Nu!... Dar m doare sentin a... i umilin a!

PARLAGEA: Vom produce proba de diabet... Cât a ie it!?

GINA: 80.

PARLAGEA (noteaz în dosar): Bravo!... i tensiunea?!...

E bun ?!...

CREVEDIA (aluziv) De ginere!!!.. (aparte) Avem nevoie de înc o valiz cu bani... Trebuie s angaj m sosii i pentru judec tori...

PARLAGEA: E moda sosiilor... Ele vor intra la pronun are pentru a dispune eliberarea din lips de probe concludente! (ia banii) TERMOPAN: i vigilen a Doamnei cu Balan a?! Dac n-o reu i??!...

CREVEDIA: Boss!... Nimeni nu va dezlega niciodat justi ia la ochi! (ies)

SCENA 16 (Girofaruri. Mi care brownian , ca la Inspec ie: to i fug, se retrag, vopsesc, schimb , apar i dispar, pun scaune, scot mese, aranjeaz minimul existent în toate felurile, sub controlul i indica iile MARE ALULUI. Intr oficialii: CONTESA, TROMBONIL , SFOR IL i MO IL ) CONTESA (dic ionar în mân ) Hello, Bucarest!... Was ist das!?

TROMBONIL : New Zdup! Noua Cas a Justi iei, doamn contes !

MO IL : Fran uzoaica asta întreab numai pe engleze te!...

CONTESA: Das ist Zdup-land?

SFOR IL : Yes. MO IL : Good, good!... Okei, okei.

CONTESA (pune întreb ri Mare alului, cu ajutorul dicionarului): Das ist... bisnis... Privat!?

SFOR IL : Fifty, fifty.

MO IL : Ia, ia... Good!... Okei, okei.

TROMBONIL (aparte): Mai spune i i alte idei, nu numai okei!

SFOR IL : Ei l sa i, c i t cerea vorbe te...

MO IL : N-o fi tiind i ceva române te, contesa?!

SFOR IL : Str inii înva mai repede române te decât românii...

TROMBONIL : Voi, ca deputa i, „prin toat lumea plimba i”, de ce n-a i înv at nicio limb str in !? ... M întreb la ce mai pleca i!?

SFOR IL : P i... ca fo ti reziden i... d m bine afar ...

MO IL : L sa i, excelen , c vizita a fost bine preg tit destul de bine... De inu ii nu vor scoate nicio vorb ...

TROMBONIL : Da’ ce... exist vreo revendicare!?

SFOR IL : Vor învoire i aprobare pentru nunt ... Nunta cu girofar!!!

22 TROMBONIL : Sub nici o form ... Nu exist cadru legal.

MO IL : P i... ei a teapt s -l crea i dumneavoastr !..

Pofti i cererile... Pofti i i invita iile...

SFOR IL : Unde se nunte te?

MO IL : La Casa Parlamentului... Parliament House!

TROMBONIL : Imposibil... Avem o reuniune ministerial cu membrii NATO! SFOR IL : Ei l sa i, c -i ducem la Mamaia... s încuraj m turismul pe litoral! Iar noi închiriem pentru câteva ore Casa Poporului... i o facem capitala nup ial cultural ...

TROMBONIL : i-a dat ceva pag ginerele!?!

SFOR IL : Cu banii de la chirie pl tim de patru ori toat motorina consumat în teritoriu.

MO IL : i ne-alegem i cu o mare împ care... a a, ca la nunt !!!

SFOR IL : Uita i ce scrie în invita ie. (cite te): „Familia... (beep lung) i familia...(beep lung) au pl cerea s v denun e alian a matrimonial dintre... (beep lung) i ... (beep lung)...

Na , domnul deputat... Tiberius Trombonil !

TROMBONIL : M i Sfor il , noi o s-o b m pe mânec , i cu americanii i cu nunta asta...!

MO IL : P i efu’... e nunta e cu girofar,... dar f dar.

TROMBONIL : Ei, nu-i nimic, oricum toat lumea are de câ tigat la alegerea unei noi mirese politice... Grij la Contes !!!

(Alaiul nup ial, format din TERMOPAN, GINA, CRAP, NEGRESA, PIA, ROMANALDO i HEN , condu i de GENERAL, trece cântând prin spa iul rezervat inspec iei.)

CONTESA: Was ist das?

GENERALUL (intervine): Nunta lui Figaro al nostru.

SFOR IL : De ce nu- i scoate sta vata din urechi?!

MO IL : Nu e vat . E un aparat: transmite singur informa iile în exterior.

GENERALUL: Please!... Enjoy us!... Veni i cu noi!...

CONTESA: Ia, ia, ia... Schon!... Gut ! (e preluat de alai) TROMBONIL : Ei poftim, acuma cine ne mai traduce indica iile pre ioase ale doamnei contese?!

NEGRESA: Eu! PIA: Eu! TROMBONIL : Sunte i acreditate!?

AMÂNDOU : Nu, condamnate!

SFOR IL : Aha!... Adic pe unde gre ti, pe-acolo p time ti!

MO IL : S -i spune- i doamnei... arhiducese c totul e Okei.

(Negresa i Pia traduc, contesa d din cap, când aprobativ, când negativ) PIA: Doamna contes doneaz un calculator... cu imprimant !

NEGRESA: i alb, i negru... i color !!! (Aplauze.)

GENERALUL: S ne oprim pentru un scurt moment de protocol!... Cafea i ap mineral ... Izvoarele Termopanului...

(Toat lumea socializeaz frumos, cânt muzica, to i se spîndesc, ame i de la „apa mineral ”) SFOR IL : Pe tine, de ce te-au priponit!?... pentru „briliante”!?

HEN : N !!!... Briliantu’ e... Romanaldo... (mândru) Eu sunt pedofil...

Anul I, nr. 6/2014 MO IL : Aha... adic ai r pit un copil... E okei!.. Good!...

Okei!

CONTESA: Ia, ia... gut!.. Das... El Inferno... ist ein paradiso!

Sieben stars!

TERMOPAN (flatat): Thank you very much!!!

TROMBONIL : Avizez -de principiu, aten ie- nunta la Casa Parlamentului dar numai în sala de expozi ii... Scoatem pictorii afar !... S intr nunta ii!!!

TERMOPAN: Voi dona i eu Parlamentului trei chestori... administratori la firmele mele! (Alaiul iese. Întuneric. Apar dou umbre, fantomatice.)

ELLA: Nicky, ce-a fost asta?! Nu cumva o... vizit de lucru?!

NICKY: Stai lini tit , Ella... Alt epoc , alte vizite...

ELLA: P i cucoana asta contes ... e un fel de activist a Europii...

NICKI: Ce s -i faci... Alte contese... alte mese...

ELLA: Ce dezordine!... Ce g gie!.. Pu ria trebuie s mân pu rie.

NICKI (mândru i nostalgic): Ehei, p i aici au r posat mini trii interbelici, condamna i de regim... Aici au fost decimate partidele istorice...

ELLA: tia nu mai respect nimic, drag ... Trebie neap rat ne dea actele de deces... ca s putem deschide odat procesu’ la al comunismului!

NICKY: Adic succesiunea!... Finc toate fabricile, casele i blocurile pe care le vând tia, noi le-am construit!

ELLA: i Casa Poporului e tot a noastr : nu tiu ce tot caut str inii tia prin ea?!? ... Vor s-o strice!?... Nu ine!.. Se râm el tot Bucure tiul, da’ casa noastr r mâne... Îi îngrop m pe to i!

(Cei doi dispar în întuneric, în timp ce se întoarce alaiul, mut i atent, prevenitor, a teptând decizia CONTESEI, care sfoie te dic ionarul) CONTESA: Ia, ia... Eu inv at pu in romine te... La voi repetat gre elele... Închisoare nu trebuit fie hotelul cu bordelul... Eu scrie tot în raportul de la nunta cu girofarul... Europa e ti multe ri civilizate, e ti un Clubul... Mister ambasador Hamlet nu o mai participi la joc perini a... Adios, fur avantage d’aderar!!! (aplauze mute pe zgomot girofar i decolare avion)

Anul I, nr. 6/2014

ROMAN FOILETON

23

Corneliu Leu

VECINUL CEL BUN (continuare din numãrul anterior) Nu mai continuase cu Viezur discu ia despre acele iscoade pentru c , în fa a lor, la ad postul marelui perete al muntelui, cuprinzându-i latura de jos, o tot atât de mare potcoav cu ghizduri i parapete f cute cu pricepere de mân de om aduna apele unei cascade ce aducea în vuietul ei h urile înviorând aerul cu stropii pulveriza i, iscând în jurul lor curcubee.

Din l turi, alte izvoare repezi î i l eau apele pe stânci pr lindu-se tot în marele bazin ce p rea a se istovi într-un permanent clocot. Era o imagine unic : mun i de piatr contorsionat ca o r scolire r mas stan în nemi cate masive valuri i clocotul fierb tor al apei ce izvodea mereu valuri în mi care.

Totul: piatra masiv , apele vuitoare cu str luciri i spume, curcubeele neobi nuite ce f ceau salturi dintr-un loc într-altul printre razele soarelui care, la rându-le, se sfâ iau printre aburi în mirifica lor înaintare suflat cu scânteieri de aur, ca i cum ar fi adus duhul unui zeu bun - duh de în are ce te f cea ajuns, dac nu în raiul unor suflete pline de for , oricum prin preajma sau la intr rile acestuia. Miracolul unui asemenea loc luminat, binecuvântat i zguduit de viguroase for e benefice, amintea de hiperboreii care se spunea c ar fi vie uit în ozonul acelei duri hercinice, crescând imen i i blânzi - copii puternici ai mamei Europa, înc neamesteca i cu sângele ce-i mic ora; sângele semin iilor mai scunde, venite din dep rt ri pr foase, murd rite în nouri de rân ce s-au a ezat în câmpiile prielnice grâului. Iar, prin razele ce p reau uneori ajunse aici din r suflarea cerului dar, alteori, p reau a se ridica de aici spre punctul de foc al zenitului sferei cere ti, totul c ta for str lucitoare din amestecul ozonului alb striu cu pulberea de aur, sub stropii explodând în toate culorile unui vesel dans de curcubee. Îi trezi din admira ie uierul sub ire, cu tremur metalic ce f cea s vibreze aerul, uier de s geat cu int sigur .

Din instinct, tân rul duse mâna la daca de la old. Dar doctorul îl opri. i, aplecându-se pe locul fix intit, la un pas în fa a lor, acolo unde fusese trimis dinadins s geata, o smulse demonstrându-i: - E f venin i f col prea ascu it. E pa nica noastr geat de semnal. De întâmpinare sau avertizare.

Apoi r spunse semnalului cu un uier la fel de sub ire i de p trunz tor ca i al s ge ii.

Atunci, de dup marele ghizd sau dintre cotloanele lui de piatr arcuite ca la un în tor templu, ap ru minunea care-l uimi pe b iat: Cu cel pu in dou capete mai înal i decât orice

om i cu umeri mari, de ridicat pe ei butoaie, ap rur acei preo i-o teni cu obrazele br zdate precum v ile abrupte ale mun ilor ce poart urme de uvoaie. Ap rur ca din în imea altei lumi, dar deodat se plecar i îngenunchear recunoscându- i st pânul în numele c ruia p zeau acele locuri. Iar Viezur v zu cât de blânzi i de dr sto i erau uria ii aceia, condu i de un b trân ceva mai scund decât ei, dar înc mult mai înalt i mai viguros cl dit decât oricare semen: cel care se desprinse din înclinare întâmpinându-l pe Zanes i s rutândui br ara mâinii, pentru ca abia apoi s -l îmbr eze ca suflet apropiat ce-i era.

- Zanes, ai devenit într-adev r str lucitorul nostru

VECINUL CEL BUN un roman de

Corneliu Leu

24 Bostes!... Fii binevenit, Saraba!

- i tu Protos al acestor locuri - îi vorbi Zanes c tând în sus la el, cu dragoste - ai contribuit la cre terea mea, dar mai ales la cre terea acestor oameni a c ror s mân se pierduse.

- Se pierde dac urmezi stric ciunile altor locuri! - Vorbi asceza acelui uria de alt dat care tia el ce tia. Tu ai fost primul care ai c lcat în stric ciunea lor dup ruptura pornit de la principele desfrânat!... Ia uit -te la ei, dac i-am inut aici, au recrescut mai mari ca mine! - ar el spre cei patru care se ridicau din îngenunchere spre toat în imea trupurilor lor - Dac ai fi putut s stai i tu aici, dac i-ar fi permis rangul!... Dar soarta a fost alta... Nu spun c n-o fi nevoie de înelegere între regi i neamuri. De asta ai fost i tu acolo; de asta stai de vorb cu ei aici... Dar - redeveni el aspru anahoret - nu; nu e bine... Sunt neamuri dionisiace i afrodisiace de care trebuie ne ferim. Ba chiar s -i lovim dac ei se bag prea mult în sufletul nostru. De ce crezi c e nemul umit regele?!

- De unde tii c e nemul umit regele? - glumi Zanes spre a-i mai lumina înver unarea.

- De unde tiu?!... Ehe, p durea are zvonuri, iar vârfurile mun ilor ne fac semne aici!

- Dar ai s -mi spui ce semne fac, nu-i a a?

- Mai întâi gust mâncarea noastr isihast în care cre tem. Începusem s te cresc i pe tine când te urca aici doctorul ca s te in în aburii izvorului i... i, uite c i-ai strat cur enia, chiar dac ai leg turi cu Roma!

Era a doua oar când b nuia insinuarea b trânului.

Poate prea sensibil el, poate cu prejudec i prea accentuate cel lalt. Oricum, de la oapta p durii sau de la semnele mun ilor, protosul avea informa ii, iar insinuarea era, desigur, în leg tur cu cele ce-i spusese i Viezur despre iscoade.

Dar, chiar i a a, îi era drag lui Zanes uria ul în care el studiase urmele acelor vechi hiperboreeni ce ap ruser cândva pe aici, odat cu p mânturile de sub mare i se r spândiser n lumea în care au devenit tot mai mici. Sau, poate c tocmai a îi era mai drag: Cu prejudec ile acelea înc ânate, mo tenind în ele tot ce-avea mai înc ânat neamul lor i cinul lor de slujitori religio i - singurul în care se mai reg siser cei cu oase atât de mari.

- Ei sunt cinul care-l mo tenesc pe Deceneu - îi explic lui Viezur.

- Puritatea i în elepciunea lui Deceneu, care a în eles stric ciunile l-au mic orat pe om! - proclam protosul ca un blestem pentru ca Zanes s -ncerce iar i o explica ie de îmblânzire: - tiin a lui Deceneu i voca ia lor de slujitori religio i ai marilor calendare cu datini venite din vremuri de nem surat.

- Din Deceneu m trag eu; dar el se tr gea din al ii mai mari i mai în elep i. El nu voia s ne-amestec m cu neamurile pierzaniei, prin care oamenii nu mai sunt mici numai la trup, ci i la suflet! - î i v rs protosul îndârjita chemare venit dintro puritate pe care numai Zanes, ce copil rise la el, i-o descifra cu bucurie.

- Cu toate c fac parte dintre cei m run i, aici eu trag în piept adev ratul aer al neamului nostru! - spuse el îmbr iându-l cu dragoste.

Anul I, nr. 6/2014 Dar acela îi porunci perseverent i neiert tor: - S -i fii sprijin regelui; pentru c pornirea lui pe Domi ian e adev rat !... Hai, gust ...

- Gust i tu - îl îmbie i-i porunci Zanes înso itorului u venind la bucatele întinse pe masa din bl ni groase a ezate pe picioare de piatr - lunga mas a ospe elor lini tite din taina acelei v uni binecuvântate la care st tuse din copil rie al turi de prietenii i slujitorii tat lui s u care- i f cuse un rost din a uta urma ii acelor fiin e str vechi cl dindu- i din ei prieteni drep i, neclinti i i slujitori credincio i pe care nimic nu i-ar fi putut scoate din asprimea înv turilor cu care se n scuser .

Ca i atunci, to i se a ezar cu sfial pe b ncile din partea de jos, l sând respectuoas distan pân la capul mesii h zit întâist torilor - S mul umim Zeului pentru cele ce avem dinaintea noastr ! - binecuvânt protosul cu convingerea c i se auzea rug ciunea acolo unde trebuia, convingere tot mai del sat i mai nesincer la cei din lumea de jos care rosteau acelea i vorbe dar f adev rata înfl rare pe care o sim eai la el. i, în vreme ce înaltele lui ajutoare a ezau la mas ni te grupuri de oameni m run i, altfel decât ei, mai degrab oameni ai câmpiei care-i ascultaser rug ciunea cu smerenie, dar apoi f cur un gest ciudat cu degetele la frunte i la umeri, îi pofti: Omeni i; tu, Viezur, du-te la oamenii aceia, în partea cealalt a mesii, vorbe te cu ei iar pe drum ai s -i spui i st pânului t u cine sunt; iar tu, Zanes stai cu mine aici, pe locul tat lui t u, - îl ridic el pe-o treapt mai înalt - apoi, dac n-ai vrea s r mâi ca s mai vorbim...

