Marcu Anton - Scrisori din Țara lui Fâse

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

MARCU ANTON

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

1

MARCU ANTON

Editura RAWEX COMS SRL

Colectiv redacþie: Editor: Raluca Tudor Tehnoredactare: Raluca Tudor Graficã copertã: Raluca Tudor

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României ANTON, MARCU Scrisori din þara lui Fâse / Marcu Anton. – Bucureºti: Rawex Coms, 2014 ISBN 978-606-8512-86-0 821.135.1-7

Scrisori din þara lui Fâse ISBN 978-606-8512-86-0

2

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

MARCU ANTON

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

Bucureºti, 2014

3

MARCU ANTON

4

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

CUPRINS Þara lui Fâse / 7 Blestemul românesc / 12 Dulcineea din Bãicoi / 15 Baladã de sinucigaº / 19 Madam Pãdurice / 21 La piaþã / 24 Baronii de Manalonga / 26 Joc de copii singuri / 31 Mein kleiner Mutalainer / 33 Gunoierii / 36 Don Lodovico Demagoggia / 39 Isaura / 42 Care-i ponta? / 44 Mona, cântec de ruºine / 47 Elegia viermelui / 50 Eu vã cunosc pe toþi vedea-v-aº prinºi, bandiþi ºi hoþi / 52 Minciuna / 55 Dans þigãnesc / 57 A înnebunit Bãsel / 58

5

MARCU ANTON

El a mers din succesuri ĂŽn succesuri

6

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

ÞARA LUI FÂSE Copii, azi o sã spun o poveste.

S-o luaþi aºa cum este: o poveste. A fost odatã, n-ar mai fi fost, o þarã nordicã, având doar douã anotimpuri – iarna ºi vara – atenþie, iarna nu-i ca vara cum ne învaþã un filosof îngheþat, mâncat de lupi (le plãcea îngheþata) ºi nici o culoare politicã. I se spunea „Þara lui Fâse”. I se spunea aºa pentru cã în ea domnea Fâse. El venea la tron dupã Ceaºcã, Nelu care-a gãurit drapelu’ ºi Iedu Mare care nu mai are stare.

Fâse era împãratul ales de noi într-o joi când n-aveam mintea la noi. Cã mai bine l-alegeam pe Þuþ-Prostuþ care, oricum, nu ne-ar fi umplut de atâta reformã ca de râie cãpreascã.

Dar mã-ntorc ºi zic: Bine am fãcut pentru cã Fâse e ca noi: poltron,

7

MARCU ANTON

ºpriþar, curvar ºi ºmenar. A fost chiulãu, biºniþar, a bãtut lumea cu un par. E pontos, miºtocãros ºi ranchiunos. ªtie danþul þigãnesc ºi cadrilul politic. N-are mamã, n-are tatã, n-are patrie adoratã. E beton pentru þara asta nordicã ºi manelizatã. Plânge când vrea el, aresteazã când vrea el, îi manipuleazã pe toþi ºi pe urmã-i aruncã la coº, unde vine un cocoº. Pentru el conteazã doar o stea polarã, blondã, trecutã de varã, care crede cã þara asta nevolnicã e cãmara dumneaei unde iei ce vrei dacã dai patruzeci la sutã din lei pentru Fondul care-ajutã, viitorul sã se-mputã.

O reclamã de la radio-ul nostru Gogo-naþional spune de zece ori pe zi cã ministerul dezvoltãrii ºi uitãrii de la marginea mãrii se ocupã de viitorul tãu ºi tu, nemernicule, n-ai decât sã te înþepeneºti într-un citybreake ºi, gata, ai uitat de foame ºi de sete ºi de dor de codru verde.

8

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

În Þara lui Fâse cele mai tari sunt serviciile: Fã-mi un serviciu mie, îþi fac un serviciu þie. Dacã întrebi de banii tãi þi se rãspunde ferm arãtându-þi-se o groapã: aici sunt banii dumneavoastrã. Acolo sunt banii dascãlilor, ai militarilor în rezervã, ai funcþionarilor publici, ai tuturor celor care au avut ºansa istoricã sã trãiascã în aceste timpuri gâlgâind de reformã.

Fâse merge din succesuri în succesuri, cãlare pe un boc mic ºi cuminte (acesta e o specie de iac), ne aratã calea ºi valea, îºi aresteazã duºmanii în direct ºi la orã de vârf, arde cu fierul roºu presa ticãloºitã, cu predilecþie pe þigãncile împuþite, mersul lui victorios nu e tulburat de nici o opoziþie bleagã ºi adolescentinã, el stã cu mâna pe gãinã ºi împuºcã virgulã cu sudalme, pe cei rãi îi ia la palme. În urma lui vin cohorte de bãieþi buni, cu sacii plini de foloase, cu funcþii grase ºi bãnoase, nimeni nu

9

MARCU ANTON

trãdeazã pentru cã se-ndosariazã ºi se deneantizeazã. Þara este fericitã ºi cu lacrimi pe obraz. Va vota din nou pentru Marele Erou care ne va cadorisi cu o sutã de lei, o gãleatã de plastic plinã de produse, o bicicletã ºi-o promisiune de viitor fãcutã de doamna blondã din sonete (sã mã scuze Shakespeare). Ce dacã nu mai folosim limba românã ºi istoria românã ca sã nu-i supãrãm pe aliaþii noºtri, pe fraþii noºtri seculari!

