Diplomat Club

Diplomat Club Fondat în anul 1992

Curierul vieþii diplomatice, mondene ºi al lumii afacerilor

Incertitudinile „renaºterii arabe” Prof. univ. dr. Sergiu TÃMAª La 17 decembrie 2010, gestul disperat al unui mic negustor, care ºi-a dat foc în faþa prefecturii oraºului tunisian Sidi Bouzid în semn de protest faþã de „regimul de nesuportat” din þara sa, a fost scânteia ce a declanºat „revoluþia iasomiei” din Tunisia. Dupã rãsturnarea regimului dictatorial al preºedintelui Ben Ali, revoltele sociale s-au extins ºi în alte þãri arabe, din Africa de Nord ºi din zona Golfului, destabilizând regimuri opresive ºi corupte.

Ruptura istoricã ce s-a produs în lumea tradiþionalã islamicã are profunde rãdãcini în modificãrile sociale ce au avut loc în ultimele decenii. În contextul

unei creºteri demografice rapide, situaþia economicã a cunoscut o degradare continuã. Lipsa acutã a locurilor de muncã, scãderea veniturilor, creºterea preþurilor la alimente, corupþia generalizatã, agravarea procesului de sãrãcire a maselor ºi lipsa securitãþii personale au avut un impact major asupra populaþiei musulmane. În Egipt, Libia, Yemen, Bahrein sau Siria, masele au ieºit în stradã sesizând oportunitatea de a cere realizarea tranziþiei de la regimuri dic-

tatoriale cãtre democraþie ºi dezvoltare.

Unul din resorturile profunde ale forþei cu care se desfãºoarã revoltele este generaþia tânãrã. Creºterea demograficã

Lettre de France

Horizons internationaux 2011 Par le Pr Dr Jacques BARRAT Si l’on en croit l’astrologie chinoise, l’année du lapin serait le plus souvent une année tranquille ! Le moins qu’on puisse dire est que l’année 2011 risque de démentir cette constatation tant ses débuts semblent annonciateurs de crises et de bouleversements graves.

L’Amérique de Barak Obama d’abord.

Ce dernier fut sans conteste un excellent candidat à la présidence américaine et les progressistes du monde entier purent croire quelque temps qu’avec lui, les Etats-Unis allaient devenir une société plus juste et leurs rapports avec la planète changer. De fait, quelques mois après la fin du semi-mandat, le bilan peut apparaître bien médiocre, même si la disparition de Ben Laden a fait conjoncturellement remonter le président dans les sondages. En effet, le gouvernement

démocrate n’a pas vraiment réussi à mettre en place un système de protection sociale digne de ce nom et les sondages montrent que la popularité du président était descendue très bas avant le raid anti Ben Laden. Pire encore, les dernières élections ont infligé à Obama un véritable camouflet en assurant aux Républicains une supériorité politique confortable au Congrès. Enfin, surprise désagréable pour certains, Barak Obama s’est révélé tout aussi proche des milieux d’affaires et du complexe militaroindustriel que ses prédécesseurs. Partant il n’a pas pu ou n’a pas voulu, loin s’en faut, moraliser le capitalisme comme certains esprits sans doute trop crédules avaient pu l’espérer avant son accession au pouvoir. A ce niveau, l’attitude des (Voir page 28)

rapidã a populaþiei arabe a modificat raporturile dintre generaþii, astfel cã, în prezent, majoritatea populaþiei din aceste þãri are sub 30 de ani. O componentã tot atât de remarcabilã o constituie angajarea masivã a tinerelor femei arabe în miºcãrile revendicative. Deºi existã anumite diferenþe privind statutul social al femeilor de la o þarã arabã la alta, nota comunã a stãrii lor sociale este lipsa accesului la viaþa publicã, excluderea de la luarea deciziilor, restricþiile privind comportamentul în public, menþinerea în unele þãri a unor reguli privind majoratul ºi cãsãtoria incompatibile cu spiritul modernitãþii ºi democraþiei.

Un rol important în desfãºurarea acestor miºcãri sociale revine reþelelor de socializare Facebook, Twiter ºi posturilor de televiziune prin satelit, îndeosebi televiziunii supra-regionale Al-Jazeera, ceea ce presa a denumit „ciberpoliticã” o nouã etapã, cea a „revoluþiilor prin internet”. Deºi comunicarea prin mijloacele electronice permite populaþiei sã fie conectatã cu restul lumii, sã depãºeascã barierele ridicate de cenzura internã ºi sã arate întregii lumi latura violentã a regimurilor dictatoriale, libera circulaþie a informaþiilor pe internet nu poate sã se substituie presiunii pe care o exercitã condiþiile de viaþã asupra cetãþenilor unei þãri. Noua generaþie, crescutã în condiþiile globalizãrii, internetului ºi amplificãrii

aspiraþiilor democratice a ieºit în stradã pentru cã modul ei de a înþelege lumea, aºteptãrile sale privind o viaþã mai bunã nu sunt satisfãcute de regimurile în care trãiesc ºi sperã cã lupta pe care a

declanºat-o va debloca drumul spre avantajele modernitãþii ºi bunãstãrii. În acest context, se observã cã evoluþiile economice negative, restricþiile privind libertatea civicã au devenit mult mai preocupante pentru destinul majoritãþii musulmanilor decât spiritul „ciocnirii civilizaþiilor”, propagat în Occident de forþe conservatoare ºi în lumea arabã de Al-Qaida sau alte variante ale extremismului islamic. Pe acest nou fond al preocupãrilor sociale ºi al speranþelor, câºtigã teren în lumea arabã acele ten-

Nr. 2-6

2011

(228-232) Anul XIX ADRESA POªTALÃ

Str. Rabat 15, Sector 1

Mobil: 0722.500.355 Tel./Fax: Tel./Fax: 021.230.88.88

diplomatclub@clicknet.ro karen.baboian@gmail.com ADMINISTRAÞIA Str. Rabat nr. 15, etaj 1 Bucureºti, sector 1

dinþe politice ºi religioase ce doresc sã realizeze propria modernitate islamicã, care deºi nu coincide sub toate aspectele cu viziunea europeanã sau americanã, reprezintã o tranziþie democraticã. În ce priveºte viitorul acestor aspiraþii, perspectivele sunt incerte. Revoltele din þãrile arabe suferã de slãbiciuni profunde. Opoziþia este dezorganizatã ºi miº-

cãrile sociale sunt lipsite de programe fundamentate privind schimbãrile structurale necesare. În consecinþã, lipsesc ºi strategiile capabile sã ducã la organizarea maselor într-o manierã coerentã ºi la constituirea unor organisme revoluþionare eficiente.

Din aceste multiple cauze, revoltele populare sunt încã departe de a satisface nãzuinþele fundamentale ale populaþiei. În Tunisia, miºcarea revoluþionarã n-a obþinut decât demisia preºedintelui ºi (Continuare în pag. 2)

“Odatã sosit în România am avut senzaþia cã sunt acasã ºi m-am simþit legat de ea” În 12 aprilie anul trecut, Preºedintele României îi ura succes noului ambasador al Republicii Armenia în desfãºurarea mandatului sãu la Bucureºti asigurându-l de spijinul constant al autoritãþilor române. Apoi, a fost primit cu braþele deschise de cãtre membri comunitãþii armene din þara noastrã. Domnia sa a venit de pe meleaguri îndepãrtate, de acolo de unde potrivit Genezei a poposit Arca lui Noe,pe crestele Muntelui Sacru Ararat, aflat în inima Armeniei de azi, de acolo de unde scrierile din antichitate localizau biblica Grãdinã a Raiului, în þara Armenia, denumitã odinioarã þara Ararat. Strãmoºul armenilor de azi, ar fi potrivit renumitului istoric Moses Khorenaþi, care a trãit în secolul V, Haik din Japheth, fiul lui Noe. În lumina cercetãrilor istorice, unii specialiºti considerã cã teritoriul Platoului armenesc este leagãnul civilizaþiei, punctul iniþial de unde omenirea s-a rãspândit apoi în întreaga lume.

Se ºtie cã armenii au avut, dealungul timpului, un rol important în viaþa economicã ºi socialã a þãrii noastre.

Cea mai veche mãrturie atestatã a prezenþei lor în zona þãrilor române o constituie un epi-

graf din anul 967, pe o piatrã de mormânt din Cetatea Albã. Istoria ne spune cã mulþi armeni ºi-au pãrãsit þara în 1239 dupã invazia tãtãreascã, luând drumul Poloniei ºi Moldovei. O altã parte din cei rãmaºi, datoritã oprimãrii de cãtre tãtari, s-au îndreptat mai târziu, în 1299, spre Crimeea.

Dar exodul nu se terminase. În 1319 un cutremur devastator distruge capitala Ani aducând cu el boli ºi foamete, urmate de o nouã pãrãsire a teritoriilor. Invazia nimicitoare a mongolilor în Armenia apuseanã, în 1342, a fost o altã cauzã a unui nou exod.

Primii refugiaþi din Armenia aparþineau pãturilor avute - aristocraþi, negustori, meºteºugari, aducând cu ei nu numai bunurile, dar ºi credinþa. Aºezaþi pe teritoriul Moldovei, ei primesc privilegii ºi datoritã comerþului pe care l-au iniþiat în noile lor aºezãri, acestea devin prospere. În secolele XV-lea-XVII-lea, comerþul interior ºi cel exterior ale Moldovei erau concentrate în mâinile armenilor. Aceºtia se foloseau de poziþia oraºelor locuite de ei aflate pe cãile internaþionale de tranzit spre Polonia, Rusia, Germania. "În general - afirmã Nicolae Iorga

E.S. Walid OTHMAN Ambasadorul Republicii Arabe Siriene - nu putea sã existe pe vremea aceea un târg moldovenesc, deci comerþ, fãrã armeni".

Pe lângã negoþ, armenii din Moldova ºi-au deschis ateliere unde produceau mãrfuri pe care altfel erau nevoiþi sã le importe. Se ocupau ºi cu zootehnia, pentru ca vitele ºi caii care constituiau obiectul exportului lor sã aibã o calitate corespunzãtoare cerinþelor externe.

Armenii, scria Ion N. Angelescu " formau în România o populaþie capabilã sã stabileascã raporturi comerciale între cele douã lumi care se întâlneau pe teritoriul nostru: Occidentul Europei ºi Orientul Asiei. Având relaþii întinse

Karen BABOIAN (Continuare în pag. 2)

Pagina 2

Diplomat Club DIRECTOR FONDATOR:

EDITOR COORDONATOR:

DIC BABOIAN

Maria BABOIAN

DIRECTOR: Karen BABOIAN REDACTOR ªEF: Armand OPREA Istorie: Acad. Dan BERINDEI Justiþie: Av. Paula IACOB Relaþii internaþionale: Prof. univ. dr. Nicolae MAREª Idei contemporane: Prof. univ. dr. Sergiu TÃMAª Artã: Gheorghe ANGHEL Business: ªtefan VARFALVI Femina: Erem Melike ROMAN Drept internaþional: Prof. univ. dr. Dumitru MAZILU Medicinã: Dr. Radu CIUDIN

Ecologie: Prof. univ. dr. Mircea DUÞU Editor culturã: Lidia BRÂNCEANU Tehnoredactare: Beatrice BÎZDOACÃ ULTREX IMPEX SRL Cont LEI BCR sector 1:

RO23RNCB5010000020550001 Cont USD BCR sector 1:

RO23RNCB5010000020550002 ISSN 1220 904X

Adresa poºtalã: Str. Rabat nr. 15, of. 63, Sector 1, Bucureºti Tel./ Fax: (+4021) 230.88.88 / 315.07.64 ISSN 1220-904X Semnatarii articolelor sunt direct rãspunzãtori de corectitudinea ºi exactitatea celor redactate în materialele publicate.

Incertitudinile ...

(Urmare din pag. 1)

un nou guvern. În Egipt, puterea a trecut provizoriu în mâinele Consiliului Suprem al Forþelor Armate, iar schimbãrile democratice rãmân neclare. În alte þãri arabe, mai ales din zona Golfului, miºcãrile sociale ºi-au redus intensitatea în urma represiunilor ºi promisiunilor fãcute de autoritãþi de a trece la unele reforme minime, dar incerte.

Evoluþii îngrijorãtoare pentru populaþie au loc în Libia ºi Siria unde regimurile autoritare au recurs la forþa armatã contra demonstranþilor. În cazul Libiei s-a trecut la aplicarea de cãtre ONU a „principiului responsabilitãþii” de a proteja populaþia de violenþele unui regim opresiv. Cu toate acestea, crearea unei zone de excluziune aerianã în Libia n-a fost suficientã pentru a pune capãt violenþelor regimului Gadhafi. Executarea de lovituri aeriene, trimiterea de consilieri militari la Misrata, furnizarea de arme forþelor anti-Gadhafi, bombardarea repetatã a capitalei Tripoli, omorârea în aceste atacuri a unuia din fiii lui Gadhafi ºi a trei nepoþi au generat însã suspiciuni cu privire la depãºirea de cãtre forþele occidentale a limitelor recomandate de rezoluþia 1973 a Consiliului de Securitate al ONU. Unele opinii atrag atenþia cã s-a creat o situaþie la marginea legii internaþionale, care poate implica NATO, coaliþia forþelor occidentale într-un rãzboi civil de lungã duratã, ce ar putea fi urmat de împãrþirea þãrii în douã state. În ce priveºte evoluþiile din Siria, dupã cum explicã istoricul ºi politologul specializat în problemele lumii musulmane Hamit Bozarslan, puterile occidentale îºi manifestã preocuparea, într-o manierã diferitã deoarece au anumite aranjamente cu regimul Assad privind stabilitatea frontierei dintre Siria ºi Irak, pacificarea Libanului ºi adoptarea unei atitudini de reþinere faþã de Israel. În consecinþã, se cautã soluþii care sã evite consecinþele rezoluþiei ONU din 17 martie. Privind spre viitor, miºcãrile pro-democratice din lumea arabã constituie o oportunitate realã pentru schimbare, însã mersul istoriei este în

fiecare etapã un proces deschis diverselor evoluþii, mai ales cã revoltele maselor nu constituie singurul factor ce poate decide deznodãmântul unei miºcãri revoluþionare. În cazul „primãverii arabe”, jocul intereselor politice internaþionale din zona Africii de nord ºi zona Golfului este deosebit de complex ºi va avea, fãrã nici un dubiu, rolul sãu în desfãºurarea revoltelor.

Statele Unite, prin declaraþia doamnei Hillary Clinton la „Primul Forum Statele Unite - Lumea Islamicã” desfãºurat, în aprilie, la Washington, se considerã un partener al schimbãrii în lumea arabã. În acelaºi timp, SUA este implicatã în Africa într-o competiþie durã pentru resurse cu alte puteri ºi este interesatã de menþinerea stabilitãþii regimurilor din zonele-cheie ale regiunii.

Iranul continuã sã fie un element de incertitudine în zonã, prin politica sa agresivã faþã de Israel ºi proiectele sale de înarmare nuclearã, ceea ce influenþeazã evenimentele din þãrile arabe.Nu în ultimul rând, Uniunea Europeanã poate acorda sprijin economico-financiar, fiind, în acelaºi timp, preocupatã sã obþinã resurse energetice din zonã ºi sã limiteze imigraþia celor din Maghreb ºi din alte zone ale Africii. În consecinþã, este posibil ca în unele þãri arabe sã se realizeze paºi semnificativi pe calea democraþie, dar în altele, presiunile externe ºi slãbiciunile miºcãrii pro-democratice pot deschide calea întãririi radicalismului islamic ºi consolidãrii teocraþiei, ceea ce ar bloca drumul spre o inovare profundã a societãþii islamice. Urmãrind cu atenþie evenimentele din þãrile arabe, Guvernul României înþelege aspiraþiile democratice ºi de bunãstare ale popoarelor din nordul Africii ºi Orientul mijlociu, afirmându-ºi sprijinul pentru acele schimbãri ce deschid calea tranziþiei democratice, pe cale paºnicã. În cadrul eforturilor de întãrire a raporturilor sale cu þãrile arabe, România îºi reafirmã decizia de a participa, în spiritul cooperãrii ºi respectului reciproc, împreunã cu þãrile Uniunii Europene, la acele acþiuni comune care pot contribui la o evoluþie pozitivã dar în limitele legii internaþionale, a dinamicii socio-politice din þãrile Maghrebului ºi zona Golfului.

Începând cu luna noiembrie 2010 Revista “Diplomat Club” poate fi cititã ºi în variantã on-line pe web-site-ul www.issuu.com/european-news ...

(Urmare din pag. 1) în Imperiul turc, unde trãiau în numãr mare compatrioþi ai lor, armenii sunt, pentru un timp, principalii intermediari în comerþul internaþional din Orient. Stabilindu-se pe pãmîntul românesc, în oraºe, armenii au contribuit într-o mare mãsurã la dezvoltarea comerþului românesc, iar apogeul nostru economic începînd din sec. XVI trebuie sã li se atribuie lor în mare parte.Aºa încât armenii sunt oarecum pãrinþii Moldovei."

Popor mândru, cu trãsãturi ce þin de prezenþa la limita dintre Europa ºi Asia, profund religios, cu abilitãþi dovedite în ale negustoriei sau diplomaþiei - asta ºi pentru a putea supravieþui vicisitudinilor soartei - armenii sunt una dintre minoritãþile foarte vizibile ºi apreciate în România.

Aceste relaþii excelente între români ºi armeni, s-au reflectat ºi în foarte bunele raporturi politice ºi diplomatice dintre cele douã state. În acest an se împlinesc 20 de ani de relaþii diplomatice bilaterale neîntrerupte. Începând cu anul trecut E.S. Hamlet Gasparian este noul Ambasador al Armeniei în România.

Domnia sa ne-a fãcut plãcerea de a ne vorbi pe scurt despre viaþa ºi activitatea sa: Sunt absolvent al Facultãþii de Filologie a Universitãþii de Stat din Erevan. Dezmembrarea URSS m-a gãsit ca angajat la o editurã din Erevan. Ca mulþi dintre conaþionalii mei am luat parte la miºcarea popularã democraticã din 1988, pentru dobândirea independenþei þãrii mele din 1988. Timpul care a trecut de la acel moment, ne-a spus Excelenþa Sa, este încã prea scurt pentru a putea aprecia în intregime toate realizãrile. Cea mai mare realizare a noastrã poate fi consideratã, fãrã îndoialã, obþinerea libertãþii ºi independenþei. Scopul nostru de astãzi este sã construim o societate liberã ºi democraticã, sã obþinem dezvoltarea stabilã a þãrii ºi sã asigurãm un nivel ridicat de bunastare poporului".

Consecvent cu idealurile mele politice, am fondat alãturi de alþi intelectuali, ziarul Azg, unul dintre primele ziare democratice apãrute dupã dobândirea independenþei þãrii mele.. În calitatea mea de ziarist la Azg, am obþinut o bursã de specializare în jurnalisticã în Statele Unite ale Americii (1991) ºi mai apoi în Franþa (1993,1995). La reîntoarcerea la Erevan m-am axat cu precãdere pe redactarea unor articole despre vizitele oficialilor armeni în lume. Am scris articole în presa armeanã din þarã ºi din Diaspora. Am tradus mai multe volume în limba armeanã. În 1995 am pãrãsit redacþia ziarului Azg ºi miam îndreaptã paºii spre Ministerul armean al

Afacerilor Externe, unde am fost admis. În acelaºi an am fost trimis în prima mea misiune, în Franþa, unde am activat timp de aproape 2 ani, pânã în 1996. La reîntoarcerea, de la Paris, în acelaºi an, am fost promovat ca Secretar 1 în cadrul Departamentului Europa al MAE (19961997). Între anii 1997-1998 mi-a a fost încredinþatã dificila sarcinã de a conduce, în calitate de Director General, destinele Televiziunii Naþionale din Republica Armenia. Începând cu 1999 ºi pînã în 2002 am ocupat funcþia de Consilier în cadrul Ambasadei þãrii mele în Franþa. Reîntors în þarã obþine am activat în Departamentul de Planificare Politicã al MAE (2002-2003).

Pânã în anul 2006 am fost purtãtor de cuvânt al Ministerului ºi concomitent ºef al Departamentului de Presã ºi Informaþie. Ultima misiune încredinþatã înainte de sosirea la Bucureºti a fost în Franþa (2006 - 2010) - perioadã în care am obþinut gradul de ministru plenipotenþiar ºi am activat ca Însãrcinat cu Afaceri ad interim.

La 29 martie 2010 am fost numit, prin decret prezidenþial, pe cea mai înaltã treaptã a ierarhiei diplomatice, aceea de Ambasador al þãrii mele în România.

"Chiar din prima zi petrecutã în þara dumneavoastrã am avut senzaþia cã sunt acasã ºi imediat m-am simþit legat de România, legãturã pe care o percep nu doar cu mintea, ci si cu sufletul. Sunt sigur ca aceastã þarã frumoasã cu poporul sau talentat ºi ospitalier vor avea un mare viitor" L-am rugat pe Excelenþa Sa sã ne vorbeascã despre relaþiile politice ºi diplomatice dintre cele douã þãri.

România a fost una dintre primele þãri care au recunoscut independenþa Armeniei, la 11 decembrie 1991, iar la câteva zile dupa acel moment s-au stabilit relaþiile diplomatice, în cadrul cãrora a început o colaborare activã între state. În 1994, la Bucureºti, a fost deschisã Ambasada Armeniei, una din primele in Europa, un lucru normal de altfel, întrucât þãrile ºi popoarele noastre au legãturi de prietenie secularã ºi simpatie reciprocã. În decursul acestor ani am avut reuºite în toate domeniile. Zeci de acorduri ºi tratate au fost semnate, formându-se astfel baza juridicã a cooperãrii noastre. Dialogul politic este dus la cel mai înalt nivel în chestiuni de interes bilateral; se dezvoltã cooperarea în cadrul organizaþiilor internaþionale. Acest dialog ºi aceastã colaborare sunt mai ales îndreptate spre calea integrãrii europene a Armeniei în cadrul relaþiei UE-Parteneriat Estic ºi al OCEMN. Astazi scopul nostru este pastrarea si dezvoltarea acestei dinamici pozitive.

Referindu-se la perspectivele cooperãrii economice bilaterale, Ambsadorul a declarat:

"mai avem multe de fãcut ºi vom avea nevoie ºi de timp. Anul acesta, pe 10 martie a avut loc la Bucureºti cea de a treia Sesiune a Comisiei Mixte Interguvernamentale româno-armene de Cooperare Economicã ºi Tehnico-Stiintificã, care a evidenþiat câteva direcþii ºi prioritãþi. Sub auspiciile aceleiaºi Comisii a fost organizatã o Masã Rotundã în parteneriat cu Camera de Comerþ ºi Industrie a României ºi cu Camera de Comerþ ºi Industrie Româno - Armeanã, la care au fost prezentate oportunitãþile de afaceri ºi climatul investiþional din Republica Armenia.