- Voi r mâne la întoarcere, iubite protos; voi avea mai multe de vorbit cu tine dup ce voi ti ce vrea regele.

- Regele vrea s nu-l calce du manul; asta vrea. i s nu-l iscodeasc ! - mai rosti b trânul ca o amenin are, iar Zanes parc -i sim i din nou un fel de avertizare.

- Nu-i bine s fim suspicio i; lumea e mult mai mare decât credem noi i tr im o vreme în care trebuie s ne l rgim încrederea unii într-al ii...

Dar, ca un alter-ego, ca acea parte din el ce p stra toat tradi ia credin elor mo tenite, b trânul protos îi r spunse parc tiindu-i gândurile mai adânc decât permitea fugara lor întâlnire: - Nu degeaba... nu degeaba, Zanes, tot mai mult omenire se fere te de romani, oricât ar p rea ei de boga i, de pricepu i în tehnici i de n scocitori în m rirea averilor. De la distan , ei par m re i i veseli i ageri prin inven iile lor cele noi; dar cei care-i v d de-aproape le spun „latrones gentium” - jefuitorii popoarelor... Se trag i ei din noi; au i ei aceea i tradi ie c descind din oamenii mari care de aici s-au r spândit în locurile unde e stânc i mare; vorbesc o limb atât de apropiat de a noastr încât, acolo, când tat l vostru m-a trimis, am în eles tot i m-am în eles cu to i!... Nu te-ai în eles i tu, nu vorbim cu ei cam aceea i limb ?

- Ba da. Ai dreptate. Prima dat i se pare rostit altfel dar, pe urm , în elegi tot - r spunse el repede, surprins îns de altceva: Te-a trimis tata i pe tine?

Zanes auzea pentru prima oar acest lucru de mare mirare.

- Da, dar nu în cet ile perdi iei, unde v ducea i voi,

Anul I, nr. 6/2014 nobilii! - îi reaminti imediat acela ceea ce considera drept pat - M-a trimis peregrin, prin locuri cu stânci i insule, ca s v d pe unde mai sunt oameni cu oase mari, ca mine. A teptam s i-o spun; dar acum, la b trâne e. Pentru c eu am fost mai tân r decât tat l t u i mie mi-a încredin at pe tera în care el a strâns oasele oamenilor mari g site în aceste locuri, iar acum tu trebuie s tii, pentru c e ti mai tân r decât mine. El a studiat, c era om înv at i venea la noi, în sih stria unde se retr seser oamenii cei mari, p str tori ai legii zeului celui vechi, pe care v-au r spândit-o tuturor urma ii lui Zalmoxe, dar f se mai tie de la cine dintre cei de mai înainte a mo tenit-o el, marele Zalmoxe, tocmai pentru c noi ne ini iem prin cântec, iar cântecul ne spune ce s facem, nu de la cine ni se trage întura.

- i te-a trimis în numele acestei înv turi?

- De asta tat l vostru mi-a spus „Protos”; adic s fiu primul care s aduc ceva, sau s p streze ceva. sta mi-e i rangul, dar mi-e i numele prin care el m-a deosebit de ceilal i monahi.

- Care era diferen a voastr de vârst ?

- Când eu eram înc puber, el era înv at mare, cunoscut aici sus, la oamenii ca mine care nu prea-i primesc pe al ii; poate chiar poruncit lor de p rintele Zalmoxe, de vreme ce ei îi ascultau poruncile cu toate c era mai scund.

- Dar zici c i-a dat numele, i-a fost na .

- Eram tân r de-abia crescut; mi-a dat numele i rangul sco ându-m din sih strie, fiindc r seser m numai b rba i, chiar eu fiind f cut cu o femeie mic , i m-a înv at cum s merg s tot merg înspre „extremum occidentis”, pân am s -

25 mi g sesc o femeie mare cu care s m -mperechez i s refacem neamul. i s -aduc i lui una, dac se poate.

- Asta voia tata?

- Nu numai c voia, sta era rostul lui i visul lui pe lume: S ne refac neamul!... C doctor în elept era i s-ar fi priceput la asta dac ar fi avut cu ce. Studiase pe oasele astea mari...

- tiu c studiase. Mi-a ar tat i mie. Am i harta cu exodul lor spre occident, s pat de el pe plac . Dar n-am tiut te-a trimis ca s aduci i pentru el o femeie mare.

- Nu tiu dac pentru el, dar merita! Merita un trup mare, cu care s se iubeasc într-o for mare, sim indu-se i el mare. Poate c de asta nici nu se însurase pân atunci.

- Dar de unde a tiut în ce locuri s te trimit pe tine?

- Din tiin ele lui. Doar era om foarte înv at. Dup cine tie ce calcule cere ti f cuse harta aceea: cum s-au spândit de-aici oamenii cei mari, spre alte maluri de mare, spre insule. Mi-a ar tat tot, cum s merg pân ajung la extremum occidentis. Dar nu tia c acela se pr bu ise sub ape.

- i tu te-ai întors ca s -i spui, nu?

- A suferit foarte când eu m-am întors singur, f vreo femeie mare cu care s putem reface neamul. Atunci s-a convins c nu mai sunt femei care s ni-l refac . Fiindc eu am c utat peste tot. Iar siha tri ca ai no tri, sau oameni mari eza i la casa unor femei mici am mai g sit, c am fost pân n Britannia unde sunt alc tuiri de pietre uria e ca i aici; îns femei, nu. Femeile au pierit odat cu insula cea mai mare decât Britannia i a ezat -n ocean mai jos de Britannia, unde ajunseser cele mai multe familii plecate de aici. A a c nu iam putut g si femeie nici pentru mine, nici pentru ce voia s fac el, cu tiin a lui. i doctorul deabia atunci s-a însurat cu mama voastr aleas din nobilii Bostes ai neamurilor de azi i te-a f cut mai spre b trâne e. Iar eu m-am întors la sih stria în care aducem copii ca tia, f cu i cu femeile mici, m car p str m credin a dat nou de pe muntele cel mare.

- M tulburi, iubite Protos; m tulburi mult cu fapte pe care tata, cel care m-a înv at atâtea lucruri, nu mi le-a spus niciodat .

- Fiindc s-a jurat s nu se mai gândeasc la ele când m-a v zut c m -ntorceam f s fi g sit ce trebuise s caut.

S-a aplecat asupra tiin elor sale vindec toare, fiindc pe astea le putea face i avea de ce s te-nve e i pe tine. Oase mari, ale hiperboreenilor, cum îi numea el, ale pelasgilor sau atlan ilor, cum am auzit spunându-li-se în alte p i, î i d duse seama c nu mai putea face s se nasc !

- i-a cerut el s nu-mi spui mie asta?

- S nu- i spun pân la anii pe care-i ai acum, adic la anii când te-a f cut el pe tine - îl lini ti protosul v zându-i tulburarea - tii doar c te-a f cut mai spre târziul vârstei i ia dat toat tiin a lui cea folositoare. Nu voia s ai dezam giri i s pierzi timpul cum a pierdut el a teptându-mi întoarcerea.

Când s-au n scut, din femei normale, fl ii tia pe care-i vezi în juru-mi, el îi pip ia, le c uta încheieturile s vad dac sunt acelea i cu oasele pe care i-am spus c le-am strâns, dar gemea cu suferin spunându-mi c : nu, nu sunt acelea; nu vom mai ajunge la oamenii aceia!...

26 - i tu, tu cum îl puteai ajuta?

- Cu înv tura; doar cu înv tura - r spunse convins trânul - i-am spus c dac nu mai putem face oameni atât de mari la trup, m car s -i p str m mari la suflet prin legile ce neau fost date pe muntele nostru cel mai înalt de-aici!... Da, da: de asta- i spun ca om ce-am b tut drumurile întregului imperiu ocupat de romanii tia: Ei par m re i, dar sunt mici la suflet!... i se bucur când Zanes ad ug : - Chiar la gândire, ca to i împ una ii pentru bani, care nu mai m soar omul altfel, decât numai dup cât cheltuie te.

- S i mai spun ceva despre dezam girea mea de-a uta în extremul occident, unde m-a trimis tat l t u. Prive te la oamenii ia din partea cealalt a mesii.

- Privesc. Sunt cam rup i, cam fl mânzi...

- Fiindc -i alung romanii. tia sunt dintre cei pe carei prind i-i duc în circuri, cu fiarele...

- Sunt din cei de-ai lui Crestus, sau Hrestus?

- Hristos îi spun grecii; adic cel desemnat sau cel teptat. Iar asta ar putea însemna „Venirea” în care credem i noi... Nu se spune c Zalmoxe s-a dus în pe tera lui a teptând Venirea aceea luminat ?!... Tat l t u nu c uta tot Venirea încercând s refac neamul oamenilor celor mari?

- Asta a mo tenit tata din neamul nostru de preo i.

- Da, cu toate înv turile d ruite de un zeu acum câteva mii de ani pe muntele nostru sfânt.

- Cântecele Kogaionului.

- Ei bine, oamenii tia - o s i spun înso itorul t u, c de asta l-am trimis printre ei, au luat religia nou a acestui Hristos sau Crestus, cum îi spui tu, de la un ucenic al aceluia care nu vine din occidentul unde-am c utat eu, ci din orient!

- i ce spune?

- Spune, exact cum spunem i noi în cântecele ini iatice ale Kogaionului, c preo ilor lor, pe un munte de-acolo, le-a dat Zeul porunci asem toare, dar scrise pe ni te pietre.

- Când?

- Tot acum câteva mii de ani, numai c , la ei, cu liter scris .

- Iar la noi cu cântec înv at.

- Exact. Iar Hristosul în care cred ei a venit acuma, nici cu liter scris , nici cu cântec ini iat, ci folosind ceea ce este miezul dintr-amândou .

- i care este acest miez?

- Cuvântul! - r spunse ca-ntr-o c utare protosul - Cuvântul pe care-l în elege oricare; i ini iat i neini iat!... Nu crezi c s-ar putea s aib dreptate?... De ce-i prigonesc romanii care umbl numai dup averi? Poate c simt c lor le lipse te averea cuvântului!...

- Acum plec! - îl îmbr Zanes - Dar voi veni s neafund m în apele fierbin i descifrând asemenea taine.

Dar, apropiindu-se de Viezur, îi v zu pe acei oameni speria i de m rirea lui nobiliar i se a ez s -i lini teasc .

Erau vreo ase familii cu b rba i, neveste i copii, câ iva b trâni adu i dup ei i ni te copilandri mai mari c rora spuneau c romanii le prinseser p rin ii împingându-i în lupte cu animale sau r stignindu-i ca pe înv torul credin ei lor. Ei fuseser

Anul I, nr. 6/2014 oieri ce- i p unau turmele de aici i pân peste apa mare a Istrului, iar acolo îi întâlniser pe sfin ii dintre care îl salvaser pe propov duitorul lor. Era printre ei: un b trân cu fa a ars de vânturi i genunchi t ci i de desele-i îngenuncheri pentru rug ciune, o tean l sat la vatr în Sci ia Minor, spunând cum slujise cândva într-o legiune din Asia Anterioar i-l ascultase pe unul Pavel propov duind în Antiohia cea plin de pierzanie.

Apoi, r mânând veteran pe la Pont, întâlnise un alt propov duitor al aceleia i credin e, pe Andrei pescarul care m rturisea înv torul lor era fiul Dumnezeului Celui Mare, c învinsese moartea la care-l supusese tot st pânirea roman , c el îi fusese printre cei doisprezece discipoli pe care-i înv ase glosolalia, adic a propov dui în toate limbile lumii, trimi ându-i r spândeasc noua credin .

Veteranul acela care, urmându- i apostolul pescar, slujise prin pe teri cu el b tând toat Moesia Inferioar , cum denumise Vespasian acea nou parte a imperiului, î i explica foarte simplu în ce consta noua credin : A ezând iubirea în locul urii dintre oameni. Încolo, spunea lucruri care lui Zanes i se p reau deosebit de cunoscute, tot a a cum remarcaser i uria ii care le d deau ad post i-i acceptau s se roage cu ei la mas . Înv turi ce sem nau mult cu ini ierile pe care le primise în leg tur cu Zeul s u, vorbind i ei de un singur zeu aflat în cer, a a cum al lor se afla în pe teri; i de via a simpl , fr easc , prin care se sim ise i el legat cu neamurile lui.

- Ai dreptate - îi spuse el protosului când se ridic reîmbr îndu-l de plecare - au tot un munte, ca al nostru i tot un Zeu, precum al nostru, dar... – i d du drumul întreb rii care-l rodea de când aflase acele lucruri despre tat l s u oase mari, puternice, nu au!

Din în imea sa, uria ul se aplec dându-i um rul s îl pip ie.

- Încheieturile mari ale celor de alt dat ! - rosti Zanes ca un cunosc tor de anatomie, pentru a ad uga: Despre asta mi-a vorbit tata!... Oare crezi c ...

Cel lalt nu confirm ci, mai degrab , d du lini te întreb rii pe care i-o sim ea: - Pip ie i la tine; ai s vezi c -i la fel, chiar dac e ti mai scund!...

- A adar tata...

Porni cu Viezur dup el în vreme ce, înconjurat de uria ii i i de m run ii lui Crestus, protosul d dea din capul s u mare, înclinând obrazul cu tr turi adânci i fruntea mult asprit de vânturi.

- i eu i tat l t u i tu, chiar, suntem din osul sta cu încheieturi mai mari, care ne fac mai drep i i, poate, chiar mai în elep i... - îi aduceau vânturile înaltului oapta confirm rii uria ului. Iar Zanes se sim ea tulburat la gândul c b trânul doctor a teptase ca Protosul s se întoarc aducîndu-i o femeie din vechiul neam, cu care l-ar fi f cut pe el. Chiar pe el, dar la dimensiuni mult mai mari. De atunci, în toate întâlnirile lui cu trânul doctor din lumea de dincolo, întâlniri a c ror tain numai ei dacii o au, tiind s -ngenuncheze i s cread într-un anume fel, Zanes discuta altfel cu tat l s u. Discuta despre aceast tentativ secret , parc uitând c avusese o mam din familiile nobiliare ale oamenilor mici ai vremii aceleia.

Anul I, nr. 6/2014

CAPITOLUL PATRUSPREZECE Pierzându-se-n astfel de gânduri fa de sporov iala nesincer a generalului care se învârtise pe-acolo destul vreme, spionase, provocase, atacase cet i, r pise bunuri i oameni cum fac toate armatele de limes, iar abia atunci, din motive ce începeau s i se dezv luie, se hot râse s -l caute, Zanes reu i s se p streze gazd bun pân la sfâr itul osp ului. Îns , când acela, luat de b utur , întreb pentru a treia oar unde putea g si oameni ce-ar fi trebuit pedepsi i pentru credin ele împotriva zeilor lor, când îl auzi amestecândul iar i pe zeul lor în elept cu cei denatura i de credin ele romane, mai trebui s fac înc un efort ca s nu-l jigneasc acuzându-i zeii de care f cea caz i dispre uindu-i Pantheonul. a c spuse dur: - Eu salvez oameni; nu-i dau la fiare!

- Tu? - râse b ut Vincen ius. Tu, al c rui zeu e salvatorul sufletelor?!... Ha!... i rosti cu tot cinismul posibil: P i ace ti neferici i i-au pierdut sufletele într-o credin strâmb !...

Dându-i la fiare, noi li le salv m!... Ce, nu-i a a?... Eu am studiat credin a ta, care tocmai a a ceva spune!... Credin a asta se înrude te cu a iudeilor. Nu uita c Titus, care a fost marele meu imperator, a trecut cu plugul peste templul lor!

- Parc vorbeai de Titus ca de-un tâmpit!

- Vorbeam! - proclam Vincen ius cu be iv amuzament - cum vorbesc i despre Domitian. Dar sunt tâmpi ii mei din parvenita gint Flavia, care au str duit s termine circul tat lui lor pentru distrac ia romanilor!... Circul e mai important decât orice filosofie! - proclam el în vesela-i abureal - Ce, acolo nu se salveaz suflete? Crezi c numai zeul t u o face?...

27 Titus i-a alungat pe iudei. Acum eu, sub furiile lui Domitian, trebuie s le stârpesc înv turile. Fiindc înv turile care pornesc de acolo clatin cel mai mult Roma!

- S vorbim mai bine despre boala care te aduce la mine - refuz Zanes politicos subiectul de discu ie - la vindecat, poate c m pricep mai mult decât la... altele... i se ab inu, prin acele „altele” s numeasc sângeroasele instincte ce a au pofta generalului. Acela pricepu.

