Diplomat Club

Diplomat Club Fondat în anul 1992

Curierul vieþii diplomatice, mondene ºi al lumii afacerilor

"Eşecul 24 ianuarie, simbol al solidaritãþii ºi unitãþii Schengen" între românilor condiţionălităţile tehnice şi cele politice

În istoria fiecãrui popor existã zile nemuritoare, pe care memoria unei naþiuni le pãstreazã ca puncte de reper, ca pietre de hotar între diferite perioade. O astfel de zi este ºi cea de 24 ianuarie 1859, momentul în care printr-o soluþie destoinicã ºi îndrãzneaþã un hotar nefiresc dintre români a fost înlãturat pe calea unei duble alegeri. Cele douã Adunãri Elective au ales ca domnitor, succesiv ºi în unanimitate, la 5 ºi 24 ianuarie 1859, la Iaºi ºi la Bucureºti, pe

colonelul Alexandru Ioan Cuza. Marile puteri au fost astfel puse în faþa unei situaþii neaºteptate, pe care unele au salutat-o cu simpatie, iar altele, deºi ostile, au sfârºit ºi ele prin a se înclina în faþa dorinþei ardente a unui mici naþiuni. În septembrie 1859, toate cele ºapte puteri garante instituite prin tratatul de la Paris din 1856 au acceptat faptul împlinit. România intra în Europa ca una din entitãþile ei statale!

Unirea avea sã fie desãvârºitã, în ceea ce privea

Principatele, trei ani mai târziu, când s-a putut trece la o nouã etapã, având loc unificarea politico-adminstrativã deplinã a celor douã componente statale. În paralel, a avut loc un amplu proces de modernizare prin reforme succesive ale diferitelor domenii. De asemenea, dacã Alexandru Ioan Cuza a fost domnul Unirii ºi al reformelor, în timpul domniei sale s-a pregãtit, pe plan diplomatic ºi militar, obþinerea unui nou statut internaþional, cel de indepen-

denþã ºi de asemenea, el a urmãrit sã înlesneascã într-un viitor - pe care îl dorea cât de apropiat - desãvârºirea unficãrii statale a naþiunii. Unirea mai este însemnatã deoarece ea a fost rodul unei acþiuni unanime a românilor, a capacitãþii lor de a se dãrui ºi a demonstrat însemnãtatea solidaritãþii ºi a conlucrãrii. Denumitã atunci "zi de aur", Unirea îºi pãstrezã valenþele ºi dupã un veac ºi jumãtate ºi meritã amintire ºi cinstire.

Dan BERINDEI

Lettre de France

La Turquie à la croisée des chemins Par le Pr Dr Jacques BARRAT

Osman Ier, fondateur de l'empire Ottoman en 1299, l'alliance du Lys et du Croissant sous François Ier, la prise de Constantinople (1453), le siège de Vienne, l'apogée de l'empire turc à la mort de Soliman le Magnifique (1566), les fastes de la Sublime Porte, l'Homme malade, le Kémalisme, le Traité de Sèvres, sont autant de mots, de concepts, de formules, de clichés qui hantent encore l'imaginaire des Français. Mais, nous sommes bien loin, hélas, du XIXe siècle lorsque Galatasaray attirait les élites balkaniques et quand la presse turque (écrite en français) faisait la différence entre ce qui était traditionnel à la turquia et ce qui était moderne à la franca.

De fait, l'ancienne deuxième Rome, Byzance, devenue Constantinople puis Istanbul, n'est pas simplement une destination touristique avec la Corne d'or, Topkapi, Sainte Sophie. C'est aujourd'hui une ville de plus de 13 millions d'habitants, située au carrefour de l'Europe et de l'Asie qui domine de loin

par ses activités multiples la capitale officielle de la Turquie post-kémaliste : Ankara. Cette dernière, bâtie sur les sables du désert, trop récente pour être attrayante, compte, elle, moins de 4 millions d'habitants. Symbole d'un ré-ancrage asiatique qu'avait voulu Atatürk, elle est aujourd'hui le centre de gestion politique d'un pays euro-asiatique de quelque 783 562 km2 dont on sait qu'il a posé en 2005 sa candidature à l'entrée dans l'Union européenne.

En ce début du XXIe siècle, la Turquie est à la fois un pays sous-développé, un pays émergent, une moyenne puissance économique qui hésite encore entre son arrimage européen et son œkoumène asiatique, entre l'héritage ottoman et la tradition républicaine.

Depuis le Traité de Sèvres en 1920 qui l'avait l'amputée de son empire arabe, l'histoire de la Turquie a été mouvementée et traversée de vagues de fond qui ont relevé tantôt du (Voir page 31)

Sfârºitul anului trecut ºi începutul noului an par a fi dominate, pe planul treburilor publice ale þãrii, de ceea ce este denumit frecvent "eºecul Schegen". Scrisoarea celor doi miniºtrii de Interne, francez ºi german, cãtre Comisia Europeanã, luãrile de poziþie oficiale sau oficioase din cele douã þãri, ca de altfel, ºi din altele, au demolat speranþa noastrã de a accede, în martie, la spaþiul Schengen, amânând-o cu câteva luni, potrivit unora, cu un an sau mai mult, dupã pãrerea altora.

Persoane oficiale din þara noastrã în frecvente declaraþii publice denunþã ceea ce ele considerã a fi o nedreptate flagrantã ce ni se face, o adevãratã discriminare din moment ce, se spune, am îndeplinit toate obligaþiile tehnice asumate.

Este adevãrat cã valenþele politice ale poziþiei celor douã þãri comunitare cele mai importante din UE - care au solicitat, prin glasul miniºtrilor lor de Interne, amânarea aderãrii României (ºi a Bulgariei) la spaþiul Schengen, sunt cât se poate de vizibile. S-a apelat la criterii ce depãºesc arealul pur tehnic, nefiind prevãzute în Tratatul de aderare, invocându-se neîmpliniri ce þin de gestionarea vieþii sociale: marile carenþe ale funcþionãrii justiþiei, progresele needificatoare în lupta împotriva corupþiei, posibilitatea penetrãrii semnificative a U.E. de criminalitatea organizatã. Evocând asemenea carenþe cei doi miniºtri considerã cã acestea ar putea avea consecinþe grave pentru însãºi securitatea internã a Uniunii. În mod onest trebuie recunoscut cã ne aflãm în faþa unei schimbãri a regulilor jocului în raport cu momentele corespunzãtoare ale aderãrii la Schengen a altor þãri membre ale UE. Analiºtii încearcã sã desluºeascã care ar fi motivele acestei atitudini politice întrebându-se, mai ales, care sunt resorturile schimbãrii de poziþie a Franþei, "sora noastrã mai mare", al cãrei Preºedinte declara în 2008 în discursul þinut în Parlamentul de la Bucureºti cã "Franþa este prietena României ºi nu o va trãda niciodatã". Acelaºi Preºedinte prin intermediul semnãturii ministrului sãu de Interne pe amintita scrisoare cãtre Comisia Europeanã ºi, de ce nu, printr-o gesticã semnificativã la o recentã

(Continuare în pag. 2)

Nr. 11-12/2010 Nr. 1/2011 (225-226) (227) Anul XVIII Anul XIX

ADRESA POªTALÃ Str. Rabat 15, Sector 1

Mobil: 0722.500.355 Tel./Fax: Tel./Fax: 021.230.88.88

diplomatclub@clicknet.ro karen.baboian@gmail.com ADMINISTRAÞIA Str. Rabat nr. 15, etaj 1 Bucureºti, sector 1

Qatar Airways apropie Orientul Mijlociu de România Prima companie aviaticã de 5 stele care vine la Bucureºti Qatar Airways, Compania Naþionalã a Statului Qatar este una dintre cele 7 companii aeriene de cinci stele din lume, o companie în plinã

ticã Qatar Airways a deschis oficial ruta Doha Bucureºti. Pe aeroportul Henri Coandã, Preºedintele executiv al companiei,

expansiune în Europa, care opereazã în prezent pe 96 rute internaþionale de pe ºase continente, propunându-ºi sã ajungã la 130 de destinaþii în urmãtorii ani. Ea are de acum în portofoliul sãu curse directe cu România Primul pas a fost fãcut la jumãtatea lunii ianuarie, când, dupã cinci ani de pregãtire tehnicã ºi logis-

Akbar Al Baker, ºi ceilalþi membri ai stafului companiei care l-au însoþit pentru a inaugura noua rutã, au fost primiþi cum se cuvine, cu binecunoscuta ospitalitate româneascã, de ministrul Transporturilor, Anca Boagiu ºi de ministrul (Continuare în pag. 14)

“Mã aflu la Bucureºti în slujba patriei ºi a marii comunitaþi siriene din România” Numirea, în 2007, ca Ambasador la Bucureºti a Excelenþei Sale Walid Othman nu a fost întâmplãtoare. Preºedintele Siriei a ales pentru acest post, care nu mai era ocupat din anul 1989, pe unul dintre oamenii importanþi din partidul de guvernãmânt, un om de mare încredere, un om care a parcurs treptele ierarhiei de partid, ajungând datoritã calitãþilor domnie sale - politice ºi de excelent întreprinzãtor -membru în Comitetul Central al Partidului în 1998. În plus, Domnia sa este un fin cunoscãtor al realitãþilor din þara nostrã, nu numai prin faptul cã ne-a vizitat þara cu mai multe ocazii, dar a susþinut în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureºti, Facutatea de Planificare ºi Formare Economicã ºi Politicã, un Doctorat, obþuinând titlul de Doctor în Politicã ºi Economie.

A fost rând pe rând Director ºi ºef de redactie al revistei AL-RAI, în judetul

Latakia, Preºedinte al Comitetului de organizare a Jocurilor Olimpice Mediteraneene, editia a X-a. În 1975, la numai 23 de ani, preia pânã în anul 1985 importanta funcþie de Preºedinte al Uniunii Tineretului Revoluþiei din Latakia.

Dar nu se opreºte aici. Între anii 1985 ºi 1990 devine vice-prim secretar al Partidului în judetul Latakia ºi mai apoi, între anii 1993 ºi 1998, deci, timp de cinci ani, este ales ca Prefect al Judeþului Daraa.

Viitorul Ambasador nu s-a limitat numai la politicã, el a intrat în învãþãmânt, predând, ca profesor la Universitatea Tishreen din Latakia ºi la Institutul pentru instruirea profesorilor A participat ca membru al Comitetului Central al Partidului Al Baath Arab Socialist la al VIII -lea, al IX-lea ºi al X-lea Congres Naþional al Partidului.

Domnia sa este ºi un cunoscut om de afaceri, cu posiblitãþi materiale importante. Este un om charismatic, totdeauna cu zâmbetul

E.S. Walid OTHMAN Ambasadorul Republicii Arabe Siriene

pe buze, foarte sociabil ºi condescendent faþã de cei cu care vine în contact.

Sunt numai câteva caractertistici care au fãcut ca din primul moment al sosirii la Bucureºti, Excelenþa Sa Dr. Walid Othman sã fie primit ºi rãsplãtit cu multã simpatie de cãtre membri Corpului Diplomatic, ºi de Comunitatea conaþionalilor sãi. Aceastã simpatie ºi înalt respect s-au rãsfrânt ºi asupra familiei domniei sale, a doamnei ºi a celor patru copii.

Karen BABOIAN (Continuare în pag. 2)

Pagina 2

Diplomat Club DIRECTOR FONDATOR:

EDITOR COORDONATOR:

DIC BABOIAN

Maria BABOIAN

DIRECTOR: Karen BABOIAN REDACTOR ªEF: Armand OPREA Istorie: Acad. Dan BERINDEI Istorie diplomaticã: Constantin ANTIP Justiþie: Av. Paula IACOB Relaþii internaþionale: Prof. univ. dr. Nicolae MAREª Idei contemporane: Prof. univ. dr. Sergiu TÃMAª Artã: Gheorghe ANGHEL Business: ªtefan VARFALVI Femina: Erem Melike ROMAN Drept internaþional: Prof. univ. dr. Dumitru MAZILU

Medicinã: Dr. Radu CIUDIN Ecologie: Prof. univ. dr. Mircea DUÞU Editor culturã: Lidia BRÂNCEANU Tehnoredactare: Beatrice BÎZDOACÃ ULTREX IMPEX SRL Cont LEI BCR sector 1:

RO23RNCB5010000020550001 Cont USD BCR sector 1:

RO23RNCB5010000020550002 ISSN 1220–904X

Adresa poºtalã: Str. Rabat nr. 15, of. 63, Sector 1, Bucureºti Tel./ Fax: (+4021) 230.88.88 / 315.07.64 ISSN 1220-904X

“Eºecul Schengen” ...

(Urmare din pag. 1) reuniune UE la nivel înalt, transmisã în întreaga lume prin intermediul TV, exprima o nouã poziþie faþã de România. În legãturã cu aceastã evoluþie (involuþie !) ar trebui þinut seama de faptul cã în politicã nu existã altceva decât interese care determinã hotãrâtor poziþia unui stat ºi care se pot schimba fãrã remuºcãri de ordin etic, de la o etapã la alta. Poziþia actualã a Franþei ar putea fi desluºitã apelându-se la condiþionãrile politice de ordin intern: apropierea alegerilor în care Preºedintele Sarkozy trebuie sã þinã seama cã electoratul, în genere, este sensibil la problemele provocate de valurile de emigranþi. În acest cadru, Preºedintele are de înfruntat îndeosebi forþe de extremã dreapta, xenofobe, adversare, între altele, a emigraþiei. Nu trebuie uitat cã România furnizeazã un important contingent de populaþie rromã care nemulþumeºte prin comportamentul ei ºi trezeºte resentimente în rândul populaþiei, deci a electoratului. Iar ca rãspuns la obiecþiile ºi mãsurile restrictive ale Franþei guvernanþii noºtri au recurs la invocarea principiilor europene care dau dreptul tuturor la libera circulaþie în spaþiul Uniunii, declarând, totodatã, cã problema rromilor nu þine exclusiv de obligaþiile României ci este una europeanã.

Ceea ce, în mod vizibil, a deranjat ºi a înãsprit relaþiile bilaterale.

Se poate întâlni la unii comentatori ºi menþionarea altei probleme supãrãtoare pentru Franþa în relaþiile ei cu România: ratarea din cauza opoziþiei þãrii noastre a unui important contract privind vânzarea de tehnologie francezã pentru reactoarele 3 ºi 4 de la Cernavodã.

Germania, la rândul ei, se apropie de alegeri, chiar dacã acestea vor avea loc mai târziu.

Guvernul sãu se confruntã, de asemenea, cu acþiunea forþelor de extremã dreapta îndreptatã împotriva imigrãrii, în principal a etnicilor turci care vin prin Bulgaria. Tocmai în legãturã cu acest tranzit de populaþie i se reproºeazã Bulgariei existenþa unor probleme nerezolvate la frontiera sa de sud.

Ar trebui sã ne întrebãm în continuare dacã poziþia unor þãri comunitare faþã de intrarea noastrã în spaþiul Schengen nu este determinatã ºi de alþi factori deloc neglijabili. Am putea, deci, sã ne punem întrebarea dacã relaþiile noastre cu Uniunea Europeanã au fost, cu consecvenþã ºi continuitate, bine gestionate. Oare înclinaþia noastrã declarata spre relaþiile transatlantice nu a deranjat, nu a stârnit nemulþumiri?

Creºterea exigenþelor occidentale privind aderarea þãrii noastre la spaþiul Schengen utilizându-se criterii ce depãºesc arealul celor tehnice determinã unele voci sã afirme cã ne-am afla în condiþiile reapariþiei politicii "Europei cu douã viteze". Sã recunoaºtem însã, fãcând o incursiune în istoria aderãrii României la U.E. cã s-a recurs, într-un fel, la douã viteze ºi cu acel prilej. S-a cristalizat în interiorul UE, mai ales în þãrile aparþinând nucleului dur, al statelor cu vechime în Uniune, pãrerea tot mai rãspânditã ºi nu lipsitã de adevãr, cã aderarea României s-a fãcut prea repede, acceptându-se o serie de neîm-

pliniri care urmau sã fie remediate sau lichidate ulterior sub atenta monitorizare a Uniunii.

Rapoartele periodice, diversele analize oficiale, comentariile analiºtilor privind þara noastrã aratã cã asemenea schimbãri în bine fie nu au avut loc, fie se desfãºoarã cu o încetinealã nejustificatã.

Aceasta ar fi, potrivit multor opinii, o componentã majorã a reticenþei ºi opoziþiei celor douã mari þãri occidentale (ºi nu sunt singurele). Astfel, a crescut coeficientul de exigenþã cu privire la aderarea noastrã la spaþiul Schengen, privitã fiind într-o perspectivã mai amplã, nu numai tehnicã.

Pe lângã explicaþiile ce þin de factorii exogeni care determinã actuala situaþie nu este de prisos sã facem ºi un exercitiu de introspecþie, sã privim ºi spre noi înºine, ca þarã. În acelaºi spirit al corectitudinii politice sã recunoaºtem cã multe din reproºurile ce ni se fac, chiar dacã depãºesc zona criteriilor tehnice, nu numai cã sunt reale dar sunt recunoscute de înºiºi cârmuitorii statului.

Marile carenþe ale justiþiei, neregularitãþi în desfãºurarea proceselor democratice, în respectarea normelor statului de drept nu pot sã nu fie observate ºi taxate ca atare în afara graniþelor.

Potrivit declaraþiilor oficiale am reuºit securizarea frontierelor dar, în acelaºi timp, se ºtie, am deschis, practic, graniþele cu Republica Moldova, acordând cu generozitate cetãþenie unui mare numãr din cetãþenii acesteia care pot astfel emigra liber cãtre Vest, spre îngrijorarea ºi nemulþumirea þãrilor din acea parte a Europei.

Amânarea intrãrii României în spaþiul Schengen nu trebuie sã provoace doar dezamãgire ºi iritare, sã genereze luãri de poziþii dure. Un atare mod de comportament este o adevãratã aventurã diplomaticã ale cãrei consecinþe pe planul relaþiilor externe, al imaginii þãrii noastre, a diriguitorilor ei nu pot fi decât proaste. O analizã lucidã a cauzelor care au condus la situaþia actualã, ar trebui sã ducã la concluzii mai complexe. În primul rând ar trebui sã fim satisfãcuþi cã începe a fi recunoscut faptul cã am respectat condiþiile tehnice ale aderãrii ceea ce a fost certificat ºi de adoptarea, la finele lunii ianuarie, a raportului tehnic prezentat în cadrul Consiliului European, la Bruxelles, urmând ca Parlamentul European sã-ºi spunã cuvântul. În al doilea rând, autoritãþile - manifestându-ºi nemulþumirea justificatã pentru modul de apreciere a îndeplinirii de cãtre România a condiþiilor de aderare la Spaþiul Schengen, ar trebui fãrã a abdica de la demnitatea naþionalã dar ºi fãrã a profera ameninþãri neavenite, sã aibã în vedere ºi un alt aspect de primã însemnãtate. Reproºurile care ni se fac reflectã realitãþi ale României reprezentând un semnal de alarmã cu privire la deficienþele noastre. Ele nu trebuie demonizate ci luate în serios întrucât ne atrag atenþia asupra deficitului de credibilitate al multor aspecte ale politicii noastre interne, asupra mersului modernizãrii noastre pe calea europeanã, avertizându-ne cã acesta nu se înscrie în parametrii cuveniþi ºi înregistreazã rãmâneri în urmã sau chiar eºecuri. Spre surmontarea ºi remedierea acestei situaþii ar trebui sã se îndrepte factorii de decizie ºi, în fond, întreaga clasã politicã.

4 februarie 2011 Armand OPREA

Începând cu luna noiembrie 2010 Revista “Diplomat Club” poate fi cititã ºi în variantã on-line pe web-site-ul www.issuu.com/european-news “Mã aflu la Bucureºti ...

(Urmare din pag. 1)

Deºi este un om foarte ocupat, printre drumurile ºi întâlnirile sale, Ambsadorul Siriei a gãsi timp ºi pentru a rãspunde întrebãrilor puse de publicaþia noastrã, pentru care îi mulþumim pe aceastã cale.

Aþi fost investit de cãtre ºeful Statului Sirian în funcþia de Ambasador Extraordinar ºi Plenipotenþiar în România, fiind primul Ambasador de la revoluþia din 1989 încoace. Ce a reprezentat acest pas în activitatea dumneavoastrã ºtiut fiind cã nu sunteþi diplomat de carierã? În anul 2007 am fost acreditat ca Ambasador în România dupã ce am lucrat, începând cu anul 1970, o lungã perioadã în domeniul public. Activitatea de bazã a fost în Partid, Comitetul sãu Central, în organizaþii obºteºti ºi în autoritãþile locale obþinând treptat funcþii ºi responsabilitãþi.

Prin natura sa, munca în sectorul public se aflã în primul rând în slujba patriei ºi în slujba cetãþeanului. Activitatea diplomaticã este, cu certitudine, o parte din activitatea publicã pe care vine sã o completeze. Când am fost nominalizat Ambasador, activitatea mea a rãmas, în esenþã, aceeaºi, respectiv în slujba patriei, în slujba marii comunitaþi siriene din România.

Cu ce sentimente aþi început misiunea în România? Cum aþi caracterizat atunci relaþiile politico - diplomatice dintre þãrile noastre ºi care este starea lor acum, dupã trei ani de mandat?

Cunosc România în mod nemijlocit, þara în care mi-am definitivat doctoratul la Academia de Studii Economice în anul 1987: Am relaþii strânse cu mulþi prieteni români ºi, fãrã îndoialã, m-am bucurat când am fost nominalizat Ambasador în România. Relaþiile siriano-române sunt extrem de vechi, datând din perioade istorice îndepãrtate. Au fost relaþii excelente ºi în perioada anterioarã anilor ‘90. Ca urmare a circumstanþelor ºi schimbãrilor intervenite dupã 1990 atât România cât ºi Siria s-au îndreptat spre procesul de construcþie ºi modernizare economicã. Perioada nu a permis ridicarea relaþiilor la nivelul aspiraþiilor celor douã þãri. Preocupãrile României s-au concentrat pe realizarea economiei de piaþã, aderarea la NATO ºi la Uniunea Europeanã ca prioritãþi majore. În acelaºi timp, Siria era angajatã într-un proces activ de modernizare economicã în contextul regional dificil traversat de Orientul Mijlociu. În anul 2007 Siria a adoptat decizia politicã privind necesitatea reactualizãrii raporturilor cu România la nivelul perioadei anterioare. În acest context mi-a fost încredinþatã funcþia de Ambasador având în vedere importanþa acordatã de conducerea sirianã ºi în primul rând de Preºedintele Bashar Al-Assad dezvoltãrii ºi consolidãrii raporturilor cu România. Astãzi, dupã trei ani, constatãm cã aceste raporturi sunt extrem de solide evoluând în mod evident ºi ascendent, începând cu anul 2008, fie cã e vorba de vizite reciproce la diferite niveluri, semnarea multor acorduri bilaterale în diverse domenii, încurajarea reciprocã a investiþiilor ºi evitarea dublei impuneri precum ºi scutirea de la plata TVA. În ce direcþii se dezvoltã relaþiile economice româno -siriene ºi care este implicarea Ambasadei în dezvoltarea acestora? Sunt ele afectate de actuala crizã? Ce mãsuri au fost luate pentru limitarea eventualelor

efecte ale acesteia?

Relaþiile economice dintre cele douã þãri evolueazã cu precizie ºi claritate ca parte a acestor raporturi de ansamblu care includ relaþiile politice ºi relaþiile din celelalte domenii. Noi urmãrim dezvoltarea acestor relaþii în toate domeniile prin intermediul acordurilor bilaterale pertinente ºi prin programele de aplicare, Ambasadei revenindu-i un rol important în acest proces.

Actuala crizã economicã mondialã ºi-a pus amprenta asupra acestor relaþii prin impactul negativ asupra economiilor celor douã þãri, iar depãºirea acestei crize se va face prin cooperarea comunã în punerea în practicã a acordurilor bilaterale, realizarea de proiecte comune ºi încurajarea reciprocã a investiþiilor în fiecare dintre cele douã þãri pentru a se ajunge la o etapã superioarã a acestor relaþii. În cadrul mandatului pe care îl aveþi la Bucureºti aþi fãcut cunoscut românilor potenþialul cultural al þãrii dumneavoastrã prin expoziþii ºi spectacole. Ce planuri aveþi din acest punct de vedere pentru anul viitor?

Poporul român nu s-a familiarizat cu patrimoniul cultural sirian doar cu ocazia unei manifestãri culturale sau în alt domeniu desfãºurate pânã în prezent. Patrimoniul cultural sirian ºi relaþiile culturale dintre cele douã þãri dateazã de multe secole, începând cu expansiunea siriano-fenicianã pe þãrmurile Mãrii Negre din epoca romanã, mai exact perioada domniei Împãratului Traian care a apelat la ajutorul prietenului sãu, arhitectul Apolodor din Damasc, constructorul marelui pod peste Dunãre, aceasta constituind începutul extinderii influenþei culturale romano-siriene în Dacia Anticã prin rãspândirea cultului Zeiþei palmireene siriene în primele secole ale erei creºtine pânã la începuturile creºtinãrii care au pornit din Siria.

Acþiunile se pun singure în luminã, neinfluenþate de trecut ºi în acest cadru avem ambiþia de a multiplica manifestãrile artistice ºi sãptãmânile culturale reciproce atât la Bucureºti cât ºi la Damasc, activitãþi care sã includã expoziþii privind patrimoniul cultural ºi folcloric, festivaluri de film, etc. În România existã o importantã comunitate sirianã. Cum s-a integrat aceasta în societatea româneascã? Sunt oamenii de afaceri sirieni mulþumiþi de condiþiile în care îºi desfãºoarã activitatea în þara noastrã?

Comunitatea sirianã din România reprezintã una dintre comunitãþile tinere din Europa ºi din lume chiar dacã ea este una dintre cele mai mari, mai vechi ºi mai active comunitãþi arabe ºi strãine din România. Majoritatea membrilor sãi aparþin categoriei intelectualilor ºi deþinãtorilor de diplome de învãþãmânt superior în diverse domenii, dar majoritatea membrilor sãi au un statut stabil obþinând cetãþenia românã. Aceastã comunitate s-a constituit în baza unor relaþii sociale solide formate în decursul a zeci de ani având în vedere cã în România au urmat ºi absolvit studii universitare un numãr de peste 35000 de studenþi. În acelaºi timp, sute de specialiºti ºi muncitori români au contribuit la realizarea unor proiecte majore în Siria.

Toate acestea reprezintã fundamentul relaþiilor sociale solide dintre cele douã þãri care au fost evidenþiate prin cãsãtoriile mixte ce au condus la integrarea comunitãþii siriene în societatea româneascã aºa cum ºi în Siria existã o importantã comunitate româneascã.

Din cele menþionate pânã acum rezultã aclimatizarea ºi integrarea comunitãþii siriene în societatea româneascã unde îºi aduce o contribuþie activã. Existã multe organizaþii siriene care gestioneazã aceastã comunitate ºi acordã o deosebitã grijã intereselor sale. În ceea ce priveºte oamenii de afaceri sirieni, ei reprezintã o parte a acestei comunitãþi, integraþi în peisajul comercial, aducându-ºi contribuþia la dezvoltarea economiei româneºti ºi fiind satisfãcuþi de activitãþile lor din România. În 2009 a avut loc vizita Preºedintelui României în Siria iar anul acesta vizita Preºedintelui Siriei în þara noastrã. Care au fost rezultatele acestor vizite?

Putem spune cã punctul de cotiturã în evoluþia relaþiilor dintre cele douã þãri a avut loc în anul 2008 când Preºedintele român, Traian Bãsescu a efectuat o vizitã în Siria. Relaþiile bilaterale au cunoscut un salt calitativ în domeniile politic ºi economic materializat prin semnarea unor acorduri importante cum ar fi Programul Executiv de Cooperare în Domeniul Agriculturii, Protocolul de Cooperare între Porturile Lattakia ºi Constanþa, Acordul de Cooperare dintre Agenþia Sirianã de Presã SANA ºi AGERPRES urmatã de Memorandumul de Înþelegere semnat de ministerele de Externe din cele douã þãri.

Vizita Preºedintelui Bashar Al-Assad în România din luna noiembrie 2010 reprezintã un nou impuls dat acestor relaþii, cu aceastã ocazie semnându-se alte acorduri extrem de importante, acorduri esenþiale pentru dezvoltarea ºi consolidarea raporturilor bilaterale cum ar fi: Programul de aplicare a Acordului de cooperare ºtiinþificã ºi culturalã, Acordul privind transporturile terestre, Acordul de cooperare în domeniul mediului, Acordul de extrãdare, Acordul privind transferul de persoane cu condamnãri privative de libertate ºi Acordul privind combaterea crimei organizate.

S-a convenit, totodatã, continuarea negocierilor privind celelalte acorduri în vederea semnãrii lor: în domeniul transportului maritim; acordul privind serviciile aeriene de transport; în domeniul drumurilor ºi podurilor; turismului, habitatului ºi construcþiilor, sãnãtãþii, familiei ºi muncii.

Care sunt relaþiile Siriei cu þãrile din zonã?

Relaþiile Siriei cu statele din regiune sunt bune, în general, ºi în special cu România.

Majoritatea statelor Europei de Est fac parte în prezent din Uniunea Europeanã.

Avem semnate acorduri bilaterale cu majoritatea acestor state de care ne leagã interese comune atât în perspective regionale cât ºi în cele internaþionale. Siria urmãreºte în permanenþã ridicarea relaþiilor cu aceste state la cele mai bune niveluri.

Cum este apreciatã contribuþia României în rezolvarea problemelor complexe ale Orientului Mijlociu?

Problematica Orientului Mijlociu este una dintre cele mai complexe în plan internaþional, în special ca urmare conflictului din zonã. Cu certitudine, României îi revine un rol important în soluþionarea acestei problematici având in vedere relaþiile bune pe care aceasta le are pe plan internaþional.

Preºedintele Bashar Al-Assad a subliniat acest rol declarând:" Atâta timp cât existã un intermediar american va exista un rol pentru România, respectiv încurajarea celeilalte pãrþi de a se angaja în procesul de pace".

Pagina 3

Vizita de stat a Preºedintelui Republicii Arabe Siriene Bashar Al-Assad În contextul aniversãrii a 55 de ani de la stabilirea relaþiilor diplomatice dintre România ºi Siria ºi în urma vizitei oficiale pe care ºeful statului român a efectuat-o la Damasc în 2008, a avut loc vizita de stat a preºedintelui Republicii Arabe Siriene

tim între România ºi Siria precum ºi cel referitor la transferul de persoane care au suferit condamnãri. Celelalte acorduri se referã la cooperarea între instituþii. Este de menþionat cã acordul de transport maritim favorizeazã relaþiile comerciale

Bashar Al-Assad. La Bucureºti, înalta oficialitate sirianã a avut convorbiri cu Preºedintele României, cu primul ministru, cu Preºedintele Senatului ºi Preºedintele Camerei Deputaþilor. În cadrul convorbirilor dintre cei doi preºedinþi au fost abordate teme ale agendei bilaterale cât ºi dosare specifice Orientului Mijlociu.

Preºedintele Siriei a relevat faptul cã vizita preºedintelui României în þara sa a avut consecinþe pozitive asupra relaþiilor bilaterale, mai ales la nivel politic, urmând ca vizita domniei sale în þara noastrã sã dea un nou impuls relaþiilor economice al cãror nivel este încã scãzut. De asemenea, oaspetele sirian a þinut sã sublinieze faptul cã România poate juca un rol activ în procesele din Orientul Mijlociu.

Cu prilejul vizitei au fost semnate numeroase ºi importante acorduri bilaterale ceea ce ilus-

între cele douã þãri. S-a convenit ºi asupra unor proiecte importante cum ar fi cumpãrarea de curent electric din România, via Turcia, atunci când reþeaua de

treazã dezvoltarea ºi diversificarea cooperãrii româno-siriene.

Cele mai importante acorduri sunt cel privind transportul mari-

transport pe sub Marea Neagrã va fi gata. S-a preconizat ºi colaborarea în reþelele de distribuþie a petrolului ºi a gazelor. Mai pot fi menþionate documente impor-

tante pentru dezvoltarea relaþiilor bilaterale privind domenii cum ar fi turismul, aviaþia civilã, serviciile medicale de urgenþã. A

avut loc ºi o întrunire a oamenilor de afaceri din cele douã þãri, în perspectiva înfiinþãrii unui consiliu al oamenilor de afaceri români ºi sirieni. Se poartã negocieri ºi în vederea actualizãrii sau dezvoltãrii cadrului juridic bilateral în vedera valorificãrii ºi a altor domenii de cooperare.

Cei doi ºefi de stat au identificat interese comune privind dezvoltarea unor proiecte strategice de cooperare cum ar fi conectarea coridorului european de transport pe Dunãre cu proiectul cooperãrii la Marea Neagrã din Strategia celor Cinci Mãri promovatã de preºedintele Bashar Al-Assad. Acest proiect urmeazã sã fie dezvoltat prin operaþionalizarea liniei maritime Constanþa-Latakia ºi folosirea oportunitãþilor oferite de Canalul Dunãre - Marea Neagrã. Preºedintele României a reliefat importanþa Dunãrii ca rutã navalã majorã în Europa.

România, a subliniat Traian Bãsescu, susþine aprofundarea relaþiilor dintre Siria ºi Uniunea

Europeanã, remarcând avantajele mutuale ce decurg din semnarea Acordului de Asociere UE-Siria, care faciliteazã accesul Siriei la piaþa europeanã. România are interesul articulãrii unei strategii coerente a Uniunii Europene în Orientul Mijlociu, inclusiv în privinþa Procesului de Pace. ªeful statului a evidenþiat contribuþia României la formularea unei politici europene echilibrate privind Orientul Mijlociu.

România considerã cã nu existã alternativã la pace. Foaia de Parcurs a Cvartetului Internaþional ºi Iniþiativa Arabã de Pace rãmân principalele platforme politice pentru instaurarea pãcii în Orientul Mijlociu.

Vizita de stat a preºedintelui Republicii Arabe Siriene, Bashar Al-Assad, a constituit un moment important în dezvoltarea în continuare a relaþiilor bilaterale în impulsionarea cooperãrii dintre cele douã þãri.

Romania - Slovenia Convorbiri la nivel înalt La invitaþia omologului sãu, Preºedintele Danilo Türk, ºeful statului român, Traian Bãsescu, a efectuat în luna noiembrie a anului trecut o vizitã oficialã în Republica Slovenia. Preºedintele român a purtat convorbiri cu Preºedintele Sloveniei, având ºi întrevederi cu Preºedintele Adunãrii Naþionale, Pavel Gantar ºi cu primarul Ljublianei, Zoran Jankovic. Programul a cuprins ºi vizitarea Mausoleului închinat eroilor cãzuþi în Primul Rãzboi Mondial, aflat în Cimitirul Zale din Ljubliana, unde sunt înhumate ºi rãmãºiþele pãmânteºti a 80 de soldaþi din Armata Românã, precum ºi o scurtã întrunire cu membrii comunitãþii române din Slovenia.

Cei doi ºefi de stat au salutat nivelul foarte bun al relaþiilor bilaterale, premisã pentru intensificarea în continuare a dialogului pe teme de interes comun de pe

discutat ºi despre necesitatea ca relaþiile transatlantice, care au o istorie pozitivã, sã se defineascã mult mai precis. În decursul convorbirilor s-a evidenþiat interesul comun cu privire la nevoia dezvoltãrii Parteneriatului Estic ºi la importanþa deosebitã pe care o au pentru Uniune statele din Asia Centrala ºi din zona Caspicã.

Puncte de vedere comune s-au formulat ºi în legaturã cu tratarea problemei de securitate de la frontiera esticã a Uniunii Europene precum ºi cu privire la conflictele îngheþate.

Referindu-se la importanþa ºi semnificaþia Parteneriatului Estic ºi, în context, la problema securitãþii la frontiera esticã a Uniunii Europene preºedintele Türk a declarat cã "acest parteneriat este o prioritate

agenda europeanã, euroatlanticã ºi internaþionalã. Ei au subliniat voinþa ambelor pãrþi de a consolida aceste schimburi ºi a identifica noi oportunitãþi economice.

La nivel economic rezultatele sunt pozitive. În anul 2009, din cauza crizei, schimburile comerciale au scãzut, dar tendinþele sunt pozitive. S-a considerat cã acestea vor ajunge la 45 de milioane de euro ºi vor reveni la nivelul la care au fost înainte de criza economicã. De asemenea, s-a considerat necesarã consolidarea investiþiilor, a serviciilor ºi a colaborãrii pe terþe pieþe.

Agenda europeanã a ocupat un loc important în cadrul convorbirilor. S-au purtat discuþii cu privire la mãsurile adoptate de UE ºi de statele membre pentru depãºirea crizei economice ºi financiare. S-a constatat cu satisfacþie cã existã o coincidenþã aproape deplinã între abordãrile privind evoluþia viitoare a Uniunii Europene ºi cele privind situaþia economicã actualã

maximã a Uniunii Europene. Este vorba de Uniunea Europeanã ºi Rusia, pentru cã aceste relaþii sunt importante pentru evoluþia economicã în aceastã zonã a lumii, atât pentru Uniunea Europeanã, cât ºi pentru þãrile care aparþin acestei zone ºi pentru Federaþia Rusã. În acest context se pune ºi problema securitãþii. În aceastã regiune existã anumite conflicte nerezolvate care necesitã o rezolvare. Personal, aº mai adauga cã problema Transnistriei trebuie rezolvatã cu o mai mare hotãrâre ºi cu sentimentul ca soluþia finalã este posibilã."

Cei doi ºefi de stat au discutat despre viitorul european al statelor din Balcanii de Vest ºi din estul Europei.

Atât Romania cât ºi Slovenia au un interes comun în regiune - asigurarea unui mediu stabil, sigur ºi prosper în Balcanii de Vest ºi în vecinãtatea esticã. Preºedinþii român ºi sloven au reafirmat susþinerea celor douã þãri pentru aprofundarea relaþiilor dintre UE ºi Serbia,

din interiorul Uniunii. "Considerãm cã Uniunea Europeanã se aflã pe drumul cel bun, a afirmat preºedintele Sloveniei. Trebuie sã construim mecanisme eficiente pentru a face faþã potenþialelor crize economice. ªi aici Uniunea Europeanã a fãcut câþiva paºi înainte, dar sistemul nu este încã pus la punct ºi va trebui consolidat." În legaturã cu politica externã ºi de securitate a Uniunii Europene, preºedintele Danilo Türk considerã cã "este o politicã pe care am putea sã o caracterizãm ca fiind în construcþie. Ea necesitã o precizare mai clarã a prioritãþilor." În acest cadru, s-a

Bosnia ºi Herþegovina, Albania, Croaþia, Muntenegru ºi Macedonia, cu respectarea criteriilor de aderare. Au fost trecute în revistã principalele teme aflate pe agenda internaþionalã, cele douã pãrþi prezentând viziuni similare faþã de evoluþia discuþiilor interaliate pe tema noului concept strategic al NATO. În cadrul întrevederii cu preºedintele Adunãrii Naþionale, Pavel Gantar, interlocutorii au subliniat faptul cã acþiunea parlamentarã capãtã o relevanþã tot mai mare la nivel european, în special dupã intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Pagina 4

Japan celebrate his The 83rd Birthday State of Qatar celebrate National Day and the 77th Anniversary of His the National Day for the Majesty King Bhumibol Birthday of His Majesty the accession of Sheikh Adulyadej of Thailand Emperor of Japan Jassim Bin Thani Salem A. AL-JABER

Chantipha PHUTRAKUL

Natsuo AMEMIYA

Ambassador of Qatar

Ambassador of Thailand

Ambassador of Japan

I would like to thank you all for coming here tonight and join us in the celebration of the anniversary of the National Day for the accession of Sheikh Jassim Bin Mohamed Bin Thani. This is a day which should not be viewed as a mere link between present and past, but in the light of the achievements of the State of Qatar and its glorious nation over these decades. All these were achieved under the wise rule of H.H. Sheikh Hamad Bin Khalifa Al Thani, the Emir of the State of Qatar.

His vision aimed primarily at the human being, the building of a lawgoverned state, the institutions, the implementation of the pillars of democracy and the sustainable development. It was this which made the State of Qatar become an example in enhancing transparency,

our path was the international and regional presence in Qatar. This transformed our active diplomatic mission in an important axis in every respect. It was also our diplomatic missions which paved the way which made the capital of the State of Qatar, Doha, a significant international center, hosting international conferences and forums, and an important center for inter-cultural and inter-religious dialog. At the same time Qatar became an important factor in the area in establishing peace. Thus, Qatar contributed effectively to the peaceful efforts of conflict resolutions. It contributed as well in urging the values of dialog and negotiations. And, at last, Qatar became an important pillar in supporting the poor countries and the newly-emerged ones.

justice, freedom of expression and human rights.

Qatar was nominated host of the 2022 World Cup in recognition of its creativity, its success and its trust on international level, as well as its ability to host this sport event as happened with the previous international conferences.

The State of Qatar completed its comprehensive strategy of national development for the period 20112016 which covers the pillars of the national vision. It reflected the keenness of this nation to develop its economic infrastructure, to achieve economic diversification, to assure a better economic and financial administration, as well as to protect the environment. At the same time, Qatar expressed deep concern to human development in every aspect, considering the human being as the sublime aim and an active instrument in making it possible.

The GDP growth rate in 2009 was 18.5% and placed Qatar among the fastest growing economies worldwide. Occupying the 17th place while previously ranked 22 in the Global Competitiveness Index, Qatar confirmed its position as the best competitive country in the Middle East.

There is no doubt that what marked

Perhaps what makes this event look different in comparison with the previous ones is that this year it will be held subsequently to the celebration of 20 years of diplomatic relations between Qatar and Romania.

This celebration was attended by the Assistant of the Minister of Foreign Affairs of Qatar, who visited Romania on this occasion. The two countries agreed on the necessity of broadening the horizon. It is aimed at a productive economic cooperation, including investments in the field of agriculture, real estates, tourism, energy, exchange of experience, promoting the exchange of goods. In addition to strengthening the cooperation in the cultural, educational and scientific field meant to serve the common interests of the two countries.

Expanding the horizons of cooperation between Qatar and Romania, no later than January 2011, we will assist in the inauguration of Qatar Airways. A five star airlines, with direct flights between Doha and Bucharest aiming at strengthening the ties between the two countries.

At last, I renew my thanks to you for coming here tonight and I wish you Health and Happiness and a Happy New Year!

5th December marks the most important occasion for Thai people as it is the Birthday Anniversary of His Majesty King Bhumibol Adulyadej of the Kingdom of Thailand also the National Day of Thailand. This year is the 83rd Birthday Anniversary of His Majesty King who was born on 5 December 1927 in Cambridge, Massachusetts, in the United States, he was raised and had his education in Switzerland up to the completion of law and political science degree. His Majesty ascended the throne on 9 June 1946 and crowned King of Thailand on 5 May 1950 at the Royal Palace in Bangkok where he pledged that he would "reign with righteousness for the benefit and happiness of the Siamese people". Throughout 64 years on the throne, His Majesty has paid regular visits to his subjects in all the regions, especially in remote and impoverished areas. As a result, there were more than 3,000 royalinitiated projects and a number of foundations under the royal patronage had been set up. All these contributions are encapsulated in His Majesty's name "Bhumibol" which means "Strength of the Land". In recognition of His Majesty's endeavour and devotion for the betterment in aspects of human development and environmental conservation, the never ever first Award of UNDP Human Development Lifetime Achievement was presented to His Majesty by Mr. Kofi Annan, the then UN Secretary General, in 2006, besides many other international medals and awards received prior. The celebration of King Bhumibol's 60th anniversary of his accession to the throne in June 2006 was attended by royal families in 28 countries around the world. In aspect of the Kingdom profile, Thailand is nestled in the heart of Southeast Asia, the world's 50th largest country in terms of area, and the 20th most-populous country with over 65 million. The capital is "Bangkok" means "City of Angels" with its habitants about 10 million. Averagely in every year almost 15 million tourists visit Thailand as the destination

for the rich of natures and experiencing the unique of Thai cultures. The Andaman Sea is Thailand's most popular and well known for luxurious resorts in Asia, especially along the coastal areas of Phuket, Krabi, Ranong, and Phang Nga provinces.

Thailand houses a large number of expats as scoring well on quality of life in overall, particularly well on food, healthcare and friendliest nation.

As an agricultural based society since long, the majority of the population is being farmers.

About 40% of the land was taken up by agricultural activities.

Thailand earns its repute for being a major world producer and exporter of agro products such as rice, sugar, natural rubber, tapioca, as well as in processing foods industry of poultry, fishery, fruits and vegetables... etc. Furthermore, there are over 13 thousands of Thai restaurants in overseas bringing "Thai Kitchen to the World". At present, the increase of industrial and business sectors has played significantly in terms of national revenue. Thailand ranks high among the world's automotive export industries along with manufacturing of electronic goods becoming as a newly industrialized country. In the first quarter of 2010, the Thai economy surged by 12.0% by year-on-year, the highest quarterly growth since 1995. The uptick was mostly due to strong exports (up 32%) from continued global growth; however, growth continued through the second quarter of the year despite the political protests in Bangkok. The government projected that the Thai economy in 2010 would grow between 5% and 7% year-on-year. Thailand always actively participates in international and regional arena.

Since 2000 Thailand had become as an OSCE Asian Partner for Cooperation. In the scope of UN, Thailand contributed troops and UN force commanders to the international peacekeeping effort in East Timor, and troops to reconstruction efforts in Afghanistan and Iraq. In May 2010 Thailand was chosen to serve on the UN Human Rights (Continuare în pag. 28)

I wish to extend to all of you my heartfelt welcome to our reception tonight.

It is a great honor for me to celebrate together with you the 77th Birthday of His Majesty the Emperor of Japan.

On the day of the National Day reception, it might be worth to review the events which took place during the year now drawing to a close.

In the context of bilateral relations, during the year, we have witnessed some significant events, such as the official visit of Mr. Basescu, the President of Romania, in Japan, the visit of the representatives of the European commission of the Japan Keidanren (Federation of Japanese Businessmen) in Romania and so on, which enriched and consolidated our exchanges, especially in the economic field.

In the frame of multilateral relations, I would say that 2010 was the year in which the Government of Japan implemented active diplomacy in various fields in order to contribute towards a better future for the international community, by dealing with major global issues.

Today, not only Japan, but also the entire international community faces major challenges in such areas as global warming, national security and the economy, that could be regarded as a watershed moment in the world history.

Throughout 2010, Japan has taken the lead in the efforts to identify solutions to these global issues.

One such contribution was made on the occasion of the October meeting in the Aichi Prefecture, during which Japan contributed to the adoption of the Nagoya Protocol and of other necessary

steps towards conservation and a sustainable use of biological diversity. In November, Yokohama played host to an economic leaders' meeting meant to forge a more economically-integrated Asia-Pacific community, which will also ensure a more secure economic environment for the rest of the world's regions.

Japan's attempts at building a new economic environment have not been confined to the Asia-Pacific framework; they were also directed at Europe.

At the Japan-EU summit meeting which took place in April this year, Summit leaders stressed that Japan and the EU, as like-minded global partners and major economies, must strive to further strengthen their political and economic relations.

Japan's continuous challenge for the years to come remains the realization of a better future for the international community.

I am strongly convinced that Japan and Romania, as partners who share fundamental values, such as democracy, human rights, the market economy, have collaborated closely throughout the year, and of course, will continue these collaborations in various fields. I hope that all of you, who are honoring us with your attendance tonight, will never cease to support us in our endeavor.

Before concluding, please allow me to express my sincere hope that next year will be a fruitful one, filled with excellent achievements, happiness and prosperity for all of you.

Speech deliverd at the reception organized on the occasion of the National Day

La sfârºit de misiune

Excelenþa Sa domnul Petr DOKLÁDAL, Ambasadorul Republicii Cehe Excelenþa Sa domnul Ulrik HELWEG-LARSEN Ambasadorul Regatului Danemarcei Excelenþa Sa domnul Leo D’AES Ambasadorul Regatului Belgiei Le urãm mult succes în noua misiune ce le va fi încredinþatã !

La început de misiune

Excelenþa Sa domnul Michael SCHWARZINGER, Ambasadorul Republicii Austria Excelenþa Sa domnul Jiri SITLER, Ambasadorul Republicii Cehe Excelenþa Sa domnul Bahador AMINIAN JAZI, Ambasadorul Republicii Islamice Iran Excelenþa Sa domnul Tserendorj GANKHUYAG, Ambasadorul Mongoliei în România Le urãm bun venit!

Pagina 5

Preşedintele Turkmenistanului primeşte cea mai înaltă distincţie culturală românească Cu ocazia sãrbatorii Zilei Naþionale a diplomaticã la nivel mondial". drepturi ale omului: dreptul la viaþã, la Republicii Turkmenistan în cadrul InstituPrintre motivele ce au dus la luarea acestei sãnãtate ºi la educaþie; dezvoltarea contitului de Relaþii Internaþionale ºi Cooperare decizii în unanimitate se numãrã: realizarea nuã a patrimoniului cultural ºi istoric al Economicã a avut loc acordarea celei mai unei susþinute creºteri economice ce a perpoporului turkmen, transformarea capitalei înalte distincþii culturale româneºti mis Turkmenistanului o dezvoltare rapidã, Ashabad într-un centru de legaturã între Preºedintelui Turkmenistanului Excelenþa construirea unei economii de piaþã solide Europa ºi Asia ºi într-un pol de civilizaþie ºi Sa Gurbanguly Berdimuhamedov. dar bazatã în acelaºi timp pe redistribuþia far de dezvoltare pentru întreaga regiune. În cadrul unei alese ceS-a dat, totodatã, citire ºi remonii, profesori, oameni scrisorii Preºedintelui politici, reprezentanþi ai României Traian Bãsescu corpului academic au asistat adresatã cu ocazia Zilei la semnarea decretului prin Naþionale a Turkmenistanucare se acordã premiul de lui, Preºedintelui Gurbanguly recunoaºtere internaþionalã ca Berdimuhamedov. ªeful Om al anului (Men of the statului a adresat cele mai year) Preºedintelui Republicii calde feliciãri poporului Turkmenistan, Excelenþa Sa turkmen pentru extraorGurbanguly Berdimuhadinarele sale realizãri ºi l-a medov. invitat oficial pe Preºedintele Cu aceastã ocazie prof. dr.

Turkmenistanului sã Anton Caragea, directorul efectueze o vizitã în România Institutului de Relaþii Inîn 2011 declarând cã: ternaþionale ºi Cooperare "aceasta va fi o ocazie pentru Economicã a susþinut o scurtã continuarea dialogului la alocuþiune despre nivel înalt ºi identificarea de însemnãtatea momentului: noi proiecte de colaborare în "Acest titlu noi îl acordãm beneficiul celor douã extrem de rar ºi numai dupã o popoare. Întãrirea dialogului îndelungatã analizã, deoarece politic bilateral, reluarea Preºedintele Turkmenistanului Excelenþa Sa Gurbanguly Berdimucei care îl primesc sunt lideri cooperãrii romano-turkmene hamedov primind premiul de recunoaºtere internaþionalã ca Om al ai secolului, opera lor, a spus anului din partea prof. dr. Anton Caragea, directorul Institutului de în mai multe sfere de domnia sa, deºi concentratã Relaþii Internaþionale ºi Cooperare Economicã activitate inclusiv în cea ecoîntr-un an se reflectã în nomicã. Toate au creat decenii de realizãri ºi de acþiune pozitivã echitabilã a veniturilor ºi cu un pronunþat condiþiile pentru o dezvoltare susþinutã a asupra popoarelor.În plus avem de susþinut caracter social; dezvoltarea continuã a relaþiei dintre România ºi Turkmenistan", nu doar prestigiul premiului, dar ºi al Instibazei sociale a poporului turkmen prin ina spus Preºedintele. tutului nostru, considerat al doilea Institut vestiþii in sãnãtate ºi educaþie, investiþii ce de Relaþii Internaþionale ca activitate rãspund celor mai sacre ºi inalienabile D.C.

Al VII-lea Summit al Organizaþiei pentru Securitate ºi Cooperare în Europa Cel de-al VII-lea Summit al Organizaþiei pentru Securitate ºi Cooperare în Europa (OSCE) s-a desfãºurat la Astana, în Republica Kazahstan. Evenimentul a avut ºi un caracter aniversar þinând seama de faptul cã în acest an se împlinesc 35 de ani de la semnarea Actului Final de la Helsinki ºi 20 de ani de la adoptarea Cartei de la Paris pentru o Nouã Europã. ªefii de stat ºi de guvern din cele 56 de state participante ºi din statele partenere de cooperare au dezbãtut teme de actualitate de pe agenda OSCE cum ar fi conflictele îngheþate, sporirea rolului Organizaþiei în gestionarea unei noi generaþii de riscuri ºi ameninþãri transnaþionale la adresa securitãþii, consolidarea proceselor democratice, promovarea ºi respectarea drepturilor omului ºi a libertãþilor sale fundamentale.

Negocierile între delegaþiile statelor participante nu au reuºit obþinerea consensului pentru un document politic ambiþios, însoþit de un set de mãsuri care sã faciliteze implementarea acestora. În consecinþã, documentul final nu conþine referiri la conflictele îngheþate ºi la implementarea integralã a tuturor angajamentelor din domeniul drepturilor omului. Nu a fost adoptat un plan de acþiune care sã prevadã mãsurile necesare edificãrii unei comunitãþi de securitate în spectrul OSCE Summit-ul OSCE de la Astana s-a rezu-

mat la adoptarea unui document aniversar, care face referire la: viziunea unui spaþiu de securitate indivizibil în arealul OSCE, bazat pe principii convenite, angajamente reciproc împãrtãºite ºi obiective comune; reconfirmarea conceptului securitãþii comprehensive, indivizibile ºi în cooperare, bazat pe principiile fundamentale ale OSCE, în cele trei dimensiuni (încredere ºi transparenþã politico-militarã, buna guvernare în sfera economicã ºi de mediu, respectarea drepturilor omului ºi libertãþilor fundamentale, a democraþiei ºi statului de drept); reafirmarea adeziunii ferme a tuturor statelor participante la principiile Cartei ONU ºi la principiile ºi angajamentele din cadrul OSCE, cu punct de plecare în Actul Final de la Helsinki, precum ºi asumarea responsabilitãþii aplicãrii lor integrale ºi cu bunã-credinþã, fãrã excepþii ºi cu responsabilitate; evidenþierea eºecurilor ºi a neîmplinirilor din perioada scursã de la Summit-ul de la Istanbul (neimplementare/implementare selectivã a angajamentelor), generatoare de lipsã de încredere ºi divergenþa percepþiilor ºi, în corolar, necesitatea unor eforturi susþinute de a restabili relevanþa OSCE în cele trei dimensiuni, de a progresa în soluþionarea conflictelor prelungite ºi de a exclude recursul la forþã sau ameninþarea cu forþa - sublinierea valenþelor Procesului Corfu în relansarea dialogului strategic; enunþarea

obiectivului principal - dezvoltarea unei comunitãþi de securitate prin cooperare cuprinzãtoare ºi indivizibile care presupune adeziunea deplinã a tuturor statelor participante la normele, principiile ºi angajamentele din cadrul OSCE, pe toate cele trei dimensiuni; eliminarea liniilor de diviziune între statele participante, a sferelor de influenþã ºi a zonelor cu diferite nivele de securitate; cooperarea între state pe baza principiilor egalitãþii, parteneriatului, includerii ºi transparenþei.

