Domnul de roua nr.8, 2017

Domnul de Rouã serie nou[ Anul II, Nr. 4 (8), 27 August 2017 Director fondator: NICU VINTIL{-SIGIBIDA

2

Domnul de Rouã

SUMAR Nicu Vintil -Sigibida, Elogiul criticului OVIDIU GHIDIRMIC. 75 de ani de la na tere .......................... pp.3,4 Nicu Vintil -Sigibida, PRO DOMO .............................. pp.5,6 Dan Lupescu în dialog cu Ovidiu Ghidirmic I. O na iune r mâne în eternitate prin valorile ei spirituale ......................................................................... pp.7-11 II. Dincolo de era tic lo ilor. Abisalul Eminescu i incomparabilul C linescu ........................................ pp.12-16 III. Travers m o perioad de alexandrinism critic i rafinament al decaden ei .......................................... pp.17-20 IV. Ne vom merita mântuirea dac vom crede în steaua neamului românesc i în destinul s u în istorie ... pp.21-24 Tudor Nedelcea, Ovidiu Ghidirmic la 75 de ani ... pp.25,26 Dan Lupescu, Exegeza polemic EMINESCIANA de Ovidiu Ghidirmic ..................................................................... pp.27-29 Romulus Mugurel Turbatu, Profesorul .......................... p.30 Ovidiu Ghidirmic, Petre Pandrea i idealul omului feeric ..................................................................................................p.31 Ovidiu Ghidirmic, Al. Piru - centenar aniversar ....pp.32,33 Ovidiu Ghidirmic, Reflec ii lirice despre existen .

Solitudine i introspec ie ............................................pp.34,35 Ovidiu Ghidirmic, Rigoare i lirism .................................p.36 Ovidiu Ghidirmic, O poezie a cunoa terii .......................p.36 Dan Lupescu, Ovidiu Ghidirmic, la Sfântul botez al Academiei Române .................................................... pp.37-39 Ovidiu Ghidirmic, Biografie, activitate, oper .......pp.40,41 Dan Lupescu, Ovidiu Ghidirmic. Holograme pentru Lupul Singuratic ................................................................... pp.42,43 Nicu Vintil -Sigibida, Con inutul no iunii de INTELECTUAL ............................................................ pp.44-47

Anul II, nr. 4(8)/2017

COLEGIUL DE ONOARE AL REVISTEI Ovidiu GHIDIRMIC Victor RAVINI (Radu Victor NI U) Florea FIRAN Dan LUPESCU Dinic CIOBOTEA Dumitru BOTAR

REDACTOR- EF: Doina DR GU Textele se vor trimite pe adresa de e-mail nicu_vintila46@yahoo.com, în format electronic, fonturi Times New Roman, size 12, cu semnele diacritice proprii limbii române, înso ite de fotografia autorului. ile se vor trimite pe adresa: str. Banu Mihalcea, nr. 8, Craiova, Dolj, 200521 Colabor rile nu se pl tesc. Reproducerea este permis , cu citarea sursei.

Responsabilitatea pentru opiniile exprimate în cuprinsul textelor revine exclusiv semnatarilor.

ISSN 2537-2203 ISSN–L 2537-2203

Coperta I: Ovidiu Ghidirmic conferen iind despre Eminescu în foaierul Teatrului Na ional din Craiova Coperta IV: Acordarea titlului de doctor Honoris causa lui D.R. Popescu

Acest num r al revistei a fost alc tuit festiv, cu prilejul anivers rii vârstei de 75 de ani a d-lui Ovidiu Ghidirmic. Realitatea fiind potrivnic dorin ei noastre, el plecând dintre noi cu 17 zile mai devreme (10 august 2017), edit m acest num r acum. Îi vom p stra o ve nic amintire i transmitem condolean e familiei.

Dumnezeu s -l odihneasc în pace!

Anul II, nr. 4(8)/2017

Domnul de Rouã

3

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

Elogiul criticului OVIDIU GHIDIRMIC 75 de ani de la na]tere Greu de imaginat un autor, un critic, c ruia s i se potriveasc mai pu in anivers rile, omagiile festive, decât lui Ovidiu Ghidirmic.

Oricât ar p rea lucrul de paradoxal, tonul solemn, cuvintele cump nite, costuma ia de s rb toare, ar însemna, vorbind despre dânsul o impietate.

Mai mult înc , popasul s rb toresc la cifrele rotunde pare a nega ceva din contemporaneitatea lui, din prezen a simpl , cotidian , permanent activ i eficient a modelului, care este opera, a exemplului care este omul. aptezeci icinci” de ani de la na tere sunt o vârst ce impune, respectabil , ea cheam în gând un chip înseninat, o minte lucid , creativ , o gestic domolit dar expresiv , studiat , un glas potolit al fr mântatului, freneticului, explozivului critic al începutului de secol XXI, de mileniu III. Din cei apte zeci i cinci de ani de la na tere jum tate i i-a petrecut în via i jum tate în nemurire, imaginea lui peren mâne cea a unui om suplu, ar tos i energic, a tribunului fascinant de la în imea catedrei sau a pupitrului din s lile de conferin e, p strând pân la urm , sub tr turile viguroase, aparent aspre, ceva din farmecul adolescentului. a c opera sa scriitoriceasc , de analiz literar , precum i, în cea mai mare parte, opera de critic literar în care a excelat, ca orice oper înscris în nemurire, este o oper pornit din tinere e spre maturitate i spre consacrare deplin , cu minunatele virtu i din totdeauna, optimism, d ruire, patos, dar ridicat la un poten ial rar întâlnit, prin interferarea ei cu lumea literar restrâns , lume în care Ovidiu Ghidirmic a înflorit ca într-o prim var exuberant , ce i-a fost i sev generoas , impetuoas , atotr zb toare dar i trunchi robust i departe înr murat, pe m sura lui, ca s se desoare i s se împlineasc .

De aceea, dup ce întâia fi mintal referitoare la Ovidiu Ghidirmic, la scrierea lui, la scrierile lui, este cea de intelectual, de intelectual format la coala litera ilor români, str ini, tr itori în Oltenia, unii din ei, pentru c pe lunca Jiului, la Grece ti, nu rea cultur autentic ci doar agricol iar în perioadele când tea mieii sau gâ tele, doar visa c timpul, timpurile, vremea, vremurile, vor avea o mic despic tur prin care s se strecoare

i el spre lumea intelectual la care tânjea.

A profitat de aceast conjunctur i nu a p sit-o pân la adev rata lui consacrare, aducându- i aminte cu nostalgie de ranul care ar fi trebuit s fie, precizare, m rturisire, pe care a cut-o celor apropia i, celor care i-au inspirat încredere, scrierile lui fiind puse în slujba celor care îndr znesc s i ia via a în propriile mâini i s urce pe culmi cât mai înalte, cât mai curate.

Mai mult, m iestria lui în asta const , în a face opere durabile, în a face critic literar de calitate, constructiv , încurajatoare, fire te bun , cu material care pentru al ii ar fi „prozaic”, alogen, interzis transfigur rilor, în acest distins i delicat domeniu, îngr dit cu supersti ii i p zit de cerberii aprigi ai prejudec ilor, ai invidiilor, ai coteriilor. În scrierile lui Ovidiu Ghidirmic vei întâlni gândirea anticilor, a filozofilor din toate perioadele, a clasicilor dar i contemporanilor, cotidianul a fost folosit permanent de criticul literar care s luie te în corpul s u material, în materia sa cenu ie, cotidian ce nu este impus în critic ca o concesie în fa a solicit rii acestor vremuri, ci dimpotriv , ca o dimensiune a lor: m re ia lucrurilor simple, sublimul care nu mai e subordonat spectaculosului, ve nicia intrinsec a lucrurilor aparent m runte i perisabile care nu au nevoie s -i spun clipei: Opre te-te, Z bove te, pentru a putea fi remarcat , înregistrat i, cum se zice, ve nicit .

Dar cotidianul l-au mai fixat i al i critici înaintea lui i mai cu seam concomitent cu el, numai c a r mas cam... cotidian, cam nesemnificativ, cam pedestru.

Nu este destul s surprinzi m re ia, talentul, gândirea ridicat la superlativ în împrejur ri familiare, zilnice, ci trebuie s p trunzi pân la r cinile ei cele mai dep rtate, în str fundul solului acestei m re ii, acela care confer densitate faptului firav, permanen imaginii fugare, care situeaz în parametrii s i reali crâmpeiul de via , secven a din realitate.

Ovidiu Ghidirmic nu a f cut coal în domeniul criticii, nu putem vorbi despre critic „ghidirmist ” nici la nivelul provinciei oltene ti nici la nivelul întregii ri sau continent, dar a avut ni te jaloane pe care le-a apreciat i asupra c rora i-a fixat exegezele vorbind cu pio enie, cu respect despre înainta ii pe care i-a

4

Domnul de Rouã

cunoscut personal cum ar fi Al. Piru sau al ii pe care i-a citit cu nesa cum ar fi G. C linescu, Ov. S. Crohm lniceanu, Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu.

Imitatorii formei, epigonii care îi mimeaz atitudinile, pasti orii, mai curând stâlci i decât întraripa i de anvergura modelului, de coeren a acestei alc tuiri neobi nuite, chioap i pân la urm se pr bu esc pe „treptele” unei asemenea critici într-un soi de pedant parodie.

Pentru c pleac de la form la fond, f când deandoaselea drumul scriitorului, nevoit s i f ureasc un nou arsenal de mijloace ale hermeneuticii, ba chiar o nou „balistic ” pentru a vehicula i a duce la el, mesajul s u inedit, pe care îl transmite, mergând pân acolo încât s caute i s g seasc o nou limb , în care s se poat el însu i t lm ci i pune la ad post de r st lm cire.

Puterea glasului lui Ov. Ghidirmic nu poate fi imitat , gestica lui copiat , intona ia acompaniat nici natural i nici sintetic, prin niciun megafon i ciubotele cu care el circul , altora le deformeaz mersul.

Influen a exercitat asupra criticii literare contemporane nou , a deceniilor noastre de c tre Ghidirmic e de un alt ordin mult superior i cu mult mai cuprinz tor i dac „modelul” lui este inimitabil, drumul i viziunea lui, experien a parcurs i tr it de el ca om i ca estet, într-un cuvânt exemplul lui nu poate l sa nici o con tiin a vreunui scriitor al vremurilor noastre, nepecetluit , indelebil pecetluit .

Desigur, s demonstrezi unor sceptici care se consider speciali ti, ce-i aceea critic literar i cum trebuie s fie un critic, sau s -i convingi despre valoarea criticii lui Ghidirmic c aceasta este critic autentic înseamn a- i pierde vremea de poman .

Cel pu in asta cred eu dar pe de alt parte m întreb dac nu sunt prea subiectiv având în vedere apropierea mea de el, ca scriitor, ca om, ca i critic literar i de aceea exagerez dar din momentul debutului s u în domeniul criticii literare a trecut un num r destul de mare de ani i dac a fi exagerat într-adev r în privin a lui, ar fi trebuit s apar al i critici alt dat i acum, umbri i de el, nici m car p trun i în anturajul s u ale c rui por i sunt larg deschise, dar un talent egal cu al lui, pân acum nu am întâlnit.

Ovidiu Ghidirmic în afara talentului s u literar de excep ie, de critic înn scut, este un orator de mari propor ii, un actor des vâr it un mânuitor al verbului, al vorbirii „în limbi” în elese de to i, un str lucit aed al zilelor noastre atunci când se coboar în agora în esat de auditori, de suporteri, de cei dornici s guste din ambrozia criticii literare.

Ovidiu Ghidirmic a sup rat pe unii pentru c a fost minunat, i-a sup rat pentru c într-adev r era un critic autentic, care a st pânit i st pâne te o art de mare for i care cunoa te puterea artei, puterea criticii de bun credin pentru c asta a f cut mereu, a f cut o critic obiectiv , lipsit de trivialit i, de usturimi, de mali iozitate, a fost ca o mângâiere fr easc pentru unii, p rinteasc pentru al ii, colegial pentru cei mai mul i.

Ghidirmic este un om de mare cultur , de vast cultur literar sau filozofic care st pâne te cu mare iscusin limba, compozi ia i cunoa te la perfec ie legile criticii, tie ce înseamn critica i totodat tie s st pâneasc critica, el nu s-a adresat numai speciali tilor dar i amatorilor, încep torilor în tainele literare, critica lui impresioneaz pentru c este un om al zilelor noastre, un om cu concep ii înaintate, a a a fost din tinere e, aceasta este firea lui autentic , la el nu este nici masc nici grim , ci for a lui ce se degaj dintr-o sa ietate, dintr-un prea plin de informa ie cultural ,

Anul II, nr. 4(8)/2017

de informa ie literar , de informa ie de lume, lumeasc în accepiunea elegant a expresiei.

Din capul locului, o voluptate acut de observare i palpare a fenomenalului î i disput în fiin a lui Ovidiu Ghidirmic suprema ia cu aspira ia spiritului s u orgolios de a dep i imediatul, întâmpl torul, biruind asupra efemerului. Înzestrat cu un ochi avid, extrem de p trunz tor i de o curiozitate inepuizabil , se las prad senza iilor celor mai diverse, dincolo mult de perimetrul literaturii, acaparat de spectacolul multiplu al lumii pân la a deveni cronicarul faptelor sale diverse.

Acesta este de fapt un alt aspect, o alt latur a personalit ii lui Ghidirmic pe care ne-o las pentru viitor materializat în scrieri deja publicate.

Când p rea îns mai scufundat în contingent, avea s se dovedeasc ulterior c de fapt nu evenimentele în sine îl captivau, cât experien a tr it , condensat în ele, din care, prin distilare, putea ajunge la cristalizarea unei perspective durabile. În postura de comentator prompt al mi rii literare i simultan de investigator i interpret al actualit ii sociale, pe parcursul a peste dou decenii - cum se vede ast zi limpede din consultarea laolalt a sutelor de tablete grupate în cele dou volume intitulate sugestiv „Pro Domo” - Ovidiu Ghidirmic nu a f cut decât acela i robust gest de a scruta i simboliza permanentul de la punctul nostru geografic i de la nivelul istoric propriu.

Efortul lui continuu în direc ia racord rii la marea civiliza ie i cultur , axat pe câteva repere specifice, de tipul obsesiei monumentului, se înf eaz retrospectiv ca o traiectorie ascendent . a domoli nimic din ardoarea campaniei critice dar i creative, angajate împotriva apatiei intelectuale a indiferentismului, Ghidirmic resimte aproape spontan insuficien a unei pledoarii întemeiate doar pe voca ia crea iei.

Ca s se împlineasc , aceasta mai are nevoie de verificare i consolidare prin spirit critic, deci, de criterii, dar mânuirea criteriilor ridic nu numai problema competen ei, ci i a consecven ei, cu alte cuvinte a responsabilit ii celui chemat s se pronun e, de unde, a adar în chip mai general, nevoia unei etici. i criteriile de judecat i etica folosirii lor înseamn din partea spiritului situarea ferm pe terenul valorilor, putin a de a se revendica oricând la o viziune axiologic suveran .

Pe examenul curent al fenomenului literar el i-a întemeiat un corp de principii estetice, vehiculate separat prin cronicile de moment i sintetizate mai târziu într-un expozeu cu aspect normativ, paralel, împins i de demonul s u literar, întreprinde o întins opera ie de caracterizare, de extragere adic de tipologii i atitudini reprezentative pe baza contempl rii diurnului, cu valoare de ilustrare, dac nu a unui program, m car a unor concepte etice de natur , în special, a clarifica rela iile dintre individul creator de literatur i criticul literar.

Sub aparen a unei gândiri utopice, în el toare pentru pragmatici, catalogat pripit ca inaderent condi iilor noastre, Ovidiu Ghidirmic a dus pân la ultima treapt critica provizoriului, instabilului, a arbitrariului, promovând o în elegere a civiliza iei i culturii care s absoarb într-însa atât exigen ele estetice cât i vederile etice disparate i s le dea o greutate sporit , o b taie mai lung prin interconectare, o for de oc omogen .

Din aceste repere care i-au jalonat existen a în cadrul literar al criticii, Ovidiu Ghidirmic va r mâne în con tiin a noastr i a celor ce vor veni ca un critic autentic ce va completa coala de critic universitar , început la noi de Alexandru Piru.

Anul II, nr. 4(8)/2017

Domnul de Rouã

5

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

PRO DOMO O încercare de t lm cire a celor dou volume de eseuri i critic literar „Pro Domo” de Ovidiu Ghidirmic ap rute la editura Scrisul Românesc - funda ia-editura, în anul 2013.

Ovidiu Ghidirmic este un maestru al limbii române.

Aceasta fiind pentru el atât îngerul s u cel bun cât i demonul.

El o venereaz într-o manier deosebit : f când copii pe seama sa. Martori sunt „m tile” pe care le folose te pentru a vorbi „din spatele” lor nu numai despre ceilal i dar i despre propria crea ie i despre filozofia sa pacifist . Reperele pe care le scoate din „debarale” sunt i re-ta i ( i re-mame). Acestea sunt acolo pentru a exprima ceea ce Ovidiu Ghidirmic caut prin ele în interiorul s u. Ceea ce el nume te mitul trezirii i al ilumin rii sau moralitatea criticii ca apoi s se redreseze prin lecturarea clasicilor care tulbur i excit .

Printre acestea doar lenjerie fin : de la Hermeneutic la Mircea Eliade. De la marele Eminescu la C linescu i c linescianism, la Petre Pandrea i Upani ade. Ovidiu Ghidirmic propune o structurare a literaturii fie ea român , cu prec dere, fie ea indian , cu special aplecare, o abordare a stilurilor fundamentale de la clasicism la romantism, baroc ori manierism, ne îndeamn la lectur a lor pentru a pune în valoare analizele exhaustive. Aceast viziune are meritul de a fi instructiv i diriguitoare într-un mod incisiv pentru el, criticul, tie cum s exprime i s determine pe lector spre a trunde esen a scrierii literare, alegând autori demni de un examen al timpului, cei care citesc critica sa literar cunosc acest lucru.

Prin a ezarea în capitole a scrierilor sale, Ovidiu Ghidirmic realizeaz deja un tur al operei literare pus sub telescopul descoperitor de esen e ascunse ce trebuiesc eliberate i puse în valoare literar . Este o realizare cu atât mai conving toare cu cât nu are nimic artificial - dar vom l sa cititorului pl cerea de a descoperi... În nici un fel nu vor fi dezv luite cheile eseistului, ce apar aici în originalitatea sa cea mai profund . Astfel de articole pot singure reînnoi studiile c linesciene sau maioresciene i sper m c aceast carte va fi apreciat la justa ei valoare.

Ca în Mitul trezirii i al ilumin rii, Ghidirmic vorbe te despre inteligen , inim i separat despre elegan . i el, lupt (f violen ) pentru convingerile sale în mijlocul acestui de ert care este acest p mânt al literaturii de valoare, în care exist i al i scriitori ce nu au f cut cadouri.

Analistul, criticul, a fost în aceasta uneori victim i acest lucru l-a deranjat profund. Mai ales c el nu întreab niciodat .

El sus ine, face, crede în valoarea literar a operelor, a autorilor...

El crede chiar c aceasta poate salva (pu in) lumea i are dreptate pentru c atâta timp cât vor exista critici bine inten iona i i cerebrali, vor exista i oameni de literatur adic scriitori. Reflect rile

adunate în aceast carte sunt în acela i timp lec ii (f predici) de via i de credin . Lec ie de moral , dac se dore te. Pentru remarcile pertinente ale autorului ar putea constitui o colec ie de germeni de reguli de via . Acestea ar trebui urmate de oricine pentru ca lumea s fie un pic mai bun .

Deci, nu putem încadra aceast carte ca una de „critic absolut ”. Nu este doar un analist cel care vorbe te. Ci i scriitorul care caut la p rin ii s i i la colegii s i materia ce se transubstan iaz , ce trece de la abstract la concret chiar dac critica lui se transform în metafizic uneori. Dar acest lucru nu este dezagreabil pentru noi. Mai ales c el p streaz pentru scriitorii români o savoare special . Ghidirmic este martor. Eliade la fel. i primul cititor, al doilea i mai mult. Operele celor doi români au un punct comun: acestea apar prin profunzimea analizei lor. Mai p trunz toare la Eliade care este câteodat mai «jucat » ca i cum autorul i-ar fi pus botni ca într-o marc comercial - astfel contrazicând jurnalele sale intime.

Ghidirmic, pornind de la tradi ia român a m tilor populare tradi ionale - pe care le reg sim în fosta Europ de vest mai mult în Italia sau în Belgia decât în Fran a -, se transform el însu i în artizan de m ti. Dar nu de orice fel. Uneori este omul serios, profesorul angajat în institu ii pentru a face lucrurile s se mi te ( i el le face s se mi te). Uneori el este opusul la cel pu in un altul («Eu sunt un altul» este bine cunoscut...). În acest du-te vino permanent, Ghidirmic nu împrumut m ti: el le înl tur . Ca i cum efectul de momeal ( i per total literatura este una) produce aderul. i mai pu in decât un Eliade acesta nu se expune.

Singura «masc » pe care o revendic este aceea a limbii române la care este campion. Dar produc tor de artificii nu ezit s aleag , uneori, râsul în locul lacrimilor. Chiar dac râsul s u este ca cel al lui Eliade uneori galben, uneori ascuns, uneori între din i sau între dou rele. El r mâne tot timpul acolo, în fir ro u... i cine tie s citeasc Ghidirmic tie s -l în eleag chiar i dup cuvintele frumoase care nu ecorseaz nici limba, nici urechea nici pe ceilal i.

Ghidirmic este - dovada în aceast carte - un fidel. El iube te limba român i nu reneag niciodat România sa. Va r mâne român în sufletul i carnea lui, con tient c valoarea cultural îi asigur identitate i autenticitate. Este la fel de fidel românei i românilor.

Dar este i un cet ean al lumii. Este astfel în ciuda aspectului s u îngrijit, un nonconformist. Iube te ac iunea la fel de mult ca i cuvintele. i sper m pentru el ca tot timpul s cad mai mult sub

6

Domnul de Rouã

cuvinte decât sub rele. Pe scurt, acesta r mâne opusul lui Eliade ce a c zut sub rele, din cauza pasiunii sale pentru cuvinte. Dar confruntarea dintre cei doi scriitori români, uneori, se preteaz la un joc de oglinzi.

Fa etele lui Ghidirmic - g site prin ceea ce el a spus despre al ii - sunt la fel de multe p i ale «eu-lui» s u în diverse straturi. Al u «nu dincolo» (Blanchot) în termen de grani e ale limbii române îl face un critic atipic. El are ce oferi patrimoniului universal. Pân la punctul de a-l îmbog i cu propriile sale valori, cu lupta sa proprie pe toate fronturile. Ca i Eliade g se te f oprire, resursele pentru a se trata cu deta are. Drept dovad , aici, omagiile pe care le adreseaz scriitorilor români pe care îi apreciaz profund, pe care îi define te ca deschiz tori de drumuri în literatura noastr na ional .

Ar trebui vorbit i despre paginile importante pe care Ovidiu Ghidirmic le consacr hegemoniei eminesciene în literatura na ional . Autorul î i pune acolo o alt «masc »: aceea de analist, de traduc tor (de i el neag ) i i se potrive te. De exemplu atunci când subliniaz c majoritatea scriitorilor nu reu esc s dep easc versiunea a a cum se înva la liceu... Ghidirmic tie cât s scrie i traduce, adesea implicând acelea i mi ri.

Dar înainte de a termina de discutat pe subiect, cândva, autorul f cea o confesiune important : între mine i literatur , am fost în deriv ... eram cu adev rat în c utarea identit ii... sau a unei identit i... Mi-era dor de scriitorul care puteam s fiu, dar ineam mai mult la analistul care am fost din primul moment când am început s studiez limba român . Debutant printre avansa i trebuia s analizez tot timpul ceea ce spuneau profesorii i colegii mei: pentru început, îi în eleg pe ceilal i, apoi pe mine, gândurile mele. În urma acestui efort a pornit totul conform principiului c ceea ce nu ucide te face mai puternic. Datorit analizelor ( i sub diverse forme), Ghidirmic s-a descoperit el însu i ca un exeget cu excep ia c el nu este fiul operelor sale, ci ele sunt produsul lui literar. Mult mai câ tigat, la sfâr it cu privire la impactul criticii sale la asanarea literaturii române.

Parcurgând fiecare tablet , fiecare eseu, fiecare p rticic din gândirea scriitoriceasc dar i critic , a lui Ovidiu Ghidirmic în cele dou volume publicate cu titlul „Pro Domo”, m determin s afirm autenticul om de litere va intra în Pantheonul literelor române ti pe u a din fa , m rturie stând aprecierile elogioase a celor îndritui i a se pronun a în acest sens în literatura noastr critic . În cuno tin de cele citite afirm c Ovidiu Ghidirmic a eaz cuvintele unul al turi de cel lalt, legând sunet de sunet, sensibil la gustul, mirosul, ritmul cuvântului în sine lucrând cu vorbe i preferând vorbe pe care le po i gusta cu buzele, care înmiresmeaz n rile, cuvinte sun toare pe care s le po i arunca într-o cutie i pe care s-o scuturi, producând un clinchet penetrant, cuvinte care, zute pe o pagin tip rit , re in privirile, cuvinte care atunci când sar din pix s le sim i sub buricele degetelor ca atunci când mângâi obrajii iubitei.

Cred într-adev r despre scrierile lui Ovidiu Ghidirmic în integralitatea lor c insufl , într-un sens foarte real, via cuvintelor .

Concretismul verbului s u este înso it i de o alt tr tur , or sesizabil , dar derutant pentru cititorul neavizat, complexitatea ce frizeaz în imile filozofice ale artei interpret rii stilistice. El este rodul concentr rii maxime, a red rii esen elor prin esen e.

Pe de alt parte, deviza din totdeauna a lui Ovidiu Ghidirmic: Dac po i, de ce s n-o faci? exprim hot rârea lui de a rupe cu tradi ia i de a c uta cu tot dinadinsul formule noi, adecvate realit ilor

Anul II, nr. 4(8)/2017

sfâr itului de secol XX i începutului de mileniu trei.

Avem astfel unele dintre coordonatele personalit ii scriitorice ti a celui care a este nu numai un mare analist în literatura noastr ci i, într-un fel, tutorele spiritual al «genera iei pierdute» (de altminteri, autorul este cel care a denumit-o astfel), a genera iei ascunse, a genera iei supravie uitoare prin absenteism de pe scena public . scut într-o familie de intelectuali, de mic va afla c «p mântul este rotund» traversând oceanul de r ut i i priva iuni ideologice pe care el nu le în elegea i nu le-a în eles niciodat i str tând România central spre vest, revenind în Oltenia natal , va arunca la co ul istoriei lucruri nepl cute dedicându-se studiului disciplinelor care îl vor instrui i îl vor marca victorios în tiin pentru întreaga via , tr ind în lumea fantastic a celor care au creat pe plan na ional dar i mondial lumea literar , considerând c aceasta este lumea lui i pe care nu a vrut s-o p seasc nici for at de o boal necru toare.

Scriitor i publicist prolific dar i inedit, a p truns în mai toate genurile literare: poezie, proz scurt , monografii despre diver i scriitori, volume memorialistice i autobiografice.

Ovidiu Ghidirmic a fost prin excelen un creator cerebral i va mâne în istoria literaturii moderne ca unul dintre cele mai temerari anali ti, cel care a defri at terenul pentru a face loc interpret rii viguroase i directe a romancierilor, poe ilor, a realit ilor imediate, publicând sensibile eseuri despre caracterul frumos al neamului nostru românesc. Interpretarea lui se reduce, în ultim instan , la tentativa de a reda cuvântului individualitatea pe care leg turile sintactice o dezvolt , ob inut prin dezbr carea cuvintelor de toate sensurile ce se suprapun celui primar. În acest scop a folosit toate regulile tradi ionale ale topicii creând o critic total original .

Aceast atitudine a fost consolidat i de principiile de educa ie lingvistic dobândite în timp, în libertatea lui neîngr dit de a alc tui mental judec i de valoare, toate fixate pe un calapod personal ce nu poate imita sau nu poate fi imitat, acordând întreaga sa aten ie acelui val îndr zne stârnit de briza ce izbe te stânca, îndemnând spre a uita ce a fost i ce va fi i s tr im pulsul experien ei ascultând doar valul acela, v zându-i doar spuma, gustândui doar adierea, i în tot acel fior s descoperim lucrul în sine, a a cum este în realitate, cu tot adev rul lui.

Ovidiu Ghidirmic ajunge la convingerea c ceea ce se nume te con tientul uman nu este un receptacol de lucruri contemplate în întregimea lor ce se situeaz toate la acela i nivel ci, o activitate cerebral perpetu , sau, cum va reafirma mai mereu, o gândire profund . În felul acesta autorul a redus treptat timpul la accepiunea prezentului, un prezent perpetuu care exclude episodicul din literatur iar în ceea ce prive te spa iul, în gândirea lui, el devine unidimensional prin analogie cu crea ia înainta ilor i cu realit ile imediate, cu modul intuitiv de a recepta opera literar a celor mai valoro i scriitori români. Într-o asemenea literatur cuvintele de leg tur ca, de pild , i, sau, dac , dar, cresc în valoare având menirea de a indica desf urarea procesului de gândire, în esen de factur discursiv .

Pornind de la premiza c tr turile de caracter ale oamenilor mân neschimbate timp de genera ii i chiar secole, minimalizând determinismul social, aten ia lui s-a concretizat asupra definirii i descrierii acelor tipuri umane care l-au interesat, proiectându-le în prezent i eliminând orice secven de evenimente sau întâmpl ri nesemnificative, lucrul acesta ducând, fire te la repeti ie, la reafirmarea i realizarea continu a aceluia i element simplu - existen a cu o serie de tr turi tipice lipsite de orice evolu ie sau anecdotic .

Anul II, nr. 4(8)/2017

Domnul de Rouã

7

Dan Lupescu @î n dialog cu Ovidiu Ghidirmic

I. O na\iune r[mâne @î n eternitate prin valorile ei spirituale LUP SINGURATIC Urcând Golgota clipelor, criticul i istoricul literar OVIDIU GH1DIRMIC atinge pragul vârstei deplinei maturit i i a plenitudinii for ei creatoare: 60 de ani. Lamura fiin ei sale î i are cinile adânc înfipte în solul fertil al Olteniei, spa iul spiritual românesc cel mai deschis orizonturilor novatoare, dac lu m în considera ie fie i numai operele unor Macedonski, Arghezi, Brâncu i. Matc i însemn heraldic pentru destinul uman i altitudinea preocup rilor creatoare ale lui Ovidiu Ghidirmic, aceast deschidere specific vetrei oltene ti s-a „tradus”, pân acum, în ase c i de referin : Camil Petrescu sau patosul lucidit ii, Zaharia Stancu sau interoga ia nesfâr it , Poe i neoromantici, Proza româneasc i voca ia originalit ii, Hermeneutica literar româneasc , Mo tenirea prozei eminesciene. Sunt c i în care se reg sesc virtu ile analitice, acuitatea spiritului critic i voca ia judec ii de valoare, deprinse la coala unor G. C linescu i Eugen Lovinescu, dar i tot ce s-a dovedit valoros în arsenalul criticii literare universale din ultimele decenii.

- Vârsta de aur a fiec rui om o reprezint copil ria. Atunci descoper miracolul lumii înconjur toare, tr ie te din plin seduc ia datinilor i obiceiurilor comunit ii în care s-a n scut, plonjeaz captivat în universul basmelor, legendelor i pove tilor perpetuate din b trâni. M rturisi i, v rog, domnule Ovidiu Ghidirmic, care este locul na terii dvs., ce semnifica ie, ce tâlcuri a avut i are, pentru dvs., sub semnul c rei zodii erau orânduite astrele pe crugul ceresc atunci când a i venit pe lume?

- Copil ria este vârsta epopeic a omului i a umanit ii. Altfel spus, este o vârst homeric . To i ne reîntoarcem spre copil rie, cu nostalgia cu care umanitatea se reîntoarce spre începuturile ei. În copil rie se afl înscris toat poten ialitatea fiin ei noastre, ceea ce vom deveni mai târziu. Dar mai important decât copil ria este NA TEREA, venirea noastr pe lume. Nim nui nu îi este indiferent CÂND i UNDE s-a n scut. Este vorba de timp i spa iu, categoriile fundamentale ale existen ei, de fixarea între

Dincolo de toate acestea, idolul lui Ovidiu Ghidirmic i modelul catalizator al demersurilor sale creatoare este, indiscutabil, Titu Maiorescu, pe care îl mo tene te inclusiv în planul talentului oratoric. Deosebit de semnificativ pentru Ovidiu Ghidirmic consider m a fi i faptul c , de-a lungul anilor, s-a dovedit profund legat de Craiova, de Oltenia, nu la modul formal, doar prin datele biografice, ci prin îns i substan a multora dintre preocup rile sale. Totodat , anvergura spiritului s u civic este ilustrat de caden a sus inut a colabor rilor la Radio Oltenia i, înc de la primele numere de apari ie, la prestigiosul cotidian „Cuvântul Libert ii”. *

aceste coordonate apriorice, anterioare experien ei, prestabilite, cum le consider filosofia kantian . Venirea noastr pe lume este aleatorie, dar ne va marca pe tot parcursul existen ei. M-am scut, a adar, la 27 august 1942, în comuna Valea Stanciului (satul Grece ti), din jude ul Dolj. Asupra timpului istoric m voi referi mai pu in. Este binecunoscut. În schimb, despre componenta spa ial a avea mai multe de spus. Spa iul-matrice mi-a modelat sensibilitatea. Satul natal înseamn pentru mine ceea ce a însemnat Lancr mul pentru Blaga, de i satul meu nu poart , în nume, „sunetele lacrimei”, ci are, mai curând, rezonan e balade ti. Pentru mine reprezint cel mai important punct din univers,

8

Domnul de Rouã

un epicentru, un axis mundi, originea, obâr ia, izvorul „ca un fir/ pe care Parcele îl torc”, cum spunea acela i Lucian Blaga, „r cinile” pe care n-a putut s le uite, niciodat , Brâncu i. Nu tiu al ii ce simt, dar, în ceea ce m prive te, leg tura cu p mântul natal este organic , ombilical . întotdeauna voi r mâne dator i recunosc tor, în acela i timp, locului în care m-am n scut. De i sunt la mod horoscoapele, le citesc mai mult din amuzament, cred într-o anumit determinare a destinului omului de pozi ia trilor M-am n scut în zodia Fecioarei i, pentru a intra în „jocul” pe care mi l-a i propus, pot s spun, pe un ton de badinaj, dac intereseaz , c , în aceast zodie, s-a n scut i... Goethe, la 28 august 1749. Deci, m-am n scut cu o zi înaintea lui, dar peste aproape... dou secole!

- Numi i calit ile (darurile native) pe care le-a i mo tenit de la p rin ii dvs, Luciditatea i spiritul critic, pe linie matern , sensibilitatea i sim ul pentru poezie, pe linie patern . Din acest aliaj s-a n scut... „patosul lucidit ii”, formul care cred c m exprim cel mai bine i pe care am împrumutat-o, ca titlu, primei mele c i, dedicate lui Camil Petrescu. Deci: „cât luciditate, atâta dram ” - cum spunea autorul romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de r zboi. În aceea i formul se înscrie, din literatura universal , i Stendhal.

- Care au fost drumurile adolescen ei i ale primei tinere i?

Ce chipuri i priveli ti - spirituale, evident - considera i c vau modelat personalitatea?

- Adolescen a este vârsta c ut rilor i a ezit rilor, a oscila iilor, când personalitatea abia începe s se contureze. Am fost elev al Colegiului Na ional „Nicolae B lcescu” din Craiova, pe care l-am absolvit în 1960, la... sec ia real , ca dup aceea s m înscriu la...