Plãtim toate aceste nebuneli cu câte-o bazã la Deveselu (atenþie, vã sugerez un loc nou, Botoºeºti-Paia, ºi acolo a fost o bazã a Tratatului de la Varºovia!), cu câte cinci – ºase morþi la Zabul, în Afganistan, cu câte-o înjurãturã la adresa lui Putin, cu câte-o mediere în Azerbaidjan, cinci recolte pe an, cu grâu american. ªi pentru cã Þara lui Fâse asta este ºi ca dânsa suntem noi, hai sã vã ofer ºi o manea pe post de imn al vremurilor pe care le-nghiþim: 10

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

Noi suntem Þara lui Fâse Care fu ºi nu se duse Pen’cã ne-o trase la toþi La copii ºi la nepoþi Avea fete de valoare ªi le iubea foarte tare Le lua case ºi dresuri ªi le-nvãþa cu succesuri Avea-n curte o gãinã Sã ne dea la toþi luminã Viitor ºi dezvoltare Ca s-o iubim foarte tare ªi sã fie înainte Noul nostru preºedinte ªi încãlecai pe-o ºa ªi muri calul sub ea…

11

MARCU ANTON

BLESTEMUL ROMÂNESC Ce ne facem noi, romanii dacã vin americanii?

Ce ne facem noi, zuluºii dacã se întorc iar ruºii?

Tot cu sufletul în gât din urât în alt urât ºi din lanþ din nou în lanþ umiliþi ºi fãr’un sfanþ Între Vaska ºi Van Damme Fericire niciun dram Suntem aºi la Popa Prostu’ cã nimic nu e al nostru ne-au luat vinul, ne-au luat sarea aurul, petrolul, marea doar vãtafii lor au vile, iahturi, automobile doar vãtafii lor trãiesc într-un rai nepãmântesc dar ºi hoþii o duc bine într-o þarã de ruºine ºpãguitã, jefuitã, cãlãritã ºi minþitã 12

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

iar în frunte tot miºeii, golanii ºi derbedeii când tupeul este rege þara n-are nicio lege Aºa suntem, în noroi România e ca noi firavã ca un copil e nevoie de-un fitil sã se-aprindã coºmelia sã învie România sã se ducã dracu’ toþi ºi consilieri ºi hoþi ºi vãtafi bogaþi din noapte când pomenile-au fost coapte dacã stãm ne stã norocul putrezeºte sub noi locul ºi ne bate Dumnezeu ca acum ºi mult mai rãu

13

MARCU ANTON

Cimpanzeu ยบi cimpanzee

14

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

DULCINEEA DIN BÃICOI Motto: Sã mã ierte cei din Bãicoi Cã era vorba de Pleºcoi A fost odatã ca niciodatã o puicuþã mai blonduþã, cu tupeul cât încape într-o minte de maimuþã. Într-o þarã foarte rarã, ea a devenit ºucarã, ºi-a pus un cocoº pe gard ºi l-a crezut leopard, a luat banii din parcare, s-a dat lângã cel mai tare, lângã omul cu trei ochi, sã nu-i fie de deochi, a fãcut ºi facultãþi, ºi-a luat genþi, ºi-a luat esteþi, s-a dat divã, s-a dat Thatcher, s-a dat ºi locomotivã.

Dupã ce furase tare, ca ºefã la dezvoltare, constructoare de parcãri, de sãli de sport prin cãtune fãrã gãri, de patinoare pe vãi, unde nimeni n-are gheaþã, nici mãcar Pinalti, greaþã.

15

MARCU ANTON

Iatã, vine coana Leana, clipindu-ºi spre lume geana, sã ne cearã sã-i dãm votul, s-o iubim aºa, cu totul, darã în spatele ei, e un chip de zero lei, un sforar intrat la apã, ori, mã rog, pierdut în gheaþã la ceaiul de dimineaþã.

Ah, ce dor, ce chin, ce jale, pe la noi prin sat, la vale, nimeni nu îi mai iubeºte, nici procentul nu le creºte. ªi-au fãcut atâta bine la vecini ºi la vecine! Fetelor cu aragaz, le-au bãgat în dotã gaz, de la ciolovecii buni care munceau împrejur sã ne dea doar aluminã, le-au bãgat o prizã-n curte sã nu cheltuie prea multe.