Având în vedere faptul cã negocierile între delegaþiile OSCE nu au condus la reflectarea pe deplin a intereselor statelor membre ale Uniunii Europene, acestea au procedat la emiterea unei declaraþii interpretative a UE. Astfel, Uniunea Europeanã ºi-a exprimat preocuparea în legãturã cu lipsa consensului asupra planului de acþiune ºi a reiterat ataºamentul faþã de o serie de obiective pe care statele membre vor continua sã le urmãreascã în cadrul OSCE. Uniunea Europeanã ºi-a reafirmat poziþiile privind conflictele îngheþate din Georgia, Republica Moldova ºi Nagorno-Karabah.

România a prezentat, suplimentar, o declaraþie interpretativã în nume naþional prin care a reafirmat, printre altele, importanþa identificãrii unor soluþii juste ºi durabile pentru conflictele îngheþate, cu respectarea integritãþii teritoriale ºi a suveranitãþii statelor pe ale cãror teritorii se aflã.

52 years of dignity, independence and social conquests Marta C. Palet FAJARDO Ambassador of Cuba Cuba has celebrated on January lst, 52 years of dignity, independence and social conquests. The moment of reflection and impulse to evolve towards new successes in all fields of life.

The efforts and sacrifîces made for 52 years were huge, but what remained to be done is greater. It is true, it is imperfect as any human being, mainly since we had to create, wasting Iove, defying the implacable conceit of the strongest and most uncompromising enemy faced ever by a people for so long.

The integral systems of health and the extension of life hope of inhabitants on the level of the first countries in the world, the education and sports on hand of all citizens and in the benefit of the entire population, the scientifîc and productive development, mainly in energetic and tourism branches, are only a few more visible examples of Cuba's results.

From the modesty of duty accomplished, we are also encouraged by the solidarity always present with other people such as the acts of courage of professionals in the fîeld of health for life and dulling of pains in the non-hospitable regions and pursuant to natural catastrophes up to current fight for retaining the terrible risk of cholera epidemic in Haiti, and ethic paradigm promoted by the incorruptible human quality of the five heroes fighting against terrorism and death, in the darken prisons of the empire, are maybe the best and most noble symbols which mean and represent today the Cuban Revolution.

Today, Cuba renews its projects of administrative, economic and social perfection as well before the current international economic circumstances, characterised by multiple globalized crises, adjusts its answers with intelligence resulted from the experience gained.

We begin the year 53 of Revolution with the impulse that we go more safely, although not without huge difficulties which we have to conquer and high risks which threaten us.

We respite to review the 50 years of relations with România, relations which during all this time meant the involvement of our people and governments through collaboration agreements in different fîelds. We tried to do things as well as possible and to obtain results looking for what gets us closer and not for what alienates us.

We inaugurate tonight the photographic exhibition "Not to be forgotten" which presents a part of the restoration of historical site of Cuban capital in other regions of the town as well.

Havana is more than a town, is an amount of history and cultures, a mixture of blood supported by the people who populate it, give it life and permanence. The Cultural Patrimony of Humanity was on origin a crossroad of civilisations where people met in

stages of great development and richness.

The Nobel winner for Literature, Gabriel Garcia Marquez, said that Havana is probably one of the most beautiful towns in the world.

Hemingway said that only Venice and Paris overcome it.

Havana is a town which has its own mysteries, charm, secrets.

As Alejo Carpentier said once, "Havana has the privilege had only by great capitals of the world. Its roads are a perennial spectacle: theatre, caricature, drama, comedy or whatever. But it has living material, humanness, contrast, which may be enjoyed by any observer".

The historical site of the town called Old Havana is the oldest area of Cuban capital, where still remained the vestiges of the walls which for two centuries defended it with a circle of stones and presented it as a defensive military premise.

In the sixth decade of 20th century began the saving of historical environmcnt of Old Havana. Since then, it was carried out a work of research and restoration performed even by the inhabitants of the area. In this activity, it has a considerable share the labour of management and planning of the Office of the Historical Town led

by Eusebio Leal Spengler, doctor in Historical Sciences and specialist in Archaeological Sciences of Havana University. The work performed by Leal was acknowledged on international level. In November 2007, he was offered the International Prize "Queen Sophia" for the conservation and Restoration of Cultural Patrimony, for its important contribution to the program of rehabilitation of Old Havana and the impact in the promotion of this historical place.

It is admirable the process of restoration of the oldest area of Cuban capital, mainly the transformations in the last decade. There are relevant the progresses seen in this work which - opposite to others in the world - have privileged not only the saving of valuable urban patrimony but also the intensity of the special focus put on the research of solutions in the most different needs of inhabitants from there.

It is a place obligatory to be visited by the traveller who arrives in Havana. Only in this way he may indeed assert that he has known this town, which presents with generosity, beside the natural attributes, a valuable architectural patrimony acknowledged among the best conserved in Latin America - and its inhabitants distinguished by affability, joy and sincere hospitality.

We take the opportunity to thank the President of the Chamber of Commerce and Industry of România and his team for the collaboration in the materialisation of this exhibition.

Pagina 6

Albania celebrates 98 year of independence Dr. Luan TOPCIU Chargé d’affaires Embassy of Republic of Albania On November, 28, Albania celebrates 98 year of the independence. The 2010 is almost over. It is the case to put into a balance and to conclude that the 2010 was a successful year.

Like in many countries, the Albanian economy has not been affected by the economic recession. According to the latest data published by the National Institute of Statistics, occurred a growth in the second semester of 2010, the economy grew up by 3.3 percent compared with the second semester of 2009. The Albanian GDP grew up by more than 5 percent in the first six months of 2009. Our revenues marked an 8 percent increase in comparison with the last year. The foreign direct investments were 59 percent higher than last year.

The main factors that saved the Albanian economy from this crisis have been first of all that Albania has the lowest fiscal burden in Europe and its economy is largely based on liberal standards; secondly, the fact that the government invested in infrastructure projects estimated at 10 percent of the country's GDP in 2009, or 20 percent of the GDP of the year 2008 invested in infrastructure during the last two years taken together, Thirdly our profound reforms towards small government, as a result of which Albania now has one of the smallest public administration per number of inhabitants in Europe and furthermore, the last, but not least, the most favorable climate for business and investments created by the Albanian government during the past four years.

Although, Albania is very rich in sources and have a great potentials which welcomes the investors of the EU and other countries. This fact is an important element in the unstoppable process of the integration in EU. Albania is one of the countries, which is eager to welcome foreign investments, having extraordinary hydro potentials, and a marvelous coastline in the Mediterranean Sea, situated in a favorable relief, rich in massive deposits of minerals.

Foreign investors have the opportunity to invest in Albania, now. Establishing a proper economic-financial framework, it is made possible to bring Albania in the international business focus, ranking it among the first countries for the growth of the commercial loans rate. Applying the flat tax rate, foreign investments will pay a 10% rate, and not a 40% or 60% rate that these investors have to pay in their home countries. ONE STOP SHOP process facilitates the issuance of the permissions and licenses for the registration of the business activities.

On November 8, EU Council of

Interior Ministers was decided to settle the free visa regime for Albanian citizens to the Schengen area.

This was a historical moment for the Albanian people, a fulfillment of our dream for freedom and European dignity. This decision also recognizes the commitment and determination of our authorities to fulfill all the benchmarks of the visa liberalization. The roadmap, related to the security of the identification documents, border management, concrete results in fighting corruption and organized crime, and upholding the fundamental human rights.

The Albanian government considers tourism as a priority of the national economy. During the recent years, the number of tourists has greatly increased and Albania became a favorite destination for many tourists from all over the world.

Recently, "Lonely Planet" listed Albania on the top of the most 10 preferable countries to visit for 2011 The friendly relationships between Albania and Romania have already established a historical tradition. As both ancient nations of the Balkans, these two countries were characterized from spiritual bonds sensitive in culture influence, language, and customs. Political relations are constructive and close, thus contributing through values, not only in bilateral exchange, but also in the stability, peace, and security in our region.

Several international companies, which perform their activities in Romania, seek to expand their activity in the Balkans region.

It should be noted that the relations between the two countries, are focused and take an important place in the defense and security operations.

Within NATO, our armies participate in several joint operations, not just the drive, but also those of peacekeeping operations in crisis regions. In addition, in the fight against terrorism, clandestine trafficking and corruption, our governments, the specialized organs belong to the same coalition, with timetables and actions coordinated. The total volume of trade between Romania and Albania is still at a very low and below expectations. Commercial exchanges reached the amount of 44,44 milions of dollars, during the first 8 months of the 2010, reaching a 52,5 % growth more than the same period of the last year. We hope that the lifting of visas for Albanian citizens will increase the number of visitors, businesspersons, and tourists Albanians in Romania. The free movement of people will bring a new impetus in the development of economic relations between the two countries.

The International Day of Solidarity with the Palestinians Ahmad BADER AQEL Ambassador of Palestine November 29th is the International Day of Solidarity with the Palestinians, according to the decision of the General Assembly of the United Nations No. 40.23 in the year 1977, and therefore approved a special committee to assist the Palestinian people to attain their rights, which can not be denied, including the right to independence and self-determination and establishing an independent state.

We are witnessing for the first time in the international forums the intensification of efforts for finding political and peaceful solutions to this ongoing conflict. We believe the U.S. administration is making a serious effort, accompanied by the support of a Europe, Russia and China.

We believe that resolving the conflict on the principle of two states for two peoples will not be accomplished without serious international intervention.

Our people still believe in the ability of the international community to intervene effectively and seriously to reach a just solution based on the principle of two states.

Romanian Palestinian relations are deep and historical. The relationship between Romania and Palestine is a spiritual, religious and

translated over the centuries as relations of friendship and love, and when history is written today, there are chapters that should be highlighted: in Bucharest, the first formal meeting was held between the Palestinians and the Israelis, and the first meeting between Presidents Yasser Arafat and Shi-

mon Peres, and Romania recognized the Palestinian state just two days after the Declaration of Independence.

In Romania thousands of doctors, engineers, pharmacists, journalists and others of the sons of our Palestinian people graduated, and this relationship is constantly evolving. In the last two years there were many presidential, Ministerial, and reciprocity visits. We can see increasing progress in Arab Romanian relations, and we are in the Council of Arab Ambassadors doing our best to develop this relationship in all political, economic and cultural aspects.

In the end, I thank you again for being fully supportive, and we would like to thank the members of the Palestinian community for their support they have given me since I came to this friendly country.

And thanks also for the support of the Arab community and the Romanians in this hospitable counrty, regardless of whether they are official or popular and those who rounded us with all the love and embrace.

Obiective strategice majore definite de Summit-ul NATO În istoria Alianþei Nord Atlantice, Summit-ul de la Lisabona, din noiembrie 2010, a reprezentat, prin înalta calitate ºi diversitatea participanþilor, prin hotãrârile adoptate un eveniment de însemnãtate deosebitã. Au luat parte 28 de delagaþii, au participat ºefi de stat sau de guvern ai þãrilor membre, reprezentanþi ai Uniunii Europene, ai Bãncii Mondiale, ai Japoniei. Din partea României a participat Preºedintele Traian Bãsescu. În contextul reuniunii s-au desfãºurat lucrãrile Consiliului NATO-Rusia avându-l ca invitat pe Preºedintele rus Dimitri Medvedev, ca ºi reuniunea UE - SUA la care au luat parte Preºedintele Barak Obama, Preºedintele UE, Herman Van Rompuy ºi Preºedintele Comisiei Europene Jose Mannuel Barroso. Afganistanul a fost reprezentat de Preºedintele sãu, Hamid Karazai.

Participanþii au adoptat decizii de anvergurã care îndreptãþesc aprecierea fãcutã de Secretarul general al NATO, Andreas Fogs Rasmunnsen, potrivit cãruia reuniunea de la Lisabona a fost cel mai important summit al Organizaþiei. Pe primul plan al deciziilor s-a situat asumarea Noului Concept Strategic, primul document programatic care succede celui din 1999, ºi care reflectã schimbãrile petrecute în lume, actualele coordonate ale vieþii internaþionale de care Alianþa trebuie sã þinã seama. Noul Concept Strategic include realizarea apãrãrii colective, obiectiv însoþit ºi legat indisolubil de asumarea gestionãrii crizelor ºi de înfãptuirea securitãþii prin cooperare.

Asigurarea capacitãþii de apãrare colectivã a þãrilor membre, atât a celor europene cât ºi a Statelor Unite, împotriva unui atac cu rachetã prin intermediul unui gigantic scut antirachetã este, în viziunea Noii Strategii, un element central al apãrãrii acestora.

Problema complementaritãþii între proiectul american al scutului care acoperã doar o parte a þãrilor membre ale Alianþei, cealaltã parte urmând a fi acoperitã de NATO, nu se mai pune. Cuvântul cheie, definitoriu, este acum ,,sistemul integrat NATO", proiectul american devenind parte a scutului antirachetã al Alianþei, elementele de comandã ºi control realizându-se pe baza structurilor acesteia.În acest context, acordul bilateral România-SUA pe aceastã temã devine parte integrantã a noului sistem de apãrare, reprezentând contribuþia þãrii noastre la realizarea apãrãrii colective.

În cadrul Noului Concept Strategic menþinerea descurajãrii nucleare, pusã sub semnul întrebãrii de unele state membre, rãmâne ,,un element crucial, forþele nucleare creând ,,o garanþie supremã a securitãþii. Se are în vedere, totodatã, stabilirea unui echilibru între descurajarea nuclearã, apãrarea antirachetã ºi forþele convenþionale, precizându-se cã folosirea armei nucleare,, este extrem de improbabilã".

Demonstrându-ºi capacitatea de adaptare la condiþiile actuale ale vieþii internaþionale, Alianþa are în vedere necesitatea de a face faþã noilor ameninþãri: terorismul, traficul de arme, de droguri ºi persoane, atacurile cibernetice. NATO îºi propune sã contribuie, de asemenea, la asigurarea securitãþii energetice, inclusiv prin protejarea infrastructurilor energetice, a zonelor ºi cãilor critice de transfer a energiei. Îndeplinirea altor sarcini importante - creºterea implicãrii NATO în gestionarea crizelor ca ºi în înfãptuirea securitãþii prin cooperare - presupune, în viziunea Summit-ului de la Lisabona, dezvoltarea unor parteneriate eficiente cum ar fi cele cu Uniunea Europeanã sau ONU. ,,O Uniune Europeanã activã ºi eficientã - se afirmã în documentele adoptate - va contribui la securitatea globalã a zonei euroatlantice". Asemenea parteneriate sunt considerate a avea un mare potenþial de dezvoltare în perspectiva înfãptuirii sarcinilor Strategiei.

O cooperare de tip mai deosebit, cu o semnificaþie aparte, este cea iniþiatã la Lisabona între NATO ºi Federaþia Rusã. Secretarul general al Organizaþiei declara cã Summitul,,va marca un nou început" în relaþiile dintre cele douã pãrþi prezentând "o importanþã politicã realã". Materializarea acestei cooperãri se va face gradual cuprinzând inclusiv apãrarea antirachetã, cu precizarea cã nu este vorba despre o asociere, fiecare parte având sistemul sãu de securitate, cu sistemul sãu de comandã. Este doar o conlucrare în detectarea ºi lichidarea rachetelor atacante.

Cooperarea cu Rusia s-a desfãºurat ºi pânã acum în diverse modalitãþi ºi domenii: acceptarea de cãtre Rusia a tranzitului pe teritoriul sãu a materialelor destinate Afganistanului, lupta împotriva terorismului ºi altele. Ea va putea continua þinându-se, evident, seama de principiile dreptului internaþional.

Documentele Summit-ului se referã ºi la o altã problemã care prezintã importanþã ºi

pentru România. Este vorba de recunoaºterea însemnãtãþii strategice a regiunii extinse a Mãrii Negre, reafirmându-se promovarea politicii uºilor deschise pentru integrarea în NATO, în perspectivã ºi cu respectarea tuturor cerinþelor, a statelor din Balcanii de Vest ºi, de asemenea, a Georgiei ºi a Republicii Moldova. În ceeace priveºte Afganistanul, Summit-ul a stabilit, þinând seama de evoluþia pozitivã a operaþiunilor militare, trecerea la o nouã etapã, o etapã de tranziþie în care responsabilitãþile de securitate vor trece, treptat, de la forþele ISAF ºi ale NATO la forþele Afgane, a cãror dezvoltare ºi consolidare trebuie sã permitã ca pânã în 2014 acestea sã controleze întreg teritoriul þãrii. NATO îºi va menþine forþele, dacã va fi nevoie, ºi dupã acest termen. România va contribui la sporirea capacitãþii afgane de asigurare a securitãþii prin trimiterea a 51 instructori militari ºi a 66 instructori aparþinând jandarmeriei. Se vor instituii burse pentru pregãtirea unor oficiali afgani în România.

Summit-ul NATO a abordat subiecte ºi a stabilit obiective, mãsuri, acþiuni care prezintã interes strategic ºi pentru România. În Noul Concept Strategic, afirma Preºedintele României, se aflã reprezentate ºi reflectate ºi interesele noastre de securitate.

României a contribuit la dezbaterea unor teme de interes major ºi la luarea unor hotãrâri corespunzãtoare la Lisabona. Þara nostrã a avut o aborbare activã, teoreticã ºi practicã, în privinþa apãrãrii colective, a realizãrii scutului antirachetã. Este de amintit cã ea stabilise, anterior Summit-ului, o înþelegere cu SUA de implementare pe teritoriul þãrii a unor elemente ale scutului antirachetã.România s-a pronunþat pentru menþinerea descurajãrii nucleare. De asemenea politica uºilor deschise ºi continuarea procesului de extindere a NATO ºi-a gãsit în România un susþinãtor consecvent. Þara noastrã a salutat dezvoltarea relaþiilor dintre NATO ºi Rusia precizând, totodatã, cã este necesarã respectarea angajamentelor asumate. Desigur, exemplele ar putea continua. Încheierea Summit-ului NATO prin adoptarea, în unanimitate, a tuturor obiectivelor propuse, demonstreazã soliditatea Alianþei, reprezintã un mesaj politic ce exprimã solidaritatea statelor membre în îndeplinirea sarcinilor stabilite.

A.E.PORA

Pagina 7

Ziua Naþionalã a Algeriei Habib CHAWKY HAMRAOUI Ambasadorul Republicii Algeriene Democratice ºi Populare Îmi face o deosebitã plãcere sã vã întâmpin la una dintre cele mai importante zile pentru Algeria Ziua sa Naþionalã, simbol al libertãþii, al eliberãrii ºi al emancipãrii.

Aº dori sã vã adresez cele mai calde mulþumiri pentru cã aþi venit sã sãrbãtoriþi împreunã cu noi acest eveniment istoric în viaþa naþiunii noastre.

Algeria care este foarte mândrã de apartenenþa sa arabã ºi islamicã, de rãdãcinile sale Tamazight ºi de angajamentul sãu african ºi mediteranean, nu vine la aceastã aniversare pentru a lãuda realizãrile sale mãreþe, ci pentru a demonstra încã o datã cât de fidelã este în susþinerea valorilor umane ºi a populaþiilor dornice sã trãiascã mereu în demnitate... în egalitate... ºi în braþele libertãþii ºi ale bunãstãrii.

Avem un respect deplin ºi le suntem recunoscãtori acelora care s-au sacrificat, fie în Algeria fie în alte foste colonii, pentru a eradica de pe acest pãmânt practicile colonialismului. Admiraþia ºi salutul nostru se adreseazã, de asemenea, ºi acelor onorabili ºi liberi cetãþeni ºi militanþi din þãrile colonializatoare, care au apãrat onoarea popoarelor ºi naþiunilor lor împotriva regimurilor coloniale ºi au pledat pentru dreptul popoarelor colonizate la autodeterminare ºi la dreptul lor de a trãi în deplinã demnitate.

Da, suporterii binelui, ai pãcii, ai egalitãþii ºi dreptãþii se întâlnesc mereu cu susþinãtorii acestor valori chiar dacã ei s-ar afla în locuri diferite în întreaga lume Algeria, cea care luptã cu timpul pentru a depãºi ceea ce a moºtenit de la un colonialism distrugãtor care a durat 132 de ani, care a lãsat în urmã analfabetism ºi durere, a muncit timp de 48 de ani ºi încã mai munceºte pentru a-ºi construi ºi întãri identitatea, pentru a-ºi îmbunãtãþi abilitãþile în diverse domenii, în ciuda dificultãþilor pe care le-a întâlnit ºi încã le întâlneºte din cauza factorilor subiectivi ºi obiectivi.

Algeria, cea care s-a bazat pe ea însãºi ºi pe suportul aliaþilor sãi din întreaga lume în eliberarea teritoriului sãu, a triumfat, dupã care a fãcut trecerea cu succes la concordie, apoi la faza reconcilierii naþionale sub preºedinþia Excelenþei Sale Abdelaziz Bouteflika, unul din simbolurile victorioasei revoluþii din Noiembrie, care a condus Algeria la dezvoltare prin alocarea în programul sãu, începând cu anul 1999, a sute de miliarde de dolari. Pentru planul ce cuprinde perioada 2010-2014 sunt alocate aproximativ 300 de miliarde de dolari destinaþi structurilor, infrastructurilor, serviciilor,

educaþiei, sãnãtãþii, agriculturii, apelor, tineretului, tehnologiei moderne ºi cercetãrii ºtiinþifice.

Algeria s-a reconciliat cu ea însãºi ºi cu valorile muncii ºi construcþiei, ºi-a dinamizat relaþia cu þãrile surori ºi prietene din întreaga lume ºi este mereu în cãutarea unor relaþii internaþionale bazate pe mai multã justiþie ºi egalitate. Ea este mai atentã în a face faþã provocãrilor la care întreaga lume este martorã, la lupta împotriva terorismului, foametei, epidemiilor, calamitãþilor ºi este în favoarea protejãrii mediului ºi al dezvoltãrii ºi aplicãrii tehnologiilor moderne.

"Algeria Capitala Culturii Arabe" ºi "Tineretul African", sunt numai douã exemple de festivaluri, pe lângã alte numeroase evenimente intelectuale internaþionale având ca temã civilizaþia, economia, relaþiile internaþionale, organizate de þara mea. În 2011 vom organiza evenimentul: "Telemcen Capitala Culturii Islamice".

Toate aceastea demonstreazã încã odatã eforturile fãcute în interesul dialogului între civilizaþii, culturi ºi religii. Eforturile fãcute deschid noi orizonturi pentru popoare, o viaþã mai fericitã, mai multã siguranþã ºi mai multã pace. Totodatã ele duc la reconcilierea umanitãþii cu creaþia ºi invenþia, construind o civilizaþie nobilã, o civilizaþie a dialogului, a stabilitãþii, nu a divergenþei ºi a distrugerii.

Aceasta este Algeria autenticã ºi loialã, pe care o reprezint ca Ambasador în þara prietenã, România, de care ne leagã relaþii foarte strânse care se vor dezvolta în urmãtorii ani.

Este, de asemenea, aceeaºi Algerie care îºi exprimã, prin vocea mea, urãri tuturor þãrilor africane care au sãrbãtorit în acest an a cincizecea aniversare a independenþei.

Permiteþi-mi, distinse Doamne ºi Domni, sã adresez mulþumiri Guvernului Român, în special Preºedintelui Traian Bãsescu ºi prietenilor noºtri din Ministerul Afacerilor Externe pentru încurajãrile, afecþiunea ºi prietenia domniilor lor. Nu vom pierde ocazie de a ne exprima, eu ºi draga mea soþie, gratitudinea faþã de Corpul diplomatic acreditat în România, pentru primirea cãlduroasã ºi pentru susþinerea ºi sfaturile preþioase.

Aº dori, în mod special, sã adresez sincere felicitãri comunitãþii algeriene cu ocazia Zilei Sale Naþionale ºi sã mulþumesc poporului Român prieten pentru ospitalitatea sa. În numele poporului Algerian, al Preºedintelui ºi al Guvernului, doresc sã adresez sincere felicitãri ºi urãri de bine poporului Român, Preºedintelui ºi Guvernului sãu.

Sãrbãtoarea Drapelului kuwaitian Sãrbãtoarea Drapelului, o ceremonie de mare importanþã ºi foarte dragã cetãþenilor statului Kuwait a avut loc la Ambasada aceastuia la Bucureºti prin arborarea pe catarg a steagului naþional. În ziua de 26 ianuarie, la aceeaºi orã, toate cele 98 de

Ambasade ale Kuwaitului din înteaga lume au arborat drapelul naþional. Cu aceastã ocazie poporul kuwaitian sãrbãtoreºte nu numai steagul sfânt al naþiunii ci ºi alte trei evenimente importante: a 50 -a aniversare a Zilei Independenþei, a 20 -a aniversare a Zilei Eliberãrii ºi a cincea aniversare a preluãrii puterii de cãtre Alteþa Sa Amir

Sheikh Sabah Al-Ahmad Al-Jaber AlSabah. În Kuwait, ceremonia oficialã de ridicare a drapelului naþional a avut loc la Palatul Banyan, în prezenþa înalþilor oficiali ai þãrii. Alteþa Sa Amir Sheikh Sabah AlAhmad Al-Jaber Al-Sabah, a trecut în revistã formaþiuni ale armatei, poliþiei ºi Gãrzii Naþionale. Acestea i-au dat onorul prin executarea a 50 de focuri de tun. Pe fondul Imnului Naþional, Alteþa Sa a ridicat steagul, simbolul naþional al poporului sãu.

La acest moment festiv au participat: Alteþa Sa Prinþul moºtenitor Sheikh Nawaf AlAhmad Al-Jaber Al-Sabah, Excelenþa Sa Mohammad Jassem Al-Kharafi, Preºedintele Adunãrii Naþionale, Sheikh Mishaal Al-Ahmad Al-Jaber Al-Sabah preºedinte Gãrzii Naþionale, Alteþa Sa Sheikh Nasser Al-Mohammad Al-Ahmad Al-Sabah, primul ministru al Statului Kuwait, precum ºi înalte personalitãþi de stat ºi cadre militare superioare.

K.B.

Ambasadorul Kuweitului (al treilea din stânga) înconjurat de membrii ai Corpului diplomatic ai þãrilor arabe.

90 de ani de la înfiinþarea Forþelor Armate irakiene La Bagdad, Primul ministru al Irakului Nuri al- ºi a reiterat faptul cã forþele armate irakiene nu paradã militarã, la Monumentul Soldatului Maliki alãturi de cadre militare superioare din vor fi folosite împotriva vreunei þãri vecine.

Necunoscut din centrul oraºului. La ambele cadrul Forþelor Armate din þara sa au luat parte ªeful executivului a fost prezent ºi la o altã ceremonii au luat parte membri ai Corpului la o mare paradã militarã desfãdiplomatic acreditaþi la Bagdad, ºuratã cu ocazia comemorãrii personalitãþi din cadrul armatei celei de a 90-a aniversãri a ºi din viaþa politicã a þãrii. înfiinþãrii armatei Irakiene Cu prilejul celei de-a 90 - a (1921). Ceremonia, a avut loc aniversãri a înfiinþãrii Armaîn Zona verde a Capitalei. tei Irakiene, Ambasadorul În cuvântul sãu Primul minisRepublicii Irak la Bucureºti, tru a afirmat: " Azi, în noul Irak Excelenþa Sa dr. Mohammed în care procesul politic a fost Saeed Al - Shakarchi ºi fundamentat pe nepolitizarea Ataºatul Militar al ambasadei, armatei, am creat o forþã Generalul de Brigadã Ahmed militarã bazatã pe profesionaN. Baban, au oferit o recepþie lism, naþionalism ºi neînregila care au participat membri mentatã în niciun partid poliai Corpului diplomatic, Atatic". Domnia sa a salutat ºaþi militari ai mai multor þãri, eforturile depuse de armatã în prieteni ai Irakului, oameni de lupta împotriva terorismului, Ambasadorul Republicii Irak la Bucureºti, E.S. dr. Mohammed Saeed Al - Shakarchi presã. aducerea legii ºi ordinii în þarã ºi Ataºatul Militar al ambasadei, Generalul de Brigadã Ahmed N. Baban K.B.

Din partea Ambasadei Republicii Macedonia la Bucureºti Cu intristare ºi cu multã durere Ambasada Republicii Macedonia la Bucureºti ºi comunitatea macedonenilor din România au primit vestea decesului deputatei Liana Dumitrescu.

Prematurul ei deces este o mare pierdere pentru pãrinþi, pentru cei apropiaþi ºi pentru mulþii ei prieteni. Prin dispariþia sa Parlamentul României, al carei deputat a fost, comunitatea macedonenilor din Romania, diaspora macedoneana, instituþiile universitare unde ºi-a desãvârºit personalitatea ºi cariera rãmân fãrã un distins membru.

Prin moartea Lianei noi toti am pierdut un om bun, un prieten devotat, un colaborator apreciat, un muncitor neobosit ºi un umanitarist de care întotdeauna ne vom aminti cu mândrie.

Dumnezeu sã o ierte ºi sã o odihneascã în pace!

Cu ocazia decesului deputatei Liana Dumitrescu, ministrul Afacerilor Externe al Republicii Macedonia, Excelenþa Sa Antonio Miloseski ºi Ambasadorul Republicii Macedonia la Bucuresti, Excelenþa Sa Ljupco Arsovski au transmis condoleanþe pãrinþilor sãi ºi Asociaþiei Macedonenilor din România al carei vice-preºedinte a fost.

55 de ani de la aderarea României la ONU La 14 decembrie, România a aniversat 55 de ani de la aderarea la Organizaþia Naþiunilor Unite, devenind în cele cinci decenii de la aderare, unul dintre partenerii consacraþi ai Organizaþiei ºi aducând contribuþii semnificative la evoluþia acesteia, precum ºi la întãrirea sistemului juridic internaþional, menþinerea pãcii ºi a securitãþii internaþionale, promovarea democraþiei ºi a drepturilor omului ºi la politicile de dezvoltare globalã. Încã din 1946 þara noastrã ºi-a exprimat oficial dorinþa de a face parte din ONU, fapt concretizat însã în 1955, când Adunarea Generalã a decis, prin rezoluþia nr. 995(X), primirea ei, alãturi de alte 15 state.

România a deþinut preºedinþia sesiunii a 22-a a Adunãrii Generale (1967), a fost membru al Consiliului de Securitate de patru ori (1962, 1976 - 1977, 1990 - 1991 ºi 2004 - 2005) ºi a deþinut conducerea a numeroase organisme din cadrul sistemului ONU, continuând sã fie un susþinãtor activ al multilateralismului eficace - în care Organizaþia deþine un rol central ºi indispensabil. Provocãrile contemporane la adresa umanitãþii reclamã, mai mult decât oricând, acþiunea conjugatã a statelor ºi a tuturor cetãþenilor lumii, precum ºi o organizaþie globalã puternicã ºi adaptatã.

Organizaþia Naþiunilor Unite este reprezentatã în România de 11 fonduri, programe ºi agenþii specializate.

Pagina 8

90 de ani de la stabilirea relaþiilor diplomatice dintre România ºi Sfântul Scaun În cuprinzãtorul ºir de aniversãri care au marcat în 2010 stabilirea de relaþii diplomatice între România ºi o serie de state s-a înscris ºi sesiunea aniversarã consacratã împlinirii a 90 de ani de la stabilirea unor asemenea relaþii cu Sfântul Scaun.

Evenimentul a fost organizat de MAE în colaborare cu Nunþiatura Apostolicã în România ºi a cuprins o sesiune aniversarã de comunicãri ºi o expoziþie de documente diplomatice relevante pentru istoria bilateralã.

Cu ocazia momentului aniversar au rostit discursuri despre istoria relaþiilor bilaterale ºi a perspectivelor de

dezvoltare a acestora ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, Nunþiul Apostolic în România, Arhiepiscopul Francisco-Javier Lozano ºi prof. univ. dr. Marius Ioan Bucur, de la Universitatea "Babeº-Bolyai" din Cluj-Napoca.

La eveniment au participat membri ai Corpului diplomatic acreditat la Bucureºti, personalitãþi politice, reprezentanþi ai comunitãþilor academice, religioase, ai societãþii civile ºi ai mass-media. În discursul sãu, ministrul Afacerilor Externe si-a exprimat speranþa cã, într-un viitor cât mai apropiat, va putea sã se materializeze vizita în þara noastrã

a Papei Benedict al XVI-lea.

"Considerãm cã Biserica poate juca, în continuare, un rol important în domenii precum: incluziunea socialã, asistenþa caritabilã ºi medicalã, educaþie, culturã ºi ne propunem sã sprijinim eforturile întreprinse în aceastã direcþie", a subliniat ºeful diplomaþiei române.

Teodor Baconschi a relevat "importanþa relaþiei dintre România ºi Sfântul Scaun, din mai multe considerente care þin ºi de existenþa ºi constituirea în peninsula italianã a unei vaste comunitãþi româneºti".

"Fãrã vizita Papei ºi fãrã capacitatea singurei Biserici Ortodoxe de culturã ºi limbã latinã de a se deschide într-un

dialog ecumenic, frãþesc ºi sincer cu lumea catolicã, românii din Italia nu ar mai fi avut astãzi parte de ospitalitatea liturgicã deosebit de generoasã pe care o oferã Biserica Catolicã ºi bineînþeles Conferinþa Episcopalã Italianã. Suntem recunoscãtori Sanctitãþii Sale Benedict al XVI-lea pentru aceastã linie de ajutorare fraternã a organizãrii bisericeºti a românilor care trãiesc astãzi în Italia".

Ministrul român al Afacerilor Externe a menþionat, de asemenea, cã "am primit chiar ieri semnalul cã acest proces care este ºi juridic, instituþional dar ºi politic de recunoaºtere a Episcopiei Ortodoxe

Române din Italia se apropie de sfârºit."

Domnia Sa ºi-a exprimat speranþa cã "la începutul anului viitor, Episcopia Ortodoxã Românã va fi recunoscutã de Guvernul italian cu niºte consecinþe inclusiv în planul asistenþei financiare pentru comunitãþile noastre, adãugând cã "lobby-ul fãcut de Sfântul Scaun ºi de Episcopii italieni a avut un rol major, în acest sens".

La rândul sãu, Nunþiul Apostolic în România a evocat momentele importante din istoria relaþiilor bilaterale subliniind cã "acestea sunt o dovadã a importanþei dimensiunii religioase care a fost permanent prezentã în istoria ºi viaþa

S.E.R. Mons.

Francisco-Javier LOZANO

dimension which has always been present in the history and life of the Romanian People.

The gracious presence of the Minister of Foreign Affairs obliges me to refer to the commemoration of the 80 previous years of diplomatic relations between Romania and the Holy See. In that happy circumstance His Excellency Mr. Teodor Baconschi was the Romania's Ambassador to the Holy See and it was mostly his merit the great success of that event in Rome.

As a testimony to that important event, it was published the book which I have here the pleasure to present: La Romania e

tic days "…per valutare correttamente la politica estera della Romania tra le due guerre mondiali e di deplorare, con naturale compassione, il declassamento al quale fu condannato questo Paese culturalmente maturo con l'instaurazione della dittatura comunista".

In this commemoration, I must remember the Nuncios and Ambassador who preceded us during these ninety years, and performed there diplomatic missions in Bucharest and in Rome.

Briefly, due to the lack of time, I would name each one of them, well aware that behind every name and every date and year there is a history rich in content,

displeasure for the lack of attention that has been granted in Romania to the work of Nuncio Cassulo in favor of the Jewish Community. He said to me that almost no one mention a very significant event, which he recounts in his book: a few hours before Ion Antonescu decided to cancel the departure of the train with the Jews to be deported to the concentration camps, Archbishop Andrea Cassulo had a meeting with the dictator Antonescu. It is significant that the name Cassulo appears more than a hundred times in the pages of the book of Prof. Iancu; only the name Antonescu exceeds the number of times cited.

la Santa Sede. Documenti diplomatici.

As an epilogue, the Minister Teodor Baconschi wrote a few pages, full of wise content, and he wanted to entitle them with the words of a famous book of Pope John Paul II: Varcare la soglia della speranza.

I wish in this occasion to thank the then Romanian Ambassador to the Holy See, today Minister of Foreign Affairs, for the great work he did at the Vatican to strengthen and improve Romania's relations with the Holy See and the Catholic Church as a whole. The high style of his diplomatic mission to the Vatican is shown also in the pages to which I referred; they prove a deep knowledge of the culture and history of Europe and, especially, the Europe of the Ancient Roman Empire, which still survives in the common linguistic roots, the conception of law and all the human values which Christianity established as the foundation and basis of the Western civilization.

The Minister did not forget in that happy anniversary to remember the recent history of Europe under the dictatorship of communism and to refer to those drama-

fruits and, in some cases, dramatic suffering.

There were four Nuncios in Bucharest since the establishment of diplomatic relations in 1920 until 1950 when the communist government of Romania severed unilaterally the diplomatic links with the Vatican: Francesco Marmaggi, Angelo Dolci, Valerio Valeri and Andrea Cassulo.

The latter, Mons. Andrea Cassulo, was Nuncio in Romania for ten years and he was declared "persona non grata" in 1947 by the communist regime. His memory still survives now a days. For example, last October I had the honor to receive the Medal "Dr. Alexander Safran", granted by the Federation of Jewish Communities of Romania, to the memory of Archbishop Andrea Cassulo for his action in favor of the Jews in Romania during the Second World War. During that event, which took place in Bucharest on October the 13th last, Dr. Carol Iancu, Professor at the University of Montpellier (France), author of the recent publication entitled Alexandre Safran et la Shoah inachevèe in Roumanie, confided me his

The Ambassadors (or equivalent) of Romania to the Holy See since 1920 have been: Dimitrie C. Pennescu, Caius Brediceanu, Nicolae Petrescu-Comnen (twice), Aurel Vassiliu, Danila Pap and Vasile Grigorcea (also twice). Following the restoration of diplomatic relations in 1990, there have been five ambassadors of Romania to the Vatican: Doru Gheorgiu, Teodor Baconschi, Mihail Dobre, Marius Lazurca and Bogdan Tataru-Cazaban, who presented his credentials last month (21.X.10).

Following the restoration of diplomatic relations in 1990 there have been four Apostolic Nuncios in Bucharest: Archbishop John Bukovsky, Janusz Bolonek, Jean-Claude Perisset and me.

4 Nuncios before the Second World War and 4 Nuncios after the fall of communism.

This commemoration of 90 years of diplomatic relations leads us to hope that relations between the Apostolic See and the Romanian nation will be inspired the future, as in the present, in cooperation and friendship.

As it is well known, for the Holy See and, consequently, for the Apostolic Nunciature, one of its main objectives is to promote and enhance fraternal relations with the Romanian Orthodox Church. In this regard, one area of collaboration between the two Sister Churches - today of particular importance - refers to defend Europe's Christian roots and Christian values in society and working together in the fields of family, bioethics, human rights, honesty in public life, ecology. The joint effort in these areas will undoubtedly boost the moral growth of Romanian civil society and the Christian values in the European family.

This was highlighted by His Holiness Pope John Paul II during his historic visit to Romania in 1999. It was the first time a Pope visited a majority Orthodox country, and your Excellency, Mr. Minister, at the time Ambassador to the Holy See, was one of the architects and organizers of that historic event.

Excellency, as Dean of the Diplomatic Corps, I would not let such a important moment pass by without an expression of my sentiments of gratitude. First of all, I thank you for all that you have done. You have always been a cordial partner, interested in our problems, knowledgeable and informed, diligent and prompt. As attentive followers of the development of the democratic and political life of your country, I wish to express in this occasion our thanks for the co-operation, willingness to listen and understanding which we receive from you and the Authorities of the Republic of Romania.

I take this occasion to call attention to the common values of all diplomatic activity worthy of that name: namely, dialogue, drawing closer together, understanding, accord. We all wish for success in our common diplomatic efforts with the awareness of the new challenges that await us, but also with the awareness of the nobility of our common goal: to work for true and lasting peace, a peace where, above and beyond conditions of material prosperity, the values of solidarity among peoples and brotherhood among men and women may reign. It is our desire that the commitment to peace will be maintained and consolidated both in this region and in the whole Europe and in the world, of which Romania is an essential part.

Excellency, I wish to express my best wishes for Romania and its people. All the best for their continuous progress, economic stability, success in the international sphere and well-being for all the citizens.

As Representative of the Holy See in Romania, it is, for me, a pleasure and a great honour to take part in this solemn act commemorating the ninety years of Diplomatic Relations between the Holy See and Romania.

I am deeply grateful to the Minister for Foreign Affairs, His Excellency Mr. Teodor Baconschi, for his presence here today and for the interest he has taken in the preparation for this event, and I thank our distinguished guests and all the staff of the Ministry.

In June 1920 diplomatic relations were officially initiated between the Kingdom of Romania and the Holy See - almost a century of bilateral relations, with 40 years of interruption, in a period of history which has seen momentous and life-changing events for Romania, Europe and the World.

As a result, the first impulse is to look backwards to the past, which is entirely understandable and legitimate, because, as the Latin saying puts it historia magistra est vitae and also because it is right and fitting to give thanks to God for the many things we have received from Him. If we look back at history, it is, above all, to make the future better for the men and women of our time, with a particular interest in the institutions, concerns and values of the European Family.

These first ninety years of diplomatic relations between Romania and the Holy See, with their moments of light and shade, have to be assessed precisely through the prism of Europe's values human values, Christian values, values of culture and civilisation which determine, or ought to determine, the paths taken by history and man himself, and these values are: Truth, Justice, Fraternity, Freedom, Solidarity Peace.

I wish to bring to mind briefly some of the features of the last ninety years which it would be unthinkable not to mention: Nazism, the Second World War and Communism.

It is a necessity of diplomacy in general to look at the events of the past even if we would prefer to forget them, and Vatican Diplomacy is no different, but it is a particular characteristic of Vatican Diplomacy to refer constantly to the values already mentioned and strive to establish them in our World.

The bilateral relations between The Holy See and Romania are in themselves a proof of the importance of the religious

Pagina 9

90 de ani de la stabilirea relaþiilor diplomatice dintre România ºi Sfântul Scaun File de Istorie Relaþiile þãrilor române, de-a lungul veacurilor, cu Sfântul Scaun, au fost pe cât de dense, pe atât de strânse, de puternice. La baza soliditãþii ºi constanþei lor au stat douã fenomene: acþiunea de propagandã ºi rãspândire a catolicismului a Congregaþiei de Propaganda Fide de la Roma ºi propaganda Vaticanului de întemeiere de alianþe ale statelor creºtine din centrul ºi apusul Europei pentru stãvilirea pericolului otoman, tot mai ameninþãtor. Iar corespondenþa Suveranilor Pontifi cu domnii þãrilor române dateazã încã de la începutul veacului al XIV-lea, cu puþinã vreme chiar înaintea momentului fondãrii statelor feudale româneºti de sine stãtãtoare. Începuturi La Posada, în intervalul 9-12 noiembrie 1330, oastea domnului Þãrii Româneºti, Basarab I "Întemeietorul", zdrobea oastea maghiarã a regelui Carol Robert de Anjou, marcând naºterea noului stat feudal independent. Personalitatea domnului valah era cunoscutã Vaticanului înainte de aceastã bãtãlie decisivã care a marcat statutul internaþional al þãrii Româneºti. ºi acest lucru deoarece acelaºi papã, Ioan al XXII-lea, care îl felicita pe regele maghiar Carol Robert pentru cã scãpase cu viaþã de pe câmpul de luptã de la Posada, cu patru ani în urmã, în anul 1327, i se adresa direct din Avignon lui Basarab I, cãruia îi solicita ocrotire pentru cãlugãrii dominicani trimiºi în acele pãrþi de lume spre a rãspândi catolicismul. În scrisoarea respectivã, papa îl felicita pe domnitorul valah pentru zelul depus în izgonirea "pãgânilor" (tãtarilor), intraþi în Þara Româneascã în expediþii de pradã.

Propaganda Sfântului Scaun în vederea rãspândirii catolicismului în þãrile române va continua, fie prin dialog direct cu domnitorii, fie prin intermediul celor douã puternice regate feudale apostolice cu care se învecinau ele: regatul maghiar ºi regatul polon. Domnii Moldovei în speþã, din ultimele decenii ale veacului al XIV-lea ºi primele decenii ale secolului al XV-lea au promovat o politicã favorabilã rãspândirii catolicismului. Urmaºul lui Bogdan I "Întemeietorul", Laþcu, domn al Moldovei (1365-1375), a îmbrãþiºat la 1370 confesiunea catolicã - mai exact s-a convertit la catolicism dupã care a intrat în legãturã cu papa Urban al V-lea, prin intermediul cãlugãrilor (fraþilor) minoriþi Nicolae de Mehlsack ºi Paul de Schwidinitz. Domnul Moldovei a solicitat scaunului papal de la Avignon întemeierea unui episcopat catolic în oraºul Siret, subordonat direct scaunului apostolic. Gândul se va transforma în scurt timp în faptã. La 9 martie 1371 episcopia era deja întemeiatã, în fruntea ei aflându-se, la stãruinþa domnului, cãlugãrul franciscan Andrei Wasilo din Cracovia.

Cei doi succesori ai lui Laþcu, Petru I Muºat (1375-1391) ºi mai ales Alexandru cel Bun (1400 - 1431) au continuat politica procatolicã.

Acesta din urmã a ctitorit, la Baia, o mare bisericã în stil gotic. În acest oraº a fost întemeiatã, în timpul domniei sale, o nouã episcopie catolicã, pe lângã cea existentã deja, de la Siret.

Prima jumãtate a secolului al XV-lea este marcatã de douã momente importante în evoluþia raporturilor þãrilor române cu Sfântul Scaun: participarea reprezentanþilor Moldovei ºi Valahiei la douã concilii ecumenice hotãrâtoare în relaþiile dintre cele douã biserici creºtine: cea catolicã ºi cea ortodoxã. Cel dintâi a fost Conciliul de la Constanþa (Elveþia, 1414-1418), convocat la iniþiativa lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei ºi împãrat al Sfântului Imperiu roman de naþiune germanã, în scopul combaterii "ereziei" husite ºi unirii bisericii catolice cu cea ortodoxã. La conciliu au luat parte nu numai clerici, ci ºi reperezentanþi ai nobilimii ºi orãºenimii laice. La îndemnul suveranilor Poloniei ºi Ungariei, Wladislaw Jagiello ºi Sigismund de Luxemburg, domnii Moldovei ºi þãrii Româneºti, Alexandru cel Bun ºi Mircea cel Bãtrân ºi-au trimis reprezentanþii, în persoana boierilor Thobermur (Dobromir?) ºi Georgius (Gheorghe) din Samusinis.

Al doilea conciliu a fost cel de la Ferrara, care ºi-a deschis lucrãrile în ianuarie 1438, dar care se va muta la scurt timp la Florenþa, desfãºurat

la rândul lui în acelaºi scop, al realizãrii unirii celor douã biserici creºtine. Delegaþia Moldovei, prezentã la lucrãri, alcãtuitã din mitropolitul Damian, protopopul Constantin, vicarul mitropoliei, ºi boierul Neagoe (toþi de confesiune ortodoxã), a votat la 30 mai 1439 împotriva unificãrii ºi numai la 3 iunie, la stãruinþa patriarhului de la Constantinopol, ºi-a revizuit poziþia, votând pentru unificare.

Dacã aceasta era starea de lucruri pentru Moldova ºi Valahia, în Transilvania, aflatã sub stãpânirea regatului apostolic feudal maghiar, situaþia era cu totul alta. Aici, catolicismul era religia dominantã, fiind religia statului cuceritor, iar propaganda catolicã era foarte intensã. Papii au trimis în special misionari din ordinele franciscan ºi dominican, care au reorganizat bisericile din Ardeal, împânzind þara cu numeroase convente. Marea majoritate a populaþiei autohtone a opus o rezistenþã înverºunatã propagandei catolice, pãstrându-ºi neºtirbitã confesiunea ortodoxã.

Cucerirea Constantinopolului de cãtre armatele otomane ale sultanului Mahomed al II-lea "Cuceritorul", la 29 mai 1453, a produs o schimbare majorã în evoluþia raporturilor existente pânã atunci între Sfântul Sca un ºi þãrile române.

Papii de la Roma, conºtienþi de amploarea pericolului otoman, se vor erija în promotori de cruciade antiotomane. Iar domnii þãrilor române, aflaþi cei mai aproape de nãvãlitorii asiatici, vor fi cei mai vizaþi în aceste proiecte.

Vaticanul ºi "Atletul lui Hristos", ªtefan cel Mare Despre relaþiile Vaticanului cu domnul Moldovei ªtefan cel Mare s-au scris ºi vor continua, indubitabil, sã se scrie numeroase studii, articole, cãrþi.

Domnul Moldovei, o datã starea de vasalitate faþã de Înalta Poartã declaratã ca încetatã, el refuzând a mai plãti tribut turcilor, aºteptând din partea acestora o replicã militarã, a început pregãtirile de luptã, cãutând aliaþi. Cei dintâi vizaþi au fost veneþienii ºi tãtarii din Crimeea ai hanului turcoman Uzun Hassan, angajaþi deja în rãzboiul antiotoman. Apoi, domnitorul s-a gândit la Papa Sixt al IV-lea, ca la un lider spiritual european capabil a strânge ºi coaliza numeroºi conducãtori politici ºi militari ai lumii creºtine, în campania antiotomanã. În acest sens, a adresat la 29 noiembrie 1474 o scrisoare suveranului pontif, transmisã prin solul veneþian Paolo Ogniben, care se întorcea de la Uzun Hassan. ªtefan îi cerea concret Papei sã stãruie pe lângã regii ºi principii creºtini sã îi acorde ajutor militar în rãzboiul purtat împotriva Semilunei. Ecourile acestui gest nu s-au vãzut, domnul Moldovei fiind nevoit sã îi înfrunte de unul singur, ºi numai cu propriile-i forþe militare pe turci, pe care i-a înfrânt la Vaslui (Podul Înalt) la 10 ianuarie 1475. Ecourile marii biruinþe în lumea creºtinã au fost rãsunãtoare. La 25 ianuarie 1475, din cetatea de scaun a Sucevei, domnul îi informa pe papã ºi pe toþi principii creºtini despre victoria sa. Încheia scrisoarea sa în acelaºi registru, printr-o solicitare de ajutor, avertizând cã în cazul în care Moldova, care era "o poartã a creºtinãtãþii", va fi pierdutã, "atunci toatã creºtinãtatea va fi în mare primejdie". ºi aceast apel a rãmas, din pãcate, fãrã ecou.

Cu toate acestea, la 6 martie 1475, Senatul Serenissimei Republici a Veneþiei îl trimitea la Papa Sixt al IV-lea pe acelaºi Paolo Ogniben, pentru a îi relata în detaliu victoria de la Vaslui ºi a-l îndemna pe Sfântul Pãrinte "sã nu îl lase fãrã sprijin pe acest bãrbat peste mãsurã de înflãcãrat" dupã "biruinþa mãreaþã" obþinutã "întru apãrarea cauzei creºtinãtãþii". La 31 martie (1475) Papa Sixt al IV-lea i-a scris personal lui ªtefan cel Mare, pe care l-a elogiat în termenii de "Atlet al lui Hristos". Dupã care, revenind la realitate, îi explica domnului cã pentru moment nu îl putea ajuta, nici financiar nici militar, fiind împovãrat cu alte obligaþii. Îl îndemna cu toate acestea pe domnul de la Suceava sã nu descurajeze, deoarece se depun eforturi pentru a fi ajutat "cinstindu-þi vrednicia ºi slãvindu-te cu mari laude".

Dupã exact un an, la 20 martie 1476, Papa i se adresa domnului Moldovei în aceiaºi termeni laudativi: "Faptele tale - îi scria Sixt al IV-lea au adus atâta strãlucire numelui tãu, cã el se aflã

pe buzele tuturor, iar tu eºti lãudat cu deosebire de toþi în unire de simþiri". În continuare, la începutul lunii aprilie, Suveranul Pontif îi scria regelui Ungariei, Matia Corvin pe care îl ruga sã-i acorde lui ºtefan cel Mare "cu stãruinþã toatã îngrijirea care îi este trebuincioasã". În continuarea acestui demers, Sfântul Pãrinte i se adresa direct domnului Moldovei, cãruia îi comunica cã va fi ajutat de regele Ungariei, care a primit subsidii de la Sfântul Scaun în acest scop. În încheierea mesajului, þinea sã îl asigure pe domnitor cã "eºti cel mai fidel nouã ºi Sfântului Scaun Apostolic". În ciuda acestor cuvinte care ar fi trebuit sã îi dea de înþeles lui ºtefan la ce anume se putea aºtepta din partea ºefului Bisericii Catolice, domnul Moldovei a continuat ºi în cursul anilor 14761477 campania diplomaticã pe lângã Vatican, în vederea obþinerii unui sprijin fie financiar, fie militar, în lupta antiotomanã pe care o purta cu succes. Astfel, în vara anului 1476, îi va trimite în solie la Sfântul Pãrinte pe Petru Fenesi, originar din Cristian, lângã Braºov, ºi pe vornicul Cãtãneu. Cei doi soli aveau o dublã misiune: sã obþinã un ajutor financiar concret ºi eficace din partea Vaticanului ºi sã obþinã numirea lui, Petru Fenesi, care era misionar în Moldova ºi bacalaureat în dreptul canonic, în scaunul episcopal de la Baia. Dacã primul scop nu a fost atins, al doilea în schimb da, Sixt al IVlea numindu-l pe Petru Fenesi episcop de Baia.

Ultima ºi cea mai de seamã acþiune diplomaticã întreprinsã de domnul de la Suceava pe lângã Sfântul Scaun s-a petrecut în primãvara anului 1477 ºi l-a avut drept protagonist pe un unchi al domnului, Ioan Þamblac. Acesta se va înfãþiºa mai întâi în faþa Senatului veneþian, la 8 mai (1477), apoi în faþa Sanctitãþii Sale, solicitând sprijin în faþa posibilelor expediþii turco-tãtare.

Domnul arãta în mesajul sãu alarmant cã "Moldova, care este cetatea de apãrare a Poloniei ºi Ungariei ºi straja acestor cetãþi", nu va mai putea rezista multã vreme de una singurã în faþa valului otoman ºi cã, prin urmare, "dacã nu va fi ajutat, sau Moldova va pieri sau el va fi silit sã se supunã turcilor, ceea ce nu doreºte".

Rãspunsurile, goale de orice conþinut ºi angajament practic, au constat, cum era de altfel de aºteptat, în elogii ºi declaraþii laudative. Este drept cã Sixt al IV-lea i-a promis domnului moldovean suma de 10.000 de ducaþi de aur, dar ºtefan nu va vedea niciodatã acei bani.