Facultatea de Limba i Literatura Român din Bucure ti, pe care am absolvit-o în 1965. Familiarizarea cu disciplinele exacte, din liceu, mi-a prins foarte bine, mai târziu. Din contactul cu disciplinele exacte, am dobândit o anumit precizie i rigoare, calit i absolut indispensabile, dup p rerea mea, unui critic literar. În anii studen iei, l-am redescoperit i aprofundat pe Camil Petrescu, care mi-a devenit unul dintre modelele literare. La facultate, i-am avut profesori pe G. C linescu i Tudor Vianu. M num r printre pu inii noroco i i ferici i, ca i colegii mei de promo ie, de altfel, care i-am mai prins pe cei doi ilu tri profesori i oameni de cultur la catedr . G. C linescu mi-a transmis pasiunea pentru literatur i a devenit cel lalt mare model literar al meu. De fapt, G. C linescu a fost cel care mi-a modelat cel mai mult personalitatea. Prima tinere e (Oho, am început s vorbesc despre tinere e!) mi-a fost fugoas , romantic i dionisiac .

- Ce a însemnat Calafatul în destinul tân rului Ovidiu Ghidirmic? Dar Craiova - Revista „Ramuri”, Editura „Scrisul Românesc”, Biblioteca „Aman”, Centrul de Cercet ri tiin ifice al Academiei Române?

- Calafatul, unde am func ionat pentru o scurt perioad , ca profesor, a însemnat reîntâlnirea mea cu provincia natal . De la Calafat, am fost adus, gra ie excep ionalului gazetar care este Ilie Purcaru, la revista „Ramuri”, pe care o conducea, pe atunci. De i eram foarte tân r, Ilie Purcaru mi-a încredin at sectorul de critic i istorie literar al prestigioasei publica ii craiovene. L-am avut, apoi, redactor- ef pe cunoscutul critic i istoric literar Alexandru Piru, cu care am colaborat foarte bine i de la care am înv at multe dintre tainele meseriei. Pot spune c perioada de la „Ramuri”, de aproape un deceniu, deosebit de fructuoas , sub

Anul II, nr. 4(8)/2017

raport profesional, a fost, dac nu cea mai frumoas , în orice caz perioada romantic a existen ei mele. Dup o scurt trecere pe la Editura „Scrisul Românesc”, am fost ostracizat, de autorit ile dogmatice de atunci, Ia Biblioteca „Aman”, pentru c intrasem în conflict cu ordinea oficial . Am fost ceea ce se cheam , cu un termen în mare vog ast zi, un „disident”, dar unul veritabil i, poate tocmai de aceea, nu-mi place s fac caz de acest lucru. „În urma r zboiului, mul i viteji se arat ”. ti i proverbul. La Institutul de Cercet ri Socio-Umane din Craiova al Academiei Române, unde m aflu de mai bine de un deceniu, am acumulat cel mai mult i mi-am realizat o parte din proiectele cele mai importante!

Consider aceast perioad drept perioada maturit ii mele creatoare. în paralel, am inut, într-o vreme, cursuri i seminarii Ia Facultatea de Litere i Istorie din Craiova.

- Din piscul vârstei dvs. semicentenare, cum vede i Craiova, Oltenia, în genere via a cultural din aceast str veche vatr de istorie i civiliza ie româneasc ?

- Craiova este CETATEA (a Banilor!) în care mi-am desf urat i îmi desf or activitatea, ora ul pe care nu l-am p sit (ca al i colegi de genera ie i prieteni ai mei), pe care îl iau a a cum este, cu lucruri mai bune i mai rele, i pe care îl iubesc a a cum este, cu care m-am contopit i m-am identificat i care îmi d sentimentul datoriei i al responsabilit ii civice. Oltenia reprezint , pentru mine, i mai mult: PROVINCIA, de care m simt legat prin mii de fire nev zute. Craiova i Oltenia au avut, întotdeauna, un cuvânt greu de spus, în toate domeniile, deci, i în cultura na ional .

Oltenii au fost mereu i sunt competitivi. Ei vin cu personalitatea lor distinct , cu orgoliul i ambi ia lor, arhicunoscute i proverbiale. OLTENIA ESTE UN NESECAT REZERVOR DE TALENTE I ENERGIE SPIRITUAL . Ceea ce caracterizeaz spiritul oltenesc este „PERSONALISMUL ENERGETIC”, ca s folosesc expresia unui redutabil filosof, Constantin R dulescuMotru, originar i el de pe aceste meleaguri. Oltenia a dat, de-a lungul timpului, mari personalit i ale culturii na ionale i universale, mari creatori, ca Arghezi, Macedonski i Brâncu i, spirite polivalente, ca Petre Pandrea i C.S. Nicolaescu-Plop or, savan ii de talia lui tefan Milcu i mul i al ii. Pentru a- i face cineva o imagine despre ceea ce înseamn inestimabilele energii spirituale ale Olteniei este de ajuns s intre, m car o dat , în holul Colegiului Na ional „Nicolae B lcescu” i s vad portretele marilor oameni de tiin i cultur care au absolvit acest prestigios l ca al înv mântului românesc de-a lungul vremii. Va r mâne uimit de inepuizabilele disponibilit i intelectuale i creatoare ale oamenilor acestor locuri.1

1

În „Rotonda” Colegiului Na ional „Nicolae B lcescu” (actualmente „Carol I”) din Craiova te întâmpin portretele câtorva dintre ilu trii s i absolven i: Gogu Constantinescu, Simion Stoilow, Nicolae Titulescu, Gheorghe eica...

Craiova are i ast zi o via cultural i artistic intens i efervescent . Pentru a fi sporit i îmbun it , aceast via cultural-artistic este nevoie de mai mult spirit constructiv i de colaborarea tuturor factorilor de cultur . Este ceea ce am încercat realiz m noi, câ iva oameni de cultur : un climat spiritual, urban, civilizat, prin eliminarea subiec ivismelor i a m runtelor vanit i locale, a veleitarismului agresiv i rudimentar. Este momentul limpezirilor, al selec iei valorice i al ierarhiz rii lor, în climatul spiritual i cultural craiovean.

Anul II, nr. 4(8)/2017

Domnul de Rouã

- Se poate vorbi de un complex ori de un stigmat al provincialismului? De fapt, ce este, dup p rerea dvs., provincialismul?

Poate fi justificat complexul provincial? Considera i c poate fi detectat acest complex la Craiova? Adresându-v întreb rile de mai sus, am în vedere afirma ia lui Adrian Marino, care, întrun remarcabil studiu, argumenta c Oltenia este zona cea mai deschis c tre modern, modernitate, modernism din ara noastr .

Marino î i sus inea aser iunea prin operele unor titani precum Macedonski, Arghezi, Brâncu i - deschiz tori de drumuri nu doar în crea ia spiritual româneasc .

- Provincialismul nu este o no iune geografic , a a cum se crede de obicei, ci o no iune moral-filosofîc . Provincialismul ine de mentalitate i este echivalent cu lipsa de orizont i de preocup ri înalte, cu pierderea în tot felul de fleacuri, de bârfe i de intrigi m runte. Este „cercul strâmt” - cum spunea Poetul. a stând lucrurile, provincialismul nu exist numai în provincie, ci se manifest peste tot unde apare o asemenea mentalitate.

Exist i în metropole, îl întâlnim i în Capital . Poate fi detectat, fire te, i la Craiova. Provincialismul este acultural i, ca atare, nu are ce c uta în conduita unui adev rat om de cultur . Cum asemenea oameni autentici de cultur exist la Craiova, complexul provincial, în B nie, mi se pare complet nejustificat. Provincialismul nu trebuie confundat cu regionalismul, care poate fi i creator, a a cum a i fost teoretizat, de altfel, de unii oameni de cultur interbelici. Adrian Marino avea dreptate s afirme c Oltenia r mâne regiunea cea mai deschis spre modem i modernitate, spre inova ie. Pot fi aduse, în acest sens, numeroase argumente: Macedonski este promotorul modernismului în literatura noastr , Arghezi a inovat poetica româneasc , Brâncu i este considerat p rintele sculpturii moderne, Craiova a fost un centru redutabil ai simbolismului, la sfâr itul secolului trecut i

9

începutul secolului nostru (prin Tradem, precursor al simbolismului, Elena Farago i al i reprezentan i ai acestui curent literar), revista „Meridian” a fost un bastion al suprarealismului i al mi rii de avangard , în perioada interbelic , Marin Sorescu este, dup opinia mea, un campion al modernismului, în literatura noastr contemporan . „DINTR-UN COL DE LUME, PO I VORBI LUMII” - spunea un mare c rturar ardelean, iar Petre Pandrea, acest sc tor eseist oltean, afirma despre sine, înc i mai tran ant i cu nedisimulat mândrie: „SUNT RAN OLTEAN I CET EAN AL EUROPEI”.

- Istoricul american Paul McKendrik nu se sfia s afirme, în exegeza sa cu tent exhaustiv Pietrele dacilor vorbesc, c , dac ar fi dispus de condi ii similare, cultura dacilor ar fi fost tot atât de înfloritoare precum cea roman . Nu e cazul s ne îmb m cu ap rece, dar aceste plaiuri mioritice au dat omenirii creatori de excep ie, recunoscu i ca pionieri în nenum rate domenii, care au revolu ionat tiin a i tehnica lumii. Iar acum o serie de analfabe i fac tam-tam despre intrarea României în Europa... S revenim, îns , la literatur i art . Care este raportul dintre specific na ional i valoare universal ? Nu vi se pare c , azi, termenul de na ional este discreditat?

- Sloganul cu intrarea în Europa dovede te o cras incultur , necunoa terea trecutului istoric, l sând deoparte i faptul c , i geografic, ne afl m pe b trânul continent. Suntem unul dintre cele mai vechi popoare ale Europei, un popor cu o bogat experien istoric , a ezat la r scruce de drumuri i în calea tuturor invaziilor, Dar s revenim la ceea ce ne intereseaz ... Raportul na ional - universal este un raport fundamental într-o cultur . în mod foarte ciudat, tocmai acest raport, cât se poate de simplu, nu este, de multe ori, în eles sau este r st lm cit, uneori, cu bun tiin , din rea-credin . Acest raport constituie o ecua ie aproape matematic . Na ionalul i universalul se presupun i se intercondi ioneaz . Nu pot fi dezlipi i unul de altul. Sunt termeni ai aceleia i ecua ii. Este raportul dintre particular i general, dintre concret i abstract. Nu exist universalitate pur . Universalitatea pur este o goal abstrac ie. Nu exist „universalitate prin generic”, ci numai „universalitate prin idiomatic”, a a cum spunea Constantin Noica. A eluda NA IONALUL din aceast ecua ie este totuna cu încercarea de a s ri peste propria- i umbr , peste propria- i identitate. De fapt, cei care eludeaz na ionalul cu bun tiin , asta i urm resc: s ni se tearg orice urm de identitate, s nu mai fim noi în ine. SPECIFICUL NA IONAL nu poate fi pus în parantez , cum cred unii. Niciun teoretician serios nu s-a gândit s nege, vreodat , spiritul francez, englez sau german i s le elimine din cultura lumii. C ci exist , inevitabil, prin for a lucrurilor, un spirit francez, german sau englez, dup cum exist i un spirit românesc, un „sentiment românesc al fiin ei”, cum îl numea, admirabil, Constantin Noica. Nu exist , deci, o alt cale a deschiderii spre universalitate în afara celei a pecetei na ionale. În ultima vreme, a existat tentativa de a contesta i chiar de a dispre ul na ionalul, fie din snobism sau cosmopolitism - atitudini ce izvor sc dintr-un complex de inferioritate fie din rea-credin , cum spuneam mai înainte. În z ceala i în confuzia de dup Revolu ie, chiar no iunea de patriotism a fost considerat desuet i luat în deriziune. Dar patriotismul nu este un sentiment inventat de o anume epoc sau de o anumit persoan . PATRIOTISMUL exist de când lumea i P mântul i, în afara lui, nu se poate înf ptui nimic durabil. Cei care dau

10

Domnul de Rouã

dovad de cinism fa de un asemenea sentiment sacru nu sunt buni români, ci „romunculi”, cum îi numea Eminescu, prin analogie cu „homunculi”.

- Parcurgem o perioad foarte fr mântat , marcat de convulsii aproape apocaliptice, v muit de o incredibil , prin dimensiuni, isterie a amurgului de secol i de mileniu. Tr im, de fapt, în plin r zboi informa ional, psihologic, meteorologic i, mai ales, financiar. Mai poate fi definit sau stabilit, într-un atare context, locul valorilor spirituale în via a unei na iuni?

- Acest sfâr it de secol i de mileniu, asupra c ruia se proiecteaz , uneori, viziuni eschatologice, apocaliptice, este, întradev r, foarte fr mântat. Marin Preda spunea c sunt momente când istoria intr în delir. De multe ori, când v d ceea ce se întâmpl acum, peste tot în lume, am acest sentiment al delirului istorici. Parcurgem o perioad de instabilitate pe plan mondial, de schimb ri spectaculoase, restruc-tur ri, crize de tot felul.

Acest veac este cel mai agitat dintre toate, un veac de demonism i trufie luciferic , în care se împlinesc, parc , profe iile lui Nietzsche, despre moartea lui Dumnezeu (bineîn eles, în noi).

Sistemul în care încerc m s intr m i noi, cel al economiei de pia , se caracterizeaz prin goana dup capital i acumularea de valori materiale. Numai c valorile materiale sunt trec toare, caduce, perisabile. Singurele valori neperisabile, care dureaz , sunt valorile spirituale. O na iune r mâne în eternitate prin valorile ei spirituale.

Miori a, Eminescu i Sadoveanu, Brâncu i, Enescu, pentru a m rezuma la valorile noastre supreme, care ne exprim cel mai bine spiritualitatea, am fi mult mai s raci.

De fapt, nici n-am mai fi un „popor”, ci... o „popula ie”.

- Mircea Eliade afirma c nu a întâlnit popor care s i iroseasc atât de multe energii în politic , precum acela al nostru.

Dac pân în Decembrie 1989 nu puteam respira f a inhala o doz letal de ideologie, acum nu se mai poate în elege om cu om, prieten cu prieten, frate cu frate, din cauza patimii, a orbirii politice. Ce înseamn pentru dvs. politica? i ce ar trebui s însemne pentru na ia noastr ? Este sau nu democra ia o art a dialogului? Poate fi acceptat democra ia ca un dialog al surzilor i al orbilor?

- „Politic ”, în sensul originar al termenului (gr. polis - cetate), înseamn participare la via a Cet ii. Noi, ast zi, am pierdut acest sens originar al termenului i confund m politicul cu ideologicul.

De altfel, la noi, la ora actual , se face prea pu in politic i prea mult ideologie. De aici i climatul, înc prea tensionat, din ar .

Pân când nu ne vom dezideologiza definitiv, nu avem nicio ans de normalizare a vie ii politice. Politica, în sensul bun al cuvântului, ar trebui s însemne, pentru na ia noastr , preocuparea pentru organizarea social , pentru administrarea bunurilor publice i pentru g sirea solu iilor economice optime. Nici nu poate exista democra ie arta dialogului, numai c dialogul nu se poate realiza cu oameni rudimentari, primitivi, neciviliza i i necultiva i, p tima i i fanatici. Cu ace tia totul se transform într-un dialog al surzilor i nu ajungem la niciun rezultat.

- Ce raport vede i între politic i cultur ? Care este importan a politicului în via a unei comunit i? Dar a pozi iei politice? Cum se cuvine a aborda politicul din perspectiva culturii?

Ce statut are cultura în economia de pia ?

- Trebuie s ne dezobi nuim s mai confund m politica cu cultura. Titu Maiorescu, care era i un mare om politic, nu le confunda i era împotriva imixtiunii politicului în cultur . Politica i cultura sunt domenii complet diferite i r spund unor coman-

Anul II, nr. 4(8)/2017

damente diferite: una se adreseaz clipei, momentului, tranzitoriului, efemerului, cealalt se adreseaz eternit ii i prive te lucrurile sub specie aeternitas. Politica este un domeniu al pragmaticului.

Cultura este un domeniu prin excelen al spiritului. De aici i deosebirea de statut dintre omul politic i omul de cultur , ceea ce nu înseamn c nu exist o politic cultural sau o cultur politic . Omul politic nu are decât de câ tigat din cultur . Politica este o profesiune extrem de dificil i plin de riscuri, care presupune, i ea, neap rat, voca ie.

Am toat stima pentru oamenii politici veritabili, de voca ie, dar dispre uiesc i chiar detest politicianismul, forma degradat a politicii, care nu ine seama de principii, ci numai de interese personale sau de grup.

Mircea Eliade se referea, probabil, în afirma ia pe care ai citato, la politicianism, întrucât conota ia este, evident, negativ .

Niciun om nu poate face abstrac ie de politic. O tim înc de la Aristotel. Omul este un zoon politikon. Orice om are opinii, simpatii i antipatii politice. Aceasta nu înseamn c trebuie s fac parte, neap rat, dintr-un partid politic. În ceea ce m prive te, am oroare de orice partizanat. M intereseaz politica na ional , în sensul cel mai larg, i nu politica de partid. Pozi ia mea politic se situeaz în afara oric ror extremisme i am exprimat-o, foarte clar i aforistic, în articolul La mijloc i... deasupra, din rubrica „PRO DOMO”, pe care o sus in în „Cuvântul Libert ii”. Situa ia culturii, în economia de pia , este dezastruoas .

Sponsorizarea actului de cultur nu se face sim it . Nici Mecena, nici Lorenzo de Medici n-au ap rut, înc , în cultura româneasc - îmi men in p rerea c , dincolo de sistem, CULTURA TREBUIE SUBVEN IONAT DE STAT. - Deseori virulent, dar, paradoxal, i generos uneori sunte i con-siderat un lup singuratic în câmpul criticii i istoriei literare actuale, un spirit lucid, deta ai de a a-zisul elitism i de coteriile literare. Care considera i a fi calibrul literaturii române contemporane? Abordând în viziune sincronic i diacronic perioada contemporan , ce loc îi atribui i, în ansamblul istoriei, literaturii române? Trebuie reconsiderat acest loc? Prin ce mijloace i cum?

- În ultima vreme, s-a manifestat tendin a nihilist de a face din perioada contemporan tabula rasa, de a acredita ideea c , în aceast perioad , nu s-au creat mari valori. Dar nihilismul nu are nimic de a face cu spiritul critic, care este, prin defini ie, echilibrat i constructiv. Desigur, aceast perioad nu este una dintre cele mai faste i nu poate fi comparat cu perioada marilor clasici sau cu perioada interbelic , dar r mâne una dintre perioadele importante din istoria literaturii române, de care nu se poate face abstrac ie în niciun chip. Au ap rut i în aceast perioad opere de referin sau chiar capodopere, numai c trebuie vedem precis care sunt acestea. Perioada contemporan se impune, f îndoial , a fi reconsiderat , întrucât o anumit mistifica ie s-a produs, nu numai din motivele ideologice binecunoscute, dar i din cauza coteriilor literare, care au func ionat i mai func ioneaz , înc , din p cate. Interesele de grup au influen at judecata criticii, care nu i-a f cut datoria, întotdeauna, a a cum trebuie. RECONSIDERAREA TREBUIE ÎNTREPRINS PRIN ELIMINAREA TOTAL A CRITERIULUI IDEOLOGIC, prin judecarea literaturii exclusiv ca literatur , sub raport strict estetic, pentru c , dac înlocuim un criteriu ideologic, nu facem

Anul II, nr. 4(8)/2017

Domnul de Rouã

altceva decât s ajungem la o nou form de proletcultism, dogmatism i socio-logism vulgar, cu sensul inversat. Va fi nevoie de o redimensionare a valorilor. Metaforic vorbind, din unii mun i va trebui s facem dealuri, iar din unele dealuri s facem câmpii. În orice caz, relieful literar al acestei perioade va c ta, probabil, nu peste mult timp, în viziunea criticii, o alt configura ie decât cea pe care i-o cunoa tem ast zi.

- i poate învinge criticul Ovidiu Ghidirmic barierele modestiei i ale reticen ei pentru a- i contura un autoportret, la vârsta deplinei maturit i creatoare? Aminti i, v rog, c ile publicate, studiile i eseurile tip rite în reviste.

- Cred c un autoportret mi l-am f cut prin r spunsurile anterioare, mai ales când am vorbit de formula „patosului lucidit ii”. Nu întâmpl tor, prima mea carte s-a numit Camil Petrescu sau patosul lucidit ii (1975); cea de-a doua - Zaharia Stancu sau interoga ia nesfâr it (1977) - a fost dedicat unui scriitor pe care l-am cunoscut i de care m leag o frumoas amintire. Pre edinte al Uniunii Scri-itorilor fiind, Zaharia Stancu, scriitor care avea o impresionant oper în spate i care r mâne în literatura român , s-a interesat de mine i a inut s -mi mul umeasc pentru cele câteva articole pe care le scrisesem, pân atunci, despre el. Zaharia Stancu a fost cel mai bun pre edinte pe care l-a avut Uniunea Scriitorilor vreodat i care a f cut mult bine ob tei scriitorice ti. S nu-l uit m pe Darie!

Primele dou c i sunt eseuri monografice. Urm toarele dou - Poe i neoromantici (1985) i Proza româneasc sau voca ia ori-ginalit ii (1988) - sunt sinteze asupra poeziei i, respectiv, a prozei fantastice române ti contemporane. Studiile i eseurile publicate în reviste nu pot s le amintesc, pentru c sunt, efectiv, de ordinul sutelor. Partea cea mai întins a operei mele se afl înc în reviste, neadunat în volume.

- Dup traversarea „patosului lucidit ii”, a „interoga iei nesfâr ite”, a altor cercuri de foc, a i avut temeritatea, fireasc în fond, de a v consacra, aproape în exclusivitate, activitatea din ultimii ani poetului M1HAI EMINESCU. Doctoratul în tiin e filologice l-a i ob inut cu teza intitulat Mo tenirea prozei eminesciene. În ce const nota de originalitate a acestei teze, care a întrunit aprecierile unor prestigio i speciali ti, precum George Munteanu i Dumitru Micu?

- În ultimul timp, m-am consacrat eminescologiei, cu convingerea c Eminescu r mâne piatra de încercare a unui critic i istoric literar.

Am ajuns la maturitate cu aceast mare pasiune, care cred c nu m va mai si niciodat . În teza de doctorat Mo tenirea prozei eminesciene, pe care am reu it s-o sus in tocmai acum, din cauza avatarurilor istoriei, mi-am propus s demonstrez c Eminescu este un scriitor la fel de mare în proz ca i în poezie, unul dintre cei mai mari autori de proz fantastic din literatura universal . Eminescu ne-a sat o mare i grea mo tenire, pe care trebuie s fim demni i capabili

11

de a o duce mai departe.

- Ce proiecte ave i? În fapt, la ce lucreaz în prezent cercetorul tiin ific Ovidiu Ghidirmic?

- Lucrez, în prezent, la o nou exegez eminescian , în care crea ia marelui nostru poet na ional va fi interpretat din perspectiva a dou concepte fundamentale: cultur i armonie.

Am în proiect o Istorie a literaturii române, care va fi elaborat , fie i în scopuri didactice.

- Îndeosebi în perioada post-decembrist a i acordat i acorda i o importan real activit ii publicistice. Rubrica „PRO DOMO” din cotidianul „Cuvântul Libert ii”, sus inut de mai bine de trei ani i jum tate, constituie una dintre dovezi. Ca i aportul consecvent la apari ia paginii s pt mânale cu genericul „Literatur i art ” din acela i ziar. De altfel, în anul 1990 v anima gândul înfiin rii unei reviste denumite „DIREC IA NOU ”. Ce ave i de spus despre aceast zon de interferen dintre literatur i publicistic ?

- Acord o mare importan activit ii publicistice i am interven ii frecvente în mass-media, în presa cotidian i la Radio. Aceasta pentru c am în fa exemplul marilor c rturari români. Nicolae Iorga i G. C linescu publicau articole i vorbeau la Radio aproape zilnic. Consider c aceasta este datoria oric rui intelectual adev rat.

Cu unele excep ii, presa de ast zi nu m mul ume te: este o pres de scandal, care cultiv senza ionalul ieftin, dezinformeaz i deruteaz publicul, n-are inut . Ne lipsesc gazetarii de con tiin , a cum au fost Eminescu, Iorga, Camil Petrescu. Modelul gazetarului român pare a fi, din nefericire, la ora actual , Pamfil eicaru, a rui deviz , cunoscut pe timpuri, era: antajul i etajul”.

Rubrica „PRO DOMO”, pe care o sus in de mai bine de trei ani i jum tate, se vrea - a a cum arat i titlul - o profesiune de credin , m rturisirea crezului meu social i artistic i, totodat , radiografia unei epoci. Poate, cândva, voi aduna aceste articole în volum. Pagina s pt mânal de „Literatur i art ” din „Cuvântul Libert ii” este - am mai spus-o - echivalent cu un act de sponsorizare a culturii. „DIREC IA NOU ” urma s desemneze, în inten ia mea, o revist de orientare maiorescian (numele era împrumutat chiar din titlul articolului Direc ia nou în poezia i proza român al ilustrului critic), având ca obiectiv reconsiderarea literaturii române contemporane, dup criterii exclusiv estetice, i o reezare a valorilor acestei perioade.

Poate vom reu i s-o scoatem, când vremurile vor fi mai prielnice pentru cultur .

- În finalul interviului nostru, v invit s adresa i un gând cititorilor cotidianului „Cuvântul Libert ii”.

- S aib încredere în ziarul pe care îl citesc, care sunt convins c nu le va în ela, niciodat , speran ele i a tept rile, atâta timp cât, într-un climat de confuzie i debusolare, va pune, mai presus de toate, interesele na iunii i va merge pe aceea i linie de pân acum, a m surii, a echilibrului i a dreptei judec i, ferit de excese i extremisme.

12

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 4(8)/2017

II. Dincolo de era tic[lo]ilor Abisalul Eminescu ]i incomparabilul C[linescu - Gândul acestui nou interviu, domnule profesor universitar dr. OV1DIU GHIDIRMIC m fr mânt de mai mul i ani, dar iat , abia acum, îmboldit de primul episod - „ Via a mea a fost o lupt st ruitoare, neîncetat ” - al inspiratei convorbiri a scriitorului Alexandru De liu cu bravul istoric i erudit umanist Dan Berindei, încerc s dau fapt gândului. Nu m sfiesc s v acro ez chiar cu întreb rile de început ale confratelui Alexandru De liu: Ce mai face i, domnule profesor?; interviul nostru v prinde într-o perioad fast ?

- Mul umesc, bine. Chiar foarte bine din punct de vedere al pro-iectelor mele de viitor. În ceea ce depinde de mine, m simt cu adev rat bine. Mai pu in în ceea ce depinde de al ii, interiorul meu este bun. A putea spune, chiar confortabil. În ceea ce prive te interiorul elanul for elor mele creatoare - pot s spun c interviul dv. - stimate d-le Dan Lupescu, poet i publicist, prieten i colaborator de o via - m prinde într-o perioad fast . Dar, ce te faci cu exteriorul, care este, de multe ori, derizoriu i lamentabil, insipid. Pot s afirm, ca i redutabilul istoric i erudit umanist, academicianul Dan Berindei, pe care l-a i amintit mai înainte, i via a mea a fost o lupt neîntrerupt - cu prostia, cu prejudec ile de tot felul, cu ipocrizia, lichelismul i cu resentimentele, cu invidia i ura, pe care nu le-am în eles niciodat , în fine, cu tot ceea ce coboar i înjose te fiin a uman . Cred c lupta r mâne partea cea mai spectaculoas a vie ii. S tii s aperi aderul i s i impui propriile convingeri, s ai - cum spunea Camil Petrescu, undeva - „curajul moral, m re , mai important decât cel fizic, al afirm rii gândului împotriva tuturor” - iat tot ceea ce este mai frumos, incomparabil, în via , chiar dac î i creezi, inevitabil, multe inamici ii i reac ii adverse. i aceast lupt a fost cu atât mai grea, cu cât am dus-o în provincie, unde mentalitatea este mai îngust i mai îmbibat de prejudec i.

Aflat într-o scurt trecere prin Cetatea Banilor, Caragiale a lansat butada mali ioas : „În Craiova nu se st , din Craiova se plea”. M-am înc ânat s infirm aceast butad - iertare geniului satiric caragialian! - i s demonstrez c , în Cetatea Banilor, se poate face ceva, se poate crea durabil i esen ial. Faptul c am fost numit cet ean de onoare al Craiovei, nu de mult timp, pentru mine nu a fost ceva conven ional, ci un lucru de care sunt mândru, o recunoa tere a activit ii mele de o via , a ceea ce am cut pentru Oltenia i Cetatea B niei. Un motiv în plus de satisfac ie moral i intelectual , ca i faptul c am primit, tot în aceast perioad . Premiul „Marin Sorescu” al Academiei Române, ca i faptul c am publicat - de-a lungul timpului - o duzin de i de critic i istorie literar , intrate în bibliografii, numeroase edi ii îngrijite i câteva sute sau poate chiar mii de articole i

studii, cronici i eseuri. Nu cred c trebuie s m ru inez cu asemenea performan e, pe care le doresc i altora, mai tineri.

- Ca într-un veritabil ritual, zi de zi, la o anumit or , v întâlni i cu venerabila dumneavoastr mam . Despre obâr iile rin ilor i bunicilor dv., ce ne pute i povesti? Ce rezonan e t inuite (sud-dun rene?!) vremuiesc i respir în numele de familie Ghidirmic?

- Obâr iile p rin ilor i bunicilor mei se afl în satul Grece ti, comuna Valea Stanciului, jude ul Dolj. Acestea sunt r cinile mele, la care in cel mai mult pe lume. Eu nu îmi uit, niciodat , cinile, ca i Brâncu i, ca s citez un nume sacru al spiritualit ii române ti, care i le-a purtat cu sine pretutindeni în lume. A- i uita r cinile este cel mai mare p cat. De aici începe drama pierderii identit ii spirituale. Exist un mit al Obâr iei, teoretizat de Lucian Blaga, prin care ne întoarcem la origini, la izvoare. În ceea ce prive te etimologia numelui meu de familie, care este extrem de rar, dup cum ne atest chiar Dic ionarul onomastic al Academiei - de fapt, este numele neamului meu este un nume de origine turceasc . Interjec ia „ghidi” - i mie mi se spune Ghidi, în intimitate, de cei apropia i! - este o aten ionare cu sensul de alintare („ho ule”, ,, mecheriile”). Ea apare, ca s dau o not de pitoresc i culoare, i într-un binecunoscut cântec pe care ie enii i l-au scos lui Titu Maiorescu, în urma aventurii sale de la Liceul Pedagogic din Cetatea moldav , unde a fost numit director i pentru care i s-a intentat un r sun tor proces de moravuri: „Ghidi, ghidi, craidon/ Te tii dup barbi on/ Cai fost noaptea la pension”. Sub forma „Ghibirdic” apare la Creang , în Amintiri din copil rie, i este un regionalism cu sensul de „neastâmp rat, era un Ghibirdic i jum tate”. În limba turc are i nuan a de „a anihila”. Ave i dreptate, numele meu de familie respir t inuite rezonante sud-dun rene. În jurul lui s-a esut o întreag poveste oriental , între inut mai ales de regretatul meu p rinte, rapsod popular, care se compl cea în aceast legend , dup care str mo ii no tri ar fi fost români timoccni. În orice caz este o origine cu care m mândresc, tiut fiind dârzenia i tenacitatea acestor români sud-dun reni, care în condi ii dintre cele mai vitrege, înconjura i de str ini, nu i-au pierdut, nicio clip , identitatea na ional .

- sun cunoscut îndemnul: „Nu min i, nu jura, ce-ai g sit nu pitula!”? În lumea de azi î i mai are rostul?

- Îndemnul dv. este un citat parafrazat din decalogul biblic, din cele zece porunci ale lui Moise, ce au p truns adânc în morala arhaic româneasc , prin care am supravie uit în istorie. Ast zi, din p cate, lucrurile se schimb în r u. Morala biblic pare s

Anul II, nr. 4(8)/2017

Domnul de Rouã

piard tot mai mult teren în lumea modern desacralizat i sodomizat . Eu cred c acest îndemn, pe care l-am auzit, de atâtea ori, de la p rin ii i bunicii no tri, î i are în continuare rostul, dac umanitatea vrea s nu se îndrepte iremediabil spre degradare i disolu ie. Deci, f morala biblic nu se poate.

- Cine v-a h zit prenumele Ovidiu? De ce tocmai Ovidiu?

V-a nelini tit, vreodat , destinul str bunului exilat la Pontul Euxin: anticul, celebrul Ovidiu, cel dintâi poet din spa iul str rom nesc?

- Numele marelui poet latin exilat la Pontul Euxin mi-a fost zit de na ii mei, pentru c în satul meu natal, era un nume destul de frecvent, semn al latinit ii noastre incontestabile. Contenilor mei le pl cea foarte mult acest nume al marelui poet latin relegat la Tomis, chiar dac nu tiau prea multe date despre biografia sa. Ovidiu r mâne unul dintre cei mai mari poe i ai lumii i cel dintâi poet din spa iul str rom nesc, dup unul dintre cei mai însemna i critici europeni moderni, Ernst Robert Curtius, în celebra sa lucrare: Literatura european i Evul mediu latin, primul exponent al manierismului literar i, totodat , cel mai str lucit precursor al manierismului modem.

- Ce a i mo tenit de la p rin i? Gena c ruia dintre ei o resim i ca ftind dominant ?

- Ambele gene ale p rin ilor mei, oameni simpli, le g sesc importante, în mo tenirea pe care mi-au transmis-o. Spiritul critic îl mo tenesc de la mama, Ioana Ghidirmic, n scut Mielu el, care - datorit bunului Dumnezeu - se mai afl înc în via , la cei peste 86 de ani ai s i, iar de la regretatul meu tat , care s-a petrecut din via la vârst aproape nonagenar , am mo tenit, oricât de paradoxal ar p rea, sensibilitatea poetic , lirismul. Tata - Ion Ghidirmic - a fost un foarte talentat rapsod popular, care improviza versuri cu mult u u-rin . Dominant r mâne, desigur, în structura mea sufleteasc i intelectual , spiritul critic.

- Copil ria dv. a cunoscut un ev de aur, petrecut în Banat.

Evoca i-ne fabuloasa, eliadesca suit de peripe ii prin care i redescoperit, dup 40-45 de ani, acel t râm de vis.

- Prima perioad a copil riei mele (de la 2 la 6 ani) mi-am petrecut-o în Banat, în comuna S laz, de lâng Timi oara, unde rin ii mei se stabiliser pentru o scurt vreme. Aceast vârst mirific a copi-l riei mi s-a întip rit definitiv în memorie. Acest râm de vis l-am redescoperit, dup mai bine de o jum tate de veac, printr-o întâmplare miraculoas , printr-o suit fabuloas de peripe ii, pe care n-am evocat-o, pân acum, în scris. În urm cu mai mul i ani, am fost invitat la un preot din comuna Borlova, din apropierea Caransebe ului, la poalele Muntelui Mic, s -mi petrec o parte din vacan . Într-una din zile, l-am rugat pe p rintele Ciprian, o gazd des vâr it , s mergem cu ma ina sa, la S laz, -mi rev d satul copil riei. Din Timi oara, am r cit drumul. În loc s mergem spre Jimbolia, am luat-o pe drumul spre Arad. La un moment dat, am oprit i am întrebat unde este S lazul. Ni sa spus c ne afl m undeva, în spatele lui i c trebuie s travers m un câmp, pe o distan de câ iva kilometri. Ceea ce am i f cut imediat, mergând cu ma ina pe un drumeag de ar . Dintr-o dat , peisajul mi se p rea foarte cunoscut. Resorturile adânci ale memoriei afective mi se declan aser spontan. Mi se p rea c visez. Dar nu visam. Era chiar peisajul copil riei, cu b i, cu Beregs ul sau Bega Veche, cum i se mai spune. Am recunoscut locurile de joac , atât de îndr gite, ale copil riei. tiam toat topografia, în cele mai mici detalii. Nu uitasem nimic. R cirea drumului a fost benefic , un semn divin, pentru c am intrat în

13

laz nu prin fa , ci prin spate, chiar prin locurile copil riei. ocul a fost cu atât mai mare, pentru c m-am întâlnit direct cu acest spa iu magic, sacru pentru mine. Mi se p rea c am intrat într-un alt timp, eonic, peren, opus timpului trec tor i profan.

