POEZII PENTRU COPII HAZLII, autor OTILIA FELICIA LEŞ

POEZII PENTRU COPII HAZLII

OTILIA FELICIA LE Ş ORADEA 2012

POEZII PENTRU COPII HAZLII OTILIA FELICIA LEŞ

ILUSTRATIA NICOLE FLORIAN MULTUMIM NICOLE !

ORADEA 2012

Zâna cea cu păr bălai Lâng-o floare de pe plai Fetiţa cu păr bălai Îşi găsi oglindă nouă Într-un bob micuţ de rouă.

Se priveşte şi zâmbeşte Şi-n obraji uşor roşeşte Din oglinjoară-i zâmbeşte O prinţesă, din poveste.

Bălăioară, graţioasă, Cu gura bob de cireaşă, Pe rochiţă , viorele, Pe umeri bucle rebele.

Ce minune, ce minune, Ea la toată lumea spune, Şi după cum se şi vede Mămicuţa ei o crede.

Hristos a înviat!

Valeria Tamaş Ouă roşii stau pe masă, Toată lumea-i bucuroasă!

Un ou în mână-am luat Zic :-Hristos a înviat!

Şi cu fratele meu mic Ne apucăm de ciocnit.

Gigel plânge, oul lui Ar fi vrut să facă pui.

Râde mama :-Nu se poate!

Ouăle sunt fierte toate!

Gigel neîncrezător Pune ou-n cuibuşor!

Cloşca de cum îl zăreşte Tare cu ciocu-l loveşte, Plânge Gigel după uşă, Oul e la pui, în guşă! În vacanţă la bunici În ogradă, la bunici, Azi sosiră trei pitici.

Voinicei gălăgioşi Şi din fire curioşi.

Dau o raită prin livadă Vor cu ochii lor să vadă Chiar acum sub raza lunii Ce mai fac merii şi prunii,

Trei vişini ce cresc stingheri, Perii ce ajung la cer. Într-un pâlc mic de pădure Zmeură-or găsi şi mure.

Dintr-un tău, lângă cărare Două broaşte fac cântare.

Greierele nu se lasă Şi din iarba mare, grasă,

De pe când se înserează O orchestră dirijează.

Caţa de cum i-a zărit Le-a şi urat bun venit.

Dintr-un alun, cu o brişcă, Ramură-şi iau pentru trişcă.

Mâine-n crâng, ieşind la joacă, În cânt, mierla vor să-ntreacă.

Rai e vara la bunici, În fân adorm fericiţi !

Primăvara Soarele iar străluceşte Şi pământul încălzeşte, Printre firele de iarbă Răsar florile în grabă. Şi se-nalţă-apoi semeţe Şi le vezi cum îndrăzneţe Îşi deschid corolele În toate culorile. În nuanţe diafane Pe câmpuri şi pe maidane Generoase cu risipa Umplu de culoare clipa.

Păpădiile Urmând ciocârliile Zboară păpădiile, Atrase de efemer Urcă vesele la cer. Şi pe tril de ciocârlie Se desprind de pe câmpie Mânuţele şi le-ntind Şi-n hora mare se prind.

M-aş prinde vă spun şi eu Şi-aş zbura însă sunt greu De-aceea mă mulţumesc Doar din iarbă, să privesc.

Dar de 8 Martie Dragă mamă, eu, micuţul, Harnic fiind precum tăicuţul Cofetar fiind nu paiaţă Mi-am pus sorţuleţu-n faţă.

Ce mai urmează acum ?

O reţetă-am să vă spun!

Pui: făină, sare, apă Frămânţi timp ...cât tai o ceapă Coca-apoi cu binişorul O întinzi cu sucitorul

Făcând pe bijutierul Tai şi obţii colierul.

Să pară puţin hazliu Eu l-am pictat purpuriu.

Ei, ce spuneţi de băiat Nu-i aşa că-i talentat?

Micul dar, de el făcut, Măicuţei, mult i-a plăcut.

O zi obişnuită Mee, mee, me-he-he ?

Ce se-ntreabă oile ?

Bee, bee, be-he-he!

Ce-or fi zicând caprele.

Ga, ga, ga-ga-ga!

Ce vrea să ştie gâsca?

Mac, mac, mac-mac-mac!

Conferinţă e pe lac.

Azor, din televizor, Latră la toate de zor, Auzindu-le cum zbiară Ar vrea şi el pe afară.

E vedetă , de departe!

Dar i-e dor de libertate.

Ghiocelul Cling, cling, cling puţin grăbit Ghiocelul s-a ivit.

Mai apoi şi-a etalat Mic căpşor, imaculat.

Privi galeş înspre soare Să-l păzească de ninsoare.

Joc hazliu Adiere, mângâiere, pe obraz întind c-un băţ mască dulce fără miere un răsfăţ.

Cu argilă cu zambilă, cu parfum de viorea facă vântul ce-i convine, feţei mele de i-e bine spună toată lumea rea ce vrea ea.

Cine să mă recunoască după ce îmi pun o mască în zori, adiind zefirul crede că sunt trandafirul.

Piţigoiul La fereastra grădiniţei Veni prietenul fetiţei Vesel părăsind zăvoiul, Cine altul, piţigoiul !