Relaþiile domnilor þãrilor române cu Vaticanul vor continua ºi în veacul al XVI-lea. Propaganda catolicã, care a luat o amploare aparte dupã apariþia ºi rãspândirea Reformei, se va îmbina cu tendinþa politicã de iniþiere de cruciade antiotomane. Sub ambele aspecte, þãrile române reprezentau mize decisive, terenuri fertile. În penultimul deceniu al secolului, atunci când papii încercau sã uneascã într-un puternic front comun antiotoman pe împãratul Austriei, regele Poloniei ºi domnii Moldovei ºi Valahiei, îl vedem pe nunþiul papal Alessandro Comuleo la Curtea de la Bucureºti a lui Mihnea Turcitul ºi pe iezuitul Mancinelli la Iaºi, la Petru ºchiopul.

Mihai Viteazul pilon al luptei antiotomane În ultima decadã a secolului al XVI-lea, se constatã o consistentã corespondenþã a Papei Clement al VIII-lea cu domnii Moldovei ºi þãrii Româneºti, Aron Vodã ºi Mihai Viteazul. În anul 1593 de pildã, Clement al VIII-lea îi trimite lui Aron Vodã îndemnuri la luptã împotriva turcilor, adresându-i-se în urmãtorii termeni: "Sunteþi urmaºi ai latinilor ºi italienilor ºi desigur doriþi ºi voi gloria strãmoºilor voºtri".

Aron-Vodã îi scrie la rândul lui Suveranului Pontif, asigurându-l de bunele sale intenþii la adresa Vaticanului ºi solicitându-i ajutorul în campania antiotomanã declanºatã.

Dar adevãratul ºi stabilul pilon al Vaticanului în coaliþia antiotomanã pe care se strãduia sã o închege -"Liga Creºtinã"- a fost domnul þãrii Româneºti, Mihai Viteazul. Papa a apreciat acest lucru în termeni elogioºi, aºa cum fãcuse predecesorul sãu, Sixt al IV-lea, faþã de ºtefan cel Mare. În urma rãsunãtoarei victorii obþinute de Mihai împotriva turcilor comandaþi de Sinan Paºa la Cãlugãreni, în vara anului 1595, Clement al VIII-lea, deºi financiar nu l-a sprijinit în nici un fel, i-a îndemnat pe ceilalþi suverani creºtini sã-i acorde întreg concursul domnitoru-

lui valah. Redãm numai o singurã apreciere a Sfântului Pãrinte la adresa voievodului: "Meritã sã fie slãvit ca unul din cei mai viteji, puternici, valoroºi ºi înþelepþi principi ce trãiesc azi".

Nemulþumindu-se doar cu elogii, Mihai i-a trimis la Sfântul Scaun pe solii sãi, Ettore Varsio ºi prelatul franciscan Evangelisto Magno, în anul 1597, cu misiunea de a-i solicita lui Clement al VIII-lea subsidii în vederea continuãrii campaniei dusã contra turcilor. Papa le declarã celor doi soli cã nu îi putea acorda voievodului ajutorul bãnesc solicitat nici în anul respectiv, nici în cel urmãtor (1598), ci numai în…1599.

Nu va mai fi însã nevoie, deoarece în martie 1598 Poarta va încheia pace cu Mihai Viteazul, în condiþiile acestuia din urmã, cea mai importantã dintre ele fiind recunoaºterea independenþei Þãrii Româneºti.

Papalitatea a avut relaþii foarte bune cu urmaºii lui Mihai Viteazul, domnii veacului al XVII-lea ºi începutul celui urmãtor din þara Româneascã ºi Moldova, Matei Basarab, Vasile Lupu, ªerban Cantacuzino ºi Constantin Brâncoveanu, spre a nu-i cita decât pe cei mai importanþi. ºi acest lucru s-a petrecut tot în contextul alcãtuirii unor coaliþii puternice a statelor creºtine, în vederea declanºãrii unor "cruciade" antiotomane. Din pãcate, strãdaniile Suveranilor Pontifi vor rãmâne doar la nivele incipiente, coaliþiile, firave, destrãmându-se extrem de repede prin pãrãsirea lor de cãtre suveranii statelor centraleuropene sau apusene. S-au convins, ºi nu o datã, Papii de la Roma cã domnii þãrilor române erau singurii aliaþi de nãdejde în lupta antiotomanã, statornici, fideli, pe care se putea oricând conta. În Veacul Luminilor nu se poate vorbi despre o relaþie a papilor cu domnii fanarioþi din þara Româneascã ºi Moldova. Atenþia Vaticanului în aceastã perioadã va fi îndreptatã asupra celei de a treia þãri româneºti, Transilvania, aflatã din anul 1687 sub stãpânire habsburgicã. Confesiunea greco-catolicã (biserica "unitã" cu Roma), creatã în primii ani ai secolului, se va bucura din plin de atenþia ºi favorurile papilor. Nu trebuie trecutã cu vederea sau minimalizatã, tocmai în acest context, activitatea episcopului unit Ioan Inochentie Micu (Klein). Atât în Ardeal, în perioada cât a pãstorit aici (1744-1768), cât ºi la Roma, unde va fi exilat ºi unde va trãi ultimii sãi ani de viaþã, Inochentie Micu se va dovedi un vajnic apãrãtor al românilor, al originii lor dacoromane, al latinitãþii limbii române, al drepturilor lor inatacabile de cei mai vechi locuitori ai acestor meleaguri, al valorilor lor spirituale perene, unice. Asupra acestor realitãþi de nezdruncinat a reuºit prelatul ardelean sã sensibilizeze înaltele foruri ale Bisericii Catolice.

Relaþiile Principatelor Române cu Vaticanul au fost, în prima jumãtate a veacului al XIX-lea, sporadice, ºterse. Raporturile se reduceau de cele mai multe ori la intervenþii din partea domnilor de la Bucureºti ºi Iaºi pe lângã autoritãþile papale de a numi în calitate de vicar apostolic pe un protejat al lor. În aceastã perioadã, Biserica Catolicã din Moldova ºi Valahia a cãutat sã se punã sub protecþia Consulatului Franþei.

Nemulþumite, autoritãþile de la Bucureºti ºi Iaºi vor încerca sã încheie, la mijlocul secolului al XIX-lea, un concordat cu Vaticanul.

Evoluþia relaþiilor cu Vaticanul în scolele XIX ºi XX Primii paºi în aceastã direcþie vor fi fãcuþi în perioada imediat urmãtoare Unirii Principatelor de la 24 ianuarie 1859. În cadrul ofensivei diplomatice iniþiate la scurtã vreme dupã actul de la 24 ianuarie s-a înscris, între alte acþiuni, ºi încheierea unei convenþii cu Vaticanul. La 15 iunie 1860 a fost înfãptuit primul pas concret în aceastã direcþie: a fost trimisã o notã din partea preºedintelui guvernului Moldovei, Mihail Kogãlniceanu, cãtre agentul diplomatic al Principatelor Unite la Constantinopol, Costache Negri, în care, arãtându-se dificultãþile ivite în tratarea cu Sfântul Scaun a diverselor chestiuni, datoritã punerii Bisericii Catolice sub protecþia Consulatului Franþei, i se solicita diplomatului român sã ia legãtura cu Sanctitatea Sa, pentru a ajunge la o înþelegere. Concret, Negri a fost însãrcinat sã poarte negocieri cu ambasadorul Franþei pe lângã Înalta Poartã, în vederea studierii posibilitãþii încheierii unui concordat

între Principatele Unite ºi Vatican, dupã modelul concordatului încheiat cu Franþa. În cazul în care tratativele ar fi avut un traiect favorabil, guvernul român se angaja sã trimitã la Roma un delegat, cu însãrcinarea specialã de a negocia concordatul direct cu autoritãþile Sfântului Scaun. Aceastã primã acþiune se va opri însã la stadiul arãtat mai sus (negocieri Costache Negri - ambasadorul Franþei), concordatul nereuºinduse a fi încheiat. În timpul domniei lui Carol I, relaþiile României moderne cu Vaticanul au fost foarte bune. Papa Leon al XIII-lea a satisfãcut dezideratul guvernului român, desfiinþând protectoratul AustroUngariei asupra bisericilor catolice din România, iar succesorul sãu, Papa Pius al X-lea, a luat parte la jubileul comemorãrii a patru secole de la trecerea în nefiinþã a lui ªtefan cel Mare.

Stabilirea de relaþii diplomatice între România ºi Sfântul Scaun, prin instituirea unei legaþii a României la Vatican ºi a unei nunþiaturi apostolice la Bucureºti, deznodãmântul firesc al evoluþei unor raporturi constante, se va produce imediat dupã Primul Rãzboi Mondial. De altfel, în timpul lucrãrilor Conferinþei de Pace de la Paris, s-au fãcut propuneri de demarare de negocieri între România ºi Sfântul Scaun, în vederea încheierii unui concordat. Era o preocupare mai veche a oamenilor politici români Take Ionescu o avusese în vedere în 1915, I.G. Duca în 1918. Acþiunea a debutat în 1920, prin trimiterea la Roma a preotului ºi liderului memorandist Vasile Lucaciu, pentru a începe tratativele. În primãvara anului 1920, premierul-general Alexandru Averescu ºi ministrul de Externe Take Ionescu au decis ca mai întâi sã fie stabilite relaþiile diplomatice între România ºi Vatican, ºi abia dupã aceea sã fie negociat concordatul.

Astfel, la 1 iunie 1920 este înfiinþatã Legaþia României pe lângã Sfântul Scaun, titular al acesteia fiind Dimitrie C. Pennescu, în calitate de trimis extraordinar ºi ministru plenipotenþiar.

D. C. Pennescu era diplomat de carierã, la data numirii îndeplinind funcþia de director al Direcþiei Afacerilor Politice ºi Contenciosului din Ministerul Afacerilor Strãine al României.

Prezentarea scrisorilor de acreditare la papa Bendict al XV-lea a avut loc la data de 2 iulie 1920. A urmat audienþa diplomatului la cardinalul Gasparri, secretar de stat, în cursul cãreia s-a decis ca tratativele pentru concordat sã fie reluate la începutul lunii septembrie, 1920. În baza reciprocitãþii, la Bucureºti era înfiinþatã Nunþiatura Apostolicã, Nunþiu al Vaticanului fiind numit monseniorul Francesco Marmaggi.

Acesta ºi-a prezentat scrisorile de acreditare la 22 octombrie 1920, arãtând cã "desemnarea unui nunþiu apostolic la Bucureºti marcheazã o nouã ºi importantã fazã în istoria relaþiilor României cu Vaticanul". La încheierea alocuþiunii sale, diplomatul Sfântului Scaun menþiona cã "prezintã urãrile sale cele mai cãlduroase pentru prosperitatea ºi progresul marii ºi generoasei naþiuni române, pe bunã dreptate mândrã de originile sale ºi de cultura sa latinã".

Dezideratul se transformase într-o realitate de netãgãduit.

Relaþiile diplomatice ale României interbelice cu Sfântul Scaun au fost înfloritoare, la Legaþia României la Vatican activând diplomaþi români de carierã, veritabili profesioniºti, precum: Dimitrie Penescu, Caius Brediceanu, Vasile Grigorcea sau Nicolae Petrescu-Comnen. Activitatea lor neobositã ºi eficientã va duce, între alte realizãri, la semnarea, în Cetatea Vaticanului, la 10 mai 1927, a Concordatului între România ºi Sfântul Scaun. În document se stipula, între altele, faptul cã religia catolicã "se va practica ºi exercita liber ºi în public în toatã România" (articolul 1). Documentul a intrat în vigoare la 7 iulie 1929.

Dupã al II-lea Rãzboi Mondial ºi instaurarea regimului comunist în România relaþiile diplomatice între România ºi Sfântul Scaun au fost rupte la 4 iulie 1950.

Ele vor fi reluate dupã triumful revoluþiei române din decembrie 1989, când la 8 iunie 1993, cel dintâi Ambasador postrevoluþionar al României, Gheorghe Iuliu Gheorghiu, îºi prezenta scrisorile de acreditare.

Andrei CÃPUªAN - Istoric

Pagina 10

Nicolae Iorga, "spiritus rector" al generaþiei marii uniri Acad. ªtefan ªTEFÃNESCU Ziua de 1 Decembrie 1918 este înscrisã în conºtiinþa româneascã ca o datã istoricã memorabilã cu valoare de simbol simbolul jertfei generatoare de biruinþã. A fost forþat atunci cursul istoriei ºi s-a realizat ceea ce secole de-a rândul fusese doar speranþã - unirea românilor într-un singur stat.

Fãurirea statului naþional unitar român a fost cauza sfântã a întregului popor; ea a cuprins întreg spaþiul de formare a naþiunii române ºi a avut o largã ºi solidã bazã socialã, un puternic caracter democratic.

Un rol important în desãvârºirea unitãþii politice a românilor 1-a jucat cultura: învãþãmântul, literatura, ºtiinþa ºi artele, presa, numeroasele asociaþii culturalºtiinþifice, în frunte cu Academia Românã, care - de la înfiinþarea ei, prin alegerea de membri din toate provinciile româneºti s-a impus ca sanctuar al culturii naþionale, Astra, Liga pentru unitatea culturalã a poporului român º.a.

Istoriografia, prin marii ei reprezentanþi, A. D. Xenopol, V. A. Urechia, D. Onciul, V. Goldiº, I. Nistor ºi, în primul rând, prin Nicolae Iorga, a contribuit la admirabila pregãtire sufleteascã a generaþiei care a realizat Marea Unire a românilor.

Iorga ºi-a început activitatea istoriograficã în ultimul deceniu al secolului al XlX-lea, într-un moment când societãþii româneºti i se puneau douã mari probleme: desãvârºirea unitãþii statului naþional român ºi realizarea problemei agrare.

Constructor al unei opere ºtiinþifice care ia adus aprecierea de "cel mai reprezentativ intelectual, dacã nu cea mai de seamã personalitate a lumii moderne" (John L. Gering - Universitatea Columbia, New York), Iorga ºi-a pus puterea de creaþie ºi larga lui erudiþie în slujba marilor idealuri ale vremii.

Animat de un fierbinte patriotism, el a desfãºurat o imensã activitate culturalºtiinþificã, cu rol însemnat în dezvoltarea conºtiinþei naþionale.

Cãlãtor neobosit prin toate þinuturile locuite de români, cunoscãtor al realitãþilor româneºti de pretutindeni, Iorga a ºtiut sã cultive dragostea pentru limba ºi cultura naþionalã, sã insufle speranþa într-un viitor mai bun în rândul celor pe care-i considera adevãraþi patrioþi "oamenii pãmântului", marii creatori de avuþie ai þãrii ºi ai culturii

populare, "cea care face din poporul român o singurã ºi nedespãrþitã fiinþã". În cãrþi fundamentale, Iorga a evocat impresiile sale din þinuturile româneºti, aflate înainte de 1918 sub stãpâniri strãine,

exprimându-ºi credinþa cã ceea ce fusese cândva trebuia sã fie din nou: "o þarã româneascã întreagã".

Sintezele de istoria românilor scrise de el, începând cu cea în limba germanã, publicatã în 1905 la Gotha, din îndemnul lui K. Lamprecht, Geschichte des rumãnischen Volkes in Rahmen seiner Staatsbildungen, au tratat istoria tuturor românilor peste graniþele statale impuse de vicisitudinile istorice.

Faþã de lucrãrile de sintezã ale predecesorilor sãi, Iorga a adus în problemele fundamentale ale istoriei românilor o viziune nouã, rezultatã, mai ales, din raportarea fenomenului românesc la cel universal. Formarea poporului român a fost abordatã pe un plan mai larg ºi în mod ºtiinþific. S-a pornit de la studierea fondului traco-dacic, subliniindu-se elementele specifice, definitorii ale civilizaþiei getodace ºi importanþa ei pentru poporul român; s-a continuat cu expunerea vieþii romanice, nu numai în Dacia, ci în tot cuprinsul romanitãþii orientale, dintre Marea Adriaticã, Marea Egee ºi Marea Neagrã. "Noi suntem - scria Nicolae Iorga în 1918 - urmaºii acestei Românii rãsãritene, al cãrei nume l-am pãstrat cu pietate în acela al limbii noastre, româneascã ºi al poporului nostru, care s-a numit, dincolo de orice deosebire regionalã, român". Se insista asupra formei de organizare a

populaþiei rãmasã în Dacia în vremea migraþiei "barbarilor", enunþându-se teoria fecundã a "romaniilor populare".

Ca un leitmotiv apar în expunerea lui Nicolae Iorga ceea ce el numea permanenþele istoriei româneºti: ideea de continuitate daco-romanã ºi româneascã în spaþiul carpato-dunãrean, tradiþia de rezistenþã a poporului român, lupta lui secularã pentru pãstrarea fiinþei naþionale ºi a libertãþii sociale, unitatea etno-culturalã, originalitatea civilizaþiei ºi culturii româneºti, trãsãturile morale care au generat epopeea rezistenþei seculare a poporului român.

Prin opera istoricã, în care viziunea istoriei româneºti în întregul ei revine ca o permanenþã, ca ºi prin întreaga lui implicare în viaþa politico-culturalã a þãrii - ca ilustru profesor al Universitãþii bucureºtene, membru al Academiei Române, conducãtor al Ligii pentru unitatea culturalã a poporului român, iniþiator ºi organizator al cursurilor de la Vãlenii de Munte, cursuri frecventate de auditori din þarã, dar ºi din provinciile româneºti aflate sub stãpânire strãinã - Nicolae Iorga a contribuit la crearea stãrii de spirit care a fãcut sã triumfe, în 1918, voinþa naþionalã. În zilele în care naþiunea românã impunea voinþa ei de a trãi într-un stat unitar ºi independent, "Magul de la Vãleni", trecând în revistã evoluþia ideii de unire la români, fãcea constatarea cã "unirea este rodul luptei întregului popor. Fãrã a uita pe nimeni spunea el - de la general ºi de la fruntaº ardelean pânã la ultimul ostaº ºi þãran, omagiul recunoºtinþei noastre sã se îndrepte azi cãtre poporul acesta întreg de oriunde ºi din toate veacurile, martir ºi erou".

Unirea odatã înfãptuitã, ea trebuia consolidatã ºi apãratã.

Nicolae Iorga a cãutat sã facã din cercetarea istoriei un mijloc de a cimenta unitatea politico-moralã a statului naþional unitar român, de a întãri legãturile de fraternitate între poporul român ºi minoritãþile etnice, între poporul român ºi popoarele vecine. "Datoria ºtiinþei - considera Nicolae Iorga - este sã facã sã disparã toate acele prejudecãþi eronate care au înveninat viaþa politicã a acestor popoare. Numai astfel se va putea realiza fraternitatea rod(Continuare în pag. 13)

70 de ani de la moartea lui Nicolae Iorga

Iorga ºi diplomaþia În activitatea sa prodigioasã, în plan istoric, Nicolae Iorga a abordat cu mare aplomb relaþiile României cu mai toþi partenerii sãi. A fãcut-o sine ira et studio. A oglindit aceste raporturi în contextul istoric cel mai larg, din evul mediu timpuriu - la zi.

Personal, þinea o relaþie strânsã cu ºefii unor misiuni diplomatice acreditaþi la Bucureºti, apãrând interesele statului român, promovând ca nimeni altul imaginea României. A fost, Nicolae Iorga, o adevãratã instituþie rar întâlnitã, o rara avis despre care am scris ºi vom mai scrie.

Acum, la 70 de ani de la moartea

Dascãlului neamului, nu poþi face o analizã pertinentã a relaþiilor României cu strãinãtatea fãrã sã apelezi la Iorga. Fãrã sã revii la operele sale, la cele ºase volume de Memorii, pentru perioada interbelicã, ºi nu în ultimul rând, la publicistica sa.

Pentru a afla cât a fost de mulþumit sau mai degrabã - nemulþumit de manifestarea diplomaþilor români -, trebuie cititã în întregime colecþia Neamului Românesc. Da, în întregime, zecile de mii de pagini.

Spicuiesc doar câteva din judecãþile sale fãcute în anii '30, pertinente ºi de stringentã actualitate ºi azi. Mai mult decât oricând! Spunea isto-

ricul: "Legaþiile româneºti nu pot fi asiluri pentru bãieþi bine crescuþi"..

Iorga chema autoritãþile pentru a constitui un corp diplomatic românesc, patriotic, bine pregãtit, nu format din "birocraþi ºi fanþi de salon". În condiþiile date, istoricul aprecia nevoia de a avea: "o diplomaþie (politicã) activã ºi de o diplomaþie culturalã". A vorbit, deasemenea, ºi de rolul celei economice.

Realitãþile zilelor noastre ne conving însã iarãºi ºi iarãºi de nevoia de a respecta asemenea cerinþe cu deplinã mãsurã.

Nicolae MAREª

DIPLOMAÞIA MILENIULUI

Semnificaţia politică şi diplomatică a întâlnirii de la Erfurt Prof. univ. dr.

Dumitru MAZILU

Evenimentele din Spania din vara anului 1808 aveau sã marcheze relaþiile cu Franþa ºi cu Împãratul francezilor în toate þãrile de pe Continent ºi, îndeosebi, în cele aflate sub ocupaþia trupelor franceze. În cancelariile politice ºi diplomatice europene soseau mesaje într-un flux continuu, în care se exprima uimirea cã "niºte rãsculaþi spanioli, rudimentar înarmaþi, au fost capabili sã înfrângã grenadierii celui mai mare strateg militar al Continentului", cum era numit în acele timpuri Napoleon Bonaparte.

Monarhia habsburgicã încurajatã de eºecul armatei franceze în Spania Fãrã îndoialã, ecoul cel mai puternic al eºecului armatei franceze în Spania a fost înregistrat la Viena. Dupã bãtãlia de la Austerlitz, la 2 decembrie 1805, în urma cãreia armatele unite ale Rusiei ºi Austriei au suferit o înfrângere rãsunãtoare, monarhia habsburgicã a început sã se refacã militar.

Diplomaþii împãratului transmiteau la Paris mesaje din care rezulta cã austriecii se pregãtesc intens pentru o nouã confruntare armatã cu trupele franceze. Armata austriacã fusese supusã nu numai unei instrucþii moderne -þinând seama de experienþa acumulatã în anii confruntãrilor militare cu trupele franeze - dar primise ºi noi facilitãþi, de naturã sã o încurajeze. Din mai 1808 pedepsele corporale au fost interzise în armata austriacã, iar serviciul militar a devenit obligatoriu.

Concomitent cu mãsurile de naturã militarã, împãratul Francisc I al Austriei a recurs la diplomaþii sãi, pe care i-a angajat în contacte cu alte Cancelarii diplomatice în vederea constituirii unei noi coaliþii împotriva Franþei. Cele mai intense contacte au fost stabilite cu diplomaþii englezi, deoarece Anglia continua sã fie cea mai preocupatã de expansiunea francezã, suferind efectele economice ale "blocadei continentale, secretatã de Napoleon 21 noiembrie 1806".

Pregãtiri diplomatice pentru întâlnirea de la Erfurt Analiºtii cei mai avizaþi ai timpului au consemnat cã Împãratul francezilor ºi-a concentrat atenþia - în vara anului 1808, dupã surprinzãtoarea înfrâgere a trupelor sale în Spania - în direcþia organizãrii unei întâlniri cu Þarul Alexandru I. Napoleon spera sã obþinã sprijinul þarului într-o eventualã confruntare militarã cu trupele austriece. Mai mult, Bonaparte urmãrea sã descurajeze organizarea altor revolte pe Continent, dupã exemplu celei din Spania. În aceste circumstanþe pregãtirile diplomatice pentru întâlnirea de la Erfur cu þarul Alexandru I au cãpãtat o importanþã deosebitã.

4 regi ºi 34 de prinþi - suita lui Napoleon la întâlnirea cu Alexandru I Cancelaria diplomaticã de la Paris a desfãºurat o activitate susþinutã pentru a asigura impactul urmãrit de Napoleon prin întâlnirea de la Erfurt cu þarul Alexandru I al Rusiei. Împãratul francezilor dorea sã se prezinte la Erfurt - nu în postura de comandant militar ale cãrui trupe suferiserã o înfrângere în Spania - ci în postura "de stãpân atotputernic pe Continent".

Fastul fãrã precedent al întâlnirii de la Erfurt urmãrea sã-l impresioneze nu numai pe þarul ruºilor, dar ºi pe ceilalþi monarhi de pe Continent.

Prezenþa la ceremoniile organizate la Erfurt a 4 regi ºi a 34 de prinþi a avut un impact deosebit. În timpul întâlnirii cu Alexandru I, acesta a remarcat comportamentul acestor personalitãþi în relaþia cu Împãratul Franþei. Regii ºi prinþii se comportau ca subordonaþii lui Napoleon, cãruia îi solicitau "sprijin ºi protecþie".

La sfârºitul lunii septembrie 1808, la Erfurt s-a desfãºurat una dintre cele mai importante acþiuni diplomatice din istoria europeanã.

În amintirea unui mare doctor În fiecare an, de ziua sa onomasticã, doctorul Stelia Ivaºcu împreunã cu soþia sa Elvira, obiºnuiau sã invite prietenii de suflet pentru a sãrbãtorii acest eveniment.

Chiar dupã dispariþia doctorului Ivaºcu, Elvira a continuat aceastã tradiþie reunindu-i, la finele anului trecut, pe cei care le-au fost prieteni de-o viaþã. Între cei apropiaþi ai familiei Ivaºcu, Ambasadorul Chinei la Bucureºti, Execlenþa Sa Liu Zengwen, a fost ºi de astã datã un oaspete important. Cei care nu au putut sã asiste la ceremonia de dezvelire a plãcii comemorative dedicate doctorului Stelian Ivaºcu, care a avut loc la Spitalul de Urgenþã prof. dr. Agrippa Ionescu Baloteºti au avut acum prilejul sã vadã imagini de la acel eveniment.

Pagina 11

PRIVIRE ASUPRA UNEI LUMI VIITOARE

“Douã irealitãþi” (Pe marginea unui text de George Friedman)

Caius Traian DRAGOMIR Chiar ºi celor mai puþin puternici, mai marii planetei nu au reuºit niciodatã sã le facã orice, sã îi supunã oricum, sã îi compromitã efectiv oricând ºi în orice mod. În schimb, cu limbi larg difuzate, mai puþin fragmentate de biblica deconstrucþie babilonicã, despre cei care nu s-au constituit statal în calitate de mari puteri (puteri?), þãrile dominante ºi-au putut permite sã spunã ce le-a venit în cap, exemplificând prin comportamentul lor, gravul pãcat freudian al proiecþiei (a transfera asupra altora propriile distorisiuni de personalaitate). Am auzit, despre noi, cã "mãmãliga nu explodeazã", cã suntem "un popor vegetal", cã toþi "ne-au urinat în gurã".

Este evident cã toþi cei care au lansat respectivele fraze au fãcut-o întrucât li se potriveau lor înºiºi, dar, în mãsura în care aparþineau unor naþiuni care se considerau superioare - ºovinismul este cel mai frecvent o ideologie care nu se declarã ºi nici mãcar nu se recunoaºte ca proprie celui ce o adoptã ºi practicã -, nu aveau cum sã le socoteascã incorporabile propriei lor imagini de sine.

Dacã puteau sugera ideea degradantã unei persoane jenatã de o identitate care îi era atribuitã dintr-o altã culturã, ºi pe care aceastã persoanã ºi-o însuºea timid, se obþinea un efect de apãrare a propriului eu alienat, degradat, dar alimentat fals cu o specialã credinþã a propriei superioritãþi ºi puteri. Nu vreau sã vorbesc aici despre calitãþile românilor. Românii sunt pur ºi simplu un popor normal - o naþiune normalã aflatã întro perioadã criticã; o perioadã devenitã criticã pentru cã ea, naþiunea, a fost supusã, ori mai exact s-a lãsat supusã, sau ºi mai exact: ºi-a administrat ea însãºi, în douã ultime decenii mai ales, un tratament al despãrþirii de sine, deci al înfrângerii ºi supunerii.

M-am întrebat de ce în secolul XX o serie de state, de naþiuni, au avut de îndurat severe ºi sãlbatice regiumuri dictatoriale - în timp ce altele nu au fost expuse unei astfel de provocãri istorice? Rãspunsul este unul uimitor de simplu. Pentru cã primele - între care ºi românii - nu fuseserã încã, pentru a spune aºa, îmblânzite, dresate, pe când multe trecuserã de secole prin lecþii de naturã sã le liniºteascã aspiraþia la o autenticã demnitate personalã. Mark Twain spune: "Dumnezeu a dat americanilor toate drepturile ºi înþelepciunea de a nu se folosi de ele"; Charles Dickens a fost autorul cel mai tragic din toatã istoria literaturii, tocmai în calitatea sa de scriitor cât se poate de realist; întregul romantism european nu face altceva decât sã releve, cât se poate de expresiv, care este preþul libertãþii sufletului ºi spiritului în civilizaþie. Secole întregi, românii au aflat despre lucrurile acestea din povestirile altora. Când au trãit ei înºiºi experienþe în genul shakespearian, dickensian, dostoevschian s-au produs, pe teren românesc, exploziile, târzii pentru cã nu aveau de ce fi mult mai timpurii, din 1785, 1821, 1848, 1907, 1989.

România este acum o þarã fãrã niciun proiect real, dupã ce însã a trecut din Pactul de la Varºovia în NATO ºi din CAER în Uniunea Europeanã. Care sunt proiectele lumii actuale, dacã evitãm sã ne raportãm la China, India, Brazilia, Rusia? Distrugerea sistemului bismarckian - sau al celui de Al Doilea Imperiu Francez - de protecþie socialã ºi de asistenþã medicalã publicã, dezintegrarea educaþiei publice, deci garantatã de stat, sunt singurele programe ºi proiecte oficiale. In fostele þãri comuniste - inclusiv în România - s-au produs mari schimbãri, nu totdeauna uºor de suportat, însã necesare ºi totuºi pline de false promisiuni. Acum s-ar pãrea cã nu mai vrem sã renunþãm la modernitate ºi sincronism istoric. În stil caragialesc, trebuie sã avem ºi noi faliþii noºtrii. De ce ne-ar fi reproºaþi, când noi reuºim sã producem chiar mai mulþi decât alþii ? Nu este aceasta o per-

formanþã întru alinierea noastrã actualizantã?

Jurnalistul dr. George Firedman, frecvent întâlnit în "New York Times", publicã pe Stratfor o aºa-zisã "Cãlãtorie geopoliticã" prin Turcia, Moldova, România, Ucraina ºi Polonia. Partea a treia a ciclului priveºte România. Analiza sa este durã, nu lipsitã de adevãr ºi pãtrundere. România nu are proiectele sale de creºtere, progres, dezvoltare - alte þãri, unele din jurul nostru chiar, s-ar pãrea cã au câte ceva de acest fel.

Guvernarea noastrã aduce a plutire în derivã.

Toate acestea sunt corecte, dar sunt viziuni, perspective, mici, priviri în orizonturi limitate, restrânse. Care este proiectul global actual, care sunt proiectele þãrilor care prin efortul lor istoric au realizat umanitatea prezentului? Toate, în fond, se noteazã azi prin zerouri. Istoria este proiect condus pânã la absolut al sfârºitului capacitãþii umane - în sensul acesta Fukuyama ºtie ce spune: trãim, poate istorii, dar istoria, adevãrata istorie nu este, hegelian, împlinitã ci, pur ºi simplu, moartã.

Friedman începe prin a cita un poem intitulat "Invictus", aparþinând, se pare, epocii Victoriene, care ar fi fost modelul uman al civilizaþiei sale, ºi în care se spune: "Sunt stãpânul destinului meu, sunt cãpitanul sufletului meu". Românii, conform lui Friedman nu au nimic în comun cu asemenea precepte, transmise de gentry-ul britanic business-ului american. România s-ar pãrea cã a fost, dintotdeauna, þara sau þãrile, purtate neîntrerupt de miºcãri exterioare, de hotãrâri ºi destine alienante. Iatã douã irealitãþi cu efect de un comic perfect. Sã faci astfel de caracterizãri unei naþiuni, fãrã sã ºtii cã din secolul XIII ºi pânã astãzi, între Viena ºi Moscova ºi între Stockholm ºi Mediterana de Rãsãrit, singurele state care nu au dispãrut niciodatã, nici mãcar o zi, au fost Statele Române este ceva puþin cam prea jurnalistic, sub raportul caracterului. Neînvinºii stãpâni ai destinului propriu, cãpitanii sufletelor lor înþeleg, oare, ceva din forþele care determinã istoria actualã? David Coperfield, eroul dickensian, torturat de un tatã adoptiv sub privirile, înduioºate, este drept, ale bunei lui mame, sau "Fetiþa cu chibrituri" erau stãpânii sufletelor lor? Personajele bântuind în ciorapi prin aeroporturi, temãtoare la orice apropiere omeneascã, venitã din partea unui necunoscut totdeauna suspectat, fiinþe supuse scanãrii corporale, fãrã nicio ruºine, dacã sunt stãpânii sufletelor lor, ce fel de suflete au? În timpul celui de Al Doilea Rãzboi Mondial - eram copil atunci - primeam cu toþii noaptea, sã doarmã în casele noastre, militarii sosiþi noaptea spre a porni apoi, pe jos, cãtre satul îndepãrtat, sau refugiaþii din zonele evacuate ale Moldovei. Sunt, în schimb, naþiuni supuse ocupaþiei ºi genocidului care în acel rãzboi nu au tras, spre apãrarea teritoriilor sau cetãþenilor lor aproape nici un glonte.

Fatalismul românesc va fi existat în multe epoci, aºa precum în toate pãrþile lumii ºi în cazul tuturor naþiunilor, acum este însã un produs de import. Atenþie: nici mult discutata corupþie nu putea fi iniþiatã dupã Revoluþie cu monedã româneascã. Nu ne aflãm, naþional vorbind, într-o stare bunã, dar cã ar fi vorba de un fatalism special în România, aceasta este o irealitate, la fel de mincinoasã precum ºi voluntarismul sufletelor victorioase ale altor naþiuni.

Suntem toþi oameni, la nivel naþional, atât de normali pe cât de normalã poate fi fiinþa umanã în condiþiile unor încercãri execrabile de a fi manipulatã ºi supusã. Dar omul se debaraseazã continuu de erorile sale. Bolile naþiunilor sunt probleme politice ºi nu condiþii existenþiale. Când ajungem la vicii istorice, este preferabil sã vorbim despre guvernãri ºi nu despre popoare - am beneficia poate, apoi, de un voluntarism realist.

O nouã instituþie privatã de învãþãmânt superior "Investim în profesionalism" este deviza noii 16 laboratoare ºi un centru de cercetare, Instituþia a fãcut deja demersurile necesare instituþii de învãþãmânt, denumitã sugestiv dotate cu tehnicã de calcul ºi echipamente semnãrii unor acorduri bilaterale de colaboUniversitatea Europei de Sud-Est ''Lumina''. ultra moderne. rare cu centre universitare din România ºi Ea apare ca o necesitate, dupã succesul La începutul anului ºcolar tinerii studenþi au din Europa. repurtat de investitor prin crearea ºcolilor putut opta pentru cursurile a douã facultãþi: Prof. dr. Filip Stanciu, cel care a fost îndrituit "Spectrum" la Bucureºti ºi Constanþa, sã conducã destinele tinerilor care a ºcolilor Internaþionale Spectrum, la ocupã sau care vor ocupa bãncile Iaºi, Cluj, Timiºoara, Ploieºti, a acestei universitãþi, în calitatea sa de Liceelor Internaþionale de Informaticã Rector a declarat la deschideea oficialã din Constanþa ºi Bucureºti, a a instituþiei: International School of Bucharest ºi "Am dovedit în învãþãmântul preuniEarly Learning Center. Dovada succeversitar ce înseamnã un învãþãmânt de sului constã în distincþiile obþinute de calitate prin cele 150 de medalii obþinuelevii Liceului Internaþional de Inforte de elevii noºtrii la olimpiadele naþiomaticã Bucureºti, care s-au remarcat nale ºi internaþionale ºi înregistrate în an de an.De menþionat este cã în anul bazele de date româneºti. În 15 ani am 2010, 21 de elevi ai Liceului (din 120 dovedit cã învãþãmântul privat nu este de la diverse licee din þarã),au cucerit doar o alternativã la învãþãmânul de 32 de premii. Ei au fost premiaþi de Ragip Gökçel Manager general al Grupului “Lumina” ºi stat ci este un model".

Ministrul Educaþiei, Cercetãrii, Tinere- Prof. dr. Filip Stanciu, rectorul Universitãþii.

Prezentã la eveniment, Ambasadorul tului ºi Sportului la o festivitate dediTurciei, Excelenþa Sa Ayºe Sinirlioglu, catã elevilor care au obþinut distincþii la olimcea de ªtiinþe Economice ºi Politice cu a fãcut urmãtoarea remarcã "Sunt sigurã cã piadele ºi concursurile ºcolare internaþionale specializare în Administrarea Afacerilor sau universitatea va avea succes". în anul ºcolar 2009-2010. în Relaþii Internaþionale ºi Studii Europene ºi ªi noi suntem siguri de succesul Instituþiei, Revenind la Universitatea Europei de Sudcea de Studii Inginereºti, cu specializare în ºtiind cã, în spatele acesteia stã un om plin de Est ''Lumina'', ea a fost Inauguratã la începuIT sau în Tehnologii ºi Sisteme de Telecoentuziasm, care, a pus carãmidã cu cãrãmidã tul toamnei ºi reprezintã, deci, o nouã invesmunicaþii. la crearea ei, fãrã a da un pas înapoi, chiar tiþie româno-turcã a cãrei valoare se ridicã la Pregãtirea academicã este comparabilã dacã de multe ori condiþiile nu au fost chiar aproximativ 6 milioane de euro. calitativ cu a celor mai importante universiprielnice realizãrii þelului propus ºi fãrã de Clãdirea modernã din beton ºi sticlã a cãrei tãþi din Europa, diplomele fiind recunoscute care multe nu s-ar fi petrecut. El se numeºte capacitate este de o mie de studenþi cuprinde în Turcia ºi Europa Ragip Gökçel. Felicitãri!

IDEI ªI REALITÃÞI CONTEMPORANE

Proiectul Millennium: Starea Viitorului 2010 Prof. dr. Sergiu TÃMAª În cadrul Universitãþii Europei de Sud- Elizabeth Florescu, aduce noi date cu populaþia, este decisiv pentru viitorul Est - Lumina din Bucureºti ºi sub egida privire la 15 provocãri ale viitorului, omenirii. acestei universitãþi (care ºi-a deschis într-o manierã interdisciplinarã, trans- Din acest punct de vedere, unii lideri de porþile în toamna anului 2010), a fost instituþionalã ºi multiculturalã. Scopul stat ºi formatori de opinie publicã lansatã ediþia româneascã a raportului sãu nu este doar de a schiþa profiluri ale considerã cã nu existã alte cãi de abor"Starea Viitorului 2010", care face parte unor viitori posibili în diferite domenii dare a problemelor globale fãrã reducedin Proiectul Millennium, proiect ce de activitate umanã, ci ºi de a atrage rea standardelor de viaþã ale populaþiei. funcþioneazã sub auspiciile Federaþiei atenþia asupra oportunitãþilor ºi strate- În schimb, alþii pun accentul pe politici Mondiale pentru Asociaþiile ONU. giilor dezirabile privind provocãrile cu de creºtere economicã forþatã. Raportul Proiectul Millennium s-a constituit în care se confruntã dezvoltarea diferitelor subliniazã cã studiile privind viitorul ar 1996 dupã trei ani de studii realizate de state ºi comunitãþi putea sã sprijine procesele de formare a un grup de instituþii din care fãceau parte În sinteza cercetãrilor efectuate în cursul unor opinii cu privire la soluþiile ce Universitatea Naþiunilor Unite, Institu- anului 2010, se atrage atenþia asupra trebuie adoptate pentru a feri omenirea tul Smithsonian, Futude catastrofe. Altfel, res Groupe Internatiotendinþele demogranal. În prezent, la acest fice actuale, procesele proiect de dimensiuni de epuizare a resurglobale participã peste selor, urmãrile schim2.500 specialiºti în stubãrilor climatice, diul viitorilor socioactivitãþile teroriste ºi economici, planificatocrima organizatã vor ri în domeniul bussicontinua sã genereze nes-ului, oameni poliinstabilitãþi ce pot tici din organizaþii duce lumea în pragul internaþionale ºi guverunor situaþii ne, universitari, memcatastrofale. brii ai societãþii civile. Doamna Elizabeth Florescu, prof. univ. dr. Filip Stanciu, prof. univ. dr. Daniel Din studiile cuprinse Activitatea acestora se Dãianu ºi prof. univ. dr. Mircea Maliþa în acest raport, rezultã desfãºoarã în cadrul cã ameliorarea proceunor "noduri" de cercetare situate pe opiniei conform cãreia depãºirea difi- selor decizionale a devenit piatra toate continentele. Fiecare raport redac- cultãþilor pe care trebiue sã le unghiularã a viitorului. Un viitor mai tat într-o formã sinteticã este însoþit de surmonteze omenirea în perspectivã nu bun este posibil, în mãsura în care un CD ce conþine mii de pagini cu se poate realiza doar pe calea progrese- guvernele ºi alþi factori responsabili rezultatele obþinute de-a-lungul anilor lor obþinute în plan tehnologic. Inovãri- pentru evoluþia vieþii sociale vor promode cercetare. Prin intermediul acestor le de ordin tehnic vor aduce rezultatele va inovaþia socialã, capabilã sã rapoarte se oferã pentru ONU, statele aºteptate în mãsura în care vor fi inserate contribuie la diminuarea actualelor demembre ºi societatea civilã scenarii de în politici globale, care sã fie elaborate calaje ale dezvoltãrii între þãri ºi în evoluþie globalã în perspectivã. în temeiul unor decizii ºi procese interiorul lor.

Raportul "Starea Viitorului 2010", al decizionale eficiente. Rolul politicilor În legãturã cu acest obiectiv pe termen paisprezecelea din serie, elaborat de de factor prim în crearea unei societãþi lung, raportul este elaborat într-o notã Jerome C. Glenn, Theodore J.Gordon ºi mai corecte în relaþia cu natura,dar ºi cu (Continuare în pag. 31)

Pagina 12

Aniversarea a 90 de ani de la stabilirea relaþiilor diplomatice dintre România ºi Republica Ungarã Cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la stabilirea relaþiilor diplomatice între România ºi Republica Ungarã, MAE în colaborare cu Ambasada Republicii Ungare la Bucureºti au organizat o sesiune aniversarã de comunicãri ºi o expoziþie de documente diplomatice relevante pentru istoria bilateralã.

Cu ocazia momentului aniversar au rostit discursuri despre istoria relaþiilor bilaterale ºi perspectivele de dezvoltare a acestora secretarul de stat pentru Afaceri Europene, Bogdan Aurescu, Excelenþa Sa Oszkár Füzes Ambasadorul Republicii Ungare la Bucureºti ºi Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române.

Bogdan Aurescu a prezentat o scurtã istorie a modului în care au fost stabilite relaþiile bilaterale românoungare ºi a dezvoltãrii acestora pânã în prezent, subliniind cã istoria comunã, inclusiv dupã 1990, nu a fost lipsitã de încercãri, care fiind depãºite au adus cele douã popoare mai aproape, determinându-le sã înþeleagã cã singurele mijloace pentru asigurarea stabilitãþii sunt dialogul sin-

Secretarul de stat Bogdan Aurescu Îmi face o deosebitã plãcere sã particip astãzi, alãturi de dumneavoastrã, la aniversarea a 90 de ani de stabilire a relaþiilor bilaterale între România ºi Republica Ungarã. Este un moment cu o încãrcãturã simbolicã incontestabilã care lasã sã se întrevadã complexitatea ºi profunzimea legãturilor istorice, sociale ºi culturale din cele douã þãri.

Istoria comunã, inclusiv dupã 1990, nu a fost lipsitã de încercãri. Cred însã cã acestea nu ne-au îndepãrtat, ci - depãºindu-le - ne-au adus mai aproape, ne-au determinat sã înþelegem cã dialogul sincer ºi deschiderea realã sunt unicele mijloace pentru asigurarea stabilitãþii ºi bunãstãrii celor douã popoare vecine. Astfel, putem astãzi spune, fãrã ezitare, cã legãturile dintre noi sunt indisolubile, marcând o dezvoltare fãrã precedent între statele noastre. O spun cu toatã responsabilitatea, ca diplomat român care a avut ocazia, în parcursul sãu diplomatic, sã ia parte ºi uneori sã se implice activ - în multe momente ale relaþiei bilaterale.

Asumând responsabil ºi sincer istoria ºi privind spre viitor, cele douã state sunt astãzi mai pregãtite ca niciodatã sã-ºi consolideze relaþiile în cadru bilateral, dar ºi valorificând apartenenþa comunã la structurile europene ºi euroatlantice ºi la comunitatea de valori pe care o reprezintã.

Evocând trecutul, trebuie reamintit cã pânã la revoluþia paºoptistã, relaþiile de bunã-înþelegere au dobândit diverse forme de manifestare, atât la nivel popular, cât ºi la nivelul elitelor intelectuale. ºcoala Ardeleanã ºi-a gãsit moduri multiple de expresie în Cetatea Budei, iar Tipografia din Buda, la sfârºitul secolului XVIII ºi în prima parte a secolului XIX, a tipãrit cãrþi pentru întreg spaþiul românesc.

Primul rãzboi mondial gãseºte România ºi Ungaria pe poziþii diferite. Dupã încheierea rãzboiului, Tratatul de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920 de 23 de state, consacrã încetarea existenþei Imperiului Austro-Ungar ºi recunoaºte Ungaria, ca stat independent ºi suveran, ca subiect distinct de drept internaþional.

Aceastã recunoaºtere internaþionalã aduce dupã sine stabilirea de relaþii diplomatice cu alte state.

Din acest moment, relaþiile româno-ungare au înregistrat o nouã evoluþie. Ministerul Afacerilor Strãine de la Bucureºti face la 7 august 1920 propunerea de a instala la Budapesta un "comisar diplomatic" care sã fie acreditat apoi ca ministru plenipotenþiar ºi încredinþeazã aceastã misiune lui Traian Stârcea, adjutant regal. Partea ungarã a rãspuns la 26 august 1920 cã acceptã propunerea, anunþându-ºi, totodatã, intenþia de a propune o persoanã calificatã pentru reprezentarea diplomaticã a Ungariei la Bucureºti.

Traian Stârcea a fost numit prin Decret Regal ca "trimis extraordinar ºi ministru plenipotenþiar" cu data de 1 octombrie 1920. El va prelua conducerea Legaþiei Regatului României la Budapesta la data de 21 februarie 1921.

Concomitent, la Budapesta au fost luate mãsuri similare pentru înfiinþarea unei Legaþii a Regatului Ungariei la Bucureºti. La 9 septembrie 1920, Legaþia românã din Viena a informat cã Legaþia ungarã din capitala Austriei a rugat sã se intervinã pentru a fi acceptat la Bucureºti Szilárd Masirevici ca "trimis extraordinar ºi ministru plenipotenþiar" al Regatului Ungariei. Guvernul român, condus de premierul Alexandru Averescu, ºi-a dat consimþãmântul ºi, la 14 octombrie 1920, a transmis agrementul necesar.

La 25 ianuarie 1921, András Hory, în calitatea sa de

Însãrcinat cu Afaceri a.i. al Ungariei la Bucureºti, ºia prezentat scrisorile de acreditare ministrului Afacerilor Strãine, Take Ionescu. La 19 februarie 1921, Traian Stârcea, trimis extraordinar ºi ministru plenipotenþiar al României la Budapesta, era primit în audienþã în calitatea sa oficialã de dr. Gustav Gratz, ºeful diplomaþiei ungare. Audienþa de remitere a scrisorilor de acreditare la regentul Ungariei, amiralul Miklos Horthy, a avut loc la 4 martie 1921.

Relaþiile diplomatice între Ungaria ºi România au fost întrerupte la 30 august 1944, moment cãruia i s-a pus capãt la 9 mai 1945. Relaþiile au fost reluate dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, respectiv la 10 decembrie 1946. În 1954, ambele misiuni diplomatice, de la Bucureºti ºi Budapesta, au fost ridicate de la nivel de legaþie la rang de ambasadã, marcând, astfel, o nouã etapã în evoluþia relaþiilor bilaterale.

Odatã cu încheierea celei de-a doua conflagraþii mondiale, cele douã þãri au devenit membre ale aceluiaºi bloc politic ºi militar.

Cãderea regimului comunist a însemnat un nou moment istoric în evoluþia þãrilor noastre, parcursul european ºi euro-atlantic devenind un obiectiv comun, major. Adesea dificil, drumul cãtre aderarea la UE ºi NATO a cerut României ºi Republicii Ungare multã muncã, deschidere, voinþã politicã ºi sprijin reciproc.

Am parcurs dupã 1990, împreunã, multe momente importante, emblematice, ale reconcilierii româno ungare ºi ale construcþiei unei relaþii moderne, îndreptate spre un viitor comun: semnarea Tratatului de înþelegere, cooperare ºi bunã vecinãtate din 1996, de la finalizarea cãruia vom aniversa, în 2011, 15 ani de existenþã, depãºirea prin înþelegere consensualã a problematicii legii Statutului; ºi nu în ultimul rând semnarea, în anul 2002, de cãtre premierii celor douã state, a Declaraþiei Comune privind parteneriatul strategic româno-ungar pentru Europa secolului XXI. Participarea, împreunã, cu acel prilej a premierului ungar ºi a celui român la celebrarea Zilei Naþionale a României, la 1 decembrie 2002, la Budapesta, a fost un moment extraordinar de pozitiv - mã numãr printre cei care au avut privilegiul sã fie prezenþi - marcând simbolic ºi decisiv reconcilierea bilateralã ºi drumul european comun spre viitor. Sper cã vom mai asista la astfel de momente simbolice.

Da, statele noastre împãrtãºesc valorile comune europene: promovarea democraþiei, statul de drept, consolidarea economiei de piaþã ºi respectarea drepturilor ºi a libertãþilor fundamentale, inclusiv ale persoanelor ce aparþin minoritãþii naþionale, aºa cum este scris în articolul privind "Valorile Uniunii" din Tratatul de la Lisabona. ªi reamintesc aici ca aceastã referire la "drepturile persoanelor care aparþin minoritãþilor" a fost înscrisã în Tratat ca urmare a unei propuneri româno - ungare. În plan bilateral, relaþiile politice, economice, sociale ºi culturale au cunoscut o dezvoltare constantã în ultimii 20 de ani. Existã numeroase proiecte de anvergurã în care cele douã þãri sunt implicate, în domenii variate: infrastructurã, transporturi, comunicaþii, energie, culturã, educaþie, afaceri interne, proiecte lansate ºi urmãrite în cadrul celor patru ºedinþe comune ale guvernelor român ºi ungar, care au avut loc pânã în prezent. Ungaria este primul stat cu care România a creat mecanismul ºedinþelor comune de guvern - inspirându-ne dupã modelul Comisiei mixte interguvernamentale create anterior de noi cu Republica Moldova - un simbol al dezvoltãrii particulare a relaþiilor dintre cele douã state, la

cer ºi deschiderea realã.

Ambasadorul Republicii Ungare la Bucureºti a arãtat cã s-a ajuns la momentul în care se poate afirma cã România ºi Ungaria sunt adevãraþi buni vecini ºi prieteni pe care îi leagã interese ºi valori".

Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române, a trecut în revistã relaþiile istorice, culturale ºi ºtiinþifice dintre România ºi Republica Ungarã ºi a toate nivelurile: economic, cultural, educaþional etc. Ne pregãtim deja intens pentru urmãtoarea ºedinþã de guvern ce va avea loc anul viitor, la Bucureºti.

Schimburile comerciale între România ºi Ungaria au crescut de peste trei ori ºi jumãtate în perioada 20042008. Dupã o scãdere din anul 2009, în contextul crizei economice globale, în anul 2010 a fost înregistrat un reviriment al acestora, Ungaria situându-se pe locul 4 în totalul schimburile comerciale. Un simbol al legãturii puternice dintre cele douã state îl reprezintã ºi numãrul mare de societãþi comerciale cu capital ungar din România (peste 10.000) ºi cele cu capital românesc din Ungaria (peste 6.000).

Ungaria se aflã în faþa unui moment foarte important: va prelua, la 1 ianuarie 2011, Preºedinþia rotativã a Consiliului Uniunii Europene.

Pe agenda Preºedinþiei ungare a UE se regãsesc obiective de importanþã majorã pentru România: aderarea României ºi Bulgariei la Spaþiul Schengen, strategia UE pentru regiunea dunãreanã, Parteneriatul Estic, extinderea UE ºi multe altele. Vom lucra împreunã cu colegii noºtri ungari ºi îi vom sprijini activ pentru atingerea acestor obiective comune.

Asigurarea securitãþii, atât la nivel regional, cât ºi internaþional, reprezintã o prioritate de politicã externã a fiecãruia dintre statele noastre. Participarea României ºi Ungariei cu trupe ºi experþi la misiunea NATO din Afganistan ºi EULEX din Kosovo vorbesc de la sine despre angajamentul nostru comun privind asigurarea pãcii ºi securitãþii regionale ºi internaþionale.

Nu în ultimul rând amintesc legãturile dintre statele noastre asigurate prin prezenþa comunitãþii româneºti din Republica Ungarã ºi a celei maghiare din România. În calitatea mea de co-preºedinte al Comitetului Comun privind minoritãþile naþionale, pot sã atest rolul extraordinar de punte între þãrile ºi societãþile noastre pe care îl joacã minoritatea noastrã din Ungaria ºi cea maghiarã din România. Contribuþia minoritãþii maghiare din România la asigurarea stabilitãþii ºi dezvoltãrii societãþii româneºti, pe fundalul creãrii progresive în România a unui veritabil model european de gestionare a raporturilor majoritate - minoritate, la standardele europene cele mai ridicate, este evidentã ºi trebuie salutatã cu fiecare prilej.

Sper cã vom face progrese în continuare, inclusiv prin intermediul acestui Comitet bilateral, pentru pãstrarea ºi dezvoltarea identitãþii etnice, culturale ºi lingvistice a minoritãþii române din Ungaria.

Din perspectiva României, reconcilierea dintre statele noastre, astãzi, în context european, la 90 de ani de la stabilirea relaþiilor diplomatice, este un obiectiv atins, chiar dacã la nivelul societãþii mai apar, uneori, excepþii izolate. Reconcilierea ºi parteneriatul nostru se consolideazã permanent, iar pe fundalul acestor excelente relaþii de parteneriat strategic - abordarea actualã a autoritãþilor de la Bucureºti ºi Budapesta este clarã: este o abordare în favoarea eforturilor comune, îndreptate spre viitor, lãsând în urmã, împreunã, trecutul, în cadrul marii familii europene ºi euro-atlantice.

Aº dori, de aceea, sã îmi exprim încrederea cã, ºi în perioada urmãtoare, parteneriatul româno-ungar va cunoaºte un ritm ºi mai susþinut de dezvoltare, pe baza respectului, toleranþei, încrederii ºi înþelegerii reciproce pe care guvernele noastre le promoveazã constant în beneficiul popoarelor noastre ºi al regiunii din care facem parte.

prezentat activitatea Comisiei mixte de istorie.

De asemenea, istoricul român a prezentat volumul "Studii istorice privind relaþiile româno-ungare" editat în acest an sub egida Academiei Române, Secþia de ªtiinþe Istorice ºi Arheologice, prin eforturile Institutului de Istorie "George Bariþiu" din Cluj-Napoca.

Volumul cuprinde 25 de studii elaborare de 28 de autori, cu o tematicã variatã, începând din secolele X-XI pânã în zilele noastre.

