Diplomat Club

Diplomat Club Fondat în anul 1992

Curierul vieþii diplomatice, mondene ºi al lumii afacerilor

Ziua Diplomaþiei Române Ca în fiecare an, la începutul lunii septembrie s-a celebrat Ziua Diplomaþiei Române. În acest context, Ministerul Afacerilor Externe a organizat Reuniunea Diplomaþiei Române cu tema "Diplomaþia românã: prioritãþi 2011", care a oferit cadrul realizãrii unui bilanþ obiectiv al activitãþii Ministerului din ultimul an, analizãrii provocãrilor cãrora România trebuie sã le facã faþã în viitor, precum ºi stabilirii principalelor direcþii de acþiune ale instituþiei. Dupã sesiunea plenarã ºi cele douã ateliere de lucru cu caracter închis care au avut loc în prima zi, Reuniunea a continuat a doua zi cu ºase ateliere de lucru dedicate corpului diplomatic român.

La sesiunea de deschidere au participat Preºedintele Senatului, Mircea Geoanã, Primul Ministru al României, Emil Boc, precum ºi membri ai guvernului.

Teodor Baconschi ministrul Afacerilor Externe a rostit în deschidere un discurs prezentând prioritãþile diplomaþiei române pentru anul 2011. În cadrul Sesiunii plenare au fost discutate probleme privind niºele de oportunitate ale României în UE, au fost purtate dezbateri asupra prioritãþilor României în contextul crizei economice globalã ºi al actualelor evoluþii instituþionale din cadrul UE. S-au analizat modalitãþi de implementare a obiectivelor legate de o integrare completã a României în UE, prin încheierea Mecanismului de Cooperare ºi Verificare, aderarea la spaþiul Schengen ºi adoptarea monedei euro.

Dezbaterile au prilejuit o analizã a profilului regional al României, accentuând rolul diplomaþiei române în conturarea unei viziuni strategice integrate a politicii UE pentru vecinãtatea esticã, precum ºi o evaluare a adaptãrii politicii externe româneºti la noile realitãþi geostrategice.

În acest context, a fost abordatã contribuþia diplomaþiei române la eforturile naþionale de depãºire a crizei economice ºi financiare, în special prin promovarea de parteneriate pragmatice cu statele emergente, ale cãror economii au resimþit mai puþin efectele crizei.

Teodor Baconschi ministrul Afacerilor Externe a rostit în deschidere un discurs prezentând prioritãþile diplomaþiei române

ºansã pentru un alt început.

Nu susþin, evident, cã situaþia de crizã reprezintã o binefacere în sine, ºi ne-am fi lipsit bucuroºi de ea. Nu e uºor sã guvernezi în astfel de vremuri ºi nu e o plãcere sã fi ºef de misiune diplomaticã sau culturalã în împrejurãri atât de stricte. Dar cred cã putem privi aceastã crizã ca pe o ºansã de revenire la un spirit sãnãtos în economie, la

prim-plan adevãratele prioritãþi ºi ne obligã sã fim infinit mai rapizi în prinderea oricãrei oportunitãþi ºi captarea oricãrei informaþii utile. Asta aºtept de la dumneavoastrã: fler, discernãmânt, vitezã de reacþie ºi acþiune. Prin poziþiile pe care le ocupaþi sunteþi primii care pot deþine informaþii vitale pentru România, primii care sã creeze contacte ºi relaþii politice, economice sau

pentru anul 2011.

Nu aº putea începe mai banal, a spus ministrul, decât informându-vã cã trãim vremuri de crizã. S-a tot spus acest lucru ºi continui imediat prin a vã spune cã nu putem înþelege o situaþie de crizã ca pe o fatalitate care ne loveºte din senin, nevinovaþi ºi dezarmaþi, ci mai degrabã ca pe un prilej de despãrþire a apelor, o ocazie de înnoire ºi o

o austeritate pe care o socotesc virtuoasã ºi la extrem de multã responsabilitate.

Pe lângã alte calitãþi, diplomaþia implicã ºi capacitatea de a distinge esenþialul într-o realitate caleidoscopicã. Or, criza tocmai la aceasta ne obligã, la ascuþirea percepþiei asupra lucrurilor esenþiale, la sporirea discernãmântului, la mai fina sensibilitate faþã de aspectele critice. Criza readuce în

culturale utile þãrii noastre. Folosiþi-vã aºadar de împrejurãri aºa cum sunt ele, pentru a vã concentra atenþia asupra aspectelor esenþiale ale relaþiei cu þãrile în care vã desfãºuraþi misiunea ºi pentru a utiliza orice oportunitate valabilã pentru þara noastrã.

Mã adresez dumneavoastrã astãzi nu pentru a vã da reþete ºi indicaþii, ci pentru a des-

Lettre de France

Sombres temps Par le Pr Dr Jacques BARRAT La mélancolie automnale n'est pas de mise en cette rentrée 2010. Certes, les chasseurs français célébreront comme d'habitude la Saint Hubert sous un ciel morne et gris. Mais, malheureusement des nuages noirs seront également de la fête.

Premier nuage noir : malgré un début de reprise et certains résultats économiques encourageants, nul ne peut affirmer que la crise soit définitivement derrière nous. Certains indices prouvent qu'elle pourrait revenir brusquement et cette fois-ci nous être fatale. C'est pour cela qu'il nous faut éviter nous réjouir trop vite et de déclarer comme jadis le président Hoover que " the prosperity is around the corner ".

Deuxième nuage noir : l'Europe se porte mal, très mal. Jamais depuis son élargissement, nous n'avions pu constater une

telle cacophonie dans les déclarations comme dans les décisions, qu'elles consistent en des mesures à prendre au sein des 27 ou par rapport à des phénomènes extérieurs à l'Union européenne. Pis encore, le traditionnel axe ParisBerlin semble avoir été ébranlé.

Troisième nuage noir: le fossé se creuse à nouveau entre pays scandinaves et anglosaxons, Europe centrale et Europe latine.

Ce fossé n'est pas seulement économique. Il est redevenu culturel, parce qu'ils correspond de fait à des manières différentes d'appréhender les modes de vie, l'art de vivre. Force est de constater que ces divergences, loin d'être effacées par la construction européenne, ont plutôt été exacerbées par elle, comme si les recherches identitaires étaient à nouveau (Voir page 2)

Nr. 8-10

2010

(222-224) Anul XVIII ADRESA POªTALÃ

Str. Rabat 15, Sector 1 Mobil: 0722.500.355 Tel./Fax: 021.230.88.88 Tel./Fax: 021.313.56.71

diplomatclub@clicknet.ro karen.baboian@gmail.com ADMINISTRAÞIA Str. Rabat nr. 15, etaj 1, Bucureºti, 1 chide un dialog asupra prioritãþilor diplomaþiei române în perioada urmãtoare. Sunt deci câteva planuri asupra cãrora vreau sã insist în primã instanþã: situaþia economicã, chestiunile de securitate ºi, bineînþeles, securitatea energeticã.

Situaþia economicã Subiectul fierbinte al zilei: criza economicã ºi modalitãþile de depãºire a ei. Dupã cum ºtiþi, economia noastrã este dependentã într-o copleºitoare mãsurã de mediul extern, mai ales de partenerii economici ºi comerciali din Uniunea Europeanã. Contãm cu toþii, deci, pe sprijinul punctual al misiunilor diplomatice pentru a ne semnala la timp evoluþii de interes pe spaþiile respective. În primul rând, ne intereseazã oportunitãþile de colaborare economicã nou apãrute, care pot contribui la relansarea creºterii economice din þarã. De asemenea, ne intereseazã informaþiile ºi evaluãrile care pot ajuta la procesul decizional intern consacrat contracarãrii efectelor crizei. În intervalul urmãtor, pe lângã susþinerea legãturilor economice cu partenerii din interiorul UE, va fi important sã întãrim colaborarea cu statele din Orientul Mijlociu (vom avea foarte curând la Bucureºti un forum economic România - Statele Consiliului de Cooperare al Golfului), dar ºi cu statele din nordul Africii, Orientul Îndepãrtat, Asia de Sud-Est sau America de Sud, zone afectate mai puþin de criza economico-financiarã ºi care pot oferi companiilor româneºti niºe de dezvoltare a unor noi afaceri ºi nouã, tuturor, surse de inspiraþie pentru ieºirea din crizã.

Pe scurt, vã rog sã puneþi accentul pe proiecte cuantificabile, parteneriate public-privat ºi atragerea de fonduri.

Securitatea În ceea ce priveºte securitatea, la 19-20 noiembrie anul acesta se va desfãºura, dupã cum ºtiþi, Summit-ul NATO de la Lisabona, care va deschide o dezbatere decisivã (Continuare în pag. 23)

“Avem multe de fãcut pentru a realiza cadrul juridic al relaþiilor bilaterale” Pe data de 19 octombrie 2009, la Palatul Pãcii din Bagdad, 57 de noi ambasadori au depus jurãmântul constituþional în faþa Preºedintelui Irakian Jalal Talabani, angajânduse sã acþioneze cu loialitate ºi devotament pentru noul Irak democratic federal ºi pentru apãrarea Constituþiei Irakiene.

Referindu-se la importanþa rolului misiuniilor diplomatice ale Irakului în lume, Preºedinte irakian a evidenþiat însemnãtatea rolului Ambasadorilor ºi al personalului ambasadelor în promovarea procesului democratic din Irak.

Preºedintele a mai afirmat: "Avem un drum care trebuie parcurs, dar

avem ºi datoria de a apãra realitãþile noastre. Voi reprezentaþi faþa luminoasã a poporului irakian ºi voi, asemenea nouã, aþi jurat pe Coran ºi pe Biblie sã apãraþi Constituþia ºi sistemul democratic federal". Revista noastrã a publicat atunci aceastã ºtire.

Nu ºtiam însã cã dupã câteva luni vom avea plãcerea de a dialoga cu unul dintre aceºti noi diplomaþi irakieni, la Bucuireºti, cu Excelenþa Sa Mohammed Saeed Al Shakarchi, Ambasdadorul Irakului.

Domnia Sa a rãspuns cu solicitudine demersului nostru jurnalisatic de a acorda revistei "Diplomat Club"un interviu.

Excelenþa Sa Mohammed Saeed Al - Shakarchi Ambasdadorul Irakului S-a împlinit un an de când aþi fost investit în funcþia de Ambasador, iar de relativ puþin timp vã aflaþi în România în calitate de ºef al Misiunii diplomatice a Republicii Irak. Vã rugãm, Excelenþã, sã ne Karen BABOIAN Armand OPREA (Continuare în pag. 2)

Pagina 2

Diplomat Club DIRECTOR FONDATOR:

EDITOR COORDONATOR:

DIC BABOIAN

Maria BABOIAN

DIRECTOR: Karen BABOIAN REDACTOR ªEF: Armand OPREA Istorie: Acad. Dan BERINDEI Istorie diplomaticã: Constantin ANTIP Justiþie: Paula IACOB Relaþii internaþionale: Nicolae MAREª Idei contemporane: Prof. univ. dr. Sergiu TÃMAª Artã: Gheorghe ANGHEL Business: ªtefan VARFALVI Femina: Erem Melike ROMAN Drept internaþional: Prof. univ. dr. Dumitru MAZILU

Medicinã: Dr. Radu CIUDIN Ecologie: Prof. univ. dr. Mircea DUÞU Editor culturã: Lidia BRÂNCEANU Foto: ªtefan PETRESCU (Bucureºti – Frankfurt) Tehnoredactare: Beatrice BÎZDOACÃ ULTREX IMPEX SRL Cont LEI BCR sector 1:

RO23RNCB5010000020550001 Cont USD BCR sector 1:

RO23RNCB5010000020550002 ISSN 1220 904X

Adresa poºtalã: Str. Rabat nr. 15, of. 63, Sector 1, Bucureºti Tel./ Fax: (+4021) 230.88.88 / 315.07.64 ISSN 1220-904X

Lettre de France (Suite de la page 1)

à la mode. Une chose est sure, la nation n'a pas dit son dernier mot et ce concept a encore de beaux jours devant lui, n'en déplaise aux technocrates de Bruxelles.

Ces derniers sont non seulement de moins en moins écoutés, mais encore on voit se dresser contre eux de francs mouvements d'hostilité.

Quatrième nuage noir : globalement, le monde va mal. Non seulement les catastrophes naturelles de l'année écoulée sont venues nous rappeler que la nature était indomptée, mais encore, les malheurs dont les hommes sont seuls responsables sont loin d'être en voie de disparition. Les conflits armés et en particulier les guerres civiles ne paraissent pas en voie de résolution, loin de là. Que dire par exemple du bourbier afghan dans lequel nous nous sommes imprudemment laissés entraîner. Que dire de la situation au Proche-Orient au moment même où le Liban, pays le plus occidentalisé du monde arabe, accueille des personnalités envoyées par Téhéran.

Les grandes puissances, quant à elles, n'ont pas renoncé à leurs aspirations hégémoniques. Les Etats-Unis n'ont pas modifié leurs habitudes politiques avec Obama. La Russie de Poutine n'a pas vraiment changé et les aspirations à la grandeur des Chinois sont de plus en plus voyantes.

Cinquième nuage noir: le petit "grand pays" que nous sommes ou le grand "petit pays" qu'est la France pour d'autres, est objectivement fragilisé.

Tout d'abord, parce que nous avons désormais peur d'être nous-mêmes et n'osons plus assumer pleinement les décisions qui s'imposent à la raison, hantés que nous sommes par la peur de la rue ou du "politiquement correct" international. C'est vrai lorsqu'il nous faudrait nous plier à la mathématique de la démographie pour sauver notre système de retraite. C'est vrai lorsqu'il nous faudrait régler les problèmes posés chez nous par des minorités, celle des Roms, par exemple. Ne pas vouloir s'en rendre compte, ne pas vouloir en parler relèvent de l'inconscience et génèrent

des rancoeurs qui pourraient se révéler dangereuses à moyen ou long terme.

Ensuite, la classe politique française semble être entrée dans une spirale infernale, celle de la déconsidération. Le Président de la République lui-même semble avoir perdu, selon les sondages, la confiance des Français, parce qu'il a peut-être voulu trop faire, parce qu'il a abandonné le style de comportement qu'on attend du représentant de la France, ou bien plus simplement, parce qu'il pensait pouvoir réconcilier les Français avec l'argent. Or, la France a toujours apprécié la grandeur. Fille aînée de l'Eglise, même si elle est de moins en moins pratiquante, elle est encore culturellement très imprégnée par le " pecunia pecuniam non parit ".

Par ailleurs, les hommes politiques, en particulier les éventuels candidats aux futures présidentielles, à mi-parcours de ce quinquennat, ont des gesticulations d'assez bas étage qui les rendent peu crédibles voire insupportables. De plus, le fait que certains se soient laissés aller à des pratiques peu convenables, n'a pas arrangé les choses. Leur collusion avec le monde de la finance et des banquiers place désormais notre pays bien loin de celui du Général de Gaulle lorsqu'il déclarait urbi et orbi "la Politique de la France ne se fait pas à la corbeille".

Enfin, on peut se demander si la France a encore quelque chose à "dire au monde". Certains errements de notre diplomatie depuis le début de ce nouveau quinquennat, la crise profonde qui a atteint le quai d'Orsay ces derniers temps, laissent penser à certains que la France ne serait plus la France et que notre prestige international a été très entamé. Sans pour autant être d'accord à 100% avec ces affirmations, il semble néanmoins évident que c'est la société française toute entière qui traverse une crise de grande amplitude parce qu'elle touche à tous les domaines essentiels de notre existence publique et privée.

Sombres temps donc. Mais l'histoire, heureusement nous rappelle que notre pays a d'immenses possibilités de récupération et qu'il nous arrive même d'être "grands" dans les difficultés.

Alors, comme on dit si bien en Normandie : "Après la pluie, le beau temps?".

Avem multe de fãcut ...

(Urmare din pag. 1)

oferiþi cîteva detalii despre biografia dumneavoastrã.

M-am nãscut la Bagdad în anul 1948. Am absolvit Facutatea de ºtiinþe Politice la Universitatea din Bagdad în anul 1970, apoi am plecat în Franþa pentru a-mi continua studiile superioare. Faptul cã nu eram bursier m-a determinat sã completez ajutorul familial prin muncã, în paralel cu studiile. Acest lucru reprezintã un element important, care mi-a permis stabilirea unui adevãrat contact cu societatea francezã ºi m-a ajutat, cred, sã-mi aprofundez studiile, în special în ceea ce priveºte formarea statelor Europei de Est ºi funcþiononarea regimurilor lor politice. Dictatura sângeroasã a lui Saddam Hussein a fost de nesuportat pentru mine ºi m-a forþat, ca pe alte mii de irakieni, sã rãmân departe de þarã.

Naºterea unei noi ere în Irak, în pofida dificultãþilor, mi-a permis sã mã întorc, în 2006-2007, pentru a þine cursuri de Drept Constituþional la Universitatea din Suleymaniya, în cadrul unui program al Naþiunilor Unite. De asemenea, am condus la Bagdad cursuri destinate înalþilor funcþionari din serviciul public, iar la data de 1 octombrie 2009 am început activitatea de Ambasador, în cadrul a ceea ce aº putea numi un val de noi ambasadori.

Ce sentimente vã animã acum, la începutul misiunii dumneavoastrã ca diplomat ºi Ambasador în România?

Pe lângã importanþa unei astfel de misiuni, sunt mândru sã reprezint þara mea în România ºi sunt bucuros sã lucrez într-un mediu plãcut ºi foarte încurajator, þinând cont de voinþa politicã a celor douã guverne de a dezvolta relaþiile bilaterale în toate domeniile.

Cum caracterizaþi relaþiile politice ºi diplomatice dintre cele douã þãri?

Pe de o parte, voinþa politicã constituie un atu major, dar, pe de altã parte, avem multe de fãcut pentru a realiza cadrul juridic al acestor relaþii ºi a putea spori participarea actualã a societãþilor româneºti la reconstrucþia Irakului, apoi a dezvolta aceste relaþii în domeniul cultural, menit sã întindã puntea între cele douã popoare.

Care sunt direcþiile dezvoltãrii relaþiilor bilaterale ºi care este implicarea Ambasadei în realizarea acestora? Sunt afectate ele de actuala crizã economicã mondialã?

Relaþiile economice dintre cele douã þãri sunt vechi, iar în prezent ele îºi recupereazã lent forþa. Astfel, exporturile româneºti din 2009 au totalizat peste 77 milioane de dolari ºi suntem îndreptãþiþi sã credem cã aceastã cifrã va creºte considerabil în câþiva ani, fiindcã, în opinia

noastrã, societãþile românºti se vor adapta foarte bine la noul context economic din Irak. Trebuie sã remarcãm, în primul rând, existenþa unui imens domeniu de investiþii în Irak, în virtutea procesului de reconstrucþie a þãrii, proces început în 2003 ºi care devine din ce în ce mai echilibrat, în ultima vreme. În al doilea rând, existã un context de competiþie, în care concureta este durã ºi, de aici, necesitatea de a fi prezent ºi bine pregãtit cu formule adecvate, cum ar fi parteneriatul între societãþi româneºti ºi societãþi de renume mondial, atunci când este vorba despre domenii în care înalta tehnologie ºi expertiza acestora pot constitui un atu suplimentar pentru societãþile româneºti. Astfel de atuuri pot fi determinante, de exemplu, în domeniile exportului de petrol, al rafinãrii petrolului, în industria petrochimicã, în aplicaþiile din tehnologia informaþiilor. Iar Ambasada va face tot posibilul pentru a difuza informaþiile ºi a facilita contactele.

Aceastã realitate este doar puþin afectatã de actuala crizã, fiindcã potenþialul financiar al þãrii se bazeazã, în principal, pe resursele petroliere, care ºi-au recuperat forþa dupã un moment de recesiune. În plus, unele proiecte pot fi finanþate de cãtre instituþiile mondiale în materie. În perioada mandatului la Bucureºti cum veþi face cunoscut potenþialul cultural al þãrii dumneavoastrã?

De la sosirea mea la post, am fost interesat de cultura þãrii dumneavoastrã ºi am reflectat la posibilitãþile de dezvoltare a relaþiilor culturale cu þara mea. Am luat legãtura cu intelectuali ºi personalitãþi implicate în schimburile culturale pe care doresc sã le dezvolt. Cunoaºterea ºi respectul reciproc vor conduce, în mod cert, la consolidarea relaþiilor de prietenie, menite sã constituie liantul solid pentru domeniul politic ºi cel economic. În aceastã privinþã, România este o þarã care poate foarte bine sã atragã turiºtii irakieni.

Aceastã convingere a mea este întãritã de participarea la excursia organizatã, între 15-17 octombrie, de cãtre Ministerul Turismului ºi profit de acest prilej pentru a transmite omagiile mele doamnei ministru Elena-Gabriela Udrea ºi pentru a saluta autoritãþile locale, care ne-au întâmpinat cu cãldurã la Braºov, Sighiºoara, Curtea de Argeº ºi în alte oraºe. La rându-i, Irakul ar trebui sã reprezinte, în câþiva ani, o destinaþie privilegiatã pentru români, þinând cont de comorile sale istorice ºi de bogata sa culturã, de frumuseþea sa naturalã specificã ºi de ospitalitatea irakienilor.

Care sunt problemele cu care noua putere s-a confruntat dupã cãderea dictaturii ºi care sunt problemele care trebuie soluþionate în

perspectivã, þinându-se seama de retragerea trupelor strãine din Irak?

De fapt, acestea sunt probleme care þin de tranziþia de la condiþiile create de ani lungi de dictaturã, pe deasupra, rãzboinicã, la cele generate de o situaþie politicã ºi socialã deschisã, democraticã.

Oricare ar fi cultura þãrii respective, democraþia trebuie diagnosticatã ºi reperatã prin elemente esenþiale precum alegerile credibile, libertãþile individuale ºi publice - în special, libertatea presei ºi libertatea de expresie - ºi separarea puterilor.

Cum sunt rezolvate problemele etnice ºi religioase în noul stat federal?

Cum foarte bine scria Harold Laski, prin 1950, în orice democraþie existã un aspect federal, deoarece libertatea de expresie ºi posibilitatea de a-ºi alege conducãtorii, conduc la o exprimare sporitã a sensibilitãþilor locale. Prin adoptarea federalismului, Constituþia irakianã a consfinþit dreptul regiunilor de a se guverna prin intermediul conducerilor locale, precum ºi dreptul comunitãþilor etnice ºi religioase la libertatea de a-ºi afirma identitatea lingvisticã alãturi de alte libertãþi. Cu toate acestea, mai avem de rezolvat unele probleme, care comportã un efort suplimentar din partea tuturor irakienilor, pentru înfãptuirea acestui principiu.

Care sunt relaþiile Irakului cu þãrile din regiune?

Este vorba, în fapt, de un paradox, întrucât, deºi având relaþii istorice cu þãrile din regiune ºi, în special, cu cele ºase-þãri vecine, s-a constatat cã au apãrut probleme, dupã 2003. Ne aºteptãm la mai bine, dupã anii de rãzboaie ºi conflicte de tot felul prin care a trecut regiunea pe vremea când Saddam Husein era instigatorul. Dar se poate spune cã, de câþiva ani încoace, infiltrarea teroriºtilor înregistreazã o scãdere considerabilã, procesul de stabilizare se consolideazã, iar mecanismul economic funcþioneazã, deºi în mod variat, impulsionând mai ales sectorul privat sã ocupe un loc din ce în ce mai important. La aceasta se adaugã procesul de reconciliere promovat de cãtre guvern ºi care reflectã voinþa a numeroºi irakieni.

Toate aceste elemente constituie factori de apropiere faþã de statele din regiune, care, la rândul lor, adoptã o abordare diferitã a realitãþii politice ºi economice din Irak. þara mea a perseverat în redobândirea rolului sãu în Orientul Apropiat ºi în cadrul Ligii Statelor Arabe, deþinând preºedinþia actualei sesiuni a acesteia ºi pregãtindu-se, totodatã, pentru gãzduirea Conferinþei la vârf a ºefilor de stat arabi, în martie 2011.

Iatã o þarã fondatoare a Ligii Arabe, care îºi ocupã, în mod legitim locul ºi acþioneazã, împreunã cu alte state arabe, pentru înfãptuirea pãcii ºi stabilitãþii în regiune.

Pagina 3

Prima vizitã oficialã a unui preºedinte israelian în þara noastrã Preºedintele statului Israel, Shimon Peres, s-a aflat în România la invitaþia preºedintelui Traian Bãsescu. A fost prima vizitã oficialã a unui preºedinte israelian în þara noastrã de la înfiinþarea statului evreu, în 1948.

Convorbirile purtate la Palatul Cotroceni, au reprezentat o

capitol din istorie. Nu vom uita niciodatã, a spus Preºedintele, cã, în perioada cea mai întunecatã a Europei, în perioada nazistã, românii au salvat vieþile multor evrei de aici, 400.000 de evrei, care au venit în Israel ºi au contribuit ºi contribuie la construirea Israelului; ei iubesc Israelul,

continuare a celor purtate anul trecut, când Preºedintele Bãsescu a vizitat Israelul. Cei doi ºefi de stat au abordat teme importante, privind cooperarea bilateralã în sectoarele: militar, tehnologic, educaþie, afaceri, turism. Probleme

dar nu ºi-au uitat iubirea pentru România, ºi-au pãstrat cultura româneascã. Pentru aceasta, doresc sã mulþumesc poporului român ºi sã îi spun cã aceasta este o prietenie care nu se va termina ºi care va continua multã vreme în

familiilor îndoliate pentru a putea primi onorurile cuvenite.

Shimon Peres a mulþumit ºefului statului român, spunând cã implicarea personalã a acestuia " a fost expresia celui mai înalt gest pe care o persoanã cãreia îi pasã de viaþa umanã ar fi putut sã o facã" În cadrul programului vizitei, preºedintele Peres însoþit de comandantul forþelor aeriene israeliene, generalul Ido Nehushtan ºi de alþi zece ofiþeri, piloþi de elicoptere Yasour, împreunã cu membri ai Guvernului român, cu reprezentanþi ai Corpului diplomatic ºi ai comunitãþii evreilor din România au participat, la Sinagoga Mare din Bucureºti, la un serviciu religios la care au fost aprinse ºapte lumânãri, câte una pentru fiecare dintre victimele tragediei.

Oaspetele a depus o coroanã de flori la Mormântul Ostaºului Necunoscut din Parcul Carol ºi a semnat în Cartea de Onoare a Regimentului 30 Gardã ºi Protocol "Mihai Viteazul". În ultima parte a vizitei sale,

regionale ºi pacea în Orientul Mijlociu au constituit un alt subiect al discuþiilor.

Preºedintele Bãsescu a expus omologului sãu israelian poziþia României privind reluarea negocierilor palestiniano-israeliene ºi a celor siriano-israeliene, care, a spus domnia sa, "trebuie reluate fãrã precondiþii".

Referindu-se la problema iranianã Preºedinte român a declarat cã "susþine fãrã rezerve aplicarea ultimei rezoluþii a Consiliului de Securitate cu privire la sancþiunile care urmeazã a fi aplicate Iranului". Noi "plecãm de la principiul dreptului fiecãrui stat de a utiliza energia nuclearã pentru scopuri civile, dar respingem ideea cã un stat ca Iranul ar putea sã fie deþinãtor de armament nuclear".

Domnia sa a evidenþiat faptul cã"în cazul izbucnirii unui conflict cu Iranul, România va fi un partener loial al NATO ºi al Israelului", subliniind însã cã "diplomaþia este cea care trebuie, în opinia noastrã, sã soluþioneze diferendul Iranului cu lumea, cu democraþia".

Preºedintele Shimon Peres a remarcat faptul cã România reprezintã pentru israelieni "nu doar un punct în istorie, în geografie, ci un

viitor, nu doar în istorie. Mã simt aici ca acasã, mã simt ca într-o þarã prietenã, ºi nu vorbesc doar despre trecut, ci ºi despre viitor".

Oaspetele a apreciat "poziþia responsabilã" a României faþã de Iran, ca ºi "o poziþie pozitivã în încurajarea în ceea ce priveºte construirea pãcii, încurajarea pãcii

Preºedintele Shimon Peres a participat la o ceremonie religioasã la Memorialul Victimelor Holocaustului din România. ºeful statului israelian a mulþumit, în ebraicã, României pentru asumarea istoriei crude ºi nedrepte din timpul celui de-al doilea Rãzboi Mondial, când "oameni nevino-

între noi ºi palestinieni" a precizat domnia sa.

Vizita s-a derulat pe fondul tragediei soldaþilor israelieni care ºi-au pierdut viaþa în cadrul exerciþiilor din Bucegi, Preºedintele Traian Bãsescu implicându-se personal în organizarea trimiterii corpurilor neînsufleþite în Israel

vaþi, femei, bãrbaþi ºi copii au fost uciºi doar pentru vina de a fi fost evrei".

Rabinul Shlomo Sorin Rosen ºi Marele Rabin Menachem Hacohen au rostit, rugãciuni pentru România ºi Israel, ceremonia încheiându-se cu intonarea Imnului Eroilor.

Convorbiri Româno-Bulgare la nivel înalt La invitaþia Preºedintelui Bulgariei, Gheorghi Pârvanov, Preºedintele României, Traian Bãsescu, a efectuat o vizitã oficialã în Republica Bulgaria, unde a avut convorbiri oficiale cu omologul sãu, precum ºi o întrevedere cu preºedinta Adunãrii Naþionale, Tsetska Tsacheva.

Cei doi ºefi de stat au reafirmat hotãrârea þãrilor lor, vecine, prietene ºi partenere în cadrul UE ºi NATO de a promova un dialog deschis, constructiv ºi solidar.

Europene. "Acest proiect, a menþionat Preºedintele României, este destinat sã dezvolte economic ºi social ambele maluri ale Dunãrii. Fie cã vorbim de transport, fie cã vorbim de porturi, fie cã vorbim de parcuri industriale, fie cã vorbim de activitatea de mediu, fie cã vorbim de mari infrastructuri, hidrocentrale sau poduri, regiunea Dunãrii va fi unul din polii de dezvoltare ai Europei. În mod categoric, proiectul ce va fi prezentat în Consiliul

Au fost semnate documente bilaterale în domeniul economiei, transporturilor, afacerilor interne ºi finanþelor.

Referindu-se la securitatea energeticã preºedintele Bãsescu a subliniat interesul României pentru materializarea diversificãrii surselor ºi a cãilor de transport. A fost convenitã intensificarea cooperãrii în domeniul energiei, dincolo de proiectele aflate deja în derulare, precum Nabucco ºi interconectarea sistemelor naþionale de transport al gazelor naturale. În acest context, preºedintele României a invocat proiectul

European în primul trimestru al anului 2011 va avea un mare impact în regiune. Sigur, România beneficiazã de avantajul de a avea 1075 de kilometri de Dunãre, care îi strãbat teritoriul. Noi privim la Dunãre ca la o soluþie de dezvoltare a regiunii, ca o soluþie de creºtere a nivelului de trai pentru oamenii care trãiesc în cele douã þãri, care trãiesc de-a lungul Dunãrii în oraºe ºi sate. De aceea, miaº permite sã vã fac o sugestie: cele douã Camere de Comerþ ar trebui sã gãseascã formula de a participa ºi de a contribui în luna noiembrie, la Bucureºti, la una din

interconectorului AGRI. Datoritã apartenenþei la UE, Bulgaria ºi România promoveazã împreunã o serie de proiecte comune.

Agenda europeanã ocupând un loc important în cadrul convorbirilor, cei doi preºedinþi ºi-au reafirmat hotãrârea fermã de a adera împreunã la spaþiul Schengen, conform calendarului stabilit. De asemenea, ambii ºefi de stat au fost de acord cã o conexiune de orice naturã între procesul de aderare ºi alte chestiuni, precum problematica romã sau Mecanismul de Cooperare ºi Verificare, este inacceptabilã.

Preºedintele Bãsescu a subliniat faptul cã situaþia romilor, inclusiv situaþia specialã a romilor nomazi, necesitã o abordare europeanã, complementarã eforturilor naþionale ale þãrilor de origine ºi þãrilor de destinaþie, în vederea identificãrii unor soluþii concrete pentru incluziunea romilor, reiterând importanþa respectãrii principiului liberei circulaþii a cetãþenilor europeni în spaþiul comunitar. În acelaºi timp, comunitatea romilor nomazi are obligaþia de a se conforma cadrului normativ al statului de reºedinþã. În decursul vizitei, ºeful statului a participat la Forumul bulgaro-român al oamenilor de afaceri. În cuvântul sãu, el s-a referit la aportul sectorului privat la depãºirea actualei crize economice ºi financiare, pledând pentru implicarea activã a oamenilor de afaceri români ºi bulgari la elaborarea preoiectului Strategiei Dunãrene a Uniunii

ultimele întâlniri care au ca menire definitivarea Strategiei Dunãrii, care urmeazã sã fie adoptatã în Consiliul European din primul trimestru al anului 2011 sub preºedinþia maghiarã".

Traian Bãsescu a invitat oamenii de afaceri din þara vecinã sã investeascã în România iar pe cei români sã investeascã în Bulgaria, asigurându-i pe toþi de sprijinul pa care, la nivel politic, România poate sã îl ofere.

Cei doi preºedinþi au trecute în revistã principalele teme aflate pe agenda regionalã ºi internaþionalã, remarcânduse viziuni similare faþã de modul în care implicarea activã a Uniunii Europene ºi NATO poate spori securitatea europeanã ºi internaþionalã. În cadrul convorbirilor cu doamna Tsetska Tsacheva, preºedintele Adunãrii Naþionale bulgare, a fost subliniat faptul cã acþiunea parlamentarã capãtã o relevanþã tot mai mare la nivel european, în special dupã intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. În context, Preºedintele Bãsescu a pledat pentru revitalizarea dialogului parlamentar româno-bulgar.

Traian Bãsescu s-a întâlnit ºi cu reprezentanþii comunitãþii româneºti din Republica Bulgaria. El a relevat preocuparea constantã a statului român pentru comunitãþile româneºti din afara graniþelor ºi disponibilitatea autoritãþilor de a sprijini comunitatea de români din Republica Bulgarã sub aspectul pãstrãrii identitãþii culturale, lingvistice ºi religioase.

Pagina 4

Fete du Trône 2010 au Maroc

National Day of Uruguay

Ahmed SENDAGUE Chargé d’Affaires de l’Ambassade du Maroc

Pedro Mo AMARO Ambassador of Uruguay

Etablies dès le 20 février 1962, les relations maroco- roumaines sont excellentes et empreintes d'amitié et de respect mutuel. En effet, le Maroc et la Roumanie entretiennent notamment un dialogue politique périodique et régulier au plus haut niveau sur des questions à caractére bilatéral, regional et international.

Ce dialogue se déroule tout d'abord dans le cadre des contacts entre Sa Majesté le Roi et le Président de la Roumanie. Il se tient également au niveau gouvernemental entre les deux Ministères des Affaires Etrangères, ainsi qu'au niveau des institutions parlementaires et des organisations de la société civile dans les deux pays. Dans ce cadre, la partie roumaine à organisé à Bucarest du 30 juin au 1-er juillet 2009, une reunion de travail consacrée aux consultations politiques entre le Ministère des Affaires Etrangères et de la Cooperation et le Ministère roumain des Affaires Etrangères.

Ces consultations présidées par les Secrétaires d'Etat des deux Ministére, Madame Latifa Akharbach du coté marocain et Monsieur Doru Costea du coté roumain, ont porté sur les différents aspects des relations bilatérales concernant tous les domaines, notamment politique économique, commercial, scientifique, technique et culturel.

Jusqu'ici les Ministères des Affaires Etrangères des deux pays ont tenu cinq sessions dans le cadre de ces consultations politiques établies conformément au Protocole signé le 2 juillet 2003. La première à Bucarest (4-7 octobre 1999), la deuxième à Rabat (7-9 avril 2003), la troisième à Bucarest (21-22 novembre 2005), la quatrieme à Rabat (15-18 janvier 2006) et la cinquième à Bucarest (30 juin - er juillet 2009).

Ces diférentes réunions ont donné l'occasion aux deux parties, marocaine et roumaine, de s'enquérir de l'état d'avancement des relations bilatérales et de la coopération en cours entre Ies deux pays et d'évoquer certaines questions de l'actualité internationale.

Le dialogue politique entre les deux pays se manifeste d'autre part au niveau des institutions parlementaires aussi bien à travers des rencontres entre les Présidents des deux Chambres du parlement, qu'à travers les réunion des Commissions et des Groupes d'amitié et ce, afin de promouvoir les relations maroco- roumaines et de leur donner une nouvelle impulsion dans tous les domaines.

A cet égard, il faut mentionner la visite en Roumanie, du 22 au 27 juin 2008 d'une délégation parlementaire marocaine ayant à sa tête le président de la Chambre des Représentants du Royaume du Maroc, Monsieur Mustapha Mansuri. Cette visite de travail a permis aux deux parties d'étudier les voies et moyens à même de contribuer au renforcement de la coopération bilatérale et à l'intensification des échanges entre

les deux pays.

Sur le plan de la coopération economique, commerciale et culturelle proprement dite, les relations bilatérales evoluent dans le cadre de la Commission Mixte intergouvernementale maroco-roumaine de cooperation économique et technique instituée par un Accord signé à Bucarest en juin 1978.

Jusqu'à présent, la Commission Mixte a tenu dix sessions alternativement à Rabat et à Bucarest.

Conformément à la nouvelle politique de la Roumanie de relancer ses relations de coopération avec ses amis traditionnels, Rabat et Bucarest ont exprimé " leur intérêt pour développer leurs relations bilatéales et élargir le champ de leur coopération. Ils ont à cet effet exprimé leur desir, d'identifier les opportunités de partenariat dans les domaines des échanges commerciaux, de la prospection et de l'èxploitation miniere, de la pétrochimie et de l'assistance géologique. La partie roumaine souhaite plus particulièrement participer à la réalisation de projets d'infrastructure, notamment la construction de ports, de routes, de ponts et de barrages, ainsi que dans le secteur de la péche, de l'acier, du bois et de la pharmacologie. Cest ainsi qu'au début même de ce mois de juillet 2010 des hommes d'affaires roumains ont été reçus par leurs homologues marocains à Casablanca pour étudier les voies et moyens à même de développer et relancer les echanges commerciaux entre - eux.

S'agissant des exportations du Maroc vers la Roumanie, il y a lieu d'indiquer que le marché roumain est demandeur de produits marocains, notamment Ies articles en cuir, les produits textiles, l'huile d'olive, les épices, le poisson frais et les conserves de poisson, les légumes et les agrumes, les conserves végétaux, les produits d'artisanat, les fournitures, les accessoires et les équipements de voitures.

Actuellement, la Roumanie exporte vers le Maroc principalement les cérealés, les matières prèmieres, les produits semis - finis, le bois de charpente et les articles en bois, les fibres synthétiques, les articles en verre, les produits métallurgiques, le fer- béton, les machines et appareillage électriques, les produits chimiques, le papier, les voitures, etc.

De son côté, le Maroc exporte vers la Roumanie les matériels de construction, les produits textiles, les chaussures, les vêtements et les produits phosphatés.

Ces échanges commerciaux entre le Maroc et la Roumanie sont appelés à se développer davantage. C'est dans cet esprit que s'inscrira la visite attendue en Roumanie, tout d'abord du ministre des Affaires Etrangères et de la Coopération Monsieur Taib Fassi Fihri invité par son homologue roumain ainsi que du Premier ministre marocain, (Voir page 9)

On the 25th of August Uruguay celebrates 185 years from the Declaration of its territory's independence that took place in 1825 in a liberated area, after a group of Uruguayan revolutionaries (the famous Thirty-Three Heroes) crossed the Rio de la Plata from Buenos Aires and organized an insurrection that succeeded in gaining control over the countryside.

But the war against the Emperor of Brazil lasted from 1825 to August 1828.

In 1828 Lord John Ponsonby, envoy of the British Foreign Office, proposed making the Banda Oriental (original name of the country) an independent state.

Britain was anxious to create a buffer state between Argentina and Brazil to ensure its trade interests in the region. With British mediation, our two neighbors signed the Treaty of Montevideo on August 25, 1828, whereby Argentina and Brazil renounced their claims to the territories that would become integral parts of the newly independent state.

The first Constitution of the new country was approved officially on July 18, 1830; it established a representative unitary republic, the Oriental Republic of Uruguay, the word oriental (eastern) representing the legacy of the original designation of the territory as the Banda Oriental.

During this year we also commemorate 130 years of the first official contacts with Romania recognizing the independence and sovereignty of this extraordinary country, back in 1880.

From the political point of view and despite the distance, both countries share a common standing in defending the United Nations System, promoting human rights and security issues, participating in peace missions under UN and pursuing the disarming and non-proliferation of nuclear weapons. Both countries are active members of the Antarctic Treaty and the Kyoto Conference on Climate Change.

Moreover, both countries have similarities in their geography, having mining resources and fertile lands appropriate for agriculture and cattle breeding; from the social point of view both count on skilled human resources.

With the consolidation of democracy in Uruguay (1985) and in Romania some years afterwards (1990), bilateral relationship has been substantially strengthened.

Significant opportunities were opened to explore for mutual political cooperation and business promotion.

However, during the last decade the political and economic relationship between Uruguay and Romania has developed very slowly.

In the year 2003 Uruguay had to close the Embassy in Bucharest and other ten Missions abroad, for economic reasons, after a serious and deep financial crisis. Likewise in the years before 2007, Romania put its biggest effort, ambition and determination to be admitted to the European Union and NATO. Furthermore, starting with 2008 Romania has been working hard for a closer collaboration with our region and country and, at the same time, Uruguay relaunched the bilateral ties and reopened its Embassy in Bucharest in the same year.

Both countries signed agreements regarding cooperation and investments covering a wide range of sectors from agriculture to industry, education and services.

Regarding the possibilities of regional cooperation, a fruitful dialog has been developed among MERCOSUR - a common market between Argentine, Brazil, Paraguay and Uruguay and the EU. The aim is to further promote trade and investment between the two regions and strengthen the links among the Southern Cone of America and the European countries.

Up to now, the bilateral trade of goods and services between Uruguay and Romania has been rather modest. Possibilities for further growth in investments and trade are high in fields such as energy, infrastructure, tourism, agriculture. Uruguay is very interested in the shipbuilding and railway industries, among other products.

In the cultural field there are some projects to increase exchange of artists, musicians and cinematographic works, activities that help to develop a better knowledge of each other´s societies, idiosyncrasies, traditions, culture and achievements.

Of greatest importance is the continuing cooperation between the public sector of both countries to encourage the increasing involvement of political, cultural, social and business sectors.

Cooperation at multilateral, regional and bilateral levels offers plenty of opportunities to consolidate the present links and build up a stronger relationship for the future.

I would like on this occasion to express my best wishes of happiness, peace and prosperity to the Romanian Government and People.

AGRI un proiect de pionierat Pentru a câºtiga independenþa faþã de importurile masive ºi foarte costisitoare de gaze naturale lichefiate din Rusia au fost cãutate, în ultimii ani, de cãtre cei interesaþi, soluþii viabile. România a cautat diversificarea surselor ºi rutelor de aprovizionare, îmbunãtãþirea eficienþei energetice ºi promovarea energiei regenerabile, competitivitatea prin liberalizarea pieþei energetice. Astfel a luat fiinþã proiectul AGRI (Interconectorul Azerbaidjian, Georgia, România) al cãrui nume sugereazã traseul care ar urma sã fie transportate 8 miliarde de metri cubi de gaz, cu ocolirea Rusiei, prin Marea Neagrã.

Documentul semnat la Baku cu ocazia lucrãrilor Summit-ului AGRI la care a participat ºi Preºedintele României, Traian Bãsescu, prevede realizarea unei conducte care ar urma sã plece de la zãcã-

este contribuþia noastrã la Strategia Energeticã a Uniunii ºi a Planului de Acþiune în domeniul energiei" a menþionat Traian Bãsescu.

Dupã evaluãrile fãcute, toþi cei implicaþi în proiectul AGRI sunt convinºi cã, din punct de vedere economic, investiþia va fi un succes, aducând beneficii importante tuturor, contribuind la dezvoltarea întregii regiuni prin investiþiile pe care le va genera ºi prin mobilitatea capitalului uman. În cadrul proiectului, România îºi asigurã rolul de "pod de legãturã peste Marea Neagrã". Rolul cheie îl joacã Republica Azerbaidjan, gazul lichefiat provenind din acestã þarã, ea fiind producãtor major de hidrocarburi. La rândul ei, Georgia are o importanþa geostrategicã, conducta ocolind Federaþia Rusã, iar Ungaria este cea care va da o dimensiune vesticã

mântul Shah-Deniz din Azerbaidjan, sã treacã prin Georgia pânã pe litoralul estic al Mãrii Negre,la Kulevi (Georgia), unde va fi lichefiat. Încãrcat în tancuri petroliere gazul lichefiat va fi transferat pe mare, la Constanþa ºi de aici, în toatã Europa.

La Summit alãturi de preºedintele Aazer Ilham Aliyev, preºedintele Georgiei, Michail Saakashvili ºi Preºedintele României, Traian Bãsescu, a participat ºi primulministru ungar Viktor Orban.

Acest parteneriat, dupã cum spunea Traian Bãsescu "demonstreazã voinþa noastrã politicã pentru conectarea strategicã a Europei cu zona caspicã în domeniul energiei. În acelaºi timp, implementarea AGRI adãugã noi valenþe parteneriatului strategic româno-azer, încheiat acum un an".

AGRI nu înlocuieºte vreun proiect european la care România participã (Nabucco ºi PEOP) ci le este complementar, extinderea interconectãrilor cu Ungaria, Bulgaria ºi Republica Moldova, sporind atât securitatea energeticã a României, cât ºi securitatea întregii regiuni, iar tot ce þine de situaþia energeticã a Europei este o problematicã prioritarã prentru Uniunea Europeanã.

"Pentru România, conectarea Azerbaidjanului ºi Georgiei la politicile ºi obiectivele Uniunii Europene în domeniul energiei

proiectului. Nu este exclus ca, în timp, AGRI sã poatã atrage ºi alte state furnizoare, precum Turkmenistanul. În ceea ce priveºte atragerea de fonduri necesare executãrii proiectului, Preºedintele României a precizat cã "Împreunã cu premierul Viktor Orban, vom face demersuri pentru cofinanþarea studiului de fezabilitate de cãtre Uniunea Europeanã, ca parte a programului TEN E-2011. În prezent, se aflã în curs de finalizare studiul aferent terminalului LNG de la Constanþa, iar concluziile acestuia vor putea reprezenta un punct de plecare pentru stadiul dedicat proiectului AGRI".

Totodatã se încearcã diminuarea la maxim a cheltuielilor prin gãsirea de variante mai puþin costisitoare, precum folosirea tehnologiei de lichefire CNG. Ralierea Ungariei la proiectul AGRI poate reduce importurile sale din Rusia (80% din consum).

Mai mult, Serbia ºi Croaþia vor putea sã nu mai achiziþioneze gazul livrat de Rusia prin South Stream.

La semnarea memorandumului de înfiinþare a companiei mixte care va realiza proiectul - formatã din GNKAR (Azerbaidjian), GKNG (Georgia) ºi ROMGAZ - Subliniind importanþa AGRI Preºedintele Aliewv a declarat: "Astãzi, noi scriem istoria".

Pagina 5

Cancelarul german Angela Merkel a efectuat o vizitã oficialã în România Pe fundalul împlinirii în acest an a 130 de ani de relaþii diplomatice dintre România ºi Germania, Cancelarul german Angela Merkel a efectuat o vizitã oficialã în România. Este a doua vizitã a Domniei sale în þara noastrã, prima având loc în 2008 ca participant la summitul NATO. Programul a cuprins întâlniri cu Preºedintele Traian Bãsescu ºi cu primul ministru Emil Boc. La Cluj, oaspetele german a primi titlul de Doctor Honoris Causa al Universitãþii Babeº-Bolyai "pentru contribuþia sa istoricã în procesul de unificare europeanã ºi pentru rolul important jucat în înnoirea cooperãrilor internaþionale". Domnia Sa a participat ºi la inaugurarea Institutului de Studii Germane al Universitãþii Babeº-Bolyai ºi la o întâlnire cu cadre didactice ºi studenþii care urmeazã cursuri la aceastã Universitate în limba germanã. În preambulul vizitei oficiale, Preºedintele Bãsescu l-a primit, la Palatul Cotroceni, la sfârºitul lunii iunie, pe ministrul Afacerilor Externe al Republicii Federale Germania, Guido Westerwelle, în decursul convorbirilor Preºedintele subliniind importanþa deosebitã pe care o are pentru România prezenþa Cancelarului german.

Deasemenea, în întrevederea avutã cu Guido Westerwelle, Primul ministru Emil Boc a declarat cã "România are o

relaþia economicã, politicã ºi culturalã consolidatã cu Germania ºi ne aºteptãm ca vizita pe care cancelarul Angela Merkel o va face în România sã contribuie la consolidarea acestor relaþii".

A mai vizitat Bucureºtiul doamna Barbara Stamm, Preºedinta Landtag-

Senatului României, Teodor Meleºcanu, Preºedinta Comisiei de Apãrare a Bundestagului German, Dr. h.c.

Susanne Kastner. Domnia sa a avut întrevederi ºi cu preºedintele Senatului, cu miniºtrii Justiþiei, Administraþiei ºi Internelor, Apãrãrii, Economiei, Muncii, Dezvoltãrii Regionale ºi Turismului,

ului Bavariei, la invitaþia Parlamentului României, însoþitã printre alþii, de Martin Neumeyer, însãrcinatul guvernului bavarez cu probleme privind integrarea ºi de domnul Bernd Fabritius, preºedintele Asociaþiei Saºilor Transilvãneni din Germania. În acelaºi context al pregãtirii vizitei oficiale, a sosit la Bucureºti, la invitaþia preºedintelui Comisiei de Apãrare a

Culturii, cu membri Parlamentului.

Prezenþa la Bucureºti a acestor personalitãþi politice germane a pregãtit, fãrã îndoialã, vizita la nivel înalt a Cancelarului Angela Merkel.

Convorbirilor purtate de Cancelarul german la Palatul Cotroceni, au cuprins o paletã largã de subiecte. Referindu-se la tematica abordatã, ºeful statului, a amintit: "relaþia bilateralã, necesitatea

creºterii nivelului de performanþã a justiþiei româneºti în baza Mecanismului de Cooperare ºi Verificare, probleme legate de accesul României în spaþiul Schengen, probleme legate de strategia României pentru integrarea populaþiei rome, strategia energeticã a Uniunii Europene ºi susþinerea pentru proiectul Nabucco, dar ºi luarea în consideraþie a proiectului AGRI, strategia Dunãrii, Summit-ul NATO ºi Summit-ul OSCE din acest an, Balcanii de Vest ºi, de asemenea, problematica legatã de Republica Moldova".

Cancelarul Republicii Federale Germania, Angela Merkela a evidenþiat existenþa unei relaþii foarte strânse în ceea ce priveºte cooperarea în cadrul european ºi la Consiliul European.

Referindu-se la modul de folosire a fondurilor europene, domnia sa a precizat cã "acestea pot contribui la dezvoltarea economicã ºi Germania poate sã acorde ºi asistenþã în acest sens".

A fost abordat ºi domeniul justiþiei, a normelor juridice care intereseazã pe întreprinzãtorii germani care doresc sã investeascã ºi pe viitor în România, relevând faptul cã trebuie sã existe transparenþã, claritate în acest domeniu.

Cu privire la aderarea României la spaþiul Schengen, Angela Merkel a declarat: "în ceea ce priveºte aderarea la

spaþiul Schengen - noi vom aplica o apreciere echitabilã". "Existã criterii clare pentru aderarea la Spaþiul Schengen. Cea mai importantã problemã este dacã suntem asiguraþi cã acordarea vizelor la frontierele externe ale UE este efectuatã fãrã corupþie ºi ilegalitãþi. Problema integrãrii romilor nu are un rol în ceea ce priveºte criteriile pentru Spaþiul Schengen, important este sã se garanteze cã la graniþele externe ale UE sunt îndeplinite condiþiile tehnice", a spus Merkel .

Domnia sa a menþionat cã decizia asupra aderãrii va fi luatã în luna noiembrie, în urma evaluãrii celor realizate în ultimii ani, pe baza datelor furnizate de Comisia Europeanã.

Au fost abordate ºi probleme privind strategia dunãreanã, Republica Moldova, Transnistria, precum ºi Balcanii de Vest.

Referindu-se la minoritatea germanã din România, dupã întâlnirea cu reprezentanþii acesteia Cancelarul Angela Merkel a declarat: "Vreau sã mulþumesc, pentru integrarea minoritãþii germane. Aceastã minoritate este o punte de legãturã între România ºi Germania, o contribuþie esenþialã pentru relaþiile noastre strânse".

La sfârºitul celor douã zile petrecute în România, înaltul oaspete ºi-a exprimat satisfacþia considerând cã a fost "o vizitã importantã".

Ordinul Legiunea de Onoare conferit ministrului Afacerilor Externe, Teodor Baconschi Ca urmare a unei propuneri a ministrului francez de Externe Bernard Kouchner, Preºedintele Franþei, Nicolas Sarkozy, a semnat decretul de conferire a ordinului Legiunii de Onoare în grad de Comandor, ministrului român al Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, fost ambasador al României în Republica Francezã (septembrie 2007 - decembrie 2009).

Ceremonia de decorare a avut loc la Reºedinþa Ambasadorului Franþei, Excelenþa sa Henry Paul Ordinul Naþional al Legiunii de Onoare reprezintã cea mai înaltã distincþie francezã, care recompenseazã meritele semnificative, civile sau militare, faþã de naþiune.

Ordinul a fost creat pe baza unei legi semnate de Napoleon Bonaparte, la 19 mai 1802, ºi cuprinde 3 grade (Cavaler, Ofiþer, Comandor) ºi 2 demnitãþi ("Mare Ofiþer", "Mare Cruce").

Cu prilejul conferirii înaltului Ordin, Ambasadorul Franþei,Henry Paul a rostit urmãtoarea alocuþiune: Ne-am reunit în aceastã searã pentru un moment cu totul excepþional, ºi pentru mine deosebit de emoþionant ºi simbolic. În numele Preºedintelui Republicii, voi acorda însemnele de Comandor al Ordinului Legiunii de Onoare lui Teodor Baconschi, fost ambasador al României la Paris, ºi ministrul Afacerilor Externe al României.

Aceasta ceremonie, care ne aduce astãzi împreunã, nu este un simplu ritual al uzanþelor diplomatice, chiar dacã Franþa obiºnuieºte sã-i decoreze pe foºtii ambasadori care ºi-au servit cu onoare þara,

reprezentând-o în capitala noastrã. Aceastã ceremonie simbolizeazã legãturile strânse care ne unesc la nivel diplomatic, încã din momentul în care Victor Place, consul al Franþei la laºi, a jucat rolul pe care îl cunoaºtem în realizarea unirii Principatelor române ºi pânã la încheierea parteneriatului strategic dorit de Nicolas Sarkozy, ºi semnat la Bucureºti împreunã cu Preºedintele Traian Bãsescu, în februarie 2008.

Dragã Teodor, faptul cã aþi jucat un rol deosebit de activ ºi remarcabil în realizarea acestui document fondator are o importanþã specialã pentru Preºedintele Republicii care vã acordã aceasta decoraþie prestigioasã.

Ce reprezintã acest parteneriat strategic?

El semnificã faptul cã, dincolo de vicisitudini, ºi chiar de tensiuni, care agitã întreaga lume ºi Europa, þãrile noastre au decis sã fie parteneri pe termen lung.