Pe bãtrâni i-au uºurat, cã aveau pensii de cãrat ºi din greutãþi le-au luat, pe profesorii grãsani i-au subþiat rãu de bani, sã nu mai plângã obezii, sã zburde prin vãi ca iezii.

La copii, aºa socot, dacã mai vorbesc de rãu, le vom da o palmã-n bot ºi vom gunguri curat, precum cã i-am mângâiat.

16

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

Peste toate astea, þarã, noi am fãcut primãvarã! Un matroz ºi o matroazã, cãpitanul ºi o loazã, ne aratã viitorul, iar vor ferici poporul.

Hai, votaþi-o, naþie, cã altfel rãmân în staþie ºi-i cam saltã de aice sluga lor din pãdurice.

Cred cã din povestea mea n-aþi prea înþeles nimica – e mai bine pentru mine, cã altfel mandat îmi vine tocmai când stãteam pe vine – ca sã v-aburesc mai tare, vreau sã bag ºi o cântare: Fabulã de junglã Cimpanzeu ºi cimpanzee devotaþi întru idee simþ politic nu au, zãu, interese – cãcãlãu ei iubeºte Românica Cimpanzeu ºi Cimpanzica le-a dat bani, le-a dat putere tot ce muºchii lor o cere ca sã stea mereu la mall ºi-au luat un papagal

17

MARCU ANTON

cu fason de amiral demagog ºi gãunos dar ºi el cam furãcios merge banda, merge bine nu-i obraz ºi nu-i ruºine numai junglã-n partea ceea cimpanzeu ºi cimpanzeea Doamne, mulþi sunt derbedei, cimpanzee, cimpanzei!

18

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

BALADÃ DE SINUCIGAª Pe vremea-nevreme a lui Ceaºcã eram mulþi ºi egali, sãrãcani demni pe vremea-nevreme a MatrozuluiRãdaºcã suntem cam 80% sãrãcani solemni cu drept la lãtrat ºi la privit maidanezi în marele oraº în care alunecã limuzine ºi gunoierii nu mai au fãraº Ce bine e sã te scoli dimineaþa ºi sã ºtii cã te duci nicãieri ce bine e sã nu mãnânci azi ºtiind cã poate ai mâncat ieri ce bine e, Doamne, sã fii român în þara ta, servitor ºi stãpân stãpân pe vise, servitor cu viaþa mi-e scârbã sã mã scol dimineaþa nu mai vreau sã mã scol dimineaþa

19

MARCU ANTON

Dac達 treci prin p達durice Leul e prezent aice Deneaul tot aice...

20

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

MADAM PÃDURICE Ea era finã, delicatã, fãcutã din bucãþi mari de carne macrã, aºezate pe niºte picioare de pod, astea se numesc stabilopozi, nu? – capul rotund cu niºte ochi mari ºi inexpresivi, o Grettchen sportivã, netulburatã de nicio urmã de inteligenþã.

O chema, pe bune ºi pe rele, Madam Pãdurice. Fãcuse sport în tinereþe, pentru cã trupul neterminat nu-i permitea altceva. O bãgase la coº, fãrã milã ºi fãrã silã. Tãticul ei, pãdurarul, o îndemnase ºi spre o facultate de top. Pe care ea o fãcuse bãgând-o la coº, încropindu-ºi lucrãri ºi teste ca în poveste, pe urmã îºi procurase, pentru cã aºa fac procurorii, îºi procurã, un june strãin, bãutor de Tokayvin, slujind alte interesuri, neavând cu valahii prea multe înþelesuri. I-a luat numele 21

MARCU ANTON

ºi glumele, i-a stricat laptele matern, adicã i l-a covãsit, cum se zice prin satele valahe, apoi a fost gãsitã de prinþul care bese cãtând Cenuºãrese.

Asta e povestea, scuzaþi uºoara vulgaritate! Prinþul a gãsit-o ºi a folosit-o.

I-a dat slujbã domneascã, dreptatea s-o împãrþeascã, sã îi radã pe duºmani, sã vadã Europa cum lovim noi corupþia, când ea ne loveºte-n interese, noi având numai un steag, dintre toate cel mai drag.

Sigur cã i-a plãcut Evropei acest Baros lemnos, sã vadã cum îºi trage Valahia în barbã, cum doamna Pãdurice îi dã fragedã iarbã, când aresteazã dânsa, miniºtri primi ori doi, sã parã þara asta un ne’mpãcat rãzboi.

Pe doamna Pãdurice o apãrarã mulþi, ºi mai ambasadori ºi mai corupþi. Ei, strãinaºii puri îºi cam fãcuserã averi la noi, în pãduri.