Mi s-a p rut c am atins, pentru o clip , nemurirea. Eram fericit...

Cum nu mai fusesem, niciodat , în via ... Am trecut calea ferat pe la Canton. Am luat-o pe lâng stadion. Am v zut, în dreapta, balta, care mai secase ceva între timp. Am intrat în sat. Am ajuns chiar pe uli a copil riei. P rintele Ciprian, om delicat i sensibil, m-a l sat singur, s m reculeg. A în eles c este un moment unic, tainic pentru mine.

Mi-am rev zut, în sfâr it, casa în care am locuit împreun cu ai mei. Mi s-a p rut mult mai mic i mai modest , ca în urm cu peste o jum tate de veac. N-am b tut la poart , de team s numi r spund o persoan str in i poate nedumerit . M-am întors spre p rintele Ciprian i am p sit, fericit, acest t râm al zeilor.

Totul s-a petrecut repede, ca într-o nuvel de Mircea Eliadc, în care func ioneaz dialectica sacru-profan i în care s-a pierdut dimensiunea temporal . Acesta r -mâne un moment magic din biografia mea. Se va mai repeta...

- Când i de ce a i plâns mai cu foc - în copil rie, la vârsta adolescen ei, în anii maturit ii depline?

- În copil rie am plâns mai pu in. Copil ria a fost pentru mine vârsta homeric a unei vitalit i nest vilite. În adolescen am fost mai melancolic i mai romantic i am v rsat, cel mult, „lacrimi de iubire”. Maturitatea st sub semnul maximei lucidit i i plânsul meu este acum mai mult interior, provocat de realitatea social de-gradat , în care tr ie te o parte a popula iei rii noastre, în aceast perioad incert i confuz , de tranzi ie.

- Ce c i v-au marcat copil ria i adolescen a?

- Clasele gimnaziale mi-au fost marcate de Biblie, pentru c bunicul meu, Marin Ghidirmic, cuno tea Cartea Sfânt foarte bine. Îmi povestea mereu câte un episod mai semnificativ, îl interpreta i îl comenta cu mult aplica ie i profunzime. Era, cu alte cuvinte, la nivelul lui, un exeget oral al Bibliei. Poate c i-am mo tenit talentul exegetic. Citeam Biblia, în special, Vechiul Testament, în vacan a de var , pe care mi-o petreceam, în fiecare an, la ar . în adolescen , lecturile mele preferate erau Eminescu i Bacovia. tiam aproape toate versurile lor pe de rost i le îngânam tot timpul pe culoarele liceului. Eminescu a r mas pasiunea constant a vie ii mele i i-am consacrat ani mul i de studiu.

- Ce rol aveau basmele, pove tile i povestirile populare în modelarea puilor de români? Crede i c acum, în epoca Internetului i a manipul rii globalizante, la scar planetar , prin televiziuni, basmele noastre mai pot birui în modelarea genera iilor de mâine?

- Basmele reprezint o specie fundamental a literaturii. În afar de basmul popular, exist - s nu uit m - i basmul cult.

Romanticii germani considerau basmul cult un gen suprem, sinteza filosofiei cu lirismul. Sub influen a lor, Eminescu a creat basmul cult românesc. Aproape toate marile poeme eminesciene sunt basme culte. Basmul st la temelia crea iei eminesciene.

Basmele nu vor înceta, niciodat , s i exercite influen a, nici în epoca noastr scientist i tehnocratic , în care locul lor pare s fie luat de povestirile S.F. - Când a i fost atins de flac ra pasiunii pentru literatur ?

De ce nu a i îmbr at arta cuvântului rostit i transpus sce-

14

Domnul de Rouã

nic: actoria? Sau de ce nu l-a i continuat pe tat l dv., întru crea ia poetic ?

- De flac ra pasiunii pentru literatur am fost atins la cursurile lui G. C linescu, care m-au fascinat i mi-au modificat existen a.

Acesta era meritul cel mai mare al lui G. C linescu, faptul c tia ne transmit pasiunea pentru literatur i ne cucerea, definitiv, pentru literatur . N-am îmbr at cariera actoriceasc , de i am fost tentat s-o fac. Tot timpul am visat s devin actor. Înc din clasele elementare, dar mai ales în anii liceului, îmi pl cea s recit i s joc teatru. Recitam marile poeme eminesciene Luceaf rul i Strigoii, pe care le tiam pe dinafar . Am vrut chiar s dau examen de admitere la Teatru, dar am renun at, în cele din urm , în favoarea Facult ii de Litere. Eu consider c marii profesori sunt i veritabili actori (cum era C linescu!), iar catedra este mica lor scen . Nu l-am continuat pe tat l meu în crea ia poetic , dar critica presupune, ea îns i, o anumit doz de lirism i poate fi poezie, i înc în gradul cel mai înalt, cum ne de-monstreaz acela i C linescu, în monumentala sa Istorie a literaturii române de la origini pân în prezent, în care întâlnim multe pasaje, care sunt adev rate poeme în proz . De altfel, ca student, la Facultatea de Filologie din Bucure ti, am recitat, la un concurs, cu mult succes, portretul lui Vasile Pârvan din Istoria literaturii române a lui C linescu. Nu am îmbr at nici cariera actoriceasc , nici pe cea poetic . Pesemne c adev rata mea voca ie r mâne cea didactic i cea de critic i istoric literar.

- Chipul înv toarei/înv torului cum v apare, dup atâtea decenii? Ce v-a f cut s nu o/s nu-l uita i?

- N-am avut parte în primii ani de coal de un Domnu’ Trandafir, precum cel al lui Mihail Sadoveanu, dar am o stim imens pentru meseria de înv tor - ca i pentru cea de dasc l în general - pe care o consider extrem dc dificil , dar i cea mai nobil dintre toate i care ar trebui s fie mult mai mult respectat în societatea noastr . Progresul social i educa ional de aici începe.

- Genera ia noastr , stimate domnule Ovidiu Ghidirmic, a avut ansa de a-i prinde în plin i fervent activitate pe profesorii coli i în perioada interbelic , nu pu ini dintre ei cu doctorate în marile capitale europene. C rora dintre profesori le purta i o recuno tin aparte? i de ce?

- Desigur, genera iile noastre, a mea, dar i a dv., au avut marea ans de a-i fi prins la catedr pe profesorii forma i în perioada interbelic . Acesta a fost un noroc extraordinar, pentru c genera iile noastre au avut mari modele culturale, ceea ce nu prea mai putem spune despre genera iile mai tinere. Genera ia mea i-a mai prins la catedr pe Tudor Vianu i G. C linescu, mon tri sacri ai culturii române ti, ca s m limitez numai la aceste dou exemple. Dv. v l uda i, pe bun dreptate, c l-a i avut profesor pe Alexandru Piru. Cu alte cuvinte, spune-mi ce profesori ai avut, ca s i spun cine e ti.

- Cât de puternic era i, în planul cuno tin elor, dar i în plan sufletesc, la absolvirea renumitului Liceu „Nicolae B lcescu” din Craiova, azi - Colegiul Na ional „ Caro! I”?

- Când am absolvit Colegiul Na ional „Nicolae B lcescu”, în anul 1960 - ast zi Colegiul Na ional „Carol 1” din Craiova - acest prestigios l ca de înv mânt i cultur , care a dat mari personalit i ale spi-ritualit ii na ionale, de-a lungul timpului, numero i academicieni, m sim eam puternic, atât în planul cuno tin elor, dar i în plan sufletesc, preg tit pentru a da b lia cu tiin a i cultura româneasc mai târziu.

- Ce sentimente a i tr it când a i coborât din tren, prima

Anul II, nr. 4(8)/2017

oar , în Gara de Nord? V-a fost vreo clip team de Bucure ti?

- Când am coborât din tren, prima oar , în Gara de Nord eram indecis. Nu tiam înc la ce facultate s dau examenul de admitere, la Teatru sau la Filologie. În câteva zile m-am hot rât. O voce interioar m-a îndemnat, în ultimul moment, s dau la Filologie, i am reu it. De acest moment a depins toat cariera mea ulterioar . De Bucure ti nu mi-a fost fric niciodat i nici de bucure teni, care sunt, în genere, ni te Mitici, a a cum i-a imortalizat Caragiale, în schi ele sale. Petre Pandrea, cel mai sc tor eseist oltean i un causeur inegalabil, spunea c bucurc tenii sunt bolnavi de... ilfovit . Ca i el, i-am tratat pe bucure teni cu un irezistibil... orgoliu oltenesc.

- Ce dasc li de c tâi v-a i ales? Din cultura român ? Din cea universal ?

- Din cultura româneasc , mi i-am ales ca dasc li pe Titu Maiorescu i G. C linescu. Un alt profesor i c rturar pe care lam admirat i pre uit foarte mult este Edgar Papu. i Al. Philippide, ca eseist, a fost pentru mine un mare model. De asemenea, de la Al. Piru am înv at foarte mult.

Din cultura universal , pe Francesco de Sanctis, Benedetto Croce i fra ii Schlegel. În fine, sunt mai mul i c rturari români i str ini, care mi-au modelat sensibilitatea i care mi-au imprimat o forma mentis. Lista ar fi prea lung , dac i-a consemna pe to i, acum.

- Cum au fost anii dv. de studen ie? Cum sunt cei ai studen ilor de acum? Când s-a tr it/ se tr ie te mai s tos?

- Foarte frumo i, pentru c am avut mari profesori i cursuri spectaculoase, str lucitoare. A teptam, de pild , cu emo ie cursurile lui C linescu i Vianu. Ziua de Vineri, când C linescu i inea cursul, era pentru noi o zi sacr , o s rb toare a spiritului.

Cursul începea la ora 12 i noi veneam, în Amfiteatrul „Odobescu”, de la ora 7 diminea a, ca s prindem locuri în sal , unde, printre studen i, erau înghesui i academicieni, veni i cu to ii s -l asculte i s -l vad pe magistru, care era un inegalabil actor i orator, iar cursurile sale se transformau în veritabile spectacole de idei.

Atunci s-a tr it mai frumos, pentru c se tr ia pentru spirit i pentru ideal.

Climatul moral era mult mai s tos. Nu se cuno tea no iunea de „pil ”. Cum s pui „pile” la C linescu sau Vianu? Intrai în mânt numai când îi vedeai. Ca s -l parafrazez pe Nietzsche, pot s spun c a fost o vreme când zeii mai umblau înc pe mânt!

- La care dintre vârste a i acordat aten ia cuvenit dictonului latinesc „Mens sana in corpore sano”?

- În adolescen , când am i practicat sportul de performan , ca gimnast în echipa liceului i ca fotbalist la Electroputere Craiova i tiin a Bucure ti, la juniori. Nu mai intru în am nunte, dar sunt cu totul de acord cu binecunoscuta maxim latineasc , în care am crezut întotdeauna: Mens sana in corpore sano. Cred i mai mult, îns , în kalokagathia, concep ia antic greceasc , dup care binele se une te cu frumosul i pe care mi-am însu it-o ca pe o adev rat deviz în via .

- Cât de apleca i spre studiu aprofundat, riguros, temeinic mai sunt studen ii de azi? Crede i c ar fi necesar s li se aminteasc adev ruri precum: „Severitatea exprim adev rata dragoste”, „Lenea - începutul tuturor viciilor” (Kafka), „Disciplina este semnul inteligen ei” (Pablo Casals)?

- Nu este bine i nici indicat s i vorbe ti de r u studen ii,

Anul II, nr. 4(8)/2017

Domnul de Rouã

a cum procedeaz , neinspirat, unii profesori f voca ie, pentru studen ii sunt oglinda ta. Tu ce ai f cut pentru ca studen ii i s fie mai buni? Unde se vede munca ta? Acestea sunt întrerile constructive pe care trebuie s i le pun un adev rat profesor. Dar, cu toat obiectivitatea, sunt nevoit, vrând-nevrând, spun c pu ini dintre studen ii de ast zi mai sunt apleca i spre studiul aprofundat, riguros, temeinic. Pu ini studen i mai intr ast zi în biblioteci s citeasc la sala de lectur i s parcurg bibliografia recomandat de profesori. Un simptom alarmant al tinerelor genera ii de ast zi îl constituie faptul c nu mai citesc i este preferat calculatorul. Dar adev rata cultur se face prin lectur în primul rând. S nu confund m cultura cu informa ia.

Cei care folosesc numai calculatorul i nu citesc i mai ales nu reflecteaz asupra lecturilor i relecturilor au toat ansa s mân , a a cum obi nuiesc s le spun studen ilor mei, mai în glum , mai în serios, for ând un paradox: „analfabe i cu calculator!”. Paradox foarte gustat de studen ii mei, la care se elibereaz prin râs. Citatele din autori celebri pe care le da i, r mân valabile, prin adev rul lor peren.

- Specificul na ional, capitolul final al monumentalei Istorii a literat urii române de la origini pân în prezent, a lui G. linescu, mai este de actualitate? Cum îl privesc unii universitari pârâ i?

- G. C linescu r mâne cel mai de seam reprezentant al criticii creatoare din cultura noastr , comparabil pe plan universal cu Fran-cesco de Sanctis i Benedetto Croce, din critica italian , cu Sainte-Beuve i Albert Tbibaudet, din critica francez , cu fra ii Schlegel i Ernst Robert Curtius, din critica german . Pe de alt parte, C linescu este o personalitate - unicat, nu numai în cultura noastr , dar i în cultura universal , un mare critic, dublat de un mare scriitor. Sainte-Beuve r mâne un mare critic, dar un prozator mediocru, în cultura francez . La fel, Eugen Lovinescu în cultura noastr . Personalitate proteic i polivalent , de o eclatant originalitate, C linescu se situeaz deasupra colilor i curentelor: „Când r sare geniul, mor colile!”- obi nuia s spun marele critic. Maxim ce i se potrive te de minune. Cultura noastr nu duce lips de mari critici. Nu trebuie s -i uit m pe Titu Maiorescu i Eugen Lovinescu, mari personalit i ale criticii noastre. Dar, linescu este singurul mare critic din cultura noastr care a avut i geniu, a a cum foarte bine spune academicianul Eugen Simion. Epoca totalitarist a fost prea mic pentru o perso-nalitate de calibrul lui C linescu. A a cum metaforic se exprima Geo Bogza, într-o memorabil tablet , C linescu a fost, în epoca sa, „un vultur printre g ini”. În perioada postdccembristâ, de o mare confuzie axiologic , uneori abil între inut , alteori generat , pur i simplu, de ignoran , s-a manifestat o adev rat furie demolatoare, nihilist , la adresa marilor valori ale spiritualit ii române ti. Au ap rut demolatorii de statui „de profesie”, care au încercat s -l clinteasc i pe C linescu, criticul nepereche al literaturii noastre, de pe soclu, dar nu au reu it s -i disloce nici m car o pietricic . Tentativa lor absurd i nebuneasc seam , mai degrab , cu un g inai de porumbel, ce-i st bine unei statui. Cam acesta este cazul lui linescu. În aceast hor demen ial i isteric , încins în jurul statuii marelui critic, s-au prins i unii universitari pârâ i, mai tineri, fura i de val, pede tri i lipsi i de har, dar de un tupeu incomensurabil i f bun-sim , care au debitat despre monumentala Istorie a literaturii române de la origini pân în prezent cele mai incredibile gogom nii i insanit i mintale.

15

Capitolul final al acestei capodopere critice: Specificul naional r mâne de actualitate i va fi mereu actual. Dar, ce te faci cu semidoctismul i ignoran a? Cei care contest categoria specificului na ional nu tiu c aceast categorie a fost creat în romantism, în urm cu câteva secole i r mâne valabil , în esen a ei. Ast zi, ea este înlocuit cu aceea de identitate na ional , care înseamn , de fapt, acela i lucru.

- Dac ar fi s în i o statuie din câteva cuvinte, cui a i dedica-o? i cum sun acele cuvinte?

- Lui Eminescu i C linescu, poetului i criticului s u, valori irepetabile ale culturii române ti. Eminescu i-a g sit în C linescu pe cel mai mare exeget al s u. Via a lui Mihai Eminescu (1932) i Opera lui Mihai Eminescu, lucrare ap rut în cinci volume (19341936), reprezint vârful eminescologiei, un adev rat monstrum criticum, în stare s -i inhibe pe viitorii exege i, a a cum spunea Constantin Noica.

Cum i-a putea defini în dou cuvinte? Abisalul Eminescu i incomparabilul C linescu.

- Cu care dintre colegii de promo ie v mândri i?

- Marin Be teliu, Eugen Negrici, Dan Horia Mazilu i al ii.

- Dun rea, la Calafat, ce amintiri v stârne te? Dar, în întregul u, aceast coloan gigantesc a Europei?

- Dun rea, la Calafat, îmi treze te amintiri din prima tinere e, din scurta perioad în care am fost profesor la Liceul Agricol, din aceast cochet a ezare (decembrie 1965 - iunie 1966). În întregul ei, Dun rea, aceast coloan gigantesc , îmi apare ca un Simbol al Europei i ca o coloan vertebral a b trânului nostru continent i îmi evoc întreaga lui istorie, din antichitate pân ast zi: „Dun re, Dun re / Drum f pulbere...”.

- Cum a i fost „recrutat” ca referent literar al Teatrului Na ional din Craiova? Mai vibrau umbrele antemerg torilor Liviu Rebreanu i Emil Gârleanu? Cine considera i c era, în anii 1966-1967, personalitatea cea mai frapant a Na ionalului nostru?

- În toamna anului 1966, am ocupat postul de referent literar la Teatrul Na ional din Craiova, prin concurs, în urma unei diserta ii despre dramaturgia lui Camil Petrescu. Desigur, mai vibrau i atunci umbrele antemerg torilor Liviu Rebreanu i Emil Gârleanu. Personalitatea cea mai frapant a Na ionalului craiovean, în anii 1966-1967, a fost, indiscutabil, Ion D. Sîrbu, secretarul literar i creierul acestei prestigioase institu ii. I-am fost subaltern, din septembrie 1966 i pân în februarie 1967, când m-am transferat la revista „Ramuri” i, în ciuda faptului c ceam parte din genera ii diferite (ne desp eau mai bine de dou decenii de existen ), ne-am în eles i am colaborat exemplar. Ast zi, Ion D. Sîrbu este recunoscut de critic drept un mare scriitor, prozator, dramaturg, memorialist, personalitate cultural complex , despre care i eu m-am pronun at în repetate rânduri. a cum se tie, Ion D. Sîrbu a avut domiciliu for at la Craiova, dup apte ani de deten ie politic . Fiindu-i mereu în preajm , am intrat, automat, în vizorul organelor de securitate, care ne urreau i ne înregistrau toate convorbirile. De atunci, am fost ituit i anchetat mereu de securitate. Este de notorietate public faptul c am fost unul dintre diziden ii veritabili ai vechiului regim, poate depune m rturie un ora întreg, o pot dovedi, din plin, Arhivele fostei Securit i din Craiova, ca s aflu, cu stupoare, dintr-o imund i insalubr fi uic local , c am fost... colaborator al Securit ii. Mare este gr dina Ta, Doamne! Confuze i murdare

16

Domnul de Rouã

vremuri mai tr im. Asta este „Era tic lo ilor”, cum ar fi spus regretatul Marin Preda.

- Cum a i ajuns în redac ia revistei „Ramuri”? De la care dintre colegii de redac ie a i avut de înv at, în timp?

- De la „Teatrul Na ional”, unde eram referent literar, am fost transferat, ca redactor, la revista „Ramuri”, în februarie 1967. Publicasem, pân atunci, dou articole în revista „Ramuri”, înc de pe când eram profesor la Centrul colar Agricol din Calafat. Unul era intitulat Nume noi în poezie (martie 1966) i se referea la o nou genera ie de poe i care tocmai se ridicase în acel moment (Gheorghe Pitu , George Alboiu, Gavril Istrate, Marius Robescu i al ii), iar cel de-al doilea era o recenzie la volumul Joc secund de Ion Barbu (iunie 1966), ce fusese reeditat la acea vreme.

Ambele articole l-au încântat pe Ilie Purcaru, redactorul- ef al revistei. La „Ramuri” mi s-a încredin at sectorul de critic i istorie literar al revistei i am sus inut, al turi de nume prestigioase ale criticii române ti, precum erban Cioculcscu i Ion Biberi, rubrica „Ecua ii critice”, la vârsta de 25 de ani.

Revista „Ramuri” era pe atunci una dintre cele mai bune reviste de cultur din ar , o revist foarte vie, polemic , incitant i non-conformist , în r sp r cu canoanele ideologice ale vremii, încercând detabuizarea cli eelor, respingerea abloanelor i cl tinarea iner iilor de gândire ale epocii i aceasta datorit spiritului mobil i îndr zne al redactorului- ef, str lucitul publicist i reporter Ilie Purcaru, scriitor i poet de aleas stirpe, cu darul osârdiei benedictine în c utarea cuvântului rar, mustind de sensuri, plin de miresme i arome tari. De la Ilie Purcaru am avut de înv at foarte mult. Ilie Purcaru ne-a ini iat pe to i în taina cuvântului. N-am mai întâlnit un mai mare împ timit al cuvântului scris decât acest admirabil conduc tor de publica ii. Un alt coleg de redac ie, pe care l-am pre uit foarte mult pentru ascu imea inteligen ei, pentru spiritul s u logic i pentru curaj, din aceast prim echip redac ional , a fost Grigore Traian Pop, care la rubrica „Fi e de dic ionar filosofic” a valorificat, pentru prima dat , marea filosofie româneasc interbelic . i altor colegi de redac ie de atunci le p strez frumoase amintiri. Am avut ansa s fac parte i din echipa redac ional condus de renumitul profesor universitar i redutabilul critic i istoric literar, regretatul Al. Piru, de la care am înv at foarte mult t care a avut un rol important în formarea mea intelectual . De la Al. Piru „am furat meserie”, cum se spune, am deprins multe din tainele criticii i istorici literare.

- Care sunt cele mai pregnante amintiri ale dv. despre prezen a Magistrului Al. Piru la Craiova: ctitor al Facult ii de Filologie, profesor universitar doctor docent, conduc tor de doctorate, protagonist al conferin elor experimentale de la Teatrul Na ional, prin alternan cu Ion D. Sîrbu i Ion Zamfirescu, conduc tor al Revistei „Ramuri”, referent la Editura „Scrisul Românesc”, colaborator la Radio Craiova?

- Cu Al, Piru m-am reîntâlnit în Cetatea Banilor, îmi fusese profesor de literatur român veche în anul I la Facultatea de Limb i Literatur Român din Bucure ti, pe care am absolvit-o în anul 1965. În 1969, Al. Piru, decan al Facult ii de Filologie din Craiova, a fost numit i redactor ef al revistei „Ramuri”. Al. Piru a imprimat un cu totul alt spirit revistei, care a devenit mai academic , de inut universitar . Al. Piru r mâne, de altfel, dup rerea mea, cel mai de seam exponent al criticii universitare din cultura noastr . Niciun alt critic român nu a reprezentat, mai bine decât el, spiritul universitar: erudit, doct, urm rind sistematic i

Anul II, nr. 4(8)/2017

cu mult rigoare circula ia universal a temelor i motivelor. A a cum am scris, în cartea mea Hermeneutica literar româneasc , Al. Piru este un critic de metod lansonian . Influen a marelui critic francez Gustave Lanson este evident în critica sa. Pe de alt parte, asistent al lui G. C linescu, omul cel mai apropiat i mai devotat marelui critic, Al. Piru n-a f cut altceva decât s -mi accen-tueze „c linescianismul”, dobândit pe b ncile facult ii. Îmi amintesc, în primul rând, cum f cea revista, schi ându-i structura pe un caiet mic de dictando, numerotat de la 1 la 24, câte pagini avea pe atunci revista „Ramuri”. Începea cu pagina 10, ce con inea cronica sa literar . La pagina 9, trecea Critica ideilor literare a lui Adrian Marino, iar pagina 11 îmi era rezervat , de regul , mie, cu subtitlul Comentarii critice. Îmi l sa toat libertatea, puteam s scriu despre cine vroiam i nu se amesteca, niciodat , în judecata de valoare, chiar atunci când era vorba despre autori pe care nu-i agrea. Îmi spunea întotdeauna c r spund pentru ceea ce scriu. Î i exprima uneori dezacordul, dar nu intervenea în textul meu. O asemenea lec ie de urbanitate intelectual i de fair-play n-am mai întâlnit, de atunci, la altcineva.

Ea era specific , îns , genera iilor mai vechi, educate în acest spirit de civiliza ie i de respect pentru opinia celuilalt.

Perioada revistei „Ramuri” a fost, f îndoial , cea mai frumoas i cea mai romantic din biografia mea i a durat aproximativ 7 ani, din februarie 1967 i pân în iunie 1974, când am fost scos din redac ie din dispozi ia Comitetului jude ean de partid din motive exclusiv politice. Nu eram membru de partid i eram considerat un dizident, faptele sunt arhicunoscute, de notorietate public . Au r mas în memoria vie a Craiovei i nimeni nu le mai poate clinti de acolo.

- Lup singuratic - i, totu i, extrem de comunicativ cu cei deschi i valorilor autentice, condamnat la luciditate, când a i avut, domnule profesor universitar Ovidiu Ghidirmic, con tiin a clar c sunte i sigilat de destin întru critic i istorie literar ?

- Con tiin a clar a voca iei mele critice am avut-o înc din aceast perioad a revistei „Ramuri”, din anii 1967-1968, când, la rubrica „Ecua ii critice”, am sus inuit un întreg serial despre balcanismul literar, foarte citit la vremea respectiv i care a avut ecou în ar , în care m ocupasem, printre al ii, de Mateiu I. Caragiale i Ion Barbu, doi dintre scriitorii mei prefera i la acea dat . Aceste eseuri despre balcanismul literar românesc nu leam publicat pân acum în volum. De altfel, cea mai mare parte din publicistica mea literar (aceasta însemnând câteva sute de articole, eseuri, cronici i recenzii) a r mas în paginile publica iilor.

Va trebui, cândva, s le adun i s le public în mai multe volume.

Am avut o anumit reticen în fa a foiletonisticii i am preferat fragmentarismului sintezele i construc iile de idei. Dar, cine mia citit volumele publicate, pân în prezent, nu are o imagine complet asupra activit ii mele. Lipse te o dimensiune important : foiletonistica. Ea va trebui s fie scoas , pân la urm , la lumin , pentru c eu nu sunt numai cercet torul sau criticul ex catedra, ci i jurnalistul. Am i o fibr publicistic . Demonul publi-cisticii nu mi-a dat, niciodat , pace. A fost o vreme când patima gazet riei m-a devorat. i aceast perioad , fast i fecund , o ti i foarte bine. Este perioada când am colaborat, exemplar, la cotidianul „Cuvântul Libert ii”, imediat dup Revolu ia din decembrie i când, de-a lungul mai multor ani, am sus inut rubrica Pro domo. i articolele publicate la aceast rubric vor trebui adunate în volum, chiar sub acest titlu, care cred c m reprezint cum nu se poate mai bine.

Anul II, nr. 4(8)/2017

Domnul de Rouã

17

III. Travers[m o perioad[ de alexandrinism critic ]i rafinament al decaden\ei - Câte genuri literare a i ratat pân s deveni i critic literar?

Pân la ce vârst a i scris poezie, proz , teatru?

- Marele profesor de filosofie i logician, din perioada interbelic , Nae Ionescu avea o binecunoscut butad : „Toat lumea rateaz , numai ra a ra eaz ”. Îmi place s dau un sens mai înalt rat rii. Ca s ratezi trebuie s ai ce. Nu rateaz decât cei care au posibilit i, dar nu reu esc s Ie fructifice. Ratarea este boala lipsei de voin , este cauzat de aceast deficien caracterologic .

G. C linescu a formulat o întreag teorie, dup care criticul este un „scriitor ratat”. Ca s te realizezi drept critic, trebuie s ratezi cât mai multe genuri. Aceasta este, în esen , teoria c linescian , în care nu cred i care nu este valabil nici în cazul lui linescu însu i. Ce genuri a ratat marele critic? Nici unul! În proz r mâne unul dintre cei mai redutabili romancieri ai literaturii noastre, al turi de M. Sadoveanu, Liviu Rebreanu i Camil Petrescu. În poezie a profesat o formul unic i inimitabil , împletind erudi ia cu lirismul. i dramaturgul este interesant i original.

Putem spune c este C linescu un scriitor ratat, dac ar fi s ne lu m dup propria sa teorie? În niciun caz. C linescu este un mare critic, dublat de un mare scriitor i, din acest punct de vedere, reprezint un unicat nu numai în cultura noastr , dar i în cultura universal . În ce m prive te, am scris poezie în adolescen , c ci... vorba cântecului: „nu e om s nu fi scris o poezie, m car odat în via a lui”. Am scris i nuvele i fragmente de roman, f s le iau, îns , în serios, mai mult ca s m deconectez, s -mi exersez mâna. O mai mare înclina ie am avut pentru poemul în proz . Miaduc aminte c la un examen de literatur contemporan cu George Iva cu i-am scris un adev rat poem în proz despre Nicolae Labi , care experimentatului profesor i publicist i-a pl cut foarte mult i chiar mi-a prezis o carier de... critic. Am încercat, îns , s imprim discursului meu critic unele însu iri literare, o anumit tent oratoric pe alocuri, s realizez unele fragmente de poeme în proz sau s narez, pur i simplu, s fac o proz de idei, ceea ce este cu totul altceva. Desigur, critica presupune, neap rat, rigoare tiin ific , precizie i exactitate a termenilor, dar nu trebuie s devin arid , seac i uscat , ci s vibreze i s transmit emo ie estetic i intelectual . Sunt adeptul unei critici creatoare, în care rigoarea s se îmbine cu fine ea. Dup p rerea mea, critica este o crea ie pe planul ideilor. O bun pagin de critic îmi d , uneori, la lectur , satisfac ii mult mai mari decât o poezie sau o proz mediocr .

- La ce vârst este copt criticul literar pentru a se avânta în aren ? Cum i pe lâng cine a i ucenicit? Sau doar a i furat secretele acestei profesii?

- Criticul literar se coace mai greu, decât poetul sau prozatorul, în primul rând pentru faptul c o solid cultur literar i filosofic se însu te în timp. Maturizarea se produce mai încet, dar talentul poate fi recunoscut de la început. Ca o simpl constatare, am observat c debutul editorial al unui critic se produce, în general, dup vârsta de treizeci de ani. De abia dup aceast vârst poate fi preg tit pentru a intra în aren . Am ucenicit pe lâng marii critici români, pe care i-am citit sistematic i în profunzime. În mod special, am ucenicit pe lâng Al. Piru, cum am mai spus, în perioada în care i-am fost subaltern la revista „Ramuri”. Tot de la Al. Piru am furat multe din secretele acestei profesiuni.

- De la cine a i deprins tainele exers rii judec ii de valoare?

Cât de important este ea in asanarea reliefului literar?

- Judecata de valoare este axul criticii literare, coloana ei ver-tebral . Spre acest sens ne conduce chiar originea termenului de „critic ”, provenind de la verbul grecesc krinein, care înseamn „a judeca”. judecata de valoare, critica este nevertebrat . Din p cate, în critica modern , judecata de valoare este, adeseori, eludat . Se pare c travers m o perioad de alexandrinism critic, de rafinament al decaden ei, dac putem spune astfel, în care critica i-a sofisticat, i-a complicat discursul, dar a pierdut ceva din vigoarea începuturilor, din for a de alt dat .

Este de ajuns s ne raport m la critica maiorescian , numit , pe bun dreptate, „critic judec toreasc ”, tocmai pentru c demersul ei era centrat pe judecata de valoare. Ce impresie de for , de vigoare ne dau studiile i articolele maioresciene, în care verdictele i sentin ele sunt atât de clare i categorice, implacabile.

Fa do aceste modele ale genului, studiile i articolele critice, publicate prin revistele noastre literare de ast zi, par ni te jalnice le in turi nedemne, improviza ii îndoielnice, mostre de logoree preten ioas , ca s nu zicem mai r u, de masturba ie intelectual , din care lipse te tocmai judecata de valoare, din care nu afl m dac o carte este bun sau rea. Unele cronici i recenzii sunt pur i simplu dadaiste, f cap i coad , pot fi citite de oriunde, de la mijloc sau de la sfâr it, pentru c , din aceste bâlbâieli critice, nu se câ tig nimic. Demnitatea magistrului critic trebuie redobândit .

Tainele exers rii judec ii de valoare le-am deprins de la Maiorescu i C linescu, în primul rând. Apoi de la Al. Piru, care era neiert tor în privin a judec ii de valoare. Verdictele sale erau cum nu se poate mai t ioase i mai lipsite de menajamente. Cronicile sale literare erau a teptate, cu team i cu sufletul la gur , de toat ob tea scriitoriceasc . Din judec ile de valoare, tranant exprimate, provenea i impresia de s tate i de vigoare intelectual , pe care o producea critica lui Al. Piru, fa de care celelalte cronici literare ale momentului p reau un fel de

18

Domnul de Rouã

voci castrate ale unui cor de eunuci.

- Cât de benefic a fost „episodul ” SCRISUL ROMÂNESC? De ce v-a i refugiat printre c i, la Biblioteca „Aman”, condus cândva de Elena Farago?

- Episodul „Scrisul Românesc” a fost benefic, în biografia mea, dar scurt. Fusesem scos din redac ia revistei „Ramuri”, de Comitetul jude ean de partid, din considerente exclusiv politice i transferat, pentru o scurt perioad , ca redactor la Editura „Scrisul Românesc”, de unde am fost din nou restructurat, dup un an i jum tate, i mutat, ca bibliotecar principal, la Biblioteca jude ean . Am aflat, mai târziu, c era vorba de o strategie a Securit ii de a m muta dintr-un loc în altul, pentru a nu prinde cini. În felul acesta, am atins performan a de a trece prin aproape toate institu iile de cultur ale Craiovei. La Biblioteca „Aman” nu m-am refugiat, deci, de bun voie, printre c i.

Tovar ii au vrut s m exileze, nedându- i seama, în ignoran a i incultura lor, c îmi fac un bine, c „Exilul” va deveni „împ ie”, cum ar fi spus Albert Camus. Aici, la Biblioteca „Aman” am citit foarte mult i am f cut lucruri durabile, de care i ast zi colegii mei din aceast institu ie î i aduc aminte.

- Pe V. G. Paleolog, autorul primelor c i despre BRÂNCU I, când l-a i cunoscut? Îi pute i creiona un portret?

- Pe V.G. Paleolog, aceast figur , extrem de pitoreasc i legendar , a Cet ii Banilor, primul exeget al lui Brâncu i, l-am cunoscut înc de pe când eram redactor la revista „Ramuri”. I-am publicat un studiu, pe dou pagini din revista „Ramuri”, despre Brâncu i. La câteva zile dup apari ia revistei, m-am pomenit cu slujnica sa, o fat care îi f cea cur enie în cas , cu un bilet de mul umire. Mu-mi venea s cred. Un fost boier ca V, G. Paleolog, aflat la senectute, s -mi trimit mie, tân r pe atunci redactor la revista „Ramuri”, un mesaj de mul umire! Era o cu totul alt lume decât cea a activi tilor i securi tilor cu care m luptam zilnic.

Am devenit foarte buni prieteni, mai ales c aveam o pasiune comun : MACEDONSKI, despre care eu scriam atunci, iar dânsul îi fusese discipol în tinere e. Ce portret s -i fac? Mo Vasile, cum îi mai ziceam noi, tinerii r muri ti, era un b rbat falnic, un haiduc cu barb de patriarh, copiii, când îl vedeau, exclamau: „Uite-l pe Dumnezeul”. Mo Vasile lupta, pe atunci, s conving autorit ile craiovene s aduc bârnele atelierului lui Brâncu i din Paris acas . Se mai izbea de unele iner ii. Când m întâlnea, îmi spunea: „Nepoate, iar i mai strivii ni te p duchi!”. Trimitere la du manii s i craiovcni. Era un lupt tor i un entuziast. P rea întruchiparea „personalismului energetic” al lui Constantin dulescu-Motru, adic îns i icoana sufletului oltenesc.

