Maria FRANDOȘ (Anglia)
VERANDA pentru Sisi
A
zi dimineață n-am izbutit să cobor din pat să fac cei doi pași până la fotoliu. Leanne a încercat să tragă patul spre interiorul camerei dar cu toate opintelile ei, nici măcar nu l-a clintit. – Nu știu la ce mai are roți? s-a enervat ea. – Lasă dragă, nu te necăji, așteptăm să vină cineva, e mai ușor în doi. A plouat toată noaptea și astăzi e una din acele zile splendide cu cerul de un albastru sclipitor. Pe mânerul exterior al ușii de la verandă s-au adunat câțiva stropi irizați de soarele dimineții. Mi-am propus să fiu cu ochii pe ei până se evaporă sau cad; am adormit. Sue, asistenta de la Hospice a venit la 10 să-mi refacă arsenalul de morfină și celelalte ingrediente din „cocktailul Molotov” care se preling apoi prin acul seringii în vena din brațul meu drept. Vinerea trecută a murit mama ei, cu doar câteva zile înainte să împlinească 60 de ani, de un cancer pancreatic nediagnosticat la timp. Discută cu Leanne dacă „Tears în Heaven” a lui Eric Clapton ar fi o melodie adecvată pentru înmormântare. – Oh draga mea, nici nu puteai găsi ceva mai frumos! – Mamei îi plăcea mult, obișnuia să asculte discuri, știți din acelea vechi din vinilin. – Și noi preferăm discurile, ascultăm uneori seara, amândoi. Deși are ochii roșii și fața ei frumoasă e umflată de plâns, Sue îmi vâră acul în braț cu o mișcare precisă fără să simt înțepătura, verifică presiunea în tuburile de oxigen, pune întrebări clare, notează totul în
foaia de observație, îmi zâmbește și mă tachinează: – Ați fi mai arătos fără barbă și mustață dar și așa... După ce pleacă, Mia, femeia care o ajută pe Leanne la treburile casei, o întreabă: –Doamnă, nu sunteți geloasă? Toată dimineața a fost somnoros și n-a scos o vorbă, cum a venit Sue e pe baricade! Mort a fost și a înviat! Femeile chicotesc, eu râd schimonosit. Sufrageria, veranda și grădina sunt „teritoriul” meu cum mă persiflează Leanne, desigur unul mult mai restrâns decât cel din Finch Hill dar ne mulțumim cu ce avem la îndemână. Grădina, mai degrabă o peluză de iarbă, e împrejmuită de un gard din uluci înalte de peste 2m, vopsite în brun. În stânga am pus vechea noastră bancă bătută de ploi și vânturi; grădinarul a curățat vopseaua scorojită și a dat-o cu un strat de lac. – Arată ca nouă, s-a bucurat Leanne! Mie îmi plăcea mai mult înainte dar am tăcut. În colțul din dreapta Leanne a îngropat cenușa devotatei noastre cățelușe Penny și a plantat trei trandafiri. Până în toamnă au înflorit și felul jucăuș în care vântul le unduia capetele îmi amintea de ea. În mijlocul grădinii tronează o bufniță din ceramică ingenios meșterită. Capul e dintr-un material ușor, fixat pe un resort și când bate vântul se rotește în toate direcțiile. Ochii, două mărgele de sticlă galbenă, par vii. Dincolo de gardul grădinii se întind rămășițele a ceea ce cândva a fost o fermă. În depărtare o casă albă cu coloane, încă maiestuoasă în ciuda ferestrelor și ușilor bătute în scânduri. În stânga, o clădire lungă, joasă, dărăpănată cu multe uși și ferestre fusese probabil locuită de lucrătorii de la fermă. Imediat în spatele gardului e un șopron care sunt aproape sigur a fost un
| 69 |
Porțile Nordului 4-5-6/2021