Parteneri, adicã aliaþi ºi prieteni, care au decis de comun acord sã proiecteze împreunã viitorul lor.

Acest parteneriat ne dã încredere: el ne permite, aºa cum s-a întâmplat ºi sãptãmâna trecutã, sã rezolvãm împreunã problemele cu care suntem confruntaþi.

Acest parteneriat este activ: el ne oferã fundamentul pe care putem construi ºi realiza împreunã proiecte, în domeniul energiei, al mediului, al dezvoltãrii agriculturii sau al dezvoltãrii regionale, în domeniul cooperãrii administrative sau al guvernanþei. Într-o Europã pe care o construim împreunã, ºi, aºa cum ºtiu, draga Teodor, al cãrei militant activ

sunteþi, avem nevoie, din ce în ce mai mult, de a ne conecta punctele de vedere ºi de a crea un consens.

Dragã Teodor, sunteþi exact persoana potrivitã pentru acest lucru, cãci prin cultura dumneavoastrã, înrãdãcinatã în convingerile personale ºi religioase, înþelegeþi ºi modelaþi lumea. "Cultura, spunea Aimé Cesaire, este tot ceea ce oamenii

ºi-au imaginat pentru a modela lumea, pentru a se adapta lumii ºi pentru a o face demnã de Om." Om de culturã, aveþi, ca ºi profesorul dumneavoastrã Andrei Pleºu, acel umor românesc care ne place atât de mult, noua francezilor, ºi acel umanism care ne apropie.

Dealtfel în inima istoricã a ºtiinþelor umaniste din Franþa, la Sorbona, v-aþi pregãtit teza de doctorat pe tema formei specifice de entuziasm care aparþine istoriei orientale creºtine: "Râsul Pãrinþilor", adicã înþelepciunea nebunã, ºi puterea ironiei.

Editor ºi profesor, îmbrãþiºaþi, începând cu anul 1997, cariera diplomaticã la cel mai înalt nivel, devenind ambasadorul României pe lângã Sfântul Scaun. Veþi fi apoi ambasador în Portugalia ºi veþi conduce la Bucureºti direcþia de Afaceri Culturale, apoi pe cea a Afacerilor Globale, înainte de a merge la Paris, unde am avut ºansa de a vã avea ca omolog de prestigiu. Aþi fost, de asemenea, ºi consilier diplomatic al Preºedintelui României, post din care aþi câºtigat atât experienþa relaþiilor politice la cel mai înalt nivel ºi, cred, gustul politicii.

Numirea dumneavoastrã ca ministru al Afacerilor Externe recompenseazã acest parcurs excepþional. Încã de la numirea dumneavoastrã într-o funcþie ocupatã de mari nume ca Take lonescu sau Titulescu, v-aþi implicat în reforma ministerului, ºi în dezvoltarea cu succes, în special a competenþelor sale economice ºi a diplomaþiei sale publice. Aveþi acum un loc printre oamenii politici români de viitor.

Rãspunzând, ministrul român de Externe Teodor Baconschi a mulþumit pentru onoarea care i-a fost fãcutã prin acordarea înaltei distincþii.

Consider cã onoarea pe care mi-o acordã astãzi statul francez nu se datoreazã numai meritelor personale. Este atât o apreciere justã a pasiunii elitelor româneºti pentru Franþa, în decursul unui secol ºi jumãtate, cât ºi o dovadã plinã de speranþã a recunoaºterii relaþiilor diplomatice excelente care leagã România ºi Franþa, mai ales prin intermediul parteneriatului strategic la încheierea cãruia am avut

privilegiul ºi bucuria sã contribui.

Am traversat o perioadã agitatã a relaþiilor diplomatice bilaterale (…), dar consider cã încercãm acum sã gãsim soluþii împreunã pentru incluziunea socialã a tuturor cetãþenilor europeni, inclusiv a populaþiei de romi. (…) Prin apãrarea clarã ºi fermã a dreptului la libera circulaþie a concetãþenilor mei mã situez în spiritul francez al respectãrii acestui principiu care stã la baza democraþiei moderne ºi care se integreazã în ansamblul construcþiei europene în care suntem deopotrivã implicaþi (…).

Astfel, avem datoria comunã de a lucra împreunã pentru a gãsi soluþii graduale, decente, umane, conforme principiilor fundamentale ale Uniunii Europene, pentru ca, în spiritul tradiþiei umaniste franceze, sã gãsim soluþii care sã nu fie ipocrite, temporare ºi care sã adauge relaþiilor noastre bilaterale, aº putea spune fraternitãþii care ne leagã, un succes în acest domeniu care a fost neglijat de prea multã vreme.

Voi purta Legiunea de Onoare cu demnitate. Vã rog sã transmiteþi omologului ºi prietenului meu, ministrul Bernard Kouchner mulþumiri pentru scrisoarea adresatã cu aceastã ocazie, ºi preºedintelui Republicii respectul ºi omagiile pentru decizia de a onora cu aceastã decoraþie nu numai pe mine, dar ºi România ºi chiar generaþia mea.

Evenimentul a avut loc în prezenþa a mai multor oficialitãþi române ºi strãine, înalþi demnitari, precum ºi membri ai Corpului diplomatic strãin acreditat la Bucureºti.

Pagina 6

8 septembrie 1991 The 19th anniversary Ziua Naþionalã Ziua a Republicii Socialiste of Independence of independenþei Vietnam Ukraine Nguyen Quang CHIEN Ambasadorul Republicii Socialiste Vietnam Anul 2010 este un an cu semnificaþii de mare importanþã pentru Vietnam ºi relaþia vietnamezoromânã.

Este un an rotund pentru poporul vietnamez care aniverseazã evenimente de mare însemnãtate pentru istoria sa: a 65-a aniversare a Zilei Naþionale; a 35-a aniversare a Zilei Reunificãrii þãrii ºi o aniversare mai deosebitã - 1000 de ani de existenþã a oraºului Thang Long (Dragon Zburãtor) Hanoi-ul de azi.

Acum 65 de ani, pe 2 Septembrie 1945, Preºedintele Ho Chi Minh a citit Proclamaþia de Independenþã, anunþând crearea Republicii Democrate Vietnam al cãrei nume este azi Republica Socialistã Vietnam, deschizând o nouã erã a istoriei þãrii noastre.

Cei 65 ani care au trecut au fost plini de încercãri pentru poporul nostru în procesul de apãrare a teritoriului, a integritãþii, a independenþei, a libertãþii, ºi de construcþie ºi dezvoltare a þãrii.

Lumea a cunoscut un Vietnam însângerat, în lacrimi, acoperit de fumul ºi focul datorate bombardamentelor agresorilor în decursul celor 30 de ani de rãzboi, ani de rezistenþã patrioticã, de eliberare naþionalã. Apoi, a asistat la momentele deplin victorioase ale unui nou Vietnam, cel care a câºtigat rãzboiul, unificând în primãvara lui 1975 cele douã regiuni, Nord-Sud. Începând cu 1986, pânã azi, lumea cunoaºte un Vietnam care se înnoieºte zi de zi, o þarã foarte deschisã, deplin integratã regiunii din care face parte ºi arenei internaþionale.

Vietnamul, o þarã sãracã ºi înapoiatã, distrusã de rãzboaie, a ieºit din situaþia de þarã subdezvoltatã, reuºind sã menþinã cu tenacitate ºi consecvenþã o creºtere anualã înaltã: în medie peste 7% din 1990 pânã în 2006; 5,3% in anul 2009, fiind prevãzutã o creºtere de circa 6,5% în 2010, ameliorându-se astfel neîncetat nivelul de trai al poporului, Vietnamul devenind una din þãrile nou dezvoltate cu un potenþial mare, un partener de încredere al comunitãþii internaþionale.

Vietnamul merge în continuare pe linia înnoirii, pentru o dezvoltare solidã, realizând modernizarea ºi integrarea profundã ºi amplã în arena internaþionalã, îndreptându-se neabãtut spre obiectivul de bazã: o þarã modern industrializatã în anul 2020. În 2010 s-au împlinit 60 de ani de la stabilirea relaþiilor diplomatice dintre þãrile noastre, 60 de ani de excelentã colaborare datoratã contribuþiei generaþiilor precedente.

Este o relaþie de prietenie ºi colaborare tradiþionalã între cele douã popoare, care s-a consolidat ºi dezvoltat neîncetat.

Poporul vietnamez rãmâne dator ºi recunoscãtor pentru sprijinul ºi uriaºul ajutor pe care Guvernul ºi poporul român i l-au accordat în cursul luptei sale pentru independenþã naþionalã ºi reconstrucþia þãrii.

Cu acest prilej, þin sã îmi exprim

adânca recunoºtinþã faþã de dumneavoastrã, cei prezenþi aici: domnilor deputaþi ai Parlamentului, în mod deosebit reprezentanþilor Ministerului Român al Afacerilor Externe, reprezentanþilor Ministerului Economiei, Comerþului ºi Mediului de Afaceri. Deasemenea, autoritãþiilor orasului Bucureºti ºi ale regiunilor; Camerei de Comerþ ºi Industrie, oamenilor de afaceri - parteneri, asociaþiilor de prietenie, precum ºi membrilor Ambasadei Vietnamului la Bucureºti.

Tuturor vã mulþumesc pentru preþioasele dumneavoastrã contribuþii la dezvoltarea relaþiei bilaterale de colaborare. Întra-devãr, de la începutul acestui an activitãþile s-au derulat într-un ritm intens ºi diversificat. În afarã de organizarea Seminarului ºi Expoziþiei '' 60 ani de la stabilirea relaþiilor diplomatice '', au avut loc consultãri politice la nivelul celor douã Ministere de Afaceri Externe; vizite parlamentare reciproce, reluarea relaþiilor de colaborare în domeniul apãrãrii naþionale, diversificarea activiþãtilor de colaborare culturalã ºi de educaþie; intensificarea coordonãrii ºi schimbului de pãreri in cadrul forumurilor multilaterale precum cele ale Francofoniei, ASEM ºi ONU. Aº dori sã subliniez aici faptul cã în cadrul dezvoltãrii relaþiilor economice-comerciale, pentru prima oarã volumul schimburilor comerciale a depãºit 100 milioane dolari în 2009 ºi existã posibilitãþi de creºtere. În continuarea semnãrii Acordului de colaborare economicã, în iulie anul trecut, a fost organizatã la Bucureºti, dupã opt ani de întrerupere, a 14-a sesiune a Comisiei mixte interguvernamentale vietnamezo-românã ceea cea reprezentat un pas important în concretizarea eforturilor conducãtorilor celor douã tãri de a dinamiza cursul ascendent al cooperãrii economice.

Programul de colaborare prevede în al patrulea trimestru al anului vizitele în Vietnam a Ministrului Afacerilor Externe, Teodor Baconschi ºi a unei delegaþii a deputaþilor români, precum ºi vizita în România a Ministrului adjunct al apãrãrii din Vietnam.

Aceste vizite, vor confirma bunele perspective ale dezvoltãrii relaþiilor bilaterale, ale cãrui trend ascendent este în interesul ambelor pãrþi. Aº dori sã mulþumesc încã o datã domnilor ambasadori, ºefilor de Reprezentanþe diplomatice prezenþi, pentru preþiosul ajutor acordat.

Le mulþumesc compatrioþilor mei din comunitatea vietnamezã din România pentru rolul lor de punte de legãturã între cele douã popoare prietene.

Fie ca prietenia ºi colaborarea dintre Vietnam ºi România sã se consolideze ºi sã se dezvolte!

Cuvântare rostitã la recepþia oferitã de Ambasada Vietnamului.

Ljupco ARSOVSKI Ambasadorul Republicii Macedonia Republica Macedonia ºi-a declarat independenþa ca stat unitar ºi suveran la 8 septembrie 1991. În acel an pe teritoriul fostei Iugoslavii au început acþiuni militare sângeroase în care sute de mii de persoane din rândul populaþiei civile au fost victime, plãtind cel mai greu tribut într-un razboi civil fãrã sens. La Referendumul general, peste 95% din populaþia Republicii Socialiste Macedonia, care a iesit la vot a decis întemeierea statului independent ºi suveran prin ieºirea paºnicã din deja destrãmata federaþie. Titulatura "Socialistã" a fost exclusã în mod natural rãmânând doar Republica Macedonia ca nume constituþional al nou înfiinþatului stat. În Constitutia Republicii Macedonia, publicatã douã luni mai târziu, vor fi stipulate principiile de baza ale drepturilor omului ºi condiþia cetãþeanului cu toate drepturile dar ºi toate obligaþiile sale într-o comunitate democraticã. Cetãþenii Republicii Macedonia au decis construirea unei comunitaþi economice stabile având drept scop prioritar intrarea în asociaþiile euroatlantice, dorind în primul rând sã dezvolte o strânsã cooperare cu toate statele în special cu cele din vecinatatea imediatã.

Ideea ca Macedonia sã fie un stat independent ºi de sine stãtator este visul a mii ºi mii de macedoneni care de-a lungul veacurilor ºi deceniilor au luptat pentru aceastã idee ºi pentru acest vis dându-ºi viaþa pentu libertate ºi democraþie în þara lor natalã. Prin sângele lor s-au scris trei date importante în istorie: Ziua Independenþei, 8 septembrie 1991, 2 august 1903, Ziua Rãscoalei Populare de la Ilinden împotriva robiei otomane care dura de 5 secole, Ziua Sesiunii Adunãrii Antifasciste a poporului Macedoniei eliberat de sub forþele ocupaþioniste dupã cel de al doilea Rãzboi Mondial, sunt momente care vor rãmâne marcate pentru totdeauna în istoria tãrii mele pentru cã în ele ne sunt întipãrite lupta, nãzuinþa, idealul, visul, dorinþa, bucuria, neliniºtea.

La 8 septembrie, la Referendumul privind declararea Republicii Macedonia ca stat independent ºi de sine stãtãtor, cetãþenii si-au exprimat fãrã nicio rezervã dorinþa: þara lor sã fie liberã ºi democraticã ºi sã aibã un þel clar: îndeplinirea, dupã primirea în Organizaþia Naþiunilor Unite, a tuturor criteriilor pentru intrarea þãrii ca membru cu drepturi egale în Uniunea Europeanã ºi în NATO, ca un interes vital întru stabilitate ºi bunastare continue ºi trainice.

Nou formata ºi tânãra þarã suveranã, Republica Macedonia, încã din 1991 a început sã ducã o politicã externã principialã promovând toate valorile sale naþionale ºi interesele proprii atât pe plan bilateral cât ºi multilateral. Relaþiile de bunã vecinãtate ºi cooperare reprezintã o preocupare permanentã. O atenþie deosebitã a Guvernului este îndeplinirea criteriilor precise ce se referã la obþinera unei date pentru negocierea privind calitatea de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene ºi al NATO. Republica Macedonia a finalizat activitaþile referitoare la reformele legate de calitatea de membru a NATO, îndeplinind toate criteriile ºi fiind un partener activ în toate acþiunile NATO care au ca scop maxima securitate, lupta împotriva terorismului,

instaurarea democraþiei ºi protejarea drepturilor omului.

De aceea, pe drept cuvânt, cetãþenii macedoneni aºteaptã separarea intrãrii ca membru cu drepturi depline în NATO ºi începerea negocierilor cu Uniunea Europeanã de chestiunea bilateralã pe care, unilateral, vecinul nostru de la Sud o impune în continuare cu încãpãþânare ºi fãrã nicio bazã împotrivindu-se încã din prima zi a independenþei noastre ºi prezentând o cerere nerealistã, anume, schimbarea numelui constituþional al þãrii noastre. Negocierile privind aceastã chestiune bilaterala se duc prin medierea ONU. Astãzi, când Republica Macedonia marcheazã aproape douã decenii de maturitate, este ºi mai clar cã identitatea naþionalã, limba ºi cultura macedoneanã sunt dobândite, recunoscute de lumea întreagã ca fiind poziþii ale þãrii, acceptate pentru care nu existã alternativã. În plan economic ºi în timpul actualei crize financiar - economice mondiale, Guvernul Republicii Macedonia a amplificat din ce în ce mai intens, programul privind promovarea potenþialului economic ºi a posibilitãþilor de investiþii în toate domeniile de care sunt interesaþi investitorii strãini. Pe plan internaþional se confirmã faptul cã Macedonia e þara cu cele mai moderne ºi cele mai liberale reglementãri legislative pentru investitorii stãini, dezvoltând zonele vamale libere ºi pãstrând permanent stabiltatea valutei interne. Aceastã constantã politicã economicã externã este o excelentã bazã pentru intensificarea ºi creºterea calitãþii relaþiilor bilaterale cu statele din regiune, din Europa dar ºi cu celelalte þãri.

Republica Macedonia ºi România au avut din totdeauna relaþii de prietenie ºi colaborare în plan cultural, educaþional ºi spiritual. Pentru cooperarea economicã se manifestã un interes deosebit de ambele pãrþi existând un spaþiu mare pentru lãrgirea ºi intensificarea sa. În acest an s-au realizat importante contacte la cel mai înalt nivel ca ºi alte activitãþi în plan politic ºi economic. Vizita oficialã a Preºedintelui României, Traian Bãsescu ºi discuþiile pe care acesta le-a purtat cu Preºedintele Macedoniei, Dr. Gjorgje Ivanov, au confirmat prietenia dintre cele douã þãri ºi popoare între care nu existã chestiuni divergente. Participarea celor doi Preºedinþi la Forumul de Afaceri de la Skopje din 27 mai, a dat un puternic impuls nenumãraþilor oameni de afaceri din cele douã þãri consolidând cooperarea în plan economic ca formulã pentru depãºirea crizei financiar - economice mondiale existente. Vizitele reciproce ale delegaþiilor parlamentare dovedesc cã cei mai înalþi reprezentanþi ai poporului sunt, de asemenea, pregãtiþi sã coopereze la toate nivelurile. Susþinerea de cãtre România a Republicii Macedonia în drumul sãu euroatlantic va face ca integrarea sã devinã, în viitorul foarte apropiat, realitate.

Cooperarea culturalã macedoneano românã are continuitate în domeniul literaturii, filmului ºi muzicii. În pragul anului care marcheazã jubileul 8 Septembrie ieºim mulþumiþi ºi cu convingerea fermã cã justa dezvoltare de pânã acum ne va orienta ºi în continuare.

Markiyan KULYK Ambassador of Ukraine It is my great honour and privilege to address you this night. I am very grateful to all of you that you have come here to celebrate with us our country's most important holiday - its Independence Day. Usually this occasion is also an ample opportunity to widely present your native country, variety and richness of its culture. It is my pleasure to open the exhibition of modern Ukrainian artists. They are of different age and background, with diverse techniques and revelations. The same as people living in today's Ukraine. But they are united in their dedication to the homeland being proud of it and believing in its peaceful and prosperous future.

Perhaps, some walls of old Ukrainian fortresses evoke images of the Transylvanian castles and some other pictures may well remind our Romanian colleagues about landscapes and folklore subjects in their country.

It is just another example how close and interconnected the cultures of our two neighboring countries and peoples had been since the time of TrypillyaCucuteni until nowadays.

19 years is a very short period in the world's history, but for people it means a long and sometimes difficult way for real sovereignty, economic stability and democracy.

The choice that Ukrainians made in 1991 had been based on the old traditions of freedom and democracy, on 1000-years history of the Ukrainian Statehood with roots going to the State of Ukraine-Rus, the Ukrainian Cossack's State.

This year we have also marked 300-years anniversary of the first Ukrainian Constitution of Hetman Pylyp Orlyk.

2010 year has been a turning point for Ukraine: free and democratic elections of country's leader witnessed the convincing desire of the Ukrainian people to overcome the protracted internal political confrontations and lay the foundations of the stable governing.

Effective power is created, where President and Prime Minister are working in unison, a capable professional government and parliamentary coalition provide a course on claim of Ukraine as the leading European state, reliable partner and good neighbor.

"Humanization of society, modernization of economy, achieving European standards of living these are the tasks we set ourselves in the near future," - President Viktor Yanukovych stressed in his statement on the occasion of Inde-

pendence Day. Romania is our neighbour and partner which has always occupied an important place in the foreign policy of Ukraine.

Multifaceted relations are being developed both at the bilateral level, and within the framework of international and regional structures.

For two decades of modern bilateral relations Kyiv and Bucharest have achieved considerable success in cooperation at all spheres of public life.

Consolidation of Ukrainian-Romanian partnership in trade-economic, cultural-humanitarian and other fields continues. The boundary and transboundary mechanisms of collaboration are active.

It is certain that economic-financial global crisis has affected the trade volume between our countries, but positive trends in this sphere gives us a hope for better.

Among the substantial examples I can mention almost double growth of trade volume and successful realization of long-awaited project of reestablishment of direct interconnection Kyiv - Bucharest carried out by Ukrainian company "Aerosvit".

Ukraine and Romania are two European states having similar interests and aspirations. Further deepening and enhancing mutually beneficial relations of partnership between our states undoubtedly corresponds to the interests of Ukrainian and Romanian peoples. Substantial ethnic communities of Ukrainians of Romania and Romanians of Ukraine represent an additional powerful link which unites our countries through the kinship.

Availing myself of this opportunity, I would like to congratulate all Ukrainians of Romania who are an integral part of great Ukrainian nation, with our common holiday Independence Day. I am grateful to all of You for sincere and warm congratulations which were expressed to our state on the occasion of this national holiday, as well as for friendship and support which we feel here every day.

Standing alongside this wonderful window created by the Ukrainian artist living in Romania, I strongly believe that window of unlimited opportunities has been recently opening in Ukraine. I call on you to look into the window and embrace the new opportunities for cooperation and collaboration for the benefit of our countries and peoples.

Speech delivered at the opening of "Ukraine Modern Art" Exhibition (Palace of Parliament of Romania, "Constantin Brancusi" Hall).

Pagina 7

90 de ani La Târgoviºte, Bucureºti, Constanþa ºi Tulcea au avut loc manifestãri dedicate acestor douã evenimente. Împlinirea a 90 de ani de la recunoaºterea independenþei Finlandei de cãtre România a fost sãrbãtoritã de Asociaþia Românã pentru Studii Baltice ºi Nordice, Complexul Naþional Muzeal, Curtea Domneascã, Târgoviºte, în parteneriat cu editura "Cetatea de Scaun" Târgoviºte ºi Ambasada Finlandei la Bucureºti prin organizarea, în luna aprilie, la Muzeul de Istorie din Târgoviºte a expoziþiei de documente istorice "90 de ani de la stabilirea relaþiilor diplomatice dintre România ºi Finlanda" ºi prin lansarea cãrþii "O concepþie româneascã a nordului. Sec. XIX-XX" autori: Silviu Miloiu, Oana Lãculiceanu, Elena Dragomir.

La eveniment a participat Ambasadorul Finlandei, Excelenta Sa, Irmeli Mustonen.

Expoziþia a strãbãtut þara, primul popas

De la recunoaºterea independenþei Finlandei de cãtre România ºi de la stabilirea relaþiilor diplomatice dintre cele douã þãri fiind Bucureºtiul, unde a fost gãzduitã de Muzeul Naþional de Istorie a României. A urmat Constanþa, unde expoziþia a fost prezentatã la Muzeul de Istorie Naþionalã ºi Arheologie ºi Tulcea, la centrul comercial Coral Plazza Mall.

La Bucureºti, prezentarea expoziþiei de documente diplomatice a avut loc pe fundalul unei manifestãri aniversare consacratã împlinirii a 90 de ani de la stabilirea relaþiilor diplomatice între România ºi Republica Finlanda, organizate de cãtre Ministerul Afacerilor

Bogdan MAZURU Este o onoare ºi o plãcere deosebitã sã transmit, cu ocazia acestui moment aniversar al relaþiilor diplomatice ale României cu Republica Finlanda, cele mai bune gânduri ºi urãri de pace ºi prosperitate poporului finlandez ºi celui român.

Celebrarea a 90 de ani de relaþii diplomatice româno-finlandeze îmi oferã plãcutul prilej de a rememora evenimente remarcabile care au apropiat poporul român ºi cel finlandez pe parcursul anilor.

Debutul relaþiilor diplomatice dintre România ºi Finlanda este marcat de iniþiativa cetãþeanului finlandez Edvard Evensen, negustor din Helsingfors (vechea denumire a capitalei Helsinki), care, la 14 iulie 1890, îi adresa ministrului plenipotenþiar al României la Sankt Petersburg, Emil Ghika, o scrisoare în care îi propunea crearea unei reprezentanþe consulare a României în respectivul oraº, asumându-ºi responsabilitatea conducerii ei.

Evident, consulatul ar fi fost subordonat legaþiei României în capitala imperiului rus, Finlanda fiind atunci gubernie ruseascã.

La 11 octombrie 1890, ministrul român al a Afacerilor Strãine, Alexandru N. Lahovary, comunica St. Petersburgului avizul favorabil al autoritãþilor române, iar domnul Evensen este numit în calitate de viceconsul al Regatului României ºi acceptat de cãtre þarul Rusiei, Alexandru al III-lea (17 iunie 1891).

Era prima reprezentanþã diplomaticã a României în Finlanda, care la 6 decembrie 1917 îºi proclamã independenþa. Urmãtoarea avea sã fie Legaþia României, care va fi înfiinþatã în anii imediat urmãtori Primului Rãzboi Mondial.

Legaþia Finlandei la Bucureºti a fost înfiinþatã în vara anului 1920, ea fiind condusã de Vaino Tanner, la început în calitate de însãrcinat cu afaceri, apoi trimis extraordinar ºi ministru plenipotenþiar, din 26 iunie 1921, când ºi-a prezentat scrisorile de acreditare în aceastã calitate oficialã.

România a fost una dintre primele þãri care, în primãvara anului 1920, a recunoscut statul finlandez independent ºi suveran. În acest an, 2010, am celebrat ºi 90 de ani de la recunoaºterea de cãtre România a independenþei Finlandei.

Relaþiile bilaterale româno-finlandeze s-au dezvoltat în ritm susþinut. Sub aspect politic, relaþiile sunt excelente, dialogul la nivel înalt, prezidenþial, parlamentar ºi guvernamental, dar ºi la nivel tehnic,

Externe în colaborare cu Ambasada Republicii Finlanda, Muzeul Naþional de Istorie a României ºi Asociaþia Românã pentru Studii Baltice ºi Nordice.

Vernisajul a avut loc în prezenþa secretarului de stat pentru Afaceri Europene, Bogdan Mazuru, a Excelenþei Sale

desfãºurându-se dupã un calendar dens. La 9 iunie 2008, doamna Preºedinte Tarja Halonen a vizitat România, la invitaþia domnului Traian Bãsescu, Preºedintele României. Cei doi ºefi de stat au decis intensificarea dialogului dintre þãrile noastre pe problematica noilor vecini ai UE, a spaþiului Sudest european ºi zonei Mãrii Negre, precum ºi pe teme de interes comun ale agendei europene.

Putem spune cã între România ºi Finlanda, existã o afinitate ºi o dorinþã de apropiere care au contribuit, pe parcursul anilor, la intensificarea ºi diversificarea relaþiilor diplomatice, economice ºi culturale.

Relaþiile economice se dezvoltã pe o traiectorie ascendentã, dar schimburile comerciale nu se ridicã, încã, la nivelul la care ne-am dori. Existã un real interes pentru intensificarea ºi diversificarea contactelor între operatorii economici, asociaþiile profesionale, camerele de comerþ, precum ºi pentru organizarea de misiuni economice specializate în cele douã þãri. De noi depinde sã folosim eficient potenþialul comercial existent între România ºi Finlanda, sã sporim numãrul investiþiilor finlandeze în þara noastrã ºi sã îndemnãm oamenii de afaceri din România sã fie mai dinamici ºi sã pãtrundã pe piaþa finlandezã.

La 31 decembrie 2009, volumul total al schimburilor comerciale româno-finlandeze a atins nivelul de 206 milioane Euro. România ºi Finlanda au potenþial pentru întãrirea cooperãrii economice. Îmi face plãcere sã evidenþiez prezenþa investitorilor finlandezi pe piaþa româneascã, dintre care cel mai important fiind Nokia. Apreciem prezenþa investitorilor finlandezi pe piaþa româneascã, ºi, totodatã, propunem operatorilor economici finlandezi sã utilizeze ºi zonele de comerþ liber de la gurile Dunãrii ºi din portul Constanþa pentru facilitarea transportului de bunuri. În încheiere, doresc sã vã reamintesc faptul cã România a gãsit în Finlanda un prieten ºi partener de nãdejde, care ne-a susþinut pe parcursul nostru cãtre Uniunea Europeanã ºi a împãrtãºit aspiraþiile poporului român de integrare în marea familie a Europei unite.

Decizia de începere a negocierilor cu România a fost adoptatã la Consiliul European de la Helsinki din 1999, iar cea de finalizare a procesului a fost luatã tot pe timpul Preºedinþiei finlandeze a Consiliului European, în a doua jumãtate a anului 2006.

Astfel, procesul de aderare a României la UE s-a derulat "de la Helsinki la Helsinki".

La mulþi ani Finlanda! La mulþi ani România!

Irmeli Mustonen, a directorului Muzeului, Ernest Oberlander Târnoveanu, a doamnei Irina Cajal, subsecretar de stat în Ministerul Culturii ºi Patrimoniului Naþional, a conf. dr. Silviu Miloiu, preºedintele Asociaþiei Române pentru Studii Baltice ºi Nordice, a membrilor Corpului diplomatic, a unor personalitãþi ale comunitãþii academice, societãþii civile ºi a reprezentanþilor mass-media La deschiderea expoziþiei de la Constanþa, au participat domnul Marco

E.S. Irmeli MUSTONEN Îmi face o deosebitã plãcere sã vã urez bun venit astãzi pentru a sãrbãtori aniversarea a 90 de ani de relaþii diplomatice între România ºi Finlanda.

Este deosebit de plãcut sã vãd cã atât de mulþi prieteni ai Finlandei au acceptat invitaþia.

Permiteþi-mi sã încep prin a-mi exprima gratitudinea faþã de reprezentanþii Ministerului Afacerilor Externe din România ºi de Muzeul Naþional de Istorie pentru organizarea ºi gãzduirea evenimentului în acest frumos loc, plin istorie. Aº dori, de asemenea, sã exprim mulþumiri speciale Asociaþiei Române pentru Studii Baltice ºi Nordice, ai cãror reprezentanþi au fãcut o treabã extraordinarã prin amenajarea expoziþiei de documente care ne înconjoarã, prezentând multele etape ale relaþiilor românofinlandeze, precum ºi a acelora care au fãcut istoria.

Dezvoltarea relaþiilor româno-finlandeze este foarte bine ilustratã de aceste documente. Ele prezintã diferite domenii ºi niveluri de contacte între români ºi finlandezi. Sursa lor nu se aflã numai în arhivele Ministerelor Afacerilor Externe din ambele þãri, dar ºi în multe alte arhive în care autorii principali ai acestei expoziþii, domnul Silviu Miloiu, preºedintele Asociaþiei Române pentru Studii Baltice ºi Nordice ºi doamna Elena Dragomir, au efectuat remarcabile cercetãri dealungul timpului.

Deºi unele contacte ocazionale între finlandezi ºi români au existat chiar ºi în secolele anterioare, stabilirea unor relaþii oficiale bilaterale între cele douã þãri a devenit posibilã numai dupã încheierea Primului Rãzboi Mondial care a adus schimbãri geopolitice majore în Europa.

Finlanda ºi-a declarat independenþa la 6 decembrie 1917, ºi foarte curând, guvernul nostru a prezentat cererile oficiale de recunoaºtere a independenþei sale cãtre alte þãri.

Regatul România, al cãrei teritoriu a fost extins în mod semnificativ ca urmare a rãzboiului, a fost printre primele state care au fost contactate. Cererea finlandezã a fost confirmatã de cãtre Guvernul României la data de 8 aprilie 1920. Stabilirea de relaþii diplomatice a fost realizatã trei luni mai târziu, când primul diplomat finlandez în România, Väinö Tanner, a fost oficial acreditat ca Însãrcinat cu afaceri la Bucureºti, pe 28 iunie 1920 - datã pe care o comemorãm astãzi aici.

Pribilla, Secretar I al Ambasadei Finlandei, Constantin ªuteu, Consulul Onorific al Finlandei la Constanþa, Gabriel Custurea, director al Muzeului de Istorie Naþionalã ºi Arheologie Constanþa, prof. univ. dr. Florian Anghel de la Asociaþia Românã pentru Studii Baltice ºi Nordice,.

La Tulcea, unde expoziþia a fost organizatã de Institutul de Cercetãri EcoMuzeale au participat, alãturi de oficialitãþi locale, Excelenþa Sa Irmeli Mustonen, Marko Pribilla, Secretar I, Carmen Grigoraº, Asistent Cultural al Ambasadei, prof. univ. dr.

Florian Anghel. În deschiderea manifestãrilor aniversare de la Muzeul Naþional de Istorie a României din Bucureºti, au luat cuvântul secretarulde stat din cadrul MAE, Bogdan Mazuru ºi Ambasadorul Finlandei, Excelenþa Sa Irmeli Mustonen, cuvântãri pe care le reproducem în continuare:

Prin numirea sa, România a devenit una dintre primele þãri care a gãzduit o Ambasadã finlandezã.

Dupã un debut foarte intens acum 90 de ani, atunci când ambele naþiuni se strãduiau sã-ºi consolideze statutul câºtigat pe scena internaþionalã, relaþiile bilaterale dintre România ºi Finlanda au cunoscut diferite perioade de activitate, cel mai adesea fiind legate de contextul internaþional din acel moment. Pe lângã relaþiile oficiale, politice ºi diplomatice, contactele dintre naþiunile noastre s-au dezvoltat de timpuriu, de exemplu, în domeniul culturii ºi cel economic, tendinþa generalã fiind, cu siguranþã, una ascendentã.

Dezvoltarea cea mai accentuatã a fost determinatã de aderarea României la Uniunea Europeanã acum trei ani ºi jumãtate ºi, aº dori sã reamintesc cã aceasta a avut loc ca ca urmare a unui proces deschis de cãtre Consiliul European de la Helsinki în 1999, în timpul preºedinþiei finlandeze a UE, ºi a fost finalizat în cursul Preºedinþiei noastre a UE în 2006. În ultimii ani am putut asista la o creºtere constantã a investiþiilor finlandeze în România, de exemplu în domeniul tehnologiei informaþiei ºi în cel forestier. Indiferent de domeniul de activitate luat în considerare, vom vedea un model similar: relaþiile dintre România ºi Finlanda, între români ºi finlandezi, devin mai strânse, mai diversificate ºi mai active. Încã din vremuri tulburi în care au fost fãcuþi primii paºi pentru stabilirea de relaþii oficiale între România ºi Finlanda, nu numai ambele noastre þãri, dar ºi Europa în ansamblul sãu, a parcurs în mod incontestabil un drum lung, care trece prin schimbãri dramatice spre mai bine. Cu aproape un secol în urmã cele douã naþiuni au fost în situiaþia de a solicita sprijin reciproc mai ales in scopul de a contracara unele ameninþãri externe comune. Astãzi suntem cot la cot, unite într-o mare familie europeanã, împreunã cu alte numeroase þãri partenere, toate împãrtãºind aceleaºi valori fundamentale ºi care lucreazã împreunã pentru un viitor european paºnic ºi prosper.

Sper cã expozitie de astãzi va gãsi aprecierea dumneavoastrã ºi, la rândul sãu, va contribui la consolidarea în continuare a relaþiilor dintre þãrile noastre, urmând liniile stabilite cu nouã decenii în urmã.

Pagina 8

Mexicul ºi România au sãrbãtorit 75 de ani de relaþii diplomatice În Aula Academiei Române a avut loc ceremonia de aniversare a 75 de ani de la iniþierea relaþiilor diplomatice între Mexic ºi România. La eveniment au participat Secretarul de Stat pentru Afaceri Strategice din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Doru Costea, Preºedintele Academiei Române, prof. dr. lonel Haiduc ºi Ambasadorul Mexi-

a privi spre viitor, subliniind trãinicia ºi afinitatea ce caracterizeazã relaþia dintre cele douã naþiuni. Primul document diplomatic schimbat între cele douã naþiuni, a amintit domnia sa, este scrisoarea Preºedintelui Porfirio Diaz, din 30 noiembrie 1880, adresatã Regelui Carol I, prin care recunoºtea independenþa României exprimându-ºi, toto-

a menþionat cã data amintitã ca fiind începutul relaþiilor diplomatice, a fost punctul culminant al unui proces care a început cu mult înainte, la sfârºitul secolului XIX existând diferite mãrturii documentare care atestã acest lucru. Excelenþa Sa a afirmat cã în ciuda unei întreruperi a legãturilor bilaterale, în timpul celui de la doilea Rãzboi Mondial, pânã în 1973, când s-au reluat la nivel de Ambasade, s-au menþinut totuºi legãturi între cele douã þãri. Cooperarea s-a manifestat mai ales în probleme relevante din domeniul multilateral, unde au existat similitudini ºi înþelegere în faþa marilor provocãri ale comunitãþii internaþionale.

Ambele þãri, a adãugat Ambasadorea au aceeaºi viziune în politica externã, în domeniul apãrãrii, în dezvoltarea dreptului internaþional, în lupta pentru dezarmare, pentru pace ºi securitate internaþionalã, în apãrarea ºi promovarea dreptului omului ºi în combaterea sãrãciei. România a susþinut sau votat în cadrul Naþiunilor Unite în favoarea diferitelor iniþiative mexicane care promovau teme prioritare pentru Mexic. De asemenea, Mexicul ºi România au o solidã bazã juridicã pentru a impulsiona cooperarea în diferite domenii. Intrarea României în Uniunea Europeanã, ca membru cu drepturi depline, în 2007, a conferit o nouã dimensiune relaþiei bilaterale transformând cele douã þãri în asociaþi privilegiaþi de cãtre Acordul de Asociere Economicã, Concertare Politicã ºi Cooperare dintre Mexic ºi Uniunea Europeanã.

Excelenþa Sa a recunoscut cã, în pofida voinþei politice ºi a eforturilor depuse de ambele guverne, relaþiile, mai ales în domeniul economic ºi comercial precum ºi in domeniul cooperãrii tehnologice ºi ºtiinþifice, sunt departe de potenþialul real pe care îl oferã ambele þãri. Domnia sa ºi-a exprimat încrederea cã aceastã a 75-a aniversare va constitui o ocazie pentru a reflecta asupra dezvoltãrii ºi a noilor perspective ale relaþiei bilaterale, care sã dinamizeze formule

inovatoare menite sã intensifice cooperarea în toate domeniile pentru a putea concretiza o autenticã asociere mexicano-românã ºi care sã valorifice enormul ºi variatul potenþial pe care îl oferã ambele þãri.

Maria Cristina de la Garza Sandoval a accentuat angajamentul ºi voinþa deplinã a Ambasadei de a continua sã întãreascã legãturile de prietenie dintre Mexic ºi România. În cadrul amplu al ceremoniei aniversare a avut loc seminarul "Dezvoltarea relaþiilor mexicane ºi româneºti de-a lungul istoriei", în care au prezentat alocuþiuni Preºedintele Ionel Haiduc, membri ai Academiei Române ºi Virgil Niþulescu, Directorul General al Muzeului þãranului Român din Bucureºti. Au fost evocate relaþiile istorice

a interesului de a împãrtãºi rezultatele cercetãrilor ºtiinþifice. Deasemenea, domnia sa s-a referirit la importanþa muncii de promovare culturalã prin realizarea de expoziþii, prezentãri ºi alte manifestãri care sunt bine primite de cãtre publicul român.

Evenimentul aniversar s-a încheiat prin inaugurarea în cadrul Bibliotecii Accademiei Române a douã expoziþii: una prezentând imagini, documente originale ºi facsimile ce povestesc istoria relaþiilor diplomatice bilaterale, iar cealaltã, prezentând Imnuri Naþionale ale Mexicului ºi României. Ambele expoziþii au stârnit un mare interes din partea publicului, format din membri ai Corpului diplomatic, academicieni, alþi oameni de

ºi culturale dintre cele douã þãri, prilej de a creiona portretele unor distinse personalitãþi care ºi-au lãsat amprenta în istorie prin lucrãri despre Mexic, publicate în þãri ºi limbi diferite.

Rememorând perioada petrecutã în Mexic, ca profesor invitat, între anii 1993-1994, Ionel Haiduc, a subliniat legãtura care s-a stabilit între cercetãtorii din ambele þãri având ca rezultat publicarea de materiale ºtiinþifice. Articolele, cãrþile ºi revistele publicate, deºi în numãr mic, stau mãrturie

culturã, reprezentanþi ai presei.

Excelenþa Sa Maria Cristina de la Garza Sandoval a mulþumit instituþiilor ºi distinselor personalitãþi care au participat la realizarea acestei importante sãrbãtori: Academiei Române, Ministerului român al Afacerilor Externe, Arhivelor Naþionale ºi Muzeului "Casa Mureºenilor" din Braºov, ca ºi Arhivei Genaro Estrada ºi Arhivei Istorice Diplomatice din Mexic, pentru valorosul sprijin acordat prin punerea la dispoziþie a unor documente.

Mãrturii ale evoluþiei relaþiilor diplomatice româno-mexicane

negativ. Nu va fi ultimul demers. La 6 iunie 1924 ºi la 5 iulie 1926, Hermann Rosenow ºi Armin Anton von Ehrenberg vor depune cereri, rãmase însã fãrã rãspuns.

Relaþiile bilaterale vor avea o nouã perspectivã la începutul deceniului al IV-lea al secolului trecut când, în anul 1931, Mexicul a intrat în calitate de stat component în Societatea Naþiunilor. Despre acest eveniment s-a referit în termeni elogioºi, în discursul de închidere a celei de-a 12-a sesiuni ordinare a Adunãrii Societãþii Naþiunilor, rostit la 29 septembrie 1931, preºedintele acestui forum, marele diplomat român Nicolae Titulescu: În sfârºit, la mijlocul deceniului respectiv, cele douã state fãceau pasul decisiv, stabilind relaþii diplomatice bilaterale la nivel de legaþii conduse de trimiºi extraordinari ºi miniºtri plenipotenþiari. La 1 octombrie 1935, diplomatul de carierã Dimitrie Drãghicescu era numit trimis extraordinar ºi ministru plenipotenþiar al României în Mexic. Sosit la Mexico City la 18 decembrie, diplomatul român era primit în audienþã, la 23 decembrie 1935, de ministrul mexican al Afacerilor Externe, generalul Hay. Acesta a þinut sã exprime "profunda simpatie ce poporul mexican pãstreazã poporului român..., simpatie fireascã, date fiind afinitãþile de civilizaþie ce unesc cele douã popoare". În replicã, Drãghicescu a declarat cã guvernul român ar fi bucuros sã primeascã la Bucureºti un reprezentant diplomatic oficial al Mexicului, la care interlocutorul sãu l-a asigurat cã Mexicul va numi în cel mai scurt timp un ministru în capitala României.

La 7 ianuarie 1936, Dimitrie Drãghicescu ºia prezentat scriorile de acreditare în faþa (Continuare în pag. 12)

Excelenþa Sa Maria Cristina de la Garza Sandoval la Academia Românã alãturi de Preºedintele Academiei prof. dr. Ionel Haiduc ºi Secretarul de Stat pentru Afaceri Strategice din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Doru Costea (de la dreapta la stânga). cului, Excelenþa Sa Maria Cristina de la Garza Sandoval. În discursul de inaugurare a ceremoniei, Preºedintele Academiei a prezentat un scurt istoric al dezvoltãrii relaþiilor diplomatice dintre ambele þãri ºi al vizitelor reciproce ale personalitãþilor politice ºi parlamentare, vizite care s-au intensificat începând cu anul 2000. Vorbitorul a amintit, totodatã, ºi de acordurile bilaterale existente în materie de educaþie ºi ºtiinþã.

Secretarul de Stat Doru Costea a arãtat cã aceastã aniversare reprezintã, prin oportunitatea pe care o oferã, un moment memorabil al istoriei relaþiilor bilaterale, un bun prilej de

Dacã relaþiile diplomatice dintre România ºi Mexic împlinesc anul acesta 75 de ani de existenþã, primele informaþii avute de români despre aceastã þarã latino-americanã dateazã de la sfârºitul veacului al XVIII-lea - "Secolul luminilor". Ele se datoreazã mitropolitului cãrturar moldovean Amfilohie Hotiniul ºi lucrãrii acestuia, De obºte gheografie.

Lucrarea este o traducere ºi o prelucrare a cãrþii lui Claude Buffier (1661 - 1737), Pratique de la mémoire artificielle pour apprendre et retenir la chronologie, l'histoire et la géographie, lucrare apãrutã în patru volume, în intervalul 1701 -1705. Alte informaþii despre Mexic gãsim ºi în lucrarea Gheografia sau scrierea pãmântului, traducere ºi prelucrare de Nicola Nicolau dupã scriitorul francez Claude Buffier, lucrare apãrutã în limba românã la Crãiasca Tipografie a Universitãþii din Buda, în douã volume, între anii 1814 -1815. În primele decenii ale secolului al XIX-lea au apãrut articole despre Mexic ºi despre poporul mexican, în ziare ale epocii. Citãm astfel articolul Despre obiceiurile mexicanilor, publicat în 1838 în "Curierul românesc" ºi articolul Viziunea de la Cacahuamipla, publicat în 1843 în "Albina româneascã". Începând cu cea de-a doua jumãtate a acelui secol, românii încep sã se deplaseze în Mexic, stabilind contacte directe cu þara ºi poporul mexican. Primii dintre ei au sosit în Mexic în anul 1862, ei fiind încadraþi în corpul expediþionar trimis de împãratul Franþei, Napoleon al III-lea, pentru a înfrânge revoluþia naþionalã mexicanã condusã de Benito Juarez. Participant la campanie,

datã, interesul de a stabili relaþii de cordialitate cu aceastã þarã.

Doru Costea a amintit cã la 20 iulie 1935 ambele þãri au fãcut pasul decisiv stabilind relaþii diplomatice la nivel de Legaþii, conduse de miniºtrii extraordinari ºi plenipotenþiari. Azi, relaþiile cu Mexicul reprezintã un pilon important al politicii externe româneºti vizând revigorarea dialogului politic ºi intensificarea cooperãrii în special cu mediul economic din Mexic ºi America Latinã ºi identificând oportunitãþi ºi interese comune, în formã pragmaticã ºi realistã.

Ambasadorul Mexicului, Excelenþa Sa Maria Cristina de la Garza Sandoval, la rândul sãu,

românul George Bibescu a þinut un jurnal al operaþiilor. Mai târziu, acesta îi va servi la elaborarea unui amplu volum, Au Mexique, 1862, în care, alãturi de elemente de ordin strict militar, erau cuprinse ºi date ºi informaþii referitoare la istoria, geografia ºi economia Mexicului, precum ºi la compoziþia etnicã a populaþiei, religie, obiceiuri, port.

Un alt participant la acelaºi eveniment a fost ºi maiorul de cavalerie Iarca, care a fost decorat pentru actele sale de bravurã de comandamentul militar francez. Doi ani mai tîrziu, în 1864, soseºte cu un nou contingent, în sprijinul împãratului Mexicului, Maximilian, instalat de Napoleon al III-lea, cãpitanuldoctor Ilarie Mitrea, român din Rãºinari, de lângã Sibiu. Medicul militar a primit imediat sarcina de a organiza asistenþa medicalã a garnizoanelor militare dintr-un district de graniþã. La un moment dat, într-una din deplasãrile sale prin þarã, convoiul din care fãcea parte ºi Ilarie Mitrea a fost atacat de insurgenþii mexicani ai lui Juarez ºi, dupã o luptã sângeroasã, capturat. Luat prizonier, medicul militar român a fost pus în faþa conjuncturii de a-ºi practica meseria îngrijindu-i pe mexicanii care-l atacaserã ºi cu care se luptase. El se va achita de aceastã sarcinã profesionalã dar ºi umanitarã cu dãruire ºi pricepere. Iar perioada îndelungatã a prizonieratului îl va determina pe medicul român sã treacã de partea insurgenþilor. Juarez însuºi, apreciindu-l ºi preþuindu-l la justa lui valoare, îi va da aproape aceeaºi sarcinã: asigurarea asistenþei medicale în regiunile de rãsãrit ale Mexicului, ocupate de rebeli.

Mitrea îºi va îndeplini cu abnegaþie ºi

profesionalism ºi aceastã misiune, dupã care, în 1867, va pãrãsi Mexicul, revenind în satul natal, Rãºinari. Medicul transilvãnean a adus cu sine o impresionantã colecþie de obiecte de artã popularã mexicanã, între care renumitele piese de ceramicã de Tabasco, precum ºi arme tradiþionale indiene. Toate acestea ºi-au gãsit locul la Muzeul de Etnografie din Viena.

Neobositul medic a fãcut ºi cercetãri privind viaþa materialã ºi spiritualã a poporului mexican. La întoarcerea în þarã, Mitrea va publica impresiile sale despre experienþa mexicanã în paginile revistei "Albina" din Viena.

Un alt cãlãtor ºi explorator român care a ajuns la sfârºitul secolului al XIX-lea în Mexic a fost Iuliu Popper, care în intervalul 1884 - 1885 a lucrat ca redactor la ziarul "Diario de Los Foresteros" ("Ziarul pãdurilor"). Din Mexic, inginerul român va porni spre Argentina ºi þara de Foc. În primul deceniu al secolului XX, Mexicul a fost strãbãtut de exploratorul ºi geologul Gregoriu ªtefãnescu, profesor la facultatea de ºtiinþe din Bucureºti. Savantul român a ºi participat, de altfel, la al X-lea Congres Internaþional de Geologie, desfãºurat în toamna anului 1906 la Mexico City. În anul 1910, patru tineri români, studenþi la Paris, Dumitru Dan, Paul Pârvu, Gheorghe Negreanu ºi Alexandru Pascu s-au angajat sã efectueze o cãlãtorie pe jos în jurul lumii, organizatã oficial de "Touring Club of France". Doi dintre ei, Dumitru Dan ºi Paul Pârvu, au traversat Mexicul de la frontiera cu S.U.A. pânã la Tampico. *** Primele documente diplomatice bilaterale

dateazã din anul 1880, în care a fost notificatã - de cãtre partea românã - ºi salutatã ºi recunoscutã - de cãtre partea mexicanã independenþa României. La 20 aprilie era fãcutã de cãtre principele Carol notificarea independenþei României iar în scrisoarea de rãspuns, din 30 noiembrie, preºedintele Mexicului, Porfirio Diaz, menþiona cã a primit "cu cea mai mare satisfacþie notificarea privind independenþa României" ºi cã doreºte ca cele douã þãri sã cultive "relaþii cordiale". Aceleaºi scrisori protocolare vor fi schimbate un an mai târziu, în 1881, cu prilejul proclamãrii regatului României.

Vreme de patru decenii, în perioada 1885 1926, s-a desfãºurat o veritabilã campanie de încercãri, toate eºuate, din pãcate, de înfiinþare a unui consulat onorific al României în Mexic. Astfel, la 22 iunie 1885, ministrul plenipotenþiar al României la Bruxelles, Ion Vãcãrescu, i-a propus ministrului Afacerilor Strãine, Dimitrie A. Sturdza, crearea unui consulat onorific de categoria a II-a la Vera Cruz ºi numirea ca titular a lui José Gonzales Páges, recomandat ºi de ministrul Mexicului în capitala belgianã. Apreciindu-se lipsa de necesitate ºi utilitate a unui atare consulat, autoritãþile de la Bucureºti nu au dat un curs favorabil propunerii. Acealaºi rezultat l-au avut ºi solicitãrile adresate de cãtre J. M. Crespo (12 octombrie 1899), reprezentantul unei firme de import de maºini-unelte, Carl Reichert (30 septembrie 1911) ºi Robert Habermann (1921). Iniþiativa va fi reluatã apoi de ministrul plenipotenþiar al României la Washington, Anton Bibescu, la 2 ianuarie 1923, însã va avea acelaºi deznodãmânt

Pagina 9

Relaþii culturale româno-mexicane prezent ºi trecut

Armenia-Romania: Centuries of friendship and sympathy

Nigeria celebrates 50th independence anniversary

Virgil NIÞULESCU, Director al Muzeului Þãranului Român

Hamlet GASPARIAN Ambassador of Armenia

Ambassador of the Federal Republic of Nigeria

Nu intenþionez, în cele ce urmeazã, sã fac un expozeu privitor la istoria relaþiilor culturale dintre România ºi Mexic, din ultimii 75 de ani.

Chiar dacã ne despart multe mii de kilometri ºi un ocean, chiar dacã istoria noastrã este foarte diferitã, din multe puncte de vedere, ultimele douã secole sunt ºi cele care ne-au apropiat. Mexicul a reuºit sã îºi câºtige independenþa în urma unui proces început în 1807 ºi încheiat în 1821, an în care lupta pentru independenþã a României aflate spre sfârºitul modernitãþii, o Românie, încã, neunificatã, abia începea. Ambele þãri au trecut, apoi, prin transformãri dureroase, dar extraordinare. Deºi România a notificat Mexicului independenþa sa încã din 1880, printr-o scrisoare pe care domnitorul Carol I a trimis-o celebrului preºedinte mexican José de la Cruz Porfirio Díaz Mori, relaþiile diplomatice la rang de legaþie au fost stabilite abia în 1935, când cele douã þãri se aflau în plin avânt economic ºi se bucurau de un solid prestigiu internaþional. Era e p o c a Preºedintelui Lázaro Cárdenas, în Mexic ºi a Regelui Carol al IIlea, în România.

Dar despre o adevãratã legãturã culturalã între cele douã þãri nu se poate vorbi decât mult dupã cel de Al Doilea Rãzboi Mondial, mai exact, dupã începutul Dezgheþului.

Desigur, în România, cel puþin cultura mexicanã era, relativ bine cunoscutã de cercurile intelectuale, iar filmele artistice mexicane fãceau, de mulã vreme, deliciul maselor de cinefili.

Cultura popularã mexicanã însã, extrem de diversã, nu fãcuse obiectul unei comunicãri reale cãtre publicul interesat. Restricþionarea gravã a dreptului la cãlãtorie, pentru cetãþenii români, dar ºi distanþa geograficã, fãceau dificilã aceastã cunoaºtere directã. O ocazie pentru remedierea situaþiei a constituit-o decizia Institutului Român pentru Relaþii Culturale cu Strãinãtatea de a face cunoscutã cultura tradiþionalã româneascã în strãinãtate.

Institutul, înfiinþat în 1958, era strãmoºul instituþional al actualului Institut Cultural Român ºi a devenit, în 1962, organizaþie obºteascã, problemele sale administrative fiind preluate la Secretariatul General al Consiliului de Miniºtri.

Aºa - numitele "schimburi culturale" pe care Institutul le-a iniþiat, la scurt timp dupã aceea, cu Coreea de Nord, Vietnamul de Nord, Uniunea Sovieticã ºi Mexic au format, încetul cu încetul, o colecþie semnificativã de obiecte, ce a fost transferatã, în 1967, la Muzeul de Artã Popularã. La schimb cu

obiectele primite, Institutul a trimis în cele patru þãri amintite obiecte de culturã tradiþionalã româneascã, create în acei ani.

