Volum de poezii Peregrinări ediție on-line by Hopernicus

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin

Volum de poezii - ediție on-line -

Mihaela Rotta (Germania) – „Dansând în doi”

„Peregrinări” ediția a VIII-a, Dublin, 2016 Realizator Dorina Șișu

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Regulament de participare Concursul „Peregrinări” – poezie – 2016 Organizator: Centrul de promovare Itaca – Dublin Partener: Grup Media Singur Membrii juriului: Alexandru Cistelecan (România) Florin Iaru (România) Attila F. Balazs (Slovacia) Ioan Potolea (România) Dorina Brândușa Landen (Suedia) Dorina Șișu (Irlanda) Emanuel Pope (Anglia) Premiile acordate: Locul I – Diplomă tipărită, un exemplar din revista Itaca nr. 14 (unde vor fi publicate poeziile câștigătoare), volumul de versuri “plătind pământului cu moartea noastră”, autor Dorina Șișu Locul II - Diplomă tipărită, un exemplar din revista Itaca nr. 14 (unde vor fi publicate poeziile câștigătoare), volumul de versuri “Sâmburi”, autor Viorel Ploeșteanu Locul III - Diplomă tipărită, un exemplar din revista Itaca nr. 14 (unde vor fi publicate poeziile câștigătoare), o monedă irlandeză de 1 penny, din anul 1916

Perioada de trimitere a poeziilor pentru concurs: 1 aprilie – 15 mai 2016 Jurizare: 16 – 31 mai 2016 Anunțarea câștigătorilor: 1 iunie 2016 Poeziile se trimit numai pe adresa centruldepromovaredublin@gmail.com Fiecare participant va trimite poezia în nume propriu și va primi un e-mail de confirmare în 48 de ore. Dacă nu primiți acest e-mail, vă rugăm să retrimiteți! 6. Se trimite o singură poezie, în limba română, într-un document word de maximum 2 pagini A4, fără imagini, cu diacritice, font Times New Roman, mărimea literei 12. 7. Fiecare participant se va înscrie o singură dată în concurs, atașând la e-mail numele real și complet, o fotografie jpg și localitatea de reședință. 8. Poezia trimisă la concurs nu trebuie să mai fi fost publicată anterior, nici măcar pe blogul personal sau pe site-uri de literatură. 9. Vârsta minimă de participare este de 14 ani împliniți. Vârstă maximă nu se impune. 10. Pot participa la concurs scriitori de limbă română, indiferent unde s-ar afla pe această planetă. 1. 2. 3. 4. 5.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

11. Poeziile intrate în concurs vor fi postate pe site-ul Centrului de promovare “Itaca” – Dublin, sub anonimat, primind un număr de ordine, în funcție de înscrierea lor. 12. Participanții sunt rugați să nu-și promoveze creația cu numărul respectiv pe propriile pagini de internet, în pofida faptului că nu va exista și un vot al publicului. 13. Jurizarea se va face în două etape. În prima, între 16 și 28 mai, fiecare membru al juriului va nota 10 poezii, pe care le consideră ca fiind cele mai bune, cu valori de la 1 la 10, fără a repeta vreo notă. După această primă evaluare, cele mai bine situate 10 poezii vor intra în faza finală, între 29 și 31 mai, iar fiecare membru al juriului va nota numai locurile I, II și III, acordându-le 5, 3 respectiv 1 punct. Astfel se vor stabili cei trei câștigători. 14. Nu se acordă mențiuni, diplome de participare și nu se face public votul juriului, luat individual. 15. După anunțarea câștigătorilor, în termen de câteva zile, vor apărea pe site și numele autorilor în dreptul fiecărei poezii și vom realiza un volum colectiv online (nu tipărit!), cu toate poeziile înscrise în concurs (de aceea este nevoie și de fotografiile autorilor). 16. Câștigătorii vor primi premiile în luna iulie a anului 2016, după ce va fi tipărit numărul 14 al revistei Itaca. 17. Vă vom ține la curent cu evoluția concursului pe site-ul Centrului de promovare “Itaca” – Dublin http://hopernicus.falezedepiatra.net/CentruldePromovareaCulturiiDUBLIN/ ca și pe pagina de facebook a acestuia https://www.facebook.com/sufletromanescdublin?ref=hl 18. Toate poeziile premiate vor fi publicate în numărul 14 al revistei Itaca.

Dorim succes tuturor participanților, iar membrilor juriului inspirație în alegerea celor mai bune poezii!

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Câștigătorii concursului de poezii „Peregrinări” ediția a VIII-a, Dublin, 2016

LOCUL I: Dan Negară (Orhei, Rep. Moldova) cu poezia

beirut 43

LOCUL II: DARIE LĂZĂRESCU (Brăila) cu poezia

Inima

LOCUL III: Ioana Cătălina Diaconescu (Moroeni, Dâmbovița) cu poezia

dulăpioarele erau răspândite prin toată încăperea

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Materialul acestui volum nu a suportat nicio corectură din partea realizatorului, reflectând întrutotul concepția autorilor.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Tăcerea mă omoară – Vasilii Parfeni (Rep. Moldova)

Și astăzi ca și ieri – tăcerea mă omoară O pernă și un pat e tot ce mă-ncojoară. Un telefon ce tace, o ușă încuiată, O tristă feerie că tot a fost odată. Un colțișor de pâine în lapte înmuiat Și un lichid mai verde – vesela de spălat, Un pix ce mă așteaptă cerneala să o vărs S-așez pe foaia albă o rimă și un vers. O scrumieră neagră de fumul cel albui, O pată pe podea de genul ei gălbui. Mai este și o cană cu Capricorn pe ea, Iar pe perete tristă – se află poza ta. Dulapul se deschide cu geaca ta pe raft În frigider se află iubita bere Draft. Nimic nu se mai schimbă, rămâne ca-n trecut Și numai părul negru în alb s-a prefăcut.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

2. Un ceai în acest anotimp – Manuela Camelia Sava (Rm. Sărat, Buzău)

Secunda aceea albastră avea o toartă pe care o spărsesem din greșeală în mii de fărâme de gânduri Ceaiul aglutinat devenea nisip și nu avea nici un gust fără tine…

Secunda purta în ea amprenta inimii folosite din când în când ca aromă…

trăgeai și tu de aceeași toartă fărâmițată și porțelanul te otrăvea încet fiindcă încercai să mă bei ca pe un ceai fără gust…

secunda aceea albastră purta în ea imaginea ochilor mei…

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Despre moarte în sufletele înaripate – Liviu Uleia (București)

Ceea ce voi spune acum se îndreaptǎ spre inimile care cântǎ Şi este despre otrava din inimǎ numitǎ recunoaştere publicǎ! Te naşti într-o lume care la început pare a fi în a ta aşteptare Dar afli curând de la semenii tǎi cǎ viaţa aici va fi provocare! La cei din jur vei observa apucǎturi de maimuţe provocatoare Iar atunci alǎturi de ei vei alerga în a recunoaşterii lor cǎutare! Prin grǎdina fascinantǎ a lumii ignorând tǎceri şi mitice triluri O sǎ dai nǎvalǎ uneori fericit alteori cuprins de tainice chinuri! Însǎ mereu vei fi urmat de ochiul public ca un vierme interior Un limbric ce roade neîncetat rǎdǎcina sufletului tǎu cântǎtor! Într-o searǎ vei zǎri poate o pasǎre stranie multicolorǎ şi rarǎ O vei urmǎri crezând cǎ eşti norocos punând pe ea a ta ghearǎ! Te vei duce alergând spre a te mândri cu prada în faţa tuturor Şi atunci pasǎrea îţi va vorbi umplându-te de uimire şi de fiori! Rugându-te sǎ o eliberezi tremurând zbǎtându-se în mâinile tale Zgâriindu-te şi tu înverşunându-te sǎ-i legi aripile în legǎturi fatale! Vei dori sǎ trezeşti cât mai curând admiraţia pentru trofeul mare Poate chiar copilu-ţi trezind spre a-i arǎta pasǎrea încântǎtoare! Privind cu ochii cârpiţi cel mic va crede cǎ e un numǎr de circ Şi poate peste ani va ajunge la fel ca tine dacǎ nu cumva el va Vedea bine.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Mă strâng pantofii, mamă – Tincuța Horonceanu Bernevic (București)

mi-au crescut picioarele de la ploaia deaseară pantofiorii de lac nu mă mai încap toți copiii au picioarele mari și pantofi pe măsură

taci mamă vei avea și tu pantofi alții după ce se termină ratele la bancă și la c a r nu mai e mult în cinci șase luni poate terminăm

mamă picioarele mele sunt pline de răni merg desculță peste cuvinte de sticlă îmi strigă pielea de durere și unghiile mele sunt însângerate de păreri de rău

lasă mamă că nu mai avem atâtea rate și vei avea și tu pantofi noi și vei învăța să mergi cu ei peste oameni și să le strivești mâinile ca să-i doară să știe că pe acolo ai trecut tu

mamă eu vreau pantofi noi pentru picioarele mele însângerate dar nu voi călca cu ei peste oameni promit să mi-i scot ori de câte ori voi simți un suflet sub talpă

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

5. moartea lui Labiş – Emilian Mirea (Craiova)

tramvaiul plutea deasupra şinelor şi era tras în sus tot mai sus de sufletul poetului accidentat mortal în timp ce pe caldarâm încă zvâcneau rărunchii şi inima căprioarei ucise ca şi el mult prea devreme

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Poem palimpsest –Angela Melania Cristea (Craiova)

există larve care trăiesc din scriitură ca niște căutători de frumos genuin într-o liniște de tremură Si Bemol în gât consoane crețe se preschimbă într-o pâine sau într-o bucată murdară de cuvânt

vocale trupeșe se dezlănțuie pe bulevard înghit amărăciuni de imigrant răstignit dragostea e ca în timpul războiului rece rescrisă la infinit

alb nu poate fi decât visul de-a țara negru-cărbune doar conturul ei imaginar culori zdrențuite împodobesc copacii primăvara aceasta se migrează berzele îndărătnice nu își lasă cuiburile pe care cu sânge degustat le însemnează

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Ieri am pus cheile de la casă în același loc. – Emil Iulian Sude (București)

de trei ori le-am mutat din locul unde le-am pus și iar le-am căutat. sau poate nu eu leam mutat ci uitarea mea s-a mutat în mine. uitarea mea se conturează încet dar sigur în moartea mea s-ar putea cândva să-mi amintesc numele meu. sigur mă va numi altcineva. uitarea ca și moartea nu e un defect e o calitate. să uiți cine ești și atunci poți fi orice și orcine. îmi plac mâinile mele frumoasele mâini cu degetele lungi și gânditoare degete. frumoasele mele mâini efeminatele mele. și dacă uitarea mă va cuprinde de tot. ca să vă amintiți de mine vă rog să-mi arătaţi mâinile.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

8. cum îmi incit iubita să devină kung fu – Leonard Florian Matei (Galați)

poezia justifică încercuirea lanurilor de grâu cu trupul tău şi salciile şi lacul dau să dispară

vor titra

putem să găsim o cărămidă colţurile unei cărămizi cu care să ameninţăm lumea să furăm lucruri lipsite de importanţă frunze un sutien rupt doi sâmburi de pară o coajă în cruce şi să cădem nemişcaţi letargic

în cele imaginate.

la vedere

pe stadion

să ne scuture de buze de ochi să ne răsucească de coapse să ne înlocuiască şi să nu avem moarte

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

9. Mamă, un glas atinge inima ta... – Claudia Bota (București)

Mamă, un glas atinge inima ta, E glasul dintru-nalt pentru-a te chema. Nimic din viață nu mai poate rezista. Acum eu mă alătur să-ți caut respirația, Chiar dacă căldura inimii s-a ridicat, Mâna mi-o întinzi, fiind cazută, Spre tine, acum, mă-ndrept tăcută.

Pe pământ, prea senină, Prin pântec mă leg prin cămăși divine. Cer năpustit, cu atâtea suspine, Un cântec de afecțiune, îngerii cântă din harfe. Prin beznă, lumina ta persistă, Doar inima, în toamna grea, ți se mai zbate, Te-nalți, peste nori, prin iubirea mea.

Vreau să mă alătur ție, mamă, Dar tu mă-nveți să stau calmă, Drumul să mi-l urmez, fără a fi străină, Într-o lume atât de plină.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

10.

Tango – Gabriel Acasandrei (Iași)

Luna-n colţ de geam, şăgalnică se-cruntă Rochia ei roşie ca o garoafă desfăcută În fumul de ţigară, gros, siluetele dispar. Pe peretele-albăstrui umbre-ntunecoase apar.

Ce pasiuni dezlănţuite în spectacolul nocturn! Cercuire pătimaşă ca inelul lui Saturn Trupurile lor, în dans, desenează paralele Ce se frâng pe fond închis ca un joc de acuarele.

Trupul ei e ca săgeata în încremenirea clipei El i-adulmecă mireasma aplecat la pieptul ei, Ea, se las-uşor pe spate, ca-ncordarea arcului Si revine îndat-aproape de suflarea gurii lui.

Dezgolitele-i picioare par să scrie clar obscur În dans, slove graţioase dar grele ca de mercur Unind moartea şi iubirea se topesc ca-n poezie Nu e el şi ea, ci unul, delirantă frenezie.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

11.

prezenţa ta e un poem nescris ai o rimă pe buze câteva versuri prin păr şi porţi mereu adjective la gât privirea ta are secrete ca pauzele dintre cuvinte nu ştiu să te citesc nu ştiu nimic despre tine dacă învăţ toate graiurile vorbite sau nevorbite şi încă vreo două-trei neinventate tot nu aş şti să te citesc știu doar că ești totul cel mai mult îmi plac poemele nescrise

eşti totul – Cristian Ghica (București)

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

12.

Plecarea – Lilioara Macovei (Bacău)

Mă rugam să plec în zi de luni, dar prea era la început şi rămânea totul fără grijă, căci toată era la mine,

Apoi, aş fi vrut să fie ziua de marţi, dar ceasurile rele au complotat iarăşi ticăind invers, descumpănindu-mă.

Miercuri, zi de post sau a călătoriilor, mi se părea goală de râs şi clinchet de pahar şi-am alunecat spre citirea semnului cruce.

Iarăşi mă rugam, să plec joi dimineaţă, era senin şi tocmai trecea un plecat stârnindu-mi atâta părere de rău...

Am sărit peste vinerea plină de lumânări ca peste sufletul rănit de soartă şi ploi reci de toamnă povarnică.

Mi-e greu sâmbăta cu plecările mai ales că voiam un tatuaj cu tine pe cer, pe flori, pe inimă, pe veci.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Duminica, nu pot să renunţ nici la cântul de îngeri, nici la cartea iubirii cu ţărna sub picioare, cu mâna pe icoană.

Cine eşti să faci tu planul cu plecarea? Şi-atunci? Voi aduna uleiul faptelor bune Şi voi priveghea clipă de clipă Să nu fiu delăsătoare, să nu fiu fecioară nebună...

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

13.

Cântecul trubadurului – Nicoleta Jitaru (Tesila, Prahova)

Touche, amour, touche! Mi-am spus în sinea mea, Şi-am pus o acoladă... Un fel de trei sucit, rostit cu pana Şi-o coardă-n inimă mi-am rupt Ca Mi-ul fin şi subţirel, de 329.6 Hz, Fuior acustic, menestrel, din aripa, Chitara ta. Urechea mi-ai rănit-o grabnic Şi-o groasă-arteră-ai subţiat, Iar vâjâitul monstruos din creier Un flutur din stomac l-a astupat Ca Mi-ul grav şi supărat de 82.4 Hz, A şasea coardă glazurată din griful Evei, Din drăguţa ta. Of, corzile tale toate, şase blestemate, Pe rând străpunsa-mi coastele zurlii Şi una câte una a început să-mi cânte, În zori de dimineaţă şi-n nopţile târzii Ca Si-ul, frate al lui Miiiii-e dor de tine, Trubadur nebun, de tolba ta, Chitara ta. Şi-s ca o viperă, geloasă pe şoldul ei bombat, Cum subţioara ta încămeşată îl mângâie Şi-l gâdilă cu foşnet de mătase... treptat... treptat... Şi-i spânzură cu perne moi burice, dragi cheiţe De acordaj, şi-i scormoneşte anduranţă În seaca-i, lăcuita, patinată, cutie-amplă De rezonanţă.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Şi-n raftul plin al zilelor vieţii M-ai stivuit c-o dulce melodie, De mă striveşte cerul câteodată Ori doi pereţi mă strâng şi mă strivesc, Dansez, artistule şi cânt ca niciodată, Cu-o palmă şi-o bezea îţi dau bineţe Şi-un glas destramă note-n franţuzeşte Touche, amour, touche!