La eveniment au participat membri ai corpului diplomatic acreditat la Bucureºti, personalitãþi din lumea academicã ºi culturalã ºi reprezentanþi ai mass-media.

Excelenþa Sa Oszkár Füzes Mulþumesc Ministerului Afacerilor Externe al României pentru iniþiativã ºi organizarea demnã a evenimentului. Este o onoare pentru mine sã am prilejul de a spune ºi cu aceastã ocazie: relaþiile þãrilor ºi popoarelor noastre cunosc o dezvoltare cu totul deosebitã. În bunã parte am reuºit sã depãºim uriaºele poveri istorice, ceea ce - am repeta de mai multe ori, dacã nu ne-ar opri modestia - pesemne cã oferã un exemplu ºi pentru rezolvarea altor conflicte similare.

Aici ºi acum ne amintim de nouãzeci de ani ºi, dacã ar fi sã facem un bilanþ, am putea fi mândri de noi înºine. Am ajuns la momentul în care putem afirma: România ºi Ungaria nu sunt doar aliaþi, pe hârtie ºi într-un cadru internaþional, ci ºi adevãraþi, buni vecini ºi prieteni. Ne leagã interese ºi valori.

Dacã nu mi-o luaþi în nume de rãu, aº rememora cã în urmã cu doi ani ºi jumãtate, atunci când, în noua mea calitate de ambasador, mi-am prezentat scrisoarea de acreditare Domnului Preºedinte Traian Bãsescu, i-am spus ca devizã un singur cuvânt: încredere. Acest lucru este cel mai important pentru Ungaria în relaþiile sale cu România. Am dori o cooperare bazatã pe încredere reciprocã ºi, în ceea ce ne priveºte pe noi, dorim sã fim demni de încrederea acordatã. ªi permiteþi-mi sã vã spun ca o mulþumire care vine din inimã: atât în calitate de diplomat, cât ºi ca om particular înseamnã foarte mult pentru mine faptul cã întotdeauna gãsesc în Ministerul Afacerilor Externe român parteneri corecþi, amabili.

Atunci când totul merge uºor, dar ºi atunci când merge mai greu!

Relaþiile diplomatice existã pentru ca atunci când lucrurile merg mai greoi sã gãsim soluþiile corecte. Vã pot spune cu bucurie cã din acest punct de vedere nu avem motive pentru care sã ne fie ruºine. Guvernele se schimbã, situaþia internaþionalã se schimbã, dar relaþiile diplomatice ºi cooperarea noastrã profesionalã ºi umanã sunt stabile, ambele pãrþi încearcã sã gãseascã soluþiile într-adevãr bune. Îmi aduc bine aminte de listele lungi cu probleme pe care le scriam acum treizeci de ani, fiind proaspeþi diplomaþi… iar acum, dacã ar trebui sã mai întocmim liste, aº putea sã vã înºir mai pe larg realizãrile.

Desigur, nu ar trebui sã ne facem griji cã rãmânem fãrã muncã.

Intenþia mea fermã este sã avem o cooperare ºi mai eficientã ºi strânsã, atât în cadru multilateral, cât ºi bilateral, pentru cã ºtiu: România ºi Ungaria, una împotriva celeilalte, nu ajung la nimic, una fãrã cealaltã valoreazã puþin, împreunã însã suntem capabili chiar ºi de miracole! În relaþiile noastre atlantice ºi europene, ca ºi în regiunea noastrã ºi în cooperarea bilateralã directã, se formeazã o "axã" româno-ungarã, în sensul bun al cuvântului. ºi Ungaria face tot ce-i stã în putinþã pentru ca aceastã axã sã asigure funcþionarea motorului întregii cooperãri regionale. Sã se formeze o relaþie în care nu existã graniþe, cel mult aceea din interiorul zonei Schengen, începând cu primãvara anului viitor.

Unde fiecare linie nu ne desparte, ci ne uneºte.

Mai bine mai târziu, decât niciodatã - aº spune, pentru cã noi, ungurii ºi românii, nu suntem "doar" vecini. De secole, popoarele noastre trãiesc "amestecate între ele". Comunitatea maghiarã din România ºi cea românã din Ungaria, deºi ca numãr sunt diferite, sunt de o importanþã covârºitoare. Reprezintã valorile noastre comune a cãror dãinuire ºi propãºire este interesul fundamental al ambelor state. Este o senzaþie plãcutã sã vedem cã în problemele limbii, culturii, identitãþii ºi ale legãturilor cu þara mamã deja aplicãm aceleaºi principii ºi seturi de valori.

Pãcat cã nu voi mai fi aici peste nouãzeci de ani…

Reprezentanþii oficiali a douã þãri înfloritoare care se respectã ca prieteni de încredere vor zâmbi doar la ciudãþeniile pentru care s-au certat odinioarã... Dar poate cã cei care ne vor lua locul vor considera la aniversarea a 180 de ani de la stabilirea relaþiilor diplomatice cã nici noi, predecesorii, nu ne-am fãcut de ruºine.

Pagina 13

Aniversarea a 90 de ani de la stabilirea relaþiilor diplomatice dintre România ºi Republica Ungarã File de Istorie Relaþiile româno-maghiare s-au caracterizat în cursul Evului Mediu printr-o constanþã clarã, oricare ar fi fost statutul þãrilor române în raport cu regatul feudal maghiar, de state inamice sau aliate. ºi, începând cu Evul Mediu timpuriu ºi continuând cu cel dezvoltat, istoria stã mãrturie cã românii ºi ungurii au fost la început…inamici. In primul rând a fost rivalitatea dintre triburile maghiare conduse de Arpad, Tuhutum ºi alte cãpetenii ºi cnejii ºi voievozii formaþiunilor politice prestatale din Ardeal ºi Banat, Gelu, Menumorut ºi Glad, încleºtaþi în lupta pentru cucerirea/apãrarea Transilvaniei (secolele IX-X). Apoi au fost luptele românilor ardeleni cu oºtile regatului feudal apostolic maghiar, care au durat aproape trei veacuri ºi s-au încheiat prin cucerirea acestei þãri române ºi colonizarea ei. Punctul culminant al rivalitãþii româno-maghiare l-a reprezentat eliberarea de sub suzeranitatea coroanei angevine, în veacul al-XIV-lea, a celor douã state feudale româneºti, proaspãt constituite: þara Româneascã a lui Basarab I (Posada, 9-12 noiembrie 1330) ºi Moldova lui Bogdan I (1364).

Pânã la cucerirea regatului maghiar de Poarta Otomanã ºi transformarea sa, pentru aproape un secol ºi jumãtate, în provincie otomanã (paºalâc turcesc "Paºalâcul de la Buda"), în perioada 1526-1540, þãrile Române ºi Ungaria au fost aliate în lupta comunã, antiotomanã.

Sunt binecunoscute alianþele dintre Mircea cel Bãtrân ºi Sigismund de Luxemburg (17 mai 1395), Vlad þepeº ºi Matia Corvin (începutul lunii februarie 1462), ºtefan cel Mare ºi Matia Corvin (Iaºi, 12 iulie 1475), Radu cel Mare ºi Vladislav al-II-lea (Târgoviºte, 3 decembrie 1507) ºi Neagoe Basarab ºi Ludovic al-II-lea (17 martie 1517).

Infrângerea armatei maghiare la Mohacs

Nicolae Iorga, “spiritus rector” ...

(Urmare din pag. 10)

nicã pentru civilizaþie a popoarelor, bazatã pe respect reciproc".

Statul naþional - în viziunea lui Iorga - are obligaþia de a dezvolta o civilizaþie naþionalã. Aceasta nu trebuie sã se izoleze de mersul general al culturii umane.

"Orice civilizaþie ce se izoleazã se condamnã ºi împreunã cu dânsa ºi naþiunea care a produs-o. Noi toþi suntem participanþi ai omenirii întregi".

O Europã nouã trebuie sã fie - dupã Nicolae Iorga - o "Europã liberã", "sprijinitã pe state naþionale libere". Libertatea acestora trebuie respectatã ºi apãratã.

Europa liberã, Europa nouã trebuie sã-ºi defineascã identitatea în primul rând printr-o mare culturã, aceasta fiind liantul cel mai puternic, care sã uneascã popoarele Europei ºi sã conducã la crearea conºtiinþei europene. A doua dimensiune importantã în construcþia Europei noi era vãzutã de Nicolae Iorga în crearea unui sistem de apãrare ºi gãsirea formelor materiale de a-1 asigura. Pentru România întregitã - îºi exprima convingerea savantul - "întoarcerea cãtre Apus este... o asigurare pentru prezent ºi o promisiune pentru viitor".

Autoritate spiritualã a þãrii, care a fãcut

de cãtre armata otomanã a sultanului Soliman I "Magnificul" în anul 1526 ºi ocuparea Budei de cãtre oastea otomanã ºi transformarea Ungariei, pentru aproape un secol ºi jumãtate în "Paºalâcul de la Buda" (1540) a marcat o cotiturã în alianþa antiotomanã a þãrilor române cu Ungaria, nu însã ºi încetarea acesteia.

Domnii români ai veacului al-XVI-lea vor continua practica încheierii de tratate de alianþã antiotomane cu împãraþii Habsburgi ai Sfântului Imperiu Roman de Neam German, care, luând în stãpânire pãrþile vestice ale Ungariei, necãzute în robia otomanã, se autointitulau "regi ai Ungariei" (Ferdinand I de Habsburg cu Petru Rareº ºi Radu de la Afumaþi, Rudolf al-II-lea cu Aron-Vodã ºi Mihai Viteazul).

La sfârºitul secolului al-XVII-lea, în urma înfrângerii turcilor de cãtre imperiali, Ungaria ºi alãturi de ea Transilvania intrã pentru aprope douã secole sub dominaþia Imperiului austriac al Habsburgilor (1688), pacea de la Karlowitz (1699) consfinþind aceastã realitate. "In aceastã nouã fazã istoricã - subliniazã istoricul Vasile Netea - relaþiile dintre þãrile române ºi Ungaria nu se mai efectueazã prin Buda, ci exclusiv prin Viena".

Revoluþia de la 1848 îi aduce faþã în faþã pe români ºi pe unguri, însã, din pãcate, nu în calitate de aliaþi - deºi luptau împotriva Austriei habsburge - ci de inamici. Ungurii lui Kossuth s-au înfruntat inutil, însã pe viaþã ºi pe moarte, cu românii ardeleni ai lui Avram Iancu, în munþii Transilvaniei, în ciuda atâtor demersuri diplomatice efectuate de revoluþionarii români Nicolae Bãlcescu ºi Cezar Bolliac, în vederea reconcilierii celor douã pãrþi beligerante. Dupã înfrângerea ambelor revoluþii, în Principatele Române (1848) ºi în Ungaria (1849), colaborarea între revoluþionarii exilaþi români (Nicolae Bãlcescu, A. G. Golescu ºi Ion C. Brãtianu) ºi maghiari (Lajos

Kossuth, L. Teleki ºi G. Klapka) s-a intensificat în deceniul 1849-1859, având loc discuþii între ei, la Paris ºi Londra în speþã. In anii 1859-1860 ºi apoi în 1863, au avut loc discuþii între emisarii liderilor emigraþiei maghiare, Kossuth ºi Klapka ºi reprezentanþii domnitorului Alexandru Ioan Cuza, între subiectele tratate înscriindu-se ºi posibilitatea unei acþiuni comune împotriva Austriei, precum ºi viitorul statut al Transilvaniei. Evenimentele petrecute în intervalul 18661867, înfrângerea Austriei de cãtre Prusia în procesul unificãrii Germaniei ºi crearea, pentru o jumãtate de veac a Imperiului dualist Austro-Ungar (18671918), au zãdãrnicit continuarea tratativelor. Unul din primele gesturi fãcute de împãratul Franz Iosif, dupã înscãunarea sa, la Budapesta, ca rege al Ungariei, a fost semnarea decretului de încorporare forþatã a Transilvaniei la regatul Ungariei.

Relaþiile diplomatice româno-austroungare în cei 50 de ani de existenþã a imperiului dualist au fost extrem de tensionate, datoritã asprei politici de asuprire ºi deznaþionalizare forþatã la care erau supuºi românii din Ardeal de cãtre autoritãþile de la Budapesta. Cu toate acestea, oficial, prezenþa pe tronul României a unui principe german, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, a dus la o apropiere a celor douã state. In planul apropierii diplomatice a celor douã state, la 24 decembrie 1868 este creatã agenþia diplomaticã a României la Viena, titularul acesteia fiind Ludovic Steege.

Dupã mai bine de 10 ani de la acest eveniment, Austro-Ungaria s-a grãbit sã recunoascã statul român independent, în toamna anului 1878, la scurtã vreme dupã Congresul de la Berlin. La 11/23 septembrie 1878, agenþia diplomaticã a României la Viena era ridicatã la rangul de legaþie. Aceasta a fost, de altfel, prima legaþie a României independente ºi suve-

rane. Titularul ei a fost Ion Bãlãceanu, revoluþionar paºoptist, militant neobosit pentru unire ºi independenþã, ilustru diplomat al României moderne, cel dintâi trimis extraordinar ºi ministru plenipotenþiar al României la Viena, care ºi-a prezentat scrisorile de acreditare la 2/14 octombrie 1878. In baza reciprocitãþii, la 21 octombrie/2 noiembrie (1878), primul trimis extraordinar ºi ministru plenipotenþiar al Austro-Ungariei la Bucureºti, contele Ladislau Hoyos, remitea scrisorile de acreditare în aceastã calitate principelui Carol I. La un an dupã stabilirea relaþiilor diplomatice la nivel de legaþii între cele douã state, la sfârºitul anului 1879 era întemeiatã prima reprezentanþã diplomaticã a României, cu caracter permanent, în capitala Ungariei: Consulatul General al României la Budapesta (fondat la 15 decembrie 1879).

Existenþa acestuia avea sã se întindã pe durata a 36 de ani, pânã la intrarea României în Primul Rãzboi Mondial, alãturi de Antantã ºi împotriva Puterilor Centrale. Misiunea consulatului general, oficiu subordonat legaþiei României de la Viena, era de a urmãri cu atenþie viaþa economicã, culturalã ºi politicã din Ungaria ºi îndeosebi evoluþia existenþei ºi activitãþii românilor din Ungaria. Primul consul general al României la Budapesta a fost pictorul Eugen Voinescu, numit la 1 ianuarie ºi sosit la post la 5 februarie 1880. Consulatul General al României la Budapesta a fiinþat pânã la 14/27 august 1916, când România a intrat în Primul Rãzboi Mondial ca aliat al Antantei ºi adversar al Puterilor Centrale, deci al Austro-Ungariei, ultimul titular fiind Grigore Bilciurescu (1913-1916), diplomat de carierã. Pânã la încheierea tratatului de Pace de la Trianon, dintre Ungaria ºi statele învingãtoare, la 4 iunie 1920 - sfârºitul rãzboiului a adus

cu sine dezagregarea imperiului dualist al Austro-Ungariei ºi crearea statelor separate ºi independente Austria (1 noiembrie 1918) ºi Ungaria (12 noiembrie 1918) - interesele României vor fi girate de Consulatul General al Elveþiei în aceastã þarã.

Dupã semnarea Tratatului de la Trianon, la 4 iunie 1920 - tratat semnat din partea României de dr. Ion Cantacuzino ºi Nicolae Titulescu ratificarea lui de corpurile legiuitoare ale României, la 17 ºi 27 august, sancþionarea sa de cãtre regele Ferdinand I, la 30 august 1920, ºi intrarea sa în vigoare la 26 iulie 1921, relaþiile româno-ungare au intrat într-o nouã fazã a evoluþiei lor. Inceputul anului 1921 este marcat de stabilirea între cele douã state de relaþii diplomatice la nivel de legaþii. La 25 ianuarie 1921, Andras Horyi, în calitatea sa de însãrcinat cu afaceri a.i. al Ungariei la Bucureºti, îi prezenta scrisorile de acreditare ministrului afacerilor strãine, Take Ionescu. La 19 februarie, Traian Stârcea, trimis extraordinar ºi ministru plenipotenþiar al României la Budapesta, era primit în audienþã în calitatea sa oficialã de dr. Gustav Gratz, ºeful diplomaþiei ungare. Audienþa de remitere a scrisorilor de acreditare la regentul Ungariei, amiralul Miklos Horthy, a avut loc la 4 martie 1921. Misiunea primului ministru plenipotenþiar al României la Budapesta s-a încheiat la data de 1 octombrie 1928.

Relaþiile diplomatice între Ungaria ºi România au fost întrerupte la 30 august 1944. Relaþiile au fost reluate dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, respectiv la 10 decembrie 1946. În 1954, ambele misiuni diplomatice, de la Bucureºti ºi Budapesta, au fost ridicate de la nivel de legaþie la rang de ambasadã.

Dr. Andrei Alexandru CÃPUªAN

cunoscut în lume faptul cã România îºi are oamenii ei mari, Nicolae Iorga a fost distins de nouã mari universitãþi din lume cu titlul de doctor honoris causa; zece Academii ºi opt instituþii de înaltã culturã l-au ales membru ºi trei oraºe l-au declarat cetãþean de onoare. Nici un alt savant român nu s-a bucurat de o cunoaºtere internaþionalã atât de largã.

Vestea asasinãrii lui Nicolae Iorga de cãtre legionari a îndoliat comunitatea savantã a lumii. În unele þãri - din pãcate nu în România - a fost declarat doliu naþional (cazul Turciei).

La 6 ani de la uciderea lui Nicolae Iorga, la 29 noiembrie 1946, preºedintele în funcþie al Academiei Române, Andrei Rãdulescu, reamintea în ºedinþa publicã: "... ziua de astãzi corespunde cu aceea în care l-am condus la locaºul de veci.

Uciderea lui dupã torturi ºi în condiþiuni asupra cãrora nu s-a fãcut încã deplinã luminã, va rãmâne ca una din cele mai mari ruºini ale vremurilor noastre. Ea a umplut de groazã pe oricine a avut ceva uman în suflet ºi, mai ales, pe toþi care simt româneºte.

Ea a impresionat adânc ºi dureros ºi peste mãri ºi þãri, unde numele ºi activitatea lui dusese faima României. Acum douã sãptãmâni (la 15 noiembrie 1946) ni s-a citit aci frumosul cuvânt de înaltã preþuire, admiraþie ºi de iubire spus atunci la Radio,

pe celãlalt þãrm al Atlanticului, de cãtre unul din marii învãþaþi ai Franþei (Henri Focillon), iubitor al poporului nostru, alungat ºi el de mizeriile rãzboiului în Statele Unite. ªi în atâtea alte pãrþi ale pãmântului s-au spus cuvinte, s-au scris notiþe despre Iorga, atât cât îngãduia vâlvãtaia în care se zbãtea omenirea, cuvinte ºi notiþe care ar trebui adunate. Mai cu seamã în lumea cãrturarilor s-a strecurat un fior de groazã, când s-a aflat cã un învãþat, cum nu erau mulþi pe lume, a putut fi doborât în chinuri ºi gloanþe.

Nu este de prisos sã amintim puþin din acele zile negre. Când aproape nimeni navea curajul sã arboreze un steag pentru marele învãþãtor al neamului, nici chiar la ºcoalã, unde propovãduise atâþia ani, când nu s-a putut publica un anunþ mortuar, când parcã lumea rãmãsese împietritã, Academia Românã nu ºi-a pãrãsit datoria. ºi e bine sã se ºtie.

Era o vineri, cu cer mohorât, plinã de zvonuri sinistre, îºi amintea academicianul Andrei Rãdulescu. Unii dintre noi, între care eram ºi eu, primisem, dupã asasinat, numeroase ameninþãri de moarte. În acele împrejurãri, când nu mulþi îndrãzneau sã iasã din casã, membrii Academiei, înfruntând orice, ne-am reunit la ºedinþã, ca de obicei. Eram 28, toþi care ne aflam în Bucureºti. Lipsa de combustibil ne-a silit

sã ne adunãm în sala comisiilor. Cu sufletele profund zguduite, am ascultat necrologul fãcut de preºedintele de atunci, Rãdulescu-Motru, în cuvinte miºcãtoare, care vor rãmâne ca unul din cele mai frumoase omagii pentru marele dispãrut.

Se spusese cã la înmormântare n-au voie sã asiste mai mult de 4 persoane din familie. Ni se dãduse a înþelege ºi nouã ºi aceastã mãsurã ºi cã nu este prudent sã meargã membrii Academiei ºi mai ales în numãr mare. Fãrã nici o ezitare, neþinând seamã de aceste preveniri ameninþãtoare, am pornit cu toþii la cimitir. Mai tineri sau mai bãtrâni, cu ce s-a putut, am ajuns acolo unde zãcea trupul însângerat, am stat ca un fel de gardã în jurul lui ºi, în mijlocul unei imense mulþimi jalnice, l-am însoþit pânã la mormânt.

Am plâns cu întreg acel popor, care s-a dovedit cã ºtie sã preþuiascã ºi sã iubeascã ºi ne-am înapoiat cu conºtiinþa împãcatã cã, orice ni s-ar întâmpla, ne - am fãcut datoria ºi cã s-a înscris în istoricul Academiei o paginã plinã de demnitate.

Au fost zile de cruntã durere. ºi cu cât trece vremea, cu atât ne apar mai tragice nouã, care le-am trãit, ºi cu atât mai de neînþeles este cum de s-a putut sãvârºi acest asasinat. Cãci, independent de orice consideraþiuni, de sentimente ori resentimente, personalitatea lui Nicolae Iorga a fost aºa de covârºitoare, productivitatea lui aºa de

întinsã în atâtea domenii, însuºirile lui aºa de superioare încât s-a ridicat cu mult deasupra contemporanilor ºi mai vârtos din punct de vedere cultural a dominat epoca sa în chip hotãrâtor.

El a fost nu numai una din cele mai mari glorii ale neamului, care nu se ivesc oricând, ci ºi unul din cei mai mari învãþaþi ai lumii... El este unul din marii martiri ai neamului, care trebuie pomenit de-a pururea"...

Iorga "trebuie sã rãmânã pentru vecie o mândrie naþionalã".

Adversar al totalitarismului, cãruia i-a cãzut victimã, Nicolae Iorga a continuat dupã moartea sa, prin opera duratã, sã fie o forþã în rezistenþa împotriva dictaturii de orice fel. El s-a dovedit a fi ºi dupã moarte, ca ºi în timpul vieþii, un constructor de conºtiinþe româneºti ºi, totodatã, sã ofere modelul de cetãþean al lumii întregi.

Cuvintele lui Nicolae Iorga la adresa lui Mihai Viteazul i se potrivesc ºi lui: "apostol al neamului". "Sã-1 avem înainte de câte ori gândul ni se înalþã mai sus de nevoile mici ale zilei ce trece ºi cautã sã zãreascã în depãrtãrile viitorului. Sã aducem însã sufletului sãu darul muncii noastre cinstite ºi folositoare. Cãci pe aceste douã temelii se sprijinã mãrirea tainicã a unui neam: amintirea totdeauna vie a trecutului ºi conºtiinþa datoriei împlinite de toþi ºi în fiecare clipã".

Pagina 14

130 de ani de relaþii Aniversarea a 90 de ani de relaþii diplomatice româno-belgiene, diplomatice între România ºi Austria perspective de securitate românul Horaþiu Decuble, lector al La sfârºitul anului trecut, Ambasada Româsalut ale ambasadorului României în În contextul aniversãrii în 2010 a 130 ani de relaþii diplomatice româno-belgiene, Ambasada României, în colaborare cu Institutul Regal Superior pentru Apãrare din Bruxelles, a organizat la 22 noiembrie 2010 conferinþa: "130 de ani de relaþii bilaterale româno-belgiene, perspective de securitate".

Au participat reprezentanþi ai ministerelor federale de Afaceri Externe ºi de Apãrare, membri ai legislativului federal, oficialitãþi din cadrul NATO ºi al Parlamentului European, membri ai Corpului diplomatic, precum ºi exponenþi ai cercurilor academice din cele douã þãri. Cuvântul de deschidere a fost rostit de François Xavier de Donnea, ministru de stat, preºedintele Comisiei de politicã externã a Camerei Reprezentanþilor.

Dezbaterile au relevat evoluþia rapor-

turilor bilaterale în ultimele douã secole, climatul de încredere ºi strânsele legãturi existente astãzi între România ºi Belgia, fundamentate pe abordãri ºi percepþii similare ºi pe angajamentul comun în direcþia consolidãrii relaþiei transatlantice. Vorbitorii au evocat excelenta cooperare militarã românobelgianã, preocupãrile convergente în sfera apãrãrii, din perspectivã europeanã ºi euroatlanticã, ºi sinergia eforturilor în plan securitar ale celor douã þãri. În cadrul sesiunii dedicate securitãþii europene ºi euro-atlantice, intervenþiile vorbitorilor au dezvoltat subiecte legate de deciziile recentului summit NATO de la Lisabona, managementul crizelor, consolidarea relaþiei UE-NATO, evoluþiile intervenite în peisajul de securitate global.

Forum de Afaceri Româno - Azer În prima sãptãmânã a lui decembrie 2010, o delegaþii de oameni de afaceri azeri a sosit în România în cãutare de noi oportunitãþi de afaceri, proiecte de cooperare ºi investiþii. În fruntea delegaþiei s-a aflat prof. dr. Alakbar Mammadov, Preºedinte al Centrului Naþional Azer de Competitivitate ºi Productivitate ºi Prim-vicepreºedinte al Camerei Bilaterale de Comerþ ºi Industrie România-Azerbaidjan, secondat de Gular Saforova, senior economist, reprezentantul biroului din Baku a GTZ (German Technical Cooperation) ºi de un numãr mare de oameni de afaceri azeri, reprezentaþi ai unor firme care activeazã în sectoare de activitate precum construcþii/reparaþii, materiale de construcþie, agriculturã ºi produse alimentare, producþie ºi vânzare de echipamente electrice ºi cabluri, vânzare de petrol ºi combustibil, comerþ, clinici medicale, farmacologie.

Cu ocazia vizitei, Camera de Comerþ ºi Industrie a Municipiului Bucureºti ºi Centrul Naþional Azer de Competitivitate ºi Productivitate au organizat un forum de afaceri româno-azer la care au fost prezenþi, alãturi de membri delegaþiei, Florin Antonescu, Vicepreºedinte al CCIB, Anar Shukurov ºi Farid Abdinbayov, Ataºatul Comercial, respectiv Consilierul Ambasadei Republicii Azerbaidjan ºi oameni de afaceri români interesaþi de posibilitatea colaborãrii cu partea azerã.

Prof. dr. Alakbar Mammadov, referindu-se la scãderea valorii schimburilor comerciale dintre cele douã þãri, a menþionat cã principala problemã este lipsa de informaþii despre pieþele respective, considerând cã CCIB, CBCIRA ºi CNCP pot asigura fluxul de informaþii necesare dezvoltãrii relaþiilor comerciale dintre cele douã state, subliniind rolul celor trei instituþii în sprijinirea dezvoltãrii afacerilor ºi a relaþiilor economice bilaterale.

Anar Shukurov, a menþionat faptul cã se simte nevoia unei diversificãri a cooperãrii þinându-se cont de "poziþiile geoeconomice ºi geostrategice ale celor douã state"ºi a scos în evidenþã rolul României ca punte de legãturã cu pieþele U.E. ºi rolul Azerbaidjanului în a facilita accesul la pieþele Asiei Centrale.

Au fost, deasemenea, reamintite avantajele pieþei româneºti pentru investitorii strãini: condiþii egale cu cele acordate investitorilor autohtoni, accesul la fonduri europene, existenþa unui mare numãr de parcuri industriale etc.

Vicepreºedintele, Florin Antonescu, a arãtat cã unul dintre domeniile de mare interes pentru România în cooperarea cu Azebaidjanul ar fi "retehnologizarea ºi modernizarea unor complexe industriale, chiar dezvoltarea unor capacitãþi de producþie noi".

Qatar Airways apropie...

parte a Europei ºi sperãm sã creºtem traficul turistic cãtre aceastã zonã, mai ales cã reprezintã cea mai scurtã distanþã cãtre Orientul Mijlociu, în loc de un zbor cãtre Amsterdam sau Paris", a declarat preºedintele Akbar Al Baker. Domnia sa a subliniat cã odata cu intensificarea curselor cãtre Qatar ºi creºterea numãrului de pasageri, flota va fi schimbatã, legãtura cu Bucureºtiul urmând a fi efectuatã cu aeronavele de ultimã generaþie, Airbus A321, ulterior chiar cu Boeing Dreamliner.

(Urmare din pag. 1)

Dezvoltãrii Regionale ºi Turismului, Elena Udrea.

"Vroiam de ani buni sã venim la Bucureºti, dar încã nu aveam numãrul necesar de avioane pentru acest lucru.

România este o þarã stabilã, cu perspective economice ºi un mare potenþial turistic, aºa cã este extrem de interesantã pentru noi. Este primul zbor comercial efectuat în aceasta

niei ºi ICR Viena au organizat în sala de spectacole a Radioului public austriac ORF, o reuniune comunã pentru a marca aniversarea a 90 de ani de relaþii bilaterale românoaustriece.

Cu acest prilej s-au sãrbãtorit marcarea, pe dimensiunea politicã, împlinirea celor 90 de ani de relaþii diplomatice între România ºi Austria ºi pe dimensiunea culturalã, împlinirea a 90 de ani de la naºterea lui Paul Celan, poet ºi traducãtor de talie europeanã.

Evenimentul, deschis prin cuvintele de

Austria, Silvia Davidoiu ºi ale directorului de spaþiu din Ministerul federal al Afacerilor Europene ºi Internaþionale, Georg Stillfried, a fost continuat prin discursul susþinut de Adrian Severin, membru al Parlamentului European, având ca subiect rolul României ºi al Austriei în construcþia Europei de mâine. În continuare, evocând memoria celui care a fost un mare poet de vocaþie europeanã, sub titlul generic "Meridianul Celan", doi germaniºti, austriacul Martin Hainz ºi

Universitãþii Bucureºti au discutat despre momentele importante care au marcat viaþa ºi creaþia lui Paul Celan.

Reuniunea a fost încheiatã de un moment muzical, cvintetul Mircea Tiberian interpretând, în premierã, 4 variaþiuni în limbile germanã, englezã, francezã ºi românã, pe versurile "Fugii Morþii" a lui Paul Celan.

Evenimentul a beneficiat de o largã audienþã din partea Corpului diplomatic acreditat la Viena ºi s-a bucurat ºi de o consistentã prezenþã din rândul comunitãþii de români.

Prima reuniune a Secþiei Române a Societãþii de Întrajutorare a membrilor Legiunii de Onoare În luna septembrie a anului trecut, Excelenþa Sa Henri Paul, Ambasadorul Franþei îi decerna poetei Ana Blandiana cea mai înaltã decoraþie a statului Francez, Legiunea de Onoare în grad de Cavaler,. Cu acea ocazie, Excelenþa Sa a salutat înfiinþarea la Bucureºti a secþiei române a Societãþii de Întrajutorare a membrilor Legiunii de

tinerilor, - cea profesionalã, dar ºi cea civicã - pentru care ajutorul la momentul potrivit le poate schimba cursul existenþei".

Alãturi de Ambasador s-au aflat Ilie Nãstase, primul Preºedintele al Secþiei Române a Societãþii de întrajutorare a membrilor Legiunii de Onoare, dr. Serge Rameau, Consulul onorific al Republicii

Onoare, la care au fost prezenþi generalii Gobillard ºi Picard, trimiºi ai Generalului Gerin-Roze, Preºedintele Societãþii de Întrajutorare. Ambasadorul a mulþumit doctorului Serge Rameau, Ofiter al Legiunii de Onoare, pentru activitatea sa excepþionalã în funcþia de preºedinte interimar. În luna noiembrie a anului trecut, la reºedinþa Excelenþei Sale Henri Paul, Ambasadorul Franþei a avut loc prima reuniune a Secþiei Locale a Societãþii de Întrajutorare a membrilor Legiunii de Onoare, care îl are acum drept Preºedinte pe Ilie Nãstase. În cuvântul sãu, Excelenþa Sa, s-a referit la necesitatea identificãrii unor iniþiative de întrajutorare a persoanelor defavorizate din România, cerându-le membrilor Societãþii sã se gândeascã la iniþiative ºi acþiuni care sã sprijine categoriile vulnerabile din România. "Astãzi, pentru mulþi români viaþa este foarte grea ºi aº spune cã pentru mulþi condiþiile de trai s-au degradat. În acest context, întrajutorarea este mai mult ca oricând indispensabilã, iar iniþiativele private sunt decisive pentru a permite societãþii sã facã mai bine faþã".

Referitor la iniþiative ºi acþiuni, domnia sa afirma: "Mã gândesc de exemplu la domeniul sãnãtãþii, în care autoritãþile publice de aici nu pot face faþã singure ºi pentru care acþiuni specializate, direcþionate spre categoriile de public cele mai fragile pot sã aibã un efect imediat în ceea ce priveºte îmbunãtãþirea condiþiilor de viaþã. Mã gândesc apoi la formarea

Madagascar în România ºi vice-preºedinte al Societãþii ºi secretarul general al acesteia, Ion Floroiu, fost Ambasador.

La eveniment au fost prezente personalitãþi decorate de-a lungul timpului cu Ordinul Naþional al Legiunii de Onoare ºi cu

odatã cu preluarea funcþiei oficiale.

Societatea de Întrajutorare a Membrilor Legiunii de Onoare s-a nãscut în 1921din iniþiativa Marelui Cancelar al Legiunii de Onoare având ca scop susþinerea financiarã a membrilor Legiunii care se aflau la nevoie.

Azi Societatea de Întrajutorare este prezentã pe întreg teritoriul Franþei având 60.000 de membri, fiind parte integrantã din Instituþia Legiunii de Onoare. Ea este singura asociaþie care regrupeazã persoane decorate cu Legiunea de Onoare, recunoscutã ca fiind de utilitate publicã.

Spiritul de întrajutorare se manifestã prin vizite la cei în vârstã, la cei bolnavi sau izolaþi; ajutor administrativ în caz de deces, spitalizare, lipsa locului de muncã, probleme financiare; punera la dispoziþie a unor reºedinþe pentru odihnã ºi vacanþe.

Societatea trãieºte din cotizaþii, donaþii fãcute de membri,de prieteni, de admiratori ai acþiunilor sale, din plasamente ºi nu în ultimul rând de chiar Legiunea de Onoare, ea ne beneficiind de nici un fel de subvenþii de la statul Francez.

Datoritã unor donatori Societatea a intrat în posesia unor reºedinþe destinate membrilor sãi : Château du Val(Saint -Germain - en Laye) situat într-un parc de trei hectare, la micã distanþã de Paris; reºedinþa Costeur Solviane (pe coasta Mediteranei), încon-

Ordinul Naþional al Meritului, printre care actorii Radu Beligan ºi Ion Lucian, fostul premier Victor Ciorbea, directorul Muzeului Naþional de Artã al României, Roxana Theodorescu, fostul Ambasador la UNESCO, Andrei Magheru, fostul Ambasador în Elveþia, Radu Boroianu, ºa. *** Trebuie menþionat cã Preºedinte al Societãþii este Preºedintele Republicii Franceze, care devine Mare Maestru al Ordinului,

juratã de parc de palmieri ºi în imediata apropiere a plajei; Château de Pouy (în regiunea Campagne ºi a Bourgogne), are 600 hectare de teren agricol ºi 45 de hectare de pãdure.

Societatea de Întrajutorare a membrilor Legiunii de Onoare creazã membrilor sãi excelente posibilitãþi, de a realiza în echipã acþiuni de solidaritate,de a se arãta demni de virtuþile ordinului.

D.C.

Pagina 15

Festival culinar thailandez Binecunoscutul festival culinar " The Amaizing taste of Thailand" s-a desfãºurat, ca ºi în alþi ani, la Bucureºti în a doua sãptãmânã a lunii decembrie, sub auspiciile Ambasadei Thailandei ºi cu sprijinul hotelului InterContinental. Înainte de deschiderea oficialã, Ambasada a invitat o serie de jurnaliºti la o scurtã conferinþã de presã dedicatã acestui eveniment.

Excelenþa Sa Chantipha Phutrakul, Ambasadorul Regatului Thailandei a prezentat câteva date organizatorice legate de festival referindu-se apoi la delicatesele bucãtãriei thailan- Doamna Ambasador deze pregãtite Executive Assistant pentru Festival InterContinental ºi care urmau a fi servite tuturor acelora care apreciazã bucatele thailandeze ºi care sunt din ce în ce mai mulþi. O parte dintre aceste bunãtãþi Golden Thai Silk (egg yolk in syrup), Pad Thai (Fried noodles, Chicken Masman Curry with Rice), Kratong -

mâncãruri devenind chiar simboluri naþionale.

Mâncarea thailandezã este apreciatã ca una dintre cele mai sãnãtoase, fiind recunoscutã ºi de conaþionalii noºtri pentru calitãþile sale nutritive ºi curative, datoritã utilizãrii de ingrediente ºi mirodenii proaspete precum ierburile aromatice, -iarba de lãmâie, busuioc, galangalang, tamarind, turmeric, usturoi, fasole soia, ceapã echalotã, lãmâie verde ºi ardei iuþi (verzi ºi roºii). De asemenea, fructele pepene verde, rambutan sau litchii, papaya, mango sau tamarind sunt înºi Frantisek Vik totdeauna preManager Hotel zente, specialiºii thailandezi sculptând în carnea lor ºi transformându-le în adevãrate opere de artã.

Cei ce se simt atraºi de mirajul Thailandei au primit o veste bunã. Începând cu 20 noiembrie 2010, vizele turistice pentru Thailanda se aplicã direct la graniþã, nemaifiind

Condimente originale care se vor gãsi ºi în magazinele de profil din România

Specialitãþi pregãtite pentru degustare Tong (sweet corn, pea, carot stuffing in crispy cup) au putut fi degustate ºi de cei prezenþi la conferinþa de presã.

Gastronomia thailandezã, una din cele mai interesante din lume, combinã, în mod rafinat, gusturi ºi arome; experienþa sa vine din secolele trecute, din gastronomia chinezã, cambodgianã, laoþianã ºi malaezianã. Cu trecerea timpului, ea ºi-a cãpãtat o personalitate proprie, unele

nevoie sã fie solicitate la Consulatul din Bucureºti.

De menþionat cã în 2008, 5.928 de turiºti români au vizitat în Thailanda, ceea ce înseamnã o creºtere cu 5,14% faþã de 2007, iar în 2009 s-a înregistrat un spor de 11,34%, ajungându-se la 6.600 de turiºti. Afluxul lor este în creºtere.

B.K.

Comemorarea a 70 de ani de la Pogromul Antievreiesc din Bucureºti (1941) ºi a Zilei Internaþionale a Memoriei Holocaustului La Bucureºti, ªimleul Silvaniei ºi în alte locuri din þarã, Federaþia Comunitãþilor Evreieºti din România a organizat câteva evenimente dedicate trecerii a 70 de ani de la Pogromul Antievreiesc din Bucuresti (1941) ºi a Zilei Internaþionale a Memoriei Holocaustului.

Astfel, pe 25 ianuarie, membri Federaþiei ºi ai Comunitãþii Evreilor din Bucureºti au depus

Arens, fost Ministru al Apãrãrii din Israel, Deputatul Dr. Aurel Vainer, Preºedintele Federaþiei Comunitãþilor Evreilor din România, Erwin Simsenson, Preºedintele Comunitãþii Evreilor din Bucureºti, etc.

Pe 27 ianuarie, la Cimitirul Evreiesc din ªimleul Silvaniei a fost citit un Kaddish în memoria victimelor Holocaustului. În aceaºi zi

Dr. Aurel Vainer, Preºedinte al Federaþiei Comunitãþilor Evreieºti din România, E.S. Dan Ben-Eliezer, Ambasadorul Statului Israel, Mark Gitenstein, Ambasadorul SUA

Holocaustului.

Au fost discutate teme precum: Educaþia privind Holocaustul în România ºi Israel, Comunitatea Evreiascã din Salaj în perioada interbelicã, Ghetoul din ªimleu Silvaniei (satul Cehei), importanþa mãrturiilor supravieþuitorilor Holocaustului în sistemul de educaþie, Holocaustul în Arta Druzã, Din trecut spre viitor - Drept între Popoare ºi a fost vizionat un documentar despre Comunitatea Evreiascã din Cluj-Napoca. În Bucureºti, Ambasada Slovaciei în colaborare cu Ambasada Republicii Italiene ºi cu sprijinul Muzeului Þãranului Român, au organizat un eveniment dedicat acestui tragic moment din istoria poporului evreu ºi a României. În deschidere, baritonul Ervin Schonhauser a interpretat doi psalmi evreieºti.A urmat prezentarea volumului "What Dante did not see" - lucrare a scriitorului slovac Alfréd Wetzler, martor al atrocitãþilor de la Auschwitz - fãcutã de Nicolae Vulpãºin, traducãtorul acesteia.

Manifestarea a continuat cu vizionarea filmului italian "La vita è bella", cu Roberto Benini în calitate de regizor ºi actor. Filmul, realizat în 1997, prezintã povestea unui

coroane de flori la mormintele din Cimitirul Giurgiului ale martirilor pogromului anti evreiesc de acum 70 de ani în care au pierit peste 120 de evrei.

Pogromul a durat trei zile, asasinatele având loc în Pãdurea Jilava, la Abator, pe ºoselele Fundeni ºi Pantelimon, pe strãzi sau în case. În cele trei zile peste 300 de evrei au fost torturaþi la Prefectura Poliþiei Capitalei, la Sinagoga Malbim, la sediul Uniunii Comunitãþii Evreieºti ºi la circumscripþia XV de Poliþie.

Manifestãrile organizate în Capitalã au continuat cu oficierea unui serviciu religios solemn la Sinagoga Mare, urmatã de un recital al baritonului Ervin Schonhauser (cu sprijinul Ambasadei Republicii Slovace in Romania).

Au participat:, E.S Dan Ben-Eliezer, Ambasadorul Israelului, E.S. Mark Gitenstein, Ambasadorul Statelor Unite, E.S. Andreas von Mettenheim, Ambasadorul Germaniei, E.S. Mario Cospito, Ambasadorul Italiei, E.S. Edward Iosiper, Ambasadorul României în Israel, Rabinul Efraim Guttman, Prof. Moshe

evreu italian care, în timpul celui de al Doilea Rãzboi Mondial, trebuie sã-ºi foloseascã toatã imaginaþia pentru a-ºi salva familia de la deportarea într-un lagãr de concentare. Pelicula a fost premiatã de Academia de film din Los Angeles .

Depunere de coroane la mormântul victimelor pogromului din Bucureºti 1941 la Muzeul Memorial al Holocaustului în prezenþa Excelenþei Sale ambasadorul Israelului în România, Dan Ben-Eliezer, ºi a unei delegaþii de oameni de culturã ºi afaceri din Israel ºi Statele Unite ale Americii. A fost comemoratã Ziua Internationala a Memoriei

Echipa Universitãþii Bucureºti a câºtigat trofeul "Bene Merenti" Universitatea Nicolae Titulescu în parteneriat cu Agenþia Organizaþiei Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi (UNHCR) Reprezentanþa pentru România, Crucea Roºie Românã, Comisia Naþionalã de Drept Umanitar, Centrul de Drept Umanitar al Armatei Române ºi SPA Cunescu, Balaciu & Asociaþii, au organizat în perioada 8 - 10 decembrie 2010, a treia ediþie a concursului inter-universitar de drept umanitar ºi dreptul refugiaþilor - "Nicolae Titulescu".

La concurs au participat 8 echipe din ºapte universitãþi: Academia Forþelor Terestre Sibiu "Nicolae Bãlcescu", Academia de Poliþie "Alexandru Ioan Cuza" din Bucureºti, Universitatea "Ovidius" din Constanþa, Universitatea "Transilvania" din Braºov, Universitatea "Nicolae Titulescu" din Bucureºti, Universitatea Bucureºti, Universitatea "Româno-Americanã".

Echipele formate din câte 3 studenþi ºi un cadru didactic coordonator au participat pe parcursul a 3 zile, la probe tematice sub formã de simulare: o conferinþã internaþionalã pentru sesizarea Comisiei Internaþionale pentru Stabilirea Faptelor, prevãzutã de art. 90 din Protocolul Aditional I la Convenþiile de la Geneva din 1949, o sesiune a unei comisii militare mixte pentru stabilirea statutului de prizonier de rãzboi al deþinuþilor într-un lagãr, o întâlnire de lucru a Unitãþii pentru Refugiaþi din cadrul UNHCR, iar pentru finalã, o sesiune a Comisiei

Internaþionale pentru Stabilirea Faptelor prevazutã de art. 90 din Protocolul Adiþional I la Convenþiile de la Geneva din 1949 pentru determinarea gravelor încãlcãri ale acestor Convenþii.

La proba finalã, care a avut loc la data de 10 decembrie 2010, ºi-au disputat trofeul "Bene Merenti", echipele Universitãþii Bucureºti ºi Academiei de Poliþie. Câºtigãtoare a fost echipa Universitãþii Bucureºti. Premiul "Nicolae Titulescu" pentru cel mai bun orator a revenit unui membru al echipei Universitãþii "Nicolae Titulescu" din Bucureºti. Premiul "Vox Populi" pentru echipa care a demonstrat cea mai mare coeziune între membri precum ºi capacitatea de a socializa cu ceilalþi concurenþi a fost acordat reprezentanþilor Academiei Forþelor Terestre Sibiu "Nicolae Balcescu". Finala a avut loc la Ploieºti, la Centrul de Drept Umanitar al Armatei, Centru coordonat de Maior Carmen Rotãrescu, cea care este ºi secretar al Comisiei Naþionale de Drept Umanitar. Specialiºti în domeniul dreptului umanitar ºi al dreptului refugiaþilor de la Centrul de Drept Internaþional Umanitar al Armatei, UNHCR, Crucea Roºie Românã precum ºi experþi independenþi în acest domeniu au format Juriul competiþiei.

Concursul a beneficiat de sprijinul organizatoric ºi financiar al Societãþii Civile de Avocaþi "Cunescu, Balaciu, Asociaþii", precum ºi de cel

al Universului Juridic. Premiul pentru cea mai tânãrã speranþã pentru o carierã juridicã a fost acordat de "Constantin Cunescu", unui membru al echipei Universitãþii Româno- Americane.

Coordonatoarea proiectului, Lect. Univ. Dr. Beatrice Onica Jarka, a declarat: "Suntem la a treia ediþie a concursului iar participarea constantã a unor universitãþi prestigioase in cadrul competitiei ne face sã credem cã acest proiect a conturat deja o tradiþie academicã pentru studenþii de la drept dar ºi de la academiile cu profil militar ºi de poliþie. Suntem convinºi cã abordarea ineditã a dreptului umanitar ºi a dreptului refugiaþilor în cadrul competiþiei a contribuit la dezvoltarea atât a calitãþilor profesionale cât ºi a celor umane ale participanþilor. Suntem de pãrere cã acest concurs a creat ºi pentru concurenþii acestei ediþii o nouã viziune asupra dreptului ºi cã, în curând vom asista la debutul unor cariere de succes. Iar peste ani, participanþii de astãzi - specialiºti ai dreptului internaþional umanitar, ai dreptului refugiaþilor sau ai dreptului în general îºi vor putea spune, cu nostalgie, cã profesional, totul a început pentru ei cu acest concurs. Ne dorim sã continuãm acest proiect ºi în anii care vin pentru a permite ºi generaþiilor urmãtoare accesul la o experienþã utilã ºi fascinantã în egalã mãsurã - Concursul naþional de Drept Umanitar ºi Dreptul Refugiaþilor - "Nicolae Titulescu".

Pagina 16

IWA Christmas Bazaar 2010 A truly International Fair IWA Christmas Bazaar is the biggest fundraising event organized yearly, in December, by the International Women's Association - Bucharest.

The success of the event is the result of the contribution from participating countries, including Romania.

This year, in Romexpo Exhibition Center we occupied about 2000 sq. m., thus creating, even if just for a day, a truly International Fair.

Bulgaria, Egypt, France, Hungary, India, Indonesia, Iran, Ireland, Iraq, Italy, Japan, Latin America, Malaysia, Morocco, Pakistan,

Palestine, Philippines, Poland, Republic of Moldova, Spain, South Africa, Thailand, Ukraine, USA, and Romania were the countries that participated. Most of the Ambassadors were present at their stands.

One of IWA's projects for this year was to invite several NGOs from among those that we have helped before to take part in the Bazaar and sell their merchandise, subsequently being able to keep the sale proceeds entirely. 22 NGOs have gladly accepted our invitation. People with physical and intellectual handicaps, very young but older as well, spent a wonderful day in the

company of people from around the world, who were admiring and purchasing the creations of their hard work. All the NGOs have taken their participation in the Bazaar as a good experience, giving them the chance to meet each other, exchange opinions and ideas, all for the benefit of those in need that are in their care.

Many things are on sale, bigger, smaller, expensive or not, as well as food, prepared home-style by the participating countries.

Money earned from selling products are transferred in to the IWA account ready to be used for sequently charity projects: orphana-

ges, elderly care centers, medical equipments donated to hospitals, charity associations for patients with terminal diseases, etc.

As always, this year's Bazaar was a joyous occasion for the participants and visitors alike. The several thousand people who visited the event spent a few hours in a quality, elegant, wonderful atmosphere, buying the products, enjoying the taste of the foods from each country.

Sitting comfortably around the tables or in front of the stage, visitors and participants alike have enjoyed the performances of musical and dance ensembles, international

costumes parade and groups of talented children from the participating countries, Romania included.

Our Bazaar was a real success and we want to thank to all those who have contributed to this event. We are already thinking of the next edition, and we are hoping for an even greater support from the Embassies, the sponsors and those with a big heart. We all serve a noble cause and we think it is totally worth it.

Lucia Ban IWA Bazaar 2010 logistic coordinator Photo: Karen Baboian Diplomat Club

Doamna Bajtay Erzsébet,soþia Ambasadorului Ungariei, Preºedinta în exerciþiu a IWA, împreunã cu doamna Nelly Matevossian - Consilier Ambasada Armeniei

E.S. Halimah Ambasadorul Malaeziei, fiica sa ºi doamna Lucia BAN

E.S. Pieter Swanepoel, Ambasadorul Africii de Sud

Domnul Eliot Gaviria Valverde, ºeful secþiei Consulare - Ambasada Peru, cu soþia ºi cele douã fetiþe nãscute în România

E.S. Mario Cospito, Ambasadorul Italiei cu soþia

E.S. Oszkár Füzes, Ambasadorul Ungariei ºi soþia sa Erzsébet

Standul Thailandei - Dl. Kitinudda Suksawade Na Ayudthya, secretar I, Ambasada Thailandei ºi câteva doamne din stafful ambasadei

E.S. Bahador Aminian Jazi, Ambasadorul Iranului

E.S. Vladimir Jarmolenko, Ambasadorul Lituaniei ºi Karen Baboian

E.S. Liu Zengwen, Ambasadorul Chinei ºi soþia

Antropologul Dan Laufer cu soþia, dr. Violeta Laufer

Irina Cajal Marin - Subsecretar de stat MinisterulCulturii, cu doi prieteni

E.S. Natsuo Amemiya - Ambasadorul Japoniei în faþa standului þãrii sale

Prinþul ªerban Dimitrie Surdza cu soþia ºi cei doi copii

E.S. John Morahan, Ambasadorul Irlandei

Mihaela Mihailide, realizator al emisiunii "Scrisori de Acreditare" - TVRM

Pagina 17

E.S. Marianna Sutadi Ambasadorul Indoneziei cu domnul Hadi Sufri Yunus, Însãrcinat cu Afaceri, privind spectacolul IWA

Muhammad Saleem, Consiler ambasada Pakistan ºi familia, soþia ºi cei trei copii

Domnul Anthony Khunnen Director al noului Hotel boutique "Epoque" ºi doamna Florentina Paraschiv, Secretar - Ambasada Qatar

E.S. Dragan Ðuric, Ambasadorul Croaþiei

E.S. Valentin Radomirski, Ambasadorul Bulgariei

Prinþesa Lia ºi soþia Ambasdorului Pakistanului doamna Ifad

E.S. Dan Ben Eliezer, Ambasadorul Israelului cu soþia

Juraj Tomáš, Adjunct al ºefului de misiune - Ambasada Slovaciei

Domnul Serghei Molunov, Însãrcinat cu Afaceri a.i. - Ambasada Belarus

E.S. Markiyan Z. Kulyk, Ambasadorul Ucrainei, ºi Ataºatul militar al Ambasadei

E.S. Estanislao de Grandes Pascual, Ambasadoruul Spaniei preparând o "paella" împreunã cu soþia domniei sale.

Alteþa sa Prinþul Paul ºi E.S. Rab Nawaz Khan, Ambasadorul Pakistanului

E.S . dr. Ovidiu Popescu - fost Ambasador în Maroc ºi soþia sa, membrã IWA

E.S. Chantipha Phutrakul, Ambasadorul Regatului Thailandei (stânga) în standul þãrii sale

Doamna Rehana soþia adjunctului de misiune a Pakistanului, domnul Muhammad Saleem ºi secretara Ambasadei Roxana Sahid (de la stânga la dreapta)

Doamna Bajtay Erzsébet alãturi de Prinþesa Lia ºi Prinþul Paul

Ahmed Sendague - Însãrcinat cu Afaceri a.i., Ambasada Maroc, cu soþia ºi cu mama domniei sale

Yukiko Constantinescu - Consilier Economic - Ambasada Japoniei

Doamna Alina Mezied ( Ambasada Iran) cu soþul sãu poetul Munir Mezied, consilierul Ambasadei Egipt Ihab Abo-Serie ºi dr. Mobasher Abdalla

E.S. Ahmad Bader Aqel, Ambasadorul Palestinei

Pagina 18

România - pãmânt ospitalier sau "terre d'accueil" Rromii - una din cele mai vechi etnii stabilite pe meleagurile româneºti Prof. dr. Nicolae MAREª Chestiunea rromilor a devenit în Europa ºi în lume o problemã din ce în ce mai dezbãtutã în ultimul deceniu. Cauzele sunt multiple: de la cele sociale la cele politice ºi economice; de la cele culturale - în sensul larg al cuvântului -, ºi terminând cu cele cotidiene care frapeazã prin manifestarea non convenþionalã a etniei respective, în diferite zone ale continentului, penetrate de aceasta tot mai intens dupã 1990. Denumiþi, în continuare, þigani, în mai toate þãrile ºi în toate limbile, chiar între ei folosesc denumirea respectivã, care nu are nici un aspect peiorativ, cum se insinuiazã, au fost nu de puþine ori capete de afiº în mass-media. Dupã cum se cunoaºte,ei sunt rãspândiþi nu numai în România, dar ºi în alte þãri central ºi sud-est europene, dar nicãieri procesul de integrare sau de convieþuire al acestora nu are forme mulþumitoare; aceasta în ciuda unor eforturi conjugate din partea diferitelor þãri. Sunt unanime aprecierile cã acest proces va mai dura.