Sim i chiar r ceala provenit fie dintr-o dezaprobare, fie din neîncrederea în declara iile de prietenie pe care doctorul începea s-o capete; ca i cum, prin invita ia la descrierea bolii, îi preciza c sta-i era motivul real i nu vreo prieteneasc dorin de a-l vedea, de vreme ce se afla prin p ile astea de mai mult vreme.

- Am vrut s te caut i anul trecut, când am c torit spre regele vostru, dar discu ia cu el nu a avut termenii cei mai buni, ca s m pot opri în drumul de întoarcere. Acum, da, nu trebuie s m b nuie ti de ceva, dar ai dreptate - recunoscu acela b rb te te - a putea s m duc s m tratez la Roma, dar n-a vrea s ajung acolo i s fiu re inut, când mi-am construit aici micul meu imperiu. A a c , te rog, consult -m i m dau pe mâna ta...

- Ai putea s r mâi aici, s -ncerc m o opera ie? - întreb Zanes dup ce v zu despre ce era vorba.

- Nu cred c sunt preg tit - am de pus la punct multe în garnizoan la mine; n-ai putea veni tu acolo?

- Aici am pe tera cu duhurile ei de abur vindec tor, am izvoarele de ap fierbinte în care se scald zeul nostru i izvoarele apelor cu metale din care bea el.

- Atunci zeul vostru va fi cel care-mi va reda pl cerile trupului meu - spuse Vincen u ca un neru inat general plin de pofte în fundul lui r mas gol pentru consulta ia atent a medicului.

Iar medicul, mai examinându-i umfl tura nepl cut ce nu-l l sa nici s c reasc pe cal, nici s fie el c rit de tr pa i mai tineri, r spunse în stilul s u sobru: - Eu sunt slujitorul lui; eu oficiez înv tura lui p strat în memoria str mo ilor mei, ajuns în cea a tat lui meu i transmis mie.

- Dar i completat cu ce-ai v zut la doctorii Romei, cu sculele de argint înt rit ale me terilor adu i de noi din Levant, cu...

- Generalul nu mai ajunse, îns , a-i enumera îmbog irea cuno tin elor sale în amintirile acelui îndep rtat timp roman, pentru c ambele canaturi ale u ilor se deschiser din nou, încet, cu o grij spioan , ca din partea unuia ce pândise mai de mult prin cr tura lor.

De data aceasta, o evident expresie geloas înso ea nest pânitul gest al tân rului centurion, iar o surprindere indignat , chiar amenin toare se îndrepta din ochii lui spre b rbatul aflat cu mâna pe fundul gol al generalului c ruia, a ezat în genunchi i-n coate, îi atârnau dedesubt, odat cu organele proprii, paftalele cing torilor de pe burt .

- Ce este, Dulcius?! - întreb generalul din acea pozi ie în care i se mi cau paftalele i ce mai atârna - Ce te holbezi?!

- gâjâi nepl cut din gâtul întins altfel din pricina pozi iei de

28 patruped, cu un glas tot mai amenin tor: Ce este?!

- Nimic, st pâne - bâigui acela i nu se ab inu s nu se scuze: tii c te iubesc i nu pot l sa s i se întâmple ceva.

- Nu mi se-ntâmpl nimic, Dulcius! - proclam , tot din acea pozi ie generalul. Dar f s -l conving , tocmai pentru pozi ia îi era prea intim spre a nu trezi la tân rul posedat priviri urâcios-suspicioase fa de doctorul aflat în picioare chiar lâng locul durerii generalului i poftelor aghiotantului s u.

- Dar, st pâne... - bâigui el într-o înamorat tulburare eu... care tii c ...

- Nu vreau s tiu nimic, Dulcius! - tun scremut generalul; dar cine tie ce instinct îl f cu deodat dr stos, pentru a-l mustra ceva mai blând: E ti un b ie el r u, care tii n-ai voie s fii gelos!... Doctorul m va vindeca, iar asta va fi i pentru pl cerea ta, prostule!... - i tun din nou: Închide ile i nu uita c -n primul rând î i sunt st pân, iar apoi, doar apoi mai e i...

Iar u ile închizându-se peste gelozia tân rului efeminat ce se-ascundea în spatele lor, el nu- i mai continu mustrarea.

Glasul i se muie într-un geam t: geam t i de durere, dar i fericit pentru lucrarea cu ni te lumân ri de cear vindec toare, lucrare pe care doctorul o me te ugea abil la locul s u bolnav i inflamat.

- Va trebui s faci asta o vreme; apoi abia ne d m seama dac are efect.

- Mul umesc, mul umesc... - gemea generalul fericit i de perspectiva îns to irii i din n ravul lui pidosnic.

Anul I, nr. 6/2014 Dar, în vreme ce- i sp la mâinile, Zanes îi atrase cu umor aten ia: - Eu am încercat s -nv în special hirurgia capului, a oaselor rupte în lupt ... Nu tiu dac sunt cel mai bun...

- E ti foarte bun! - proclam revigorat generalul întrun gest de revenire cu picioarele pe p mânt.

- Dac nu po i r mâne aici, încerc m cu acest propolis adunat din tiubeiele albinelor. E leacul lor pentru s tatea reginei - îi vorbea Zanes profesional, conducându-l - dar de cu it nu scapi; tot va trebui s te tai.

- Vedem asta când vei veni la mine; vei veni, nu-i a a?...

- Trebuie s vin, dac am început s te tratez.

- M i tratezi, dar nu- i va prinde r u s gu ti o mic Rom ! - vorbi generalul reajuns pe picioare, în pozi ia sa falnic , ezându- i paftalele str lucitoare ale cing torilor de piele ro ie, pielea inutei nobiliare.

- Apoi va fi bine s vii tu înc o dat ; dar cu gândul s stai mai multe zile. Pe tera mea e mai grozav decât termele voastre.

- Termele! - rosti generalul cu nostalgie amintindu- i pesemne, prin aventura tinere ii lor, de multe alte amintiri Eh, de câte ori, dup nop i epuizante, nu mi-am rec tat eu for ele în termele alea!...

- Aici o s i recape i for ele dup o întreag via în care te-ai epuizat, cum bine îmi dau seama c ai dus!

- Trebuie mai întâi s primesc curierii, trimit mesajele la Roma i apoi voi încerca s m întorc - hot rî Vincen iuss precizând: Dar nu pot lipsi mult, a a c trebuie s m înve i scurt turile drumurilor. Ai s po i?... tiu c ave i ni te drumuri mai scurte pe care le cunoa te i numai voi...

Nu mai primi, îns , r spunsul. Zanes nu- i ascunse un gest evaziv i se gr bi, plecându-se, s -l pofteasc a ie i înainte-i, precum cerea protocolul. Ajunser astfel afar , în cercul de o teni care s rir din tol neala de dup îmbuibare. Mai departe de ei, într-o isteric epuizare, tân rul centurion Dulcius se sprijinea cu priviri inerte, parc r stignit, de trunchiul unui copac. În jurul lui, z ceau pe jos crengile acestuia, pe cetina ruia el se r zbunase retezând-o cu sabia pentru a- i potoli furiile neputin ei sale de a ti sau de a afla ce-i mai f cuse doctorul generalului s u iubit.

Era nebun, cu ochii ro ii, iar lâng el, f s se fi remarcat pân atunci, ap ruse acel terapeut în epat în statura sa m runt , cu smocuri de p r agresive pornindu-i într-o parte i-ntr-alta a cheliei, care-i muia buzele în ceva pic turi cu miros de Laudanum, dându-i palme pe obrajii ajun i ca varul.

- Str lucitorule confrate al meu, bine c-am ajuns! - rosti acela surprins când d du cu ochii de Zanes; i-i lini ti: Cunosc eforturile centurionului; e bine, e bine!...

- Nu te-am v zut la sosire - îi spuse Zanes ca i cum sar fi scuzat c nu-l remarcase, dar acela r spunse preg tit: - Am venit pe alt drum. Aveam întâlnire aici cu generalul nostru i uite ce bine s-a nimerit c ...

Generalul, îns , f cea eforturi s scape de tân rul centurion care, v zându-l, începuse s -i plâng pe um r, a a c spunse nemul umit: - S-a nimerit!... Acum, dac-ai venit, ai s porne ti cu el

Anul I, nr. 6/2014

înainte! - i f cu un semn a dorin de a sc pa de ei amândoi mai înainte ca gazdele sale s intre în prea multe am nunte.

Abia apoi, citind b nuielile din privirea lui Zanes pe urmele vraciului, explic dispre uitor: tie multe i nimic prea bine; dispare s pt mâni întregi c utându- i ierburile. Bine c te am aici pe tine c , unul ca sta, care nu-i nici vraci nici t duitor...

- i d du din mân a lehamite.

- Dar se-n elege cu centurionul? - întreb Zanes ne ar tând prea bine ce fel de b nuial avea.

- Ca i la meserie: sta se-n elege cu to i i cu nimeni!

- P cat. Credeam c -l poate influen a. B iatul e bolnav.

- E foarte sensibil - încerc Vincen iuss s îndulceasc lucrurile, dar primi r spunsul de-a dreptul: - Sensibil, sau altceva... oricum, te rog: Când vii s te tai, s nu-l mai aduci! - îi spuse Zanes f ocoli . Ai nevoie de lini te; iar b iatul e nebun!... Ai spus c de-abia po i veni câteva zile, între dou treceri ale curierilor vo tri, a a c ...

- Bine, accept generalul. Dar pe doctorul meu acesta tâmpit pot s -l aduc s -nve e ceva de la tine.

Zanes îi r spunse cu mai multe în elesuri: - Chiar dac n-ai s -l aduci, el tot ajunge! Nu tiu cât e de doctor, dar a înv at drumurile c tre mine de mai mult vreme decât e ti tu prin preajm !...

- A f cut parte din avangard - îl scuz Vincen iuss.

Iar Zanes nu-l mai iert : - Avangarda vine înaintea ta, sau are rostul s te controleze i pe tine? Eu v-am v zut cum asculta i to i de el...

Are ceva misiuni paralele?

- Are i ranguri preo ti; e sacerdot - min i Vincen ius i încheie discu ia g sind un argument conving tor: Ce, tu ca vindec tor nu ai i rosturi sacerdotale? ...Când Vincen ius veni s se supun cu itului s u, nul aduse pe Dulcius; dar Zanes porunci ca acel sacerdot m runel în epat, agresiv i curios s fie bine supravegheat. Ba chiar îl oblig s stea lâng el i s -i preg teasc cele ale opera iei, dar v zu c nu se pricepea nici cât un ajutor din aceia simpli. i i-a spus-o deschis, întrebându-l dac , oricât de sacerdot ar fi, prin nepricepere, i-ar conveni s înr ut easc starea generalului.

A doua zi acela era disp rut, iar str jile care pornir pe urmele lui d dur de Dulcius iscodind prin jur. Îl legaser i tocmai voiau s -l trimit la anchetele mai marilor armatei.

- Spune-le c -l iubesc; nu puteam s stau departe de el când tu îl t iai! - Îi strigase acela atunci lui Zanes, care la inat i l-a eliberat gr bindu-se s se reîntoarc la generalul proasp t operat.

De-abia dup aceea, strajile i-au ar tat un avanpost ridicat pe teritoriu dac, a c rui construc ie nu era deloc improvizat . În acel avanpost se refugiase pretinsul sacerdot t duitor disp rut de la c tâiul generalului, iar de acolo i-a fost i mai u or s dispar . În ce direc ii? Doar fluviul i durea puteau ti.

Zanes se f cu a nu observa, dar trimise veste la cur ile regelui prin c re i de goan întins , descriind i cum ar ta omul acela: „m runt, înfipt ca un ac plin de importan , seme ind un cap mic, precum o t rt cu din care se zburleau în p i dou ciufuri negre ce parc i-ar fi umbrit sau i-ar fi prelungit

29 urechile, iar pe mijlocul c reia lucea o chelie cu un îngust i cl tin tor smoc; un histrion spunând mereu c are alte îndeletniciri, iar generalul, care ascult de el ca de un mai mare, zicând c -i sacerdot”...

Pe Vincen ius îl îngriji i-l obloji f alte vorbe decât constat rile medicale, l sându-l s se mire c nu-l întreba de ace ti oameni din propria-i suit . Se f cu a fi foarte ocupat, a da ordine în jur, a se interesa dac pacientul s u avea de toate i a se uita mai mult la rana operat , decât la om, pân când îl oblig s deschid el discu ia, întrebându-l dac va veni s -i controleze vindecarea.

- Vin peste dou zeci iuna de zile cum îmi cere meseria; dar în leg tur cu faptul c i-ai construit avanpost aici, f ca noi s tim, va trebui s raportez la curtea regelui - r spunse Zanes generalului cu imputare, în vreme ce-i f cea ultimul pansament.

Vincen ius privi pu in mirat, apoi, cu modul s u de a si explica ii prin care se delimita ar tându-se nemul umit, încerc s o dreag : - Dulcius ascult prea mult de terapeutul sacerdot; cred la a fost cu ideea.

- Pe p mântul nostru?!

Indignarea era acum evident , iar Vincen ius, care se tepta, se dovedi preg tit pentru asta, a a c îl lini ti flegmatic, a ar ta c -i pare r u, sau c recunoa te vreo minciun : - Trebuiau s-o ridice. Face parte din regulamentul de ap rare a mea. Nu uita c sunt vicerege, chiar dac Vespasian n-a mai apucat s dea o asemenea lege. Las , nu te sup ra; când vii s m declari vindecat, î i voi da i ie voie s i faci o tab pe teritoriul meu. Nu de vicerege; ci chiar de rege!...

Ca s încheie cu o superficial i nesincer insinuare: Poate vei ajunge cândva. Dac vrei, Roma o s te sprijine!

(va urma)

30

Anul I, nr. 6/2014

Raluca Ioana Maftei

SCRIS #N STELE (continuare din numãrul anterior)

Capitolul II, episodul 5 Seara la cin ne-am adunat cu to ii în jurul mesei i bineîn eles c eu am s rit cu întreb rile pe Elvira. Nu î i mai aducea aminte numele avocatului, probabil c oricum nu ar mai fi tr it pân ast zi, dar inea minte ini ialele firmei pe care le v zuse de-a lungul timpului pe multe documente: N&C. Alex a alergat repede în fosta camer a bunicului s u i a început din nou s scotoceasc prin teancul de hârtii pe care îl pusesem deoparte. Se întoarse triumf tor cu un dosar legat în coper i de piele maro, ros pe margini i scorojit pe mijloc, care îns purta încrustat înca ini ialele N i C. Am deschis dosarul i am v zut c majoritatea hârtiilor aveau pe antet numele partenerilor de la firma de avocatur : Nestor et Collins. Ce ciudat, mi-am zis, un francez asociat într-o firm de avocatur cu un englez? „Exact, acum îmi aduc aminte, domnul Nestor era avocatul tatei i mi-aduc aminte c el, tata i domnul Bimann ie eau des împreun . Mama chiar se sup ra pe ei, zicea c tata mai mult timp petrece cu Nestor i cu Bimann decât cu ea.” - îmi spuse Elvira. În antetul firmei Nestor et Collins se putea vedea adresa firmei din anii ’30 de când erau datate documentele: 22, Rue Norvins, 18ème, Paris. Alex mi-a facut cu ochiul i tiam deja ce însemna acest lucru: a doua zi vom merge sa verific m adresa.

Din nou m-am dus la culcare ner bd toare s m scol mai repede i s încep o nou zi plin de suspans.

Pentru majoritatea oamenilor, ca i pentru mine de altfel în vremurile normale, preg tirea de culcare presupune un ritual în sine care ne lini te te. Oamenii tiu în mare cam ce au de cut a doua zi i cam cum se va desf ura irul evenimentelor.

Pentru mine îns nici o zi nu sem na cu cealalt i a fi dat orice ca timpul s treac mai repede, s nu mai fie noapte deloc i s putem s ri direct în diminea a unei zile în care noi i noi mistere aveau s se elucideze.

A doua zi diminea a, dup deja obi nuitul croissant cu unt i cea ca de capuccino cu lapte, am coborât din metrou la sta ia Abbesse Butte Montmartre i am luat-o în sus spre Sacré-Coeur. La ora aceea a dimine ii, basilica se în a maiestuoas deasupra ora ului, sc ldat în lumina auriu-trandafirie a soarelui blând de diminea . De acolo am coborât în partea cealalt a dealului printr-o piazzet mic în care se afla o biseric împrejurul c reia se aliniau arti ti de toate genurile, pentru valul de turi ti ce urma s i fac apari ia peste pu in timp. Am t iat-o apoi pe micu a strada St-Rustique i iat -ne ajun i pe o strad cu circula ie agitat , Rue Norvins.