Nimeni, niciodatã, n-a numãrat

22

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

banii pe care i-au halit ruºii ori amerindienii, ca sã nu supãrãm pe japonezi, cei care n-au altã avere decât yenii.

Pe doamna Pãdurice mulþi o credeau cea mai dreaptã, cea mai oarbã, cea mai justiþie din câte erau prin frumoasa coaliþie.

Nu conta cã a lovit pe oricine a zis cã nu-i drept, cã nu-i chiar cum doar dânsa a scris.

Ea a ridicat, peste aceastã neîndurare, cuvântul ei imberb, fundul ei mare, ea s-a raportat ºi s-a colportat doar la ªeful cel venit de pe mare.

Ce ce-o avea-o la mânã Bãºitorul Suprem pe madam Pãduricea românã?

Vor trece lunile-n goanã, vom afla, nu mã tem!

De Madam Pãdurice, eu nu mã mai tem!

23

MARCU ANTON

LA PIAÞÃ Noi suntem sãraci nevrotici, ciumpalaci Am o mamã micã, micã o bunicã ºi mai micã lor de viaþã le e fricã au muncit ºi-au tot muncit ºi nimic n-au folosit numai foame ºi necaz în Românica de azi Preºedintele-i fudul iar guvernul tot sãtul ºi dacã îi bagi în prizã ei clãnþãnesc despre crizã criza mamii lor de hoþi ministresele la toþi umflã conturi, jeep-uri, vile noi, proºtii, trãim cu zile pânã într-o dimineaþã când ne-am dus cu toþii-n piaþã ºi i-am cam scuipat în faþã ºi pe ãia ºi pe toþi tu-le mama lor de hoþi ºi averile la toþi!

24

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

Noi nu iertãm nimic

25

MARCU ANTON

BARONII DE MANALONGA Ei au apãrut din ceaþã, într-o zi, de dimineaþã. Dupã-o mare Zvârcolealã când am cam lipsit la ºcoalã.

Când alþii, mai din afarã, au terorizat prin þarã. Ordine-au fãcut tot duºii, uigurii ºi bieloruºii.

Dupã asta a fost bine, trenuri au venit pe ºine. Cu baroni de Manalonga, care-au pus mâna rapid pe averea de partid.

A venit, nu mai ºtiu anul, dintr-un avion, Greuceanul. A luat tot ce era-n jur, nici nu l-a durut în pix, el credea cã-i mare ban în oraºul Mic Valah ºi-a marcat banul la fix. Altul care-a fost pe tron, cumnat cu Sfântul Miron, a vândut trenuri cu ºine, pentru dânsul a fost bine.

Altul, manechin mutant, neºcolit, dar elegant, a luat legenda aia, cu 26

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

fiii babei Vrâncioaia, a luat vinul ºi pãdurea, Mioriþa ºi securea. A domnit fãrã de fricã peste þara lui cea micã.

Dar sã nu-l uitãm pe cel care, cu blasfemie, îºi asociazã numele unui mare poet. Metafizic ºi sãrac. Poetul, nu el. El e bogat, umflat de funcþii ºi beneficii, slugã la împãratul cel ºantaliu, degrabã uitãtoriu a tot ceea ce a fãcut ºi a zis. Nu cred cã o sã-l ajute tupeul ºi snaga sã mai fie ceva în þara asta unde veºnicia s-a chemat ºi Blaga.

Altul, de conturi sã-l scutur, ca de-o aripã de flutur. S-a crezut ªtefan cel Mare, care seamãn nu mai are decât suceveanul soare. El a scris cu oi pe munþi, dosuri a pupat ºi frunþi, s-a ales mereu gãmanul, democratul, ortomanul, acum ne-nvaþã morala, etica ºi chibzuiala. Þara mea, din flori îl scutur, pe zmeul cu cap de flutur!

Mai departe nu mã duc, în Moldavia strãveche, din Bacãul cel

27

MARCU ANTON

uituc, a plecat un pui de Ciuc, meºter-grindã în campanii, cel ce cade în picioare, cel ce face jocuri calpe ºi n-am de unde sã-l apuc.

Alt baron de Manalonga, fotbalist precar ºi, poate, inginer de felinar, dintr-o garã de câmpie, unde Vedea intrã-n iarbã, politician de seamã ºi boier cu ºtaif ºi barbã. Cum se vede, un’ se vede când îl cheamã chiar Vãzutu’, baronul de Bordureni, marmoratul fãrã niciun pedigri de Arnoteni. Parvenitul care joacã table turcice la Nisa-n vale, cu un neam de-al lui Bassino, mafiotul din Trivale, cere ca sã-i vinã grabnic, într-un avion privat, un transport de mititei, de la vechiul Cocoºat.

Nu-l legaþi! E prea bogat ºi prea are pile mari, Pãduricea îl pãzeºte de dulãi ºi de mãgari.