La conducerea Muzeului de Artã Popularã se afla, încã din 1956, eminentul etnolog Tancred Bãnãþeanu - o personalitate despre care se vorbeºte nedrept de puþin, în ziua de astãzi -, dar care a reuºit sã reorganizeze vechiul Muzeu de Artã Naþionalã (mutat în 1953 în Palatul ªtirbei, de pe Calea Victoriei), pe solide baze ºtiinþifice. Dupã ce a beneficiat de un transfer din fostul muzeu Toma Stelian, în 1959, ºi de transferul amintitelor obiecte de la Institutul Român pentru Relaþii Culturale cu Strãinãtatea, în 1967, Muzeul de Artã Popularã al Republicii a constituit Colecþia "þãri strãine", care, dupã alte adãugiri, a ajuns sã numere, astãzi, 4.027 de obiecte, provenite din 44 de þãri, între care, 596 de obiecte din Mexic, 509 dintre ele provenind din schimbul realizat de Institutul Român pentru Relaþii Culturale cu Strãinãtatea.

Structura colecþiei este foarte diversã: ceramicã, þesãturi, împletituri, obiecte din hârtie, metal, sticlã, piatrã etc..

Este interesant de semnalat cã, în 1967, cu ocazia recepþionãrii colecþiei de obiecte etnografice româneºti, trimise la schimb, la Ciudad de Mexico a avut loc un eveniment special: deschiderea expoziþiei permanente de etnografie româneascã la Museo de las Culturas, însoþit de lansarea unui volum - antologie de poezie popularã tradusã de G. L. Azurbide precum si lansarea unui studiu asupra operei lui Caragiale, scris de Armando de Maria y Campos.

Cu toate vicisitudinile provocate de comasarea cu Muzeul Satului, în 1978, colecþia a fost bine pãstratã, ea regãsindu-ºi locul firesc în vechiul palat de pe ºoseaua Kiseleff, odatã cu reînfiinþarea muzeului, sub denumirea de Muzeul Þãranului Român, în 1990.

Din pãcate, Acordul de colaborare culturalã semnat de cele douã þãri, în 1974, la numai un an de la reluarea relaþiilor diplomatice, la rang de ambasadã (evenimentul a avut loc la 20 martie 1973), nu a avut urmãri remarcabile, România intrând, în exact aceeaºi perioadã, într-o treptatã izolare politicã ºi culturalã, determinatã de accentuarea cultului personalitãþii dictatorului român.

Adevãrata înflorire a cooperãrii culturale dintre România ºi Mexic are loc mult mai târziu, dupã ce, în 2000, a intrat în vigoare Convenþia în domeniul învãþãmântului, culturii, tineretului ºi sportului. Impul(Continuare în pag. 24)

On September 21 we celebrate our National day, as it was on that day in 1991, following a Referendum that Armenia restored its independence,the second time in 20-th century, the first was in 1918.

After a month, Armenia held its first presidential elections. Bearing in mind that those two events took place under Soviet rule, one can imagine with what difficulty they were accomplished and what inspiration they provided for democracy.

Our first task in being independent was to come up with a constitution for a free and democratic country, and integrate with the international community. Today Armenia is a member of the family of nations and along with that family undertakes efforts to promote the progress of mankind by surmounting the challenges of the current era.

Before this last financial crisis, Armenia was registering annual economic growth of 13-14 percent for almost a decade, which, on the global stage, was considered to be a significant index. Mining, metallurgy, construction, agriculture, banking and financial services were raised to higher levels, while foundations were laid for areas pertaining to new technologies. Armenia, which faced a profound energy crisis during the years 1990-1994, has now become a country which exports energy to its neighbors.

All of Armenia was undergoing renovations and was presenting itself anew, alongside its rich and ancient historical and cultural heritage. The many thousands of tourists who visit Armenia, increasing in number every year, is a testament to this rejuvenation.

But the global financial crisis did not spare Armenia, especially last year, when the economy shrank significantly. However, due to measures undertaken by the government, as well as the endurance of the business community, the beginning of this year already saw signs of overcoming the crisis, with some improvements having been registered. The government reported that, in the first half of the current year, there was nearly 7 percent economic growth.

The general image of our country and region could be more attractive if the sky of the Caucasus were not overcast by the dark clouds of tensions and conflicts. After independence, we carried on our shoulders the burden of difficult interethnic issues that go back to the periods of the World War I and the revolutions. Armenia spares no efforts to ease tensions and resolve conflicts. We firmly believe that all issues can be solved only through peaceful means and by diplomatic efforts. Other approaches will bring

about misfortune to the peoples of the region and will cause mutual animosity and intolerance to further deepen.

Meanwhile, it is encouraging to see how great the benefits of friendship and solidarity can be. And one of the best examples of this is that of the centuries of ties between the Armenian and Romanian peoples. During the short period that I have been in this hospitable country, I have had the opportunity to visit a number of counties and cities of Romania, to meet with regional and municipal authorities, to communicate and to speak with intellectuals, professors and students, as well as ordinary citizens. During those visits, I witnessed the deep sympathy and respect that the Romanian people bear towards Armenia and the Armenian nation. I confess that it is such a pleasant feeling that it excites and obliges me to implement my mission here with great responsibility.

I have visited Gherla, Dumbraveni, Focsani, Iasi, Suceava, and every day, little by little, I explore Bucharest. I am going to visit many other cities. Gherla and Dumbraveni were founded by Armenians in the beginning of the 18th century. Even earlier, seven centuries ago, the Armenians were well-established in other cities and left a rich cultural legacy. In the course of centuries, the Armenians have integrated with the Romanian nation, working for their new homeland and its freedom side-by-side with the Romanian people, together building this beautiful country. It is impossible to view such an example of friendship and brotherhood without emotion.

The conclusion that I have arrived at is the following: the duty of the current generation, and especially for us - diplomats and politicians is to take care of that invaluable treasure, something which cannot be created in one day, so as to be able to hand it over intact to the next generation.Taking advantage of this opportunity, I would like to congratulate all Armenians living, working or studying in Romania on the occasion of our National day, wishing them success in their work and in their lives.

I would also like to thank all the Romanian state and public institutions, organizations and associations, politicians, businessmen and cultural figures, individuals who, with their great efforts, have strengthened and deepened the various levels of connections with the Armenian people and Armenia. It is due to them that our feelings of friendship, which has bound us together for many centuries, remain strong and will make us even closer in future.

Mba Ama MBA Nigeria celebrates her 50th Independence Anniversary as she remembers the sacrifice of the founding fathers of the nation, as well as our own responsability to present and future generations.

Nigeria is a multicultural and multireligious society with a population of aboout 150 million and over 350 spoken languages and dialects.

There is therefore unity in diversity, and the freedom to live practice one's creed freeiy and anywhere are upheld in the constitution. The Government and people are firmly committed to holding free, fair and credible elections during the next cycle of local, state and national elections. In this regard all the necessary steps to ensure the success of the process has been take care of.

The Nigerian Government is also working to strengthen the institutional structurctures for combating corruption, financial crimes, and other vices like human and drug, trafficking. The reform of the financial sector to make it more accountable and transparent continues. This is to ensure that Nigeria enjoys political stability, social harmony and economic growth. To this end, Nigeria as the largest market in Africa welcomes serious investors from România and elsewhere, as the investment clinat continues to improve and gives very good returns, especially in power, oil and gas mining, agriculture and finance sectors.

Nigeria emerged from colonialism in 1960 into a whole new world independence and sovereignty, to take on the task of nation-building, and to play the international role that destiny had conferred on it. And although it has not been easy going, the achievements so far outweigh whatever demerits against it. The country continues to tackle its myriad problems with sincerity of

Fete du Trône...

(Suite de la page 4)

Monsieur Abbas el Fassi et au Maroc du Premier ministre roumain, Monsieur Emil Boc et de la ministre roumaine du Tourisme, Madame Elena Udrea très sollicitée dans notre pays. Ces visites seront des occasions pour donner un souffle nouveau à la coopération entre les deux pays en renforçant et dynamisant les échanges.

Quant à la coopération culturelle maroco - roumaine, un nombre d'actions ont été réalisé notamment dans le domaine de la jeunesse et des sports. Les rencontres entre les Ministres de la Culture des deux pays pourraient permettre d'ouvrir de nouvelles perspectives pour une

purpose and all the seriousnes they deserved.

At the international scene, it had participated in numerous UN peacekeeping missions, as well as in similar regional endeavours like the ECOMOG that successfully brought peace to Liberia and Sierra Leone. In its capacity as Chairman of the Economic Community of West African States (ECOWAS), Nigeria is pleased to report tthe substantial progress has been made in bringing peace and stability to countries in the Community that were until recently embroiled in political crises. Nigeria has and will continue to be an active participant in the vvork of the United Nations, striving therein to prorrote national, regional and giobal objectives.

Like other developing countries, Nigeria has had its own fair share of chalienges like the problems of restive youth, which it must overcome. On the positive side, Nigeria has recorded remarkable progress in the provision of universal basic education and is also in the process of harmonizing baseline data that would assist in the proper. monitoring and evaluation of al MDG projects.

Nigeria greatly values its long and cordial bilateral relations with Romania and strives to find avenues for taking these relations to greater heights. Romania scholarships given to Nigerian students over the years, including those on self sponsorship, have enabled them to make meaningful contributions to the various sectors of the Nigerian society like industry, academics, medicine and others Conversely, Romanians are employed in the various sectors of Nigerian industry skilled managers and engineers.

Long live Federal Republic of Nigeria, long live România, and long live Nigeria Romania relations.

coopération culturelle fructueuse renforcée par la décision de la Roumanie de considérer le Maroc comme un pays modèle pour sa coopération avec tout le monde arabe.

Enfin, en vertu du programme d'application de l'Accord culturel pour les années 2008-2011, la Roumanie a octroyé 12 bourses aux étudiants marocains pour poursuivre leurs études supérieures dans différentes facultés roumaines au titre de l'année academique 2010-2011.

De meme le Maroc offre des bourses d'études aux roumains désireux d'étudier ou de faire des recherches au Maroc. Ce programme en matière culturelle confère à la coopération maroco- roumaine une dimension particulière et privilégiée.

Pagina 10

20 de ani de la reunificarea Germaniei O zi istoricã pentru Germania, pentru Europa Germania sãrbãtoreºte în fiece an, la 3 octombrie, Ziua sa Naþionalã care evocã un moment de mare însemnãtate istoricã, Ziua Unitãþii, a unirii Republicii Democrate Germane cu Republica Federalã Germania. În acestã toamnã sãrbãtoarea are o anvergurã deosebitã cãci ea marcheazã împlinirea a 20 de ani de la unificarea din octombrie 1990. Divizatã dupã rãzboi în

procesul de reunificare a progresat cu rapiditate.

"Germanii estici s-au eliberat ei însiºi de dictaturã ºi fãrã vãrsare de sânge", sublinia Christian Wulff, Preºedintele þãrii, în discursul þinut la Bremen cu ocazia sãrbãtoririi a douã decenii de la Reunificare. În adevãr, în condiþiile politice internaþionale ale perioadei ºi pe fondul

douã state opuse, diferenþiate categoric prin regimul politic, prin aparenenþa politicã, economicã, militarã la douã lumi inamice, Germania îºi regãsea astfel unitatea, poziþia de stat unic, poporul divizat se reunea întro singurã naþiune. Dupã ce în 9 noiembrie 1989 Zidul Berlinului, simbol al împãrþirii þãrii ºi a poporului german, simbol al barierelor multiple dintre "Est" ºi "Vest", fusese dãrâmat de mulþimea entuziastã,

efervescenþei sociale s-au petrecut evenimente esenþiale: demisia ºefului statului ºi al Partidului Comunist, Erich Honneker, vizita oficialã a Cancelarului vest- german, Helmut Kohl, înfiinþarea Uniunii Monetare, alegeri libere, pãrãsirea Pactului de la Varºovia. Iar la 3 octombrie 1990, avea loc evenimentul crucial al Reunificãrii, al apariþiei pe harta Europei a unui singur stat german.

În perioada care s-a scurs, Germania a devenit una dintre cele mai importante þãri europene, unul din cei mai de seamã membri ai Uniunii Europene. Economia þãrii a cunoscut o dezvoltare remarcabilã, ajungând la o soliditate pe care nici actuala crizã mondialã nu a putut-o afecta decât într-o mãsurã mult mai micã comparativ cu cea a altor þãri. În urmã cu mai mulþi ani, unii analiºti considerau cã Germania este un adevãrat gigant economic, dar nu ºi unul politic. Acum, vocea politicã a acestei þãri se aude viguros ºi nu numai în Uniunea Europeanã. În relaþiile intereuropene ale Germaniei, România îºi are locul ei bine precizat. Ea sa bucurat de susþinerea acestei mari þãri în procesul de aderare la UE, de integrare în NATO. Capitalul german ocupã al doilea loc în cadrul investiþiilor strãine din þara noastrã, deºi în ultima perioadã dinamica investiþiilor germane cunoaºte o încetinire.

Dialogul politic se desfãºoarã în condiþii favorabile, oficialii Federali declarându-se interesaþi într-o colaborare durabilã.

Un succint, dar grãitor bilanþ al relaþiilor germano-române l-a efectuat Ambasadorul Republicii Federale Germania la Bucureºti, Excelenþa Sa Andreas vom Mettenheim într-un discurs rostit în faþa reprezentanþilor Corpului diplomatic, a unor personalitãþi române, a reprezentanþilor Comunitãþii oamenilor de afaceri germani, ai Comunitãþii germanilor din þara noastrã, cu prilejul recepþiei oferite pentru a sãrbãtori cele douã decenii de la reunificarea þãrii sale.

O conlucrare excelentã cu România în UE ºi NATO Andreas von Mettenheim Ambasadorul Republicii Federale Germania Anul trecut am avut ºi o altã aniversare: 20 de ani de la cãderea Zidului Berlinului. Atunci a fost vorba de o acþiune spontanã. Un an mai târziu, Germania a oficializat aceastã cãsãtorie.

Succesiunea evenimentelor corespunde spiritului modern al vremurilor noastre.

Procesele istorice au nevoie de timp.

Acest rãgaz ar trebui sã-l reclamãm nu numai pentru noi, ci sã-l acordãm ºi altor þãri. Între timp, majoritatea germanilor este de pãrere cã "peisajele înfloritoare" din estul þãrii noastre au devenit realitate. Dorim astfel de peisaje înfloritoare ºi þãrii noastre gazdã, o þarã plinã de farmec.

Astãzi vrem sã scoatem în relief realizãrile ºi reuºitele ºi sã lãsãm în plan secund ce mai trebuie fãcut. Ne simþim legaþi de România ca de un partener cu care realizãm o conlucrare excelentã în Uniunea Europeanã ºi în NATO. Contãm pe o participare puternicã a României la gestionarea provocãrilor globale.

La sfârºitul anului vom putea face un bilanþ imbucurãtor în ceea ce priveºte vizitele oficiale ºi dialogul politic.

Ne bucurãm cã noi - dar ºi România - profitãm de pe urma creºterii economice puternice a Germaniei.

Exporturile româneºti în Germania au crescut mult, anunþând revigorarea economiei româneºti. Pe de altã parte, însã, investiþiile germane în România înregistreazã în prezent un declin, ceea ce este în defavoarea ambelor þãri. Trebuie sã gãsim rãspunsuri la întrebãrile care stau în spatele acestei evoluþii. În schimb, lucrurile funcþioneazã extraordinar de bine în domeniul învãþãmântului ºi al ºtiinþelor. Peste 3500 de tineri români înmatriculaþi la universitãþile germane, 67 de linii de studii în limba germanã în România ºi peste 250 de parteneriate pe linie de universitãþi: aceste cifre îl uimesc mereu ºi din nou chiar ºi pe ambasadorul german la Bucureºti.

Cooperare strânsã germano-britanicã în domeniul politicii externe a UE Aflaþi într-un tuneu în Europa de Est, Ministrul de stat pentru Europa, David Lidington, din Marea Britanie, ºi Secretarul de stat pentru Afaceri Europene din Ministerul Afacerilor Externe German Dr.

bune. Împreunã dorim sã gãsim soluþii la diferitele probleme transfrontaliere care vizeazã toate statele membre ale UE. Misiunea noastrã comunã (a celor doi oficiali nr.) este un semn al cooperãrii strânse

Werner Hoyer, s-au aflat la Bucureºti într-o vizitã comunã, venind de la Chiºinãu. Cei doi oficiali s-au întâlnit cu Primul Ministrul român Emil Boc ºi la Ministerul Afacerilor Externe cu Bogdan Aurescu, secretar de stat pentru Afaceri Europene. Convorbirile au fost purtate în format trilateral. Înainte de a sosi la Bucureºti Dr. Werner Hoyer a, declarat: "România este un partener de bazã al UE, din estul Uniunii Europene.

Noi dorim sã colaborãm cât se poate de strâns cu România în domeniul politicii europene ºi sã adâncim ºi în continuare relaþiile noastre bilaterale, oricum foarte

germano-britanice în domeniul politicii externe a UE, bazate pe încredere."

La rândul sãu, David Lidington, ministrul britanic pentru Europa a spus: "Sunt încântat sã vizitez România. Sunt primul oficial al noului guvern de la Londra care se va afla la Bucureºti ºi aº dori sã spun cã împreunã putem construi o Uniune Europeanã puternicã, pragmaticã ºi competitivã. Din poziþia de al ºaptelea cel mai mare stat membru, România este un important partener bilateral ºi, totodatã, un factor cheie în ceea ce priveºte securitatea la graniþa de est a Uniunii Europene."

Convorbirile au atins subiecte de interes comun de pe agenda Europeanã, cum ar fi Sinergia Mãrii Negre, Parteneriatul Estic, Strategia Dunãrii, securitatea energeticã, extinderea UE ºi Vecinãtatea Esticã. O atenþie specialã a fost acordatã evoluþiilor din Republica Moldova ºi perspectivelor de soluþionare a dosarului transnistrean.

Bogdan Aurescu a subliniat, în cadrul discuþiilor, importanþa sprijinului partenerilor europeni pentru finalizarea Acordului de Asociere a Republicii Moldova la UE, a demarãrii negocierilor privind Acordul cuprinzãtor ºi aprofundat de liber schimb pânã la sfârºitul anului, precum ºi a liberalizãrii regimului de vize.

Având în vedere calitatea României de coiniþiator, Bogdan Aurescu a salutat organizarea de cãtre Republica Moldova a celei de-a treia reuniuni a Grupului pentru Acþiune Europeanã de la Chiºinãu, la 30 septembrie 2010, precum ºi aprobarea de cãtre Parlamentul European, a acordãrii unui ajutor macrofinanciar în valoare de 90 milioane euro acestei þãri. Împãrtãºind abordarea României potrivit cãreia Republica Moldova reprezintã un element esenþial în construcþia unei vecinãtãþi sigure ºi stabile pentru UE, cei doi demnitari au subliniat faptul cã prin vizita efectuatã la Chiºinãu s-a dorit transmiterea unui mesaj de solidaritate. "Mergând împreunã cu secretarul de stat Werner Hoyer în Republica Moldova, a declarat David Lidington vrem sã demonstrãm cã atât Marea Britanie, cât ºi guvernul german

considerã extrem de important procesul de democratizare ºi reforma economicã a Republicii Moldova. Am fost impresionaþi de realizãrile forþelor democratice din Moldova într-o perioadã foarte scurtã de timp, în ciuda unei istorii dificile ºi unor obstacole serioase. Considerãm cã este în interesul tuturor cetãþenilor moldoveni ca procesul de democratizare ºi reforma economicã sã continue". În decursul convorbirilor a fost menþionatã

privind viitorul Summit NATO de la Lisabona, remarcându-se o abordare similarã în ceea ce priveºte orientãrile principale ale viitorului Concept Strategic.

Bogdan Aurescu a prezentat progresele înregistrate în cadrul Mecanismului de Verificare ºi Cooperare. De asemenea, a subliniat cã România se aflã în grafic în ceea ce priveºte pregãtirea pentru aderarea la Spaþiul Schengen în martie 2011 ºi a subliniat cã acest proces nu trebuie conexat

importanþa Memorandumului MedvedevMerkel ca iniþiativã care readuce în prim planul agendei europene problematica transnistreanã, România susþinând o implicare sporitã a UE în reglementarea transnistreanã. În cadrul discuþiilor a avut loc un schimb de opinii cu privire la aºteptãrile celor trei pãrþi

cu alte dosare, ca MCV sau chestiunea incluziunii sociale.

Secretarul de stat român a subliniat importanþa convorbirilor în format trilateral de la Bucureºti ºi a evidenþiat acordul celor trei pãrþi în privinþa continuãrii acestui exerciþiu extrem de util în cadrul unor noi runde.

Pagina 11

O.S.C.E. la rãscruce prof. dr. Anton CARAGEA Director al Institutului de Relaþii Internaþionale ºi Cooperare Economicã Nãscutã în atmosfera Rãzboiului Rece Încã de la naºterea sa OSCE (Organzaþia pentru Securitate ºi Cooperare în Europa a purtat marca atmosferei Rãzboiului Rece, ca o instituþie al cãrui principal rol a fost menþinerea unei fragile unitãþi pe un continent divizat de Cortina de Fier ºi de competiþia mondialã între sistemul capitalist ºi cel comunist ºi între alianþele militare ale Vestului ºi Estului (NATO ºi Tratatul de la Varºovia). În acest climat tensionat, OSCE ºi-a demonstrat utilitatea, într-un mediu ce, deseori, amintea mai mult de un rãzboi deschis decât de cel rece, precum cel de la începutul anilor `80. OSCE a fost ultima insulã fragilã de dialog între blocul estic, al cãrui principal component era lansat în aventura din Afganistan ºi Alianþa vesticã, implicatã în "rãzboiul stelelor" al lui Reagan ºi care pãreau a se îndrepta cãtre un rãzboi nuclear.

OSCE ºi dialogul Vest - Est Sesiuni precum cea de la Viena din noiembrie 1986, au rãmas ca o parte integrantã a istoriei rãzboiului rece. Mulþi istorici apreciazã cã lipsa aceastei vitale linii de comunicare, dialog ºi întelegere lansatã de OSCE ar fi avut consecinþe inimaginabile.

Evitarea unui rãzboi nuclear ºi menþinerea deschisã a liniilor de comunicare între adversarii de pe continentul european nu a fost singurul serviciu adus umanitãþii de cãtre OSCE în aceea perioadã. Nu trebuie sã uitãm cã problema drepturilor omului, în blocul rãsãritean, a fost ridicatã în cadrul dezbaterilor de la Helsinki ºi în cadrul acþiunilor OSCE. Reformiºtii de la Praga sau Berlin au folosit pentru organizaþiile ºi manifestele lor ce solicitau respectarea drepturilor omului în cadrul blocului estic exact documentele de la Helsinki ºi cele ale OSCE. În 1989 când sistemul comunist s-a prabuºit OSCE s-a trezit confruntatã cu o nouã situaþie. O instituþie a Rãzboiului Rece, construitã pe o structurã a dialogului între adversari ireconciliabili era acum în cãutarea unui nou rol.

OSCE ºi Charta de la Paris: lungul drum cãtre o nouã Europã OSCE ºi-a fãurit acest nou rol ºi nou loc, în noua lume nãscutã din colapsul comunismului. Ea a devenit singurul spaþiu comun de dialog, în momentul în care Comunitatea Economicã Europeanã se

reconstruia, iar naºterea unei structuri politice europene era doar în faza de planºetã.

Tratatul de la Varºovia se autodizolvase iar NATO era doar un vis sau chiar ceva imposibil de atins, în orice caz departe de a deveni o structurã de securitate la nivel european. Ei bine, în acest context, OSCE a rãmas singul for general european care a preluat în agenda sa protecþia drepturilor omului, imbunãtãþirea cooperãrii între foºti inamici, construcþia democraticã, monitorizarea alegerilor, crearea unui dialog ºi a unei detensionari într-o Europã centralã ºi de est ce cunoºteau pasiunile naþionalismului post comunist, în final fiind ºi o cale de dialog ºi cooperare cu Vestul continentului.

Dacã este sã oferim un sumar al agendei OSCE, la începutul anilor `90, vom vedea cã în loc sã se dizolve, aºa cum unii ceruserã la începutul anilor `90, OSCE a promovat iniþiativele ºi a jucat un rol activ în construcþia unei noi Europe.

Dialogul cu Rusia, dialogul cu þãrile Baltice, lunga listã de iniþiative ale pãcii în fosta Iugoslavie, în Bosnia, echipele de construcþie democraticã ale OSCE, rolul organizaþiei în pãstrarea pãcii ºi în dezangajarea din conflicte sunt încã vii în memoria noastrã.

OSCE: un sfârºit lipsit de glorie?

Din nefericire, dupã jumatatea anilor `90, relevanþa organizaþiei a început în mod gradual sã se diminueze. Rolul sãu în promovarea securitãtii militare ºi strategice pe continent a devenit treptat un obiectiv al Alianþei Nord-Atlantice, expansiunea gradualã a NATO spre Est în 1999, 2004 ºi 2009 fiind perceputã de mulþi ca suficientã pentru a asigura viitoarea securitate a continentului, în timp ce alte voci estice au vorbit de o creºtere a tensiunii. Dupã 2001 conceptul global de securitate ºi alianþã strategicã s-a modificat odata cu lansarea noului concept despre un aºa zis rãzboi împotriva terorii. Aceasta a însemnat o concentrare a zonei de interes în Afganistan, Irak ºi o concentrare pe Orientul Mijlociu, toate, obiective cu care OSCE în acel moment nu era familiarizatã ºi nici nu avea voinþa politicã de a se axa pe ele.

Expansiunea Uniunii Europene, niciodatã controversatã precum cea a NATO, a fost un substitut pentru activitatea OSCE pe problemele cooperãrii economice. Toate acestea îi fãceau pe cei mai optimiºti

comentatori sã gândeascã la un viitor în care Uniunea Europeanã devenea actorul central pe continent, ceea ce fãcea ca OSCE sã rãmânã un factor important, dar privit cu mai puþin entuziasm ca odinioarã.

OSCE ºi crearea unui dialog Nord-Sud Chiar ºi în acest timp, de aparentã reducere a relevanþei sale, OSCE nu a încetat sã ofere noi direcþii în politica internaþionalã, diplomaþie, ºi un exemplu de construire a unui cadru de cooperare cu þãrile partenere.

Parteneriatele OSCE pentru promovarea democraþiei, a rolului societãþii civile ºi a prevenirii conflictelor ºi crearea de noi oportunitãþi pentru securitate ºi cooperare au devenit nu doar o metodã eficientã de a crea oportunitãþi de cooperare între OSCE ºi alte zone geografice dar ºi un exemplu de construire a unui cadru de colaborare.

Din Japonia în Coreea de Sud ºi Australia (cel mai nou membru al formulei de colaborare ºi parteneriat), organizaþia ºi-a demonstrat utilitatea în arii sensibile precum: politicã, cooperare militarã, controlul armamentelor, securizarea frontierelor, activitãþi de prevenþie antiteroristã, prevenirea conflictelor, reforma militarã, poliþie ºi implementarea acordurilor internaþionale. Aceste zone de colaborare se extind pânã la cooperare economicã ºi de mediu, pânã la dimensiunea umanã (de la combaterea traficului de fiinþe umane, la democratizare, educaþie, monitorizarea alegerilor, drepturile omului ºi ale minoritãþilor ºi liberatatea presei). Acþionând în toate aceste zone importante era normal ca OSCE sã devinã ºi þinta criticilor, dar privind din perspectiva lungã a istoriei nu putem sublinia îndeajuns rolul pozitiv al acesteia.

OSCE: o filosofie politica a posibilului În fapt, multe din acuzaþiile aduse OSCE, cum cã nu ar fi suficient de hotãrâtã sau de eficientã, sunt doar neînþelegerea unei decizii filosofice fundamentale a OSCE de a crea un mod de acþiune echilibrat, ºi de a nu transforma problema drepturilor omului în drept de ingerinþã sau monitorizarea proceselor electorale ca un mod de a face presiuni asupra unor state independente.

Acest concept filosofic important este bazat pe Acordurile de la Helsinki ºi pe Charta de la Paris ce statueazã decizia de a respecta suveranitatea ºi neamestecul în treburile interne ale statelor membre.

International Mandela Day The Celebration of International Mandela Day in Bucharest under the auspices of the South Africa Embassy was marked by a cultural even - the presentation of a dedicated movie to remind the audience the Nelson Mandela personality.

Before the movie, miss Michèle Pietersen, First secretary of South African Embassy delivered a speech on the International Mandela Day, in context of the 92 th anniversary of Mr. Mandela birthday: After being sentenced to life imprisonment in 1964, Nelson Mandela became a worldwide symbol of heroic black resistance to the apartheid regime of South Africa. During his Rivonia trial, in 1964, Mr. Mandela made the following statement in this historic speech: "During my lifetime, I have dedicated my life to struggle for the right, as Africans, to live. I have cherished the ideal of a democratic

and free society in which all persons live together in harmony with equal opportunities. It is an ideal which I hope to live for, and to see realised. But it is, if needs be, an ideal for which I am prepared to die".

After twenty-seven years of imprisonment, Nelson Mandela was released in February 1990. Four years later, Mr. Mandela was elected the first black South African President.

In his inaugural State Address of the Nation, on 1 May 1994, Mr. Mandela's magnanimity was reflected in his speech: "The time for the healing of the wounds has come. We shall build a society in which all South Africans, both black and white, will be able to walk tall, without fear in their hearts, assured of their right to human dignity- a rainbow nation at peace with itself and the world. We understand there is no easy road to freedom. We must act

together as a united people for national reconciliation, for nation building, for the birth of a new world".

These inspiring words moved the crowd, but the tough reality of translating these encouraging words into action needed a long time to heal deep wounds from some people.

To realise his dream of an equal society, Mr. Mandela thought of using the opportunity of South Africa hosting the 1995 Rugby World Cup. To achieve his "unrealistic goal" of the South African National Team winning the World Cup, Mr. Mandela requested the support of the Springbok team to assist him. Competing against the, then, unbeatable New Zealand All-Blacks was regarded as impossible.

But the unthinkable happened, in front of 62 000 fans in the stadium, the South African Springboks won 15-12.

Astãzi, când concepte precum: intervenþia preventivã, prevenirea conflictelor prin intervenþie armatã ºi anumite practici ale managementului de crizã ºi ale reabilitãrii post-conflict, sunt aspru criticate ºi luate în discutie, experienþa OSCE ºi filosofia ei pot oferi soluþii pentru o acþiune responsabilã. Aceasta nu e slãbiciune ci acþiune cu responsabilitate. În ultimii ani OSCE a fost confruntatã cu noi provocãri: lungile rãzboaie din Afganistan ºi Irak, criza legatã de procesul de pace palestinian, tensiunile din regiunea Caucazului, necesitatea construcþiei unei comunitãþi mediteraniene, necesitatea de a oferi Rusiei asigurãrile legitime de securitate ºi cooperarea în regiunea Mãrii Negre, soluþionarea crizelor, precum Kosovo.

Toate acestea necesitã un rãspuns diplomatic ºi conceptual bazat pe ceea ce anumiþi experþi internaþionali, uniþi într-o reþea, printre care ºi subsemnatul, numesc un Nou Acord Helsinki. În aceastã acþiune, OSCE este chematã sã joace un rol important.

2010 - Un an decisiv. Îmi place sã numesc anul 2010 ca un an decisiv pentru Europa, nu în sensul cã Europa trebuie sã îºi schimbe destinul în acest an sau cã trebuie sã schimbãm faþa continentului. Dar în ideea cã în acest an trebuie sã vedem un început al dezbaterii diplomatice ºi internaþionale, sã se decidã care este viitorul Europei ºi ce Europã dorim sã construim? Aceastã dezbatere politicã, culturalã ºi economicã trebuie sã înceapã în acest an ºi acest an trebuie sã marcheze recunoaºterea nevoii de schimbare, necesitatea unei dezbateri conceptuale, filosofice, ºi necesitatea unui plan de acþiune.

Preºedenþia Kazahstanului.

Cei patru T În aceastã privinþã este de salutat decizia Preºedintelui Nazarbaev de a accentua aceastã dezbatere ºi de a centra OSCE în mijlocul acþiunii de reformã ºi în mijlocul acþiunii conceptuale de refacere a uneia din cele mai prestigioase instituþii europene. Acest început este bine definit de cei patru T: Tradiþie (tradition), Toleranþã (tolerance), Transparenþã (transparency) ºi Încredere (trust), enunþaþi de preºedintele Nazarbaev care sunt exact în spiritul acþiunii OSCE. O acþiune ce este bazatã pe Încredere, o încredere acumulatã în 30 de ani de activitate. Tradiþie, deoarece trebuie sã construim pe trecut, nu împotriva acestuia, aºa cum vor unii, nu distrugând istoria ci construind pe baza ei. Toleranþã, deoarece trãim,din nefericire, într-o lume a intoleranþei în care diferit se scrie încã

duºman ºi neîncredere. Trasparenþã, deoarece într-o lume în care auzim despre conflicte ºi conspiraþii numai transparenþa poate fi baza încrederii ºi a acþiunii eficiente.

Un summit al speranþei OSCE nu poate acþiona fãrã un consens ºi fãrã o nouã filosofie ce poate fi oferitã de un nou summit. La 11 ani de la ultimul summit, necesitatea unei astfel de întâlniri se impune de la sine. Un nou summit nu va da doar un imbold puternic adaptãrii OSCE la provocãrile moderne ºi la ameninþãrile noi, dar, la fel, va creºte încrederea si respectul de care se bucurã Organzaþia insãºi în cadrul propriilor popoare. Acest apel al Preºedintelui Nazarbaev, lansat la conferinþa de la Viena, are la bazã o analizã realistã: nu trebuie sã lãsãm OSCE sã disparã sau sã se transforme într-o organizaþie lipsitã de relevanþã: OSCE nu poate fi înlocuit.

Stagnarea sau dispariþia sa ar crea un vaccum în zona Euro-Atlanticã, aprecia corect preºedintele Nazarbaev.

Este de apreciat acest efort al Preºedinþiei OSCE, deþinutã în acest an de Kazahstan, în obþinerea unei renaºteri a OSCE în ideea expansiunii acþiunii acesteia cãtre Asia, a impactului intoleranþei si a necesitãþii de a oferii comunitãþii islamice o voce suplimentarã ºi o respectabilitate cu un accent pe Islamul ca religie a pacii ºi a toleranþei în acest climat tensionat.

OSCE nu poate fi înlocuit Aceastã agendã ambiþioasã mai cuprinde: un nou summit, o dezbatere europeanã asupra viitorului OSCE, construcþia unui spaþiu comun de securitate ºi cooperare între Asia ºi Europa ºi iniþierea unei apropieri constructive realizate, nu pe ton profesoral sau pe predici, între Nord si Sud. De altfel, nu trebuie sã uitãm cã OSCE are încã un rol de jucat pe continentul european, o activitate ce trebuie concentratã pe Balcanii de Vest, pe necesitatea dialogului ºi a sprijinului în zona Balcanilor, cu accent pe ajutorarea economicã a zonelor afectate de actuala crizã, precum Macedonia ºi Albania, care trebuie sã se bucure de rolul economic al OSCE, sau în zona Europei de Est în care OSCE are un rol de jucat în construcþia democraticã ori în ajutorul economic ºi de securitate. Sunt provocari enorme care stau înaintea OSCE în 2010 ºi în anii care vor urma. Kazahstanul a avut curajul de a acþiona, puterea de a încerca ºi decizia de a întreprinde acþiuni practice ºi puterea de a cere Europei o lucidã analizã a situaþiei actuale a OSCE ºi un rãspuns la aceasta.

Another long awaited miracle occurred when Nelson Mandela was part of the delegation that presented South Africa's bid for the 2010 FIFA World Cup and President Sepp Blatter announced, on 15 May 2004, that South Africa would host this prestigious event.

Similar to 1995, during this World Cup, the Rainbow Nation has again been united, standing behind the South African national flag. Moreover and beyond all expectations, the success of the 2010 World Cup has, also, inspired Africans from the rest of the continent, instilling in them a confidence of "We can do it".

All these factors contributed to the United Nations declaring the 18th July "International Mandela Day" to pay tribute to this great gentleman, in recognition of his contribution to global peace and freedom, a commitment to promoting conflict resolution, human rights, reconciliation and gender equality.

This special day has been created to inspire people from every corner of the

world to embrace those values that have embodied Mr. Mandela's life: democracy, equality, reconciliation, diversity, respect and freedom. These values are Mr. Mandela's legacy to the world. The celebration of Mandela Day aims to serve as a global call to action for people "to recognise their individual power to make an imprint and to start with, committing 67 minutes of their time, during this specific day in an endeavour to change the world for the better".

Before viewing "Invictus" telling Nelson Mandela's inspiring story, and in recognition of the UN initiative in this regard, allow me to mention the words of the UN Secretary General, Mr. Ban Ki-Moon, at an event celebrating Mr. Mandela's 91st birthday "Mandela is a living embodiment of the highest values of the United Nations. He inspired people across the world, and across the generations. May we all continue to benefit from his wisdom and good works for many years to come".

Pagina 12

România - China Valenþe ale unui parteneriat pragmatic

DIPLOMAÞIA EUROPEANÃ

Impactul rãscoalei din Spania asupra politicii ºi diplomaþiei europene

Prof. univ. dr. Nicolae MAREª Am aºternut în rândurile care urmeazã câteva consideraþii privind relaþiile româno- chineze. Întrucât acestea erau dedicate marii sãrbãtori naþionale a poporului prieten, am solicitat, întro convorbire purtatã cu Excelenþa Sa Liu Zengwen, Ambasadorul Chinei, ºi câteva aprecieri ale domniei sale cu privire la tema tratatã, dorinþã care mi-a fost îndeplinitã cu maximã bunãvoinþã.

Prietenia dintre China ºi România are o tradiþie îndelungatã. Între þãrile ºi popoarele noastre au existat întotdeauna sentimente de simpatie ºi respect reciproc. Anul 2004, a reprezentat un moment important în relaþiile dintre cele douã þãri. Vizita în România efectuatã de preºedintele Chinei Hu Jintao a propulsat aceste relaþii la nivelul unui parteneriat amplu de prietenie ºi colaborare. "Consider cã este extrem de important sã menþinem în continuare acest parteneriat deosebit dintre cele douã þãri ºi sã-l îmbogãþim cu noi conþinuturi. Intensificarea susþinutã a contactelor la nivel înalt dintre cele douã þãri ºi consolidarea schimburilor ºi cunoaºterii reciproce dintre cele douã popoare au o importanþã deosebitã. Noi suntem dispuºi în continuare sã consolidãm cooperarea dintre cele douã þãri în domeniile politic, economic, tehnico-ºtiinþific, cultural, militar etc., sã promovãm schimburile guvernamentale locale ºi ale oraºelor înfrãþite, sã intensificãm în mod susþinut schimburile sub diverse forme în aria intelectualitãþii ºi massmedia, construind un pod al înþelegerii ºi prieteniei, sã susþinem schimbul de tineri dintre cele douã þãri, punând baze solide pentru continuitatea ºi dezvoltarea sãnãtoasã a relaþiilor de prietenie ºi colaborare dintre China ºi România", a declarat Ambasadorul.

Cooperarea politicã, economicã, umanã, cunoaºte un trend ascendent care, prin eforturi comune, poate duce la extinderea acesteia.

Abordarea temeinicã a cooperãrii este reliefatã între altele, de creearea unor sisteme guvernamentale de coordonare ºi comunicare cum ar fi Comisia Comunã de Cooperare Economicã.

"Camerele de Comerþ ºi Industrie, Asociaþia Românã de Prietenie cu R. P. Chinezã ºi oraºele înfrãþite joacã un rol în promovarea comercialã, transmiþând informaþii ºi având rol de mediator, a precizat diplomatul chinez. Întreprinderile chineze doresc sã intensifice cooperarea pragmaticã cu partea românã în domeniile infrastructurii, energiei, agriculturii, turismului etc.

Ambele pãrþi au discutat în principiu unele proiecte la care pot colabora în viitor, dar care necesitã, totuºi, eforturi de promovare pentru materializarea lor. Partea chinezã salutã oamenii de afaceri din România care vor sã investeascã în China, în special în partea vesticã, aflatã în curs de dezvoltare".

România-Mexic: 75 de ani...

(Urmare din pag. 8)

preºedintelui Lazaro Cardenas. Ceremonia oficialã a fost urmatã de o convorbire cordialã, în care ºeful statului mexican a fãcut cunoscutã "simpatia sa pentru România, inspiratã din solidaritatea latinã". In baza reciprocitãþii, la 23 septembrie 1936, guvernul român îºi dãdea agrementul pentru numirea lui Vicente Veloz Gonzalez în calitate de trimis extraordinar ºi ministru plenipotenþiar al Mexicului la Bucureºti. La 20 noiembrie acesta sosea la Bucureºti iar la 9 decembrie (1936) îºi prezenta scrisorile de acreditare regelui Carol al II-lea.

La un an de la aceste evenimente, însãrcinatul cu afaceri al României la Mexico City, Vintilã Petalã, a propus în douã rânduri, la 23 octombrie ºi 5 noiembrie 1937, deschiderea a douã consulate onorifice în oraºele Monterey ºi Vera Cruz, indicând ºi persoanele care ar putea ocupa aceste funcþii. Diplomatul argumenta cã ºi alte state, precum Cehoslovacia, Polonia, Danemarca, Elveþia ºi Suedia aveau consulate de categoria a II-a în cele douã oraºe mexicane. La 3 februarie 1939, ministrul român al Afacerilor Strãine, Grigore Gafencu, îi comunica lui Vintilã Petala cã "ar

În contextul parterneriatului pragmatic dintre cele douã þãri, România a devenit þara cu cea mai mare investiþie chinezã din Europa Centralã ºi de Est. În ultimii ani, cele 400 de milioane de dolari, capital investit în România de companiile chineze au fãcut ca Republica Chinezã sã ocupe al 16-lea loc în ierarhia fondurilor strãine investite în þara noastrã..

"Deºi acest volum de capital nu este suficient de mare, a precizat Excelenþa Sa, sunt încrezãtor în dezvoltarea perspectivei investiþionale chineze în România. În ultima vreme, investiþia industrialã a întreprinderilor chineze în România aratã o tendinþã de creºtere. În momentul de faþã, câteva proiecte chineze de mare amploare se aflã în curs de desfãºurare pe teritoriul României, cu rezultate deja vizibile". Un exemplu semnificativ am adãuga noi, este proiectul China Town ale cãrui lucrãri au fost recent inaugurate.

Pentru ca investitorii chinezi ºi îndeosebi cei cu proiecte mari sã fie în continuare atraºi de economia româneascã trebuie create ºi menþinute continuu condiþii adecvate. În acest domeniu existã încã deficienþe care pot fi înlãturate. Ambasada Chinezã, afirma diplomatul, " a primit recent mesaje pe e-mail din partea unor firme chinezeºti care au ele însele vizã Schengen, dar au nevoie de vizã pentru România. Obþinerea vizei pentru România este însã chiar mai dificilã decât obþinerea celei Schengen, ceea ce le afecteazã planul de a veni aici sã investeascã".

Consolidarea continuã a relaþiilor dintre cele douã þãri implicã ºi dezvoltarea schimburilor comerciale pragmatice, parte constitutivã a ansamblului acestora. Iar extinderea ºi diversificarea legãturilor comerciale contribuie la consolidarea ansamblului.

Apreciind acest segment al raporturilor bilaterale, Ambasadorul ne-a oferit ºi câteva date semnificative: "În ultimii ani, relaþiile comerciale chino-române au înregistrat progrese rapide. Valoarea schimburilor comerciale dintre cele douã state a crescut anual cu 20%-30%,

fi dispus sã creeze un consulat la Vera Cruz" ºi a cerut recomandarea unei persoane care sã aibã ºi agrementul guvernului mexican.

Petala nu a rãspuns ºi lucrurile au rãmas în acest stadiu.

La 15 octombrie 1940, guvernul generalului Ion Antonescu a întrerupt relaþiile diplomatice cu Mexicul, prin rechemarea în þarã a însãrcinatului cu afaceri, Vintilã Petala, ºi închiderea Legaþiei României de la Mexico City. Însãrcinatul cu afaceri al Mexicului la Bucureºti, Francisco Vasquez-Tressera, a fost informat cã interesele României în Mexic vor fi reprezentate de Legaþia României la Washington.Primind înºtiinþarea desfiinþãrii legaþiei, la mijlocul lunii septembrie, 1940, Vintilã Petalã atrãgea atenþia autoritãþilor de la Bucureºti, la 24 septembrie 1940, cã state din Europa ocupate deja de germani, ca Norvegia, Danemarca, Belgia sau Polonia continuau sãºi menþinã reprezentanþii diplomatici în capitala Mexicului, "unde se formeazã o parte a opiniunei americane ºi unde se întâlnesc toate curentele acestui continent". În consecinþã, el socotea utilã înfiinþarea unui consulat general onorific al României la Mexico City, propunându-l drept titular pe Pablo Martinez del Rio, profesor de istorie la Universitatea Naþionalã. Guvernul de la

ajungând în 2007-2008 la 3-3,2 miliarde de dolari. În 2009 a suferit o micã scãdere, ridicându-se, totuºi, la 2,81 miliarde de dolari. În primele 7 luni ale anului 2010, valoarea totalã a schimburilor comerciale chino-române a ajuns la 1,6 miliarde de euro, crescând cu 40,8%, ceea ce înseamnã foarte mult. În România, în afarã de þãrile membre ale Uniunii Europene, China este prima þarã în ceea ce priveºte importurile. De menþionat este faptul cã exportul României cãtre China a crescut în 2009 cu 32,2%, iar în primele 7 luni ale anului 2010 a crescut cu 51,4%".

Trebuie menþionat însã cã deºi schimburile comerciale au înregistrat progrese evidente existã posibilitãþi de creºtere a lor. Acest fapt este subliniat ºi de diplomatul chinez care menþiona cã valoarea totalã a schimburilor comerciale cu România este, în medie, mai micã decât cea a schimburilor cu þãri din Europa Centralã ºi de Est cum ar fi Cehia, Ungaria ºi Polonia.

"Sunt convins cã potenþialul dezvoltãrii comerciale dintre China ºi România este foarte mare. Prin eforturi comune ºi intensificarea cooperãrii pragmatice, potenþialul dezvoltãrii comerciale al celor douã þãri va cunoaºte o dezvoltare deplinã ºi eficace" a afirmat Ambasadorul.

Dezvoltarea impetuoasã a economiei Chinei constituie o garanþie a continuãrii pe un trend ascendent a relaþiilor bilaterale. Deºi economia naþionalã a Chinei a fost grav afectatã de criza economico - financiarã mondialã, datoritã mãsurilor energice ºi strategiilor speciale de dezvoltare stabilite în funcþie de propriile realitãþi social economice, þara a reuºit sã depãºeascã efectele acesteia.

Desigur, faptul cã într-un timp relativ scurt criza a putut fi învinsã ar putea sta ºi în atenþia altor þãri, fiecare þinând, evident, seama de specificul sãu. Aºa cum afirma Ambasadorul Chinez, þara sa "nu propune niciunei þãri sau regiuni sã-i adopte modul de dezvoltare, ci este de pãrere cã fiecare þarã trebuie sã-ºi aleagã propria cale de dezvoltare potrivit situaþiei interne, iar experienþa ºi reuºitele altor state sã reprezinte o sursã din care poate învãþa ºi lua exemple în gãsirea unor cãi ºi metode de soluþionare a problemelor interne". În ce priveºte parteneriatul româno -chinez în condiþiile crizei, este interesant de menþionat sublinierea fãcutã de Excelenþa Sa Liw Zeng Weng, potrivit cãruia "a partener al unei ample colaborãri ºi prietenii, China doreºte sã depunã eforturi comune împreunã cu partea românã pentru a consolida ºi extinde rezultatele pozitive obþinute în lupta împotriva crizei financiare mondiale".

Bucureºti nu a dat curs propunerii.

La 24 decembrie 1941, relaþiile diplomatice dintre cele douã state au fost rupte oficial din cauza rãzboiului, în urma declaraþiei de rãzboi fãcutã de general Antonescu Statelor Unite ºi Marii Britanii.

Relaþiile vor fi reluate în anii dictaturii comuniste, între R. S. România ºi Statele Unite Mexicane. Astfel, în intervalul 7 septembrie 8 octombrie 1968, a avut loc vizita oficialã a unei delegaþii guvernamentale române în câteva þãri din America Latinã - Mexic, Venezuela, Columbia, Chile, Perú ºi Uruguay. În timpul vizitei în Mexic, a fost semnat primul Acord interbancar româno-mexican ºi a fost deschisã o Agenþie Comercialã Românã la Mexico City. Cinci ani mai târziu, la 20 martie 1973, România ºi Statele Unite Mexicane restabileau relaþiile diplomatice, la nivel de ambasadã însã.

Relaþiile între R.S.România ºi Mexic au fost normale, amicale, preºedinþii celor douã þãri dar ºi miniºtrii de Externe efectând vizite reciproce (în anii 1974, 1975, 1979).

Dupã 22 Decembrie 1989, relaþiile Mexicului cu noua Românie, postrevoluþionarã, liberã ºi democraticã, se vor dezvolta armonios, pe noi direcþii ºi coordonate.

Dr. Andrei Alexandru CÃPUªAN

Prof. univ. dr.

Dumitru MAZILU

Joseph Bonaparte - rege al Spaniei Primãvara ºi vara anului 1808 s-au caracterizat prin acþiuni de rezistenþã împotriva ocupaþiei franceze. Cele mai ample miºcãri populare s-au înregistrat în Portugalia ºi în Spania. În primãvara anului 1808 a izbucnit o rãscoalã care a pus în cauzã dominaþia puternicului împãrat al francezilor.

Portugalia - obligatã sã rupã legãturile cu Anglia Cancelaria diplomaticã de la Paris a fãcut demersurile necesare pentru a convinge autoritãþile portugheze sã rupã legãturile cu Anglia. Aceste demersuri au rãmas, însã, fãrã rezultat. Portugalia continua legãturile sale cu Anglia, atât din motive politice, cât, mai ales, din motive comerciale.În aceste circumstanþe, Napoleon Bonaparte a hotãrât sã oblige autoritãþile portugheze sã abandoneze legãturile cu Anglia. În acest scop, au fost trimise în Portugalia importante trupe franceze, sub comanda generalului Junot Joseph Bonaparte - rege al Spaniei Nu numai în Portugalia, ci ºi în Spania, împãratul francezilor întâmpina rezistenþã.

Diplomaþii Parisului transmiteau informaþii care nu erau de naturã sã-1 liniºteascã pe Napoleon. În Spania se urmãrea cu îngrijorare expansiunea francezã pe continent, mai cu seamã cã influenþa spaniolã scãdea, dupã ce - multã vreme -Spania ºi nu Franþa fusese consideratã între primele puteri monarhice în Europa.

Pentru a-ºi asigura dominaþia în Peninsula Ibericã, Napoleon a organizat ocuparea Spaniei, izgonind - în primãvara anului 1808 - familia regalã spaniolã de pe tron. În locul monarhilor spanioli, Napoleon 1-a urcat pe tron pe fratele sãu Joseph Bonaparte.

Guerillã spaniolã împotriva grenadierilor lui Napoleon Alungarea familiei regale spaniole ºi aducerea pe tronul Spaniei a fratelui împãratului francezilor a nemulþumit nu numai cercurile conducãtoare de la Madrid, dar ºi spaniolii obiºnuiþi.

Mesajele diplomatice transmise Parisului din Capitala Spaniei erau dintre cele mai îngrijorãtoare. Din aceste mesaje rezulta cã spaniolii nu erau dispuºi sã accepte ocupaþia francezã ºi sã suporte umilinþa de a fi conduºi de un rege francez.

Starea de nemulþumire a spaniolilor s-a transformat în revoltã, iar revolta în cunoscuta guerillã spaniolã, care avea sã provoace mari dificultãþi armatelor lui Napoleon.

Confruntarea din vara anului 1808 între rãsculaþii spanioli ºi trupele Împãratului Vara anului 1808 a marcat prima înfrângere a armatelor franceze. Cu atât mai îngrijorãtoare era aceastã înfrângere cu cât ea se datora nu confruntãrii pe câmpurile de luptã cu o armatã regulatã, ci unor rãsculaþi spanioli, care nu aveau nici instrucþia necesarã ºi nici echipamentul ºi armamentul adecvat.

Grenadierii lui Napoleon - care deveniserã faimoºi în numeroase bãtãlii de pe Continent - au suferit o înfrângere umilitoare în munþi, fiind încercuiþi de guerillã spaniolã ºi obligaþi sã se predea.

Analiºtii diplomatici ai timpului au apreciat cã grenadierii Împãratului au fost înfrânþi din cel puþin douã considerente: a) ei au abordat bãtãlia cu siguranþa cã vor învinge, nemaifãcând pregãtirile impuse într-o asemenea confruntare; b) grenadierii francezi au subapreciat capacitatea de concentrare ºi de luptã a unor rãsculaþi spanioli.

Un nou capitol avea sã se deschidã - dupã înfrângerea din vara anului 1808 - atât pentru politica, cât ºi pentru diplomaþia francezã ºi europeanã.

La sfârºit de misiune E.S. Isaias F. BEGONIA, ambasadorul Republicii Filipine E.S. Hamid Reza ARSHADI, ambasadorul Republicii Islamice Iran E.S. Robin BARNETT, ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii ºi Irlandei de Nord E.S. Conrad BRUCH, ambasadorul Marelui Ducat de Luxemburg Le urãm mult succes în noua misiune ce le va fi încredinþatã!

La început de misiune E.S. Helena STUDDERT, ambasadorul Australiei E.S. Kim Song GYONG, ambasadorul agreat al Republicii Populare Democrate Coreene E.S. Carla Maria Rodriguez MANCIA, ambasadorul agreat al Republicii Guatemala E.S. Dan BEN-ELIEZER, ambasadorul Statului Israel E.S. Martin HARRIS, ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord E.S. Rab Nawaz KHAN, ambasadorul Republicii Islamice Pakistan E.S. Pamela Jayasekera DEEN, ambasadorul agreat al Republicii Democrate Socialiste Sri Lanka E.S. Anders BENGTCEN, ambasadorul Regatului Suediei E.S. ªohrat JUMAEV, ambasadorul agreat al Turkmenistanului Le urãm bun venit!

Pagina 13

PRIVIRE ASUPRA UNEI LUMI VIITOARE

De ce sã ieºim din crizã?

Caius Traian DRAGOMIR Încerc sã sper cã niciunul dintre cititorii titlului de mai sus nu suspecteazã întrebarea, care îl alcãtuieºte, ca fiind pusã în ideea de a conduce la rãspunsuri triviale, cu nimic utile: criza este un lucru rãu, a ieºi din ea revine la a fi un bine - vom ajunge, din nou la o împãcare, eventual ºi minimã, cu destinele noastre, poate chiar cu destinul nostru naþional, aºa cum ne revin ele pe acest pãmânt vom recupera ceva din decalajul care ne separã de o Europã cãreia îi aparþinem tocmai pentru a ajunge sã înþelegem cã nu îi aparþinem.

De ce sã ieºim din crizã: ca sã ieºim doar parþial? Ca sã scape de ea numai unii dintre noi? Ca sã intrãm apoi într-o altã crizã, identicã, similarã, sau mai rea? Ori pentru a ajunge în rândul celor mai penibil manipulate, altfel spus mai prostite, dintre societãþi? Abia reuºind a depãºi necesitatea soluþionãrii unor astfel de proiecþii ale enormei probleme a crizei actuale referitor la care toþi parcã ar spune - sau ar încerca, statistic, sã susþinã - cã au depãºit respectiva stare, pe când, în realitate, nimeni nu a trecut dincolo de încercarea dramaticã a civilizaþiei economice a prezentului, fie aceasta crizã realã, fie circulatã declarativ ºi utilizatã apoi spre exproprierea naþiunilor de capacitãþile lor creative, productive ºi existenþiale, fie reprezentând o expresie a degradãrii, spirituale, intelectuale, etice, a prezentului.