Strada fiind destul de scurt , numerele se terminau

repede, a a c nu ne-a fost greu s g sim num rul 22. Am sit cl direa veche i maiestuoas , având la intrare o copertin din fier forjat i vitralii, cu patru niveluri, marmur ro ie i neagr pe pardoseal i o plac mare,aurie cu mai multe nume de firme. Îmi in respira ia i... surpriz : la etajul 1 citesc: „Nestor, Collins & Partners”. Îi sar în bra e lui Alex de bucurie, gata s -l d râm acolo în fa a intr rii. Dup ce ne trece euforia, ne d m seama c nu tim cu cine s vorbim i nici m car în ce problem anume. „Am venit s întrebam ce?” m uit la Alex a teptând un r spuns inteligent. „Aaa, p i le ar m scrisorica pe care am g sit-o i le spunem c bunicul meu era clientul lor...”...„acum 70 de ani” - îl întrerup eu - „da, acum circa 70 de ani, i dorim s tim cam ce valoare de autenticitate poate avea un asemenea înscris din punctul lor de vedere i dac ne pot recomanda cum s începem dialogul cu cele dou nci men ionate în scrisoare”. „ i nota de plat le-o trimitem bunicilor, a a-i? Crezi c ne vor acorda tarife rezonabile doar pentru c ne-am trezit noi, doi zurlii, s c ut m prin carne elele bunicilor i le facem marea onoare de a le cere lor sfatul? Vor porni cronometrul din momentul în care vom p i pe u !” „Dac mai încerci mult s m convingi c nu se poate, nu mai trecem de pragul sta în veci. Nu avem absolut nimic de pierdut, cel mult le d m ocazia s se amuze de demersul nostru naiv i ne vor pofti afar cu un zâmbet ironic. Sau poate nu?” „Da, chiar a a, sau poate nu. Hai s intr m, fie ce-o fi.”

La recep ie ne întâmpin o domni oar spilcuit care zâmbe te cu greu dintr-un sarafan gri, perfect mulat pe corpul înfometat i asudat în nenum rate ore de aerobic. Alura ei îmi inspir o spaghet nefiart destul, adic „al dente”. „Madame, Monsieur bonjour. Vous désirez?”

Alex preia conversa ia, descurcându-se evident mult mai bine ca mine în limba francez . „Nu avem stabilit o întâlnire, dar am dori s avem o întrevedere cu unul din partenerii seniori ai firmei. Familia mea utilizeaz serviciile firmei dumneavoastr de câteva genera ii i am descoperit printre documentele personale un document de maxim relevan din anii ’30 pe care am dori s îl analiz m împreun cu un avocat cu mult experien ”. Alex accentu cuvântul „mult ”.

Domni oara spaghet ne taie avântul rapid, neimpresionat de logoreea lui Alex i ne explic din vârful buzelor , din moment ce nu avem o întâlnire aranjat telefonic, este imposibil s putem vedea pe oricare din partenerii seniori.

Poate cu pu in noroc, vom putea discuta pre de câteva clipe cu unul din avoca ii asisten i. A fost rândul spaghetei s ac-

Anul I, nr. 6/2014 centueze cuvintele „imposibil” i „pre de câteva clipe”. Dup ce ne-a comunicat sec r spunsul, a r mas a teptând impasibil reac ia noastr la oferta de nerefuzat ce ni se f cuse de a ne întâlni cu unul din junii imberbi care se perindau preocupa i prin birou, p trun i de importan a locului în care fuseser accepta i s fac copii documentelor i cafele pentru vizitatori.

Nu ne atr gea deloc perspectiva de a discuta cu un astfel de avocat-secretar . Cred c ne schimbaser m deja culoarea fe elor când îl observ pe Alex c fixeaz cu ochii o domni oar care ar ta mai curând a stripteuz , aterizat din întâmplare într-un costum negru cu care nu se putea acomoda nici în ruptul capului. Din decolteu r reau o pereche de sâni an i care se ridicau spre clavicule, semn c posesoarea vizitase un chirurg estetician priceput. Nu se vedea nici urm de bluz sub sacou i m întrebam dac purta totu i sutien. Pe pielea bronzat scânteia un colier fin dar pre ios. Picioarele lungi, sub iri i bronzate se terminau într-o pereche de escarpins cu tocuri de cel pu in 12 cm. P rul blond i întins îi acoperea spatele pân la jum tate. Era superb .

Fa a lui Alex s-a întins toat într-un zâmbet. „Valérie!

Ce surpriz nea teptat !”. Valérie s-a unduit c tre noi sco ând la iveal o dantur perfect de dup buzele pline. „Alex, chéri, nu pot s cred, unde ai disp rut dragule?” F s -mi acorde nici un pic de aten ie, îi sare de gât lui Alex i îl s rut cu foc pe buze. Eu r mân n uc , zgând rit pe deasupra de amorul propriu care se treze te deodat la iveal . M uit tembel la fata asta perfect i deodat m simt neinteresant i minuscul în costumul meu cump rat cu 3 ani în urm . Alex face prezent rile i Valérie m salut în treac t. Dup care îl ia de bra pe Alex i se lipe te cu sânii de el. Alex se gudur pe lâng ea i deodat încep s îl percep cu al i ochi: v d b rbatul din el, observ felul în care se transform imediat la atingerea femeii atr toare de lâng el. Nu tiu de ce, femeia aceasta îmi inspir o caracati cu mâinile astea lungi i sub iri i buzele ca ni te ventuze. O antipatizez pe loc. Oare a a suntem noi femeile în general, atât de u or influen abile i atât de schimb toare? Oare e normal s ne l m duse de o mic simpatie sau antipatie de moment i s pierdem din vedere esen ialul? Din punctul sta de vedere, b rba ii au dreptate în ceea ce ne prive te: noi ne agit m pentru detalii minuscule i pierdem timp i energie pentru m run uri nesemnificative, în timp ce ei au capacitatea de a r mâne impar iali i obiectivi i de a judeca procesul în ansamblul lui i nu pe p i, a a cum facem noi. Îi invidiez pentru acest lucru, dar recunosc c nu o reu esc niciodat s nu m las influen at de mici detalii de genul acelora care o caracterizeaz pe Valérie.

Alex pare vr jit în continuare i se dep rteaz la bra cu ea spre o înc pere care presupun c e sala de meeting. Eu ezit s îi urmez i r mân încurcat în recep ie. Într-un târziu, Alex î i aduce aminte de mine i îmi face semn s îi urmez. simt ca un c elu abandonat de st pânul care se duce s mângâie un dul u. În sala de meeting asist la un dialog semi-erotic care nu are nici o leg tur cu scopul întâlnirii noastre. Alex se pare a uitat cu totul de ce suntem aici, iar caracati a e foarte interesat s afle pe unde a mai ie it Alex cu barca i când e

31 urm toarea petrecere pe Côte. Eu r mân în continuare t cut pe un scaun i îmi fac de lucru cu o bro ur . Ei deap amintiri de la ultima ie ire împreun i din discu ia lor nu îmi dau seama exact cine cu cine a f cut sex: Valérie cu Alex, Valérie cu Erwan, Valérie cu amândoi i cu restul lumii sau toate de mai sus. i ce treab te aduce pe aici împreun cu aceast domni oar ?” zice Valérie desc lecându- i picioarele i întorcându-se c tre mine. „De fapt, ne-am gândit s i cerem sfatul într-o chestiune legal .” Eu m uit imediat inchizitor spre Alex: s îi cerem sfatul? Ei, acestei creaturi? Alex î i întoarce iute privirea de la mine. Îi expune lui Valérie cazul cu lux de am nunte, mângâind-o u or pe mân în tot acest timp.

Eu r mân în continuare mut de uimire, oare Alex î i d seama cu cine st de vorb ? Oare fata asta se pricepe i la altceva decât la orgii sexuale? M îndoiesc c ei doi au discutat vreodat i altceva decât urm toarea pozi ie pe care s o încerce.

Sau face special? Nu-mi dau seama. Da, asta s-ar putea s fac , o vr je te ca s ob inem o consulta ie gratuit . Ceva mai lini tit i încântat c în sfâr it mi-am dat seama, m relaxez în fotoliul de piele fin . Dar o râcâial mic în suflet tot mai am când îl v d cum se joac cu degetele ei. Dup câteva minute bune de expunere, Valérie începe s pun întreri. Studiaz în am nunt scrisoarea bunicului i cere permisiunea s -i fac o copie. Când iese pe u , imediat m reped la Alex. „Dumnezeule, Alex, cine e fata asta? Pare una din acelea pe care le angajezi cu ora, ai încredere s te la i pe mâna ei?” „Draga mea” - îmi r spunde Alex i simt o und oar de r ceal în glasul lui - „ai dreptate, serviciile ei profesionale sunt tarifate la or i asta se situeaz probabil în jurul a 400-500 de Euro. Faptul c st de vorb cu noi f s fi pornit ceasul, denot o favoare uria . Iar în industria lor, astfel de favoruri nu prea se fac. i crede-m , fata asta tie ce vorbe te, am încredere maxim în judecata ei. A a c te rog i eu pe tine, ai încredere în ceea ce fac”.

M-a fi a teptat la alt gen de explica ie, sau poate altfel pus în cuvinte. M simt ca o col ri prostu care nu în elege glumele colegilor mai mari din coal . De ce oare îmi vorbe te Alex a a? Nu suntem parteneri în chestia asta? Nu e normal fiu îngrijorat despre cine- i d cu p rerea despre averea familiei mele? Judecând la rece, el nu are nici o obliga ie s participe la tot acest proces i s î i piard timpul încercând marea cu degetul. E normal s îl deranjeze reac ia mea atât de ignorant cu privire la demersurile lui. i totu i... încep s simt stingher . Simt c mi se face grea dac mai stau în acest birou în care opulen a strig din to i r runchii. „Te a tept afar , m duc s iau pu in aer” îi spun lui Alex i ies hot rât din sala de consiliu. La u aproape c m izbesc de Valérie.

E cu un cap mai înalt ca mine, debordând de tinere e i energie, proasp , bronzat i sigur pe ea. Ne despart ani lumin . Eu nu voi fi niciodat aceast persoan stilat i emancipat .

Am ie it rapid din cl dire, dornic s respir un alt aer. Înc nu tiu exact ce m-a deranjat: faptul c nu am încredere în capacit ile profesionale ale lui Valérie sau faptul c Alex ia acordat prea mult aten ie? Oare stilul francez de business

32 o fi atât de diferit de stilul cu care sunt eu obi nuit ? Oare toat lumea de sex opus se ine de mân i se mângâie în timpul unui meeting?

Simt nevoia s fumez. S fumez? N-am mai f cut-o din facultate. Intru în prima tutungerie i îmi cump r un pachet de ig ri lights, revista Vogue i o cutie de Pepsi. Merg foarte hot rât dar nu tiu încotro. M întorc c tre Sacré-Coeur acum i dup un mar for at i un urcu abrupt, sunt la poalele bisericii, sprijinit de balustrad . Biserica str luce te într-o lumin aurie, ca i când ar fi învelit cu un voal invizibil de aur.

Admir ora ul la ora aceasta a dimine ii când oamenii sunt în birouri, la coal , în ateliere, în magazine. Nu a început înc iure ul dinaintea prânzului. M a ez pe o b ncu i deschid capacul cutiei cu un fâsâit prelungit. Asta îmi place, m face zâmbesc. Îmi aprind o igar i trag cu sete fumul în pl mâni.

Fumul m zgârie pe gât i în acela i timp, îmi d o senza ie de oar ame eal . Mai trag 2-3 fumuri i deja simt c m-am reacomodat cu igara, a a cum î i e familiar senza ia de a întâlni o veche prieten cu care reiei rapid o leg tur . Mi-a fost dor s fumez, asta e, i acum pare un moment prielnic. Deschid Vogue i toate fetele par a fi pe tiparul lui Valérie: silicoane în sâni i buze, picioare interminabile, bronz de Caraibe, haine elegante îmbr cate într-un stil aparent neglijent, accesorii studiate i acela i aer de „nu ne-am mai v zut de la petrecerea de pe yachtul lui X din St-Trop”.

Buuun, acum c m-am lini tit un pic, recapitulez: care e interesul meu în momentul de fa ? Alex? Valérie? Idila lor?

Nuuu! Nu m intereseaz câtu i de pu in. De ce am venit la Paris? Ca s m las intimidat de o parizianc fi oas i un iat de bani gata pe care abia daca îl cunosc? Nu. Am venit l muresc chestiuni legate de banii l sa i de bunicul meu în ncile din Paris. Deci care e scopul meu? S fac acest lucru prin for ele proprii. Pot? Nu tiu, dar merit s încerc. i atunci ce mai a tept?

Arunc Vogue în primul co de gunoi. Nu e stilul meu i nu m intereseaz . Dup revist , zboar i pachetul de ig ri.

Cutia de Pepsi o las pe banc , poate trece vreun clochard i dore te s bea ce a mai r mas din ea. i desigur, ca s nu se verse peste pachetul de ig ri aruncat anterior în co , sigur îl

Anul I, nr. 6/2014 va pescui cineva care în paralel va putea sa se delecteze i cu edi ia Vogue din martie.

Pornesc c tre zona cu trafic intens. Am s opresc un taxi i am s -l rog s m duc la arhivele na ionale. Trebuie existe o astfel de institu ie, nu? Acolo am s aflu dac cele dou b nci din scrisoarea bunicului mai exist i ast zi i sub ce nume. Apoi m voi prezenta pur i simplu la fiecare dintre ele daca voi reu i s le identific. Eu i scrisoarea bunicului, ne avem doar noi dou una pe alta. În momentul acela îmi dau seama c scrisoarea a r mas cu Alex i muza lui blond . Nui nimic, m voi prezenta mâine la b nci i f Alex. Nu tiu exact de ce sunt sup rat pe el, orice argumente logice încerc -mi aduc, nu func ioneaz . Nu sunt geloas , nu sunt geloas , nu sunt geloas , îmi repet într-una. Bun, poate e vorba totu i de un pic de mândrie r nit . i am o dorin fantastic s m r zbun pe el. Cum? Nu tiu. De fapt nici nu vreau s -l mai v d. Îmi rezolv problema singur i apoi plec înapoi în România. A a! i nam nevoie nici de el i mai cu seam de caracati a aia nesuferit ! întorc la apartamentul lui de lâng Jardin du Luxembourg i îmi preg tesc bagajul.

Ah, fir-ar s fie, am plecat la Paris doar cu câteva haine, restul lucrurilor sunt la Cap d’Antibes. Îmi împachetez totu i cele câteva lucruri i plec din apartament cu gândul s mut la hotel. G sesc imediat al turi, culmea, Hotel du Jardin du Luxembourg, patru stele. S-ar putea s nu fie prea ieftin.

Intru totu i cu cel mai potrivit zâmbet într-o astfel de împrejurare, nici nu tiu de unde l-am fabricat dat fiind starea mea de spirit. „Bun ziua, ave i cumva camere libere pentru urm toarele zile?” „De ce fel de camer a i avea nevoie?”m soar lung b rbatul de la recep ie. „O camer single pentru câteva zile”. „S verific m”, spuse el plictisit dându- i seama c nu sunt nici vreo prostituata de lux care i-ar putea oferi un bac substan ial ca s fie trecut sub t cere c a ie it din raza de influen a pe telui de zon , nici o femeie de afaceri în regim corporate care ar putea încheia un contract pe termen lung. Sau mai curând, dup fa a pe care o afi eaz , nu îl intereseaz prea tare, chiar deloc. Eu fiind de felul meu o persoan curioas , nu în eleg deloc acei oameni care nu se mai entuziasmeaz de nici un lucru întâlnit în cale i care nu mai au curiozitatea s descopere de la via lucruri, locuri sau persoane noi. Asta probabil pentru c vor fi v zut prea multe la via a lor sau pur i simplu pentru ca le e mai comod s se îmbrace în acest scut c ldu i protector al indiferen ei cronice. În timp ce eu îl psiho-analizez, b rbatul de la recep ie îmi se te o camer single pe o s pt mân la suma modic de 1.900 de euro f taxe. Îi mul umesc i peste câteva clipe sunt din nou în strad , eu i geanta mea de voiaj Burberry. Nu m-am gândit c aceast valiz va atrage aten ia în asemenea hal, dar observ anumite persoane studiindu-m lung cu coada ochiului. Daca în România se pune mare pre pe firm i etichet , în Europa de vest observ c , cel pu in la nivelul cotidian, se prefer înf area modest , nestrig toare, care s treac cât mai neobservat . O fi bine, o fi r u, nu tiu i nici nu mai am chef de analize comparative.

Pentru a doua oar în acea zi, ma simt pierdut . Nu mi se întâmpl des s r cesc f un scop precis i f s tiu

Anul I, nr. 6/2014 încotro o apuc i ce urmeaz . Nici nu îmi vine s arunc 1.900 de euro s stau o s pt mân într-o camer înghesuit într-un hotel cu multe preten ii în care a petrece doar câteva ore pe noapte.