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

14. Incoerenţa croazierei – Adela Efrim (Craiova)

Când timpul curge prin tine cu o aroganţă cocoțată pe un fel de vas de croazieră nu ştii care-i destinaţia nici cât va mai dura nebunia unii l-ar numi liber timp liber chiar te invidiază în gând acelaşi matinal se întortochează cu asfinţitul ce fluidizeaza relaxant plămânii respiri un cotidian primitiv sofisticat doar soarele se chinuie să îţi zâmbească desăvârşit prin termopanele ce radiografiază crispat coerenţa fragmentată de vâlvele ce dau cadentarea laconică a valsului croazierei dimineaţa la prânz şi seara monoton şi deşănţat ca şi nebunia noastră

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

15. Dans – Dumitru Gh. Sîrghie (Slatina)

Dans! Zorba Grecu, Ciuleadra și Alunelu pe Brațul Kassandrei în Halkidiki, deplinătate, cuget și trup siderate, sânge albastru, suflete spulberate unul în celălalt, unul infinit, celălalt șarmant... Vitalități și amoruri vacante, Infernul lui Dante, Biserica Apostolului Pavel, învieri și muriri nesfârșite, extazuri și agonii înflorite, spectacol de teatru în aerul liber de prejudecăți și judecăți ipocrite! Nisipul alb, fin ce-ți întregește aroma sânului divin și trupu-ți de fată neexplorată, parfumuri viscolite-n carnea-ți tremurată, lacrimi care curg în versuri albe, nepermis de albe,

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

scrise pe nisip, Oedip! Laios duios, Femeie vergină, senină și castă, dragă Iocastă, oprește-te-adastă, fericirea fluidă și vastă e-a noastră... Taverne pescărești, cu mâncăruri piperate, pescari îndrăgostiți și... pești de carne vie, ouzo, din ierburi și anason, palmieri și Marea fără de valuri – bon-ton, Mozard înălțând la Cer Florile răului, Baudelaire, Wagner – fantă de lumină, în clar-obscurul unei cafenele de trei stele, în care iubirea se vinde la liber, câtă vrei, „take or pay”! Dans – paroxism existențial, naufragiu și aureolă – fântâni arteziene – insomnii și migrene, verticalitate terestră, în înalturi...scoborâre celestă. Dans – terapeutică contra muririi,

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

tutun, alcool și femei contra trăirii... Subjugă-mă, Doamne, până nu-i prea târziu, robește-mă, ca liber să fiu!

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

16. Sfinxul – Carla Francesca Schoppel (Brașov)

Cu toţii lovesc secundaru-napoi spre pajiştile Arcadiei infante. Reclamă timpuri de aur ce par netrăite dar rămăşiţe de întrebări încă-i sugrumă. Iată-i desfiguraţi, toţi monştri ai debaralei lăuntrice orbecăind prin viaţă în costume de carne şi praf. Pentru ei sfinxul nu are ghicitori căci îi vede încă pe patru picioare; incapabili să facă autopsia vârstei, să-l cunoască pe cel ce-i priveşte din apa oglinzii. În splina timpului leagănul vieţii e şi cel al morţii dar ei se sfărâmă ţărână într-o viaţă care n-a fost vreodată a lor. Ei sunt închişi în cadranul copilăriei în care era mai bine să ai pentru viaţă doar întrebări.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

17. Călătorie – Venera Stoicescu (Frăsinet, Călărași) Motto: Trenul vieţii circulă pe o singură linie, cu sens unic.

Când în trenul vieţii am urcat amândoi, Cădeau din înalturi ninsori, fum și ploi; Mi-ai dat o umbrelă, tu pe umeri ţi-ai pus Un șal doar din ceţuri, crezând că-i de-ajuns. Și trenul gonea înainte pe șine, Noi eram veseli, ne simţeam foarte bine; În gări fără nume oprea șuierând, Și iar se urnea pufăind, fluierând. Într-o haltă mizeră a deraiat Sau, poate, acarul macazu-a schimbat, Căci printre șine, vagoane și gropi Erau numai trunchiuri de brazi și de plopi, Iar feţe-ngrozite la geam se hlizeau Și vaiete surde din tren răzbăteau; Un convoi pestriţ cobora în noroi, Rătăcind în neștire prin ceţuri și ploi… Cu toţii-așteptau să scoată iar fum Și-ncet, șuierând, să plece la drum; Dar linia-n faţă nu se vedea Prin ceaţa prea densă, ce-ncet cobora. O oră, mai multe, nu știu cât am stat… Prin halta pustie amândoi ne-am plimbat; -E capăt de linie, aici s-a oprit, Nimic nu-i în faţă! – acaru-a glumit. *

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Într-un târziu, mult prea târziu, Când totul în jur fumega a pustiu, Trenu-a plecat încet, prea încet, Doar cu călătorii ce-aveau un bilet La clasa întâi, sau nu mai știu cum, Dar noi eram singuri în gară, în drum: Eu, c-o umbrelă - ce lucru ciudat, Iar tu, cu un șal, acum dezlânat.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

18. Vise colorate – Teodor Sandu (București)

Trec pe lângă caii ce nechează cuvinte scot flăcări din priviri și mănâncă jăratic înghețat în cutii de plastic e foarte târziu n-am mai apucat să-ți scriu porția de mesaje zilnice pe care de foame ți le înjumătățesc și mă gândesc la tine că ar putea să-ți facă rău fiind atât de multe mai înfulec două trei propoziții unele sunt prea slabe în calorii altele sunt doldora de vocale mai beau și apa din paharele sită ce-mi stropește picioarele supuse și desculțe mai scriu două trei rămășițe de vorbe mai pun și puncte cu subânțeles mai citesc încă o dată fraza fără diacritice știu că o să înțelegi e târziu , nu știu ce efect mai poate avea un text scurt scris de un neinițiat și transmis de un iubit nutriționist care-ți cântărește toate consoanele și toate cratimele fără semne de întrebare atât de apetisante care fac rău și mai ales măresc colesterolul bun o seară plăcută la revedere ai grijă de tine mănâncă mai puține cuvinte culcă-te devreme pentru a avea vise colorate și vorbește în somn despre mine…

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

19. Am fost pe Transfăgărăşan şi am văzut –Liviu Ioan Dragoș (Oradea)

o mare de nori peste un munte şi un munte de flori pe sub ocean perfectul compus numit de noi perfect simplu noi cândva am plâns pentru ca n-am ştiut să respir altfel acum mă mişc închis prin casă într-o ordine aleatorie lumea e uriaşă după ce treci în alt plan vorbele preiau greutatea sufletului eu ştiu ce înseamnă o locomotivă cu aburi i-am simţit mirosul voi nu voi vă veţi lega de altceva sau de nimic lniştea de duminică va fi întotdeauna la fel copii cu aceiaşi suferinţă îşi dau mâna învaţă să respire şi să scrie precis

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

20.

Cuvintele – Iulian Dămăcuș (Gherla, Cluj)

Trecusem de grădină Dinspre dîlma lui huza vîntul venea de-a dreptul peste drum şi arătură lovindu-se de marginea pădurii zgîrîiat de spinii măceşilor (nici măcar ăştia nu-l opreau) M-am uitat înapoi/ Buna mi spunea ceva cu năframa de strămătură la gură Vorbele se amestecau cu omătul şi zburau cu frunzele uscate I-am strigat: - Lasă, bună,lasă, că mă duc singur!... La al doilea cuvînt, vîntul mi-a întors vorbele ca nişte comete muşcîndu-şi coada şi mi le-a îndesat pe gît, reci, mai să mă înece/ o vioară aruncată-n apă era gura mea… Pe celelalte le-am rostit din mînă – cîte degete atîtea cuvinte… Buna-ncepea să dispară într-o rochie albă, cum n-a avut ea nici cînd a fost mireasă! Plutea într-un roi de confetti , un fel de eşarfă, Ultimul cuvînt ieşi disperat printre dinţi. Ca un sîsîit de şarpe: singur singur… Ninsoarea-ncepuse de dimineaţă Şcoala era la capătul furtunii Drumul era al vîntului

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Vorbele mele trecuseră probabil pe lîngă Buna, fugind după cuvintele ei care-aveau forma unei doine/ Nu-i sigur că se vor întîlni… poate în crengile vreunui stejar sau în bradul unchiului todor…, dar Buna n-o să le ştie/ nici ea nici mama care-o aşteaptă să-i spună… De-abia pe la amiază cînd oi veni/… dacă n-oi avea de unde?! Şcoala e la capătul iernii… Atunci, o să mă întorc din drum, dar drumul a fost ascuns, bine ascuns de omăt şi de vînt… Înainte de-a fi învăluită de-un curcubeu ca de-o linişte fericită în rochia ei albă (de mireasă), Bunica văzuse: - Ah! a mai spus ceva, vreo cinci cuvinte! – Care, care? – Le-a spus cu mîna, de fapt bănuiesc doar că erau cinci… Cîte degete… Copilul purta mănuşile împletite de mine, Cele fără degete… Lovit de copaci zgîrîiat de spini vîntul se poticnea în gropile de lut…

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

21. Groapa – Liviu Florian Jianu (Craiova)

Dacă aș fi personajul principal Într-o piesă de teatru principală, m-aș proțăpi în mijlocul scenei și aș striga către public: -

Ce căutați, bă, exploatatorilor,

Aici, în sală? Ieri, intrați aproape pe gratis, Azi, intrați de pomană, Cum să trăiască tot naționalul Naționalurilor, Din piesa asta a mea Principală, În care eu sunt principalul,

Din pomana mulțimilor voastre, Minimale?

Ăsta e teatru? Locul rușinii tuturor vânzărilor Hainelor? Locul tuturor târgurilor Rușinoase De carte?

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Locul tuturor Amatorilor de chilipiruri În cele mai mari și crunte afaceri? Cu carne?

Locul pustiirii?

Locul în care intri Ca să te uiți pe mobil Să-ți citești viitorul? Din palmă?

Locul în care Vii pentru că îți pun niște teroriști moraliști Pistolul la tâmplă, Automatul, Sub vintre, Și o bombă atomică, Sub casă și școală,

Ca să te violeze Mai bine Comunitățile străine De limba natală?

Înainte de a gusta tot orgasmul decapitării, Din viață?

Ce căutați, bă, aci?

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Marș afară, potăilor, Duceți-vă la școală, Să vă tâmpiți de-a binelea, Până la intrarea de vii în Institutul de Înalte Studii Morale – Unde locurile sunt deja ocupate – Și veți rămâne – tot pe afară –

Tot mai pe afară, Tot mai împrimăvărați de reclame, Și promoții, Și oferte, Din tâmpenie în tâmpenie școlară –

Pentru că și ei, Cei care le fac, Și nu se vor mai opri, Au fost la fel de neștiutori ca și voi – Odată, hei, odată –

Și aveau și ei, Nevoie de bani pentru poezii – Pentru metrici, și rime –

Să nu vă mai prind pe aci,

că vă rup picioarele,

Decât în parcare,

în parcare,

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

da,

puteți veni,

cât veți dori,

dar să nu ne deranjați, că vă tencuim cu mașini cu tot, în parcare –

și de sus, vă vom privi prin vizoare, vă vom aplauda intrările fără ieșire din rampă și vom striga în cor: -

acum, jucați și voi,

ceva,

să rămânem și noi,

cu o impresie

plăcută

una singură

la plecarea din teatru,

bis, bis, vom striga

în întunericul vostru,

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

noi, cei de sus, de afară,

și nu vă vom da drumul, nu, nu vă vom da drumul,

nici măcar când vi se vor termina și prostiilor, șirul, și suflărilor, banii…

și peste intrările voastre, vor intra alții…

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

22. Siddartha – Tatiana Stoicescu (Deva) Eu sunt acum, aici Acum, aici, e și copacul Norul, râul Zborul vulturului Peste muntele ce pare veșnic, neclintit Zbaterea albinei Tremurul salciei în vântul ce mână ploaia Câmpia cu buze de maci Răgetul leului, ochiul șarpelui Călăul și victima Zâmbetul sfidător al lunii, când te-ating Gândul meu, căutarea, mirarea Răsăritul care atinge inima pământului Și-apusul ce se-nmoaie în barba-i de nisip Toți aștrii, zeii... Trecătorul care-a mai trecut Și s-a oprit bătrân ori s-a oprit copil Ori altfel s-a oprit Izvorul ce revarsă altă apă Aceeași rămânând Tot ce-i cuprins Dinainte De-acum Și de-apoi... Dumnezeirea!

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

23. viață legată cu ață – Ottilia Ardeleanu (Năvodari) degetele mele de la o mână nu mai seamănă cu cele de la cealaltă cu stânga tastez chestii mai neînsemnate în timp ce dreapta bate bine ritmul unui destin din care ieșim amândoi la soarele ăsta pripit ca o mămăligă tu vii cu ața și mă tem că firul ne este scurt și ușor de tăiat zilele de nopți o despărțire lunatică greu de crezut în atașamentul în stele care prevestesc moartea vreunui poet cum ești tu iubitul din cărți pentru nu știu ce zodiac degetele mele merg așa cum ar atinge trupul tău cunoaște poezia pământul în care vreau să fiu îngropată când lumea nu va mai fi pragul de sus să mă lovesc să iau aminte de iubire se afundă în viață și dacă aș putea să mă raportez cu dragoste și cu demnitate la ea s-ar chema că o trăiesc dragostea este întotdeauna primitoare dar nu te duce niciodată la ea cu mâna goală

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

24.

Culori – Dan David (SUA)

Ne-am urcat pe dig. Ți-am privit ochii. Lacrimile îți erau albastre. Oceanul își mutase culorile În pupilele tale. Nu te-am recunoscut; Erai un pescăruș cenușiu. Am coborât. Ți-am privit ochii. Lacrimile îți erau roșii. Soarele își mutase tânguirile apusului În pupilele tale. Nu te-am recunoscut. Erai o flacără pâlpâind la malul oceanului.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

25.

Am ascuns ades adevărul Având aceea abilitate abjectă Abominabilă acțiune acceptată Adeseori aberantă Arareori amuzantă Alegere absurd accentuată Admisă...azi Atent administrată Admirând abilitatea abstractă Adulmecând adânc aerul apăsător Al asprului adevăr...

Adevăr – Florentina Danu (Brașov)

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

26. Extract de iubire – Delia Ionela Barbu (Mioveni, Argeș)

Pe vremea când stelele tremurau la suflul cald al lui Eol când Phoenix-ul atingea apa cu aripile sale ori iarba amuțea la pasul tău febril; îmi slefuiam degetele sub privirea unui vultur pentru a nu-ți zgâria tălpile picioarelor atunci când dormi în visul hibernării mele de primăvară.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

27.

vrăjitoare în aer – Ionuț Cosmin (București)

eu n-am căzut niciodată din cer am întins un deget pentru cei care fac noaptea pe ziduri am pus chipul de lut luați și mâncați nu este trupul meu pentru voi trei zile de mâine mă dau dracului toți copiii rupți de la țâță merg de-a bușilea nouă luni să se nască din nou dumnezeu nu lasă ploaia pe mâini rămâne iubirea cuvântul greu de citit prin albastrul satanei mai devreme sau nu tot un lacom preotul întinde prăjini cât sunt pentru mine doi metri destui să-mi pun casa pe stâncă înălțarea la duh trebuia să aștepte pomul bătea un picior pentru cei dintâi nu există iertare odată cu vârsta am drepturi în regatul de umbre trec prin mijlocul lor de rușine ar trebui să nu-mi fie lumea rămâne râvnită și eu în cer după moarte

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

28.

Amprenta prezentului – Dorina Pop (Timișoara)

Bunicul a uitat cum arată poștașul... Ocrotește ceata viermilor mânați de vânt. Caii de plastelină părăsesc orașul Ancorat în balustrada din deznodământ. Nevroticii transbordează sânge pe șosea, Calibrul oxigenului asasinează Umbra scheletelor de tinichea. Adesea Lumina, îmbrăcată-n spini, contaminează.