Mai bine, duceþi-vã în Vestul sãlbatic. Lângã pustã, în Aradul lucid. Acolo, unde puteþi cãdea-n falcã ºi veþi gãsi un mare partid.

Stãpân peste toate, afaceri ºi roate,

28

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

justiþii locale ºi neamuri cu însuºi Mãritul din Vale.

Sã mergem la mare, la un carnaval, vom vedea mãscãriciul regelui Val, îmbrãcat ca Guevara, cu o minte mai micã, primarul adus de ultimul val. Cu gagici ºi vedete, cu procese pe rol, urmãrit de golanii justiþiei oarbe, el, domnul Pãstaie, candidat la survol ºi baron al aceloraºi mize cam oarbe.

Sunt ºi alþi baroni de Manalonga. ªi liberali de soi, ºi Uioreni, ºi Stavarachi ºi Petrachi Ilfoveni, ºi Boci mai convertiþi în pedeliºti, pâmpiþi ori travestiþi.

Extemporal de clasa a cincea: Þara noastrã este bogatã. Ea are câmpii, munþi, dealuri, râuri, mare. Þara are numeroase bogãþii ale solului ºi subsolului.

Comentariu: Þara noastrã nu mai e a noastrã.

Baronii de Manalonga sunt adevãraþii stãpâni. Ei ºi slugile lor au luat totul. Ce a rãmas au luat

29

MARCU ANTON

strãinii veniþi sã ne monitorizeze. „A monitoriza” este verbul care, peste vreme, semnificã davai ceas, davai moºie, davai ºi haziaica mie.

Cine sunt bacii baronilor de Manalonga? Deocamdatã, nu vã pot numi decât trei: ãl de-a gãurit drapelul, ãl de a deschis balconul ºi un amiral pierdut care flota ºi-a vândut. Când vor apãrea ºi alþii, o sã vã anunþ.

Staþi pe-aproape, cã tot voi pierdeþi...

30

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

JOC DE COPII SINGURI Ala bala portocala viaþa noastrã-i alandala de când am cãzut în boalã pe-o coajã de portocalã când ºtim carte n-avem parte altul caºcavalu-mparte uºi se-nchid ºi se deschid la taraba de partid cât e, Doamne, pânã când ne vor termina pe rând?

Vom lua olturile iarã ºi-om pleca în altã þarã?

Vor rãmâne-aicea banii vilele ºi barosanii numele ºi datoria crucea lumii – România dor de peste mãri ºi þãri unde ne va roade boala n-am plecat de nicãieri ala-bala portocala

31

MARCU ANTON

Cine tace oase roade

32

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

MEIN KLEINER MUTALAINER I se spunea Tãcutul. Pentru cã o tãcere a lui semnificativã (aºa cum lãtra un discipol mai flecar) transmitea mai mult decât toate cuvintele limbii române (pe care, oricum, n-o prea bine cunoºtea) folosite de adversarii lui.

Dupã el, dupã Tãcutu, umblau doi scutieri, purtãtori de prompter, unul Lodovico Fanfarono conte de Tranca-fleoncone, altul Vasile Eminescu (ori aºa ceva), zis Vameºul plin de arginþi, roºu cam fãcut la dinþi. Ei îi dãdeau laptele matern.

Ei îi suflau vorbele ce trebuiau spuse naþiei din vârful ecuaþiei.

Vorbele despre putut: cine poate la Sibiu, poate ºi la Târgu Jiu, cine poate la Feteºti, poate ºi la Bucureºti, sã trãieºti ºi sã-þi faci 33

MARCU ANTON

case, nu douã, ci chiar vreo ºase.

Medita-m-aº ºi n-am cui, sã-i dau banii neamþului care, neavând copii, nu dã bani pe jucãrii.

E boier nea Hahahanis, stã acum în Primãverii unde stau toþi pompierii, marinarii ºi golanii, sãrãcanii fãrã banii.

Când se sperie niþel, mai merge pe la Bãsel, sã mai ia niscai putere din bamporu’ care pere. ªi cântã ei, amândoi, cântecul de ciripoi:

Cãpitanul Robert, târ-târ-târ Stã pe covertã-n picere ªi esclamã cu durere Ete, mãi, Klaus, bamporu’ cum pere Tât-târ.