M-am îndreptat c tre Jardin du Luxembourg. Era înainte de amiaz si deja parcul era plin de pensionari ce c utau ldura soarelui pentru oasele lor în epenite de vreme, studen i care studiau cu cartea i gândurile r sfrânte pe vreo banc , omeri în drum spre nic ieri i cu a tept ri de niciunde, sau câte vreun adolescent îndr gostit i neîn eles, cu c ti în urechi din care urlau vehement ritmuri doar de el în elese, în spatele rora î i ascundea ne tiin a i temerile. i hop i eu în acest peisaj pestri , cu geanta mea provocatoare. Vor crede cu siguran ca sunt o rusoaic r cit de pe la cump turi. a ez pe un scaun la soare, lâng un grup de b rba i încin i într-o partid de petanque. M amuz de fiecare dat ce controverse stârne te acest joc nevinovat i cât de mult se încing spiritele între participan i, dar i între privitorii de pe margine care inerent intervin în discu ie.

M-am a ezat cu picioarele pe valiz i m-am l sat înmuiat de soare. În cele din urm cred c am a ipit, p strând totu i o doz de con tien . Am sim it deasupra mea o umbr dar n-am vrut s m trezesc. În cele din urm , o mân s-a ezat u or pe um rul meu i atunci am deschis ochii i l-am zut pe Alex. Aplecat deasupra mea, cu o expresie îngrijorat pe chip dar totu i zâmbindu-mi. „De ce ai plecat de lâng mine Anamaria? M-ai speriat îngrozitor, i-ai închis i telefonul, mi-am închipuit tot felul de lucruri oribile. i ce-i cu valiza asta cu tine?” „Alex”…am început eu pe un ton înalt dar apoi m-am oprit dându-mi seama nu am nici o explica ie. Chiar, de ce oi fi plecat pân la urm ? Pentru c Alex, un str in în fond pentru mine, a r mas de vorb cu o persoan pe care o cuno tea i cu care avusese o leg tur . i dac era a a, ce-i cu asta? Ce îmi datora mie Alex în fond? Nici m car o explica ie. M l sase s stau în casa lui în Cap d’Antibes, m adusese în casa p rin ilor lui din Paris, î i l sase balt toate afacerile ca s m ajute pe mine, o necunoscut de la mii de km, s alerge dup o himer . i eu ce f cusem? M-am bosumflat pentru c l-am v zut vorbind cu o femeie mai atr toare decât mine, mi-am luat bagajul i am plecat pe str zi ca s -i ar t eu lui. Acum dup ce f cusem mental aceast analiz , m sim eam absolut penibil i extrem de ru inat fa de el. , nu tiu ce mi-a venit; mi s-a p rut c m-ai l sat balt cu c ut rile mele cu tot i atunci am sim it c trebuie s plec i s fac asta singur . Între timp îns am f cut aici un popas i m-a luat somnul dup cum vezi”. I-am zâmbit, nu tiam ce altceva s zic.

El a oftat, s-a uitat la mine cu o fa care exprima amuzament dar i în elegere, ca atunci când stai de vorb cu un copil care a f cut o boroboa dar care totu i i-e tare drag.

Privirea i c ldura lui m-au lini tit imediat. „Anamaria, poate c a p rut c nu- i mai d deam atenie la un moment dat când st team cu Valérie. Dar am jucat un joc necesar, acum Valérie a acceptat s ne ajute personal, s ne taxeze tariful firmei. Îi vom acoperi fire te eventualele cheltuieli cu deplas rile sau cu protocolul ocazionate de

33 acest demers, dar asta va fi întreaga noastr cheltuial . O face pentru mine, pentru c eu am ajutat-o cu ceva la un moment dat. Am s i vorbesc despre asta alt dat . Deocamdat hai s mergem la mine s l m valiza asta cu care atragem aten ia i apoi î i voi povesti la ce m-am gândit împreuna cu Valérie. i nu mai fi prostu mic ”. Great, deci înc n-am sc pat de caracati , ba de acum va trebui sa mai fiu i amabil cu ea dac tot s-a oferit s m ajute. S ne ajute de fapt. Ba nu, s îl ajute pe Alex, iar eu voi beneficia implicit. În acel moment am avut un soi de revela ie: Alex era la fel de interesat ca i mine de ce se întâmplase acum 70 de ani, pentru c dac se dovedea c investi iile f cute de bunicul lui se datorau banilor l sa i de bunicul meu, atunci situa ia patrimonial se putea schimba radical în favoarea mea i în defavoarea lor. Nici nu îmi trecuse prin cap vreo clip acest lucru, am crezut tot timpul c Alex m ajuta dintr-un soi de prietenie aproape fr easc . Dar nu, era clar c devenise i el interesat de deznod mântul legal al acestui demers pentru ca era posibil s piard casa de pe Côte i multe alte chestii. Ha! Deci de fapt asta era. M-am decis s p strez pentru mine aceste gânduri i s nu le dau glas ca s nu provoc o alt tr znaie.

Ne-am întors în apartamentul lui, i Alex s-a apucat s preg teasc o salat . În timp ce povestea, mâinile îi alunecau suplu pe frunzele verzi i crocante. Dup ce a uns cu pu in ulei de m sline bolul din lemn de cocos, a luat o lingur rotunjit i a început s zdrobeasc usturoiul m run it de margini. „Valérie a spus, fire te, ca e pu in probabil s mai fie active conturile bunicului t u. Deci banii se pare c se p streaz 50 de ani i dac nu sunt revendica i, intr într-un fond special de valori la dispozi ia bugetului de stat unde sunt actualiza i dup ce sunt deduse toate comisioanele de administrare i se adun dobânda cumulat i actualizat ”. Degetele lui lungi i fine rup frunzele de salat . Apoi câteva buc ele de brie de capr sunt aruncate i ele în melanj împreun cu ro iile tocate m runt. Apar i ni te crutoane, din vârful degetelor presar ni te ierburi proaspete pe care le culege din jardiniera de la buc rie i la sfâr it câteva linguri e de o et balsamic des vâr esc opera culinar .

Deja mi-e greu s -l mai urm resc de poft ce-mi este, îl ajut îns s aranjeze masa. „Vestea bun îns este c valorile de alt gen, casete cu bijuterii, lingouri, bonuri de trezorerie, se p streaz pân la 100 de ani, în cazul în care exist un cont la vedere sau la termen din care banca s se îndestuleze pentru a- i acoperi cheltuielile de stocare i administrare. i aici intervine trick-ul la care ne-am gândit: se pare c exist posibilitatea ca regula celor 50 de ani s nu se aplice în astfel de cazuri când exist în paralel cu contul de valori b ne ti i alte valori depuse în seifurile b ncii, i atunci s se p streze i conturile bancare active pân ce se sting cei 100 de ani în care trebuie p strate valorile, tocmai pentru a se putea face aceste trageri lunare, trimestriale sau anuale pentru administrarea valorilor.” „Wow, deci s-ar putea ca i conturile b ne ti s mai existe?” „Nu numai c s-ar putea s mai existe, ci i s poat fi accesate. i va trebui s facem un calcul împreun cu cele dou b nci i s vedem cât înseamn în moneda de ast zi i cu o rat actualizat a dobânzii, banii care au fost depu i acolo

34 în anii 30. Uluitor, nu-i a a?”

L-am luat în bra e pe Alex i l-am pupat pe amândoi obrajii. „Mi-e tare drag de tine i m tot minunez cum de î i pierzi timpul cu toate aiurelile mele”. „Anamaria, sunt în aceea i m sur interesat de rezolu ia acestor c ut ri pentru c cine tie, poate descoperim c atât su a din Cap d’Antibes cât i apartamentul din Paris, î i apar in. Ha! Î i dai seama ce ar însemna acest lucru?”

M-am bucurat c Alex a recunoscut interesul material al acestei aventuroase c ut ri i mi-am dat seama atunci c este un om sincer i c m voi putea baza pe el pân la cap t. Îmi fusese fric pentru câteva momente c va încerca pe la spatele meu ca împreun cu Valérie s mu amalizeze lucrurile, tocmai pentru ca el i familia lui s nu piard posesia proprieilor cump rate de domnul Ionescu din presupu ii bani l sa i de bunicul meu. Dar acum m îndoiam categoric c el ar putea face acest lucru, era o persoan fundamental cinstit . mâneam îns cu o nedumerire: de ce domnul Ionescu nu îi spusese nimic bunicii mele despre aceste valori i investi ii de câte ori venise în vizit în România? Este posibil s fi omis voit s îi spun , sau se întâmplase ceva? Sau pur i simplu uitase de angajamentul dintre ei? Erau întreb ri importante, îns pentru moment am decis s le p strez doar pentru mine.

Alex m-a luat în bra e i m-a strâns tare. Am r mas a la pieptul lui f s mai îndr znesc s spun nimic, nu mmai fi desprins de acolo. Într-un târziu mi-a dat drumul i m-a privit adânc în ochi. „S nu te îndoie ti niciodat de mine Anamaria, e ti cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat de ceva timp încoace i pentru nimic în lume nu a vrea s te fac suferi în vreun fel. Suntem în chestia asta împreun , pân la cap t. i într-un fel sau altul, îi vom da de cap t.” „Wow, sun ... camaradere te” am zis eu ca s mai diminuez pu in efectul dramatic al vorbelor lui. Am observat c acest fel al meu de a m amuza, m ajut s trec uneori peste situa iile delicate. O glum poate deturna aten ia de la chestiunea în dezbatere i atunci situa ia se poate detensiona rapid, atât cât s dea tuturor r gazul de a se replia sau de a deveni mai obiectivi sau mai pu in implica i emo ional.

Alex a intrat i el în jocul meu i a început s cânte Marseilleza. Pfiu, gata, am r sucit-o cum trebuie, dar de acum

Anul I, nr. 6/2014 va trebui s fiu mai atent . Atent s nu îl încurajez pe Alex în nici un fel s interpreteze rela ia noastr ca pe altceva decât o prietenie deschis i nea teptat între doi oameni pe care destinul i-a adus la un moment dat împreun . i atent la sentimentele mele care uneori o iau razna, înaintea ra iunii.

Cel pu in pentru moment, e varianta cea mai u or de gestionat.

A doua zi diminea ne-am întâlnit cu Valérie în fa a sediului central al lui Banque de Paris. Recunosc c s-a mi cat rapid de a putut aranja o întâlnire cu cineva de acolo în a a scurt timp. Puteam s pun pariu c e unul din partenerii de petreceri de yacht ai lui Valérie, a a c a teptam cu ner bdare urc m i s aflu acest am nunt amuzant. „Bonjour chérie, ça va?” se arunc ea s m pupe pe obraji de la în imea ame itoare a tocurilor Manolo Blahnik. „Am reu it s aranjez s ne vedem cu vicepre edintele de la Trezorerie, un vechi amic de-al meu”. Nu mi-am putut re ine un zâmbet în barb , avusesem dreptate cu remarca mental de mai devreme.

Sediul de la Banque de Paris este într-o cl dire veche, impun toare, în granit gri i ro u, pe Rue de Quatre Septembre, în apropierea Bursei de Valori. Arhitectura este impun toare iar fa ada i pavajul din fa a intr rii sunt pres rate cu multe simboluri care pot da frâu liber imagina iei vân torilor de mistere masonice.

Dup ce am anun at la poart c avem întâlnire cu „Monsieur Chaubut”, am fost verifica i în gen i i buzunare i am trecut prin detectorul de metale, am urcat cu un lift din sticl ce contrasta puternic cu aerul conservator al cl dirii, dar care îi aducea totu i o not de pre iozitate i fragilitate în acela i timp. Pere ii erau orna i ori cu tablouri moderniste, ori cu oglinzi sau aplice din cristal.

Secretara domnului Chaubut ne-a poftit într-o sal de meeting unde în mod ciudat nu exista o mas de protocol i scaune a a cum te-ai fi a teptat, ci canapele i fotolii în jurul unei mese de cafea joase dar care ocupa o suprafa considerabil , împ it în patru piese mai mici care puteau fi deta ate una de alta.

Canapelele i fotoliile erau în piele neagr , fin , capitonat , masa era dintr-un aliaj ciudat de str lucitor, iar mocheta era ocru, foarte deas i fin în acela i timp, de î i venea s te descal i i s o sim i sub picioare. La ferestrele înalte erau atârnate ni te draperii uria e de catifea bleumarin. M sim eam ca în salonul de ceai de la Buckingam Palace. De fapt, eram în salonul de cafea al unuia din cei patru vicepre edin i ai uneia dintre cele mai vechi i renumite b nci ale Fran ei. Nu tiu dac acesta fusese locul în care bunicul î i deschisese conturile i î i derulase afacerile financiare, i nici nu tiu dac trunsese vreodat în vreunul din aceste saloane private dedicate discu iilor cu clien ii importan i ai b ncii, dar simplul fapt de a m afla într-un loc în care p ise i el probabil cu mul i ani în urm , îmi d dea fiori pe ira spin rii.

Mi-am îndreptat aten ia asupra mea i am verificat dac modul în care m îmbr casem era adecvat cu locul în care aflam. Costumul bleumarin u or cambrat, de cashmir, era îndulcit de o e arf mai îndr znea de un galben pai, pe care o înnodasem lejer într-o parte la gât. Pantofii de antilop fin

Anul I, nr. 6/2014 nu erau înso i de nici o po et , ci doar de o agend de piele i nelipsitul stilou Montblanc cu safir pe capac care îmi purta noroc i pe care îl plimbam pe la toate întâlnirile de afaceri. Într-o map între mine i Valérie, a tepta scrisoarea bunicului meu c tre domnul Ionescu, în copie i original, poze i alte documente g site în lucrurile domnului Ionescu care considerasem c vor fi utile. „Valérie chérie, quel plaisir!” i i pupar obrajii în aer reciproc, de trei ori. Apoi, cu un aer reveren ios i aristocratic, Chaubut d du mâna cu mine i Alex.

Ochii lui negri z bovir asupra mea un pic mai mult decât ar fi trebuit i am sim it imediat cum îmi urc o c ldur în obraji. i s fie, un adev rat francez! Adev rul e c acest domn Chaubut i-ar fi atras aten ia în orice înc pere aglomerat sar fi aflat: înalt, brunet cu o tunsoare impecabil i cu o pereche de ochi negri ce î i p trundea în cele mai ascunse unghere ale fiin ei. M rturisesc c am fost din start vr jit de înf area i puterea pe care o emana acest om.

El i Valérie au f cut conversa ie pentru câteva minute, eu întrebându-m în continuare cât de amic sau iubit îi fusese Chaubut lui Valérie. În cele din urm , Valérie a început preambulul pove tii mele, înf ând faptele într-o lumin deosebit de pl cut auzului meu. A început chiar s îmi plac fata asta, pân la urm se pare c e o profesionist des vâr it i cu siguran foarte bun în activitatea de lobby.

Chaubut ascult cu r bdare pân la cap t povestea pus cap la cap de Valérie. Totul fusese descris a a de am nun it i de o manier a a de precis i pres rat cu detalii juridice autentice, încât mie mi se p rea aproape imposibil s nu ob inem accesul la seiful de valori al bunicului meu. Mai r mânea un detaliu important: bunicul î i schimbase numele în România ca s scape de asuprirea bol evic de dup r zboi, iar eu aveam un nume de familie diferit de al bunicii mele datorit toriei mamei mele cu tata.

La un moment dat, Chaubut se întoarse c tre mine: „domni oar Anamaria, sunte i amabil s îmi descrie i linia succesoral care v une te de bunicul dumneavoastr ?” „Domnule Chaubut…” am început eu, dar el m întrerupse: „Henri, te rog”. „Bine, Henri”- am continuat eu - „istoria e urm toarea: bunicul meu s-a întors în România în 1939, exact înainte s înceap r zboiul. i-a adus i tipografia cu el i a început afacerea la Bucure ti. A trebuit îns s se înroleze i plece pe front, fiind folosit mai ales în serviciul de traduceri i decodific ri, el fiind nativ de limba german ”. „A, domnul Bimann a fost de origine german deci” întreba Henri din ce în ce mai nedumerit. Erau deja cam multe na ionalit i amestecate în povestire. „Da, bunicul meu s-a n scut la Berlin în 1902 i a venit cu p rin ii lui în România când tat l s u , inginer de construc ii civile, a fost chemat ca i consultant la o construc ie de anvergur la acel moment în Europa: construirea podului de cale ferat Anghel Saligny peste Dun re. Din p cate, tat l lui a murit în urma unui accident petrecut în timpul construc iei. Mama bunicului meu a r mas în România, s-a rec torit cu un român, a înv at limba i obiceiurile i a mai avut înc trei copii, doi b ie i i o fat , to i primind nume române ti. Bunicul meu a plecat din ar c tre Paris când

35 avea 16 ani, dup ce terminase liceul, pentru a se înscrie la facultate. Via a tumultoas a Parisului se pare c l-a acaparat total i l-a inut departe de studiile superioare, el alegând s î i deschid o mic afacere de imprimerie împreun cu cel mai bun prieten al lui, Alex Ionescu, bunicul lui Alex aici de fa .