- Anii de cercet tor tiin ific la Institutul din Craiova al Academiei Române pot fi considera i, în ceea ce v prive te, cei mai fertili?

- Da. i eu consider anii petrecu i ca i cercet tor tiin ific la Institutul din Craiova al Academiei Române cei mai fertili în ceea ce prive te activitatea mea. Nu neap rat cei mai frumo i, dar cei mai fertili, da. Îns i aici, la Institutul de Cercet ri Socio-Umane din Craiova al Academiei Române am ajuns cu cântec. Por ile Raiului mi s-au deschis, dar mi s-au deschis greu. Am dat un concurs la Universitatea din Craiova, unde eram profesor pe atunci, concurs pe care l-am trecut cu brio, dar fusesem la o întâlnire literar în comuna doljean Bechet, unde, la o mas l-am interpelat pe un „poet muncitor”, cum se spunea pe atunci, cu întrebarea: „A a v înva Bibicul”. ti i cine era, pe vremea aceea, Bibicul! To i cei care au fost la acea mas , în Bechet, au

Anul II, nr. 4(8)/2017

fost chema i s dea declara ii la Securitate c l-am înjurat pc secretarul general al partidului. i dv. a i fost chemat, v mai aminti i, dle Dan Lupescu, pentru c era i la acea mas . Securitatea vroia s anuleze rezultatele concursului. Am fost chemat i eu în audien i am fost rugat s fiu sincer, c voi fi iertat. Bineîn eles, n-am recunoscut. În curtea Securit ii, de pe strada Amaradia, colonelul care m-a interogat mi-a spus c ei tiu c l-am f cut „Bibic” pe secretarul general al partidului. Am aflat, dup Revolu ie, c respectivul colonel, având o criz de con tiin , sa sinucis. sta da subiect de roman politic! Am fost chemat i la primul-secretar, Miu Dobrescu, recunoscut ca un activist foarte dur, care îi suspendase i lui Marin Sorescu spectacolul cu piesa Exist nervii!. I-am prezentat toat activitatea mea, sutele de articole pe care le publi-casem pân atunci. Mi-a spus: „Da, tovar e Ghidirmic, se vede c ai muncit i c ai o activitate bogat , dar nu trebuia s i ba i joc de clasa muncitoare”. i imediat, dup aceast mustrare partinic , mi-a aprobat transferul la Institutul din Craiova al Academiei Române. Aici am scris cele mai multe i mai importante dintre c ile mele. De aceea, consider ace ti ani cei mai fecunzi din activitatea mea, în care m-am format ca i cercet tor tiin ific.

- Patosul lucidit ii este o voca ie sau un blestem? De ce a i optat pentru Camil Petrescu ca protagonist al debutului dv. editorial? Aidoma lui, când i cum v-a i devansat epoca? Ce v une te, ce v diferen iaz ?

- i una i alta. i o voca ie i un blestem. Am optat pentru Camil Petrescu ca protagonist al debutului meu editorial tocmai pentru c mi-am g sit unele afinit i elective cu autorul Patului lui Procust. De altfel, mi l-am ales pe Camil Petrescu i ca subiect de tez de licen pentru c am fost fascinat de spiritul s u polemic i pentru c „a v zut idei”, a a cum admirabil s-a autocaracterizat în versurile sale emblematice din poezia Ideea: „Eu sunt dintre acei/ Cu ochi halucinan i i mistui i l untric/ Cu sufletul rit/ C ci am v zut idei”. Camil Petrescu face parte din acea categorie rar de scriitori la care patosul se une te cu luciditatea.

Prototipul este Stendhal. În aceast formul stendhalian cred m înscriu i eu.

De aici i titlul volumului meu de debut: Camil Petrescu sau patosul lucidit ii. De fapt, m-am autodefinit prin acest titlu.

Pentru cine m cunoa te, m ascult sau m cite te, aceast însu ire a patosului lucid, controlat, strunit, cred c m caracterizeaz înainte de toate. M-am sim it întotdeauna condamnat la luciditate. Luciditatea nu este echivalent cu fericirea, luciditatea este dramatic în esen a ei. Nu spunea tot Camil Petrescu, atât de memorabil, în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de zboi: „Cât luciditate, atâta dram ?”

Nu mi-am propus niciodat s -mi devansez epoca, a a cum era obsedat Camil Petrescu. i cred c aici ne diferen iem. Eu miam c utat mereu modele în trecut, în gândirea celor vechi, în epocile cele mai îndep rtate. Sunt atras mai mult de clasicism, de ceea ce este durabil i esen ial, de valorile perene care înfrunt timpul. Mi-am însu it deviza hora ian : Exegi monumentum...

Camil Petrescu înclina balan a mai mult spre modernitate.

- Prin ce v-a fascinat statutul de universitar? Ce izbânzi a i înregistrat sub arcadele Universit ii din B nie?

- Înainte de 1989 am fost profesor asociat la Facultatea de Filologie din Craiova. Nu puteam s m titularizez pentru c nu aveam doctoratul. Nu puteam s -mi dau doctoratul pentru c nu

Anul II, nr. 4(8)/2017

Domnul de Rouã

eram membru de partid. M-am învârtit în acest cerc vicios, din care nu puteam s ies. Pu ini intelectuali au avut de suferit atât de mult ca mine înainte de 1989. De abia în 1993 am putut s -mi sus in teza de doctorat Mo tenirea prozei eminesciene sub conducerea dlui profesor universitar George Sorescu, care a avut bun voin a i generozitatea s m primeasc la doctorat, trecând peste numeroase invidii i adversit i, motiv pentru care îi voi fi mereu recunosc tor. La Universitate am venit abia în 1994, când am ocupat, prin concurs, postul de conferen iar universitar. Un rol important în venirea mea la Universitate l-a avut colegul meu de facultate i de genera ie, profesoral universitar Marin Be teliu, ruia îi datorez cariera mea universitar . i acest lucru nu-l voi uita niciodat . De altfel, întotdeauna ne-am în eles foarte bine i am colaborat exemplar.

Ce izbânzi am înregistrat sub arcadele Universit ii din B nie? În primul rând, mi-am redescoperit voca ia didactic . i acesta este lucrul esen ial i care mi-a adus cele mai mari satisfac ii în via , pentru c m consider, mai presus de toate, profesor. Este pentru mine titlul suprem, la care in cel mai mult. Simt c pentru aceast nobil meserie m-am n scut. Mi-am g sit, dup mul i ani, dup o via foarte agitat , sub presiunea „vicleniilor istoriei”, ca s recurg la binecunoscuta expresie a lui Marin Preda, adev rata mea menire. M simt împlinit. Comunic foarte bine i cum nu se poate mai firesc cu studen ii mei, pe care îi îndrum i îi orientez, în aceste vremuri atât de confuze, în care societatea româneasc traverseaz o perioad de criz a identit ii i în care au atât de mult nevoie de orientare, de o busol .

- De ce primelor dv. c i de istorie literar le-a i dat titluri cu tent metaforic , gen Camil Petrescu sau patosul lucidit ii, Zaharia Stancu sau interoga ia nesfâr it ?

- Primele mele c i: Camil Petrescu sau patosul lucidit ii i Zaharia Stancu sau interoga ia nesfâr it au titluri metaforice pentru c sunt mai mult eseuri i mai pu in studii tiin ifice. La început m-am sim it atras mai mult de modalitatea mai liber i mai degajat , mai dezinvolt , a eseului. Abia mai târziu am trecut la sinteze tiin ifice.

Camil Petrescu sau patosul lucidit ii s-a n scut dintr-o nevoie interioar de autodefinire. Zaharia Stancu sau interoga ia nesfâr it are o motiva ie mai subiectiv . în urma mai multor articole publicate în „România literar ” i în „Ramuri” am fost chemat în Bucure ti de pre edintele Uniunii Scriitorilor, Zaharia Stancu, care a dorit s m cunoasc i s -mi mul umeasc .

Discu ia pe care am avut-o atunci cu Zaharia Stancu, atât de incitant i pigmentat cu mult umor, pe care n-am s-o uit niciodat , m-a determinat s scriu aceast carte, pe care scriitorul n-a mai apucat s o vad tip rit , pentru c între timp a trecut în eternitate. Omul Zaharia Stancu era fermec tor i foarte iubit de întreaga ob te scriitoriceasc . Niciun alt pre edinte al Uniunii Scriitorilor n-a f cut mai mult pentru ob tea scriitoriceasc i nu i-a ajutat mai mult pe scriitori. Este bine s -i purt m o frumoas amintire i pre uire, pentru c r mâne un scriitor remarcabil, ast zi intrat, pe nedrept, într-un con de umbr . Opera sa va rezista, îns , cu certi-tudine, în timp. La mai mult vreme, dup trecerea sa în eternitate, am primit o emo ionant scrisoare de la doamna Niculina Stancu care, bolnav , din spital, îmi mul umea pentru cartea mea, despre care spunea c este „cel mai frumos monument închinat so ului ei”.

- Câte c i avea i publicate pân în momentul sus inerii tezei de doctor în tiin e?

19

- Pân în momentul sus inerii tezei de doctorat aveam publicate patru c i: Camil Petrescu sau patosul lucidit ii (1975), Zaharia Stancu sau interoga ia nesfâr it (1977), Poe i neoromantici (1985) i Proza româneasc i voca ia originalit ii (1988) i mai multe edi ii îngrijite, numeroase eseuri i articole neadunate în volum, r mase în paginile revistelor de cultur .

- Cât este tiin i art , cât geometrie i inefabil, cât inginerie (genetic ) i topometrie în actul istoricului literar?

- Critica este, deopotriv , tiin i art , geometrie i inefabil, cum bine spune i, rigoare i fine e. A a cum spunea Pascal, putem afirma c , în critic , „spiritul de geometrie” se întâlne te cu „spiritul de fine e”.

- Care este cea mai personal dintre c ile dv., despre cea mai frumoas proz româneasc ?

- Cea mai personal dintre c ile mele este poate cea pe care indirect a i numit-o: Proza româneasc i voca ia originalit ii, reluat , nu de mult, într-o nou edi ie sub titlul ei originar, din manuscris: Proza româneasc i voca ia fantasticului (Editura Scrisul Românesc, 2005). Titlul ini ial a fost cenzurat, întrucât cuvântul „fantastic” era considerat, pe atunci, primejdios i a trebuit s -l schimb, f s afecteze, cu nimic, con inutul. Dar, la fel de bine poate fi i Hermeneutica literar româneasc (1994) sau Mo tenirea prozei eminesciene (1996).

- Dac F nu Neagu a plonjat în fantasticul legendar i baladesc, iar tefan B nulescu în fabulos i feeric, ce scriitori au revelat dimensiunea mitic a spa iului oltenesc?

- Aproape to i marii scriitori î i contureaz un t râm fabulos, un teritoriu fictiv, identificat, de regul , cu spa iul-matrice, în care au zut lumina zilei. F nu Neagu i tefan B nulescu au creat o mitografie a B ganului i a Dun rii, fiecare cu mijloace i tehnici proprii, primul plonjând în fantasticul legendar i baladesc, iar cel de-al doilea plasându-se între fabulos i feeric. Nici spa iul oltenesc n-a r mas f mitografia sa, realizat de cei mai emblematici scriitori contemporani, originari din Oltenia. Marin Sorescu, în ciclul La Lilieci, a conturat o mitografie a Bulze tiului, spa iul s u matrice, pe care l-a f cut cunoscut în lume, l-a introdus în circuit universal, a explorat mentalitatea arhaic , mitico-magic , a locului, la modul arheologic (e vorba de o arheologic spiritual , bineîn eles). Bulze tiul este pentru Marin Sorescu ceea ce este Humule tiul pentru Creang , o axis mundi, un epicentru al lumii, un „cronotop”, spa iul în care se concentreaz timpul. D.R. Popescu, în ciclul F., a realizat, cu cele mai moderne tehnici narative, o mitografie a Dun rii i a Mehedin iului, din care a f cut un spa iu halucinant i fantastic, grotesc i terifiant, în care s-a manifestat, din plin, absurdul istoriei, în perioada obsedantului deceniu. De altfel, îl consider pe D.R. Popescu cel mai mare scriitor în via , atât prin vastitatea operei, dar i prin originalitatea viziunii i a tehnicilor literare.

- Câte c i a i publicat dup definitivarea ca universitar?

- Dup trecerea în înv mântul universitar, am publicat Hermeneutica literar româneasc (1994), Mo tenirea prozei eminesciene (1996), Prelegeri despre proza fantastic (1997), Capodopere ale literaturii române. Compendiu (2001 - în colaborare), Studii de literatur modern i contemporan (vol. II 2004), Proza româneasc i voca ia fantasticului (2005) i edi iile despre Ion D. Sîrbu (De ce plânge mama? - 1994), Camil Petrescu (Patul lui Procust - 1995), Titu Maiorescu (Critice - 1995) i altele.

- Poate fi în eles în profunzime poetul nostru na ional, f

20

Domnul de Rouã

studiul asiduu, cu tenacitate, al eminescologiei? De ce l-a i abordat (poate doar în aparen ) târziu pe Eminescu?

- În jurul lui Eminescu s-a constituit o întreag disciplin : eminescologia, a a cum în jurul lui Dante s-a constituit dantologia sau în jurul lui Shakespeare - shakespeareologia.

Eminescologia este o disciplin vast , ce include contribu iile unor cercet tori români i str ini la cunoa terea vie ii i operei lui Eminescu. Cine n-a parcurs, în linii mari, eminescologia, pentru în am nun ime este aproape imposibil, nu se poate pronun a în cuno tin de cauz despre Eminescu, emite opinii de diletant, nu de cercet tor avizat. Necunoa terea eminescologiei este principala surs a denigr rilor lui Eminescu de ast zi. Ace ti ipochimeni îl denigreaz pe Eminescu în primul rând din ignoran .

Parcurgerea celor mai importante exegeze eminesciene mi-a luat cel pu in un deceniu din via . L-am abordat pe Eminescu mai târziu, pentru c este scriitorul care te timoreaz , î i creeaz un complex, te strive te, pur i simplu, prin cuprindere i adâncime, este - cum am mai spus - abisal.

Eminescu înseamn - a a cum se autoportretiza în Povestea magului c tor în stele - „nemargini de gândire”: „A pus în tine Domnul nemargini de gândire”. Abia când am început s aproximez aceste nemargini, dup ce am str tut, în linii mari, eminescologia, am îndr znit s -l abordez, mai mult fragmentar, decât în totalitate.

Despre Eminescu mai am înc multe de spus, nu este suficient numai faptul c îl predau la curs. Am cunoscut câ iva eminescologi de frunte, precum George Munteanu, Zoe Dumitrescu-Bu ulenga i Amita Bhose, în afara faptului c l-am audiat pe G. C linescu i am fost impregnat de c linescianism.

George Munteanu r mâne unul dintre cei mai însemna i eminescologi. Pentru genera ia noastr a fost i un profesor str lucit, ale c rui cursuri ne atr geau ca un magnet. Lucram la revista „Ramuri”, r spundeam de sectorul de critic i istorie literar i eram subalternul lui Al. Piru, unul dintre cei mai temu i critici pentru contemporani, care mi-a fost un model i de la care am înat multe din tainele meseriei. Ap ruse cartea lui George Munteanu: Hyperion. Via a lui Eminescu (1973), pe care o consideram un eveniment editorial deosebit i i-am acordat o pagin întreag în revista „Ramuri”, comparând-o cu Via a lui Mihai Eminescu (1932) a lui G. C linescu, i spuneam c , în timp ce C linescu l-a mitizat mai mult pe Eminescu, George Munteanu ne-a restituit un Eminescu mai autentic, mai apropiat de realitate. Profesorul Al. Piru nu prea era de acord cu aceast compara ie, dar mi-a acceptat articolul, f s intervin cu nimic în text, respectându-mi judecata de valoare. M-am pomenit ceva mai târziu cu un exemplar din Hyperion. Via a lui Eminescu de la George Munteanu, cu o dedica ie m gulitoare i care îmi trezea puternice rezonan e afective, pentru c venea de la unul dintre cei mai iubi i i aprecia i profesori ai genera iei mele. La câtva timp, am primit i o scrisoare, în care regretatul eminescolog îmi cita din opiniile lui Mircea Eliade despre aceast carte i care coincideau, în mod nea teptat, cu ale mele.

Mai târziu, când mi-am sus inut teza de doctorat despre proza lui Eminescu, sub conducerea d-lui George Sorescu, George Munteanu a acceptat s fac parte din comisie, al turi - printre al ii de Dumitru Micu, un alt profesor remarcabil al genera iei mele.

De George Munteanu pot s spun c m-a legat chiar o prietenie literar , manifestat i prin o scurt coresponden despre sus inerea doctoratului meu.

Anul II, nr. 4(8)/2017

Ultima scrisoare primit de la George Munteanu mi se pare foarte relevant în acest sens.

Pe cercet toarea indian Amita Bhose am cunoscut-o cu prilejul centenarului trecerii în eternitate a lui Eminescu, cu o jum tate de an înainte de Revolu ia din Decembrie, când am prezentat-o la Biblioteca Jude ean „Aman” din Craiova i am participat la o ez toare literar în Bechet, urmat de o agap de neuitat cu prietenii din aceast „comun literar ”, membri ai cenaclului local „Clepsidre”.

Amita Bhose ne-a dat o carte de referin : Eminescu i India, de care marele nostru scriitor nu poate fi în eles a a cum trebuie. Dar, pentru a scrie aceast carte, i-a luat cet enie român i ne-a înv at limba. Îl considera pe Eminescu unul dintre cei mai mari poe i ai lumii, i-l compara cu Rabindranath Tagore, cel mai mare poet al Indici modeme. Prin Eminescu, Amita Bhose a în eles unele leg turi secrete i str vechi dintre spiritualitatea româneasc i cea indian . Am fost foarte r it când am aflat c o fiin atât de delicat i sensibil a trecut, pe nea teptate, peste numai doi ani, în lumea umbrelor. Îi p strez o amintire de ne ters.

Pe Zoe Dumitrescu-Bu ulenga am cunoscut-o aproximativ în aceea i perioad , tot cu ocazia centenarului Eminescu, în mai 1989. Am organizat o sesiune de comunic ri la care am invitat-o i a venit împreun cu doi cercet tori, Nicolae Moraru i Gheorghe Ceau escu - nicio leg tur cu nomina odiosa, simpl coinciden onomastic . Sesiunea s-a desf urat la Sala Albastr a Universit ii craiovene.

Dup sesiune, la restaurantul Casei Universitarilor, am avut mai mul i invita i de vaz , printre care i regretatul Marin Sorescu.

S-a încins o discu ie literar incitant . D-na Zoe, cum i se spunea de obicei de c tre colaboratorii s i, a inut s puncteze c , în comunic rile noastre, ne-am situat pe aceea i lungime de und : doctrina pitagoreic , în explicarea armoniei eminesciene. Ceea ce m-a încântat foarte mult. Cu o sear înainte fusesem invitat la mitropolitul Olteniei, Nestor Vomicescu, cu care era într-o rela ie de prietenie i de pre uire reciproc . Înalt Prea Sfin ia Sa ne-a întâmpinat din capul sc rilor, cu expresia: „Tot mai osteni i întru Eminescu?”. Amân-doi au plecat spre lumea ve niciei, mai întâi înalt Prea Sfin ia Sa, apoi, de curând, i Maica Benedicta, numele de c lug rie al lui Zoe Dumitrescu-Bu ulenga, una dintre cele mai mari exegete eminesciene comparabil , ca valoare, cu eminenta cercet toare italian Rosa del Conte.

- Cât a i ostenit întru Eminescu? Regretatul mitropolit Nestor Vomicescu v-a fost în vreun fel... nestor în via ? L-a i iubit? L-a i pizmuit?

- Am ostenit ani mul i întru Eminescu. Numai parcurgerea eminescologiei mi-a luat peste un deceniu. i ostenesc mereu întru Eminescu, aproape zi de zi. Pe regretatul mitropolit Nestor Vornicescu l-am stimat i l-am pre uit foarte mult pentru cultura i pentru vitalitatea sa, pentru românismul s u înainte de toate.

- Ce c i v-au marcat urcu ul spre piscurile criticii i istoriei literare române ti?

- C ile Iui Titu Maiorescu i G. C linescu mi-au marcat, în primul rând, urcu ul în critica i istoria literar .

- Exist o carte anume care v c uze te în via ?

- Cartea care m c uze te în via este Aforismele pentru în elepciunea în via a lui Schopenhauer. Nicio alt carte nu con ine mai mult în elepciune. Schopenhauer a fost i un mare moralist. A fost un adev rat magister vitae pentru Eminescu, care a înv at din Schopenhauer mai mult decât din to i morali tii lumii.

Anul II, nr. 4(8)/2017

Domnul de Rouã

21

IV. Ne vom merita m`ntuirea dac[ vom crede @n steaua neamului rom`nesc ]i @n destinul s[u @n istorie - Evoca i-ne avatarurile apropierii de t râmul Bartolomeu Valeriu Anartia. Cum a i preg tit scânteietoarea dizerta ie despre „BIBLIA” diortosit de Î.P.S. Bartolomeu?

- „Continentul” sau „t râmul” Bartolomeu Valeriu Anania este bine spus, pentru c Î.P.S. Bartolomeu, actualmente mitropolit al Albei, Cri anei i Maramure ului, reprezint o personalitate complex , proteic i polivalent a spiritualit ii române ti, scriitor important, poet, prozator i dramaturg, dar i om de cultur , traduc tor, exeget i hermeneut al Bibliei, probabil cel mai mare rturar român la ora de fa prin orizont i cuprindere, printr-o inegalabil erudi ie. Îi citisem c ile, dar l-am cunoscut personal abia la începutul lui decembrie 2003, când i s-a conferit titlul de „Doctor Honoris Causa” al Universit ii din Craiova i când în dup -amiaza aceleia i zile (9 decembrie) i-am prezentat la Teatrul Na ional din Craiova Biblia sau Sfânta Scriptur , în traducere proprie i integral , edi ia jubiliar ap rut în anul 2001, acest impun tor monument al culturii române ti. Pentru aceast prezentare m-am preg tit intens. Î.P.S. Teofan, mitropolitul Olteniei, mi-a pus la dispozi ie toate versiunile române ti anterioare ale Bibliei, pentru a putea face o compara ie i a vedea deosebirea dintre aceste versiuni i cea a Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania, pe atunci arhiepiscopul Vadului, Poleacului i Clujului. De asemenea, I.P.S. Teofan mi-a dat i un volum omagial, ap rut la Cluj, cu prilejul împlinirii a opt decenii de existen a Î.P.S. Bartolomeu.

Mi-am dat seama c edi ia I.P.S, Bartolomeu Valeriu Anania este superioar , din toate punctele de vedere, versiunilor anterioare, fie i prin faptul c este prima edi ie comentat a Bibliei din cultura noastr , înso it de un întreg aparat tiin ific, de note de subsol, numeroase adnot ri i comentarii. Î.P.S. Bartolomeu a lucrat la aceast edi ie mai bine de dou decenii. Ea reprezint opera sa capital i un moment de r scruce în tradi ia biblic româneasc . Prin aceast versiune a Bibliei, diortosit dup Septuaginta, traducerea greac din secolul al III-lea î.H., textus receptus al Bisericii Ortodoxe, dar comentat i adnotat de traduc tor, Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania s-a impus i ca un exeget i hermeneut al Sfintei Scripturi, totodat .

Comentariile i eseurile din volumul omagial dedicat personalit ii, vie ii i operei Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania de distin i i renumi i intelectuali i c rturari clujeni erau la cea mai mare în ime. Eu trebuia s vin neap rat cu ceva nou i s spun ce nu s-a mai spus despre Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania. Atunci am utat o cheie a interpret rii vie ii i operei lui Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania. i am g sit-o într-o m rturisire a unuia dintre personajele sale, Apter - care este un alter-ego - din volumul de nuvele i povestiri intitulat Amintirile peregrinului Apter, z mislit

în temni ele comuniste: „Sunt obsedat de taina Obâr iilor”.

Aceast propozi ie este un „cogito al operei”, cum spun hermeneu ii. Întreaga via i oper a lui I.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania st sub semnul acestei m rturisiri. Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania a fost obsedat, în permanen , de „taina Obâr iilor”, de miturile începuturilor i ale întemeierii. De la originile locului natal (comuna Gl vile, jude ul Vâlcea), a trecut la originile neamului, mai ales în dramaturgia sa de respira ie mitopoetic i, de aici, la originea lumii, tain cuprins în Vechiul Testament. Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania face parte dintr-o nobil familie de spirite din cultura noastr , marcat de nostalgia originilor, al turi de Lucian Blaga, Mircea Eliade i Vasile Voiculescu. Despre Brâncu i, Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania spunea a fost „contemporan cu începutul”. Sintagm ce i se potrive te de minune.

Prezentarea mea a avut efectul scontat. În cuvântul s u de încheiere, Î.P.S. Bartolomeu spunea: „Pe de alt parte, nu cred fi r mas ceva esen ial nesubliniat de domnul Ovidiu Ghidirmic - pe care-l v d c , f noti e, f nimic (are o memorie extraordinar !), citeaz din toate c ile mele, citeaz din interviuri, ceea ce m-a uimit i in s -i mul umesc foarte mult [...], îi mul umesc, din nou, domnului Ovidiu Ghidirmic, cunoscutul, eruditul critic i istoric literar”.

- Pot s in c ile locul mamei?

- Este o întrebare la care nu m-am gândit. Probabil c numai ile care ne-au modificat destinul pot s in locul mamei i s se transforme într-o matrice stilistic , modelându-ne personalitatea, de-a lungul timpului. Poate numai aceste c i fundamentale pentru devenirea noastr întru fiin pot s in locul ldurii materne ocrotitoare i binef toare. Dar m îndoiesc de faptul c se pot stabili asemenea analogii i coresponden e între planul ontologic i cel estetic i spiritual.

- O întrebare surâz toare: dac ar fi s v retrage i pe o insul , ce a i lua cu dv. ?

- Dumitru Micu spunea, în cartea sa despre G. C linescu (G. linescu. Între Apollo i Dyonisos), c dac s-ar produce un cata-clism cosmic i ar trebui s se refugieze pe o alt planet iar lua cu el o singur carte: Istoria literaturii române de la origini i pân în prezent de G. C linescu, ce ar fi o dovad cum nu se poate mai concludent a puterii creatoare a poporului nostru. i eu a proceda la fel, dar mi-a mai lua, pe lâng Istoria lui C linescu, i poeziile lui Eminescu i proza lui M. Sadoveanu, pentru a avea o imagine cât mai complex a spiritului românesc, în esen ialitatea sa.

22

Domnul de Rouã

- Bonomul i, deseori, causticul Ion D. Sîrbu cum v-a „botezat” întru Eminescu i G. C linescu, la Biblioteca Jude ean „Alexandru i Aristia Aman” - Dolj?

- Lucram pe atunci la Biblioteca jude ean „Alexandru i Aristia Aman”, unde m surghiuniser organele jude ene de partid i am inut o conferin despre Eminescu în viziunea lui G. C linescu. Era prin iunie 1979, cu prilejul comemor rii marelui nostru poet. Începusem s vorbesc. Ion D. Sîrbu a intrat în sal i s-a a ezat la o mas , unde l-am v zut c scria ceva. Dup ce am terminat discursul, a venit la mine i m-a felicitat, înmânându-mi un bilet, cu impresiile pe care i le-a produs conferin a mea. L-am citit cu emo ie i am constatat c nu erau simple aprecieri de complezen , cum se procedeaz , de regul , în asemenea circumstan e, ci reflec ii profunde i diagnostice dintre cele mai exacte despre structura i forma ia mea critic . Pân i în asemenea însemn ri spontane, Ion D. Sîrbu avea formul ri de-a dreptul memorabile.

- Dup Goethe, Eminescu i Eliade, cu cine v mai sim i contemporan?

- M simt contemporan cu toate marile spirite ale umanit ii i mai pu in cu unii dintre contemporanii mei, care se bucur de un succes efemer i nemeritat. În aceast privin mi-am însu it deviza lui G. C linescu, incomparabilul meu magistru, care în prefa a de la Istoria literaturii române. Compendiu (1946) spunea: „Eu nu sunt contemporan cu scriitorii contemporani”.

Afirma ie ocant , care a scandalizat atunci i care scandalizeaz i ast zi. Nu este vorba, neap rat, de orgoliu, de care nu ducea lips marele critic. Este vorba, în aceast afirma ie, mai curând, de o întreag concep ie, de un mod de a privi literatura, de distan a critic pe care trebuie s ne-o lu m fa de scriitorii contemporani, care trebuie s treac proba rezisten ei în timp, s fie, cu alte cuvinte, valida i de timp. linescu i-a însu it concep ia hora ian a operei capabile înfrunte timpul: „Exegi monumentum...”. „Voi construi un monument mai tare decât bronzul” - spunea Hora iu. Aceast concep ie i-a însu it-o i Al. Phili-ppide care, în arta sa poetic Promontoriu, spunea: „Silit poezie a vremii noastre/ i prea pu in a vremurilor toate”. Cu alte cuvinte, marea poezie este purt toare a unui mesaj etern, valabil în toate timpurile. Idee exprimat i de Ion Barbu, în poezia Uvedenrode: „Dincolo de mode i timp/ Olimp!” Adic marea art înseamn eternitate i nu aliniere obedient la mode!

- Cum se vede literatura român modern i contemporan de la pupitrul de ef de catedr al Facult ii de Litere a Universit ii din Craiova? Dar din postura Directorului revistei „Lamura”?

- i de la pupitrul de ef de catedr al Facult ii de Litere a Universit ii din Craiova i din postura de director al revistei „Lamura”, literatura modern i contemporan se vede la fel, a a cum este în realitate, cu ierarhiile ei stricte, pentru c exist o ierarhie de valori.

Nu toate valorile sunt la fel. Mai întâi sunt marii clasici. Apoi perioada interbelic . Perioada contemporan sau postbelic are i ea câ iva scriitori importan i: Marin Sorescu, Nichita St nescu, Marin Preda, D.R, Popescu i al ii. Mai pu in perioada actual .

Postmodernismul n-a dat o mare literatur . Iar, în momentul de fa , aproape c nu putem spune c avem o literatur . R mâne de v zut ce vom avea în viitor. În orice caz, critica trebuie s fie necru toare i s i fac pân la cap t datoria. Coteriile - din

Anul II, nr. 4(8)/2017

jurul revistelor noastre literare sau de cultur - nu fac altceva decât s creeze, prin jocul lor meschin de interese sau prin ignoran i lips de cultur adev rat , o fals imagine asupra literaturii noastre actuale, care la prima manifestare a spiritului critic autentic i demistificator se va spulbera ca un balon de s pun.

- Sunt sau nu complexa i oamenii cuvântului scris din Bucure ti? De ce?

- Caragiale este de vin , pentru c a creat o tipologie a bucure teanului t o categoric moral-estetic : miticismul. Mitic este celebrul personaj al Momentelor i schi elor lui Caragiale, tipul bucure teanului prin excelen , care î i petrece vremea la taclale cu amicii, prin ber rii i cafenele. Indiferent c îl cheam Mache, Tache, Lache, Sache, Ionescu sau Popescu, acela i personaj se ascunde sub tot atâtea pseudonime. Mitic este excesiv de comunicativ, pân la a deveni incomod, intr în vorb cu necunoscu ii, este volubil pân la manie, logoreic i fanfaron, gesticulant, l uros, are mintea în continu ebuli ie, se lanseaz în cele mai extravagante teorii i sus ine cele mai n stru nice opinii, se pricepe la toate i la nimic. Mitic reprezint spiritul bucure tean, cu aspectele lui de vioiciune, dar i de superficialitate. A a l-a zut Caragiale, care i-a stigmatizat pe „capitali ti”, în sensul de locuitori ai capitalei. Cui nu-i convine acest portret al bucure teanului s polemizeze cu Caragiale, dac îi d mâna. Noi, românii, dar mai ales bucure tenii, suferim de „complexul Caragiale”, care este un complex al „balcanismului moral” din care nu putem ie i.

- Pute i detalia metoda dv. de lucru? Partea nev zut a labo-ratorului dv. de crea ie în ce const ?

- Oricât ar p rea de ciudat, nu lucrez cu fi e. Îmi extrag, cel mult, unele citate. Tot ce scriu este elaborat mental. Dup ce am citit, stau ore i zile întregi i reflectez, nu numai la masa de lucru, dar i pe strad , când merg la serviciu, la cump turi sau, pur i simplu, m plimb, sunt obsedat sau acaparat, aproape cu totul, de o anumit idee, care începe s prind contur i s se clarifice treptat, pân când se l mure te pe deplin. Aproape tot textul este elaborat, mai întâi, în cap. Când m a ez la masa de lucru nu fac altceva decât s -l transcriu. Aceasta este - pentru mine redactarea.

- Acum, dup ce am trecut de jum tatea primului deceniu, cum percepe i zorii mileniului al treilea?

- Fiecare epoc are un spirit al s u. Exist un spirit al veacului, un spirit al timpului. Nem ii îi spun, cu o formul unanim acceptat : Zeitgeist. Acest spirit al timpului nostru nu îmi inspir prea mult încredere, acum, în zorii noului mileniu. Mai întâi pentru epoca noastr este o epoc tehnocratic , dominat de tiin i tehnic , iar cuceririle tehnico- tiin ifice, dac nu sunt bine direc ionate moral, se pot întoarce împotriva noastr ca un bumerang. Omenirea se poate afla, la un moment dat, în situa ia Ucenicului vr jitor, din Faust, capodopera lui Goethe, care nu mai poate opri infernalul mecanism pe care l-a declan at. M refer, Doamne fere te, la situa ia unui posibil r zboi nuclear, care poate transforma întreaga planet într-un depozit de cenu . În al doilea rând, tr im într-o societate consumist , în care valorile materiale primeaz i nu cele spirituale i estetice. i, nu în ultimul rând, tr im într-un timp desacralizat, în care credin a a sl bit.

Drama timpului nostru este o dram moral-religioas , înainte de toate. Nu întâmpl tor, Andrè Malraux spunea c secolul al XXIlea „va fi religios sau nu va fi deloc”!

Anul II, nr. 4(8)/2017

Domnul de Rouã

- Câ i doctoranzi ave i? Ce teme le-a i sugerat pentru tezele de doctorat?

- Am, pân în prezent, optsprezece doctoranzi. Pentru tezele de doctorat le-am sugerat teme de o mare diversitate, în orice caz, toate incitante i mai pu in abordate, pân în momentul de fa , ce se impuneau a fi, cu necesitate, cercetate: Sacrul la Eminescu, Fantasticul la Eminescu i Edgar Allan Poe, Al. Macedonski i complexul literaturii franceze, Psalmii in literatura român , Al, Piru - via a i opera, Decadentismul în literatura român , Lucian Blaga i morfologia culturii. Spiritul bizantin în cultura român modern , Literatura fantastic în perioada pa optist , Stilistica prozei argheziene, Interferen e românoengleze în proza interbelic , Fantasticul în perioada marilor no tri clasici, Proza fantastic a lui I. L. Caragiale, Proza fantastic a lui V. Voiculescu, Influen e shakespeareene în dramaturgia eminescian , Influen e i ecouri ale romantismului englez în literatura român , Motive i imagini prerafaelite în lirica româneasc i Constantin Noica i filosofia limbajului.

- Cum i prin ce ar trebui s ne redescopere Europa? Prin ce ne e datoare? Cu ce-i suntem datori? O putem îndatora prin ceva anume?

- Noi suntem unul dintre cele mai vechi popoare ale Europei.

Geografic i istoric nu se pune, niciun moment, problema apartenen ei noastre europene. i nici cultural.