34

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

Liliacul fuge, fuge Procororii nu-l ajunge

35

MARCU ANTON

GUNOIERII Nu sunt cei ce umblã noaptea mãturând oraºul trist nu-s þigani cu tomberoane ºi cu fire de artist sunt bãieþii cu tupeu nãrãviþi la ce-i mai bun neamuri proaste parvenite sub steagul lui Moº Adun demagogi cu cinci cuvinte grãmãtici fãrã de ºcoalã ei dau legi, pomeni ºi mite ºi exemple de moralã ei sunt, tatã, gunoierii sunt stãpâni fãrã tãgadã îmbrãcaþi de la Versace nici nu mai pãºesc pe stradã

36

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

numai iarna, câteodatã somnul lor dã în coºmar vine viscolul, prieteni ºi-i înzãpezeºte iar sã îi facã iar ce-au fost nãrãviþii la trai bun latrã în zadar la iarnã sub steagul lui Moº Adun

37

MARCU ANTON

Un ºacal foarte mic Scheuna într-un ibric

38

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

DON LODOVICO DEMAGOGGIA El era italian din regiunea Nonnia, dintr-un orãºel numit foarte frumuºel Magoggia. Ca sã parã mai roman, pãrinþii i-au spus Lodovico De Magoggia, copil cãzut din leagãn, cu talente la chitarã ºi tenor de operã bufã (v-am spus cã a cãzut din leagãn ºi a fãcut buf). S-a fãcut mare, meserie cam subþire, artã la amatori, dar Cântarea României nu mai era, aºa cã a intrat, cu un fler nebun, taman în politicã. Un’ sã fie, un’ sã fie? În grãdiniþã, fãcuse o pasiune oarbã pentru o fetiþã de plãcintar, Florica. De la amintirea Floricãi, s-a descoperit fan al Brãtienilor, marii oameni cu moºia la Florica. Aºa cã Lodovico ºi-a luat chitara rece ºi s-a aruncat cu capul înainte în siajul Brãtienilor. Nu prea ºtia el doctrinã, 39

MARCU ANTON

cã asta vine de la lecturi, nu de la degustãri de bãuturi. Dar nu conteazã, Lodovico voteazã, face animaþie, face gãlãgie cu graþie. E grandoman ºi mitoman, aºa câºtigã un divan. Divan de catifea sinistru pentru cã-ajunge chiar ministru.

Nimic nu miºcã, nu gândeºte, nimic nu semneazã, Doamne fereºte! El îºi slujeºte numele ºi logia, e Lodovico Demagoggia. Îl înjurã tare chiar pe farsorul cel mare ce se uitã-mprãºtiat peste dragul sãu regat. Când o-ncurcã din prostie ºi din bãuturã vie, întâmplatã la volan, se poartã ca un golan. Iute suceºte macazul, îºi ia chitara ºi prazul ºi-ntoarce la zeu obrazul. Hai sã-l lãudãm pe þar, chiar dacã e marinar, s-aruncãm în baltã crinul ºi sã ne-acordãm suspinul cu manºaftul care vine, chiar dacã e-un pic ruºine, sã facem pe papagalul, sã cântãm ºlagãrul teuton pe un prea ridicol ton:

40

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

El comunicã când tace/ El cã cum va face iarã/ Meditaþii pentru þarã/ ªi toþi îºi vor lua case/ Nu una-douã, ci ºase.

Lodovico megafono, fanfarono ºi bufono, nu-i un om, e un model, ca un politruc fidel, politrucului mai mare scos de soartã pe cãrare. El se-ntoarce cu cheiþa, ca o jucãrie veche, el se crede fante, fante, abil fãrã de pereche. Din pãcate, nu e singur, mulþi sunt de calibrul lui, politicieni de gumã, niºte cãuzaºi hai-hui, care-n þara asta proastã se cred mai ai dracului.

Lodovico, Lodovicã, eu tot cred cã eºti nimicã ºi-o sã batã vântul tare sã te smulgã din cãrare.

Ia-þi chitara ºi gargara ºi lasã-mi în pace þara...

41

MARCU ANTON

ISAURA Celei care a declanºat nebunia mondialã la Apa cea Mare

Floare murdarã din Ferentari Iarbã de leac ºi de uitare ºi lemn din crucea acestui timp bolnav de neîndurare Cum sã te cheme, cine þi-a dat nume de-alint ºi de beþie ºi þi-a ursit sã mori devreme sã-þi faci copiii în puºcãrie?

Viaþa ta scurtã ca o manea tu, lunã neagrã cu ochii mari, trãind în ghena acestui veac floare murdarã din Ferentari

42

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

Pe vremea când la pieptul lui voinic Torcea alene Crin cel mic

43

MARCU ANTON

CARE-I PONTA? Sã vã spun care e ponta Luaþi un talian mai nou Priceput la zidãrie ºi uns cu politichie Luaþi ºi-un pic de machedoanã Nu din aia de la Geoanã Peste tot turnaþi din plin Zaibãr negru ori chiar þuicã De-a lui Petricã Stoian ªi-aveþi un soi de oltean Botezat de naºu Tase Când era umbra lui Escu I-a zis micul Titulescu De atunci trecurã anii Îmbãtrânirã duºmanii Prietenii ºi bãseii Linguºitorii, miºeii Crescu mare, mânca-l-aº Pesedeul Victoraº ªi trãi coabitarea Pânã-l usturã spinarea Fu prieten cu un crin Pânã-l umplu de venin 44