Tata cultivă cuie în Australia Rănind pământul ce refuză amintirea. Acasă bobul de grâu gustă vijelia Necenzurată (acră și brută) din știrea Zilei – gaze lacrimogene și bastoane. Iubirea-i cuvânt demodat și copilăresc Tăiat din rația zilnică de jetoane. Insula pinguinilor crește nefiresc; Elita violet apasă pe butoane: Ieșiți! În noaptea rece pietrele înfloresc.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

29.

Ecranul mă proiectează cu treisprezece ani Înaintea recentului meu trecut. Mi-am ținut în frâu Temperamentul de fată-băiat, Tom Boy ratat. La vida es sueño, aveai visele unui erudit În cerul paridisiac dantesc, râsul homeric A fost condamnat. Au crescut sferele pe dinăuntru Capul trăgea ponoasele, lumină- lumina mea, Sufletul meu, muzica sferelor în tine.

Mi-erai Cântarea Cântărilor, Cuvântul biblic, cel dintâi gând, Eul suprasaturat, lumina difuză, Micul meu Prinț, doamna mea Lumină, Je ne suis pas folle

Himerele... Acum și târziu, Mâine și poimâine Cetățile în prăbușire, falșii cai de câmpie Stepă, anii lui Esenin- jeliți, plânși, strigați.

Himere – Codruța Tudoriu (Galați)

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Isolde păgâne, idile, iubiri rafinate Printr-un act artisitic forțat, Teatrul- forma brută a existenței.

Sentimental, o infinită căutare, Rațional, adânca învățătură.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

30.

Showbiz – Gela Enea (Craiova)

dragostea e ca invazia lăcustelor pe câmpia de gheață afacere de familie aș spune profitabilă în felul cum paștem primejdii fosforescente semănate milimetric din secundă-n secundă

probabil că în mintea marelui sponsor noi suntem amanții perfecți putem acoperi cu trupurile dreptunghiul fastidios al camerelor de filmat dar tu fii pregătit odată și odată ne vor cădea cuvintele din gură molari tociți de hrana uscată a postludiului

ciornă în infraroșu o să ne scrie viața atunci burta despicată a lupului între inimă și intestinul gros

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

ne va fi tranșeul acolo vom învăța cum se urlă cu adevărat exersând libertăți provizorii acolo când va răsări luna plină prin lanuri de stele va tăia coasa nepricepuților iar în căpițele acelea de lumină sufletul nostru va tremura nu de frig ci de moarte

acum zâmbește larg suntem amanții perfecți pe covorul roșu maine chiar am putea zbura peste nouă mări și nouă țări peste nouă continente de poezie pe care ne-am pus semnătura ca doi inocenți ce suntem

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

31.

Marionete – Gheorghița Jeni Petrescu (Ghimpețeni, Olt)

Un singur defect au acești oameni Ei nu știu să își fie semeni. Tot timpul se ceartă- din nimic Fără să le fie frică nici măcar un pic...

Doi oameni nu sunt niciodată la fel Ei diferă, n-au același țel De aș fi pe pământ om eu Aș căuta pacea tot mereu!

Dar oamenii ăștia sunt simpli actanți Cineva mai de sus îi face sectanți O muncă grea, aș zice eu Să controlezi atâta lume, e greu!

Un păpușar cu mii și mii de marionete Asta e lumea de azi fără de sentimente. Ce scop precis să aibă o marionetă Când cel de sus o folosește ca pe o șosetă?

Măcar nemurirea să îi fi dat în schimbul Unei vieți trăite doar cu rândul...

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Și apoi el o aruncă după zeci de ani Într-un colț de lume uitat de cei umani.

El le modelează după un rigid tipar Iar cei ce nu-s conform acestuia dispar. E greu să îi respecți cerința Păpușarul nu prețuiește ființa!

Lumea asta controlată e morbidă Păpușarul își satisface dorința acidă De a nu da voie omenirii Să cadă în mrejele simțirii...

Păpușarul văzând că le-a cam uzat Repară din cele din colțul uitat Cu un nou nume le pune pe scenă Simpli actanți, cu viață mondenă!

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

32. Peregrinări – Corina Ofelia Corpodean (Ocna Mureș, Alba)

În fiecare rid există o poveste… Sub fiecare talpă a mai murit un vis… Fiecare gură uscată e, de sete, Cuvintele au ars-o şi nu-i nimic de zis.

În fiecare cântec moare o melodie, Cuvinte mor – ucise – în fiecare vers… Doar inima-mi clădeşte doruri de veşnicie Şi sufletul mă strigă râzând, din univers!

În fiecare rugă e loc de tânguiri, Iar moartea bea cu sete o viaţặ pe minut; Doar caierul mai toarce suflete cu lumini Şi dansul vieţii-n iureş, o ia de la-nceput!

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

33. femeia, o cavitate – Luminița Potîrniche (Galați)

femeia, o cavitate care trebuie umplutã cu ceva. cu o iubire, cu o posedare, cu nişte vorbe fãcute ghemotoc şi îndesate acolo unde e golul mai mare. de nu sunt vorbe, pot fi nişte cârpe, nişte fleacuri fãrã însemnãtate. îi vor lua ochii, precum baştinaşilor mãrgelele de sticlã ale conchistadorilor. binecuvântatã, se va umple cu un rod, va purta şi nu va şti, va hrãni, proteja, dezmierda, se va goli de sine şi va da altuia sã se bucure de carnea ei zbuciumatã. şi iar se va umple, pânã îşi va pierde forma, limitele, destinaƫia, sensibilitatea. între umpleri şi deşertãri repetate, ca o amforã strâmtã va primi vreo boala, vreo imixtiune. va deveni o scorburã sau o genune, un abis nevizitat şi proscris în care viaƫa nu-şi va mai cãuta matcã. femeia, o cavitate care trebuie umplutã cu ceva, macar cu propria ei moarte.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

34.

mi-e uşor să cred, să înţeleg în blocul vechi, la ultimul etaj c-un destin mai aproape de cer cântă rar o pasăre rară închisă-n colivia-i de metal: un cântec rar şi el aproape bocet omenesc aproape plânsul de fată fără inel.

pe rând ferestre se deschid, se închid mi-e uşor să cred, să înţeleg până şi alintătura de căţel a vecinului străin a amuţit pe loc.

s-au liniştit pisicile lui tanti Hѐlѐne s-au închis laptopuri, smartphonuri,

Se-nlunează un fapt real – Rafila Radu (Anglia)

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

telefoanele mobile, tv dialoguri subtile – rostitul armoniei dintre reverie şi blestem cuvintele strivite gem în marele portal cântă rar o pasăre rară închisă-n colivia-i de metal mi-e uşor să cred, să înţeleg se-nlunează un fapt banal.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

35. Moartea unui Shinigami – Bianca-Elena Manole (Mioveni, Argeș) În lumea umbrelor stăteam iar viața muritoare tot priveam. Ceas de ceas te urmăream, îndrăgostindu-mă mai tare de o făptură muritoare. Îți cunoașteam veselia, tristețea,ura ,agonia . La care mă bucuram puțin cam tare că ajungeam a te cunoște oare ? Dar privind a ta cale și făcând o comparare tu ești o ființa moale ce nu cunoaște a mea ardoare. Eu am aripi ca de ură Pe cand tu ,prezență pură, nu mă vei iubi vreodată în a mea lume blestemată. Oare aripile de -mi frâng la a ta iubire pot să ajung ? Să cobor în lumea ta de unde ne putem vedea. Dar într-o zi îndurerată viața ta era a fi curmată. Ca un shinigami am acționat , îndatorirea mi-am urmat, dar legea am încălcat. Astfel micuța mea , nu aveam voie a te salva. Dar cum legea am încălcat, eu voi dispărea treptat.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

36. Urma pasului meu – Liliana Negoi (Moșteni, Giurgiu)

Urma pasului meu după ploaie e ca un lac cu apă acră în calea unei furnici cărând în spinare prea-binele muşuroiului: furnica îi va ocoli malul ce se va micşora din ce în ce, cu fiecare rază de soare mai puternică, până când, într-o bună zi, va merge prin chiar Marianele călcâiului, păsându-i nemăsurat mai puţin de ţărmurile sfărâmate decât de firimitura din spatele ei.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

37.

prim-balerina – Lorela-Valy Buța (Raiu, Vaslui)

cu grație-n lumina reflectoarelor măreață pășește falnic mimând mers de felină senzuală contele o ținea de mână ochii purtau discuții a prins-o strâns de mijlocul firav a sărutat-o jur a sărutat-o o mână i-a plimbat-o pe picior sângele îi urcă în rochia prea scurtă orchestra cântă Brahms cade cortina de catifea-s perdelele la TIR în boxe se anunță vremea parcările sunt vipere ucid în zori un kilogram de vise vă rog împachetați-le într-o pungă roz

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

38. poezie despre noi la 3 AM – Alex-Ionuț Ionașcu (Buzău)

comunicăm doar prin ţevile ce ne leagă apartamentele. vocea ta sună ruginită, dar întotdeauna ai chef să ne uităm în tăcere la beţivii ce ies din cârciuma de la colţul străzii ca la un spectacol de teatru cu păpuşi. să te ating, să mă atingi o mângâiere ar fi sufocantă în toate serile petrecute în faţa geamului de unde căderea e doar la un salt distanţă când luminile oraşului şi beculeţele de la geamul vecinului pâlpâie în ritmul clipirilor noastre când lumea e un titirez şi cuvintele noastre deja lipsite de esenţă ne ies ca aburi din gură şi se lipesc de asfalt (teiubescşieuteiubesc mi-edordetineşimiedetine vreausăfiiaicişieuvreau)

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

39.

Un leac pentru dor – Valentina Becart (Pașcani, Iași)

Tu, care ești stăpân peste toate, prescrie-mi, te rog, un leac pentru dor, nu mă lăsa să mor, în plânsul ce se zbate, la marginea privirii.

Acoperă-mi sufletul cu iarbă și flori, și-n fiecare rană mai sădește un pridvor însorit, nu mă lăsa nedumerit, când viața se împarte între somnul de azi și tăcerea din ape.

Tu, care știi să-mi aduni răsuflarea din sânge, prescrie-mi, te rog, fântâni cu apă lină și vino de-mi alină, visarea cea din urmă, iubirea

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

ne-nțeleasă, făptura mea de fum, tânjind să te-ntâlnească...

Tu, care ești stăpân peste toate, așază-mi o noapte înstelată între ruga aprinsă și ultimul cântec al păsării spin.

* Târziu, îngândurat, în liniști mă-nfășor. În sălașul meu de taină, nu-mi mai trimite dor, nu-mi mai trimite...

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

40.

beirut 43 – Dan Negară (Orhei, Rep. Moldova)

te-am visat ca pe un duh cald deasupra-mi o căldare de apă rece peste un trunchi aproape uscat degete uscate mîncînd țărînă căutînd alăuta cu zece coarde erai un fel de a ne întoarce acasă ne-am scos sandalele și am mers prin iarbă prin nisip prin capuri ridicate spre iad două caravane de lucruri inutile și îndrăgite lîngă oamenii îngenuncheați în lumină sărutînd caldarîmul și rîzînd în tavernele afumate în orașul acoperișurilor roșii treceam pe biciclete prin Piața Martirilor printre aburii de cafea, narghilea și pîine coaptă, miere, ulei de măsline și mentă vioristul bătrîn la colț de stradă era frînghia ce ține orașul să nu cadă în prăpastie vorbeam rimînd propozițiile strigînd din mers cu pantalonii suflecați pînă la genunchi rîdeam arătînd fierbințelii brakeții și fricii - tatăl ținînd în brațe o inimă cît un copil bărbatul își mîngîia obrazul proaspăt ras pe un scaun din lemn cu spetează rotunjită ca pomul vieții pe un perete de moschee curburile corpului căutau prospețimea apei curgeau spre docuri, spre cheiuri să privească cum se apropie corăbii să asculte cum pescarii bătrîni prindeau pești biblici tinerii gălăgioși pe alei știau că nu întotdeauna e gri știau că numele îndrăgostiților se încrustează pe copaci, știau că jazzul curgeam și noi printre arabescuri șterse de război, graffiti strigînd în mii de guri ale unui trup de femeie lovit printre casele dreptunghiulare din piatră de nisip dormitînd în bougainvillea cu flori de hîrtie care dispar ca prietenii vechi în lumi inventate prin piața de vechituri Basta căutînd table de șah în zarva plăcută a negustorilor cu fețele moi mi-ai zis că vrei să salvăm lumea iubindu-ne vecinii străzile să rămînă înguste casele portocalii - cu uși de lemn albastru

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

și să te poți juca cu cîinii vagabonzi în după-amiezi îți ascundeam mîinile aproape bizantine în ale mele de buldozerele care vor veni de obuzele scuipate de cer și ascultam cîntecul despre fata desculță de după ferestrele triplu arcuite cu trafouri și acolade cu ochii rozete priveai copii jucînd fotbal în stradă cu o cîrpă în loc de minge ca o ruină tînjind azi te-am găsit înfășurînd cadavre în pînze albe de bumbac

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

41. artă pentru neuitare – Cristina Grigorov (Hamburg, Germania)

nu poți minți despre tine scriind așa cum sângele nu se face apă cuvintele nu se fac baloane de săpun deși unii cred că au reușit inventând personaje fără similitudini cu existența lor fiecare cuvânt stors din creier ca dintr-o lămâie foarte zemoasă este un adevăr despre tine însuți pe care îl poți simți numai la marginea conștiinței în sfera dureroasă dintre dorința și nedorința de a trăi dintre putință și neputința

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

de a visa acolo unde viețuiesc doar papilele care gustă toate morțile eului posibil ca pe un leac împotriva alzheimerului

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

42.

Din când în când, în al meu geam mai bat Amintiri ce curg, dar nu trec niciodat'. În braţe mă urcai spre Cer, pe-o scară de mătase, Flacăra acum ţi-i apusă, cenuşă ai în oase.

Cum uitării să dai cerul ce se pierdea-n sclipiri? Martor ce ne-a fost alături, parte din frântele-amintiri. Îmi construisem aripi, cu tine-n zbor să plec, Plecat-ai fără mine, ca un copil bezmetec.

Visat-am la iubiri de pescăruşi, ce-n zări se pierd, Azi singură-s pe drum, îngândurată merg. La pieptu-ţi ieri mă protejai, sub minunata-ţi aură, Lăsatu-m-ai ca pe o cârpă, o ciudată centaură.

Centaura – Maria Cristina Pârvu (Spania)

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

43. Soartă – Mihaela Aionesei (Tg. Secuiesc, Covasna)

Pe uliță timpul zdrăngăne din ligheane. -Vei rămâne un iepure! Mă opresc și-i zic: și ce dacă! Va avea cine în lume să mai tremure din umbre când se adună lupii în turme. -Te voi face o furnică, mică, mică și te va înghiți o pasăre! -Ei și ce! Voi avea în aripile ei zborul la degetul mic și voi înfrunta corbii. Mai aprig timpul striga: -Să curgi la nesfărșit ca apa, să te împrășii ca praful! -Voi doini prin codri până vor înverzi munții și praful se va ridica la cer, fă ce vrei chiar nu mă tem! -Te vei naște om! Tăcere... tăcerere asurzitoare – năucitoare stare... Tac și plâng/ plâng și tac de se cutremură pământul pe sub mama...