Paneuropenismul este o idee veche, un deziderat sus inut de Napoleon i Goethe. Ei sunt înainta ii, premerg torii Uniunii Europene de ast zi. Oamenii politici actuali n-au f cut decât s transpun în practic ideea pancuropean .

Am intrat, de curând, în Uniunea European i sunt convins ne vom i integra. Proces care nu va fi chiar u or. Europa trebuie s ne redescopere mai ales prin cultur , pentru c avem una dintre cele mai interesante i originale culturi nu numai din Europa, dar i din lume.

Noi trebuie, îns , s ne ridic m la standarde de via i civiliza ie europene. Aici este punctul nostru vulnerabil. Europa este datoare s ne redescopere cultura i spiritualitatea.

- Traduce i sloganul „Unitate în diversitate”, pe care Uniunea European încearc s -l sus in în ceea ce prive te polifonia i policentrismul culturilor, cu tradi ii milenare, pe b trânul nostru continent?

- Proiectul european chiar acest lucru i-a propus s -l realizeze: Unitate în diversitate. Acest slogan n-a fost bine în eles la noi.

Uniunea European nu vrea desfiin area grani elor i nici tergerea particularit ilor na ionale, a a cum au în eles gre it unii pseudo-intelectuali români, dimpotriv , militeaz pentru policentrism cultural i pentru p strarea identit ii spirituale.

Am intrat în Uniunea European , asta nu înseamn s ne maimu rim, s ne englezim sau s ne fran uzim, ci fim noi în ine, s ne p str m specificul i personalitatea.

- Care-i triada de aur a spiritului românesc?

- Triada de aur a spiritualit ii române ti este Eminescu Brâncu i - Enescu. Este o triad sacr a spiritualit ii noastre.

Pu ine culturi din lume se pot mândri cu o asemenea triad , alc tuit din unul dintre cei mai mari poe i ai lumii, din p rintele sculpturii moderne i din unul dintre cei mai renumi i muzicieni ai epocii modeme. Ceea ce înseamn c nu suntem o cultur minor , cum vor s ne ame easc unii a a-zi i intelectuali, culmea ironiei, de-ai no tri!

Cultura româneasc este o cultur major . Sunt nevoit s m

23

repet: una dintre cele mai interesante i originale culturi din lume.

Este, de fapt, cea mai mare bog ie a poporului nostru, cea care ne reprezint cel mai bine în lume.

- De ce scrie i doar sub privirile o elite ale lui Mircea Eliade i în aroma pipei sale?

- Deasupra biroului meu de lucru se afl , într-adev r, o poz a lui Mircea Eliade care-mi place cel mai mult, cea de la vârsta deplinei maturit i, în care marele c rturar trage din pip , iar privirile sfredelitoare trec parc prin ochelari. Este o poz la care in foarte mult, ca la un talisman, pentru c Mircea Eliade este unul dintre marile mele modele culturale, unul dintre cei care au pus bazele hermeneuticii române ti în perioada interbelic , teoretizând conceptele de „interpretare” i „în elegere”. În prefa a la volumul Oceanografie (1934), Mircea Eliade spunea: „Cartea aceasta nu este o carte de gândire, ci de în elegere”. Afirma ie aparent ocant , pe care o motiva, îns , susinând c po i s gânde ti mult i bine, dar s nu în elegi.

Deci mai important decât gândirea, care poate fi bun sau rea, este în elegerea sau comprehensiunea, concept-cheie al hermeneuticii.

Iar mai târziu, în Proba labirintului (1978), m rturisea c obiectivul fundamental al vie ii sale a fost: „S în eleg, s m în eleg”. Mircea Eliade r mâne unul dintre cei mai mari hermeneu i ai mitului, din cultura universal . in la Mircea Eliade i pentru c l-a avut ca model pe Eminescu i pentru c , în proza sa fantastic , a încercat s continue i s duc mai departe tradi ia eminescian a fantasticului filosofic. Ca i Eminescu, Mircea Eliade a exprimat integral spiritul românesc în universalitate.

Despre Hermeneutica lui Mircea Eliade, Adrian Marino a scris o întreag carte. La rândul meu, am scris o carte despre Hermeneutica literar româneasc . Deci, m consider un hermeneut. De altfel, cu Adrian Marino am fost în cele mai bune rela ii pe vremea când era colaborator al revistei „Ramuri” i sus inea rubrica intitulat „Critica ideilor literare”. Am scris în revista „Ramuri” despre opera sa poate cea mai reprezentativ : Dic ionarul de idei literare i a fost entuziasmat de cronica mea, dup cum se poate observa i din Scrisoarea de r spuns, prin care îmi adresa mul umiri i îmi f cea propuneri de colaborare.

Cu Adrian Marino am o întreag coresponden .

Unii dintre colegii mei de genera ie, profesorii i scriitorii Mircea Moisa i Nicolae Pârvulescu din Craiova i profesorul Anghel Valeriu din Vrancea, m consider - mai mult decât un critic i istoric literar - un filosof al culturii, vianist prin structur i c linescian prin temperament.

- Ce are specific spiritul Olteniei?

- Am scris i am vorbit, în repetate rânduri, aproape pân la sa ietate, pe aceast tem . Este cum nu se poate mai firesc. Dac suntem oameni ai locului, trebuie s tim, mai întâi, ce înseamn spiritus loci.

Trebuie s vedem ceea ce este specific regional, înainte de a deveni universali. Universalitatea pur , în sine, nu exist , este o vorb goal , o simpl abstrac ie.

Nu exist universal f na ional i nici chiar f regional.

Regional-na ional-universal este ecua ia cultural complet .

Drumul spre universalitate porne te din ograda proprie. Exist , îndoiala, un specific oltenesc. De altfel, programul revistei „Lamura” este un „localism creator”, teoretizat de Petre Pandrea, în eseul s u despre Brâncu i, din Amintiri i exegeze, care presu-

24

Domnul de Rouã

pune, implicit i absolut necesar, deschiderea spre universalitate, pentru a nu c dea în provincialism cultural.

Oltenia a însemnat, întotdeauna, un imens poten ial creator i un nesecat rezervor de energie spiritual .

Cine vrea s cunoasc poten ialul creator i intelectual al Olteniei nu are decât s intre, pentru câteva minute, în holul Colegiului Na ional „Carol I” i r mâne înm rmurit când va vedea portretele lui Theodor Aman, Al. Macedonski, Gogu Constantinescu, Gheorghe eica, Henri Coand , Simion Stoilow, C. dulescu-Motru, Nicolae Titulescu i ale altor mari oameni de tiin , art i cultur de talie universal , pe care i-a dat acest liceu de-a lungul timpului, liceu echivalent cu o Academie, dac inem seama c din rândurile elevilor s i s-au ridicat peste cincizeci de academicieni.

Ceea ce are specific Oltenia este, în primul rând, spiritul novator. Brâncu i este cel care a revolu ionat sculptura universal i a devenit p rintele sculpturii modeme. Arghezi a schimbat fa a poeziei române ti i r mâne cel mai mare poet al nostru, de la Eminescu încoace, a a cum l-a considerat toat critica interbelic .

Macedonski este promotorul literaturii noastre moderne. Marin Sorescu este cel mai modem scriitor al nostru din perioada contemporan . În alt ordine de idei, spiritul oltenesc este un spirit meridional, asem tor cu spiritul meridional din toate celelalte literaturi, cu spiritul provensal sau gascon, din literatura francez , cu spiritul sicilian din literatura italian sau cu spiritul andaluz din literatura spaniol . Într-o tablet : Bine te-am g sit, C rbune ti!, publicat în primul num r din noua serie a revistei „Ramuri” (15 august 1964), Tudor Arghezi îl definea magistral, în stilul s u inconfundabil: „Oltenii, ca meridionali ai românilor, nu sânt totu i nici gasconi, nici sumbri i luciferici ca latinii din Andalusia, ci o specie de români „sui generis”, care au luat limba româneasc pe cobili i în r sp r, mânând-o ca o r zmeri a lui Tudor din Vladimiri spre îmbobocirea suav cu care ne d bine e gorjeanul în i ari”. i Petre Pandrea îl caracteriza admirabil în eseul s u despre Brâncu i, atunci când spunea c olteanul penduleaz suflete te între „spiritul speculativ” i „spiritul speculant” i poart pe um r cobili , iar în suflet m iastr lui Brâncu i. Iat c se poate vorbi despre un spirit oltenesc i înc în ce termeni!

- Crede i în steaua neamului românesc, acum, la începutul veacului despre care Andrè Malraux afirma c „va fi religios sau nu va fi deloc”?

- Cred în steaua neamului românesc la începutul acestui veac i nu voi înceta s cred, niciodat , oricât de vitrege ar fi condi iile istorice, chiar dac sunt total dezam git i scârbit de scena vie ii noastre politice, populat de tot felul de homunculi i avortoni, de „animale subculturale”, cum bine zicea cineva, chiar dac mai travers m înc un moment de criz a identit ii na ionale, când risc m s nu mai fim români i s devenim „romunculi”, cum spunea Eminescu în postuma Odin i Poetul, când exist pericolul s ne transform m dintr-un popor într-o popula ie oarecare, f con tiin a identit ii.

Cred, totu i, c acest lucru nu se va produce pentru c ne salveaz cultura înainte de toate. Poporul român a supravie uit în istorie prin credin i prin valorile spirituale, asemenea eherezadei care, prin darul s u de a povesti, i-a amânat mereu deznod mântul, a a cum p storul mioritic a tiut s g seasc , întot-

Anul II, nr. 4(8)/2017

deauna, un r spuns potrivit, prin cultul s u pentru frumos, la ceea ce Mircea Eliade, în canea sa De la Zalmoxis la GenghisHan, numea „teroarea istoriei”.

- Pentru Bogdan (fiul lui Ovidiu i al Diotimei) i pentru genera ia începutului de mileniu, ce mesaj transmite i?

- Numele de Bogdan înseamn „d ruit de Dumnezeu”, în slav , iar so iei mele Maria Daniela i s-ar potrivi mai mult numele de „Sofia”, care înseamn „în elepciune”.

Fiului meu i genera iei începutului de mileniu le doresc s nu- i piard perso-nalitatea, s nu uite, niciodat , c sunt români i nu trebuie s aib niciun fel de complexe de inferioritate, s fie mereu ei în i, pentru c singura deviz valabil este „Prin noi în ine”.

- De ce plângeau dacii la na terea pruncilor lor? De ce se dezl uiau, precum furtuna, în cântec i d uire, aparent bezmetice, la moarte: zbor vertical prin v mile v zduhului?

- Dacii plângeau la na tere i jucau la moarte, a a cum ni-i descrie Herodot în Istorii, pentru c erau poporul cel mai metafizic al Europei, cu cea mai profund concep ie despre lume i via (Weltanschauung) din acest punct de vedere superiori grecilor, asem tori numai inzilor, cu care aveau unele afinit i. Dacii aveau credin a în nemurire i se aruncau în suli e, convin i c sufletele lor merg la Zamolxis.

De aceea p storul mioritic vedea moartea ca o nunt cosmic la care participau toate elementele, ca o reintegrare în circuitul naturii.

O asemenea imagine thanatologic nu exist în toat literatura lumii.

Eminescu întrevedea o leg tur secret între mitologia geto-dacic i mitologia indic , în poezia Rug ciunea unui dac, în care îi atribuia lui Zamolxis însu irile zeului indian Prajapati.

- Ce se va alege de noi, r citori între z ri mitologice i cercuri de foc precum „Miori a”, „Me terul Manole”, „Zbur torul”?

- Lâng Miori a, Me terul Manole i Zbur torul, mai trebuie ad ugat legenda Traian i Dochia, ca s fie cele patru mituri româ-ne ti fundamentale despre care vorbea G. C linescu în Istoria literaturii române de la origini pân în prezent. R citori prin z ri mitologice i printre cercurile de foc ale istoriei, îndr znesc s cred c vom d inui ve nic, în m sura în care vom face un „strat de cultur la Gurile Dun rii”, cum spunea Eminescu, în publicistica sa, în articolul: Misiunea noastr ca stat („Timpul”, 28 noiembrie 1879).

- Va veni vreodat mântuirea neamului nostru? Cine o va aduce? Când? Cum? - Va veni sigur mântuirea neamului românesc. Dar nu u or, va trebui s mai treac o vreme pân ne vom reveni la normal, dup ce am fost z ci i la cap, atâta timp, de o anumit „pseudointelectualitate”. Ceea ce s-a întâmplat la noi - i nu numai la noi - a fost ceea ce se cheam Tr darea c rturarilor (acesta este chiar titlul unei c i celebre!). De fapt, tr darea fal ilor c rturari, a fariseilor, în limbajul Noului Testament.

Cine ne va aduce mân-tuirea? O mare personalitate istoric , a cum, din p cate, n-am avut în ultima vreme. Un om politic adev rat ( i nu un „politician” care e un termen, vai, peiorativ!), dublat, neap rat, de un om de cultur veritabil. Când se va produce? Odat cu redescoperirea tradi iei i a valorilor române ti, prin recuperarea identit ii noastre spirituale...

- Dar mai merit m, oare, mântuirea?

- Ne merit m mântuirea, nu încape nicio îndoial , dac noi vom crede, pân la cap t, în steaua neamului românesc, în destinul u în istorie.

Anul II, nr. 4(8)/2017

Domnul de Rouã

25

Tudor NEDELCEA

Ovidiu Ghidirmic la 75 de ani Ovidiu Ghidirmic face parte din elita criticilor români contemporani, cunoscut i impus prin num rul mare de c i, dar mai ales prin pertinen a ideilor i, în cea mai bun parte, prin obiectivitatea opiniilor sale axiologice. Faptul c nu este cunoscut la justa sa va-loare pe plan na ional se datoreaz modestiei (nui un critic agresiv, ca cei pe care-i vedem pe ecranele televizoarelor când telecritic de suprafa ), dar i a locuirii sale nu în Capital , ci într-un ora de provincie. A a a fost i cazul lui I. D. Sîrbu sau Vasile Lovinescu, superiori multor mediocrit i literare de pe Dâmbovi a.

Ovidiu Ghidirmic s-a n scut la 27 august 1942, în satul doljean Grece ti, apar in tor comunei Valea Stanciului, în familia Ioanei (n scut Melu el) i al func ionarului Ion Ghidirmic. Frecventeaz coala elementar „Ion Eliade R dulescu” (1949-1956) i Liceul „N. B lcescu” (1956-1960), ambele din Craiova. La Bucure ti, urmeaz Facultatea de Limba i Literatura Român a Universit ii (1960-1965), având profesori celebri (G. C linescu, Tudor Vianu, Al. Piru, Zoe Dumitrescu-Bu ulenga, G. Munteanu, D. Micu, Al. Rosetti, Iorgu Iordan etc). A fost profesor la Centrul colar Agricol din Calafat (1965-1966), apoi referent literar la Teatrul Na ional din Craiova (1966-1967), unde are prilejul s lucreze cu I. D. Sîrbu, secretarul literar al Teatrului, c ruia îi poart o deosebit pre uire, prefa ându-i, postum, unele c i. Nou înfiin at revista „Ramuri”, în 1964, prin redactorul s u ef, Ilie Purcaru, îl încadreaz ca redactor (1967-1974), aici având posibilitatea etal rii calit ii sale de critic literar autentic. Gândind prea liber (uneori cu voce tare, într-un regim totalitar), pentru Ovidiu Ghidirmic începe un drum al persecu iei, fiind îndep rtat din unele institu ii.

Este transferat la Editura „Scrisul Românesc” (1974-1975), fiind nevoit, ca dup un an, s p seasc presa, transferându-se ca bibliograf la Biblioteca Jude ean Dolj (1975-1980). I-am fost în aceast perioad director (de i el era mai valoros) i pot depune rturie despre caracterul s u integru, verticalitatea i colegialitatea sa aproape des vâr it . Relatez doar un caz: participând la o serat literar în comuna doljean Bechet, împreun cu un poet-muncitor (pe care Ovidiu îl promovase editorial), care „s-a dat” mare poet, criticul literar l-a pus la punct, demonstrându-i -i poet doar pentru faptul c -i muncitor. Respectivul „poet” la reclamat în scris organelor de securitate, ofi erul a f cut ancheta respectiv , constatând c Ov. Ghidirmic nu era ostil ordinei sociale i politice. Ceea ce este interesant, c dintre to i participan ii la acea serat (cu care vorbisem în prealabil s -l apere pe Ovidiu), unul a refuzat, iar azi se d drept... dizident. M-am bucurat când în 1980, proasp t c torit cu o mare doamn , profesoar , am primit cererea sa de transfer la Centrul de tiin e Sociale (azi, Institutul de Cercet ri Socio-Umane „C. S. Nicolaescu-Plop or” al Academiei Române), ca cercet tor tiin ific principal; în 1994

urc , pe merit, toate treptele universitare craiovene (unde i-a sus inut i doctoratul cu teza Mo tenirea prozei eminesciene, în 1993, sub conducerea tiin ific a lui George Sorescu), fiind eful Catedrei de literatur român i comparat i directorul colii doctorale.

A debutat revuistic în „Ramuri” (1966) i editorial, în 1975, cu un eseu monografic, Camil Petrescu sau patosul lucidit ii, care l-a impus imediat în câmpul criticii literare române ti. A colaborat la majoritatea revistelor literare din ar , fiind i directorul revistei craiovene „Lamura”. Pe lâng volumele sale de critic literar , a îngrijit, antologat sau a prefa at c i semnate de F nu Neagu, Al. Macedonski, Zaharia Stancu, I. D. Sîrbu, Camil Petrescu, Titu Maiorescu, C. Preda etc. A prefa at i un volum de Psalmi de Tudor Arghezi, dar Mitzura Arghezi a cerut o sum prea mare ca drepturi de autori i nici n-a vrut s preia (gratuit) volumul în editura sa, motivând c -i prea costisitor. C linescian prin descenden , Ovidiu Ghidirmic elaboreaz lapidare caracteriz ri scriitorilor analiza i. Astfel, Camil Petrescu (din vol. Camil Petrescu sau patosul lucidit ii, 1975) este un „spirit narator, febril în lupta cu preconcep iile, deschis veritabilelor experien e”, este „un temerar deschiz tor de drumuri, de care o cultur are, atât de mult, nevoie”.

Zaharia Stancu sau interoga ia nesfâr it (1977) este un eseu monografic privind „biografia interioar a operei, cu surpriza pl cut de a observa c nu avem de a face cu un scriitor de «pitoresc», cum a fost, uneori, pe nedrept, etichetat de c tre critic , ci un scriitor de «cunoa tere», opera relevându-ni-se, astfel, de o uimitoare adâncime”. În Poe i neoromantici (1985) urm re te „romantismul ca stare de spirit i atitudine temperamental ”, comentând, prin aceast gril , pe Tudor Arghezi, L. Blaga, Al. Philippide, G. C linescu, E. Jebeleanu, Emil Botta, Radu Stanca, N. Labi , Nichita St nescu, Adrian P unescu. În Proza româneasc i voca ia originalit ii (1988) reexamineaz conceptul de literatur fantastic , catalogând-o în fantasticul mitologic (basmul cult, Creang , Caragiale, Gala Galaction, Sadoveanu, V. Voiculescu, F nu Neagu, t. B nulescu), fantasticul filosofic (Eminescu, Mircea Eliade, L. Fulga), fantasticul enigmatic i absurd: realismul fantastic (Mateiu, I.L. Caragiale, I. Vinea, Al. Philippide, A. E. Baconsky, D. R. Popescu).

Hermeneutica literar româneasc (1994) „se vrea i o radiografie a criticii noastre contemporane”, selectând momentele cele mai semnificative din tradi ia hermeneuticii române ti (Titu Maiorescu, Dobrogeanu-Gherea, Ibr ileanu, Mircea Eliade, G. C linescu), hermeneutic i filosofie (C. Noica), hermeneutica

26

Domnul de Rouã

literar (Al. Paleologu, erban Cioculescu, Al. Piru, Adrian Marino), morfologia culturii (Edgar Papu), hermeneutica antropologic (N. Balot ), hermeneutica modelelor culturale (D. Micu), hermeneutica i psihanaliza (G. Munteanu), hermeneutic i tematism (Eugen Simion), hermeneutic sociologic (N. Manolescu), hermeneutic i comparatism (Zoe DumitrescuBu ulenga). Din aceea i sfer tematic , public , în 2017, volumul Orient ri hermeneutice, care „poate fi citit i interpretat i ca o secven important a criticii literare române ti, care d inuie te în timp”.

Din c ile sale anterioare, Ov. Ghidirmic selecteaz Studii de literatur român modern i contemporan , vol. 1-2 (2002, 2004), în vizorul exegetului figurând personalit i literare marcante (T. Arghezi, L. Blaga, Al. Philippide, Nichita St nescu, G. C linescu, Mircea Eliade, V. Voiculescu, D. R. Popescu, C. Noica, Edgar Papu, Eugen Simion, Mihai Cimpoi. Este, la baz , cursul u sus inut la Facultatea craiovean de Litere, unde Ovidiu Ghidirmic a dovedit nu numai cultura i cunoa terea obiectului pred rii, ci i un talent oratoric. În aceea i sfer didactic se înscriu i volumele Capodopere ale literaturii române (compendiu, 1997), Prelegeri despre proza fantastic româneasc (1997), Opere fundamentale ale literaturii române (compendiu, 2001).

Cronici, eseuri i exegeze sunt reunite în Confrunt ri critice (2007) i ele privesc stadiul actual al exegezei soresciene, actualitatea prozei romantice, a clasicismului, modernismului i postmoder-nismului, virtu ile realismului liric, fe ele fantasticului sau analiza crea iei lui Arghezi i Z. Stancu (ca pamfletari), Radu Sorescu (autor al monografiei despre Petre ea), Titu Maiorescu etc. Eseurile morale din partea a doua a c ii sunt deosebit de percutante, uneori acide i ele se refer la denigratori, detractori, colportori, ingratitudine, „ignobila invidie”, „avortoni i homunculi”, „stupiditatea ignoran ei”, mentalitatea provincial . În Concepte critice (2008), romantismul este privit diacronic i sincronic, din perspective comparatiste, conceptul de literatur fantastic este rediscutat critic, iar hermeneutica este analizat ca disciplin i metod . Pro domo (2013) este o selec ie de eseuri morale, filosofice i literare, tablete critice despe I. L. Caragiale, Maiorescu, Arghezi, C linescu, Mircea Eliade, Al. Piru, I. D. Sîrbu, Marin Sorescu, M. Sadoveanu, V. Voiculescu, Petre Pandrea, D. Caracostea etc. Fiecare volum cuprinde i studii despre Eminescu, sub genericul „Eminesciana”.

Se vehiculeaz ideea c linescian - consistent , de altfel - c niciun critic literar care se respect nu poate face abstrac ie de Eminescu. Ovidiu Ghidirmic nu putea ocoli cre-

Anul II, nr. 4(8)/2017

ia „românului absolut” (Petre ea). Prima lucrare consacrat acestui subiect a fost, la baz , teza sa de doctorat, Mo tenirea prozei eminesciene, publicat în 1996. Capitole importante dedicate autorului Luceaf rului au fost incluse i în alte volume; dar, recent, în 2016, Ovidiu Ghidirmic public vol. Eminesciana, adic „ viziunea noastr asupra lui Eminescu, ce se diferen iaz de cea a altor exege i”. Evitând „spectaculozitatea” i „ori-ginalitatea cu orice pre ”, precum i „stânjitoare i stupide abera ii i inep ii”, el a urm rit doar „autenticitatea”: „L-am c utat pe Eminescu cel adev rat. Nimic nu este mai frumos, dar nici mai incomod decât Adev rul. De aceea am adoptat, de cele mai multe ori, o tonalitate polemic ”. Analizând poezia, proza i publicistica eminescian , Ovidiu Ghidirmic semnaleaz influen a sau mo tenirea prozei eminesciene asupra crea iei lui Gala Galaction, L. Rebreanu, M. Sadoveanu, Cezar Petrescu, Mircea Eliade, precum i deschiderea Poetului c tre universalitate (clasicismul antic i romantismul, Shakespeare), dovedind o dragoste motivat („Pe Eminescu lam purtat îns mereu n con tiin i în subcon tient înc din anii adolescen ei. Eminescu a fost pentru genera ia noastr o pertinent hran spiritual ”). O dragoste împ rt it în pagini memorabile consacrate Eminescului.

Ovidiu Ghidirmic este, a adar, un critic literar autentic i pertinent, de sorginte c linescian , a a cum s-au pronun at, dea lungul vremii, importan i critici literari: Barbu Cioculescu, I. Cheie-Pantea, Fl. Firan, Mircea Zaciu, Aurel Sasu, Marian Popa, C. Barbu, Al. George, Serafim Duicu, Paul Dugneanu, Mircea Iorgulescu, E. Negrici, C. M. Popa, C. Cuble ean, Dan Lupescu, Boris Cr ciun, M. Iov nel, G. Co oveanu, Val. Ta cu, G. Sorescu etc. i a ob inut numeroase premii: ale Uniunii Scriitorilor (1986, 1997, 2003, 2012), al Funda iei „Scrisul Românesc” (1997), premiul „Marin Sorescu” al Academiei Române (2004), fiind onorat cu titlul de „cet ean de onoare” al Craiovei. Dar, mai presus de toate, Ovidiu Ghidirmic a onorat/onoreaz literele române ti prin spiritul s u critic voca ional.

Anul II, nr. 4(8)/2017

Domnul de Rouã

27

Dan LUPESCU

Exegeza polemic[ EMINESCIANA de Ovidiu GHIDIRMIC Moto: „Exist o singur filozofie a vie ii: m sura.”

Vârf de lance în o tirea criticilor i istoricilor literari din Oltenia, universitarul craiovean Ovidiu Ghidirmic - unul dintre cei mai reprezentativi promotori ai spiritului maiorescian i c linescian, la nivel na ional - revine în arena editorial cu un cuprinz tor volum de exegeze, pe cât de bine sistematizat, pe atât de categoric, uneori virulent, în judec ile de valoare însumate: EMINESCIANA (2016, Craiova, „Scrisul Românesc” Funda ia-Editura, colec ia „Hermes”, 350 de pagini), cu o superb copert : în negru, portretul lui Mihai Eminescu, pe o font de culoare azurie celest , sugerând „romantismul cosmic” din care, mult mai târziu, în pictur , s-a întrupat Sabin B la a. Ne referim la cea de-a 16-a carte de autor a lui Ovidiu Ghidirmic, la care se adaug alte trei apari ii editoriale: compendiile Capodopere ale literaturii române (1997) i Opere fundamentale ale literaturii române (2001, la ambele fiind coordonator tiin ific), respectiv Hermeneutica paradoxului (1997, în colaborare). Noua apari ie editorial survine dup un alt volum, incitant i captivant: Confrunt ri critice. Teoria i practica hermeneuticii (2014, solicitat expres i girat de Editura Academiei Române) - având în amonte alte 14 studii de autor, toate publicate sub egida celei mai longevive i prestigioase edituri din B nie: „Scrisul Românesc”. Acestora li se adaug edi ii i antologii îngrijite, în care Ovidiu Ghidirmic a avut în vizor opere fundamentale de Titu Maiorescu, Al. Macedonski, Camil Petrescu, Zaharia Stancu, F nu Neagu, Ion D. Sîrbu - autori trecu i în eternitate -, pân la contemporani ai no tri, ajun i la apogeul puterii lor creatoare, precum Carolina Ilica, Florentin Smarandache, Constantin Preda, Mariana Didu, Tudoric Mihalache. Panoplia premiilor i distinc iilor primite de Ovidiu Ghidirmic cuprinde - al turi de „Meritul Cultural”, pe care a uitat s -l enumere - cinci premii ale Uniunii Scriitorilor, unul al Editurii „Scrisul Românesc”, Premiul Na ional „Marin Sorescu”, conferit de Academia Român în 2004, respectiv, Marele Premiu Na ional pentru Literatur al Festivalului Interna ional „Nop ile de poezie de la Curtea de Arge ”, pe anul 2011.

Dac p rintele sculpturii mondiale, Constantin Brâncu i, realiza, în ceasurile astrale ale exploziei maximale a geniului s u creator, Ansamblul sacru de la Târgu-Jiu: Masa t cerii, Poarta rutului, Coloana f sfâr it (cea mai în toare Simfonie Patristico-Sculptural gândit , tr it i creat vreodat pe Terra) i, mai apoi, Piatra de hotar -, Ovidiu Ghidirmic a inut s i încununeze, cel pu in pân în prezent, vastele sale demersuri de critic i istoric literar printr-un volum compact dedicat lui Mihai Eminescu. Rafinatul hermeneut universitar, om de cultur cu un larg i bine conturat orizont filosofic, exeget de excep ie, numit, cu empatie, de scriitorul total Dumitru Radu Popescu, „criticulorator” i invitat cu insisten , totdeauna, de Eugen Simion (opt ani pre edinte al Academiei Române) la marile colocvii i simpozioane: Ovidiu Ghidirmic se ia la trânt , f ov ire, cu brandul cel mai pre uit al Editurii „Junimea” din Ia i: colec ia „Eminesciana”, a c rei denumire o preia pentru noul s u volum. E posibil ca aceast op iune s se vrea, implicit, un omagiu adus zecilor de autori str ini, de notorietate mondial , tradu i în române te i inclu i în colec ia amintit . Pe de alt parte, poate fi i un gest de colegialitate, pe alocuri chiar de frond , fa de exege ii români din genera iile mai vechi, mai noi, care, nu rareori, se concentreaz pe analize „de ni ” ori încearc s utilizeze exagerat, pân la sa ietate, metodele moderniste i postmoderniste de investiga ie literar . Ne gândim, de exemplu, la: Poetica fractal i relectura poemului eminescian (Nicoleta Ifrim), Intratextualitatea în opera lui Mihai Eminescu (Virginia Blaga), Antropogonia eminescian (Carmina Mimi Cojocaru), Gradul zero al recept rii eminesciene (George Late ), „Complexul Ghilgame ”. Eseu despre motivul prafului în opera lui Eminescu (George Vulturescu), Convie uirea cu Eminescu (Adrian Dinu Rachieru), mergând pân la o tez de doctorat, sus inut la Gala i, de altfel foarte interesant , ca i toate cele men ionate mai înainte: Ucronia eminescian . Timp i imagine în

28

Domnul de Rouã

„Memento mori” (Cristian Cr ciun) i pân la studii preponderent (ori exclusiv) biografice, gen minarul (Mircea Radu Iacoban) sau Eminescu la Ipote ti (Ion Dumitru Marin).

Aplicând tehnica palimpsestului, atât de drag lui Marcel Proust, ori îndep rtând, rând pe rând, v lurile miticei Maya -, Ovidiu Ghidirmic ne convinge nu c a lecturat/ a citit toat opera lui Eminescu, dar a r s-citit-o i a r s-citat-o, în profunzime, asimilând-o ca pe o mare lec ie de cultur i spirit românesc, european i universal. Universitarul craiovean face recurs nu la to i eminescologii (pentru c exista riscul s se afunde într-un demers stufos i prolix), ci doar la TO I speciali tii de referin în i întru Eminescu, inclusiv la cei ironiza i, ignora i sau repudia i de G. linescu, din trufie ori din idiosincrazie balcanic . Dar eminescologi de referin , subliniem. Volumul reune te doar o parte dintre numeroasele studii i eseuri pe care - de-a lungul unei jum i de secol - Ovidiu Ghidirmic le-a publicat în reviste de cultur , anuare, publica ii cotidiane ori în propriile c i imprimate în ultimii 38 de ani.

Dup un binevenit Argument i trei capitole deschiz toare de cale, dar substan iale, care totalizeaz 101 pagini: I. În loc de introducere la miracolul eminescian (Na ional - Universal, Între contesta ie i mitizare), II. Dou concepte fundamentale.

Cheia în elegerii lui Eminescu (Cultur i armonie, Reperele culturii filosofice eminesciene, Armonia eminescian ), III. Un „Carmen Saeculare” (Coordonate ale universului liric, Orizontul mito-poetic eminescian, Lucifer - Hyperion, Un poem autoreferen ial: Rug ciunea unui dac, Motivul lumii ca teatru, Eminescu i cosmogonia indian , Eminescu i budismul) -, noul volum al lui Ovidiu Ghidirmic, director al revistei „Lamura”, include dou dintre cele mai profunde, minu ioase i subtil-fundamentale studii puse vreodat în oper despre scriitorul nostru na ional.

Avem în vedere capitolul IV. Proza eminescian , care totalizeaz 112 pagini, dintre care 95 sunt închinate subcapitolului - de o însemn tate excep ional - Receptare. Fundament filosofic.

Clasificare. Direc ii, iar celelalte patru sunt rezervate subcapitolelor. Concepte filosofice ale prozei eminesciene, Insula lui Euthanasius, Toma Nour i avatarurile istoriei, „Naturi catilinare”. Acesta este urmat de un original i foarte autentic, purtând marca Ovidiu Ghidirmic, capitol V. Influen a sau mo tenirea

Anul II, nr. 4(8)/2017

prozei eminesciene (Gala Galaction, Liviu Rebreanu, M. Sadoveanu, Cezar Petrescu, Mircea Eliade) Concluzii, care însumeaz aproape 67 de pagini, în care temeinicia i rafinamentul exegezei critice sunt exemplare, dând seam despre anvergura i altitudinea ideatic a celui mai reprezentativ istoric literar al Olteniei, al turi de colegii i prietenii s i de promo ie: Eugen Negrici i Marin Be teliu, dar i de fostul s u asistent universitar: Nicolae Manolescu.

Din calitatea i str lucirea demersului analitic i hermeneutic al lui Ovidiu Ghidirmic transpare cu claritate c i i-a ales ca dasc li pe Titu Maiorescu i G. C linescu, c a avut ansa de ai mai prinde la catedr pe acela i iconoclast G. C linescu, dar i pe olimpianul Tudor Vianu (mon tri sacri, pe care i i-a luat ca mari modele culturale, ca i pe Mircea Eliade), c a ucenicit întru spiritul exegezelor de mare fine e ale lui Edgar Papu, Al. Philippide, Al. Piru i Zoe Dumitrescu-Bu ulenga, dar i al unor corifei din cultura universal precum Francesco de Sanctis, Benedetto Croce i fra ii Schlegel. Despre Al. Piru, asistent al lui G. C linescu, omul cel mai apropiat i mai devotat titanianului critic, Al. Piru al c rui nume Ovidiu Ghidirmic l-a dat, acum aproape dou decenii, colii Doctorale, pe care a înfiin at-o la Facultatea de Litere din Craiova -, Al. Piru, pe care l-a avut redactor ef la revista „Ramuri” i pe care l-a apreciat, totdeauna, ca pe cel mai de seam exponent al criticii universitare din cultura noastr , autorul recentului volum EMINESCIANA ne-a m rturisit, într-un interviu acordat prin 20022003, c nu a f cut decât s -i accentueze „c linescianismul” dobândit înc de pe b ncile Facult ii de Filologie din Bucure ti. rturisirea, de atunci, a profesorului Ovidiu Ghidirmic este atât de semnificativ - inclusiv pentru spiritul c ii de referin , pe care a publicat-o acum, în 2016, la „Scrisul Românesc” din Craiova, încât g sim de cuviin s cit m un tronson plin de tâlcuri: „Ziua de vineri, când C linescu î i inea cursul, era pentru noi o zi sacr , o s rb toare a spiritului. Cursul începea la ora 12 i noi veneam, în Amfiteatrul „Odobescu”, de la ora 7 diminea a, ca s prindem locuri în sal , unde, printre studen i, erau înghesui i academicieni, veni i cu to ii s -l asculte i s -l vad pe magistru, care era un inegalabil actor i orator, iar cursurile sale se transformau în veritabile spectacole de idei. Atunci s-a tr it mai frumos, pentru c se tr ia pentru spirit i pentru ideal.

Anul II, nr. 4(8)/2017

Domnul de Rouã

Climatul moral era mult mai s tos. Nu se cuno tea no iunea de „pil ”. Cum s pui „pile” la C linescu sau Vianu? Intrai în mânt numai când îi vedeai. Ca s -l parafrazez pe Nietzsche, pot s spun c a fost o vreme când zeii mai umblau înc pe P mânt!”

