George PETROVAI (România)
ROMANUL EUROPOLIS, CREAȚIA DE VÂRF A LUI JEAN BART
N
u numai la noi, ci în toate culturile și literaturile naționale se întâmplă ca, tot mai mulți autori (unii dintre ei cu adevărat remarcabili), să fie pe nedrept dați uitării de prezentul eminamente materialist, pragmatic și globalist, într-un cuvânt acultural. Chit că, în tratatul Geneza formelor culturii (BPT, Editura Minerva, București, 1993), Petre P. Negulescu ne informează că specificul național pentru spiritualitatea românească nu se datorează ortodoxismului, căci „Ortodocși sunt și grecii, bulgarii, rușii și sârbii”, nici științei sau filosofiei, care – ne spune prefațatorul Z. Ornea – „nu pot avea caracter național”, pentru că le-ar răpi „valoarea universalității”, motiv pentru care se poate vorbi cel mult de „moduri naționale de filosofare”, ci „literatura e terenul predilect în care poate fi detectată, în formă obiectivată, specificitatea națională a unui popor”. Cu toate astea, ceea ce nu exclude nicidecum „tocmai de aceea”, globalismul a întors într-un asemenea hal mașina lumii, încât în programele școlare ale unor guverne obediente și – mai mult sau mai puțin – antinaționale, precum toate guvernele românești postdecembriste, locul latinei, istoriei și geografiei a fost luat de educația sexuală și alte discipline cu iz cosmopolito-anticreștin, iar noua (sic!) literatură română, ea însăși racordată la urât mirositorul curent globali-
zant, n-a găsit de cuviință să-l găzduiască și pe George Coșbuc. Cauza acestei monumentale „omisiuni” nu poate să fie decât „incorectitudinea politică” de care poetul Ardealului s-a făcut vinovat (!) prin neobositul său naționalism și patriotism. Începutul moral-spiritual și cultural-artistic al deznaționalizării noastre fiind deja demarat cu succes, întrucât românii de rând sunt ocupați până peste cap cu pandemia, inflația, scumpirile, frigul, nesiguranța zilei de mâine și, desigur, cu suculentele bârfe pe marginea catastrofalului „balet” al politrucilor, ne putem aștepta ca însuși Mihai Eminescu, peste puțin timp, să nu mai fie de actualitate (a se citi „corect din punct vedere politic”) și să-și piardă poziția referențială din manualele de specialitate, adică să se repete atrocitățile ideologico-politice și sterilizarea intelectuală din perioada bolșevică. Ba și mai și, dacă luăm aminte la avântul și amploarea mișcărilor neomarxisto-fascizante, care fac deliciul demonocratic al indivizilor de culoare din Statele Unite și țările suprasaturate/supraplictisite din apusul Europei (ăștia, cică, au dreptul politico-social să ia la refec strâmba istorie făcută de rasa albă), atunci cam toată omenirea asistă impasibilă la următoarele: la distrugerea a tot ce stă în calea furiei lor neghioabe (mă rog, în urmă cu aproape un secol nu scria Gustave Le Bon, în celebra lui carte Psihologia maselor, despre „acțiunea inconștientă a mulțimilor” și
| 87 |
Porțile Nordului 4-5-6/2021