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

Învãþã limba sârbeascã Ca ºi popii s-o vorbeascã Mai minþi cã nu se poate Mai uitã pe jumãtate Dar, în fine, asta-i ponta cã n-o fi Vasile Conta filosof idealist nene Tase, nu fi trist dacã-o fi el înainte noul nostru preºedinte poate uitãm de Bãsescu ºi de blestemul lui Escu O fi bine, n-o fi bine Doar dracu’ sã ºtie cine Fiindcã altul nu mai ºtie În frumoasa Românie

45

MARCU ANTON

Imprevizibilã, inconsecventã ºi virulentã Mai mult frumoasã decât inteligentã

46

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

MONA, CÂNTEC DE RUªINE În urmã cu douã-trei decenii, niºte trupe din provincie ori din mahalalele bucureºtene reinventau un fel de folclor lãutãresc, multe acorduri furate de ici de colo, multã inimã albastrã, multe dramolete înecate în vin prost, în votcã ieftinã ori în bere la butoi.

Printre ºlagãrele la modã era unul foarte chisnovat care-o avea eroinã pe Mona. Ce fãcea Mona? Se mãrita brusc ºi dintr-odatã ºi îl lãsa pe iubitul ei cu gura cãscatã. Sã încercãm o analizã: Se mãriiitã Mona / Nu ºtiu, Doamne, ce-i cu ea?

De fapt, asta ar fi ideea principalã.

Conotaþii: Mona e imprevizibilã, inconsecventã ºi virulentã.

Sã fie astea caracteristici ale tuturor Monelor? Pãi, când ajungem, vrei, 47

MARCU ANTON

nu vrei, la Monica Dragavei, procurista de prin Tei, se aplicã oare norma, ne ia din gurã ºaorma, mãritându-se rapid, cu partid, fãrã partid, numai sã s-aleagã darã, bulibaºã peste þarã? Încruntata de Monicã, n-o credeam aºa voinicã, credeam c-o are prea micã, sã se-ncumete ãst an sã devinã cãpitan, scuzaþi cã ca noi sunt mulþi, marinari ºi mai desculþi, lângã doamna blondã, fistichie, cu mãrgele de o mie, merge ºi-o Monã boccie. Ea care-a turnat cu spor în pahare la Bruxel, la baroºii cei mai mari, cum cã toþi românii fac, frate, crimã de lezmajestate ºi dimineaþa ºi seara, sã-i umflãm pe cremenali, asasini de amirali, sã-i rãstignim pe capotã, sã-i lãsãm ºi fãrã dotã, pensie, leafã tãiatã, sã se-nveþe minte-odatã.

Mona nu-ºi schimbã poziþia, ea e însãºi Inchiziþia. Este zeiþa dreptãþii din balconul facultãþii. Procurista pilangie are fani vreo una mie. Or

48

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

sã meargã toþi la vot sã-i dea votul peste bot.

Ea va fi la Cotroceni, noul nostru preºedinte, încruntat ºi fãrã minte.

Dupã Marele Broscoi doar pe ea o votãm noi. Imnul þãrii-l vom schimba, e destul cu deºteptarea, hai sã-nfãptuim ºchimbarea.

Vom cânta ºi vom urla: Se mãritã Mona mea/ Nu ºtiu, Doamne, ce-i cu ea/ O fi muºcat-o oaia/ O fi muºcat-o oaia.

Aºa-i imnul, mãi, feciori, se cântã de douã ori.

49

MARCU ANTON

ELEGIA VIERMELUI Peste noi iarna s-aºterne eu sunt vierme, tu eºti vierme suntem ai pãmântului suntem robi cuvântului într-o piaþã-n Rãsãrit unde-i aerul rãrit unde-i aurul furat dat zãlog pentru pãcat unde foamea e reginã unde-i noaptea tot luminã unde vin jandarmii tineri sã ne batã pânã vineri sã ne batã pânã când nu vom mai pleca nicicând Peste noi iarna s-aºterne tu eºti vierme, eu sunt vierme niºte oameni de zãpadã într-un an când o sã cadã iar, minciunile – grãmadã

50

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

Sã plângem împreunã: pe cãpriorul ãsta îl cheamã România...

51

MARCU ANTON

EU Và CUNOSC PE TOÞI VEDEA-V-Aª PRINªI, BANDIÞI ªI HOÞI Pãi, da’ cum? În aproape douãºcinci de ani aþi ajuns din copii modeºti, unii cu pantalonii rupþi în cur, alþii profesioniºti de mâna a patra, alþii amatori fãrã ºcoalã, alþii dizidenþi de operetã cu un cal la bicicletã, alþii scriitori terminaþi în moºieri transformaþi, aþi ajuns, zic, mari boºi fãrã boaºe, dar cu vile pricopsite, cu iahturi ºi cu maºini sã dea boalã în vecini, ce-aþi fãcut, mãi, frate, oare, v-aþi cãcat în scãldãtoare?