Volumul polemic EMINESCIANA ne dovede te c Ovidiu Ghidirmic a tr it toat via , tr ie te i creeaz cu aceea i frenezie din anii studen iei sale fabuloase, când se tr ia pentru spirit i pentru ideal. Într-un alt amplu dialog, publicat într-o pagin special , pe format mare, în cotidianul „Cuvântul Libert ii” de acum 20 de ani, Ovidiu Ghidirmic ne m rturisea c s-a consacrat eminescologiei cu convingerea c Eminescu r mâne piatra de încercare a unui critic i istoric literar. „Am ajuns la maturitate cu aceast mare pasiune - se confesa -, care cred c nu m va mai si niciodat . În teza de doctorat Mo tenirea prozei eminesciene (...) mi-am propus s de-monstrez c Eminescu este un scriitor la fel de mare în proz ca i în poezie, unul dintre cei mai mari autori de proz fantastic din literatura universal . Eminescu ne-a l sat o mare i grea mo tenire, pe care trebuie s fim demni i capabili de a o duce mai departe”.

Cele peste 160 de pagini, cât înm nuncheaz amintitele capitole IV i V din EMINESCIANA - adic aproape jum tate din întregul volum (lansat în ziua de 24 februarie 2016 la Târgul de carte „GAUDEAMUS” Craiova) - demonstreaz , din plin, acest crez de nezdruncinat al lui Ovidiu Ghidirmic. Celelalte dou capitole: VI. Publicistica (Actualitatea publicisticii eminesciene, Eminescu i idealul unit ii na ionale), respectiv, VII: Deschidere spre universalitate (Eminescu i clasicismul antic, Eminescu i Shakespeare. Complexul hamletian, Eminescu în orizontul romantismului, În loc de bibliografie: Repere eminescologice, Stea fix pe cerul eminescologiei, Dou eminente exegete eminesciene) rotunjesc demersul unui critic i istoric literar de o vivacitate contagioas , care - f a fi câtu i de pu in scolastic ori didacticist (poate, totu i, doar în sensul superior al expresiei, inând cont c aici sunt concentrate p ile cele mei importante ale cursului special „EMINESCU”, sus inut de Ovidiu Ghidirmic r stimp de 12-13 ani) - respect regula pedagogic a „fix rii” din finalul oric rei lec ii (conform principiului Repetitio est mater studiorum).

Având ca impuls ini ial i int final aprofundarea, analiza extrem de atent i sistematizarea genialei opere a lui Mihai Eminescu -, recentul volum EMINESCIANA, rod al cercet rii i studierii în adâncime ( i în în ime ideatic , filosofic !), de o via , desf urate cu consecven sisific i cu for de Anteu de Ovidiu Ghidirmic, se impune prin caden a rostirii apodictice i prin accentele polemice, uneori devastatoare (pentru defeti ti, veleitari, semidoc i, naturi patibulare), într-un excurs pe cât de limpede i l muritor, pe atât de încânt tor i sublim în plan spiritual. Reluând, repetând - în caden de metronom implacabil - ideile i judec ile de valoare fundamentale, formulând alte zeci, poate sute de noi conexiuni i sentin e critice (inclusiv din perspectiva celor mai redutabili critici, esteticieni, filosofi i psihanali ti str ini: Ricoeur, Bachelard, Poulet, Nietzsche, Kierkegaard, Heidegger, Freud, Jung...) -, Ovidiu Ghidirmic nu face deloc parad nici de erudi ia i standardul s u de hermeneut cu autoritate incontestabil , nu cade nici în p catul diletan ilor de a îmbr ca ve mântul otr vitor (precum c ma a centaurului Nessus) i, desigur, nici pe acela al sclifoselilor pseudo-scientiste.

Ne exprim m convingerea c noul volum EMINESCIANA va

29

fi primit ca un reper original, în marele concert al eminescologiei.

Dintr-un punct de vedere, cartea Domnului Ovidiu Ghidirmic nea dus cu gândul la portretul-spiral pe care BRÂNCU I i l-a cut, în urm cu aproape un secol, lui James Joyce. Ne gândim la faptul c - pe fondul conjug rii patosului lucidit ii i interoga iei nesfâr ite, la care supune întregul corpus al operelor lui Mihai Eminescu, în conjunc ie astral cu aura Iubirii bine cenzurate fa de acestea i fa de acesta - Ovidiu Ghidirmic creioneaz , cu mân sigur , de maestru ezoteric, al ini ierilor multiple, o eclatant structur în spiral a textului s u, prin reluarea, ca în mitul eternei reîntoarceri, a citatelor de foc din crea ia eminescian , prin reiterarea, iar i iar, a ideilor fundamentale i prin prospectarea tuturor aspectelor din noi, inedite perspective.

Ca în raliul Dakkar (care acum, din pricina r zboaielor panafricane, a ajuns s fie transferat prin America Latin ), Ovidiu Ghidirmic îl supune pe EMINESCU unei feroce probe de anduran - la finele c reia ies biruitori atât poetul, prozatorul i publicistul de geniu n scut, acum 166 de ani, la Ipote ti (Bucovina), cât i irezistibilul lor exeget din Craiova de ast zi.

Pe alocuri, exegezele lui Ovidiu Ghidirmic stârnesc - cum este i normal - semne de întrebare, nedumeriri... Cum ar fi aceea c anto-logica, la nivel mondial, Od (în metru antic) ar fi poem erotic - ceea ce eu unul nu am avut deloc impresia, la niciuna dintre vârstele pe care le-am parcurs pân acum. De ce neap rat i numai?!) poem erotic, ci nu - înainte de toate - poem metafizic deosebit de grav, cutremur tor i adânc precum apele oceanului primordial, poem filosofic, desigur, despre condi ia geniului în lume, dar i chiar a omului, în precaritatea i efemeritatea lui. Pe marginea celebrei strofe: „Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,/ Ori ca Hercul înveninat în haina-i;/ Focul meu a-l stinge nu pot cu toate/ Apele m rii” -, Ovidiu Ghidirmic gloseaz („minimalist”) astfel: „La Eminescu, focul devine un simbol al patimii erotice, al arderii mistuitoare i totale, pân la ultimele consecin e.”. În ceea ce ne prive te, strofa men ionat , aidoma întregii capodopere Od (în metru antic) exprim Setea de Absolut.

Esen ial este c Ovidiu Ghidirmic nu las niciuna dintre problemele fundamentale privindu-l pe Mihai Eminescu (omul de cultur , poetul filosof, opera de o vastitate i profunzime cuceritoare, doctrina na ional , panromânismul, concept lansat în premier de autor în leg tur cu Eminescu..., pân la secven ele cele mai importante din via ) f o analiz extrem de nuan at , lucid i poliedric . Totul este abordat din multiple, seduc toare perspective înnoitoare, într-o lumin mereu proasp , de fr gezimea stropilor de rou în zorii zilelor de prim var -var , inedit i inefabil . De i a avut i are con tiin a „dureros de dulce” c tr ie te în cel mai agitat veac, dintre toate veacurile, un secol de demonism i de trufie luciferic -, Ovidiu Ghidirmic ni se dezv luie ca o structur funciarmente romantic , personalitatea sa întâlnindu-se perfect, i în acest punct divin al existen ei sale, cu acelea ale lui Mihai Eminescu i Mircea Eliade. Nimeni, pân acum, nu a scos în lumin aceast virtute, aceast lamur a structurii suflete ti, culturale, filosofice i spirituale a lui Ovidiu Ghidirmic. ... i nu uita i regula de aur a Omului i Profesorului Ovidiu Ghidirmic, director al revistei „Lamura”: „Exist o singur filozofie a vie ii: m sura”, pe care o respect cu stricte e, o promoveaz cu voca ie stoic , practicând-o cu inspira ie orfic - în zarea vârstei sale de platin , adic de la 70-75 de ani în sus... Sus. Tot mai sus... Excelsior!

30

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 4(8)/2017

Romulus Mugurel TURBATU

PROFESORUL Într-un dialog recent, domnul prof. univ. dr. Ovidiu Ghidirmic, ne m rturisea c preocuparea esen ial de o via a domniei sale a fost i a r mas lupta cu timpul. i cum altfel ar fi putut fi când trecerea inexorabil a vremii a constituit tema predilect a marilor spirite ale umanit ii? În lupta domniei sale, profesorul a ie it înving tor, m rturie stând urm toarele argumente: - un itinerar profesional impresionant; - profesor de limba i literatura român , la debut - Liceul din Calafat; - referent literar la Teatrul Na ional din Craiova, în perioada când secretar literar al institu iei era Ion D. Sîrbu; - redactor principal la revista Ramuri; - redactor principal la Editura Scrisul Românesc; - bibliotecar principal la Biblioteca jude ean Dolj; - cercet tor tiin ific principal la Institutul de Cercet ri SocioUmane din Craiova al Academiei Române; - conf. univ. dr. la Facultatea de Litere din Craiova, 19941998; - prof. univ. dr la aceea i facultate, din 1998 i în prezent; - conduc tor de doctorat din 2003; - eful catedrei de literatur român , universal i comparat , cu numire din 2006.

Performan e profesionale: - membru al Uniunii Scriitorilor din România, din anul 1978; - premiul Na ional Marin Sorescu al Academiei Române, 2004; - premiile Filialei din Craiova a Uniunii Scriitorilor în 1986, 1997, 2003; - la facultatea de Litere a predat i pred i ast zi Cursul Eminescu, fiind un eminent discipol al marelui critic G. C linescu; - numele dlui prof. univ. dr. Ovidiu Ghidirmic este purtat de peste 20 de volume de critic i istorie literar , dintre care amintim: Camil Petrescu sau patosul lucidit ii, Zaharia Stancu sau interoga ia nesfâr it , Poe i neoromantici, Proza româneasc i voca ia ori-ginalit ii, Hermeneutica literar româneasc , Mo tenirea prozei eminesciene...

- a îngrijit i a scris prefe e la zeci de edi ii; - a publicat peste 100 de studii i articole în reviste de specialitate.

Dl prof Ovidiu Ghidirmic este director al revistei europene de

cultur i educa ie na ional Lamura i întemeietor al colii doctorale Al. Piru din cadrul Facult ii de litere a Universit ii Craiova.

Cet ean de onoare al municipiului Craiova, cet ean de onoare al comunei natale Valea Stanciului. * Permite i-mi, stima i cititori, câteva cuvinte despre Omul Ovidiu Ghidirmic. Domnia Sa a avut i are Cultul Prieteniei. Ar fi de amintit aici fie i numai rela iile de amici ie cu cel dintâi brâncu iolog al lumii: savantul V. G. Paleolog, care-l alinta cu apelativul Ovidel, sau prietenia de notorietate cu scriitorul i filozoful Ion D. Sîrbu.

Generozitatea profesorului, nelipsit de exigen , este de asemenea bine cunoscut , Domnia sa v dind o pl cere irepresibil de a d rui, de a-i face ferici i pe cei din jur.

Tob de carte, Profesorul este un d ruit formator de personalit i, fiind conduc tor de doctorate, de lucr ri de masterat i de licen , acordând consultan i asisten la sute i mii de examene de grade didactice i inspec ii colare.

Orator excep ional, profesorul convinge, de câte ori ine o prelegere în public, prin profunzime ideatic i un limbaj limpede ca apa de izvor .

Traversând o boemie de aleas stirpe în tinere e, când întâlnirile cu pre uitul i regretatul prof. univ. dr. doc. Al. Piru, primul decan al Facult ii de Filologie din Craiova, cu Ilie Purcaru, Grigore Traian Pop, Ilarie Hinoveanu i Mihai Du escu se transformau în colocvii literare de înalt inut , acum, la deplina maturitate, dl profesor, acela i temperament vulcanic, dar mult mai echilibrat, nu înceteaz a lupta cu impostorii, veleitarii, fariseii, homunculii.

Foarte iubit de studen i, de to i cei care îl cunosc cu adev rat, în lupta cu timpul, pe care, repet m, a câ tigat-o, profesorul, marele profesor Ovidiu Ghidirmic i-a g sit totdeauna timp pentru a- i primeni sufletul, a- i scrie zecile de c i, dar i pentru to i cei ce au apelat la domnia sa.

Personal, onorat de prietenia pe care, de trei decenii i jutate, mi-a acordat-o, îi mul umesc public i m înclin. i, pentru c în curând este ziua sa de na tere, din toat inima LA MUL I ANI cu s tate!

Anul II, nr. 4(8)/2017

Domnul de Rouã

31

Ovidiu GHIDIRMIC

Petre Pandrea ]î i idealul omului feeric Petre Pandrea r mâne unul dintre cei mai scânteietori esei ti ai no tri, personalitate puternic , fascinant i paradoxal , cu un destin tulbur tor, marcat de meandrele istoriei, victim a vicleniilor acesteia, încercând s treac printre extremismele politice, de dreapta sau de stânga, ca printre Scylla i Charybda.

Discipol al lui Nae Ionescu i admirator al lui Vasile Pârvan, Petre Pandrea a f cut i el parte din genera ia „tr irist ”, a „nelini tii i aventurii”, cum a fost numit de critic genera ia lui Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Vulc nescu, Petre ea, cam supralicitat ast zi, din motive lesne de în eles, cu toat stima i pre- uirea pe care trebuie s le avem fa de ace ti mari oameni de cultur .

Mai vârstnic cu câ iva ani fa de str luci ii s i colegi de genera ie, semnatarul Manifestului Crinului Alb - de fapt, programul acestei inconfundabile genera ii - Petre Marcu-Bal (alias Petre Pandrea) nu este cu nimic mai prejos decât ace tia. Prin urmare, în aceea i m sur se cuvine s vorbim i despre Petre Pandrea.

Nicio alt mare personalitate cultural pe care a dat-o Oltenia nu s-a sim it mai adânc legat de provincia natal , pentru c Petre Pandrea a încercat s o defineasc i s realizeze o sociologie i o metafizic a Olteniei, a a cum a i f cut-o, ca nimeni altul, în eseul dedicat lui Brâncu i, din primul volum al Portretelor i controverselor (1945), în care a teoretizat i conceptul de „localism creator” sau de „regionalism creator”.

Petre Pandrea r mâne i unul dintre cei mai înzestra i morali ti ai no tri. Noi am avut pu ini scriitori specializa i în acest gen, al maximelor, aforismelor i reflec iilor, gen extrem de dificil i de preten ios, care presupune nu numai o profunzime a gândirii i a observa iei, ci i o tehnic special a concentr rii expresiei.

Printre pu inii no tri morali ti specializa i se num i Petre Pandrea. Din genera ia sa, Emil Cioran a dobândit o notorietate universal . Emil Cioran este un moralist modem, oricât de paradoxal ar p rea, un „moralist f moral ”, dac putem spune a a, ceea ce este, de altfel, în spiritul mentalit ii modeme i ceea ce i-a i asigurat succesul, oricum, un remarcabil stilist al literaturii franceze.

Petre Pandrea este un moralist în toat puterea cuvântului, cu nimic inferior lui Emil Cioran, dar care n-a beneficiat de avantajul unei limbi de circula ie universal .

Pomul vie ii (1946) este o asemenea culegere de maxime, reflec ii i aforisme, subintitulat „jurnal intim”, redactat în anii tulburi dinspre sfâr itul celui de-al doilea r zboi mondial (1944-1945), petrecu i de Petre Pandrea în recluziune i medita ie. Este cartea în care eseistul i-a adunat gândurile, rod al reflec iei permanente, pe care o putem considera cartea vie ii lui Petre Pandrea, un fel de testament spiritual, dac o putem numi astfel. Printr-una din refleciile sale, Petre Pandrea î i exprima dorin a, care l-a obsedat mereu, de a scrie „o carte sub iric , de analiz psihologic i de nota ii

sociologice”, o „carte-cristal: pur , echilibrat , t ioas la unghiuri”, care s aib ceva „din tehnica lui Mallarme, aplicat în proza de idei”.

Tocmai o astfel de carte este Pomul vie ii, titlu simbolic, ce ne trimite la pomul biblic, al cuno tin ei binelui i r ului. În aceast carte, Petre Pandrea lanseaz un concept personal i original, în filosofia moralei: „omul feeric”. Mai întâi s vedem ce în elege eseistul prin acest concept i, apoi, prin ce se define te acest ideal uman.

Omul feeric este omul minunat, încânt tor, prezen feeric în existen a cotidian , care înnobileaz via a semenilor, prin aura de lumin interioar i care r spânde te, întotdeauna, în elepciune, bun tate, frumuse e, for spiritual .

Omul feeric se define te, înainte de toate, prin în elepciune, suprema calitate uman , în viziunea lui Petre Pandrea. În elepciunea se na te din „dorin a de cur enie sufleteasc ”.

La în elepciune ajung pu ini oameni. La în elepciune n-au acces nici m car to i c rturarii sau erudi ii - ine s ne avertizeze, neap rat eseistul. Cartea r ce te, de multe ori, min ile, când cade pe un teren neprielnic, neroditor, când individul n-are, cu alte cuvinte, o înzestrare nativ , o putere de discernere i de sesizare a esenialului. A a se explic r cirile multor c rturari (pseudo-c rturari).

O alt tr tur definitorie a omului feeric o constituie nevoia de solitudine. În elepciunea nu se dobânde te decât în singur tate, în izolare, condi ie indispensabil a omului de gândire, de reflec ie i medita ie. De aceea, Petre Pandrea acord o mare importan singu-r ii: „Exist o tehnic a singur ii pe care numai în eleptul o st pâne te”; „Un scriitor i un mare creator tr ie te, în mod firesc, în solitudine, pentru contempla ie i concentrare”; „Un geniu este permanent solitar”; „Tehnica singur ii ine poate de îns i substan a geniului” - iat numai câteva dintre aforismele despre singur tate ale moralistului nostru. În condi ia omului feeric intr , în mod obligatoriu, i bun tatea, generozitatea sau - cum spune mult mai frumos Petre Pandrea „magnanimitatea”. Omul feeric este un om puternic prin bun tate: „Omul puternic este plin de magnanimitate. Sl nogul se caracterizeaz prin meschin rie i murd rie moral .” În sfâr it, dar nu în ultimul rând, omul feeric este un om charismatic, d ruit spiritual i un om plin de farmec, iar farmecul provine dintr-un „excedent de vitalitate”.

Imperativele sociale ale omului feeric sunt: munca, jertfa i polite ea. Munca este „singura onoare a lumii modeme”. Nimic durabil nu se poate înf ptui f jertf . Cât despre polite e, moralistul propunea, ca model, polite ea mandarinilor, a demnitarilor publici chinezi. Nu întâmpl tor Petre Pandrea a fost numit de Vladimir Streinu „mandarinul de la câmpie”.

Acest cozeur inegalabil, irezistibil, a fost, el însu i, un om feeric.

32

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 4(8)/2017

Ovidiu GHIDIRMIC

Al. PIRU centenar aniversar Exponent al criticii universitare Autoritatea diagnosticului De Al. Piru (n. 22 VIII 1917) m leag multe i indelebile amintiri. I-am fost student în anul întâi la Facultatea de Litere din Bucure ti pe vremea când mai preda înc incomparabilul s u magistru: G. C linescu. Ne fascinau cursurile lui G. C linescu, dar foarte apreciate erau i cele ale lui Al. Piru, pentru c tia s ne fac vie i actual literatura român veche, în maniera sa caracteristic , cu mult ironie i mult umor.

Ne-am reîntâlnit apoi în Cetatea B niei, unde fusese numit decan al Facult ii de Litere i unde i-am devenit unul dintre colaboratorii cei mai apropia i la revista Ramuri, pe care a conduso o vreme i la care m ocupam de sectorul de critic i istorie literar , având o colaborare exemplar , acordându-mi toat libertatea de exprimare i rezervându-mi în fiecare num r câte o pagin întreag . I-am fost un discipol fidel, dar neobedient. De aceea pot s -l privesc, ast zi, cu toat obiectivitatea i distan a critic necesare. Multe din tainele meseriei le-am înv at de la el. Fiecare carte a sa, reeditat , devine pentru mine un prilej de irepresibil nostalgie.

Al. Piru a avut o devo iune special fa de G. C linescu i ia r mas discipolul cel mai consecvent.

Nici nu poate fi judecat în afara linescianismului, care a fost un curent i o stare de spirit, un fenomen complex, ce a marcat o epoc i a schimbat critica prin creativitate, deschidere i receptivitate. Al. Piru a fost unul din pilonii de baz ai linescianismului, de i, în mod paradoxal, ca temperament i structur , nu era i un c linescian.

G. C linescu a fost un unicat în cultura noastr , o personalitate atipic , la care spiritul critic a fuzionat i a colaborat, exemplar, cu cel creator, un mare critic, de talie universal , dublat de un redutabil scriitor, cum pu ini exist în literatura universal i care se situeaz deasupra colilor i curentelor: „Când sare geniul, mor colile” - obi nuia spun marele critic. linescu a profesat, în mod programatic, critica creatoare. Pentru el,

chiar în elegerea este echivalent cu un act de crea ie: „A în elege înseamn a crea din nou, a reproduce în tine momentul ini ial al operei” (Sim ul critic, 1927). Dup cum se poate constata, linescu pune problema în elegerii operei în termenii originii sale, ca i Schleiermacher, în Hermeneutica sa.

La Al. Piru, lucrurile se schimb în mare m sur . Concep ia despre critic a lui Al. Piru este lansonian . Modelul s u declarat este Gustave Lanson, autorul celebrei Istorii a literaturii franceze (1894), cel mai de seam reprezentant al criticii universitare pe plan universal. Ne-o spune Al. Piru în volumul Modele i interferen e (1974), în studiul Metoda lansonian . Deci în Al. Piru trebuie s vedem, înainte de toate, pe unul dintre cei mai importan i exponen i ai criticii universitare din cultura noastr . La Al. Piru nu mai putem vorbi de critic creatoare în sens c linescian. Al. Piru profeseaz o critic tiin ific i obiectiv , dar pozitivism, întemeiat pe rigoare, exactitate i acribie. Critica universitar este bazat pe erudi ie i inventariaz teme i motive.

Istoria literaturii franceze, a lui Lanson, ca i celelalte lucr ri ale criticii universitare, în general, sunt, deopotriv , i manuale didac-tice. Toate lucr rile de sintez mai însemnate ale lui Al. Piru, de la Literatura român veche i Literatura româpremodern i pân la compendiul Istoria literaturii române de la început pân ast zi sunt istorii literare de tip lansonian i, în egal m sur , manuale didactice, ceea ce nu le scade din valoare, pentru c o doz de didacticism superior nu trebuie s lipseasc din niciun demers critic, ce î i propune nu numai s dea verdicte, ci i s instruiasc .

G. C linescu era un temperament exploziv i ciclotimic, care crea prin crize multiple i fecunde, capabil s se entuziasmeze în fa a marilor capodopere. Autorul Istoriei literaturii române de la origini pân în prezent a venit în cultura român cu obsesia monumentalului, iar despre aceast

Anul II, nr. 4(8)/2017

Domnul de Rouã

capodoper s-a spus c este cel mai fascinant roman al literaturii noastre având ca personaje scriitorii. Puterea de crea ie a criticului este eclatant .

Al. Piru era o structur total opus , de un temperament ce se situeaz la antipodul aceluia al magistrului s u. Lipsit de frisoane creatoare, de combustie intern , incapabil de a se entuziasma în fa a operelor literare, Al. Piru a avut mai curând un temperament flegmatic (flegma britanic îl prindea cum nu se poate mai bine).

Era un critic ironic i caustic, de o mali ie saint-beuvian , acuzând o anumit r ceal estetic , p strând ceva din distan area savantului, care înregistreaz totul cu deta are i obiectivitate. A a se explic faptul c Al. Piru este un critic i istoric literar care n-a excelat în arta elogiului, ca G. C linescu, ci în arta discredit rii i ridiculiz rii autorilor minori, lipsi i de valoare. Calitatea dominant a lui Al. Piru a fost, indiscutabil, ironia. Studiile sale sunt mai ales capodopere de ironie. De i critic „ tiin ific” -, n-am putea spune, totu i, c înzestrarea literar îi lipse te. Ar trebui studiate toate nuan ele pe care le îmbrac ironia în critica lui Al. Piru, din care rezult efectele cele mai savuroase la lectur . Ironia lui Al. Piru este, adeseori, irezistibil .

De la G. C linescu, Al. Piru a preluat cultul valorilor i perspectiva istoric în abordarea fenomenului literar. Ca i magistrul u, a avut voca ia cuprinderii totalit ii, specializându-se în toate perioadele literaturii române, a a cum se poate observa din principalele sale lucr ri de sintez .

O alt calitate esen ial a sa o constituie spiritul polemic. Al Piru r mâne unul dintre cei mai redutabili polemi ti ai no tri de la Titu Maiorescu încoace i nu exist un critic mare f spirit polemic. Polemica este latura cea mai vie i indispensabil a criticii.

De la mentorul „Junimii” a deprins „lec ia pe în elesul tuturor”.

Articolele polemice ale lui Al. Piru sunt adev rate execu ii maioresciene, de o incisivitate i o verv nimicitoare. De aceea i-a creat i faima unuia dintre cei mai incomozi i temu i critici literari ai momentului. Îi putem repro a lui Al. Piru orice, o anume lips de subtilitate în interpretare, absen a nuan elor i a spiritului speculativ, comentariul, adesea, prea rectiliniu sau prea didacticist, dar nimeni nui va putea contesta autoritatea critic : iar autoritatea critic vine din axiologie i din puterea diagnosticului.

Judecata de valoare este axul demersului critic, coloana vertebral a criticii literare.

Critica f judecat de valoare este o critic nevertebrat , cum arat de multe ori ast zi. Al. Piru exceleaz prin judec ile sale de valoare, care sunt aproape infailibile. Axiologia este unul dintre punctele sale forte.

Al. Piru r mâne unul dintre cei mai buni diagnosticieni ai no tri, de la Pompiliu Constantinescu, cel mai redutabil diagnostician din perioada interbeli, încoace. În critica noastr actual se produce frecvent o

33

eludare a judec ii de valoare sau o escamotare a ei. Cele mai multe reviste literare de ast zi sunt pline de articole f cap i coad , ilizibile, în care se practic o critic „oniric ” i „dadaist ” - s -i spunem a a -, profesat de tot felul de critica tri.

Este limpede c travers m o perioad de criz a criticii, în care critica i-a complicat demersul, a dobândit un rafinament al decaden ei, dar a pierdut mult din vigoarea simpl a începuturilor.

Este o perioad de alexandrinism critic. Fa de simulacrele de ast zi, cronicile lui Al. Piru, prin verdictele i sentin ele severe i ioase, erau o adev rat baie de s tate. Trebuie restituit demnitatea actului critic.

Eugen Simion avea dreptate când afirma c , de fapt, G. C linescu a fost singurul critic mare al nostru care a avut i geniu.

Calitatea dominant a geniului c linescian era, a a cum ne apare ast zi, la meraviglia, arta de a minuna, de a surprinde, de a uimi, de a crea stupoare, perplexitate, care este o art de esen a baroc , stând sub semnul str lucirii perlei.

Dup G. C linescu -, Al. Piru s-a impus, în critica noastr , drept cel mai complet istoric literar, cunoscând în egal m sur i în pro-funzime toate epocile literaturii române.

Trebuie v zut în ce moment al criticii universitare îl putem înscrie pe autorul Literaturii române vechi? Contemporan cu Jean-Pierre Richard, putem spune c exegetul lui Garabet Ibr ileanu repre-zint , în critica universitar româneasc , etapa unui tematism sincronic i incipient, devenind un veritabil precursor al lui Eugen Simion. Al. Piru i Eugen Simion sunt criticii no tri de cea mai pronun at factur universitar , cei mai exponen iali pentru acest gen de critic , numai c Eugen Simion are un profil mai dinamic i mai complex, oscilând între tematism i textualism.

Cât despre Nicolae Manolescu - ca s ne referim la cei doi critici de marc , succesori ai lui Al. Piru - se poate sus ine c este mai aproape de G. C linescu prin critica sa creatoare, mergând pân la imitarea i copierea ticurilor magistrului. Fa de N. Manolescu -, Al. Piru a avut i unele reac ii polemice în articole precum Tenta ia originalit ii, Habent sua fata libeli, Istoria critic a literaturii române (din volumul Ultimele preciziuni i comentarii critice - 2004), ce se plaseaz în sfera disputelor de idei, dar adoptând o atitudine cordial i colegial .

Al. Piru a fost, f îndoial , cel mai mare profesor universitar de literatur care a predat, vreodat , în Cetatea B niei, unde a format i a modelat genera ii întregi de studen i. Împreun cu regretatul meu coleg Marin Be teliu i-am dat numele ilustrului nostru profesor colii doctorale a Facult ii de Litere din Craiova. Acesta este un mod de a-i cinsti memoria pentru ca genera iile viitoare de studen i s nu-l uite niciodat . Fa de G. linescu i Al. Piru ne-am plasat întotdeauna într-un raport de continuitate. În confuzia axiologic de aszi, când este la mod s i conte ti înainta ii, noi le ducem mai departe mesajul.

34

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 4(8)/2017

Ovidiu GHIDIRMIC

Reflec\ii lirice despre existen\[ Solitudine ]i introspec\ie Am scris, i cu alt ocazie, despre poezia lui Vintil Nicu, întrun articol publicat mai demult în revista Scrisul Românesc, intitulat: Poezie reflexiv despre limitele existen ei, în care remarcam, de la bun început, referindu-m la volumele bilingve: Monolog continuu, Confesiuni i Dualitatea eului - ap rute în anul 2008 - tentativ de-a dreptul salutar de esen ializare a lirismului, faptul c autorul scrie o poezie dens , concentrat , de o binevenit simplitate a expresiei i transparen a limbajului, într-un context în care poezia noastr actual sufer de discursivism i prolixitate, de retorism i de grandiloven . Cei mai mul i dintre poe ii de ast zi, de regul , pletorici i logoreici n-au în eles bine c adev rata poezie presupune o interiorizare, absolut necesar , a discursului liric, este - cum spunea Heidegger - o „rostire esen ial ”.

Profesor universitar i avocat cu numeroase lucr ri de specialitate, personalitate remarcabil în domeniul s u, Vintil Nicu a desf urat i o bogat activitate literar , totodat , însumând mai multe volume de versuri, de aforisme, precum i o monografie critic despre Ada Umbr , poet tradi ionalist i simbolist din inutul Romana iului.

Recenta carte de poeme la care fac referire în prezentarea de fa intitulat sugestiv de autor „ cerea singur ii” vine s

completeze i s demonstreze afirma iile mele anterioare dar mai presus de ele, cele prezente.

De ce tace singur tatea este inutil a mai explica atâta timp cât omul dore te s se retrag în interiorul s u pentru a reflecta la existen i la rostul s u diurn în lumea tumultuoas i de multe ori neproductiv .

La antipodul acestora, Vintil Nicu scrie o poezie în cuvinte pu ine, cu o maxim economie a limbajului, de o rar limpezime a expresiei i de o senten iozitate aforistic .

Poezia lui Vintil Nicu, pe care am definit-o ca o „poezie reflexiv despre li-mitele existen ei”, pentru c este format din reflec ii pe marginea existen ei, a rosturilor i a sensurilor ei, poate fi considerat mai mult o poezie existen ial , decât existenialist , fiind c uzit de o filosofie proprie, sui generis, dar care i g se te unele consonan e de spirit cu filosofia existen ialist , s fie influen at direct de aceasta.

Cuvântul existen revine frecvent în discursul s u liric, f ne trimit , în mod expres, la unii dintre gânditorii existen ialismului filosofic contemporan.

Vintil Nicu este preocupat tot timpul s g seasc sensurile funda-mentale ale existen ei, pe care le caut , cu fervoare, în reflec iile sale lirice.

Anul II, nr. 4(8)/2017

Domnul de Rouã

Lucian Blaga spunea undeva, într-unul din aforismele sale, totul este s -i conferim existen ei un sens, c important este ca existen a noastr s aib un sens. Vintil Nicu este un poet care are, cu prisosin , pl cerea reflec iei i a medita iei, pentru care rostul principal al existen ei îl formeaz cunoa terea i în elegerea lumii i care poate spune, în spiritul cel mai cartezian cu putin : „Cogito ergo sum” (cuget, deci exist.)

Discursul s u liric se constituie în jurul a dou teme centrale, obsedante i recurente: solitudinea i cunoa terea de sine, care se întrep trund i se intercondi ioneaz .

Singur tatea este o supratem , de fapt, un laitmotiv în lirica reflexiv a lui Vintil Nicu, poet care resimte, din plin, nevoia de sin-gur tate, a a cum ne spune într-una din numeroasele sale poezii pe aceast obsedant tem .

Dar singur tatea este mai mult decât o simpl stare de spirit, pe care o tr im cu to ii, într-o m sur mai mare sau mai mic .

Singur tatea este - cum sus ine chiar filosofia existen ialist - condi ia ontologic a omului în univers.

Singur tatea este una dintre marile teme ale literaturii, o tem fundamental în literatura universal .

Nietzsche spunea c „singur tatea m-a înghi it ca o balen ”.

Singur tatea ne jaloneaz i ne marcheaz toat existen a, de la na tere i pân la moarte, a a cum observ foarte bine i în profunzime poetul: „singur când te na ti / singur când iube ti / singur când mori” (Singur).

Vintil Nicu simte „nevoia absolut de singur tate” (Nevoia de singur tate). Poetul se închipuie ca un temerar înot tor întrun vast ocean, care ajunge la rm i se simte singur în univers.

(Singur în univers).

Foarte multe poezii au cuvântul „singur tate” chiar în titlu. Într-una dintre ele, poetul o nume te „unica mea stare confortabil ” (Singur tate). Într-o tablet din recenta mea carte: Pro domo (Scrisul Românesc, 2013), intitulat - semnificativ coinciden - Nevoia de solitudine, spuneam c în timp ce oamenii comuni, obi nui i, fug de singur tate, pentru c o g sesc ap toare i plicticoas , în elep ii i oamenii de gândire, dimpotriv , o caut , pentru c o consider climatul ideal de reflec ie i medita ie.

Cele mai multe dintre poeziile lui Vintil Nicu sunt „solilocvii”, „monologuri”, cum le zice poetul, sau mai precis dialoguri cu sine în solitudine. Un titlu celebru, care i s-ar potrivi cum nu se poate mai bine poeziei lui Vintil Nicu ar fi cel al lui Ion Minulescu: De vorb cu mine însumi (1913), numai c lirica sa concentrat i esen ializat nu are nimic în comun cu retorica i grandilocven a minulescian . Unul dintre primele eseuri ale lui Mircea Eliade se nume te, nu întâmpl tor i elocvent de la sine: Solilocvii (1932).

Oamenii de spirit, dialogând cu ei în i, nu se plictisesc niciodat , pentru au multe s i spun . Ei sunt, cum spunea Eminescu în fragmentul în proz Archaeus, parafrazându-l pe Schopenhauer, asemenea unor „od i luminoase i vesele, în care se desf oar o fru-

35

moas petrecere”. Este vorba, bineîn eles, de o petrecere intelectual , care presupune cea mai mare bucurie dintre toate, cea a cunoa terii.

Cealalt coordonat esen ial a liricii lui Vintil Nicu o constituie: cunoa terea de sine, care î i are punctul de plecare în deviza Greciei antice: „Cunoa te-te pe tine însu i” („Gnothi seauthon”) sau cum au preluat-o romanii: „nosce te ipsum” i la care se ajunge prin introspec ie, printr-o autoanaliz lucid . Cei mai mul i oameni nu vor s se cunoasc pe ei în i. Numai cunoscându-te pe tine însu i, po i s cuno ti i lumea. Pornind de la aceast deviz antic , inscrip ionat pe templul de la Delfi, poetul î i investigheaz via a interioar , partea cea mai autentic a fiin ei, pe care o neglij m, din p cate, adeseori. A a cum susinea Schopenhauer, în Aforismele despre în elepciunea în via : „eminen a spiritului merge spre interiorizare”.