Discuþiile avute cu liderii lor, cât ºi grija societãþilor în ansamblul acestora, atât

cea româneascã cât ºi cea internaþionalã (cu toate cã cea din urmã o face în ultimul timp doar pentru a-i þine departe de mediul civilizator, cum s-a dovedit recent), în problema asigurãrii unei protecþii cât mai ample, dovedesc cã se pot face unele progrese. Acestea sunt însã ca o picãturã într-un ocean.

Prezenþa pe teritoriul românesc a acestei etnii este atestatã documentar încã de la 1385. Sunt istorici care afirmã cã ar putea fi ºi mai timpurie, aceºtia urmându-i pe meleagurile româneºti pe tãtari - ai cãror prizonieri erau - în expediþiile lor pânã pe malurile Dunãrii. În Evul Mediu starea lor a fost de robi pe moºiile domneºti, bisericeºti sau boiereºti. Încercãri de secularizare ºi civilizare, mai ales în Transilvania, nu au fost niciodatã finalizate. Se ºtie cã la 1837, divanul Þãrii Româneºti decide dezrobirea þiganilor care aparþineau statului, colonizându-i în satele boiereºti. Aceºtia

primesc pãmânturi arabile ºi sunt trataþi ca þãrani liberi. La 1848, Adunarea Obºteascã din Moldova adoptã proiectul de abolire a robiei pentru þiganii clerului ºi pentru cei care practicau meserii la oraºe. Eliberarea tuturor, inclusiv a celor aflaþi în proprietatea boierilor este decisã în Moldova la 1855, iar în þara Româneascã un an mai târziu.

Despre o coagulare a conºtiinþei identitare a etniei putem vorbi din 1933, când Calinic I. Popp ºerboianu pune bazele organizaþiei "Asociaþia Generalã a þiganilor din România", care îºi propune un program de educare a etniei, inclusiv

printr-o pregãtire profesionalã adecvatã, prin conservarea tradiþiilor, integrarea lor socialã, sedentarizarea nomazilor prin împroprietãriri, acces la educaþie, etc. Ca urmare a divergenþilor dintre lideri, în acelaºi an, A. LãzãrescuLãzuricã înfiinþeazã "Uniunea Generalã a Romilor din România" cu obiective identice. Cel din urmã reuºeºte sã fie ales la primul Congres, "voievod" al acestora. Pentru a se diferenþia de concurentul sãu, liderul Lãzuricã îndemnat probabil ºi de vreun jurist, foloseºte în loc de titulatura Asociaþie generalã, în loc de cea de Uniune Generalã, iar în loc de þigani, rromi. Un lucru i-a reuºit pe deplin: sã îl aleagã drept preºedinte de onoare pe muzicianul în vogã în perioada respectivã, Grigoraº Dinicu, care se trãgea dintr-o familie de vechi lãutari. În timpul Celui de al Doilea Rãzboi Mondial - pe motiv cã sunt transmiþãtori

de tifos se interzice deplasarea þiganilor nomazi, iar din 1942 - în baza unui decret regal - au fost desemnate criteriile de deportare, expediaþi fiind în Transnistria. Încercãri de socializare În perioada ceauºistã, s-a încercat, ca ºi în alte foste þãri ale lagãrului socialist, sedentarizarea etniei; procesul a fost mai amplu în Ungaria, Polonia, fosta Cehoslovacie, chiar ºi în Bulgaria sau Iugoslavia. Mai mult, s-a trecut la o aºa zisã uniformizare socialã a acestora, ajungând a fi pedepsite, din 1970, parazitismul social, anarhismul ºi comportamentul deviant, cu închisoare sau munca forþatã. Unora dintre ei li s-au oferit chiar casele eliberate de saºii care plecau în Germania Federalã, fãrã ca aceºtia sã se adapteze la noile condiþii de viaþã, pãrãsindu-le apoi, devastate. Chiar ºi încercãrile de ºcolarizare obligatorie nau dat roade, multe familii sãrace preferând sã îºi punã copiii la muncã sau la cerºit, începând cu vârste fragede.

"Emanciparea" Dupã 1989 a început un proces susþinut de emancipare a rromilor din România.

S-au înregistrat unele intervenþii pertinente din partea unor intelectuali de seamã ai etniei, care au promovat interesele acesteia. O activitate deosebitã în plan cultural desfãºoarã ºi conf. dr.

Gheorghe Sarãu, autor a numeroase proiecte culturale ºi sociale cu impact deosebit în rândul etniei. Sub auspiciile Partidei Romilor Social Democratã, organizaþia politicã care îi reprezintã, apare revista intitulatã "Asul de treflã" iar televiziunea publicã ºi studiourile locale de radio ºi televiziune transmit emisiuni în limba romani.

Trebuie spus cã nu toþi dintre aceeia care s-au preocupat de promovarea intereselor etniei au fãcut-o chiar dezinteresat; unii dintre ei au beneficiat de fonduri europene de care vor beneficia însã cel mai mult experþii din UE ºi mult prea puþin cei locali, care au desfãºurat activitãþile concrete de integrare ºi de sprijin. Alþii, din tagma celor descurcãreþi, ºi-au asigurat posturi parlamentare sau administrative cãlduþe.

Potrivit recensãmântului din 2002, numãrul etncilor rromi a fost de 535.250 de persoane, faþã de 409.000 câte s-au declarat în 1992. Numãrul lor se pare a fi de cca 2 milioane, care de-acum sunt cetãþeni europeni.

Plecarea în masã a acestora în strãinãtate a avut unele urmãri deosebit de neplãcute, ajungându-se, din pãcate, la o deteriorare fãrã precedent a imaginii României în lume, cãreia autoritãþile nu i-a mai fãcut faþã. Aºa s-a ajuns la explozia din noiembrie 2007 din Italia, care a dus la manifestãri reprobabile de xenofobie ºi discriminare, manifestãri apãrute mai târziu ºi în Franþa.

Autoritãþile române au fost incapabile sã convingã partenerii europeni cã problematica þigãneascã nu este numai una româneascã, respectiv cã numãrul acestora pe continent este de cca 12 milioane ºi cã este una europeanã. Aºadar ea trebuie asumatã împreunã.

Camera de Comerþ ºi Industrie România - Japonia aniverseazã un an de la constituire Excelenþa Sa Natsuo Amemiya, Ambasadorul Japoniei în România a participat la aniversarea primului an de existenþã al Camerei bilaterale de Comerþ ºi Industrie România - Japonia (CCIRJ), eveniment sãrbãtorit la Palatul Camerei de Comerþ ºi Industrie a României.

Cu acea ocazie Preºedintele CCIRJ, domnul Mihai Prundianu a anunþat implicarea Camerei într-un proiect de protecþie a mediului sitului protejat Nordul Gorjului, pe a cãrui

un an ca o necesitate care trebuia îndeplinitã ºi are în conducerea ei oameni de afaceri puternici care au ºi forþa ºi energia de a impulsiona dezvoltarea relaþiilor dintre cele douã þãri".

Deºi nivelul schimburilor comerciale dintre România ºi Japonia este încã modest, (la sfârºitul lui 2009 schimburile bilaterale româno-japoneze se ridicau la un volum de 268 de milioane de euro), Ambasadorul

Domnul Mihai Prundianu îi conferã E.S. Natsuo Amemiya titlul de Presedinte onorific al Camerei de C omert România - Japonia suprafaþã de 90.000 de ha se aflã 45 de rezervaþii naturale, dintre care 15 de interes naþional, restul de interes comunitar. Cele mai cunoscute sunt Cheile Sohodorului, Cheile Tismanei ºi una dintre pãdurile seculare ale României.

Valoarea proiectului este de 4,9 milioane de euro. El face parte din programul european "Natura 2000", iar Camera va avea rolul de administrator delegat al Ministerului Mediului ºi Pãdurilor. Obiectivul este pãstrarea biodiversitãþii ºi conservarea ecosistemului, în condiþiile dezvoltãrii turismului.

Jose Iacobescu, Preºedintele Uniunii Camerelor de Comerþ ºi Industrie Bilaterale din România (UCCIBR), referindu-se la apariþia Camerei spunea: "CCIRJ a apãrut în urmã cu

Japoniei s-a arãtat optimist cu privire la viitorul relaþiilor economice bilaterale ºi a vorbit despre ºansele de majorare a importului românesc în Japonia, dar ºi a investiþiilor japoneze în România.

"Este foarte important ca prin activitatea lor, Camera de Comerþ România - Japonia ºi Camera de Comerþ ºi Industrie a României sã ofere mai multe ºanse companiilor din România ºi Japonia sã dezvolte relaþii economice bilaterale. Doresc ca în cooperare cu Camerele de Comerþ sã promovãm schimbul de delegaþii de afaceri între þãrile noastre", a spus Excelenþa Sa Natsuo Amemiya. În România funcþioneazã, în prezent, 231 de societãþi mixte româno-japoneze cu un capital social investit de 161.068,8 de euro.

Întâlnirea reprezentanþilor mediului de afaceri polonez cu partenerii români Pare sã fi devenit aproape o tradiþie întâlnirea anualã dintre reprezentanþii mediului de afaceri polonez cu cei români, cu autoritãþile române, întâlnire organizatã de Ambasada Poloniei La sfârºitul anului trecut Ambasada a organizat o asemenea reuniune, un seminar la care oamenii de afaceri polonezi au avut prilejul sã asculte câteva expuneri tematice ºi apoi sã îºi spunã punctul de vedere în legãturã cu condiþiile în care îºi desfãºoarã activitatea.

Cristian Ilie, director general al Direcþiei Generale a Afacerilor Europene din Ministerul Economiei, Comerþului ºi Mediului de Afaceri, care s-a referit la "Schimbãri în economia româneascã - stimularea mediului de afaceri". Domnul Marek Korowajczyk, directorul Departamentului pentru Afaceri Europene din cadrul Ministerului Economiei din Polonia a dezvoltat tema " Prioritãþile economice ale Preºedenþiei Poloniei în Consiliul UE 2011".

Într-o primã parte a seminarului doamna Halina Golebicka, ºeful Secþiei de promovare a comerþului ºi a investiþiilor din Ambasada Poloniei a vorbit despre "Posibilitãþi de colaborare economicã polono-românã în perioada de crizã. A urmat la cuvânt domnul

Expunerile au fost urmate de întrebãri puse de participanþi cãrora persoanele oficiale care au facut expuneri le-au dat raspunsuri edificatoare dupã care au urmat discuþii pe marginea problemelor prezentate.

A.O.

Pagina 19

Economia polonezã, un exemplu de urmat Convorbire cu Halina GOLEBICKA, Prim-Consilier al Ambasadei Republicii Polone, ªef al Secþiei de Promovare a Comerþului ºi a Investiþiilor

prof. dr. Nicolae MAREª Dupã pãrerea tuturor organizatiilor economice ºi a instituþiilor financiare, Polonia este liderul regiunii.

Calitatea de membru în UE a constituit pentru þara mea un factor de amortizare a efectelor crizei economice, mai ales prin absorbþia mai eficientã a fondurilor comunitare, prin prezenþa întreprinderilor poloneze pe piaþa internã a occidentului, deci a UE, ca ºi prin intrarea ºi absorbþia investiþiilor strãine. Ameliorarea efectelor crizei s-a vãzut printre altele ºi prin întãrirea zlotului (moneda naþionalã), prin existenþa unui sistem financiar stabil, ca ºi prin elasticitatea pieþei muncii.

Nu este deloc paradoxal cã o mare importanþã a jucat-o ºi faptul cã Polonia a avut o economie nu supraîncãlzitã, ci dimpotrivã mai puþin deschisã înainte de crizã, în sensul cã schimburile comerciale se situau la cca 80% din PIB, în vreme ce în Cehia si Slovacia erau de cca 160% din PIB. Istoricii economici vor constata cum criza economicã nu a dus la slãbirea procesului de "ajungere din urmã" de cãtre economia Poloniei a þãrilor UE-15. În perioada 2003-2009, indicele PIB per capita a crescut în Polonia cu 38%, de la 10,1 mii, la aproximativ 14 mii. Spre comparaþie, în aceeaºi perioadã, indicele PIB per capita în UE-15 a crescut de la 23,6 mii de euro la 26,2 mii, adicã în total cu 11%. În regiunea Europei Centrale ºi de Est procesele de convergenþã economicã sau fãcut, de asemenea, vizibile.

Ar trebui spus cã în aceastã perioadã grea Polonia nu a apelat la "ajutorul" FMI. Pentru cã avem o relaþie bunã, de încredere, cu acest organism financiar, în 2009, Polonia n-a fãcut împrumuturi directe, ci doar demersuri pentru obþinerea " Liniei Flexibile de Creditare" de la Fondul Monetar International. Aceasta pentru a da pieþelor un semnal cã situaþia economicã este excepþional de stabilã în Polonia. Ne-am exprimat, totodatã, solidaritatea - este, dupã cum ºtiþi, un cuvând drag polonezilor - pentru contracararea crizei, sporind sprijinul în creºterea instrumentelor puse la dispoziþie de FMI ºi de UE pentru þãrile din afara sferei euro ºi ne -am declarat gata sã sprijinim financiar Islanda, Lituania si Letonia, ca ºi Grecia.

Ce a însemnat prezenþa Poloniei în UE, mai ales cã societatea a fost la început destul de scepticã?

Societatea polonezã a fost scepticã înaintea aderãrii, dar nu în totalitatea ei. Au fost pe acest parcurs multe aºteptãri, atât de redresare a situaþiei economice, cât ºi de sporire a calitãþii vieþii cetãþenilor, în ansamblu. Privind din perspectiva anilor trecuþi, din mai 2004 pânã în prezent, putem spune cã evaluarea procesului de integrare este pozitivã.

Cel mai bine se constatã aceasta în al 6-lea an de prezenþã a Poloniei în UE, deºi situaþia economicã a fost condiþionatã, înainte de toate, de criza economicã globalã. Preluarea efectului comunitar s-a "suprapus" tendinþei mondiale generale de încetinire economicã, care în cazul unor þãri (inclusiv europene) a cãpãtat forma unor recesiuni. În accepþiunea noastrã Polonia n-a resimþit atât de dureros criza, precum România ºi alte þãri, întrucât a avut capacitatatea de a folosi aderarea pentru a atrage ºi a folosi cu eficienþã fondurile europene, aceasta devenind un vector de progres. Într-adevãr, se poate spune cã efectul crizei mondiale asupra economiei poloneze a însemnat numai o contracþie de 1%, în timp ce în alte state scãderea PIB a înregistrat chiar o valoare formatã din douã cifre.

Situaþia Poloniei pe fundalul economiei UE ºi internationale, inclusiv în comparaþie cu unele state dezvoltate, a fost, în mod exceptional, pozitivã. PIB -ul Poloniei a crescut în 2009 cu aproximativ 1,7%, ceea ce a reprezentat cel mai bun rezultat în cadrul UE. Pentru comparaþie, în 2009, PIB-ul UE-

27 a scãzut cu 4%, în timp ce în celelalte state din Europa Centralã ºi de Est, s-a înregistrat o scãdere între 5 pânã la 10%, iar în þãrile baltice între 15 si 20%.

Ce ne puteþi spune despre bilanþul financiar al aderãrii ºi folosirea instrumentelor politicii de coeziune ale UE? Analizele, nu numai interne dar ºi cele semnalate de publiciºti externi, relevã cã un factor important al creºterii economice a

Poloniei între anii 2004-2009, ca ºi în perspectivã, l-a constituit transferurile din bugetul UE. În perioada 1 mai 2004 pânã la 28 februarie 2010 s-au transferat 38,1 miliarde euro. În acelaºi timp, Polonia a plãtit la bugetul UE 16,7 miliarde euro. Soldul este pozitiv la intrãrile din UE, dupã 6 ani situându-se la 21,4 miliarde euro. Anul 2009 a înregistrat un record în istoria polonezã a aderãrii, deoarece dupã efectuarea calculelor a reieºit cã de la bugetul UE au intrat în Polonia 6 miliarde euro, ceea ce reprezintã aproximativ 2% din Venitul National Brut (VNB).

Suma mai sus menþionatã se compune din transferuri: în cadrul politicii de coeziune 21,4 miliarde euro (din care 6,1 miliarde euro în 2009); în cadrul politicii agrare comune - 12,8 miliarde euro (din care 3 miliarde euro în 2009) ºi altele - aprox. 4 miliarde euro (din care peste 0,1 miliarde euro în 2009).

De reþinut cã datoritã calitãþii sale de membru al UE, Polonia a avut posibilitatea sã beneficieze de instrumentele politicii de coeziune (fonduri structurale ºi fonduri de coeziune). Astfel, în 2004-2006, Poloniei iau revenit 12 miliarde euro, în schimb, în anii 2007-2013 îi vor reveni aproximativ 68 miliarde euro. Fondurile din cadrul politicii de coeziune au fost direcþionate cãtre proiectele din domeniul infrastructurii transportului, protectiei mediului, susþinerii întreprinderilor mici si mijlocii, conversiei/ activãrii profesionale a ºomerilor. În perioada 2007-2013, Polonia va fi cel mai mare beneficiar net din bugetul UE, ca ºi cel mai mare beneficiar al politicii de coeziune.

Totodatã, dintre toate noile state membre, Polonia va beneficia în acesti 7 ani de cele mai multe fonduri legate de Politica Agrarã Comunã.

Polonia a beneficiat de toate fondurile structurale accesibile pentru perioada 2004-2006. În cazul Fondului de Coeziune, pentru care termenul de calificare expira la 31 decembrie 2010, valoarea cererilor transmise la Comisia Europeanã de la începutul activãrii strategiei în vederea accesãrii Fondului de Coeziune, acestea au atins aproape 4 miliarde euro, ceea ce reprezintã 70,9% din alocaþia pe anii 20042006. Suma totalã a plãþilor efectuate ºi transmise de Comisie pânã la sfârºitul lui noiembrie 2009 a ajuns la 3,7 miliarde euro, adicã 65,3% din suma alocatã. Datele Comisiei Europene referitoare la utilizarea fondurilor din cadrul Fondului Euroopean de Dezvoltare Europeanã, din Fondul Social ºi din Fondul de Coeziune pentru perioada

2007-2013, publicate în martie 2010, aratã cã Polonia, este în mod decisiv, lider în ceea ce priveºte folosirea acestor bani din UE. Valoarea fondurilor transferate de la Comisie (sub formã de avans sau refinanþare) a depãºit 9,59 miliarde euro. Pe locurile urmãtoare se situeazã Germania si Spania, care au obtinut de la Comisia Europeanã sume aproape de douã ori mai mici în comparaþie cu Polonia - respectiv: 4,95 miliarde euro si 4,79 miliarde euro.

Ce rol a jucat deschiderea pieþei muncii vestopene a în creºterea transferurilor fondurilor private din afarã cãtre Polonia.

Extrem de pozitiv. Dupã evaluarea Bãncii Naþionale a Poloniei, dupã 1 mai 2009, majoritatea transferurilor private a crescut de douã ori, atingând la sfârºitul anului 2009 suma de aproximativ 24,7 miliarde euro.

Numai în 2009, emigranþii aflaþi în afara graniþelor pe perioade de peste 12 luni, ca ºi cei care au plecat pentru perioade mai scurte, au efectuat transferuri în valoare de 4,5 miliarde euro.

Aveþi se vede, "cãpºunari" sau instalatori mai harnici!

Afluxul de fonduri în perioada 1 mai 2004 31 august 2009, transferate de la bugetul UE, ca ºi transferurile private efectuate de emigranþii polonezi au atins valoarea totalã de 63 miliarde euro!

Sã discutãm puþin ºi despre problematica agriculturii Aº menþiona faptul cã în Polonia, de finanþãri directe (atât de la bugetul comunitar, cât ºi de la cel naþional) beneficiazã aproape 1,4 milioane de agricultori, pentru care în 2009 s-au prevãzut, în total, 12,6 miliarde zloþi (adicã aproximativ 2,98 miliarde euro). De cofinanþare pentru activitãþile agricole desfãºurate pe terenuri care au condiþii nefavorabile de lucru beneficiazã aproximativ 750 mii agricultori. Cu acest titlu au fost plãtiþi peste 1,3 miliarde zloþi (adicã 307 milioane de euro). În total pentru cofinanþãrile directe s-a prevãzut o sumã cu aproximativ 40% mai mare decât cea plãtitã în 2008, ceea ce a fost rezultatul atât a unui curs favorabil al zlotului faþã de euro, cât ºi a creºterii, de la an la an, a sumelor subvenþiilor acordate în Polonia, în comparaþie cu þãrile UE-15.

Cu titlul de plãþi în cadrul sistemelor de sprijin direct, în anul 2010, agricultorii polonezi vor putea obþine aproximativ 3,25 miliarde euro, ceea ce înseamnã cã se va atinge un nou record al nivelului de plãþi pentru agricultorii polonezi. În total, în perioada 2004-2009, Polonia a obþinut numai de la bugetul UE suma de 5,3 miliarde euro, cu titlu de plãþi directe ºi rãmâne în continuare unul dintre cei mai mari beneficiari ai politicii agrare a UE Sã mai abordãm acum un capitol important, cel al schimburilor comerciale. În aceastã sens vã pot spune cã anul 2009 a înregistrat o scãdere a schimburilor comerciale atât pentru Polonia în cadrul UE, cât ºi la scarã globalã. S-a produs o scãdere a ritmului de schimburi comerciale atât la export cu 17,6%, cât ºi la import cu 25,6% (din care, în cadrul UE, respectiv 15% si 28%).

Rezultatele mai slabe ale Poloniei în ceea ce priveºte comertul exterior au fost strâns legate de efectele crizei economice, care au determinat o scãdere atât de puternicã ºi abruptã a cererii la import, încât din noiembrie 2008 pânã la sfârºtul anului 2009, s-a înregistrat o scãdere a schimburilor fãrã precedent pe toate pieþele importante pentru Polonia. Trebuie subliniat, totuºi, cã pentru Polonia, scãderea înregistratã a fost la o scarã relativ mai micã, în comparaþie cu alte state din regiune.

Polonia a menþinut un nivel relativ ridicat al comerþului cu statele atinse de recesiune.

Din ianuarie 2010 s-a observat o redresare.

Pe întreg exportul s-a produs o creºtere de 1,8% (ianuarie 2010 - ianuarie 2009), iar în

ceea ce priveºte exportul pe pieþele þãrilor europene - de exemplu cãtre Comunitatea Statelor Independente (CSI) cu 15,6%. O scãdere mai mare a importurilor faþã de exporturi a determinat o îmbunãtãþire substanþialã a balanþei comerciale a Poloniei (de la nivelul de -17,7 miliarde euro în 2008 la 3,4 miliarde euro în 2009). În pofida unor tendinþe nefavorabile datorate crizei, cel de al ºaselea an de la aderare a fost favorabil pentru exportatorii polonezi. O mare influenþã pozitivã asupra rezultatelor exporturilor în 2009, comparativ cu aºteptãrile, a avut-o poziþia câºtigatã de exportatorii polonezi pe piaþa comunã. În afarã de aceasta, comerþul exterior a devenit un stabilizator conjunctural. Fãrã participarea la piaþa comunã, accesul mãrfurilor poloneze în UE ar fi fost mai dificil, ceea ce ar fi fãcut ca menþinerea valorii pozitive a creºterii economice sã fie îngreunatã. În general, în pofida scãderilor înregistrate, schimburile comerciale au jucat un rol pozitiv, îmblânzind influenþa asupra economiei a efectelor crizei care a atins întreaga lume.

Câteva cuvinte despre exportul polonez.

Circa 80% din exportul polonez a revenit UE. Partenerii principali la export în cadrul Uniunii Europene sunt: Germania (26,1% din totalul exportului Poloniei), Italia (6,9%), Franþa (6,8%)ºi Marea Britanie (6,4%). Schimburile comerciale cu principalii patru parteneri ai Poloniei în cadrul UE au scãzut astfel: Germania cu 21,4%, Italia cu 15,8%, Franþa cu 18,6% ºi Marea Britanie cu 14,4%. Cu toate acestea, soldurile schimbului comercial cu cele patru state s-au ameliorat. Astfel soldul cu Germania a revenit de la -3,6 miliarde euro la + 1,6 miliarde euro, cel cu Italia de la - 2,3 miliarde euro la -0,4 miliarde euro, cel cu Franta de la +0,5 miliarde euro la +1,7 miliarde euro, iar cel cu Marea Britanie de la +2,7 miliarde euro la +3,1 miliarde euro.

Aportul lor în exportul polonez s-a îmbunãtãtit în 2009.

Aceastã creºtere s-a datorat cursului valutar mai convenabil al zlotului faþã de euro ºi lira sterlinã ºi, totodatã, a confirmat consolidarea poziþiei exportatorilor polonezi pe pieþele vest-europene. Efectele apariþiei unui astfel de comerþ, ca rezultat al întãririi poziþiei Poloniei în UE s-au manifestat ºi prin creºterea participãrii UE-15 în exportul polonez (în 2008 - 61,6%, în 2009 -64,0% ºi în ianuarie 2010 - 64,3%).

Concluzia ar fi din nou favorabilã. Datoritã aderãrii s-a reuºit lichidarea soldului pasiv al schimburilor comerciale cu þãrile UE, caracteristic pentru perioada preaderãrii. Într-adevãr, în 2009, deºi era recesiune, valoarea soldului schimburilor comerciale cu þãrile UE s-a redresat de la +2,3 miliarde euro în 2008 la +11,9 miliarde euro în 2009.

S-a observat o scãdere mai mare a importului (de 23,7 miliarde euro) faþã de export (cu 13,4 miliarde euro). Aportul UE în exportul polonez a crescut de la 77,8% (2008) la 79,3% (2009), iar la import - acesta a scãzut de la 61,9%(2008) la 61,4% (2009).

Reflectarea tendinþei de creºtere a aportului UE în export ºi de scãdere a importului este datã de rezultatele din ianuarie 2010. Astfel, aportul exportului cãtre UE din totalul exportului Poloniei a atins 79,0%, iar aportul importului din UE din importul total al Poloniei a fost 57,3%.

Ce ne puteþi spune despre structura comerþului exterior polonez?

Aceasta nu a suferit mari schimbãri. Produsele industriei de maºini electrice a reprezentat 43%, produsele agro-industriale 11%, produse ale industriei chimice 11%.

Exportul produselor industriei de maºini în ianuarie 2010 comparat cu ianuarie 2009 a crescut cu 0,4%, iar a produselor agroindustriale a scãzut cu 1,2%.

Pozitiv s-au conturat schimburile comerciale cu China ºi India (exportul a crescut cu cca 20% ºi corespunzãtor cu 18%, în condiþiile scãderii importurilor cu 15% în cazul ambelor þãri), având ca efect si micºorarea soldului cu aceste tãri.

Nesemnificativ au crescut schimburile comerciale ale Poloniei cu SUA si Japonia.

Dinamica exportului polonez în ianuarie

2010 (comparativ cu ianuarie 2009) a atins cãtre þãrile NAFTA 22,9%, cãtre þãrile ASEAN 17,8%, iar cãtre MERCOSUR 5,7%. Analiza datelor pe anul 2009 a indicat tendinþe nefavorabile pentru Polonia în comerþul cu Rusia, care totuºi se vor redresa în anul 2011(în ianuarie 2010 a crescut exportul cãtre Comunitatea Statelor Independente cu 15,6% în comparaþie cu anul 2009). Într-adevãr, în 2009 s-a manifestat o scãdere semnificativã a comerþului cu Rusia- a ºapte piaþã de export a Poloniei- valoarea exportului atingând 3,6 miliarde euro în comparatie cu 6 miliarde euro în anul 2008, iar la import corespunzãtor aceleaºi perioade de timp 9,2 ºi 13,9 miliarde euro).Astfel, deficitul în schimburile comerciale a suferit scãderi (de la -7,8 miliarde euro în 2008 la -5,6 miliarde euro în 2009). Tendinþe asemãnãtoare (scãdere atât a exportului, cât ºi a importului) sau înregistrat ºi în schimburile comerciale ale Poloniei cu Ucraina ºi Belarus.

Rezultatele slabe înregistrate cu statele estice pot fi efectul unor acþiuni protecþioniste, demarate pe scarã largã de guvernele acestor þãri. De exemplu, în primele trei trimestre ale anului 2009 valoarea vânzãrilor în exterior a produselor agro-alimentare poloneze a fost de 8.289 milioane euro ºi a scãzut cu 3,7% în comparaþie cu perioada similarã din 2008, dar exprimatã în zloþi a crescut cu 22,2% ºi a atins valoarea de 36.279 milioane zloþi.

Potrivit rapoartelor prezentate ciclic de Organizaþia Mondialã a Comerþului pe tema instrumentelor protecþioniste, Rusia se aflã de regulã în fruntea þãrilor care aplicã cel mai des instrumente restrictive de politicã comercialã în legãturã cu criza. Absenþa Rusiei în calitate de membru în OMC, înlesneºte suplimentar aplicarea de cãtre aceasta a unor astfel de mãsuri (în absenþa unor obligaþii internaþionale).

Sã abordãm, în final ºi chestiunea investitiilor strãine directe. Puteþi face o radiografie a acestora? În anul 2009 afluxul de capital cãtre Polonia sub formã de investiþii directe externe a atins 8.384 milioane euro (evaluare Banca Naþionalã a Poloniei/BNP). Acest lucru a însemnat o scãdere de 15.92% în comparaþie cu anul precedent, ceea ce se înscrie în tendinþa globalã ca urmare a crizei. În aceastã perioadã de crizã, cu toatã scãderea intrãrii de investiþii directe, Polonia continuã sã rãmânã o þarã care se bucurã de mare credibilitate în faþa investitorilor strãini.

Conform World Competitiveness Yearbook din aprilie 2010, Polonia a avansat de pe locul 44 pe poziþia 32. O poziþie mai bunã este ocupata doar de Cehia, iar România ocupã în continuare locul 54. Acest lucru este confirmat si de evaluarea FDI (Confidence Index), unde de pe locul 22 în 2007, Polonia a avansat pe pozitia 6 în anul 2010.

Statele Uniunii Europene au reprezentat sursa principalã de aflux a investiþiilor strãine directe cãtre Polonia. Deºi, în continuare, a crescut nivelul investiþiilor în Polonia din þãri situate în afara UE, totuºi, aportul þãrilor din cadrul UE, se menþine în limitele de 90%, ceea ce reflectã rolul cheie pe care l-a avut faptul cã în economia polonezã funcþioneazã principiile comune, obligatorii pe piaþa internã a Uniunii. În anul 2008 din suma totalã de 9.972 milioane euro reprezentând intrare de capital extern, 9.083 milioane euro, adicã 91,1% proveneau din 25 tãri ale UE, restul de 889 milioane euro, adicã 8.9%, proveneau din alte þãri.

Cele mai multe fonduri au provenit din Germania (1.619 milioane euro), þãrile de Jos (1.605 milioane euro), Luxemburg(1.

340 milioane euro), Suedia (1.111 milioane euro), Franþa (567 milioane euro), Cipru (471 milioane euro), Austria (455 milioane de euro), Islanda (435 milioane euro), Statele Unite (364 milioane euro), Marea Britanie (318 milioane euro) Spania (305 milioane euro).

Vã mulþumesc pentru timpul acordat ºi pentru profesionalismul exposeului asupra economiei poloneze, " lecþia polonezã " fiind un excelent exemplu de urmat. Sperãm cã de aceastã data ea va fi auzitã unde trebuie ºi mai ales de cine trebuie.

Pagina 20

Un japonez devotat cauzei României Convorbire cu Manabu Kobayashi Consulul Onorific al României la Yokohama - Japonia Nu este un fapt comun numirea drept Consul onorific al României a unui cetãþean dintr-o altã þarã, mai ales dintr-o þarã mare, precum Japonia. Statutul Consulilor onorifici spune cã aceºtia "sunt numiþi dintre persoanele cu poziþii importante în þãrile respective - oameni politici reputaþi, personalitãþi remarcabile în domeniile economic, financiar, bancar, cultural, ºtiinþific, avocaþi de renume -, cu independenþã financiarã ºi comportament la nivelul importanþei funcþiei încredinþate, apropiaþi de România. Pentru activitatea desfãºuratã, consulii onorifici nu primesc din partea statului român salarii, indemnizaþii sau alte venituri, oricare ar fi denumirea acestora ºi suportã din bugetul propriu toate cheltuielile ocazionate de exercitarea funcþiilor lor oficiale decurgând din aceastã calitate" Acesta este ºi cazul domnului Manabu Kobayashi cetãþean japonez care, întrunind condiþiile cerute, a fost numit Consul Onorific al României la Yokohama. Mai mult, domnia sa este ºi vice -preºedinte al asociaþiei de prietenie Japonia -România.

L-am întâlnit întâmplãtor, la cererea unui prieten, în braseria unui hotel de lux din Bucureºti. Deºi am lucrat o bunã perioadã de timp cu japonezii - era dupã Revoluþie, când colaboram cu o importantã companie din þara "soarelui rãsare", "Marubeni" - nu am reuºit, în scurtul timp avut la disoziþie, sã-l "desluºesc" pe domnul Kobayashi.

Am aflat însã cã în 12 octombrie 2002, omul din faþa mea a fost rãsplãtit pentru serviciile aduse þãrii noastre, de domnul Ion Iliescu, Preºedintele României la acea datã, cu Înaltul Ordin Naþional "Serviciul Credincios" în grad de Comandor.

Important pentru a înþelege ºi aprecia personalitatea domnului Kobayashi este faptul cã decoraþia i-a fost conferitã în prezenþa Alteþei Sale Imperiale Prinþesa Sayako, aflatã în vizitã în þara noastrã.

Ne-am reîntâlnit câteva zile mai târziu, domnia sa depãnându-mi secvenþe din viaþa sa.

Povestea interlocutorului meu a început cu un episod petrecut la 18 ani când s-a îmbolnãvit grav,doctorii dându-i slabe ºanse de supravieþuire. Se întâmpla în 1950. Timp de patru ani se luptã cu boala.

Slãbeºte foarte mult, ajungând la 36 de kilograme. Singura ºansã, i-au spus doctorii, era sã se îngraºe. În aceste condiþii dramatice, tânãrul ºi-a dovedit forþa interioarã, voinþa de luptãtor. Dupã câteva luni de eforturi susþinute ºi cu ajutorul unor madicamente noi (antibiotice) a reuºit, în 1955, sã ajungã la o greutate normalã, sã învingã boala. "Dacã nu aveam puterea sã depãºesc acel moment, nimic din ceea ce am realizat nu ar fi existat" mi-a spus domnul Kobayashi.

Refãcut fiind, a început sã munceascã, învãþând diferite meserii, farã a se specializa, dar ceea ce învãþa era temeinic. Se angajeazã la compania Toshiba, unde face cercetãri în vederea descoperirii de noi utilizãri a rãºinei siliconice. Înfiinþeazã propria firmã care se va ocupa cu success de producerea de soluþii anti-mucegãire ºi anti-umezealã pentru conservarea unor importante documente culturale japoneze. În 1957 cumpãrã 50% din acþiunile unei firme de utilaje din oraºul Yokohama.

Spirit tehnic ºi inventiv,creator aº zice, a reuºit, la un moment dat, sã combine o maºinã de tipãrit cu un alt echipament, din alt domeniu creând astfel un utilaj nou,

nemaiîntâlnit pânã la acea datã, el fiind singurul care îi ºtia secretele tehnice ºi cum se lucreazã cu el. Pentru a-ºi valorifica invenþia, a început o colaboare cu reputata firmã Toshiba, fapt care i-a adus notoritatea. În 1958, "Toshiba Machine" introduce pe piaþã maºina de tipãrit rotativã care are un mare succes. În 1964,devine proprietarul unei fabrici de hârtie de ambalaj ºi a tipografei "Keihin Tokushu Co.Ltd.". Datoritã inteligenþei sale, a cunoºtinþelor din domeniul fabricãrii hârtiei, a spiritului întreprinzãtor ºi a puterii sale de convingere, domnul Manabu a reuºit sã semneze un important contract cu reprezentanþii japonezi ai Com-

timp, sã-ºi facã anumite legãturi. Astfel, l-a întâlnit pe Rãzvan Theodorescu, pe atunci Preºedinte al Televiziunii Române, care i-a deschis calea spre Primul ministrul, Petre Roman ºi cãtre Preºedintele de atunci, Ion Iliescu.

Cu asemenea relaþii la cel mai înalt nivel, filmãrile pentru pelicula "Comorile lui Ceauºescu" puteau fi începute. Ajutat de patru studenþi de la Universitatea Bucureºti, face un proiect de scenariu în limba românã, pentru acest film, prezentându-l lui Rãzvan Theodorescu. Plãcut impresionat de calitatea proiectului, de cât de bine cineva venit de la mii de kilometri a înþeles realitatea pe care cu toþi am trãit-o

sejurului în Japonia au reuºit sã facã faþã cerinþelor. În ceeace îl priveºte pe domnul Kobayashi, în 1992 înfiinþeazã o nouã companie , " SA Nouryoku Kaihatsu Sha Co. Ltd." care editeazã cãrþi de studiu al limbii engleze. κi continuã activitatea de realizator de film documentar în România, doneazã în 1993 statului român o ambulanþã modern utilatã, ºi este invitat de noii sãi prieteni din þarã sã participe la o serie de manifestãri culturale. " În 1993 ºi 1995 am fãcut parte din juriu la Festivalul Internaþional de Muzicã de la Braºov, "Cerbul de Aur", iar în anul 2000 am fost membru al juriului la Festivalul Mamaia 2000" , povesteºte interlocutorul meu. " În 1993 ºi 1995 am fãcut parte din juriu la Festivalul Internaþional de Muzicã de la Braºov, "Cerbul de Aur", iar în anul 2000 am fost membru al juriului la Festivalul Mamaia 2000" , povesteºte interlocutorul meu. În anul 2000 a þinut cursuri de culturã ºi

Domnul Kobayashi alãturi de Emilia (traducãtoare de limbã japonezã), Alexandru Agache, Cristian Lincã, Ionel Durbalã (tinerii orfani care au petrecut 2 sãptãmâni în Japonia la invitaþia consulului) ºi Mio Kobayashi fiica domnului consul paniei Walt Disney, pentru producerea ambalajelor necesare parcului de distracþii Disney Land din Japonia. Mai mult, tipografia cîºtigã ºi contractul de tipãrire a afiºelor Olimpiadei Sportive de la Tokyo.

Afacerea prosperã, ajungând ca tipografia sã aibã în 1978 peste 100 de angajaþi.

Datoritã calitãþii excelente a tiparului, semneazã noi contracte: pentru tipãrirea ziarului Yomiuri ºi pentru producerea de pungi de hârtie de unicã folosinþã ºi de hârtie imprimatã, personalizatã, de împachetat, pentru marile magazine..

Toate aceaste bune afaceri i-au adus independenþa financiarã totalã, reuºind ca la 50 de ani, în 1987, sã-ºi îndeplinieascã o mai veche pasiune - creearea unui studio de producþie de filme documentare destinate posturilor de televiziune japoneze.

Firma nou creatã, MK Planning Co.,Ltd. producea documentare, emisiuni TV ºi a reuºit sã lanseze pe piaþa peste 30 000 de videoclipuri de karaoke, foarte apreciate la acea vreme.

Domnul Kobayashi intrã în legãturã cu marile posuri de televiziune, printre care TGS, cu mari specialiºti în producþia de film documentar.

Semneazã un contract cu televiziunea NHK din Tokyo pentru a face un film de douã ore despre þara noastrã, despre revoluþia românã, despre Ceauºescu.În acest scop a trimis în România o echipã de 6 persoane. Se întâmpla cu 20 de ani în urmã, imediat dupã Revoluþie.

Deºi promisiunile venite din România îndreptãþeau speranþa cã lucrurile vor merge uºor, nu a fost însã aºa. Echipa i-a cerut ajutorul. Spirit pragmatic, domnul Kobayashi s-a urcat în primul avion ºi a aterizat la Bucureºti. A reuºit, în scurt

în acele zile ale revoluþiei, îi dã "mânã liberã". Domnul Manabu primeºte imediat toate acrditãrile necesare ºi o banderolã cu însemnele TVR, având din acel moment toate uºile deschise.

Pânã în prezent au fost produse 10 documentare, care prin intermediul televiziunii japoneze, au fost difuzate în toatã þara fãcând astfel cunoscutã România.

Domnul Kobayashi îºi aminteºte cu plãcere de aceste filme, fãcând o restrânsã enumerare a lor: "Comorile lui Ceauºescu" "Adevãrul despre Revoluþie", "Cãlãtorie în Delta Dunãrii", "Românii care au devenit Japonezi"- film de care este foarte legat.

Acesta din urmã a fost realizat cu ajutorul studenþilor de la Universitatea din Bucureºti - Facultatea de Administraþie Publicã, care au devenit chiar actorii acestui "ciné-vérité". Tema filmului este participare unor tineri studenþi la un concurs de scenarii, premiul fiind trei burse de studiu în Japonia oferite de Consulatul Onorific din Yokohama. Dintre cei 50 de participanþi, câºtigãtori au fost douã fete ºi un bãiat. Ei au petrecut douã sãptãmâni la Yokohama, unde au învãþat câte ceva despre cultura Japoniei. Cu ajutorul unor reputaþi specialiºti, cei trei tineri învaþã, unul romanþe japoneze, altul dansuri tradiþionale ºi cel de al treilea, despre bucãtãria japonezã.

O parte din succesul acestui proiect i se datoreazã interlocutorului meu, care la sosirea în Japonia, i-a sfãtuit pe cei trei "sã-ºi punã fermoar la gurã, sã deschidã bine ochii ºi sã fie foarte atenþi".

Deºi cei din jurul domnului Manabu erau neîncrezãtori în reuºita celor trei, aceºtia, ascultându-i sfatul, în scurtul timp al

economie, ca profesor asociat, la Universitatea Bucureºtii ºi Universitatea Româno-Americanã ºi ca profesor vizitator la SNSPA. Relaþia domnului Kobayashi cu þara nostrã devine tot mai strânsã, ajungând ca în luna iunie a anului 2001 sã fie numit consul onorific al României la Yokohama, concomitent cu numirea domniei sale de cãtre Ministerul de Externe japonez, drept Consul onorific al þãrilor strãine. În februarie 2002, când a avut loc vizita oficialã a Preºedintelui Ion Iliescu în Japonia domnia sa a fãcut parte din grupul restrâns de persoane care a luat parte la dineul cu Primul ministru al Japoniei din acea vreme, Koizumi. În 2004 o delegaþie de Consilieri locali ai oraºului Yokohama, oraº înfrãþit cu oraºul Constanþa, însoþitã de Consulul onorific Kobayashi, s-a întâlnit cu viceprimarul Constanþei. Oficialul român a propus oaspetilor japonezi sã sprijine ºi sã se implice în proiecte de refacere ºi dezvoltare a oraºului. În decembrie 2006 ºi ianuarie 2007 televiziunea japonezã "Asahi" difuzeazã unul dintre documentarele realizate de Manabu Kobayashi, în care sunt intervievaþi Preºedintele Traian Bãsescu, Nicolae Vãcaroiu, Eugen Dijmãrescu ºi Rãzvan Theodorescu, filmul obþinând un mare success. În una din desele sale cãlãtorii în þara noastrã, domnul Manabu Kobayashi, împreunã cu o micã delegaþie din care au fãcut parte: fiica sa, Mio - care de ceva vreme este ºi secretar al Consulatului -, Kimiko Miura, regizor de renume în Japonia, producãtor de filme pentru studioul " Heart of Miracle", traducãtori ºi câþiva

membri tineri ai comunitãþii japoneze, a vizitat Centrul Sfânta Margareta - Fundaþia pentru copii în dificultate (autiºti) ºi de copiii aflaþi în grija sa. Delegaþia a fost încântatã de cele vãzute, membri delegaþiei oferind mici cadouri copiilor iar domnul Manabu fãcând promisiunea de a ajuta acest Centru. În activitatea de promovare a þãrii noastre, din agenda Consulatului nu putera sã lipseascã sãrbãtorirea aderãrii României la Uniunea Euopeanã, în 2007. Pentru a marca acest eveniment din viaþa þãrii, Consulatul Onorific din Yokohama, în colaborare cu Academy Hills Roppongi ºi firma Sentria au organizat o manifestare dedicatã României. Peste 100 de persoane - oficialitãþi ale oraºului Yokohama, oameni de afaceri din diferite zone ale Japoniei, au acceptat sã participe la reuniune. ºeful misiunii României la Tokyo a vorbit despre evoluþiile politice ºi economice, precum ºi despre atracþiile turistice specifice þãrii noastre, calitãþile deosebite ale vinurilor româneºti ºi eforturile depuse pentru promovarea României ca destinaþiei turisticã în Japonia.

Domnul Manabu Kobayashi,, a prezentat impresii despre þara noastrã. Participanþilor le-au fost oferite produse culinare specifice ºi vinuri româneºti. În august 2009, Consulul invita patru copii orfani de la un Centru de plasament din Bucureºti sã facã o vizitã de 10 zile in Japonia. Aceºtia au apãrut într-o emisiune la Televiziunea Românã în care povestesc despre cãlãtoria lor în îndepãrtata þarã.

Anul trecut, domnul Manabu s-a ocupat de promovarea în scop educativ a unui documentar, "Minunata pãtrime" tradus în limba româna de tânãra Nineta ªtefania Vãrzaru, care de opt ani s-a stabilit în Japonia ºi care colaboreazã cu Consulatul onorific. Filmul trateazã un subiect delicat, cel al copiilor cu dizabilitãþi. El este o poveste adevãratã, despre misterul vieþii, despre cât de minunaþi sunt aceºti copii, dezvãluind lumii întregi putere acestora, putere pe care noi nu o vedem.

Pelicula a fot prezentatã, cu mult succes, anul trecut în Statele Unite, în diferite centre universitare, urmând ca în luna mai a acestui an, sã fie vizionatã în patru locaþii din Capitalã: la Universitatea Bucureºti, la SNSPA, la ºcoala generalã Emil Racoviþã ºi la Fundaþia "Copii în Dificultate".

Un ultim proiect al Consului onorific a fost prezentat, în octombrie trecut, oficialitãþilor române. Este vorba despre o oportunitate turisticã oferitã tinerilor japonezi care vor sã-ºi uneascã vieþile într-o atmosferã de basm. Ei se pot transforma pentru câteva zile în prinþi ºi prinþese, lãsându-se filmaþi ºi fotografiaþi în atmosfera unor fastuase edificii din România. Proiectul este motivat de faptul cã bugetul afectat de tinerii japonezi pentru cermonia mariajului, se ridicã în medie de la 100000 dolari, pânã la 250000 dolari, dar sumele pot creºte substanþial, în funcþie de statutul social ºi de locaþia aleasã. Faþã de aceste sume exorbitante pe care mulþi japonezi nu ºi le pot permite în România costurile unui astfel de eveniment sunt mult mai mici.

Punerea în practicã a acestui proiect ar aduce României, în afarã de beneficiile materiale, crearea de noi locuri de muncã, ºi nu în ultimul rând, promovarea turismului românesc. Încheiând ampla ºi prietenoasa convorbire cu domnul Manabu Kobayashi am rãmas cu convingerea cã am întâlnit un om de mare eficienþã dar ºi de mare omenie. Am întâlnit un locuitor al " Þãrii soarelui rãsare", îndrãgostit de plaiurile noastre mioritice.

Karen BABOIAN

Pagina 21

Emiratele Arabe Unite o destinaþie turisticã ce nu trebuie ocolitã Sectorul serviciilor din turism al Emiratelor Arabe Unite se mândreºte cu o evoluþie de o calitate deosebitã, consolidatã prin deschiderea economicã ce caracterizeazã politica de stat ºi prin strategia acesteia în promovarea diversificãrii economice. Statul, prin mãsurile luate, dã o importanþã deosebitã investiþiilor în turism, acesta reprezentând unul dintre pilonii dezvoltãrii economice, un astfel de demers fiind înfiinþarea Consiliului Naþional al Turismului ºi Antichitãþilor, instituþie care se ocupã de

dezvoltarea ºi modernizarea turismului dar si de conservarea vestigiilor arheologice.

Câteva obiective turistice unice finalizate precum ºi derularea altor proiec-

te deosebite de infrastructurã turisticã, finalizate sau în curs de finalizare, contribuie la creºterea progresivã a fluxului de vizitatori ºi turiºti în

Emiratele Arabe Unite, creºtere ce este resimþitã de la an la an.

Obiectivele turistice deosebite ce vor fi curând finalizate sunt: "Ferrari

World", muzeele "Luvru-Abu Dhabi" ºi "Guggenheim - Abu Dhabi".

Obiectivelor turistice clasice le putem adãuga ºi obiectivele turistice moderne, evenimentele sportive precum Dubai World Cup (curse de cai din rasa Pursânge Arab), Competiþia de Formula 1, Etihad Airways ce are loc pe circuitul Abu Dhabi, competiþiile ATP Men's Tenis Open Dubai ºi WAT Dubai.

Datorita succesului înregistrat de EAU în dezvoltarea unui sistem sofisticat ºi performant de infrastructurã în

domeniul transportului aerian, respectiv prin modernizarea ºi lãrgirea aeroporturilor, înfiinþarea ºi continuua dezvoltare a liniilor aeriene naþionale, multitudinea facilitaþilor turistice ºi

celor mai mari instituþii culturale din întreaga lume.

Emiratul Dubai considerat oraºul festivalurilor, organizeazã diverse evenimente. De exemplu Dubai Shopping Festival -în cadrul cãruia au loc mari reduceri de preþuri la toate

de venituri variazã, fãrã sã fie dependentã exclusiv de veniturile obþinute din valorificarea resurselor fosile (petrol), au adoptat o abordare economicã deschisã însoþitã de reforme legislative în scopul de a atrage investiþiile strãine, ale guvernului federal ºi/sau a guvernelor locale, pentru finanþarea de investiþii imense în toate sectoarele economice. Þinând cont de relieful specific Emiratelor Arabe Unite- de zona deºerticã, de clima canicularã ºi de umiditatea excesivã din lunile de varã, autoritãþile emirateze privindu-le ca pe o provocare, au dezvoltat o serie de destinaþii turistice atrãgãtoare atât pentru rezidenþii emiratezi cât ºi pentru turiºtii strãini, ceea ce a adus rezultate vizibile, astfel încât statisticile au arãtat o creºtere majorã a numãrului turiºtilor în ultimii ani. În luna iulie a anului 2010 s-a înregistrat o creºtere de 16% a numãrului de rezervãri hoteliere comparativ cu aceeaºi perioadã a anului precedent.

Pe insula Yas, o destinaþie turisticã de 2500 de hectare situatã în nord-estul oraºului Abu Dhabi, s-a definitivat mega - proiectul "Ferrari World" cel

serviciilor, vara a devenit un sezon turistic important, EAU fiind vizitate de turiºti naþionali, regionali ºi internaþionali atraºi de Festivalurile din

Abu Dhabi, Sharjah, Dubai ºi din celelalte Emirate, evenimente organizate special în acestã perioada a anului.

Emiratele Arabe Uniute a cãror sursã

mai mare parc de distracþii acoperit din lume ºi primul inspirat din designul cunoscutei mãrci Ferrari. Aceastã atracþie turisticã importantã a fost inauguratã pe data de 28 octombrie 2010.

Iar pe insula Saadyiat se construieºte Muzeul Luvru Abu Dhabi ale cãrui lucrãri se vor finaliza pe parcursul anului 2013. Între timp, au început lucrãrile pentru construirea viitorului muzeu Guggenheim - Abu Dhabi.

Muzeul, care a fost proiectat de arhitectul Jean Nouvel, câºtigãtor al Premiul Pritzker. Va fi prima instituþie culturalã internaþionalã de pe insulã, care va fi un conglomerat-gazdã al

produsele. El are loc anual în perioada sfârºitului lunii ianuarie pânã la sfârºitul lunii februarie.

De asemenea, anual, mai au loc: Dubai Summer Festival-care dureazã

de la mijlocul lunii iunie pânã la mijlocul lunii august, ºi Global Village care începe în luna octombrie ºi se terminã în luna februarie. Acesta din urmã oferã un caracter global conceptului de " shopping ", oferind rezidenþilor emiratezi ºi vizitatorilor

strãini o imagine de ansamblu a aspectelor legate de cultura, de patrimoniul ºi de produsele diverselor þãri din lume participante la festival, totul într-o singurã locaþie.

Mai mult decât atât, în Dubai sunt organizate festivaluri de film, de teatru, literare ºi tradiþionale, precum ºi curse de cai, curse de cãmile ºi întreceri nautice cu iahturi. De asemenea, Dubai-ul se mândreºte cu centrele sale comerciale internaþionale cum ar fi Dubai Mall - cel mai mare centru comercial din lume. Sã nu uitãm aici existenþa celei mai înalte clãdiri din întreaga lume, Burj Khalifa, a cãrei înãlþime este de 828 metri ºi a celei mai mari insule artificiale - Palm Island. ªi în Emiratul Sharjah, se organizeazã festivaluri. Dintre ele putem aminti câteva: Summer Shopping Festival, Spring Shows ºi Ramadan and Eid Festival. Alãturi de acestea au loc anual festivaluri culturale, sportive ºi de teatru. În ceea ce priveºte turismul, acesta este într-o continua dezvoltare ºi în restul emiratelor, Ras Al Khaimah, Umm Al Quwain, Ajman si Fujairah.

Diversele proiecte turistice, baza hotelierã la cel mai înalt nivel care este în creºtere, pun în evidenþã adevãratul potenþial turistic al Emiratelor Arabe - plajele însorite ºi cu nisip fin, peisajele minunate din munþi ºi aventurile din deºertul misterios la care se adaugã festivalurile care sunt ºi ele o atracþie turisticã.

Pagina 22

I.A.Dimitriu - Un reprezentant de seamã al geniului tehnic al poporului român (I) Acela pe care un articol publicat în "România liberã" din noiembrie 1975 îl remarca pentru "prodigioasa activitate tehnicoºtiinþificã", talentatul inginer român Ioan A. Dimitriu" a vãzut lumina zilei la 15 octombrie 1897 în comuna Scânteia (judeþul Vaslui), ca al treilea copil din cei nouã pe care iau avut pãrinþii sãi, Maria ºi Andrei Dimitriu.

Un an mai târziu, împreunã cu întreaga familie, avea sã se mute în oraºul Roman, unde viitorul inventator urmeazã cursurile primare ºi ale liceului "Roman- Vodã".

Din perioada liceului dateazã primele sale preocupãri în domeniul tehnic, precum ºi primele sale succese. Nu avea decât 14 ani când, în 1911, realizeazã cu propriile mâini macheta unui avion cu aripi batante, imaginând ºi un "dispozitiv de ceasornic" pentru realizarea miºcãrii acestora. Macheta, cu o anvergurã a aripilor de 80 cm, "avea sã se ridice la 1,5 m înãlþime ºi sã aterizeze fãrã sã se rãstoarne la o distanþã de circa 3 m". Încu-

rajat de acest prim succes, tânãrul licean se hotãrãºte sã înceapã construirea unui prototip în mãrime naturalã. Dând dovadã de un real talent, perseverenþã ºi entuziasm, va lucra singur, timp de aproape 4 ani, la realizarea mult visatului avion. Este un aparat de zbor cu aripi batante, pe care îl va numi "onitopter", dotat cu un "motor special pe principiul celor cu doi timpi, cu dublu efect, de putere 40HP ", conceput de tânãrul Dimitriu. Ziarele vremii publicã articole ºi fotografii despre invenþie ºi inventatorul ei.