Lucrurile sunt clare: nu trebuie ieºit din crizã ºi atât - trebuie fãcut astfel încât o crizã precum aceasta, ºi orice altfel de crize, produse în chiar mecanismele ºi releele sistemului economic mondial, sã nu mai fie posibile. A ieºi din criza actualã are a fi, astfel, o consecinþã, doar, a unui mult mai mare succes: aducerea lumii în situaþia de a se salva de autodistrugere, ori, mai exact, a dispensa specia homo sapiens sapiens de jefuire în interiorul sãu, de ceea ce s-ar putea denumi un canibalism indirect, care, astãzi încã, face aºa încât viaþa unora sã rezulte ca avantaj dedus din moartea altora sau, cel puþin, din limitarea orizontului ºi surselor a miliarde de vieþi omeneºti. Economia se defineºte astãzi aparent ºtiinþific, dar în realitate doar cinic - drept disciplina care studiazã utilizarea, distribuirea, unor resurse limitate. În realitate, economia, în sens pragmatic, este limitare a resurselor ºi, implicit a dreptului la existenþã, pentru a face astfel încât ierarhiile, eventual statele, sã funcþioneze prin deciziile ºi, astfel, în avantajele vârfurilor. Criza economicã de tip actual este - nu comit aici un pleonasm - un fenomen modern. Crizele au existat întotdeauna - au fost, probabil, chiar mai frecvente ºi mai grave altãdatã. Ele proveneau însã din intervenþia unor factori aflaþi dincolo de controlul uman ºi, deci, de un determinism intrinsec, pur economic.

Istoria biblicã a familiei lui Iacob este una a crizelor. Iosif prevede o crizã în Egipt ºi ia mãsurile necesare spre a-i reduce efectele; în fapt, el interpreteazã un mesaj divin ºi, într-un anumit sens, i se supune.

Iacob ºi cei unsprezece fii ai sãi, rãmaºi dupã vânzarea - am spune criminalã - a lui Iosif, corespunzând însã unui plan, de asemenea divin, sosesc în Egipt, tot drept urmare a unei crize în Orient, întâlnind astfel pe cel altãdatã trimis în sclavie. Cele zece plãgi apãrute asupra Egiptului, menþionate în "Exodul", sunt, în termeni istorici, respectiv scoase din context religios, factori generatori de crizã. Pânã la Revoluþia Industrialã a Occidentului, criza

însemna seceta, lãcustele, epidemiile ºi pandemiile, dar înainte de toate rãzboaiele - cu deosebire cele pierdute, dar uneori ºi cele câºtigate.

Dezvoltarea industriei creazã posibilitatea ca omul sã producã bunuri în urma deciziei sale cu privire la capitalul de care dispune, sau pe care îl poate obþine. Cantitatea de bunuri oferite pieþii nu mai este reglatã oricum, nu exclusiv - de factori naturali.

Preþul mãrfurilor nu mai este dictat de balanþa factorului politic ºi a celui existenþial. Grâul, la Roma era adus de statul roman din Egipt ºi distribuit cetãþenilor. Raportul cerere-ofertã, dicteazã preþul într-o lume a capitalului, capital care este agentul final de control asupra sistemului - ºi actului - politic.

Necesitãþile umane generale sunt acoperite sau nu în funcþie de satisfacþia adusã de profitul generat de capital. Relaþiile de forþã în societate determinã normalitatea economicã, tradusã în dezvoltare ºi bunãstare, sau criza, cu ºtiutele ei manifestãri dezastroase. Iatã lucruri banale, þinând în chip bazic de existenþa istoricã, dar continuu neglijate.

Apariþia acestei ultime crize, pe care încã o parcurgem, fãrã sã îi putem aprecia traseul viitor, sfârºitul, agravarea, sau zvârcolirile urmãtoare, prin faptul de a surveni în condiþiile globalizãrii ºi relativei uniformizãri a structurii sistemului politico-economic mondial a produs numeroase declaraþii, inclusiv din partea unor ºefi de state, conducãtori ai unor mari puteri, anunþând cã lumea nu mai poate fi, sub aspectul formelor economiei, aceea care a fost pânã în prezent, cã rezultatul perioadei prin care trecem va consta într-o schimbare hotãrâtã, radicalã, de sistem - ca ºi cum nu se produsese una, în urmã cu doar douãzeci de ani. Am scris atunci despre faptul cã nu se înþelege - sau se refuzã înþelegerea - privind lucrul cel mai firesc istoric: restructurarea, reforma þãrilor anterior socialiste avea sã fie aducãtoare de grave consecinþe dacã sistemul capitalist nu se va adapta, ºi acesta, unei alte evoluþii a umanitãþii. Cei care au permis o autenticã schimbare economicã, politicã, statalã, nu s-au þinut de cuvânt; mari economiºti teoreticieni, sau miliardele de oameni depinzând total de venitul ritmic provenit din activitãþile lor - muncã sau afaceri neaºezate pe suportul unor enorme depozite financiare ori patrimonii s-au simþit înºelaþi. De ce neschimbarea în locul schimbãrii anunþate? Pentru cã aceasta este vãzutã ca similarã marxizãrii istoriei, reîntoarcerii la comunism, la revoluþia egalitarã. Rezistenþa în faþa unei astfel de evoluþii, sau revoluþii, nu este nouã - ea îl precede pe Marx ºi este anterioarã oricãrei transformãri de tip socialist a lumii; a fost clarã încã unui Grachus Babeuf.

O restructurare totalã de sistem? Nu este aici spaþiul - poate locul ar fi - pentru o discuþie asupra acestui subiect: aº menþiona totuºi douã aspecte ale unei asemenea perspective. In primul rând: de ce neapãrat consumism? Munca, ºi valoarea, poate fi concentratã în calitate, ºi în transcenderea timpului tocmai prin aceasta. Profitul nu trebuie sã rezulte exclusiv prin rulajul obiectual - acesta nu este alrceva decât modalitatea de a împiedica formarea de mici averi; este deci noul mecanism al menþinerii majoritãþii în condiþii de dependenþã economicã ºi, deci, de cotrol ºi manipulare dinspre vârfurile (Continuare în pag. 30)

Placã comemorativã dedicatã doctorului Stelian Ivaºcu La sediul din Baloteºti al Spitalului de Urgenþã prof. dr. Agrippa Ionescu, a avut loc ceremonia de dezvelire a unei plãci comemorative dedicatã doctorului Stelian Ivaºcu (1925-2008), temerar chirurg, realizator a peste 27.000 de intervenþii chirurgicale, dintre care 10.000 de rezecþii pulmonare, eminent specialist ºi deschizãtor de drum în chirurgia toracicã, recunoscut pe plan mondial.

Iuliu Haþieganu, Ion Goia, Victor Papilian, Grigore Benetato, Ioan Danicico, Alexandru Pop, Petru Bruda, sunt personalitãþi marcante ale medicinei româneºti, dascãlii care, la Universitatea din Cluj, i-au îndrumat paºii ºi i-au marcat viitorul.

Ajuns la numai 28 de ani medic primar de chirurgie toracicã, a ocupat posturi de conducere la mai multe unitãþi medicale din Bucureºti ºi din þarã. Printre acestea sa numãrat ºi Spitalul de Boli Pulmonare

Baloteºti, azi modernul Spital de Urgentã prof.dr.Agrippa Ionescu- Baloteºti, unde a realizat împreunã cu echipa sa, în 1966, în premierã naþionalã, primul heterotransplant renal. Tot aici în 1969, a realizat în premiera mondialã, autotransplantul pulmonar prin reimplant lobar - in terapia unor forme particulare ale cancerului bronhopulmonar.

La ceremonie au participat academicieni, profesori universitari, medici, personal auxiliar activ în vremea aceea, foºti pacienþi. Au luat cuvântul: directorul general al spitalului, dr. Iuliu Costan, P.C.preot Valentin Bãdescu, prof. univ. dr. Teodor Horvat, academician prof.dr. Constantin Bãlãceanu Stolnici, acad. prof.dr. Vasile Cândea, prof. univ. dr. Alexandru Oproiu, prof. univ. dr. Andrei Firicã, prof. univ. dr.

Victor Crãciun, prof. univ. dr. Mihail Diaconescu.

Preºedintele Academiei Oamenilor de ºtiinþã din România, acad. Prof. Dr. Vasile Candea a înmânat doamnei Elvira Ivaºcu, soþia eminentului doctor, Diploma de membru de onoare, post-mortem, al AOºR ºi medalia de aur decernatã profesorului univ. dr. doc. Stelian Ivaºcu pentru profesionalismul sãu, pentru activitatea de cercetare fundamentalã ºi aplicatã în domeniul chirurgiei toracice, precum ºi pentru meritele deosebite în domeniul transplantologiei de organe ºi al chirurgiei interdisciplinare (cord-pulmon).

Elvira Ivaºcu a adus un omagiu echipei de odinioarã a doctorului Stelian Ivaºcu precum ºi multumiri tuturor celor prezenþi la aceastã întâlnire de suflet care nu ar fi putut avea loc fãrã susþinerea domnului Ion Antonescu - Marshal, un iubitor de ºtiintã, artã ºi culturã.

Karen BABOIAN

IDEI ªI REALITÃÞI CONTEMPORANE

Suveranitatea economicã Prof. dr. Sergiu TÃMAª Decãderea economicã ºi socialã a societãþii româneºti a atins cote dramatice.

PIB-ul s-a redus cu 16%, inflaþia se apropie de 8% ºi în condiþiile în care þara noastrã nu mai produce aproape nimic, importãm 80% din produsele alimentare, deºi deþinem suprafeþe mari pentru agriculturã. Din fondurile structurale ale Uniunii Europene am accesat doar 10%, în timp ce suntem obligaþi, pe lângã plata cotizaþiei anuale la bugetul Uniunii, sã mai restituim 12 miliarde de euro, bani cheltuiþi extra-procedural. Reducerile salariale ºi invitaþia insolitã a preºedintelui þãrii adresatã populaþiei de a "beneficia" de libertatea de miºcare obþinutã în 1989, determinã numeroase cadre calificate sã pãrãseascã þara pentru a lucra în statele occidentale. În acest context, cele mai multe voci critice acuzã guvernarea þãrii de incompetenþã ºi de lipsa voinþei de a se implica în combaterea crizei prin politici de stimulare a creºterii economice, preferând sã aºtepte epuizarea efectelor ei.

Evident cã, în decursul celor douã decenii de evoluþie democraticã, au avut acces la putere ºi oameni lipsiþi de cultura politicã sau experienþã managerialã, iar alþii, deºi aveau calitãþile necesare, erau ºantajabili datoritã modului în care au devenit membri noii clase capitaliste.

Cauzele prãbuºirii economice sunt însã mult mai profunde. Suntem confruntaþi de mulþi ani, cu un grav deficit managerial în guvernarea þãrii, deoarece dupã 1989 politicile elaborate au lipsit ºi continuã sã lipseascã sistematic România de resursele financiare necesare promovãrii intereselor sale, proces ce submineazã suveranitatea sa economicã.

Avem în vedere cã aceste politici reprezintã ºi expresia unor interpretãri eronate a raporturilor dintre stat ºi procesele de globalizare. Practica "deschiderii totale" a frontierelor ºi a economiei practicatã dupã 1989, cu scopul de a facilita reintegrarea þãrii în economia mondialã a avut drept ghid o triplã argumentare: a) procesele economice se regleazã de la sine, fie în condiþii normale, fie în condiþii de cri-

zã; b) rolul istoric al statului s-a restrâns odatã cu procesele de globalizare; c) politica intereselor naþionale devine anacronicã în contextul constituirii marilor regiuni integrate economic.

Desfãºurarea raporturilor internaþionale reale a pus în evidenþã evoluþii economice ºi politice ce contrazic aceste teze.

Statele, chiar ºi cele care ºi-au cedat o parte a suveranitãþii în cadrul zonelor economice integrate, continuã sã existe ºi sã îndeplineascã funcþii vitale. Reglarea spontanã a proceselor economice se realizeazã doar parþial, fapt confirmat de mãsurile luate pentru depãºirea crizei financiare globale prin înjectarea de fonduri publice în sistemul bancar. Acest demers a protejat interesele naþionale, prin pãstrarea capacitãþii de acþiune economicã a statelor într-un mediu internaþional turbulent.

Contextul complex al globalizãrii impune adoptarea de noi comportamente politice, care trebuie sã ia în considerare cã presiunile exercitate de corporaþii în direcþia dobândirii unei mai mari libertãþi de miºcare în planul concurenþei loiale pot facilita ºi operaþiuni ilicite, neconcordante cu interesele bunãstãrii cetãþenilor unei þãri. În afarã de aceasta, oferã numeroase posibilitãþi de acþiune capitalurilor speculative ºi organizaþiilor mafiote.

Confruntate cu dualitatea efectelor globalizãrii, statele viabile adoptã politici ce echilibreazã activitãþile comerciale transnaþionale cu interesele economice ºi sociale ale populaþiei. Guvernele acestor state sunt preocupate de administrarea eficientã a resursele naþiuni ºi manifestã atenþie în acumularea resurselor necesare dezvoltãrii, comportamente ce au dus la crearea "fondurilor suverane" destinate viitoarelor generaþii.

Pentru a face mai inteligibil acest comportament, care ia în considerare efectele pozitive ºi negative ale globalizãrii, ne vom referi la "metafora autostrãzii" folositã de economistul ºi expertul japonez în management Kenichi Ohmae.

Acesta compara procesul globalizãrii economice cu intensificarea traficului

de vehicule pe mãsura construirii de autostrãzi. Creºterea traficului datoritã autostrãzilor nu exclude însã respectarea regulilor de circulaþie rutierã, indiferent unde sunt înmatriculate vehiculele! În consecinþã, globalizarea economicã nu înseamnã doar "deschiderea pieþelor", ci ºi exercitarea unui rol activ al statului (ºi al organismelor internaþionale) în desfãºurarea activitãþilor economice transnaþionale, pentru ca acestea sã corespundã intereselor dezvoltãrii unui stat ºi ameliorãrii vieþii cetãþenilor. În cazul þãrii noastre, guvernãrile de dupã 1989 au ales doar deschiderea frontierelor pentru forþele globalizãrii.

Corporaþiile multinaþionale s-au folosit de lipsa "regulilor autostrãzii" pentru a prelua majoritatea covârºitoare a activelor bancare, din industrie, din energeticã ºi din exploatarea resurselor naturale, lãsând statul român fãrã pârghiile economice, capabile sã-i asigure libertatea de acþiune. Procesul s-a agravat prin retragerea firmelor româneºti de pe pieþele externe din þãrile în curs de dezvoltare din Africa, Asia ºi America de Sud. În ce priveºte securitatea financiarã, sistemul bancar românesc a fost preluat, în proporþie de 95%, de bãncile occidentale.

Odatã cu erodarea suveranitãþii economice, în urma externalizãrii majoritãþii resurselor ºi profiturilor, economia româneascã a înregistrat dezechilibre grave, proces agravat de activitãþile desfãºurate de capitalurilor speculative, acþiunile organizaþiile mafiote ºi a unei masive evaziuni fiscale. În aceste condiþii, resursele financiare provenite din impozitare ºi taxe nu au mai þinut pasul cu necesitãþile economice ºi sociale ale þãrii. Gestionarea deficitarã a raporturilor dintre dinamica economiei interne ºi procesele de globalizare au împins þara cãtre instaurarea controlului direct al guvernãrii þãrii noastre de cãtre o echipã de experþi FMI care, conform practicilor deja cunoscute, recomandã mãsuri ce amânã revitalizarea economiei ºi agraveazã sãrãcirea populaþiei.

Pagina 14

20 de ani de la stabilirea relaþiilor diplomatice dintre România ºi Statul Qatar Cu prilejul aniversãrii a 20 de ani de la stabilirea relaþiilor diplomatice dintre România ºi Statul Qatar a avut loc la Bucureºti vizita oficialã a asistentului pentru afaceri de follow-up al ministrului Afacerilor Externe al Statului Qatar, Mohammed Bin Abdullah Bin Mutib Al Rumaihi. Domnia sa a avut o întrevedere cu ºeful diplomaþiei române, Teodor Baconschi, cãrui i-a înmânat un mesaj de felicitare din partea primuluiministru al Statului Qatar cu ocazia împlinirii a douã decenii de relaþii diplomatice între

cele douã þãri. Teodor Baconschi a exprimat interesul României pentru intensificarea raporturilor cu Statul Qatar ºi a evidenþiat importanþa identificãrii de noi proiecte concrete de cooperare economicã.

Preconizata deschidere a unei curse aeriene directe între Doha ºi Bucureºti în prima parte anului 2011 va permite facilitarea contactelor între oamenii de afaceri români ºi qatarezi.

Au fost discutate relaþiile dintre Uniunea Europeanã ºi Consiliul de Cooperare al

Excelenþa Sa Salem A. Al-Jaber, Ambasadorul Statului Qatar, Excelenþa Sa Mohammed Bin Abdullah Bin Mutib Al Rumaihi, Ambasadorul român Aurel Turbãceanu ºi Excelenþa Sa Mohammed El-Dib, Ambasadorul Republicii Liban la Bucureºti, Decanul Corpului Diplomatic al þãrilor arabe (de la stânga la dreapta)

Golfului, prilej cu care au agreat importanþa intensificãrii dialogului bilateral.

A urmat o rundã de consultãri politice, între oaspetele qatarez ºi Doru Costea, secretar de stat pentru Afaceri Globale, în cadrul cãreia au fost abordate domenii prioritare pentru colaborarea bilateralã,cu accent pe dezvoltarea dialogului politic ºi pentru cooperarea la nivelul Ministerelor Afacerilor Externe, modalitãþile de intensificare a relaþiilor comercial - economice, completarea cadrului juridic bilateral ºi chestiuni de naturã consularã. Cei doi demnitari au abordat ºi relaþia dintre Uniunea Europeanã ºi Consiliul de Cooperare al Golfului, cu accent modalitãþile de intensificare a acestui dialog.

Au fost analizate, de asemenea, evoluþiile înregistrate într-o serie de dosare regionale, precum situaþia din Irak, dosarul iranian, procesul de pace din Orientul Mijlociu, Afganistan, Kosovo, Sudan. Au fost aduse în discuþie colaborarea la nivelul instituþiilor internaþionale, securitatea energeticã ºi efectele crizei financiare globale.

Oficialul qatarez a participat la Institutul Diplomatic Român, alãturi de Excelenþa Sa Salem A. Al-Jaber, Ambasadorul Statului Qatar, la sesiunea aniversarã consacratã împlinirii a 20 de ani de la stabilirea relaþiilor diplomatice între þara noastrã ºi Statul Qatar.

Din partea MAE român au participat Doru Costea, secretar de stat pentru Afaceri Globale ºi fostul Ambasador în Qatar (cel

Inaugurarea Re[edin]ei ambasadoriale a Argentinei Ambasadorul Republicii Argentina, Excelenþa Sa Claudio Perez Paladino ºi doamna Liliana Villalobos Zamora, au organizat la Reºedinþa ambasadorialã o recepþie cu ocazia lansãrii primei emisiuni

filatelice comune a Argentinei ºi României.

"Aceastã iniþiativã a instituþiilor Romfilatelia ºi Correo Argentino este o dovadã de bunã înþelegere între þãrile noastre, bazatã pe tradiþionale relaþii de solidaritate ºi fraternitate, susþinute, fãrã îndoialã, de fondul nostru latin comun.

Aceste mãrci poºtale prezintã imagini ale lacurilor montane, Nahuel Huapi din Argentina ºi Bâlea, din România. Ambele, de o frumuseþe inegalabilã. Din fericire, acum câteva luni, am avut ºansa sã traversãm munþii Fãgãraº ºi acolo am vãzut lacul Bâlea strãlucind în toatã splendoarea ºi frumuseþea sa. Îi sfãtuiesc pe toþi cei care nu 1-au vãzut încã sã meargã sã îl vadã", a spus Excelenþa Sa Claudio Perez Paladino .

Pentru Argentina ºi pentru þãrile latinoamericane, 2010 a fost un an plin de evenimente care au avut un impact important în viaþa popoarelor acestor þãri. În acest sens, Ambasadorul a menþionat: "Au fost sãrbãtoriþi 200 de ani de la crearea în Argentina a primului guvern naþional ºi câºtigarea independenþei altor 8 þãri latino-americane; 130 de ani de la stabilirea relaþiilor diplomatice între Argentina ºi România; 80 de ani de la deschiderea reprezentanþelor noastre diplomatice; al doilea Premiu Nobel pentru Literaturã obþinut de un scriitor latino-american, Vargas Lliosa ºi salvarea celor 33 de mineri rãmaºi captivi într-o minã din Chile".

"Bucurându-ne de acest moment când ne aflãm reuniþi aici, autoritãþi româneºti, reprezentanþi ai þãrilor ibero-americane ºi alþi distinºi invitaþi, îmi face o deosebitã plãcere sã subliniez prezenþa doamnei Maria Cristina de la Garza Sandoval,

Ambasadoarea Mexicului, care, anterior sosirii sale la Bucureºti, a fost Ambasador în Argentina", a precizat Excelenþa Sa Claudio Perez Paladino.

"Ca o recunoaºtere a muncii sale depuse în Argentina, guvernul þãrii mele, a hotãrât sã-ºi exprime recunoºtinþa faþã de Excelenþa Sa Maria Cristina de la Garza Sandoval acordându-i importanta decoraþie Marea Cruce a Ordinului Eliberatorului San Martin", a menþionat Ambasadorul Palladino.

Ambasadorul Argentinei la Bucureºti a fost însãrcinat de cãtre Preºedintele Argentinei sã remitã Excelenþei Sale Maria Cristina de la Garza frumoasa ºi importanta decoraþie, fapt care s-a ºi întâmplat.

Cu ocazia acestor douã evenimente, Ambasadorul Argentinei a inaugurat noua Reºedinþã Ambasadorialã, aflatã într-o modernã clãdire din zona bulevardului Kiseleff.

Recepþia a avut un caracter restrâns.

K.B.

Excelenþa Sa Salem A. Al-Jaber, Ambasadorul Statului Qatar, Excelenþa Sa Mohammed Bin Abdullah Bin Mutib Al Rumaihi, Ministrul român al Afacerilor Externe Teodor Baconschi ºi Doru Costea, secretar de stat pentru Afaceri Globale (de la stânga la dreapta) care a deschis prima misiune a României în Qatar, Aurel Turbãceanu.

"Acest moment - aniversarea a 20 de ani de relaþii diplomatice - este foarte important pentru noi, am ajuns la vârsta maturitãþii.

Dialogul nostru de astãzi a evidenþiat necesitatea intensificãrii relaþiilor comerciale ºi umane între cele douã þãri. O legãturã directã aerianã între Bucureºti ºi Doha va facilita realizarea acestui obiectiv.

Provocarea este ca în viitor sã reuºim sã facem ºi mai multe decât am fãcut în aceºti 20 de ani", a declarat secretarul de stat Doru Costea.

La rândul sau, oficialul qatarez a subliniat importanta cooperãrii economice. "Timp de 20 de ani am avut multe realizãri în registrul relaþiilor bilaterale ºi suntem optimiºti în ceea ce priveºte o colaborare mai intensã, în special in domeniul economic. Sperãm în canalizarea eforturilor pentru extinderea ºi diversificarea schimburilor ºi cooperãrii în domeniul comerþului, a proiectelor comune ºi a investiþiilor", a declarat acesta.

La reuniune au fost prezenþi membri ai Corpului diplomatic, personalitãþi ale comunitãþii academice, societãþii civile ºi reprezentanþi ai mass-media.

An international week with HRH Prince Paul of Romania Honoring China's Ambassador to Romania TRH Prince Paul and Princess Lia participated, as Guests of Honor, at the project named "Around the World in 80 minutes".

The event took place at the National Palace of Children, in collaboration with the Chinese Embassy.

Surrounded by Ambassadors, children from China and Romania, TRH Prince and Princess Paul of Romania bestowed The Jubilee Silver Medal-100 years since the creation of the Foundation Carol I, as a symbol of friendship between the two countries to the well respected Chinese Ambassador, H.E. Mr. Liu Zengwen. One of the highlights of the spectacle was a contest for

people and personalities from the whole world. Princess Marie Gabrielle de Savoie, Archduke and Archduchess Michel de Habsbourg-Lorraine, The Minister of Foreign Affairs of Hungary Dr. Jeno Faller, the Minister of Cultures of Hungary Dr. Szocs Geza, the French Ambassador to Belgium Mrs. Michèle BOCCOZ, the General Consul of Monaco Mrs. Rosetta Porta and the French president's brothers, Guillaume and Francois.

Germany: The Funeral of the Furst of Hohenzollern On the sombre occasion of the funeral of HSH Prince Friedrich Wilhelm Fürst von Hohenzollern-Sigmaringen, the Royal couple represented the Senior Branch of

the children were winners with the correct answers on China were thrilled to receive generous gifts from the Embassy.

Belgium: Pal Sarkozy's Art Exhibition At the invitation of Mr. Pal Sarkozy, the father of the President of France, Nicholas Sarkozy, TRH Princess Lia and Prince Paul took part at the exquisite exhibition. The launch the artists Pal Sarkozy and his partner, Werner Hornung, took place in Brugge at the prestigious Dali Museum.

This event brought together important

the Romanian Royal Family. The first kings of Romania, Carol I and Ferdinand I, were initially German princes of the Hohenzollern Family. Prince Paul of Romania was close to the elderly Furst and considers his son, the new Head of the Family, Furst Prince Karl, as a good friend.

The vast majority of Princely German families were represented with the dignified presence of the Princes of Hesse, Hapburg, Wied, Schaumburg-Lippe, Leiningen, Thurn und Taxis, Bayern, Furstenberg, Prussia and Hohenzollern.

Pagina 15

Lansarea primului Centru de Studii Japoneze din România Din dorinþa de a lãrgi aria colaborãrii internaþionale în domeniul lingvistic, Japonia a lansat la Bucureºti primul Centru de Studii Japoneze din România. Gazdã a evenimentului a fost Aula Magna a Palatului Facultãþii de Drept, în care s-a desfãºurat ceremonia de inaugurare a Centrului. Interesul crescând în ceea ce priveºte studiile japoneze a fãcut ca un numãr foarte mare de cadre didactice ºi studenþi sã participe la acest eveniment.

Legãturile Universitãþii din Bucureºti cu Japonia dateazã încã din anul 1975 când a luat fiinþã Secþia de limbã japonezã, ca specializare B, iar din anul 1987, ca specializare A. Cei 180 de studenþi din cadrul Secþiei beneficiazã de donaþii de cãrþi, de aparaturã modernã, de burse, acestea din urmã fiind oferite de Japonia ºi masteranzilor, pentru stagii de cercetare, doctoranzilor ºi cadrelor didactice implicate. Colaborãrile internaþionale, din ultima perioadã, ale Secþiei s-au intensificat. Au fost semnate o serie de acorduri de înfrãþire cu universitãþi de prestigiu din Japonia ºi din Europa cu care deruleazã o serie de proiecte comune, precum ºi programe de schimburi pentru studenþi.

Iniþiativa creãrii acestui prim Centru de Studii Japoneze al Universitãþii din Bucureºti aparþine cadrelor didactice ale acesteia, ea fiind sprijinitã de cãtre guvernul japonez alãturi de câteva fundaþii japoneze. Centrul îºi asumã rolul de a diversifica proiectele de cercetare ºi de a forma tineri cercetãtori în domeniul studiilor japoneze, precum ºi de a facilita schimbul de experienþã ºi afirmarea la nivel mondial prin colaborarea cu prestigioase centre ºi asociaþii de studii japoneze din Japonia ºi din lume. Cadrele didactice ale secþiei de japonezã participã frecvent la manifestãri ºtiinþifice internaþionale ºi au publicat o serie de manuale de limbã ºi culturã japonezã, precum ºi numeroase traduceri din literatura japonezã modernã.

Evenimentul s-a bucurat de prezenþa rectorului Universitãþii din Bucureºti, prof. dr.

Ioan Pânzaru, a ministrului Educaþiei, Cercetãrii, Tineretului ºi Sportului, Daniel Petru Funeriu, a Ambasadorului Japoniei la Bucureºti, Excelenþa Sa Natsuo Amemiya, a Preºedintelui Fundaþiei Tokyo, Hideki Kato, a asistentului special al preºedintelui Fundaþiei Japonia, Yoshiyuki Nishizawa ºi a reprezentantului Ministerului Afacerilor Externe, Sânziana Dragoº.

Ambasadorul Japoniei a mulþumit Universitãþii din Bucureºti pentru interesul constant ºi profunda înþelegere a importanþei predãrii limbii japoneze ºi a activitãþilor culturale japoneze în România, care au creat mediul propice pentru fondarea Centrului de Studii Japoneze.

E. S. Natsuo Amemiya a þinut discursul intitulat "Relaþiile diplomatice japonezo-române: istorie ºi perspective" din care redãm o serie de fragmente.

“Privind din perspectiva istoriei de câteva mii de ani a celor douã þãri, relaþiile diplomatice dintre Japonia ºi România sunt relativ recente ºi îºi au punctul de plecare în anul 1902. La acel moment, Excelenþa Sa Makino, Ministrul extraordinar ºi plenipotenþiar al Japoniei la Viena a trimis o scrisoare exprimând dorinþa stabilirii relaþiilor diplomatice între Japonia ºi România, adresatã Excelenþei Sale Ion Ghica, Ministrul extraordinar ºi plenipotenþiar al României la Viena în aceea perioadã.

Anul 1902 (sau dupã sistemul japonez anul 35 al erei Meiji) este cel în care Japonia face prima alianþã cu una dintre marile puteri, Anglia, iar peste 2 ani se începe rãzboiul ruso-japonez. Este anul în care Japonia deborda de încredere cã ºi-a rezervat în sfârºit o poziþie în cadrul societãþii internaþionale. Pe de altã parte, în acel an, România era în plin proces de modernizare sub aspect politic, al transporturilor ºi militar, dupã ce trecuserã aproape 20 de ani de la eliberarea

de sub suzeranitatea otomanã ºi de la crearea Regatului României de cãtre Carol I. În 1911, cel care a condus Japonia la victorie în rãzboiul ruso-japonez, generalul Nogi, la întoarcerea de la ceremonia de încoronare a regelui Regatului Unit, George V-lea, viziteazã România ºi se întâlneºte cu regele Carol I ºi cu regina Elisabeta. În aceastã perioadã, denumitã în istoria universalã "a imperialismului", în Europa marile puteri fãceau alianþe complicate sau se confruntau între ele. Astfel, Japonia a primit rãspunsul din partea României la 15 ani dupã scrisoarea trimisã de Ministrul Makino prin care se solicita stabilirea de relaþii diplomatice, la un an dupã ce România

reluarea relaþiilor diplomatice ºi pentru pregãtirea unor noi relaþii de colaborare pe viitor.

Aº vrea sã menþionez, schimbul de vizite ale unor personalitãþi importante între Japonia ºi România care a continuat sã fie foarte dinamic.

Dupã anul 1990, începând cu preºedintele de la acea datã, Excelenþa Sa Ion Iliescu ºi pânã la vizita în Japonia a Excelenþei Sale Traian Bãsescu din luna martie a acestui an, cinci preºedinþi, un prim-ministru ºi trei miniºtri de Externe ai României au vizitat Japonia.

Din Japonia au vizitat România, în anul 1995 Alteþele Lor Imperiale Prinþul ºi Prinþesa Hitachi ºi în anul 2002 Alteþa Sa Imperialã Prinþesa Sayako, care a participat în calitate

a participat la Primul Rãzboi Mondial de partea Aliaþilor. Astfel, în anul 1917 România decide înfiinþarea legaþiei de la Tokyo, trimiþând Japoniei rãspunsul în acest sens. Însã pânã la înfiinþarea propriu-zisã a legaþiei a mai fost nevoie dupã aceea de încã 4-5 ani. În anul 1921 soseºte la post, la Tokyo, Ministrul extraordinar ºi plenipotenþiar al României ºi în anul urmãtor, 1922, Ministrul extraordinar ºi plenipotenþiar al Japoniei îºi ocupã poziþia la Bucureºti, astfel începând, în cele din urmã, relaþiile diplomatice bilaterale.

Legaþiile celor douã þãri au fost înfiinþate în anul urmãtor, respectiv la 2 ani dupã înfiinþarea Ligii Naþiunilor (1920).

Relaþiile diplomatice japonezo-române au continuat ºi dupã începerea celui de-al doilea rãzboi mondial iar în luna martie a anului 1944, când România se pregãtea sã întâmpine sfârºitul rãzboiului ca þarã câºtigãtoare, în momentul în care armata sovieticã a trecut graniþa prin Basarabia ºi a pus stãpânire pe România, a fost inevitabilã întreruperea acestor relaþii.

Relaþiile diplomatice dintre cele douã þãri se vor relua dupã 15 ani, abia în anul 1959. În anul 1975 Nicolae Ceauºescu este invitat ca oaspete de onoare în Japonia, alãturi de Elena Ceauºescu, se întâlneºte cu Maiestãþile Lor împãratul ºi împãrãteasa Showa, are,de asemenea, întrevederi cu Takeo Miki, Primul Ministru de atunci al Japoniei ºi confirmã buna evoluþie a relaþiilor bilaterale ºi extinderea ºi mai mult pe viitor a acestora. La 4 ani dupã aceea, în anul 1979, Maiestãþile Lor împãratul ºi împãrãteasa Japoniei viziteazã România în calitate de Prinþ Moºtenitor ºi Prinþesã Consoartã.

Anul trecut, 2009, când s-au împlinit 50 de ani de la reluarea relaþiilor diplomatice dintre Japonia ºi România, a fost sãrbãtorit, în acelaºi timp, în ambele þãri, ca "Anul Prieteniei dintre Japonia ºi þãrile Dunãrene" ºi "Anul Prieteniei între Japonia ºi România".

Cu aceastã ocazie au fost organizate foarte multe evenimente culturale, la care a fost prezent un public extrem de numeros. Din Japonia, la invitaþia Preºedintelui Traian Bãsescu, Alteþele Lor Imperiale Prinþul ºi Prinþesa Akishino au vizitat România unde au fost primiþi cu multã bucurie. Manifestãrile culturale care au avut loc anul trecut, începând cu vizita Alteþelor Lor Imperiale, au fost o ocazie perfectã pentru reafirmarea bunelor relaþii de prietenie la 50 de ani dupã

de reprezentant al Casei Imperiale la manifestãrile legate de împlinirea a 100 de ani de relaþii între Japonia ºi România. Dupã o perioadã de 24 de ani în care nici un ministru de Externe japonez nu a mai vizitat România, în anul 2007, Domnul Taro Aso, Ministrul de Externe al Japoniei la acea datã, viziteazã România, iar în luna iulie a acestui an o delegaþie importantã a Federaþiei

japoneze ale Fundaþiei Japonia, trimiterea de profesori specialiºti de limbã japonezã în România, donaþii de materiale didactice, oferirea de programe de studiu în Japonia pentru profesorii români de limba japonezã ºi pentru studenþii cu rezultate deosebite, care au pregãtit terenul pentru ca înfiinþarea Centrului de Studii Japoneze deschis astãzi sã devinã realitate.

In privinþa asistenþei economice guvernamentale japoneze, dupã revoluþia din anul 1989, pentru susþinerea democratizãrii României ºi a trecerii la economia de piaþã, Japonia a acordat asistenþã de tip "ODA Loan", granturi nerambursabile, cooperare tehnicã ºi voluntari JICA în domenii cum ar fi: dezvoltarea infrastructurii ºi a industriei, protejarea mediului, culturã ºi multe altele.

Faptul cã acestea au fost primite cu multã apreciere ºi mulþumire de cãtre guvernul ºi poporul român este pentru noi o mândrie ºi o mare bucurie. În Japonia, în luna iunie s-a format un nou Cabinet, condus de Primul Ministru Naoto Kan, care alãturi de reforma generalã a sistemului administrativ ºi financiar intern ºi a sistemului de asigurãri sociale ºi-a afirmat ca direcþii de bazã ale politicii externe urmãtoarele: pãstrarea alianþei cu Statele Unite, dezarmarea nuclearã ºi neproliferarea nuclearã, cooperarea cu þãrile din Asia, promovarea Acordului de Parteneriat Economic ºi a Acordului de Comerþ Liber, precum ºi contribuþia în domeniul modificãrilor climatice ºi a problemelor de mediu. La ceremoniile de comemorare a victimelor bombardamentelor atomice ºi pentru pace desfãºurate vara aceasta la Hiroshima ºi Nagasaki, au participat secretarul general al Naþiunilor Unite, Ban Ki-moon, ºi reprezentanþi oficiali din multe þãri. În legãturã cu dezarmarea nuclearã ºi neproliferarea nuclearã, ca singura þarã

Ambasadorul Japoniei la Bucureºti, Excelenþa Sa Natsuo Amemiya ºi Preºedintele Fundaþiei Tokyo, Hideki Kato Oamenilor de Afaceri Japonezi KEIDANREN - a vizitat România ºi a avut întrevederi cu Preºedintele Traian Bãsescu ºi cu alte personalitãþi cu privire la dezvoltarea legãturilor economice bilaterale.

De asemenea, Guvernul Japoniei a oferit timp de 40 de ani diferite programe de asistenþã României.

Bursele de studii în Japonia oferite de Guvernul japonez ºi programele Ministerului Afacerilor Externe al Japoniei sau ale Fundaþiei Japonia prin care erau invitaþi în Japonia specialiºti din diverse domenii au început cu aproximativ 20 de ani înainte de revoluþia din anul 1989 din România. Prin aceste programe mulþi cetãþeni români au beneficiat de o educaþie excelentã în Japonia ºi dupã întoarcerea în þarã îºi desfãºoarã activitatea aici în diferite domenii. Cred cã trebuie menþionat în mod special sprijinul complex acordat vreme îndelungatã în conformitate cu necesitãþile României, în special prin programele de susþinere a limbii

din lume care a suferit un bombardament atomic, Japonia considerã una dintre mãsurile cele mai importante asumarea rolului de lider în vederea realizãrii unei "lumi fãrã arme nucleare", prin colaborarea cu Naþiunile Unite ºi þãrile implicate. Într-un astfel de cadru internaþional, fãrã îndoialã cã România este acum un partener important pentru Japonia. În primul rând, România, care a menþinut bunele relaþii tradiþionale cu Japonia rãmâne, în continuare, ca o þarã importantã cu care Japonia trebuie sã dezvolte cooperarea ºi schimburile reciproce în domeniul economic ºi cultural. În al doilea rând, România acordã un sprijin important Japoniei pe direcþia întãririi relaþiilor dintre Japonia ºi UE în diferite domenii, cum ar fi cel politic ºi cel economic. În cel de-al treilea rând, Japonia ºi România ca state membre ale societãþii internaþionale, împãrtãºesc aceleaºi valori fundamentale cum ar fi democraþia ºi economia de piaþã ºi sunt importanþi colaboratori în diferite do-

menii, cum ar fi: pacea, mediul ºi drepturile omului. În timpul scurs de 108 ani de la stabilirea primelor contacte diplomatice ºi de 50 de ani de la reluarea relaþiilor diplomatice, relaþiile dintre Japonia ºi România s-au pãstrat în mod tradiþional foarte bune ºi cred cã sunt pline de semnificaþie încercãrile de aprofundare a acestora ºi de lãrgire a sferei de înþelegere reciprocã, precum este aceasta de astãzi, de înfiinþare a Centrului de Studii Japoneze al Universitãþii Bucureºti. Înainte de orice, este foarte important sã înþelegem faptul cã a cunoaºte bine diferite aspecte ale unei culturi ºi ale unei societãþi în cadrul Universitãþii este adevãrata bazã pentru înþelegere reciprocã ºi a unor noi legãturi de colaborare. Oamenii sunt niºte entitãþi culturale care duc cu ei istoria ºi caracteristicile spirituale ale þãrii ºi regiunii în care s-au nãscut ºi au crescut. Fãrã înþelegerea ºi respectul identitãþii culturale a fiecãruia nu este posibilã o înþelegere reciprocã pe deplin. În acest sens, Japonia are o tradiþie îndelungatã de studii "ruse ºi est-europene", iar România a fost tratatã ca o parte a acestora.

Cursuri despre studii "ruse ºi est-europene" se þin la multe universitãþi importante din Japonia, se fac prezentãri ºtiinþifice în cadrul a numeroase conferinþe academice ºi se publicã periodic reviste academice. Pe de altã parte, în conformitate cu extinderea UE ºi a noilor schimbãri ºi evoluþii politice ºi economice care au avut loc recent în Europa, au crescut numãrul de studii referitoare la estul europei, inclusiv despre România, care au început sã fie încadrate în studiile Uniunii Europene.

Cea de-a doua semnificaþie a înfiinþãrii Centrului de Studii Japoneze constã în descoperirea ºi pregãtirea celor care urmeazã sã dezvolte ºi mai mult viitoarele relaþii japonezo-române. În România sunt persoane care dupã ce au absolvit universitatea continuã sã aibã interes pentru Japonia ºi studiazã individual literatura japonezã sau fac traduceri. Cred cã ar fi foarte frumos dacã Centrul de Studii Japoneze ºi-ar deschide porþile ºi ar oferi ocazia de a-ºi prezenta rezultatele studiilor lor nu doar studenþilor, ci ºi cercetãtorilor ºi traducãtorilor din afara cadrului universitar.

Cea de-a treia semnificaþie a înfiinþãrii acestui Centru este cã deschide drumul României de a fi parte a reþelei de studii japoneze la nivel european. În prezent, în lume sunt aproximativ 7000 de cercetãtori în domeniul Japoniei. La nivelul anului 2005, cei mai mulþi, 1650, erau în aproximativ 184 de universitãþi din Statele Unite. Le urmeazã þãrile europene ºi China, unde numãrul acestor cercetãtori a crescut foarte mult în ultimii 10 ani.

Una dintre caracteristicile studiilor japoneze din Europa este existenþa Asociaþiei Europene de Studii Japoneze (AESJ), cea mai mare organizaþie de niponologie din lume, în afara Japoniei. Are aproape 1100 de membri din toate þãrile Europei. Pe lângã conferinþele organizate periodic ºi succesiv în fiecare þarã, asociaþia desfãºoarã activitãþi de susþinere a studiilor europene, având rezultate deosebite. Sper cã, prin înfiinþarea acestui Centru de Studii Japoneze, Universitatea Bucureºti nu va fi un promotor al studiilor japoneze doar în România, ci va extinde colaborãrile nu numai cu Europa ºi Japonia, ci ºi cu Statele Unite ºi alte regiuni.

Japonezii ºi românii au din timpuri strãvechi multe puncte comune, cum ar fi: spiritul poeziei, al iubirii de naturã, al aprecierii sensibilitãþii. Nãdãjduiesc cã prin activitatea Centrului de Studii Japoneze inaugurat astãzi, înþelegerea reciprocã ºi colaborarea dintre Japonia ºi România va progresa ºi mai mult ºi împreunã vor putea contribui la realizarea unei lumi pline de pace ºi prosperitate.

Pagina 16

Festivalul culturii thailandeze Dupã succesul obþinut acum câteva luni prin organizarea la Bucureºti a celei de a doua ediþii a manifestãrii gastronomice "Thai food, healthy food", Ambasada Regatului Thailandei, în colaborare cu Muzeul Naþional al Satului "Dimitrie Gusti", Primãria Municipiului Bucureºti ºi cu sprijinul Ministerului Român al Culturii ºi Patrimoniului Naþional, au pregãtit prietenilor Thaialandei, (un grup din

ce în ce mai numeros), un alt eveniment care a fost foarte bine receptat.

Este vorba despre "Festivalul culturii Thailandeze" ediþia a doua, a cãrui deschidere oficialã a avut loc la Muzeul Naþional al Satului "Dimitrie Gusti", prin vernisajul expoziþiei "Uimitoarea Thailanda - Amazing Thailand".

Desfãºurat concomitent la Muzeul Satului ºi în Parcul Ciºmigiu pe par-

cursul a patru zile, Festivalul a avut ca scop promovarea culturii, meºteºugurilor ºi gastronomiei thailandeze prin spectacole de dans ºi muzicã tradiþionalã, prin demonstraþii de sculpturã în ghiaþã, în legume ºi fructe, de þesut mãtasea, de pictat umbrele din hârtie ºi mãºti de lemn, de confecþionat obiecte din lemn de bambus, prin spectacole de marionete etc. În cadrul multicultural ºi multicolor al Festivalului, a avut loc la Ateneul Român spectacolul de galã "Nestemate ale tezaurului cultural Thailandez Oglindiri".

De pe prima scenã muzicalã a þãrii,în deschiderea spectacolului, Excelenþa Sa Chantipha Phutrakul, Ambasadorul Regatului Thailandei spunea: Am deosebita plãcere sã vã întâmpin la ridicarea cortinei spectacolului din aceastã searã - Nestemate ale Tezaurului Cultural Thailandez - Oglindiri, sub cupola: prestigiosului Ateneu Român din Bucureºti. Evenimentul din seara aceasta este doar o parte a Festivalului Culturii Thailandeze, care se desfãºoarã în diferite locaþii ale capitalei. Nestemate ale Tezaurului Cultural Thailandez - Oglindiri, care aduce culoarea, sunetul ºi miºcarea armonioasã din Thailanda în Capitalã, vã oferã oportunitatea de a vã bucura de cea mai bunã muzicã clasicã ºi de cele mai rafinate forme ale artelor spectacolului ale Thailandei. Nãdãjduiesc sincer cã acest patrimoniu artistic de o excepþionalã bogãþie va miºca inimile tuturor celor prezenþi ºi va contribui la adâncirea dialogului ºi la întãrirea schimburilor între popoarele noastre ºi între culturile noastre.

Vã doresc o searã de neuitat, “bogatã pentru minte ºi suflet”. ªi aºa a ºi fost, o searã de neuitat în compania unor profesioniºti ai dansului ºi muzicii Thailandeze. Dansul ºi muzica sunt o parte a bogatului tezaur cultural al Thailandei ºi joacã un rol esenþial în viaþa contemporanã a acestei þãri. Muzicienii thailandezi cu instrumentele lor minunate, poleite cu aur ºi grupul de dansatori îmbrãcaþi în superbe costume naþionale, au adus pe scena Ateneului o parte a acestui tezaur.

Publicul spectator a putut urmãri dansuri tematice: Dansul pãdurii fericite (Himmapan Hansa), în care animalele se bucurã de începerea unei noi zile, de desfãtãrile pãdurii; - Dansul bãtãliei, bazat pe epoopeea naþionalã a Thailandei "Ramayana" a cãrui coregrafie este bazatã pe arte marþiale; - Dans sculptural strãvechi, inspirat de opere ale patrimoniului cultural thailandez; - Dansul þeserii mãtãsii, în care, prin postúri liniºtite ºi graþioase se exprimã procesul producerii mãtãsii; - Dansul mãrii car prezintã voioºia locuitorilor din sudul þãrii; - Dansul pãmântului descrie optimismul celor din nord-estul þãrii Grupul de dansatori exprimã sugestiv prin miºcarea trupului ºi a mâinilor atât acþiuni cât ºi sentimente precum mânia, tristeþea, dragostea, regretul, dramatismul acþiunii.

Toate acestea sunt exprimate prin in-

termediul instrumentelor muzicale, nu neapãrat prin voce, muzica susþinând miºcarea dansatorilor.

A fost o searã cu adevãrat excepþionalã, datoratã Excelenþei Sale Chantipha Phutrakul care a avut iniþiativa organizãrii, cât ºi grupului de dansatori ºi muzicieni, care au fãcut posibilã întâlnirea cu arta ancestralã a poporu-

lui thailandez.

Au fãcut-o cu plãcere ºi cu pasiune, lucru care se putea citi ºi pe feþele lor.

Publicul a rãsplãtit cu îndelungate aplauze prestaþia artiºtilor.

Au participat la eveniment membri ai Corpului diplomatic, muzeografi,, un numeros public, prieteni ai thailandei.

Karen BABOIAN

Pagina 17

Ars culinaria în stil traditional indonezian Dacã vi se întâmplã sã oftaþi, vreodatã, în bucãtãrie, când maºina clasicã de tocat carnea are melcul înþepenit, gândiþi-vã optimist: ardeii umpluþi ºi sarmalele sunt preparate foarte uºor de pregãtit în comparaþie cu un Gepuk indonezian, de exemplu. Iatã, pe scurt,

În zilele de 9 si 10 august a avut loc la sediul THR CG, pentru al doilea an consecutiv, un curs de gastronomie indonezianã organizat de ambasada Indoneziei la Bucureºti, la iniþiativa Excelenþei Sale doamna Marianna Sutadi; cursul s-a realizat în colaborare cu THR CG - cea

Fericiþii câºtigãtori au fost: Premiul I - Maria Moja (Continental, Sinaia): 3 zile, 2 nopti, Bali SPA, Cornu Premiul II - Robert Dragomir (cursant THR): voucher 1100 RON Premiul III -Nicoleta Sãndulache (bucãtar amator): trofeu oferit de

cum se face, în stilul indonezian, simplul sos de alune care acompaniazã aceastã fripturã de vitã (prelucratã termic de trei ori) ºi care se numeºte Gepuk: într-o tigaie cu ulei încins se pune mai întâi bumbu: este un amestec de eºalotã cu usturoi ºi cu ardei iute.

mai importantã ºcoalã de turism, hoteluri ºi gastronomie din România, curs finalizat cu un concurs cu importante premii în bani ºi scurte vacanþe. La curs sau înscris 14 doritori în a afla tainele gastronomiei indoneziene, taine descifrate, într-o oarecare mãsurã de doamna

Ambasada Indoneziei Menþiune - Adrian Ciocârlan: curs gratuit de bucãtar, oferit de THRCG Dupã înmânarea premiilor, Excelenþa Sa, a oferit reprezentantului THR CG, domnul Ovidiu Râbu o diplomã de merit pentru buna ºi îndelungata colaborare cu

Bumbu se cãleºte la marea artã ºi apoi se adaugã alunele pisate (musai într-un mojar clasic, de fier, cu un pistil care seamãnã cu un corn de vitã, dar e tot din fier). Dupã douã, trei cãliri se adaugã

apã, (la ochi), sare, (dupã gust), o idee de zahãr de trestie, brun, trei mãsuri de tamarind (sã ne lãmurim, e vorba aici de mirodenia obþinutã din Tamarindus indica, un fel de curmalã indianã, iar nu de bietele maimuþici de mãrimea unei veveriþe care se numesc tamarin), zahãr alb, cristalizat ºi gata, sosul e pregãtit.

Acum, pentru mai multã claritate, dupã abrupta introducere în arta culinarã, am sã vã explic jurnalistic:

Nur Komariah, profesor formator la prestigiosul Institut de Turism din Bandung, ajutatã de doamna Maria Ginghinã, maestrã în arta culinarã, formator gastrotehnicã, membrã a staffului THR CG.

Juriul a þinut cont de: aspectul preparatelor, gust ºi (nu în ultimul rând) de imaginea concurenþilor. Probele de concurs au constat în pregãtirea urmãtorului meniu: Gado-gado betawi (salatã) Ayam rica rica (pui fript cu sos) Gepuk (tocaniþã de vitã cu sos de alune) Kolak pisang, biji salak (desert cu banane) Diplomele ºi premiile au fost înmânate de Excelenþa Sa Marianna Sutadi

Ambasada þãrii domniei sale. În ziua anterioarã competiþiei propriu zise, dupã terminarea cursului teoretic a urmat cursul practic, în spaþioasa bucãtãrie a THR CG. Cursanþi, organizatori (printre care s-au aflat: prietenul nostru Fattah Hardinwinangum, alþi membri ai Ambasadei Indoneziei, Ovidiu Râbu - formator în Tehnologia Activitãþii în Restaurant ºi Bar, membru al staff-ului THR CG), binecunoscutul Maestru bucãtar Petriºor Tãnase ºi jurnaliºti, ne învârteam printre oale puse la fiert, tigãi în care se prãjea ºi castronºe cu ingrediente aduse tocmai din Thailanda, trecând de la un banc de lucru la altul, pe fiecare dintre ele realizânduse un alt preparat. Mãrturisesc cã mi-am bãgat nasul în diversele castronaºe ce conþineau fie ghimbir ras, fie frunze de lãmâie verde, turmeric (curcuma longa), castraveþi, etc. M-am uitat lung la o frunzã de curry, pentru cã nu cunoºteam decât mirodenia galben cafenie cu gustul tipic. Pot sã vã spun cã frunza are un miros suav, proaspãt, de mãr ºi un gust foarte rãcoros, curry fãcând parte din familia Apiaceae, adicã un soi.. de neam.. de pãtrunjel. Era cât pe ce sã rãsturnãm, în agitaþia sporitã de (Continuare în pag. 24)

“Love me as I am” IWA charity project This is the name of the association that asked for our help. It is extremely touching, expressing exactly the reality. It is, in fact, a desperate cry to normal people from those who were not given this chance. Some of them do not realize the difference, some of them do, but all of them need to be loved.

Together with Sahar Behairy - 1st Vice President and Silvia Bontas - coordinator of the charity department, we went to Popesti Leordeni, in the southern part of Bucharest; to visit them.The association is promoting, protecting and defending the rights and legitimate interests of the persons with intellectual and/or other disabilities. Together with their families, the association wants to determine and help the local socie-

project, but it is not enough to cover the needs of so many disadvantaged people.

So, IWA, in its turn, counts on other kind souls to sponsor us in our charity work. We thank them, too.

While being there, we saw a group of young disabled persons working and learning from a specialist. When we entered the room, they were very happy. Some of them were shy, understanding their situation, some of them gathered around us right away, and needing to be embraced. Oh!!!

Then, we went to visit a few families. We met a man, about 40 years old. Big, heavy, sitting on a wooden chair. He knew that somebody will come to see him, to help him. He cannot walk, his intellect is low.

ty, and not only, to accept them as they are.

Fortunately, those who have families live, at home, in a warm atmosphere. The others, orphans, are ready to give all their hearts to any stranger who wants to accept it. But this is not enough. That's why the association is asking for our help as well as from other sponsors, to organize effective activities for the good and dignity of these persons. Here, the disabled persons learn to wok, to understand, actually to live.

But his special blue eyes color, like the "forget-me-not" flowers, were fixed on us, waiting for us to promise him an electric wheelchair, giving him, at least, a limited possibility to be independent. It is only his sister who takes care of him, after his parents died. He was using a kind of ancestral wheelchair. Oh!!!

The last family we visited was the last one because her case left us speechless. We had no power left to continue. Myself, I got

The association pays a lot of money for a room rented from another foundation. It is not a house, it is a mobile house. But it is clean, warm and welcoming.

They need many things for a sustained activity, like an adequate house, some furniture, adequate instruments and educational materials, etc. We, IWA, helped them. Not with everything they need, but enough to make them happy: - 3 personalized manual wheelchairs; - 4 modular tables for occupational therapy; - 8 strong wooden chairs; - 1 very good quality video projector ; - 1 very good quality electric sewing machine.

Also, a charity committee member, Jenny Mouch, donated her own laptop on behalf of IWA. We donated them all these items wholeheartedly. We do like this for each charity

high blood pressure for one week.

Why? Let me tell you.

We saw a mother loving, caressing, taking care permanently, day and night, of her only child - a daughter. She was sleeping in a baby bed. She is sleeping almost permanently. She does not speak, does not move, and does not make any sign proving that she understands something (but I noticed a kind of smile when we entered the room).