Din dezbateri a reieºit faptul cã pot fi regãsite noi oportunitãþi de afaceri bilaterale cât ºi în cadrul relaþiei dintre Uniunea Europeanã ºi Parteneriatul Estic, din care face parte ºi Armenia. Iar România ºi românii având o poziþie foarte bunã, pot fi o punte de legaturã între þãrile semnatare ale Parteneriatului Estic ºi UE. Schimburile comerciale dintre cele douã state nu se ridicã, deocamdatã, la nivelul potenþialului existent. În 2009, volumul schimburilor comerciale a înregistrat o scãdere de puternicã faþã de anul precedent. Primele patru luni ale anului 2010 au adus însã un reviriment al acestora. În cadrul larg al relaþiilor bilaterale un loc bine stabilit îl au relaþiile culturale pe care Excelenþa Sa le considerã a fi un domeniu cuprinzãtor, având în vedere bogatul patrimoniu cultural româno-armean. În acest moment, a declarat domnia sa " la Ministerele Culturii român ºi armean se aflã un pachet de propuneri în vederea realizarii marilor evenimente planificate pentru anul 2012. În contextul dezvoltãrii legãturilor culturale, la Universitea de Stat "V. Brusov" din Erevan a început sã funcþioneze un lectorat de limbã, literaturã ºi civilizaþie româneascã.

Deasemenea a fost inaugurat la Erevan, un cimitir ºi ridicat un monument închinat celor peste 100 de soldaþi români decedaþi în fostele lagãre de prizonieri din al doilea rãzboi mondial, prin grija ºi din bugetul Oficiului naþional armean pentru Cultul Eroilor, cu sprijinul Ambasadei României la Erevan.

Aducând vorba despre comunitatea armeanã din þara noastrã Excelenþa Sa Hamlet Gasparian spunea despre membri acesteia cã sunt atât de bine integraþi printre români precum este cafeaua cu lapte, ele fiind greu de separat, iar conºtiinþa indentitãþii armene în România este foarte vie, în zeci de locuri existând încã instituþii religioase ºi laice, unde comunitatea îºi trãieºte intens viaþa. "Mulþi cetãþeni care se considerã armeano-români sunt mândrii în egalã mãsurã pentru apartenenþa lor la ambele popoare, ceea ce spune foarte mult". Îi urãm mult succes în misiunea sa în România!

România predã Federaþiei Ruse ºtafeta Preºedinþiei OCEMN România a preluat la 1 ianuarie 2011, pentru o perioadã de 6 luni (pânã în luna iunie 2011), Preºedinþia în Exerciþiu (PiE) a Organizaþiei Cooperãrii Economice a Mãrii Negre (OCEMN). Precedentul mandat a fost exercitat de cãtre Republica Elenã, iar preluarea formalã a acestuia a avut loc în cadrul celei de-a 23-a Reuniuni a Consiliului Miniºtrilor Afacerilor Externe al Organizaþiei (CMAE) - Salonic, 26 noiembrie 2010, eveniment la care a participat Ministrul român al Afacerilor Externe, Teodor Baconschi.

Pe 8 iunie, oficialul român a condus în calitate de Preºedinte-în-Exerciþiu (PiE), lucrãrile CMAE a OCEMN. Reuniunea a marcat bilanþul Preºedinþiei-în-Exerciþiu a României, lansarea oficialã a pregãtirii Summit-ului aniversar OCEMN 20 de ani, din 2012, precum ºi predarea mandatului de PiE Federaþiei Ruse, pentru urmãtoarele 6 luni.

La iniþiativa PiE RO, ºefii delegaþiilor statelor membre OCEMN au adoptat decizia ministerialã privind revizuirea documentului de bazã al cooperãrii economice în cadrul Organizaþiei - Agenda Economicã

pentru Viitor.

La reuniune, ministrul Teodor Baconschi, Preºedintele-în-Exerciþiu al Consiliului, a expus evaluarea PiE privind necesitatea modernizãrii cooperãrii economice inter-guvernamentale. El a transmis disponibilitatea României de a contribui activ la procesul de pregãtire a Summit-ului Aniversar OCEMN 20 de ani.

Totodatã, domnia sa a fãcut o declaraþie asupra progreselor înregistrate în cele ºase luni ale mandatului PîE RO în care a subliniat cã "Mandatul nostru s-a concentrat pe o revenire la vocaþia primã a organizaþiei, ºi anume aceea de a stimula dezvoltarea unor proiecte economice regionale. Am cãutat sã generãm consens ºi un limbaj comun între mediile de afaceri, de antreprenoriat, din statele membre, cu o atenþie specialã pentru protecþia mediului ºi, nu în ultimul rând, pentru combaterea corupþiei, care este un factor de inhibare a dezvoltãrii economice normale".

Vorbind despre creºterea interacþiunii cu cetãþenii statelor membre, ministrul Baconschi a evidenþiat adoptarea unei decizii ministeriale pentru pregãtirea unei strategii de comunicare

publicã a OCEMN "astfel încât organizaþia sã poatã comunica susþinut cu opinia publicã din statele membre".

Domnia sa a evocat adoptarea unor mãsuri concrete vizând realizarea unei Pieþe Integrate de Energie a Mãrii Negre ºi angajamentul politic al statelor membre de a contribuit la implementarea proiectelor majore de infrastructurã aflate pe agenda organizaþiei - Autostrada Inelarã ºi Magistralele Maritime. În calitatea sa de stat membru fondator al Organizaþiei ºi Preºedinte în Exerciþiu, þara noastrã care acordã o importanþã deosebitã OCEMN a fãcut eforturi pentru accentuarea misiunii economice a acesteia, punând accentul pe politicile de mediu, energie, creºterea schimburilor economice ºi pe cadrul de investiþii intra-regional. România a acordat o atenþie deosebitã consolidãrii cooperãrii în domeniul afacerilor interne, în special combaterii crimei organizate, precum ºi orientãrii spre proiecte ºi rezultate concrete.

Prioritãþile României au fost subscrise motto-

(Continuare în pag. 5)

Pagina 3

Moment semnificativ în relaþiile româno - letone Cu ocazia vizitei de stat pe care a efectuat-o în România, Preºedintele Republicii Letonia, Valdis Zatlers sa întâlnit la Palatul Cotroceni, cu Preºedintele României, Traian Bãsescu La finalul convorbirilor oficiale, cei doi ºefi de stat au susþinut o declaraþie de presã comunã. În declaraþia sa, ºeful statului Român a mulþumit oaspetelui pentru aceastã vizitã, prima a unui Preºedinte leton în România, vizitã care este de naturã sã consolideze relaþiile politice ºi economice dintre cele douã þãri. În decursul discuþiilor a fost abordatã o paletã largã de subiecte, cu deosebire cele de interes european, dar ºi teme din afara acestei problematicii. „Am discutat despre viitorul cadru financiar al Uniunii Europene, deci cu referire la bugetul 2013-2020, despre politica agricolã comunã, despre politica de coeziune. De asemenea, a fãcut obiectul discuþiei noastre politica energeticã a Uniunii ºi vecinãtatea esticã. Concluziile pe aceste subiecte sunt cã România ºi Letonia au abordãri foarte apropiate. De asemenea, un punct de discuþie a fost legat de accesul României ºi Bulgariei în Spaþiul Schengen ºi vreau sã mulþumesc domnului Preºedinte ºi pentru concluziile discuþiilor de astãzi, dar ºi pentru poziþia de pânã acum, care susþine exact punctul de vedere românesc cã nu se pot adãuga condiþionalitãþi suplimentare”.

De asemenea, au fost discutate subiecte privind participarea României în Afganistan ºi situaþia din Nordul Africii.

Preºedintele Republicii Letonia, Valdis Zatlers dupã ce a mulþumit pentru invitaþia de a vizita þara

noastrã, a arãtat cã aceastã primã vizitã coincide fericit cu celebrarea unor evenimente importante privind relaþiile dintre România ºi Letonia: „cred cã momentul este unul foarte potrivit pentru cã se împlinesc 90 de ani de la recunoaºterea Letoniei de cãtre România ºi 20 de ani de la reluarea relaþiilor diplomatice dintre þãrile noastre. Astãzi, am onoarea de a participa la deschiderea Consulatului onorific al Letoniei la Bucureºti ºi aº vrea sã vã mulþumesc pentru sprijinul acordat de partea românã în aceastã deschidere a unei mici ambasade letone la Bucureºti”.

Referindu-se la convorbirile avute, preºedintele Leton a spus: „pe lângã

suntem de acord cã nu ar trebui sã fie impuse noi condiþionalitãþi la aderarea României la zona Schengen.

A fost important sã facem un schimb de opinii referitoare la politica de coeziune ºi la politica agricolã în Europa în urmãtorul deceniu. Este foarte important sã subliniem însemnãtatea politicilor de coeziune care vor conta foarte mult în urmãtoarele decenii, iar proiectele acestea trebuie implementate pe perioade de 20-3040 de ani. Sunt aspecte foarte importante în consolidarea situaþiei ºi a poziþiei Uniunii Europene. De asemenea, trebuie sã facem mai multe eforturi pentru a avea contribuþii mai echitabile ale statelor europene la

chestiunile europene ºi locale am mai abordat ºi subiecte bilaterale ºi pot spune cã în ultimii cinci, ºase ani, relaþiile dintre cele douã þãri s-au îmbunãtãþit foarte mult, dar cred cã este încã suficient loc de a le îmbunãtãþi, mai ales pe plan economic.

Am discutat, de asemenea, ºi chestiunea aderãrii României la Schengen, a circulaþiei libere a cetãþenilor care ar trebui sã fie neîngrãditã ºi

politica agricolã comunã, deoarece în acest moment diferenþele de la o þarã la alta sunt semnificative. Concluzionând, oaspetele leton a declarat cã întâlnirea cu Preºedintele român „nu reprezintã decât un punct de plecare pentru discuþii ulterioare”.

Domnia sa l-a invitat pe preºedintele Bãsescu sã facã o vizitã în Letonia, el fiind oricând bine-venit.

Vizita oficialã a premierului Silvio Berlusconi Silvio Berlusconi, Preºedintele Consiliului de Miniºtri al Republicii Italiene, a fãcut o vizitã la Bucureºti. Domnia Sa a fost primit la Cotroceni de cãtre Preºedintele României, Traian Bãsescu. În convorbirile oficiale dintre cei

statului român a exprimat, totodatã, susþinerea pentru creºterea investiþiilor italiene în România, în sectoare precum energia, infrastructura ºi agricultura.

Premierul italian a evidenþiat rolul benefic al comunitãþii româneºti

doi demnitari s-a subliniat satisfacþia pãrþii române pentru dinamismul schimburilor bilaterale, apreciindu-se cã parteneriatul strategic consolidat între România ºi Italia este o expresie a bunelor relaþii dintre cele douã þãri. ªeful

din Italia ºi al comunitãþii de afaceri italiene din România în asigurarea creºterii economice a celor douã state, inclusiv în momentele dificile ale crizei economice. În cadrul discuþiilor axate pe tematica europeanã, primul-ministru

italian ºi-a exprimat aprecierea faþã de îndeplinirea de cãtre România a criteriilor de aderare la Schengen ºi a reiterat susþinerea fermã pentru aderarea României în cursul anului 2011. De asemenea, premierul Silvio Berlusconi a dat asigurãri cã vor fi cãutate modalitãþi de eliminare treptatã a restricþiilor pentru lucrãtorii români pe piaþa forþei de muncã italianã. În decursul convorbirilor pe teme regionale, preºedintele Traian Bãsescu a subliniat faptul cã integrarea europeanã a Republicii Moldova constituie o prioritate a politicii externe a României ºi a exprimat speranþa cã evoluþiile pozitive înregistrate în ultima perioadã vor continua în acelaºi ritm. În context, cei doi înalþi demnitari au exprimat hotãrârea comunã de a susþine eforturile de implementare ºi adâncire a reformelor demarate în ultimii ani în Republica Moldova.

Convorbirile bilaterale au inclus, de asemenea, un schimb de opinii asupra situaþiei economice din unele þãri europene, precum ºi asupra evoluþiilor recente din Africa de Nord ºi Orientul Mijlociu.

Schimb de puncte de vedere româno-englez La invitaþia Guvernului Majestãþii Sale, Regina Elisabeta, Preºedintele României, Traian Bãsescu, a efectuat o vizitã oficialã în Regatul Unit al Marii Britanii ºi al Irlandei de Nord. ªeful statului român s-a întâlnit ºi a avut convorbiri oficiale cu Primul ministru, David Cameron ºi o întrevedere cu Speakerul Camerei Comunelor, John Bercow.

Discuþiile purtate cu premierul britanic la reºedinþa acestuia din celebra Downing stree 10, au avut ca primã temã, posibilitãþile de dezvoltare ºi pe mai departe a relaþiilor de parteneriat strategic dintre România ºi Marea Britanie, de colaborare în plan regional ºi multilateral, fiind adoptatã în acest sens o Declaraþie comunã menitã sã confere vizibilitate angajamentului ºi acþiunilor noastre.

Au mai fost discutate probleme legate de Agenda europeanã, creºterea economicã în UE, (preºedintele României prezentând premierului Cameron argumentele privind rolul liberalizãrii pieþii muncii pentru lucrãtori români în susþinerea creºterii economice), viitorul cadru financiar multianual al Uniunii, procesul de extindere a Uniunii Europene. De asemenea, s-a discutat despre întãrirea colaborãrii cu Marea Britanie pentru îndeplinirea obiectivelor Mecanismului de Cooperare ºi Verificare aplicat României ºi Bulgariei, în domeniul reformei sistemului judiciar ºi al combaterii corupþiei.

S-a discutat despre viitorul european al statelor din Estul Europei ºi din Balcanii de Vest. Atât România, cât ºi Marea Britanie au un interes comun în regiune - asigurarea unui mediu stabil, sigur ºi prosper atât în Vecinãtatea Esticã cât ºi Balcanii de Vest.

Cei doi oficiali au susþinut necesitatea oferirii Republicii Moldova perspectiva de a deveni stat membru al Uniunii Europene, atunci când criteriile de aderare vor fi îndeplinite.

Discuþile nu au ocolit teme aflate pe agenda internaþio-

nalã, precum situaþia din Africa de Nord ºi Orientul Mijlociu. Au fost evidenþiate relaþiile foarte strânse dintre România ºi Marea Brtianie în domeniul securitãþii ºi apãrãrii ºi excelentã cooperare în Afganistan, atât în plan militar, cât ºi în procesul de reconstrucþie.

La finalul întrevederii, cei doi oficiali au susþinut o declaraþie de presã comunã.

Primul-ministru al Regatul Unit al Marii Britanii ºi al Irlandei de Nord, David Camerona declarat cã întâlnire a fost importantã ºi productivã, subliniind cã "Marea Britanie ºi România sunt parteneri naturali, împãrtãºim interese ºi valori în multe probleme, cele mai importante cu care avem de-a face. Astãzi am cãzut de acord cã este momentul sã realizãm întregul potenþial al acestui parteneriat. În primul rând, am fost de acord asupra dezvoltãrii economice în þãrile noastre prin ajutorul dat afacerilor, pentru a crea locuri de muncã, prin mai puþine reglementãri ºi mai multã inovaþie. Aceasta este o cerinþã urgentã pentru Europa, dar dacã acþionãm împreunã în UE ºi în þãrile noastre putem construi o economie mai dinamicã, de care Europa are nevoie. Am convenit sã discutãm aceste subiecte la Consiliul European. În Uniunea Europeanã, Marea Britanie ºi România vor lucra împreunã cu partenerii noºtri pentru a satisface piaþa unicã în privinþa serviciilor, a energiei ºi a economiei digitale. Vom încerca sã reducem birocraþia care îngreuneazã dezvoltarea afacerilor, în special a afacerilor mici, care ar trebui sã fie punctul de pornire al inovaþiei ºi dezvoltãrii. Vom cãuta paºi imediaþi la Consiliul European din iunie. În al doilea rând, considerãm amândoi cã oferta unui viitor în UE este vitalã pentru

(Continuare în pag. 7)

Întâlnire la nivel înalt la Tallinn Tallinn, capitala Republicii Estonia a fost gazda Preºedintelui României, Traian Bãsescu, care a efectuat, la jumãtatea lunii aprilie, o vizitã de stat la invitaþia Preºedintelui Toomas Hendrik Ilves.

Cei doi ºefi de stat au purtat convorbiri oficiale, urmate de întrevederi ale Preºedintelui român cu preºedintele Parlamentului, doamna Ene Ergma ºi cu primul-ministru al Republicii Estonia, Andrus Ansip.

Programul a cuprins, de asemenea, vizitarea Centrului pentru tehnologia informaþiilor ºi comunicaþiilor (IT Demo Center) de la Tallinn.

Una din concluziile principale care s-a desprins în urma convorbirilor oficiale a fost aceea cã trebuie sã fie îmbunãtãþitã cooperarea dintre cele douã state în ceea ce priveºte problematica europeanã, agenda europeanã, dar ºi agenda bilateralã. A fost, de asemenea, abordatã tema aderãrii României la Spaþiul Schengen, constatânduse, din nou, cã Estonia a sprijinit constant aderarea þãrii noastre. S-a discutat ºi despre evoluþiile privind Mecanismul de Cooperare ºi Verificare, statornicit între România ºi Bruxelles. Cei doi preºedinþi au avut o poziþie comunã în ceea ce priveºte noul buget al Uniunii Europene, susþinând ideea menþinerii unui sprijin consistent pentru agriculturã, pentru programele de dezvoltare a infrastructurii ºi de protecþie a mediului, etc.. Convorbirile s-au îndreptat ºi spre o altã problemã a colaborãrii între cele douã state - dezvoltarea cooperãrii militare, luându-se în

considerare oportunitãþile pe care fiecare þarã le oferã în cadrul NATO ºi în cadrul relaþiilor bilaterale – cum ar fi, posibilitatea ca ofiþerii români sã se pregãteascã în domeniul securitãþii cibernetice ºi, în acelaºi timp, România sã ofere posibilitatea ca ofiþerii estonieni sã se pregãteascã în domeniul informaþiilor militare.

Discutându-se importanta temã a extinderii Uniunii Europene, România a reiterat prin vocea Preºedintelui sãu, susþinerea fãrã rezerve a includerii Republicii Moldova în grupul þãrilor vest balcanice în vederea unei viitoare integrãri, atunci când fiecare þarã va fi pregãtitã.

Cei doi preºedinþi au fost de acord cã Serbia este o þarã cheie pentru securitatea din Balcani ºi, implicit, din Europa. Analizându-se problema Parteneriatului Estic s-a concluzionat cã acesta trebuie menþinut ºi susþinut financiar de Uniunea Europeanã dar cã nici România ºi nici Estonia nu vor accepta redistribuirea resurselor cãtre politica de vecinãtate sudicã, resursele pentru vecinãtatea esticã trebuind menþinute la nivelul Uniunii Europene. Chiar dacã vecinãtatea sudicã are nevoie de mai multe resurse, ele nu trebuie suplimentate din cele destinate Parteneriatului Estic.

Având în vedere viitoarea aderare a þãrii noastre la zona euro, ºeful statului Român a fost extrem de interesat de evoluþia Estoniei dupã aderarea acesteia la zona euro, schimbând opinii pe aceastã temã.

Pagina 4

O nouã paginã în rela]iile româno-azere Aflat într-o vizitã oficialã, la jumãtatea lunii aprilie, în Republica Azerbaidjan, Preºedintele României, Traian Bãsescu a purtat convorbiri cu preºedintele Ilham Aliyev, cu primul-ministru Artur Rasizade ºi cu preºedintele Parlamentului azer, Oktay Asadov. În discuþiile cu autoritãþile azere au fost abordate aspecte ale relaþiilor bilaterale cu accent pe problematica energeticã, relaþiile UE-Azerbaidjan, cooperarea parlamentarã, precum ºi teme de pe agenda regionalã ºi internaþionalã.

Preºedintele a subliniat faptul cã pentru România cooperarea cu Azerbaidjanul prezintã o importanþã deosebitã, aceastã þarã fiind pentru noi puntea cãtre zona Caspicã, la fel cum România încearcã sã fie pentru Azerbaidjan o punte cãtre piaþa Uniunii Europene. „Faptul cã de când am început cooperarea tot ceea ce am stabilit s-a întâmplat aratã cã existã voinþa politicã, dar ºi premisele pentru ca dezvoltarea relaþiilor noastre sã fie extrem de consistentã ºi rapidã. Este evident cã relaþiile noastre excelente la nivel politic încep sã se materializeze tot mai mult ºi în zona economicã” a menþionat Traian Bãsescu.

Cei doi ºefi de stat ºi-au reafirmat sprijinul pentru realizarea gazoductului Nabucco, un proiect prioritar al Uniunii Europene, susþinut cu tãrie de România ºi care va

contribui semnificativ la securitatea energeticã a continentului. Un alt proiect important în care România ºi Azerbaidjan coopereazã direct este gazoductul Azerbaidjan-Georgia-România-UngariaInterconector (AGRI), care valorificã traseul cel mai scurt dintre regiunea Mãrii Caspice ºi cea a Mãrii Negre. S-a convenit accelerarea implementãrii proiectului AGRI, atât prin finalizarea rapidã a

studiului de fezabilitate al proiectului, cât ºi prin promovarea acestuia la nivelul Uniunii Europene. Preºedintele Aliyev a confirmat disponibilitatea Azerbaidjanului de a asigura operaþionalizarea celor douã conducte prin asigurarea volumelor de gaze necesare alimentãrii acestora.

Domnia sa a anunþat intenþia companiei

Acord de Asociere ºi a reafirmat disponibilitatea de a acorda partenerilor azeri asistenþa tehnicã necesarã în acest proces. În cadrul convorbirilor au fost abordate inclusiv o serie de aspecte de actualitate ale agendei internaþionale, cu accent pe situaþia regionalã, interlocutorii împãrtãºind preocuparea privind

energetice de stat SOCAR de a lansa un plan ambiþios de dezvoltare a unei reþele de benzinãrii în România. În privinþa schimburilor comerciale ºi a investiþiilor în cele douã state, cei doi preºedinþi au convenit sã depunã eforturi pentru creºterea volumului acestora,

persistenþa conflictelor îngheþate în regiunea extinsã a Mãrii Negre. În ceea ce priveºte situaþia din NagornoKarabah, preºedintele Traian Bãsescu a afirmat cã România sprijinã identificarea unei soluþii paºnice, pe baza principiilor ºi normelor de drept internaþional, inclusiv a respectãrii suveranitãþii ºi integritãþii teritoriale, a inviolabilitãþii frontierelor, conform rezoluþiilor adoptate de ONU ºi deciziilor OSCE. Ca o expresie a bunelor relaþii dintre cele douã state, cei doi Preºedinþi au semnat Planul de Acþiune pentru implementarea Parteneriatului Strategic între România ºi Republica Azerbaidjan, document ce constituie fundamentul extinderii cooperãrii în domenii diverse: politic, economic, energetic ºi cel cultural.