Afacerea a prosperat, comenzile au crescut i veniturile pe sur . Pe lâng plimb rile prin toata lumea, se pare c bunicul a reu it totu i s pun i ceva bani deoparte. Pe lâng banii aduna i, a investit i în câteva propriet i imobiliare, în aur, pe care el îl credea a fi cea mai sigur i avantajoas investi ie, i în titluri de stat. R mânând buni prieteni i dup întoarcerea în ar a bunicului meu, se pare c a avut încredere în a-l mandata pe domnul Ionescu s se ocupe de toate investi iile lui în Fran a i s discearn de ele cum va crede de cuviin în cazul în care el ar fi ajuns în imposibilitatea de a le administra. Ceea ce în final s-a i întâmplat.

Regimul comunist cu puternic control bol evic ce s-a instaurat în ar dup abdicarea for at de la tronul României a Regelui Mihai I, l-a împiedicat s mai revin vreodat în Fran a. A tot sperat pân la sfâr it c va reu i s se întoarc el însu i aici împreun cu bunica mea i s i continue via a sub ni te auspicii mai bune i la umbra roadelor acumulate din investi iile administrate cu grij în tot acest timp de domnul Ionescu. Fiind de origine german , a fost extrem de persecutat de comuni ti dup ce România a decis s intre în lupt al turi de alia i i împotriva Germaniei naziste, ace tia crezându-l spion infiltrat în rândurile civililor. Într-o noapte au venit i l-au luat de acas i l-au închis undeva f s tie cineva de el mai multe zile. L-au b tut crunt, pân i-au spart to i din ii din gur , încercând s afle pentru cine lucreaz i ce tip de informa ii transmite. În zadar încerca bunicul s le explice c nu era spion i nu transmitea informa ii nim nui, ei nu îl credeau i îl torturau i mai tare, mai ales c petrecuse i 22 de ani departe de ar , ceea ce pentru min ile lor înguste i întunecate de ur , constituia clar o dovad a unei preg tiri militare secrete.

Bunica mea care se apucase de croitorie în timpul zboiului pentru a- i putea între ine familia în timp ce bunicul era pe front, avea printre clientele obi nuite o mul ime de doamne care erau so ii sau amante ale persoanelor sus-puse în partidul comunist. Cu ajutorul lor, a aflat unde era închis bunicul i s-a dus peste ei la închisoare s îl scoat de acolo.

Bunica, care era i ea dintr-o familie de mo ieri, era v zut de c tre comuni ti la rândul ei ca un „du man de clas ”, denumire dat tuturor celor ce proveneau din familii cu stare, ce aveau un anumit nivel de educa ie, i care se împotriveau ideologiei i practicilor comuniste. Pentru a-l sc pa îns pe bunicul meu de deportarea în Siberia, a trebuit s accepte s intre în rândurile partidului comunist. Bunica mea care îi ura pe comuni ti mai mult decât orice pe lume, nu numai c a intrat în partidul lor, dar a trebuit s devin i o activist de frunte, pentru a- i salva b rbatul.

Câ iva ani mai târziu, toate averile au fost na ionalizate, iar bunicul i-a pierdut afacerea cu tipografia. Într-o diminea , ducându-se la birou, pur i simplu a g sit sigiliul cu steaua comunist pe u a de la intrarea în cl dire. i cum asta nu ar fi fost de ajuns, le-au luat i casa în care locuiau. Bunicul a su-

36 ferit atunci dou infarcturi unul dup altul, care i-au ubrezit serios s tatea pentru tot restul vie ii. Culmea ironiei, l-au angajat administrator la vechea lui întreprindere tipografic care acum apar inea statului, pentru c evident cuno tea cel mai bine cum se conduce o astfel de activitate. Doar c acum avea o încadrare i un salariu de maistru, ceea ce echivala cu nivelul unui muncitor calificat. Bunica a continuat s fac croitorie, oficial angajat la un atelier de crea ie de mod al statului i în particular trudind la ma ina de cusut cu pedale pân târziu în noapte, pentru clientele proasp t îmbog ite ale noului regim. În 1973, bunicul reu ise în sfâr it s ob in aprobarea de a pleca într-o vizit turistic în Fran a împreun cu bunica.

Aveau de gând s nu se mai întoarc , iar apoi ar fi adus i restul familiei. Aveau bilete de avion pentru luna iunie. S-a stins din via pe 31 mai, în urma unui accident vascular cerebral. Bunica nu a mai plecat singur , a r mas s aib grij de mine, cea care m n team câteva luni mai târziu i care aveam s încep s îi înseninez zilele. Cam asta e pe scurt povestea noastr ”. Toat lumea a t cut impresionat de dramatismul pove tii. Pentru noi to i nu era decât o poveste, pentru bunicii mei fuseser file de via adev rat .

Henri a venit i s-a a ezat pe canapea lâng mine i ma strâns de umeri. „Îmi pare sincer r u c bunicii t i au trecut prin atâtea încerc ri brutale. Istoria se uit uneori mult prea or. Ai promisiunea mea ferm c te voi ajuta cu toate resursele de care dispun pentru a recupera valorile l sate de bunicul t u în Fran a, dac acestea mai exist într-o form sau alta.” „Henri…” am început eu, însa un nod în gât m-a împiedicat s continui imediat. „A vrea s tii un lucru, de i poate este irelevant: nu doresc s intru în posesia acestor valori pentru a m îmbog i. Nici nu tiu dac ele mai exist sau dac mai valoreaz ceva în ziua de ast zi. Fac acest lucru în memoria bunicului meu, ca o r splat târzie a durerii cu care a p sit aceast lume.” „Te cred Anamaria. Din punctul nostru de vedere ca profesioni ti, într-adev r, nu e relevant, noi ne vom face doar datoria. Dar tiu i tim c e ti un om deosebit.” „Mul umesc”.

Am plecat din biroul lui Henri doar cu Alex, Valérie a mas s îl asiste în c ut rile pe care aveau s le întreprind . sim eam u urat cumva dup ce povestisem toat acea dram de familie în fa a unor necunoscu i. I-am spus lui Alex m-a mi cat gestul lui Henri de a m reconforta. „Adic lai luat în serios? Nu e decât un truc pentru a te convinge s le mâi ulterior client dac se va dovedi c au în gestiune caseta cu valori.” „Ei na, nu pot s cred ce aud, e ti cumva gelos?”

Alex must ci. „S spunem c m irit teatralismul ieftin pe care îl afi eaz b rba ii francezi atunci când vor s seduc o femeie.” „S seduc ? Tu crezi c Henri vrea s m seduc ??” „Ha, habar n-ai cât de ire i pot fi i cum î i preg tesc terenul cu multe etape înainte atunci când î i aleg o victim .” „Alex, opre te-te, nu po i vorbi serios. Omul a fost impresionat de emo ia mea i a empatizat cu mine. Nu pot s cred c -l acuzi de chestiuni premeditate. i la urma urmelor, s admitem prin absurd c m-a pl cut. Care ar fi problema? Sunt o femeie

Anul I, nr. 6/2014 aproape liber , nu am responsabilit ile unei familii i în fond i la urma urmei, am i eu dreptul s m bucur de via ca orice alt muritor.” „Anamaria! E ti „aproape” liber ? Cum adic „aproape”? Ori e ti, ori nu e ti! Exist deci cineva în via a ta?” Discu ia asta se deturna într-o direc ie despre care nu-mi convenea vorbesc. Alex îmi cerea ni te ultimatumuri prin afirma iile mele. Sau m for a s m uit în untrul meu i s analizez i s recunosc ni te lucruri care nu-mi f ceau pl cere i la care evitam totdeauna s m gândesc. Era clar c amorul lui propriu fusese zgând rit de aten ia pe care mi-o acordase Henri i de faptul c m l sasem impresionat de acest lucru. Sau indus în eroare mai degrab . Era îns un sentiment cald, de recuno tin , pe care îl sim eam fa de acel om. Trebuia s fiu foarte diplomat în continuare, n-a fi vrut s îl r nesc în vreun fel, dar nici s m angajez în ori ice fel de promisiuni. „Alex, exist cineva în via a mea în România. Dar el nu este b rbatul visurilor mele, nu vreau s -mi cresc copiii al turi de el i probabil, dac mai petrec mult timp pe aici, m va uita cu totul. Este un om extrem de preocupat de carier i pozi ia lui în societate. Eu sunt un accesoriu bun de plimbat i ar tat în lume, Dumnezeu tie de ce, pentru c vreo frumuse e aleas nu m v d. Dar nici unul dintre noi nu cred c e foarte decis s îi acorde definitivatul în via celuilalt. De când sunt în Fran a cred c am vorbit de cinci ori la telefon în total. Nici car nu-l intereseaz demersurile pe care le-am început în leg tur cu averea bunicului, cel mult le prime te ca pe tirile de la televizor. Probabil c dac l-a suna i i-a spune deodat bunicul avea aici o avere fabuloas i c am intrat în posesia ei, ar s ri în primul avion i ar veni încoace ca s -mi declare iubire ve nic .” i î i place s tr ie ti în acest compromis? Nu î i dore ti mai mult de la via Anamaria?” „Ba da, Alex, tocmai de aceea m aflu aici i m-am implicat în aceast ac iune. i m bucur de fiecare clip petrecut în Fran a i de fiecare moment al turi de tine.” Alex se mai înmuie când auzi ultimele mele cuvinte. Grij , mare grij , trebuie s am grij cu el. Se pare c am atins un punct sensibil. in foarte mult la tine, s tii” spuse Alex strângânduscurt în bra e. Recunosc c m sim eam un pic ezitant . Îmi era bine al turi de el i uneori mi se parea c îl cunosc de când lumea îi c era natural s fim tot timpul împreun . Alteori îns , aveam aceast ezitare în ceea ce-l privea, pe care nu mi-o puteam explica. Eram parca în mijlocul unei contradic ii existen iale majore: m atr gea ca un b rbat dar uneori îl consideram apropiat ca o rud , aproape ca un frate. Era o tâmpenie, recunosc, dar atâta timp cât nu reu eam s îmi explic sau s îmi clarific aceste sentimente, nu puteam s m apropii mai mult de el. El îmi sim ea c ldura i tendin a de apropiere, dar nu cred c îmi în elegea ezit rile. i asta îl încurca i pe el.

Cea mai încurcat eram îns eu. Îmi alungam îns aceste gânduri de introspec ie i încercam s iau lucrurile u or, a a cum veneau, zi dup zi. Dac st team s îmi analizez prea mult via a personal , nu m mai puteam concentra pe ceea ce aveam de f cut aici.

(va urma)

37

Anul I, nr. 6/2014

CARTEA DE AZI, CARTEA DE MÂINE

Doina Dr gu Timpul dintre valuri de lumin Volumul „Timpul dintre valuri de lumin ”, ap rut, recent, la Editura Funda ia „Scrisul românesc” din Craiova, este cel de-al cincilea volum de versuri i cea de-a noua apari ie editorial (proz , poeme, eseuri, recenzii literare, cronici plastice).

Categoriile filosofice „timp” i „spa iu”, care, sub o form sau alta, apar frecvent în poeme, sunt cele care formeaz coloana vertebral a liricii volumului. Iar lumina i gândurile, într-o încifrare a semnifica iilor, sunt elemente ce îmbrac în forme posibile de existen o anumit simbolic a poeziei.

De asemenea, apare, destul de des, elementul ap (mare, valuri, rou ), simbol al curgerii eleatice.

Pentru mine, poezia este o îmbinare armonioas între matematic i literatur , între matematic i art , între matematic i

via , între matematic i ceea ce exist dincolo de via a terestr ; iar, uneori, pierzându-m în arabescul formelor, încerc s epuizez

i riguroase, ca form , ele sunt dificil de în eles, ascunzând o liric ermetic i un limbaj abstract, dar, la o citire atent i o apropiere

inepuizabilul.

Unii critici au sesizat, cu deplin autoritate, c am primit ecouri sau corezonan e din lirica unor poe i precum Ion Barbu (datorit forma iei mele tiin ifice), Lucian Blaga sau Rilke; al ii au v zut o orientare spre experien ele ini iatice orientale sau hinduse.

Poemele sunt scurte

cu inima intelectului, se observ c fiecare poem are o logic intern i o coeren sus inut de metafore subtile.

Poemele includ, de cele mai multe ori, teorii tiin ifice asupra sensului vie ii, conferindu-le acestora înve mântare emo ional , iar utarea esen elor se face prin tr iri lirice pure, ade-

seori de natur divin , incluzând lumin , transparen , iubire.

De i stilul este concis, lapidar, geometrizant, sentimentele r zbat, cu urin , spre inima cititorului, creându-se o coeziune, i, la o aplecare atent , sesizându-se o împletire armonioas între rigoare i lirism.

Matematica metaforei creaz arhitectura catedralei lumii sub un cer sus inut de zvelte coloane brâncu iene, aspira ia poetic se îndreapt spre o lume în care se cristalizeaz interoga ia existen ial , iar lumea simbolurilor matematice înnobileaz fondul umanist Lirica pe care o creez i o promovez apar ine filoanelor clasice deschise spre temele existen iale majore: spa iu, timp, via , lumin , gând...

Doina Dr gu

38

MEMORII

Anul I, nr. 6/2014

Constan a Ab la ei Donoas

AMINTIRI DIN VERILE COPIL{RIEI Este suficient s -mi aduc aminte de anii copil riei, fiindc retr iesc i acum cu o emo ie parc ie it din succesiunea timpului. Pe toate le retr iesc cu intensitatea de odinioar : vacan ele lungi petrecute la bunicii din partea mamei, pe malurile Buz ului la Scor aru-Nou, cu p durile prin preajma-i în toate nuan ele de verde cu p ritul p durii ce se trezea de diminea atât de vioi i vesel, cu apa Buz ului ce- i picta marginile pe nisipul azuriu în care s lciile- i b teau crengile înghesuite l crimând prin frunzele lor, lacrimi t cute, rug pentru Sfântul Duh. i când priveam acest imperiu de verdea cu decorul lui de vis, descopeream cum lumina cerului îi d dea de fiecare dat un colorit surprinz tor pentru imagina ia mea. a mi s-au tip rit în minte tablouri inedite prin splendidul lor decor. Acestea din urm considerându-le adev rate palate de ramuri împreunate, alc tuind pentru mine o lume fantomatic de lini te. Parc ar fi fost coborâte de pe alt planet aceste frumuse i de verde; de albastru-verzui ce- i t iau respira ia palatul p rilor prin ramuri, apoi covorul de flori multicolore pe care le întâlneam pe poteci neumblate. Mi se p rea o lume de vis unde doar razele soarelui abia p trundeau ascunse ca ni te reflectoare mici pe unele din suprafe ele scoar ei copacilor. a mi se înf a p durea de la Scor aru-Nou, leag n al copil riei mele în toat splendoarea ei policrom , inepuizabil decor pl smuit de sfânta natur . Draperiile imense de crengi adiate uneori u or de un vânt domol, d deau bine ea unui aer coros, nest pânit de nici o lege. Apa Buz ului cu p durea din împrejurime, cu toate p rile ei compozitoare a zeci de melodii, gâ tele i ra ele din ogr zile gospodarilor care singure tiau drumul pân la apa Buz ului, au fost lumea mea de vis pe care nu tiu s o uit vreodat .

Pe malul Buz ului c utam un prund uscat i încins de soare. Acolo îmi f ceam un culcu ca i când a fi fost a ezat pe cel mai scump divan i priveam lini tit la formele copacilor, contemplând în mintea mea cele mai mari s li ale unor muzee de art , unde doar marii mae tri ai penelului puteau expune.

Pe atunci fiind înc prin clasa a III a, tiam doar de Grigorescu, Tonitza, Luchian i Baba, considerându-i titanii picturii!

Natura, scenograful tuturor decorurilor a esut aceast fantezie în care se concentrau; nop ile calde de var în inima satului, unde eram departe de zgomotele ora ului, amurgul coborând încet în purpur , iarba i pomii fructiferi de la

marginea an urilor de pe uli e, parc strigând de c ldur .

Sear de sear , când soarele era deja apus, de departe se auzeau t ngile vitelor ce veneau de la p unat de dincolo de sat. Din câmp, plecau simfonic semne i semne de agita ie.

Carele trase de boi ce se îndreptau pline spre hambarele caselor, scâr âiau parc a jale pe uli ele satului pline de un praf nisipos în care te cufundai, r mânându- i uneori urme pictate pe picioare.