Or, maybe she does, but how could somebody know?

A body of a new born baby, a face of a young lady. Yes, she is 20 years old! And, since 20 years ago, her mother stays at home permanently with her.

Sahar said: "you have an angel with you".

Probably, but I am sure that woman would like to have a daughter.

Lucia BAN IWA project manager

Pagina 18

prin parcul foºnitor, mai înainte de a ieºi în oraº, se aflã "Poarta sãrutului", având douã coloane abstractizate, dominate de ochiul rotund - soare, lumina, conºtiinþã a lumii ºi o arhitravã reprezentând într-o horã magicã însemnul perechii de pe stela funerarã din cimitirul Montparnasse, însemn al Dragostei care înfrânge

Iubire a omenirii. ªi prin aceasta, expresia eros-ului ca sentiment "al tuturor ce s-au iubit pe aceasta lume întru eternitate" al primei variante a "Sãrutului", se lãrgeºte înglobând alte posibile înþelesuri: "filia" sau "agape". ªi astfel, drumul unei Iubiri tot mai avântate, drum drept, se îndreptã spre ultimul monument, cel al transfigurãrii întregului traseu, al jertfei,poate, a unei întregi vieþi: ºiragul de mãtãnii, de continuã rugãciune, al Coloanei fãrã sfârºit. Perechea îmbrãþiºatã a Sãrutului iniþial s-a contopit ºi preschimbat într-o înlãnþuire de boabe, în acelaºi timp curb feminine ºi romboedric masculine, care se înalta spre Cer. Fãrã îndoialã, Ansamblul de monu-

moartea. ªi drumul iese din parc, se înºiruie prin mijlocul oraºului de-a lungul Cãii eroilor, cãtre Biserica Sfinþii Apostoli, sfinþitoarea, purtatoarea jertfei Hristice, a celei mai mari manifestãri de

mente de la Târgu - Jiu este astfel un Templu al Dragostei desãvârºit. Dar încã pe când lucra la el, un Maharajah din India, vizitând atelierul, a fost vrãjit de operele pe care le-a gãsit acolo, în

deosebi de "Pãsãri" ºi i-a propus sã ridice un Templu al meditaþiei ºi reculegerii la el în þarã. A cumpãrat trei Pãsãri: una albã, alta neagrã, alta din bronz auriu urmând ca aceasta din urmã, odatã pe an, sã reflecte ºi sã facã sã strãluceascã pe trupul ei razele de soare. Între timp soþia Maharajahului, maharana, a murit determinându-l pe acesta sã dea Templului o menire de sanctuar funerar ºi care sã conþinã de asemenea urna cu cenuºa ei, un Templu al Iubirii ºi Morþii, aºa dar, ºi al Eliberarii ºi Transfigurãrii. O frescã cu Pãsãri în zbor ar fi marcat singurele Pãsãri Brâncuºiene purtând aripi. Ar fi fost aceasta, poate, împlinirea realã a visului obsesiv brâncuºian de o viaþã, pentru un Templu al Dragostei, îmbinând-o, totodatã, ºi cu cealaltã obsesie: a Zborului.

"Pãstrându-ºi intactã transparenþa, observã Ion Pogorilovschi, simbolica incintei sacre Brâncuºiene ar fi putut cuprinde ºi modela tainic în sine vizitatorul strãin de oriunde, de orice rasã, întrucât, ca om, ar fi pãtruns acolo încercat de nevoia de înãlþare ºi de comuniune cosmicã." Dar.... nu a fost sa fie ! În schimb, atelierul lui Brâncuºi a început din ce în ce mai mult, mai cu seamã spre sfârºitul vieþii, sã capete un aer de sacralitate, la care au fost sensibili mai toþi cei ce i-au trecut pragul. Concentrarea în lucru, care l-a impresionat pe Isamu Noguchi, ca ºi operele propriu-zise, resimþite ca "idoli", îndeosebi însã grija avutã de a i se pãstra atelierul intact într-un Muzeu - cu uriaºele Coloane ale Cocoºilor salutând zorii - sau acel alb invadând asupra a toate - detalii ale comportãrii lui de bãtrân sfãtos - ºi desigur, multe altele, incitã la considerarea atelierului ca fiind un adevarat Templu al Iubirii eterne! Din multele faþete ale Iubirii pe aceastã lume, cea a lui Brâncuºi, a atelierului lui, se poate numi: creaþia, o creaþie prin care s-a întrevãzut mâna lui Dumnezeu.

Nina STÃNCULESCU

la Teatrul Naþional, acolo unde Liviu Rebreanu a fost director în douã rânduri.

Aceeaºi semnãturã se întâlneºte ºi pe alte douã tablouri din birou.

Nu numai un moment, ci vom zãbovi mai mult în faþa unui tablou (ulei) al lui Liviu Rebreanu, semnat de Jean Al. Steriadi (1880 - 1956). Prezenþa sa ne duce cu gândul la începuturile primei conflagraþii mondiale, atunci când, dorind sã se înroleze, tânãrul sublocotenent Liviu Rebreanu este reþinut la Biroul de informaþii, fapt ce nu-l încântã defel: "Am rãspuns cã pot fi cel mult militar - avea sã noteze romancierul - cã Dumnezeu nu mi-a dat însuºiri prea complexe. ªi astfel, nevoind sã fiu spion, am fost nevoit sã rãmân pe loc, în situaþia grea de a putea fi oricând acuzat de "trãdare"".

Acuzele nu-l ocolesc, mai mult, este arestat, fuge de sub escortã (str.

Smârdan), oarecum cu complicitatea santinelei (asta este o altã poveste), se ascunde la editorul Steinberg, din Piaþa Sf. Gheorghe, la cumnatul sãu Mihail Sorbul (soþiile celor doi erau surori), în Calea Griviþei, la compozitorul D. Kiriac (pe actuala stradã Mircea Vulcãnescu, lângã statuia Goleºtilor), la Irina Mihãilescu - Sava, soþia unui dorghist din Obor, gãzduire pe care detractorii o vor

folosi pentru a-l incrimina. Drept pentru care, în "Jurnal", scriitorul va nota: "O doamnã cãreia i-am respins o piesã, povestea cã sunt tâlhar ºi spãrgãtor; cã am devalizat în timpul ocupaþiei niºte bijuterii ale unei doamne în casa cãreia am fost adãpostit când a trebuit sã mã ascund de nemþi, dupã ce anterior aº fi spart tejgheaua unui negustor." În ce fel dezvãluim o faþã nevãzutã a muzeului prin parcurgerea acestei perioade mai puþin faste din viaþa scriitorului ? Prin aceea cã ultimul refugiu este la Muzeul Kalinderu, lângã clãdirea actualã a Universitãþii de Muzicã, unde, autorul amintitului tablou, era director. Fiind prieteni, Al. Steriadi îºi asumã riscul de a-l ascunde pe fugar în pivniþa muzeului unde, din când în când, este vizitat de soþia sa, pânã când reuºeºte sã pãrãseascã Bucureºtii pentru a se refugia la Iaºi, acolo unde se stabilise ºi guvernul (o altã poveste). Cea referitoare la tabloul în faþa cãruia ne-am oprit este legatã de prietenia celor doi, aºa cum se consemneazã în dedicþia ce însoþeºte semnãtura: "Prietenului Rebreanu" Datatã 1918, lucrarea este executatã, cum se vede la întoarcerea scriitorului din refugiul ieºean.

Corneliu LUPEª

Colþul aniversar Brâncuºi Templul brâncuºian al Iubirii Ideea ridicãrii unui templu al Iubirii probabil cã s-a ivit în mintea lui Brâncuºi încã din 1907, anul "cotiturii", când a început sã foloseascã în sculptura sa cioplirea directã, pãrãsind modelajul obiºnuit în epocã ºi în care ajunsese un maestru recunoscut. Era, totodatã, anul în care a creat prima variantã a sculpturii ce avea sã se intituleze Sãrutul, reprezentând o pereche-bust, îmbrãþiºându-se strâns, monolitic, de nedespãrþit.

Despre aceastã operã neobiºnuitã, pãrând arhaicã, aºa dupã cum, de altfel, va apare accentuat în varianta din colecþia Diamond, din 1908/9 sau în cea intitulata Medalion, din 1921, a cãror rugozitate ºi încifrare le aseamanã cu o descoperire arheologicã, Brâncuºi a declarat, în modul lui de exprimare metaforic, cã pentru el înseamnã "Drumul Damascului". Era vorba, bine înþeles, de acel moment din Evanghelie când Saul din Tars, asupritorul creºtinilor, se preschimbã pe acest drum în Apostolul Pavel. Cuvintele lui Brâncuºi vãdesc, deopotrivã, cã se produsese o schimbare esenþialã în opera sa, ca ºi în unda de sacralitate care o întovãrãºeºte.

Trimiþând lucrarea spre a fi expusã la "Tinerimea Artisticã", în 1910, el i-a dat titilul "Fragment de capitel". Titlul îndeparta, oricum, posibilitatea ca lucrarea sã fie retrasã ca fiind indecentã, cum i s-a întâmplat lui Rodin la Chicago în 1893. Dar ideea de capitel sub formã de "sãrut" duce inevitabil cu gândul la o construcþie arhitectonicã legatã de iubire.

La expoziþia organizatã de Duchamp la Brummer Gallery din New York în

1933, într-o a doua salã, figura o Coloanã a sãrutului sveltã, gracilã, formatã din curbe graþioase. ªi s-a presupus cã ar fi urmat sã facã parte dintr-un "Templu al Iubirii" plãnuit de Brâncuºi împreunã cu Modigliani în anii de dupa 1913, când acesta a lucrat sculpturã sub influenþa lui Brâncuºi.

Oricum, de pe urma lui Modigliani au rãmas unele schiþe de Cariatide, aºezate în învolburãri de valuri. ªi oare Cariatida lui Brâncuºi din 1915, în cele douã variante ale ei, n-o fi fost, de asemenea, menitã unui astfel de Templu? În tot cazul, în volumul "Brâncuºi inedit", în care Doina Lemny ºi Cristian Robert Velescu au adunat ºi publicat însemnãri ºi corespondenþa rãmase de pe urma lui Brâncuºi se consemneazã cã Miliþa Petraºcu îi solicita lui Brâncuºi, într-o scrisoare, fotografii ºi desene, care au fost publicate în Contimporanul din 1924: un plan al "Templului Dragostei" ºi fotografii ce înfãþiºeazã cei doi pilaºtri ai amintitului Templu. În cursul anilor 1937-38, Brâncuºi a executat la Târgu-Jiu Ansamblul de monumente închinat celor cãzuþi în timpul primului rãzboi mondial pe râul Jiu. Era, ca atare, expresia pe de o parte a dragostei jertfelnice a eroilor pentru patrie, pe de altã parte, expresia dragostei cetãþenilor oraºului, încãrcatã de recunoºtinþã, pentru aceºti eroi. Întreg Ansamblul pornea de la apele lustrale, purificatoare, ale Jiului, ca un drum care ajungea mai întâi la Masa tãcerii, a hrãnirii materiale ºi spirituale, sapienþiale, întru fiinþã, pâinea cea de toate zilele ºi pâinea Hristicã. Apoi, înaintând

Muzeul memorial Liviu Rebreanu Fanny Liviu Rebreanu – faþa nevãzutã – Prietenului Rebreanu (IV)

Situat pe malul drept al Dâmboviþei, în cartierul bucureºtean de elitã Cotroceni, muzeul memorial ce perpetueazã numele autorului "Pãdurii spânzuraþilor" este adãpostit de un apartament cu patru camere, de pe Bdul Prof. dr. Gheorghe Marinescu, la nr. 19, et. II, ap. 11. Firma aºezãmântului sau parcurgerea rândurilor de faþã riscã sã punã un bemol la armura interesului cititorului sau vizitatorului. Temerarii care vor urca cele douã etaje, vor fi rãsplãtiþi cu supra - mãsurã. Cu toate cã s-a nãscut în Ardeal (27 noiembrie 1885 Târliºua), cã a ajuns în Capitalã în pragul împlinirii a 24 de ani (15 octombrie 1909) ºi cã n-a locuit în apartamentul pe care ne pregãtim sã-l vizitãm pe aceastã cale, Liviu Rebreanu este prezent în toate ungherele muzeului. Atât de prezent încât cu greu ne putem imagina ºi o faþã nevãzutã a sa. ºi, cu toate acestea, în spatele aparenþelor se ascund suficiente esenþe.

Vestibulul copleºeºte dintru început prin marca rebrenianã: portrete, caricaturi, ilustraþii din operã, schiþe, obiecte º. a.. Holul impresioneazã prin mobilierul Biedermayer, despre care aflãm cã a fost darul de nuntã din partea Mitropolitului Nifon pentru nepoata sa ªtefania Rãdulescu, devenitã - prin cãsãtoria cu Liviu Rebreanu - Fanny Rebreanu; iatã o informaþie care ridicã vãlul de pe faþa nevãzutã. Vom încerca sã mai dezvãluim ºi alte unghiuri care, cu ochiul liber, nu sunt accesibile. Ne pãstrãm în aceeaºi lume a limbajului universal care este arta plasticã, mai exact, pictura.

Din multitudinea tablourilor din living-room, recomandate prin remarcabile semnãturi (Paul Constantinescu, Al. Padina, S. Mützner ºi soþia sa, Rodica Maniu, N. Dãrãscu, ªt.

Dimitrescu, Petre Yorgulescu - Yor, Lucky Galaction), ne oprim un moment la câteva lucrãri aparþinând lui Camil Ressu, care, fie ºi numai prin dimensiuni, ne sar în ochi.

Acestea le imortalizeazã pe Fanny ºi pe Puia (la 21 de ani), imagini care vorbesc singure, mai elocvent decât o facem noi pe aceastã cale. Modelul, respectiv Puia, nu uita sã sublinieze, de fiecare datã, cã tabloul respectiv i-a fost cel mai drag scriitorului. Nu e de mirare de vreme ce afecþiunea pãrintelui era una cu totul de excepþie.

Iatã o mostrã: "Sã nu uiþi niciodatã… cã nimeni nu te va iubi mai mult decât tatãl tãu". Aceste tablouri ne spun însã ºi faptul cã Celesta Ressu, soþia lui Camil Ressu, a fost aceea care l-a prezentat pe Radu Vasilescu, viitorul ginere al familiei Rebreanu, pe când aceasta se afla la Valea Mare, prezentare cu noroc, cum se ºtie, nu numai pentru cã Puia se va cãsãtori cu tânãrul ofiþer, ci ºi pentru cã relaþiile socrului cu ginerele au fost dintre cele mai cordiale, drept pentru care Liviu Rebreanu îºi va numi ginerele "lord în toate". Portretul Puiei, semnat de Traian Cornescu, ne duce cu gândul la faptul cã pictorul a fost cândva scenograf

Pagina 19

Festival Strauss 2010 Cu câtva timp în urmã, rãsfoind colecþia cotidianului de limba francezã care apãrea în Bucureºti la sfârºitul sec. al XIX-lea, L'Indépendance Roumaine, am parcurs cu emoþie ºi curiozitate mereu crescânde rubricile Théatres et Concerts ºi Carnet du High-Life, ultima fiind scrisã de celebrul cronicar al evenimentelor mondene, Miºu Vãcãrescu, alias Claymoor (eng. spadã, paloº).

Interesul ne-a determinat sã facem o micã cercetare; un articol semnat de Adrian Silvan Ionescu - recenzie la monografia Claymoor - afirma cã rafinamentul dar mai ales erudiþia care transpare în scrierile acestui vlãstar al nobilei familii "constituiau un tablou fidel al unei societãþi elitiste ºi exclusiviste, care nu admitea compromisurile ºi mezalianþele ºi care-ºi ducea existenþa într-un vis frumos, acela al tinereþii ºi fericirii veºnice" Într-adevãr, poate ar fi nevoie de virtuozitatea ºi educaþia unui Claymoor pentru a descrie atmosfera ºi ceea ce se petrece cu adevãrat, în vara fiecãrui an, la Festivalul Internaþional Johann Strauss, organizat de Asociaþia Românã a Iubitorilor Valsului.

Ediþia din acest an, a IX-a, s-a desfãºurat între neabãtutã ºi neocultatã de celelalte evenimente culturale al Capitalei, la fel ca ºi în anii precedenþi când se mai intersecta cu marele Festival "George Enescu", deoarece evenimentul se adreseazã tocmai acelui segment al societãþii care prin magia valsului se lasã purtat pe tãrâmul... "tinereþii ºi fericirii veºnice". Concertul de deschidere a avut loc, conform tradiþiei, pe scena mare a Ateneului Român, edificiu emblematic nu numai pentru capitala României ci ºi pentru epoca în care a trãit familia Strauss. Pe lângã celebrele An der schönen blauen Donau, Wiener Blut ºi Kaiserwalzer au fost prezentate alte lucrãri noi precum Neue MelodienQuadrille, arii din operetele Prinz Methusalem ºi Göttin der Vernunft (Zeiþa Înþelepciunii) ºi câteva marºuri.

Regele valsului românesc, autorul nemuritoarei melodii Valurile Dunãrii, Iosif Ivanovici a fost prezent printr-o lucrare, mai puþin cunoscutã, intitulatã Luceafãrul, care a adus o notã ineditã prin aerul ei mai interiorizat. Atmosfera astfel creatã a pregãtit intonarea unui ópus comandat special pentru aceastã ediþie, Valsul Mãrii Negre, scris de cãtre însuºi dirijorul concertului, Christian Schulz, personalitate deja intratã în echipa care animã an de an acest gest cultural. Prin intermediul aceleaºi structuri ritmice peste care s-au þesut idiome sonore, izvorâtoare de ethos specific unor popoare ale bazinului Mãrii Negre s-a urmãrit dezvoltarea interesului pentru vals nu numai ca dans al balurilor de la Curtea habsburgicã a Vienei secolului al XIX-lea ci ºi integrarea sa în aceastã parcelã culturalã europeanã. Sau, de ce nu, promovarea

conceptului VALS (Values, Attitudes, Lifestyles). Solista concertului, soprana de coloraturã Patricia Seymour, într-o mare formã vocalã, a excelat în ariile Alles vorbei! Ich möcht' wieder einmal die Heimat seh'n (opereta þara surâsului de Franz Lehár) ºi Höre ich Zigeunergeigen (Contesa Mariþa de Emmerich Kálmán). Cea de a doua searã dedicatã muzicii, desfãºuratã în Sala de muzicã a Muzeului Naþional Cotroceni, a fost încredinþatã Cvartetului ARTMUSIK, format din Marius Biclea, Emil Stegar, Florin Matei ºi Dan Joiþoiu, membri al Filarmonicii "George Enescu" ºi binecunoscutului pianist Iosif Ion Prunner, care au încântat o salã arhiplinã, cu un alt program de valsuri în aranjament pentru cvartet de coarde, completat uneori de pian. S-a remarcat omogenitatea tehnicã ºi timbralã a ansamblului pe un repertoriu extrem de solicitant, nespecific acestui tip de formaþie.

Poetica celor Patru valsuri scrise Johannes Brahms, a Nocturnei op. 15 nr 2 de Frédéric Chopin ºi a parafrazei "Omagiul lui Chopin" de Tobias Picker (2010 fiind ºi an "Chopin", compozitor a cãrui operã cuprinde ºi numeroase valsuri) a fost relevatã cu multã sensibilitate ºi profunzime de artistul complex care este Iosif Ion Prunner. În sfârºit, recitalul de orgã susþinut de Csaba Király la Catedrala Sf Iosif ne-a pus în faþa unui remarcabil interpret pe acest sublim instrument, într-un program foarte bine ales, diversificat stilistic, ce a cuprins lucrãri majore, reprezentative pentru arta organisticã din toate timpurile: J.S.Bach -Preludiu ºi fuga în Mi bemol major, BWV 552, Franz Liszt - Fantezie ºi fugã B-A-C-H, Léon Boëllmann - Suite Gothique.

Csaba Király este un dedicat al operei lisztiene, incluzând pentru seara oferitã ºi alte lucrãri precum Legende von der heiligen Elisabeth ºi monumentalul Der Papsthymnus (caiet 1863). Interpretarea s-a evidenþiat printr-o extremã claritate, o registraþie expresivã, supusã unei strategii artistice bine gândite. Ca un pandant, acest recital final a inclus ºi trei arhicunoscute piese pentru voce ºi acompaniament: Amazing Grace de Robin de Smet/Frank Walsh, Ave Maria de Charles Gounod ºi Maria Wiegenlied de Max Reger, într-o delicatã versiune a Patriciei Seymour. Conferinþa directorului Colecþiei de muzicã a Bibliotecii din Primãria Vienei, dr. Thomas Aigner despre momente inedite ale prezenþei lui Strauss în România, întâlnirile reprezentanþilor societãþilor Strauss aflaþi la Bucureºti, vizitarea unor obiective turistice de cãtre oaspeþii strãini au încununat succesul acestui festival în care, de-a lungul câtorva seri, am evadat din cotidian, trãind cu adevãrat într-o lume separatã de bruiaje ºi de kitsch.

Corina BURA Preºedinta Societãþii iubitorilor valsului din România

Omagiu "doamnei brâncuºiologiei româneºti" Sala Pache Protopopescu a Centrului Administrativ al sectorului 2 din Capitalã a gãzduit recent lansarea unei lucrãri substanþiale, de analizã a operei creatorului sculpturii moderne - "Templul brâncuºian al Iubirii", sub semnãtura distinsei doamne Nina Stãnculescu, colaboratoare apropiatã a publicaþiei "Diplomat Club".

De altfel, îndatã ce am rãsfoit acest volum, primit cu un cãlduros autograf al autoarei, aveam sã recunosc întreg serialul dedicat, cu ceva vreme în urmã, marelui artist român în paginile acestei publicaþii.

Prima vorbitoare a evenimentului amintit a fost cunoscuta poetã Ana Blandiana care ºi-a exprimat vechea admiraþie faþã de Nina Stãnculescu, considerând cã "primele capitole ale volumului sunt extraordinare, prin felul în care autoarea iese din analiza criticului ºi trece la rãdãcinile ancestrale ale lui Brâncuºi". Vorbitoarea ºi-a amintit de timpul petrecut, cu o bursã, în SUA când a fãcut cunoºtinþã cu operele lui Brâncuºi expuse la Philadelphia ºi New York.

"Niciodatã n-am fost mai mândrã cã sunt

o ºedinþã a Academiei Române, când intelectuali de vazã ai þãrii erau puºi în situaþia de a declara cã Brâncuºi nu are ce cãuta în muzeele româneºti. Procesul verbal provenea de la Memorialul Victimelor Comunismului ºi al Rezistenþei, din Sighet.

româncã" a mãrturisit Ana Blandiana. Apoi ºi-a adus aminte de anii începutului de regim comunist, când opera lui Brâncuºi era socotitã decadentã ºi, în acest sens, a dat citire, cu întristare, unui proces verbal de la

Totodatã, Ana Blandiana a transmis din partea lui Romulus Rusan întreaga admiraþie a acestuia faþã de autoarea volumului lansat, eveniment pe care îl considerã "o sãrbãtoare a cãrþii ºi a artei lui Brâncuºi".

Editoarea volumului lansat de editura "Universalia", poeta Doina Uricariu a apreciat cã Brâncuºi se aflã pe "cea mai mare autostradã a artei" . Ea a declarat cã o iubeºte ºi o preþuieºte pe Nina Stânculescu pentru cã aceastã "carte micã, simplã are multã substanþã", dovedind cã autoarea este o cunoscãtoare profundã a tot ceea ce înseamnã exegeza operei lui Constantin Brâncuºi. Ceea ce o îndreptãþeºte sã-i mulþumeascã pentru volumul pe care l-a dãruit cititorilor sãi. În cuvântul sãu, criticul de artã Pavel ºuºarã a considerat, între altele, cã volumul semnat de Nina Stãnculescu este ca "o mãrturisire a unui înþelept", ca o povestire spuse pe un ton blând, ºoptit, neavând nimic din exegeza brâncuºianã de pânã acum. În încheiere, copleºitã de emoþie, doamna Nina Stãnculescu le-a mulþumit tuturor, subliniind ataºamentul domniei sale faþã de creaþia marelui artist romând care "astãzi este mai modern decât oricând", asigurându-ne cã serialul din "Diplomat Club" va continua.

Manifestarea a fost moderatã, cu tactul ºi erudiþia-i cunoscute, de cãtre doamna consilier artistic Ruxandra Garofeanu, care a considerat cã lucrarea Ninei Stãnculescu este "ca un eseu poetic", exprimându-ºi admiraþia faþã de autoare, pentru cã aceasta "a avut curajul sã scrie o carte substanþialã".

De amintit cititorilor noºtri multilateralitatea culturalã a Nina Stãnculescu (filologie, filosofie, teologie, arte plastice ºi teatrale). Apropiindu-se încã din anii '70 de creaþia lui Brâncuºi, numele domniei sale se aflã pe copertele a unui mare numãr consacrate artistului român, în calitate de autor, alcãtuitor, sau prefaþator, fiind mereu copleºitã de "neobiºnuitul artist, genial ºi mereu surprinzãtor".

Omagiul nostru "Doamnei brâncuºiologiei româneºti", cum a numit-o regretatul Ion Pogorilovschi în rândurile sale de preþuire, publicate ca Postfaþã a volumului "Templul brâncuºian al Iubirii".

Martor a douã lumi Acesta este titlul unei incitante expoziþii consacrate, unui grafician, al cãrui nume - Pavlin Nazarie (1909-2004) - a rãmas mai puþin cunoscut în cercurile largi ale publicului de astãzi.

Nãscut în Basarabia, Pavlin Nazarie a copilãrit la Bucureºti, unde a ºi rãmas pânã la sfârºitul vieþii, tot aici desfãºurându-ºi neobosita activitate de grafician. De ce organizatorii expoziþiei de la galeria "Dialog" au intitulat-o "Martor a douã lumi"? Pentru cã activitatea sa a fost împãrþitã în douã etape bine definite. În perioada 19291946, cu o scurtã întrerupere, el a fost cartograf la Institutul de geografie militarã, aºa cum avea sã declare mai târziu într-o fiºã de creaþie de la Uniunea Artiºtilor Plastici, el însuºi numãrându-se printre membrii fondatori. În acea primã perioadã, Pavlin Nazarie s-a fãcut cunoscut ca grafician, creând unele afiºe publicitare, cu deosebire pentru filme americane ºi germane. Aºa se face cã în expoziþia actualã, la amenajarea cãreia ºi-a dat concursul fiul regretatului artist - designerul Mihai Nazarie, vizitatorul poate admira un mare numãr de machete ale reclamelor pentru filme interbelice, ale cãror vedete erau Paul Hörbiger, Erna Szack, Pola Negri, Ilse Werner, Emil Janings, Hans

Moser, Heinz Ruhmann, Willy Fritsch, Victor Francen, Mirna Loy sau Clark Gable º.a.

Dupã 1947, în creaþia multor artiºti români s-a produs cotitura obligatorie,

impusã de noul regim politic ºi de ideologia comunistã, astfel cã cei mai mulþi s-au încadrat, cu mai multã sau mai puþinã uºurinþã, în curentul aºa-zisului "realism socialist", Pavlin Nazarie fãcând graficã de carte, dar ºi graficã militantã. În expoziþie, grafica de carte este reprezentatã de coperte ºi ilustraþii la pagini literare de Mihail ªolohov ºi Valentin Kataev, dar ºi de Mihu

Dragomir, Mioara Cremene, Mihail Sadoveanu ºi Titus Popovici, dupã ce ilustrase ºi "Singur pe lume" de Hector Malot. Grafica sa militantã rãspundea unor comenzi politice (deºi nu a fost membru al PCR!) cu afiºe mobilizatoare a muncitorilor ºi þãranilor, iar altele consacrate ºi unor sãrbãtori naþionale, unor manifestãri sportive de masã, unor acþiuni ale Crucii Roºii. Aºa cum, din creaþia artistului nu lipsesc portretele de copii, þãrani, muncitori etc. Unele uleiuri ºi acuarele dovedesc sensibilitatea artistului în faþa unor peisaje rurale. Sunt ºi câteva autoportrete ºi portrete ale sale, realizate de uni colegi, precum Leon Alexandru Biju ºi Cik Damadian.

Se pare cã grafica lui Pavlin Nazarie a atras ºi atenþia unor strãini, cãci fiul artistului a aflat, prin Internet, cã Biblioteca Congresului American este în posesia a douã afiºe semnate de Pavlin Nazarie, înregistrate la categoria "pop-art", ceea ce la noi se numea atunci "realism socialist"...

Este meritul doamnei consilier cultural Ruxandra Garofeanu care ºi-a materializat astfel o mai veche intenþie, de a-l readuce în actualitate pe acest artist "martor a douã lumi".

Grupaj realizat de Madeleine KARACAªIAN

Pagina 20

The Commemorative Day of the Holocaust Victims in Romania Speech delivered by H.E. Dan Ben-Eliezer, Ambassador of the State of Israel in Romania at the Annual Conference of Scientific Communications organized by “Elie Wiesel” National Institute for the Study of Holocaust in Romania I am honored to be here today as the Ambassador of Israel, the National State of the Jewish People, at the Annual Conference of Scientific Communications organized by "Elie Wiesel" National Institute on the Commemorative Day of the Holocaust Victims in Romania. On October 11th this year, we remember the innocent men, women and children that were persecuted and brutally murdered in Romania in the 1940's. We are here today to commemorate the 6 million that were killed in Europe during the Nazi regime only because they were Jews.

For more than 2500 years the Jewish people were the "others" of the societies and the countries they were living in. And for being "the others", Jews were marginalized in society, limited in their choice of occupation, confined in ghettoes, and limited in their freedom of movement.

The anti-Semitism has migrated from one period to another, from middle Ages to the industrialized era. Centuries of persecution, hatred and subjugation led to the horrendous crime of mass extermination of six million Jews. The Shoah, was the systematic destruction of an entire people through a premeditated and perfect industrial process.

The annihilation of Jews became a state-sponsored policy for the Nazi Germany and its allies. The pogroms in Bucharest, Iasi, Dorohoi, and in other places, the deportations to Transnistria are only some of the examples of the tragedy lived by Romanian Jewry.

The anti-Semitism continues to rear its ugly head across the world, even now in modern times. There were those who believed that with the fall of Nazism and its allies, racism would be abolished from the world. They were mistaken.

There are still people who either completely rejects the notion that Holocaust had happened or that it was not so widespread.

"Revisionist historians" are active in much of the world. The lessons were not learnt, despite the long history of persecutions, segregation and extermination.

The anti-Semitism continues to plague and threaten many members of the Jewish people worldwide. It is the slogans that sprayed on the walls of buildings; it is the broken tombstones of Jewish cemeteries, it is the revival of former war criminals' cult, it is in the speeches and policies of some Governments like Iran, that call for the destruction of Israel.

The State of Israel will continue to confront and condemn those

who deny Holocaust. Israel which rose up from the ashes of the Holocaust will not remain indifferent to the fate of Jews wherever they live. We will continue to act tirelessly to eradicate manifestation of antiSemitism, and act against racism wherever. We have to elevate the issue of fighting against antiSemitism to a central place of priority in Israel and international political agenda. This is the only thing that can guarantee that Holocaust never happens again. This is a battle to be fought by the State of Israel as the Jewish homeland and this should be also the battle fought by the governments and citizens of the world.

Romania has made important steps in the recognition of the Shoah, proving that it is ready to remember and commemorate. It has implemented the recommendations of Elie Wiesel International Commission such as: the introduction of the National Holocaust Remembrance Day, teaching Shoah in schools, the construction of a memorial in Bucharest, the condemnation of the Holocaust denial, and so on.

I am here today with you, in Romania to commemorate and to never forget the Holocaust victims in Romania, may their memory be blessed always.

Destine la rãscruce “Artiºti evrei în perioada Holocaustului” se numeºte Expoziþia organizatã de Muzeul Naþional de Artã al României ºi Institutul Naþional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel", cu sprijinul Ministerului Culturii ºi Patrimoniului Naþional care este deschisã din 13 octombrie 2010 pânã la 13 februarie 2011.

Evenimentul a marcat comemorarea Zilei Holocaustului România.

Sunt expuse operele a 16 artiºti evrei care au avut contribuiþii majore la introducerea în spaþiul românesc a "artei noi", unii dintre ei numãrându-se printre

iniþiatorii unor direcþii avangardiste occidentale. Alãturi de nume de referinþã ale modernismului european ca Victor Brauner, Marcel Iancu, Arthur Segal, Jules Perahim sau Max Herman Maxy, în expoziþie sunt prezentaþi ºi artiºti mai puþin cunoscuþi precum Alex Leon, Iosif Klein, Ernö Tibor, Aurel Mãrculescu, Mina Byck Wepper, Lazãr Zin sau Egon Marc Lövith.

Expoziþia îºi propune sã demonstreze cã evenimentele din România în perioada Holocaustului au distrus iremediabil un mediu artistic efervescent, evolutiv ºi aflat în deplinã concordanþã cu manifestãrile din arta

europeanã a momentului, în care artiºtii evrei erau integraþi culturii româneºti.

Artiºtii evrei care au supravieþuit anilor 1940, fie ºi-au continuat parcursul artistic în strãinãtate (Iancu, Brauner, Perahim), fie s-au reorientat, mai mult sau mai puþin forþat, spre directivele oficiale ale regimului comunist, respectiv spre realismul socialist (Iser, Maxy), fie au renunþat sã mai lucreze (Zin, Mina Byck Wepper). Alþi artiºti, supravieþuitori ai lagãrelor, precum Arnold Daghani ºi Egon Marc Lövith au pãstrat vie memoria deportãrii, realizând unele lucrãri cu caracter de document.

Acord de cooperare româno-uruguaian La sediul Institutului Diplomatic Român a avut loc ceremonie de semnare a unui memorandum de înþelegere pentru cooperare între acest institut ºi Institutul Artigas al Seviciului Exterior al Mini-

sterului Afacerilor Externe din Republica Orientalã a Uruguayului.

La eveniment au participat Radu Carp, directorul general al IDR, Excelenþa Sa Pedro Mo Amaro, Ambasadorul

Republicii Orientale Uruguay, Excelenþa Sa Paim Gobato, Ambasadorul Republicii Federative a Braziliei în România, Florin Florian, din Ministerul Afacerilor Externe - Direcþia America Latinã.

Seminar de promovare a Israelului ca destinaþie turisticã Recent încheiatul Târg Internaþional de Turism "ANAT - Winter Holiday Market" a readus la Bucureºti Compania de turism "International Travel & Congresses" (IT&C) din Israel, care participã pentru prima oarã la acest Târg de iarnã.Ea a fost prezentã, an de an, la toate târgurile internaþionale de turism ce au avut loc în Bucureºti. Cu cei peste 30 de ani de experienþã în organizarea de conferinþe ºi planificarea evenimentelor IT&C este una dintre cele mai importante Agenþii de Turism din Israel ºi Orientul Mijlociu având ca þintã promovarea Israelului ca destinaþie turisticã.În acelaºi timp este unul dintre cei mai vechi jucãtori strãini de pe piaþa româneascã de profil. Anual, circa 60.000 de turiºti din întreaga lume folosesc serviciile acestei companii. Sub deviza "Noi, întradevãr, suntem diferiþi", angajaþii IT&C fac astfel încât toþi turiºtii care opteazã pentru serviciile lor sã se întoarcã acasã foarte mulþumiþi.

Participarea Companiei la "ANAT - Winter Holiday Market"s-a datorat creºterii semnificative a numãrului de turiºti români care au vizitat Israelul, poziþionând România pe unul dintre locurile fruntaºe în topul numãrului de vizitatori. Înaintea ridicãrii vizelor numãrul turiºtilor românilor care au vizitat Israelul a

factorii principali care au dus la cresterea economicã a Israelului, el fiind o excelentã cale de a crea legãturi între diversele culturi ºi între oameni". Motivele pentru care cineva ar alege sã viziteze Israelul sunt foarte variate: locuri istorice de maxima importanþã, frumuseþea peisajului, o arhitectura deosebitã, varietatea culturalã ºi diversitatea populaþiei þãrii sale. National Geographic, a subliniat Excelenþa sa, a clasificat Israelul în topul primelor 10 þãri ale lumii ca destinaþie turisticã.

Ambasadorul a amintit celor prezenþi cã Israelul se aflã la numai douã ore de zbor de Bucureºti, cã românii se pot bucura de nisipul fin al plajelor însorite din Israel, chiar ºi în aceast perioadã rece a anului.

Domnia sa a fost încântat de trendul ascendent al numãrului de turiºti români care viziteazã þara sa.

Yehuda Shen, a arãtat în continuare cã Israelul deºi este o þarã micã ºi care poate fi vizitatã în timp scurt, are pe teritoriul ei o multitudine de obiective turistice de mare importanþã istoricã.

Un sejur în Israel, este, pentru unii, un lucru plin de riscuri, spunea domnia sa. Muþi sunt temãtori ºi

fost în 2007 de peste 20.000, în creºtere cu 72% comparativ cu 2006. Potrivit noilor date statistice, peste 40.000 de românii au pãºit pe teritoriul Statului Israel în 2010. Aceastã creºtere importantã, se datoreazã, în mare parte, eliminãrii vizelor. Aºa cum mulþi turiºti români aleg ca destinaþie de vacanþã Israelul, peste 120.000 de, turiºtii israelieni vin in Romania.

Ministerul Turismului Israelian, înþelegând nevoia de suport logistic a expozanþilor israelieni, importanþa participãrii acestora la asemenea evenimente ºi pentru a le da încredere, pentru a îi sprijini, a delegat pe Directorul pentru Europa de Est ºi al Departamentului "Hosting Operations" Yehuda Shen sã participe la târg.

International Travel & Congresses Israel a fost reprezentatã de Rafi Shelef - Preºedinte, Haya Malach-Director al Departamentului Operatii- Europa Centrala ºi de Est, Tomy Herskovits-Reprezentant Sales & Marketing, Tomer David -Ghid ºef, vorbitor de limba român ºi de Margie Marcus- Director de dezvoltare pentru România.

Cu ocazia Târgului, Ministerul Turismului din Israel împreunã cu compania El - Al Israel Airlines ºi Compania de turism "International Travel & Congresses" au organizat un seminar de promovare a þãrii Sfinte, dedicat partenerilor sãi din România,tur operatori pe relaþia Israel, care sunt din ce în ce mai numeroºi, axat pe teme semnificative : "Israel - pentru trup ºi suflet!; Israel - nu doar o þarã Sfântã, ci o întreagã istorie; Israel, ca destinaþie turisticã; Israel acum ºi zboruri directe spre Eilat; Israel, locul perfect pentru vacanþa din 2011.

Invitat de onoare al evenimentului, Ambasadorul Statului Israel, Excelenþa Sa Dan Ben Eliezer, a mulþumit, în cuvântul introductiv, tuturor celor prezenþi, pentru participarea atât de numeroasã la seminar. El a spus cã este mândru de faptul cã reprezintã Israelul, o þarã unicã care adãposteºte numeroase atractii turistice pe teritoriul sau.

"Turismul, spunea domnia sa "este unul dintre

reticenþi la idea de a vizita aceastã þarã. ºi pe bunã dreptate, pentru cã în fiecarea zi apar în presã date despre noi atentate. Yehuda Shen a încerct ºi cred cã a reuºit sã convingã pe toþi participanþii la seminar cã percepþia noastrã, de la distanþã ºi bombardaþi de ºtirile de presã,este greºitã. Cã nu existã reale motive de teamã. Cã turiºtii sunt în siguranþã.

Reprezentanta companiei aeriene El-Al, doamna Lili Weitzman a mulþumit tuturor Agenþiilor de Turism implicate în promovarea Israelului ca destinaþie turisticã, subliniind rolul acestora în creºterea numãrului de turiºti români în þara sa.

Domnia sa a meþionat faptul cã El - Al este poate cea mai sigurã companie din lume, ºi cã în România funcþioneazã cu 12 zboruri pe sãptãmânã, având un orar de zbor astfel conceput încât turiºtii sau oamenii de afaceri sã nu piardã orele de somn sau de distracþie. Deasemenea Compania poate oferi peste 320 de meniuri, inclusiv cele de post.

Aflându-se la doar 2 ore ºi jumãtate distanþã de România,Compania aerianã EL-AL "este pregãtitã sã vândã Israelul drept cea mai bunã destinaþie de vacanþã," a declarat reprezentantul EL-AL. Un seminar asemãnãtor, organizat de Ministerul Turismului din Israel împreunã cu El - Al ºi Agenþia de Turism "Basilica Travel", a fost dedicat pelerinajului în Þara Sfântã.La seminarul intitulat "Israel-pelerinaj la Locurile Sfinte" au participat reprezentaþi ai organizatorilor, preoþi însoþitori de grup, reprezentanþi ai firmelor de turism din þarã ºi din Israel, ºi ai "Tarom". Întâlnirea a dat ocazia reprezentantului Ministerului Turismului din Israel, Yehuda Shen de a prezenta oportunitãþile pe care þara sa le oferã pelerinilor români, amintind faptul cã din cei peste 40.000 de români care au vizitat anul acesta Israelul, 90% sunt pelerini. "Pelerinajul in Þara Sfântã este în primul rând o experienþã pentru suflet, iar dumneavoastrã, românii, investiþi mult în latura spiritualã" a declarat domnia sa.

Karen BABOIAN

Pagina 21

Uruguay Uruguay is a small country, of 176.215 km2, located in the Southeastern part of South America, between Argentina and Brazil, with a population of 3.3 million of whom 1.1 live in the capital Montevideo. The word URUGUAY comes from the Guarani aborigine language and means "the river where the painted birds live".

Dominated by Spain in the 16th century and disputed with Portugal for its strategic location in the River Plate's estuary, during the 17th and 18th centuries, it was declared an independent Republic in 1825.

Uruguay's population is 94% of European descent, primarily Spanish and Italian, followed by French, Germans, British and approximately 4% of the population is Afro descent, from the slaves' trafficking dated back in the colonial time. Every year on February they organize the Carnival with their typical dance, "the Candombe", a unique tourist attraction.

Uruguay's landscape of green rolling

Moreover, Uruguay is the third country in the world in environmental care. The natural habitats all over the country are home of thousands of beautiful animals.

There are some fauna reserves, but Uruguay's greatest achievements are the

Uruguay shares with Argentina not only its gaucho roots but also the folk, popular music and the Tango. One of the most famous tangos, "La cumparsita" was written by the Uruguayan composer, Gerardo Matos Rodriguez.

Cliff Montevideo history of the struggle between Spain and Portugal during Colonial times and is a top tourism resort. Thousands of people from all over the world visit this city every year. Some tourists come just for a day trip from Buenos Aires by boat.

Uruguay has a 600km coastline of

Legislative Palace public areas that have been declared protected and represent the country's rich biodiversity.

There are various different rural tourism

Besides, food in Uruguay is great.

Best range beef in the world and fine wines, a strong commitment in natural and additive free fruit and vegetable growing, make a great gastronomical proposal.

You can participate in farm chores and relive old traditions and savour of an "asado" beef barbecue and the typical hot infusion called "mate". Getting to know Uruguay on horseback, accompanied by an expert guide, is an incomparable adventure.

Uruguay is a safe country with low crime rates. There are no political, religious or racial conflicts of any kind.

Uruguayans are very hospitable, friendly and welcome visitors.

MONTEVIDEO has charming small museums, a lovely old city and kilometres of "Ramblas", the waterfront to

Casa Pueblo beautiful sandy beaches. All different, one from the other, but the most remarkable is PUNTA DEL ESTE: Known as the Pearl of the Atlantic.

Every summer people from all around

Montevideo hills with a maximum altitude of 513 m provides first rate cattle ranch and agricultural lands. It has a temperate subtropical climate, with no extreme temperatures. It is a freshwater paradise on a planet that is running out of water, with several rivers and lakes that guarantee an abundant natural irrigation and 30% of the land mass is sitting over the GuaranĂ­ Aquifer, the second largest pure sweet water underground reservoir in the world.

options. The world of the GAUCHO encompasses a host of different offerings for every taste, ranging from guest houses, farms and ranches to countryside hotels, all of them offering the warm and personalized attention of their owners. Most of these facilities maintain their centuries-old outer structures from the colonial era, and have been renovated and equipped inside with full respect for the original architecture.

Montevideo

Cliff Montevideo

stroll along the beaches surrounding the capital.

The "Mercado del Puerto" is a must. A grand 19th century port market that is a carnivore's delight to enjoy a typical "parrilla" at one of the "parrilladas" where skilled grill masters roast hunks of meat and others specialties.

Colonia del Sacramento is the oldest city in Uruguay (1680) and has been declared UN World Heritage. This magical place holds and represents the

the globe get together to enjoy the most privileged and exclusive vacations. This magical place puts together nature and entertainment infrastructure in a unique manner; first class services and tourism diversity make Punta del Este the most exclusive and glamorous beach resort in South America. The peninsula separates two kinds of beaches. To the north, oceanic beaches are rough and wild with great waves, special for surfers, and to the south, calm oceanic waters

allow other water games, yachting and family beach life.

GORRITI island is just in front of Punta del Este's calm beach, this extraordinary little spot turns into a yachting party during summer days. The port of Punta del Este is home to hundreds of yachts and sailing boats and receives mayor cruise ships in the summer months.

LA BARRA: This place is known for its night clubs, pubs, restaurants, beach bars and the continuous parties that take place day and night all summer. Punta del Este's night is one of the finest and wild in the world.

"Paradores" are beach bars where people get together. Sports, top model shows, bikini openings, delicious dishes, drinks, live music, dancing, DJ, and parties guarantee fun at the beach every day. Fashion and glamour are always present in Punta's schedule.

Models from Uruguay, Argentina and Brazil show there beauty on the hottest runways imagined. At a 15 minutes journey from Punta's centre there is a rocky point called PUNTA BALLENA (Whale's Point). This is probably the place with the best sights and sunsets of all our country. It is also a very good place to dive from tall rocks and snorkel its clear waters and caves. CASA PUEBLO is located there, an artist's dream made true. Another unforgettable experience while visiting Punta del Este is a trip to "Isla de Lobos" (Sea Wolves Island). This is one of the largest natural reserves of these great sea mammals in the world. They are great fun to watch and they are known to be rather smart.

CABO POLONIO is the most hidden and secret spot in Uruguay's coast. The access is usually on huge trucks over dunes and through pine forests in a one hour journey. The second choice, only for the braves, is to cross these 7 km of woods on foot. There are no dangers in this entertaining hike. When you finally leave the forest behind and walk over a huge sand dune you can see the Polonio Cape village. It is a tiny fishermen village, disconnected from technology and out of the world's reach, therefore it is the perfect spot to unplug and relax the mind and body. Houses are built right on the rocks, only meters away from the water or over the grass lawn can be rented in summer for a most magic holiday experience.

In Uruguay one can enjoy a wide variety of tourist proposals: its coasts, its heavenly beaches, its ranches, its thermals spas. These are some of the things which make Uruguay the ideal place to visit.

Pagina 22

Micul Prinþ (II)

Despre (incertul) viitor - interviu cu maestrul Iosif Ion Prunner Vã prezentam în numãrul anterior al publicaþiei, sub titlul "Micul Prinþ, când a crescut", prima parte a unei (mult aºteptate) convorbiri cu muzicianul Iosif Ion Prunner. Mult aºteptatã, pentru cã fenomen care tinde deja sã se pietrifice în istoria culturalã a þãrii noastre din ultimii 40-50 de ani - oamenii de valoare tac, privind cu amãrãciune, drumul tragicobizar pe care îl parcurge promovarea valorilor din cultura româneascã, chiar ºi post '89. Am sperat, nu mai e nimic nou în ce vã spun acum, ca dupã 1989 sã fie "retrocedate" ºi drepturile oamenilor care meritã foarte multã recunoºtinþã (mã refer aici ºi la partea materialã, nu numai la glorie) pentru ceea ce au fãcut ºi continuã sã facã- tãcuþi ºi foarte triºti - pentru neamul acesta. Nu pot sã nu-l citez din nou pe artistul atât de drag mie, pe domnul Dan Puric, pentru cã mai viu decât el nu-ºi defineºte (mai bine zis nuºi strigã cu disperare) nimeni tristeþea aceasta ca de moarte ce cuprinde ca o maree fãrã de reflux, sub valu-i ucigaº, valorile supravieþuitoare din toate domeniile artistice din România: "Sunt un tolerat în propria mea tarã! Sunt un supravietuitor... Supravietuirea este a omului care are simtul datoriei si nu-si gãseste rostul într-o multime care nu are acest instinct. Eu nici mãcar nu spun de mine cã sunt o valoare. Nu îndrãznesc. Dar stiu cã am simtul datoriei. Stiu cã mã port cinstit si corect. Si cã n-am sprijin..." ªi tot domnul Dan Puric aminteºte ceea ce spunea Max Reinhardt definind artistul: "artistul îºi ia în spate rucsacul copilãriei ºi porneºte la drum". Despre acest gen de copilãrie vã povesteam comparându-l pe muzicianul Iosif Ion Prunner cu Micul Prinþ. ºi despre graþia - apanajul artiºtilor cu adevãrat inspiraþi - cu care cântã la pian sau dirijeazã. Amintiþi-vã sensibila descriere pe care a fãcut-o Carol Miculi artei interpretative a lui Chopin: "Chopin dispunea de o tehnicã ce domina perfect instrumentul.

Sub degetele sale pianul nu trebuia sã invidieze vioara pentru arcuº sau instrumentele de suflat. O energie bãrbãteascã nobilã, fãrã asprime, dãdea pasagiilor dinamice o expresiune fãrã pereche."

Aceastã energie sublimatã în artã bine stãpânitã nu are nimic de-a face cu monstruozitatea aºa zisului interpret macho, care apare non stop, pânã îþi provoacã senzaþia de greaþã, pe litania posturilor muzicale ale televiziunii prin cablu . Nu, într-adevãr, artistul Prunner nu are nimic de-a face cu tipii îmbrãcaþi în maieuri care îºi etaleazã tatuajele ºi ochelarii de soare pretinzând cã ne cântã ceva. ºi nici cu vreun apucat îmbrãcat în frac, care sparge corzile pianului în timp ce-ºi scuturã pletele pretinzând cã aºa se executã vreo partiturã fortissimo. Maestrul Prunner este profilul spiritualizat, cu mâini fine ºi alurã de Ariel, trãind muzica fãrã parada de prost gust, jucându-se fãrã scrâºneli sau opinteli afone- graþie unei tehnici interpretative desãvârºite - pe tãrâmul mereu proaspãt al muzicii adevãrate. Este vorba de arta de a da viaþã unei partituri - fie în calitate de solist, fie în calitate de dirijor - pe care o au numai cei care se sprijinã pe o educaþie muzicalã foarte temeinicã ºi pe o sensibilitate adecvatã acestei profesii, harului acesta.

A doua parte a interviului cuprinde rãspunsurile unui profesionist în arta muzicalã de talie internaþionalã, ale unui om având

coloana verticalã nefrântã, lucid ºi care a reuºit sã-ºi pãstreze puritatea sufleteascã într-o lume în care avatarurile ne înlocuiesc cu (înºelãtor, desigur) succes. De aici, cu atât mai mult, tragismul celor afirmate.

- Spre ce se îndreaptã muzica româneascã?

- Depinde prea mult de contextul politic ºi prea puþin, din nefericire, de profesioniºti. Atunci când se va schimba raportul va fi bine, iar muzicienii ºi în general artiºtii nu vor mai fi asimilaþi oricãrui "prestator de servicii artistice".

- Vedeþi un viitor peste 5 sau 10 ani?

- Viitorul depinde de cei care au bani (particularii, privatizaþii), sã încurajeze profesioniºtii sã-ºi facã meseria, nu sã-ºi impunã ei punctul de vedere, altfel vom deveni o þarã de maneliºti simfonici. Cei care dau fonduri sã fie mult mai discreþi în manifestãrile lor exterioare: "sã slujeºti muzica, nu sã te foloseºti de ea".

- Ce se întâmplã cu ºcoala româneascã de muzicã?

- ªcoala româneascã de muzicã are resurse mari, dar nefolosite: la nivel de organizare, de promovare, într-un cuvânt de management, nefiind adaptatã din punct de vedere managerial la genul de management european (mã refer aici la partea clasicã a muzicii). Instituþiile artistice (toate) nu au autonomie financiarã, instituþionalã, fiind dependente în totalitate în ceea ce priveºte recompensarea artiºtilor (angajaþi, cu carte de muncã), de banul public. Spre deosebire de noi, încã din perioada comunistã, atât fosta Germanie democratã cât ºi Cehia aveau autonomia financiarã, artiºtii dispunând cum credeau ei mai bine de banul public, la acea vreme. În prezent la noi existã o rupturã (în ceea ce priveºte instituþiile de artã), între banul public ºi cel privat neexistând acea complementaritate ce ar trebui sã existe între cele douã surse de finanþare. Inclusiv festivalurile de marcã ar trebui instituþionalizate, independent de stat. Dar statul ar trebui, în acelaºi timp, sã se implice în finanþarea festivalurilor.

- Care ar fi ºansele unui muzician, la noi, sã-ºi câºtige un trai decent?

- Cu foarte mare greutate ºi sunt foarte puþini aceia care reuºesc. Situaþia nu este singularã: actorii, sau, spre exemplu cei care lucreazã responsabil în domeniul medical, pentru profesori… este aceeaºi problemã.

N-am reuºit sã pun ºi alte întrebãri, vina e a mea pentru finalul abrupt al celei de-a doua pãrþi a acestei convorbiri. Cum sã-þi joci mai departe rolul de reporter când (atât tu cât ºi invitatul tãu) vã aflaþi pe o margine de prãpastie? Gândul îmi pleacã aiurea; ce ºanse are o lume în care schimbarea celor

patru roþi la maºinã, în service-ul auto, poate costa chiar ºi 260 de lei, în timp ce un traducãtor primeºte (când e bine plãtit) cam 10 lei pentru o paginã de carte.

Supremaþia cheii franceze faþã de cheia sol. În rest, de cheia fa sau de cheia do au auzit din ce în ce mai puþini.

La concertul de la Sala Palatului, compozitorul ºi pianistul Nicola Piovani, deþinãtor al unui Oscar pentru muzica filmului "La vitta è bella", a spus, în preambulul lucrãrii sale neterminate (piesa se terminã pe o notã foarte lungã de saxofon) cã trãieºte cu certitudinea cã ºi atunci când CD-urile, sau televiziunea, sau celelalte mijloace de înregistrare a muzicii vor fi dispãrut, tot va fi nevoie de artiºti care sã susþinã concerte pe viu, în faþa unui public viu. Poate cã strigãtul nostru, alãturi de sunetele de protest ale tuturor orchestrelor înfuriate se vor auzi, pânã la urmã, iar cheia francezã se va opri, uluitã ºi fermecatã de faptul cã ºurubul pe care îl tot strânge se transformã din ºurub în titirez ºi, rotindu-se, începe sã cânte.

Elev strãlucit al dascãlilor sãi (Zoe Popescu, Ana Pitiº, Maria Fotino, Constantin Bugeanu ºi Sergiu Comissiona), de care îºi aminteºte mereu cu mult drag ºi cu respect, Iosif Ion Prunner a avut un traseu muzical fãrã sincope, ce a urmat calea fireascã a succesului. Iatã câteva dintre realizãrile maestrului: în 1997 maestrul Cristian Mandeal i-a încredintat conducerea Corului Filarmonicii. De asemenea, a fost solicitat sã dirijeze concerte susþinute de Orchestra simfonicã ºi de Orchestra de camerã ale Filarmonicii. În România a colaborat cu principalele orchestre din þarã, cu Orchestra Naþionalã Radio ºi cu Orchestra de camerã Radio. A fost invitat sã susþinã spectacole la Opera Naþionalã Românã. A susþinut concerte în importante centre muzicale din Europa ºi din Asia (Germania, Spania, Franþa, Italia, Japonia, Rusia, Grecia, Ungaria, Elveþia, Bulgaria, Coreea etc.) ºi a luat parte la importante festivaluri din România, Cehoslovacia, Italia etc.