Au fost semnate urmãtoarele documente: Protocolul de cooperare între Ministerul Afacerilor Externe din România ºi Ministerul Afacerilor Externe din Republica Azerbaidjan; Acordul de Cooperare între Ministerul Agriculturii ºi Dezvoltãrii Rurale din România ºi Ministerul Agriculturii al Republicii Azerbaidjan; Acordul de Cooperare în domeniul sãnãtãþii ºi al ºtiinþelor medicale între Ministerul Sãnãtãþii din România ºi Ministerul Sãnãtãþii din Republica Azerbaidjan.

reflectând astfel nivelul excelent al dialogului politic. În acest sens, s-a decis extinderea ariei cooperãrii ºi în alte sectoare decât cel energetic, cum ar fi tehnologia informaþiei, infrastructura ºi construcþiile, precum ºi în domeniul cooperãrii militare. ªeful statului român a salutat începerea negocierilor Azerbaidjanului cu Uniunea Europeanã în perspectiva încheierii unui

Günther Krichbaum la Bucureºti Recent, Preºedintele Comisiei pentru Afaceri Europene din Bundestag, Günther Krichbaum a fãcut o vizitã în România.

Demnitarul german avut convorbiri privind teme actuale ale politicii europene, printre alþii, cu preºedintele Senatului, Mircea Geoanã, cu ministrul de externe Teodor Baconschi, cu ministrul de justiþie Cãtãlin Predoiu ºi cu ministrul transporturilor, Anca Boagiu.

Ministrul Afacerilor Externe, împreunã domnul Günther Krichbaum au trecut în revistã stadiul foarte bun al relaþiilor bilaterale dintre România ºi Republica Federalã Germania, cu accent pe dezvoltarea cooperãrii economice. A avut loc ºi un schimb de vederi pe teme de interes comun ale agendei europene ºi ale situaþiei regionale.

Partea românã a reiterat aprecierea sa faþã de abordarea constructivã a Germaniei referitoare la aderarea României la Schengen ºi a

subliniat angajamentul autoritãþilor române pentru asumarea cu responsabilitate a protecþiei frontierei externe a Uniunii. În acest sens, a menþionat cã România

acþioneazã deja ca stat membru preocupat de consolidarea spaþiului Schengen ºi de securitatea frontierelor externe ale UE. La încheierea vizitei, în cadrul unei confe-

rinþe de presã, oficialul german ºi-a manifestat optimismul sublinind cã aderarea României la spaþiul Schengen nu este definitiv amânatã pentru anul viitor, ea fãcându-se în etape, începând din acest an.

Domnia sa ºi-a exprimat încrederea într-o decizie favorabilã la Consiliul JAI din luna septembrie 2011.

Parlamentarul german a explicat cã, cel mai probabil, România va primi un calendar de aderare la Schengen, în septembrie, ºi cã aderarea propriu-zisã se va face mai întâi prin deschiderea graniþelor aeriene, care sunt mai uºor de protejat ºi, la un moment ulterior, a celor terestre ºi maritime, pentru cã acestea sunt încã nesigure.

Parlamentarul german a mai declarat cã nu se va opune luãrii unei decizii favorabile aderãrii României la spaþiul Schengen, dacã raportul va fi favorabil, ºtiut fiind cã Bucureºtiul ºi-a îndeplinit obligaþiile asumate.

Reprezentant politic din primul nivel de decizie al Republicii Populare Chineze, la Bucureºti O delegaþie din Republica Popularã Chinezã, condusã de cãtre Li Changchun, membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez, a efectuat o vizitã oficialã de prietenie la Bucureºti.

Delegaþia a fost primitã la Palatul Cotroceni de cãtre Preºedintele României, Traian Bãsescu. Au avut loc deasemenea convorbiri cu ºeful guvernului, Emil Boc. Cu prilejul vizitei la Parlamentul României, oaspetele s-a întâlnit succesiv, cu preºedintele Senatului Mircea Geoanã ºi cu vicepreºedintele Cristian Diaconescu.

ca cele douã þãri sã depunã eforturi comune pentru a aduce un nou impuls tradiþionalei prietenii dintre cele douã popoare, pentru ca relaþiile multilaterale de prietenie, cooperare ºi parteneriat dintre China ºi România sã intre într-o nouã etapã.

Vorbitorul a prezentat parlamentarilor români aspectele ale dezvoltãrii economice ºi sociale a Chinei. "Cu eforturile asidue depuse în cei peste 60 de ani de la proclamarea R.P. Chineze ºi mai ales în cei peste 30 de ani de la aplicarea politicii de reformã ºi deschidere, Partidul Comunist Chinez, conducând poporul de diferite

În faþa parlamentarilor din comisiile reunite de politicã externã, învãþãmânt ºi culturã, din Senat ºi Camerã, domnia sa a vorbit despre prezentul ºi perspectivele relaþiilor bilaterale.

La Cotroceni, în decursul convorbirilor, a fost evocat stadiul relaþiilor bilaterale româno – chineze, punându-se accentul pe intensificarea relaþiilor de prietenie tradiþionale dintre cele douã state, cât ºi pe amplificarea cooperãrii la nivel politic ºi economic. ªeful statului ºi-a exprimat speranþa cã relaþiile economice bilaterale se vor dezvolta pe mãsura nivelului dialogului politic. De asemenea, a subliniat importanþa unei prezenþe mai active ºi intense a exportatorilor români în China. Înaltul demnitar chinez l-a asigurat pe preºedintele Traian Bãsescu de interesul companiilor chineze de a investi în România, cu precãdere în proiecte din domeniul energetic ºi cel al infrastructurii. Totodatã, a fost înmânat ºefului statului român un mesaj din partea preºedintelui Republicii Populare Chineze, Hu Jintao, în care se subliniazã importanþa consolidãrii relaþiei bilaterale.

Au fost discutate ºi aspecte legate de perspectivele relaþiei Uniunea Europeanã – China, preºedintele Traian Bãsescu asigurând partea chinezã de tot sprijinul României în dezvoltarea acesteia. În decursul convorbirilor de la Palatul Victoria s-a subliniat faptul cã Guvernul român doreºte sã se construiascã autostrãzi, poduri ºi hidrocentrale în parteneriat public-privat cu investitori din China, sã se realizeze asemenea parteneriate ºi în domeniile transporturilor, culturii, mediului ºi agriculturii. În discursul susþinut în Parlamentul României, Li Changchun a fãcut o concisã incursiune în istoria îndelungatã a dezvoltãrii relaþiilor bilaterale, concluzionând: „poporul chinez nu va uita niciodatã sentimentele de profundã prietenie ale poporului român”. El ºi-a exprimat dorinþa

naþionalitãþi, a gãsit cu succes o cale de dezvoltare care corespunde condiþiilor concrete ale þãrii. Aceasta este calea socialistã cu specific chinezesc."

El a arãtat cã, recent, Adunarea Naþionalã a Reprezentanþilor Poporului din China - forul legislativ suprem al þãrii, a examinat ºi aprobat cel de-al 12-lea program de dezvoltare economicã ºi socialã a þãrii. În document a fost stabilitã þinta dezvoltãrii Chinei în urmãtorii cinci ani, punându-se o bazã trainicã pentru realizarea unei societãþi cu o viaþã decentã, pânã în anul 2020.

Li Changchun a relevat cã, la fel ca ºi China, România este confruntatã cu sarcinile de dezvoltare a economiei, de îmbunãtãþire a condiþiilor de viaþã ale poporului ºi de promovare a dezvoltãrii tuturor compartimentelor societãþii. În aceastã situaþie, existã multe oportunitãþi pentru promovarea relaþiilor multilaterale de prietenie, cooperare ºi parteneriat între China ºi România. El a prezentat o propunere în patru puncte privind dezvoltarea relaþiilor de prietenie chinoromâne: Intensificarea schimburilor de vizite la nivel înalt, pentru întãrirea încrederii politice reciproce; Aprofundarea schimburile economice ºi comerciale, pentru dezvoltarea ambelor þãri; Lãrgirea schimburilor umanitare, pentru consolidarea bazei prieteniei; Promovarea cooperãrii chino-europene pentru realizarea unei prosperitãþi comune.

Domnia sa a evidenþiat faptul cã popoarele chinez ºi român sunt legate sufleteºte, iar prietenia chino-românã are perspective frumoase ºi indiferent de evoluþia situaþiei internaþionale, politica Chinei de dezvoltare a relaþiilor de prietenie, cooperare ºi parteneriat cu România nu se va schimba în nici un caz.

"Inimile noastre bat în consonanþã. Politica Chinei, indiferent de vremea din instituþiile internaþionale, de contextul internaþional, nu se va schimba faþã de România", a afirmat Li Changchun.

Pagina 5

St. Patrick's day 2011 Une journée dediée a la jeunesse Abdou Diouf Secrétaire général de la Francophonie Je voudrais dédier cette Journée internationale de la Francophonie à notre jeunesse, à la jeunesse de tous les pays et de tous les continents, à cette jeunesse du Monde arabe qui a eu le courage et la volonté de tracer, pacifiquement, la voie de la liberté politique et de l'équité économique et sociale, à une jeunesse qui ne doit plus être condamnée à osciller entre désespoir et révolte, mais qui doit pouvoir porter et concrétiser, dans la dignité et la confiance, son espoir légitime d'un avenir aux couleurs de la liberté, de la stabilité et de la prospérité.

En cette Année internationale de la Jeunesse, il est de la responsabilité des États et gouvernements d'initier des politiques nationales innovantes et ambitieuses en matière d'éducation, de formation, d'enseignement supérieur, d'insertion professionnelle, mais aussi d'emplois stables et qualifiés.

En cette période de crise économique et

politique mondialisée, il est de la responsabilité de la communauté des nations de tenir ses promesses, mais aussi de redoubler d'imagination, d'efforts et de solidarité, pour que se réalisent les Objectifs du Millénaire pour le Déve-

loppement et l'aspiration des peuples à la démocratie, aux droits de l'Homme et à la paix. Car c'est bien dans les pays les plus pauvres et les plus vulnérables que vivent ou survivent, aujourd'hui, 87% des jeunes âgés de 15 à 24 ans.

Cet appel, la Francophonie le relaiera sans relâche, tant auprès de ses membres

qu'au sein des instances internationales, tout en renforçant ses engagements propres. L'année 2011 verra, en effet, sur la base d'une large consultation, l'élaboration d'une programmation rénovée en faveur de la jeunesse.

Mais il est de la responsabilité de la Francophonie d'aller plus loin, en suscitant, grâce aux valeurs et à la langue française qui nous unissent, un dialogue fraternel et fécondant. Nous avons pu, ces dernières semaines, prendre la mesure de la puissance des réseaux sociaux, de l'efficacité des moyens de communication. A nous d'utiliser et de valoriser cette dynamique puissante pour favoriser la compréhension et amplifier la coopération entre tous les jeunes dans l'espace francophone, et bien au-delà.

Que cette Journée du 20 mars 2011 soit donc l'occasion de préparer, dans le partage et l'allégresse, l'avènement de ces retrouvailles universelles.

Seminar

“Regards croisés sur la littérature francophone” Ziua Internaþionalã a Francofoniei, aniversatã an de an la 20 martie, este un eveniment dedicat limbii franceze ca vector pentru multilingvism ºi promovare a solidaritãþii ºi cooperãrii între statele francofone. Ca în fiecare an, România, membru observator al OIF din 1991, iar din 1993, membru cu drepturi depline, a celebrat acest eveniment alãturi de ceilalþi 74 membri ºi observatori ai Organizaþiei Internaþionale a Francofoniei (OIF), printr-o serie de manifestãri culturale, artistice ºi educaþionale, organizate atât în þarã cât ºi în strãinãtate prin intermediul misiunilor sale diplomatice.

MAE în asociere cu ambasadele ºi misiunile francofone de la Bucureºti, a organizat în Aula Bibliotecii Centrale Universitare simpozionul “Regards croisés sur la littérature francophone”, deschis prin alocuþiunea secretarului de stat pentru afaceri globale, Doru Costea. Au

participat importanþi conferenþiari internaþionali: Matei Viºniec, scriitor ºi jurnalist de origine românã, Thibault Martin, universitar din Canada, Bernard Magnier, scriitor francez, Marc Quaghebeur, scriitor francofon din Belgia º.a.. Au fost prezenþi membrii ai Corpului diplo-

matic francofon de la Bucureºti, reprezentanþi ai Ambasadelor Canadei, RD Congo, Elveþiei, Franþei, Libanului, Tunisiei, Vietnamului, Delegaþia Wallonie-Bruxelles, Antena OIF ºi Biroul AUF pentru Europa Centralã ºi de Est, importante personalitãþi ale vieþii culturale francofone, reprezentanþi ai mediului universitar

ºi academic, parteneri instituþionali ºi din mediul privat, studenþi ºi elevi.

De asemenea, MAE a gãzduit ceremonia de înmânare a atestatelor de participare la cursurile ºi seminariile tematice organizate în cadrul „Planului multianual de formare în francezã a funcþionarilor publici care gestioneazã dosare europene”, eveniment la care au luat parte Ambasada Franþei, Institutul Francez, Delegaþia Wallonie-Bruxelles, Antena OIF pentru Europa Centralã ºi de Est, în calitate de parteneri implicaþi în derularea acestui important Program OIF. Aproximativ 50 de misiuni diplomatice ale României au luat parte la celebrarea Zilei Internaþionale a Francofoniei, prin organizarea de concerte, expoziþii, conferinþe, prelegeri ºi prin participarea la diverse evenimente organizate în colaborare cu alte ambasade francofone din þãrile de reºedinþã.

Mary McALEESE President of Ireland Beannachtai na Féile Pádraig ar chlann mhor dhomhanda na nGael, sa bhaile agus ar fud na cruinne, ar ár lá náisiúnta ceiliúrtha féin.

My best wishes to everyone who is celebrating Saint Patrick's Day 2011.

All across the world, on this our famous national day. Irish people and their friends join in joyful. Fun-filled celebrations of our great heritage and fascinating culture.

It's a day that reminds us of the eRdunng solidarity of the global Irish family, the strength it gives us and the pride. Beset as we are by economic difficulties, we take hope and inspiration from past problems transcended, from the peace which is growing in our land and from the depths of courage and generosity which underpin the rich community and civic life we enjoy.

We know St Patrick was an immigrant but he was also a volunteer. It is volunteers at home and abroad who not only fly the flag for Ireland on St. Patrick's

Day but, all year round, build up and sustain a culture of generosity that enriches life in so many different ways.

They are the backbone of our country and they are its heart and its soul. On the 17lh March, these volunteers will mobilise under the banner of St. Patrick in a national and international showcase of the indomitable Irish especially, the volunteering Irish at their very best.

Then it will be back to the committees, the fundraising, the planning, the helping and the daily turning up which are the stock-intrade of the volunteer.

In this year with its special focus on volunteering and on this day of parades, music, dance and colourful spectacle which is so reliant on volunteers, I send my warmest wishes and thanks to all who organise and participate in this great global festival. May you have a very happy and very special Saint Patrick's Day 2011.

Vizitã la nivel înalt la Centrul de Tranzit în Regim de Urgenþã Centrul de Tranzit în Regim de Urgenþã (CTU) din Timiºoara a primit vizita oficialã a unei delegaþii formate din ambasadori reprezentând 13 state europene (Austria, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Finlanda, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Norvegia, Polonia, Portugalia ºi Suedia). Este a patra vizitã a unei delegaþii de ambasadori acreditaþi la Bucureºti.Ea a fost organizatã de Înaltul Comisariat al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi, împreunã cu Ministerul Administraþiei ºi Internelor.

Din delegaþie au mai facut parte: Ministrul Agriculturii ºi Dezvoltãrii Rurale, Valeriu Tabãrã, Secretarul de Stat din Ministerul Administraþiei ºi Internelor, ºeful Departamentului Ordine ºi Siguranþã Publicã, chestor de poliþie Ioan Dascãlu, Secretarul de Stat din Ministerul Afacerilor Externe, Anton Niculescu, directorul general al Oficiului Roman pentru Imigrari, chestor principal de poliþie Nelu Pop. Oaspeþii au avut prilejul sã cunoascã procedurile de lucru ºi modul de operare al CTU, având în vedere rolul major pe care îl are acesta în protecþia ºi relocarea ulterioarã a „persoanelor aflate în nevoie urgentã de protecþie internaþionalã”. În cadrul vizitei membri delegaþiei au

avut o întâlnire cu oficialitãþi locale Prefectul de Timiº, Mircea Bãcalã ºi Preºedintele Consiliului Judeþean Timiº, Constantin Ostaficiuc, urmatã de o conferinþã de presã.

Trebuie sã reamintim faptul cã la Timiºoara se aflã primul Centrul de Tranzit în Regim de Urgenþã din lume, el putând primi pânã la 200 de refugiaþi, pe o perioadã limitatã de ºase luni, în vederea relocãrii ulterioare a acestora cãtre þãri terþe. CTU este rezultatul unui acord tripartit între Înaltul Comisariat al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi (UNHCR), Organizaþia Internaþionalã pentru Migraþie (OIM) ºi Guvernul României, din partea cãruia a fost desemnatã ca structurã responsabilã Oficiul Român pentru Imigrãri (ORI).

Centrul a devenit funcþional din noiembrie 2008, dar a fost deschis oficial la data de 12 martie 2009. De atunci, un numãr total de 637 refugiaþi au fost gãzduiþi în Centru, dintre care 613 au fost deja relocaþi în Statele Unite ale Americii, Canada, Marea Britanie, Suedia, Australia ºi Norvegia. Persoanele gãzduite în CTU sunt de origine eritreanã, sudanezã, palestinianã, etiopianã, srilankezã, irakianã ºi nigerianã.

Claudia LIUTE

Pagina 6

Convorbiri oficiale la nivel înalt, România- Iordania La invitaþia Majestãþii Sale Regele Abdullah II, Preºedintele României, Traian Bãsescu, a efectuat o vizitã de lucru în Regatul Haºemit al Iordaniei. În cadrul vizitei, ºeful statului român a purtat convorbiri oficiale cu suveranul haºemit pe

lidarea parteneriatului bilateral în domeniile: energie ºi resurse minerale, transporturi ºi infrastructurã de transport, agriculturã, turism, investiþii industriale ºi comerþ. În ceea ce priveºte problematica regionalã, ºeful statului a subliniat cã România înþelege aspiraþiile democratice ale popoarelor din Orientul Mijlociu ºi Africa ºi susþine progresul pe calea democraþiei prin dialog. Preºedintele României a apreciat rolul Regatului Haºemit în asigurarea pãcii ºi stabilitãþii în Orientul Mijlociu, iniþiativele Regelui de a menþine consensul arab ºi moderaþia ºi echilibrul dovedite pe scena internaþionalã. ªeful statului a reamintit poziþia României care încurajeazã, atât prin intermediul Uniunii Europene, cât ºi în plan bilateral, reluarea rapidã a negocierilor directe în privinþa procesului de pace israe-

Întâlnirea dintre Preºedintele României ºi Preºedintele Turkmenistanului Rãspunzând vizitei oficiale efectuate de Preºedintele României în Turkmenistan, în iulie 2009, Preºedintele Turkmenistanului, Gurbangulî Berdîmuhamedov, a efectuat o vizitã oficialã de trei zile în România.

Evocând Declaraþia Comunã la nivel înalt adoptatã la Aºgabat, în iulie 2009 ºi apreciind dezvoltarea actualã a relaþiilor bilaterale cei doi ºefi de stat au fost de acord asupra necesitãþii de

siv prin proiectele prioritare pentru România, Nabucco ºi AGRI. În legãturã cu aceste importante probleme, Preºedintele Traian Bãsescu a declarat: „Trebuie sã fac publicã satisfacþia mea pentru disponibilitatea Turkmenistanului de a participa la politica energeticã a Uniunii Europene prin dezvoltarea coridorului sudic. În acelaºi timp, însã, considerãm absolut corectã solicitarea expresã a Turkmenistanului de anga-

a consolida cooperarea într-o gamã largã de domenii. Un accent deosebit a fost pus pe securitatea energeticã, pãrþile exprimându-ºi sprijinul pentru diversificarea surselor de aprovizionare ºi rutelor de transport energetic ca precondiþie esenþialã pentru asigurarea securitãþii energetice la nivel regional ºi global. În acest context, s-a convenit sã se continue parteneriatul energetic reciproc avantajos, subliniindu-de importanþa livrãrilor de gaze naturale turkmene în direcþia europeanã, inclu-

jare în aceste proiecte bazat pe douã elemente fundamentale: un acord politic între Uniunea Europeanã ºi Turkmenistan ºi constituirea unui consorþiu în vederea realizãrii conductei pe sub Caspica între Turkmenistan ºi Azerbaidjan. Aº vrea sã nu existe niciun dubiu aici. România susþine poziþia Turkmenistanului cã, înainte de realizarea consorþiului care sã facã posibil transferul gazului din Turkmenistan cãtre Azerbaidjan, trebuie semnat un document politicojuridic la cel mai înalt nivel, pentru a da garanþii

cã gazul va fi solicitat ºi cumpãrat. În încheiere, aº aprecia cã proiectul Nabucco este un proiect viabil, atât timp cât parteneri în acest proiect vor fi Azerbaidjanul ºi Turkmenistanul”. În decursul convorbirilor a fost subliniatã importanþa extinderii cooperãrii în industrie, IT, construcþii ºi infrastructurã, transporturi, managementul apei, agriculturã. A fost evidenþiatã, de asemenea, disponibilitatea de a intensifica relaþiile în domeniile educaþiei ºi culturii.

Cei doi Preºedinþi au convenit, totodatã, sã intensifice cooperarea între România ºi Turkmenistan în proiecte regionale de interes reciproc, în regiunile Mãrii Negre ºi Mãrii Caspice.

Pentru atingerea acestor obiective, cei doi Preºedinþi au decis sã mandateze Guvernele lor sã elaboreze un Plan de Acþiune privind implementarea Declaraþiei Comune la nivel înalt din 2009.

Au fost abordate, de asemenea, teme de interes reciproc pe agenda regionalã ºi internaþionalã hotãrându-se încurajarea consultãrilor regulate între Ministerul Afacerilor Externe al României ºi Ministerul Afacerilor Externe al Turkmenistanului. În mod particular, s-a convenit întãrirea cooperãrii bilaterale în legãturã CU intensificarea relaþiilor UE-Turkmenistan, în perspectiva sporirii rolului ºi prezenþei UE în Asia Centralã, în contextul mai amplu al strategiei UE pentru regiune.