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

44. dulăpioarele erau răspândite prin toată clădirea – Ioana Cătălina Diaconescu (Moroeni, Dâmbovița)

& nu mă puteam gândi decât la ele când așteptam ca morfina să-și facă efectul de fiecare dată când legau paturile de fier de spinările noastre le purtam mândri printre băncile rupte de la cantină de parcă ne-am fi recăpătat echilibrul atunci când toată mizeria corpurilor noastre și-a julit genunchii pe podeaua de teracotă dintr-o biserică neoprotestantă acum îmi spăl părul într-o cristelniță ruginită & tu mă săpunești pe restul corpului lent și caraghios am impresia că ții morțiș să fii cearcănul din jurul însingurării mele să te asiguri că n-o să mi se scurgă pe toată fața când mă vei clăti înainte să răsară soarele toți pacienții se duceau să urineze în restul timpului îi auzeam cotrobăind prin dulăpioare ca niște păcătoși care îl căutau pe dumnezeu mergând din spovedanie în spovedanie eu nu mă puteam mișca în sfârșit sunt singură îmi spuneam înainte să-mi lovesc fruntea de găurile din perete dulăpioarele erau răspândite prin toată clădirea dar nu mai aveam puterea să mă gândesc la ele când m-am trezit pluteam aproape de tavan și-mi era frică să mă târăsc ca nu cumva patul să se arcuiască tuburile prin care suflau asistentele atunci când voiau să mă curețe de praf șuierau noaptea așa că le-am ros și m-au externat ca să mă pedepsească nu o să mă sinucid niciodată nu o să mă sinucid niciodată nu o să mă sinucid niciodată

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

45.

Trenul de marfă – Petru Covaci (Aleșd, Bihor)

este bine să-ți începi viața la cumpărături

de exemplu eu aș intra în primul magazin sătesc cum ar intra primul pioner pe tarlaua primei cooperative agricole de producție

tovarășul brigadier s-ar trezi, și-ar spăla ochii obosiți de pământ și cu o mină de om important s-ar plimba, din nou, cu șareta

ar învia calul

găinile s-ar speria (ar ciuguli din calul dat la reformă) și așa cum ar trece racheta pe tarlaua întinsă ar transpira

nana saveta

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

de aceea, este bine să-ți începi viața

(peste câmpiile vii se vor auzi, explodând ... poezii)

biblioteca s-ar transforma într-o cantină-a săracilor?

cartea (frunzărită, cândva, de cei câșiva inși instalați comod în pământul dulce al patriei) s-ar redeschide

la o adâncime de minimum doi metri poți să te întinzi ... ca într-un fotoliu – zice litera (de lemn) (bâlbâindu-se-n contextul

solemn)

și-ncărunțim de parcă ne-am prostitua o târfă bătrână este și viața (draga de ea)

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

în fața blocului, ceremonios, mă înclin

(vecina, operată de vreo zece ore stoarce lacrimi și vinde clipe de amorțeală)

i s-a oprit ceasul, zice poștașul aruncându-ne o bucată de ziar, o fărâmă de lume

(au apărut, deja, primele amintiri)

(de azi înainte pe banca din fața blocului va fi

un nou loc liber!)

vino! – îi spune o altă vecină poștașului (adresându-i-se ... într-un mod auster

de parcă ... ar fi intrat trenul de marfă în magazinul de la parter)

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

46. Odinioară acasă - devine o poveste... – Mihaela Țăranu

E ziua toridă în câmpul cu fân și soarele arde și face tot scrum părintele harnic copiii grăbește la fânul cosit ce crunt lenevește toți țâncii din sat visează la joacă doar , noi, cu furci grele ne-ndreptăm laolaltă spre câmpul cu fân, căpițe făcut cu flori și cu gaze ce zumzâie blând. De ești vrăjitor și ai un ochean Vezi cum de la deal șerpuiește un strâns furnicar vreo câteva fete,vreo câțiva băieți toți frați și surori la muncă deștepți de plouă sau bate un vânt supărat ei merg în șirag cuminte la fân, la arat căci un harnic părinte gândește la mâine și toate au rostul azi, pentru pâine. Căruță bătrână trag vacile noastreMuncă de drug și sursă de viață notată în astre ”Cea, n-auzi!” s-aude când părintele mână, dar vaca ascultă de greu, nu de cârmă și lasă copite adânc imprimate pe câmpul fierbinte, prin iarbă muiate e crâncenă ziua și tata zorește ajunge-o căruță: e fân, se zdrobește. Ar fi de prisos să îi plângă copiii de sete, de foame, de ora târzie un lucru părintele gospodar știe mâncarea de azi, de pe câmp a vitelor hrană devine mâncare pentru noi toți, la iarnă când curge în oală din țâruri mărunte comoara ce hrănește 13 guri amărâte.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Părintele știe să zgârâie rana inocenței mute : copiii - slugi la câmp, ... căci tot el o închide și le arată-n timp că pilda ce-o învață e viață aleasă ogorul muncit dă trai de boier și aduce dorință de școală avidă căci grea este furca, ușor e stiloul picioare scrijelite, sărace mâni bătătorite trimit la lectură, pasiune de carte nu muncă istovitoare , nici soare ce arde... Rămâne destinul să își spulbere vraja să treacă și timpul… priviri înapoi: unde , cu furca în mână, au ajuns cei copii cu picioarele mici, scrijelite și goi? E timpul trecut și cert este viu momentul acesta devine-arămiu părintele dus e , copiii sănătoși cu carte, cu studii, împreună , voioși. ne leagă credința, destinul și munca dar strașnic, peste toate, ne leagă mămica.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

47. Lumina sfântă... – Doina Cotfas (Toplița, Harghita)

A răsărit lumina învierii Adusă din potirul Mirelui cel sfânt, Ca o mireasă ce își caută iubirea printre oameni, Ca un sărut adus de stele printre sfinți. O lacrimă ce cântă printre valurile vieții, O crizantemă cu miros de Infinit, Luceafăr răsărit din bucla timpului Uitat de asfințit, Din adormirea dimineței care-și caută lumina, Ca un surâs uitat printre poieni. Ți-aș săruta picioarele și urma ce o lași În viața mea... Dacă aș putea povara ți-aș lua-o de pe umeri, Dar cuiele ce ți le-am bătut în mâini prin fapta mea Mă dor că nu pot să le iau din calea ta. Te-am osândit cu hulă și dispreț cu gura mea, Cu patimi și cu ură și durere, Dar m-ai iertat Că te-am chemat în miez de noapte Să-mi dai potirul tău să-l beau și eu. O lacrimă de sânge se strecoară Ca un buchet de trandafiri cu spini,

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Ca briza mării ce aduce răsăritul Sărutul tău mă mângâie pe păr. Dar unde ești Lumină rătăcită? În ce ungher aluneci și te pierzi printre îndoieli, Căci te aștept ca roua ce sărută iarba în zori, Te-aștept ca fiul ce-și iubește Tatăl său, Te-aștept ca mama ce-și iubește pruncul, Te-aștept ca apa ce își caută lin drumul, Te-aștept iubire ce-mi șoptești cu lira poezii măiestre, Te-aștept lumină să-mi cureți pridvorul inimii străpunse De patimi și de deznădejde căci... Sunt om... Și sunt supusă morții pământene. Lumină sfântă ce ai răsărit în noaptea Învierii soarelui Îți deschid ușa Hai în viața mea Căci te iubesc și te doresc.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

48. Război în Paris – Ralph Rădulescu (Pitești)

Te-au bombardat, Paris, Şi glasul tău crea o muzică urâtă, Când toţi locuitorii tăi treceau din vis, În lumea mută. Şi am privit spectacolul acestei sfârtecări, Ploaia molcomă-ţi uda în Sena peştii uscaţi, Cu gloanţele negre ce-ţi spintecau apa timpului şi o aruncau în lături, Pe drumuri zobite cu oameni pisaţi.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

49. Sensul vieții – Alin Dan Păcurar (Ususău, Arad)

Explozie celulară,neuronală,cerebrală Într-un univers mai vid,decât astăcoală, Creându-se,secundă cu secundă... Ceva menit,să fie denumit,timp... Sunet asurzitor,urmat de-o orbitală,undă... De pe vremea când nu exista măcar un anotimp.

Într-o îmbrățișare violentă de palme, Răsunând sunetul,luminând cosmosul,precum o lampă, Ecoul,alipindu-se de fiecare atom, Dând naștere unei ființe dependente de vibrații,numită om. Unisonul alcătuit din energii universale,construindu-i un loc unde să șadă, Liber,in gol să cadă,având o privire atât de fadă...

Atingându-și destinația,ce-avea să devină "Acasă", Admirându-și punctul de plecare,începu să poposească, Mângâind stratul maroniu,lipsit de viață în culoare, Ce-avea să înverzească,evidențiându-și propria-și splendoare, Creându-i primele sentimente,ce-aveau să-l găsească zâmbitor, Pasăre lipsită de aripi,prin cartea vieții zburător.

Energiile-au fost numeroase,atâtea galaxii...

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Dar momentul oportun a fost unul,sau poate câteva mii... Dar au avut loc toate în aceeași clipă, Pentru a ne crea infinitul,atâtea reacții se înfiripă. Dar infinitul nu e,cu siguranță,nemărginit, Doar e mai mare decât cel mai mare,până-n prezent,întâlnit.

A ajuns o secundă pentru a se combina întregul existent,inexistent, Dar părăsind planeta,timpul devine absent, Căci nu te mai învârți odată cu a ta sferă, Îți faci propria rotație prin evoluție,eră după eră... Călător pe stea,de cer,nu de mare, Aventurier,a purces în a sa căutare,

Dorind să-și afle,un sens pentru a trăi, A realizat că viața-i moarte,deci ne stingem pentru a viețui, Piesă tristă de teatru,lacrimi când se trage cortina, Celulele se dezbină,personal,explozia devenind inutilă. Precum planeta,sensul vieții e giratoriu, Autostrada vieții ne duce pe toți la propriul funerariu,

Astfel că mă las,cuprins de viteză, Două sensuri,ce se îmbibă în antiteză, Fie că drumul se încheie cu-o prăpastie,sau cu un drum spre cer, Îți vei duce nemurirea cuprins de căldura unui ger, Capătul va fi luminat,deci lumina ne va stinge, Paradox universal,privirea-mi încearcă a distinge Printre razele de iluminare,focarul Dar razele-s săgeți,nu se mai rotește zarul.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

50.

Patria mea, Poezia – Gabriela Verban (Cento, Italia)

M-a întrebat Pe aici Cineva: Unde este Patria ta? Aici – i-am răspuns – Dar el Nu s-a lăsat Ușor dus Și mi-a spus Că sunt o străină I-am răspuns Că nu Sunt și aici Și în țara mea Tot în ea În patria mea: -PoeziaStau mereu în ea.

P.S. Și este poezia – iubirea – cerul inimii...

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

51.

trimite-mi sms-ul – Adrian Păpăruz (Brașov)

să îţi îmbrăşişez literele cuvintele să dansez cu ele tango oare tu știi câtă linişte dăruieşti inimii mele hărţuite de realitate de fantome 3D pe un scrânciob edenic fricile mele adorm bâjbâind sânul tău buzele tale trimite-mi ultimul selfie femeie liturghie prizonieră a minţii mele tiranice rămâi fără drept de recurs ultima mea frontieră aici între totul și nimic sună-mă amintește-mi să exist

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

52.

high definition – Oana Mihaela Pop (Cluj-Napoca)

printre avioane de hârtie și dâre de lumină lipite de pielea mult prea rece, zgomotul orașului devine firesc și familiar. simțim priviri ce ne urmăresc, vedem buze mișcându-se, dar preferăm să ne uităm în altă parte, să ne acoperim de nori, de aerul ce trădează intenția unei furtuni inevitabile menite să încălzească grotescul unei lumi în picaj. am văzut viitorul și ne-am cutremurat... prea mult întuneric, mult prea mult oxigen îmbâcsit de furie și-un soare de smoală prelins din cer până în talpa iadului. printre avioane de hârtie și dâre de lumină lipite de pielea mult prea rece, zgomotul orașului devine firesc și familiar... doar liniștea dintre noi mai poate rupe carnea păcatului consumat în timpul unui secol îndrăgostit de războaie.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

53. Mai trece o vară... – Camelia Ardelean (Deva)

Mai trece o vară, pe lujerul său Apun simfonii adulate de soare, Erori ancestrale m-afundă în hău, Sub sigla-nnoptării, lumina mă doare.

M-adap la fântână din timpul rămas, În pântecu-i rece – puhoi de secunde Proclamă voiajul prin „junglă” la pas; Tăcerea din mine tresaltă pe unde.

Nervuri de-ntuneric acced uniform, Pe steiuri de vise mi-e sufletul rană, Sub ceru-n travaliu, speranțele-mi dorm, Scornește destinu-mi o stea subterană.

Un cearcăn de gânduri tratez uneori Cu plasturi de ploi, curcubeu din petale, Dar pacea din cuget stă-n cuib de condori, Remediul iubirii, pe-a inimii cale.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Mai trece o vară... Un nou aisberg Hlamida-și despoaie de vechea noemă; Prin cioburi de aripi mă chinui să merg, Târăsc pe ghețari existența-mi boemă...

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

54. Pat de bețiv – Mihai Cotea (Baia Mare)

Ieri nu am mai așteptat iertarea. Înghițisem, iar, hapul cu năzuințe golașe... Așteptând comisionul onestiei, se făcu întuneric, din minte țâșneau săgeți de plăsmuire și... am plâns. Suferința pseudo-pierderii se exprimă în dublu exemplar, ”A Fi” și ”A Părea” parvin unor familii de nebuni.

(Frumusețea nebunilor șade mereu întinsă pe contemplare)

Obosit, m-am prăbușit pe patul crucii, duhnind a culpă... intuiția la bețiv e în zodia trăgaciului, iar autobuzul existenței nu are stație la umbră! Doamne, obositoare e planarea pe curenții reci ai conștiinței, dar... hai să canonizăm delirul!

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Pe urmele tale albastre – Maria Cristina Șaramet (Ploiești)

55.

Motto : Mi-ai modelat craniu din lut, I-ai pus numele meu; Și-l port la mine, prins de gât, În capul meu, mereu. Am decupat urmele tale albastre Din caietul suflat cu praful de stele În care ne-am tăvălit noi inimile Și ți-am sădit fiecare urmă În sera de lacrimi a lumii, Plânse de la primul până la ultimul Cutremur al pașilor tăi. Îți voi lua, desigur, la sfârșitul timpului, Impozit pe apa cursă la fiecare plecat. Este ca și cum ai fi uitat deschis Un robinet cu cerneală. Și iată, în urmele tale, Tălpile ți-au crescut atât de lungi Încât s-au îndoit spre mine Ca un semn de întrebare La "Ultima persoană?". Nepotolitele! Au prins rădăcini sănătoase, Câteva mi-au năpădit craniul... Și arată bine craniul meu, Sub semnul întrebării tălpilor tale. Încă mai cresc, oarbele! Au lumină, căldură, plouă într-una pe-aici... Dacă vor pătrunde prin orbitele mele cumva, Le-am desenat din timp șanțuri pe obraji, Să urmeze cursul firesc al ploii. Le va merge bine anul acesta, Le va merge bine!

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Și fructe vor face, Probabil vor crește direct la mine pe dinte Iar dintele însuși va fi o sămânță Albă, amară ca un păcat. Inevitabil voi gusta din fructul zemos, Pantof al urmelor tale mereu plecând... Ca un anotimp al tălpilor coapte. Și te va durea ușor, Deși eu voi mușca natural, Cum se mușcă din orice pantof Care nu vrei să plece. Îl va sfâșia lăuntric, dintele meu, Să îți facă loc să crești cu totul, Tu, pe urmele tale albastre... La primul cules te voi păstra de sămânță, Voi face cu tine numai urme Prin tot caietul Cât să umplu ochi sera de lacrimi a lumii În următorii ani. Și să-mi crești peste tot: Și pe dinăuntru, Și pe dinafară, Să mă năpădești încălțat, Să-mi tropăi pe tâmple Când adie vântul prin seră.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

56.

hălăduind păduri – Stelu Pop (Ploiești)

tăcerea mă inundă și iarna își face casă pașii se întorc din drum și ceasul mă apasă

hălăduiesc pădurea din margine de sat

omătul s-așterne strat după strat peste nemărginirea pierdută-n hibernat la brat cu vântul răgușit doinind a dor și jele adormitelor tăcute iele mă prind în hora fulgilor de nea dintr-o nevinovată dorință de contopire cu puritatea fărâmei ruptă din stea

pe căi nestrăbătute de cruzimea chipului de lut timid pășesc pe drumul ce tinde spre infinit identificându-mă cu pașii cei hălăduitori ce-mi dau ghes și motiv de meditațiune(hai să-i mai cânt o data destinului pierdut pe strune) încet mă pierd în umbra lora pașilor ce vin și vin și vin și gândul îmi zboară iar la vin

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

la zilele ce vin și vin și vin și… uite așa se leagă o prietenie între zile și vin

ajuns la răscruci fără să-mi însemn drumul cu mii de cruci fac pașii înapoi un bob zăbavă hodinesc și iar pornesc… pornesc…

hălăduind pădurea din margine de sat

cu fiecare pas mă adâncesc mai mult tot mai mult în infinit urmând calea bine conturată de zenit din dorința acerbă de atingere a stării de bine de mai bine și mai bine (ce vine în evidentă contradicție cu poziționarea Eului în mine) mă redefinesc punct cu punct și virgulă cu virgulă palpând efectul razelor gama asupra poziționării Eului din mine timpul se oprește-n loc (își cere drept de ultim troc cu destinul înrădăcinat în nenoroc) atât mai pot să fac hălăduiesc pădurea din margine de sat.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

57.