Dintr-un pom apropiat Trilurile şi-a-ncercat.

Ies copiii la fereastră Piţigoiul să-l privească.

Cântecelul i-l ascultă Şi fără de vorbă multă S-ascultaţi puteţi şi voi Primul cor, de piţigoi.

Viorelele Dau uşor din aripioare, Fluturaşi să fie oare?

Printre frunze veştejite Viorelele-s trezite Din somn lung, odihnitor, Lângă casă, pe răzor.

Minunate, parfumate Primăverii devotate.

Să le rup?Nu că n-aş vrea, Dar de-aş fi o viorea Să stau zău ca mi-ar plăcea

Numai lângă mama mea. Închid ochii, pe tot drumul Vântul le poartă parfumul.

Trec albine, fluturi vin Spectacolul e divin! În casă-aş vrea să le duc Nu mă-ndur ca să le rup Fiindcă-acolo pe răzor Ele sunt a tuturor!

Cine-i pictorul copii?

Ia priviţi înspre câmpii, Flori răsărite sunt mii Cu toate culorile Pictate-s corolele. Şi mai mari şi mai mărunte, De la câmpie la munte, Ori la umbră ori la soare Răsar pline de culoare.

Cine-i pictorul copii, Tu măicuţă bună, ştii ?

Soarele-i ce străluceşte Ori ploaia ce le hrăneşte?

Pământul ce le rodeşte, Mâna ce le îngrijeşte?

Pictorul oare-l găsim Sau e-un mare anonim.

Primăvara-ar vrea să fie Pictoriţă pe câmpie.

Ea seamănă florile De toate culorile.

NORIŞORUL ŞI IZVORUL Însetat un norişor Apă bea dintr-un izvor -Frate, tu prea te întreci N-o bea toată, că mă seci !

-Teamă să n-ai frătioare Beau cât să mă fac mai mare În ploaie apoi potop Ţi-oi întoarce strop cu strop.

Triluri Ciocârlii, ciocârlii La ferestre de copii, Triluri sloboziţi voi, mii, Tot copil mereu să fii!

Fiindcă-n trilul minunat E o fată de-mpărat Sau poate un făt frumos Cu părul de abanos.

Fiecare cântec este La ureche, o poveste Ce-o-ascultă la unison Copilaşii toţi, în somn.

Raiul păpădiilor Valeria Tamaş Plin este câmpul de flori, Păpădiile surori Din hamacuri înverzite Scot capete aurite.

Haideti să zburdăm pe-afară Veseli că e primăvară, Împletind de flori codiţe Ne vom face coroniţe.

Iar din tije subţirele Ne-om brodi pe loc inele.

Haideţi voi copii odată, Păpădiile ne-aşteaptă.

Casa furnicii Colo-n mijloc de zăvoi, Se ridic-un muşuroi.

Are şi usi şi ferestre Şi bazin de-înot fireşte.

Dinspre toate zările Înnegrind cărările Vin furnici ducând în spate Bunătăţi nenumărate.

Ce au în încărcătură ?

Ce-au nevoie,-n bătătură!

Fiindcă au căsuţa plină Nu au timp pentru odihnă.

Furnicuţe mititele Sunt hrănite cu bezele Ne-nsemnata firmitură Pentru ele-i prăjitură.

O frăguţă, o cireaşă, Ce găsesc, în drum spre casă !

De sunt triste le împaci Cu niscaiva cozonaci, Bere refuză la halbă Preferand roua din iarba Nu de azi şi nu de ieri Trec pe drumuri, cu poveri.

Plin de floare e zăvoiul Tot mai mare-i muşuroiul.

Grădiniţa lui Andrei Grădiniţa lui Andrei.

Patru roşii, trei ardei Şapte verze dolofane, Pătlăgele diafane, Gulioare, rotunjoare, Conopida toată-n floare, Nouă fire de salată Mazăre cârlionţată,

Ţelină şi păstârnac , Un strat întreg de spanac, Morcovi roşii, pătrunjel Şi Andrei cel rotofei Care zilnic le-ngrijeşte Şi la masa lui serveşte.

Doar legume, ştiind bine, Că-s pline de vitamine.

IEZIŞORUL BRUMĂRIU Stă-n livadă supărat Iezişorul cel brumat.

Frăţiorii-au blană albă El, degeaba se tot scaldă Şi din greu se săpuneşte Blana lui nu se albeşte.

Sub cireş stă supărat -Frate, nu ştiu ce să fac, Cireşul cel simţitor Îl umple pe loc de flori.

Alb ajunse în sfârşit Nu-i nimeni mai fericit.

Cioara-n pom, cosând chilim, Jură că e manechin.

Ceilalţi iezi sub pom se-ndeasă Cireşu-o floare nu lasă.

Aceste poezii sunt un îndemn la veşnică copilărie.Dacă v-aţi simţit o clipă mai fericiţi citind aceste rânduri înseamnă că ne-am atins scopul.Fie ca Sfintele Sărbâtori să ne aducă tuturor fericire şi linişte în suflet.

Dragi copii şi stimaţi părinţi, această carte este un semn de preţuire al clipelor petrecute împreună , un semn de aducere aminte peste timp că ştim să redevenim copii cu fiecare generaţie.