Pãrþile au fost de acord în ceea ce priveºte necesitatea continuãrii cooperãrii ºi sprijinului reciproc, în special în cadrul organizaþiilor internaþionale, cu scopul promovãrii pãcii ºi securitãþii internaþionale, ºi totodatã, a extinderii colaborãrii în combaterea extremismului, terorismului, traficului de droguri ºi a crimei organizate. Ambii ºefi de stat au condamnat cu fermitate terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masã ºi au exprimat interesul pentru consolidarea cooperãrii în lupta împotriva tuturor ameninþãrilor la adresa securitãþii regionale ºi internaþionale.

Departamentul de Comunicare Publicã

România predã ...

obiectivele sale, în scopul întãririi acesteia ca factor de cooperare regionalã; creºterea interacþiunii OCEMN cu toþi partenerii, observatorii ºi organismele înrudite, pentru a determina o relevanþã sporitã a OCEMN, cu rezultate benefice pentru toþi membrii sãi. În marja PîE RO, pe 17 martie, Ministerul Afacerilor Externe în colaborare cu Institutul Diplomatic Român au organizat în Aula Magna a Bibliotecii Centrale Universitare "Carol I" o conferinþã dedicatã Preºedinþiei-înExerciþiu a României la OCEMN. La eveniment au luat parte Ministrul român al Afacerilor Externe, Teodor Baconschi Ambasadorul Republicii Elene E.S. Georgios Poukamissas ºi Ambasadorul Federaþiei Ruse E. S. Alexander Churilin (membri ai Troicii OCEMN), Secretarul General al Secretariatului Internaþional Permanent (PERMIS) OCEMN, Leonidas Chrysanthopoulos, ºi Radu Carp, director IDR - moderatorul conferinþei. Au participat, de asemenea, ambasadori ºi reprezentanþi ai Corpului diplomatic din statele membre OCEMN ºi UE, decani ai unor instituþii de învãþãmânt superior ºi studenþi.

Atunci, în calitate de PîE al Consiliului Miniºtrilor de Afaceri Externe ai statelor membre OCEMN, ºeful diplomaþiei române a apreciat cã Organizaþia nu se bucurã de o vizibilitate adecvatã, declarând în acest sens cã "România este angajatã ferm pentru creºterea vizibilitãþii Organizaþiei Cooperãrii Economice la Marea Neagrã ºi promovarea în OCEMN a acþiunilor comune. Consolidarea misiunii economice a OCEMN, prin punerea în aplicare a proiectelor economice cu efect multiplicator este prioritarã, aºa cum se reflectã ea în acþiunile ºi evenimentele pe care le organizãm în intervalul ianuarie - iunie 2011."

Conferinþa a avut drept scop creºterea vizibilitãþii OCEMN, în conformitate cu mandatul Preºedinþiei-în-Exerciþiu, precum ºi continu-

area comunicãrii cu opinia publicã privind acþiunile diplomaþiei româneºti.

Trecând în revistã istoricul OCEMN, de la crearea sa în 1992, ministrul Baconschi a apreciat cã, pe mãsurã ce se apropie aniversarea a 20 de ani de la fondare, este necesar un bilanþ al activitãþii Organizaþiei.

Referindu-se la contextul actual ºeful diplomaþiei române a precizat cã "Astãzi, prin conjugarea mai multor factori ºi în acelaºi timp, prin acumularea unei voinþe politice suficiente, sperãm ca prin Strategia UE pentru regiunea Dunãrii, sã transformãm OCEMN din nou întrun atu, într-un instrument de integrare macroregionalã, din care toatã lumea profitã". În ceea ce priveºte aniversarea din 2012 a OCEMN, la lucrãrile CMAE a OCEMN din 8 iunie, ministrul român, a subliniat decizia statelor membre de a aduce la zi agenda OCEMN adoptatã în 2001 la Summit-ul care va fi organizat cu aceastã ocazie. "Reiterez acum apelul nostru cãtre Preºedinþiile succesive Rusia, Serbia ºi Turcia, de a conlucra pentru a schiþa un model cu adevãrat modern de cooperare economicã regionalã, care sã corespundã secolului XXI, un model flexibil, multidimensional ºi adaptabil din mers la evoluþia circumstanþelor regionale. Am fãcut toate eforturile necesare pentru ca Preºedinþia-în-Exerciþiu a României sã fie un succes. Am transmis ºtafeta partenerilor noºtri din Federaþia Rusã, cãrora le doresc cele mai bune împliniri, astfel încât organizaþia sã aibã anul viitor ºi ocazia unui bilanþ ºi oportunitatea unui nou start".

Trebuie subliniat cã þara noastrã deþine unul din posturile de Secretar general adjunct al Secretariatului Internaþional Permanent (PERMIS) al OCEMN, cu sediul la Istanbul (Ambasador Traian Chebeleu, 1 mai 2009-30 iunie 2012).

Consulul general al României la Istanbul este ºi Reprezentant permanent al României pe lângã OCEMN.

(Urmare din pag. 2)

marginea cooperãrii bilaterale ºi a situaþiei actuale din Orientul Mijlociu ºi Africa de Nord.

Apreciind relaþiile româno-iordaniene, cei doi ºefi de stat au fost de acord cã ele se caracterizeazã printr-o dinamicã accentuatã a dialogului

liano-palestinian. Acestea trebuie sã conducã la o pace durabilã ºi cuprinzãtoare, pe baza soluþiei celor douã state care sã convieþuiascã în pace ºi securitate. Totodatã, ºi-a exprimat sprijinul pentru iniþiativele Iordaniei în acest sens.

politico-diplomatic la toate nivelurile, prin convergenþa intereselor de securitate ºi prin dorinþa comunã de aprofundare a cooperãrii economice. S-a convenit conso-

România, a declarat domnia sa, sprijinã concretizarea „statutului avansat” obþinut de Iordania în relaþia cu Uniunea Europeanã, în octombrie 2010.

ului "Building Sustainability, Enhancing Commitments" - al cãrui acronim este BSEC. Primele douã cuvinte aratã hotãrârea de a accentua orientarea cãtre proiecte a OCEMN, iar ultima parte vizeazã promovarea acþiunilor comune care determinã succesul organizaþiei.

Motto-ul indicã ºi necesitatea unei gândiri orientate cãtre perspectiva ºi obiectivele viitoare ale OCEMN, justificatã de maturitatea instituþionalã a organizaþiei.

Prioritãþile Preºedinþiei române au fost: Continuarea angajamentului ferm al României faþã de cooperarea economicã regionalã ºi faþã de OCEMN; stimularea misiunii economice a OCEMN, cu accent asupra politicilor de mediu, energie, creºterea schimburilor economice, comerciale ºi a cadrului de investiþii intraregional; consolidarea cooperãrii în domeniul afacerilor interne, în special combaterea crimei organizate ºi a corupþiei; consolidarea interacþiunii OCEMN-UE, prin stimularea interesului de cooperare între OCEMN instituþiile europene ca ºi cu statele membre UE; realizarea de progrese în implementarea Parteneriatului pentru Mediu ºi în lansarea celorlalte douã parteneriate din cadrul Sinergiei Mãrii Negre, în consultare ºi cooperare cu toate statele membre OCEMN; întãrirea rolului unic al OCEMN în regiune ºi a activitãþilor sale specifice pentru a valorifica potenþialul existent al OCEMN ca platformã ca dialog ºi cooperare. Între prioritãþile organizatorice se înscriu de asemenea consolidarea dialogului dintre OCEMN ºi comunitatea internaþionalã ºi amplificarea contribuþiei OCEMN la întãrirea stabilitãþii în regiune, în cadrul trasat de Carta OCEMN; revigorarea procesului intern de reflecþie privind perspectivele organizaþiei ºi

Pagina 7

Raportul românesc de monitorizare a alegerilor din Kazahstan În perioada 28 martie - 6 aprilie 2011 o delegaþie a Institutului de Relaþii Internaþionale ºi Cooperare Economicã a realizat, la invitaþia Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Kazahstan, monitorizarea alegerilor prezidenþiale din aceastã þarã. Într-o primã etapã Comisia de Monitorizare a evaluat condiþiile oferite de legislaþia electoralã, legislaþia cu privire la asociaþii ºi activitãþi politice, legislaþia cu privire la mass media ºi prevederile constituþionale, fãcând ºi o evaluare a

gea, director al Institutului de Relaþii Internaþionale ºi Cooperare Economicã a prezentat Concluzia preliminarã a misiunii de monitorizare ca ºi Raportul preliminar de evaluare a alegerior prezidenþiale din Kazahstan, referindu-se ºi la datele colectate în ziua alegerilor ºi în perioada tabulãrii rezultatelor finale. Concluzia a fost aceea de susþinere a rezultatelor alegerilor din Kazahstan ca reprezentând voinþa realã, liber exprimatã, în mod democratic a poporului kazah.

mãsurilor preliminare luate de Comisia Electoralã Centralã a Republicii Kazahstan pentru asigurarea unui climat propice alegerilor.

Concluzia Comisiei a fost cã mãsurile preliminare asigurã un climat onest ºi echilibrat pentru desfãºurarea de alegeri libere pe data de 3 aprilie. În ziua votului, echipa de monitorizare a realizat supravegherea procesului de numãrare ºi tabulare a rezultatelor, într-un numar semnificativ de secþii ºi comisii electorale de centralizare a rezultatelor.

La 4 aprilie 2011, orele 14, într-o conferinþã de presã desfãºuratã la Hotelul Ramada din Astana, prof. dr. Anton Cara-

Raportul românesc prezentat în data de 4 aprilie la ora 14:00 a fost urmat la orele 16:00 de Raportul Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei care a recunoscut caracterul democratic al consultãrii populare din Kazahstan iar la orele 18:00, de cel al Organizaþiei de Cooperare de la Shanghai care a recunoscut, la rândul sãu, spiritul democratic al alegerilor din Kazahstan.

Prof.dr.Anton Caragea a prezentat apoi principalele elemente ale Raportului românesc de monitorizare a alegerilor în cadrul unor interviuri pentru canalele de televiziune Kazakhstan, CTB, Astana TV ºi a rãspuns întrebãrilor directorului jurna-

lului Noul Kazahstan.

Delegaþia româneascã a participat la Muzeul de Arta Moderna la dechiderea, expozitiei dedicate împlinirii a 50 de ani de la zborul lui Iuri Gagarin în spaþiul extraterestru. A fost deasemenea vizitat ºi Muzeul Primului Preºedinte al Kazahstanului, unde este expusã la loc de cinste diploma de Doctor Honoris Causa oferitã de cãtre prof.dr.Anton Caragea, Preºedintelui Nursultan Nazarbaev cu ocazia vizitei sale în România, alãturi de alte dovezi de recunoaºtere internaþionalã a prestigiului preºedintelui kazah. În final, prof. dr. Anton Caragea a avut onoarea de a fi invitat sã rosteascã un discurs despre Politica de Vecinatate a Uniunii Europene la Universitatea Euro-Asiatica din Astana. De aceastã onoare s-au mai bucurat în trecut Hillary Clinton, George Bush jr, Preºedintele României – Emil Constantinescu, prinþul Hakoon al Norvegiei etc. Întâlnirea cu studenþii ºi profesorii universitãþii a prilejuit un dialog de peste doua ore aducând realitãþiile Uniunii Europene mai aproape de lumea Asiei Centrale ºi de geopolitica Kazahstanului.

La intoarcerea în þarã a delegaþie, la Academia de ºtiinte Economice din Bucureºti, în prezenþa unor membri ai Corpului diplomatic, a unui numeros public format din cadre didactice ºi studenþi ai ASE, reprezentanþi ai presei, etc. prof. dr. Anton Caragea a prezentat Raportul Românesc de Monitorizare a Alegerilor Prezidenþiale din Kazahstan în varianta finalã. Trebuie menþionat cã acest Raport a fost prezentat ºi acceptat în aceeaºi zi de Consiliul Europei ca document european. Odata cu obþinerea de catre Kazahstan a recunoaºterii generale a reuºitei construcþiei unui sistem democratic ºi a unei societãþi deschise, România îºi gãseºte un nou partener democratic ºi stabil în Asia Centralã.

Diplomaþi strãini în vizitã la noul Centrul de Instruire a Personalului Consular Inaugurat la finele lunii martie, Centrul de Instruire a Personalului Consular (CIPC) este o structurã specializatã, de care beneficiazã atât personalul din Centrala Ministerului român al Afacerilor Externe, cât ºi cel care îºi desfãºoarã activitatea la

Centrul are acum un nou sediu. El a putut fi vizitat în prima sãptãmânã a lunii mai de cãtre membri ai Corpului diplomatic ºi Consular acreditat la Bucureºti. Vizita face parte din seria evenimentelor organizate pentru reprezentanþii misiunilor diplomatice

misiunile diplomatice ºi oficiile consulare ale României. El rãspunde nevoii de profesionalizare a personalului consular ºi de asigurare a unor programe specifice de instruire, formare continuã ºi perfecþionare a cunoºtinþelor în materie consularã.

ale statelor membre aparþinând Uniunii Europene, Spaþiului Schengen, precum ºi statelor candidate la aderarea la UE ºi reprezintã un element important al procedurii de operaþionalizare a Centrului de Instruire a Personalului Consular.

Diplomaþilor strãini le-au fost prezentate cele mai importante segmente de pregãtire pentru personalul diplomatic ºi consular, respectiv Sistemul Naþional Informativ privind Vizele ºi platforma E-learning, instrumente de lucru care permit pregãtirea personalului la distanþã, facilitând accesul la cursuri online în orice moment, precum ºi verificarea sau testarea nivelului de însuºire a cunoºtinþelor.

Reprezentanþii diplomatici au fãcut ºi un tur al noului sediu - secþie consularã model la standarde Schengen (cu sistem e-ticketing), sala de conferinþe, dotatã cu un sistem de video proiecþie multimedia ºi de videoconferinþã, sãlile de curs care pot gãzdui pânã la aproximativ 60 de cursanþi, moderna salã de aºteptare, biblioteca ºi birourile personalului CIPC. La finalul întâlnirii au fost discutate ºi analizate posibilitãþile de cooperare ºi a fost realizat un schimb de experienþã cu personalul CIPC în ceea ce priveºte pregãtirea ºi perfecþionarea continuã a personalului consular.

"Ziua Rusiei a devenit deja o sãrbatoare a fiecãrui cetãþean, a fiecarei familii" Aleksander CIURILIN, Ambasador al Federaþiei Ruse Ziua Naþionalã a Rusiei este o sãrbãtoare relativ recentã din istoria Patriei mele. Dar ea devenit deja o sãrbatoare a fiecãrui cetãþean, a fiecarei familii.

Declaraþia de suveranitate a Federaþiei Ruse a fost adoptatã în urma cu 21 de ani. A fost un eveniment de referinþã în istoria de 1150 de ani a Rusiei, prin care s-a schimbat natura statalitãþii ºi s-a determinat un nou vector în evoluþia þãrii. În ultimii ani, am realizat multe, însã avem ºi mai multe de fãcut pentru ca þara noastrã sã intre în perioada unei modernizãri mai profunde. Obiectivul noii Rusii este crearea condiþiilor pentru punerea deplinã în valoare a capacitãþilor fiecãruia ºi ale tuturor. Nu intenþionãm sã ne abatem de la drumul ales, sã renunþãm la reformele democratice, la dezvoltarea unei economii de piaþã cu orientare socialã, la creºterea nivelului de trai al tuturor straturilor sociale din Rusia.

Sarcina principalã a politicii externe ruse este crearea unor condiþii favorabile pe plan extern în vederea dezvoltãrii þãrii ºi a poporului, modernizarea Rusiei ºi asigurarea unui loc demn în configuraþia internaþionalã.

Rezultatele acestei activitãþi trebuie sã fie pe inþelesul cetãþenilor. Între obiectivele principale ale diplomaþiei ruse se aflã problemele consolidãrii pãcii ºi stabilitãþii. În acelaºi timp, Federaþia Rusã îºi va dezvolta în continuare capacitãþile de apãrare.

Suntem deschiºi la aprofundarea cooperãrii, pe baza principiilor egalitãþii în drepturi ºi a respectãrii intereselor reciproce, cu toþi cei care îºi manifestã disponibilitatea în acest sens. Avantajele unei astfel de abordãri sunt de la sine înþeles. Cu toate acestea, în cadrul dialogului cu partenerii noºtri privind politica externã existã unele teme care nu sunt

Schimb de puncte de vedere ...

(Urmare din pag. 3) stabilitate ºi reformã în vecinãtatea UE. Vrem sã vedem cum þãrile din Balcanii de Vest, Turcia ºi Moldova, se îndreaptã spre aderarea la UE, astfel încât ºi acestea ºi UE sã devinã mai puternice. Salut rolul pe care îl poate juca România în acest sens împãrtãºind din experienþa sa în tranziþie. Am fost încântat sã vãd eforturile pe care le-a fãcut preºedintele Bãsescu pentru a reforma justiþia ºi a combate corupþia din România. În al treilea rând, Marea Britanie ºi România sunt implicate împreunã în Afganistan ºi Libia. Sunt mândru sã ºtiu cã în Afganistan trupele noastre luptã împreunã pentru a ajuta forþele afgane sã preia controlul din 2014. În Libia, România ºi-a asumat un rol important trimiþând capacitãþi navele pentru a împiedica trecerea armelor cãtre forþele lui Gaddafi. Am convenit azi cã în ultimele sãptãmâni s-au înregistrat progrese reale în protecþia populaþiei din Benghazi, din Misrata ºi din alte zone, dar nu ne putem înceta activitatea atât timp cât civilii rãmân în fiecare zi în bãtaia focului. Vom duce la bun sfârºit aceastã misiune intensificând presiunea pânã când nu omorurile vor înceta.

Unitatea ºi rezoluþia coaliþiei în confruntarea cu aceastã provocare au reprezentat o realizare extraordinarã. Îi sunt recunoscãtor preºedintelui Bãsescu pentru prietenia ºi solidaritatea sa ºi sunt foarte încântat sã-l am astãzi la Londra lângã mine.

Preºedintele României, Traian Bãsescu: Mulþumesc domnului David Cameron, domnului Prim-ministru, pentru invitaþia de a vizita

deloc simple, inclusiv cele din domeniul securitãþii.

Aici trebuie sã fim direcþi: nu dorim ca Europa sã alunece iar într-o stare de neînþelegere reciprocã, neîncredere ºi suspiciune, iar în mare parte - spre confruntare.

România este cea mai mare þarã din sud-estul Europei, membrã a UE ºi NATO. Desigur, noi ascultãm cu atenþie ceea ce se spune la Bucureºti, dar vrem sã se asculte cu atenþie ºi ceea ce se spune la Moscova.

Avem mai multe domenii pentru un dialog fructuos. Remarcãm cu satisfacþie activitatea pe care o desfãºoarã în România intreprinzãtorii ruºi. Companiile ruseºti "Lukoil", "TMK", "Mechel" au venit aici cu investiþii substanþiale, cu cele mai noi tehnologii ºi cu cele mai înalte standarde de protecþie a mediului. Cred cã o contribuþie la fel de fructuoasã pentru consolidarea colaborãrii economice bilaterale o poate avea ºi mediul de afaceri românesc care se poate implica cu succes în proiectele economice din Rusia.

Un potenþial mare îl are ºi cooperarea în domeniul culturii.

Rusia ºi România sunt parteneri vechi. În lumea contemporanã, care este în continuã schimbare, experienþa de cooperare multilateralã acumulatã în timp are o importanþã deosebitã acum. Vorba unui proverb rusesc: un prieten vechi este mai bun decât doi prieteni noi.

De acest lucru ar trebui sã ne amintim când reflectãm asupra perspectivelor relaþiilor noastre bilaterale precum ºi ale politicii europene.

Discurs rostit la recepþia organizatã cu prilejul Zilei Naþionale a Rusiei Londra. Discuþia a prilejuit un schimb fructuos de puncte de vedere cu privire, în primul rând, la evoluþia noastrã comunã în interiorul Uniunii Europene. Am stabilit cã pentru þãrile noastre prioritatea este o Europã unitã mai puternicã, o Europã competitivã, o Europã în care cercetarea ºi dezvoltarea sã fie prioritare. În acelaºi timp, am discutat cu domnul Primministru evoluþiile pozitive în ceea ce priveºte Mecanismul de Cooperare ºi Verificare pe care România îl are în relaþia cu partenerii europeni ºi cu Comisia Europeanã. L-am informat pe domnul Prim-ministru cã România îºi va respecta pânã la capãt toate obligaþiile de ordin militar, fie cã vorbim de Balcanii de Vest, de Afganistan sau de Libia. De asemenea, l-am informat pe domnul Prim-ministru cã pentru România Strategia Europa 2020 este de maximã importanþã ºi Guvernul României este angajat în îndeplinirea obiectivelor acestei strategii. Nu în ultimul rând un subiect discutat a fost legat de cooperarea româno-britanicã pentru o viitoare continuare a proiectului de modernizare a celor douã fregate achiziþionate din Marea Britanie.

La întrevederea cu Speaker-ul Camerei Comunelor din Parlamentul britanic, a fost manifestatã satisfacþia pentru ritmul intens al dialogului parlamentar între România ºi Regatul Unit al Marii Britanii ºi al Irlandei de Nord ºi a fost subliniat faptul cã acþiunea parlamentarã capãtã o relevanþã tot mai mare la nivel european, în special dupã intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Vizitei a continuat cu participarea Preºedintelui Traian Bãsescu la o masã rotundã cu oamenii de afaceri din City-ul londonez, susþinerea unei prelegeri la London School of Economics ºi o întâlnire cu reprezentanþii comunitãþii româneºti din Marea Britanie.

Pagina 8

La Fête Nationale de la Tunisie Saloua BAHRI

National day of South African Republic and twenty years of diplomatic relations between South Africa and Romania

Ambassadeur de la Tunisie Permettez-moi de vous souhaiter la bienvenue à cette réception que nous organisons à l’occasion de la célébration du 55e anniversaire de la Fête de l’Indépendance, une fête qui revêt cette année un caractère particulier dans la mesure où elle intervient après la Révolution du 14 janvier 2011. Cette Révolution est étroitement liée aux valeurs de l’Indépendance et s’inscrit dans le prolongement de la lutte du peuple tunisien pour la dignité.

Le monde s’est réveillé au début de cette année sur les événements d’une Révolution populaire, où le peuple revendiquait la dignité et refusait l’oppression. D’une manière spontanée, avec les mains vides, il a mené de front sa Révolution sans l’appui d’un Parti politique, d’une idéologie et d’aucun autre appui intérieur, ni extérieur ; les seules armes qu’il possède sont d’une part sa maturité, son riche patrimoine et la culture de ses ancêtres parmi les savants et les hommes de lettres et gardant dans sa mémoire les vers du Poète National Abou El Kacem ECCHEBI: «Lorsqu’un jour le peuple veut vivre, force est pour le destin de répondre, force est pour les ténèbres de se dissiper, force est pour les chaînes de se briser» et d’autre part son intelligence et son savoir dans les technologies modernes pour s’échanger les informations à travers les réseaux sociaux.