A colaborat cu personalitãþi ºi cu orchestre de prestigiu: Cristian Mandeal, Sergiu Comissiona, Lawrence Craig, Valentin Gheorghiu, Ludovic Spiess, Eugenia Moldoveanu, Michel Plasson, Krzysztof Penderecki, Ion Marin, Adrian Eröd, Neil Stuart, Tatiana Serjan, Dolora Zajick, Carlo Colombara, etc; orchestre precum Orchestra Naþionalã a Franþei, Filarmonica din München, Filarmonica "Arturo Toscanini", Orchestra Festivalului din Varºovia, Orchestra Philharmonia din Londra, Orchestra Naþionalã a Cataluniei, Filarmonica din Ostrava, Orchestra Capitole Toulouse. În decembrie 2007 a fost invitat, alãturi de Orchestra Capitole de Toulouse, de Corul Orfeu - San Sebastian ºi de o distributie cuprinzând artiºti renumiþi, sã prezinte o producþie cu Recviemul de Verdi la San Sebastian, la Toulouse ºi la Paris - Sala Pleyel.

In 1991 a înfiinþat Fundaþia ºi Orchestra de camerã "Constantin Silvestri", iar în 1996 a fost directorul Concursului internaþional de dirijat cu acelaºi nume. Din 1997, preluând tradiþia Filarmonicii "George Enescu" de a sprijini orchestra semiprofesionistã a medicilor din Bucureºti, conduce activitatea acesteia. In 2003 i s-a conferit pentru întreaga activitate Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler.

"Viaþa bate filmul", totul e sã-i reziºti - Deschide, dragã, odatã, n-auzi, ce tot faci?!

Mama este o femeie extraordinarã, dar întotdeauna mi-a fost greu sã-i explic, în mare, aspectele principale ale vieþii reale. Pe vizor zãresc, deformat de lentilã, chipul binecunoscut (atât de cunoscut încât îl recunosc, cu mici modificãri, ºi în oglinda de la baie). De data asta poartã pãlãriuþa cu borul mic ºi un deux-pièces cu pantalon, la care ºi-a asortat mãrgelele mari, verzi. Dacã voi continua sã mã pitesc, pe partea cealaltã a uºii, scrâºnind din fãlcile încleºtate - aºa cum stãtea în tranºee Sergiu Nicolaescu, transpirat ºi prãfuit, în Noi cei din linia întâi - va scula tot blocul ºi exact asta nu vreau, pentru cã imediat vor ieºi, ca puii de cobrã atraºi de mirosul proteic al unei cãni cu lapte spumos, cald: - administratorul (care cere sã plãtesc ultima facturã la întreþinere), - vecina de lângã lift, care a prãjit gogoºi (de parcã eu n-am simþit asta toatã dupã-masa) ºi vrea sã îmi ofere, pomanã, patru bucãþi frumos aºezate pe o farfurie uºor ciobitã, modelul cu albãstrele (mai bine îmi aducea din tocãniþa aia care miroase de-þi ia minþile, de când a cãlit ceapa ºi, crescendo, pânã când a pus pipotele ºi bulionul) ºi - moºul de alãturi care, oricum, întreabã, deschizând uºa din orã în orã, te-ai întors, Steluþo, sã nu crezi tu cã merge treaba aºa uºor cu mine…

Viaþa mea a început sã semene cu Dacã doriþi sã revedeþi, sau Caleidoscop sau Mozaic… genul acela de emisiuni de la televizor în care secvenþe din diferite filme se leagã conform unei logici cunoscutã numai de realizator. Explicaþia este cât se poate de simplã: atunci când lucrezi mult timp traducere de film ºi subtitrare, cotidianul devine un astfel de haos, când fiecare clipã a vieþii de zi cu zi îþi este ilustratã cu câte o secvenþã dintr-un film. Nu mã plâng, sã vedeþi ce vise au colegii de la montaj…ei, mare lucru o sã spuneþi, pânã acum tot ce ne-ai povestit e o combinaþie de Bridget Jones cu Clanul Sicilienilor ºi asezonat cu secvenþe din Hitchcock (asta e vecina cu gogoºile). A fost ºi un film pe tema asta, cu un puºti pe care pãrinþii îl tot lãsau singur în faþa televizorului… ce vã spuneam.

Mã simt precum Churchill în faþa unei decizii de rãzboi. Palidã, aleg varianta mai puþin gravã pentru propria naþiune ºi deschid uºa.

- A, tu erai, îmi cer scuze, am lucrat pânã târziu, la mine e cam dezordine…(am uitat cã e ºase dupã amiaza - poate un gol temporal?).

- Eºti exact ca taicã-tu, poate sã ardã casa ºi voi n-auziþi nimic!

Un þipãt.

- Ce cautã câinele în pat?!

- E un câine în pat?! A, jos, Oli! … cred cã îºi cautã pijamaua, am confundat-o cu a mea ºi i-am pus-o sub pernã când am fãcut patul, de dimineaþã… mamã, nu vrei sã dau drumul la televizor, spun, ºi roºesc imediat de manevra absolut grosierã de a încerca sã evit dubla 48793 care începe cu celebra replicã ce-ai fãcut cu viaþa ta. Norocul nu mã ajutã nici de data asta, nu e niciun program cât de cât interesant pentru mama la ora amiezii (cã în rest….). Pe unul dintre posturile româneºti, un film indian. Din bucãtãrie aud cântecul inconfundabil: - Hain jo iraaden bata doon tumko sharma…

- …jo suna doon tumko ghabraa… …a-ha-a-ha - pentru cei care ºtiu sã audã când citesc, un soi de sol-sol diez-la-la diez…

Prin nu ºtiu ce reflex dobândit din viaþa intrauterinã, când vine mama acasã, adorm. ºi tot atunci am ºi experienþe de decorporalizare. Aºa încât de la nivelul tavanului am vãzut ce minune de grup statuar închipuiam

noi trei, mama aºezatã pe canapea uitânduse lung la filmul indian, eu, cu capul sprijinit de umãrul ei, cu mâinile strânse la piept ºi Oliver, câinele, aºezat în poziþie fetalã cu botul lipit de ºalele mele.

Se fãcea cã eram Maica Smara ºi preocupatã de noua mea lucrare Din pana suferinþei, ieºisem sã cumpãr Dacia literarã. Însã aici visul a luat o turnurã stranie…un personaj avizat în tipãriturile Bucureºtilor, îmi spunea: a apãrut asta cu Viorica din Clejani, sau luaþ-o p-asta cu Paleru. Nu cred cã era vorba de Octavian Paler. Cred cã era vorba de Eu beau vin cu borcanu (Nicu Paler, pentru cei la fel de necunoscãtori, ca mine, în ale genului).

- Ce limbã vorbesc ãºtia, mamã?

Mama e genul de om care ia totul în serios ºi care priveºte cu atenþie ºi cautã precizia chiar ºi într-un episod din A ta pentru totdeauna - o telenovelã indianã (a schimbat postul).

- E hindinglezã, mamã, un amestec de hindi ºi de englezã.

Mã uit cu coada ochiului spre lada de gunoi care nu e dintr-un material elastic, aºa cum îmi doresc întotdeauna când o vãd cum stã sã debordeze. Oftez ºi mã duc sã arunc gunoiul. Totul anunþã, ca ºi criza epilepticilor, momentul dificil al intrãrii în ghena (cuvânt cu etimologie necunoscutã) blocului. Deschiderea uºii cu clanþã lipicioasã - în condiþii de apnee, aºa cum fac eu - devine ºi mai dificilã. Apoi traiectoria pungii de gunoi prin tub mã face brusc sã mã simt ca Tom Hanks în Naufragiatul, când avionul se face bucãþi. Singura soluþie în momentele grele prin care trec (mai am de introdus pe tubul gaine-ei, una câte una, rupte în bucãþi mici, cutiile de la minipizzele congelate, hrana mea nesãnãtoasã de burlacã) este sã mã teleportez - engage! - rapid din realitatea mirositoare: mã aflu pe marginea unei superbe piscine a cãrei culoare se confundã cu cerul, port un costum de baie Givenchy, sunt blondã natural, iar mâna pe care zornãie molatic ºiraguri de brãþãri cu pietricele ca cireºele coapte þine un pahar de cocktail translucid cu aromã de fructul pasiunii. Cut! Sunetul strident al telefonului mobil mã face sã scap capacul de tablã, rupt, al tubului de tristã amintire, peste mâna cu care tocmai aruncasem ultima rãmãºiþã a unei alimentaþii complet lipsitã de vitamine. La telefon nu este - aºa cum mã aºteptam din postura mea de Maica Smara - prietena mea Veronica Micle, ci este o duduie care vorbeºte ca în revistele glossy, adicã tot un soi de românglezã.

- Hi, honey, sper cã nu te deranjez, eram la un shopping foarte cool cu fetele ºi acum suntem la un cofee break la terasa aia ºtii, foarte woman friendly de lângã Bãneasa…Caty ºi-a luat niºte shampoos iar eu, you know me, fãceam update-ul la produse anticelulitice…

- Îhî, zic, þinând telefonul între gât ºi cap, aºa cum am vãzut-o cã fãcea ºi pe bruneta aia cu ochelarii de soare pe creºtet, aia care ieºea din jeep, dimineaþa la ora 11.30, în faþa cafenelei Pascucci, în Dorobanþi.

Cu mâinile libere pecetluiesc din nou uºa de la gura Infernului ºi mã duc, glonþ, la bucãtãrie, sã mã spãl, pânã la cot, cu foarte mult sãpun antibacterian.

-…ºi eu n-am un staff, propriu zis, oricum job-ul e supersolicitant…

- Aha, zic.

- Bine, atunci kiss u ºi take care, zice ea ºi închide, sau vrea sã închidã, pentru cã probabil cã mobile-phone-ul ei cu soft foarte complicat (touchscreen) nu percepe exact comanda ºi mai aud: - Da' ce-are dragã asta, nu ºtie sã vorbeascã ºi cicã mai lucreazã ºi în media…

Paginã realizatã Mihaela MIHAILIDE

Pagina 23

Ziua Diplomaþiei Române (Urmare din pag. 1)

privitoare la întãrirea ºi revigorarea Alianþei, va permite adoptarea Noului Concept Strategic al NATO, precum ºi o reflecþie politicã faþã de evoluþia din teatrul de operaþiuni afgan. Sunt de aºteptat, totodatã, decizii referitoare la dezvoltarea unor capacitãþi aliate antirachetã ºi cu privire la reforma NATO, care va avea ºi ea pe viitor resurse financiare un pic diminuate.

Legat de acest eveniment, principalul nostru obiectiv este acela de reflectare corespunzãtoare, în documentele ºi deciziile ce vor fi adoptate, a prioritãþilor României care vizeazã, dupã cum ºtiþi, controlul armamentelor, apãrarea antirachetã, continuarea procesului de extindere a Alianþei, situaþia din Balcanii de Vest ºi þãrile din vecinãtatea esticã, parteneriatele Alianþei, securitatea energeticã, regiunea Mãrii Negre ºi conflictele regionale.

Summit-ul NATO de anul acesta va oferi Alianþei direcþia strategicã pentru urmãtorul deceniu. În acest sens, diplomaþia noastrã are, bineînþeles, obligaþia de a fi în prima linie a procesului de implementare a deciziilor ce vor fi adoptate la Lisabona.

Aº vrea sã subliniez cã pe parcursul anului curent, România ºi-a sporit prezenþa în cadrul structurilor NATO, prin ocuparea unor posturi importante în Secretariatul Internaþional, ºi þin sã apreciez contribuþia substanþialã a delegaþiei permanente a României la NATO în aceastã privinþã. Suntem interesaþi sã menþinem ºi sã consolidãm respectiva prezenþã, prin susþinerea altor candidaturi valoroase - ºi aici nu e vorba doar de NATO, ci ºi de celelalte organisme ºi organizaþii din care facem parte.

De la Summitul OSCE din 1-2 decembrie la Astana, pentru organizarea cãruia ne-am pronunþat cu consecvenþã, aºteptãm dezbateri relevante ºi asumarea unor linii directoare pe toate cele trei dimensiuni ale organizaþiei: politico-militarã, economicã ºi de mediu, ºi umanã. Ne dorim, de asemenea, evoluþii conceptuale ºi decizionale de naturã sã faciliteze soluþionarea conflictelor prelungite ºi contracararea ameninþãrilor transnaþionale. În funcþie de deciziile de la Astana, vom continua sã valorificãm cele douã propuneri lansate de þara noastrã în cadrul Procesului Corfu, privind activitãþile postcrizã ºi post-conflict ºi de follow-up la recomandãrile electorale.

Prezenþa noastrã în teatrele de operaþiuni va fi menþinutã conform angajamentelor asumate, în virtutea interesului de a contribui la pacea ºi stabilitatea internaþionalã. Avem, aºa cum ºtiþi, o implicare consecventã ºi recent crescutã în Afganistan, lucru remarcat în repetate rânduri ºi foarte clar de cãtre principalii noºtri aliaþi, începând cu Statele Unite. Cu prilejul Conferinþei internaþionale pe tema Afganistanului de la Kabul din iulie 2010, ne-am reiterat angajamentul de a susþine eforturile comunitãþii internaþionale pentru stabilizarea ºi dezvoltarea acestei þãri, indicând clar cã trupele noastre vor rãmâne acolo cât va fi necesar. În perioada urmãtoare se impune o analizã mai aplicatã a posibilitãþilor de întãrire a dimensiunii militare a participãrii româneºti cu una diplomaticã. Ulterior, în funcþie de evoluþii, vom urmãri, împreunã cu partenerii noºtri, diversificarea prezenþei diplomatice în teatru - un back-up politic pentru trupele noastre din teatru; nu e vorba numai de asistenþã consularã, ci ºi de un semnal cã ne intereseazã un Afganistan controlat de guvernul Karzai, într-un proces de reformã ºi capabil sã se autogestioneze. Þara noastrã este prezentã, deopotrivã, în numeroase misiuni PSAC (Politica de Securitate ºi Apãrare Comunã) situându-se pe locul al patrulea în UE din punct de vedere al experþilor detaºaþi ºi al echipamentelor furnizate. Prezenþa sporitã a þãrii noastre în cadrul diverselor misiuni desfãºurate de UE ne îndreptãþeºte sã urmãrim cu mai multã determinare o balanþã justã între nivelul de participare ºi reprezentarea noastrã la nivelul structurilor decizionale.

Tot pe palierul securitate, un eveniment

semnificativ al anului 2010 în domeniul securitãþii a fost acceptarea invitaþiei pãrþii americane privind participarea României la dezvoltarea sistemului de apãrare antirachetã din Europa. Sperãm ca negocierile sã se încheie rapid ºi, pânã la urmã, sã avem acest sistem paneuropean, asumat ºi de NATO, în stadiu operaþional - în ceea ce ne priveºte in 2015. Acesta este orizontul pe care îl vizãm, iar în zona mediteraneanã lucrurile se vor miºca ºi mai repede.

Securitate energeticã ªi în 2011 ne vom asuma o abordare pragmaticã în domeniul securitãþii energetice, în deplinã concordanþã cu eforturile la nivelul UE. În contactele diplomatice la nivel european, dar ºi în cele purtate cu partenerii noºtri americani sau cu cei din Asia Centralã ºi Orientul Mijlociu, problematica energeticã va reprezenta un punct central pe agenda de discuþii.

Unii vorbitori au amintit deja fezabilitatea ºi, totodatã, interesul nostru prioritar pentru realizarea acestui proiect de interconectare.

Pe de altã parte, ne bucurã foarte mult cã, în urma întâlnirii preºedintelui României, Traian Bãsescu, cu premierul maghiar Viktor Orban a fost exprimat interesul Ungariei de a intra în acest proiect ºi de a-i da un plus de profil regional ºi de rentabilitate economicã.

De asemenea, sunt ºi celelalte proiecte amintite aici - oleoductul PEOP ºi interconectãrile reþelei energetice româneºti cu cele ale þãrilor vecine. Odatã în plus amintesc aici proiectul interconectãrii româno-ungare.

Nu mai puþin importantã, însã, este promovarea unei politici de dezvoltare a surselor regenerabile de energie. Nu este doar o modã, ci este, probabil, ceea ce va face conþinutul economiei globale în a doua parte a secolului XXI. Fãrã sã exagerãm cu avangardismul sau sã luãm mãsuri politice nesustenabile economico-financiar, trebuie sã ne pregãtim cu acest salt cãtre "tehnologiile verzi" ºi aº vrea sã culegem din toate ambasadele ºi contactele noastre cu oficiali ai statelor care deja au decis politic relansarea ca o ieºire din economia bazatã pe hidrocarburi, sã observãm ce miºcãri fac ºi sã vedem, mai departe, dacã o nouã reuniune de tip Copenhaga va aduce ceva mai mult.

Agenda europeanã În ce priveºte agenda europeanã, anul 2011 va fi marcat de exercitarea succesivã a Preºedinþiei Consiliului Uniunii Europene de cãtre douã noi state membre (Ungaria ºi Polonia), ceea ce este o mare ºansã pentru noi, avem ocazia de a ne concerta mai bine vocea regionalã, de a pune la punct o agendã comunã ºi de a apãsa împreunã cu vecinii noºtri, noile state membre, în balanþa dezbaterilor fundamentale despre viitorul României, dupã intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Încã o datã îi spun stimatului meu coleg ºi prieten, domnul ministru Martonyi, cã ne aºteptãm la o susþinere masivã din partea Preºedinþiei Consiliului Uniunii Europene cu privire la implementarea Strategiei UE pentru Regiunea Dunãrii ºi la obiectivul nostru de a intra în spaþiul Schengen în martie 2011.

Aºa cum s-a menþionat, în contextul negocierilor viitoarei perspective financiare a UE, menþinerea unei finanþãri corespunzãtoare pentru Politica Agricolã Comunã ºi Politica de Coeziune este vitalã pentru dezvoltarea României în urmãtorul deceniu. ºi va trebui sã ne þinem de aceste obiective ca de niºte surse pentru care aceastã societate se poate apropia mai rapid de media europeanã.

Un dosar cu o semnificaþie specialã pentru România vizeazã încetarea funcþionãrii Mecanismului de Cooperare ºi Verificare în domeniul justiþiei. El a fost declanºat pentru cã ne-am asumat aceastã promisiune. Este un bun stimulent pentru reforma complicatã a sistemului judiciar, dar în acelaºi timp permanentizarea lui este inacceptabilã. Am vrea ca el sã înceteze anul viitor, cu atât mai mult cu cât suntem într-un bun calendar de reformã, ºi revotarea legii ANI promulgatã recent de preºedinte este un argument

important pentru ca MCV-ul sã fie finalizat. Începând cel mai probabil cu 1 decembrie 2010 Serviciul European de Acþiune Externã/SEAE va intra oarecum în rodaj.

Aºa cum am mai spus-o, cei mari ºi-au luat partea leului, noile state membre, în pofida prevederilor tratatului, care implicã popularea acestui nou instrument cu diplomaþi provenind din serviciile naþionale, este departe de a fi finalizatã în acest moment.

Ne vom consulta, odatã în plus, cu toþi vecinii noºtri, noile state membre; situaþia trebuie sã se corecteze foarte rapid ºi sperãm ca toate candidaturile pe care le-am plasat în sistemul pentru Centrala de la Bruxelles ºi pentru ºefii de Delegaþii UE sã fie luate în considerare aºa cum se cuvine, în aceastã toamnã. Vrem un SEAE puternic ºi legitim, iar pentru asta în cadrul lui trebuie sã lucreze ºi diplomaþi români, maghiari, italieni, estonieni, bulgari etc. Toatã lumea trebuie sã îºi aducã contribuþia, pentru cã altfel nu vom putea decupa acele teme cu adevãrat consensuale, paneuropene, care sã facã obiectul unui mandat pentru acest serviciu care trebuie sã opereze global ºi la care toate statele membre participã interguvernamental în cadrul unor dezbateri care sã ducã la decizii bune pentru toþi.

Cum va îndemnat domnul prim-ministru, vã îndemn ºi eu - lucraþi cu toþi europarlamentarii români, în toate formele: informaþi-i, informaþi-vã, sugeraþi-le teme de interpelare în intervenþii care sã permitã profilarea mai generoasã a acestui mare grup de europarlamentari din România, pe tot felul de subiecte, de pildã problematica romã, inflamatã mediatic de douã-trei luni. Îl felicit pe domnul secretar de stat Bogdan Aurescu, care a fãcut o treabã excelentã la întâlnirea de la Bruxelles cu doamna comisar Viviane Reding. Sperãm ca, inclusiv prin Parlamentul European, când avem probleme de tipul acesta sã putem sã le aducem la tribuna de acolo, sã avem reacþii care sã nu ne dea sentimentul unei singurãtãþi prea accentuate.

Vecinãtate Cunoaºteþi deja prioritãþile noastre. Am vrea sã credem încã, fãrã sã fim neo-conservatori, dogmatici sau inerþiali, cã putem proiecta, alãturi de UE ºi SUA, valorile de bazã ale unei societãþi democratice în afara spaþiului tradiþional în care s-au afirmat acestea pentru a genera prosperitate ºi pace.

Privind vecinãtatea rãsãriteanã a Europei, regiunea Mãrii Negre, Caucazul de Sud sau chiar Asia Centralã, continuãm sã transmitem mesajele necesare pentru ca reformele sã se continue ºi pentru ca parteneriatul dintre ele ºi UE sã se maturizeze.

Suntem în continuare interesaþi de credibilitatea UE în zona Balcanilor Occidentali.

Dacã oboseala privind extinderea va escamota un calendar pentru aceste state, existã riscul destabilizãrii regiunii, din nou.

Deci, nu cu orice preþ, ci cu îndeplinirea criteriilor de aderare, trebuie sã stimulãm dialogul între Uniune ºi Belgrad, dar ºi între Belgrad ºi Priºtina pentru cã socotim a fi o chestiune de bun simþ. Cea mai potrivitã formulã pe termen mediu ºi lung pentru aceste state este aceea de a deveni membre UE. Aceasta este vocaþia lor ºi România va sprijini orice mãsura în acest sens.

Fiindcã am vorbit de cooperarea regionalã, ºi la Marea Neagrã avem, de la 1 ianuarie 2011, Preºedinþia în exerciþiu (PiE) a Organizaþiei Cooperãrii Economice a Mãrii Negre (OCEMN) pentru 6 luni. Este vorba de un mandat semestrial. Sunt convins cã nu vom face acest lucru formal, ci cã România va încerca sã impulsioneze cât va putea transformarea de care OCEMN are nevoie.

Aici, sigur cã experienþa multora dintre dumneavoastrã, începând cu domnul ambasador Sergiu Celac, va fi utilã pentru a scoate din irelevanþã ºi letargie, s-ar putea spune, aceastã organizaþie importantã.

Multilateralism Pe palierul multilateral interesele noastre se pot exprima foarte bine prin negocierea unor susþineri mutuale pentru diverse candidaturi ºi pentru cã, aºa cum se observã, devine un loc comun al culturii geo-politice pentru cã trecem de la o lume hegemonicmonopolarã, cea de dupã prãbuºirea URSS,

la o lume mult mai clar multipolarã, sã sperãm cã nu ºi multipolarizatã Din acest punct de vedere rolul organizaþiilor internaþionale va creºte. De aceea, am elaborat o Carte Verde a Diplomaþiei Multilaterale Române, în urma unui brief pe care l-am fãcut la Geneva cu toþi ºefii de misiune, reprezentanþi ai României pe lângã organizaþiile internaþionale, iar aceasta va fi distribuitã ºi supusã adnotãrilor dumneavoastrã.

Mi se pare o frazã care s-a uzat pentru cã nu am reuºit, cel puþin pânã acum, sã creºtem nivelul de reprezentare a României în forurile internaþionale, mai ales în sistemul onusian. Suntem numeroºi la niveluri secundare. Dar, nu am reuºit sã obþinem posturi de management, sã pãtrundem, decât cu rare excepþii, la nivelurile unu ºi doi.

Trebuie sã gãsim o metodologie nouã pentru a promova aceste candidaturi ºi cred cã aceastã Carte Verde a diplomaþiei multilaterale conþine deja câteva sugestii practice în acest sens.

Plecând de la succesele înregistrate prin gãzduirea Centrului de tranzit de urgenþã pentru refugiaþi din Timiºoara, a Centrului de pregãtire a personalului de protecþie pentru misiuni de pace din Bucureºti sau a Centrului NATO HUMINT de la Oradea, România urmãreºte sã îºi accentueze profilul extern prin gãzduirea unui numãr suplimentar de sedii pentru organisme specializate ale forurilor internaþionale, precum ºi prin organizarea unor evenimente internaþionale la nivel înalt.

Vã informez, stimaþi colegi, cã în centrala MAE se lucreazã la o strategie mai adaptatã unor obiective practice în ceea ce priveºte relaþia România - statele emergente - BRIC, incluzând Federaþia Rusã, India, China, Brazilia. Am încercat sã activãm aceste relaþii, a avut loc pentru prima datã vizita ministrului brazilian de externe în România.

Trebuie sã repoziþionãm nu numai relaþia cu China, unde avem un avans, sau poate un retard politic, în sensul unui capital de simpatie acumulat în context istoric ºi care se va pierde dacã nu vom ºti sã-l susþinem cu noi argumente.

Servicii consulare, comunitãþi, culturã, diplomaþie publicã Desigur cã modernizarea reþelei de standarde Schengen e un pas bun ºi pentru cetãþeni, pentru cã vor primi servicii mai prompte pe infrastructurã evoluatã ºi în ceea ce priveºte trainingul permanent al personalului consular. Cred cã românii din toate þãrile europene ºi nu numai vor aprecia acest progres. Ne intereseazã ºi votul prin corespondenþã.

Deocamdatã Direcþia Generalã Afaceri Consulare a finalizat proiectul de lege, dar trebuie aprobat de Parlament.

Pe partea de ICR ºi exportul de produse culturale, banii sunt mai puþini, dar vom deschide institute culturale la Chiºinãu, în toamna aceasta, la Moscova ºi Beijing în 2011.

Am lansat deja noua identitate vizualã a MAE, avem un nou site care va fi deja accesibil zilele acestea. Veþi observa cã ºi Sala Gafencu, interfaþa noastrã cu lumea academicã, culturalã a fost modernizatã ºi renovatã.

Reorganizare instituþionalã Pe partea de reorganizare instituþionalã, în contextul necesitãþii de adaptare a MAE la constrângerile actuale, un prim pas a fost fãcut prin elaborarea unei noi organigrame, care va fi operaþionalizatã printr-un proces de reorganizare internã, cu reducerea a 476 de posturi, 105 în centralã, 371 în serviciul exterior. Am început toate demersurile pentru accesare unor fonduri europene nerambursabile în vederea acoperirii activitãþilor de formare profesionalã, dar ºi pentru ameliorarea ºi perfecþionarea funcþionãrii interne, pe plan informaþional ºi comunicaþional în perioada 2010-2011. ªtiu cã nu vã este uºor, înþeleg ºi din precedenta mea posturã, consecinþele mãsurilor de austeritate ºi diminuarea bugetelor alocate misiunilor. Trebuie sã privim acest lucru cu responsabilitate, nu cu indignare.

Este greu, dar poate mai puþin greu ca în 2000, 1995, 1992. Am intrat într-o sincopã, dar existã premise pentru a reveni la realitate, nu la risipa pe care totuºi am identificat-o, uitându-mã mai atent la felul

în care se consumã bugetul nostru ºi pe care am stopat-o. Dar fiþi optimiºti pe termen mediu. Avem responsabilitãþi clare ºi de bun-simþ pentru þarã, pe care încercãm sã o reprezentãm profesionist. Încercaþi sã gãsiþi colaborãri, sponsorizãri, parteneriate public-privat ºi argumente pentru ca banii de care dispunem sã fie alocaþi pe proiecte ºi în funcþie de importanþa politicã a misiunii pe care o conduceþi. Activitatea ambasadorilor, ceea ce reuºesc aceºtia sã punã în agenda bilateralã este direct proporþional cu vizibilitatea, cu importanþa acelei misiuni în sistemul de acasã.

Ambasadele care nu reuºesc sã aducã argumente pentru o nouã dinamicã ºi pentru alocarea de resurse aferente, vor pierde ºi fonduri.

Vã doresc sãnãtate, un drum profesional cât mai bun ºi subliniez cã modernizarea þine de voinþa politicã, dar ºi de fiecare dintre noi. Dacã vrem sã ieºim din rutinã ºi provincialism, atunci trebuie sã ne plângem mai puþin ºi sã ducem rezultate cuantificabile, aºa cum fiecare dintre dumneavoastrã e capabil sã o facã. Vã doresc un 2011 cât mai bun, pe toate planurile, profesional ºi personal. *** În acest an la Reuniune a participat ca invitat, ministrul Afacerilor Externe al Republicii Ungare, János Martonyi, care a susþinut un discurs referindu-se la principalele obiective ale Preºedinþiei ungare a Consiliului Uniunii Europene în primul semestru din anul 2011 ºi ale colaborãrii româno-ungare în aceastã perioadã.Domnia sa a apreciat oportunitatea de a se adresa corpului diplomatic al României: "Acest prilej de a vorbi în faþa ambasadorilor este foarte onorant pentru mine. Consider cã este expresia bunelor relaþii bilaterale existente între þãrile noastre".

La dejunul de lucru oferit de omologul sãu român, János Martonyi a asigurat România de sprijinul Ungariei pentru aderarea þãrii noastre la Spaþiul Schengen, conform calendarului stabilit, în luna martie 2011.

Agenda convorbirilor a fost axatã pe problematica europeanã, în contextul multiplelor interese comune ale celor douã pãrþi în perioada Preºedinþiei ungare a Consiliului UE, în primul semestru al anului 2011. În ceea ce priveºte Strategia UE pentru Regiunea Dunãrii, cei doi miniºtri au reiterat importanþa acestui proiect pentru dezvoltarea Bazinului Dunãrii, în special în zona Europei Centrale. Acest subiect va fi inclus pe agenda ºedinþei Comune a Guvernelor României ºi Republicii Ungare, care se va desfãºura în aceastã toamnã, în România. În ceea ce priveºte Serviciul European de Acþiune Externã, ministrul Teodor Baconschi a subliniat importanþa asigurãrii echilibrului geografic în componenþa acestuia, în vederea reprezentãrii echitabile a tuturor statelor membre.

Cei doi demnitari au evaluat stadiul foarte bun al dezvoltãrii relaþiilor bilaterale dintre România ºi Republica Ungarã, cu accent pe proiectele importante de dezvoltare pe care cele douã state le desfãºoarã: interconectarea reþelelor de gaz ºi energie electricã ale celor douã þãri, în contextul mai larg al asigurãrii securitãþii energetice în regiune; coridoarele europene de transport ºi proiectele de dezvoltare a infrastructurii, inclusiv proiectul Via Carpatica; cooperarea în domeniul administraþiei ºi internelor.

Cei doi miniºtri au discutat despre perspectiva europeanã a Balcanilor de Vest. ºeful diplomaþiei româneºti a reiterat poziþia României de nerecunoaºtere a independenþei Kosovo. Cei doi miniºtri au pus accentul pe importanþa unui dialog constructiv între Belgrad ºi Priºtina.

Ministrul Teodor Baconschi a subliniat necesitatea susþinerii perspectivei europene a Republicii Moldova ºi a salutat implicarea Republicii Ungare în Grupul Informal de Prieteni ai acesteia.

Vizita ministrului Afacerilor Externe ungar a inclus primirea la Preºedintele României Traian Bãsescu ºi o întrevedere cu viceprim-ministrul Markó Bela.

Pagina 24

Chopin în conºtiinþa românilor Bicentenarul naºterii Suntem în anul Chopin. Fie ca muzica celui mai de seamã compozitor polonez, care a adus o mare contribuþie la cultura Europei ºi a lumii întregi, sã îi apropie pe ascultãtori de Dumnezeu ºi sã îi ajute în descoperirea profunzimilor spiritului uman.

Benedict al XVI-lea

Se apropie de sfârºit Anul Chopin, marcat în lumea întreagã cu un fast deosebit, sub auspiciile UNESCO. Nici de data aceasta periodicele româneºti nu au pus în valoare modul excepþional în care românii s-au raportat la acest geniu al umanitãþii. Pãcat! Ar fi fost un bun prilej ca în România - poate ºi în lume - sã fi fost reliefatã contribuþia adusã de discipolul sãu, Carol Miculi, primul dintre elevii sãi, care i-a intodus opera în universal, editând-o ºi publicând-o la Leipzig, în 1879: Frederich Chopin's (Band I-XVII).

Menþionãm cã opusul respectiv s-a pãstrat ca un material de referinþã pânã în zilele noastre. Nici despre transilvãneanul Carl Filtsch din Sebeº-Alba, elev al lui Chopin, cel despre care marele compozitor ºi pianist ar fi declarat, cu lacrimi în ochi de bucurie, dupã ce a ascultat un recital al discipolului sãu, aceasta dupã interpretarea concertului în E minor: "Dumnezeule ce copil! Nimeni nu m-a înþeles pânã acum ca acest copil, e cel mai extraordinar lucru pe care l-am trãit vreodatã...".

Sperãm sã se vorbeascã mai mult despre trilogia: Aspiraþia plenitudinii în creaþia chopinianã, Eternul Chopin, La pian cu Frédéric Chopin - aparþinând exegetei Carmen Manea.

Autoarea, conferenþiar universitar, dr., ºeful catedrei de Pian General al Universitãþii Naþionale de Muzicã Bucureºti, membrã în jurii naþionale ºi internaþionale s-a aplecat de peste un deceniu cu profesionalism ºi dãruire asupra întregului opusul chopinian, asigurând un suflu proaspãt în lectura ºi recitirea compozitorului ºi pianistului, la concluzii de mare fineþe.

Din lipsa de spaþiu mã voi opri numai asupra primei cãrþi din trilogia scrisã în ultimii ani: Aspiraþia plenitudinii în creaþia chopinianã - lucrare unicã pentru muzicologia româneascã, ºi nu numai, densã ºi insolitã în analizã ºi aprecieri.

Analizând lucrãrile antume ºi postume, cu convingerea cã "din universul amintirilor, Luceferii nu cad niciodatã", Carmen Manea ajunge la concluzia cã "Chopin realizeazã o expresie ineditã a puritãþii, a esenþialului, a existenþei, în lucrãri remarcabile prin multitudinea ideilor, simbolurilor ºi motivelor" Geneza creaþiei este surprinsã de autoare în nobleþea spiritualã a neamului sãu, de aici, trimiterile pertinente la Mickiewicz ºi creaþia sa, la Slowacki sau Norwid, subliniind citându-l pe ultimul din ei - cã Chopin "a fãcut ca lacrimile poporului polonez, împrãºtiate pe întinsul câmpiilor, sã fie puse în diadema umanitãþii, în forme cristaline de o neasemuitã armonie".

Din tot demersul exegetei rezultã fãrã nici o ambiguitate cã Chopin nu imitã pe nimeni, reuºind "sã ajungã - aºa cum ºi Vianu a spus-o - la expresia propriei lui originalitãþi, într-un fel care o face cât mai larg comunicabilã". Pas cu pas, autoarea Aspiraþiei plenitudinii... demonstreazã drumul parcurs de Chopin în creaþia lui, surprinzând temele ºi sursa primordialã: folclorul - exprimat prin mazurcile lui, prin poloneze (17) ºi balade etc., toate asimilându-le în mod creator. "Polonezele sale glorificã "patria oprimatã", reconstituind climatul polonez, care prin magia geniului capãta înveºmântãrile de o "elocvenþã incomparabilã". Aceste

lucrãri de anvergurã pun în valoare "spiritul muzical eliberat" de orice constrângere al compozitorului, fiind legate de trecut, dar ºi de epoca în care creazã. Polonezele evocã un univers moral în care valorile acþiunii ºi voinþei conºtiente primeazã.

Compozitorul este atras de mitologie ºi de lumea tradiþiilor populare, de faptele eroice; în Polonezele sale este perceputã predilecþia pentru pitoresc ºi culoare localã, pentru fabulos ºi grandios". Este ceea ce compatriotul sãu, Adam Mickiewicz, a fãcut-o în Pan Tadeusz - epopeea naþionalã a poporului polonez.

Eminescu ºi Chopin Carmen Manea analizeazã, totodatã, operele care îºi au sorgintea în fantastic ºi vis, demonstrând vizionarismul chopinian - fãcând unele paralele cu matrici stilistice româneºti. "Multitudinea motivelor de inspiraþie ale universului poetic chopinian dezvãluie apartenenþa la tipul de sensibilitate ºi fantezie creatoare romanticã. De acolo vin sau într-acolo ne poartã motivul oniric, motivul istoric, motivul naturii, al iubirii etc. /.../ Activitatea muzicalã reprezintã pentru el (Chopin) finitul în infinit, antrenând într-un impresionant proces creator toate forþele spiritului, chiar ºi pe acelea care par a fi într-o relaþie antagonicã unele faþã de altele." În contextul respectiv, Carmen Manea plaseazã în mod fericit paralela pe care o face cu creaþia eminescianã, amintind de serata muzicalã desfãºuratã în casa Veronicãi Micle, prilej cu care Eminescu avea sã consemneze cã: "Întotdeauna muzica mã predispune spre o visare creatoare. Dar compoziþiile lui Chopin m-au transformat cu desãvârºire. Credeam la un moment dat cã plutesc în sferele divine ale nemuririi /.../ Era beþia inteligenþei care îmi subjugase sufletul, îndemnându-l sã armonizeze întreaga mea fiinþã". În accepþiunea lui Eminescu, Chopin ar fi putut scrie poezii "tot atât de geniale" ca Nocturnele pe care le ascultase în interpretarea Veronicãi Micle. Fãrã a intra într-o cercetare comparativã a operei celor doi artiºti, cu spiritul analitic care o caracterizeazã, Carmen Manea surprinde existenþa unui "pronunþat spirit critic care îi detaºeazã de lumea imperfectã pe care vor a o transcede, acea nobilã aspiraþie spre libertate ºi plenitudine care îi ajutã sã depãºeascã barierele timpului ºi ale spaþiului, acea permanentã preocupare pentru viaþa interioarã, pentru propriul eu, ca ºi o viziune integralã asupra lumii obiective - care îi apropie".

Gãsim aici una dintre cele mai pertinente asociaþii între cei doi mari romantici, dezvoltate apoi în ideea cã "muzica lui Chopin ºi poezia lui Eminescu realizeazã acea sublimã comunicare sufleteascã pe care nici hotarele vieþii, nici timpul nu o pot întrerupe. În profunda lor frãmântare lãuntricã, muzicianul-poet polonez ºi poetul-muzician român îºi evalueazã raporturile dintre sine ºi lumea în care

trãiesc. Tulburãtoarelor întrebãri privind modul în care s-ar putea echilibra existenþa individualã în condiþii socialistorice determinate, cei doi creatori le rãspund cu înþelepciunea fermã ce refuzã compromisul sau drumul cãtre Nirvana: ei cautã un mod de a trãi cu demnitate în lumea contemporanã".

Apropierea dintre cei doi o vede autoarea în lirism perceput în stãri de "permanentã tensiune ºi iremediabilã nostalgie", în facultatea de "a crea poetic repetând actul genezei" ºi de a comunica "o atmosferã interioarã ºi miticã" prin intermediul "simbolurilor", ca ºi receptivitatea faþã de apelurile magice ale unei "naturi enigmatice".

Aceasta pentru cã "artiºtii romantici comunicã sentimente în stare nãscândã; motivele ºi temele de inspiraþie devin pretexte de exteriorizare a emoþiilor convertite în limbaj poetic (ori muzical)".

Mai remarcã Carmen Manea cã destinul celor doi mari artiºti romantici urmeazã ciclul: naºtere - moarte - renaºtere - cel întâlnit ºi în mituri, poetul fiind considerat "mediatorul contactelor dintre "terestru ºi transcendent" - atribuindu-i atributele de vizionar, profet, magician "forþã demonicã aptã sã plãsmuiascã lumi" ºi "zãmislitor de mituri".

Analizându-l, aºadar, pe Chopin nu numai în context polonez sau universal (din lipsã de spaþiu asupra acestei dimensiuni nu mã aplec), tocmai pentru a surprinde pe cea româneascã, autoare Aspiraþiei plenitudinii... profesorul ºi pianistul român face remarca pertinentã: "creaþia chopinianã, ca ºi opera eminescianã, poartã pecetea inconfundabilã a geniului. Alãturi de lucrãri de "supremã sintezã", elaborate cu impresionantã meticulozitate pe parcursul unei perioade relativ îndelungate, creaþia lor a cunoscut din plin "fulguraþiile relevaþiilor adolescente": Studiile opus 10, Concertele pentru pian de Chopin sau romanul Sãrmanul Dionis de Eminescu au fost elaborate în jurul vârstei de 20 de ani". Se confirmã astfel o judecatã ceva mai veche a foiletonistului Ion Biberi cã " maturizarea a fost în aceste cazuri timpurie, semn al unei combustii interioare, ce se consumã cu flacãrã înaltã".

Concluzia trasã de Carmen Manea din aceastã insolitã paralelã este cã "procesul creator le-a netezit celor doi artiºti drumul spre o înnoire esteticã structuralã, spre o categoricã rãsturnare de valori, spre un nou mod de abordare a realitãþilor exterioare ºi interioare.

Fiecare dintre ei a parcurs o traiectorie artisticã originalã, influenþatã de factori multipli, dar în ultimã instanþã creaþia însãºi a fost decisivã. Amândoi se îndreaptã spre mitologia naþionalã, pe care o aflã în substratul folcloric al culturii autohtone, în istoria patriei, ori creeazã din substanþa însãºi a propriei arte. Amândoi au fost artiºti deplini, expresii tipice ale poporului lor". În plus, "ca ºi Eminescu, Chopin se teme sã dea lirismului un aspect anecdotic ºi personal. Imprimând operelor lor o

rezonanþã general umanã, cei doi artiºti au aspirat sã atingã universalul. Încãrcãtura fanteziei creatoare nu se lasã întruchipatã la voia întâmplãrii.

Chiar ºi cele mai ascunse zone ale incoºtientului sunt prezente în forme elaborate în aparenþã "dintr-un suflu"; în realitate, acestea "sunt cizelate în cele mai mici detalii".

Revenind la "texte" concrete, Carmen Manea considerã cã Barcarola lui Chopin ºi Veneþia lui Eminescu se constituie în permanenþe ale culturii universale. S-a stins viaþa falnicei Veneþii/ N-auzi cântãri, nu vezi lumini de baluri/..../Cu glas adânc, cu graiul de Sibile, /Rosteºte lin în clipe cadenþate/ <Nu-n vie morþii e/n zadar, copile>".

Interpretã ºi pe calviaturã a opusului chopinian, autoarea exegezei considerã cã "Barcarola poate fi abordatã în sens mai larg, ca o vastã meditaþie asupra vieþii ºi a morþii, asupra condiþiei omului în univers. Este un poem muzical cu caracter filosofic, ce trãdeazã o conºtiinþã artisticã profundã. În poezia lui Eminescu ºi în Barcarola lui Chopin, Veneþia constituie simbolul frumuseþii ºi tinereþii ameninþate de timp ºi de moarte; într-o accepþiune mai generalã, ea simbolizeazã destinul omenesc ireversibil".

Mitul în creaþia chophinianã Pentru specialiºti, pentru muzicologi, în ansamblu, originalã mi se pare analiza miturilor fãcutã de Carmen Manea creaþiei chopiniene, în lucrãri distincte ale acestuia, plasate în "cicluri" pornind de la Mitul Poloniei sau Mitul întoarcerii la elemente ºi trecând prin Mitul istoriei, Mitul erotic (Mitul Ondinei), Mitul Oniric, Mitul creatorului, Mitul perfecþiuni în artã etc. Nu îi scapã autoarei o multitudine de repere stilistice, prilej de a interpreta scherzourile, baladele (cu universul poetic al acestora - din care nu lipsesc incursiunile pe care le face în creaþia lui Witwicki, Mickiewicz sau Zaleski).

Astfel, bardul naþional al Poloniei îl inspirã cu poemul Konrad Walenrod în Balada I, cu poemul Switez în Balada a II-a, cu poemul Willi (Ondine sau Rusalka) în Balada a III-a, iar Cei trei Budrys, poem tradus în româneºte de George Coºbuc, drept Cei patru Budrys, în Balada a IV-a.

Preludiile chopiniene îi dau autoarei prilejul de a le face o analizã laborioasã, armonicã pentru a surprinde geniul inconfundabil al compozitorului, mergând pânã la o configurare a constelaþiei genurilor ºi formelor muzicale din opusul 28 pe care nu am mai întâlnit-o în analizele nici unui chopinolog, autoarea Aspiraþiei... punând în valoare ºi motivul faustian al acestora.

Alãturi de opusurile enesciene inspirate de creaþia lui Chopin: Balada pentru pian, Balada pentru vioarã, Preludiul pentru pian, Suita pentru pian sau Pieces impromptues ºi de lucrãrile altor peste 100 de compozitori români, printre care ºi cele ale interpretului de mare fineþe al creaþiei chopiniene, Dinu Lipati cu Nocturna pentru pian în stil românesc ºi Nocturna în fa diez minor pentru pian, Carmen Manea aduce cel mai insolit, cel mai sensibil ºi plin de inedit omagiu marelului compozitor ºi pianist polonez, cu prilejul bicentenarului naºterii sale. Trilogia amintitã se constituie într-o rara avis în cultura universalã, operã demnã de a fi rãspânditã în lume.

Nicolae MAREª

Cvartetul "Rimskiy-Korsakov" invitat la Bucureºti Din iniþiativa ºi la invitaþia Excelenþei Sale Alexandr Ciurilin, Ambasadorul Federaþiei Ruse a fost prezent la Bucureºti Cvartetul de coarde "Rimskiy-Korsakov" din Sankt Petersburg, care a susþinut un concertat extraordinar la Centrul Naþional de Artã, Sala Tinerimea Românã.

Mihail Bondarev - vioarã, Ekaterina Belisova - vioarã, Aleksey Popov -alto, ºi Anton Andreev - violoncel sunt cei patru muzicieni care formeazã Cvartetul.

Ei reprezintã ºi confirmã cu succes, prin interpretãri convingãtoare a pieselor clasice, înalta calitate artisticã a tradiþionalei ºcoli ruse de muzicã din Sankt Petersburg.

Au fost invitaþi sã concerteze în Rusia ºi în Germania, Italia, Franþa, Marea Britanie, Finlanda, Malta, Polonia, Cehia ºi alte þãri. Cvartetul a luat parte la mai multe festivaluri - "Primãvarã muzicalã", "De la avangardã pânã în zilele prezente", "Drumuri sonore", "Cinci seri", "Wurzer Sommerkonzerte", "Wachenheimer Serenade", "Oundle music festival", Festivalul de muzicã cameralã de la Novi Sad, etc.

Ei concerteazã cu regularitate în sala Capelei Academice, la Filarmonica "Shostakovich" din Sankt Petersburg, la Filarmonica din Berlin, la teatrul "Ghione" din Roma, în sala de concert a UNESCO ºi la catedrala St.Chapelle din Paris.

Muzicieni de calibru, cei patru, au prezentat la Bucureºti un program de mare interes. Au fost interpretate lucrãri de Joseph Haydn, Sergei Rachmaninoff, Nikolai Rimsky -Korsakov, Nikolai Artsibusheff, Maximilian d`Osten Sachen, Anatoly Liadov, Alexandr Glazunov, Felix Blumenfeld, Alexander Borodin, Nikolai Sokolov.

La concert au fost prezenþi membri ai Corpului diplomatic, un numeros public.

Capodopere ceaikovskiene Prof. univ. Grigore CONSTANTINESCU Ciclul de concerte oferite în ultimele patru luni de cãtre stagiunea particularã "Lanto Art" are avantajul unei orientãri deosebite ca repertoriu ºi muzicieni invitaþi, în comparaþie cu tradiþionalele programãri ale Filarmonicii bucureºtene. Printre particularitãþi, reþinem prezenþa prioritarã, pe podium, a valorilor interpretative ce caracterizeazã tinerele generaþii. Existã aici ºi unele preferinþe pornind, de la Mihaela Martin la Simina Croitoru, Liviu Prunariu sau Bogdan Zvoriºteanu. Luna octombrie l-a adus în serialul acesta ºi pe laureatul din 2009 al Concursului internaþional "George Enescu" - polonezul Jaroslaw Nadrzycki. Ne reamintim, în Gala laureaþilor din anul 2009, de impresia specialã lãsatã de vigoarea arcuºului ºi de sonoritãþile ample ale viorii sale. Îl reascultãm acum ca solist al Concertului în re major de Ceaikovski, dialogând cu Orchestra simfonicã a Filarmonicii "George Enescu" dirijatã de Horia Andreescu. În timpul care a trecut, cariera acestui tânãr muzician a adãugat traseele unor itinerarii prestigioase, la turnee putând fi menþionate încã alte premii competiþionale maxime. Desigur, sunetului i se adaugã frazarea, stilul ºi expresia, confirmând un viitor plin de perspective pentru tânãrul maestru. Aplauzelor entuziaste, Jaroslaw Nadrzycki lea rãspuns cu un convingãtor Recitativ de Kreisler. O searã entuziasmantã, în care Caikovski a fost în continuare, sub bagheta lui Horia Andreescu, argumentul succesului. Nu este simplu ca în repertoriul de concert sã fie inclusã muzica "regelui baletelor", altfel spus Lacul lebedelor. Interpretarea este emoþionantã, dirijorul refãcând spectacolul prin sonoritate, culoare ºi imagisticã sugestivã. Muzica lui Ceaikovski nu cunoaºte trecerea timpului, când cei care o interpreteazã, unindu-se cu publicul, trãiesc bucuria capodoperelor.

Pagina 25

Performanþe, proiecte, nume mari la Timiºoara Dialog cu Corneliu MURGU, Directorul Operei din Timiºoara Anca FLOREA Intrat în tradiþie, propunând de fiecare datã noi atracþii, gândit de un deceniu de cãtre directorul Corneliu Murgu pe coordonatele evenimentului de anvergurã internaþionalã, Festivalul oferit de Opera din Timiºoara, ajuns în 2010 la cea de a XXXV-a ediþie, s-a desfãºurat în "arcul" creat între momentul inaugural (ce aducea, pentru prima oarã pe acea scenã, o partiturã de mare frumuseþe ºi douã interprete de anvergurã, debutând sau revenind la Timiºoara) ºi seara finalã care propunea o nouã montare excelentã a îndrãgitei Traviata de Verdi, cu oaspeþi de asemenea speciali. "Într-adevãr, la Festivalul oferit de Operã, am avut invitaþi deosebiþi - soprana Nelly Miricioiu (cu care am ºi cântat pe diverse scene din lume), mult apreciatã ºi la noi din trecuta ediþie a festivalului, mai ales pentru trãirea sa ardentã, pentru glasul ‚'încãrcat'' ºi Marianne Cornetti care este, indiscutabil, una dintre cele mai mari mezzosoprane la ora actualã (a venit direct de la Covent Garden, unde fusese aplaudatã în premiera cu Aida), o voce bogatã, plinã, cum noi nu am mai auzit demult. A fost poate cel mai important moment al festivalului, cele douã artiste evoluând, în concert, în Adrianne Lecouvreur de Cilea, ovaþionate de o salã arhiplinã (aºa cum, de altfel, a fost în fiecare searã), alãturi de tenorul Cãlin Brãtescu ºi de soliºtii teatrului nostru, sub bagheta lui David Crescenzi. Prin splendoarea interpretãrii, în acea searã, la Opera din Timiºoara s-a scris o paginã de istorie! ºi cele douã artiste au fost atât de încântate de atmosfera din teatru, de public, încât au promis cã vor reveni curând.

Dar la finalul festivalului am oferit o altã "bombã" prin noua producþie cu Traviata, întrun decor poate mai modern, adus la standardele actuale, dar cu costume de epocã superbe, imaginate de Mario de Carlo, cel care a semnat ºi regia spectacolului; ºi ca sã ne

pe care am reuºit sã-i invit, în funcþie ºi de timpul lor liber, pe care a trebuit sã mã pliez, raportându-mã de asemenea ºi la ceea ce am propus în ediþia trecutã, încercând sã aduc acum ceva diferit. Astfel, baritonul Carlos Almauguer a cântat în Rigoletto ºi Tosca, în opera puccinianã fiindu-i partener tenorul chilian Giancarlo Monsalve, soprana egipteanã Rasha Talaat a susþinut rolul Gilda, aceºtia

Bogdan Zaharia, Mihaela Marcu, Fiorenza Cossotto, Lãcrãmioara Cristescu ºi Corneliu Murgu (de la stânga la dreapta) deja binecunoscuþi ºi apreciaþi de publicul nostru. Dacã aº avea bani mai mulþi, aº putea sã invit oricând… pe oricine. Dar sunt fericit cã ºi de aceastã datã Asociaþia ‚'Pro Opera'' ma sprijinit din plin, ceea ce pentru noi este esenþial. Am programat ºi operetele Liliacul ºi Vãduva veselã - cele mai frumoase ºi renumite lucrãri de gen -, pentru care am distribuþii de valoare - sunt foarte mândru cã am un ansamblu de calitate, cu tineri pe care îi formez ºi vãd cum ‚''cresc'' de la un rol la altul, ceea ce s-a vãzut ºi în opera mozartianã Nunta lui Figaro, montatã în aceastã versiune

Corneliu Murgu, Fiorenza Cossotto ºi Renato Bruson (de la stânga la dreapta) mândrim cu vedetele noastre internaþionale, am invitat-o pe Tatiana Lisnic, o sopranã cu o carierã de la Scala la Covent Garden, care a colaborat cu Muti ºi cu alþi mari dirijori (din pãcate în acea searã departe de forma aºteptatã), dar ceea ce m-a încântat cel mai mult, l-a avut ca partener de scenã pe ºtefan Pop, tenor pe care l-am descoperit în urmã cu un an, când a cântat aici în Elixirul dragostei de Donizetti, apoi a abordat rolul Alfredo din Traviata la Roma, Atena ºi la Staatsoper Viena. Cea mai mare mândrie este faptul cã am fost împreunã la Concursul de la Seul (unde am fãcut parte din juriu), tenorul de doar 23 de ani câºtigând Premiul I, pentru ca dupã o sãptãmânã sã cucereascã acelaºi trofeu, dar la renumita competiþie OperaliaDomingo, desfãºuratã pe scena Scalei din Milano. Un tânãr cu calitãþi deosebite, o voce cum se naºte rar, Fiorenza Cossotto afirmând cã este…‚'un Ferrari'', deci o‚'marcã'' de lux. În ce priveºte repertoriul inclus în festival, am dorit sã alãturãm reprezentaþii de operã, operetã, balet, alegând titlurile dintre producþiile noastre recente, dar ºi în funcþie de soliºtii

scenã Prinþesa circului de Kalman (în care ne vom implica pentru al cincilea an consecutiv), apoi probabil va urma Voievodul þiganilor de Strauss."