"Dimineaþa" din 27 august 1915 îi rezervã un loc pe prima paginã, notând cã aparatul de zburat "dupã pãrerea persoanelor competente, este menit sã facã senzaþie prin modul ingenios în care este construit".

Avionul, expus în curtea casei pãrinteºti din Roman, este vizitat de cunoscuþi, oficialitãþi ºi tehnicieni. E un adevãrat pelerinaj. I.G. Duca, ministrul Instrucþiunii Publice din acea vreme, vine sã vadã invenþia tânãrului licean. Va interveni apoi pentru transportarea avionului la Bãneasa ºi pentru construirea motorului proiectat de Dimitriu, în atelierele

Pirotehniei Armatei.

Un an mai târziu, lui I.A.Dimitriu i se acordã o bursã de studii la Paris la "Ecole Speciale des Travaux Publics du Batiment et de l'Industrie"- secþia inginerie mecanicã.

Bombardamentele aeriene efectuate de Zeppelinurile nemþeºti asupra Bucureºtilor, din toamna anului 1916, vor atinge ºi hangarele de la Bãneasa, cu care ocazie avionul "IAD 1", la care era în curs montarea motorului, va fi distrus. Între anii 1916-1919, I. A. Dimitriu proiecteazã o variantã îmbunãtãþitã a avionului sãu, " IAD II", pe care însã plecarea la Paris, la studii, îl împiedicã sã-l ºi construiascã.

Avionul cu aripi batante, ca soluþie tehnicã, nu prezenta nici atunci, cum nu prezintã nici

astãzi vreo perspectivã realã. Ideea - veche, atribuitã, printre alþii, ºi lui Leonardo da Vinci - a fãcut carierã de atunci, dar I. A. Dimitriu este primul, din câte ºtim, care o materializeazã, construind aparatul în mãrime naturalã, proiectând ºi motorul care sã realizeze miºcarea aripilor. Prioritatea brevetului lui I A. Dimitriu este legatã de soluþia obþinerii miºcãrii aripilor, adicã sistemul motor-dispozitive mecanice de transmitere a miºcãrii la aripi. În capitala Franþei, preocupãrile sale tehnice,

dublate de un talent puþin obiºnuit, îl îndreaptã spre alt domeniu cãruia i se prezicea un viitor strãlucit: automobilismul. La 23 septembrie 1922, Dimitriu breveteazã "Aparatul de direcþie destinat învãþãrii conducerii automobilelor", adicã dubla comandã, generalizatã astãzi în întreaga lume. Economisind bursa primitã el va putea realiza prototipul aparatului, pe care îl monteazã pe un automobil Citröen închiriat.

Succesul dobândit în þarã ºi în strãinãtate a impresionat. În revista " Critica" (februarie 1923 - nr. 2 anul XVIII), sub titlul: " O nouã creaþiune a geniului românesc" este inserat un elogios articol privind invenþia ºi autorul ei. ºi alte ziare ºi reviste ale vremii, din þarã ºi strãinãtate, îi acordã largi spaþii. În anii urmãtori îºi va breveta invenþia în 16 state.

Se gândeºte sã organizeze ºcoli de conducãtori ºi depanatori auto, care sã aibã la bazã invenþia sa. Sistemul acestor ºcoli existente în Franþa pânã atunci era ºi scump ºi greoi ca metodã. I. A. Dimitriu imagineazã o metodã originalã, ingenioasã ºi uºor accesibilã pentru pãtrunderea tainelor mecanicii ºi conducerii automobilului, punându-ºi ca premise: "cursuri foarte ieftine, plãtibile în

rate mici sãptãmânale, dupã modestele posibilitãþi ale unui ºomer, iar taxa respectivã pentru fiecare lecþiune sã nu întreacã aproximativ, preþul unui bilet la cinematograf", cum avea sã remarce în "Comunicarea privind învãþãmântul IAD" (1959). κi începe cursurile într-o salã de reuniuni a unei cafenele din "Piaþa Italiei" la Paris, în faþa primilor sãi elevi. Succesul depãºeºte orice aºteptãri ºi se vede nevoit sã mãreascã numãrul cursurilor. Singur pregãteºte materialul teoretic necesar, inclusiv 300 planºe format mare, într-o prezentare originalã, deosebit de sugestivã, cum tot singur va supraveghea ºi conduce desfãºurarea lecþiilor în ºcolile sale din strãinãtate. În þarã,în perioada 1922-1923, împreunã cu fratele sãu, profesorul C. A. Dimitriu, pe atunci încã student la Institutul Electrotehnic din Bucureºti condus de Dragomir Hurmuzescu, va organiza simultan, cursul, în Capitalã ºi în câteva din oraºele þãrii; Cluj, Galaþi, Reºiþa etc. - dobândind acelaºi mare succes care va însoþi permanent ºcolile organizate de el.

Andrei DIMITRIU Sorin DIMITRIU

Opere de artă la “Capitol din biblia poeziei” Muzeul Guggenheim din New York Sala Multimedia a Ministerului Culturii ºi Patrimoniului Naþional, a gazduit la sfârºit de noiembrie lansarea volumului de poezie "Capitol din biblia poeziei" al scriitorului ºi poetului iordanian de origine palestinianã Munir Mezyed. La eveniment au fost prezenþi membri ai Corpului diplomatic, reprezentanþi ai Ministerului Culturii ºi mass-media, un numeros public.

Printre cei care au luat cuvântul s-au aflat: Ambasadorul Palestinei la Bucureºti, Excerlenþa Sa Ahmad Bader Aqel, traducãtoarea poeziilor lui Munir Mezied în limbile româna, englezã ºi francezã, Maria Muguraº-Petrescu ºi poeþii George Stanca ºi Marius Chelaru, toþi elogiind activitatea prodigioasã de poet, prozator ºi traducãtor a lui Munir Mezyed, stablit de mai mulþi ani în România Munir Mezyed ºi-a fãcut studiile în Marea Britanie ºi Statele Unite ale Americii, iar poeziile sale, precum ºi proza sa, au fost traduse in diferite limbi. În anul 2005 a fondat Festivalul Internaþional de Poezie "The Odyssey" ºi este preºedinte al Asociaþiei Culturale Române "Art Gate" Mai putin cunoscut publicului larg este faptul ca Munir Mezyed a realizat în colaborare cu poetul Marius Chelaru o

antologie a poeziei româneºti contemporane, din care au apãrut pânã acum 2 volume, primul, în anul 2009, sub titlul "Cununi de laur", cel de-al doilea, "Cristale de amintiri", publicat în 2010, reunind traduceri în limba araba a creaþiei lirice a unui important numãr de poeþi români.

Traducator de talent, Munir Mezied s-a aplecat asupra poeziei româneºti contemporane, pe care o cunoaºte atât de bine, cu pasiune ºi entuziasm, oferind iubitorilor de poezie din lumea arabã o vastã panoramã a creaþiei poetice a zilelor noastre, ce reflectã multitudinea ºi varietatea tendinþelor, viziunilor ºi graiurilor din poezia româneasacã de azi. În condiþiile în care traducerile de poezie româneascã în limba arabã sunt relativ puþine, putem spune, pe drept cuvânt cã Antologia de poezie româneascã contemporanã a lui Munir Mezyed reprezintã o premierã ºi totodatã, o contribuþie importantã la o mai bunã cunoaºtere a liricii româneºti în lumea arabã, constituindu-se într-o nouã punte de legãturã între cele douã culturi.

Diana BÃEÞELU ªef al Serviciului Arab Radio România Internaþional

New York-ul, metropolã a culturii ºi punte de legãturã cu arta Europei occidentale prin cele 200 de muzee care îºi etaleazã patrimoniul artistic ºi cele 400 de galerii de artã vizitate de turiºtii avizi de cunoaºtere înscrie, printre edificiile atractive, Muzeul Solomon R. Guggenheim care prezintã un interes particular prin arhitectura sa originalã ºi colecþia de opere de artã contemporanã.

Solomon R. Guggenheim (1861-1949) ajuns magnat în domeniul pielãriei a fãcut numeroase investiþii în domeniul spre care avea o mare înclinaþie ºi anume arta, devenind, în timp, un mare colecþionar care gândea la realizarea unui muzeu menit sã se evidenþieze în cadrul construcþiilor publice din New York.

Cu scopul promovãrii ºi încurajãrii artelor frumoase ºi a educaþiei artistice acest mecena, om deosebit de activ, a creat Fundaþia Solomon R. Guggenheim ºi a instituit un premiu anual pentru pictorii moderni. În 1943 l-a însãrcinat pe arhitectul Franck Lloyd Wright (1867-1959) sã proiecteze un muzeu care urma sã reflecte marile schimbãri intervenite în arhitectura urbanisticã a Americii. El trebuia sã stimuleze prin estetica sa exterioarã ºi interioarã, reacþiile vizitatorilor.

Dar proiectul a cãrui realizare a durat timp de 16 ani, prin extravaganþa sa a stârnit vii controverse, unii privitori asociindu-l cu o "brioºe indigestã". Dar arhitectul Franck Lloyd Wright rãspundea cã "muzeul nu poate fi judecat prin exteriorul sãu ca pe cel

al unui automobil".

Aceste discuþii pro ºi mai ales contra, au influenþat negativ inspectorii oraºului New York, însãrcinaþi cu autorizarea construcþiilor ºi amenajarea oraºului.

Dar tinerii studenþi, viitorii arhitecþi, au socotit proiectul ca pe un adevãrat stimulent în cãutarea ºi descoperirea artei moderne, a unor stiluri noi care sã se impunã. Discuþiile,

controversele, au încetat odatã cu terminarea construcþiei ºi deschiderea muzeului Guggenheim, care va deveni una din cele mai mari atracþii ºi curiozitãþi ale New York-ului.

Muzeul s-a dovedit a fi nu doar o simplã amenajare a unui spaþiu dintre blocuri.

Arhitectul a pus accentul pe regularitatea structurii, eleganþa materialelor folosite ºi perfecþiunea tehnicã. Astfel, construcþia din stânga edificiului se compune dintr-o rotondã de sticlã pe patru nivele, ce sugereazã o pasarelã de vapor. La dreapta, muzeul seamãnã cu un trunchi de con inversat cu patru rânduri de spirale deasupra entablamentului, elemente care fac legãtura cu

pasarela. În interior, pe pereþii circulari ºi uºor înclinaþi, sunt dispuse tablourile care par a fi expuse pe un ºevalet.

Frecvent, muzeul este consacrat fie unei expoziþii dedicate unui artist, fie unei ºcoli artistice.

Muzeul adãposteºte circa 6000 de opere de artã, cele mai bogate colecþii aparþinând lui Kandinsky, Klee, Chagal, Delaunay, Léger, Picasso, Gris, Mondrian.

Pânzele lui Braque executate într-o paletã de brun, negru ºi ocru, reflectã ºi ele maniera cubistã a acestor artiºti.

Din colecþia Justin K. Thannhauser artiºtii cei mai bine reprezentaþi sunt Picasso, Toulouse-Lautrec, Renoir, Manet, Cezanne, Van Gogh, Matisse, Degas, Modigliani, Vuillard.

Acestor opere li se alãturã Colecþia Constantin Brâncuºi, o excepþionalã selecþie de sculpturi.

Sunt expuse la loc de cinste sculpturile: "Muzã" (1912, marmurã); "Mãiastra" (1912, bronz) "Adam ºi Eva" (1921, Adam,castan, Eva stejar); "Vrãjitoarea", (1916-1924, nuc pe soclu de gresie); "Pasãrea în spaþiu"(1932 -1940, bronz) "Regele regilor", (1938, stejar); În ceea ce priveºte frumosul sculpturilor executate de Constantin Brâncuºi, Matei Stîrcea-Crãciun în lucrarea "Brâncuºi limbajele materiei", aminteºte cã acesta obiºnuia sã spunã: " Frumosul nu este al nimãnui. El este al lumii întregi ºi fiecare îl obþine dupã puterile proprii".

Lidia BRÎNCEANU

Pagina 23

Prof. dr. Harald zur Hausen Un demn continuator al creatorilor ºcolii româneºti de neurologie laureatul premiului Nobel Convorbire cu prof. dr. Ovidiu Bãjenaru pentru Medicinã, 2008, ªeful Clinicii de Neurologie din cadrul Spitalului Universitar Bucureºti în vizitã la Bucureºti Revista Hipocrate a împlinit 5 ani de existenþã. Cu aceastã ocazie a fost organizatã la hotelul Marriott din Bucureºti, prima ediþie a Conferinþei Nobel în România care l-a avut ca invitat de onoare pe laureatul Premiului Nobel pentru Medicinã din anul 2008, profesorul german Harald zur Hausen, cel care a demonstrat relaþia de cauzalitate dintre infecþia cu HPV (human papilloma virus) ºi cancerul de col uterin.

La conferinþã au participat importanþi lideri de opinie din România, colaboratori ai revistei Hipocrate, precum: acad.prof. dr.

Bãlãceanu Stolnici, acad. prof. dr. Laurenþiu Mircea Popescu preºedintele Academiei de ªtiinþe Medicale din România ºi preºedintele Secþiei Medicale a Academiei Române, acad. prof. dr. Constantin Ionescu-Târgoviºte, prof.dr. Nicolae Hâncu, preºedinte de onoare al Federaþiei Române de Diabet, Nutriþie ºi Boli Metabolice, prof. Dr. Radu Vlãdãreanu.

"Am o senzaþie de maximã împlinire profesionalã ºi sufleteascã atunci când mã gândesc cã la capãtul cercetãrilor pe care le-am desfãºurat se aflã un vaccin care poate preveni teribila maladie numitã cancer de col uterin. Vaccinurile pe care le avem la dispoziþie pot sã previnã cea mai mare parte dintre cazurile de cancer de col uterin. Este important sã se înþeleagã importanþa vaccinãrii, chiar dacã rezultatele nu se pot vedea pe moment, ci peste 15 - 25 de ani, în fapt termenul mediu în care se dezvoltã aceastã malignitate de la momentul contactãrii human papilloma virus. Din punctul meu de vedere vaccinarea anti-HPV este o acþiune de succes maxim”, a declarat prof. dr. Harald zur Hausen. El a adãugat cã nu numai fetele, ci ºi bãieþii ar trebui sã se vaccineze, pentru cã dacã fac sex oral existã riscul dezvoltãrii cancerului bucal sau anal, ei fiind ºi purtãtorii virusului. Vaccinarea la bãieþi se face între 9 ºi 11 ani ºi numai dupã un set de analize".

De-a lungul carierei domniei sale profesorul zur Hausen a fãcut cercetãri pentru a demonstra relaþia de cauzalitate dintre diferite tipuri virale ºi apariþia unor forme de cancer, dar a fãcut precizarea cã mai sunt încã multe de fãcut în ceea ce priveºte decriptarea acestei boli. În cuvântul sãu, prof. Laurenþiu Popescu, i-a evocat pe prof. dr. George Emil Palade, singurul român laureat al Premiului Nobel pentru Medicinã ºi pe prof. Victor Babeº, nominalizat de 19 ori la premiul Nobel.

Domnia sa a prezentat auditoriului cea mai recentã descoperire a echipei pe care o conduce la Institutul Victor Babeº din Bucureºti: telocitele, celule care, se pare, vor revoluþiona medicina regenerativã. În continuare, prof. Nicolae Hâncu, a abordat subiectul privind relaþia complexã ºi în continuã dinamicã dintre cele patru entitãþi: nutriþia, obezitatea, diabetul ºi cancerul, boli ce fac parte dintr-un amplu demers de prevenþie la nivel european, iar prof.dr.

Constantin Ionescu-Târgoviºte a abordat "subiectul Nicolae Paulescu" fãcând o evocare a meritelor cercetãrii româneºti de-a lungul timpului. Au fost readuse în memoria

celor prezenþi nume precum: prof. dr. Gr. T. Popa, recunoscut pe plan mondial pentru valoarea descoperirilor sale din domeniul relaþiilor neuroendocrine, a sistemului posthipofizar; prof. dr. Gh. Marinescu, fondatorul ªcolii Româneºti de Neurologie, ºi descoperitorul sindromului MarinescuSjogren'; prof. dr. Nicolae Ionescu Siseºti, colaborator al lui Gh. Marinescu.

Prof. dr. Radu Vlãdãreanu a fãcut o prezentare comparativã a cercetãrilor fãcute de Papanikolau ºi Aurel Babeº punând în discuþie paternitatea testului "Pap" sau 'Bab" Acad. Bãlãceanu - Stolnici a menþionat : "La manifestarea Nobel în România am avut posibilitatea sã stãm faþã în faþã cu unul din laureaþii Premiului Nobel, o manifestare care este un omagiu adus inteligenþei umane ºi forþelor cognitive care stau la baza cercetãrii ºtiinþifice. În luãrile de cuvânt am avut întâi o prezentare a unei cercetãri originale ºi aº putea spune cu un uºor parfum de candidaturã la Premiul Nobel, despre telocite. ªi am avut o prezentare a cercetãrilor care au dus efectiv la Premiul Nobel. Apoi am completat evocând oameni care au adus o contribuþie esenþialã la progresul medicinii, care nu au luat Premiul Nobel; ei nici au candidat la acest premiu.

Oamenii de ºtiinþã care au fost citaþi aici au cercetat din pasiune ºi atraºi de misterul realitãþii care ne înconjoarã ºi cu acea credinþã specificã profesiunii noastre".

"Vizita prof. dr Harald zur Hausen la Bucureºti, la invitaþia revistei Hiprocrate, constituie un moment special nu doar pentru noi, membri revistei, ci îndrãznesc sã afirm pentru întreaga medicinã româneascã. Printre atâtea incertitudini care decurg din activitatea cotidianã a medicului român, nu trebuie pierdute din vedere reperele de valoare. Profesorul zur Hausen este unul dintre modelele esenþiale ale medicinei contemporane ºi suntem onoraþi sã îl avem ca oaspete", a declarat dr. Marius Geantã, redactorul ºef ale revistei Hipocrate. *** Profesorul Harald zur Hausen s-a nãscut pe 11 martie 1936, în Germania, la Gelsenkirchen. A studiat medicina la Universitãþile din Bonn (1955-1957), Hamburg (19571958) ºi Dusseldorf (1958-1960). Dupã terminarea studiilor doctorale, a lucrat la Institutul de Microbiologie din Dusseldorf, fiind ulterior profesor asistent la Laboratoarele de Virusologie de la Spitalul de Copii din Philadelphia ºi senior scientist la Institutul de Virusologie al Universitãþii din Wurzburg, precum ºi chairman ºi profesor de virusologie la Universitatea ErlangenNürnberg. În 1977, ocupã postul de profesor la Universitatea din Freiburg, iar între anii 1983-2003 este Director ºtiinþific al Deutsches Krebsforschungszentrum (DKFZ, Centrul German de Cercetãri despre Cancer) din Heidelberg. Domeniul majoritar de interes al profesorului zur Hausen este reprezentat de infecþiile virale care stau la originea dezvoltãrii cancerelor. În anul 2008, profesorul zur Hausen a primit cea mai înaltã distincþie medicalã posibilã, Premiul Nobel pentru Medicinã.

În activitatea noastrã jurnalisticã este o obligaþie de onoare ºi rãspundere punerea în evidenþã, aducerea în prim plan a activitãþii unor specialiºti de vârf ai medicinei româneºti care, cu modestie, îºi fac cu prisosinþã datoria, rãspunzând "prezent" la orice orã din zi sau din noapte. Sunt oameni a cãror coloanã vertebralã a rãmas dreaptã ºi care nu dau "bir cu fugiþii" în faþa greutãþilor sau a piedicilor care li se pun atunci când ajung pe o anumitã treaptã a profesiei alese ºi pentru care au depus un jurãmânt - Jurãmântul lui Hipocrate.

Medicina româneascã se poate mândri cu o elitã profesionalã formatã în marile ºcoli din þarã ºi din strãinãtate, cu personalitãþi recunoscute pe plan mondial. Între aceºtia se aflã ºi prof. dr. Ovdiu Bãjenaru, ºeful Clinicii de Neurologie din cadrul Spitalului Universitar Bucureºti, pe care am avut onoarea de a-l avea drept interlocutor. Un om modest, a cãrui adevãratã pasiune pentru a face bine oamenilor aflaþi la nevoie, l-a urcat pe cele mai înalte vârfuri ale profesiei.

Domnia sa este binecunoscut în lumea medicalã româneascã ºi internaþionalã drept un adevãrat continuator al creatorilor ºcolii de neurologie din þara noastrã al cãrei fondator a fost dr. Gheorghe Marinescu. În puþinul timp pe care îl are la dispoziþie între obligaþiile spitaliceºti ºi cursurile universitare profesorul m-a primit în biroul sãu rãspunzând cu amabilitate întrebãrilor pe care i le-am adresat.

Ce resorturi interioare sau exterioare au contribuit la orientarea dumneavoastrã spre profesia de medic ºi ce anume v-a îndemnat sã alegeþi specializarea în domeniul neurologiei?

Existã în activitatea profesionalã o personalitate a medicinei pe care o consideraþi drept model? În primul rând, faptul cã m-am nãscut într-o familie cu mulþi medici (umani ºi veterinari).

Tatãl meu a fost un excepþional medic veterinar dar ºi cu o formaþie medico-biologicã extrem de profundã; fraþii mamei mele au fost de asemenea medici (unul dintre ei, medic ORList, care de mic mã lua pe lângã el în timpul consultaþiilor sale ºi care a avut un rol decisiv în orientarea mea cãtre medicinã) ºi alþi doi unchi, tot medici (unul chirurg, celãlalt medic veterinar ca ºi tata). De asemenea, familia mea era foarte apropiatã de marele ctitor al medicinii interne româneºti, acad. N.Gh.Lupu.

L-am cunoscut îndeaproape, în copilãrie, ºi cred cã simpla apropiere de acesta, care mã îndrãgea foarte mult, a avut desigur o influenþã importantã asupra mea. Trebuie sã mãrturisesc cã dorinþa de a deveni medic s-a nãscut în mine pe la vârsta de 6-7 ani, apoi, în timp, s-a amplificat pe mãsurã ce odatã cu învãþãtura am început sã descifrez tainele existenþei.

Care au fost treptele pe care aþi urcat pânã la înalta responsabilitate de acum: ªeful Clinicii de Neurologie a Spitalului Universitar Bucureºti?

Am terminat Facultatea de Medicinã din Bucureºti în anul 1983, cu media 9,98 ceea ce mi-a permis sã-mi desfãºor stagiatura în cele mai bune clinici din Universitatea de Medicinã ºi Farmacie Bucureºti, perioadã în care am învãþat enorm ºi în care m-am convins cã orice specialitate aº alege ulterior, medicina clinicã nu poate fi corect practicatã decât dacã ai o bazã foarte solidã de medicinã generalã.

Motiv pentru care am abordat toate domeniile, în care am lucrat cu multã seriozitate. Mi-am petrecut mai tot timpul în spital ºi fãceam 3-4 gãrzi pe sãptãmânã - inclusiv la "Salvarea Bucureºti" unde am fãcut un stagiu de o varã.

A venit apoi revoluþia din 1989. În perioada urmãtoare am participat la primul concurs de intrare în învãþãmântul superior ºi am devenit asistent universitar la Clinica de Neurologie a Spitalului Universitar de Urgenþã Bucureºti, condusã, la acea vreme, de Prof. dr. Ioan Stamatoiu. Este profesorul cãruia îi datorez nu doar o parte dintre cunoºtinþele mele funda-

mentale în neurologie dar mai ales enorma încredere pe care a investit-o în mine ºi care m-a ajutat în multe situaþii sã fac alegerile corecte în profesie. A urmat apoi un concurs prin care am câºtigat o bursa la Universitatea René Descartes din Paris - un alt moment decisiv, deoarece aici am intrat în contact cu marea neurologie internaþionalã ºi mai ales cu ceea ce înseamnã un sistem de asistenþã medicalã într-o þarã dezvoltatã ºi extrem de solidã,

cum este Franþa ºi în particular în medicina parizianã. Nu este mai puþin adevãrat cã aici i-am întâlnit pe cei care ºi astãzi îmi sunt marii mei maeºtrii în neurologie: Prof. Gerard Said, Prof. Pierre Rondot ºi nu în ultimul rând un mare profesor de origine româna care din pãcate s-a stins prematur din viaþã - Prof. Silviu Poenaru (specialist în neuroendocrinologie), care m-a ajutat aproape ca pe propriul sãu copil sã mã integrez în sistemul medical parizian, în perioada ºederii mele acolo (iniþial un an, apoi am revenit de mai multe ori, fiind implicat într-o serie de lucrãri de cercetare comune). Tot cu aceastã ocazie i-am cunoscut îndeaproape pe liderii Societãþii Europene de Neurologie (preºedinte în funcþie fiind acum chiar Prof. Gerard Said), al cãrei membru am devenit ulterior ºi care a fost a doua mea mare "ºcoalã" în domeniul neurologiei internaþionale performante. În perioada 2005-2009 am fost ales membru al Comitetului Executiv al acestei prestigioase societãþi ºtiinþifice. Dupã revenirea în þarã mi-am susþinut teza de doctorat în ºtiinþe, am promovat concursul de medic primar neurolog ºi apoi am urcat prin concurs, pe baza examenelor, a activitaþii de cercetare ºi a celei didactice, toate treptele ierarhiei universitare: ºef de lucrãri, conferenþiar iar, în 1999, profesor universitar, succedându-i profesorului Stamatoiu la funcþia de ºef de Clinicã, dupã pensionarea sa.

Ce domenii ale practicii medicale neurologice vã preocupã îndeosebi? Dar în domeniul cercetãrii ºtiinþifice? În domeniul neurologiei clinice mã preocupã îndeaproape patologia sistemului nervos central, deoarece aici se întâlnesc multe aspecte de interferenþã între ºtiinþele sistemului nervos propriu-zis cu medicina internã (îndeosebi cardiologia ºi bolile metabolice) ºi psihiatria. De aceea, domeniile principale de care mã ocup sunt bolile cerebrovasculare, tulburãrile cognitive ºi demenþele, bolile neurodegenerative (cu un accent particular pe boala Parkinson ºi boala Alzheimer), afecþiunile ganglionilor bazali (în special distoniile musculare) ºi scleroza multiplã - atât sub aspectul practicii clinice cât ºi al cercetãrii, mai ales cercetarea clinicã. Din pãcate, deºi sunt foarte atras ºi de cercetarea fundamentalã de care mã interesez îndeaproape, posibilitãþile cvasi inexistente de dotare tehnicã ºi lipsa unor laboratoare adecvate în cadrul spitalului pentru astfel de cercetari, nu-mi permit realizarea marii mele dorinþe de a efectua o cercetare integratã clinicã ºi fundamentalã în domeniul bolilor neurologice.

Sunteþi medic practician, profesor universitar, cercetãtor. Sunteþi preocupat sã formaþi nu numai viitori medici din studenþii dumneavoastrã, dar sã formaþi ºi cadre de înaltã profesio-

nalitate care sã vã însoþeascã în profesie, sã urmeze, creator, calea pe care aþi trasat-o în ºtiinþa ºi practica medicalã?

Este una dintre preocupãrile mele permanente ºi de prim plan; de aceea cred cã am reuºit pânã în prezent sã îmi aleg colaboratori de mare valoare profesionalã ºi umanã. Pe fiecare din ei i-am ajutat ºi îi ajut,în continuare, sã se dezvolte profesional cât mai mult ºi cât mai bine, i-am ajutat sã meargã la stagii de pregãtire în cele mai bune centre ºtiinþifice europene ºi, de asemenea, i-am atras ºi în toate proiectele noastre de cercetare ºtiintificã. În permanenþã sunt foarte atent la calitatea profesionalã ºi umanã (pentru cã aceasta conteazã enorm în profesia nostrã), a noilor generaþii de medici rezidenþi ºi încerc ca pe cei mai buni dintre ei sã îi stimulez sã se dezvolte profesional peste nivelul practicii medicale de rutinã (care ºi ea are standarde foarte ridicate, în viziunea mea) astfel cã atunci când ºi administrativ se va ivi oportunitatea, sã poatã ocupa, poziþii de lideri profesionali în domeniu.

Care consideraþi cã au fost dificultãþile întâmpinate ºi care au fost succesele în profesia dumneavoastrã?

Dificultãþi au fost multe, funcþie de etapa la care ne referim. Dacã în urmã cu 20 ani era doar un vis apropape imposibil de realizat, sã mergi ºi sã-ti contiunui formarea profesionalã într-un centru medical de referinþã din afara þãrii, astãzi nu aº mai zice cã aceasta este o mare problemã pentru cei cu adevãrat performanþi, care pot face dovada calitãþii lor profesionale, sã fie admiºi într-un astfel de centru.

Acum, în þara noastrã, cea mai grea problemã pentru un medic bun ºi foarte bun (ºi aceºtia sunt mult mai mulþi decât îºi imagineazã, în general, lumea din România) este de a avea efectiv posibilitatea de a aplica ceea ce ºtie ºi poate face prin prisma cunoºtinþelor sale, din cauza dotãrii tehnice deficitare a majoritãþii unitãþilor medicale, precum ºi din cauza multor disfuncþii administrative care þin de comunicarea între cei ce administreazã sistemul medical ºi corpul medicilor practicieni,de înþelegerea, nu întotdeauna cea mai corectã ºi adecvatã la nivelul decidenþilor, a ceea ce trebuie unui sistem medical pentru a funcþiona normal. O altã problemã spinoasã pentru noi este imaginea deformatã care a fost creatã medicului în ochii majoritãþii populaþiei cu privire la profilul sãu moral ºi la competenþa sa profesionalã, pornindu-se de la o serie de exemple individuale reale, negative, prezentate în mod cu totul fals, dar aproape în exclusivitate ca fiind reprezentative pentru lumea medicalã în totalitatea ei. Ceea ce face ca adesea sã fim priviþi cu suspiciune de cãtre pacienþi ºi rudele lor, ca fiind incorecþi moral ºi cu o competenþã discutabilã - aspecte cu totul opuse realitãþii. De fapt acestea sunt principalele motive ale exodului îngijorãtor de medici tineri ºi mai puþin tineri cãtre alte þãri în care statutul medicului este respectat aºa cun se cuvine ºi unde gãsesc sisteme medicale în care pot sã punã în practicã ceea ce cu adevarat ºtiu sã facã în profesie. Nu este mai puþin adevãrat cã ºi salarizarea este un aspect important, dar þin sã subliniez cã nu acesta este principalul motiv al plecãrii medicilor spre alte þãri. În afara activitãþii profesionale, ce precupãri culturale aveþi?

Sunt un iubitor al muzicii de operã ºi al muzicii clasice, în general, citesc cu interes lucrãri de istorie veche a lumii ºi a României în special, de filosofie, iubesc literatura clasicã ºi pictura, dar sunt ºi un pasionat al drumeþiilor montane.

Am încheiat convorbirea noastrã mulþumindu-i profesorului dr. Ovidiu Bãjenaru pentru timpul acordat ºi pentru interesanta incursiune pe care a fãcut-o în viaþa ºi profesia sa.

Karen BABOIAN

Pagina 24

Ilinca Dumitrescu ºi Vasile Macovei invitaþi speciai ai Ambasadei României de la Haga De câteva luni discutam cu apreciata pianistã Ilinca Dumitrescu posibilitatea sãrbãtoririi Zilei Naþionale a României, împreunã, la Haga, printr-un recital extraordinar, domnia sa avându-l ca invitat

recital extraordinar în Olanda, mai mult, de Ziua Naþionalã a þãrii noastre ºi în faþa unui public special: membri ai Corpului diplomatic acreditat la Haga, oficialitãþi olandeze, oameni de afaceri,

special pe fagotistul Vasile Macovei.

Obstacolele au fost mai dificile decât am fi crezut. Dar, nu imposibil de trecut.

Emoþiile noastre, ale organizatorilor concertului, au crescut în intensitate odatã cu deplasarea artiºtilor spre Olanda. În 2010 iarna a venit mai devreme în aceastã parte de Europã. Asta a însemnat aeroporturi blocate, curse anulate… Dar artiºtii au ajuns cu bine.

Apoi, au fost emoþiile primelor repetiþii... dar totul a fost perfect. Sala de spectacole "Paleiskerk" (Biserica Palatului) din Haga s-a dovedit foarte primitoare ºi potrivitã pentru evenimentul plãnuit de noi. Construitã în 1886 în stil neo-romanic, situatã în imediata apropiere a Palatului Noordeinde, spaþiul de lucru al Reginei Beatrix a Olandei, ºi redeschisã publicului în 2002, dupã lucrãri majore de restaurare, ea gãzduieºte numeroase ºi prestigioase activitãþi culturale.

Emoþii au avut ºi artiºtii, dar emoþii artistice. Am vãzut pe chipul doamnei Ilinca Dumitrescu, emoþia ºi satisfacþia susþinerii, pentru prima oarã, a unui

membri ai comunitãþii româneºti. Cu toþii au rãspuns invitaþiei Ambasadei noastre, în ciuda unei agende extrem de

George Enescu, Ion Dumitrescu ºi Paul Constantinescu.

Spectacolul, de o înaltã þinutã artisticã a captat publicul prezent, acesta apreciind, pe bunã dreptate, prestaþia muzicienilor români, aplaudându-i minute în ºir. Mesajele de apreciere nu s-au lãsat aºteptate, ele venind într-un numãr foarte mare. Concluzia: spectacolul a fost un succes ºi pentru artiºti,dar ºi pentru organizatori.

Se cuvine sã le mulþumim ºi pe aceastã cale tuturor celor care ne-au susþinut ºi au contribuit, în acest an, la sãrbãtorirea Zilei Naþionale a României la Haga: Institutul Cultural Român - Centrul Român de Informare Bruxelles, compania TAROM, grupul Damen Shipyards, ING, KLG Europe, European Gateways Platform, Archicom, Hotelul Paleis din Haga ºi Stichting Cultureel Beheer.

Mai mult decât putem spune în cuvinte, le suntem recunoscãtori artiºtilor Ilinca

aglomerate în acea perioadã ºi a condiþiilor meteo mai puþin prietenoase.

Programul artistic a inclus lucrãri de Frédéric Chopin ºi Robert Schumann, pentru a celebra astfel bicentenarul naºterii celor doi mari compozitori, dar ºi piese ale compozitorilor români

Dumitrescu ºi Vasile Macovei.

Ne-am spus "la revedere" cu speranþa cã 2011 ne va aduce, poate, bucuria reîntâlnirii.

Mioara PITUÞ Ambasada României în Regatul Þãrilor de Jos

Balet modern pe scena Operei Naţionale Bucureşti Înainte de încheierea anului 2010, conducerea Operei Naþionale Bucureºti a oferit o surprizã aparte: premiera unui original spectacol de balet modern, fãcând astfel trecerea de la baletul clasic ºi neo-clasic, din frumoasa tradiþie a repertoriului abordat pânã acum, la deschiderea spre baletul modern, contemporan.

Este vorba de douã lucrãri de dans modern - "Tango" ºi "Radio and Juliet" ale tânãrului coregraf ºi regizor sloven Edward Clug, originar din România, concepute ºi montate iniþial, în 1998 ºi, respectiv, în 2005, pe scena companiei de balet a Teatrului Naþional din Maribor, creaþii care s-au bucurat de un excepþional succes în turnee internaþionale (Grecia, Franþa, Olanda, Italia, Israel, Portugalia, Singapore, SUA, Canada, Coreea de Sud, Japonia etc.).

Montarea acestor douã lucrãri coregrafice pe scena ONB este socotitã ca un gest de gratitudine al lui Edward Clug faþã de România: Artistul, nãscut la Beiuº, ºcolit

la Cluj-Napoca, dar stabilit de douã decenii în Slovenia,a fãcut acest un gest de gratitudine în urma dorinþei tatãlui sãu, dispãrut în primãvarã, de a face cunoºtinþã cu publicul român, de a avea un prim contact profesional cu þara în care s-a nãscut, stabilind o punte de legãturã prin intermediul artei dansului.

Colaborând cu scenograful Marko Japelj din Slovenia ºi cu creatorul de costume Leo Kulas din Croaþia, ambii cu o bogatã activitate în lumea operei ºi a baletului, dar ºi cu o valorosã echipã de tineri balerini români, Edward Clug a izbutit sã ne ofere un eveniment excepþional prin montarea bucureºteanã a celor douã creaþii de balet modern. "Tango" pe muzica lui Astor Piazzola, Goran Bregovic ºi a altor compozitori ai genului, a însemnat o explorare a sentimentelor din viaþa de fiecare zi a unor oameni, a unor relaþii dintre bãrbaþi ºi femei, un spectacol sincer, plin de entuziasm frenetic, apelând la noi mijloace de expresie, o deschidere spre stiluri

variate de dans, care depãºesc limitele baletului clasic, într-o atmosferã mediteraneeanã, cu costume pline de culoare. În a doua lucrare,"Radio and Juliet", recurgând la muzica unor hituri ale trupei britanice de rock alternativ Radiohead, aducând sonoritãþi audiate pentru prima datã în sala ONB ºi costume minimaliste, talentatul coregraf ºi regizor Edward Clug s-a oprit la un anumit episod din tragedia lui Shakespeare. Reinterpretând momentul când Julieta se trezeºte lângã trupul neînsufleþit al lui Romeo, artistul imaginându-ºi drumul ei în viaþã, dupã ce a trecut printr-o dragoste neîmplinitã. A rezultat un spectacol exploziv.

Ambele piese coregrafice sunt pãtrunse de o puternicã forþã emoþionalã de sugestie, în ansamblul lor, spectacolul demonstrând un anume univers artistic în care trupurile dansatorilor redau capacitatea lor de a oferi o artã unicã, adevãratã, care merge la sufletul spectatorilor, mai ales, al celor tineri.

M.K.

Colindele româneºti la Muzeul Naþional Cotroceni Peste 300 de persoane, printre care membri ai Corpului diplomatic acreditat la Bucureºti au umplut pânã la refuz Sala de primiri a Palatului Cotroceni unde a avut loc un splendid Concert de Colinde susþinut de Corul de Copii Radio, dirijat de maestrul Voicu Popescu, acompaniat la pian de Camelia Chiþibea. Mai bine de o orã, tinerii interpreþi au încântat sufletele publicului.

Deºi nu avea în program participarea la acest concert, Preºedintele Traian Bãsescu a fost prezent, însoþit fiind de soþia domniei sale ºi de directorul Muzeului Naþional Cotroceni, doamna Adina Reþea.

Concertul de Craciun se înscrie în cadrul frumoaselor acþiuni ale muzeului organizate de un colectiv unit condus cu pricepere de directorul Muzeului.

Un rol important îl are doamna ºtefania Ciubotaru, ºefa departamentului Relaþii cu publicul, ale cãrei comunicate de presã sunt adevãrate incursiuni în istoricul diferitelor evenimente. Înfiinþat în 1945, Corul de Copii Radio a avut o evoluþie spectaculoasã încã de la apariþia sa în peisajul muzical românesc. Fondatorul sãu, dirijorul Ion Vanica, urmat de Elena Vicicã ºi, pânã de curând, de Eugenia Vãcãrescu Necula, au contribuit decisiv la destinul artistic al ansamblului, fãcând din acesta o adevaratã ºcoalã de educaþie prin muzicã a tinerelor generaþii. Aici ºi-au deschis calea carierei artistice Ileana Cotrubaº, Silvia Voinea, Maria Hurduc, Cornelia Angelescu, Voicu Enãchescu, George Crãsnaru, Dan Dumitrescu, Cristina Radu, Roxana Briban, Roxana Constantinescu ºi mulþi alþii.

Calitãþile performante ale corului se valorificã periodic în emisiuni de radio ºi televiziune, în înregistrãri radiofonice speciale ºi în apariþii discografice. Recitalurile, concertele "a cappella", interpretãrile unor capodo-

pere vocal-simfonice alãturi de Orchestra Naþionalã Radio, Orchestra de Camera Radio, Orchestra Filarmonicii George Enescu, Filarmonica din München, Orchestra de Stat Bavarezã, sub bagheta unor mari maeºtri români ºi strãini ca: Iosif Conta, Ludovic Bacs, Horia Andreescu, Cristian Badea, Jing Wang, Lawrence Foster, Wayne Marshall, Zubin Mehta, au dezvãluit deosebitele calitãþi interpretative ale formaþiei. Cele peste 50 de participãri la festivaluri, turnee artistice ºi concursuri internaþionale în aproape toate statele Europei,în Japonia, SUA ºi Canada, au adus tinerilor artiºti preþioase distincþii ºi premii ºi au contribuit la acordarea, în 2004, de cãtre Federaþia Corurilor din U. E., a titlului de "Ambasador Cultural al Uniunii Europene". În ultimii ani, sub îndrumarea dirijorului Voicu Popescu, asistat de pianista Camelia Chiþibea, ansamblul exploreazã noi forme de expresie artisticã, îndreptându-se preferenþial cãtre manifestãri conceptuale ºi de cooperare culturalã cum ar fi participarea la festivalurile de la Songbridge-Canada, Brundibar-Franþa, Les Instants SacrésFranþa Voci d'Europa-Italia. Producþiile Adiemus ºi Strãlucirile apei au adus formaþiei Premiul Special "In memoriam Iosif Sava" pentru anul 2007, oferit de Radio România Cultural. În anul 2008, Corul de Copii Radio a fost invitat sã prezinte spectacolul multimedia Romanian Roots la "Simpozionul Mondial de Muzicã Coralã" (organizat la Copenhaga de Federaþia Internaþionalã a Muzicii Corale), iar în 2009, la Festivalul Internaþional "Let the Future Sing" de la Stockholm. Ultimele concerte, Instantanee moderne ºi contemporane ºi Magnificat, anima mea de J.S. Bach, au permis sondarea cu succes a unor zone stilistice ºi expresive extrem de diferite.

Memoria Pelerinajului.

Camino de Santiago La Muzeul Naþional de Istorie a României, Institutul Cervantes din Bucureºti ºi Xunta de Galicia au organizat o expoziþie despre unul dintre cele mai importante itinerarii culturale din Europa, o rutã milenarã care a fost strãbãtutã de milioane de oameni, începând din din Evul Mediu pânã în zilele noastre.

Expoziþia audiovizualã este rezultatul pelerinajului fãcut de muzicianul Alejandreo Gonzalez ºi fotograful Manuel Valcarcel, care au strãbãtut cãi de pelerinaj cu o îndelungatã istorie ºi tradiþie. Ei au parcurs cãi de pelerinaj dealungul Bulgariei, Ungariei, Austriei, Republicii Cehe, Sloveniei, Italiei, nordului Spaniei pânã în Galicia. A fost un adevãrat itinerar turistic - impregnat de tradiþii culturale ºi religioase, al cãrui important obiectiv final a fost Santiago de Compostela, centrru religios, acuala Capitalã a Galiciei.

Vizitarea expoziþiei " Camino de Santiago a fost urmatã de conferinþa susþinutã de Francisco Singul, doctor în Istoria Artei, expert în problematica " Camino de Santiago " ºi ºef al Departamentului de Expoziþii ºi Publicaþii al Societãþii pentru Gestionarea Activitãþii cu prilejul Anului Sfânt, autor a unor studii ºi publicaþii editate în Spania, Italia, Bulgaria, Japonia despre importanþa Camino de Santiago - considerat a face parte din patrimoniul mondial.

Publicul prezent, majoritatea cunoscãtor al limbii spaniole ºi al operelor de artã din Spania, ºi-a exprimat dorinþa de a mai audia ºi alte conferinþe care sã le prezinte istoria culturii spaniole pânã în contemporaneitate.

L.B.

Pagina 25

odatã pentru totdeauna într-o anume atitudine, sculpturile lui Brâncuºi sunt fiinþe cu existenþa lor proprie pe care ºi-o desfãºoarã tãcut lângã noi. Spectacol teatral, spectacol coregrafic prevestit, neînceput, dar aºteptând sã înceapã... ªi iatã-le desfãºurându-se plenar, ca spectacol, o singurã datã, chemate o singurã datã spre împlinirea deplinei lor realizãri, de dimensiunile în care desigur marele vrãjitor ºi le dorise. Aceste dimensiuni sunt ale unui spectacol de factura vechilor mistere cosmo-

Masa, cu cele douãsprezece scaune jur împrejur, personificã prin statura sa deopotrivã scundã ºi monumentalã, reculegerea cãtre comuniunea cu strãmoºii. Element de decor, de mobilier, devenind operã de artã, se personificã întocmai ca în cu totul alt mediu ºi altã atmosferã fotoliile lui Petraºcu, devine fiinþã grãitoare, care de data aceasta îþi rosteºte însã un profund în-vãþãmânt al condiþiei tale umane plenare - prin prezenþa ei impunãtoare te proiecteazã propriului tãu grandios trecut pe care îl încorporeazã fãpturii tale. ºi glasul ei tãcut covârºeºte curgerea linã a apelor Jiului din preajmã, tot astfel cum jertfa eroilor de la Jiu prin fapta lor a covârºit curgerea linã a vieþii în cadrul pitoresc al naturii. Strãmoºii, la multe popoare, sosesc pe ape, sunt comemoraþi lãsându-se pentru ei sã curgã flori ºi hranã la vale pe râuri. ºi lângã apele Jiului se

gonice de la începuturile umanitãþii. E vorba de Ansamblul de la Tîrgu Jiu. În acest Ansamblu sculptural-arhitectonic închinat eroilor jertfiþi pentru patrie, trei personaje de o arhaicã grandoare: Masa, Poarta, Coloana, dispuse într-o anume definitã înlãnþuire deopotrivã spaþialã ºi temporalã - cãci trecerea se produce parcurgând un timp de la una la alta - intoneazã o tãcutã cântare în care întreaga ursitã umanã e antrenatã. Acestea nu sunt "obiecte", sunt personaje. Te poartã de la una la alta, predându-te fiecare celeilalte, dupã parcurgerea unui anumit bine definit interval mãsurat în paºi, îmbogãþit în reculegere. Mircea Eliade, vorbind despre templul simbolic Bara-budur, spunea cã este reprezentarea simbolicã a Universului, imagine arhitectonicã a lumii ºi a lui Buddha totodatã.

Or, Ansamblul de la Tîrgu Jiu este fãrã îndoialã un altfel de templu, cu profunda lui semnificaþie umanã, laicã. Parcurgerea lui te iniþiazã în integrarea în marele Tot al lumii acesteia: Masa - comuniunea cu strãmoºii; Poarta - dãruirea ta în Dragostea care învinge moartea; Coloana - integrarea ta ritmului generaþiilor ce se strãduie spre tot mai înalt.

Trei personaje robuste îºi desfãºoarã dinaintea ochilor noºtri, în cele trei secvenþe ale apariþiei lor, itinerarul spiritual al unor învãþãminte de viaþã, de ursitã, de înãlþare a ta ca individ ºi specie. Fiecare dintre personaje în parte este o prezenþã unicã ºi covârºitoare, este în acelaºi timp o jertfã.

înjgheabã fãptura viguroasã a Mesei tãcerii pentru eroii jertfiþi în luptã. Din fãptura lor este aceastã Masã.

Pentru ca apoi, câteva mãrunte personaje de figuraþie - scaune de piatrã - sã te preia ºi sã te poarte mai departe, pe aleea parcului, cãtre al doilea personaj al dramei în curs de desfãºurare, al dramei propriei tale vieþi, de devenire a ta ca "om" în comuniunea cu întreaga naturã, cu întreaga colectivitate umanã din care faci parte: Poarta sãrutului sau Poarta dragostei - arc de triumf cu coloanele formate din abstractizarea sculpturii Sãrutului din 1907 de la Craiova, epuratã în cursul unei îndelungi ºlefuiri, trecând prin variantele existente astãzi la Paris ºi la New York ºi în care trupurile s-au alungit dispãrând ca atare, ca trupuri, ºi rãmânând doar simplã împerecherea monoliticã: doi în aceeaºi prelungã, dreaptã facturã. ªi ochiul imens, singur ochiul: luciditate a lumii, soare, germene, deschis asupra lumii ºi tot despicat ºi împerecheat, din douã calote perfect identice. ªi totuºi, acest stâlp unic, deºi pereche, nu-i simplã abstracþiune, rãmâne organic om, prin factura sa care readuce puternic, evident, factura vânjoasã a strãmoºilor. Ei îºi poartã pe umeri lada de zestre cu scrijelirea însemn a Sãrutului din cimitirul Montparnasse revenind obsedant; arhitravã; eroul ucis în luptã dar victorios, purtat pe umeri la romani. Este depãºirea morþii, este viersul de biruinþã asupra morþii al perechii primordiale unite

Colþul aniversar Brâncuºi Opera brâncuºianã ca spectacol Se cunosc destul de puþine lucruri despre legãturile lui Brâncuºi cu teatrul, asupra faptului cã oameni de teatru ca balerinul Serge Lifar sau însuºi Diaghilev s-au numãrat printre cunoscuþii care i-au vizitat atelierul. Dar sculptoriþa Irina Codreanu ºi-a amintit, în cuvântul luat cu ocazia colocviului Brâncuºi de la Bucureºti din 1967, cum pentru prima oarã 1-a întâlnit pe Brâncuºi într-un mic teatru de cartier, în rue de la Gaîté, unde "se reprezentau piese cu caracter social, într-un stil popular, piese scrise de obicei chiar de unul din actorii trupei, cum bunãoarã era faimosul Montheus, l`ami du peuple, cum se intitula el pe afiºe". ºi sculptoriþa remarcã în continuare cã "Brâncuºi era un mare amator al acestui tip de teatru. Pânã în preajma ultimului Rãzboi Mondial 1-a frecventat mereu."

Aceste afirmaþii infirmã unele pãreri cã Brâncuºi ar fi "detestat teatrul".

Dar indiferent de legãturile lui directe cu spectacolul de teatru - care, dupã cum se vede, au existat, fiind destul de intense ºi având acea coloraturã a tuturor preocupãrilor sale: de a cãuta ceea ce este frust ºi autentic ºi necontrafãcut - indiferent de simpatia sa personalã faþã de aceastã formã de artã, opera sa relevã o anume legãturã profundã cu spectacolul teatral. Dacã nu ar exista mãrturia Irinei Codreanu asupra ataºamentului lui pentru teatru, am fi putut presupune cã aceasta s-ar datora doar unei simple intuiþii interioare prin care întreaga sa operã sculpturalã, tinzând cãtre esenþele vii, organice din miezul realului, ating în adânc, mãcar în germene când nu de-a dreptul explicit, planurile altor arte.

Se ºtie cã Brâncuºi obiºnuia sã-ºi prezinte lucrãrile celor ce-i vizitau atelierul, dezvelindu-le una câte una, punându-le sã se roteascã pe piedestalele lor ciudate ºi lãsând sã se prefire asupra lor lumina într-o anume punere în scenã foarte bine regizatã. ªi dacã prin teatru înþelegem desfãºurarea unui personaj într-o anume acþiune ºi un anume decor spre reliefarea lui treptatã tot mai deplinã, atunci fãrã îndoialã tot jocul scenic al sculpturilor brâncuºiene constituie în sine - dacã nu un spectacol integral - în orice caz acea parte de preludiu a unui spectacol în care personajele se prezintã mai înainte de a-ºi lua rolul în acþiunea ce se va desfãºura. Ca acel moment când personajele Antigonei lui Anouilh rãsar una câte una din umbrã, din existenþa lor de pânã atunci, spre a intra - ºi prin aceasta au ºi intrat - în spectacol.

Tot astfel ºi Leda se roteºte pe piedestalul ei ca o plutire cãtre ursita care o aºteaptã. ºi Prometeu ºi Narcis. Dar ºi Domniºoara

Pogany are un rol ºi o ursitã într-o acþiune care o aºteaptã, chiar dacã aceasta ne rãmâne ascunsã. ºi Pinguinii ºi Pãsãruica - spre a nu mai pomeni de Mãiastrã - ºi toate Muzele ºi Vrãjitoarea ºi Începutul lumii ºi Noul nãscut ºi Torsurile ºi toate, absolut toate fãpturile sale, deopotrivã reale ºi de vis, esenþe de viaþã ºi de fantezie.

Brâncuºi poate nu a realizat aceastã apropiere de spectacolul teatral într-un chip deliberat. El a fãcut-o poate din simpla ducere mai departe a sculpturalului cãtre chintesenþa de viaþã pe care o cãuta. I-a ieºit din însãºi preocuparea intensã, de adâncire a mijlocului de expresie al sculpturii, care e "ronde bosse", pe care urmeazã deci sã o vezi din toate pãrþile, miºcându-te tu în jurul ei când ea e nemiºcatã. Aºa cum înseºi formele lui, fãpturile plãsmuite de el au reieºit dintr-o îndelungã concentrare asupra materialului, din acel "dialog dintre artist ºi material" cum îl numea David Lewis, în care unul altuia îºi împãrtãºeau tendinþele - aspiraþiile, la om spre desãvârºirea continuã a variantelor unei teme. Tot astfel, firesc, de la sine, este de presupus cã "li s-a ales" ºi miºcarea, ca ºi alãturãrile - acele îmbinãri de douã-trei lucrãri cum ºtim cã Brâncuºi ºi le-a închipuit doar din unele fotografii rãmase ºi pe care el însuºi le-a fãcut, ºi-n care, de data aceasta, ele intrã chiar în "dialog", înjgheabã un dialog.

Faþã de aceastã simplã "trãire" a micilor fiinþe - "choses" cum le numea Brâncuºi dramaticele, impunãtor de colosalele figuri omeneºti ale lui Michelangelo încremenesc în atitudinile lor tensionate. Moise, David, Noaptea, Sclavii, Pietá rãmân efigiile unei puternice trãiri. Nu ni-i putem închipui ieºind din încremenirea lor, miºcându-se, pãºind. Poate ne-ar înspãimânta. O spusese ºi Brâncuºi: "Aþi putea locui cu ele alãturi ?"

Da, se poate locui cu ele alãturi, pentru cã nu ne putem închipui cã ar putea prinde viaþã.

"Vorbeºte" îi strigase Michelangelo lui Moise. Dar Moise a tãcut, grandios, sublim, a tãcut pentru el ºi pentru toate secolele.

Pe când fãpturile lui Brâncuºi se miºcã, rãsuflã, se rotesc într-un dans care le animã fãrã sã înspãimânte, chiar atunci când se înscriu în arcuirea lor unei soarte potrivnice ce-ar urma pânã în final sã le ucidã. Însãºi uciderea lor reprezintã însã o continuã, neîntreruptã stare de a fi, a fi viu ºi lin, de-o profunzime ºi claritate a apelor adânci în care semnificaþii cosmice ºi umane se îngemãneazã - oricât de sincopat în cazul Cocoºului sau al Fiului risipitor, oricât de hazos fantast în cazul Micuþei franþuzoaice, a Negresei blonde, a Nancy-ei Cunard...

Pentru cã sculpturile lui Brâncuºi nu sunt simple portrete sculpturale, încremenite

prin sãrut, contopite prin sãrut monolitic, cu braþele ei înlãnþuindu-se etern pentru toate generaþiile ºi pãrul ºiroindu-i pe umeri ca o apã. Un Arc de triumf-fiinþã, rãsuflând ºi pãºind alãturi de noi, de o altã monumentalitate decât aceea a unor dimensiuni colosale, cãci dimensiunile lui de-abia ne depãºesc.