C’est le peuple tunisien et c’est la Tunisie, la Tunisie d’Ibn Khaldoun et de Tahar Haddad et bien d’autres parmi ses Hommes de science, de savoir et de politique, précurseur dans tous les mouvements de liberté: la Tunisie est le premier pays arabe qui a eu sa Constitution, depuis 1864, et le premier pays qui a abolit l’esclavage en 1861 et c’est aussi le pays avant-gardiste en matière d’émancipation et de liberté de la femme tunisienne depuis déjà 1936.

La période qui a suivi la Révolution n’était pas sans difficultés, ni sans défis en raison des multiples revendications du peuple et du climat d’insécurité qui a régné sur tout le pays aspects certes normaux accompagnant chaque Révolution.

Grâce à la solidarité du peuple tunisien, son unité, sa force et sa détermination d’aller vers l’avant et de rompre définitivement avec le passé, l’on a pu réaliser ce qui n’a pas été accompli pendant des décennies en faveur de la consécration de la Démocratie, des Droits de l’Homme et des libertés fondamentales.

Deux mois après la Révolution de la Dignité, la sécurité et la stabilité sont rétablies et le chemin est bien clair suite à la création d’un nouveau Gouvernement provisoire, composé de technocrates et des représentants de la société civile, chargée de la gestion des affaires courantes de l’Etat, en vue d’assurer sa sauvegarde et sa continuité. Une feuille de route a été également convenue, avec la participation de toutes les

composantes de la société civile, ayant des étapes claires et des échéances bien définies, prévoyant notamment l’organisation, le 24 juillet 2011, des élections démocratiques, transparentes, pour élire une Assemblée Constituante. Elle reflétera la volonté du peuple et l’exercice de sa totale souveraineté dans le cadre d’un nouveau régime politique, qui rompt définitivement avec l’ancien régime.

Cette étape sera l’expression réelle de la volonté du peuple dans la construction de la Tunisie nouvelle, la Tunisie de la liberté.

La Tunisie demeure déterminée de réussir cette période transitoire et de baliser les fondements de sa dignité et de son invulnérabilité, en comptant tout d’abord sur ses fils et ses filles, ses hommes, ses femmes et ses jeunes, mais également sur ses nombreux partenaires parmi les pays frères et amis.

Je ne peux passer cette occasion sans réitérer nos remerciements aux Autorités de vos pays, qui ont exprimé leur solidarité et leur appui au peuple tunisien, ainsi que leur disposition de contribuer à la réussite du processus démocratique.

Attachée à ses relations d’amitié et de coopération et leur développement, la Tunisie salue vos pays et vos peuples pour cette solidarité et souhaite une coopération renforcée et un partenariat riche à même de contribuer à relever les défis de la prochaine étape, la relance de l’activité économique, le développement des investissements et la reprise du tourisme.

La Tunisie souhaite de ses partenaires de l’UE le renforcement des relations de coopération, reflétant les acquis de la nouvelle situation dans la consécration de la démocratie et des libertés fondamentales; l’accès au statut avancé constituerait la réponse aux aspirations du peuple tunisien dans le cadre d’une nouvelle approche de partenariat garantissant le développement global et solidaire.

Permettez-moi de réitérer mes remerciements à la Roumanie, pays ami, avec lequel nous nous félicitons des relations traditionnelles d’amitié et de coopération, que nous souhaitons se renforcer et se consolider davantage dans le nouveau contexte politique et économique qu’offre la Tunisie.

Je souhaite également adresser mes sincères remerciements à vous tous, collègues et amis, pour votre sollicitude et soutien au cours des récents événements qu’a connu mon pays.

Mille mercis pour tout le monde!

Vive la Tunisie libre, invulnérable et prospère!

Vive l’amitié tuniso-roumaine!

Vive l’amitié de la Tunisie avec tous les pays amis et frères!

Discours pronnoncée à l’occasion de la célébration de La Fête Nationale de la Tunisie

Pieter SWANEPOEL Ambassador of South Africa Vã mulþumesc foarte mult pentru participarea la Ziua Naþionalã a Republicii Africa de Sud ºi a douãzeci de ani de relaþii diplomatice între Africa de Sud si România.

Twenty years ago, I had the privilege of accompanying our Foreign Minister to Romania, in order to formally establish diplomatic relations with this friendly country. People like Ambassador Gheorghe Lupes were here to meet us and make us fell at home, while former Romanian Foreign Minister Sergiu Celac paved the way for this to happen through a visit to Cape Town, after attending the Independence Celebrations of Namibia in March 1990. Our thoughts also go out to the late Joe Sussmann, who was instrumental in all of this.

We established a Consulate-General here in Bucharest on 1 April 1991, while Mr. Ciubotariu becomes Romania’s Consul General to South Africa in July 1991. During Foreign Minister Nastatse’s visit to South Africa in November 1991, diplomatic relations were upgraded to Ambassadorial level.

It would be fair to say that South Africa lost momentum in our relations when we closed our Mission here for financial reasons at the end of the nineties, but fortunately, Romania kept their Embassy in Pretoria, as well as the ConsulateGeneral in Cape Town, which was

opened in 1993.

Three years ago we re-established our Embassy here in Bucharest, with the explicit instructions to service and expand the growing South African investment into this country and to obviously promote trade and tourism with South Africa, which was fortunately enhanced by the surprising large number of Romanians attending last year’s FIFA Football World Cup, successfully hosted by South Africa.

This year we are expecting to Romania a visits by both our Ministers of International Relations and Cooperation, as well our Minister of Science and Technology, followed by a number of Trade Missions and hopefully, formal consultations between our Foreign Ministries towards the end of the year. Talking about Science and Technology, we have with us today Drs. Koos and Raluca van Staden, who together spent more than

10 years in South Africa and recently won, for the second time, the main prize from the European Association of Invention in Geneva.

I have no doubt that our bilateral relations are picking up the required momentum to make up for the years when we did not have any residential presence in this important EU/NATO country. As an example of this, we now have much closer cooperation with one another in Defense related matters and also in the field of sport, where the legendary Hagi, at the end of last year, took a number of young Romanian football players with him to South Africa, to attend an intensive training course.

Finally, our thoughts go out to the sustained health of former President Nelson Mandela, who among others is so directly linked to the celebration of South Africa’s Freedom Day. On this note, Excellencies, Ladies and Gentlemen, I would like to invite you to raise your glasses and join me in a toast to the warm relations between South Africa and Romania, to the health of His Excellency President Traian Basescu and to the prosperity of the Romanian people.

To your health and prosperity, I thank you.

Speech delivered, on 28 April 2011, at the reception offered at Hilton Hotel, Bucharest

Dezideratele Asociaþiei Române de Politicã Externã Declanºarea la o scarã fãrã precedent a evenimentelor pe plan mondial, complexitatea implicaþiilor, succesiunea lor rapidã ºi, în cele mai multe cazuri, suprapunerea acestora în timp ºi loc de derulare, reclamã, cu tot mai multã acuitate, extinderea abordãrii politicii externe a þãrii, dincolo de limitele autoritãþii institutionalizate, spre zona civicã, neguvernamentalã, spre personalitãþi care se bucurã de o experienþã îndelungatã în domeniul relaþiilor internaþionale. În acest sens, Asociaþia,fondatã în anul 2000, s-a constituit într-un forum de reflecþie, cercetare, dezbateri ºi diseminare de informaþii publice privind Politica Externã a României, de promovare a unei politici externe active, în consens cu interesul naþional. Asociaþia Românã de Politicã Externã oferã un cadru adecvat în care se pot elabora ºi avansa opinii ºi propuneri de mãsuri ºi acþiune care sã contribuie la profilarea strategiei ºi tacticii României pe linia raporturilor de conlucrare cu þãrile lumii ºi cu organizaþiile

internaþionale.

Asociaþia include în rândurile sale ºi apeleazã ori de câte ori este nevoie la diplomaþi de carierã, profesori universitari, istorici, analiºti ºi oameni politici, jurnaliºti ºi cercetãtori, specialiºti de înaltã calificare în drept internaþional ºi relaþii internaþionale, precum ºi în problematica economiei ºi culturii mondiale.

Folosind experienþa membrilor sãi, Asociaþia Românã de Politicã Externã îºi propune sã redescopere filoanele valoroase ale diplomaþiei noastre tradiþionale ºi, pornind de la acestea, sã acontribuie la definirea liniei politicii externe a României, în funcþie de noile realitãþi ºi interconexiuni de forþe pe plan internaþional.

Asociaþia Românã de Politicã Externã este deschisã unui dialog constant cu structuri similare din alte state, cu toþi cei care au preocupãri ºi un cuvânt de spus în domeniul politicii externe din þarã ºi din afãrã ei. În acest context, reprezentanþele diplomatice de la Bucureºti sunt aºteptate sã sprijine Asociaþia prin participa-

rea la manifestãrile acesteia, în special la cele de interes reciproc, cât ºi prin facilitarea cooperãrii cu asociaþiile de Politicã Externã din þãrile respective, spre beneficiul ambelor pãrþi.

Cu prilejul Adunãrii Generale care a avut loc, la Casa Nicolae Titulescu din Capitalã, noul Preºedinte al Consiliului Director al Asociaþiei, Ambasadorul, profesor universitar doctor Aurel Preda a arãtat: "Prin întrega sa activitate bazatã pe competenþã profesionalã ºi ataºamentul faþã de þarã al membrilor sãi, Asociaþia Românã de Politicã Externã nu va tolera diletantismul ºi va lua atitudine promptã împotriva oricãrei forme de manifestare a acestuia, indiferent de promotori".

Parte integrantã a societãþii civile, Asociaþia Românã de Politicã Externã are personalitate juridicã, este apoliticã ºi îºi desfãºoarã activitatea în mod independent, în conformitate cu prevederile legale privind organizaþiile neguvernamentale.

A.R.P.E.

Pagina 9

The closeness of ties between Romania and Israel Dan-Ben ELIEZER Ambassador of the State of Israel As we mark the 63 years of Independente of the State of Israel, we celebrate this living dream which is the rebirth of the Jewish people in its homeland, We celebrate Israel's democratic values, creativity and achievements in sciences and arts, medicine, agricultura and education, We celebrate our success in absorbing millions of immigrants and refugees to our land, our cultural richness and diversity, our pluralistic and modern society of nearly eight million people.

in many important festivals like: TIFF, European Film Festival, Next, Timishort, B`est Film Festival and has won awards. Leading dancing companies have also performed in various festivals.

Israel writers have been translated into Romanian, and this fall, the prestigious George Enescu Festival will host concerts of internationally acclaimed orchestras like the Israeli Philarmonic conducted by Zubin Mehta.

In the economic sector, today, more than 6000 companies with Israeli capital are registered in Ro-

Israel enjoys longstanding friendly relations with Romania since its establishment. Romania is an important partner of Israel in Central Europe. We share the same values and strategies.

The closeness of ties between our two governments and parliaments is manifested by mutual visits of high-ranking officials and dignitaries most notably the visits of President Traian Basescu and President Shimon Peres, the Ministers of Foreign Affairs, Mr. Avigdor Lieberman and Mr. Teodor Baconschi.

The special bond between Romania and Israel is remarkably present in the cultural domain.

Last year we renewed our bilateral agreement on Culture, Education and Scientific cooperation.

Each year leading Israeli and Romanian artists take part in diverse cultural events in both countries, in disciplines such as: theatre, cinema, music, literature, plastic arts and more. For example, prestigious Israeli theatre companies such as Habima and Cameri performed on Romanian stages. And, this year we continue a long tradition of being present at Sibiu International Theatre Festival.

Israeli cinema has been present

mania, with approximately 130 new companies registered in 2010.

The hi-tech sector in Israel is very highiy developed. Our products are in the forefront of scientific advancement. Israeli innovations are to be found in many countries including Romania. We are continuing to promote the collaboration between our two countries in the fields of ICT. agro and water technologies, biotechnology, clean tech, homeland security and more.

Another area of interest with big potential for both our countries is tourism. Last year more than 100.000 Israelis visited Romania and 40.000 Romanians visited Israel. Recently our two Ministers have agreed to promote Israel and Romania on each other tourism market as well as to boost bilateral investments in this sector.

I look forward to broadening the potential in the existing relations between our two countries and furthermore to explore new venues of cooperation.

Last but not least I would like to salute my brothers and sisters, the active Romanian Jewish Community for its contribution to the existing of strong ties between our countries.

Celebration Argentina - Romania: of the National and 80 years Constitution day of diplomatic ties of Norway Øystein HOVDKINN Ambassador of Norway You have just listened to the choir of the Mogosoaia Children’s Shelter here in Bucharest which is part of the bilateral history between Romania and Norway. The shelter was opened

by HM King Harald in 1999 and is still being sponsored by Norwegian NGOs. The Norwegian national anthem is not the easiest one to sing. I think these young boys and girls have done a splendid job and they even managed to perform in Norwegian. Well done!

Today we are celebrating the National and Constitution day of Norway.

In 1814 Norway left the union with Denmark and we were supposed to join a new union - with Sweden. We did so but only after having agreed among ourselves on a new constitution, the Norwegian constitution of 17 th May 1814.

This makes the Norwegian constitution one of the oldest in the world and it is still the basis for our political system, for our freedom and independence. In 3 years we will be able to celebrate its 200th anniversary.

Norwegians remain independent-minded and twice a majority of Norwegians have rejected membership in the

ssing and in the IT industry. The biggest Norwegian investor in Romania, however, is the Norwegian government - not private companies. I am confident that there is a huge potential for a wider economic cooperation between our two countries, in fields where Romania has comparative advantages and Norway may have competence and experience.

Furthermore, the current as well as the future Norwegian financial programmes for Romania will boost the business cooperation and will strengthen bilateral relations of all kind.

Based on our membership in the European Economic Area and de-facto-membership in the European internal market and Schengen, we have since 2004 launched an extensive financial assistance program for the Central and Eastern European member states of the EU. From 2009 till 2011 under this program we have supported Romania with almost 100 mill euro, within environment, health, cultural heritage, justice, sustainable production as well as civic society.

We are now negotiating a new agree-

European Union, in 1972 and 1994. I think we have to admit, however, that the concept of independence has changed dramatically since 1814.

Through Norway’s participation in the European Union’s internal market we are not dramatically more independent than those countries that are fully fledged members of the EU. The bilateral relations between Norway and Romania were hardly exis¬tent before the 1990s. However, econom¬ic partnerships, tourism and cultural relations, student exchange and institutional cooperation between our two countries have known a rapid growth especially during the last decade. Through European integration we have come much closer to Romania in spite of the fact that we are located at two opposite corners of Europe.

Thousands of Romanians work in Norway, the cultural exchange has never been more lively and many Norwegian companies have now established activities in Romania.

The Embassy is in close contact with the Norwegian companies that have established operations in Romania.

Some of the most important ones have taken a special interest in the shipbuilding industry. In fact, ships make up 36 percent of Romanian exports to Norway. Other significant Norwegian investments have been in food proce-

ment on the next round of project cooperation with Romania, to be started next year. What is already clear is that the financial volume will be radically increased - from 100 mill to more than 300 mill euro, making Norway the largest bilateral donor country for Romania. The negotiations will decide which fields Romania want to prioritize but it is already clear that projects within Environment, climate change, justice sector as well as the civic society/NGOs will receive the Lion’s share of future funding.

I am therefore very happy that State Secretary Bica from the Ministry of Justice is with us here today representing one of the sectors where cooperation between Romania and Norway will be strongly upgraded in the future.

Romania and Norway have a lot of potential for a deeper and closer cooperation and my Embassy will do its utmost to support this potential being better exploited.

I would now like you to join me in a toast to Romania and Norway and to a further strengthening of the excellent relationship between our two countries in all fields.

Speech delivered at the Reception organized for the Celebration of Norwegian National Day.

Claudio Pérez PALADINO Ambassador of the Republic of Argentina This year, Argentina and Romania celebrate the 131st anniversary of the beginning of diplomatic relations and the 80th anniversary of the opening of our Embassy. Today, our two countries enjoy a promising partnership across a broad range of fields, and are commited to the task of strengthening and diversifying their bilateral ties.

Romania and Argentina belong to the big family of latin nations; it is no surprise, therefore, that our cultures share so many similarities.

Both languages testify the legacy of our roots; our way of life, our feelings and social uses are also proof of the latin identity. This has become indeed a solid ground on which to build the existing partnership, with the awareness that our links will always benefit from the advantage of a common heritage.

The high-level meetings which have taken place in the last years witness the state of our bilateral relations.

Let us mention the most relevant among them, as well as the ones which will come soon: The IV meeting of the Bilateral Commission, with the presence of the Secretary of State for International Commerce in the Foreign Affairs Ministry, was held on June 22th, 2009 in Bucarest. The next meeting is scheduled in Buenos Aires in September.

The Vice-minister of Foreign Affairs of Argentina visited Bucarest on April 10th, 2010, when a bilateral meeting of political consultations was held. The Minister of Foreign Affairs of Romania, Teodor Baconschi, visited Buenos Aires May 25th and 26th , 2010 and took part in the celebration of the Bicentennial of Argentina.

During the next visit to Bucarest of the Minister of Science, Technology and Production Innovation of Argentina, Mr. Lino Barañao on June 10th , a bilateral treaty of scientific cooperation will be signed. Furthermore, other treaties related to mining, technical cooperation, tourism and diplomatic institutes are under negotiation.

We share similar positions in many subjects of the international agenda, like human rights and environment, and have given reciprocal support to candidates in the international organizations system.

Within the framework of bilateral institutional cooperation projects, a joint stamps issue of Romfilatelia and the National Post of Argentina was launched in both countries in 2010, as a hallmark of the Bicentennial of Argentina and a sign of friendship between our two nations. This joint edition makes reference to the beauty of the landscapes of both countries. As a matter of fact, some of this landscapes in Argentina belong to the region where the well-known

Romanians Emil Racovita and Iulius Popper were once present.

Our two peoples share a passion: sports; first and foremost, football.

On 10 August, Romania and Argentina will play a friendly match in Bucarest. It will be an excellent opportunity to see the waving flags of our two countries side by side in the new National Stadium of Bucarest.

Further, let us remember that the national rugby team from Argentina "Los Jaguares" took part in the Nations Cup 2010, in Bucarest.

As well, the Argentine national rugby team "Los Pumas" will meet Romania on 17 September 2011 during the World Cup in New Zealand.

The national tennis teams from Argentina and Rumania met in a Davis Cup match last March in Buenos Aires. It should also be mentioned that some football players from Argentina are part of Romanian teams and perform successfully in the top positions of the national league.

From the standpoint of the cultural relations, let us mention the growing importance of tango in Romania. A lively tango community has been created in Bucarest six years ago, and has ever since disseminated the passion for the argentine dance in other Romanian cities like Brasov, Constanza, Cluj, Iasi, Timisoara and Sibiu. Month after month, several tango teachers from Argentina visit Romania and organize classes, seminars and dance shows which are enthusiastically welcomed by the members of the Romanian tango community.

As regards literature, many works of well-known writers from Argentina -like Jorge Luis Borges and Julio Cortázar- have been translated in Romania and enjoy growing appreciation among readers.

Last but not least, economy and commerce are prominent points in the bilateral agenda. The exchanges in the field of trade of goods and services offer promising possibilities of development. Agriculture and technology for the production of food, tourism, IT, creative industries, biotechnology, etc. feature as some of the most future-oriented sectors in our economies.

We are particularly interested in the development of reciprocal investments. Argentina wants to attract foreign funds for projects with direct impact in the development of the country. Romanian investors who are looking for global opportunities may find in Argentina a reliable business platform for their future operations.

Finally, let us take the opportunity of this 80th anniversary of diplomatic relations to keep on building closer links between Argentina and Romania and deepening the traditional friendship of our two peoples.

Pagina 10

Celebrarea a 100 de ani de relaþii diplomatice dintre Elveþia ºi România Celebrarea a 100 de ani de relaþii diplomatice dintre Elveþia ºi România, este marcatã prin organizarea ºi sprijinirea de cãtre Ambasada Elveþiei a unor evenimente desfãºurate în Bucureºti ºi mai multe oraºe din þarã, care se vor derula pe tot parcursul anului. Celebrarea centenarului are ca scop consolidarea ºi întãrirea relaþiilor de prietenie dintre cele douã þãri ºi evidenþierea prezenþei Elveþiei în România. În acest sens, la Ateneul Român a avut loc Conferinþa de lansare a Programului de Cooperare între Elveþia ºi România prin care se alocã României 181 de milioane de franci elveþieni, suma reprezentând o contribuþie financiarã destinatã procesului de extindere al Uniunii Europene, reducerii disparitãþilor dintre vechii ºi noii membri ai Uniunii ºi dintre diversele regiuni ale României.

Un nou pas în relaþiile româno-elveþiene Acum cinci ani, în februarie 2006, Consiliul Uniunii Europene ºi Consiliul Federal al Elveþiei, au semnat un memorandum de înþelegere, cu privire la acordarea unei asistenþe financiare elveþiene în valoare de 1 miliard de franci elveþieni celor 10 state membre care au aderat la Uniunea Europeanã la l mai 2004.

Un Addendum la acest Memorandum prevãzând alocarea unei contribuþii financiare suplimentare pentru România ºi Bulgaria, a fost semnat în iunie 2008, fiind aprobat de Parlamentul elveþian în decembrie 2009.

Obiectivul acestei finanþãri este de a contribui la reducerea disparitãþilor economice ºi sociale, atât în cadrul Uniunii Europene, cât ºi

Discursul E.S. Livio HÜRZELER (Extrase)

În primul rând, daþi-mi voie sã-mi exprim satisfacþia pentru aceastã lansare mult asteptatã, care este un pas decisiv pe calea ce duce la aplicarea integralã în România a Programului privind Contribuþia Elveþiei la extinderea UE. Aceastã contribuþie marcheazã o nouã etapã în relaþiile bilaterale excelente dintre cele douã þãri, iar conferinþa de astãzi reprezintã cel mai potrivit mod de aniversare a 100 de ani de relaþii diplomatice bilaterale. Contribuþia acordatã Românei reprezintã numai o parte a relaþiilor noastre bilaterale, fiind deasemenea, un element integrant al raporturilor Elveþiei cu UE ºi un element constitutiv al politicii noastre generale de cooperare cu Europa de Est. Într-adevãr, un sprijin comparabil a fost deja acordat þãrilor centraleuropene care au aderat la UE în 2004. Temeiul juridic pentru extinderea contribuþiei Elveþiei destinatã noilor state membre ale UE a fost adoptat în 2006 de cãtre Parlament ºi acceptat prin vot popular. În februarie 2009, cetãþenii elveþieni au convenit prin votul a aproape 60% din alegãtori, sã acorde cetãþenilor români intrare liberã în þara lor. Premisele consolidãrii creºterii cooperãrii cu România au fost, prin urmare, optime. În 2008, negocierile dintre Elveþia ºi România cu privire la Acordul-cadru au început ºi au fost impulsionate ºi susþinute, astfel încât pãrþile au cãzut de acord rapid asupra celor mai multe capitole. Nu am nici o

între diferitele regiuni de dezvoltare ale statelor beneficiare. În acest sens, a fost semnat la Berna, în septembrie 2010, un Acord-cadru între Consiliul Federal Elveþian ºi Guvernul român privind aplicarea unui Program de Cooperare între Elveþia ºi România.El a fost aprobat de Guvernul român ºi a intrat în vigoare la 10 noiembrie 2010.