Faptul cã timiºorenii sunt apreciaþi la superlativ ºi invitaþi frecvent peste hotare este deja binecunoscut, dar ºi montãrile realizate la Operã au început sã fie solicitate "cu împrumut" în strãinãtate, semn clar cã decorurile ºi

regizoralã în luna februarie, cu un succes formidabil, neaºteptat, ºi pentru cã publicul apreciazã enorm nu doar muzica ºi regia excelentã a Marinei Emandi-Tiron, dar ºi pentru cã toþi interpreþii sunt tineri, cu glasuri frumoase, cu dorinþa ºi cu plãcerea de a se implica în jocul de scenã - un argument în plus pentru includerea spectacolului în festival. De asemenea, pentru cã anul trecut, la Festivalul de operetã de la Kufstein-Austria (unde orchestra ºi corul Operei noastre evolueazã în fiecare varã), am colaborat în seria de reprezentaþii cu Vãduva veselã ºi cu baletul din St. Poelten, am invitat aceastã trupã sã prezinte la noi o searã de valsuri vieneze ºi alte secvenþe coregrafice, ca o "patã de culoare" pe care publicul a apreciat-o ca atare, mai ales cã, trebuie sã recunosc, la Operã nu mai pot monta asemenea producþii din motive obiective. De altfel, la scurt timp dupã încheierea festivalului, am plecat la Kufstein, unde de aceastã datã ansamblul nostru a fost aplaudat în spectacole cu Sânge vienez de Strauss, oferite ca de obicei în aer liber, iar anul viitor cred cã se va pune în

costumele respective sunt cu totul deosebite, de o calitate ºi o frumuseþe aparte.

"De obicei se importã în România diverse producþii, dar noi avem privilegiul sã… exportãm scenografia din montarea cu Vãduva veselã, în regia lui Mario de Carlo, care a prezentat-o la Reggio Calabria, aºa cum anul trecut a procedat cu Liliacul. De altfel, mi-a propus sã ia ºi decorurile ºi costumele din Boema, pentru reprezentaþii pe care doreºte sã le includã într-un întreg turneu în Italia (pe lângã Florenþa, apoi la Genova, în apropiere de Napoli ºi în final la Reggio, deci cam 1015 spectacole). Un alt proiect ar fi, pentru 2011, sã prezentãm la Nisa Vãduva veselã, dar de aceastã datã ºi cu întregul nostru ansamblu. Este o mândrie sã avem asemenea realizãri care sã fie cerute la "export", ceea ce nu ºtiu sã mai fie în vreun alt teatru din þarã."

Vorbind despre performanþele teatrului, trebuie menþionat cã la Concursul de la Seul s-au prezentat ºi trei dintre cei mai apreciaþi tineri soliºti care au preluat, în ultimele stagiuni, roluri de anvergurã în stagiunea curentã, aplaudaþi deopotrivã în festival. Pe de altã parte, a fost o nouã experienþã ºi pentru tenorul Corneliu Murgu, ca membru în juriu, dupã Toulouse sau Verviers.

"A fost un moment deosebit din multe puncte de vedere - pentru cã într-o asemenea competiþie de cotã, dificilã, din cei peste 160 de candidaþi s-au selectat cam 60, voci foarte bune, cu un repertoriu bogat, cea mai mare prezenþã fiind cea localã, dar ca numãr noi am fost pe locul trei dupã chinezi, având patru tineri din România (cei trei din teatru ºi ºtefan Pop, care în þarã a cântat în special la Opera noastrã); apoi pentru cã juriul a fost deosebit, reîntâlnindu-mã astfel, dupã mulþi ani, cu baritonul Renato Bruson sau cu mezzosoprana Fiorenza Cossotto, cu care am cântat de atâtea ori în strãinãtate; mai ales cã Fiorenza, de câte ori mã vede, îmi spune ‚'mio Sansone'' (deci, deºi a cântat cu atâþia tenori în opera de Saint-Saens, se pare cã m-a pãstrat în minte ca reper în acel rol). De fapt, trebuie sã recunosc faptul cã… datoritã ei am învãþat rolul Samson, pentru cã dupã ce m-a ascultat mi-a spus cã voi debuta cu ea în America. Soliºtii noºtri s-au prezentat foarte bine, dar concurenþa era mare; oricum, pentru ei a fost o experienþã ineditã. Întotdeauna într-un juriu sunt pãreri diferite - unii apreciau mai mult vocea, alþii apreciau ºi muzicalitatea ºi rafinamentul expresiv, care se cer pe scenã dar… nu totdeauna se regãsesc aºa cum ar trebui. Cei care am fost pe scenã privim prin prisma interpretului care a ‚'transpirat'' pe acea scândurã, simþim alte necesitãþi, înþele-

gem altfel emoþiile candidatului, impactul cu publicul ºi aºteptãrile acestuia, dar cei care coordoneazã teatre vãd totul mai curând sub aspect managerial. În concurs aºtepþi poate câteva ore, apoi intri pe scenã ºi cânþi, încercând sã convingi în câteva minute, deci este foarte greu, tensiunea este imensã, spre deosebire de spectacol, în care ai totuºi timp sã te acomodezi, sã te încãlzeºti, sã demonstrezi ce poþi. Din fericire, organizarea a fost impecabilã, aºa încât nu au aºteptat mult, totul era perfect calculat ca timp de desfãºurare. De câþiva ani lucrez cu tinerii (dar nu cu începãtori) ºi le explic mai ales intenþia interpretativã cu care trebuie sã abordeze o partiturã. Le corectez uneori ºi modul în care cântã, în special în repertoriul italian, pe care românii îl abordeazã bine în general, dar sunt detalii de pronunþie, de nuanþe, accente, linie melodicã - la unii sunt ºi aspecte de ordin vocal care se cer corectate. Le dau ºi câteva ºiretlicuri pe care le-am învãþat ºi eu de la alþii. Mai toþi parcurg aria cu gândul la acutã, dar aceea trebuie sã "vinã" reflex, important este cum rezolvã partitura pânã acolo. Mereu îmi amintesc ce se povestea despre Caruso, care i-a spus lui Puccini cã nu poate ajunge la o acutã, dar compozitorul i-a rãspuns cã pentru el este important cum cântã toatã aria, nu acuta. De fapt, existã ºi versiuni transpuse, dar sunã cu totul altfel, chiar dacã

Olanda), sper sã revinã coregrafa francezã Eugenie Andrin (extrem de apreciatã pentru realizarea baletului Ondine în trecuta stagiune), pentru o galã de balet, poate cu o tentã ceva mai modernã. M-am gândit la o structurã repertorialã pânã în 2014, dar totul depinde de fondurile de care vom dispune. Aº vrea ca în toamna anului 2011 sã deschid stagiunea cu Werther de Massenet sau Evgheni Oneghin de Ceaikovski, în formulã concertantã, ºi pentru cã ar fi titluri noi la Timiºoara, dar mai ales pentru cã avem soliºti care sã susþinã rolurile respective. Dupã succesul extraordinar al operei Norma prezentatã de asemenea în concert, aº vrea sã o montãm ca spectacol, s-a vãzut atunci cã ar "prinde" la publicul care a reacþionat formidabil, ovaþionând întregul ansamblu, dar ºi performanþa aceleiaºi soprane Nelly Miricioiu în rolul titular. Poate vom pune în scenã ºi Lucia din Lammermoor de Donizetti, pe care melomanii noºtri au (re)ascultat-o în urmã cu doi ani, cu oaspeþi din Spania. Totodatã am descoperit tineri din strãintate foarte buni - parte au venit sã lucreze cu mine la un master-class, parte la cursul din Italia (la Accademia Internazionale dell'Opera Lirica "G. Verdi", într-un superb castel în Umbria), unde am fost invitat în luna iulie. Se pare cã s-a dus vestea despre nivelul

Mariana Cornetti, dirijorul David Crescenzi ºi Nelly Miricioiu alãturi de Orchestra Operei din Timiºoara (de la stânga la dreapta) sunt mai comode pentru unii. Fiecare zi, fiecare spectacol este altfel, ºi starea solistului este diferitã, dar transpunerea nu schimbã în fond nimic, important este sã cânþi frumos.

Sigur, este mai uºor doar în plan psihologic, te "încarci", altfel, nu mai ai obsesia "do"-ului final, deºi diferenþa este doar de un semiton."

Revenind din Austria, ansamblul teatrului a început pregãtirile pentru o nouã ediþie a Festivalului de operã ºi operetã din Parcul rozelor, dar ºi pentru premiera cu care se deschide stagiunea.

"Pentru cã în anii precedenþi, reprezentaþiile în aer liber s-au bucurat de un succes cu totul deosebit, aplaudate searã de searã de peste 3.000 de spectatori, anul acesta s-au creat alte zeci de locuri în spaþiul special amenajat, iar noi am oferit un program diversificat Carmen, Vãduva veselã, Sânge vienez, My Fair Lady, o altã searã cu baletul din St. Poelten, dar ºi, în matineu, pentru copii, Motanul încãlþat - toate extrem de apreciate de publicul care, deºi a fost cam frig, a umplut parcul pânã la refuz pentru a urmãri producþiile noastre. Pe de altã parte, am pregãtit noua montare cu opera Gianni Schicchi de Puccini ºi Il maestro di cappella de Cimarosa, oferite întrun spectacol-coupe în 26 septembrie, în regia ºi scenografia aceluiaºi Mario de Carlo, beneficiind de apariþia lui Alberto Rinaldi în rolurile principale din ambele partituri, avantajul fiind cã în opera puccinianã pot evolua toþi soliºtii teatrului. De asemenea, vom avea o nouã versiune scenicã a operetei Voievodul þiganilor (mai ales cã avem deja o propunere de a fi prezentatã în turneul din

Operei noastre, pentru cã deja un dirijor italian mi-a transmis cã ar vrea sã colaborãm, deci poate va conduce un spectacol cu Rigoletto; este bine sã mai aduc ºi alþi dirijori, chiar dacã David Crescenzi lucreazã excepþional. La conferinþa de presã care a prefaþat festivalul, toþi cei prezenþi (sosiþi ºi din SUA, Italia sau Germania) au apreciat modul cum sunã orchestra, dar pentru aceasta s-a lucrat enorm, iar David ºtie ce înseamnã sonoritatea italianã, deopotrivã cea francezã sau mozartianã.

Este altceva când un italian dirijeazã muzica italianã, are altã abordare, alt "feeling" - ºtie cum sã acompanieze soliºtii, cum sã sublinieze fiecare frazã, fiecare sens, el având avan-tajul cã a început ca pianist acompaniator, apoi maestru de cor, devenind ulterior un excelent dirijor. Soundul depinde ºi de calitatea instrumentiºtilor la "simfonic" este mult mai uºor, pentru cã toþi se concentreazã doar asupra orchestrei, dar în operã, unde sunt multe ansambluri vocale, totul devine mult mai complex.

Profit de ocazie sã amintesc faptul cã am reuºit sã achiziþionãm instrumente noi, de mare calitate, care desigur contribuie la sonoritatea atât de apreciatã a orchestrei noastre. ºi corul este bun, am ºi soliºti noi, foarte buni, proiectele sunt numeroase ºi frumoase - eu pot sã concep programul pentru câþiva ani, ca în occident, dar concretizarea lor depinde de bugetul pe care îl vom avea. Din fericire, pânã acum am reuºit sã fac tot ceea ce mi-am propus deci… rãmân un optimist."

Pagina 26

Mersul crizei economice la români - Determinãri trecute, prezente [i viitoare Convorbire cu dr. Aurelian DOCHIA, analist economic Pronosticurile privind mersul crizei la noi au fost ºi mai sunt încã destul de labile. Am asistat la un adevãrat joc, neproductiv de altfel, al aprecierilor oficiale care au oscilat între "uite criza, nu e criza". Întrebarea fireascã la care cred cã ar trebui sã rãspundem este cum ar putea fi definit cu realism momentul actual al crizei?

România a fost lovitã de crizã mai puternic decât alte þãri deoarece a fost prinsã "pe picior greºit". Ea a intrat în crizã cu dezechilibre macroeconomice importante. Deficitul contului curent extern era de peste 14% din PIB în 2007; el s-a redus oarecum, pânã la 12% în 2008, dar, oricum, a rãmas foarte mare ºi am intrat în criza internaþionalã cu acest substanþial deficit. A fost un handicap enorm ºi ca urmare am intrat într-un deficit foarte mare al finanþelor publice. Perioada 2005-2008, a fost caracterizatã printro creºtere economicã puternicã. În asemenea perioade trebuie sã ai o politicã contraciclicã, trebuie sã pui deoparte niºte bani pentru zile negre.

Dar la noi nu s-a întâmplat aºa ci am intrat în capcana unor cheltuieli nejustificate pe care, pânã la urmã, trebuie sã le plãtim. Aºadar, noi am intrat dezechilibraþi în crizã, spre deosebire de alte þãri, cum ar fi Polonia, care nu a avut nici o reþetã miraculoasã de evitare a crizei, ci a fost prinsã în condiþii mult mai bune, ceea ce a ajutat-o foarte mult sã o depãºeascã. Înþeleg din cele spuse de dumneavoastrã cã ºi dacã nu ar fi izbucnit criza internaþionalã, România s-ar fi confruntat, totuºi, la un moment dat, cu o reducere, sensibilã poate, a creºterii economice?

Aºa este! Chiar dupã anul 2000 când am avut o creºtere în ritmuri alerte sau observat unele semne îngrijorãtoare. Este vorba de creºterea în ritmuri înalte a creditelor bancare, de faptul cã bursa a avut ritmuri de creºtere printre cele mai ridicate din lume. Toate acestea trebuiau sã reprezinte un semn de întrebare. Încã din 2005 vorbim despre pericolul supraîncãlzirii care s-a materializat mai târziu. Dacã nu ar fi fost criza internaþionalã care sã adânceascã criza internã am fi fost confruntaþi cu o reducere bruscã a nivelului de creºtere economicã ºi, evident, ar fi urmat o serie ajustãri - reduceri de salarii, cheltuieli sociale afectarea nivelului de trai. Probabil cã de la o creºtere de 8-9% în 2007-2008 am fi ajuns la un ritm de 4-5-% care ar fi reprezentat o comprimare serioasã, dar era totuºi o creºtere. Însã odatã cu izbucnirea crizei internaþionale aceºti factori interni negativi au fost amplificaþi ºi din cauza aceasta România nu numai cã a fost lovitã puternic de crizã dar a dispus de mijloace foarte limitate de intervenþie

împotriva acesteia. O asemenea intervenþie ar fi presupus cheltuieli guvernamentale suplimentare. Cheltuielile private dau semne de obosealã pe timp de crizã, iar autoritãþile publice trebuie sã preia povara în aºa fel încât sã ajute economia sã revinã la creºtere. În majoritatea þãrilor din lume s-a întâmplat astfel. La noi, posibilitãþile de a face acest lucru au fost limitate întrucât creºterea cheltuielilor publice presupune sã ai bani.

Dacã nu îi ai trebuie sã te împrumuþi, intern sau internaþional, dar condiþiile de împrumut actuale sunt foarte costisitoare. Este foarte greu sã te împrumuþi la niveluri rezonabile ºi, evident, îþi creezi o datorie care trebuie plãtitã pe termen lung de generaþiile urmãtoare. Deci, trebuie bine cântãrit în ce mãsurã poþi apela la aceste împrumuturi. În afarã de împrumuturi, o altã soluþie este sã porneºti tiparniþa de bani a Bãncii Naþionale pentru a creea o iluzie de lichiditate pe piaþã, însã mai devreme sau mai târziu aceasta se plãteºte prin inflaþie. Astfel cã posibilitãþile de intervenþie ale autoritãþilor din România în lupta cu criza au fost destul de limitate. Am vãzut multe discuþii privind diverse programe ºi impactul lor. Asemenea programe, într-un fel sau altul, au fost aplicate în mai multe þãri din lume. Ele erau îndreptate spre construcþia de locuinþe, cum a fost la noi programul "Prima Casã", spre încurajarea vânzãrilor de autoturisme, prin anumite forme de subvenþii guvernamentale.

S-a observat cã, în multe cazuri, în momentul când înceteazã subvenþiile pentru acestea, piaþa revine la nivelul anterior. Deci, nu se stimuleazã cererea. Existã, aºadar, destule semne de întrebare în legaturã cu eficacitatea acestor programe. Evident cã România nu îºi permite aplicarea extinsã a unor astfel de programe întrucât posibilitãþile de finanþare a lor sunt limitate. În concluzie, aº spune cã la noi o parte din crizã a fost inevitabilã ºi a avut cauze interne - dezechilibrele create în perioadele anterioare. Dar toate acestea au fost amplificate foarte mult de criza externã. Cred cã greul ajustãrilor încã nu a trecut, pentru cã va exista o perioadã destul de îndelungatã în care va trebui ca veniturile ºi salariile sã ajungã la nivelul producþiei efective, ºi cred cã asta poate sã fie o perioadã destul de îndelungatã.

Situaþia trebuie privitã cu foarte multã prudenþã ºi orice tentaþie de a promite cã lucrurile se vor rezolva pe termen scurt nu va avea acoperire în realitate.

Aþi pus accentul pe cauzele economice care, aºa cum aþi arãtat, duceau încã înainte de izbucnirea crizei mondiale la o contracþie a economiei ºi la inevitabile mãsuri de redimensionare economicã ºi socialã. În aceste condiþii, dacã dupã izbucnirea

crizei mondiale factorii de decizie ar fi conºtientizat ºi recunoscut cã economia noastrã intrase deja în recesiune integrându-se astfel în concertul mondial, ºi ar fi luat din timp mãsurile cuvenite fãrã a le tergiversa din considerente politice, electorale, nu ar fi fost oare aceste mãsuri mai blânde, mai uºor de înþeles ºi suportat, deci mai eficiente?

Este adevãrat cã dacã aceste mãsuri ar fi început mai devreme am fi trecut mai repede ºi mai bine prin crizã. Însã vãzând cã ceea ce se întâmplã, nu numai la noi, ci ºi în multe alte þãri proteste ºi demonstraþii de stradã - mã întreb în ce mãsura politicienii pot sã convingã populaþia de necesitatea ºi inevitabilitatea acestor mãsuri. Pentru cã miºcãrile sociale aratã cã toate aceste ajustãri de care noi, economiºtii, vorbim la nivel teoretic ºi oarecum detaºat, sunt foarte dificil de aplicat în practicã. E greu sã le ceri oamenilor sã facã sacrificii ºi cã speranþele lor de mai bine trebuie sã fie amânate. În aceste condiþii factorii de decizie se aflã în faþa unor opþiuni dificile. Nu peste tot se gãseºte un leadership politic care sã fie capabil sã construiascã o viziune ºi sã o transmitã cãtre populaþie în aºa fel încât sã construiascã un consens, sã facã acceptabile mãsurile de reformã. Este foarte greu ºi foarte important acest lucru, ºi de multe ori aici poate sã fie piatra de demarcaþie între eºecul sau succesul unei þãri. La nivel teoretic ºtim ce trebuie sã facem. Este, probabil, partea cea mai uºoarã. Partea cea mai grea este sã-i faci pe oameni sã înþeleagã cã acest plan este inevitabil.

Chiar dacã lumea înþelege cã vin momente dificile fiecare gândeºte "de ce sã plãtesc eu?". Dacã discuþi cu profesorii au dreptatea lor, dacã discuþi cu cei din sãnãtate au dreptatea lor, toatã lumea are dreptate într-un fel sau altul. Însã cine plãteºte nota de plata? Dacã plãtesc numai unii este probabil injust faþã de ceilalþi însã pentru aceste categorii sociale existã o concurenþã ºi o încercare de a obtine cele mai puþine sacrificii. Aºa cum spuneam, trebuie sã existe o artã a construirii consensului iar clasa politicã are responsabilitatea sã facã acest lucru.

Consensul nu se obþine nici cu

programe, nici cu vorbe populiste ci cu mãsuri efective ºi adecvate. Or mãsurile luate pânã acum sunt tardive, greu de suportat ºi cu o eficienþã mai mult decât discutabilã.

Aºadar, care ar putea fi temeiul autentic al speranþei în mai bine, al cristalizãrii unei solidaritãþi sociale? Întradevãr, mãsurile de prevenþie ºi cele de anticipare a efectelor unor anumite politici au fost deficitare. Dar atâta vreme cât pacientul nu simte suferinþa ºi crede cã este sãnãtos, degeaba îi spune doctorul cã îi trebuie un regim de viaþã ºi un tratament adecvat, întrucât el se simte bine ºi i se pare inutilã orice mãsurã. Abia când începe criza devine conºtient de aceste realitãþi. Din pãcate, mãsurile de tãiere reprezintã o componentã inevitabilã pentru a putea lua alte mãsuri de crizã. Noi discutãm de multã vreme despre necesitatea unor investiþii fãcute de guvern în diverse proiecte publice precum proiectele de infrastructurã.

Dar, structura bugetului este dominatã de transferuri cãtre salarii ºi cheltuieli sociale. În momentul în care ai plãtit toate acestea nu-þi rãmân bani pentru proiectele de dezvoltare.

Aº dori sã mã opresc la problema evocatã mai înainte: necesitatea stringentã a investiþiilor care, spuneþi dvs, nu s-ar putea face din cauza lipsei fondurilor bugetare. Sã nu uitãm însã cã investiþiile pot fi fãcute utilizând nu numai resursele bugetare cât ºi alte resurse. Se poate aminti, de pildã, parteneriatul public - privat.

Nu trebuie sã omitem nici alte câteva lucruri a cãror ameliorare sau lichidare ar crea noi posibilitãþi de investiþii: risipa resurselor publice, resursele mari puse la dispoziþie prin contracte, în principal, clientelei politice, posibilele resurse provenite din restrângerea evaziunii fiscale, care s-ar pãrea cã este din ce în ce mai înfloritoare, taxarea muncii la negru ºi atâtea altele. Sã nu uitãm nici faptul cã de ani buni fondurile substanþiale puse la dispoziþie de Uniunea Europeanã, cu generozitate ºi fãrã obligaþii, rãmân nefolosite. În legãturã cu aceste din urma resurse, nefolosirea lor este unul din motivele de nemulþumire ºi de foarte mare îngrijorare. Fondurile europene reprezintã una din cele mai bune surse pe care ar fi trebuit sã le folosim în aceastã perioadã pentru cã sunt substanþiale ºi nerambursabile. Toþi spun cã trebuie sã se facã o prioritate din absorbþia acestora, dar lucrurile se miºcã foarte încet. Eu, pur ºi simplu, nu mai gãsesc explicaþii pentru ceea ce se întâmplã. La început a existat o perioadã în care trebuia sã se punã la punct sistemul, dar pe care am depãºit-o. Însã lucrurile stagneazã, mai ales în absorbþia fondurilor destinate unor sectoare foarte importante:

infrastructurã, dezvoltarea ruralã. Nu mai ºtiu ce explicaþie sã gãsesc. Sunt convins cã existã o problemã instituþionalã, o problemã a stimulentelor, a funcþionãrii greoaie ºi neadecvate a birocraþiei sistemului public care duc la acest blocaj. Rezolvarea presupune o schimbare radicalã a sistemului instituþional care se ocupã de fondurile europene. Eu m-aº opri la ideea transferãrii întregului proces cãtre agenþii, instituþii, organizaþii dedicate, plãtite numai în mãsura în care îºi realizeazã sarcina. Sunt multe centre de decizie, la ministere, la Consiliile Judeþene, peste tot unde trebuie sã se ia o decizie cu privire la absorbþia fondurilor europene. Nu existã o coordonare corespunzãtoare între ele, ba chiar existã o concurenþã, fiecare încercând sã atragã fonduri în defavoarea altora, iar procesul devine greoi, dureazã foarte mult ºi rezultatul este cel pe care îl vedem.

Cred cã ar merita sã fie menþionat încã un aspect mai general care nu þine numai de fondurile europene, dar ºi de întreaga funcþionare a administraþiei publice care este extrem de ineficientã. Din pãcate, discutãm de 20 de ani despre reforma administraþiei publice, dar suntem destul de departe de ceea ce ar trebui sã fie. La aproape toate nivelurile administraþiei existã blocaje, proceduri nejustificat de greoaie, sunt sectoare unde parcã nu s-a auzit de sistemul informatic, de calculator care sã permitã comunicarea ºi rezolvarea rapidã, fãrã sã stea cineva la coadã, ore întregi, la diferite agenþii sau birouri. În aceastã privinþã a existat o rezistenþã foarte mare din partea sistemului, dar a existat ºi o lipsã de viziune ºi coordonare la nivel guvernamental. S-a vorbit foarte mult despre reformã dar s-a fãcut foarte puþin. Acest handicap la nivelul reformei este absolut din vina guvernului. Aici nu pot exista scuze.

Reforma administraþiei trebuia fãcutã de mult, cãci dureazã ani de zile. Este un proces care nu trebuie sã se schimbe de la guvern la guvern, aºa cum s-a întâmplat la noi. De fiecare datã când a venit un nou guvern, o nouã orientare politicã, trebuia ras tot ce se fãcuse pânã atunci, reinventat ºi fãcut totul de la început. În plus, existã o politizare foarte mare a întregului sistem al administraþiei publice care duce la o lipsã de continuitate. De fiecare datã când existã o schimbare la nivel politic se fac schimbãri, de la director pânã la portar, ºi evident cã noii veniþi trebuie sã-ºi facã propriile agende, trebuie sã critice tot ce au fãcut cei dinainte.

Trebuie sã fie mult mai clarã ºi fermã depolitizarea aparatului administrativ, iar reforma trebuie sã fie înfãptuitã cu consecvenþã pe termen lung ºi în mod consistent.

Armand OPREA

Pagina 27

Unpacking the World Cup Legacy Mr. Nelson Mandela's dream of an equal society in South Africa, undoubtedly, occurred with the successful hosting of the 2010 FIFA World Cup prestigious event, from 11 June to 11 July 2010. The event brought together all the citizens of the Rainbow Nation and gave rise to an explosion of national pride across all races, tribes, creeds and cultures, mingling together admirably. But, last and not the least, even if the people of South Africa were the "true stars" of the tournament, it has also inspired Africans from the rest of the continent, instilling in them a new sense of pride, confidence and optimism.

One week after the beginning of the tournament, the immigration authorities announced that more than 456 423 foreign visitors arrived in South Africa between 1 and 13 June 2010. Despite the recession, it has been very exciting to see, beyond all expectations, this number of fans who streamed into South Africa. Though currently the winter season, South Africa's tourism rate is 20% higher than it would have normally been during this time of the year. 96% of visitors surveyed during the tournament said that they would, most likely, come back to South Africa and 92% indicated that they would recommend the country to their family and friends as one of the best tourism destinations.

The worldwide consulting firm Deloitte published a positive report titled: "A Turning Point for South Africa" stressing that "As the FIFA World Cup unfolds in South Africa, the international community is not only watching the action on the pitch, they are also witnessing a South Africa that is continuing to emerge as a competitive 21st century economy. South Africa is reaping the rewards of hosting the Cup, including infrastructure improvements, an economic boost and an increase in national pride". But it, also, emphasised "The event has increased employment during the global financial crisis and provided a unifying rallying point for a still-developing nation".

The gross economic impact has been around € 9, 484 billion with 62% generated before 2010 and 38% during the course of this year. Foreign tourism accounted for 10% of the gross impact.

The majority of the expenditure came from the government that injected euro 3,40 billion into preparations for the event of which € 3,12 billion was on infrastructure, with a further € 927 824 used by the cities and provinces. The net additional economic impact has been, this year, 0,54% of the GDP (Gross Domestic Product), comprising an estimated 0,48% from net additional foreign tourism and 0,06% FIFA

spending. These figures are significant as the GDP growth is estimated for 2010 at 2.0 to 2.5% of which 0.5% is accounted by a single event. The Minister of Finance, Mr. Parvin Gordhan, as recent as 20 July 2010, told guests at a dinner in Pretoria "Hosting the 2010 FIFA World Cup acted as a catalyst for expanding our infrastructure base, skills development, employment and economic growth".

Gillian Saunders, from the Grant Thornton Strategic Solutions' Consultancy mentioned during an interview held in April 2010 "We continue to be upbeat about the impact of the World Cup. The profiling of South Africa and future spin-offs has always been the real benefit of hosting an event of this magnitude".

The event has, indisputably, boosted South Africa's status internationally, showcasing its capabilities in delivering world class infrastructure, tourism hospitality without imposing a financial burden on tourists, but rather inviting them to come back to the country whether on holidays or on business. The good news for all, either South Africans or visitors, is that 45% of the € 85, 567 million funds committed for the next three years will be used in South Africa's electricity, freight rail and port sectors to ensure security of energy supply and to improve the quality of freight and

Tãcerea lui Ion Pogorilovschi A apãrut de curând, la editura Criterion, o nouã carte a lui Ion Pogorilovschi închinatã lui Brancuºi ºi intitulatã "Tãcerea Mesei Tãcerii".

De mai mulþi ani, Ion Pogorilovschi, eminent ºi neobosit brâncuºolog, care ºi-a dat doctoratul cu o temã despre Brancuºi, cu remarcabilul profesor estetician Ion Ianoºi, ne-a obiºnuit cu cercetãrile ºi exegezele lui profund documentate ºi insolite, referitoare la opera brâncuºianã.

Etnolog ºi etnograf de formaþie, filozof prin vocaþie, el s-a îndãrãtnicit cu acribie sã descopere fãgaºuri, noi, neaºteptate. ªi de o

Întrebându-se, pe bunã dreptate, dacã se poate atribui Sfintei Fecioare trãsãtura orgoliului. De unde, în mod invederat "mândria" capului lui Brancuºi era de fapt stralucirea ei printre celelalte fete, frumuseþea, poate puritatea ºi acea aurã a unei nobile simplitãþi. Tot astfel putem aminti nepotrivirea traducerii prin “Sagesse” a Cuminþeniei pãmântului, care însã nici nu are echivalent în altã limbã. Pogorilovschi ia cautat o asemãnare mai curând cu termenul grec "sophrosyne". ªi exemplele se pot înmulþi. În cazul acestei ultime cãrþi, " Tãcerea

evidentã acurateþe, acolo unde se pãrea cã totul fusese spus cu claritate ºi nimic nu mai era de adãugat. Astfel, spre pildã, a remarcat nepotrivirea traducerii cuvântului “Orgueil”, care denumea capul de copil de o încântãtoare naivitate din perioada de început a operei lui Brancuºi, ºi pe care acesta o denumise " Mândrie".

Ion Pogorilovschi a amintit caracterizarea fãcutã de Eminescu Cãtãlinei din "Luceafãrul": ªi era una la pãrinþi ªi mândrã-n toate cele, Cum e fecioara între sfinþi ªi luna între stele

mesei Tãcerii", Pogorilovschi ºi-a dezvãluit, poate mai mult decât oriunde, sensibilitatea sa la misterul lumii, la acel " halo" de spiritualitate care învãluie tot ce existã.

Este nouã ºi neasteptatã remarca sa cã la inaugurarea din 1938 a Ansamblului de Monumente de la Targu Jiu, Masa cu scunele ei, a fost cumva lasat la o parte total festivismul oficial, pentru silenþioasã reculegere ºi meditaþie. A rãmas uitatã în aria liniºtii sale. Astfel ea rãmâne o paradigmaticã sculpturã modernã pe tema tãcerii.

Conform interpretãrii lui Pogorilovschi, expresia tãcerii este marcatã de imaginea unei "mese goale", considerând cã

orizontala tace în timp ce verticala clameazã. De unde, "spatiul deºertic, pustia, e mediul anume cãutat de sihaºtri spre a se conecta acolo la tacerea lui Dumnezeu". În plus, "formula compoziþionalã utilizatã este aceea a circularitãþii", precum ºi aceea a simplitãþii tratãrii sculpturale: "un conclav de arii circulare lunecate oniric în sunetul de fond al tãcerii", "adunare de treisprezece socluri deºarte " mijlocitoare pure ca lacrima ale celebrãrii "spiritului materiei, fiinþei ascunse a lumii".

Deosebit de frumoasã ºi semnificativã este ºi analizarea Mesei în grãdinã ºi lângã râu, ºi nu oricare rãu, ci Jiul, pe malul cãruia sau dus luptele din primul razboi mondial, când a avut loc rezistenþa eroicã de apãrare a oraºului împotriva invadatorilor strãini.

"Indubitabil, declara Ion Pogorilovschi cãtre sfârºitul eseului sãu, propriu tãcerii brancuºiene de pe dig e conjugarea acolo (a mesei) cu amintirea morþilor, cu amintirea morþii, minutul de tãcere, de reculegere, pe care uneori întregi comunitãþi îl pãstreazã în memori celor duºi". Declaraþie cu atât mai emoþionantã cu cât pe data de 6 iunie 2009, Ion Pogorilovschi s-a afundat pe drumul lung ºi fãrã întoarcere al Tãcerii ce ne asteaptã pe fiecare la capãt, "pe malul râului". Aceasta Tãcere însã nu poate fi ºi nu este moarte ºi pustiu, ci, cum ar zice Constantin Noica sau fiul sãu pãrintele Rafail Noica, înviere întru existenþã. ºi desigur cã Ion Pogorilovschi trãieºte acum nu numai în amintirea noastrã, cei care nul vom uita, dar chiar în adevarul acelei spiritualitãþi spre care s-a îndreptat întotdeauna: a comuniuni cu infinitul.

Trecut fiind prin poarta dragostei, se înalþã în luminã odatã cu coloana fãrã sfârºit, întelegând cu firescul dematerializãrii, cã aceasta este propriu-zis ºi Tacerea sa ca ºi Tacerea mesei tacerii.

Nina STÃNCULESCU

shipping services, thus helping to grow the country's exports, amongst others.

Roads have been refurbished to a level commensurate with the best of developed countries and public transport, including the high speed Gautrain, have nothing to envy from the developed countries.

When the idea of the train was generated, it was estimated that 3 000 to 6 000 commuters between Pretoria and Johannesburg would use this transport on a daily basis but, as a matter of fact, around 13 000 people are presently using the train every day and 20 000 on weekends.

There is no doubt that having heavily invested in infrastructure has been beneficial for the country, explaining the reason for the government to spend, even more, in South Africa's infrastructure to reap the fruit of its national spending, especially in modern technology such as energy, telecommunications, water infrastructure, pipelines, undersea cables and power infrastructure. South Africa has proved its real potential in hosting big events and such a success determined the government to possibly consider putting a bid for the 2020 Olympic Games.

Apart from having won hearts in the global arena, the hosting of the 2010 World Cup brought hope for the African continent, which will never be overlooked, but rather regarded as a potential

reliable and competent partner.

The success of hosting the 2010 World Cup in Africa and for the first time on African soil was a big challenge for South Africa, still an emerging economy, but once again, South Africa proved its inflexible strength in the belief and confidence of "We can do it", hence creating a precedent for another developing country which will host the next tournament in 2014, Brazil which has, already, enquired whether South Africa would be willing to assist them in their planning efforts.

In an interview with FIFA, President Jacob Zuma said the "Rainbow Nation" had exceeded all expectations in hosting the World Cup tournament and he reiterated that, as South Africans, we always rise up to any challenge as for South Africans we do believe that nothing is impossible. Remember Nelson Mandela's faith in the Springbok Rugby team, which defeated in 1995 the, then, unbeatable New Zealand All-Blacks.

The 2010 World Cup has not only changed South Africa's image for ever, creating thus a favourable climate for direct foreign investment (FDI) and tourism growth, but it has also inspired Africans to such an extent that the tournament will benefit the entire African continent for the near and longterm future.

Star t spre viitor Facultatea de ºtiinþe Economice ºi Gestiunea Afacerilor din cadrul Universitãþii "Babeº-Bolyai" (ClujNapoca) a fost gazda unui eveniment deosebit: Satoshi Ishii, group manager în Departamentul de Creaþie a Valorilor Corporatiste (Corporate Value Creation Department) din Corporaþia Toyota (Toyota Motor Corporation, Japonia) a susþinut o prelegere cu titlul Spaþiu ºi aer - o proiecþie a lumii de mâine. Strategii de adaptare ale Toyota Motor Corporation la provocãrile unei lumi viitoare, avându-l drept interpret în limba românã pe Cristian Vlad. Pe fundalul crizei economice globale, cel mai mare producãtor de automobile din lume ºi una dintre corporaþiile importante ale lumii contemporane, Toyota Motor Corporation încearcã sã-ºi adapteze propria filosofie de afaceri ºi producþia de automobile de azi la imperativele lumii de mâine. Conferinþa prezentatã, susþinutã pânã acum în peste 20 de universitãþi ale lumii, plecând de la conceptul generic de "originalitate japonezã" (nihon dokusou), sugereazã o regândire a termenului de "maºinã, automobil", plasându-l undeva la graniþa dintre inginerie ºi esteticã, dintre filosofie ºi ecologie. Viitorul ar trebui sã tranforme maºina, apreciazã oaspeþii din Japonia, dintr-un simplu mijloc de transport într-o componentã "vie", integratã armonios în viaþa omului ºi în mediul natural, astfel încât aceasta sã poatã sta mãrturie pentru frumuseþea ºi

minunea planetei noastre.

Conferinþa a fost urmatã de un seminar-atelier (workshop), prezidat de cãtre Jake Cameron, în colaborare cu Satoshi Ishii, Fumiaki Tajiri ºi Cristian Vlad, în care li s-a cerut studenþilor participanþi, organizaþi pe grupe, sã analizeze conceptele prezentate în cursul prelegerii drept constituente ale "originalitãþii japoneze" [So (simplu, primitiv, de bazã, original), Sei (calm, liniºte, echilibru), Do (miºcare, acþiune), Ten (schimbare, transformare) ºi Wa (armonie)] ºi sã vinã cu propuneri concrete în acest sens. Timpul prevãzut pentru aceastã discuþie liberã, datoritã entuziasmului studenþilor care ºi-au imaginat variate tipuri de maºini ale viitorului, s-a prelungit mult peste aºteptãri... Întâlnirea interactivã dintre echipa Toyota ºi studenþii clujeni pare sã fi devenit nu numai un prilej de a gândi împreunã posibilitãþile lumii viitoare, modalitãþi prin care s-ar putea armoniza mentalitãþi, ci ºi o lecþie de viaþã pentru tinerii studenþi, care s-au vãzut transformaþi în martorii de azi ai zilei de mâine pentru un dorit început. În conformitate cu ideea sugeratã de finalul conferinþei susþinute de Ishii-san, împãrtãºim ºi noi credinþa cã ºansa de a comunica ºi a face schimb de impresii ºi sugestii nu poate, cu siguranþã, schimba lumea, dar o poate, fãrã îndoialã, influenþa...

Prof. Rodica FRENÞIU

Pagina 28

Multilateralitate creatoare Dialog cu artistul româno - american Saºa MEREÞ Pentru început vã rog sã vã referiþi la evoluþia dvs artisticã. Dupã câte ºtiu aþi debutat în România continuând, apoi, la New York, unde v-aþi stabilit. Într-adevãr, în România am început cu graficã de revistã. Am colaborat la revista Flacãra apoi la alte reviste: Tribuna României, Teatru,, Urzica. O perioadã am fãcut animaþie la studioul Animafilm.

La New York am studiat gravura la Columbia University. Din primul an am

început colaborarea cu New York Times, o colaborare de foarte lungã duratã.

Acum am rãrit aceastã activitate, pentru cã, odatã cu criza, s-au redus substanþial fondurile publicaþiilor. Însã, mai bine de 20 de ani am colaborat, în afarã de New York Times, cu Herald Tribune, cu Wall Street Journal, cu Columbia Journalist Review, dar ºi cu edituri cunoscute cum ar fi Harper Collins ºi altele. Am ilustrat ºi câteva cãrþi pentru copii. Am acoperit, deci, un areal destul de larg, asta în paralel cu activitatea de atelier care a presupus multe experimente în diferite direcþii.

La început, m-am ocupat mai mult de gravurã ºi picturã, dar, dupã un timp am virat spre fotografie, video ºi, mai recent, spre sculptura de obiecte conceptuale.

Este, în adevãr, o activitate multilateralã, care s-a extins pe spaþii foarte cuprinzãtoare de creaþie.

Aºa este! Ca sã mai adaug ceva la enu-

merarea precedentã aº aminti cã am început de câþiva ani sã ºi scriu. Am acum o colecþie de scurte povestiri care se aflã în editare. Scriu ºi eseuri, un fel de cronicã plasticã pentru diverse expoziþii, dar cu o notã mai literarã.

Recent, aþi venit în România, aþi deschis expoziþia de la Librãria Cãrtureºti.

Intenþionaþi sã mai organizaþi ºi alte asemenea expoziþii în þarã?

Da, aº vrea, dacã voi avea condiþii potri-

vite pentru ce aº dori sã fac. Am deja ceva în plan pentru anul viitor primãvarã, varã. Am purtat discuþii, în acest sens, cu diverse instituþii din Bucureºti ºi am câteva promisiuni. În mãsura în care vor apãrea ºi sponsori, proiectele se vor concretiza. În afarã de expoziþiile din Statele Unite ºi acum din România, unde aþi mai expus?

Am expus mult. În Asia, în Japonia, Taiwan, China, iar în Europa, în Franþa, Germania, Olanda, Belgia.

Pe lângã satisfacþia personalã a creatorului care îºi vede ideile, concepþiile, simþãmintele materializate în opere de artã, aþi avut ºi alte satisfacþii, cum ar fi obþinerea unor premii, diplome ori altor distincþii?

Acestea se oferã, de regulã, în contexte competitive. Eu le-am obþinut în afara acestora fiindu-mi oferite din considerente ce þin de aprecierea activitãþii mele

artistice. Am fost premiat la Centrul de Arte Contemporane Virginia, în China, unde am avut, pentru o perioadã scurtã, o bursã la Beijing. În Taiwan am fost invitat sã þin o serie de conferinþe ºi sã organizez expoziþii. În America am primit, de asemenea, diferite premii. În România, am ilustrat, împreunã cu niºte prieteni, carte care a primit premiul Asociaþiei Editorilor de Carte din România. Cam despre astea îmi amintesc. Nu þin chiar o evidenþã strictã!

E o listã cuprinzãtoare, chiar dacã enumerarea nu este completã. Aº vrea sã zãbovim acum asupra creaþiei lui Saºa Mereþ. În ce direcþii se îndreaptã ea ºi ce consideraþi cã ar fi specific acesteia? Am vãzut cã unele cronici, care mi-au stat la îndemânã, evidenþiazã, de pildã, noutatea, insolitul. Privitã în ansamblu, care este mesajul operei dumneavoastrã?

Mesajul este implicit pentru cã eu îmi fac lucrãrile pentru "plãcerea voiajului". La mine, întreg procesul de creaþie reprezintã un drum pe care îl parcurg. Evident, mesajul este întotdeauna prezent, pentru cã, trebuie sã recunosc, mã preocupã destul de mult cum este interpretat ceea

toate aceste preocupãri, chiar pasiuni se regãsesc în ceea ce fac. Practic, lucrãrile evolueazã organic, în mod firesc, fãrã sã am un plan prestabilit. Îmi face plãcere felul acesta de a crea.

Cum se concretizeazã aspectele istorice, filozofice, sociale în creaþia dvs?

Aº da de exemplu obiectul pe care l-am fãcut pentru expoziþia mea din Bucureºti care se cheamã "Cãruþa Urbanã" ºi care a fost expus nu numai în Capitalã ci, un timp, ºi în centrul oraºului Braºov. I-am dat în mod special o denumire în limba latinã: "Urbanus Curus". Este aici o evidentã notã ironicã în sensul cã denumirea

ce fac, posibilele conotaþii ºi înþelesuri mai mult sau mai puþin subtile. În ultima perioadã lucrãrile mele au trecut în zona tridimensionalului ºi, dacã vreþi, chiar a patrudimensionalului. Mã intereseazã ca în ceea ce fac sã fie ºi o dozã de mister, ºi una de umor ºi de culturã pentru cã fac trimiteri, într-un fel sau altul, la felurite alte pasiuni ale mele cum ar fi istoria, filozofia, lingvistica, etimologia cuvintelor, care mã pasioneazã foarte mult. Deci,

latinã sunã foarte …. neaoº. Pe de o parte, titlul lucrãrii exprimat în latinã, aºa cum plantelor, animalelor li se dã ºi o denumire în latinã, pare sã confere o þinutã academicã, o tentã ºtiinþificã. Dar, în acelaºi timp, sunã a jargon urban., Aceastã cãruþã este ºi un fel de omagiu adus vieþii rurale care, cum spun unele teorii, ar fi contribuit la menþinerea, supravieþuirea latinitãþii limbii. Acesta ar fi, sã zicem, un aspect care reflectã pasi-

unea mea pentru istorie. Pe de altã parte, modul în care aratã cãruþa, reflectã ºi un alt spect istoric: urbanizarea forþatã a þãranimii. Practic, cãruþa are un înveliº de oglinzi care semnificã ºi reflectã ambianþa urbanã, dar nu reflectã ce ascunde esenþa ruralã a obiectului, detectabilã sub oglindã. Mã rog, se pot specula la infinit semnificaþiile subtile ale lucrãrii.

Aceastã atitudine ironic - criticã, se îndreaptã în unele cazuri ºi spre racilele sistemului social? De pildã, spre societatea de consum, spre ideologia consumeristã care a dominat ºi care nu ºi-a epuizat valenþele?

Da. De altfel, ultima serie de obiecte pe care le-am fãcut la New York exact la aceasta se referã: fetiºizarea obiectului, trecerea lui din sfera utilitarã în sfera de fetiº, de obiect "de statut", nu neapãrat de folosinþã. În adevãr, manifest o atitudine negativã faþã de consumerismul excesiv, de materialismul excesiv, care, din pãcate este prevalent în ziua de astãzi.

Nu aº vrea sã închei convorbirea fãrã a mã referi, din nou, la expoziþia din Bucureºti, de la Librãria Cãrtureºti, pe care am vizitat-o ºi apreciat-o. Am apreciat mult lucrãrile de graficã, foarte elaborate, ale cãror volute ºi curburi te îndeamnã sã dai frâu liber imaginaþiei. Am admirat ºi lucrãrile de fotografie artisticã înfãþiºând aspecte citadine sub unghiuri ingenios alese, utilizând cu mãiestrie lumina zilei, a apusului, a serii. Ceea ce le conferã un farmec deosebit. Vã aºteptãm în curând cu o nouã expoziþie.

Armand OPREA

Expoziþie Dalia Bialcovski la Palatul Correr de la Veneþia "M-a surprins din primul moment aerul ei solar, luminos ºi degajat, perfect asortat cu lucrãrile…" scria despre pictoriþa Dalia Bialcovski, cu câþiva ani în urmã, Corneliu Ostahie, pãºind în atelierul artistei, printre tablourile revenite acasã din popasul lor veneþian.

Rãsfoind voluminosul caiet de impresii al recentei sale expoziþii gãzduitã de Palatul Correr, sediul Institutului Cultural Român de la Veneþia, privirea parcurge rânduri ca acestea: "La mostra a colorato una giornata piovosa", sau "Very vibrant and alive paintins! Full of hopes, dreams, and orange…", "Un rayon de soleil dans Venise sous la pluie…"

Privind pânzele artistei resimt aceleaºi emoþii. Îi recunosc dinamica caracteristicã, prospeþimea tuºei, cromatica sa caldã ºi îmi amintesc cuvintele cronicarului madrilen Carmen Anton Martin, care nota în paginile revistei "Critica de Arte ": "Prin pensulaþia agilã, puternicã, fãrã o ordine aparentã, dar aplicatã cu ºtiinþã

(…), construieºte compoziþii dinamice, pline de miºcare, s-ar putea spune, dotate cu o viaþã proprie… o explozie de culoare ºi luminã, din care se detaºeazã roºurile, oranjurile, albul ºi verdele."

Fiinþe, locuri ori obiecte; toate personajele sale se întipãresc în memorie, construite solid, dar cu sugestii de formã, cuprind misterios privirea în vâltoarea spaþiului pictural, discrete ºi majestoase în acelaº timp.

"Sunt compoziþii în care suprafaþa este ritmatã în sensul major ºi expresiv al

ideii ºi noþiunii de miºcare, de reprezentare a unui pitoresc robust ºi adevãrat.

Nimic formal. Nimic din ceea ce înseamnã înveliº exterior, decorativ sau ornamental în sructurarea unor asemanea teme. Lumea personajelor din aceste

compoziþii în miºcare … se contopeºte cu însãºi ritmurile compoziþionale." comenta ºi Constantin Blendea profesorul sãu, alãturi de Florin Mitroi, la Academia de Artã "Nicolae Grigorescu" din Bucu-

reºti. Absolventã în anul 1986, Dalia Bialcovski este membru titular al Uniunii Artiºtilor Plastici din România ºi al "Association Internationale des Arts Plastiques"-UNESCO, Paris. Începând din anul absolvirii a organizat

17 expoziþii personale în Italia, Franþa, Spania, Algeria, Maroc, România, ºi a participat la peste 70 de expoziþii de grup, naþionale ºi municipale în þarã ºi strãinãtate. Lucrãrile sale se aflã în

muzee ºi colecþii particulare sau de stat din România, Elveþia, Italia, Franþa, Spania, Algeria, Austria, Marea Britanie, Israel, Germania, Rusia, ºi S.U.A. A fost recompensatã cu prestigioase distincþii dintre care amintesc Marele Premiu pentru Picturã cu ocazia Expoziþiei Internaþionale din Cangas, Spania (1999); între anii 1988 - 1991cu Bursa "Theodor Aman", acordatã de Municipalitatea oraºului Bucureºti ºi Uniunea Artiºtilor Plastici din România, iar in 1987, cu Premiul I - pentru Picturã al Concursului Naþional al Artiºtilor Plastici Profesioniºti din România.

D. ALBU

Pagina 29

Academician Virgil Cândea si armenii Istoric de marcã al culturii, autor a numeroase lucrãri ºi studii ºtiinþifice - peste douã sute de titluri editate ºi tot atâtea idei originale ºi contribuþii importante academicianul Virgil Cândea este un spirit care a promovat noul în domeniul ºtiinþei pe care a slujit-o ºi, mai ales, a încadrat-o în cultura contemporanã deschizând calea cãtre înþelegerea culturilor trecute, cãtre cuprinderea dezvoltãrii lor istorice.

De-a lungul carierei sale s-a preocupat de apariþia ediþiei critice complete a scrierilor lui Dimitrie Cantemir, de activitatea marelui umanist român Constantin Cantacuzino, a investigat istoria ideilor ºi a culturilor sud-est europene, a definit conceptul de umanism în cultura noastrã medievalã.

Lucrãrile: Raþiunea dominantã - contribuþii la istoria umanismului românesc, Nicolae Milescu ºi începutul traducerilor umaniste în limba româna, etc. au arãtat cã din scrisul românesc nu lipseºte nici o manifestare obiºnuitã a umanismului european. În plus,el a avut o contribuþie decisivã la descoperirea picturii bizantine de expresie arabã - arta melkitã. Rãspunzând nevoii de a compara pe care spiritul omenesc o resimte în decursul evoluþiei sale, a arãtat legãtura dintre cultura româna ºi cea a Orientului apropiat. Dintotdeauna, pentru români, America - cea de Nord sau cea de Sud - a însemnat un vis frumos pe care Virgil Cândea îl va face sã transparã în lucrarea America latinã tradiþii ºi actualitate, elaboratã în colaborare cu acad. Mircea Maliþa, aprofundând cu acest prilej ºi cunoaºterea trecutului diplomaþiei româneºti. Virgil Cândea este ºi autorul celui dintâi tratat din România ºi al doilea din lume intitulat Introducere în documentarea ºtiinþificã.

Acad. Virgil Cândea s-a impus lumii ºtiinþifice ºi în general celei culturale.

Pentru vasta sa activitate desfãºuratã a fost ales membru al Comisiei Române pentru UNESCO, al Academiei Europene de ºtiinþe, Arte ºi Litere din Paris, al Centrului European de Culturã din Geneva, al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Centrului Wilson din Washington, profesor asociat al unor universitãþi de prestigiu din Europa, etc.

Pentru a arãta interesul lui Virgil Cândea faþã de poporul armean, faþã de milenara sa culturã ºi civilizaþie, trebuie sã amintesc lucrarea sa, singularã în literatura de gen, pentru elaborarea cãreia i-au trebuit trei decenii, intitulatã Mãrturii româneºti peste hotare. Mica Enciclopedie de creaþii româ-

nesti ºi de izvoare privind istoria ºi cultura poporului român în colecþii din strãinãtate.

Aºa cum se aratã în introducerea lucrãrii, ea este primul instrument de informare pe aceastã temã realizat la noi ºi chiar în cultura mondialã, este un repertoriu de surse bibliografice care informeazã despre bunurile culturale care au pãrãsit þara, menþionându-se data ºi împrejurãrile când s-a petrecut aceasta, fãcându-se ºi reconstituirea circulaþiei acestor bunuri. Totodatã, este o prima evidenþã a izvoarelor strãine privind pe români (documente, manuscrise, cãrþi rare, opere de artã) care ne îngãduie sã ºtim cum au fost ei cunoscuþi de alþii, cum s-a constituit imaginea românilor în cultura altor popoare, cum ne-am acreditat în conºtiinþa umanitãþii. " Timp de secole, operele de artã românesti s-au revãrsat în donaþii înglobând, dincolo de sud- estul european, regiuni din Asia Micã ºi Africa de Nord.

Din grija cu care deþinãtorii strãini pãstreazã bunurile, înþelegem misiunea de ambasadori ai culturii noastre, împlinitã de operele de artã, ai cãror creatori au justificat o pagina importantã din istoria culturii româneºti ºi universale ".

Cu aceastã lucrare, Virgil Cândea ne oferã o perspectivã clarã ºi asupra civilizaþiei poporului armean una dintre civilizaþiile stravechi care dãinuie ºi astãzi.

Aºa cum aminteºte autorul, în cadrul acesteia un rol important l-a avut arta scrierii, alfabetul armean fiind creat în anul 405 d.Hr. de preotul Mesrob-Mastot, punct de cotiturã în civilizaþia acestui popor.

Istoricii de artã sunt de acord cu faptul cã "spiritualitatea Orientului apropiat ºi-a dat mâna cu cea de moºtenire greco-romanã a lumii bizantine, cel mai bine pe pãmântul Armeniei, creând arta ºi cultura medievalã armeanã reflectatã în monumentele de arhitecturã ºi manuscrisele bogat miniate care se disting prin originalitatea ºi valoarea artisticã de largã respiraþie internaþionalã. Evenimente istorice au determinat anumite segmente de populaþie armeanã sã emigreze ºi sã se aºeze în secolele X-XI în Moldova, în secolele X-XIV în Transilvania, iar în secolul al XIV-lea în Þara Româneascã. Istoricii menþioneazã cã la plecarea în refugiu, armenii considerau ca o datorie de onoare sã ia cu ei manuscrisele care exprimau cultura ºi existenþa lor pe meleagurile natale ºi astfel sã le salveze de la distrugere. Începând cu secolul al XIX-lea manuscrisele armeneºti aflate în România care fãceau referiri ºi la anumite evenimente istorice româneºti au fost semnalate de diverºi istorici ºi filologi ca

A bird I lived in Paradise for a few years. That was in sunny Singapore, a small island among the vast oceans, with many birds and flowers, impressive vegetation, wonderful buildings and many other things. I've always had a fascination with the exotic life (people, flora, fauna - in short, everything).

In the morning, I was preparing breakfast for the family. We were eating outside on the terrace. I was enjoying the scent of the steamy coffee under the warm glances of the orchids. Just a few meters away, down in the garden, among the palm and coconut trees whose branches were touching my bedroom window, there was the blue shine of the Olympic-sized swimming pool.