Carul bunicului, tras de cei doi boi imen i de culoare maronie cu o for de ur i, se odihneau apoi în palma cur ii când se întorcea seara din câmp. Imaginile repetate zilnic, au r mas acelea i în ochii mei. Bunicul mergea la munca câmpului, ori cea pentru gospod rie muncile cele mai grele; iar i bunica, mas acas , m tura curtea de dou trei ori pe zi din cauza or niilor; prepara mâncare, ori cosea cu acul îmbr minte i cele necesare pentru cas . Se împlineau astfel dou dintre darurile vie ii lor; harul muncii i dragostea pentru animale.

Sear de sear când vitele veneau de la p unat, ie eam la poart a teptându-l cu bucurie pe bunicul s vin din câmp.

De fiecare dat vedeam aceea i imagine neschimbat ca întrun tablou. Oamenii satului, obosi i dup o zi de munc sub inima soarelui din zi, se întorceau spre casele lor seara când soarele începea s apun . Cei ce veneau pe jos sau în carele lor, obosi i i înseta i, se opreau s bea din apa de la singura fântân de la marginea satului, apoi î i f ceau semnul crucii, drept mul umire. Aceast imagine v zut în fiecare sear îmi stimula uimirea; simpla bucurie prin a r cori sufletele, apoi continuarea drumului, spre casele lor. În timpul zilei, prin sat era pu in mi care. Doar oamenii în vârst mergeau prin apropiere, apoi vedeai cum se întorc la ogr zile lor lâng o movil imens de paie sau în fa a unui cuptor unde duduia în bu it vreascurile uscate - f când ritualul obi nuit al unei zile: o fierbere de legume i m lig . Copii mai mari sau mai mici cu câte o carte în mân , p zeau oile pe ima ul ce ducea pân în apa Buz ului, iar al ii sc ldându-se.

Mergeam i noi; eu i fratele meu Petre, îns de fiecare dat eram înso i de bunica care nu ne pierdea din ochi s nu înaint m la sc ldat spre mijlocul apei. În unele zile din s pt mân ardea vatra din curte iar i noi eram atra i de mirosul de pâine cald iar i în zilele de

Anul I, nr. 6/2014 rb toare, de mirosul de carne fript . În aceea i vatr , în fiecare duminic , bunica dup ce se întorcea de la biseric , cocea imense pl cinte cu brânz în t vi rotunde cât roata carului, pentru cei de-ai casei: fratele meu Petre, m tu i unchi i eventual musafiri de duminic care nu lipseau niciodat . În nop ile lungi de nesomn când praful uli elor ardea înc de soarele încins al zilei, st team pe prispa casei al turi de bunici i ascultam greierii ce cântau melodii atât de frumoase nici o not muzical , care pentru mine, reprezenta un limbaj universal pentru viet ile din natur fiindc -mi f cea ca bucuria s fie mai deplin . Bucuria nu era un moft, ci o stare de suflet sincer pân la misticism. Cuno team notele muzicale doar ca pe un alfabet al unei limbi pe care nu o tiam. tiam c notele muzicale reprezenta un limbaj universal; dar mie, nu-mi spuneau nimic. Ascultam melodiile de tânguire, sau poate de jale i bucurie ale greierilor i priveam cerul înstelat. Vedeam luna de culoarea vaniliei necoapte ce urca încet, încet printre puhoiul de stele. Mi se p rea c luna danseaz descul printre ele; num pân la zece: se opre te i iar i reporne te dansul împletit cu murmurul astrelor. Acest mare spectacol de la miezul nop ii, reprezenta pentru ochii mei un amestec de religie i simboluri. În zilele de secet când n lea soarele puternic înfr it cu colbul de praf nisipos, ocupându- i locul prin toate col urile, bunicul se uita spre cer i începea s cânte ca i cum ar fi plâns.

Gr dina mi-i ofilit Într-un prun cânt un cuc, Vino ploaie mult dorit Ap s nu mai aduc.

Când termina de cântat, noi îl întrebam cu sfial : - Este o rug ciune pentru ploaie, bunicule ?!

Bunicul se proptea sub umbra unui copac din gr din , ne privea cu anticipa ie s -i putem în elege explica iile, apoi ne ducea la distan e în timp - uneori mari pentru noi - cu repeziciunea gândului ca i cum ar fi fost o pânz alb pe care trebuia ruleze un film. Îl ascultam cu ner bdare. Îmi vine în minte mereu, ne spunea bunicul, cântecul cântat de mama, acum cincizeci de ani în urm . Adâncindu-mi gândurile în minte, simt în str fundurile suflete ti vocea ei cântând acest cântec straniu; ca o verdea dincolo de usc ciune, ca o lumin dincolo de moarte!

39 Cânta cu vocea ei frumoas p ind prin gr dina casei atât de timid ca i cum ar fi plutit. Atunci ochii mei urm rea ceva ce nu vede; auzeam cântecul i taina puterii lui pentru ploaie. i ploaia venea câte pu in, plantele sim indu-se pentru o clip la marginea ve niciei. Acest cântec, m-a urm rit mereu.

Nu l-am descifrat mai adânc, dar ascultându-l, i-am sim it recuno tin a.

Când ploaia nu venea curând s limpezeasc vatra de cas plin cu pomi fructiferi, zarzavaturi, cartofi i porumb, bunicul urca butoaiele în carul tras de cei doi boi la care inea ca la ochii din cap i mergea la Buz u înc rcându-le, umezind mântul însetat din gr dina casei. F cea acest lucru sear de sear ca plantele s aib din bel ug umezeal la r cin .

El, parc avea timpul s se deprind cu toate posibilit ile de a se îngriji spre a o duce mai bine cu traiul.

Alteori, în miez de noapte, ne a ezam pe prispa casei; casa bunicilor mi se p rea c are ceva din izolarea suficient a oamenilor de alt dat . Noi priveam la stele, iar bunicul b lai la fa , cu ochi mari de culoarea cerului senin, inteligen i, cu o expresie vioaie i pl cut , i cu un tremur de emo ie i fireasc înfiorare, începea s ne povesteasc despre copil ria i frumuse ea anilor de coal , evocând atâtea lucruri minunate i pitore ti, pline de interes ca la prima strângere de mân , c totul devenea pentru noi un fel de melancolie cople itoare. Îi veneau în minte atâtea lucruri pl cute de care-l legau via a i amintirile sale: de pild , profunda admira ie pentru mama sa, care era frumoas , cu ochi mari alba tri ca ai s i, p rul strâns în dou cozi groase, talentat la desen i în arta cusutului cu acul. Diminea a, se scula odat cu zorii de zi, spunea el, treluia prin gospod rie apoi se apuca de brodat pân când lumina violent i orbitoare a soarelui, sc lda întreaga zi.

Alteori duminica, înh ma caii de diminea , preg tea totul i ne trezea când somnul era mai dulce i mergea cu noi la M stirea M xineni, la zeci de kilometri fa de satul nostru.

Pe drumuri ocolite, încurcate pentru noi fiindc nu le cuno team, ajungeam acolo înainte de începerea slujbei. Din mijlocul cur ii, prin ochiul meu de copil, priveam m stirea scund aproape d rmat , cu turlele sale greoaie, turtite i sup rate pe cei ce nu le repar . Priveam la stâlpii i coloanele z brelite de dungi întunecate sau poate afumate. Unele colonete i arcade abia le percepeam din ce ne explica mama. Tot mama, ap sa uneori pe cuvinte s re inem despre aceast m stire, dac cineva ne întreab s vorbim despre aceasta. stirea a fost construit pe la 1637 de c tre Matei Basarab cu scopul de a fi un punct strategic militar al rii Române ti, fiind în apropiere de Raiaua Br ilei, care aceasta era sub ocupa ie otoman i cu grani a dinspre Moldova lui Vasile Lupu. De-a lungul timpului, sfânta m stire a trecut prin mari pagube; mai întâi cutremurul din 1802 i cel din 1838. În anul 1856, guvernul din acea perioad a aprobat recl direa din nou al edificiului sau cred, repararea. O perioad a fost transformat în biseric de mir, cum este cea din satul nostru.

La 1877, aceasta a fost cu totul izolat i l sat în paragin . În iarna lui 1916-1917, când în aceast zon s-au purtat lupte grele pe linia Siretului cu armata german i cea austro-ungar invada-

40 toare, zidurile m stirii s-au pr bu it din cauza obuzelor de tun.

Din mijlocul cur ii vedeam rândunelele, l stunii, vr bii i porumbei s lbateci ce zburdau juc dintr-o parte în alta sau intrau în cuiburile lor ca într-un buzunar. Zbenguiala lor întov it de ciripitul vesel i muzical ne introducea parc în atmosfera de veselie cereasc înainte de începerea slujbei.

Un preot i vreo doi c lug ri travers curtea aproape pustie spre m stire. Un altul, plec dintr-o c ru mic spre poarta de intrare unde aveau o camer ca s vând lumân ri, mâie sau miere de albine din stupii sfin i ai m stirii. Tot mama ne amintea c aceasta are leac pentru orice boal , iar rarea mâncat de ploi i urmele trec torilor, duce c tre o ci mea cu vân groas de ap din care vom lua i noi la plecare, în putina deja preg tit . În timpul slujbei, st team t cu i i sfio i f s scoatem un cuvânt, iar i la terminare, totul era o binefacere pentru noi iar pentru mama, un vis împlinit ca visurile din basme.

Ochii ei deveneau mai lumino i, iar sufletul s u mult mai deschis: nu precum clipele ce apar i dispar.

La întoarcerea spre cas , ne opream la marginea p durii de plopi înal i f sfâr it i drep i, crescu i pe panta unei coline

Anul I, nr. 6/2014 putem vedea totul în dreapta i în stânga noastr . Câmpul ce-l aveam în fa ar ta de un galben sp cit pres rat cu mici coroane verzi de copaci pitici i maci ro ii dezerta i prin grâu, precum forma iile sold ti la exerci ii. Toat paleta acestei priveli ti, fugar pentru ochi din cauza soarelui, era plin de surprize. Z ream spre marginea grâului câte un cârd de dropii sau iepuri sprinteni, învârtindu-se când în stânga spre un canal de ap , când în fa a noastr .

Cât p teau caii într-o mas de verdea , mama ne aduna lâng ea i mâncam câte ceva din ce preg tise pentru drum. La întoarcere, deslu eam mai bine locurile pe unde venisem spre m stire. Treceam printr-un sat, o dung cenu ie a unui drum de es, un alt sat cu case r zle e uli e pustii i mult lini te. T ceri vaste înconjura drumul nostru. Parc i zduhul se apleca peste câmp în semn de rug ciune. Când ne apropiam de locurile tiute de mine în preajma satului, frumuse ea locurilor mi se p rea alta. Pe drumul de-a lungul Buz ului, priveli tea o vedeam de o grandoare neînchipuit . În zilele de sâmb când bunicul termina munca câmpului pe la ora prânzului, seara târziu, ne povestea de fiecare dat alte i alte întâmpl ri; despre anii de c nie unde f cuse ni te cursuri fiindu-i folositoare mai târziu. Spre terminarea stagiului militar, a prins primul r zboi mondial dorind s mearg pe front, îns fiind orfan de tat a fost respins. Singura care sa bucurat i a venerat precum moa tele, pe superiorii mei, ne tot amintea bunicul s nu uit m, tot mama a fost.

Dup terminarea r zboiului am r mas câ iva ani la un unchi, fratele mamei ce locuia la Vama Veche. Aici mi-am sit un serviciu pentru a munci s -mi câ tig existen a. Nu era ceva potrivit pentru mine, îns am avut r bdarea s muncesc pân mi se ivea o alt ans meseriei mele. Deseori mergeam cu unchiul meu Vasile i cu nevasta lui Marusa, în Bulgaria. Ea se ocupa cu nego ul, având un mic chio c în care vindea produse alimentare, multe aducându-le din Bulgaria. Cine-i trecea pragul casei, scotea pentru osp tot ce avea mai bun. Când avea mai pu in, punea al turi de mâncarea servit , la marginea mesei pe erve ele albe din pânz brodat , pe te s rat, ceap , ridichi, praz... ca pe orice mas de om simplu i primitor.

Pe lâng munca mea, uneori o înso eam pe m tu a Marusa la plec rile ei în Bulgaria. Astfel am avut în gând tenta ia de a m c tori cu fata unor prieteni de-ai m tu ii i de a r mâne acolo. Piatra fundamental a uit rii acestui lucru, a fost dorul de cas , de fra i i mam . Cu banii strân i din tot sacrificiul f cut, a a cum m înv a unchiul fiindc ei nu aveau copii, m-am întors acas la cei dragi care le sim eam lipsa, în satul meu natal cu oameni pe care i-a recunoa te din sute de mii de rani.

Uneori îmi venea idei nea teptate. Gândurile-mi zburau hoinar prin alte p i evocându-mi imagini i întâmpl ri pe care le credeam deja uitate. Pluteam deasupra vie ii, ca într-o lume ireal , de vis ri i reminiscen e. Timpul îl crezusem c trecuse singur f mine, eu alunecând prin toate nev zut ca o barc prin umbr . Tot mama a fost cea care m-a trezit la vis. i iat -m printre oamenii satului cu care vorbesc, ne în elegem

Anul I, nr. 6/2014

i percepem de ani i ani, limbajul nostru comun.

Ne pl cea ce ne povestea bunicul, re in i ast zi din aduceri aminte, simple întâmpl ri din via a lui. Deseori, spre var i spre toamn mergând la prietenii lui din Bulgaria - la Balcic, oameni cu care se împrietenise în timpul r zboiului.

Mergea cu unii dintre ei pe malul M rii Negre, la câte o teras la o cafea sau uneori la cinematograf. Îi pl cea cum erau primi i i trata i cu amabilitate. Prietenii lui aveau un temperament de armonie i comunicare. La Balcic, de pe teras unde poposea, îi pl cea s priveasc mun ii înal i cu spin rile pline de verdea , pr bu indu-se parc în mare. Intr-o zi ne-a spus bunicul: cândva, am colindat pe str zile abrupte de la Balcic întâlnind atâtea frumuse i c -mi str luceau ochii de bucurie iar i buzele mele schi au numai voie bun : cred c eram sus fa de terasa unde mergeam adesea, pe la 1100 metri. De aici am privit casele cu mu cate la ferestre, la unele blocuri runte i îngrijite sau alte cl diri de c mid ro ie cu piscine în curte. Tot aici am v zut odat prin luna august familii mai în vârst i tineri, veni i s i petreac vacan a de var . Cel mai mult m-a încântat h rnicia oamenilor. Prin prietenii mei buni acev, Gobrovi i Ghiura, am cunoscut i familii ilustre proprietari de mari domenii, dar i ciobani care st teau mai tot anul în goluri de mun i cu oile lor. Totdeauna mi-a pl cut s revin aici fiindc am descoperit farmecul locurilor, al peisajului unic în felul lui, frumuse ea portului dar i h rnicia oamenilor.

De la Balcic la Vama, treceam purtat de toate nostalgiile îns mai frumos mi se p rea când ajungeam pe platoul românesc. M sim eam bine plutind ca o lumin deasupra p mântului. Odat , când am trecut de vam , era o sear splendid .

Stelele le vedeam mascate ca din adâncul unei fântâni. Culorile cerului parc mugeau ca de o mie de ani nealterate. Totul se sfrângea peste p mânt i vedeam în fa a ochilor o frumuse e demoralizant . Am început s prind cuvinte dup cuvinte.

Atunci am v zut c sunt în România. Mi-a trebuit timp s dezleg taina ciudat a întâmpl rilor; oricât mi-am dat str duin a, eu, niciodat nu mi-am l murit în minte acest lucru. Din mo i-str mo i mi-a r mas în minte o esen : oriunde ai fi, tot mai bine este lâng ai t i!

Ca s ne bucure deplin i satisfac ia noastr s fie mai mare spre a-l asculta, povestirile lui începeau totdeauna cu zeci de ani în urm , în vremea copil riei p rin ilor lui. Generos, uta subiecte care s ne atrag i s ne men in aten ia. În zilele de duminic , dup ce se b rbierea, î i punea o ma bun pe el, se încingea cu un brâu alb esut la r zboi i lua o vest de culoare închis în spate. Pe cap purta p rie, iar în picioare opinci din piele, cu o cus tur trainic pe margine.

Când îl priveam mi se p rea grandios, cu un statut epopeic, ar tând frumos pentru un ran. Cu inuta lui sobr i modest ne aduna lâng el i plecam spre drumul ce ducea la biserica satului care era în parohia p rintelui Orzan, om renumit pentru cinstea, bun tatea i h rnicia lui, prieten vechi cu bunicul. Dup sfânta slujb de duminic , p rintele Orzan ne lua la dânsul acas ; cas ce se afl i acum în apropierea bisericii. Aici, în curtea casei p rintelui pe lâng animale crescute într-o curte de om gospodar, întâlneam cei doi m ru i care st teau mai

41 tot timpul lâng o c pi de fân. Trebuia s te ui i atent spre ai deslu i. De încercai s te apropii de ei, necunoscându-te, se zb teau a a de tare ca i când erau enerva i de mu te. Ei erau autovehiculul num rul unu în curtea p rintelui. Cu ei se c ra apa de la Buz u, lemne din p dure sau recolta din câmp. Caii, erau mai proteja i, folosindu-i pentru a merge în satele vecine unde inea slujbe. Gr dina cur ii sale, avea un farmec aparte.