La finele lunii martie, la Ateneul Roman din Bucureºti, a avut loc Conferinþa de lansare a Programului, la care au partcipat reprezentanþi ai ministerelor implicate, ai mediului de afaceri, membri ai Corpului diplomatic, oameni de presã. Evenimentul a fost organizat de Ambasada Elveþiei în România ºi

îndoialã cã, în câteva luni, etapa de implementare va fi parcursã cu vitezã maximã. În ceea ce priveºte contribuþia Elveþiei la extindere, care de fapt este un program de cooperare, aceasta se aflã în concordanþã cu politica noastrã externã pe termen lung faþã de Europa Centralã ºi de Est. Încã din 1990, imediat dupã cãderea regimurilor comuniste, Elveþia a adoptat mai multe pachete de mãsuri care vizeazã sprijinirea þãrilor foste comuniste pentru pregãtirea integrãrii lor în familia europeanã a democraþiei ºi economiei de piaþã. Aceastã politicã a fost pusã în aplicare la nivel bilateral ºi multilateral.

La nivel multilateral, multe organizaþii ºi iniþiative au reprezentat un sprijin esenþial pentru progresul continentului european în ceea ce priveºte statul de drept, democraþia ºi libertatea. În acelaºi timp, Elveþia a apreciat în mod deosebit rolul jucat de Consiliul Europei. Multe programe au fost puse în aplicare în vederea familiarizãrii funcþionarilor publici ai noilor membri cu procedurile ºi practicile cooperãrii multilaterale. De asemenea, câtva proiecte de promovarea a instituþiilor democratice ale noilor membri, care au ca scop consolidarea societãþii civile a acestora, au fost create ºi finanþate de cãtre Elveþia.Printre acestea, integrarea minoritãþilor a prezentat de un interes deosebit pentru autoritãþile elveþiene. Aceastã problemã nu a dispãrut încã de pe ordinea de zi, deºi au fost realizate îmbunãtãþiri notabile în ultimii douãzeci de ani. În consecinþã, contribuþia elveþianã pentru extindere le ia în considerare.

La nivel bilateral, Guvernul elveþian a decis, încã în 1990, sã sprijine tranziþia cãtre democraþie ºi economie de piaþã, considerând cooperarea cu statele din Europa de Est ca o componentã integrantã a politicii sale externe. În România, Elveþia a sprijinit încã de la început, din 1990, procesul de tranziþie, prin intermediul cooperãrii bilaterale ºi multilaterale, pânã în 2007, când România a devenit membrã a Uniunii Europene. În acest timp, Ro-

Ministerul român al Finanþelor Publice.

Elveþia a fost reprezentatã de Ambasadorul sãu la Bucureºti, E.S. Livio Hürzeler, care a vorbit despre " Programul de Cooperare elveþiano-român - un nou pas în relaþiile noastre bilaterale", de Kurt Kunz, ºef al Departamentului de Cooperare cu Europa de Est, Agenþia Elveþianã pentru Dezvoltare ºi Cooperare (SDC), care s-a referit la "Contribuþia Elveþiei la UE, pentru extindere" ºi de Thomas Stauffer, ºef al Oficiului din România pentru „Contribuþia Elveþiei”, din cadrul Ambasadei acestei þãri la Bucureºti, care a prezentat în intervenþia sa "Punerea în aplicare a programului prin fonduri tematice".

mânia a fost o þarã prioritarã în procesul de Cooperare a Elveþiei cu Europa de Est. A fost acordatã o asistenþã financiarã nerambursabilã de peste 170 milioane de franci elveþieni (aproximativ 134 milioane de euro). Subvenþiile destinate cooperãrii în perioada de tranziþie au fost alocate, în principal, pentru patru domenii: cel privat, pentru reforma în sãnãtate, în societatea civilã/justiþie, infrastructurã ºi mediu.

Dupã cum vedeþi, cooperarea elveþianã cu România are rãdãcini pe cât de adânci, pe atât de puternice.

Sprijinirea tranziþiei care a fost evident necesarã dupã mai bine de patruzeci de ani de comunism a deschis cu succes calea integrãrii în organizaþiile Euro –Atlantice ºi în mod special în UE. Prin acordarea acestui sprijin, Elveþia ºi-a demonstrat dorinþa de a saluta România ca fãcând parte din familia europeanã a democraþiei ºi de a strânge relaþiile sale cu aceastã þarã prietenã.

O parte importantã a acestui drum a fost parcursã cu obþinerea de bune rezultate ºi în mod special cu obþinerea calitãþii de membru cu drepturi depline al UE. Dar pe acest drum mai sunt încã multe de îmbunãtãþit. Îmbunãtãþiri sunt încã necesare, în special în ceea ce priveºte statul de drept, lupta împotriva corupþiei, simplificarea ºi o mai mare transparenþã a procedurilor administrative ºi juridice, responsabilitatea oficialilor aleºi, precum ºi integrarea mai susþinutã a minoritãþilor. Þinând seama de sprijinul considerabil primit de la Uniunea Europeanã, Elveþia este, de asemenea, dispusã sã sprijine România pentru a face faþã încercãrilor cu care încã se confruntã.

Prin angajamentul sãu generos, puternic ºi ferm, Elveþia îºi aratã încã o datã solidaritata cu UE, prin promovarea stabilitãþii ºi prosperitãþii continentului european. Totodatã, Elveþia aratã prin acest gest importanþa pe care o acordã consolidãrii relaþiilor cu România.

Evenimentul de azi subliniazã voinþa noastrã comunã de a colabora în beneficiul reciproc al ambelor þãri.

Partea românã a fost reprezentatã de Gheorghe Ialomiþianu, ministrul Finanþelor Publice, care a rostit "Cuvântul de deschidere", de Cosmina Geabunea,director al direcþiei UNC din Ministerul Finanþelor Publice,care a vorbit despre "Punerea în aplicare a programului, prin proiecte", ºi de Bogdan Drãgoi, Secretar de Stat în Ministerul Finanþelor Publice, care a moderat ultima parte a Conferinþei - schimburi de opinii privind programul cu potenþialii beneficiari ºi parteneri.

Ministrul Finanþelor Publice a salutat în cuvântul sãu semnarea acestui acord ºi a subliniat importanþa lui în cadrul dezvoltãrii relaþiilor bilaterale dintre cele douã þãri.El a mai menþionat cã succesul implementãrii Acordului se bazeazã pe experienþa conlucrãrii anterioare cu partea elveþianã.

În cadrul manifestãrii au fost prezentate participanþilor contribuþia elveþianã la extinderea UE, în general, programul de cooperare elveþiano – român, inclusiv tematicile sale, prioritãþile, normele de aplicare ºi procedurile, în temeiul Acordului-cadru.

Suma alocatã de Elveþia pentru România, în cadrul Programului este de 181 miliarde de franci eveþieni pentru o perioadã de angajament de cinci ani (2009-2014) ºi o perioadã de plata de 10 ani, începând de la data aprobãrii Contribuþiei elveþiene în Parlamenul României. Programul de cooperare îºi propune sã finanþeze, sã îmbunãtãþeascã ºi sã promoveze urmãtoarele patru arii tematice: stabilitate, securitate ºi sprijin pentru reforme; mediu ºi infrastructurã; sectorul privat; dezvoltarea umanã ºi socialã.

Alte manifestãri dedicate celebrãrii evenimentului Programul pentru celebrarea centenarului cuprinde ºi alte manifestãri: o sesiune aniversarã consacratã împlinirii celor 100 de ani de la stabilirea relaþiilor diplomatice dintre România ºi Confederaþia Elveþianã ºi vernisajul expoziþiei “Elveþia – România 1911–2011. 100 de ani de relaþii diplomatice”, realizatã de Ministerul Afacerilor Externe în parteneriat cu Ambasada Confederaþiei Elveþiene la Bucureºti. Ambele au avut loc la Muzeul Naþional de Istorie a României A fost prezent Ministrul român al Afacerilor Externe Teodor Baconski, care în cuvântul sãu s-a referit la stadiul actual al relaþiilor dintre cele douã þãri. Domnia sa a apreciat faptul cã dialogul politic este foarte consistent ºi coerent, menþionând faptul cã Preºedintele României a vizitat Berna în 2007, iar în luna iunie, doamna Micheline Calmy-Rey preºedintele Confederaþiei Elveþiene va efectua o vizitã oficialã în România. Ministrul a subliniat faptul cã a reprezentat România la cel de-al XIII-lea Sommet al Francofoniei care a

UE oferã o nouã ºi excelentã oportunitate de consolidare ºi intensificare a relaþiilor bilaterale între statele noastre atât la nivel politic, cât ºi la nivelul parteneriatelor prin care vor fi puse în aplicare noi proiecte de cooperare. Vizita Preºedintei Confederaþiei Elveþiene care va avea loc în iunie 2011 va contribui ºi mai mult la consolidarea relaþiilor bilaterale”.

Ambasadorul Confederaþiei Elveþiene Livio Hürzeler, a fãcut o trecere în revistã a relaþiilor bilaterale de la debutul acestora, în 1911, pânã în prezent, punctând cele mai relevante momente istorice. Desfãºurarea relaþiilor bilaterale îºi gãseºte întruchiparea în diverse ipostaze, fie ele chiar simbolice. Însuºi locul de desfãºurare al acestei ceremonii oficiale,clãdirea Muzeului Naþional de Istorie, construitã între 1894 ºi 1900, “este copie grandioasã a Palatului Poºtelor federale din Geneva”, a arãtat diplomatul elveþian. În cadrul expoziþiei de documente, dr. Claudia Chinezu ºi-a lansat lucrarea “Elveþieni în România” consacratã unor

avut loc la Montreux. În ce priveºte relaþiile economice, Ministrul a remarcat caracterul extrem de dinamic al acestora precizând cã Elveþia este cel de-al optulea investitor strãin în România ºi se aºteapã noi investiþii.

Teodor Baconski ºi-a exprimat gratitudinea faþã de guvernul elveþian pentru suma alocatã României.

Relaþiile culturale, inter-academice, intelectuale dintre cele douã societãþi sunt extrem de bogate, a specificat Ministrul. „Pe scurt – o relaþie beneficã ambelor þãri, pe care o dorim ºi mai strânsã, care poate cãpãta mai multã densitate economicã ºi care are o valoare pedagogicã, întrucât atunci când spunem Elveþia spunem ºi calitate, lucru bine fãcut, seriozitate ºi am sentimentul cã aceste valori ne sunt mai necesare ca oricând” a afirmat, la finalul intervenþiei sale,oficialul român.

Sositã la Bucureºti special pentru aceastã celebrare, Secretarul de stat din Departamentul Federal Elveþian al Afacerilor Externe, Hélène Budliger Artieda,, s-a referit la evenimentele ce vor fi organizate în România, în continuare, pe parcursul acestui an, trecând în revistã evoluþiile recente ale relaþiilor bilaterale, care s-au intensificat, în mod constant. Hélène Budliger a reafirmat “susþinerea Elveþiei pentru aderarea, cât mai curând posibil, a României la spaþiul Schengen. Viitorul relaþiilor dintre România ºi Confederaþia Elveþianã, a mai precizat oficialul elveþian, se prezintã sub cele mai bune auspicii. Contribuþia elveþianã la extinderea

personalitãþi relevante care au contribuit la cunoaºterea României în spaþiul elveþian.

Expoziþia, organizatã la Muzeul Naþional de Istorie a României, prezintã o selecþie de documente originale ºi copii ale unor acte din arhivele ministerelor Afacerilor Externe român ºi elveþian care puncteazã cele mai importante momente ale relaþiilor bilaterale româno-elveþiene, dintr-un fond arhivistic de peste 100.000 de documente. Dintre acestea se disting: Tratatul de comerþ dintre România ºi Elveþia din 26 mai/7 iunie 1886, Decretul regal de numire a lui Nicolae B. Cantacuzino ca ministru plenipotenþiar al României în Elveþia (9 mai 1911), Scrisoarea de acreditare a lui Gustave Boisser, ca trimis extraordinar ºi ministru plenipotenþiar al Elveþiei la Bucureºti (19 noiembrie 1918), Decretul regal de numire a lui Nicolae Petrescu-Comnen ca ministru plenipotenþiar al României în Elveþia (6 iulie 1923), Programul vizitei Regelui Ferdinand ºi a Reginei Maria la Berna (7–8 mai 1924) etc. Totodatã, din patrimoniul Muzeului Naþional de Istorie a României, vor fi expuse fotografii ºi tablouri ale reprezentanþilor diplomatici ai României în Elveþia, costumul de diplomat al lui Nicolae Titulescu, monede ºi proiecte pentru probe monetare lucrate în Elveþia, medalii ºi plachete care atestã relaþiile dintre cele douã state, cât ºi medalii ºi plachete româneºti lucrate de Casa de medalii Huguenin din Elveþia etc.

(Continuare în pag. 18)

Pagina 11

File de istorie

Relaþiile oficiale ºi neoficiale româno- elveþiene de-a lungul secolelor Þarã a cantoanelor, constituitã într-o confederaþie, Elveþia, la fel ca þãrile române, ºi-a proclamat ºi dobândit pe calea armelor la început autonomia, apoi independenþa, în înfruntarea cu Imperiul romano-german, în cursul veacurilor al XIV-lea ºi al XV-lea. Astfel, bravii ºi vajnicii elveþieni au înfrânt în mai multe rânduri armata imperialã, obligându-l pe împãratul Maximilian I sã recunoascã, la pacea de la Basel (1499) independenþa cantoanelor Ury, Schwytz, Nidwald, Zürich ºi Berna. Acest act a avut o dublã semnificaþie, nu numai în plan politic, ci ºi militar, el scoþând în evidenþã aptitudinile elveþienilor de rãzboinici pricepuþi ºi iscusiþi, oricând capabili a înfrunta cu succes puternicele armate ale unor state consolidate ºi imperii. Mercenarii Evului Mediu au fost cu predominanþã elveþieni. ªi nu de puþine ori ei vor lupta pe teritoriul þãrilor române, în componenþa armatelor unor domnitori. Relaþiile helveto-române au fost, în Evul Mediu, în primul rând de naturã militarã. În al doilea rând, un rol important în raporturile dintre aceste state ºi locuitorii lor l-a jucat factorul economic.

Variatele produse ale meºteºugarilor din Zürich ºi Berna, armele, armurile, harnaºamentele, obiectele de podoabã, þesãturile, ajungeau în þãrile române prin intermediul negustorilor braºoveni. În sens invers, pe Dunãre, luau drumul Vienei ºi apoi al cantoanelor elveþiene, cerealele, uleiul, pieile ºi lâna produse pe meleagurile româneºti. În veacul al XVI-lea, al Reformei, o parte dintre reformaþii calvini, aflaþi în cantoanele care se declaraserã în continuare adepte ale confesiunii de rit catolic, saxonii ºi ºvabii de pe vãile Rinului ºi Ronului, prigoniþi, vor cãuta, de teama persecuþiilor religioase, adãpost în Transilvania ºi Banat.

Mulþi dintre cei 9000 de ºvabi din Baden ºi Wurtemberg colonizaþi în anul 1712 în Ardeal ºi în Banat erau la origine elveþieni, aºa cum o demonstreazã ºi numele unora dintre ei: Friedli, Egli, Giyer.

Din documentele elveþiene, dar ºi din scrierile istoricilor români care s-au preocupat de raporturile românoelveþiene, Nicolae Iorga în speþã, rezultã cã primul elveþian care a avut o activitate deosebitã în spaþiul românesc a fost Johann von Muralt din Zürich.

Elveþian înstãrit, se stabileºte în 1587 la Oradea, în calitate de medic al viitorului principe al Transilvaniei, Sigismund Bathory ºi apoi la Cluj, unde va lua în

concesiune minele de aur de la Abrud.

Când Mihai Viteazul va începe campania sa în Transilvania, în 1599, von Muralt, care îi ura pe Bathoreºti la fel de mult ca pe austrieci, i se va alãtura. Apreciind calitãþile elveþianului, Mihai Viteazul i-a încredinþat acestuia, între altele, misiunea de sol al sãu pe lângã domnul Moldovei, Ieremia Movilã. Dupã cãderea Ardealului în mâinile Habsburgilor, von Muralt va pãrãsi definitiv teritoriul românesc, fugind la Constantinopol. În perioada domniilor fanariote, a existat, dupã cum se ºtie, obiceiul, practicat atât în familiile domnitoare cât ºi în cele boiereºti, de a fi folosiþi secretari particulari ºi profesori (preceptori) pentru odraslele domnilor sau ale marilor boieri, proveniþi din þãrile occidentale, cu un nivel de culturã ºi civilizaþie avansat. Erau preferaþi în primul rând francezii dar ºi elveþienii.

Este cazul elveþianului Francois Joseph Sulzer din Aargau, adus în Valahia de domnitorul reformator Alexandru Ipsilanti, în 1773, în scopul predãrii filozofiei ºi dreptului. Catedra preconizatã nu a mai fost înfiinþatã, însã Sulzer, valorificând studiile ºi cercetãrile întreprinse în acea perioadã, va scrie în intervalul 1781-1785 lucrarea Istoria Daciei Transalpine. ªi exemplul lui va fi urmat de alþi cãlãtori elveþieni pe meleaguri româneºti, care în scrierile lor vor scoate în evidenþã, în termeni laudativi, limba, cultura, obiceiurile românilor. În prima jumãtate a secolului al XIX lea, îndeosebi dupã tratatul de la Adrianopol (1829), numeroºi elveþieni vin ºi se stabilesc în Principate. Va fi în consecinþã creatã o colonie elveþianã relativ numeroasã, membri marcanþi ai ei locuind în principalele oraºe: Bucureºti, Iaºi, Timiºoara, dar ºi în oraºe mai mici: Arad, Buzãu, Galaþi, Giurgiu, ºi chiar în unele târguri: Baziaº, Corabia, Segarcea, Tuºnad. Principalele îndeletniciri ale lor vor fi exercitate în comerþ, industrie dar ºi în alte domenii precum: hoteluri ºi restaurante, construcþii urbanistice, întreprinderi sanitar-edilitare.

Nu vor fi ocolite nici ocupaþiile intelectuale, fiind remarcaþi destui profesori, medici sau avocaþi elveþieni. Unui numãr de elveþieni talentaþi li se datoreazã lucrãri publice sau urbanistice importante, de modernizare a Principatelor. În planul contactelor culturale românoelveþiene,este de amintit cã în cadrul celor douã vestite colegii, “Sf. Sava” din Bucureºti, ºi colegiul din Iaºi, au activat profesori elveþieni care au contribuit la

cimentarea raporturilor între intelectualii români ºi cei elveþieni. În domeniul politico-diplomatic, revoluþia românã de la 1848 precum ºi activitatea revoluþionarilor din emigraþie, au fost urmãrite cu interes în presa elveþianã.

Unirea Principatelor înfãptuitã la 24 ianuarie 1859 ºi dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza sunt consemnate în Elveþia drept un fait accompli dar, aºa cum se aratã într-o sursã elveþianã, deoarece ele nu au fost comunicate oficial, între cele douã state nu s-au stabilit relaþii diplomatice.

Primele legãturi oficiale între România ºi Elveþia dateazã de la 18 noiembrie 1866, când principele Carol de HohenzollernSigmaringen i-a adus la cunoºtinþã preºedintelui Confederaþiei Elveþiene, Melchior Knusel, înscãunarea sa pe tronul României. De altfel, atât tânãrul principe cât ºi tatãl sãu, principele Carol-Anton, care era cetãþean de onoare al cantonului Saint Gall, aveau bune relaþii cu þara cantoanelor.

Notificarea nu a fost urmatã de stabilirea relaþiilor diplomatice deoarece Elveþia, în virtutea statutului sãu internaþional de neutralitate, consacrat la Congresul de la Viena din 1815, nu putea recunoaºte oficial noul stat atâta vreme cât nu se pronunþaserã Marile Puteri (adicã cele ºapte puteri garante care recunoscuserã unirea din 1859). In plus, România nu era la acea datã un stat independent ºi suveran, ci o þarã vasalã Imperiului Otoman. În intervalul 1866-1877, deºi statutul României era cel arãtat mai sus, între România ºi Elveþia s-au stabilit unele legãturi oficiale directe, atestând recunoaºterea de facto a României. Astfel, în 1867, România a aderat, în urma adoptãrii legii monetare, ºi având monedã naþionalã proprie, la “Uniunea latinã”, organizaþie internaþionalã care grupa state a cãror monedã naþionalã se baza pe sistemul bimetalist: Elveþia, Franþa, Belgia ºi Italia.

La doi ani de la acest eveniment, în anul 1869, o misiune elveþianã sosea cu titlu oficial la Bucureºti, în vederea organizãrii serviciului poºtal naþional. Cu prilejul inaugurãrii noii clãdiri a poºtei din Bucureºti, ºeful misiunii elveþiene, Paul Jeannennaud, a afirmat cã serviciul poºtal român încetase a mai fi dependent, ca pânã atunci, de consulatele AustroUngariei ºi Rusiei. In sfârºit, ca o încoronare a acestui episod, în 1874 România era invitatã în mod oficial de guvernul elveþian la Congresul poºtal de la Berna, unde se constituia Uniunea Poºtalã Universalã.

România s-a numãrat printre cele 20 de

In memoriam Joachim Sussmann «L’architecte d’affaires» suisse, le pionnier, l’ouvreur de voies. Un visionnaire.

2011 marque le centenaire des relations diplomatiques Suisse – Roumanie.

Une année symbole mais aussi une année que ne vivra pas cet homme d’affaires qui il y a 50 ans est venu en Roumanie pour implanter «clefs en mains» la première usine de technologie suisse, l’usine de fils de Buzãu, Întreprindere de sârmã ºi Produse din sârmã - 1963.

Jeune homme pressé, direct, suivant son flair, lors d’un de ses voyages à Bucarest, il fait la connaissance d’une jeune

avocate à qui il pose trois questions. La troisième, étant la demande en mariage.

Ioana lui apportera l’amour pour son pays et l’envie de poursuivre les relations industrielles en Roumanie.

Avec le temps, J.S apprendra à parler le roumain avec son accent suisseallemand inséparable et beaucoup d’humour.

Impressionné par le tremblement de terre de Bucarest en 1977, il acheta le jour même à Zürich une ambulance neuve, entièrement équipée qu’il offra à la Roumanie et l’expédia en moins de 3 jours afin d’aider à sauver des vies.