To be or not to be – Natașa Valentina Roman (Lipova, Arad)

Ziua asta îmi aminteşte de ruleta rusească

Nişte litere mici se întind pe foaia albă Şi îmi desenează numele de parcă destinul ar fi proiectat pe retina mea Întrebările-mi sunt nişte cadâne înveşmântate-n roşu

Poate Poate că neuronii mei de porţelan au nevoie de O certitudine dureroasă

To be or not to be

Fiecare alegere m-ar decupla De la frisoane Dulce Apus Balada Epilog Şi croşetata rochie roz

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

58.

Ca o torță aș vrea versu-mi să ardă Când plouă, fulgeră, trăsnește, tună, Poemul furios ca o furtună Să taie, să-nțepe ca o halebardă, Marea s-o-nghesuie într-o lagună, Să dezlege câinii turbați din zgardă, Uscăturile să cadă sub bardă, Sub sechestru pe scelerați să-i pună. Veacul lugubru, sardonic și peltic, Să-l treiere prin catren și terțină, Din farisei să nu rămână nimic, Să-nvie îndepărtatul timp antic, Orizontul mai aproape să vină, Eoni să curgă din bolta senină.

Sonetul artei poetice – Mihai Merticaru (Piatra Neamț)

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

59. Poematica distractivă cu Aliona şi Vladimir – Adriana Carolina Bulz (București)

Prima ecuaţie: Problema Alionei

Când Vladimir o doreşte pe Aliona ea îl presimte şi fără greş se lasă dorită cât o ţin puterile. Dar uneori persoane din imediata apropiere suferă de dureri de cap sau vor să discute la nesfârşit…Atunci Aliona îl ia discret pe Vladimir de mână şi împreună se preling zâmbind către fisurile din toţi pereţii. În urma lor camera plină de personaje sfârăie ca un dabnor.

Ecuaţia a doua: Despre poe…matică

Conversau despre lucruri interzise printre care sinuciderea şi incestul, dar mai ales despre “acest cuvânt cu care nu te dai pe buze”, după cum îi şoptea Vladimir Alionei

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

pe când ea îşi legăna lunile pe fluierul piciorului luxat. “El ne-a fost dat de zei şi trebuie înghiţit cu tot cu luare-aminte, seara pe nemâncate, pentru ca după cântatul cocoşilor să înceapă să îţi picure dintr-un vârf de deget minars.”

Ecuaţia a treia: Somn uşor!

Seara Aliona îṣi pudreazǎ sânii cu fǎinǎ, îi pune la copt pânǎ se auresc, îṣi agaṭǎ la gât o salbǎ de pietre din râu ṣi râde ca un izbuc, uitându-se în oglindǎ la Vladimir, dupǎ care se apleacǎ ca sǎ îṣi scoatǎ cercelul din talpǎ... Abia atunci el trage cearceaful deasupra iar ea dedesubt stinge luminile una câte una coborând leoapelep.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

60. Străini de casă – Dimitrie-Sorin Pană (Titu, Dâmbovița)

În faţa casei noastre, prin liniştea nebună Toţi arborii se-apleacă, iar păsări se petrec, Şi fâlfâie din aripi când gânduri se adună De dincolo de visuri, în goana nopţii trec. Sunt numai eu cu mine, şi un sertar de poze În care-o văd pe mama, de dincolo de vamă Chemarea ei m-ajunge cu primele viroze Rămase netratate, şi parcă-mi este teamă. Nu am la cine plânge şi nimeni nu-nţelege Ce luptă port în suflet, ce suliţi mă străpung De fiecare dată când moartea îşi alege Părinţi din satul nostru, ce prin străini ajung. Când dorul se coboară în groapa disperării Către tărâmuri slute, istorii se aprind Şi bocete se-neacă cu semnele plecării Ce lasă-n urmă versuri, ce de trecut se prind. Alerg printre tranşee de gânduri ruginite Şi lacrimi însetate, de occident sătulă Se pierde-n manuscrise ori vorbe nerostite A dragostei reţetă, ce nu mi-a fost destulă. Hrănită din mutaţii şi-mbrăţişări aride Ce nu se mai termină, în lumea noduroasă Răbdarea-mi peticită cu amăgiri timide Aşteaptă revenirea străinilor de casă.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

61.

Tu, mamă! – Oana Enachi-SaviucPavăl (Dorohoi, Botoșani)

Tu mamă, stea divină, pierdută printre neguri Un ţel anume pe pămănt, un dor, o carte, un cuvânt... Tu mamă, tu mi-ai fost alături, la bine şi la rău Când toţi roiau minciuni în jurul meu... Eram pierdută-n cer de suferinţă, Tu mamă, lacrima speranţei, uitai de tine, Plăngeai, rădeai cu mine, Spuneai că-s o minune!... Eşti primul înger pe care l-am atins, maică a mea, Ce plângi cu lacrimi de mir, întotdeauna... Eşti al florii potir, nu vreau sa pleci! O clipă lângă tine, e-o mare de iubire, O viaţă-ntreagă, e-un paradis nemuritor, Nu vreau să pleci şi nici nu vreau să mor! Rămâi cu mine, mamă, eternitate, tu, Rămâi!... Iar dacă vrei să pleci pe un tărâm uitat, în negurile nopţii, voi veni, Te voi urma prin ploaie şi prin vânt, voi traversa ocean, voi urca munți, Să fiu cu tine, mamă!...

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

62. Magie – Luca Cipolla (Italia)

Să plouă o lacrimă pe pavaj şi o magie să dezlege şireturile care ne înlănțuie de sol. Suntem dependenți, licurici de foc ce pătrund atmosfera şi intră, ies, se caută între ei şi pierd tăciunele care încet se consumă ca apoi să redea flacăra.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

63. Nu mă răni – Costel Suditu (Băjani, Buzău)

Nu mă răni ia-mi capul dintr-odată de la partea stîngă înspre partea dreaptă așa cum sîngele meu trece pe sîrmă să creadă că sare la trambulină să nu-și dea seama de victoria la care-l supun orbit și ars de lumină strînge-l în pumn astupă o groapă cu el și dă-o celui care m-a urît mai mult de pomană

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

64.

Buha – Angela Dina (București)

Pădurea, tărâm de vis ori straşnică trudă... În ea, turn de fildeş, de lume ascuns contemplu frumosul din zile-n uitare prelinse...

E ora tocmită de lege când noaptea se trece şi ziua sfântă se face, în zvon de ispite, de basme... Dar tihna în spaime se sfarmă! Şi-un fir de păcat străpunge codrul degrabă!

Zăludă, ea, Buha, din preajmă irumpe, o clipă în mine înfige mierie privire şi-n ţipăt fiorul de-adio trimite!

Să-ngădui plecarea-i

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

grăbită? Refuz! Inel de sfântă logodnă e-o taină-ntre noi! Nu poate să-mi ducă departe înscrisele clipe de-amare iubiri, cu sânge-ncrustate pe file de carte! Drept vie mantie Buha le poartă! Să vreau ca darul de mine făcut prin vuietul vremii în veci să se piardă? Nicicum! În larga pădure sunt Marele Paznic, de toţi venerat şi temut!

Pe dată, Buha rămâne golaşă, căci foile-pene, răvaşe cu tâlc despre soartă, se-aşează alături de mine, ca frunzele toamna, rând după rând...

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

65. Băutoarea de absint – Daniela Albu (București)

Astăzi sunt o băutoare de absint Și cu fiecare picătură sorb Din pahar cu lucrătură de argint, Felu-n care-arată lumea când ești orb. Am avut demult și eu povestea mea, Un iubit pe care nu-mi plăcea să-l mint Și ciopor de vise într-o traistă grea. Cel mai mult îmi place să îmi amintesc Cum privindu-mi ochii îmi zâmbea firesc. Într-o noapte urmărind aceeași stea, Am văzut-o nemișcați cum se stingea, Cu semințe de lumină aruncând, Alergând înnebunită înspre noi. Tainic ne-a-ncolțit atunci același gând Și-am simțit în suflet un ciudat altoi, Din văzduh și humă înflorind plăpând. Locu-i ocupat, caut orhidee, Stele de-anason prin Calea Lactee.

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

66.

Pământeni – Elena Carina Vădăvoiu (Bacău)

Corpuri moarte, suflete vii, Umblă în această lume boreală Merg, aleargă, bat câmpii, Sub vasta întindere astrală. Suntem vii, inspirăm aburii Vieții Ei, de jos, sunt morți A lor ochi au rămas fără scântei; Ei și-au făcut propriile hărți. Pentru că ei, cei ce s-au dus Strigă și se zvârcolesc în mormânt. Noi, noi ce facem? Noi dormim aici, pe pământ. La naștere, Viața a scris „moarte” În sângele tău roșu, Iar tu ai țipat și te-ai împotrivit. Caută, suflete, să devii veșnic! Iar când ai fost întrebat Ce faci pe Pământ, Ai spus că ești în căutarea iubirii Pe care ai pierdut-o aici. Ridica-ți-vă din glodul de pe jos, Deschide-ți-vă ochii și vedeți Aflați, iubiți și strigați în stratul aeros, Pentru cât timp mai puteți!

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

67. un prim și ultim testament – Silvia Stan (Craiova)

scris chiar din sânge... nu vreau chemare spre neant sau pulbere din fire reiau chiar dacă-n lumi d-apoi frânturi de vise albastre tot colindând munții cei noi prin purpuriu de astre las azi cu jurământ de foc un testament al firii cum îmi doresc ca să colind mireasma omenirii nu vreau să m-aruncați în cazne nu vreau mormânt udat cu flori vreau libertatea firii vreau zborul ce-a-nălțat cocorii cenușa trupului să-mbrățișeze amurguri răsădinte-n flori vreau libertate nu vreau ziduri albe sau trandafiri ce-au ofilit muguri alpini pe creastă-n miazănoapte vreau zbor senin chiar prin ciulini am jeluit mii de destine am lăcrimat în prag de seara eu vreau ca voi să-mi fiți azurul nu lacrima înndoliată vreau zâmbet treaz și vreau iubireee nu stâlpi cerniți în vechi ninsori vreau libertatea absolută prin munții mei din tropot cald de ploi vreau zbor nu-ncătușare-n van...

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

68. Viață trecătoare – Ramona Colțatu (Motru, Gorj) Am de toate,ce folos? Dacă n-am un pui frumos, Aș da tot de aș putea, Să am și eu familia mea, Să am copii să mă iubească La bătrânețe a-mi fi povață, Dar oricât m-aș ruga, Doar D-zeu știe soarta mea. Mulți vor averi...palate, Eu vreau un soț aproape, Mulți vor bani din belșug, Eu cu ce am,îmi ajung. Viata asta-i trecătoare, Mâine poate nu-i în calendare, Omule cert e ceva, Ești muritor nu uita.

Tu cel care faci de toate, Să ai în spate doar palate Și calci pe toți în picioare, Pentru câteva parale,

Oare crezi că mai apuci , Toate astea să le duci!? D-zeu le vede toate Și le așează după fapte. Cel care muncește mult, Are somnul liniștit, Că știe că e curat, Nici o muscă n-a călcat.

100

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Cel ce calcă pe oricine, Nu știe ce va fi mâine... Poate nici nu are somn, Că necazurile îl omor. Partea superioară a machetei

Suflet...suflet nu mai plânge, Mult ai plâns și îți ajunge. Ochii nu mai au putere, Să suporte așa durere. Nu mai plânge inimioară, Că iarăși o dai în boală Și atunci n-o să mai poți, Lumea asta s-o înfrunți... Sufletul și inima, Grea îmi fac viața mea, Dar nici nu le pot schimba, Că atunci aș fi alta... Unde ești tu Înger blând? Eu sunt aici așteptând... Să am și eu sufletul meu, Să fi doar tu îngerul meu. Știu că ești acolo... undeva Aștepți și tu, iubirea mea. Dar D-zeu ne va ajuta, Că mare e iubirea Sa Azi mai mult ca niciodată, Am și mai multă speranță, Într-o nouă zi...o nouă viață... Cu și mai multă credință. D-zeu le știe toate Și le așează după fapte, Faptele vorbesc de la sine, Ce se va-ntâmpla cu mine. Aștept mereu cu nerăbdare, Să vină aceea zi mare Și atunci voi fi împlinită, Că nu voi trăi singurică.

101

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

69.

Rupse umbra cu ochii şi începu să-şi picure mirarea... Încăperea cea strâmtă, cu şase graniţe apăsătoare nu-i rodi nimic despre sine! Hotărât, aruncă o rază spre-nainte. Parte din ea trecu fără tăgadă prin focul orbitor al peretelui. Un rest i se-ntoarse în golul pe care de-atunci îl numi suflet. Se răsuci către zidul din spate şi apriga-i undă sclipitoare fură din apa tulburată de-acolo, prefăcând-o apoi în sânge bun să-i hrănească năzuinţele. Următoarea linie scânteiată birui meterezul din stânga şi răscoli pământul aflat deja în alergare pe propriile-i urme. Căpătă, la-ntoarcerea ei, conştiinţa de lut... În dreapta, o altă suliţă

102

Fiat Lux – Madeleine Dina (București)

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

împunse urzeala de aer, revenind împărţită. Pe dată se umplu de idei uşoare precum neantul dintre stele necăzătoare. Nedesluşit, înfipse în tavan îndrăzneţ mănunchi de lucitoare, prelungi ace. Când reapăru lumina-n fâşii, pricepu ce-nseamnă să te afli în viaţă captiv. Îndreptă spre podea ultima pâlpâire. Pătrunse cu totul şi cu totul dincolo, spre moarte! Către el se răsfrânse doar uitarea, purtătoare spre lipsa de părere de la-nceput…

103

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

70. De la o vreme – Ion Rășinaru (Anina, Caraș-Severin)

Sunt sobru și sever cu mine, îmi lustruiesc pantofii ca norii să poată pluti silențios, îmi pun cravată asortată cu buletinul meteo și așa, ca scos din cutie, cât e ziua de lungă măsor poteca de la izvor până la marginea cuvântului.

În aplauzele marilor amici, sub pavăza amurgului scot luna din ghearele valurilor furioase. Recunoscătoare desenează chipul tău pe zidul uitat de vremuri până ce amintirea se întrupează în ziua de azi și umbra cu zâmbetul ei în aura acestui poem.

Prin golul din ferestre căutătorii de comori dispar cu tezaurul ascuns de haiducii celor șapte cai. Odată cu migrarea lunii în altă noapte imaginea ta se aciuiază în inima mea.

Cuvântul devine piatră la temelia ruinei peste care statornic domnește vântul.

104

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

71. Oglinzi – Elena Agiu-Neacșu (Rm. Vâlcea)

Oglinzile din mine lovesc fără de milă, cu fiecare clipă îmi măsoară pas, nehotărâre şi-ndoială nu îmi dau de răgaz... şi – alerg, alerg în noapte făr’de felinar... Doar un acar Păun mă priveşte cu mirare neavând habar, desigur, că-n faţă are un fugar, dar oare fug de cine!? Şi, mai ales, de ce!?

105

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

72.