Pe lâng zarzavaturile i pomii fructiferi, vedeam straturi cu flori atât de frumoase, iar i de o parte i de alta a lor se g seau peste 30 de stupi de albine. i când nu ne a teptam, p rintele Orzan umplea câte o saco cu merinde pentru noi fiindc -i eram dragi. R mâneam dezorienta i de via a cotidian a satului i se oamenii ce locuiau aici.

Aceasta este imaginea mea cea mai des vâr it pe care mi-l aduce aminte pe bunicul, mo Costache, un ran de prin împrejurimile comunei Scor aru-Nou. Când se trezea diminea a mi se p rea uneori obosit i nedormit. Avea unele probleme de s tate. Buim cit alteori lumina dimine ii, ne citea pe nemâncate dintr-o carte veche i groas . Noi a teptam ne citeasc pove ti, îns u or constatam c acestea erau un fel de rug ciuni. Ne punea de cele mai multe ori întreb ri în leg tur cu acestea, îns tot el ne d dea i r spunsul. Noi priveam aten i la gesturile lui i la ochii care abia se mai vedeau prin sticlele convexe ale ochelarilor.

De aceste locuri p rticic de vatr a Br ilei satul Scoraru-Nou, inut str juit de apa Buz ului, m leag nesfâr it de multe amintiri: nu numai casa bunicilor dar i peisajele, anii copil riei, prietenia cu copii de seama mea. De toate m-au legat ceva comun - spiritul locului - fixându-se pentru totdeauna în mintea mea i tradus mai târziu în imagini i cuvinte, amintiri ce-mi peregrineaz necontenit sufletul.

42

Anul I, nr. 6/2014

Ion Andrei

UN RECENS{M~NT 10. Povestea ochilor care nu se v[d Munca patriotic a fost un criteriu pentru mai-marii Facult ii în aprecierea unor studen i i îns rcinarea lor cu diverse func ii pe linie politic (UTM) i profesional (AS); de fapt, tot un drac; pentru c , în ciuda geometriei, erau dou linii care se întâlneau continuu, se împleteau, se despleteau: i UTM i AS, ca dou pâraie lene e, care nu voiau s i aib fiecare matca sa. a am ajuns i eu - de i doar simplu utemist - s fiu ales secretarul UTM al anului de studii, acum IV, 1961/1962.

Desigur, au atârnat în balan a lui Diaconescu, secretarul de partid pe Facultate, i cei doi ani „de produc ie” - verifica i în cele dou sezoane de munc patriotic la Orez ria M rcule ti - dar i rezultatele onorabile ob inute la înv tur , în r stimp de trei ani.

Nu mai tiu în ce an - I sau II; în anul I, constat consultându-mi carnetul de student cu disciplinele, profesorii i notele aferente - ne-a fost introdus un obiect de înv mânt ciudat: ALA - Ap rarea Local Antiaerian . Ne preda un inginer (militar?) c ruia îi ziceam T râm, care ne inea în spaime i amenin ri, ca pe r cani. La examen îmi era team s numi cad vreo formul cu Uraniu 239 (?) sau Stron iu 90 (?) c nu prea le aveam cu fizica. Dar, noroc: „Cum dezinfect m o ru care a trecut prin mediul radioactiv” - scria pe bilet. tiam r spunsul: „Punem furtunul cu ap pe ea”. Dar m pune dracul s -mi vin în minte bancul care circula printre studen i - i r spund, cu importan naiv : „O frec m cu sulfamid , tovar e profesor”. i-a început t boiul. T râm devenise Ted râm, zbierând ca un brav revolu ionar de profesie: B taie de joc? Împotriva cuceririlor socialismului? Un du man! - nu are ce c uta în Facultate! Pân s mi se decid soarta, am r mas (doar) restan ier. Toamna nu m-am mai întâlnit cu T râm. Nu mai tiu cine m-a examinat (ss indescifrabil, în carnetul meu) dar am primit nota 8. Apoi (poate în acela i an) ALA a fost scoas din înv mântul superior; cel pu in la noi, la Universitate.

Alt pericol de care m feream era o pies din dosar; mai exact, un r spuns în Fi a Personal : „Profesia tat lui”. Întrucât nu mai era notar (dar fusese vreo 25 de ani, în vechiul regim) nici referent cu starea civil pe la Prim rie - i avea i pensia suspendat - eu scriam, la fiecare început de an, la rubrica respectiv : „ ran colectivist” (cu cererea depus înainte de înfiin area Colectivului în 1956; altfel, eram dat afar din

liceu). Dar am sc pat i de aceast posibil dram , pe care am purtat-o cu team în suflet în to i cei cinci ani de Facultate.

Se vede c cei doi ani de produc ie i munca patriotic i-au cut efectul.

Din p cate, odat cu aprecierile i promov rile a ap rut i reversul medaliei; sub influen a nefast , insidioas a diverilor factori. Buba cocea încet, în osânza ei cangrenoas - i din când în când sp rgea.

Din anul III începusem s ne maturiz m. S ne urm rim pasiunile sau interesele, s c m alur de intelectuali. Invidia, ipocrizia ori r utatea pur i simplu - împinse de neb nuite i greu de descifrat resorturi - înfloreau i ele la umbra „facerii de bine” i a „purit ii de clas ”. În ceea ce m prive te, nu-mi p sa. Fusesem acceptat urmez, în paralel, cursurile de Teoria i Practica Presei, „Via a studen easc ” îmi publicase o poezie, colegul de c min Adrian Vasilescu, de la Drept (gazetar vechi, din armat ) m dusese la „Scânteia tineretului” (unde colabora deja; i unde aveam s -mi fac i eu practica ziaristic de var ) i m recomandase tovar ei Lucre ia Lustig, efa Sec iei Înv mânt.

UTM-ul mergea i el: edin ele le ineam regulat, lunar, dezbateri sobre, la obiect; uneori câte o glum , o poant - ceea ce, observam, încre ea suplimentar frun ile înguste ale unor colegi, traversate doar de cute orizontale. Dar nu-mi p sa: majoritatea era de partea mea - i noi, to i, de partea tinere ii romantice.

Tot pe-atunci mi-a pus Dumnezeu mâna în cap, cu un dar nepre uit: aterizeaz în anul nostru, la pu in timp dup începerea cursurilor, o fran uzoaic . Fran uzoaic -fran uzoaic ; din Paris, de la Sorbona (de fapt, de la Înalta coal de Limbi Orientale, de pe lâng Sorbona) - cu dorin a de-a se specializa în limba i literatura român . Avea 20 de ani - i venise la recomandarea profesorului Allain Guilermou, specialist în limba i literatura român , mare prieten al rii noastre.

Nu tiu ce-a determinat-o s pun ochii pe mine; aveam în an b ie i mai f lo i, or eni. În subsolul de la Drept se organizau reuniuni (un fel de discoteci blânde i supravegheate) la care (locuind al turi, în c min) mergeam uneori, s ard gazul.

Nu eram un prea bun dansator i nici argint viu nu aveam în lcâie (arsese în ani „de produc ie”, la balurile s te ti). La o astfel de reuniune apare i fran uzoaica, adus de ni te colege de la C minul Carpa i, unde st teau împreun . Danseaz cu

Anul I, nr. 6/2014 câ iva colegi: frumosul ( i maturul!) Dan Nicolae, cu ve nic gulerul apretat la c ma a alb - i al ii. Eu ineam peretele, privind de pe margini. În pauzele dintre melodii ne adunam, cerc, i sporov iam. La un moment dat, Pascalle (a a o chema pe fran uzoaic ) exclam : „Ap !”, „Sete!” - i m ia de mân , firesc, s-o conduc undeva s bea ap . Lavoarele ( i WC-urile) erau la cel lalt cap t al cl dirii. „Du-te, m , dac -i e sete!” zice unul, v zând starea mea de expectativ . M duc. Str batem un coridor larg i lung, slab luminat - i d m de altul, perpendicular, cu ni te b nci pe margine; aici, în înc peri mai micu e, erau birourile func ionarilor Universit ii. În fa a unei nci, m trage de mân , m trânte te pe lavi i se r stoarn peste mine: „Asta sete... asta...” - i-mi caut gura. ... i nu ne-am mai întors la dans. Am ie it afar , în parcul Universit ii - tot pe o banc . Era decembrie - i ningea or. Topeam z pada cu r suflarea gurilor noastre, înl ui i în iubire ca într-o statuie Laocoon.

Fran uzoaica nu s-a mai dezlipit de mine. Venea la toate cursurile; chiar i la Marxism, pus la ora 8 diminea a (devreme, ca s se verifice vigilen a revolu ionar ). St tea cuminte i asculta. Eu mai luam i ceva noti e. Mâinile ne lunecau de pe un genunchi pe altul.

Serile ne plimbam pe str zi, prin parcuri - i ne opream la Carul cu Bere, care ad postea la subsol un Car cu Vin, unde beam pân dup miezul nop ii. Numai vin beam. M dezasem de rom i coniac; „Vinul e s tos iubirii - zicea, ducându-mi cu ging ie paharul la gur . Îi pl cea vinul românesc; fie alb, fie ro u. i fumam; eu Carpa i, ea M ti, pentru erau mai tari, se apropiau de ig rile ei preferate, Gauloises.

De regul , pl tea ea. Avea, ca i colegul mongol, bursa de trei-patru ori mai mare ca a noastr . Mai pl team i eu: când

43 primeam banii de pe vreo poezie sau de pe colabor rile la „Scânteia tineretului”. ... i-am dus-o a a, ferici i, toat iarna i toat prim vara.

Dar buba cocea. i pacientul nu sim ea; sau nu-i p sa - totuna. Se cro eta discret: un ochi pe fa , dou pe dos. Pe fa : bunul nostru coleg… i tovar … i talentat…- i a a i pe dincolo. Pe dos: aten ie, tovar i… nu mai e cel ce-a fost… a pactizat cu capitalismul…- i a a mai departe.

Venise luna mai. Participasem la demonstra ie cu fran uzoaica lâng mine. Sunt chemat, apoi, la Comitetul de partid. To i sfin ii - cu colegii mei, membri, între ei. „Tovar ul secretar (eram, cum am spus, secretarul UTM pe anul de studii) în leg tur cu dumneata au început s circule opinii nefavorabile, total nefavorabile. Nu mai ai aceea i puritate de clas i nici tragere de inim în activitatea utemist . A a c te-am chemat serios pentru o ultim discu ie cu dumneata”... „Las -l, m , nu-l lua a a, ca la Comitetul Central” - intervine Ion Diaconescu, secretarul de partid pe Facultate. Apoi, c tre mine: „Uite ce e, Andrei : ori o la i, dracului, de fran uzoaic , ori întoarcem foaia! Decide-te”. În zadar am încercat eu s explic c este vorba de sentimente sincere, care n-au a face cu politica: nici cu capitalismul, nici cu socialismul; c , la urma urmei, partidul ar trebui s fie bucuros c aceast reprezentant a capitalismului a devenit prietena unui om de încredere, un utemist, chiar cu func ie; c putea s încap pe mâna unui filfizon, unui cosmopolit, c avem i d- tia – i poate atunci s-ar fi pus în discu ie cl tinarea principiilor. De unde! Dimpotriv . Ei o ineau pe-a lor; încercând s m justific, eu c lcam în str chini.

A mai trecut un timp. Radu P duraru, fostul secretar UTM, de la care preluasem eu, coleg de grup i c min, cu care m împrietenisem (în pofida multor nepotriviri) m ia deoparte: „M , tu tii c se preg te te debarcarea ta? Poate i excluderea din UTM - i, în consecin , i din Facultate. i se monteaz procesul, prietene! i tu umbli cu capul în nori!”.

Procese avuseser loc în Facultate, în Universitate, în tot Centrul Universitar. Le prinsesem i noi, în anul I, când eram du i cu tabel în Sala Floreasca (ori Dinamo) unde asistam la fel de fel de acuza ii, iar Mili ia a tepta, cu duba, afar , la . Credeam, îns , c se terminaser . C se alesese „neghina” de bobul „s tos”, miciurinist.

Dar, iat c nu s-au terminat. Moara continua s macine - i între pietre, chiar subsemnatul. Ceea ce-mi spusese colegul duraru era alarmant. Mi unau, f s -mi dau seama, tot felul de trep du i, întreb tori, a tori: dac am zis vreodat ceva nepotrivit? dac am împrumutat de la careva bani i-am uitat s -i dau înapoi? ori i-am dat cu întârziere? - etc. etc. reconstituindu-mi-se cât mai strâmb, zi de zi, ceas de ceas, via a. Celelalte abateri, grave, care ineau de principii i atitudine, erau cunoscute.

Buba se bobotise, preg tit s plezneasc .

Seara sunt anun at, oficial, c a doua zi, dup cursuri, trebuie s particip la o edin operativ a comitetelor UTM din to i anii de studii, plus comitetul mare, pe Facultate. Sub coordonarea Comitetului de partid.

Abia acum simt oarece atmosfer str in , în sala de

44 curs. Priviri curioase, altele cu repro , altele urâte, cu itoase cele mai multe, indiferente. Vorbe pu ine, r spunsuri monosilabice. i vine ora fatidic . Bag capul pe u a amfiteatrul: Odobescu - acela i în care avusesem ansa s devin student. Toat lumea în b nci, în a teptarea prezidiului. Simt c m ia cu frig pe ira spin rii. Îmi trag capul înapoi. Pe coridor, câ iva membri din Comitetul de partid, între care i cei trei colegi ai mei, membri de partid, i secretarul UTM pe Facultate. În spate - parc or ab tut, sau doar gânditor - Ion Diaconescu, secretarul de partid. M apropii de el, zicând c vreau s -i spun ceva. „Prea târziu, Andrei ” - îmi r spunde el. Insist. Accept (în timp ce companionii p eau în amfiteatru).

Intr m într-o sal . i, atunci, devin i eu canalie: „Dac i vorba de moral , proletar ori nu, voi cere i eu ca tovar ul… i-i spun numele) colegul meu, membru de partid i-n comitet, i dea jos pantalonii în fa a întregii asisten e, pentru a se constata c are chilo i din pânz ro ie, cusu i de c tre o femeie nec jit , mam de copil, cu care tr ie te. Dac n-or fi ro ii, nici nu mai stau s m elimina i; plec singur din Facultate”.

Cum voi fi rostit eu vorbele astea, cu cât n duf sau amenin are, ce voi mai fi spus pe lâng ele - nu-mi mai aduc aminte. Doar c Ion Diaconescu m ia de mân , m bag în amfiteatru - i urc la catedra-tribun . „Tovar i - zice - circul prin Facultate tot felul de bârfe, care altereaz linia partidului. rog s nu mai colporta i asemenea idei periculoase. B ga imin ile-n cap!”. i, dup o pauz cât s i tragi r suflarea: „Asta-i tot. i-acum, fiecare la treaba lui, c avem multe de f cut împreun ”. i iese.

Prezidiul î i d coate, nedumerit. Sala înm rmurit . Eu, statuie de pe care iroiesc ape-ape.

Nu am aflat nici ast zi ce-a atârnat mai greu în balan a secretarului de partid Ion Diaconescu: t mb ul ce s-ar fi iscat prin adeverirea amenin rii mele? sau faptul c el, omul, profesorul Diaconescu, inea la mine? Apreciere pe care o manifestase nu doar la munc patriotic , ci i pe parcursul anilor de înv tur . F cusem cu el ni te ore de limb român .

Inventa fraze întortocheate, pe care ni le dicta contracronometru, apoi le analizam, toat grupa. Totdeauna ie eam bine, iar asta îl bucura. (Nea Georgic s tr iasc , îmi ziceam, bravul meu dasc l de liceu).

Ne-am întâlnit i dup absolvirea Facult ii. M urm rea ce scriam la ziar. i se bucura. Niciodat n-am discutat despre momentul acela, atât de periculos-posibil: nici eu n-am adus vorba, nici el.

Fran uzoaica a r mas, în continuare, al turi de mine. i eu de ea. La sfâr itul anului universitar am condus-o de trei ori la gar ; de fiecare dat s rea din tren, spunând c nu mai pleac din România.

Ne-am promis s ne scriem, s vorbim la telefon, iar peste un an, când eu termin Facultatea, s fim împreun defi-nitiv: la noi, în România, sau la ea, în Fran a; sau i colo i colo. N-a fost fie a a. Povestea ochilor care nu se v d nu e o poveste...

Mar i, 13 august 2013, la Negoe ti

Anul I, nr. 6/2014