Cette ambulance est devenue célèbre à Bucarest pour son design et sa technologie.

2011 marque aussi les 20 ans des relations diplomatiques Afrique du Sud - Roumanie.

state fondatoare ale organizaþiei. În condiþiile rãzboiului pentru independenþa României din anii 1877 – 1878, în baza înþelegerii stabilite între Dimitrie Ghica, prim-efor al Eforiei Spitalelor Civile din România, ºi Consiliul de Administraþie al Crucii Roºii de la Geneva, au fost întreprinse acþiuni vizând dotarea armatei române cu medicamente, instrumentar ºi asistenþã medicalã corespunzãtoare, iar printre medicii strãini membri ai Comitetului Protestant de la Bucureºti, participanþi la ridicarea spitalului “Malmaison”, s-au numãrat ºi medici elveþieni.

Dupã rãzboiul ruso-româno-turc din 1877-1878, deºi independenþa statului român fusese recunoscutã numai de Rusia þaristã ºi Imperiul Otoman prin tratatul de pace de la San Stefano, la 18/30 martie 1878, la Viena, era încheiatã prima convenþie comercialã româno-elveþianã.

Documentul avea caracterul unui tratat încheiat, pe picior de deplinã egalitate, între douã state suverane ºi independente, care îºi acordau reciproc clauza naþiunii celei mai favorizate, dupã modelul convenþiei comerciale încheiate de România cu Austro-Ungaria în vara anului 1875.

Tratatul a intrat în vigoare la 22 noiembrie/4 decembrie 1878. La acea orã însã, Elveþia nu recunoscuse oficial independenþa României, iar între cele douã state nu fuseserã stabilite relaþii diplomatice adecvate, la nivel de legaþii conduse de trimiºi extraordinari ºi miniºtri plenipotenþiari.

Primul pas în direcþia reglementãrii acestei probleme a fost fãcut în februarie 1879, când, în proiectul legii referitoare la administraþia centralã a Ministerului Afacerilor Strãine ºi la legaþiile ºi consulatele României, se prevedea înfiinþarea unei legaþii a României la Berna. Propunerea a fost susþinutã cu entuziasm de cãtre ministrul Afacerilor Strãine, Ion Câmpineanu, ºi de raportorul legii, deputatul Nicolae Fleva.

Adunarea Deputaþilor a aprobat legea în forma propusã, Senatul însã a respins-o din raþiuni de economii bugetare. Acest prim demers, aºadar, a eºuat. În anul urmãtor, 1880, dupã ce ºi ultimele trei Mari Puteri, Marea Britanie, Germania ºi Franþa au recunoscut, la 8/20 februarie, statul român independent ºi suveran, ministrului plenipotenþiar al României la Londra, Nicolae Callimachi-Catargi, i-a revenit misiunea de a prezenta autoritãþilor elveþiene mesajul domnitorului Carol I de notificare a recunoaºterii independenþei României.

La 2/14 iunie 1880, diplomatul român era primit oficial la Palatul Federal de cãtre preºedintele Confederaþiei Elveþiene, Emil Welti, care confirma cu aceastã ocazie recunoaºterea independenþei României de cãtre þara sa. În scrisoarea de rãspuns a autoritãþilor de la Berna remisã diploma-

tului român, se sublinia între altele: ”…Elveþia nu va neglija nimic pentru ca relaþiile dintre cele douã þãri sã fie marcate de o bunã ºi cordialã prietenie”. În anul urmãtor (1881), au fost înfiinþate primele misiuni diplomatice ale Elveþiei în România, cu caracter consular. Astfel, Elveþia a deschis Consulatul General, la Bucureºti, condus de Jean Staub, ºi cel de la Galaþi. De altfel, cu un an în urmã, la 14 februarie 1880, România ºi Elveþia încheiaserã o Convenþie Consularã.

Zece ani mai târziu, în 1891, România deschidea, la rândul ei, consulate la Basel, Geneva ºi Zürich, girate de consuli onorifici. In 1895 era înfiinþat un consulat la Berna, condus tot de un consul onorific.

Intre timp, relaþiile comerciale între cele douã state înfloreau. In 1893, era semnat la Bucureºti un tratat de comerþ ºi navigaþie, prin care România ºi Elveþia îºi acordau reciproc clauza naþiunii celei mai favorizate.

Legaþiile de la Berna ºi Bucureºti vor fi însã înfiinþate în deceniul al doilea al secolului urmãtor. În primãvara anului 1911, la propunerea ministrului Afacerilor Strãine, nimeni altul decât Titu Maiorescu, Nicolae B. Cantacuzino, care deþinea funcþia de secretar general al Ministerului Afacerilor Strãine, era numit trimis extraordinar ºi ministru plenipotenþiar al României la Berna. La 16/29 aprilie 1911, guvernul român solicitase autoritãþilor elveþiene, prin intermediul ministrului plenipotenþiar al României la Viena, Nicolae Miºu, avizul pentru înfiinþarea unei Legaþii a României la Berna. La 9 mai 1911, Consiliul Federal îºi dãdea acordul pentru înfiinþarea respectivei legaþii, iar la 18 mai, pentru acreditarea lui Nicolae B. Cantacuzino la post, în calitate oficialã. La 9/22 mai 1911, era emis decretul regal de numire a sa ca ministru plenipotenþiar al României în capitala Eleveþiei. O lunã mai târziu, la 3/16 iunie 1911, proaspãtul ministru plenipotenþiar îi prezenta scrisorile de acreditare preºedintelui Confederaþiei Elveþiene, Marc-Emile Ruchet. Legaþia României la Berna devenise o realitate. Acþiunea reciprocã avea sã se petreacã dupã 5 ani, în timpul Primului Rãzboi Mondial. Consiliul Federal a decis în toamna anului 1916 înfiinþarea Legaþiei Confederaþiei Elveþiene la Bucureºti. În octombrie 1916, misiunea era deja înfiinþatã, iar la 21 octombrie/3 noiembrie titularul ei, Gustave Boissier, îºi prezenta scrisorile de acreditare în calitatea sa oficialã, de însãrcinat cu afaceri a.i.. El va fi avansat ministru plenipotenþiar la 10/23 februarie 1919. Începuse o nouã etapã în evoluþia raporturilor bilaterale. Iar dupã Primul Rãzboi Mondial ele au fost, în special cele de naturã economicã, înfloritoare.

Autre année symbole que ne vivra pas celui qui a convaincu l’entreprise sudafricaine SafMarine de construire au chantier naval de Constanta, les deux plus grands minéraliers de l’époque (300 m), le FEROSA et le SALDANHA. Il imagina même le nom de Ferosa, pour Fer, Romania, South – Africa. Afin de réaliser ce deal en janvier 1990, il fallait impérativement que les deux pays aillent des relations diplomatiques. Alors J.S a organisé le premier voyage du Ministre des Affaires Etrangères, Monsieur Sergiu Celac et sa grande délégation officielle pour rencontrer le Président F.W de Klerk.

Grand voyageur, excellent skieur, passionné de golf, amateur de grandes tables, J.S aimait découvrir chaque jour un nouvel endroit, faire de nouvelles

rencontres, apprendre quelque chose de nouveau. Il vivait le moment mais son esprit était déjà dans le siècle suivant.

Son dernier rêve était de «sauver la terre et nettoyer le ciel» en contrôlant les émissions de CO2. Il réussira à persuader le gouvernement d’Adrian Nastase de l’importance de signer le Protocole de Kyoto. Ce sera la loi 3/2001.

«Joachim Sussmann était un homme qui est mort avec des idées». (I.C).

Sa famille remercie S.E. l’Ambassadeur d’Afrique du Sud Monsieur Pieter Andries Swanepoel et S.E. Monsieur Sergiu Celac pour l’émouvant hommage qu’ils ont rendu à J. Sussmann, en ouverture de la réception des 20 ans des relations Roumanie – Afrique du Sud.

Andrei Alexandru CÃPUªAN

Pagina 12

Fundaþia Europeanã Nicolae Titulescu (I)

DIPLOMAÞIA MILENIULUI

dr. în istorie George G. POTRA Director al Fundaþiei Nicolae Titulescu

Guvernul britanic, condus de Henry-John Palmerston

Începuturile ºi activitatea Fundaþiei Personalitatea diplomatului ºi omului politic român Nicolae Titulescu a fascinat, de-a lungul deceniilor, ºi continuã sã fascineze, ºi astãzi, într-un mod cu totul aparte, categorii diverse ale societãþii româneºti ºi europene din varii domenii: oameni politici, diplomaþi, economiºti, juriºti, profesori. Se întâmplã aºa, pentru cã Nicolae Titulescu a reunit în mod strãlucit elementele esenþiale ce definesc poporul român, în ansamblul sãu, ºi, totodatã, caracteristicile fundamentale ale conºtiinþei europene, gãsindu-ne, astfel, în prezenþa unui simbol ce pune în evidenþã apartenenþa spiritualitãþii româneºti la spiritualitatea europeanã.

Memoria sa trebuie pãstratã veºnic vie.

Nici un efort întreprins în aceastã direcþie nu poate fi considerat prea mare, câºtigul moral este incalculabil. În aceastã importantã acþiune, un loc de sine stãtãtor, bine definit ºi cu scopuri clare îi revine Fundaþiei Europene Titulescu.

Fundaþia a fost constituitã la 15 martie 1991, în Aula Academiei Române din Bucureºti, ºi a avut drept principal scop readucerea în actualitate ºi perpetuarea memoriei marelui om politic ºi diplomat român Nicolae Titulescu; stimularea interesului pentru personalitatea ºi opera politico-diplomaticã a acestuia; încurajarea cercetãrii ºtiinþifice ºi publicarea de volume care sã cuprindã scrierile sale - documente oficiale, lucrãri ºtiinþifice în varii domenii, conferinþe, cursuri universitare, corespondenþã -; organizarea de conferinþe, simpozioane ºi seminarii pe teme vizând dreptul internaþional, relaþiile internaþionale, instituþiile internaþionale, integrarea europeanã ºi euroatlanticã, edificarea pãcii ºi securitãþii internaþionale, cu participarea unor importante personalitãþi ale vieþii politice, diplomatice ºi din medii academice din România ºi din strãinãtate; conservarea patrimoniului ºi a altor mãrturii legate de viaþa ºi opera sa: desfãºurarea de activitãþi care sã contribuie la formarea profesionalã a tinerilor diplomaþi ºi a viitorilor oameni politici ºi de stat în spiritul ideilor convergente cãtre unitatea Europei - burse de studiu ºi de cercetare în domeniul dreptului, relaþiilor internaþionale ºi ale altor aspecte privind viitorul Europei ºi pãcii în lume sau cursuri de varã, cu participare internaþionalã, organizate anual, pentru tinerii diplomaþi.

Iniþiativa constituirii Fundaþiei Europene Titulescu a reunit, la acea datã, proeminente personalitãþi politice, diplomatice ºi ºtiinþifice din România, dar ºi din alte þãri, precum ar fi Anglia, Belgia, Cehoslovacia, Elveþia, Franþa, Grecia, Iugoslavia, Turcia ºi URSS, care au rãspuns cu amabilitate invitaþiei de a participa la ºedinþa de constituire ºi au consimþit cu mult entuziasm sã devinã membri fondatori ai fundaþiei.

Printre realizãrile de început, patronate de Fundaþia Europeanã Titulescu ºi organizate împreunã cu Ministerul Afacerilor Externe, s-au numãrat ridicarea statuii lui Nicolae Titulescu în Parcul Nicolae Titulescu din Braºov (4 iulie 1993); organizarea anualã a cursurilor de varã de la Braºov pentru tinerii

diplomaþi, activitãþi la a cãror reuºitã au contribuit prin experienþa lor profesori universitari, diplomaþi, ambasadori acreditaþi la Bucureºti, miniºtri ºi academicieni, mulþi dintre ei membri ai Fundaþiei Europene Titulescu, precum ºi

publicarea unor lucrãri de referinþã: Titulescu -politica externã a României (1937), Bucureºti1994, Titulescu Romania's Foreign Policy (1937), Bucharest, 1994, Titulescu- La politique éxterieure de la Roumanie (1937), Bucureºti 1996.

Anul 2002, când s-au împlinit 120 de ani de la naºterea ilustrului diplomat român ºi care a fost ºi Anul Titulescu, a însemnat un moment de revitalizare ºi relansare a activitãþii Fundaþiei Europene Titulescu.

De aprecieri elogioase s-a bucurat expoziþia omagialã închinatã marelui diplomat român, care a fost organizatã, de-a lungul întregului an, în 30 de þãri, printre care amintim Franþa, Italia, Marea Britanie, SUA, Federaþia Rusã, Ucraina, Ungaria, Japonia, Israel, Danemarca, Grecia, Turcia, Elveþia. Expoziþiile foto-documentare Nicolae Titulescu au reprezentat un veritabil eveniment cultural-diplomatic în þãrile în care s-au desfãºurat ºi au beneficiat, în parte din cazuri, de prezenþa preºedintelui Fundaþiei, prof. univ. dr. Adrian Nãstase, primministru al României, ºi a ministrului de Externe al României, Mircea Geoanã.

Remarcabil a fost ºi momentul inaugurãrii sediului Fundaþiei, „Casa Titulescu", care, începând cu 14 iunie 2002, revenea în circuitul manifestãrilor politice, diplomatice ºi ºtiinþifice dedicate problemelor de actualitate din domeniul relaþiilor internaþionale. Aici, de la inaugurare ºi pânã în prezent, personalitãþi proeminente ale vieþii politice, diplomatice ºi ºtiinþifice din întrega lume au rostit discursuri ºi conferinþe, au lansat cãrþi, au dialogat pe marginea unor probleme de larg interes privind viitorul Europei, securitatea ºi cooperarea internaþionalã, integrarea europeanã ºi euro-atlanticã, NATO ºi extinderea sa etc. Pe aceastã cale s-a promovat schimbul de idei si s-a încurajat dialogul european pe tema dreptului internaþional, a relaþiilor internaþionale si, bineînþeles, pe tema problemelor politice de mare interes pentru viitorul Europei.

Printre invitaþi s-au numãrat Anders Fogh Rasmunssen, prim-ministru al Regatului Danemarcei, Igor Ivanov, ministru al Afacerilor Externe al Federaþiei Ruse, Palitha T.B. Kohona, ºef al Secþiei Tratate a Oficiului pentru

Afaceri Juridice al ONU, Philippe Etienne, ambasador al Franþei la Bucureºti, Armin Hiller, ambasador al Germaniei la Bucureºti, Richard Schifter, preºedinte al Comisiei pentru Relaþii Internaþionale al American Jewish Committee, prof. Univ. Orio Giarini (Geneva), prof.

Univ. Marti Koskenniemi (Finlanda), Rob Boudewijn ºi Mendeltje van Keulen (Institutul Olandez de Relaþii Internaþionale Clingendael.

Restituirea operei politicodiplomatice a lui Nicolae Titulescu Importanþi paºi au fost fãcuþi pe calea restituirii operei politico-diplomatice a lui Nicolae Titulescu, pusã în serviciul þãrii sale, al pãcii ºi al unitãþii Europei.

Ca rod al muncii Fundaþiei Europene Titulescu sau sub egida sa, au apãrut importante lucrãri: - Titulescu - contemporanul nostru, Prof. univ. dr. Adrian Nãstase, ediþia II-a, Bucureºti, 2002, ; Nicolae Titulescu. Un mare Român, un mare European, un mare Contemporan. O restituire fotodocumentara. Album realizat de George G. Potra, Cristina Pãiuºan, Dumitru Preda; prefaþã de prof. univ. dr. Adrian Nãstase, Bucureºti, 2002, 48 ilustraþii; Titulescu - Pro si Contra, ediþie îngrijitã de George G. Potra, Bucureºti, 2002; Nicolae Titulescu - Nicolae Raicovicianu. Mãrturiile unei prietenii, culegere de documente alcãtuitã de: Emil Pãunescu, Nicolae Petrescu, George G. Potra, Bucureºti, 2003, 21 ilustraþii; Charles Zorgbibe, Wilson - Un cruciat la Casa Alba. Traducere din limba francezã Daniela Boriceanu, Bucureºti, 2003; Nicolae Titulescu. Opera politico-diplomaticã (iulie 1927-iulie 1928), partea I ºi partea a II-a, volum îngrijit de George G. Potra ºi Costicã Prodan. Colaboratori: Daniela Boriceanu, Delia Rãzdolescu, Cristina Pãiuºan, Bucureºti, 2003, 37 ilustraþii; Istoria politicii externe româneºti în date, coordonator Ion Calafeteanu, Bucureºti, 2003; În pregãtire sau sub tipar se aflã lucrãri de referinþã pentru istoria diplomaþiei române: N. T. Opera politico-diplomaticã. Corespondenþã (1921-1931),vol. 1; N. T. Opera politico-diplomaticã (august 1928-septembrie 1930); N.T. -Curs de drept civil, ediþie îngrijitã de prof.univ. dr. Ion Iliescu si prof. univ. dr. Vasile Popa;. N. T. - însemnãri zilnice, 1927, N.T.-- însemnãri zilnice, 1928.

De asemenea, Fundaþia a lansat, la 17 martie 2003, site-ul WWW. TITULESCU.ORG, demers menit a populariza în þarã ºi peste hotare personalitatea ºi opera lui Nicolae Titulescu, precum ºi activitãþile Fundaþiei ce îi poartã numele. In prima etapã, s-a realizat varianta în limba românã a site-ului, urmând ca în foarte scurt timp sã fie finalizatã ºi varianta în limba englezã. Site-ul reprezintã o adevãratã arhivã on line, care va fi îmbunãtãþitã pe parcurs. Ca obiectiv de viitor, este construirea unui forum de dezbateri unde titulescologi, studenþi, ziariºti sau simpli navigatori vor putea discuta despre fenomenul Titulescu ºi implicaþiile sale de astãzi.

Prof. univ. dr.

Dumitru MAZILU

Revoluþia din 1848 a constituit un moment de cotiturã nu numai în sistemul economic – caracterizat prin eliminarea fãrâmiþãrii feudale ºi transformarea þãrilor în entitãþi naþionale ºi unitare – dar ºi un moment al schimbãrii în diplomaþia europeanã.

Dacã înaintea miºcãrilor revoluþionare din 1848, diplomaþia promova, prin toate mijloacele, un demers favorabil consolidãrii sistemului monarhic, dupã 1848, cancelariile diplomatice promovau viziunea burghezo-democraticã privind organizarea ºi desfaºurarea activitãþilor statale.

Henry-John Palmerston – diplomat ºi om politic cu o importantã influenþã pe continent Analiºti avizati ai procesului revoluþionar din 1848, îl situeazã pe lordul Palmerston între cele mai remarcabile personalitãþi ale momentului.

Se ºtie cã Henry-John Palmerston a devenit ºef al Foreign-Office-ului dupã douã mari personalitãþi: Lordul Castlereagh ºi George Canning. Castlereagh este considerat – alãturi de Talleyrand ºi Metternich – promotorul construcþiei europene dupã înfrângerea lui Napoleon ºi unul din cei mai severi critici ai diplomaþiei “Sfintei Alianþe”, iar George Canning a rãmas in istoria diplomaþiei europene drept inspiratorul politicii europene în America Latinã.

Preluând conducerea Foreign-Office-ului dupã Castlereagh ºi Canning, Lordului Palmerston i se impuneau exigenþe, cãrora o altã personalitate nu le-ar fi putut face faþã. Palmerston s-a dovedit nu numai un diplomat talentat, dar ºi un partener de dialog, capabil sã apere – cu rabdare ºi perseverenþã – interesele þãrii sale. “Nu avem nici aliaþi, nici duºmani veºnici” – preciza Palmerston.

“Numai interesele noastre sunt eterne ºi perpetue ºi este de datoria noastrã sã veghem asupra lor” (Dan Amedeo Lãzãrescu, Lord Parlmreston, în “Diplomaþi ilustrii”, Vol. III, Editura Politicã, 1973, p.193).

Liberalismul britanic – în timpul Revoluþiei de la 1848 Declanºarea revoluþiei burghezo-democratice de la 1848 a gãsit Anglia printre cele mai puternice state din lume. În sistemul colonial britanic intrau milioane de locuitori ai Indiei ºi ai altor þãri. În Europa, opþiunile Cancelariei diplomatice de la Londra erau luate în considerare ºi, în cele mai multe cazuri, erau respectate.

Cancelaria de la Londra exercita o influenþã remarcabilã asupra treburilor europene, iar diplomaþii britanici ºtiau sã-ºi valorifice calitãþile pentru menþinerea poziþiei politice ºi diplomatice a Angliei la nivel global.

Lordul Henry-John Palmerston – prin talentul sãu politic ºi diplomatic – a contribuit la adoptarea unor soluþii continentale, fãrã ca interesele Imperiului britanic sã fie semnificativ afectate.

Guvernul britanic nu a încurajat miºcãrile revoluþionare europene Spre deosebire de situaþia existentã în Franþa – unde miºcarea revoluþionarã a înregistrat succese importante - în Anglia sistemul monarhic s-a menþinut ºi ca urmare a modului în care Cancelaria politicã ºi diplomaticã de la Londra a ºtiut sã valorifice resursele de care beneficia Anglia din coloniile sale.

Mai mult, Guvernul britanic a recurs la mijloace financiare ºi a folosit flota sa – cea mai puternicã din lume la acea datã – pentru a reduce influenþa miºcãrilor revoluþionare ºi a-ºi consolida sistemul colonial.

Cancelaria diplomaticã de la Londra ºi-a adaptat activitatea la noile cerinþe europene fãrã a renunþa la menþinerea intereselor Angliei de mare putere colonialã.

La sfârºit de misiune Excelenþa Sa domnul VITOR CANDIDO PAIM GOBATO, Ambasadsorul Braziliei Excelenþa Sa domnul LEVAN METREVELI, Ambasadorul Georgiei Excelenþa Sa doamna SALOUAH BAHRI, Ambasadorul Tunisiei Le urãm mult succes în noua misiune ce le va fi încredinþatã!

La început de misiune Excelenþa Sa domnul TOKO DIAKENGA SERAO, ambasadorul Republicii Angola Excelenþa Sa domnul PHILIPPE BEKE, Aambasadorul agreat al Regatului Belgiei Excelenþa Sa domnul THAY VANNA, ambasadorul Regatului Cambodgia Excelenþa Sa domnul IM HAN-TAEK, Ambasadorul Republicii Coreea Excelenþa Sa doamna ANDREA GUSTOVIC ERCEGOVAC, Ambasadorul Republicii Croaþia Excelenþa Sa domnul MICHAIL STERNBERG Ambasadorul Regatului Danemarcei Excelenþa Sa domnul SAMUEL VALIS-AKYIANU, Ambasadorul Republicii Ghana Excelenþa Sa domnul ÖMUR ªOLENDIL Ambasadorul Republicii Turcia Excelenþa Sa domnul PETER DOUGLAS KENNEDY ambasadorul Noii Zeelande Le urãm bun venit !