Întreabă-mă orice – Ovidiu Sinov (Iași)

-Mă urmăreai? -Nu. Doar îți contemplam frumusețea. - De unde ai știut că sunt aici? -Mă plimbam când vântul ți-a mișcat ușor buzele și ți-am adulmecat glasul. Tresări. Părul îi miroasea încă a ploaie și avea pleoapele umede. -Vrei un măr? -Da, mulțumesc. -Poți să-mi spui Iris. -Hai să rătăcim pe țărmul cu scoici. -Nu am mai fost niciodată acolo. -O să te leg la ochi.Vreau să fie romantic. Vreau să aud cum cântă marea. -Doar rămâi la mine-n privire ca o primăvară ce nu mai apune. Chiar dacă aș orbi nu mi-aș pierde niciodată memoria viziunii. -Mă gândesc, că în curând nu vei mai avea unde să te ascunzi. Vezi? Aproape e noapte și inima mea se va acoperi iar cu fluturi. -A mea a fugit toată ziua să prindă curcubeul iar acum sa oprit să asculte greierii. I-am mângâiat încet cu dosul palmei obrajii. Dogoreau. -Ai plâns? -Da. Puțin...

-Întreabă-mă orice. Mă sperie sunetul. -Ce sunet? -Sunetul liniștii.

-Noi de ce ne atingem? -Pentru că atingerea este preludiul dragostei.

106

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

-Ce e preludiul? -Acea privire, acel zâmbet, acel sărut șoptit. Inefabilul. -Știi...mie îmi plac acei oameni care se strâng în brațele sufletului. Sunt povești vii. -Și mie îmi place inocența ta. -Cât privesc stelele cu tine de mână, spune-mi și ceva despre timp. -Timpul e cea mai veche formă de existență, ca o clepsidră cu două capete. La unul e pământul iar la celălalt cerul. -Dacă o întorc plouă? -Nu. Doar picură. -Ce? -Întoarcerea la origini. -Dar viața, cum o vezi tu? -Depinde...Pentru unii e clipă iubire și culoare, o respiră. Cu toată ființa. Pentru alții e doar o formă de supraviețuire. -O respiră...așa, ca aerul? -Ceva de genul. -Și neantul ce e? -E sublimul misterului, tainicul liniștii. Nimicul sau întregul absolut. -Și noaptea? -Noaptea cred că e abisul luminii...

-Spune-mi, tu ai avut vre-odată aripi? -Nu. -Atunci cum arată, ce e zborul? -E ca un apus plin de vise, ca un poet ce-și caută muza. -Mă poți înălța în palma zâmbetului tău? Vreau să simt sinele cerului, să ating luna și stelele cu ochii deschiși. -Dar nu ți-e frică de întuneric? -Nu, pentru că voi adormi la tine în brațe.

107

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

73. Înţelegerea – Alexandra Niculescu (București)

Fiecare dintre părinţi avea lȃngă el cȃte un geamantan vechi, Între ei stătea copilul de cinci ani cu un rucsac burduşit în spinare S-a ridicat, a apucat-o pe maică-sa de-un picior şi a strȃns-o cȃt a putut pe urmă a tras-o de-o mȃnă spre el pȃnă cȃnd capul ei s-a lipit de-al lui. A întins o mȃnă şi spre tată şi l-a adus lȃngă el. Cu o oră înainte urcaseră într-un autobuz cu aer sufocant Tatăl scosese nişte hȃrtii, le citise şi recitise cu gura întredeschisă muşcȃndu-şi buza de jos din cȃnd în cȃnd i se înroşiseră urechile şi partea de sus a obrajilor şi îndesase foile la loc în timp ce mama îşi sprijinise mȃinile de umerii băiatului şi urmărise cum fugeau copacii şi maşinile pe geam. Bărbatul îşi verifica ceasul din metal auriu şi-i arăta ora femeii. Ea inspira şi ridica din umeri, pe urmă îşi întorcea iar capul spre stȃnga şi spre dreapta Aici, la steaguri au zis, nu? Copilul s-a postat în faţa lor, şi-a ridicat faţa şi le-a spus că-i e foame. Din capul străzii veneau dl. şi dna. Haş Ea avansa într-o rochie coral de mătase îşi aranja o şuviţă care nu stătea la locul ei şi privea drept înainte pe sub un rȃnd de gene false. Buzele ei fine s-au mişcat, au articulat cȃteva cuvinte şi s-au transformat într-un zȃmbet forţat. Amȃndoi aveau ochelari de soare şi pielea foarte albă au ajuns lȃngă steaguri şi cȃteva secunde nimeni n-a spus nimic. Cinci statui se priveau, se studiau prin ochelari sau prin ochi încruntaţi pȃnă cȃnd copilul s-a ascuns în spatele maică-sii şi şi-a lipit faţa de spatele ei. Femeia cu poşetă şi rochie coral se uita în toate părţile, a făcut un pas spre copil, a ezitat şi a întins o mȃnă spre el, a ezitat iar şi l-a mȃngȃiat încet pe cap. Copilul nu s-a desprins de mamă

108

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

oamenii treceau, aruncau o privire spre grup şi-şi vedeau de drum. Oh, domnu’ bancher, s-a auzit o voce lȃngă ei. S-au întors şi au văzut un tȃnăr cu ciorapi mov cu fire duse purta papuci şi o rochie vernil cu flori galbene, strȃnsă cu un cordon decolteul lăsa descoperit un smoc de păr negru iar pe cap avea o perucă roşie, dar după cȃteva secunde şi-a scos-o s-a scărpinat şi a privit-o înciudat. Nu e bună chestia asta, să-mi iei alta, domnu’ bancher. Dl. Haş i-a aruncat tȃnărului un lasă-ne în pace, du-te şi distrează pe altcineva copilul zȃmbea cu gura pȃnă la urechi. Rochia s-a învȃrtit din nou. Îţi place? Uite cum zboară! Ai o ţigară? Pleacă de-aici, i-a strigat dl. Haş imediat rochia s-a oprit şi o dată cu ea şi tȃnărul. Fac iu, fac iu, acum că să plec, domnu’ bancher Da’ săptămȃna trecută mai stai-mai stai ziceai. Ochii mamei se mutau de la copil la rochia care se îndepărta, s-a dat un pas înapoi şi stătea încruntată. Dl.Haş a scos un plic şi tatăl l-a luat fără să şovăie, Mama s-a aplecat spre copil şi l-a îmbrăţişat, el stătea cu mȃinile atȃrnate pe lȃngă corp. I-a aranjat tricoul şi bretonul E puţin timp, ne întoarcem repede, o să fie bine, da? El dădea din cap şi n-a răspuns.

109

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

74.

Moştenirea – Zamfir Urdăreanu (Reșița, Caraș-Severin)

Colbul ne este dedicat. Trebuie să împărţim tot ce s-a prăfuit până acum. Merităm câte ceva din nor. Vrem să risipim şi noi o ploaie.

Moştenim toate noroaiele. Drumuri, suntem noi. Tot mâlul ni se gudură pe glezne. Mâzga ne este intimă. Pata, în zbuciumul ei, ne defineşte.

Umezeala ne caută de uscătură. Inudaţia ne recunoaşte după fierbinţeală. Destinul nostru încă mai are chef de fermentat şi de prelins.

110

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Atragem toate belele deghizate în insecte. Acoperim secretele cu frig şi padurea o aprofundăm feroce.

Moştenim haotic: patimi iscusite, obiceiuri cleioase, obiecte insistente de tot hazul, murdării de toate naţiile. Acceptăm şi felii, încuviinţăm şi în rate.

Acum nu mai putem refuza, moştenirea apăsată ne sufocă. Din greu, averea munceşte. Pomana sare cu paraşuta. Lăcomia umple cu expertiză fiecare găleată. Chiar şi nimicul e plin de purici.

A mai rămas pe dinafara doar o pisică neinclusă în aritmetică.

111

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Se caţără indiferent de arhitectură, scormoneşte mirosul, toarce preşul sub filozofie, pândeşte universul până la fisură. Mucilaginos, viitorul va îndrăzni pui orbi peste zdrenţe. Alăptarea lor scapă de sub control.

112

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

75.

Înveselind văile Oreonului – Geta Stan Palade (Piatra Neamț)

Voiam să cunosc dialectica măștilor reprezentând caractere de oameni și sentimente! Învățam să cunosc evoluțiile pelicanilor din Deltele noastre cerești

având la obârșii totuși descoperirea savantă a focului considerată de Euridice invenție amoroasă a zeilor căzuți în extaz din pricina hergheliilor de pești zburători poposiți în Atlantida scufundată la rădăcinile unui munte de diamant!

Avusesem prea multe mărturii despre cârdul de lebede de pe lacul Sinoe despre răbufnirile de safir ale focului și mai ales despre măști și redute acoperite de pielea violacee a cerului îngenuncheat în bastion!

La final am fost înconjurați de languste, fântânile arteziene ţinându-le loc de veșmânt, ape purificate de aștri, dinozauri bătrâni purtând ochelari de ferigă, comete albastre ascunse în sâni!...

* Poate fi dragostea noastră un mit!? Mă întrebai tutuindu-l pe Dumnezeu!

113

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Uite dacă poți c-un fir de paingă să despici firul de mătase în patru ne putem întoarce fascinanți la obârșii

întruchipând pe colină aura soarelui c-un gest idolatru mi-ai spus-o cândva în cele din urmă iar eu am râs gălăgios înveselind Văile Oreonului! În numele tău și-al Domnului!...

114

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

76. Să fie o toamnă convexă – Violeta Mihăeș (Ploscuțeni, Vrancea)

Nu mai e mult Toamna va mușca din asfaltul fierbinte mă întreb asfaltul e concav sau convex îmi răspunzi (tu-mi citești întotdeauna gândurile) depinde de anotimp aici acum e convex la doi pași în toamnă ar trebui să fie concav după colț toamna ridează convex frunzele.

115

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

77.

Un nor Un soare, O viață Tecătoare. Un răsărit Un asfințit, Un bun rămas Și-un bun venit. O adiere caldă A timpului trecut, O adiere rece A timpului pierdut. O viață O șoaptă, O lume O treaptă. O moarte O înviere, O vorbă Și-o tăcere.

116

O viață – Simona Bejan (Bârlad)

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

78.

Nu sta pe loc. Învață să zbori. Învață să crești, să te-nalți printre nori descoperă universul ascuns în culori dansează cu stelele ce scapără-n zori. Nu sta pe loc. Învață să zbori. Plutește pe aripi de vise în vânt să țeși curcubee din suflet și cânt dăruiește lumina aprinsă-n cuvânt. Nu sta pe loc. Învață să zbori prin gânduri, tăceri, mistere și dor să crezi în nesecatul ființei izvor simte iubirea din al vieții fior.

117

Învață să zbori – Elvira-Marcela Szigeti (Satu Mare)

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

79.

Sub tălpi de timp – Valentina Geambașu (Mioveni, Argeș)

Sub tălpi de timp se mişcă nisipuri În adâncuri cu noi vorbeşte marea, Zâmbete-n valuri înoată-n plânsete chipuri Candele de suflet luminează zarea. Geamuri se aburesc în mine de aşteptări În colţuri se zvârcolesc clipe şi regrete Sufletu-mi plânge în halte de gări Tu iubite… mă-nvelesti în secrete. În rime reci m-ai îmbrăcat cu durere Pe ochi-mi trişti, pe umerii goi Speranţa-n pântece cu tine geme Cu timpul ce trece şi plânge între noi. Cu dorul meu rătăcesc adesea pe poteci Privirea mea nevinovată caută-n unghere Căldura ta şi a unei toamne reci Sărutându-mi buzele cu picături de miere. Iubite, deschid uşa răsăritului cu tine Pe pleoape de gând cu tine râd şi plâng, În faşă speranţele mustesc, curg prin vine Prin suflet te caut cu dorul meu nătâng. În nopţi mă-nvelesti cu pături de vise Când mi-au îngheţat gânduri-n nuferi pe baltă, În singurătate rătăcesc cu tine-n culise Amintirile îmi bat iubite mereu în poartă. Azi seri istovite de dor se zbat pe pleoape Amăgiri, speranţe în cuvinte nevinovate Îmi plâng gândurile cu tine într-o carte Doar Tu Doamne ai fost şi-mi eşti aproape.

118

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

80. Partaj – AdrianaMarinela Bălan (Bacău)

Jambiere galbene și ochelari de soare. Vrăbii, becuri în asfalt. Te aștept. Știu că n-ai să vii. Demult, aveam alt nume. Și tu la fel. Și nici oamenii pe care-i văd venind puhoi din toate părțile. Nu mai sunt aceiași. Asfaltul se separă. Oștile trec. Asfaltul se cicatrizează. Nimeni nu e Mesia. Nimeni nu se știe. A fi.

119

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

81. O meditaţie – Monica Ioana Gugura (Suffolk, Anglia)

La întâlnirea cu marele preot îşi luase cu ea şi pruncul, să sugă undele beta. Chiar şi sânii meditau cu sfârcul adâncit în sine. Şamanii treceau caimacul din suflet printr-o strecurătoare peste pragul Căii Lactee. Pruncul împietrise în punga vântului. Sta agăţat de sunetul primordial, cu viaţa fotografiei de pe criptă. Mărturisea o fugă de iubire, greşit.

120

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

82. Ştiai sau nu ştiai? – Nadina Maria Szakacs (Vladimirescu, Arad)

Iubitul meu ştiai sau nu ştiai? că aşteptarea mi-este peste mână, că dintr-o tânără am să devin bătrână...

Poate pe chip nicio cută de dor nu se vede, dar sufletul, crede-mă, dragul meu e ridat şi îl simt atât de greu... Ce-ai putea să faci? nu ştiu nici ce gândeşti... Ce aş putea să fac? să plec, să las în urmă o inimă ce-mi părea cunoscută şi mi-a devenit străină... Ştiai sau nu ştiai? că poţi să mă cobori în Iad, că poţi ca să mă urci în Rai. Nu pot decât să tac când nicio certitudine nu-mi dai...

121

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

83.

Tablou – Ioana Burghel (Glogova, Gorj)

Semnele animalelor de pradă puţin vânt răsucit pe călcâie sângele unor maci disperaţi strigătul de moarte ascuns în ciutura veche. Cine să mai bea din apele astea, sălcii? Poate numai întunericul nostru superstiţios şi iubirile de drum lung stârnind cîinii abandonaţi lupii şi oile – oile astea, blajine, uitate în câmp deschis – tu mă întrebi cine mai suntem sub stratul subţire de ozon locuiesc nişte păsări cu penele altfel tristeţi cu tabla ruginită de care se izbesc cărăbuşii la radio se dă ora exactă cu gândul suspendat de pojghiţa subţire eu întorc iarba cu partea ei curată spre lumină -,,suntem mâine, iubite, suntem mâine!,,

122

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

84. Recolta – Alice Bancu (București)

Mușcat-am lacom dintr-o prună Cu gust savuros de ranchiună Și-am tot cules de prin răzoare Căpșuni cu iz de răzbunare; Iar în cireșele amare Și negre, n-am găsit iertare. În măr se rumenește ură, Mocnind în seva cea mai pură. Piersici sălbatice pitice De pizmă-au început să pice, Privind, cu-avidă răutate, Surate pline și mai coapte. Zmeura mult prea-mbujorată Trădează febra ce te-așteaptă. Gutuia palidă și gravă Ascunde în compot otravă. Pere gălbui de-atâta fiere Promit comploturi și putere. Nuci taciturne fug de soare

123

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

În subversivă hibernare Iar floarea pală de cais Va naște-un alt fruct interzis. Vișine putrede frumoase De sânge rău au miezuri arse Și strugurii plini de venin Invidie preschimbă-n vin. Vezi bine, iar am recoltat Din glie, răul semănat. Cu el îmi satur pofta ta, Până când mă va consuma.

124

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

(Foto)sinteza vieţii – Lavinia Elena Niculicea (Băbeni, Vâlcea)

85.

Lovesc norii c-un pumn de vise să nimicesc furtunile stârnite de-un vânt curios Zăresc lumina cu pleoapele închise, îi fur o rază când cerul aţipeşte, o descompun în particule de dor, creând (foto)sinteza vieţii, îngeri mă învăluie cu parfumul rugăciunilor şi rup flori de dorinţe din vase de lut. Adevărul dospeşte în noapte muşc din el în zori cum muşcă copitele cailor din câmpuri de stele. De nu vom putea naşte nemărginirea Hai, să adoptăm “un dor” să-l creştem până ne va spune: – Ce părinte minunat este Iubirea!

125

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

86.