Adev rata poezie este îndreptat spre via a interioar i încearc s descopere dimensiunea abisal a fiin ei. Acest lucru îl tiau romanticii, dar mai pu in îl tiu poe ii actuali cu o cultur precar . Vintil Nicu elaboreaz o adev rat doctrin a „eului”, dar nu trebuie comparat cu doctrina „eului absolut” a lui Fichte, fondatorul romantismului german, care conducea spre solipsism i egolatrie. La Vintil Nicu este vorba mai mult de „eul liric”, la care se referea i Al. Philippide, într-unul din versurile sale memorabile din volumul: Monolog în Babilon (1967): „În lumea din adâncuri a inimii profunde”, de unde izvor te adev rata poezie. Vintil Nicu proclam atotputernicia eului liric: „Toate cu-vintele, împreun cu mine însumi / se adun într-unul singur: / Eu” (Singur tatea care doare); „De pe pozi ia eului / am ajuns în eleg universul” (Abandon). Romanticii germani au creat motivul dublului („Doppelganger”). Vintil Nicu ne vorbe te despre Dualitatea eului. Poezia lui Vintil Nicu dovede te unele evidente afinit i cu cea a lui Lucian Blaga.

Sunt reiterate unele motive blagiene ca T cerea i Lini tea, pe care Blaga însu i le nume te mituri „transsemnificative”, cu valoare de simbol. Poezia Plou cu t cere este antologic : „Plou cu t cere / i cu flori i cu priviri, / cu petale de magnolie / i cu petale galbene, violete / roz, albe care cânt în surdin / simfonii celeste”.

Ascultând Simfonia destinului a lui Beethoven, poetului i se face, iar i, dor de singur tate. cerea este fecund , iar lini tea este adânc , la fel ca i în lirica lui Lucian Blaga.

Psihanaliza modern a disociat între „eul de profunzime” („sine”) i „eul de suprafa ” („supraeu”).

Poetul trebuie s se men in cât mai mult în „eul de profunzime” i cât mai pu in în „eul de suprafa ”, pentru ca poezia s nu se transforme în pagini de jurnal, în nota ii zilnice.

Cu alte cuvinte, s r mân în „sinea” lui, cum ne spune Constantin Noica, în Rostirea filosofic româneasc . Pentru „sine”, limba român a creat o pereche pe m sur : „sinea”. „Omul în sinea lui” iat o expresie de cea mai mare adâncime filosofic , c reia numai limba noastr a fost capabil s -i dea fiin .

36

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 4(8)/2017

Ovidiu GHIDIRMIC

Rigoare ]i lirism Remarcat , în termeni cum nu se- poate mai elogio i, de Constan a Buzei, în „România literar ” (nr. 19 / 1993), premiat la mai multe concursuri literare, colaboratoare a unor publica ii, printre care i „Cuvântul Libert ii”, precum i a Studioului de radio „Oltenia”, Doina Dr gu , informatician de profesie, a confirmat, înc de la volumul de debut: Ceasuri de îndoieli (Editura „Spirit Românesc”, 1994), c este o poet autentic , de real talent i, nu numai atât, o scriitoare i o eseist de voca ie, a a cum ne-o relev i volumele: Deta are într-un spa iu dens i Arabescuri, ap rute, recent, la aceea i editur .

Doina Dr gu este o poet cerebral , la care rigoarea se împlete te, în chip admirabil, cu lirismul, într-o poezie, de cunoa tere, dens i substan ial , de o maxim concentrare a limbajului, pe care nu ezit m s o numim: „intelectualist ”, în sensul cel mai bun al termenului. Natur interiorizat , poeta î i autoanalizeaz , cu maxim luciditate, nu numai st rile suflete ti, dar i pe cele pur intelectuale, nuan ele infinitesimale ale unui întreg proces de gândire, gnoseologic. St rile pe care le traverseaz poeta sunt, cel mai adesea, st ri de nelini te i îndoial . Titlul primului volum: Ceasuri de îndoieli este mai mult decât semnificativ, în acest sens. Noutatea izbitoare i originalitatea frapant a poeziei Doinei Dr gu ine,

îns , de domeniul limbajului, înc rcat de termeni, proveni i din disciplinele exacte. Poeta vorbe te despre „locul geometric” al fiin ei, despre „cercuri concentrice”, ce descriu mi carea circular a gândirii, despre nostalgia ce se reazem „asimptotic”, altfel spus, despre nostalgia infinitului.

Aceea i tonalitate general o întâlnim i în volumul Deta are într-un spa iu dens, în care motivul predominant este cel al „cercului”, lucru, de altfel, de a teptat, de la o matematician , de forma ie.

Aproape c nu exist poezie în care s nu apar acest motiv obsedant, lait-motiv pentru Doina Dr gu . Se tie ce importan deosebit a acordat nu numai geometria, dar i filosofia, cercului. În ce are mai bun i mai valoros, poezia Doinei Dr gu este o poezie a cercului hermeneutic.

O surpriz pl cut ne ofer i volumul de tablete, micro-eseuri i scurte poeme în proz : Arabescuri, în care Doina Dr gu se dovede te o eseist , la fel de promi toare. Dup o incursiune sistematic în istoria culturii i civiliza iei orientale, arabe, autoarea (originar din Sili tea Crucii, jude ul Dolj) pune sub semnul „arabescurilor” chiar spa iul natal al câmpiei oltene.

(Articol din Cuvântul libert ii, nr. 1473 / 1995)

O poezie a cunoa]terii Tot mai mul i poe i se recruteaz , în ultima vreme, din rândul reprezentan ilor disciplinelor exacte sau tehnice. S fie aceasta o caracteristic a epocii noastre, dominat de tiin i tehnologie, un spirit al veacului în care tr im? Se prea poate i faptul, în sine, nu trebuie s ne mire i nici nu trebuie privit cu suspiciune. Poezia este o dimensiune esen ial a existentei, care atrage, în sfera ei, oameni de cele mai diverse preocup ri i profesii. Matematicieni, fizicieni, informaticieni scriu poezie i înc de cea mai bun calitate.

Ceea ce ne uime te este c , pe lâng o tr ire poetic , tiu s i scrie, au - cu alte cuvinte - tehnic i „scriitur ”, cum se spune în limbajul critic modern. Din contactul cu disciplinele exacte, poezia nu are decât de câ tigat, îmbog indu- i i reîmprosp tîndu- i limbajul.

Acesta este i cazul Doinei Dr gu , informatician , de profesie, dar poet autentic , de real talent, ale c rei versuri ne-au produs o pl cut surpriz , chiar o revela ie. Multe din poeziile Doinei Dr gu , adunate, pentru prima oar , în acest volum, au ap rut prin reviste sau au fost difuzate la Radio. Poeta este o colaboratoare asidu în pres i s-a f cut remarcat , fiind distins cu prestigioase premii la concursurile literare. Este, totodat , i o comentatoare subtil i avizat a fenomenului literar actual. Doina Dr gu scrie o poezie de cunoa tere, gnomic i introspectiv , în care lirismul se împlete te, în permanen , cu autoanaliza lucid . Poet cerebral , Doina Dr gu î i analizeaz st rile suflete ti i - ceea ce este, cu adev rat, demn de tot interesul - gândurile. Propriul mecanism i proces de gândire devin obiect de medita ie i reflec ie liric , într-o poezie

dens i substan ial de maxim concentrare a limbajului, pe care nu ezitam s o numim: poezie intelectualist . St rile pe care le traverseaz poeta sunt st ri de nelini te i îndoial . Nu exist cunoa tere f îndoial . De aceea i volumul Doinei Dr gu se intituleaz , cum nu se poate mai semnificativ: Ceasuri de îndoieli!

Siguran a de sine este o caracteristic a spiritelor rudimentare, refractare cunoa terii. Îndoiala metodic , teoretizat de Descartes, este apanajul spiritelor filozofice, ra ionaliste. Pentru poezie este recomandabil îndoiala pascalian , ce ine de statutul i condi ia omului ca „fragil trestie gânditoare”. O asemenea îndoial transpare i din poezia Doinei Dr gu . Noutatea izbitoare a poeziei Doinei Dr gu ine de domeniul limbajului, înc rcat de termeni, proveni i din disciplinele exacte, care pot fi întâlni i la fiecare pas. Poeta vorbe te despre „locul geometric” al fiin ei sale, despre „cercuri concentrice”, care descriu mi carea circular a gândirii, despre nostalgia de care se reazem „asimptotic”, altfel spus, despre o nostalgie a infinitului, despre un punct de pornire, care este speran a, despre ceasuri de îndoieli, care logaritmeaz , în timp, iubirea .a.m.d. Poezia Doinei Dr gu se define te prin rigoare, înainte de toate. O asemenea poezie ne produce un efect benefic i întrem tor, în contextul în care limbajul multor poe i de ast zi este l at i dezordonat, suferind de o adev rat infla ie verbal .

Volumul Ceasuri de îndoieli impune o poet , pe care o recomanm cu c ldur cititorilor i de care suntem convin i c se va vorbi.

(Prefa la volumul de poezii Ceasuri de îndoieli)

Anul II, nr. 4(8)/2017

37

Domnul de Rouã

Dan LUPESCU

Ovidiu Ghidirmic, la Sfântul Botez al Academiei Române Toate spiritele adev rate, mari, ale literaturii, filosofiei, culturii universale, europene, române s-au logodit i au rodit întru Ovidiu Ghidirmic.

Ca într-un ritual ezoteric, în pl direa acestui om, profesor, critic i istoric literar de la cump na mileniilor, publicist i cet ean de onoare al Craiovei, spadasin neînfricat i ap tor imbatabil al repe-relor cardinale, al valorilor, f de care o societate î i pierde busola, intr în deriv i e ueaz ireversibil, a lucrat spiritul str bunilor s i timoceni, dar - înainte de toate - a lucrat spa iulmatrice din comuna Valea Stanciului, satul Grece ti, jude ul Dolj, unde Dumnezeu a rânduit s vad lumina cestei lumi în zi de 27 august.1.

1. Leg tur ombilical cu satul natal De i nu poart , în nume, „sunetele lacrimei”, ci are, mai de grab , rezonan e balade ti -, satul natal înseamn pentru Ovidiu Ghidirmic, dup cum însu i afirm , ceea ce a însemnat Lancr mul pentru Blaga.

Adic , epicentrul, axis mundi, cel mai însemnat punct din univers, originea, obâr ia, izvorul ,,ca un fir/ pe care Parcele îl torc’’, cum scria acela i Lucian Blaga, „r cinile” pe care Brâncu i le-a purtat permanent cu el, peste tot în lume, pentru a r mâne el, românul din Carpa i, din vatra Europei Vechi, i a nu- i r ci identitatea, românitatea de multe ori milenar . Înfiorat de duhul unei memorabile rturisiri a lui Ion Creang , care a nemurit chipul copilului universal -, directorul revistei Lamura din Craiova, fondatorul colii Doctorale ,,Al. Piru” de la Facultatea de Litere a Universit ii din B nie, Ovidiu Ghidirmic, se dest inuie: ,,Nu tiu al ii ce simt, dar, în ceea ce m prive te, leg tura cu mântul natal este organic , ombilical . Întotdeauna voi r mâne dator i recunosc tor (...) locului în care mam n scut”.

Pentru ca, zâmbind, s adauge: ,,M-am n scut în zodia Fecioarei i, pentru a intra în „jocul” pe care mi li propus, pot s spun, pe un ton de badinaj (...), c , în aceast zodie, s-a scut i ...Goethe, la 28 august 1749.

Deci, m-am n scut cu o zi înaintea lui, dar peste aproape dou secole!”.

2. Un om în Agora De la Orfeu, Hermes Arcadianul i Hermes Trismegistul la Vede i Upani ade, Mahabharata (una dintre cele mai eclatante epopei ale lumii, însumând aproape 100.000 de strofe, de opt ori mai mare decât Iliada i Odiseea la un loc), la presocratici, Dialogurile platoniciene, apoi la Aristotel i la to i urma ii lor, pân la Philon din Alexandria, Clement Alexandrinul, de la pietre de hotar numite Vechiul Testament, Tora, Talmudul i Coranul, pân la Tertulian i mai ales Origene, Augustin, Beda Venerabilul, ori de la arabul Butrus As-Sadamati i indianul Shankara pân la Flavius, Dante, Richard Simon sau pân la Schopenhauer, Eminescu, Titu Maiorescu, G. C linescu, Tudor Vianu, Edgar Papu, Constantin Noica -, Ovidiu Ghidirmic demonstreaz , în eseurile, studiile, exegezele i tabletele din noua sa apari ie editorial , care continu spiritul celor dou volume imediat anterioare: Pro domo (generic sub care, din 1990 pân în 1999, a sus inut cea mai percutant rubric din cotidia-nul craiovean Cuvântul Libert ii), c precizia i rigoarea (deprinse din studiul tiin elor exacte, în sec ia real a Colegiului Na ional ,,Nicolae lcescu/ Carol I” din Craiova), luciditatea i spiritul critic, mo tenit pe linie matern , sensibilitatea i sim ul liric, l st rite pe linie patern , constituie temelia, cariatidele, arcadele, grinzile i bolta tuturor demersurilor sale de profesionist i patriot, de om în Agora unui timp istoric mereu viclean, terorizant, hulpav.

3. Kalokagathia Dac în prima tinere e - pe care i-o autodefine te drept fugoas , romantic i dionisiac -, era în stare s se ia la trânt pân i cu munii, întru ap rarea valorilor i ve tejirea mediocrit ilor, veleitarilor, semidoc ilor, fiin elor patibulare, o dat cu înaintarea în vârst i cu asumarea tot mai profund a modelelor sale literare, care se numesc, din studen ie, Camil Petrescu, G. C linescu, Tudor Vianu, Zoe Dumitrescu-Bu ulenga,

38

Domnul de Rouã

apoi Mircea Eliade, Ion D. Sîrbu, Ilie Purcaru, Al. Piru, Edgar Papu i, desigur, concomitent cu confruntarea, revenirea la operele fundamentale ale lui Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Al. Macedonski, Tudor Arghezi, Dumitru Radu Popescu, Marin Sorescu... -, Ovidiu Gidirmic, tr ind pe mai departe, aidoma lui Petre Pandrea, drama unui spirit liber, independent i nonconformist, cu convingeri proprii i criterii imuabile, a crezut din ce în ce mai tare în kalo-kagathia, concep ia antic elen , conform c reia Binele se înge-m neaz cu Frumosul, concep ie pe care i-a însu it-o ca pe ade-v rata sa concep ie de via .

Foarte semnificativ consider m faptul c jum tate dintre piesele primului capitol: Eseuri morale, literare i filosofice sunt dedicate spiritului indic, de care Eminescu a fost fascinat, percepându-l ca înrudit îndeaproape cu spiritul zalmoxian, al daco-geto-traco-ilirilor, multimilenar spirit al str românilor. iate cu exactitate cuantic , de laser ultraperformant, microeseurile Filosofia upani adic , Absolutul brahmanic, Doctrina eliber rii, Doctrina transmigra iei, Cele patru înalte Aderuri, Posteritatea budist , Fapt i destin, Filosofia ,,Mahabharatei” asigur o temelie de neclintit demersurilor criticului i istoricului literar Ovidiu Ghidirmic, l murindu-ne asupra sensurilor esen iale ale literaturii, filosofiei i culturii din România, din Europa, din Lume.

De aici deprinde profesorul craiovean Ghidirmic taina interpret rii i în elegerii prin iubire, dar i adev rul fundamental conform c ruia critica presupune voca ie: nu se poate face critic în absen a voca iei. Dup cum, evident, nu se poate face critic nici f metod .

Studiind îndelung, analizând cu maxim fine e Upani adele i rezonan ele, ecourile lor în cultura lumii, în cultura noastr -, omul i hermeneutul Ovidiu Ghidirmic i-a însu it, în zorii mileniului al treilea, condi iile preliminare pentru „cunoa terea lui Brahman’’: puritatea moral , asceza, temperamentul cald, lini tit, echilibrat, puterea de concentrare i de medita ie.

4. ,,Om! Pace, pace, pace!”

Atât de cucerit este de un ritual anume, încât comenteaz sec, ca într-o litanie abia s pat în piatr : ,,Upani adele încep i se încheie, de regul , prin silaba ,,Om”, urmat de cuvântul „pace”, repetat de trei ori, în formula ,,Om! Pace, pace, pace!”.

Silaba ,,Om” este o silab sacr , cu valoare ritual i ini iatic , de cea mai mare însemn tate, o invoca ie a lui Brahma. (...) Aceast formul , cu valen e magico-incantatorii i cognitive, avea rostul de a crea ambian a intim , secret , dintre înv tor i discipol, i era, totodat , un îndemn la lini te i pace sufleteasc , la în elegere i iubire reciproc .

Silaba ,,Om’’ deschide calea cu-

Anul II, nr. 4(8)/2017

noa terii lui Brahman. Importan a acestei silabe este relevat printr-o frumoas metafor : ea este arcul, s geata este sufletul, iar inta este Brahman, dup cum afl m din Mundaka-Upani ad”.

Atât de obsedat de daimonul exprim rii clare, pe în elesul tuturor eventualilor ucenici, i al respect rii spiritului cvasimatematic al demersului s u a fost profesorul Ovidiu Ghidirmic încât nu s-a ab tut niciun micron de la calea demonstra iei sale, omi ând s reliefeze realitatea cu aur magic a faptului c româna este singura limb de pe planeta noastr în care silaba upani adic deschiz toare a por ilor „înv turii sacre”: ,,Om” înseamn chiar OM i se pronun întocmai. Este singurul lucru pe care i-l putem repro a lui Ovidiu Ghidirmic, gânditor condamnat la „patosul lucidit ii”, aidoma protagonistului primei sale c i, din 1975, Camil Petrescu.

5. Basoreliefuri memorabile Din cele 60 de pagini ale capitolului II. Compendiu de hermeneutic - unde este concentrat , ca într-un diamant de 200 de carate, esen a esen elor din aceast tiin ( i art !) cu obâr ii precre tine -, mai mult de dou treimi au caracter aplicat: Din tradi ia hermeneuticii române ti, ,,G. C linescu - hermeneutic i crea ie, Mircea Eliade - hermeneutic i comprehensiune, Constantin Noica - hermeneutic i filosofia limbajului, Edgar Papu - hermeneutic i morfologia culturii. De re inut c 20 de pagini (o treime), din acest capitol, îi sunt rezervate lui Noica, iar altele nou - lui Papu, disecarea operei celor doi înv i români acoperind jum tate din capitolul men ionat.

Capitolul III. Scriitori i critici este cel mai consistent ca num r de pagini (mai mult de un sfert din întregul volum). Se deschide cu Lec ia lui Maiorescu, urmat de ,,Complexul” lui Caragiale, Al. Macedonski i complexul na terii, Drama moral i gnoseologic , urmat de referirile docte i percutante din Camil Petrescu i noocra ia, G. C linescu - personalitate proteic i politropic a literaturii noastre, G. C linescu i poezia ludic , Mircea Eliade i soteriologia crea iei. Celui mai str lucitor eseist oltean îi sunt dedicate trei secven e (Personalitate i destin, Moralistul, Petre Pandrea i spiritul oltenesc), iar filosofului Constantin Noica înc zece pagini (Între idolatrie i denigrare, În eternitatea spiritului românesc). Basoreliefuri memorabile, portrete in aqua forte, cum numai Ovidiu Ghidirmic poate s scrie, însufle esc via a i crea ia lui Ion D. Sîrbu (Lupta cu absurdul), D. R. Popescu (Romanul de tip puzzle), Marin Sorescu (Manierismul modern), Eugen Simion (. i criza spiritului critic), Mihai Cimpoi ( i starea actual a literaturii române de pretutindeni), Carolina Ilica (Poetica arhetipurilor).

Opt microeseuri, totalizând

Anul II, nr. 4(8)/2017

Domnul de Rouã

aproape 50 de pagini, sunt grupate în capitolul IV. Eminesciana, care poate merge um r la um r, f nicio team , al turi de Eminescu, azi - cea din urm carte antum publicat de Al. Piru în 1993.

Capitolul al cincilea include Ultimul interviu al lui Edgar Papu (acordat de marele specialist în literatur comparat i universal lui Ovidiu Ghidirmic), acompaniat de ampla suit de dialoguri ale universitarului craiovean cu Dan Lupescu: Dincolo de era tic lo ilor, Abisalul Eminescu i incomparabilul linescu, Travers m o perioad de alexandrinism critic i rafinament al decaden ei, Ne vom merita mântuirea, dac vom crede în steaua neamului românesc i în destinul s u în istorie.

6. Carte de ini iere Noul volum Confrunt ri critice: teoria i practica hermeneuticii, al aptesprezecelea semnat de Ovidiu Ghidirmic, este, în egal m sur , un abecedar, o carte de ini iere, un manual ezoteric - pe care nu-l po i gândi i scrie decât dup minimum 50 de ani de studiu aplicat, de medita ie i de credin întru interpretarea, în elegerea i iubirea valorilor adev rate, întru diagnosticarea rapid i exact , cânt rirea just i evaluarea irefragabil a capodoperelor i a operelor fundamentale. At usum delfi... Este o carte de ini iere pentru to i membrii unei familii, de la pruncul de 8-10 ani, la adolescent, tân r ori om în puterea vârstei.

Este un fascinant Abecedar pentru fiecare tân r aspirant la nobilul, înaltul i atât de greu cuceribilul titlu de om cultivat.

Ovidiu Ghidirmic este singurul creator din Oltenia c ruia Editura Academiei Române - la ini iativa directorului s u general: D. R. Popescu (cel mai valoros dramaturg român în via , romancier cu suflu faulknerian i for balzacian , publicist cu verb vitriolant, aplomb i deschideri eminesciene, accente argheziene.)

- a fost onorat s -i gireze, s -i îmbr eze i s -i publice aceast SINTEZ a sintezelor de maturitate i de consacrare definit , peste vreme, peste vremuri i veac, în Panteonul tiin ific supreme al rii, a herme-neutului Ovidiu Ghidirmic.

Volumul Confrunt ri critice, imprimat recent de redutabilul universitar i critic - orator (cum îl define te, cu admira ie, D.R.P.), Ovidiu Ghidirmic, este înscris sub semnul divin al cifrei 7 - înmul it cu 10, 12 sau 21, scânteietoarele sale eseuri însumând, cu unele excep ii, între 70, 84 ori 147 de rânduri tipografice.

7. Voca ia critic Animat de un elan ascensional nest vilit i neîntrerupt, mistuit de setea de absolut - aidoma modelelor sale Eminescu, Maiorescu, Brâncu i, C linescu, Eliade... -, Ovidiu Ghidirmic dovede te, i de ast -dat , c i-a asumat voca ia critic asemenea unei necontenite aspira ii, n zuin e spre perfec iune i des vâr ire.

Deprinzând, o dat cu Mircea Eliade, adev rul conform c ruia literatura este fiica mitologiei, fiind con tient c textul este o lume i lumea este un text, c - în afara comandamentului de a demonstra în elepciune teoretic : sophia, este obligatoriu s dovedeasc , de la Aristotel încoace, „în elepciune practic ”: phronesis -, Ovidiu Ghidirmic ne propune un du-te-vino între profan i sacru, între Vede i Upani ade, aceasta din urm fiind considerat cea mai spectaculoas oper de interpretare din cultura indian , oper ezoteric i ini iatic , pe care Schopen-

39

hauer, înv torul lui Eminescu, o considera ,,fructul supremei în elepciuni omene ti”.

Scriind despre ,,cel mai mare filosof al limbajului pe care l-am avut vreodat i c ruia nu-i vom fi, niciodat , îndeajuns de recunosc tori” (p. 199), Ovidiu Ghidirmic îi contureaz un portret extrem de conving tor, care i se potrive te ca un veritabil autoportret chiar celui ce îl caligrafiaz : „Dotat cu un neobi nuit sim al limbii materne, mai puternic decât al prestigio ilor s i colegi de genera ie, Constantin Noica este posesorul unui stil de o limpezime extraordinar , de o simplitate i o naturale e f seam n, dezarmante, de o poezie intrinsec , inegalabil , lec ie pe care nau în eles-o prea bine discipolii s i. Pentru Noica, la fel ca i pentru Heidegger, limba îns i este poezie i înc în gradul cel mai înalt.”

8. Omul feeric Urcând Golgota anilor, Ovidiu Ghidirmic s-a scuturat de dureri i de pasiuni, aproape de tot ceea ce, prea teluric fiind, te trage în jos, de ine ancorat în de ert ciunile vie ii cotidiene. El trece proba labirintului, împreun cu Mircea Eliade, fixându- i ca int a vie ii auto-îndemnul acestuia: ,,S m în eleg, s în eleg!” ...Aidoma lui Brâncu i, ale c rui „dodii’’/ aforisme au stârnit, stârnesc multe semne de mirare, dar i de întrebare-, Ovidiu Ghidirmic este depozitarul unui tezaur de moral tradi ional , cre tin , arhaic . „Paradoxal - exclam hermeneutul nostru, creionându- i un nou ...selfie/ autoportret, atunci când conchide despre autorul testamentului spiritual cu titlu simbolic: Pomul vie ii -, în personalitatea lui Petre Pandrea, este tocmai faptul c acest temperament frenetic, exploziv i dionisiac, aspir spre „în elepciune”, pe care o consider suprema valoare uman . Dar în elepciunea pe care o viseaz Petre Pandrea nu este în elepciunea „teoretic ” (sophia), pe care, evident, moralistul o de ine, ci în elepciunea „practic ” (phronesis), ca s ne p str m în termeni aristotelici.”.

Autorul aminte te c Aristotel se plângea c a avut în elepciune „teoretic ” (definitorie pentru omul inteligent), dar n-a ajuns, nici-odat , la în elepciunea ,,practic ’’, pe care o are numai omul cu adev rat ,,în elept” -, om ,,în elept” numit de Petre Pandrea, cu o metafor plin de tâlcuri, ,,omul feeric”. Ovidiu Ghidirmic gloseaz , finalmente: „Acest concept nou îl introduce Petre Pandrea în filosofia moral . Ceea ce caracterizeaz „omul feeric” este bun tatea, magnanimitatea, farmecul (ce provine dintr-un excedent de vitalitate), munca, jertfa i polite ea”. „Omul feeric” este chiar Ovidiu Ghidirmic, din aceast carte i din toate celelalte 16, omul puternic: idealul moral la care Petre Pandrea ne invit s medit m.

Disecând opera celor mai importan i creatori i, totodat , automodelându-se în perpetua confruntare cu tainele crea iei marilor înainta i -, Ovidiu Ghidirmic realizeaz o subtil opera ie de vivisec ie, de însufle ire a operei acestora, a personalit ii fiec ruia în parte i de re-Na tere, redimensionare a sa: a omului, profesorului, creatorului plurivalent, director executiv al revistei Lamura, laureat al Academiei Române: Ovidiu Ghidirmic.

Vivat, crescat, floreat!

Ovidiu Ghidirmic, Confrunt ri critice: teoria i practica hermeneuticii, Bucure ti, Editura Academiei Române, 2014, pp. 360, DAN LUPESCU Craiova, 7-9 februarie 2015

40

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 4(8)/2017

Ovidiu Ghidirmic - biografie, activitate, oper[ DATE BIOBIBLIOGRAFICE - N scut la 27 august 1942 în satul Grece ti, comuna Valea Stanciului, jude ul Dolj.

- Colegiul Na ional „Carol I” din Craiova - 1960.

- Facultatea de Limba i Literatura Român - Bucure ti - 1965.

- Referent literar la Teatrul Na ional din Craiova (1966-1967), unde a fost colaborator al lui Ion D. Sîrbu, secretar literar, prozator i dramaturg contemporan dintre cei mai importan i ai epocii, de un mare ecou în posteritate.

- Redactor principal la revista „Ramuri” din Craiova, unde s-a ocupat de sectorul de critic i istorie literar , în perioada în care aceasta a fost condus de publicistul i reporterul Ilie Purcaru (1967-1968) i apoi de profesorul universitar, criticul i istoricul literar Al. Piru (1969 -1974).

- Redactor la Editura „Scrisul Românesc” (1974-1975).

- Bibliotecar principal la Biblioteca Jude ean „Alexandru i Aristia Aman” din Craiova, (1975-1980).

- Cercet tor tiin ific principal la Institutul de Cercet ri Socio-Umane din Craiova al Academiei Române (1980 1994).

- Conferen iar universitar doctor Facultatea de Litere din Craiova (19941998).

- Profesor universitar doctor Facultatea de Litere din Craiova (1998-2012).

- eful Catedrei de literatur român , universal i comparat (2005 2007).

- Conduc tor de doctorat din anul 2003. Director al colii doctorale „Al. Piru” a Facult ii de Litere din Craiova.

- Cursuri universitare predate: „Perioada marilor no tri clasici”, „Proza fantastic româneasc ”, „Hermeneutica literar româneasc ”. Curs fundamental „Eminescu”, Curs fundamental „Arghezi”.

- Membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1978.

- Director al revistei „Lamura” din Craiova.

PREMII I DISTINC II PRIMITE - Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala din Craiova, pe anul 1986, pentru volumul Poe i neoromantici (1985).

- Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala din Craiova, pe anul 1997,

pentru volumul Mo tenirea prozei eminesciene (1996).

- Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala din Craiova. pe anul 2003, pentru volumul Studii de literatur român modern i contemporan (2002).

- Premiul Na ional „Marin Sorescu” al Academiei Române pe anul 2004.

- Premiul Editurii Scrisul Românesc pe anul 2006, pentru critic i istorie literar .

- Marele Premiu Na ional pentru Literatur al Festivalului Interna ional „Nop ile de poezie de la Curtea de Arge ” pe anul 2011.

- Premiul Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate, pe anul 2012.

- Premiul „Opera Omnia” al Filialei din Craiova a USR pe anul 2012.

- Cet ean de Onoare al Municipiului Craiova din anul 2005.

- Cet ean de onoare al comunei Valea Stanciului, 2010.

VOLUME PUBLICATE - Camil Petrescu sau patosul lucidiii, Craiova, „Scrisul Românesc”, 1975.

- Zaharia Stancu sau interoga ia nesfâr it , Craiova, „Scrisul Românesc”, 1977.

- Poe i neoromantici, Craiova. „Scrisul Românesc”, 1985.

- Proza româneasc i voca ia originalit ii, Craiova, „Scrisul Românesc”, 1988.

- Hermeneutica literar româneasc , Craiova, „Scrisul Românesc”, 1994.

- Mo tenirea prozei eminesciene, Craiova, „Scrisul Românesc”, 1996.

- Capodopere ale literaturii române (compendiu), coordonator tiin ific, Craiova, „Didactica Nova”, 1997.

- Prelegeri despre proza fantastic româneasc (curs), Reprografia Universit ii din Craiova, 1997.

- Hermeneutica paradoxului (în colaborare), Sovata, Oradea, Editura „Abaddaba”, 1997.

- Opere fundamentale ale literaturii române (compendiu), coordonator tiin ific, Craiova, „Didactica Nova”, 2001.

- Studii de literatur modern i contemporan , vol .I, Craiova, „Scrisul Românesc”, 2002.

Anul II, nr. 4(8)/2017

Domnul de Rouã

- Studii de literatur modern i contemporan , vol. II, Craiova, „Scrisul Românesc”, 2004.

- Proza româneasc i voca ia fantasticului, Craiova, „Scrisul Românesc”, 2005.

- Confrunt ri critice, Craiova, „Scrisul Românesc” Funda iaEditura, 2007.

- Concepte critice, Craiova, „Scrisul Românesc” Funda iaEditura, 2008.

- Pro domo, (vol.I i II) Craiova, „Scrisul Românesc” Funda ia, 2013.

- Confrunt ri critice - Teoria i practica hermeneuticii, Editura Academiei Române, 2014.

- Eminesciana, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2016.

- Orient ri Hermeneutice, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2017.

EDI II I ANTOLOGII ÎNGRIJITE - Fântâna, edi ie din nuvelistica lui F nu Neagu i studiu introductiv, Craiova, „Scrisul Românesc”, 1974.

- Rondeluri, Psalmi, Nop ile, edi ie din poezia lui Al. Macedonski i postfa , Craiova, „Scrisul Românesc”, 1975.

- Întâile viori, edi ie din poezia lui Florin Dumitrescu i prefa , Craiova, „Scrisul Românesc”, 1979.

- durea nebun , edi ie a romanului lui Zaharia Stancu i prefa , Craiova, „Scrisul Românesc”, 1988.

- De ce plânge mama?, edi ia a Il-a a romanului lui Ion D. Sîrbu, prefa , „Scrisul Românesc”, Craiova, 1994.

- Patul lui Procust, edi ie a romanului lui Camil Petrescu i studiu introductiv, Craiova, „Scrisul Românesc”, 1995.

- Critice, edi ie din studiile i articolele critice ale lui Titu Maiorescu i studiu introductiv, Craiova, „Scrisul Românesc”, 1995.

- Jurnalul unui jurnalist f jurnal, edi ia a II-a a jurnalului lui Ion D, Sîrbu, prefa , „Scrisul Românesc”, Craiova, 1996.

- Sinapse, edi ie i prefa la poezia lui Florentin Smarandaehc, SUA, 1997.

- Fantasme cu mirese zburând, antologic i prefa la poezia lui Constantin Preda, Funda ia „Pas rea m iastr ”, TârguJiu, Editura, „Ramuri”, 2001.

- Dansul Ursului, prefa la romanul lui Ion D. Sîrbu, Craiova, Editura MJM, 2002.

- Din flori i din ghea , antologie i post-fa la volumul de versuri al Carolinei Ilica, Buc., Ed. „Cartea Româneasc ”, 2003.

- Strig t de stea c toare, antologie din poezia Marianei Didu i prefa , Craiova, „Scrisul Românesc”, 2004.

- Moartea îngerului, antologie i prefa la poezia lui Tudoric Mihalache, Craiova, Editura „Mihai Du escu”, 2005.

41

42

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 4(8)/2017

Dan LUPESCU

Ovidiu Ghidirmic Holograme pentru Lupul Singuratic scut cu o zi înaintea lui Goethe, dar la distan de dou secole f apte ani, Ovidiu Ghidirmic a fost înnobilat cu titlu de Cet ean de Onoare al comunei Valea Stanciului, în al c rei sat de basm Grece ti a v zut lumina zilei.

Aici a tras, în premier absolut , aer în piept i a chir it oltene te a biruin sigur , incontestabil . i tot de aici a început trânta lui cu timpul... uzit de Aforismele pentru în elepciunea în via ale lui Schopenhauer, s rb toritul nostru de ast zi nu avea cum s nu re in afirma ia marelui filozof german: Oamenii de rând caut ...petreac timpul; cei de talent - s -l întrebuin eze.

Leg tura acestui om, de o calitate moral excep ional , cu plaiurile natale a fost, este i va r mâne pentru totdeauna ombilical . Osie a lumii, epicentru, cel mai important punct din univers, spa iul matrice al Grece tilor i V ii Stanciului i-a modelat marelui profesor universitar Ovidiu Ghidirmic sensibilitatea, l-a c lit pentru b liile vârstelor ce aveau s vin , i-a fost izvor de ap vie, mereu proasp , reconfortant , pentru clipele de îndoial , nelini te ori impas vremelnic.

Conduc torul craiovean de doctorate împ rt te viziunea francezului Victor Hugo: Ora - pic tur a secolului. Timpul - veche balan de aur, care judec i pl te te.

Condamnat la luciditate, cu un spirit critic înn scut, echilibrat i armonios, îns nu rareori de o virulen însp imânt toare pentru veleitari, homunculi, ipochimeni i firi patibulare, Ovidiu Ghidirmic, directorul Revistei europene de cultur i educa ie LAMURA, este n scut sub aura de lumin a verbului, reprezentativ pentru el, a analiza.

Precis , limpede i rece ca raza laserului de ghea , gândirea acestui critic i istoric literar, cu solid forma ie clasic i profunde cunotin e filozofice, se conjug inspirat cu puritatea, onestitatea i francheea sa, cu firea meticuloas , spiritul de geometru, d ruirea benedictin

i, mai ales, voca ia justei judec i de valoare. Într-un glas cu Nicolae Iorga, de la cap tul cel lalt al curcubeului, Ovidiu Ghidirmic roste te senten ios: Timpul schimb florile câmpului, dar nu poate schimba str lucirea aurului din adâncuri.