Sunt dimensiunile proporþiei de aur, sunt dimensiunile de aur ale jertfei propriilor noºtri eroi, cu totul altele decât cele ale coloanei pentru Templul de la Indor - mai prelungi, mai gracile, orientale. Sunt dimensiunile propriei noastre fiinþe, învãluindu-ne tãcut ºi cerându-ne dãruirea prin dragoste cãtre perechea noastrã pe lume, cãtre naþia cãreia îi aparþinem, cãtre o omenire întreagã.

Pentru ca apoi, nemaipurtaþi de nimeni, de nici un figurant, sã pãrãsim parcul, aleile sale, sã ne îndreptãm spre uliþa oraºului, sã ocolim biserica ºi sã ajungem la cel de al treilea personaj al propriei noastre drame, ursite: Coloana (Coloana recunoºtinþei fãrã de sfârºit sau Coloana nesfârºitã), oricum o coloanã din romburi cu muchiile netezite înºirându-se parcã la nesfârºit. ªi nu voi pomeni aici ceea ce se cunoaºte atât de bine despre coloana ºi stâlpul ºi troiþa popularã, despre Copacul cerului, Arborele vieþii. Axa universului, Centrul lumii ºi despre prezenþa omului vertical dupã moarte printre ceilalþi.

Voi pomeni doar de simpla ei valenþã scenicã în cadrul marelui spectacol cosmogonic în care se manifestã. De faptul cã ea, acest simbol al generaþiilor ce se succed în strãdania lor, una pe umerii celeilalte, tot mai departe, cãtre luminã, cãtre tot mai înalt, constituie personajul final, personajul deznodãmântului. Vom spune: Poarta sãrutului sau a dragostei este punctul culminant, Coloana e deznodãmântul.

Fãrã îndoialã, toate sculpturile - personaje din atelierul lui Brâncuºi, pãrelnic nemiºcate sau evoluând pe piedestalele lor stranii, îºi aveau menirea unor asemenea integrãri în spectacole ample, desfãºurate în aer liber, de proporþii cosmogonice. Nu numai perechea Sãrutului, dar Mãiastrã însãºi ar fi cãpãtat un rol în Templul de la Indor într-o acþiune simbolicã de profunde rezonanþe umane. Ca ºi începutul lumii dealtfel, în sens de "palat de nuntã ºi cavou", cum 1-a intuit Ion Barbu în poezia lui, Oul dogmatic. Dar Cariatida, aceastã femeie-stâlp-uscior de grindã, femeie totuºi, ºi cariatidã de templu, totodatã, fãpturã fantasticã a ciopliturilor meºterilor noºtri anonimi luând viaþã, ce sprijinã? Ea n-a mai ajuns sã fie folositã ºi a rãmas în de-sinc sã-ºi aºtepte o împlinire de o aceeaºi amploare nemaiîmplinitã. ªi ca ea toate celelalte.

Personaje fantastice, simbolice ºi esenþial vital reale, totodatã, sculpturile lui Brâncuºi se perindã dinaintea noastrã, personaje ale unui autentic spectacol cosmogonic de profunde semnificaþii umane aºa cum o singurã datã au avut parte sã intre ºi sã joace ºi atunci doar câteva dintre ele. Mãsura acelui unic spectacol integral realizat: Ansamblul de la Tîrgu Jiu, le-a dat însã tuturora profunzimea virtualitãþii cãreia îi erau destinate.

Premierã editorialã

"Cronologie documentatã a istoriei românilor" de Matila Ghika Înfiinþatã în 1972, Editura de Vest din Timiºoara, fostã Facla, a desfãºurat pânã astãzi o activitate fãrã întreruperi. Ea are un profil enciclopedic ºi multilingv, oferind autorilor, tuturor colaboratorilor sãi precum ºi cititorilor un nivel de calitate stabilit ca urmare a unei tradiþii de aproape 4 decenii. În domeniul cercetãrilor istorice, editura a adus contribuþii consistente, depãºind încã de la începuturi graniþele Banatului, atât prin tematica lucrãrilor, cât ºi prin autori din aproape toate zonele þãrii - Bucureºti, Cluj, Sibiu, Oradea etc. Au publicat lucrãri cunoscuþi cercetãtori ai domeniului: ªtefan ªtefãnescu, Liviu Mãrghitan, Nicolae Branga, Nicolae Bocºan, Costin Feneºan, Cristina Feneºan, Florian Dudaº, Iancu Gheorghe etc. Lista se întregeºte în mod

fericit prin colaborarea cu renumitul istoric Georgeta Filitti, specialist în istoria modernã ºi contemporanã a României, editor de documente.

Matila Ghyka este, deasemenea, un nume de mare notorietate aflat în portofoliul Editurii de Vest. Cartea sa Cronologie documentatã a istoriei românilor este mai mult decât potrivitã momentului actual pentru cã autorul, personalitate de facturã renascentistã (matematician, istoric ºi diplomat, estetician, poet, romancier) rãmâne o figurã de prim rang în intelectualitatea interbelicã, fãrã de care istoria culturalã a României ar fi incompletã. În acelaºi timp, prin publicarea cãrþii, cititorul de azi poate avea o nouã ºi chiar neaºteptatã perspectivã asupra unor perioade controversate din istoria poporului

român, acest "miracol istoric", cum a fost numit de Gheorghe Brãtianu.

Lansarea cãrþii, la Fundaþia Europeanã Titulescu, a constituit o punte de legãturã spiritualã între Banat ºi Capitalã. Cu binecunoscuta sa rigoare în argumentaþie, pasiune în calitate de cercetãtor, reputatul istoric ºi traducãtorul cãrþii (manuscrisul autorului fiind în limba francezã), doamna Georgeta Filitti arãta cã: "aflat în strãinãtate, în 1941, cu o documentaþie la îndemânã, evident, extrem de redusã, Matila Ghyka simte nevoia sã informeze opinia publicã europeanã asupra realitãþilor din þara sa".

Totodatã, din precizãrile doamnei Filitti reþinem cã nu a fost întâmplãtoare publicarea lucrãrii în Anglia, "unde propaganda maghiarã, foarte bine articulatã ºi extrem de

agresivã, clama revanºa ºi triumful ei asupra deciziilor Tratatului de la Trianon din 1920".

Prin toate luãrile de cuvânt, printre care remarcãm pe cea a renumitului istoric George G. Potra - director executiv al Fundaþie ºi pe cea a domnului C. D. Zeletin (medic-biofizician, poet, eseist ºi traducãtor de poezie italianã ºi francezã) ºi prin participarea unui public pe mãsurã s-a împlinit atunci o lecþie de istorie emoþionantã ºi grãitoare care a subliniat încã o datã rolul de necontestat al celor care se pun în slujba cercetãrilor istorice menite sã promoveze consecvent idei de valoare punându-le la temelia edificiului cultural al României, care, nu arareori, vedem cã se clatinã.

prof. Ana Iovãnescu Director al Editurii de Vest - Timiºoara

Pagina 26

Comunitatea armeanã din România are un nou Eparh În luna septembrie a anului trecut, Congresul Eparhial al Arhiepiscopiei Armene din România, în ºedinþa sa extraordinarã aflatã sub binecuvântarea Sanctitãþii Sale Catolicosul ºi Patriarhul Suprem al tuturor armenilor, Karekin II, a ales în funcþia de Eparh al Arhiepiscopiei pe Prea Cuviosul pãrinte arhimandrit Datev Agopian.

La ºapte luni de la trecerea la cele veºnice ale P.C. Arhimandrit Dirayr Mardichian, cel care timp de 30 de ani i-a pãstorit pe armenii din România, în prima duminicã a lui noiembrie, chiar în ziua hramului Catedralei Arhiepiscopiei Armene din România, Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavril, Preacuviosului pãrinte Arhimandrit Datev Agopian, noul Eparh al Arhiepiscopiei Armene din România a fost întronizat. Cu aceastã ocazie înaltul prelat a declarat: "Comunitatea armeanã din România este foarte importantã pentru poporul armean, cãci ea reprezintã prima sa comunitate din Europa, cu un trecut de aproape 800 de ani, avînd o bogatã istorie spiritualã, reprezentând pe plan internaþional rãscrucea culturalã între Europa ºi Orient".

Alegerea Eparhului Bisericii Armene din România Au participat la ceremonie înalte feþe bisericeºti: IPS Arhiepiscop Ezras

Nerssesian ºeful Bisericii Armene din Rusia ºi Nakhicevan, din partea Bisericii Ortodoxe Române, Preasfinþitul Ciprian Câmpineanul, Episcopvicar patriarhal, Eminenþa Sa Ioan Robu, Arhiepiscop ºi Mitropolit al Arhiepiscopiei Romano Catolice din România, Episcopul Romano-Catolic de Alba lulia dr. Jakubinyi Gyorgy, PC. Arhim. dr. Zareh Baronian, Preot vicar Bogdan Ezras, protoiereu Avedis Mandalian, preot Radu Holca, preot Torkom Mandalian, diacon Haik Azarian, alþi reprezentanþi ai cultelor din þara noastrã.

La acest eveniment important din viaþa comunitãþii armene, alãturi de Excelenþa Sa Hamlet Gasparian, Ambasadorul Republicii Armenia au fost prezenþi Excelenþa Sa Mohammed ElDib, Ambasadorul Republicii Libaneze ºi Excelenþa Sa Dr. Mohammed Saeed Al-Shakarchi, Ambasadorul Republicii Irak Hamlet Gasparian precum ºi alþi diplomaþi acreditaþi la Bucureºti, Varujan Vosganian, senator ºi vice-preºedinte al Uniunii Scriitorilor din România, deputatul Varujan Pambuccian reprezentantul comunitãþii în Camera deputaþilor, reprezentanþi ai parohiilor armene din þarã.

Pentru a marca evenimentul, la Palatul Parlamentului, în Sala Brâncoveanu,

Arhiepiscopia Bisericii Armene din România a oferit o recepþie la care au luat parte cei care au participat la slujba de întronizare. **** Prea Cuviosul pãrinte Datev Agopian s-a nãscut la Bagdad unde a absolvit cursurile gimnaziului. A urmat cursurile Academiei Teologice de la

Etchmiadzin (Armenia), fiind hirotonit diacon la de cãtre IPS Arhiepiscopul Husig Santurian. Între anii 1986-1987 a slujit în eparhia Irakului ca diacon.

A studiat la universitatea din Geneva (1988-1990), timp în care a slujit ca

diacon ºi secretar în biserica Sf. Agop.

A predat la ºcoala de duminicã ºi a înfiinþat Uniunea tineretului din Elveþia.

Preia, între 1990-1992, funcþia de diacon secretar ºi consilier al consiliului eparhial al Bisericii Armene din Olanda ºi slujeºte în biserica Sf. Duh, unde a înfiinþat ªcoala duminicalã.

Pe 18 februarie 1993 este hirotonit cãlugãr în biserica Sf. Grigore Luminãtorul din Bagdad de cãtre IPS Arhiepiscopul Avak Asadurian. Aici a slujit cã paroh, a predat religie la ºcoala duminicalã ºi la ºcoala Sf. Traducãtori ce aparþine Uniunii Tineretului Bisericii. Colaboreazã la publicaþiile locale în limba armeanã Lraper ºi Þain. În anul 1996, timp de cinci luni este numit redactor al sãptãmânalului Lraper al Patriarhiei Armene din Constantinopole, unde a publicat numeroase articole. Pleacã în Armenia, la invitaþia Etchmiadzinului. Timp de un an (1996-1997) publicã numeroase articole în presa de specialitate, colaboreazã la emisiunile pe teme religioase ale Televiziunii Naþionale, predã în ºcolile sãptãmânale. În 1997, Sanctitatea Sa Karekin II îl numeºte paroh al bisericii armene Sf. Grigore Luminãtorul, din SaintÉtienne,lângã Lyon. Aici înfiinþeazã corul bisericii, clase de limbã armea-

Vietnamul de azi, o autenticã descoperire pentru oamenii de afaceri români Sub auspiciile Ambasadei Republicii Socialiste Vietnam la Bucureºti ºi în parteneriat cu Camera de Comerþ ºi Industrie a României, a avut loc deschiderea expoziþiei de fotografie: "Descoperã Vietnamul. Economie, Culturã, Civilizaþie ºi Tradiþii" Desfãºuratã pe o perioadã de ºapte zile în Holul Expoziþional al Palatului Camerei de Comerþ ºi Industrie a României, expoziþia a reunit peste 100 de fotografii care au oferit vizitatorilor ºansa de a cunoaºte o parte importantã a mediului de afaceri vietnamez ºi de a se familiariza cu atmosfera autenticã, inconfundabilã a culturii, artei ºi tradiþiei vietnameze. La ceremonia de deschidere a fost prezent Excelenþa Sa Nguyen Quang Chien Ambasadorul Republicii Socialiste Vietnam, care în cuvântul sãu

a mulþumit CCIR pentru excelenta colaborare. Domnia sa a reamintit celor prezenþi cã 2010 este un an important în viaþa Vietnamului, întregul popor aniversând evenimente de mare însemnã-

i-a invitat pe oamenii de afaceri prezenþi sã facã cunoºtinþã, prin intermediul imaginilor expuse cu realitatea Vietnamului de azi, cu realizãrile sale ºi emanciparea sa, ca mai apoi sã-ºi doreascã sã-l viziteze.

Din parte CCIR, Liliana ªtefãnescu, ºeful Cancelariei Preºedintelui Camerei de Comerþ ºi Industrie a României menþiona în cuvâtul domniei sale cã iniþiati-

ne dea ºansa sã cunoaºtem, prin intermediul imaginilor, o parte a culturii, tradiþiilor, artei ºi turismului vietnamez.

Expoziþia pe care o inaugurãm este o continuare a relaþiilor dintre þãrile noastre ºi sperãm sã constituie un prim pas în relansarea cooperãrii dintre þãrile noastre".

Ambasadorul Constantin Lupeanu (fost ºef de misiune la Hanoi) i-a invitat pe

va organizãrii unor astfel de evenimente, respectiv a expoziþiei de fotografie vietnamezã, care vor fi urmate de multe astfel de evenimente, face parte din noua grilã de programe generate de conducerea CCIR în vederea promovãrii economiilor þãrilor cu care România are legãturi la nivel de reprezentanþe diplomatice în þara noastrã. În demersul Camerei pentru relansarea relaþiilor comerciale bilaterale, aceste þãri vor putea folosi gratuit Holul Expoziþional al Palatului Camerei de Comerþ ºi Industrie a României. Referindu-se la expoziþia de fotografie, doamna ªtefãnescu afirma: "Dorim ca acest alt fel de eveniment sã

cei prezenþi sã-ºi încânte sufletul cu imaginile de legendã din Vietnam, care însã sunt cât se poate de reale, de adevãrate, sunt un îndemn la aventurã.

"O cãlatorie în aceastã þarã mai puþin cunoscutã (la noi) dintre þãrile Asiei de Sud-Est, relvã turistului una dintre cele mai pitoreºti, atractive ºi de neînþeles þãri, unde se vorbeºte engleza ºi franceza deopotrivã ºi româna, deoarece mai pretutindeni în Vietnam poþi întâlni pe cineva care spunã pe româneºte: Bine ati venit! Eu, împreunã cu alþi câteva mii de intelectuali, am studiat în România".

B.K.

tate pentru istoria sa: a 65- a aniversare a Zilei Naþionale; a 35- a aniversare a Zilei Reunificãrii þãrii ºi o aniversare mai deosebitã - 1000 de ani de existenþã a oraºului Thang Long (Dragon Zburãtor), Hanoi-ul de azi. În acelaºi timp Vietnamul ºi România au

sãrbãtorit 60 de ani de relaþii bilaterale.

Referindu-se la schimburile comerciale, Ambasadorul a precizat cã, pentru prima datã, valoarea acestora a depãºit în anul 2009, 100 milioane dolari. Ambasadorul

nã, ªcoala de duminicã, comitetul doamnelor bisericii armene ºi publicaþia trilunarã "Hai Lvar Magazin".

Participã la cursurile de specializare în limba francezã ale Universitãþii Jean Monnet din Saint - Étienne ºi în 1999 îºi susþine doctoratul la facultatea din Lyon cu lucrarea "Madaghã în teologia armeanã": În acelaºi an, la 12 septembrie, PS Episcopului Norvan Zacarian îl numeºte arhimandrit.

Este numit paroh al bisericii armene din Olanda, cu binecuvântarea Sanctitãþii Sale Karekin II, în 2004 Fiind o fire foarte activã, a înfiinþat în Olanda cinci parohii ale Bisericii Armene, corul Keghart din oraºul Alemo ºi organizaþia de tineret a Bisericii Armene 14 octombrie 2007 a inaugurat înfiinþarea organizaþiei de tineret a bisericii armene din Amsterdam AYO, iar în 2008, cu binecuvântarea sanctitãþii sale Karekin II a reparat biserica armeanã Sf. Duh. Cu ajutorul comunitãþii armene din Amsterdam în 2010 a ridicat un monument-cruce în cimitirul Dimân, monument închinat victimelor genocidului din 1915.

A tipãrit calendarul bisericii armene ºi a coordonat traducerea Sfintei liturghii în limba olandezã.

Ambasada Chile, iniþiatoare a unui proiect ecologic Cu prilejul Bicentenarului Republicii Chile ºi sãrbãtoririi a 200 de ani de la formarea Primului guvern autonom al acestei þãrii, Excelenþa Sa María Eliana Cuevas Bernales, Ambasador al Republicii Chile a organizat, în colaborare cu Primãria ºi Administraþia Domeniului Public ale Sectorului 1 din Bucureºti, o acþiune ecologicã de plantare de copaci în Parcul Regina Maria.

Iniþiativa Ambasadei a avut drept exemplu un proiect realizat în Chile care prevede plantarea, în decursul anului 2010 a 17 milioane de copaci, câte unul pentru fiecare locuitor al þãrii.

Arborii plantaþi, o donaþie a Republicii Chile, reprezintã un pas mic dar important, în relaþiile româno chiliene, þinând cont de apropierea spiritualã dintre cele douã þãri, chiar dacã distanþa care le desparte este de mii de kilometri.

La eveniment au participat, alãturi de Excelenþa Sa María Eliana Cuevas Bernales, Andrei Chiliman - Primarul Sectorului 1, reprezentanþi ai Primãriei Capitalei, reprezentanþi ai Corpului diplomatic, membri ai comunitãþii chiliene, reprezentanþi ai massmedia, personalitãþi legate de lumea hispanicã.

Pagina 27

Madagascar, tãrâm de vis Serge RAMEAU Consul General Onorific al Republicii Madagascar Manao ahoana! Bunã ziua!

Madagascarul, a patra insulã ca mãrime din lume, este situat în partea de vest a Oceanului Indian, fiind despãrþit de continentul african prin strâmtoarea Mozambic. Acum 240 de milioane de ani s-a desprins din vechiul continent Gondwana, iar izolarea îndelungatã, varietatea climatelor ºi a formelor de relief au dus la dezvoltarea unei faune ºi flore unice în lume. Astãzi peste 80% din speciile vegetale ºi 90% din speciile animale sunt endemice : ºase specii de baobabi, arborele cãlãtorului, orhidee, arbuºti spinoºi, plante cu frunze suculente, lemurienii ºi prãdãtorii lor - foussa, peste cincizeci de specii de cameleoni, ºopârlele gecko, broasca roºie, cel mai mare fluture din

Marco Polo, care descrie în cartea sa, "Descoperirea lumii", publicatã în sec. al XIII-lea, o insulã numitã "Madeigashar".

Timp de 8 decenii insula a fost regat sub conducerea membrilor dinastiei Merina, iar în timpul suveranului Radama I (1810-1828), adoptã numele oficial de Regatul Madagascar. Din 1885 intrã sub protectorat francez, devenind 11 ani mai târziu colonie a Franþei. Totuºi în 1960 Madagascarul reuºeºte sã-ºi redobândeascã independenþa.

Supranumit ºi "Marea Insula roºie" (datoritã lateritelor care-i coloreazã podiºurile), Madagascarul se întinde pe o lungime de 1580 km de la nord la sud ºi 580 km de la est la vest, cu o

lume, fluturele cometã - Argema mittrei (care poate sã ajungã pânã la 30cm), peºtele cœlacanthe, o fosilã vie din perioada cretacicã.

Insula a început sã fie populatã în mileniul întâi de etnii asiatice originare din Indonezia, Malaysia ºi Polinezia, precum ºi de o populaþie africanã ºi de navigatorii arabi, ce au imigrat ulterior. În prezent, locuiesc aici 18 etnii diferite. Navigatorul portughez Diogo

suprafaþã totalã de 592 000 km2, fiind format dintr-un adevãrat mozaic de peisaje naturale. Un lanþ muntos brãzdeazã insula de la nord la sud, delimitând regiunea Podiºurilor Înalte (cu înãlþimi cuprinse între 800 ºi 1500m) de regiunile de coastã.

Existã douã anotimpuri: unul este cald ºi ploios (noiembrie - aprilie), ºi unul rãcoros ºi mai uscat (mai - octombrie).

Vânturile predominante sunt alizeele ºi musonul, iar ocazional se formeazã cicloane.

Antananarivo, capitala economicã ºi politicã a Madagascarului, familiar numit " Tana ", este punctul de sosire ºi de plecare al turiºtilor. În malgaºã semnificã "oraºul miilor", de la cei peste o mie de soldaþi care l-ar fi pãzit în timpuri strãvechi… astãzi sunt mii de strãduþe, mii de trepte ce leagã partea înaltã de partea joasã a oraºului, mii de mirosuri ademenitoare, mii de faþete colorate… Oraºul a fost construit ca o fortãreaþã la începutul secolului al XVII-lea de cãtre regii Merina, fiind înconjurat de 12 coline sacre asemenea Romei ºi Troiei. În apropiere, într-o regiune vulcanicã se aflã lacul Itasy, iar pe una din coline Palatul regal din Ambohimanga, ce pãstreazã încã un caracter sacru ºi reprezintã un simbol pentru cultura malgaºã (în 2001 a fost înscris pe lista patrimoniului cultural mondial

Dias este primul european care ajunge în Madagascar în august 1500, urmat de negustori olandezi, francezi ºi englezi. Se presupune cã denumirea modernã a statului derivã fie de la numele de "matacassi" dat de europeni popoarelor aborigene, fie de la denumirea Arhipelagului învecinat, Insulele Mascareignes, fie se datoreazã lui

UNESCO). Tana are nenumãrate pieþe unde artizanii îºi prezintã mãiestria, ateliere de prelucrare a mãtãsii malgaºe " lamba landy ", dar ºi un Parc zoologic ºi botanic, cel din Tsimbazaz, parcuri cu lemurieni, crescãtorii de crocodili, de fluturi.

Unul din locurile cele mai atrãgãtoare ale Madagascarului este insula SainteMarie, situatã în partea de nord-est, în Oceanul Indian. Timp de câteva decenii regat al piraþilor numit Libertalia (în jurul anilor 1700), este un mic paradis tropical, ce duce cu gândul la Insulele Caraibe. Apele ce o scaldã adãpostesc corali ºi, în lunile iulie-august, balenele cu cocoaºã în periplul lor în jurul mapamondului. În partea nordicã se aflã o alta insulã, vulcanicã, Nosy Be, având vechi cratere cu lacuri naturale, cu nisip auriu ºi cocotieri, cu o faunã subactivã bogatã, cu multe hoteluri ºi restaurante ºi o viaþã nocturnã intensã. Cunoscutã drept "Insula Parfumurilor " datoritã

zori se aventureazã cu pirogile în largul oceanului, se aflã în partea de sudvest. Capitala este Tuléar, situatã pe o câmpie litoralã înconjuratã de dune ºi mangrove. Plajele magnifice ºi bariera de corali din golful Ifaty (unul dintre cele mai mari din lume), Anakao, cu peisaje sãlbatice ºi pitoreºti, sunt locuri magice ce invitã turiºtii sã se relaxeze, dat ºi sã exploreze.

Fort-Dauphin, la rãscrucea dintre deºert, munte ºi mare, apare ca o oazã de rãcoare în partea de sud-est. Liniºtit ºi înflorit, Fort-Dauphin este unul din cele mai frumoase oraºe malgaºe. În zonele din vecinãtate turiºtii pot descoperi principalele caracteristici ale Marii Insule: pãdurea primarã, þãrmurile sãlbatice ale Oceanului Indian, câmpiile aride, câmpurile de sisal, lemurienii.

Diego Suarez (al cãrui nume vine de la primul navigator portughez ce a ajuns în zonã) este un mare oraº portuar ce a servit drept bazã militarã Legiunii de Onoare franceze, apoi bazã navalã sovieticã, fiind astãzi punct de oprire pentru vasele de pescuit ce au nevoie de reparaþii. Atracþiile principale sunt plajele cu nisip alb de la Ramena, cele 3 golfuri cu ape de smarald, pãdurea tropicalã de lângã Muntele de Chihlimbar, formaþiunile tsigny (vârfuri calcaroase ascuþite, imposibil de strãbãtut) de la Ankarana, crocodilii din lacul sacru consideraþi strãmoºii populaþiei din regiune, parcul naþional din Masoala cu o pãdure pluvialã, una litoralã, una aluvialã ºi inundatã, cu

culturilor de ylang-ylang, trestie de zahãr, cafea, vanilie, piper ºi alte condimente, încântã prin peisajele deosebite ºi invitã turiºtii sã-i descopere zonele naturale protejate.

Regiunea Ménabé a cãrei capitalã este Morondava, adãposteºte Parcul naþional Tsingy din Bemaraha (tsingy sunt formaþiuni calcaroase cu o alurã impresionantã), înscris în patrimoniul mondial al UNESCO, precum ºi Aleea cu baobabi (zonã protejatã cu arbori ce au o înãlþime de 30 de metri ºi o vârstã considerabilã, de peste 800 de ani).

Regiunea Toliara, locuitã de Vezo, popor de pescari nomazi, care încã din

mlaºtini ºi mangrove. Înconjurul insulei se face cu dificultate, varianta cea mai simplã fiind închirierea unor autovehicule 4X4 din capitala Antananarivo/Tana pânã în Tuléar, trecând prin Antsirabe, Fianarantsoa (are pãduri specifice de pin, orezãrii în terase, cea mai mare piaþã de zebu - "vacile sacre" ºi este locuitã de poporul Betsileo - "invincibilii"; hârtia Antaimoro este specificã, fiind fabricatã din fibre vegetale ºi flori presate), masivul stâncos Ishal cu blocurile de gresie roºie puternic erodate. Apoi din Tuléar spre FortDauphin, fie cu maºina, fie cu un zbor

intern, pentru a vizita domeniile Berenty (pe care le-a vãzut însuºi Împãratul Japoniei) ºi Nahampoana, urmând întoarcerea cãtre capitalã.

Pentru cei curajoºi existã posibilitatea de a parcurge coasta esticã dinspre Fort-Dauphin spre capitalã, traversând râurile cu 19 bacuri trase cu sfori, pânã în micul-port Manakara, locuit de etnia Antemoro - "poporul de pe litoral" (în sud-est), de origine arabã conform legendelor. Apoi o nouã cãlãtorie cu un tren din perioada colonizãrii franceze pânã în Fianarantsoa (poate dura de la o zi pânã la

cinci în funcþie de problemele tehnice, dar strãbate regiuni extraordinare), ºi retur cãtre capitalã.

Condiþiile de cazare ºi preþurile în Madagascar variazã de la un hotel cu un 1 euro pe zi pânã la marile hoteluri de lux accesibile prin intermediul programelor private, existând însã ºi o întreagã gamã intermediarã.

Fiecare îºi gãseºte un loc… de la turistul obosit care doreºte sã se relaxeze, sã stea la soare în hamac, sã savureze mâncarea tradiþionalã, mirodeniile ºi fructele specifice, la aventurierii pasionaþi de trekking, sporturi extreme, scufundãri, la cei care doresc doar sã observe ºi sã descopere în liniºte pãsãrile, balenele, ori obiceiurile ancestrale ºi pânã la pasionaþii de fotografie.

Gastronomia malgaºã are la bazã influenþe asiatice îmbinate cu influenþe indiene, arabe, africane ºi franceze.

Principalele alimente sunt orezul, bananele, nucile de cocos, scoicile, creveþii, langustele, peºtele, zebu.

Felul principal, romazava, este un fel de supã cu frunze de legume uºor aromate ºi bucãþele de carne. Un alt mare clasic, ravitoto, este o tocaniþã pe bazã de frunze de manioc pisate ºi bucãþi de carne de zebu.

Dacã v-am fãcut curioºi, vã invitãm sã descoperiþi misterele Marii Insule roºii ºi vã spunem "Mandra-pihaona! Pe curând!".

Pagina 28

Oaspeþi din Polonia Muzeul "Enescu" a gãzduit o seara interesantã oferitã de Institutul polonez, propunând publicului nostru întâlnirea cu doi câºtigãtori ai Concursului "Moniuszko" derulat la Varºovia. Astfel am avut prilejul sã ascultãm o sopranã, Eliza Kruszczynska, formatã în Italia, dar care a studiat ºi cu Maria Slãtinaru-Nistor ºi un bas, Daniel Borowski, aplaudat deja pe mari scene ale lumii, amândoi având glasuri frumoase, ample ºi calitative. Programul divers ºi atractiv a cuprins miniaturi de Chopin, arii din Madama Butterfly de Puccini (foarte bine interpretate de solista care, de altfel, este ºi deþinãtoare premiului acordat tocmai pentru interpretarea acestui rol), Trubadurul de Verdi (vocea plinã, expresivitatea ºi temperamentul sopranei fiind puse în valoare în ciuda dificultãþilor tehnice evidente spre final), Halka de Moniuszko (reliefând lirismul ºi trãirea ardentã a personajului). Basul a ales, din creaþia aceluiaºi compozitor, o arie din opera Verbum mobile (cu o scriiturã solicitantã), optând, de asemenea, pentru arii din Simon Boccanegra de Verdi (rezolvatã cu o voce generoasã, îngrijit condusã), Bãrbierul din Sevilla de Rossini, abordatã cu o vervã uºor forþatã, care lãsa cumva impresia cã solistul

este încã în formare, tremurul întregului corp trãdând crisparea interioarã, aspecte surprinzãtoare în condiþiile în care a onorat deja contracte importante. În încheiere am aplaudat un duet din opera Forþa destinului de Verdi, derulat pe aceleaºi coordonate ale datelor naturale deosebite, susþinute de o tehnicã pe care, în timp, cei doi oaspeþi au posibilitatea sã o desãvârºeascã. Iar la pian, Mariusz Rutkowski s-a strãduit sã acompanieze cu acurateþe un asemenea repertoriu cu treceri rapide de la dramatism la umor, agresând, din pãcate, claviatura instrumentului care, în general, sunã chiar excelent, dar de aceastã datã a fost "în suferinþã".

Privit în ansamblu, recitalul s-a dovedit deosebit de apreciat de publicul pe care l-aº fi dorit mai numeros, iar pentru muzicienii prezenþi în salã o experienþã binevenitã, descoperind astfel nivelul unei competiþii de anvergurã prin laureaþii sãi din acest an, bucurându-se la rândul lor sã reasculte pagini muzicale superbe abordate cu mult curaj ºi pasiune de tinerii oaspeþi. O searã pentru care organizatorii meritã aprecierile ºi mulþumirile noastre, Institutul polonez ºtiind, de fiecare datã, sã ofere manifestãri de realã þinutã artisticã.

Anca FLOREA

The 83rd Birthday ...

In terms of economic relation, the mutual trade volume has gradually increased from USD $ 49.7 million to 132 million recently. Both Romania and Thailand can benefit from the expansion of trade and investment through EU and ASEAN free trade areas. The framework of EUASEAN Cooperation Agreement helps ensure an effective environment for trade and investment relations. The EU is in negotiations with Thailand on an upgraded Partnership and Cooperation Agreement (PCA) which will extend the areas of cooperation. Bilateral trade in goods and services between EU and ASEAN reached some 158.5 billion euro in 2009. Thailand is an attractive export market for EU businesses in a variety of sectors. In 2009, Thailand is the EU's 23rd largest trading partner (in goods) with annual trade amounting to 21.9 billion euro, and being one of the most important destinations of European investments within ASEAN. Thailand and Romania both have the uniqueness of its admirable tradition and culture to be proud of. The promotion of cultural exchange has been one of the priorities of the Royal Thai Embassy's mission in Romania. The organizing of Thai Cultural Festival held in September which comprised the Thai classical cultural performance at the Athenaeum Romania, and the Thai Week Fairs at the Village Museum and in Cismigiu Park were the highlight in bringing Thai culture to Romania. The Thai Film Festival in October organized by the Royal Thai Embassy with the collaboration of the Peasant Museum is another mode for the promotion of cultural diversity. Also the scheme of tourism promotion is in a way helping to draw in ground of people-to-people contact besides its benefit in economic aspect. Recently, the Thai side has unilaterally granted the Romania's citizen to apply "the visa on arrival", on which one can get his/her entry visa to Thailand at the immigration checkpoints, for the stay of 15 days for tourism.

This new application started to implement from 20 November 2010 onward.

(Urmare din pag. 4)

Council for a three-year term; in June 2010 Thailand was elected as chair of that body for one year. In regional aspect, Thailand is one of the 10 members of the Association of Southeast Asian Nations (ASEAN), of which is progressing in fields of economic, trade, banking, political, and cultural matters. In 2010, its combined nominal GDP had grown to USD $1.8 trillion with a population of approximately 600 million people, 8.8% of the world population. The target for ASEAN's economic integration in 2015, by then it would rank as the 9th largest economy in the world and the 3rd largest in Asia in terms of GDP. ASEAN has concluded free trade agreements with PR China, Korea, Japan, Australia, New Zealand and most recently India.

In addition, ASEAN is currently negotiating a free trade agreement with the European Union. The bilateral relations between Thailand and Romania have always been in a good term for over 37 years since the establishment of their diplomatic relation in 1973. The cooperation at the governmental level had been promoted through a number of bilateral instruments in various aspects: Investment, Taxation, Agriculture, Tourism, Culture, etc. Also the exchange of high level official visits, including the visit of Thailand's Royal Family members to Romania and the visit of Romania's President to Thailand, had marked an eminent existing friendship of the two countries. Lately, the official visit to Thailand of the State Secretary of Global Affairs of Romania in return of Thailand's Vice Foreign Minister visited Romania in 2009 has enhanced the cooperation both in bilateral and multilateral spheres. Also the regular exchange of visits of the Parliamentarians Friendship Groups between the two countries has played an important role in bringing about the closer institutional collaboration and friendship.

Onorându-l pe Chopin Anca FLOREA Întreg anul muzical 2010 a stat sub semnul lui Chopin, compozitorul polonez de la naºterea cãruia s-au împlinit douã veacuri, onorat prin numeroase concerte ºi recitaluri în care am ascultat opusurile sale de referinþã, adesea în interpretãri de calitate, dar ºi lucrãri inspirate de celebre partituri, în viziunea unor compozitori-pianiºti precum Dan Dediu, Livia Teodorescu-Ciocãnea, Andrei Tãnãsescu sau Adrian Mociulschi, pe care le-am comentat la început de an. Dar în colaborare cu Institutul cultural polonez s-au organizat ºi expoziþii, lansãri de carte, cursuri de mãiestrie susþinute de oaspeþi din Polonia sau simpozioane la care au participat, deopotrivã, muzicologi din þara lui Chopin ºi de la noi. S-a restaurat ºi monumentul ilustrului creator amplasat în Parcul Herãstrãu, s-a lansat, la Bucureºti, Sibiu sau Chiºinãu ineditul proiect "Claviatura pianului pe trecerea de pietoni". În luna martie (prin convenþie, ziua de naºtere a compozitorului este consideratã 1 martie) a fost o adevãratã salbã de evenimente, ºi la Castelul Peleº ºi la Palatul Mogoºoaia, dar ºi la Ateneu, unde pianistul Piotr Szychowski a susþinut un recital. În compania Filarmonicii, a fost anunþat Concertul nr. 1 în mi minor, cu Dave Claessen la pupitru, dar "preluat" (ºi) de Pawel Kowalski sub bagheta lui Horia Andreescu sau de Viniciu Moroianu cu dirijorul Adrian Morar. Apoi, în cadrul Festivalului "Timiºoara muzicalã", Orchestra Naþionalã Radio - dupã mulþi ani invitatã în oraºul de pe Bega - l-a acompaniat pe Horia Mihail în cel de la doilea Concert,

Joanna Lawrynowicz a optat, la rândul sãu, pentru primele douã momente, dar ºi pentru Fantezia pe teme populare poloneze, preferând, de asemenea, sã sublinieze latura delicatã a autorului, estompând - voit sau nu - anvergura paginilor de virtuozitate debordantã, evoluând alãturi de Filarmonica dirijatã de Cristian Badea. Lucrarea fusese aleasã anterior ºi de Horia Mihail, la sala Radio, cântând destul de monocrom la

Piotr Szychowski inaugurarea noului pian Bosendorfer, din nou cu Horia Andreescu la pupitru. ªi recitalurile au fost atractive, chiar ºi cu momente inedite, pentru cã s-au derulat ºi în spaþii neconvenþionale, aºa cum a fost Staþia de metrou "Unirea" (ceea ce se poate comenta pro ºi contra…), dar ºi la Universitatea Naþionalã de Muzicã din Bucureºti, la Muzeul "Enescu", la Institutul francez, implicându-se în organizare ºi Ambasada Franþei, onorând astfel bicentenarul unuia dintre cei mai îndrãgiþi creatori romantici a cãrui existenþã rãmâne profund marcatã de cultura ºi spiritul din "oraºul luminilor". Pe de altã parte, recitalul oferit de Alain Planes s-a dorit o evocare a recitalului susþinut de Chopin la celebra Sale Pleyel din Paris, în 1842, pe acelaºi podium al Ateneului cântând ºi tânãrul Andrei Licareþ în pagini de elevatã poezie. Un alt interpret

Pawel Kowalski dirijor fiind Radu Popa, programul fiind reluat ºi la sala Radio. Partitura a rãsunat ºi sub cupola Ateneului, dar cu Alon Goldstein din SUA la pian, cu acelaºi Horia Andreescu la pupitru, într-o posibilã "audiþie comparatã". Probabil în aceeaºi idee - sau poate printr-o coincidenþã fericitã - am ascultat piese mai puþin cântate la noi, în douã versiuni interpretative destul de diferite ca manierã, pentru cã în compania aceluiaºi ansamblu, maestrul colaborând de aceastã datã cu pianista Luiza Borac (în sfârºit invitatã din Germania pentru a cânta ºi pe scenele de acasã), care a propus Andante spianato, Marea polonezã ºi Variaþiunile pe tema La ci darem la mano (din opera Don Giovanni de Mozart). Piesele au fost realizate cu sensibilitate ºi un lirism de bun gust, excelând în secvenþele solo, din fericire foarte ample, punându-i în evidenþã atracþia cãtre genul cameral. Pianista a fost apreciatã, de altfel, la superlativ ºi de presã internaþionalã pentru CD-ul incluzând 24 de Studii ºi 6 Cântece poloneze în trascripþia lui Liszt, "Times" remarcându-i "tuºeul subtil ºi frazarea", iar "Gramophone" considerând cã este "cu siguranþã cea mai bunã versiune dintre cele disponibile pe disc - graþie, sonoritate radiantã". Opusurile au fost programate ºi la Filarmonica din Sibiu, dar cu Nicolae Dumitru la pian, care a alãturat ºi Rondo à la Krakoviak op. 14. În seara ce încheia manifestãrile "Anului Chopin", pianista polonezã

va deveni mai a c c e s i b i l publicului nefamiliarizat cu muzica clasicã). Numeroºii spectatori au aplaudat (sau nu) recitalurile susþinute de nume mari precum Ivo Pogorelici (extrem de ciudat, ca de obicei…) sau Elisabeth Leonskaia (cândva laureata "Concursului Enescu") în seria "Celebrating Chopin"

Viniciu Moroianu deosebit de apreciat - Toma Popovici - a propus o abordare pe cu totul alte coordonate expresive, în opusuri prezentate fie la UNMB sau la Centrul cultural ungar, fie la sala Studio ºi la Muzeul Cotroceni.

La Peleº sau la Mogoºoaia, în ambianþa acestor superbe palate, mezzosoprana Alicja Wegorzewska-Whiskerd, acompaniatã de pianista Luminiþa Berariu, a oferit integrala cântecelor de Chopin (demers binevenit în contextul unei imagini complexe asupra creaþiei compozitorului care, totuºi, a fost în primul rând un poet al pianului), iar trio "Pro arte" a optat pentru lucrarea de gen opus 8, cântat, deopotrivã, de un alt trio, pentru ca douã dintre membre - Diana Spânu-Dãnilã ºi Mariana Oþeleanu-Amarinei - sã prezinte ºi Grad duo concertant pentru pian ºi violoncel.

La "Zilele Bucureºtiului", muzica lui Chopin a rãsunat ºi în prelucrãri de jazz cu Orchestra de estradã "Stoleczna" din Varºovia, într-un spectacol în aer liber completat inspirat de un grup de dans modern.

Am urmãrit ºi programe "mai altfel" în care Chopin a fost "reinventat" în varii moduri ºi sonuri (pornind poate de la gândul cã astfel

realizatã de Fundaþia Art Production. Am apreciat ºi recitalul lui Sam Haywood sub genericul "Chopin trãieºte" datorat Asociaþiei "Cruciada culturii", dar ºi ideea serilor "Chopin ºi nu numai" incluse în stagiunea Radio, ascultând astfel pianiºti români de cotã variabilã - Luiza Borac, Horia Mihail sau Matei Varga. Dar, de fapt, paginile chopiniene au rãsunat ºi în alte numeroase interpretãri, pentru cã, spre exemplu, la Ateneu s-au regãsit ºi în recitalul pianistei Ilinca Dumitrescu în compania violoncelistului Marin Cazacu, iar la Radio în programul pianistei Dana Borºan, reperele fiind însã mult mai numeroase.

O multitudine de seri cu minunatã muzicã, în special dedicatã claviaturii, deºi într-un asemenea context ar fi fost firesc sã ascultãm ºi lucrãrile sale simfonice - foarte puþine, de altfel. Trebuie sã recunosc faptul cã oferta a fost deosebit de generoasã, numai sub egida Institutului cultural polonez organizându-se peste 50 de manifestãri, în câteva oraºe din România sau în Republica Moldova, de-a lungul "Anului Chopin", care, astfel, ne-a oferit prilejul (se poate spune privilegiul) sã ne reîntâlnim cu mai toate ciclurile de miniaturi dedicate pianului - confident în prea scurta sa viaþã -, cu cele douã Concerte, dar ºi cu piese mai puþin cântate în stagiunile noastre, interpretate de muzicieni români sau polonezi, într-un omagiu binevenit, realizat cu dãruire de cãtre conducerea Institutului în colaborare cu instituþiile noastre sau cu centre culturale similare ºi chiar cu unele ambasade. Sãlile în general pline ºi aplauzele melomanilor au rãsplãtit din plin efortul, performanþa artisticã ºi organizatoricã. Directorul Institutului polonez - Natalia Mosor -, a acordat placheta aniversarã directorului Filarmonicii, Andrei Dimitriu, al postului de radio "România Cultural", Oltea ªerban Pârâu ºi al revistei "Observator cultural" Carmen Muºat, mulþumind celor care au alcãtuit comitetul de onoare, "oameni de muzicã", poeþi sau scriitori, miniºtri, actori, ambasadori, doar câþiva dintre aceºtia regãsindu-se printre spectatorii obiºnuiþi ai sãlilor de concert, reuniþi însã, la mijloc de decembrie, sub cupola Ateneului, pentru a asista la seara finalã ºi a ciocni, apoi, o cupã de ºampanie împreunã cu entuziaºtii care, cu adevãrat, ne-au oferit, în 2010, clipe de rafinatã frumuseþe în sonurile inconfundabile ale poetului pianului, Fryderyk Chopin, nãscut în primãvara anului 1810, la Zelazawa Wola, în Polonia.

Pagina 29

S-a întâmplat în 2010... av. Paula IACOB Preºedintã a Asociaþiei Femeilor de Carierã Juridicã din România Puterea amintirii reprezintã posibilitatea de a pãstra prezentã în mintea ºi sufletul nostru orice trãire care ne leagã mai puternic de viaþã. Iatã de ce la acest început al celui deal doilea deceniu din noul veac privesc cu drag spre învolburatul an 2010. Activitãþile legate de profesia mea de avocat, acþiunile trãite pe plan UNESCO, unde am avut bucuria de a fi avocatul care a obþinut hotãrârea juridicã de înfiinþare a Federaþiei Asociaþiilor Centrelor ºi Cluburilor UNESCO din România - fiind în acelaºi timp preºedinte fondator - activitãþile desfãºurate la Asociaþia Femeilor de Carierã Juridicã din România, întâlnirile internaþionale pe linia Federaþiei Internaþionale a Femeilor de Carierã Juridicã, toate acestea m-au fãcut sã trec peste multele zile cenuºii din anul 2010 ºi sã gândesc cã omul din þara noastrã, ca ºi de pe alte meleaguri, a mers totuºi înainte cu speranþa într-un viitor mai frumos. *** Unul dintre cluburile cu o activitate deosebit de frumoasã ºi bogatã din cadrul Federaþiei UNESCO este Asociaþia Culturalã Iulia Haºdeu a cãrei preºedintã, prof. conf. Crina Bocºan a reuºit sã redea figura luminoasã a Iuliei Haºdeu, reprezentantã de excepþie a femeii românce prin inteligenþa sa ºi prin tot ceea ce a lãsat în urma ei, sfârºindu-ºi viaþa, din pãcate, foarte tânãrã, la Paris, unde era studentã, la vârsta la care abia se terminã liceul.

Pe tot parcursul lui 2010 au avut loc întâlniri la sediul asociaþiei din strada Francezã, casã în care s-a nãscut Iulia Haºdeu. Întâlnirile cu mesaj literar, cenaclu cu invitaþi, care au avut loc lunar, întâlniri cu scriitori, simpozionul de la Muzeul oraºului Bucureºti intitulat “Reverberaþii”, cu participarea unor artiºti, ca Eugen Cristea, Cristina Deleanu ºi enumerarea ar putea continua, au fãcut ca din ce în ce mai mulþi oameni sã devinã membri ai acestei asociaþii. A avut, deasemenea, loc ºi un simpozion la Câmpina în micul castel clãdit de Bogdan Petriceicu Haºdeu în memoria fiicei sale, Iulia. La aceasta se adaugã numeroase emisuni TV susþinute de preºedinta clubului ºi de alþi membri, precum subsemnata, participarea la vernisaje, lansãri de carte la salonul "Carte ºi Presã" ºi la Târgul "Gaudeamus", întâlniri la Balcic în minunata grãdinã creatã de Regina României în scurta perioadã când oraºul a fost oraº românesc.

La aceste activitãþi au fost cooptate ºi alte cluburi din cadrul Federaþiei, un sprijin deosebit fiind acordat de Asociaþia Femeilor de Carierã Juridicã.

Un alt club UNESCO cu o activitate bogatã este cel al corului Casei de Culturã din Gãeºti, numit “Prietenii muzicii”, cor care a adus Federaþiei ACC UNESCO România onoarea susþinerii unui concert la mesa duminicalã din basilica San Pietro din Roma, precum ºi la catedrala româneascã din Paris. La concertul susþinut în aceastã minunatã catedralã cumpãratã de regele Carol I, au participat ºi doi membri ai corului, preoþi care slujesc în România. Ei vor rãmâne pentru totdeauna cu amintirea faptului cã au slujit odatã în catedrala româneascã din Paris.

Succesele coralei “Prietenii muzicii” au demonstrat ce înseamnã sã ai un conducãtor cum este directoarea Casei de Culturã, Lucica Uþã ºi ce înseamnã ca un primarprof. Alexandru Toader - ºi un consiliu local, care sã iubeascã cultura ºi actul de culturã.

Activitatea din 2010 a acestui cor a cuprins festivaluri literare, numeroase

concerte care au culminat cu superbele colinde de Crãciun.

2011 urmeazã a fi foarte bogat în acþiuni, atât pe plan naþional ºi internaþional.

Evident, aº mai putea menþiona ºi alte cluburi cu activitãþi frumoase, dar mãrturisesc, m-am legat în mod special de cele despre care am vorbit mai înainte pentru cã am luat parte la multe din acþiunile lor ºi am înþeles ce înseamnã sã iubeºti cu adevãrat cultura ºi rãsfrângerea ei asupra sufletului omenesc. *** În luna octombrie, Baroul Bucureºti ºi Uniunea Avocaþilor au sãrbãtorit, în clãdirea Parlamentului, Ziua Baroului Bucureºti, închinatã fiind aceastã sãrbãtorire profesioniºtilor cuvântului rostit. Dintre alocuþiunile vorbitorii care au dãruit ceva din sufletul ºi gândul lor prin mici alocuþiuni, ceva ce constituia, de fapt, un elogiu adus acestei profesii, rãmâne de neuitat cuvântul rostit de marele avocat Constantin Viºinescu. În acea zi am înþeles, poate, mai bine ce trebuie sã însemne marea familie a avocatului român ºi cât este de mare bogãþia spiritualã, culturalã ºi de curaj pe care au lãsat-o înaintaºii avocaturii române.

Sãrbãtorirea Zilei Baroului, a slujit cu adevãrat ideea de dreptate ºi de justiþie ºi prin aceasta a trecut de seria evenimentelor obiºnuite, edificând ºi cultivând memoria unei anume identitãþi, cu valori în care sã se regãseascã verticalitatea din sufletul ºi

pregãtitã, de fapt, pentru dans. Frumosul cântec "Noi suntem români" pe care Gheorghe Turda îl interpreteazã cu o cãldurã ieºitã din comun a fost cântat de aproape toþi cei prezenþi ºi în ochii tuturor am citit nu numai dragostea de þarã, dar ºi mândria cã ne-am nãscut pe aceste meleaguri.

Aceastã sãrbãtoare ne-a fãcut pe toþi sã înþelegem cã în volbura teoriilor noi, ademenitoare, avocatul trebuie sã conducã cu bunã credinþã acea frânturã de realitate care este speþa în care apãrã ºi totul trebuie fãcut numai ºi numai pentru a ajunge la lumina adevãrului.

Spiritul fin ºi cultivat pe care l-am întâlnit la mulþi din tânãra generaþie de avocaþi, ne-a fãcut pe noi, cei din vechea generaþie, sã vedem cã,în esenþã, Dreptul, care este o formã prin care se poate realiza în viaþã ideea de dreptate, va trece în mâini bune ºi cã tinerii avocaþi de azi vor fi urmaºi spirituali demni ai marilor noºtri înaintaºi. *** În cuvântul rostit de mine la aceastã întâlnire am comemorat figura Ellei Negruzzi, prima femeie licenþiatã în drept care a reuºit sã profeseze ca avocat în România.

Nãscutã în 1876 în comuna Hermeziu din judeþul Iaºi, este o luptãtoare pentru obþinerea de cãtre femei a dreptului de a pleda ºi de a fi membre în Barou. Deºi prima femeie licenþiatã în drept la Sorbona

Momente de la întâlnirea Federaþiei Internaþionale a Femeilor de Carierã Juridicã, Buenos Aires - Argentina

gândul avocatului român. Acordarea unor diplome de merit avocaþilor care au fãcut cinste acestei profesii a fãcut parte din frumoasa þesãturã a acestei zile de sãrbãtoare. În cuvântul multor avocaþi am regãsit coloritul de expresie specific profesiei, o logicã dreaptã, care au demonstrat cã în vãlmãºagul de pasiuni ºi patimi, de invidie, urã sau neºtiinþã, avocatul ºtie sã se îndrepte fãrã reticenþã spre calea cea mai sigurã ºi legalã pentru obþinerea dreptãþii.

Nu trebuie uitat cã studiul dreptului a început în România în anul 1838 la Colegiul Sf. Sava, unde au fost 4 catedre de drept.

Titlul de Facultate de Drept apare în 1847 ºi este definitivat în 1859.

La reuniunea desfãºuratã sub ochii veghetori ºi pãtrunzãtori ai decanului Baroului Bucureºti, avocat Ilie Iordãchesu, avocaþii prezenþi au arborat o þinuta în care am regãsit prestigiul purtãtorilor de robã, presigiu pe care avocatul trebuie sã îl pãstreze în orice împrejurare. M-a impresionat þinuta demnã ºi interesul tinerilor avocaþi prezenþi ºi,în mod special, adevãrata manifestare de dragoste de þarã izbucnitã în momentul în care glasul cald, frumos ºi cultivat al lui Gheorghe Turda a adus superba muzicã româneascã în sala

a fost românca Sarmiza Bilcescu, în 1891, Baroul de Ilfov a înscriind-o ca membru, ea nu a putut profesa niciodatã, astfel încât a luptat, susþinutã de marii juriºti ai acelor vremuri pânã a apãrut proiectul de lege prin care se cerea ca în textul Legii din 12 martie 1907 sã se stipuleze: "femeia mãritatã sau nemãritatã care întruneºte condiþiile legale prevãzute de textul de mai sus poate fi înscrisã în barou ºi exercitã profesiunea de avocat". În Franþa a apãrut un asemenea text de lege încã din 1900, astfel cã Ella Negruzzi, membrã fondatoare a celei mai importante organizaþii non guvernamentale de femei jurist, - Federaþia Internaþionalã a Femeilor de Carierã Juridicã, în 1928, reuºeºte sã spargã zidul pânã atunci de nepãtruns al Baroului ºi devine prima femeie avocat care pledeazã în faþa justiþiei române.

Ca activitate socialã, devine preºedintã a Asociaþiei pentru Emanciparea Femeii, înfiinþând în þarã filiala Federaþiei Internaþionale a Femeilor de Carierã Juridicã Ca prezenþã la barã, nu a existat nimic care sã-i înfrângã curajul ºi a luptat pentru fumoasa idee a libertãþii, apãrând în toate procesele politice ale vremii sale, situând astfel femeia avocat la un nivel superior. Îndrãznesc sã situez evocarea Ellei

Negruzzi la Ziua Baroului Bucureºti sub semnul necontenitului efort de a cultiva memoria unei identitãþi în ale cãror virtuþi ºi valori regãsim verticalitatea umanului din fiecare dintre noi. Perspectiva femeii avocat apare ca împlinirea necesarei complementaritãþi a propriei noastre istorii, scrisã la masculin ºi feminin deopotrivã. În memoria timpului din care venim întru împlinirea aspiraþiilor noastre de dreptate ºi adevãr se cuvin scrise cu litere de aur faptele ºi iniþiativele unor personalitãþi

prezentate la acest congres, nu pot uita minunatele seri în care am ascultat ºi am vãzut cât de frumos este tango-ul ºi emoþia pe care am trãit-o trecând pe lângã palatul prezidenþial în al cãrui balcon aveai senzaþia cã o vezi pe Evita Peron, o femeie atât de iubitã în Argentina.

Aº adãuga un cuvânt despre construcþiile din Buenos Aires, construcþii la care au luat parte foarte mulþi italieni. Este interesantã realizarea sediului Poliþiei Federale, un gen de vilã alipitã parcã de un superb parc în

Momente de la întâlnirea Federaþiei Internaþionale a Femeilor de Carierã Juridicã, Buenos Aires - Argentina

feminine care au slujit actul de justiþie.

Prima dintre ele - Ella Negruzzi.