în miezul nocturn al nopţii de mai când licuricii se pierd între stele renumăr prietenii sătul de farduri şi măşti contemporane au fost decimaţi de bârfe senzaţionale unii ditre ei puteau să-şi dea licenţa la zvonistică în aerul proaspăt dintre metanii caut rugul aprins din focul dragostei reaprind scânteia iubirii şi şterg cu uitarea căutările fără ecou tăcerea frâmântă gândurile prescuri în zi de Paşte

126

Iert ceea ce nu pot să iert – Sorin Micuțiu (Simeria, Hunedoara)

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

87.

Înserând – Nuța Crăciun (Legrono, Spania)

fără sens existența asta în care nu te împrietenești nici cu umbra ta totul e atât de rece la fel ca sufletul statuii din centru de care mă îndrăgostisem când eram copil când nu făceam diferența dintre oameni și pietre toți erau la fel de enigmatici și reci îmi căram zilele în căruciorul de butelie din când în când mă opream să mă confesez copacilor utopie verificată de crezul meu fidel în reîncarnare dansam pe sârma subțire a vieții ca un saltimbanc care nu se teme de moarte între un zâmbet și o lacrimă lumea părea o oglindă uriașă pe fața ei nevăzută vremea se rătăcea mereu zăcea pe fețele oamenilor măcar în vis te poți înălța deasupra - gândești niciodată nu cobori mai jos decât deznădejdea ta niciodată nu socotești zilele trăite în zadar totul e cristalin și ușor ca un balon de săpun în copilărie când te grăbeai să crești să-ți ajungi din urmă visul e frig în tine ca-ntr-un ochi al deșertului dar iubești destrămarea asta - un gol îndrăgostit de el însuși o mirare oarecare atât cât trece o lumină din ochii amiezii în ochii înserării

127

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

88. Ce mi-aş spune în penuria asta de masculinitate în faţa brioşelor îmbrăcate în fustiţe de evantai? – Laura Țâru (Brașov)

Că tu mă iubeşti şi vii călare pe curcubeu când bolesc pe patul meu mai mare decât al tău, mă iubeşti cu ambele mâini strânse lanţuri în jurul fricii mele şi că mă întrebi vrei să te cuibăreşti şi că eu răspund da ca întotdeauna fără semne de punctuaţie nu pot refuza excesul de dragoste stoarsă înting până şi ultima felie şi o dau inimii să o mănance, şi o mănâncă îmi mai spun între perdelele astea cu găuri că suferi de hipoafecţiune şi nu vrei s-o tratezi, să o hormonizezi ca să-mi treacă că m-am sălbăticit să te rog să mă adopţi adânc în minte of, brioşelor! dacă bărbaţii ar simţi rozul atât de intens precum noi, femeile ar şti să-l reproducă în irişi de femei, femeile lor machiate şi împopoţonate pentru ei cu bluze decoltate adânc şi fuste cu economie de material ca ale voastre brioşelor! tu nu vii azi, n-o să vii mâine, poate doar poimâine şi dacă o să mor până atunci? dacă o să mor şi brioşele se strică? şi fustiţele lor… pline de ulei… sunteţi rumene şi sănătoase ca-ntr-un brad în suportul ăsta metalic şi rece ca inima lui când nu vine şi eu bolesc lângă absenţa asta tu, brioşică! tu, bombonică de zahăr…

128

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

89. Totul sau nimic – Florica Veronica Budea (Carani, Timiș)

Schimb Durerea cu libertatea Lacrimile cu zâmbetele Tristețea cu fericirea. Doar pentru că Viața e fericire Fericirea e iubire Iubirea e sinceritate Sinceritatea e încredere Încrederea e îndurare Iar îndurarea E un dar de la Dumnezeu Schimb

Totul sau nimic.

129

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

90. între noi crescuseră oceane munţi şi nişte lacuri glaciare – Mirela Georgeana Orban (Bistrița)

copiii alunecau pe zăpadă luaţi prin surprindere îi împingeai de undeva de sus eu îi prindeam la poale le încălzeam mâinile îngheţate cu o cană fierbinte de iubire necondiţionată plus două trei brioşe dulci învelite în ciocolată zâmbetele lor atunci şi în priviri zburătăcea veselia rândunelelor întoarse la cuib

vremea probabilă nu dădea semne de îmbunătăţire se preconiza chiar o nouă era glaciară pesemne începută la etajele superioare mereu erai zgribulit şi încotoşmănat cu şapte cojoace de indiferenţă şi cârcoteli prin mine o primăvară plină de copilării iar împrejur verde smarald şi galben păpădie

dacă mă gândesc bine o să mai fac o-ncercare cu salată asortată de conciliere bidirecţională lăsată la post-restantul de la marginea glaciaţiunii poate aşa o să renunţi la nepăsarea care ţi-a atrofiat simţurile

130

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

91.

Timpul a trecut prim mine,nelăsând ci doar luâd, Din fiinta mea firavă , floarea tineretii dragă Si s-a dus prin lumea largă, 'nentorcând.

Timpul nu mi-a dat nimica ne-vând ce. Dar luatu-mia în grabă,toat-a tineretii vlagă Si mă-ntreb de multă vreme; O de ce?

Timpule,mi-ai luat cu tine ce-am avut mai drag Visul tineretii mele,aducându-mi zile grele Si acum privesc cu teamă peste 'naltu-ti prag.

Stiu că ce-a fost scris să fie în curând v-a fi Ostenita mea fiintă,o să treacă-n nefiintă După mii si mii de stele,sus in vesnicii.

131

Timp de neoprit – Adrian Marcel Capolna (Simeria, Hunedoara)

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

92. Dorinţe cristaline – Dumitru Graur (Chișinău, Rep. Moldova)

Pe spatele uscat de soare Pe ochii lini culori fierbinţi Şi parul des fară suflare Cu buze roşii după dinţi

Cu pielea ce deschisă este Mirosul gingaş de pe ea Iar corpul e dintr-o poveste Si inima-i precum o stea

O lacrimă pe faţă cade Pe buze se usacă-ncet Singuratatea mea nu scade Ca osul unic pe schelet

Cu mâna fină i-a durerea Focu-n apă nu se stinge Şi limpede are privirea În jurul ei ea tot convinge

Nu poate şi nici nu incearcă In negrul lac ea să dispară Şi gura iar îi este seacă Şi nici nu bea ,dar sa apară

132

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Conţine-n glasul rece viaţa Si pieptul ei se incalzeşte E seară,amiază ,dimineaţa Pamântul în bucaţi lipeşte

Mii de culori in ea gasesc Mii de schimbări infracţiuni Şi nu ivesc ,ori de greşesc Sute de zile si minuni

Ar fi o pasiune, o carte Ce o citesc fară oprire Gânduri rare si deşarte Din ochii ei e o sclipire.

133

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

93.

n-am să mai uit – Aurelia Matei (Brad, Hunedoara)

n-am să-ți mai ridic nicicând osanale nici ție, nici chiar tăcerilor tale nici zilelor ce curg fără vrere nici nopților ce ard pe rug de tăcere n-am să mai uit să privesc înspre cer stelele oricum, pe pragul dimineților pier n-am să mai uit cum se-nfășoară aprilie-n culori nici cât de duios plâng copacii cu flori nici de primăveri n-am să mai uit numai de tine, mult, tot mai mult până când, prin gânduri vor fi poteci de senin și frumos, pentru anii ce vin scăpată ca dintr-o grea carapace voi privi cum sufletul mi se desface și ninge în mii și mii de petale peste toate cele tăceri ale tale

134

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

94.

Loc iubit de Dumnezeu – Alina Cornelia Ion (N. Bălcescu, Teleorman)

Satul meu natal nu-i unul ca oricare, E înzestrat cu minuni Toate care mai de care! De mic copil am stiut Că are ceva special. În inima mereu l-am ținut Și niciodata n-am să-l uit. De când din sat am plecat, Sentimentele nu s-au schimbat, Din contră, am învățat Să mă-ntorc mereu acolo, Unde-i locul cel mai drag. Dealuri, câmpii și pădurea Mă vor înveseli pururea. Aerul curat și proaspăt Te cheamă să vii mereu, Nu te lasă să pui capăt, Loc iubit de Dumnezeu Unde-am copilărit și eu.

135

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

95. Regina nopții – Ion Țoanță (Rm. Vâlcea)

Așa cum stai, întinsă pe patul din flori de păpădie uscată, ești magia nopții lui Florar, e vremea trecerii mele prin trupu-ți bolnav de nesaț…

136

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

96. Mâine plec – Cristina-Mihaela Botîlcă (Gruiu, Giurgiu)

Mi-am vândut toate vechiturile. Mi-am dat mâinile pentru că ce rost mai are să pătez umbrele de sub pat? Mi-am dat picioarele ca să nu mai șifonez iarba înaltă ori să calc peste lumina care iese din rădăcini. Mi-am dat corpul ca să fac loc aerului sărat să zburde direct prin mine, Și mi-am dat capul. Capul, cel de care se capsaseră oglinzi murdare Și care nu mai voia să se rotească. Așa că mâine plec fără nimic, Singură și săracă de mine.

137

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

97.

Nimic nu mai e ca înainte: Inima-mi e rece Și sufletul mi-e mut Sfielnic un fior mă petrece Un cutremur îmi dă un sărut. De-a ta amintire mă-nchin, Adânc de viață și de mâine. Și când un verde apare pe deplin Adorm necontenit de tine. Haosul perindă prin vecini, Se-ascunde din casă în casă Dar cum se-ascunde între spini Ce nu e aici, îngheață. Acum, în cel mai din urmă ceas, Ascult un fluture venind Și când mai fac un ultim pas Miros marea înghițind.

138

Microuniversul – Mara Dimofte (Brăila)

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

98. Bătrânețe. Îmbrățișare. – Geanina Adela Săinu (Londra, Anglia)

Ai ochii goi de clepsidra timpului, Goi, calzi, imenși, blânzi, Odată am fost copiii viitorului Repezi, mici, gălăgioși, dârzi.

Întinzi încet o mână spre trecut Mâna mea îmbrățișează mâna ta Ți-e dor de ceea ce ai fost demult, Ca o ancoră spre o mare stea.

Aștept ca un copil cuminte Gata să construiesc din săbii scut Sunt aici, dragul meu părinte, Gata să îți redau ce tu ai pierdut.

139

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

99.

Break squares – Maria Lucreția Sturzu (Băile Tușnad, Harghita)

Poeții nu sunt soldați precum nici ucisul nu-i scris decât aici, pe pământ. E în fiecare un fel de trăire promisă mai întâi ție însuți fără a-i ști exact sensul, și fără a-i ghici vreodată inversul.

Cutează doar cel ce-i iertat și supus unui singur suspin al lui și apoi încă unul doar al semenilor lui. Nu e nimeni chemat altfel, să asculte, să vadă ori să râdă chiar dacă Dumnezeu ar striga mâine cumva "încolonarea!", ei, cei din urmă, poeții, tot ar primi un răgaz pentru patimi promise ori miezi de caise și ceilalți, soldați, doar pentru nurii sânilor nesărutați.

Între poeți și soldați nu-i nimeni învins stau mărturie pe veci merele Evei

140

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

prima venită să spună de talpa cu praf a celor căzuți și ultima trecătoare văzută pe drumul către poeți cea care din poamă a sortit primul vers cu Abel și Cain... ocupată apoi cu timpul și spațiul și mai ales ca între cele două urechi ale raniței să înghesuie un întreg univers.

Nimic din ce ne-am vorbit la-nceput nu a mers soldații sunt veșnic poeți ai primului rând iar voi, visătorii pierduți, rămași în uitarea unui subtil palimpsest veți fi ascultați spre final de război în căști de eroi nostalgici la pasul vioi al unui convoi pe drumul sedat doar de praful de tun gânditori ordonați, și leneși de-a fi ocupați cu deprinderi sau cu solzii de-o zi rămași să vă scrieți pe ghete versul pereche-al soldatului nou "peste visări nu se trece".

141

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

100. Un fel de şoaptă printre cioburi – Luciana Tămaș (Braunschweig, Germania)

E timpul să ne aşezăm şi să ne îngropăm în ochiul celuilalt. Te privesc: e deja mâine în zâmbetul tău – acel zâmbet care mă anunţă că nu eşti nici aici, nici altundeva (deşi camera este încărcată de prezenţa ta). Şi, totuşi, parcă mai ieri ne plimbam mână-n mână pe gheaţa subţire a subconştientului. Acum e momentul în care se topeşte şi apoi îngheaţă din nou în ceva mai prezent, de o materialitate mai definită decât propria-mi carne. Sunt urmărită de ceva ce, dintr-un motiv ascuns, decide să-şi găsească refugiul în mine, fără a se arăta. O nebunie ce transcende nebunia. Sunt absenţa ta. Eu acordez trecutul, îmi aşez respiraţia în capitolele din care creşte ceaţa distanţei dintre noi doi. Cine eşti? Mereu lăsatul serii îmi trezeşte durerile trecute. Un suspin îmi prelungeşte inima, până când ziua de mâine se transformă în acul din gură cu care cos rănile – care ar putea fi o maşină de scris rămasă fără bandă. La început: o somnolenţă – lama tocită a timpului. Un fel de şoaptă printre cioburi. Şi pentru că fericirea este un pumn de argilă densă, ploile de după iarnă transformă neclaritatea într-un strat de crustă tare. Doar în vechiul aeroport timpul pare subtitrarea crimei de a fi. Ori de câte ori eram în această stare, tu mă chemai de sub straturile-mi de tăcere, mă smulgeai din adâncurile sinelui cu vocea ta, care, pentru o clipă, devenea un soi de oglindă în care plonjam recunoscătoare; prin acea oglindă (aproape fluidă) eram transportată, până ce mă regăseam din nou în imediata realitate. Acum nu mai am nici asta. Poate că în procesul tău de a mă recupera, mi-am îngropat întunericul într-al tău – şi invers. Căci acum tu eşti aşa cum eram eu: pierdut şi regăsit mereu, cu spiritul

142

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

fragmentat. Pari să pendulezi între timpuri şi spaţii; aici şi acolo: niciodată într-un singur loc, ci peste tot, de parcă mintea ta ar avea puterea de a se dezintegra. Te-ai retras. Sunt o absenţă plutitoare, iar groaza distilată (care era doar un sâmbure în creştere) m-a transformat în holograma a ceea ce păream a fi înainte. Iar acum, deşi vara e încă plină de ţărână umedă, e deja iarnă în ochiul tău. Mă plimb desculţă printre rădăcini; urmele picioarelor în zăpadă sunt singurele repere care ţi-au mai rămas. Tot mai greu intru în vârste. Tu – presimt – tot mai greu supravieţuieşti renaşterilor succesive. Şi, totuşi, chiar şi în absenţa ta, cicatricea care era odată inimă rămâne duminica tăcerilor mele, întunericul care mă desparte de mine. Cine sunt? Din ochiul tău drept am dezgropat întunericul, din ochiul tău stâng am dezgropat întunericul. Cenuşa am pus-o în loc, până când ceaţa a devenit singurul refugiu. Ţi-am împletit venele într-un gard de sârmă ghimpată şi am strigat: Noaptea este pântecul din care te-ai născut, Tu, frate al durerii, frate al durerii inimii mele. Ai crescut, iar inima ta era mai bătrână decât uitarea: Ţi-ai incendiat amintirile, Ţi-ai construit şei din cuvinte, Ţi-ai transformat dimineţile în anunţuri publicitare. Apoi, când nimic nu mai rămăsese, Ţi-ai zgâriat obrajii, speriat că erau secaţi, Te-ai lovit cu pietre, Disperat că nu mai simţi durere. Ţi-ai cusut pleoapele, pentru că întunericul de afară Ardea mai tare decât cel din tine. Ţi-ai tăiat venele, Disperat că nu mai poţi muri. Vino, tu, frate geamăn al umbrei mele, Vino să-mi redai libertatea. Iar eu îţi voi umple vasele cu grâu, eu îţi voi coase rănile, îţi voi reda lumina ochilor şi îţi voi dărui apoi moartea.