Oltean sadea, îns cu obâr ii timocene, Ovidiu Ghidirmic de i a fost dintotdeauna un Lup Singuratic (printre fariseii, diletan ii i guralivii pseudo-eliti ti) - NU a suportat niciodat mediocrit ile i falsele valori.

Perfec ionist pân în m duva oaselor, adeseori cu o limb ascu it , fichiuitoare ca un bici de foc, Ovidiu Ghidirmic i-a ve tejit necru tor pe semidoc ii, gibonii de serviciu i tr torii valorilor române ti.

Fondatorul colii Doctorale Al. Piru de la Universitatea din Craiova - Ovidiu Ghidirmic - poate rosti aidoma lui Constantin Noica: Timpul NU trece, ci omul trece prin timp. Ori se poate uita fix în ochii lui Leonardo da Vinci, atunci când acesta gânde te: Nimic nu trece mai repede ca anii copiii timpului.

Interiorizat i calm, cel pu in în aparen , obsedat totdeauna de ordine, rigoare i exactitate cvasimatematice, înzestrat cu o subtil art a seduc iei i cu har hermeneutic indubitabil, Profesorul Ovidiu Ghidirmic are o încânt toare voca ie oratoric . Poate i pentru c tie afirma ia lui Jorge Luis Borges: Timpul ...este substan a din care sunt f cut. tiin a grad rii prelegerilor ori a discursurilor publice, rafinamentul punerii în scen i al construc iei pentru eternitate dovedesc faptul c NU întâmpl tor s-a n scut sub aceea i constela ie, a Fecioarei, cu J. W. Goethe, H. G. Wells, G. W. F. Hegel, Mihail Kog lniceanu, cardinalul Richelieu, dar i cu marii oameni de scen Charles Boyer, Sean Connery, Richard Gere, Ingrid Bergman, Maurice Chevalier, Greta Garbo, Larry Hagman, Sophia Loren, Linda

Anul II, nr. 4(8)/2017

Domnul de Rouã

Gray, Ana Karina, Michael Jackson.

Magnetismul, charisma i farmecul aparte ale omului, profesorului, criticului i istoricului literar Ovidiu Ghidirmic devin cu atât mai de în eles, într-un context cu personalit i emblematice, precum cele men ionate mai înainte.

O dat cu Jalal al Din Muhammad Rumi, Profesorul craiovean, laureat al Academiei Române, ne poate încredin a: tii c timpul ...este o form a iubirii, iar înf area se afl în afara lui, fiindc timpul ...este o colivie dincolo de care se g sesc muntele Ghaf i pas rea Anka.

Gra ie înclina iei sale native spre puritate i castitate, discre iei în rela iile cu sexul frumos, Ovidiu Ghidirmic s-a c torit mai târziu, nefiindu-i absolut deloc team de via a de celibatar.

Pilot de curs lung , în via , cu excelente reflexe, îns care nu risc inutil, Ovidiu Ghidirmic este un tat exemplar, care pedaleaz insistent pentru a-i insufla fiului Bogdan, unicul, principiile morale esen iale i normele de conduit obligatorii la început de mileniu III. Foarte exigent, pe alocuri dur - pentru c , nu-i a a?, Severitatea este semnul dragostei supreme -, Ovidiu Ghidirmic iradiaz iubirea sa tainic asupra familiei, pe care o ocrote te, din umbr , precum un veritabil Pater Familias. În aceste momente de aleas vibra ie, pare mai actual ca oricând aser iunea lui Victor Hugo: Timpul curge din noi ca dintr-o clepsidr cu nisip, dar noi NU sim im fuga asta, mai ales în unele clipe supreme.

De la Miori a, Me terul Manole, Zbur torul, legenda Traian i Dochia, miturile române ti fundamentale, la capodoperele eminesci-ene Rug ciunea unui dac, Insula lui Dionisos, Avatarii faraonului Tla, de la straniile nuvele La hanul lui Mânjoal ori O f clie de Pa ti, ale lui I. L. Caragiale, pân la Noaptea de Sânziene, Domni oara Cristina, Pe strada Mântuleasa de Mircea Eliade -, hermeneutul Ovidiu Ghidirmic a tr it, i-a asumat i a învins de 1001 (o mie i una de ori !) magia timpului.

Pendulând între Absen a timpului i timpul real, între Timp divin ori etern i Timp în sine, Timp Absolut i Timp relativist - O mie de ani înaintea ochilor t i sunt ca ziua de ieri, care a trecut, i ca o straj de noapte (Psamul 40, din Vechiul Testament) sau: O zi din cer face cât un an pe P mânt (Wu Cheng, torie spre Soare-Apune), fiind c tor paradoxal pe un alt t râm, tr ind un timp subiectiv, ce pare cât o clipit , pentru a se întoarce într-un timp obiectiv, la distan de veacuri sau milenii (Trecuser mii de ani de când zbura el ca gândul din stea în stea - basmul Trei copii s raci, colec ia Cristea Sandu-Timoc), transgresând ...Timpul invers i anihila-

43

rea timpului, timpul sacru versus timpul profan -, Ovidiu Ghidirmic, hermeneut a mii i mii de ipostaze, a ie it permanent biruitor.

Asemenea lui Tezeu în lupta cu Minotaurul...

Izbânzile sale au fost, în aceea i m suri, izb viri i mântuiri...

Dac Goethe c uta „planta arhetipal ”, care s genereze toate plantele, Ovidiu Ghidirmic - botezat în apele christice ale ontologiei i h duind prin sevele Arborelui Gnozei, aidoma unui aman st pân pe tehnicile arhaice ale extazului - tie c a sit nu numai calea ie irii din timp, ci i pe aceea a intr rii în eternitate.

Con tient, pe de o parte, c istoria este fiica mitului, iar, pe de alt parte, c ie irea din teribilul labirint numit teroarea istoriei sar putea s NU fie decât abolirea istoriei, discipolul lui Titu Maiorescu, George C linescu i Mircea Eliade se las locuit (învins?) de setea de sacru.

Cu un ne rmurit patos al lucidit ii, mo tenit de la Camil Petrescu, cel ce vedea idei i gr ia Cât luciditate atâta dram …, Ovidiu Ghidirmic tr ie te prin to i porii fiin ei sale realitatea ireductibil c totul are finalitate soteriologic .

Ovidiu Ghidirmic î i iube te i î i pre uie te obâr iile ca un ini iat, adic asemenea unui maestru în regressus ad uterum/ regressus ad originem, care înseam concomitent descensus ad inferos.

Fiind, întocmai ca Brahma i ca Brâncu i, contemporan cu începuturile, Ovidiu Ghidirmic a g sit cheia magic a destinului u: Timpul ca deschidere spre mântuire.

Asemenea idolului s u Mircea Eliade, care îi str juie masa de lucru din locuin a de pe str. Mihail Strajan din Craiova, Ovidiu Ghidirmic tie c „Filosofiile, tehnicile ascetice i contemplative, misticile indiene urm resc toate aceea i int : s -l VINDECE pe om de durerea existen ei în Timp”.

Fecior de împ rat, n scut la Grece ti, comuna Valea Stanciului, identic aproape cu acela din basmul Tinere e f b trâne e i via de moarte - care descoper lumea f dor, unde timpul nu mai curge, fecior care trece apoi prin Valea Amintirii, pentru a reveni în lumea material -, Ovidiu Ghidirmic a înv at de la Ulise, zduit apte ani de nimfa Calipso, pe insula Ogygia, c încremenirea timpului te plaseaz în centrul lumii.

Adic acolo unde totul în jur se învârte te, sin gurul loc sigur, ca un stabilopod, fiind chiar acesta: punctul de start pentru axis mundi.

Epicentru. Coloan a Infinirii…

Tocmai de aceea, Profesorul i Hermeneutul Ovidiu Ghidirmic se întoarce permanent la obâr ii.

Adic în satul Grece ti al comunei Valea Stanciului din Jude ul Dolj...

44

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 4(8)/2017

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

Con\inutul no\iunii de INTELECTUAL Problema definirii riguroase a intelectualit ii, precum i problema componen ei, structurii interne a acestei entit i sociale complexe i pluraliste, sunt evident probleme dificile, controversate i deci deschise, la ordinea de zi prioritar a dezbaterilor sociologice i filozofice.

De i punctele de plecare principale se insereaz în fundamentul concep iei i metodei filozofiei, dat fiind terenul vast i accidentat al acestei problematici, autorul se vede obligat s i avertizeze cititorul despre posibilitatea existen ei unor contradic ii în sfera aser iunilor, tezelor i demonstra iilor sale, despre valoarea provizorie, ca ipoteze de lucru, a unora din tezele i solu iile adoptate, precum i a terminologiei folosite sau propuse; a adar cu alte cuvinte, autorul previne, din respect pentru exigen a onestit ii intelectuale, c în etapa actual a elabor rii studiului u, este silit s se mul umeasc cu unele rezultate par iale, cu caracter aproximativ, sub rezerva unor inform ri suplimentare, mai ample, i a unor deduc ii i generaliz ri ulterioare, maturizate cu ajutorul medita iei, discern mântului critic i ... al timpului.

Primul sens, cel popular i profan, al categoriei de intelectual se întemeiaz pe un criteriu formal: calificarea muncii intelectuale prin ob inerea unei diplome de înv mânt superior sau mediu.

Conform acestui criteriu formal, intelectual înseamn : posesor legal al unei diplome de înv mânt superior sau mediu, care atest din partea autorit ii de stat calificarea muncii intelectuale, într-un domeniu sau altul de specialitate din sfera vast a cunoa terii i practicii umane.

Al doilea sens al no iunii de intelectual, cel mai r spândit în lumea cult este sensul clasic-istoric, potrivit c ruia intelectualul autentic este acea persoan care are capacitatea i func ia de a exprima i satisface nevoile spirituale i morale ale societ ii, capacitatea i func ia de conduc tor spiritual, de educator, de medic al sufletelor, care trateaz sau previne maladiile spiritului.

A fost o perioad îndelungat , în care aceast accep ie era monopolizat în special de preo i, profesori i juri ti Al treilea sens al no iunii de intelectual, care este complementar cu cel anterior, ar putea fi denumit sensul tiin ific, sensul gnoseologico-metodologic, deci istoric-contemporan, prin care se exprim condensat un complex de tr turi specifice, comune i definitorii pentru toate categoriile intelectualit ii în ansamblul s u, cu alte cuvinte ca entitate social pluralist , ca bloc istoric integrativ.

Ei bine, care sunt aceste determina ii specifice i definitorii ale intelectualit ii? - Iat -le: cultura tiin ific , exprimat printrun quantum superior de cuno tin e i informa ii într-o anumit specialitate, metodologia tiin ific , logic , de cercetare, de judecat i previziune, spiritul ra ionalist-critic, care nu face concesii ignoran ei, prejudec ilor sau dogmelor, curajul, independen a i libertatea de spirit, care include dreptul la îndoial , la verificare, precum i dreptul la eroare; onestitatea intelectual i productivitatea moral , ambele îmbinate i exprimate prin consecven ,

prin concordan a dintre concep ia despre lume / „Die Weltanschauung” / i conduita practic cotidian , pe scurt, prin caracter, adic prin ecua ia constant a ra iunii i ac iunii.

Desigur, caracterizarea acestui ultim sens al no iunii de intelectual r mâne destul de schematic , destul de aproximativ , astfel încât în sfera ei de cuprindere se pot insera numeroase alte determina ii, mai mult sau mai pu in detaliate i nuan ate.

De exemplu, la întrebarea, evident coincident cu sensul aci conturat, anume, cum se poate defini i recunoa te s tatea i robuste ea intelectual ?, - filozoful de orientare idealist Henri Bergson a r spuns în felul urm tor: „Ea se manifest prin gustul ac iunii, prin facultatea de a se adapta i readapta la împrejur ri, prin fermitatea îmbinat cu suple ea, prin discern mântul profetic al posibilului i imposibilului, printr-un spirit de simplificare, care triumf asupra complica iilor, în sfâr it, printr-un bun sim superior”.(Henri Berg-son - „Les deux sources de la Morale et de la Religion”) Meditând ceva mai insistent asupra acestor trei sensuri, sensul profan, sensul clasic i sensul tiin ific-gnoseologic al no iunii de intelectual, constat m c aceste sensuri aci men ionate sunt înc departe de a cuprinde complexitatea, eterogenitatea i multilateralitatea con inutului structural concret al acestui concept generic, cumulativ. ci, precum se observ din capul locului, cele trei sensuri sau accep ii ale susnumitei no iuni nu ne indic raportul intelectualului cu munca productiv a celorlalte categorii umane.

Din perspectiva sensului clasic, mai trebuie s ad ug m c no iunea de intelectual, în semnifica ia sa prioritar i major , corespunde func iei, cu aspecte multiple, de a exprima i satisface trebuin ele spirituale i morale ale societ ii, designeaz pe intelectualul ca om universal, ca purt tor, creator de cultur i moral , ca pe de in torul rolului de stea uzitoare a sufletelor i speran elor lumii. În pofida determina iilor cardinale, specifice i comune, intelectualii nu formeaz o clas social distinct , independent i de sine st toare, nici un grup social omogen, în afar i deasupra claselor sociale fundamentale; dimpotriv , intelectualitatea formeaz un bloc larg, pluralist, divers i totu i integrativ, un complex difuz constelat de grupuri sociale specifice, eterogene i plurideterminate; dar este locul potrivit s subliniem: - atât procesul de plurideterminare, de eterogenizare i de diversificare, cât i procesul de constelare, de solidarizare, de formare a unui bloc ideologic, spontan sau dirijat, în func ie de etapele istorice parcurse, se opereaz în principal, în virtutea modului de produc ie i a diviziunii sociale a muncii, pe spalierul fundamental i amplu al structurii de clas i politice a unei societ i, - structur social i grupal determinat în ultima instan de infrastructura economic , de totalitatea raporturilor de proprietate i produc ie.

Anul II, nr. 4(8)/2017

Domnul de Rouã

Un progres important în l rgirea conceptului de intelectual, în examenul practicii intelectuale i al structurii intelectualit ii îl constituie distinc ia metodologic stabilit de Antonio Gramsci în sfera suprema iei sau hegemoniei în stat de inut de un grup social esen ial sau fundamental; anume, filozoful italian face distinc ie între aspectul de domina ie statal , care reprezint momentul for ei materiale, momentul constrângerii, sau dictaturii, i care vizeaz grupele sociale adverse, antagoniste - i, pe de alt parte, aspectul pozitiv de hegemonie social , aspectul de conducere intelectual i moral / cultural /, care reprezint organizarea consim mântului spontan din partea largilor mase ale popula iei, dar în special ale grupelor sociale înrudite i bine aliate.

Bineîn eles c cele dou aspecte fundamentale ale suprema iei sau hegemoniei în stat sunt inseparabile, ele neputând exista izolat, unul f cel lalt. De aceea se impune întrebarea, care ne apropie de centrul focal al acestei problematici: - prin cine i când, în care moment grupul social dominant devine într-adev r conduc tor?

Grupul social dominant pe planul suprastructural al societ ii politice, adic al statului i guvernului juridic, devine i condutor numai atunci când ajunge s i exercite hegemonia social asupra întregii societ i civile, prin care se în elege ansamblul organismelor private; una din principalele condi ii ale cuceririi puterii este ca un grup social fundamental, care aspir la acest obiectiv, s desf oare o activitate hegemonic , s se afirme ca un conduc tor înc înainte de a cuceri puterea politic , guvernamental , iar în momentul, în stadiul în care, prin cucerirea i exercitarea puterii, devine efectiv dominant, el trebuie s continue fie i grupul conduc tor sub triplu aspect: intelectual, moral i politic.

Or, grupul social dominant î i exercit func iile complimentare de conducere intelectual i moral / cultural / prin intermediul unei frac iuni, unei elite, care apar ine propriei sale p turi de intelectuali, adic intelectualit ii organice, provenit din sânul u i ca atare caracterizat prin raporturi de reprezentan , prin identitatea dintre reprezenta i i reprezentan i.

Aceast subcategorie de intelectuali organici de ine i exercit hegemonia intelectual i moral atât fa de propria sa clas , fa de propriul s u grup social, dominant, c ruia îi între ine, dezvolt i consolideaz con tiin a unit ii i misiunii sale socialistorice, cât i fa de grupurile sociale subalterne, înrudite sau aliate, - aceasta în general, dar în special fa de intelectualii acestor grupuri, medii i inferioare, intelectuali pe care îi subordoneaz , îi integreaz , în mod direct sau indirect, în mod m rturisit sau camuflat, într-un bloc ideologic, mai mult sau mai pu in unitar, divers i difuz, dar al c rui nerv central îl constituie punctul de vedere partidic, concep ia despre lume a grupului social dominant, care fa de grupurile antagoniste, declarat adverse, nu ezit în momentele de criz s se foloseasc constrângerea fizic .

Dar mai exist înc un element esen ial i complimentar, care a fost i pân acum subîn eles ca inerent celor dou aspecte fundamentale ale hegemoniei în stat i pe care trebuie acum s -l relief m pe primul plan: este vorba de aspectul organizatoric, care cuprinde o întreag gam de calific ri i pe care-l g sim codeterminant la toate nivelele, structurale i suprastructurale. rgind conceptul de intelectual prin relevarea unor noi elemente ale practicii intelectuale, putem continua: prin intelectuali trebuie s în elegem nu numai p turile desemnate de obicei prin acest nume, ci în genere orice strat social care exercit func ii organizatorice în sens larg, atât în domeniul produc iei, cât i în cel al culturii i în cel politic-administrativ.

Caracterizând pe intelectuali din punctul de vedere al func iilor politice de organizare i de leg tur la nivelele supra-

45

structurii politice i ideologice, s-a emis aser iunea precum c intelectualii sunt comi ii grupului dominant pentru exercitarea func iilor subalterne ale hegemoniei sociale i guvern rii politice, adic a asigur rii consim mântului spontan al marilor mase ale popula iei fa de orientarea imprimat vie ii sociale de grupul fundamental dominant, consim mânt care se na te istorice te din prestigiul / i deci din încrederea / ce deriv pentru grupul dominant din pozi ia i din func ia sa în lumea produc iei, a aparatului de constrângere al statului, care asigur în mod legaldisciplina grupurilor care î i refuz consim mântul, fie activ, fie pasiv; dar acest aparat e constituit pentru întreaga societate, în vederea momentelor de criz în conducere i în dirijare, în cazul se produce o sl bire a consim mântului spontan.

Acest mod de a pune problema are ca rezultat o l rgire foarte mare a conceptului de intelectual, dar numai a a e posibil s ajungem la o aproximare concret a realit ii.

De câte ori vorbim de aceste tr turi definitorii ale birocra iei, este necesar s în elegem în mod explicit înc un aspect de importan metodolic major : anume c birocra ia în aceast accep ie, aici exprimat condensat - în pofida travestirilor, mime-tismului ideologic - , este un numitor comun al tuturor rilor din cele dou lag re mondiale, mai exact din cele trei lumi.

Având în vedere acest fapt cardinal, care ne ofer o pozi ie strategic de importan hot râtoare, - se poate conchide i formula urm toarea generalizare, urm torul principiu interpretativ: - calificarea tiin ific superioar , corespunz toare tiin elorpilot sau ramurilor prioritare ale economiei i tehnicii, situa ia prioritar cheie, în procesul de diviziune social a muncii constituie pentru unele categorii restrânse de intelectuali o platform de lansare i integrare în elita puterii economice i politice, în grupul quasi-clasial privilegiat al birocra iei politice i tehnocratice, care, în virtutea monopolului dreptului de dispozi ie, precum i în virtutea egoismului colectiv de cast , voalat în cele mai nobile i egalitare postulate teoretice, particip substan ial, f cându- i partea leului, la reparti ia i aproprierea surplusului de valoare, baza genetic a diferen elor de clas !...

Aforismul popular „Cine împarte, parte- i face” se aplic , adar, nu numai la egoismul individual, ci se extinde i la egoismul colectiv de grup.

Oare morala cre tin sau etica umanismului socialist nu au avut capacitatea sau virtutea s r stoarne i anuleze for a egoismului colectiv, de grup privilegiat, i implicit valabilitatea acelui aforism critic i ironic cel pu in în rile care au încercat s cons-truiasc socialismul?

Desigur, f echivoc, i componen ii castei birocratice i tehnocratice posed în general studii superioare, diplome universitare i lucreaz cu inteligen a.

Dar ce s-ar întâmpla dac ne-am limita i c uzi în mod unilateral de acest criteriu unic în elaborarea conceptului de intelectualitate, mai precis de „de muncitorime intelectual ”?

Evident, în acest caz am ajunge s ignor m sau s omitem în mod inten i-onat criteriile materiale, obiective, pentru definirea claselor, catego-riilor i subcategoriilor sociale, anume: pozi ia, locul, amplasarea unui anumit grup social în cadrul sistemului de produc ie social .

Ori, repet, ignorând sau omi ând aceste criterii obiectivecheie în definirea claselor i grupelor sociale ajungem la o defini ie necritic , psihologist , stranie i evident ne tiin ific , asemenea lui Jean François Revel: - „to i muncitorii inteligen ei constituie o clas special ”.(Jean Francois Revel: Les idees de notre temps).

46

Domnul de Rouã

A fi intelectual Dând la o parte defini iile dic ionarelor despre omul intelectual care exprim unitar c intelectual persoana ce posed o preg tire de specialitate temeinic i lucreaz în domeniul artei, al tiin ei, tehnicii, etc., persoan care apar ine intelectualit ii, defini ii incomplete i neconving toare, la care putem ad uga referindu-ne la omul intelectual care este acea persoan care nu accept c lumea este imuabil , c lumea este un dat odat ventru totdeauna ci c lumea este într-o permanent i continu mi care, transformare, devenire. Este ce1 care nu accept pe deplin anumite teze, anumite postulate gata confec ionate i care trebuie însu ite f rezerve, a c uta s în eleag , i priceap , s p trund adev ratul în eles, adev ratul sens al lucrurilor, fenomenelor, tr irilor i evolu iei lor.

El caut , cerceteaz , uneori inventeaz sau inoveaz pân se convinge de soliditatea argumentelor care impun o defini ie i o definire a lumii, a fenomenelor sociale i tiin ifice, pân î i formeaz propria cunoa tere, propria percep ie, propria accep iune.

Abia, dup ce de ine a a-zisul adev r absolut, dar subiectiv, abia atunci particip pe deplin în via a cet ii, ia parte ca un cunosc tor i în acela i timp militant pentru prop irea i pacea social .

El devine un pion, un promotor, un activist, un militant, un conduc tor spiritual, un lider de opinie i chiar social, el formeaz acea p tur social ce jaloneaz , traseaz c i de urmat pentru ceilal i care, la rândul lor, îl accept ca un adev rat în elept al neamului.

El se al tur celorlal i în elep i care provin din rândul popula iei înaintate în vârst i care au acumulat o experien bogat de via , o anumit în elepciune, un anumit tact i o anumit conduit , pe care mul i o accept i care îi respect pe ace tia chiar dac în în elesul no iunii de intelectual nu ar putea fi accepta i, în aceast p tur sau clas social , dup caz.

Intelectualul este un formator, un modelator, un om ce imprim anumite idei i c i de urmat în societate, este o parte component a societ ii absolut necesar i indispensabil f de care nu ar exista progres social, economic i chiar politic.

Societatea ce s-a dorit a aduce fericire i bun stare tuturor, am numit societatea socialisto-comunist , s-a declarat pe fa un du man al intelectualilor, a c utat s subordoneze, s anihileze, desfiin eze aceast clas considerând-o conservatoare, nihilist i improprie idealurilor sale socialiste.

Intelectualii forma i la înalte coli, facult i, academii i universit i din ar dar mai ales din str in tate i care ar fi putut avea un rol covâr itor în societate, au fost sco i din func ii, aresta i, condamna i, supu i unor cazne supraomene ti pentru eliminarea lor, pentru suprimarea lor. Au fost înlocui i intelectualii din armat forma i la înalte coli europene, din justi ie, din s tate, din înv mânt, din institu iile de stat i administra ie, din cler, din academie i alte institute tiin ifice, punând în locul lor obedien i cu slab preg tire colar , uneori semianalfabe i.

Societatea socialist î i dorea o p tur nu o clas de intelectuali dar care s provin din rândul proletarilor, al celor tar tiin de carte de nivel superior dar care s fie supu i regimului, r spund la comenzile politice f s caute s în eleag de ce i pentru ce trebuie s ac ioneze de o anumit manier , ei trebuia fie buni executan i, nu gânditori.

Gândeau al ii pentru ei. Li se insufla ideea c ei conduc, dar în realitate erau oi te marionete.

Din p cate, mai precis, din fericire, a fost imposibil de desfiin at aceast clas a intelectualilor care erau con tien i de valoarea lor i pe m sur ce s-a regenerat, s-a dezvoltat, s-a format, în

Anul II, nr. 4(8)/2017

condi iile noii orânduiri, aceast clas i-a conturat o con tiin de sine, o încredere în propriile posibilit i intelectuale i au devenit un motor social întrucât munca fizic era tot mai mult înlocuit de utilaje, de ma ini, de automatiz ri, iar muncitorul nu a mai fost cel arhaic ci un mânuitor de mijloace moderne de produc ie ceea ce i-a m rit speran a i încrederea în inele l untric.

Fiecare muncitor avea, de acum, o preg tire profesional dobândit în 10-12 ani de studii iar unii aveau i alte categorii de studii, liceale, postliceale sau de mai tri care îi apropiau foarte mult de intelectuali i din rândul lor mul i continuau studiile superioare universitare ce înt reau rândul intelectualilor conform defini iei dat acestei clase.

Aceste transform ri au demonstrat teza socialismului tiin ific care afirma c acumul rile din societate duc la un salt, la o revolu ie social , la o schimbare de orânduire i care în fapt s-a i petrecut, s-a întâmplat, prin explozia de nemul umiri a acestei, clase sociale, progresiste, clasa intelectualilor, al turi de cei mul i i con tien i de acum de valoare i puterea lor. Interesant ar fi de urm rit cum vor evolua evenimentele în viitorul apropiat sau mai îndertat deoarece intelectualii i-au câ tigat pentru întotdeauna locul în via a social , în societate, în treburile cet ii i de ei va depinde în viitor bun starea noastr .

Func iunea intelectului Inteligen a este capacitatea individului de a se adapta la probleme i situa ii noi. Func iunea intelectului este cunoa terea lumii i vie ii.

Pentru a se dezvolta i da roade, cât mai bogate, aceast capacitate trebuie educat , trebuie cultivat .

Cultura urm re te dezvoltarea i rafinarea tuturor facult ilor i laturilor fiin ei omene ti. Dar aceast dezvoltare a fiin ei omene ti începe i sfâr te prin cultivarea spiritului, prin cultivarea intelectului, care arunc lumin asupra drumului înainte.

Ce este cultivarea spiritului? Este activitatea depus pentru dezvoltarea puterilor intelectului în vederea realiz rii i des vâr irii aptitudinii de a rezolva în chipul cel mai corespunz tor temele puse de via .

Importan a practic a educa iei intelectuale este considerabil .

Via a omenirii este foarte complicat i fr mântat . Omul zilelor noastre este asaltat de probleme economice, financiare, sociale, morale. Toate cer un r spuns precis i grabnic. În lupta pentru existen ne azvârlim cu fruntea înainte.

Creierul reprezint oarecum artileria grea a omului în aceast lupt . Cine nu este bine înarmat, cine este s rac cu duhul, cade pe câmpul de b taie. i de cele mai multe ori, nu ca erou, ci ca învins, ca un sclav.

Educa ia intelectual urm re te apoi s fac din om un lupt tor social. Educat i culturalizat, individul la rândul s u, devine colaborator harnic si generos la opera de crea ie a culturii i progresului. Pe scurt, devine un lupt tor pentru adev r i dreptate. pentru dragostea i pacea între oameni i popoare. Devine o personalitate.

Prin asimilarea culturii, individul ajunge la o superioar concep ie moral , la acea concep ie ra ional care este izvorât din necesit ile profunde ale istoriei i societ ii, deci ale determinismului social. Aceast concep ie este morala social .

Scopul ultim al educa iei intelectuale este personalitatea. adic acela de a face din om nu numai un consumator de valori culturale, ci i un creator, un produc tor. Acest ideal superior nu

Anul II, nr. 4(8)/2017

Domnul de Rouã

poate fi realizat integral în i prin coal .

Educa ia i coala poate doar s -i pun bazele, poate s trezeasn zuin ele i for ele ascunse ale fiin ei, urmând ca vârtejul i coala vie ii s des vâr easc i s maturizeze s mân a aruncat .

Cine vrea scopul, trebuie s vrea i mijloacele. Mijlocul de educare i în are a spiritului, este cultura. Dup cum cultiv m ogorul câmpiilor pentru a ne produce aurul cel scump al grânelor, tot astfel trebuie s cultiv m i ogorul spiritului omenesc, s dind mân a cea fecund a culturii i tiin ei. Cultura este un sistem de valori, de bunuri spirituale: tiin , filosofic, drept, art , economie, etc. Este deci sinteza spiritului uman în vederea orient rii lui în univers.

Dar aceast realitate a culturii nu este static , ci ea este dinamic , adic în continu devenire. De unde urmeaz c i omul trebuie s fie ve nic viu, în continu cercetare, c el trebuie cunoasc serios misiunea culturii, c el trebuie s asimileze real substan a bunurilor i valorilor spirituale.

Nu este un bun educator i nici un bun discipol acela care are în fa a bunurilor culturale o atitudine i o concep ie sceptic . lipsit de entuziasm i optimism. Cultura i realiz rile progresului, nu sunt opera scepticilor.

Lessing zice undeva c dac Dumnezeu s-ar prezenta în fa a lui cu o balan i i-ar spune: iat , într-o parte este adev rul, iar în cealalt este cercetarea, alege, el i-ar r spunde: aleg cercetarea. tiin a i cercetarea acesteia formeaz noble ea spiritului omenesc. Adev rul înseamn putere. Ori, pentru a ne forma spiritul în conformitate cu idealul personalit ii, mai precis, pentru a ajunge noi în ine personalit i, trebuie s asimil m tiin a, trebuie ne inerv m concluziile salutare ale cercet rii tiin ifice, trebuie înv m i s aplic m în maniera noastr de gândire i ac iune principiul cauzalit ii i al necesit ii.

Astfel, numai astfel vom câ tiga o disciplin unitar de gândire, spirit critic, îndr zneal , voin de crea ie i afirmare proprie, încredere în propriile foite, în propria capacitate intelectual i în convingerile ultime i permanente care formeaz îns i esen a caracterului i fiin ei noastre morale. În rezumat, cultivarea min ii, cultivarea intelectului, trebuie creeze i realizeze în spiritul componen ilor unei activit i umane, con tiin a obliga iei i r spunderii sociale, con tiin a datoriei morale de a participa activ la opera comun a justi iei, a cii i reconstruc iei sociale. Acesta este drumul care duce cu siguran spre culmile dem-nit ii i fericirii colective.

De aceea marile personalit i î i propun ca deviz a vie ii lor: - Eu fac ceea ce trebuie, restul nu este treaba mea.

Nevoia de a (mai) fi intelectual „Intelectualul nu-i niciodat un simplu particular” Napoleon.

Este corect medita ia lui Napoleon deoarece, în primul rând, intelectualul este un medic al sufletelor, calitate în care misiunea lui nu este numai aceea de a scrie c i ci i de a face oameni, adic de a fauri caractere. i este de ad ugat, de îndat : aceast ultim sarcin o îndepline te atât prin puterea ideilor, cât i prin puterea exemplului personal.

Ca medic al sufletelor intelectualul se c uze te între altele i de urm toarea deviz : tiin a i virtutea drept ii nu fac concesii ignoran ei - metaforic exprimat: întunericului ignoran ei.

Fiind un spadasin al adev rului i drept ii, mereu îmbr cat

47

în haine de r zboi, gata oricând i oriunde s intervin în ap rarea sau promovarea scopurilor sale nobile i înalte, intelectualul tr ie te primejdios. În concordan cu aceste scopuri nobile, el oscileaz alternativ între cer i p mânt amenin at s fie tr snit de stele (G. Clemenceau) pentru a descoperi i definitiva, glorificându-le datoriile drept ii i ra iunii (Marcus Aurelius), datorii concretizate pe care le supune deliber rii liderilor politici i voin ei politice a poporului suveran, care prin pumnul s u de o el (votul universal) sau spada faptei revolu ionare, s le transforme în legi, implicit în realit ile sociale cotidiene, obi nuin e de toate zilele (Hegel).

Cât prive te r splata intelectualului, nu poate exista decât Cât prive te r splata intelectualului, nu poate exista decât una adecvat : bucuria moral pe care i-o creeaz priveli tea, spectacolul pe care i-1 ofer progresul în dreptate care înseamn sau se traduce prin progresul în om. Calomniile i insultele din partea muritorilor perver i nu-1 pot dezgusta, nu-1 pot determina s se opreasc la mijlocul drumului, s lase lucrurile neterminate i s i abandoneze misiunea stelar de iluminare, fiindc el este în cuno tin de cauz .

De la începutul luptei împotriva egoismului dualistic, orb i clasial, împotriva r ut ii i ignoran ei, intelectualul i-a luat ca model de voin o stea, care- i trimite razele sale, f intermiten în toate direc iile, f discriminarea muritorilor buni i r i, în virtuo i - adic vrednici de lumina cereasc i vicio i, adic , nevrednici de lumina cereasc . În aceast ordine de idei, demn de remarcat, se face o cugetare tonifiant i energetica a lui Nietzsche: „Cu insulte i murd rii vor arunca ei (crucia ii întunericului) - împotriva cuget torului singuratic, dar, frate, de vrei fii o stea, lumineaz -i cu toate acestea.” i H. Heine afirma în „sunt Sabia, simt vâlv taia: „în întuneric luminând / în tot decursul luptei / am fost în primul rând”. În completarea acestor demersuri generale, acestor considerente de ordin general, s ne oprim pu in i s aprofundam urm toarea tez formulat de L. Feuerbach: „Intelectualitatea adev rat creeaz oameni i nu c i”.

O prim observa ie se impune: aceast propozi ie este eliptic , adic are o parte l sat în afar sau subîn eleas , c ci, intr-adev r i prea evident, c ile nu sunt scopul suprem sau ultim al intelectualului, ele sunt doar mijloacele de produc ie în procesul pedagogic de f urire a omului; altfel spus, ele, c ile, sunt vehiculele prin care cunoa terea, ideile for , adev rurile filosofice grele cât unele biruin i, iar dup Balzac, putem spune c sunt mai grele decât unele biruin i pentru c adev rurile sus inute de un intelectual se difuzeaz în lume, sunt mijloacele prin care se realizeaz expansiunea, iradierea magnetismului spiritual ce cuprinde min ile i inimile muritorilor s to i i one ti, determinându-i s participe, s se implice în realitatea prezentului i prin mijlocirea acestora în cunoa terea ordinii esen iale a lumii, o cunoa tere ce permite i oblig la transformarea perfec ionist a acestei lumi, altfel spus i metaforic: s împing cu hot râre i consecven la roata progresului întru dreptate i implicit întru om.

Abia recapitulând aceast conexiune structural i complex de idei, în elegem cu adev rat teza concis i pregnant a lui Voltaire: „C ile conduc lumea”. Într-adev r, în perspectiva panoramic a acestei teze realim i recapitul m pe planul teoriei milenara experien a ra iunii filosofice, în virtutea c reia intelectualii din toate epocile culturii i civiliza iei, prin mijlocirea c ilor (care în realitate sunt scrisori tre umanitate - Feuerbach), sunt coautorii i contemporanii no tri, care. pe scurt, ne ajut s cre tem, s tr im i s învingem asigurându-ne durata luminoas i fericit a existen ei.