Nãdãjduiesc cã avocata româncã va continua ºi întreþine aceastã zestre de curaj, inteligenþã ºi omenie lãsatã de marile juriste ce au trãit înaintea noastrã. Nãdãjduiesc cã noi, cele de azi vom reuºi sã înmulþim aceastã zestre. *** În urmã cu doi ani, la Paris, unde s-au sãrbãtorit în sala de ºedinþã superb amenajatã a Baroului, 80 de ani de la înfiinþarea Federaþiei Internaþionale a Femeilor de Carierã Juridicã, s-a stabilit ca urmãtoarea întâlnire a consiliului de conducere a Federaþiei, din care ºi România face parte, fiind chiar membrã a Biroului de conducere, sã aibã loc la Buenos Aires.

Evident, distanþa foarte mare, costul ridicat al biletului de avion, au fãcut ca delegaþia noastrã sã nu fie foarte amplã, dar preºedinta Asociaþiei Femeilor de Carierã Juridicã din România, avocat Paula Iacob ºi vicepreºedinta Asociaþiei, avocat Florenþa Dumitrescu, au înfruntat cele 14 ore de drum - la care s-au adãugat cele câteva ore de aºteptare din Paris - ºi au ajuns la Buenos Aires. Întâlnirea s-a desfãºurat în condiþii deosebite, în cadrul festiv la Curtea Supremã de Justiþie Naþionalã din Buenos Aires ºi la Facultatea de Drept - UGA. Organizarea a fost asiguratã de omonima asociaþiei noastre din Argentina, deosebitã fiind activitatea lui Ethel Diaz, juristã cu veche ºi importantã activitate în cadrul Federaþiei Internaþionale.

Conferiþa susþinutã în data de 11 noiembrie 2010 în legãturã cu pericolul pe care îl prezintã emigrarea în zilele noastre, s-a bucurat de o primire deosebitã, urmând sã fie publicatã chiar pe site-ul Federaþiei Internaþionale.

Am avut bucuria ca Ambasada Franþei în Argentina sã ofere o recepþie de amploare în onoarea congresului nostru, iar ambasadorul Jean Pierre Asvajadourian, personal, s-a ocupat în mod special de delegaþia românã. Fiind de origine armeanã, a fost bucuros sã afle cã în România existã o asociaþie de prietenie româno - armeanã, asociaþie a cãrei vice-preºedintã sunt.

Discuþiile s-au purtat la un nivel înalt, iar clãdirea superbã a Ambasadei a oferit cu adevãrat un cadru special, creându-ne sentimentul cã ne aflam într-un mic palat de pe valea Loirei.

Pe lângã frumuseþea ºi interesul lucrãrilor

care se aflã statuia lui Orhiza (cel care a amenajat parcul, ºi care a amenajarea la Paris, Bois de Boulogne). Orice locuitor din Buenos Aires îþi spune cã acest parc este plãmânul oraºului.. Veþi gãsi în marele oraº monumente realizate de germani, francezi ºi italieni., unele dintre ele fiind lucrate chiar la Paris. Pe locul casei unde a locuit Evita Peron se aflã Biblioteca Naþionalã.

Teatrul cel Mare a fost clãdit în anul 1908.

Aici, ni se poveºte cu mult drag, a cântat ºi Pavarotti,. În centru Pieþei Republicii se aflã un obelisc înalt de 67 de metrii, un simbol al oraºului, terminat în 1936 ºi al cãrui proiect a fost realizat de arh. Alberto Prebisch, fiind considerat unul dintre cele mai interesante monumente moderne din America de Sud. Alãturi de principalele strãzi comerciale, nu trece neobservat cartierul denumit Caminito, unde se aflã cãsuþele colorate construite de italienii veniþi ca prim emigranþi pe aceste locuri. Pe strãduþele acestui cartier, ale cãrui case sunt pãstrate cu dragoste ºi grijã, întâlneºti vânzãtori de desene, acuarele, picturi, suveniruri ºi chiar ai posibilitatea sã te fotografiezi cu dansatoarele de tango. Ne-a impresionat politeþea ºi comportamentul civilizat al locuitorilor ºi faptul cã mulþi dintre aceºtia vorbeau limba italianã, ei având rude de origine italianã.

Despre frumuseþile Argentinei sperãm sã publicãm un material mai amplu.

Mulþumim Ambasadei Argentinei pentru sprijinul acordat participãrii noastreã la aceastã întâlnire unde s-au adoptat documente ce vor putea inflenþa efectiv condiþia femeii. *** Un alt fapt îmbrãcat în haina pozitivului este acþiunea revistei oamenilor de afaceri "Business Press" care cu prilejul înmânãrii premiilor sale anuale, a acordat mai multe premii unor femei considerate de succes: Maria Grapini, ing. Elena Erbaºu ºi av.

Paula Iacob. În interviul apãrut în numãrul pe noiembrie - decembrie al revistei, am afirmat cã "promovând femeile de succes vom crea modelele de care societatea noastrã are nevoie". Odatã în plus, aceastã galã a demonstrat cât de importantã este colaborarea între societatea civilã ºi organizaþiile guvernamentale, rolul important pe care îl are presa ºi cât este de insemnatã sprijinirea presei de cãtre oamenii de afaceri.

Pagina 30

"Restitutio in integrum" Complexul Muzeal din Galaþi a oferit vizitatorilor sãi prilejul de a se întâlni cu arta a patru graficieni de renume din trecutul recent ºi din zilele noastre, artã oglinditã de lucrãri ale lui Cik Damadian (1919-1985), Matty Aslan (1924-1995), Pavel Botezatu (n.1955) ºi Mihai Boacã (n.1952). Iniþiativa organizãrii acestei expoziþii a aparþinut Filialei Galaþi a Uniunii Armenilor din România, în colaborare cu Asociaþia Culturalã "Punct".

Invitatul de onoare la vernisajul expoziþiei a fost Excelenþa Sa Hamlet Gasparyan, Ambasadorul Republicii Armenia în România, care a salutat organizarea unei asemenea manifestãri, cu atât mai mult cu cât primii doi artiºti au fost membri ai comunitãþii armene din þara noastrã.

Cu acest prilej, editura "Ararat" din Capitalã a dat publicitãþii un elegant catalog-album - "Restitutio in integrum" - alcãtuit din 32 de pagini, bogat ilustrate cu lucrãri ale celor patru graficieni prezentaþi la Galaþi.

Prefaþa catalogului este semnatã de publicistul Bedros Horasangian, un nume de referinþã întâlnit adeseori în presa bucureºteanã de limba românã ºi armeanã, care salutã "aceastã binevenitã iniþiativã", considerându-i pe caricaturiºti "de toate felurile ºi de toate culorile. Unii mai veseli, alþii mai triºti, unii deseneazã mai bine, alþii au mai multã imaginaþie. Ca - n viaþã." Însã, la toþi cei patru caricaturiºti se poate observa bogata imaginaþie, sprinteneala spiritului ºi, mai ales, a peniþei, umorul suculent, ironia satiricã, toate izvorâte dintr-un remarcabil talent ºi din bucuria de a desena.

Cel mai cunoscut dintre cei patru expozanþi este regretatul Cik Damadian, o personalitate a vieþii artistice româneºti - caricaturist ºi grafician, preocupat deopotrivã de logica matematicã ºi de teoria numerelor (cu aplicare la piramidele egiptene), colecþionar de antichitãþi, din care o parte le-a pierdut în timpul cutremurului din 1977, când i s-a distrus parþial apartamentul din fostul bloc "Wilson".

Dupã studii în Italia, debutase în 1948 cu desene umoristice, urmate de lucrãri în tuº, tempera, litografii, unele prezentate în expoziþii personale sau colective ºi în albume, precum "Umor poliglot", publicat în 1976 la editura "Meridiane" sau "Bucurescii", apãrut în 1978 la editura "Sport-Turism", cu o prefaþã de Ion Frunzetti. Acest din urmã album, cu desene discrete, era rodul pasiunii sale pentru spiritul locurilor strãvechi ale Capitalei noastre. Îl puteai întâlni deseori în Bucureºtiul vechi, cu nelipsitele sale semne distinctive - bascul, pipa, carnetul de desen, scãunelul, care se adãugau la înfãþiºarea sa de oriental, cu nas proeminent, mustaþã stufoasã ºi ochelari cu ramã subþire, de obicei purtaþi pe vârful nasului. Lucrãri ale sale au apãrut ºi în albumul "Maeºtrii caricaturii româneºti", editat la Moscova. Ani îndelungaþi a publicat

graficã satiricã în ziarele vremii din þarã ºi din strãinãtate, dar ºi portreteºarje ale unor colegi de breaslã, actori, scriitori. Albumul "Restitutio in integrum" reproduce o parte dintre caricaturile ºi portretele realizate de Cik Damadian, printre care, la loc de cinste, se aflã portretul pe care i l-a fãcut în 1980 prietenului sãu, celebrul scriitor american William Saroyan, aflat pentru a doua oarã la Bucureºti.

Este îmbucurãtor sã ºtim cã, la un sfert de veac dupã dispariþia lui Cik, numele sãu ºi, mai ales, lucrãrile sale nu sunt uitate, astfel cã iatã, în afarã de expoziþia de la Galaþi ºi de albumul amintit, în luna septembrie, desenele sale au fost prezentate la Galeriaatelier Horaþiu Mãlãele din Bucureºti, dar ºi în cadrul celei de-a XVI-a ediþii a Festivalului ºi Concursului Internaþional de caricaturi de la Haifaa. Aici au fost expuse ºi lucrãri ale lui Mihai Boacã, cel de-al patrulea artist prezentat la Galaþi ºi în catalogul-album.

De origine armeanã a fost ºi regretatul Matty Aslan, grafician deosebit de prolific, autor de albume ºi filme de animaþie, prezent, vreme de ºaptesprezece ani în paginile cotidianului "România liberã" cu câte un desen umoristic la rubrica "Una pe zi", rubricã ce a fãcut epocã. Erau caricaturi cu caracter social, cultural, sportiv, dar nu ºi politic. Catalogul "Restitutio..." reproduce 4 din caricaturile de la rubrica amintitã, dar ºi 13 diverse caricaturi, unele având ca tematicã probleme cotidiene, dar ºi pescuitul, artistul însuºi fiind un pescar pasionat. Este lãudabil cã numele lui Matty este purtat de un premiu pentru caricaturã, atribuit celor mai valoroºi graficieni ai domeniului.

Expoziþia de la Galaþi ºi catalogul aferent aduc în atenþia publicului ºi doi artiºti contemporani de renume.

Participant la peste 250 de saloane de caricaturã din þarã ºi din strãinãtate, gãlãþeanul Pavel Botezatu este deþinãtorul a 40 de premii internaþionale. El este un grafician de excepþie, cu ilustraþii de carte, miniaturi, afiºe, graficã publicitarã, desene satirice. În "Restitutio..." sunt reproduse 16 lucrãri ale sale în culori, cu personaje pline de umor, cu un desen extrem de elaborat.

Lui Pavel Botezatu i s-a alãturat în expoziþie ºi în catalog clujeanul Mihai Boacã, premiat ºi el în þarã ºi în strãinãtate, care oferã acum privitorului 16 din lucrãrile sale grafice în culori sau în alb-negru, deopotrivã pline de savoare satiricã.

Cei doi caricaturiºtii dovedesc acea sprintenealã a spiritului ºi a peniþei despre care scriam la începutul acestor rânduri, caracteristicã moºtenitã de la predecesorii lor din generaþia anterioarã.

Felicitãri organizatorilor expoziþiei ºi editurii "Ararat" care ne oferã, în bune condiþii grafice, un florilegiu din cele mai interesante ºi agreabile lucrãri ale celor patru caricaturiºti de marcã din România.

Incitante cãrþi de cãlãtorie Am primit în ultima vreme douã valoroase cãrþi de cãlãtorie, autorii lor fiind distinºi intelectuali români cu profesii diferite, dar pe care îi uneºte marea plãcere pentru cãlãtorii, aº zice pasiune, oglinditã în însemnãrile pertinente, adevãrate ghiduri pentru cei interesaþi.

Numele medicului ºi scriitorului Viorel Pãtraºcu îmi era familiar din excelentele tablete pe care le semneazã de multã vreme în prestigiosul sãptãmânal "Viaþa medicalã", dar ºi ca cel al autorului unei mai vechi cãrþi de cãlãtorie, intitulatã "De la Erevan la Capo da Boca", despre care am scris la vremea respectivã. Aflatã recent la Piteºti, am avut plãcerea sã-l întâlnesc personal pe distinsul doctor Viorel Pãtraºcu care mi-a oferit volumul sãu "Sindromul Santorini"(editura Paralela 45), rod al unor itinerarii de vacanþã în câteva insule greceºti, unde a fost patru ani la rând.

Titlul ales pentru acest volum exprimã fericirea de-a dreptul nebuneascã pe care a trãit-o autorul, când s-a aflat "într-unul din locurile cele mai frumoase de pe pãmânt". Într-adevãr, traversând nenumãrate insule

greceºti, autorul a trãit "punctul de emoþie maximã, din cea mai coloratã ºi dureros de frumoasã localitate din Santorini", ceea ce i-a declanºat "Sindromul Santorini", inspirat

de "Sindromul Stendhal", "Sindromul Paris" sau "Sindromul Ierusalim", trãit de ilustrul scriitor francez la vederea splendorilor Italiei, sau de turiºtii japonezi ajunºi în capitala francezã ºi, respectiv, de pelerinii ajunºi pe Muntele Mãslinilor.

Cartea doctorului Viorel Pãtraºcu abundã în detalii istorice, geografice, descrieri ale aºezãmintelor religioase, ale naturii insulelor, ale plajelor, hotelurilor, mâncãrurilor, oamenilor - localnici sau turiºti de pretutindeni. Însemnãrile, deosebit de interesante, pline de har, cu un ascuþit simþ al observaþiei, din diverse spaþii ale insulei Creta, dar ºi din Rodos, Symi, Corfu, Zakynthos etc., ne ajutã sã înþelegem de ce pasiunea pentru cãlãtorii ºi publicisticã i-au schimbat viaþa autorului, înfrumuseþând-o, ajungând "adeseori beat de fericire" dupã cele patru vacanþe petrecute pe insulele greceºti. Lãudabile ºi cele 44 de imagini care asigurã ilustraþiile volumului, realizate de doctorul Dan Popescu, camarad de cãlãtorie al autorului.

Volumul "Bun gãsit, Orient Apropiat!" (editura CD Press) oferã cititorilor români atracþii turistice din Siria, Iordania ºi Liban.

Noe Smirnov este semnatarul textului acestui volum extrem de incitant, iar ilustrator- aproape 150 de imagini - este fotograful de talent Ioan Condurache.

Autorul este scriitor ºi vechi redactor la Radiodifuziunea Românã, reporter împãtimit, cu un puternic simþ al observaþiei ºi cãlãtor neobosit, întotdeauna bine documentat, atent la orice amãnunt care meritã sã fie consemnat. Noe Smirnov face referiri la trecutul istoric al celor trei þãri vizitate, la caracteristicile arhitecturii orientale ºi descrie, cu rãbdare, orice detaliu, mai ales, cu specific local, astfel încât cãlãtorul îºi poate trasa rutele ºi obiectivele care i se par mai atractive. El nu uitã sã evidenþieze ospitalitatea tradiþionalã a popoarelor din þãrile traversate. În Siria, Noe Smirnov surprinde viaþa trepidantã a capitalei Damasc - o metropolã locuitã de-a lungul a ºase milenii, admirã mausoleul închinat lui Saladin, plasat de Dante Alighieri în ºirul marilor eroi ºi

înþelepþi ai lumii, are surpriza de a descoperi în Muzeul Arheologic copia unui fragment din Columna lui Traian de la Roma, dar remarcã ºi amestecul de vechi ºi de nou, de tradiþional ºi de modern de dincolo de capitalã - Palmira ("Mireasa deºertului"), Alepul - cea mai mare rãscruce a caravanelor care traversau acea parte a lumii Orientului pretutindeni fiind urme ale trecerii nenumãratelor seminþii, fiecare cu credinþele ºi riturile lor religioase. În Iordania, autorul descoperã capitala, Amman, cu legendara sa poreclã de "Oraºul

alb", cu îngemânarea dintre edificiile antice ºi cele moderne, alte aºezãri pitoreºti, dar ºi fascinantul sit natural ºi arheologic de la Petra, vizitat anual de 3 milioane de turiºti. În sfârºit, Libanul, cu capitala Beirut, celebra "perlã a Orientului", metropola mediteraneeanã, renãscutã mereu dupã diferitele încercãri prin care a trecut. Cãlãtorul a fost impresionat de rezervaþia de cedri, de Byblos, cu ruinele cetãþii feniciene de acum ºapte mii de ani, de Baalbek, vestita aºezare anticã, spaþiu vizitat ºi el de milioane de turiºti. Înþelegem de ce Mioara Roman, veche ºi avizatã cunoscãtoare a lumii arabe, subliniazã în Prefaþa volumului lui Noe Smirnov, cã "marele avantaj al culturii arabe (...) atât de amplã ºi cu o istorie atât de lungã, poate sã fascineze ºi sã ne câºtige atenþia pierdutã".

"O insulã de civilizaþie" Astfel a fost denumitã galeria "Dialog" din incinta sediului administrativ al sectorului 2 al Capitalei de cãtre un erudit cãrturar român, la împlinirea a cinci ani de existenþã, moment propice pentru a sãrbãtori aceastã instituþie care a reuºit sã intre în conºtiinþa celor care i-au trecut pragul, ca un punct de reper în viaþa noastrã culturalã.

Cei 200 mp. ai galeriei, conceputã iniþial ca un mare hol de trecere al Primãriei, s-au transformat într-un important centru cultural, în urma inspiratei iniþiative a doamnei Ruxandra Garofeanu, consilier cultural ºi critic de artã cu o îndelungatã experienþã, ºi a receptivitãþii primarului Neculai Onþanu, implicaþi deopotrivã întrun lãudabil ºi efervescent act de culturã, cu valoare de unicat la nivelul administraþiei locale româneºti.

Sute de personalitãþi ale vieþii culturale au rãspuns caldei invitaþii a gazdelor, pentru a împãrtãºi împreunã bucuria împlinirilor acestui lãcaº. Cu acest prilej a fost prezentatã o retrospectivã cu lucrãri de artã, selectate din cele 45 de expoziþii organizate de-a lungul celor cinci ani. Au fost evocate momente semnificative ale altor evenimente cu valoare de simbol, manifestãri conexe, cum ar fi serate literare, lansãri de carte (Petre þuþea, Mircea Eliade, Mircea

Vulcãnescu), aniversãri muzicale, decernãri ale unor medalii omagiale, dezveliri de monumente, ºase ediþii ale decernãrii Premiilor Asociaþiei Scriitorilor Bucureºti, douãsprezece târguri de antichitãþi etc.

Toate acestea au fost rememorate cu

cãldurã ºi emoþie de cãtre doamna Ruxandra Garofeanu, ele fiind prezentate ºi în Catalogul "5 ani de Dialog", catalog ce cuprinde 300 de pagini foarte bogat ilustrate cu reproduceri de artã, ecouri din presã, aspecte din expoziþii ºi de la alte manifestãri culturale, aºadar un cuprinzãtor remember al reuºitelor acestor ani, al lucrului bine fãcut cu dãruire totalã. În afara reamintirii unor nume importante ale artei plastice româneºti de ieri ºi de astãzi, din þarã ºi din strãinãtate, domnia sa a evocat prezenþa, în 2006, pentru prima

datã la galeria "Dialog", a Majestãþilor Lor regele Mihai I ºi a reginei Ana, la inaugurarea emoþionantei expoziþiiconcept "Parfum de epocã", cu mãrturii din timpul domniei lui Carol I. Luând cuvântul, Dan Hãulicã, preºedinte al Asociaþiei Internaþionale a Criticilor de Artã, cel care a vorbit la vernisajul a multor expoziþii deschise în aceastã Galerie, a subliniat cã sãrbãtorirea este un imbold încurajator pentru continuitatea acestui fenomen cultural, un adevãrat test de civilizaþie, felicitându-i pe toþi cei ce au susþinut aceste activitãþi. Domnia sa, a sublinat faptul cã aceastã galerie de artã reprezintã "o memorie instituþionalã a culturii", ceea ce nu existã nicãieri în þarã.

Vãdit emoþionat, Neculai Onþanu a mulþumit tuturor ce au acceptat sã-ºi expunã aici lucrãrile, celor care au sprijinit acest proiect ºi, mai ales, consilierului cultural Ruxandra Garofeanu care a încurajat preocuparea sa crescândã pentru artã. Edilul i-a decernat doamnei Garofeanu, în semn de recunoºtinþã, "Diploma de excelenþã" ºi "Trofeul de excelenþã în culturã" din partea conducerii primãriei.

Pagina realizatã de Madeleine KARACAªIAN

Pagina 31

Muzeul memorial Liviu Rebreanu Fanny Liviu Rebreanu – faþa nevãzutã – Biblioteca (V) Cum poate avea biblioteca o faþã nevãzutã ?

Vom constata parcurgând rândurile de faþã.

La vizitarea muzeului bucureºtean al autorului "Rãscoalei", aceasta se dezvãluie mai greu sau deloc, motiv pentru care sãrim în ajutorul vizitatorului pe aceastã cale.

Pentru cei care ne-au însoþit în descifrarea unor capcane care nu se lasã "citite" la prima lecturã, ghidarea cititorului/vizitatorului este excesivã, pentru cei cãrora nu le-au cãzut sub priviri dezvãluirile din numerele anterioare ale publicaþiei; acestea sunt necesare, chiar binevenite. Preferãm sã greºim faþã de primii, motiv pentru care vom reitera informaþiile referitoare la amplasarea aºezãmântului.

Gãzduit de bãtrânul cartier Cotroceni, vis-àvis de intrarea de protocol a Preºedinþiei, flancat de Universitatea de Medicinã, dar ºi de Grãdina Botanicã, pe B-dul Prof. dr.

Gheorghe Marinescu, nr. 19, et. II, locaºul este situat într-un bloc cubist, construit dupã anul 1930 ºi cunoscut ca fiind "blocul profesorilor". La acelaºi palier se aflã ºi muzeul "Minuleºtilor", ale cãrui "feþe ascunse" le vom dezvãlui pe aceeaºi cale în numerele viitoare.

O datã ajunºi în muzeu, vom descoperi cã biblioteca este gãzduitã de aceeaºi încãpere odaie, cum îi spunea Puia Rebreanu - în care se aflã ºi biroul. Aºa cum, atunci când ne referim la birou, avem în vedere atât încãperea cât ºi mobilierul, în cazul bibliotecii, semantic, ne referim la încãpere, la mobilier ºi, în primul rând, la cãrþi.

Lettre de France (Suite de la page 1) modernisme et de la laïcité, tantôt de la haine de l'ennemi grec et plus récemment de l'islamisme. Les rancœurs inhérentes aux pertes territoriales de l'après Première Guerre mondiale, le mépris affiché dans l'entre-deuxguerres par les Britanniques et les Français qui s'étaient installés au Proche-Orient, l'alliance quasi-obligatoire avec l'Allemagne, y compris sous les Nazis, la peur du grand voisin soviétique, sont sans doute les conséquences d'un repli sur soi qui allait pourtant amener, à l'issu du seconde conflit mondial, ce pays à devenir un des piliers de l'OTAN. Choyée et adoubée par les Américains, l'armée turque a en réalité gouverné le pays jusqu'à ce que la chute de l'URSS en 1990 autorise le gouvernement turc à moins de rigueur politique et à plus de latitude dans ses relations extérieures.

La Turquie, on le sait, détient les robinets de l'eau aux Proche et Moyen Orients, ce qui la met dans le domaine hydraulique et agricole en position géopolitique confortable. De même, l'importance du nombre de turcophones en dehors de ses frontières lui procure encore une assise linguistique et une prégnance culturelle qui comptent encore beaucoup en Asie centrale et sur les confins des mondes persan et chinois. Le problème kurde au nord-est, les affrontements entre Israéliens et Palestiniens au sud, les dérives de l'Iran des Ayatollahs, les volontés de retour à la puissance de la Russie, les atermoiements des Européens sur sa possible entrée dans l'Union, la transformation de son espace en carrefour énergétique pour les hydrocarbures en provenance de la Russie et de l'Asie centrale à destination de l'Europe, sont aujourd'hui les contraintes qui pèsent le plus sur sa politique étrangère. Cette dernière doit aussi prendre en compte l'extrême dépendance de la Turquie vis-à-vis des investissements et donc des investisseurs étrangers.

Après deux décennies de turbulences écono-

Accepþia datã de titlu se referã la acestea, ºi vom vedea de ce.

Din faimoasa bibliotecã a lui Liviu Rebreanu (8000 de volume) în muzeu a mai rãmas doar o umbrã. Faptul nu trebuie sã ne amãrascã, deoarece restul este împrãºtiat în "patru zãri", respectiv în aºezãrile ºi instituþiile care fundamenteazã soclul post - mortem al scriitorului: muzeele ºi ºcolile din Târliºua, Maieru, Prislop, Nãsãud, Bistriþa, Beclean, Aiud, Sângeorz - Bãi, Târgu Mureº, Cluj, Valea Mare º. a.. Spre exemplificare, în 6 iunie 1948, pleacã prin Arhivele Statului din Nãsãud un lot de donaþii (7 lãzi cu cãrþi ºi documente) care ajung la Muzeul grãniceresc din localitate ºi, cu puþin înainte, 400 de volume, la Biblioteca Casei de Pensii a Artiºtilor Dramatici ºi Instrumentiºti. Nu au fost uitate nici Liceul Român ºi nici cel Maghiar, precum ºi Liceul "Rãscoala þãranilor din 1907" din Roºiorii de Vede.

Liceul "George Coºbuc" primeºte o donaþie de 200 de cãrþi. În comparaþie cu celelalte muzee bucureºtene care perpetueazã memoria unor personalitãþi literare (Arghezi, Bacovia, Cãlinescu), biblioteca lui Liviu Rebreanu, aºa cum se etaleazã în muzeul bucureºtean al acestuia, are un statut atipic, izvorât din faptul cã aici n-a locuit Liviu Rebreanu (aºa cum s-a întâmplat, firesc, cu pomeniþii confraþi), fapt consemnat în detaliu în numerele anterioare ale prezentei publicaþii. Aºa stând lucrurile, biblioteca pe care tocmai o scotocim este adunatã din cea

de la Valea Mare (dupã decesul scriitorului), din B-dul Elisabeta, unde a locuit Fanny Rebreanu, soþia sa, ºi dupã moartea romancierului, dupã care s-a mutat în casa copiilor, devenitã muzeu, cu cele necesare ºi, bineînþeles, cu volumele din apartamentul respectiv. Dacã admitem faptul cã aici n-a locuit Liviu Rebreanu ºi, de aici, un semn de întrebare privind autenticitatea muzeului memorial, nu putem pune nici o clipã la îndoialã autenticitatea patrimoniului, compus ºi recompus din obiecte, tablouri ºi cãrþi ce au aparþinut romancierului sau care au fost oferite de acesta familiei.

Pentru acurateþea informaþiei, menþionãm cã, în legãturã cu muzeul de la Valea Mare, lângã Florica Brãtienilor, s-a consemnat o situaþie mai ciudatã. Dupã moartea scriitorului, urmaºele (Fanny ºi Puia) au vândut casa, luând, bineînþeles, ce era de luat. Imobilul este naþionalizat, ceea ce faciliteazã înfiinþarea unui muzeu. Patrimoniul, dar ºi cãrþile, vor face cale întoarsã. Mai mult, au ajuns la Valea Mare ºi mãrturii rebreniene care n-au existat în casã pe timpul când aceasta era locuitã de fostul proprietar. Aminteam, mai sus, donaþiile urmaºelor în cele "patru zãri". La acestea se alãturã Capitala, cu Biblioteca Academiei, Muzeul Naþional al Literaturii Române, Teatrul Naþional.

Privitã prin acest spectru memorialistic, biblioteca din actualul muzeu îºi dezvãluie ºi unghiuri mai discrete. Vom zãbovi, nu peste limita rãbdãrii, ºi aºa pusã la grele încercãri,

miques et politiques, la stabilité semble être enfin revenue. Néanmoins, toute une série de problèmes persistent.

D'abord, assurer la sécurité intérieure n'est pas chose facile et le maintien de la laïcité n'est pas chose évidente, avec la présence des islamistes et des minorités, les Kurdes en particulier.

Ensuite, les proches voisins, Syrie et Irak, ont pu faire craindre que la pax ottomana soit remise en cause, tandis que le gouvernement d'Ankara semblait tourner le dos à ses anciennes colonies ou partenaires en jouant, depuis la création de l'AKP en 2001 par Recep Tayyid Erdogan, la carte de l'américanisation et de l'européanisation.

Enfin, aux efforts entrepris pour restructurer valablement l'économie turque, il faut opposer en parallèle une éventuelle fin de l'alliance stratégique avec les Etats-Unis depuis la guerre d'Irak. Elle a provoqué en effet une dangereuse redistribution des cartes dans tout le Proche-Orient et le Moyen-Orient.

Le 14 décembre 2010, les ministres des Affaires étrangères des 27 pays membres de l'UE ont refusé d'ouvrir un nouveau chapitre dans le cadre des négociations d'adhésion de la Turquie. Ceci a provoqué la consternation à Ankara mais a donné un peu plus raison à tous les Turcs qui voudraient que leur pays cesse de regarder à l'ouest et recommence à s'intéresser à ses racines et attaches asiatiques. Certes, il ne saurait être question de refaire l'empire turc.

Mais il est évident que décevoir un pays qui a tout fait pour plaire à Bruxelles depuis 2002, au prétexte qu'il n'en a pas fait assez en matière de démocratisation, est peut-être maladroit, même si objectivement les différences culturelles sont encore très fortes avec l'Occident et s'il arrive aussi que des Chrétiens soient malmenés voire assassinés dans l'indifférence générale.

La Turquie est aujourd'hui à la croisée des chemins. En juin 2011, les Turcs pourront dire à l'occasion des élections législatives s'ils persistent à vouloir l'Occident ou s'ils désirent se ressourcer à leurs racines proche-orientales.

Proiectul Millennium ...

(Urmare din pag. 11)

prudentã arãtând cã existã resursele necesare pentru a rãspunde provocãrilor globale, dar calitatea politicilor ºi a deciziilor constituie aspectul vulnerabil în ce priveºte atitudinile oamenilor faþã de viitorul planetei. De aici ºi întrebarea pe care o formuleazã autorii raportului poate civilizaþia implementa suficient de repede soluþii pentru a þine pasul cu provocãrile iminente? În cãutarea rãspunsurilor posibile ºi dezirabile, raportul enumerã realizãrile din ultima perioadã, neajunsurile ºi zonele de nesiguranþã. Cãutarea rãspunsurilor este realizatã pe 15 paliere de cercetare ce corespund celor 15 provocãri globale, menþionate de raport. O primã constatare se referã la cercetãrile care au scos în evidenþã faptul cã aspectele culturale ºi sociale sunt reprezentate necorespunzãtor. Aceste aspecte, denumite "soft issues" sunt importante pentru viitorul omenirii, întrucât, aºa cum afirma unul din cercetãtori: "prezenþa oamenilor este crucialã pentru orice schimbare durabilã în conºtiinþã, necesarã pentru a gãsi o nouã cale pentru umanitate".

Ne permitem sã reluãm aceastã idee cu precizarea esenþialã cã rolul crucial al oamenilor în fãurirea propriului lor viitor revine îndeosebi liderilor naþiunilor ºi statelor, fie ele mari sau mici, întrucât au responsabilitãþi multiple faþã de cetãþenii lor ºi faþã de viitorul planetei. Eschivarea de la aceste responsabilitãþi, fie prin politici agresive pe plan internaþional, fie prin politici interne dure, ce se sprijinã pe ideea cã statul nu are obligaþii faþã de starea economicã precarã a cetãþenilor, ar trebui sã cadã sub incidenþa legii internaþionale ºi aduse în faþa Naþiunilor Unite pentru a fi condamnate.

Revenind la rezultatele cercetãrilor efec-

în biblioteca din muzeul bucureºtean. Atrage atenþia legãtura celor mai multe dintre cãrþi.

Aceasta era sarcina lui Fanny, care, cum vedem, s-a achitat conºtiincios de ea.

Biblioteca, în faþa sa vãzutã, este foarte eterogenã. Literaturã românã (câteva volume de criticã literarã dar ºi "Istoria…" lui G. Cãlinescu), literaturã strãinã (în general Flaubert) ºi, cum era firesc, lucrãrile scriitorului; aproape toate primele ediþii. Aici, se impun câteva precizãri, pentru ca cititorul ºi, mai cu seamã, vizitatorul sã nu fie indus în eroare, socotind formal, sau cel puþin ciudat, acest segment al muzeului. Astfel, vom întâlni 34 de volume din "Ion", 25 de exemplare din "Pãdurea spânzuraþilor", 24 de exemplare din "Rãscoala, 10 exemplare din "Ciuleandra" ºi exemplele ar putea continua. Numãrul mare al exemplarelor din aceeaºi lucrare se explicã prin faptul cã acestea se gãsesc în mai multe ediþii, de la prima pânã în jurul anilor 1965. Sigur, nu toate prozele se opresc aici, se ajunge pânã în anii '80, dar mai sporadic. Se strecoarã, pe ici pe acolo, câte o traducere, cu toate cã un raft, desprins de bibliotecã, gãzduieºte exclusiv traduceri din opera romancierului.

Impresia de serie este datã ºi pentru cã sunt adunate aici toate volumele ediþiei critice alcãtuitã de Niculae Gheran dar, din pãcate, numai pânã la vol. XVI, pe când acesta l-a lansat deja ºi pe cel de al XXII-lea, cu ocazia omagierii romancierului (27 - 29 noiembrie 2003) în Ardealul existenþei ºi, mai cu seamã, al scrisului sãu. Câteva rafturi impresioneazã prin seria unor tomuri masive: 21 de volume din dicþionarul "Der Grosse Brockhaus"; 11 volume ale unui lexicon, legate în piele bãtutã; 4 volume "Der neue Brodhaus" (1941 - 1942); 2 volume ale unui "Larousse universel", cele mai multe cu autograful romancierului, întâlnit adesea ºi

pe dedicaþiile manuscrise închinate familiei, în special fiicei.

Dacã bogãþia bibliotecii, pusã în drepturi prin aceste intervenþii nu poate fi pusã în discuþie, fapt pe care am dorit sã-l reliefãm, mai importantã ºi mai puþin la vedere este conduita sa literarã, despre care aflãm din mãrturia scriitorului: "E o datorie elementarã care þine de moralitatea profesionalã sã cunoºti tot ce se creeazã în domeniul tãu."

Dupã enunþatul principiu, romancierul se va confesa: "Lecturile atente din toate literaturile lumii, fac parte din îndatoririle mele de scriitor. Citesc cu aceeaºi grijã cu care mã strãduiesc sã scriu. (s.n.).

Exemplele din "lecturile lumii" sunt: Dilthey, André Gide, Marcel Proust, Thomas Mann, Doblin, Hardy, Galsworthy, Joseph Conrad. Pentru acesta din urmã are o admiraþie fãrã margini. Nu sunt uitaþi nici romancierii români: "Am citit cu sârguinþã romanele româneºti din ultimii 10 ani, ºi am pus la loc de onoare în biblioteca mea mai pe toþi romancierii: pe Ion Minulescu, pe Corneliu Moldovan, pe Agârbiceanu, pe M. Sadoveanu, pe N. Davidescu, pe Cezar Petrescu, pe Dem Theodorescu, pe Hortensia Papadat - Bengescu, pe V. Savel, pe C. Ardeleanu ºi acum la urmã pe Ionel Teodoreanu."

Am recurs la mãrturiile scriitorului pentru a completa biblioteca acestuia din muzeu, reuºind astfel, s-o prezentãm cititorului/vizitatorului în cu totul alte date decât cele ale aparenþei imediate. Cum numai din informaþii complete ºi adevãrate se pot trage concluzii pertinente, apelãm la un ghid de lux - l-am numit pe ªerban Cioculescu - pentru a întredeschide uºa uneia dintre locuinþele romancierului: "Avea o bibliotecã mare, în mare parte din cãrþi în limba românã, adunate în tinereþe ºi pãstrate în acea ordine pe care o punea în toate".

tuate în legãturã cu cele 15 "provocãri globale" consemnate în raportul "Starea viitorului 2010" constatãm o preocupare majorã pentru prevenirea efectelor încãlzirii globale, deoarece acest proces afecteazã bunãstarea tuturor oamenilor, mai ales a celor sãraci. O temã de cercetare la fel de gravã este creºterea deficitului de apã potabilã. În prezent, 99 de milioane de oameni nu au acces la apã curatã, iar studiile de tendinþã indicã cã în 2025 aproximativ 3 miliarde de oameni se vor confrunta cu deficitul de apã. O asemenea evoluþie va afecta stabilitatea socialã, deoarece vor creºte migrãrile în masã ºi se vor multiplica motivele pentru declanºarea de conflicte socialer ºi rãzboaie. În acest context, se ridicã întrebãri legitime cu privire la viitorul echilibrului dintre creºterea populaþiei ºi resursele disponibile. Datele indicã cã în 2050 populaþia lumii va fi de 9,1 miliarde sau de 11 miliarde, dacã rata natalitãþii nu va continua sã scadã ºi progresele ºtiinþifice ºi medicale vor mãri ºansele unei vieþi mai lungi. O asemenea evoluþie va spori presiunea asupra producþiei de alimente ºi va crea situaþii critice în ce priveºte politicile de reducere a numãrului de persoane ce suferã de foame.

O caracteristicã remarcabilã a raportului "Starea viitorului 2010" este ponderea mare acordatã conexiunii dintre problemelor socio-politice ºi cele tehnico-economice. Avem în vedere studiile privind guvernanþa, problematica constituirii sistemelor de inteligenþã colectivã, corelaþiile dintre tipul de regim politic ºi viitorul societãþilor, cercetarea legãturii dintre economie ºi problematica socialã, statutul femei ºi ameliorarea condiþiei umane, rolul nefast al reþelelor transnaþionale de crimã organizatã, efectele considerentelor etice în procesele decizionale. În legãturã cu aceste aspecte, atenþia

noastrã a fost atrasã de utilizarea conceptului de "economie eticã", propus în legãturã cu problematica reducerii discrepanþei dintre bogaþi ºi sãraci. Raportul recomandã "un plan strategic pe termen lung care sã prevadã un parteneriat mondial între þãrile bogate ºi cele sãrace, pentru a îmbunãtãþi securitatea economicã ºi pentru a crea 50 de milioane de locuri de muncã în urmãtorii 10 ani în þãrile în curs de dezvoltare." În acest context, se afirmã cã planul ar trebui sã foloseascã forþa pieþelor libere ºi reguli bazate pe o eticã globalã. Citãm din raport: "economiile etice de piaþã presupun un comerþ corect, libertate economicã crescutã, condiþii de concurenþã echitabile, garantate de un sistem juridic corect ºi de guverne care sã asigure stabilitate politicã..."

Aceste accente þin de idealuri sociale care se destramã la contactul cu realitatea pieþelor dominate de capitalul financiar speculativ. Cu toate acestea subliniem cã asemenea accente "idilice" nu scad valoarea acestui raport, care rãmâne deosebit de interesant, mai ales prin corelaþiile pe care le stabileºte între progresul ºtiinþific ºi tehnologic ºi dimensiunile vieþii politice ºi sociale.

Ne exprimãm speranþa cã viitoarele rapoarte vor revedea aceste recomandãri ce nu au efecte practice atâta timp cât capitalul speculativ, criminalitatea transnaþionalã ºi politicile de dominaþie imperialã se folosesc de "libertatea pieþelor" în detrimentul majoritãþii populaþiei planetei. Pe calea unor analize temeinice s-ar putea aprofunda studiul privind modul în care ar putea fi reconstruitã esenþial societatea umanã, pe calea tranziþiei spre o societatea post-capitalistã, cu mai puþine deficienþe din punct de vedere al unei viziuni umane. În acest mod, viitoarele rapoarte "Starea viitorului" vor fi de un

Pagina 32

*KHRUJKH , $QJKHO $QJKHO HVWH XQ SLFWRU SH FDUH FX JUHX vO SRWL vQFDGUD vQWU R JUXSDUH VDX PLúFDUH DUWLVWLFă (O VLQJXU VH UHFODPă GLQ WUDQVDYDQJDUGD LWDOLDQă 6DQGUR &KLD )UDQFHVFR &OHPHQWH (Q]R &XFFKL 1LFROD GH 'HPDULD 0LPR 3DODGLQR SHQ WUX Fă OD IHO FD úL DFHúWLD QX D UHQXQĠDW OD PLMORDFHOH GH H[SUHVLH WUDGLĠLRQDOH &ULWLFD OD QXPLW DGHVHD H[SUHVVLRQLVW úL JHVWXDO VDX GHVFHQGHQW DO DUWHL EUXWH GDU FRPSOH[LWDWHD OXFUăULORU VDOH QX SRDWH ¿ UHGXVă OD QLFL R FDWHJRULH GHMD H[LVWHQWă ÌQ IDĠD DUWHL OXL $QJKHO WUăLHúWL R VWDUH FRQWUDGLF WRULH GHWHUPLQDWă GH FRH[LVWHQĠD XQXL GHVHQ H[FH VLY GH DJUHVLY úL D XQHL FURPDWLFL VXUSULQ]ăWRDUH úL SURIXQG UD¿QDWH 3ULYLWRUXO VH FRQIUXQWă FX WUHFHUHD EUXVFă GH OD QHOLQLúWHD WUH]LWă GH SHUVRQDMHOH VDOH EL]DUH vQ DWLWXGLQL GL¿FLO GH vQĠHOHV VDX RDUHFXP LQGHFHQWH OD SOăFHUHD ¿]LFă GHSOLQă QăVFXWă GH WRQXULOH VXEWLOH 3LFWXUD OXL $QJKHO FHUH WLPS GH SHWUHFXW vQ IDĠD HL SHQWUX D R FLWL úL UHFLWL SHQWUX D GHVFRSHUL PHUHX DOWFHYD (VWH R SLFWXUă D HFRXOXL FDUH VH SUHOXQJHúWH PXOW PDL PXOW GHFkW VHPQXO LQLĠLDO SHUFHSXW $FHDVWă vQFHUFDUH D SLFWRUXOXL GH D PXOWLSOLFD PHVDMHOH GH D PDQLSXOD LPDJLQDĠLD SULYLWRUXOXL QH GHWHUPLQă Vă FăXWăP vQ RSHUD DUWLVWXOXL úL DOWH PăUWXULL DOH FXOWXULL SRVWPRGHUQH 3UH]HQĠD IUDJPHQWXOXL vQ OXFUăULOH OXL $QJKHO HVWH SRDWH XQXO GLQ FHOH PDL HYLGHQWH DVSHFWH XúRU GH UHPDUFDW vQFă GH OD SULPD SULYLUH 5HOHYDQW HVWH FD]XO FHUDPLFLL XQGH GH FHOH PDL PXOWH RUL DSDU EXFăĠL GLQ YDVH YHFKL DGXQDWH GH $QJKHO vQ FăOăWRULLOH OXL GH GRFXPHQWDUH GH SH úDQWLHUHOH DUKHRORJLFH GLQ 'REURJHD *UHFLD VDX 7XUFLD VDX GLIHULWH FLREXUL IăUă SUHD PDUH YDORDUH RIHULWH GH SULHWHQLL VăL $OH[DQGUX 6XFHYHDQX GL UHFWRU DO VLWXOXL úL DO PX]HXOXL GH OD +LVWULD VDX GH UHJUHWDWXO 9DOHULX *HRUJHVFX GLUHFWRUXO 0X]HXOXL GH $UKHRORJLH GLQ 0DQJDOLD

$FHVWH SLHVH RULJLQDOH DX IRVW FX VLJXUDQĠă XQ SXQFW GH SOHFDUH DO FRPSR]LĠLLORU ¿JXUDWLYH SH FDUH DXWRUXO OH SODVHD]ă SH VWHOH IXQHUDUH VDX SLHWUH FRPPHPRUDWLYH ÌQ WLPS FH SHQWUX $QJKHO IUDJPHQWHOH SăVWUHD]ă vQFăUFăWXUD ORU HPRĠLRQDOă úL VXQW H[WUHP GH SUHĠXLWH SHQWUX SULYLWRU FLREXULOH vQFDVWUDWH vQ OXFUăULOH FHUDPLFH VXQW HYHQWXDO XQ DOW H[HPSOX GH UHDG\PDGH DWkW GH IUHFYHQW XWLOL]DW DVWă]L vQ FRODMH GH WRW IHOXO )UDJPHQWXO HVWH vQVă GHVHRUL SUH]HQW vQ OXFUăULOH OXL $QJKHO FD PRGDOLWDWH GH D QX VSXQH SkQă OD FDSăW FL GH D LQFLWD SULYLWRUXO Vă UHFRQVWLWXLH HO FX SXWHULOH VDOH LPDJLQL úL LVWRULL ÌQ SLFWXULOH GH PDUL GLPHQVLXQL SHUVRQDMHOH VDOH

GHMD HPEOHPDWLFH YHUVLXQL DUKDLFH DOH DXWRUXOXL DÀDW vQ SUHDMPD GLIHULWHORU ]HLWăĠL VXQW SURLHF WDWH SH R UHĠHD WUDQVSDUHQWă GH VHPQH )ăSWXULOH LPDJLQDWH GH DXWRU SOXWHVF VDX OHYLWHD]ă vQWU XQ VSDĠLX SOLQ GH KLHURJOLIH PDL PXOW VDX PDL SXĠLQ

OL]LELOH FDUH OD R SULYLUH PDL DWHQWă GLYXOJă PHVDMH LQVLGLRDVH VDX GH]YăOXLH DGHYăUDWH REVHVLL 'XSă SULPXO úRF YL]XDO SURGXV GH DFHVWH SHUVRQDMH YRLW GH]DUWLFXODWH SUH]HQWDWH XQHRUL vQWU XQ GHFXSDM FLQHPDWRJUD¿F úL FDUH VWDELOHVF vQWUH HOH R UHODĠLH SXWHUQLF WHQVLRQDWă OD R DSURSLHUH PDL PDUH vQFHS

SkQ]HOH VDOH IăUă QLFL R XUPă GH LQWHQĠLH ÀDWDQWă GLQ SDUWHD DXWRUXOXL UHGXVH EUXWDO OD HVHQĠă EăUEDW úL IHPHLH DúD FXP VXQW HOH vQ OXPHD OXL $QJKHO XQGH WRWXO HVWH GDW FX ]JkUFHQLH LQFOXVLY PLMOR DFHOH GH H[SUHVLH SODVWLFă ÌQ XOWLPD SHULRDGă DFHVWH SHUVRQDMH DX LHúLW GH SH

Vă VH GHVOXúHDVFă IHO GH IHO GH OXFUXUL VFULMHOLWH SH IXQGDO 7RDWH DFHVWH GHVHQH ¿JXUDWLYH VDX VFULLWXUL SDU SULQVH FD vQWU R SkQ]ă GH SDLDQMHQ LQYL]LELOă úL VXQW ULVLSLWH SH VXSUDIDĠD SLFWXULL $FHDVWă SODVă PLUDFXORDVă SOLQă FX VHPQH úL vQVHPQH QX DUH GRDU UROXO GH D HFKLOLEUD FURPDWLF úL FRPSR]LĠLRQDO OX FUDUHD GDU DUH úL PHQLUHD GH D DMXWD SULYLWRUXO Vă GHVFLIUH]H LPDJLQHD

SkQ]ă DX UăPDV ELGLPHQVLRQDOH úL DX LQWUDW SUL ]RQLHUH vQ VSDĠLXO WUGLPHQVLRQDO DO FROLYLLORU SR HWLF LQWLWXODWH GH DXWRU ´&DSFDQH SHQWUX 0X]H´ ÌQ DFHVW FLFOX GH RELHFWH FDUH SRW H[LVWD vQ HJDOă PDVXUă LQGHSHQGHQWH VDX JUXSDWH FD DGHYăUDWH LQVWDODĠLL $QJKHO FRQVWUXLHúWH UHĠHOH YL]LELOH GH DVWă GDWă GLQ VkUPă WRUVLRQDWă vQ FDUH vQFKLGH IHWLúXULOH LQVSLUDĠLHL VDOH $UWLVWXO D SRUQLW GH OD GLYHUVH RELHFWH VFRDVH GLQ X] GHúHXUL GDU LQHUYHQĠLD OXL HVWH DWkW GH SXWHUQLFă vQFkW RELHFWHOH LQLĠLDOH QX PDL VXQW XúRU UHFRJQRV FLELOH

)UDJPHQWHOH DQDWRPLFH DPHVWHFDWH FX FLWDWH GLQ SRH]LLOH OXL .DYD¿V VDX GLQ LVWRULLOH YHFKL ORU JUHFL VDX EXFăĠL GLQ RELHFWHOH GLQ LPHGLDWD DSURSLHUH D DXWRUXOXL FDUH VH JăVHVF GH UHJXOă vQWU XQ DWHOLHU VXQW DWHQW GLVWULEXLWH SH SkQ]ă 1LFL GHVHQHOH úL QLFL VFULLWXUD QX VXQW IăFXWH DVWIHO vQFkW Vă ¿H FX XúXULQĠă GHVFRSHULWH VDX vQĠHOHVH 0LVWHUXO úL DPELJXLWDWHD VXQW DWHQW VSHFXODWH GH DXWRUXO ORU FDUH SăVWUD]ă FX PDUH JULMă HQLJPD ¿HFăUHL SLFWXUL vQ SDUWH úL D FLFOXULORU vQWUHJL GH OXFUăUL /HFWXUD HVWH GL¿FLOă úL GH ¿HFDUH GDWă DOWD vQ IXQFĠLH GH LPDJLQDĠLD vQ]HVWUDUHD QLYHOXO FXOWXUDO VDX FKLDU úL QXPDL GH GLVSR]LĠLD vQWkPSOăWRDUH D SULYLWRUXOXL )LHFDUH vQWHOHJH FH YUHD VDX FH SRDWH GLQ KăĠLúXO GH VHPQH WXOEXUăWRDUH FH WUDQVPLW R VWDUH DQJXDVDQWă úL IUăPkQWDWă FX DOX]LL PDL PXOW VDX PDL SXĠLQ GLUHFWH OD WRDWH SDVLXQLOH úL REVHVLLOH XPDQH ùL SHQWUX FD DFHVWH SRYHúWL SHUVRQDOH DOH SLFWRUXOXL Vă FDSHWH R PDL PDUH JUHXWDWH úL XQLYHUVDOLWDWH DXWRUXO IDFH XQ IHO GH W\SHFDVWLQJ SUDFWLFDW GH SH YUHPHD FRPPHGLHL GHOO DUWH RIHULQG FHORU ¿JXUDĠL vQ LPDJLQLOH VDOH UROX ULOH HURLORU DQWLFL $FHVW VXEVWUDW OLWHUDU DO SLFWXULL OXL $QJKHO D IRVW GH DOWIHO UHPDUFDW FX PXOĠL DQL vQ XUPă GH 0RGHVW 0RUDUX vQWU R YUHPH vQ FDUH SLF WRUXO DELD vQFHSHD Vă úL FRQVWUXLDVFă OXPHD OXL 'DFă SH DWXQFL vO SUHRFX SD vQGHRVHEL GHFRUXO vQ FDUH VH GHVIăúXUDX LVWR ULLOH PLWRORJLFH FX GHD OXULOH PRL XQGH ]EXUGDX PLQRWDXULL VDX FDVWUXO URPDQ FD VLPERO DO OXPLL FLYLOL]DWH DVWă]L $QJKHO VH FRQFHQWUHD]ă DVX SUD SHUVRQDMHORU VDOH SH FDUH OH FKLQXLH Vă GHYLQă FkW PDL H[SUHVVLYH úL SH FDUH OH SODVHD]ă vQWU XQ VSDĠLX DEVWUDFW LGHDO ORF GH GHVIăúXUDUH DO DFRUGXULORU FURPDWLFH VXEWLOH PHQLWH Vă WUDQVPLWă FHO PDL GLUHFW VHQWLPHQWH úL SDVLXQL SXWHUQLFH 6XVSHQGDWH DVWIHO vQ DIDUD WLPSXOXL úL D VSDĠLXOXL FkWH GRXă SHUVRQDMH HPDFLDWH DSDU vQ PDL WRDWH

'HúL SUH]HQĠD DWkW GH FRQFUHWă D DFHVWRU UHDG\ PDGH XUL DU WUHEXL Vă VSRUHDVFă DVSHFWXO OXGLF DO OXFUăULORU ¿QDOH SHUVLVWă WRWXúL úL DLFL XQ GUDPD WLVP DVSUX úL VXUG DWkW GH VSHFL¿F OXPLL OXL $QJKHO $FHVWH ³&DSFDQH SHQWUX 0X]H´ WUăGHD]ă HQHUJLD úL YLWDOLWDWHD DXWRUXOXL úL GRULQĠD OXL GH D GRPLQD PDWHULD )LDUHOH vQQRGDWH úL VXFLWH FDUH DOFăWXLHVF FROLYLLOH GHPRQVWUHD]ă R WUXGă FRQVLGHUDELOă FDUH O DSURSLH SH $QJKHO GH &HVDU úL 7DSLHV DUWLúWL FDUH GH]YăOXLH DFHLDúL SOăFHUH VHQ]XDOă GH D VH FRQ IUXQWD ¿]LF úL GH D Uă]EL SkQă OD XUPă GLYHUVHOH PDWHULDOH XWLOL]DWH vQ OXFUăULOH ORU ÌQGUă]QHDOD DSURDSH LQFRQúWLHQWă úL FXUDMXO GX EODWH GH HQHUJLD VSHFL¿FD ]RGLHL L DX SHUPLV SLFWRUXOXL Vă vQFHUFH Vă VH H[SULPH úL Vă VH PDQL IHVWH úL vQ ]RQD OLWHUDWXULL $QJKHO HVWH FRQYLQV vQVă GH VXSUHPDĠLD LPDJLQLL DúD Fă SXWHP EăQXL Fă D DOXQHFDW YRLW FăWUH DFHDVWă LQWHUGLVFLSOLQDULWDWH ± GHDOWIHO IRDUWH SHUVRQDO vQĠHOHDVă GH DUWLVW 3HQWUX HO SLFWXUD úL OLWHUDWXUD SRH]LD LVWRULD DU KHRORJLD VH FRPSOHWHD]ă úL VH DMXWă UHFLSURF 6XQW GRPHQLL SH FDUH OH H[SORUHD]ă SH UkQG úL VLPXO WDQ FDUH VH KUăQHVF XQHOH SH DOWHOH úL FRQWULEXLH OD FRQVWUXLUHD XQHL RSHUH RULJLQDOH DÀDWă vQFă ³LQ SURFHVV´ $VWă]L $QJKHO WUăLHúWH vQWU R OXPH IDEXORDVă D FHUFHWăULL VDOH DUWLVWLFH SLJPHQWDWă GH IUXPRDVH FăOăWRULL GH GRFXPHQWDUH úL GH VDWLVIDFĠLD XQRU H[SR]LĠLL LPSHFDELO JHVWLRQDWH GH FkĠLYD JDOHULúWL IUDQFH]L

8QGD 3RSS