143

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

101. Tăiată c-o seceră – Daniela Țîrchi (Răzeni, Rep. Moldova) În podul palmei- o lăcrima curăta Un cocor-n slovă sfinta Un secol,trăit în neadevăr. Frumos mascat trecut, Tăiat viitor. Distinctă fecioară, În luptă cedată, Iertată, furată, și poate... uitată? Străpunsă, jertfită, manipulată, O lăcrima curata. Un secol de tăcere, Ocupare barbară, Mai reziști, Făclie lunară? Ne sufocăm-n strigăte, Ale tale strigăte, Nu le auzi, Române? Cotropită, stîrpita,batjocorită, Basarabie, Mai vezi liniște? In podul palmei, Un fir de iarbă se cere, S-ajunga acasă, Fără putere. Citeva zeci de mii, În ceasuri de vege, Își spun ruga, O lume-ntraga-i vede. Dar nu și ei, Hatuitorii "Dreptății", Lăsați-ne,noi știm valoarea dreptății. Ruptă de la mamă,

144

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Minoră fecioară, Mai simți osînda, Ce îți aduna fiarele? -și sigur c-o simțit Și știu ca te doare, Și știu ca aștepți, Să se trezească " vorbitoarele" Dar sfinta mea mireasă, Crede-ma,în scurt timp vei fi acasă. Cuprinși de-o teamă, Teamă de singe, Ne-am îngenuncheat orbește, În fața banului ce slujește, Cu sfințenie mută, Ce-un plai mioritic inundă. Prutule,cu-al tau trup, Rupt legămînt al tăcerii, Nu mai vreau să tac, Cînd țara geme. Îți imaginezi tu oare Să trăiești între dușmani, Și să rasiști,tu oare? Stigmata Cruce, Sfinta Scriptură, Ruga mea-ar aduce, Fratele în lui țară. Du-ne acasă, La NOI, acasă. Românie, vei fi mai frumoasă.

145

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

102.

mulți spun că femeia aceea trece din când în când purtând o umbrelă veche și-un volum de versuri în mână unii spun că n-a vorbit niciodată alții cred că aerul ei mistic e cumpărat de undeva din poveștile pe care ni le spunea Igor în nopțile reci de iarnă când ne astupam urechile să n-auzim Crivățul strunind apa fluviului cert este că nimeni n-a oprit-o pe stradă să o întrebe ce carte are în mână e straniu pentru că în oraşul ce îşi poartă fluviul în spate locuitorii sunt de o curiozitate morbidă o priveau cum trece dintr-un alt timp într-altul cu cartea abia ţinută prin manşonul de blană scumpă dar purtând patina vremii îşi făcea drum printre oameni trimiţând înainte roiul de fluturi albaştri toţi credeau ca sunt fulgii

146

principessa – Ana Sofian (Brăila)

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

scăpaţi de crivăţ eu ştiam adevărul ar fi strigat-o pe nume (Ilona, parcă așa spunea anticarul singurul ce-i atingea mâna în treacăt când în puținele cazuri ea își făcea cadou câte o carte) însă nu îndrăzneau năluca asta vie împărțea friguri printre cerșetorii mărunți de pe Regală ca și când iarna lui Andersen se mutase în privirea ei hipnotică

crivăţul mută siberii la mal de fluviu trec sănii pe stradă nimeni nu le priveşte când trece ea prinţesa Nordului prin raia doar aici, într-o Balcanie absolută ea îşi putea înhăma roiul de fluturi la o lotcă plină cu lipoveni bărboşi pe strada Regală în oraş lumea a uitat de Crăciun

147

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

103.

Inima – Darie Lăzărescu (Brăila)

Mai întâi te gândești la ea ca la femeia cu care tocmai ai făcut dragoste. La care cel mai adesea nu te mai gândești deloc după. Apoi crezi că e fetița vecinului care îți bate la ușă pentru că i s-au terminat chibriturile. Citisem povestea cândva, știam că va muri de frig. Nu-i deschizi și ea bate în continuare. Mușchiul acela obscur denumit generic inimă. N-ai inimă, comentează vânzătorul de reviste deochiate. Ori, mai bine zis, ai avut cândva un rudiment care astăzi se tot subțiază precum lumina prin lucarna casei. Se rarefiază în toate cele patru încăperi până ce se preschimbă într-o apă neagră-neagră. Până când mușcata din fereastră abia mai pâlpâie și Dumnezeu găsește momentul potrivit să-ți facă o poză vintage cu ochii tăi albi de la-nceputul secolului trecut. Click! și gata: adormi și dormi și nu te mai trezești.

148

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

104. Apropiere – Vlad-Octavian Manea (Curtici, Arad)

Încă mă întreb cum de ea nu a ajuns Încă sper ca îmi e de ajuns Încă sper ca e doar un vis urât Încă aștept să fiu fericit...

Totul e atât de departe Visul meu se întinde degeaba în noapte Nu primesc nici vorbe, nici șoapte Iar ea, ea pare tot mai aproape Iar eu, eu par tot mai fericit... Iar visul, visul devine cumplit Iar ziua nu pare zi Că pare că ea e singurul motiv Pentru verbul ,,a fi”...

Și aproape devine tot mai departe Și pentru departe nu există aproape Și singurătatea e tot mai amplă Și lumea e tot mai neagră.

149

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Iar ea, ea respinge tot Iar eu, eu nu mai pot... Iar totul devine ciudat Iar nimic nu e adevărat Iar măștile din suflet apar Iar ne apropiem, aproape de tot Și după ne îndepărtăm din nou... De tot!

Și inima nu mai are loc Că iubirea a devenit un joc Și aproape că îl joc perfect Doar că mă apropii către final Și nu către finalul adevărat Mă îndrept către game over... Sau șah mat!

150

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

105.

tentaţia – Dan Șalapa (Drobeta Turnu Severin)

vino, e doar o tentaţie, iubito, crede-mă, te voi săruta, apoi, ne vom scufunda în propriile hiatusuri, nimic nu se compară cu noaptea cumpărată la second hand, cu visele strecurate prin batista muiată-n cloroform, şi cu tentaţiile degustate înaintea Judecăţii. hai, izbucneşte în plâns, dar nu-mi refuza invitaţia la valsul acesta păcătos, iubeşte-mă măcar pentru copia aceasta de speranţă, pe care ne-o lasă paşii pisicii pe preşul de la uşă, iubeşte-mă ca şi când vezi magnoliile înflorind pe o cârjă, tentaţia de a suspina n-ai să poţi să ţi-o reprimi, aşa că, vino, e tot ce poţi să-ţi mai oferi înainte de a stinge bătrâna veioză...

151

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

106. Zăbavnic în mine – Ioan Berghian (Ragusa, Italia)

Par urme-n drum, gropi, vremuri schimbătoare, când seara-şi arde vârsta în lumină. Însemnul palid, martor fi-va, oare, în altul, altă vrere de se-anină? Ne-avem de-a pururi, ca-ntr-un ou ce moare de ne-nceput. Sub matia-Ţi de hermină, iubind esenţa, cel aflând, o are foc pur. Să-Ţi fiu, m-alung şi stărui: vină! Aici, acum. Zadarnic peste formă nădejdea mea se toarnă să Te-ajungă. Doar Te-nţeleg, prin clipa Ta enormă, înveşmântat cu noaptea cea mai lungă. Aşa-mpreună, inspirând Plictisul, Tu 'ntregul vast, eu, nemăsura-Ţi, visul.

152

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

107.

Închid ochii în timp ce mă duc în gândul cel mai aproape și cu pași temători de copil intru în odaie. Miroase greu a tămâie și smirnă bătrânețe stoarsă din oase. O cuvertură neagră împestrițată cu alb stă spunzurată pe perete și îngeri dolofani se bulucesc în tablouri vechi, cu rame aurii. Lângă ele, o casuță dată cu lac și un cuc. Icoane îngrămădite una în alta, casete acoperite de scoici stau pe recamierul cu ladă și aș vrea să le ating. Doi bătrâni, niște oameni blajini cu piele translucidă pe mâini și pe față ușori ca niște aburi fierbinți îmi zâmbesc de cum intru. Nu schimbăm nicio vorbă dar știu că trebuie să mă așez pe un scaun cu spetează și milieu macrame, cu model. Îmi împing o cărticică pe masa rotundă dintre noi. Întind mâna încet deschid filă cu filă,

153

Amintiri de Récamier – Alina Marieta Ion (Brăila)

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

și mă plesnește în față un miros atât de pătrunzător încât îi simt în stomac greutatea. Frica devine absurdă și ies în fugă pe ușă. În palmă, toate paginile date or să rămână pentru mine prima carte, și ultima, de rugăciune.

154

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

108. noţiuni de botanică – AndreeaMaria Deaconescu (Mioveni, Argeș)

ning frunze sylfaen peste scalpul monitorului femeia de serviciu nu a curăţat încă petele de cola de pe broderie & calculatorul matematic e blocat în mark-up la cifra 9 azi plouă prea rău dar lăzile de pâine nu şi-au luat zborul din gospodăria lui alexandru ce minune că ceaşca are gust de scorţişoară

155

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

109.

Aș vrea să te învăţ inimă alfabetul iertării şi rugăciunea sentimentelor şi tu începi să numeri constelaţiile şi furnicile lor pe degete.

Aş vrea să te învăţ cum nordul iartă sudul de atâta zăpadă căzută între ei de la ultimul răvaş de iubire iar tu imi spui să hrănim aripile de mătase ale verbului cu privirea sticloasă a jivinelor dintr-o altă lume.

156

Aș vrea să te învăț inimă – Iulia Ariton (Onești, Bacău)

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Aş vrea să te învăţ, dansând în ochiuri de lună limba iubirii comunicarea ascendentă dintre iarbă şi stele prin inima despicată a universului carne şi pământ cu voia cântecului de nuntă.

Aş vrea să te invăţ inimă Să iei forma rotundă a scoilcilor purtate de destin şi alungită ca o creangă plină de pasări negre să baţi clopotul în cer pentru noi.

Dar tu inimă pleci şi te arunci ăn faţa cailor de mare să rămâi necuvântată.

157

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

110. Să taci... – Monica-Georgeta Stoican (Picior de Munte, Prahova)

Aș vrea să taci, să uiți că eu exist. N-aș vrea să spui cuvinte ce-or să doară. Permite-mi să-mi înec sufletul trist În speranțe și vise ce-or să moară... Nu-i treaba ta că nu pot să doresc, Să sper, să cred un zâmbet, o privire. De mă iubești, aș vrea chiar să iubesc... Ce ai putea să-mi spui despre iubire? E-atât de trist, și noaptea, stelele Ce sap-adânc în zorii dimineții! Ce repede ne mor cuvintele! Ce gust amar în urma frumuseții! Ce-ți pasă ție ce simt, ce gândesc? M-aș contopi cu noaptea, că e neagră... Să pot visa, să nu mă mai trezesc, Și bezna să mă-nghită, să-i fiu dragă!... Poate, cândva, două schelete Se vor zări trecând și-și vor zâmbi Precum demult, sub clar de stele, Se sărutau amar cei doi copii...

158

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

111. Izolare – Cornelius Ioan Drăgan (Vaslui)

această izolaţie a simţurilormă mănâncă pielea atât de tare de la răceala de mine, Mémoires Asupra Greșelilor ideile neuronilor au ca stâlp de plecare viaţa dar se pierd în sine- nici muzica nu mă mai mişcă- izolare opreşte-mă din mersul meu străine opreşte-mă şi lasă-mă pe marginea drumului de ieri ,de zile, de timp, nu mă mai cunosc oglinda băii devine închisă tot ceea ce văd sunt propriile greşeli piele? ce piele ? care piele? tot ce simt e trupul minuscul aflat în descompunere un fel de sentiment kafkanian acela de a mă prăbuși în neştire piciorul meu ştirb de statornicie mă trădează un feeling nocturn în care tremur visul meu e unul mort

159

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

abrupt și singur unde sunt? stop me! stop me! această izolaţie a simţurilor îmi mănânc unghiile cearcanele devin repere ale zilei trecute nu primesc niciun telefon, niciun sms -nimic! SUNT îngropat și dat uitării mirosuri ale cărnii putrezite pe la colţuri răstingnitul din mine devine nevrotic îmi zbat capul de-o parte și alta a umerilor albinosi căutând scăpare stop me! această izolaţie a simţurilor care mă inundă întru totul

160

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

112.

Poetul scrie de pe Terra – Georgiana Epureanu (Cluj-Napoca)

- Alo, Pământul?!... - Sunt doar eu... un poet şi simt că trăiesc! - Noi, Viaţa şi Moartea de altădată, am emigrat în Cosmos! - O ştiţi pe ultima?... Hai să v-o zic: Planeta este repopulată în fiecare zi. Dimineaţa oamenii îşi rostogolesc trupurile calde afară din colibe, îşi despachetează sufletele întinse pe tava cu vise de noapte sub piele şi pâinea miroase a stele. Între Taci Screm şi Poloboc Job, pe terase de umbre ascunse sub soare Pământul clocoteşte la un ceai cu Râs Tot al II-lea încoronat pentru uciderea timpului rămas necurat. La prânz, masa e goală puşcă, oale sunt mâinile pline de gadget buzele întoarse în cele patru cardinale puncte iubesc cu patimă, scenariul se fată în palmă. Spre seară, convoiul alunecă dens şi rade pe capete dealuri şi case, bolizii respiră prin inimi şi oase, sub roţi se revarsă şiroaie de-arginţi, noi oameni reintră în trupuri de noapte.

Într-o altă planetă dimineaţa renaşte.

161

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

113. Clepsidra neîntoarsă – Mihai Ștefănică (București)

Un deget distanță Pe-o hartă din pod Aduce speranță De-ntors îndărăt

Cu vise-ncărcat Și haine puține De-acasă a plecat Să drege ruine

O vreme s-a scurs Clepsidra neîntoarsă Râu ochii i-au curs Pe fața-i cea arsă

Se simte timid Suspinu-ndesit Ce țese fierbând Un gând negrăit

162

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Speranța apare Toți norii dispar Se-arată splendoare Ca-n noapte un far

În lume a umblat Peregrin amator În lung și în lat Peregrin visător

Dar iată că astăzi Clepsidra neîntoarsă Pe el îl trezi Să vină acasă

Cu fruntea spre cer Văzând deslușit El spune lejer: “Mă-ntorc negreșit”

163

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

114.

Rugăciune – Alexandra Florina Păun (București)

Pierde-mă în scris în această noapte în gândurile tale fă-mă cicatrice sufletul… convinge-l să abdice la tine, la vise, la anxietate. Închide-mi pleoapele și lasă-le să cadă în agonia vieții, în trista desfătare a dorului, ce curge fără încetare curge și tot curge și nimeni nu-l înoadă. E prea abrupt gândul meu ‘spre tine privirea-mi se scufundă până jos se-nșurubează vocea până-n os ca dansul mlădios al unei balerine se clatină-n pustiu întreaga mea ființă cuprinde-mă tu astăzi, Născătoare căci mi se îneacă asfaltul sub picioare și simt cum mă sufoc în neființă… Mi-s rugile pierdute… obosite mi-e somnul prea nesomn, îngerii mei. Aruncă-mă-n pământ, în cer sau unde vrei absența ta-simt cum mă înghite!

164

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

115.

Zăpada Bunilor Mei – Christina Botez (Sherwood, SUA)

A nins tulburător peste morminte Și mă opresc c-am obosit puțin Aud un foșnet sfânt ca de părinte Dar e o creangă ruptă dintr-un pin Nu sunt acasă, știu dar îmi e bine E mult mai greu când mă topesc de dor Ce de zăpada e peste morminte Îmi spun șoptit și-n suflet mă-nfior Privesc adânc și mă gândesc cuminte Că-n albul sfânt de-aș știi să mă strecor Ar ninge peste mine taine sfinte Dar seara-mi fură gândul călător Și plec încet privind spre înainte Cu mintea limpezită nefiresc A nins tulburător peste morminte Dar eu o iau spre drum să mai trăiesc..

165

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin Concurs „Peregrinări” – poezie – 2016, ediția a VIII-a

Mulțumiri autorilor participanți la acest concurs de poezii! Mulțumiri juriului pentru dăruire!

Centrul de promovare „Itaca” – Dublin, dorește iubitorilor de artă și literatură, succes în acțiuni și putere maximă de creație

„ Un poet este o lume închisă într-un om... Prin observaţie, el este un filosof şi poate un legiuitor; prin imaginaţie, magician şi creator; prin intuiţie, poet şi poate revelator. Revelator de fapte; el e proget, revelator de idei, el e apostol” Gotthold Ephraim Lessing

166