Every day I was swimming and sunbathing, in semi-shade, in a total relaxation on the comfortable lawn chairs.

And now I just remembered one of my friends, who was giving me joy and thrills

every day, at the same hour, for quite a while. It was a bird! Not too big, not too small, neither pretty, nor ugly - just black.

With lemon yellow legs and beak, she was not very impressive. But when the wings were opened, it could grab your attention. A few yellow stripes on the underside made her already interesting. When opening her beak however, you should prepare yourself for a concert. A wonderful voice that could be heard from far away, fantastic tones and a multitude of sounds and musical notes!

She had an entire orchestra in her voice.

She could even whistle once in a while, as if to ask you if you're still there to listen.

She would perch majestically on the tallest branches, on rooftops, or any possible way so as to be seen how she was tweaking the sounds with her beak like the world's greatest soprano. So who is this? It's the Javan Myna, the national bird of Singapore.

Nicolae Iorga, Hagop Siruni, Sirarpie der Nersessian, Suren Kolangian, Sylvia Agemian, Dan Simonescu, Paronyan Arsaluis (nãscutã la Erevan, a fost bibliograf între 1973 - 2002 la Matenadaran iar între 1993 si 2002 a fost director fondator al Bibliotecii prezidenþiale a Republicii Armenia pentru ca astãzi sã lucreze la Centrul Cultural Armean din Bucureºti ca bibliograf ºi muzeograf de marcã). În România, centre ale manuscriselor armeneºti au fost constituite încã din secolul al XIII-lea la Suceava, Iaºi, Brãila, Dumbraveni, Gherla, Craiova, Bucureºti.

O parte din moºtenirea comunitaþii armeneºti din România - respectiv cele mai vechi exemplare aduse, iar altele scrise chiar aici - au fost cedate în 1954 Institutului Armean de Cercetare a Manuscriselor Vechi ºi Medievale din Erevan - Matenadaran - inclus în lista Memory of the World a UNESCO. În enciclopedia amintitã acad. Virgil Cândea a înscris 72 de manuscrise din limba armeanã, menþionând cã prof. dr.

Meline Poladian l-a asistat în descrierea manuscriselor pãstrate în centrele din România. Aceste documente armeneºti de interes românesc, pe lângã evenimentele pe care le descriu, specificã ºi anumite fapte legate de autorul care a miniat manuscrisul, dialectul în care a fost scris, biserica unde a fost conservat pe teritoriul României, numele unor istorici ºi savanþi armeni contemporani cu autorul, concepþiile juridice ºi obligaþiile judecãtorilor armeni, înfiinþarea primului teatru armean la Gherla (Armenopolis).

Acad. Rãzvan Theodorescu, cu ocazia aniversãrii a 300 de ani de la înfiinþarea orasului Gherla spunea: " În Gherla armenii au adus admirabilele lor manuscrise miniate, de secol XIV ºi XV, cu nu puþine ecouri bizantine ºi rãsãritene, au ridicat biserici impunãtoare ºi senioriale, în cel mai pur stil baroc al provinciei habsburgice de secol al XVIII-lea. Gherla înseamnã un patrimoniu cultural unde comunitatea armeanã a deþinut prin creaþia sa locul eminent". Evenimentele descrise în manuscrisele armeneºti au fost folosite ºi în lucrãrile unor personalitãþi ca Aurel Decei, H.Dj. Siruni, Suren Kolangian etc.

Dintre manuscrisele menþionate de acad.

Virgil Cândea le amintim pe cele care se referã la evenimentele istorice din România: Carte de geografie ºi de fabule sau Cartea vulpii, sec. IX, de Moise de Khoren, document care cuprinde ºi informaþii despre geografia ºi populaþia Daciei.

Text în limba armeanã, copie din secolul XIV, folosit de Aurel Decei în Românii din veacul al IX-lea pânã în veacul al XIII-lea, în lumina izvoarelor istorice armeneºti; Avedaran (Evangheliar), scris de Ghiragos ºi legat de Arakel Hnazantenþ, document gãsit în Cilicia, la mãnastirea Maºghevor, posesor Teotos, fost chelar al bisericii armene din Roman. Este unul din cele mai vechi manuscrise de la acestã mãnastire. În document este amintit regele armean Hetum 1. Documentul a fost transferat în Armenia în1954. Text în limbã armeanã.

Djaºoþ (Culegere), scrisã de preotul Garabed la Ierusalim în 1313. Ea cuprinde însemnari ale doamnei Asler, care în anul 1330 a donat-o mãnastirii Sf. Hagop din Ierusalim. A fost vândutã în 1371 ºi furatã în 1390. Documentul a fost gãsit ºi restaurat în 1687 de diaconul Stepannos din Cameniþa la Djurdjov (Gheorgheni).

Cuprinde texte biblice, hagiografice, istorice ºi morale care se citeau la masã.

Gãsit la Suceava în 1837. Transferat in Armenia în 1954. Text în limba armeanã.

Djaºoþ (Culegere). Gãsitã la Akermann (Cetatea Albã) ºi mai târziu la Seciov (Suceava), în perioada 1459-1460 ºi 1616.

Cuprinde ºi referiri la domnitorul ªtefan cel Mare al Moldovei. Scris ºi probabil miniat de episcopul Nigoghaios ºi ucenicul sãu Stepannos. Transferat în Armenia, 1954. Text în limba armeanã. H. Dj. Siruni, foloseºte aceastã lucrare în articolul Þara Voievodului ªtefan, (Revista Ani) Istoria razboiului de la Hotin scrisã dupã 1621 de Hovhannes din Kameneþ. Autorul a folosit o scriere a lui Auxentie de Kameneþ (participant ca talmaci al polonezilor la razboiul de la Hotin), redactatã într-un dialect kipceak folosit de armenii din Polonia, scrisã cu litere armene. Cuprinde informaþii privind istoria Moldovei. Text în limba armeanã.

Cronicã a evenimentelor dintre anii 10181594 scrisã de Grigorie de Kamakh în sec.

XVIII. Cronicarul se referã ºi la campania turcã din 1574 în Þãrile Române, menþionând Moldova (Mitan) ºi Bucureºtiul (Bokres). Text în limba armeanã. Informaþiile au folosite de H.Dj. Siruni, în lucrarea Note privind oraºul Bucureºti în surse armeneºti ºi turceºti.

Megnutiun Zanazank i ev Karozk (Diferite comentarii ºi predici). Document scris la Constantinopol între anii 1823 -1824, de arhimandritul Kevork Frangulian din Smirna, devenit ulterior episcopul Kevork Esdemisti, conducator spiritual al arme-

nilor din Muntenia ºi Moldova. Transferat in Armenia, 1954.Text in limba armeanã.

Karozner (Predici), scrise de Hovhannes Kapdebovian în dialectul armean local, între anii 1819 si 1830. Gãsite la Elisabetopolis Dumbrãveni). Conþine informaþii importante pentru istoria armenilor din Transilvania, reflectând concepþiile juridice ºi organizarea justiþiei (drepturile ºi obligaþiile judecãtorilor ºi ale poporului); prezintã elogierea unor personalitãþi ale timpului.

Cuprinde ºi câteva predici în limba maghiarã. Transferat în Armenia, 1954.

Kankad (Plângere) fãcutã de Zaharia Gabrusian, gãsitã la Haiakaghak (Gherla), 1834-1835. Scrisã în graiul armean local.

Cuprinde informaþii despre istoria oraºului Gherla ºi a comunitãþii armene de acolo. Înfiinþarea primului teatru armean ºcolar din oras în 1824, repertoriul teatrului etc.

Transferat în Armenia de la biserica Sf. Treime din Gherla.

Pajãºgãran (Carte de medicinã), scrisã la Constantinopol la începutul sec. XIX, folosind surse clasice armene, latine, greceºti, arabe, persane. Cuprinde noþiuni ºi probleme de anatomie, higiena, dieteticã, pediatrie, geneticã, diagnozã, farmacologie etc. Text în limba armeanã.

Aceste manuscrise de interes pentru cercetãtori, aratã legaturile culturale existente între armenii care au venit pe aceste meleaguri ºi românii care i-au primit, aceºtia din urmã fiind interesaþi sã le cunoascã calitãþile, obiceiurile ºi prin intermediul înscrisurilor dar ºi a monumentelor de arhitecturã.

Nu pot încheia fãrã sã mãrturisesc cã lucrând la Arhivele Naþionale, grupul de la Serviciul Publicaþii i-am propus academicianului sã realizam un album cu tema "Cultura în documente de arhivã", sub coordonarea domniei sale. Spre regretul nostru, sosit personal la Institut, ne-a refuzat, demonstrând - dupã ce vãzuse proiectul nostru - cã numãrul mare al lucrãrilor pe care le avea de terminat, îl obligau sã fie parcimonios în promisiuni. În 2006, i-am solicit academicianului, un interviu pentru revista "Diplomat Club". A acceptat, declarându-se satisfãcut de cunoºtinþele mele în domeniu. "Vãd cã ai citit tot ce se putea citi, sunt mulþumit" mi-a spus academicianul. Din nefericire, Virgil Cândea a trecut în eternitate iar interviul nu a mai putut fi realizat. Aceste însemnãri le consider a fi un prinos adus memoriei aceluia pe care l-am preþuit în mod deosebit, dar cu care nu am mai avut posibilitatea sã dialoghez.

Lidia BRÂNCEANU

She gets up at 7 AM at daybreak and goes to sleep at 7 PM at nightfall. She lives in the trees with dense foliage, one tree being home to an entire community. Each bird family has their own "apartment", but due to the rush they sometimes mix them up, upon which a loud quarrel breaks out. Also in a rush, before the dark falls upon them, they tell each other their daily happenings.

Those that are tasked to signal the "lights out" go around calling for the stragglers who don't follow the schedule. It's a deafening din which I haven't heard elsewhere. However, in the morning you don't need an alarm clock. They will wake you up, with trills and songs from Paradise.

As I was saying, I just remembered one of them, that was maybe raising offsprings.

She was coming near me every morning around 10 AM, resting on the edge of the kids' wadding pool. With ruffled feathers and in a hurry, she would start her morning bath. First, "brushing the teeth", she would take some water in her beak, then spitting it

out. Then using her wingtips, she would spray water on the face, entire head, under the wings, on the back, and finally cleaning her feathers with the beak for about 10 minutes. When this part of the body was clean, she would dip her tail in water, shaking it vigorously. Once in a while, she would turn her head and smell itself. Nope, not good enough! Still needed some cleaning! So it was back to making some waves in the blue water with her black tail.

Well, after about 20 minutes the bath was complete. You should have seen her, completely disheveled! Then she would fly off on a corner of the terrace or another good, sunny spot and she would start drying her feathers and arranging them with her beak, like combing herself. At long last, clean and satisfied she would fly off back to the nest. I really regret not having caught this ritual on camera, so I could show it to people!

Only after I returned to Bucharest I realized that the Romanian thrush, close sister of

those Singapore birds can sing just as beautifully. They are just a bit less attractive, being completely black with the legs and beak of an unimpressive reddish orange. In the last few years, they live around my house too. You don't see or hear them in the winter. When they start singing, that means that Spring has come. In the morning, you wake up in a concert that sounds as if it's descending from the Heavens. Well, never mind that it's only 5 AM! She would perch on the tallest branch so as to be sure everybody can see her. She would sit there and sing for about 2 hours.

Then she would move to another spot. Of course, she does some housekeeping too and tends to the offsprings - she's extremely busy. I don't have a pool in my home in Bucharest, so the morning bath happens in the dog's water bowl.

Have you heard these wonderful birds sing?

Listen to them and enjoy!

Lucia BAN IWA Member

Pagina 30

Note ale unui fost ambasador

Finlanda – Popas în Nord (IX) Ambasador Constantin VLAD În ansamblu, ca stat democratic, Finlanda promoveazã o legislaþie care ia în considerare cu atenþie interesele diferiþilor factori angajaþi în viaþa economicã a þãrii: capitalul, munca, precum ºi consecinþele pe care mersul economiei îl au asupra societãþii finlandeze în întregul ei.

Comunitatea de afaceri, guvernul, organizaþiile profesionale ale salariaþilor acþioneazã ca parteneri, urmãrind fiecare, de pe poziþiile proprii, interesele specifice ºi, totodatã, în ultimã instanþã, interesul naþional. Viaþa democraticã permite ca parlamentul, partidele politice, organizaþiile profesionale, mass media sã aducã în reglementãrile legale privind economia un spirit de consens, capacitatea de a armoniza, prin aceste reglementãri, interesele diferitelor categorii socioumane cu interesele generale. În aceastã privinþã, un aspect interesant provenea în anii '70 ai secolului trecut din partea organizaþiilor sindicale. Anume, în Finlanda acelor ani miºcarea sindicalã era unificatã, în sensul cã organizaþiile sindicale conduse de partidul social-democrat ºi cele aflate sub influenþa partidului comunist constituiau un front sindical comun. Sindicatele îºi pãstrau individualitatea ºi afilierea de partid dar, totodatã, dispuneau de o platformã de acþiune comunã, aveau structuri în care stabileau poziþiile ºi acþiunile pe care le conveneau ºi le întreprindeau împreunã. Unitatea de acþiune oferea miºcãrii sindicale o influenþã deosebitã în societatea finlandezã.

Astfel, mai în glumã, mai în serios, se spunea cã dacã sindicatele ar fi decis, desigur, din cauze întemeiate, sã rãstoarne guvernul, ele ar fi putut face acest

Ars culinaria...

(Urmare din pag. 17)

temperatura crescutã, oala cu supã din coadã de vitã.

Avându-l lângã mine pe Maestrul Petriºor Tãnase, l-am întrebat cum se face cã profesoara din Indonezia combinã cu perfectã graþie ºi indiscutabil talent totul, deºi în bucãtãria tradiþionalã indonezianã la bazã n-au stat ºtiinþele fizico-chimice, ºi deci nici teorii referitoare la stabilirea punctului de fierbere al melasei sau al zahãrului cristalizat. Rãspunsul a venit sibilinic, Maestrul întrebându-mã ce ºtiinþe fizico-chimice stau la baza bucãtãriei româneºti tradiþionale? Cu alte cuvinte, aici, ca ºi acolo, e vorba de experienþa de mii de ani.

A doua zi cursanþii - unii mai conformiºti, îmbrãcaþi în costume albe, imaculate, deja demodate, alþii mai tineri ºi mai îndrãzneþi, în costume colorate, moderne, au participat la concursul propriu zis.

Interesant este cã jumãtate dintre cursanþi nu erau bucãtari de profesie, erau doar cu adevãrat pasionaþi de arta culinarã. Nicoleta Sãndulache câºtigãtoarea premiului III - este senior officer la o bancã, un tânãr foarte simpatic era abia ieºit de pe bãncile Academiei de Studii Econo-

Oamenii de afaceri japonezi privesc cu interes spre România

lucru prin acþiuni de amploare, la nevoie prelungite. Dar asemenea cauze nu au existat, cel puþin în perioada în care eu le puteam fi martor când, în Finlanda, n-au avut loc conflicte de muncã majore.

Premizele vieþii economice, cadrul creat de sistemul politic nu împingeau organizaþiile politice ºi cele profesionale muncitoreºti pe poziþii de frondã ci, dimpotrivã, adãugau noi surse tendinþelor spre consensualitate ale societãþii finlandeze.

Astfel, capitalismul existent în Finlanda, fãrã a-ºi ataºa determinãri ca cele de "popular", statul finlandez, fãrã a se defini ca stat al bunãstãrii generale, gãsesc resurse spre a satisface necesitãþile de viaþã ºi de afirmare ale diferitelor categorii socio-profesionale, sã punã în concordanþã interesele specifice ale acestor categorii cu cele generale, la nivel naþional ºi cu cele comunitare la nivel local.

Cultul muncii Finlandezii, în masã, preþuiesc munca, mai bine zis au un veritabil cult al muncii.

Ei confirmã un adevãr pus în relief de temeinice studii ºtiinþifice, efectuate în diferite pãrþi ale lumii: orice popor care a obþinut rezultate remarcabile în dezvoltarea sa a avut o dedicaþie clarã pentru muncã. Motivaþiile acestei atitudini faþã de muncã sunt, în cazul finlandezului, multiple: natura asprã, care face - cum am arãrat mai sus - din agonosirea celor necesare traiului o îndeletnicire deloc uºoarã, atitudinea responsabilã faþã de viaþã, în general, un sistem economic ºi social care stimuleazã iniþiativa, spiritul de rãspundere individualã ºi colectivã.

Deºi duc o viaþã relativ simplã, sub anumite aspecte chiar austerã,

finlandezilor le place sã mãnânce bine, sã nu ducã lipsã de bãuturi tari, dar ºi de bere ºi vin, sã poarte haine elegante, la modã, sã stea într-o locuinþã confortabilã, chiar dacã are dimensiuni modeste, sã posede, pe cât posibil, o porþiune de lac, unde sã amenajeze o saunã, sau mãcar sã poatã merge regulat la o saunã ºi la un bazin de înot publice. Toate acestea cer bani, adicã muncã. Finlanda n-a avut colonii, n-a ocupat niciodatã teritorii strãine, din care sã obþinã venituri; dimpotrivã, s-a aflat secole lungi sub ocupaþia altora ºi, uneori, a suferit ºi anumite pierderi teritoriale. În aceste condiþii, singura sursã de existenþã, uneori de supravieþuire, acum de bunãstare, a fost ºi continuã sã fie munca. Munca tuturor categoriilor sociale, munca necesarã pentru satisfacerea tuturor necesitãþilor, individuale ºi sociale - de la munca de cea mai înaltã calificare pãnã la cea comunã, chiar umilã.

Am gãsit semnificaþii deosebite în faptul cã un adevãrat cult al muncii se întâlneºte la oameni aparþinând pãturii superioare ºi medii - oameni de afaceri, intelectuali de valoare, oameni politici, înalþi funcþionari publici. Nu am în vedere activitatea lor profesionalã proriu-zisã, ci dorinþa lor de a presta munci din cele mai obiºnuite, nu în ultimul rând munci care presupun eforturi fizice. Da, finlandezilor le place "sã trebãluiascã" ºi o fac cu plãcere, cu bucurie, fãrã sã se ascundã de alþii ci, dimpotrivã, cu un sentiment de împlinire, de satisfacþie, chiar de mândrie. În plus, ei îºi cresc copiii în acelaºi spirit de preþuire a muncii. Câteva cazuri întâlnite de mine m-au impresionat în mod deosebit.

La finele lunii iulie, o misiune a Federaþiei Oamenilor de Afaceri Japonezi Keidanren (federaþie economicã integratã, din care fac parte peste 1300 de companii importante din Japonia ºi 130 de uniuni ce reprezintã diverse sectoare ale economiei) a vizitat România în cadrul unei delegaþii trimise în Europa Centralã ºi de Est (Slovacia, România ºi Bulgaria) pentru a investiga realitãþile ºi perspectivele economice ale acestor þãri ºi pentru a înþelege mai profund mediul de afaceri ºi cel investiþional pe care îl oferã ele. Un alt scop al acestei delegaþii a fost efectuarea unor schimburi de opinii pe tema Acordului de Parteneriat Economic între Japonia ºi Uniunea Europeanã, atât cu reprezentanþi ai guvernelor acestor þãri, precum ºi cu reprezentanþi ai grupurilor oamenilor de afaceri. Din delegaþie au fãcut parte peste 30 de persoane, reprezentanþi ai unor vaste sectoare de activitate din economia Japoniei. Delegaþia a fost condusã de Shinichi Yokoyama, co-preºedinte al Comitetului pentru Europa din cadrul Keidanren (ºi preºedinte al Sumitomo Life Insurance Company), ºi Yoshimitsu Kobayashi, co-preºedinte al Comitetului pentru Europa din cadrul Keidanren (ºi preºedinte al Mitsubishi Chemical Holdings Corporation).

Shinichi Yokoyama ºi Yoshimitsu Kobayashi s-au întâlnit cu Preºedintele Bãsescu, ocazie cu care au discutat modalitãþi de consolidare a relaþiilor economice japonezo-române. Este a doua întâlnire dintre reprezentanþii

Keidanren ºi Preºedintele Bãsescu, prima întâlnire având loc în Japonia, cu ocazia vizitei oficiale de lucru efectuatã de acesta în Japonia.

Delegaþia Keidanren a avut întâlniri cu Ministrul Economiei, Comerþului ºi Mediului de Afaceri, Ministrul Finanþelor Publice, Ministrul Transporturilor ºi Infrastructurii, ºi cu preºedintele confederaþiei patronale UGIR-1903. Membrii delegaþiei Keidanren i-au fãcut o vizitã de curtoazie Preºedintelui Traian Bãsescu. În cadrul acestor întâlniri, domnul Yokoyama ºi domnul Kobayashi au vorbit despre faptul cã România este atât un punct de producþie, cât ºi unul de acces spre cele douã mari pieþe din regiune, piaþa Uniunii Europene ºi piaþa Rusiei ºi statelor din zona CIS, ºi, în acest context, sunt interesaþi de dezvoltarea relaþiilor comerciale ºi investiþionale cu România. În acelaºi timp, ei au solicitat înþelegere ºi susþinere din partea României în vederea încheierii unui parteneriat economic între Japonia ºi Uniunea Europeanã. Partea românã ºi-au exprimat susþinerea fermã pentru încheierea unui astfel de acord, afirmând în acelaºi timp cã se aºteaptã ca prezenþa companiilor japoneze care investesc în România sã se intensifice.

Ambasada Japoniei în România, ca ºi oficialitãþile de la Bucureºti se aºteaptã ca, în urma vizitei de lucru efectuate de cãtre delegaþia Keidanren în România, relaþiile economice dintre cele douã þãri sã se aprofundeze ºi sã se dezvolte ºi mai mult.

mice, alþi doi respectabili domni patroni de firme; cu toþii au realizat în final preparate care, cel puþin ca aspect, pe mine m-au impresionat plãcut.

La final - surprizã, am fost desemnatã sã fac parte din juriu.

Se spune cã "eºti ceea ce mãnânci".

Perfect adevãrat. Stomacul meu a fost educat sã fie internaþional ºi rezistent.

Am mâncat pilaf sârbesc la cantina unui semi-internat dar ºi specialitatea bucãtarului, la marile restaurante de pe Champs-Elysées; am gustat mâncare de cartofi gãtitã la vatrã, în adãposturile troglodiþilor din Matmata veche, în Tunisia, dar ºi mâncare orientalã, asiaticã sau africanã. Am gustat ºi interesant de curioasa îngheþatã naþionalã finlandezã, realizatã din gudroane de pin, pe care am gãsit-o la Helsinki, lângã monumentul dedicat lui Sibelius.

Am, ca orice om, preferinþe de suflet: cea mai bunã ciorbã de fasole este, dupã gustul meu, cea de la trapeza mânãstirii din jurul schitului Crasna.

Cea mai bunã îngheþatã, la Florenþa.

Am gustat ºi trufe ºi icre negre de beluga adevãrate, nu vopsite.

Dacã mã întrebaþi ce mi-a plãcut aici, la competiþia de artã culinarã indonezianã, vã spun: friptura de vitã cu sos de alune.

Relaþii culturale ...

celor 75 de ani de relaþii diplomatice româno - mexicane, punând, în sfârºit, în valoare, colecþia sa de obiecte mexicane, dobânditã acum mai bine de patru decenii, prin recenta expoziþie Oameni ºi locuri.

Mexic - tradiþii ºi obiceiuri, care, dupã închiderea sa, la sediul muzeului nostru, la sfârºitul lunii iulie, va fi itineratã, în lunile urmãtoare, la muzee din Slobozia (Muzeul Naþional al Agriculturii), Braºov (Muzeul de Etnografie Braºov) ºi Ploieºti (Muzeul Judeþean de Istorie ºi Arheologie Prahova).

Toamna acestui an va fi, însã, martora deschiderii unei alte expoziþii mexicane la Muzeul Naþional al Þãranului Român, dedicate pomenirii morþilor. Nu întâmplãtor, vom folosi acest eveniment pentru a aduce un omagiu ºi unor mari înaintaºi, în domeniul studiilor etnologice din România, legaþi indisolubil de istoria muzeului nostru: Alexandru Tzigara - Samurcaº ºi Tancred Bãnãþeanu.

Din pãcate, ultimii doi ani au fost mai puþini semnificativi pentru prezenþa culturii româneºti în Mexic, din cauza reducerilor bugetare. Totuºi, cu speranþa unor eforturi susþinute, de ambele pãrþi, chiar în cadrul prezentului Program de cooperare în domeniile culturii, educaþiei, tineretului ºi sportului, înainte de proxima sesiune a Comisiei Mixte româno - mexicane, având în vedere cã sunt prevãzute colaborãri în materie de arheologie, antropologie, patrimoniu cultural, festivaluri internaþionale, arte vizuale ºi muzee, muzicã, arte scenice, cinematografie, promovare editoriala ºi a lecturii, traduceri ºi difuzare de opere

literare ale autorilor mexicani ºi români, considerãm cã este posibilã o cooperare directã între Muzeul Naþional al Þãranului Român ºi Muzeul Naþional de Antropologie din Ciudad de Mexico, cu atât mai mult cu cât muzeul mexican are, încã din anii '60, parte de un fabulos sediu, în vreme ce, în anul 2011, expoziþia permanentã a muzeului bucureºtean se va închide, pentru a permite efectuarea unor necesare lucrãri de restaurare la sediul vechi al Muzeului.

Privim, aºadar, cu optimism viitorul relaþiilor culturale dintre þãrile noastre, considerând cã aceste relaþii trebuie sã se bazeze pe o cunoaºtere reciprocã a valorilor culturale reprezentative ale celor douã þãri, ºi cã aceastã cunoaºtere trebuie sã porneascã de valorile patrimoniului cultural.

Nu în ultimul rând, conºtienþi de faptul cã aºa cum spune un proverb românesc având valoare universalã, "omul sfinþeºte locul", se cuvine sã observãm cã recentele dezvoltãri ale relaþiilor culturale bilaterale, din ultimul deceniu, mai ales, nu ar fi fost posibile fãrã aportul remarcabil al ambasadorilor mexicani în România, între care se cuvine sã îi remarc pe Luis Alberto Barrero Stahl, Patricia Deluera Canchota ºi Maria Cristina de la Garza Sandoval, ca ºi al bunului prieten al culturii române, ataºatul cultural mexican, Rodolfo Herrera y Saldaña, precum ºi al ambasadoarei României în Mexic, Manuela Vulpe. Lor, ca ºi acelora care sau strãduit întru organizarea acestei sesiuni omagiale, omagiul nostru!

Mihaela MIHAILIDE

(Urmare din pag. 9)

sionatã de creºterea economicã înregistratã în Mexic, dupã 1996, ºi în România, dupã 1999, cooperarea culturalã a devenit, în sfârºit, posibilã. Artiºtii români au început sã cãlãtoreascã frecvent în Mexic, concertele lui Grigore Leºe, de exemplu, dar ºi ale unor ansambluri folclorice, bucurându-se de un neaºteptat succes.

Expoziþia dedicatã celui mai important arhitect mexican, celebrul Luis Barragán a fost, de asemenea, itineratã cu un mare succes, în mai multe oraºe din România, fiind gãzduitã, mai ales, de muzee. Tot un muzeu, cel al Þãranului Român, a organizat, în 2005, expoziþia Coincidenþe ºi similitudini - artã popularã din Mexic.

Lãsând la o parte alte expoziþii mai mici, ca cea intitulatã Din istoria Mexicului - codexuri ºi mãrturii documentare, Facerea lumii, o legendã din Popol Vuh - Cartea Sacrã a vechilor Mayaºi, Costume populare mexicane ºi altele câteva, este de remarcat faptul cã, impulsionatã de Programul de cooperare în domeniile culturii, educaþiei, tineretului ºi sportului pentru anii 2008-2011 (semnat la 3 decembrie 2008), partea mexicanã a reuºit sã organizeze mai multe manifestãri, în ultimii trei ani, între care amintesc turneul solistei Sonia Mellio, expoziþia Arhitectura Mexicului ºi expoziþia México Tenochtitlan.

Muzeul Naþional al Þãranului Român a contribuit, cu forþele sale, la aniversarea

Pagina 31

Ar tã contemporanã Expoziþia pictorului belgian Gérard Tonnon norvegianã expusã la Bucur eºti Dupã ce a cãlãtorit pe mai multe continente, fiind deschisã publicului în Spania, Irlanda, Rusia, Chile, Corea ºi Islanda, expoziþia "Construcþii-Artã ºi meºteºuguri contemporane norvegiene" a poposit, dupã Sibiu, la Bucureºti.

"Construcþii" a oferit publicului bucureºtean o privire de ansamblu asupra meºteºugurilor, plecând de la lucrãri conceptuale, uneori experimentale, la unele profund ancorate în tradiþie, toate având însã ca punct de plecare un exerciþiu al practicii meºteºugãreºti. 16 artiºti plastici au expus 22 de opere, lucrãri

materiale textile, fotografii, utilizând argint, aur, cupru ºi fire de oþel din care creazã textile. Aceºtia sunt numai câþiva dintre cei 16 artiºti norvegien care au expus la Bucureºti.

Prezent la vernisajul expoziþiei Excelenþa Sa Øystein Hovdkinn, Ambasadorul Norvegiei la Bucureºti, spunea în cuvântul de deschidere despre operele artiºtilor "Pornind de la conceptul de construcþii, un termen larg uzitat, de la arhitecturã, inginerie ºi geometrie, la muzicã ºi limbaj, lucrãrile expuse îºi propun sã evidenþieze legãtura dintre

ce pot fi percepute ca fiind trecerea de la o abordare conceptualã bazatã pe forma fizicã, tendinþã dominantã în anii '90 în arta decorativã ºi în practica meºteºugãreascã norvegiene,1a o abordare în care accentul este concentrat pe idee.

Aceste lucrãri aratã cã tehnicile alese de artiºti determinã modelul repetiþei, pe care îl aduc în prim-plan, cum poate fi lesne observat în lucrarea "Rochia albã" de Marit Helen Akslen, lucrare ce a reprezentat fundalul expoziþiei. "Rochia", realizatã din peste 250 de gulere albe care sunt cusute între ele, formând o reþea, în sens literar ºi în sens metaforic.

Liv Blavarp (designer) a dezvoltat dealungul carierei diverse concepte ºi forme dar þelul sãu constant a fost acela de a combina calitatea sculpturalã cu funcþionalitatea, Lillian Dhale se prezintã cu piese de artã decorativã executate în lemn. Aslaug Juliussen este fascinatã de natura înconjurãtoare ºi de cultura din care face parte. Ea încearcã sã creeze legãtura dintre cele douã lumi, o relaþionare între viaþã ºi moarte, iar Inger Blix Kvammen lucreazã cu un amestec de

procesul de creaþie ºi ideea care o genereazã. În acelaºi timp, se remarcã o fuziune indisolubilã între formã, tehnicã, material ºi sensul pe care îl incumbã toate acestea.

Referindu-se la materialele folosite de artiºti, Ambasadorul a atras atenþia publicului prezent asupra acestora, subliniind cã ele ne pot surprinde. Utilizarea unor materiale tradiþionale precum lemnul sau a unora experimentale, coarne de cerb ºi oase, perle ºi argint, dar toate având drept bazã tradiþiile artei ºi a meºteºugului înrãdãcinat în regiunea nordicã a Norvegiei".

"Prin aducerea expoziþiei la Bucureºti, locul în care se întâlnesc tradiþiþe ºi culturile, dorim sã întãrim schimburile culturale ºi cooperarea între Norvegia ºi România" a mai spus Excelenþa Sa. În încheiere domnia sa a mulþumit tururor acelora care au colaborat la realizarea expoziþiei, Muzeului Þãranului Român ºi noului sãu Director General, Virgil Niþulescu.

La vernisaj au participat membri ai Corpului Diplomatic, oameni de artã ºi culturã, reprezentaniþi ai mass media.

De ce sã ieºim din crizã?

recunoaºtere ºi identificare adevãratã, corectã, a caracteristicilor tuturor actelor politico-economice ºi, consecutiv, dezvoltarea lor riguros pozitivã. Aceste lucruri, aceste consideraþii, însã,pot fi doar menþionate, ori tratate extensiv, într-un cadru adecvat expunerii ºi examinãrii integrale. Câteva observaþii necesare asupra aspectelor economicopolitice, tipice pentru o realã depãºire a unei perioade a crizelor economice induse de sistemul însuºi, dar ºi a celor provocate sistematic, pot fi inventariate, însã. În primul rând este strict necesarã tratarea sectorialã a tuturor problemelor economice în structurile deciziilor legislative ºi executive ale statului.

Astfel, impozitarea uniformã, platã, este tot atât de absurdã precum ºi impozitul progresiv - ceea ce trebuie instituit este impozitarea diferenþiatã sectorial; fãrã un astfel de sistem fiscal nicio þarã posesoare de lichiditãþi, în mediul privat, nu va investi în tehnologii problematice,

(Urmare din pag. 13)

ierarhiilor - este ceea ce înainte se fãcea prin plata unor salarii infime, aºa se prezintã

forma actualã, cu tente plãcute, zâmbitoare, a exploatãrii câºtigului obþinut prin muncã.

Despre adevãratul regim al viitorului?

El va fi o formã de sincretism. Despre avantajul sincretismului politic a scris încã Marcus Tulius Cicero - el a pretins cã puterea ºi dreptatea realizate de Republica Romanã (SPQR) veneau din sinteza principalelor forme de organizare politicã într-un singur stat.

Dacã se dovedeºte productivã existenþa unei þãri dispunând de douã sisteme, de ce nu ar funcþiona un sincretism mai complex ºi mai adaptat dezvoltãrii unor mari civilizaþii de tradiþie democraticã, în care democraþia este, oricum, nu una directã ci, aºa ca mai totdeauna, reprezentativã? Sincretism nu înseamnã, cu necesitate dictaturã ci, dimpotrivã,

La galeria "Dialog" din Bucureºti, întreaga lunã septembrie a stat sub semnul artei pictorului belgian Gérard Tonnon.

Este pentru prima oarã când un artist strãin, a expus în eleganta galerie a Primãriei sectorului 2 din Capitalã.

Vernisajul a avut loc în prezenþa Excelenþei Sale Leo D'Aes, Ambasadorul Belgiei, a Doamnei Fabienne Reuter, reprezentanta Regiunii Walone din Belgia, a domnlui Nicolae Iordan Constantinescu, preºedintele "Fundaþiei Proeuropa", care a avut un rol important în pregãtirea evenimentului, a domnului primar Neculai Onþanu ºi a doamnei Ruxandra Garofeanu, curatorul expoziþiei. Au fost prezenþi diplomaþi, oameni de culturã, reprezentanþi ai presei. În deschidere, Exelenþa Sa Leo D'Aes ºi-a exprimat plãcerea de a asista la vernisajul expoziþiei compatriotului sãu, mulþumind Primarului Sectorului 2 ºi întregii echipe care au acordat sprijin acestei iniþiative. Domnia sa a apreciat cã expoziþia lui Gérard Tonnon este un mesaj de viaþã, graþie emoþiilor pe care le degajã, emoþii care fac parte din viaþa noastrã ºi pe care le resimþim cu toþii.

Reprezentnta Regiunii Walone, a mulþumit tuturor celor prezenþi pentru participare asigurându-i cã vor putea descoperi în opera artistului energia extraordinarã care ne vine de la astre. Fie ca aceastã energie sã-ºi lase amprenta asupra tuturor, a spus domnia sa.

Criticul de artã Tudor Octavian a arãtat cã dacã mulþi artiºti susþin cã arta este un puct de sprijin, pentru suprarealiºti, punctul de sprijin era în Paris, în critica de artã ºi în piaþa de artã. Gérard Tennon are ºi el trei puncte de sprijin - localitatea Gerpines, Sfânta Rolende ºi ºevaletul. El este un artist foarte seducãtor, permiþând publicului sã-i fie pãrtaº în descoperirea suprarealismului sãu liric.

Nicolae Iordan Constantinescu a sublniat cã

cei prewzenþi au prilejul sã asiste la "o sãrbãtoare a frumuseþii", dând a poi citire mesajului lui Gérard Tonnon, de fapt, un sensibil credo al acestuia.

Artistul a vorbit despre localitatea Gerpines, veche cetate romanã, situatã la 12 km. sud de Charleroi, având 10.000 de locuitori, cãlãuziþi de amintirea Sfintei Rolende, ale cãrei oseminte sunt purtate într-o procesiune anualã, în fiecare luni dinaintea Rusaliilor. El a amintit cã s-a nãscut cu 64 de ani în urmã într-o micã localitate walonã, instalându-se la

Gerpines în 1977, unde ºi-a creat o fabricã de cherestea, distrusã în urma unor inundaþii din 1986. Marcat financiar ºi psihic,el a pãrãsit lumea afacerilor ºi s-a refugiat în naturã, care l-a inspirat, oferindu-i teme de meditaþie ºi descoperindu-ºi astfel adevãrata vocaþie - arta plasticã. A încercat sã se regãseascã în naturã ºi sã se reeduce. Descoperind energia din naturã, prin forþa gândirii, s-a vindecat.

Gérard Tonnon a expus în þara sa dar ºi în strãinãtate, obþinând premii naþionale ºi internaþionale.

Ca pictor suprarealist, pictorul a expus în localitatea Châtelet(2004), cu ocazia inaugrãrii Casei memoriale a pictorului belgian René Magritte, unde acesta îºi petrecuse o parte a tinereþii.

De subliniat cã în lucrãrile lui Gérard Tonnon întâlnim adeseori imagini simbolice ale arborelui, care pentru el "reprezintã omul cu toate capacitãþle sale", nu întotdeauna explorate. Din pânzele sale reiese mereu dialogul dintre naturã ºi om, o relaþie a omului care se întoarce la origini, lucrãrile sale reprezentând, întradevãr, un mesaj de viaþã. Lansând oamenilor acest mesaj-avertisment, pentru a iubi natura, respectând-o ºi salvând-o, Tonnon poate fi socotit un artist angajat.

Artistul Belgian a înmânat Primarului Neculai Onþanu o invitaþie oficialã de a vizita localitatea Gerpines, iar edilul sectorului 2 i-a dãruit o plachetã cu efigiile reprezentanþilor Casei Regale a României.

Madeleine KARACAªIAN

"Întoarcere la izvoare" Autoarea romanului "Rãdãcini Macedoromâne" ºi a lucrãrii "Captivantul Bucureºti interbelic", doamna Graziella Doicescu, nea dovedit cã arta nu are vârstã. Aflatã la o venerabilã vârstã, domnia sa a readus în prim plan cultura aromânã prin prezentarea publicului bucureºtean a expoziþiei "Întoarcere la izvoare. Casa aromânã - Casa românã". Expoziþia organizatã în colaborare cu Fundaþia Culturalã Aromânã "Sfânta Ana", a avut un prim vernisaj în foaierul Sãlii Radio, cu câteva luni în urmã.

Directorul general al Muzeului Satului, conf. univ. dr. Paula Popoiu, a preluat expoziþia înscriind-o în seria de acþiuni de promovare a culturii aromâne, acþiuni iniþiate de Muzeu, încã din 2003 ºi a transferat-o la Muzeul Costumului Popular,

secþie a Muzeului Satului "Dimitrie Gusti", din cadrul Palatului Parlamentului.

Artista, Graziella Doicescu, o stimabilã doamnã care are o origine mixtã, aromânã pe linie maternã, românã pe linie paternã, a fostã profesoarã de fizicã ºi chimie.Ea studiat pictura pe când era elevã, cu pictoriþa Margareta Cristescu.Pasiunea domniei sale pentru picturã nu a pierit niciodatã. Ea s-a transformat în sute de lucrãri, printre care ºi cele 37 de picturi în ulei pe pânzã ce au fãcut obiectul expoziþiei personale care a fost deschisã la Palatul Parlamentului. Ele se constituie într-o "întoarcere la izvoare", cum spune artista, în lumea satului, lumea începuturilor, în care ea se simte ca acasã., Ne sunt prezentate în culori vii case din diferite localitãþi ocupate de aromâni, þãrani aromâni

îmbrãcaþi în" frumoase costume naþionale, cu cârlibanã (cârligul pãstoresc) ºi þãrani români, îmbrãcaþi în costume tradiþionale din zona Munþilor Apuseni, scene din viaþa cotidianã. "În vizitã", 'Cãrvãnarul' (cãrãuºul), "Case ºi femeie din Aminciu", "Camera de primire", "Podul din Bãiasa", "Case din Muloviºte", "Biserica din Muloviºte", "Un colþ de comunã aromâneascã din Munþii Pindului", "Case sub zãpadã din Deniscu", "Liceul din Bitolia" sunt câteva din titlurile lucrãrilor expuse, cu conotaþie aromânã.

O altã categorie de lucrãri prezintã case din diferite zone ale þãrii: Oltenia, Banat, Apuseni, Homorod, Covasna, Bucovina, Târgul Neamþ, Dobrogea ºi Buzãu, fiecare cu arhitectura sa caracteristicã.

ori dificile, ci doar în activitãþi facile, necesitând calificãri slabe, aducãtoare de profituri mari, uºor predictibile, implicând importuri ºi, deci, împrumuturi externe, neaducãtoare de avantaj concurenþial în domeniul exporturilor sau neinteresând în niciun fel exportul. În al doilea rând vine dezastrul redisjuncþiei capitalului bancar de cel industrial dupã o perioadã a fuziunii, mult comentatã critic, din perspectivã comunistã, de Lenin. Asistãm acum la o nouã separare a celor douã forme de capital. Interesul instituþiilor financiare pentru creaþia fizicã, materialã devine cvasi-nul. Capitalismul evolueazã astfel sinucigaº, tocmai prin ceea ce în chip imediat pare a-l avantaja, deci prin taxarea platã. În al treilea rând, capitalismul actual se distinge prin ruperea completã practic a proprietãþii de manageriat. Proprietarul nu administreazã - administratorul este cel mult un proprietar minoritar. Exact

din cauza acestei separãri a dispãrut tradiþia marii proprietãþi funciare, transformând agricultura în cea mai mare parte a lumii într-o activitate de jos randament social. Tot separarea managementului de proprietate a distrus economia comunistã; acum aceasta produce un efect identic asupra capitalismului. În sfârºit, insuficienþa diferenþiere în tratarea proprietãþii devenitã patrimoniu personal stagnant ºi aceea având caracterul capitalului productiv înseamnã încurajare a luxului în detrimentul dezvoltãrii. Pot fi alte sugestii la fel de importante ca acestea - îmi este greu sã cred cã un sistem ar mai funcþiona, oricare ar fi acesta,în condiþiile neglijãrii celor aici prezentate - dar in general economia, ca sursã de idei cu raportare generalizatoare nu pare a fi un domeniu excelând sub aspect creativ.

Dificil de încheiat un astfel de eseu fãrã nicio menþiune privind o temã politicã larg tratatã în numeroase þãri, dar care în

România a fãcut o anumitã modã ºi, chiar dacã acum nu mai deþine primul plan, nu a dispãrut din agenda publicã, menþinând o legãturã deloc redusã cu tematica realã a crizei: reforma clasei politice. Despre ce reformã se poate vorbi în cazul în care clasa politicã este lipsitã de reprezentativitate socialã?

Stânga nu este constituitã prin oamenii care se încadreazã social în categoriile având interesele stângii - dreapta nu reprezintã aproape numai capitalul speculativ, adicã pe aceia care nu pot dispune de autonomia poziþiei politice.

In al doilea rând despre ce reformã se poate vorbi, fãrã personalitãþi de nivel cultural ºi educaþional internaþional? Pot spune dintr-o experienþã directã cã discursurile multor primari de sat cu patru sute de locuitori din Franþa cu greu pot fi regãsite, sub raport calitativ al nivelului - dacã pot fi cumva- în cea mai pretenþioasã viaþa publicã româneascã.

Deocamdatã încercaþi sã vã imaginaþi o Românie dupã crizã. Reuºiþi?

Pagina 32

Între întâmplare ºi imaginaþie/Between fact and fiction O expoziþie a artistei Adity Chakravarti De câteva luni la Muzeul Þãranului Român, pe scaunul de director al acestei Instituþii de artã pe care a stat ºi regretatul Horia Bernea, se aflã un om întreprinzãtor care nu a precupeþit nici un efort, folosindu-se ºi de propriile relaþii, pentru a atrage, în folosul Muzeului ºi al nostru, oportunitãþile oferite de colaborarea cu Ambasadele þãrilor acreditate în România.

Nu este lucru uºor. Virgil Niþulescu, cãci despre domnia sa este vorba, cu binecunoscuta-i

charismã, cu jovialitate ºi înþelegere, a ºtiut sã se apropie, în timpul mandatului sãu ca Secretar genetal al Ministerului Culturii ºi Patrimoniului Naþional, de reprezentanþii Corpului diplomatic. ªi iatã cã rezultatele nu s-au lãsat aºteptate, ele au apãrut, mai rapid poate decât ne aºteptam.

Astfel, au avut loc vernisajele expoziþiilor: "Picturã þãrãneascã din China" - în parteneriat cu Ambasada Chinezã; "Oameni ºi locuri:

Virgil Niþulescu, directorul Muzeului Þãranului Român vorbind în deschiderea expoziþiei artistei Adity Chakravarti

Between fact and fiction

by Adity Chakravarti Scientists tell us there is no colour in this world, We see colour because our brain tells us to.

The Gita, the ancient Indian scripture, Says there is nothing real in this world, We perceive it as real only because our brain tells us to.

I go back to the time when my son was three, He would play with my husband, full of glee.

My husband was a horse- it was pretence Gallopingand rearing, in sequence.

As he reared up one time, facing my son, My son stared and screamed, 'It is not fun!'

'It is not my father, it is a mad horse...'

And he screamed and cried with such great force.

What was it that made him cry like that?

In this case, what was fiction had become fact.

They say a mirage in a desert you can see An illusion of a water pond when thirst does not let you be.

Scientists say it is a light ray that starts from a real pond, That ray, passing through air, forms an image beyond.

The image is not real so it is fiction, The pond is real so it is a fact.

So what is in fact fiction is really a fact.

A month ago when my daughter was here, We had a morning full of laughter and cheer.

Later, walking outdoors and just for fun, Holding hands, we smiled and broke into a run.

Wait! That exact moment I had already seen!

Where? When? It must have been in my dream!

What was in my dream could not have been fact, Yet, what was fiction was now a fact.

A few days ago, riveted by an image I am, On a stained glass window of a half human ram.

The computer specialist who only on one occasion I meet, Appears in my dream half computer specialist half ram- a figure strangely complete.

The dream continues in the colour sepia, Who is in it?

Certainly looks like me.

I stand on a podium, arms outstretched, performing a balancing act!

On each arm stands a glass of wine, Wobbling, splashing, what?

Am I also walking on a piece of stretched twine?

Early morning I open my eyes, I look around, take stock of my life.

It was not really fiction in my dream that I saw, It was simple truth without a flaw.

Every single day I perform this strange balancing act.

It is certainly not fiction, it is a fact.

The T.V. screen flickers in the dark.

What was it? An explosion? A volcanic eruption?

I see babies cry while dead mothers lie, As I drink my tea after dinner.

Their lives turned upside down, the Roma are returned to town.

It is only a TV box, just images inside,

Mexic”, organizatã de Ambasada Mexicului cu ocazia Începutului Independenþei Naþionale a Bicentenarului Începutului Revoluþiei Mexicane ºi a împlinirii celor 75 de ani de la Stabilirea Relaþiilor Diplomatice între Mexic ºi România; "Jurnalul meu românesc" expoziþie de fotografie - Inge Morath - în parteneriat cu Ambasada Austriei; "Construcþii" - artã contemporanã norvegianã - în parteneriat cu Ambasada Norvegiei; Proiectul "British Documentary"/"Documentare Britanice", iniþiat de British Council România, în cadrul programului "New Work, New Audiences" / "Noi creaþii, un nou public", este un proiect inedit, prezentat pentru prima oarã în România, prin care se doreºte prezentarea unui public cât mai larg a unor creaþii contemporane britanice ºi deschiderea unei noi serii de proiecte culturale britanice. În aceeaºi panoplie, trebuie adãugatã ºi insolita expoziþie de picturã a soþiei Ambasdorului Indiei la Bucureºti, Adity Chakravarti la vernisajul cãreia au participat membri ai Corpului diplomatic, oameni de artã, prieteni, reprezentanþi ai mass media.

Ne întâlnim cu creaþia unei artiste complete, ale cãrei lucrãri - picturi în ulei, graficã, acuarelã, tapiserii - sunt adesea însoþite de recitarea unor frumoase versuri ºi de miºcãrile unduitoare ale unor balerine, pe un fond muzical adecvat, creeându -se astfel o legãturã între operã ºi vizitator, un "happening".

Deschisã în prag de searã în sala "Acvariu" a Muzeului Þãranului Român, expoziþia personalã a doamnei Chakravarti, intitulatã "Între întâmplare ºi imaginaþie" sau "Acolo unde realitatea devine ficþiune ºi ficþiunea realitate" este inspiratã din rolul pe care îl au, în viaþa modernã, ficþiunea ºi realitatea ºi din felul în care acestea îºi schimbã adesea rolurile.

Adity a studiat arta la South Delhi Polytechnic, din New Delhi. A fost îndrumatã în arta picturii de B. D. Pande, de la Lucknow College of Art, în India ºi de Xue Shi Qi, de la Academia Chinezã de Arte Frumoase, la Beijing. La Ottawa, Nepean Fine Arts League, i-a decernat, doi ani consecutiv, (2000, 2001) premiul "Paraskeva Clark", pentru cea mai creativã operã de artã.

Artista a cãlãtorit, a locuit, a pictat ºi a expus I yawn, finish my tea, turn in for the night.

That was it. For me there was no contradiction, I had just perceived fact as though it were fiction.

Scientists tell us there is no colour in this world, We see colour only because our brain tells us to.

The Gita says there is nothing real in this world, We perceive it as real only because our brain tells us to.

Între fapt ºi închipuire Savanþii ne spun cã trãim într-o lume lipsitã dea culorii strãlucire, O vedem în culori, dar nu-i decât a minþii plãsmuire.

Scriptura cea veche indianã, Gita, ne-aratã, Cã nimic nu-i real în lumea asta toatã, Ni se pare a fi, dar nu-i decât a minþii plãsmuire.

Mã-ntorc cu gândul la vremea când fiul meu trei ani avea, Cu soþul meu se juca, râzând fermecat.

Soþul meu a fi un cal se prefãcea, Galopând ºi cabrându-se, ca un cal adevãrat.

Dar tot cabrându-se în faþa fiului meu, Cel mic s-a uitat îngrozit ºi-a þipat: nu-i de glumã, vãleu!

Acesta nu-i tãticul meu, e un cal turbat!

Copilul þipa ºi plângea cât putea de tare, speriat.

De ce plângea copilul meu atât de tare? În acest caz, închipuirea se prefãcuse-n fapt.

Se spune cã mirajul deºertului îl vezi Atunci când setea ºi dorul de apã te fac sã te pierzi.

Artista Adity Chakravarti de vorbã cu Excelenþa Sa Alexandr Ciurilin, Ambasadorul Federaþiei Ruse

Excelenþa Sa Giorgios Poukamisas, Ambasadorul Republicii Elene

în þãri de pe cinci continente. A expus în India, Tanzania, Canada, China, Bangladesh, Oman. În lucrãrile sale se aflã, în subliminal, frânturi din arta ºi cultura zonelor în care a trãit mai scurte sau mai lungi perioade. Pe oriunde a fost ea a colaborat cu artiºtii locali asimilând astfel ºi o parte din cunoºtinþele lor.

Culorile vibrante folosite - turcoazul, coralul, chihlimbarul ºi smaraldul, câteodatã înnobilate de auriu, au un efect puternic asupra vizitatorului, ele fiind amplificate de fondul cenuºiu spre negru al lemnului ars cu margini neregulate ºi care suplinesc ramele.

În creaþia artistei indiene întâlnim personaje stranii - centauri, îngeri cãlcând pe ape, forme feminine cu braþele întinse, ca niºte crengi, legãnându-se, înaintând, cãutându-ºi drumul, precum personajele din frescele egiptene.

Aproape aceleaºi forme stranii pe care le întâlnim doar în vis. Parte din lumea ficþiunii, ficþiunea devine fapt, faptul devine ficþiune.

Totodatã, gândul ne duce spre vechile icoane ortodoxe pictate pe lemn, dar în loc de arhangheli ºi maici, sunt pictate imagini din vis, animale, trãiri ale subconºtientului artistei, care îºi deapãnã propria poveste.

Savanþii explicã drumul rãzleþei fâºii de luminã: Reflectându-se-n oglinda vreunui lac deadevãrat, Pãtrunde iar eterul în calea ei, ºi se preschimbã-ndat' Într-o imagine de abur, plutind pe apa linã.

Nãluca nu-i realã, deci e închipuire, Dar oaza-i prea realã, deci nu-i o amãgire.

Cãci ceea ce-i în fapt închipuire, devine fapt adevãrat.

Pe fiece braþ eu port o cupã cu vin, Mã clatin, sar stropi, poftim?

Mai merg ºi pe-o bucatã întinsã de sfoarã? În zori când ochii-i deschid dupã somnul cel greu, Privesc împrejur, unde e viaþa-mi, unde sunt eu?

N-a fost doar minciunã în visul avut, Chiar adevãr a fost, neîntrerupt.

Zi de zi pe sârmã mã plimb, echilibru-i ciudat.

Iar asta nu-i închipuire, e fapt adevãrat.

E-o lunã de când fata mea era acasã, lângã mine.

Cu râs ºi bucurie, dimineaþa trecurãm, senine.

Apoi, plimbându-ne pe-afarã, þinându-ne de mânã, plictisul s-alungãm, Zâmbindu-ne ºãgalnic, pornirãm s-alergãm.

Dar stai! Am mai trãit odat' aceastã clipã! Dar unde? Când? Probabil am visat!

Cãci de-am visat, rãmâne nãlucire. ºi totuºi ceea ce a fost închipuire, era de-acum adevãrat.

Mai ieri, o imagine m-a fãcut sã tresar, Era oglinda unui - pe jumãtate uman - avatar.

Informaticianul pe care-l vãd ocazional, În vis e jumãtate om, jumãtate avatar, personaj recompus artificial.

Visul se deruleazã mai departe, În sepia, ca pagina-ngãlbenitã de vreme într-o carte.

Ce chip îmi apare?

Fãrã-ndoialã cã poartã a mea înfãþiºare.

Mã aflu pe-o scenã, cu braþele-ntinse ca o cruce ºi drept prestaþie artisticã, Prezint un spectacol de echilibristicã.

Ecranul televizorului pâlpâie-n noaptea deplinã.

Ce-a fost? Explozie? Erupþie vulcanicã? Ce fapte?

Vãd prunci plângând lângã mame care zac, moarte, În timp ce eu îmi beau ceaiul, dupã cinã.

Cu vieþile rãvãºite, romii sunt trimiºi înapoi.

Nu-i decât o cutie de televizor, nu sunt decât imagini fugare, Casc, termin ceaiul, mã duc sã mã culc, noaptea-i în toi, Asta a fost. Pentru mine nu-i de mirare, Am perceput faptele ca ºi cum ar fi fost o visare.

Savanþii ne spun cã trãim într-o lume lipsitã dea culorii strãlucire, O vedem în culori, dar nu-i decât a minþii plãsmuire.

Scriptura cea veche indianã, Gita, ne-aratã, Cã nimic nu-i real în lumea asta toatã, Ni se pare a fi, dar nu-i decât a minþii plãsmuire.

Traducere ºi adaptare în limba românã de Mihaela MIHAILIDE