Nu, bãtrâne, vã spun eu, aþi avut prea mult tupeu. Într-o þarã fãrã legi, cu judecãtorii blegi, ori corupþi ori ºantajaþi, voi aþi fost cu mita fraþi ºi cu mita v-aþi hrãnit, pânã aþi agonisit 52

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

mari averi din snaga þãrii, care moare istovitã, cãlãritã ºi minþitã de golanii îmbuibaþi, crãcãnaþi ºi avortaþi care au în fruntea lor pe un amiral de paie, fãrã creier, fãrã... puncte, un sugar la licurici, un golan de pe aici, dintr-un port fãrã export, pare viu, da-i foarte mort.

Vãd, aud cã aþi furat. Vãd, aud cã þara asta cade-n sãrãcie proastã.

Unde-s banii ei, prieteni, mã întreb mereu mai tare, oare nu vi s-a fãcut dor de naþionalizare?

Nu aceea comunistã, a unora care-au fost stâlpii României vechi, ci una de tot legalã, a celor fãrã de ºcoalã, de moralã ºi de lege, a unor hoþi de drumul mare, politicieni cu stare, lipitori la statul prost ºi corupt ºi fãrã rost, daþi-ne þara-napoi, suntem triºti ºi suntem goi, dar suntem, sluji-ne-ar popa, cetãþeni din Europa!

Plânge râul, plânge ramul, Occidentu-nchide geamul ºi nu ºtie cã-i târziu, cã prin noi e drumul care,

53

MARCU ANTON

spre barbari, cã dacã n-o-nchidem iarã, va fi jale peste þarã, peste-a voastrã, vitregi fraþi, liniºtiþi ºi îmbuibaþi.

Nu vã mai jucaþi cu mine, Costandine, Costandine, dare-ar boala între voi, azi, când nu mai vrem rãzboi, vrem doar þara înapoi!

54

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

MINCIUNA - dealului Cotroceni Minciuna stã pe-un deal de vorbe ne unge nãrile cu vin noi credem iar, noi, fericiþii trãim puþin, murim puþin cârtiþã oarbã e minciuna noi o credem vizionarã când treierã cuvinte goale despre un viitor ºi-o þarã pânã-ntr-o zi când explodãm în piaþa vieþii noastre iar ºi-ncepem sã ne regãsim dupã un nou abecedar ªi ninge peste noi cu vise cu amintirea altui veac sunt, Doamne, azi, român ºi singur mai înþelept ºi mai sãrac

55

MARCU ANTON

Nu vã temeþi, ãsta nu e ursul românesc

56

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

DANS ÞIGÃNESC Cel mai bine e sã fii tupeist ºi derbedeu cel mai bine-i sã fiu putin iar tu medvedevul meu eu ce-ncãlecasem þara ca stãpân ºi cãpitan tu, medvedul meu de paie cu aplomb american trece anul, vine anul numai ochiul ºi timpanul numai blonda ºi golanul la timonã – cãpitanul geaba-i lume luminatã geaba-i piaþã revoltatã geaba e popor român eu am fost ºi sunt, rãmân poate pân’ la primãvarã poate pân’ la ghiocei Doamne, dã cãldurã-n þarã sã uitãm de tot, de ei sã uitãm de dansu-n care ursul cel strãin danseazã iar la cap de lanþ, þiganul neamu-acesta-l tot sfideazã 57

MARCU ANTON

A ÎNNEBUNIT BÃSEL – scuze pentru poemul lui Arhip Cibotariu – A înnebunit Bãsel ªi se rãsteºte la noi Cã nu-l mai iubim pe el Nici pe diva din Pleºcoi Toþi românii au uitat Ce-a fãcut el pentru þarã Ce averi a adunat Din tupeu ºi din gargarã Din succesuri aranjate Cu þigani ºi cu golani Preºedintele ruºinii Cãlãrind de zece ani Þara asta prea minþitã De farseuri ºi gogomani Un blestem sã-þi cadã bine Bãsel, sã-þi fie ruºine Faþa ta sã fie, vai!

O minciunã revãrsatã

58

SCRISORI DIN ÞARA LUI FÂSE

ªi cãlcatã de tramvai A înnebunit Bãsel Cu toþi ce mai cred în el N.A. Nu ºtiu ce naiba mi-a venit sã ilustrez aceastã carte de pamfleuri cu poze de maimuþoi ºi prãdãtori.

Da’ chiar nu ºtiu!

59

MARCU ANTON

Imprimat la Editura RAWEX COMS SRL Bucureยบti Tel: 0720 773209

60