Pagina 13

PRIVIRE ASUPRA UNEI LUMI VIITOARE

Globalizarea sau “un pas înainte, doi paºi înapoi”?

Caius Traian DRAGOMIR Actualitatea implicã patru mutaþii decisive, fundamentale pentru destinul umanitãþii în perspectivã apropiatã, în limitele unui orizont care este aproape aici, la o întindere de mânã, precum cel rezultat de încercarea privirii dupã o bruscã reducere de razã planetarã, undeva într-un cosmos imaginar, compresibil – este vorba, evident, de mutaþii implicând condiþia existenþialã ºi istoricã umanã. În primul rând, într-o ordine mai curând arbitrarã, este în cauzã o bruscã accentuare a dedublãrii psiho-comportamentale a omului contemporan, dedublare prezentã oricum în natura fiinþãrii speciei; în al doilea rând, se poate constata cã are loc un gen de perversã, inobservabilã, stranie, transformare de tip fascizant, pentru a nu spune, încã, pur ºi simplu, fascist, a societãþilor; apariþia insidioasã a dictaturilor non-statale asupra naþiunilor (nu doar asupra comunitãþilor ceva mai restrânse, aºa cum sa mai întîmplat în istorie ºi încã nu în puþine locuri); în sfârºit - o compromitere secundarã a valorilor printr-o confuzie generatã de alienarea prin globalizare a conºtiinþei ca fapt universal uman. Un om politic de altãdatã a scris ºi publicat un text institulat "Un pas înainte, doi paºi înapoi". Pare sã fi fost o referire la acþiunea, dezavuatã de respectiva personalitate, a unei forþe politice anume, oricum minoritarã. Nu cumva regresul provenit din încercãri de reformã, progres, evoluþie în societate, tinde sã devinã adevãrata formã de a fi a istoriei prezentului, fãrã nicio legãturã cu fenomenele sociale – care îl preocupau pe revoluþionarul rus?

Politica înseamnã, dupã Cardinalul Mazarin (în strãlucitoarea sa scriere, publicatã abia recent, dupã traducerea ei din latinã în italianã ºi francezã, sub îngrijirea lui Umberto Eco), "a simula ºi disimula". Omul trãieºte însã continuu dedublat - între esenþã ºi existenþã. Existenþa determinã esenþã, afirmã existenþialiºtii, spre a se delimita de Aristotel ºi de o parte a aristotelismului infiltrat în întreaga filosofie a Occidentului.

Ce înseamnã simularea ºi disimularea în viaþa umanitãþii actuale? In realitate, esenþa umanã – sau abandonul esenþei umane – este doar acoperit, mascat, precum într-o þinutã de carnaval, de existenþa sa. Esenþa fiinþei umane a prezentului este concretizatã într-o profundã ºi penibilã incapacitate de a trãi ca fiinþã personalã, iar existenþa sa decurge prin afirmarea unei exacerbate pretenþii individualiste. Ioan-Paul II a spus: omul european trãieºte ca ºi când Dumnezeu nu ar exista.

Acelaºi om, al civilizaþiei occidentale, apeleazã la ideea divinã, la Providenþã, în condiþiile nevoii de simbol ºi ritual dar, mai ales, în faþa ameninþãrilor vieþii. Unde este aici esenþa ºi unde existenþa, sau aparenþa, condiþiei omului de azi? A fost vreodatã omul, omul în general, cu adevãrat înclinat spre credinþã, a trãit el dupã principiile ce iradiau dintr-o astfel de convingere? Lectura unor poeme precum "Tristan ºi Isolda", sau "Cântarea Nibelungilor", sau ciclul întreg al poemelor cavalereºti, indiferent de epoca de provenienþã, parcurg o lume creºtinã al cãrei creºtinism nu îl ilustreazã în niciun fel. Ce este nou acum? Un paradox psihic fabulos: disimularea mai este ºi nu mai este, pur ºi simplu, ceea ce se înþelege prin acest concept – se impune o disimulare ostentativã; persoana revendicã a i se acorda o apreciere ºi un statut pe care, demonstrativ, ºi-l recuzã singurã. Exemplele asupra acestei situaþii sunt, cu siguranþã, inutil de menþionat – ele abundã.

Fascismul – ce a fost acesta? Separãm acum acest concept de altele, doar aparent similare, precum nazismul, legionarismul, totalitarismul de dreapta. Recent s-au efectuat numeroase studii asupra fascismului propriuzis, aºa cum s-a manifestat acesta în Italia musolinianã de început. S-au format atunci

aºa-numitele "fascia dei combatanti"; a apãrut un partid ºi o dictaturã de partid – acestea din urmã au fost produsul fuzionãrii unor grupãri de forþã, necontrolate ºi necontrolabile de cãtre stat, care, în cele din urmã ºi-au asumat ºi subordonat statul.

Formaþiunile înarmate autoorganizate, în fapt private, fasciste - dar, de aceastã datã, ºi naziste sau legionare -, nu au reapãrut; s-au constituit însã poliþii private în toatã lumea occidentalã ºi încã nu puþine, lipsite, în aparenþã de interese ºi obiective proprii, necomerciale, specifice. Lipsite, pânã când?

Fãrã tendinþa de a fuziona - dar pânã când?

Forþa privatã, pentru a domina statul ºi naþiunea trebuie oare, sã dispunã obligatoriu de forþã fizicã de lovire? Sunt actualele structuri bancare altceva decât fascii de protecþie ale intereselor capitalului?

Substanþa existenþei actuale se numeºte investiþia - cine o controleazã, o permite sau o blochezã; cum se numeºte aceastã forþã de control? Comparativ cu respectiva putere de control ºi acþiune, care mai este puterea statului fie el ºi democrat, în sens cel puþin electoral?

Lumea contemporanã vede în bãnci, în medii ºi în complexul bancar-mediatic, asemenea celui de altãdatã, încã activ, denunþat de Eisenhower, militaro-industrial, o putere tiranicã, dictând asupra naþiunilor ºi fãcând din state simple subiecþi supuºi acestei forme de dictaturã. Mã încearcã uneori o blândã compasiune, de cetãþean, pentru ºefi de state – pentru ºefii de state prin care se descarcã enorm de mult din energia acestei constrângeri. ªi toate aceste derive conflueazã, împreunã cu nenumãrate alte resurse de control ºi extorcare a valorii fiinþãrii personale, în fenomenul globalizãrii, acest nou termen care l-a înlocuit pe cel de imperialism. La urma urmei trãim, fie cã ne place sau nu, fie cã place sau nu, tot în calitate de fiinþe individuale – nu mã intereseazã foarte mult ce se întâmplã cu globalizarea ºi ce înseamnã aceasta. Sunt însã extrem de afectat de douã consecinþe ale acesteia, decurgând dintr-un singur factor generat de mondializarea comunicãrii ºi alcãtuind împreunã un paradox altminteri inimaginabil. Globalizarea fiind imperialism compromite, în lume, imaginea Occidentului ºi sentimentele pe care acesta le genereazã. Occidentul este însã asimilat Creºtinismului ºi iatã una din cauzele observaþiilor din spatele cuvântului datorat lui Ioan-Paul II ºi menþionat mai sus.

Paradoxul însã – primul paradox, nu acel anunþat deja aici - este cã globalizarea prin acþiune occidentalã este nu doar expusã aversiunii lumii Sudice ºi Orientale, ci ºi celei Occidentale - ºi iatã cã în alte zone ale lumii creºtinismul ajunge sã se extindã ca un antidot apusean al lumii apusene, iar în Europa sã regreseze, socotit drept parte a dezastrului pe care lumea vesticã îl revarsã, neexceptându-se nici pe sine de la efectul erorilor sale. Nu mai puþin asociatã Occidentului este ºi ºtiinþa de tip filosofic pozitivist. Rezultatul este o invazie generalizatã nu a credinþelor – ceea ce ar fi fost o binecuvântare –, ci a fundamentalismului din diferitele religii. ªtiinþele se vãd criticate atât în sfera cosmologiei, cât ºi în aceea a biologiei, devenind, la rândul lor, surse ale unui nou fundamentalism nereligios. Precum niciodatã în istoria culturii, religia ºi ºtiinþele intrã simultan în crizã.

Mutaþiile regresive însoþesc însã, ºi într-o oarecare mãsurã chiar întreþin, un proges incontestabil, foarte vizibil ºi demn de a fi cultivat cu respect, dar ºi cu prudenþã – cel tehnologic. Istoria înseamnã, deci, un pas înainte ºi doi înapoi sau doi paºi înainte ºi unul înapoi? În toatã simplitatea lui, acest calcul este imposibil de închis acum.

The 11th Doha Forum Successfully Concluded In the capital of Qatar, Democracy, of educational and research excellence and a ted various areas: transformation, the politiDevelopment and Free Trade were debated promoter of new projects and ways of thincal and economic future in the Middle East, with a view towards enriching the future of king. Qatar is a country proud of its unique the economic root causes of discontent, the Middle East. This edition, the 11th in a national spirit and identity, its social customs water security, stability at the international line of successful events, had over 500 and traditions, and basing its future on the level, sports, mass media a.o. noteworthy participants from the region and foundations of wise leadership and generous Taking part in this event were Adriean around the world and has transformed the energy resources (world's third largest oil Videanu, former Minister of Economy, Prof. event from an annual meeting to a platform and gas reserves). Now, it is a recognized Adrian Cioroianu, former Minister for of free dialogue. It was Foreign Affairs (as given new weight by the panellist), Amb. Nicolae ongoing changes in the Ecobescu, Founding region and the world, Director of the Romanian with revolutionary moInstitute for International vements for freedom and Studies (IRSI-EURISC) dignity struggling to reand Dr. Liviu Muresan, place tyrannical leaders.

Executive President of As was highlighted by EURISC - European Sheikh Hamad Bin Institute for Risk, Jassim Bin Jabr al Thani, Security and CommuPrime Minister and Minication Management as nister of Foreign Affairs well as HE Alexandru and also by HH Heir Macelaru, the Romanian Apparent Tamim Bin Ambassador in Qatar.

Hamad al Thani, there is Prof. Adrian Cioroianu, Dr. Liviu Muresan, Adriean Videanu, Amb. Nicolae The participation of the a new actor on the stage Ecobescu Romanian delegation to of world politics that we the 11th DOHA Forum must recognize - the Arab public opinion. and respected regional leader in the has benefited from a full Support from HE Not so long ago, Qatar was not a very well framework of the Gulf Cooperation Council Salem. A. Al - Jaber, the Ambassador of known place. Today, it is not only "on the - GCC, a trustworthy partner in international Qatar in Romania. map" of public consciousness but has emermissions and an innovative promoter of bridDr. Liviu MURESAN ged as a supporter of peacemaking endeages across cultural divisions.

Executive President vours, a successful economic model, a hub The recent three days DOHA FORUM debaEURISC Foundation

IDEI ªI REALITÃÞI CONTEMPORANE

Uniunea Europeanã de la proiect la realizare Prof. dr. Sergiu TÃMAª La a 61 aniversare a proiectului unitãþii europene, dacã încercãm o sumarã analizã a realizãrilor ºi deficienþelor, bilanþul este dezamãgitor. Proiectul a început cu 6 þãri, iar astãzi Uniunea are 27 de membri.

Statistic pare sã fie un succes. În realitate cei 27 sunt împreunã, dar nu constituie încã o unitate care sã corespundã spiritului proiectului european.

Dezamãgirea diferã însã de scepticism, întrucât mai lasã loc speranþei cã lucrurile se pot îndrepta. În concordanþã cu aceastã atitudine, toþi membri Uniunii declarã acordul lor pentru proiectul unitãþii europene, dar realizãrile indicã ezitãri ºi îndepãrtare de la proiectul iniþial. Una din consecinþe este creºterea în rândurile opiniei publice europene a nemulþumirilor faþã de rezultatele slabe în aplicarea ambiþioaselor obiective ale tratatului modificat de la Lisabona ºi câºtigurile electorale ale unor partide ºi miºcãri eurosceptice.

Cu prilejul aniversãrii Zilei Europei, ministrul de Externe al þãrii noastre s-a referit la „euro-entuziasmul” ce însufleþeºte populaþia României. Sã fi fost declaraþia doar expresia „noii limbi de lemn” a oficialitãþilor europene, sau ministrul s-a strãduit sã adopte o formulã diplomaticã capabilã sã acopere atât asperitãþile relaþiilor dintre þara noastrã ºi Bruxelles, cât ºi profunda dezamãgire a populaþiei faþã de starea economicã în care a ajuns.

Fondatorii proiectului unitãþii europene au urmãrit sã creeze un nou tip de comunitate a naþiunilor, un spaþiu de cooperare ºi securitate în care sã nu mai fie posibil rãzboaiele. Comparând intenþiile iniþiale cu realitatea actualã ne atrag atenþia multiplele propuneri de schimbare a reglementãrilor privind raporturile dintre naþiunile europene.

Proiectul unitãþii europene urmãrea realizarea unei Europe a egalilor, însã cele ºase decenii de aplicare a proiectului pune în evidenþã tendinþa instituirii unui centru de

conducere format din Franþa ºi Germania la care sporadic se asociazã ºi Marea Britanie, care este preocupat sã adopte mãsuri ce protejeazã prioritar propriile interese economice ºi politice. Douã momente istorice scot în evidenþã aceastã tendinþã.

Dupã prãbuºirea sistemului de state socialiste, Uniunea Europeanã nu a rezistat tentaþiei de a condiþiona aderarea þãrilor din Europa centralã ºi de est prin privatizãri, restructurãri ºi concesii economice ce au dus la acapararea economiilor slãbite ale acestora, iar în cazul României chiar la preluarea unor resurse naturale. Acceptarea þãrilor Europei centrale ºi de est în cadrul Uniunii a permis transferul unor masive valori economice ºi umane ce au dat o nouã vigoare vestului european, dar au slãbit centrul ºi estul Europei.

Actuala crizã globalã ºi creºterea presiunii imigraþiei din Africa ºi Asia a constituit un nou prilej de a aduce modificãri proiectului unitãþii europene. În recentul interviu acordat revistei L’Express, preºedintele Franþei Nicolas Sarkozy prezintã aceastã intervenþie ca fiind expresia unui efort de a scoate proiectul european din inerþie prin modificãri repetate. Constatãm însã cã propunerile sale exprimã interese regionale, cu efecte asupra Uniunii în ansamblul ei, care provoacã câteva întrebãri justificate.

Proiectul unitãþii europene viza o Europã a circulaþiei libere, dar propunerea Preºedintelui Sarkozy, de altfel acceptatã, a fost de a se modifica sistemul Schengen prin reintroducerea controlului la frontiere în funcþie de necesitãþile unui stat. Danemarca a aplicat imediat aceastã mãsurã, deºi nu este ameninþatã de valul de imigranþi din Africa.

Proiectul unitãþii europene are în vedere o Europã ce îmbrãþiºeazã acelaºi destin democratic ºi economic, însã Nicolas Sarkozy propune formarea unei federaþii a þãrilor din zona euro, iar pentru þãrile ce rãmân în afara acestei zone constituirea unei confe-

deraþii. Ideea revigoreazã politica unei „Europe cu douã viteze” de evoluþie, cu douã tipuri de guvernare, ce va adânci diferenþele economice ºi sociale dintre un centru european ºi o periferie europeanã. O asemenea perspectivã pune sub semnul întrebãrii credibilitatea strategiei economice a „idealului european”.

Proiectul unitãþii europene a þintit o Europã a modelului social, însã constituirea unui „guvern economic” franco-german, ce urmeazã sã avizeze ºi sã rectifice bugetele celorlalte þãri ale Uniunii, împreunã cu programul „euro plus” vor duce la intensificarea orientãrii neo-liberale într-o manierã fundamentalistã. În aceste condiþii, polarizarea socialã va creºte în fiecare þarã, dar mai ales situaþia socialã a populaþiei din estul Uniunii Europene va cunoaºte o înrãutãþire.

România a ales bine sã intre în Uniunea Europeanã, pentru cã a ales sã fie de partea unui proiect ambiþios de securitate ºi bunã stare. Etapele ºi procedura de acceptare a aderãrii s-a fãcut cu sacrificii economice deosebit de mari. În aceste condiþii, evoluþiile actuale din cadrul Uniunii Europene sunt privite cu îngrijorare de populaþie. Cu toate acestea, realizarea unei stãri viitoare a Uniunii Europene care ar corespunde, în mai mare mãsurã, voinþei celor ce au pus prima cãrãmidã la crearea unui spaþiu al naþiunilor lipsit de rãzboaie ºi dedicat prosperitãþii paºnice a popoarelor rãmâne dezirabilã. Înfãptuirea noului tip de comunitate de naþiuni va depinde de reforma „eurocraþiei”, de intrarea în aceastã uniune europeanã a unei noi generaþii de oameni politici, generaþie mai mult dedicatã cãutãrii soluþiilor pentru problemele comune ale Uniunii ºi capabilã sã înfrângã actuala birocraþie europeanã, care bucurându-se de privilegii financiare exagerate în raport cu rezultatele obþinute, blocheazã progresul real al proiectului unitãþii europene.

Pagina 14

2011 "Anul teritoriilor de peste mãri" Oportunitãþi economice pentru România La Consiliul interministerial al Teritoriilor Franceze de Peste Mãri, ce a avut loc în 6 noiembrie 2009, Preºedintele Republicii Franceze, Nicolas Sarkozy, în conformitate cu politicile specifice aplicate pentru zonele ndenumite ca fiind "ultra-periferice", a propus ca anul 2011 sã fie "Anul teritoriilor de peste mãri", în scopul unei mai bune cunoaºteri a bogãþiei acestora ºi a rolului lor, nu numai pentru Franþa, dar ºi pentru Uniunea Europeanã. În acest sens, o delegaþie a Asociaþiei EURODOM care reprezintã sectoarele economice ale departamentelor franceze de peste mãri pe lângã instituþiile naþionale ºi comunitare, a vizitat de curând România.

Delegaþia, compusã din parlamentari, preºedinþi ai unor consilii regionale ºi reprezentanþi ai lumii economice, a dorit sã sensibilizeze opinia publicã ºi autoritãþile din România ºi sã facã mai bine înþeleasã puternica relaþie care leagã zonele ultraperiferice de UE, sã prezinte problematica departamentelor ºi teritoriilor franceze de peste mãri ºi sã identifice proiecte concrete de cooperare cu parteneri români. Trebuie menþionat faptul cã aceste teritorii fac întrutotul parte din teritoriul european ºi constituie atuuri fundamentale pentru UE, în special pentru politica sa externã, pentru diversitatea culturalã a Uniunii, unitarã în diversitatea sa.

Cu ocazia vizitei în þara noastrã a delegaþiei EURODOM, Excelenþa Sa Henri PAUL, Ambasadorul Franþei a organizat la Hotel Novotel o conferinþã privind problemele, aºteptãrile ºi atu-urile oferite de regiunile ultra - periferice pentru Europa cotinentalã.

Redãm cuvântul introductiv rostit de domnia sa:

Îmi face o deosebitã plãcere sã susþin aceastã Uniunii Europene, excepþionale bogãþii ale lumii, se rãspândeºte în toate oceanele conferinþã... naturale? planetei fiind a doua putere maritimã De ce am înscris un asemenea eveniment în Zonele de peste mãri oferã, aºadar, o excepmondialã? agenda Ambasadei Franþei? Mai întâi, dacã þionalã varietate de teritorii ºi spaþii maritime La Bucureºti, în deschiderea Lunii Francoîmi permiteþi,aº mãrturisi ceva personal: cei protejate: parcuri naturale naþionale ºi regiofoniei, Jacques Martial a fãcut,cu monologul cinci ani petrecuþi la Ministerul Teritoriilor nale, rezervaþii, masive de corali, etc. sãu consacrat "Reîntoarcerii la þara natalã", o de Peste Mãri, în calitate de director al Recenta clasificare, în 2010, de cãtre magnificã privire de ansamblu asupra bogãAfacerilor Ecoþiei culturale a nomice, Sociale zonelor de peste ºi Culturale mimãri, repurtând au inoculat un mare succes de pentru totdeauna public. dragostea pentru Cu multiplele lor aceste þãri, îndeidentitãþi, acestea pãrtate din punct prezintã o diverside vedere geotate care s-a îmgrafic, dar aprobogãþit prin metipiate inimii mele. saj. Diversitate Iubesc aceºti oalingvisticã, cu meni, aceste teripeste 50 de limbi torii, produsele din cele circa 75 lor ºi de aceea de "limbi vorbite doresc sã le fac pe întreg teritoriul mai bine cunosFranþei". Diversicute aici. tate artisticã prin Dar mai mult reunirea tradiþiilor decât atât,, am Excelenþa Sa Henri PAUL, Ambasadorul Franþei (mijloc) alãturi de membri delegaþiei orale cu scrierile, organizat acest a realismului ºi eveniment întrucât la reuniunea Consiliul UNESCO, a unei pãrþi a insulei Réunion ca miraculosului, a tradiþiei care trebuie interministerial al Teritoriilor franceze de patrimoniu mondial al umanitãþii stã menþinutã ºi a modernitãþii care trebuie Peste Mãri, Preºedintele Republicii franceze, mãrturie calitãþii remarcabile a acestor teriînrãdãcinatã în dans, arte vizuale, în teatre, în Nicolas Sarkozy a decis ca 2011 sã fie anul torii ºi a dorinþei împãrtãºite de a proteja ºi a literaturã. acestor teritorii, putându-se astfel promova valoriza fauna ºi flora acestora.

"Nu sunt doar peisaje, sunt þãri, nu sunt bogãþia culturii lor, conferindu-le o puternicã Regiunile de peste mãri sunt, din multe puncpopulaþii ci sunt popoare" scria Aimé Cesaiºi dinamicã vizibilitate ºi ilustrându-se te de vedere, teritorii de importanþã excepre, poetul, dramaturgul, intelectualul angjat, contribuþia zonelor ultra-periferice adusã þionalã pentru acþiunile privind dezvoltarea alesul local ºi naþional pe care Franþa la comunitãþii franceze. durabilã, dezvoltarea ºi utilizarea energiilor onorat în 6 aprilie la Panthéon, prin vocea Se ºtie oare cã datoritã contribuþiei lor, de regenerabile ºi protejarea faunei ºi florei.

Preºedintelui Republicii. Aceastã afirmaþie 80%, la biodiversitatea Franþei, zonele ultra Se ºtie oare cã Franþa, cu aceste sute de insupoate contribui la explicarea locului specific periferice îi garanteazã acesteia ºi implicit le situate în cele mai frumoase arhipelaguri al regiunilor de peste mãri în Franþa ºi în

Europa de azi.

Dupã cum sublinia Ministrul Însãrcinat cu problemele Teritoriilor de Peste Mãri, doamna Marie-Luce Penchard, aceastã schimbare de viziune, trebuie sã se materializeze într-un nou discurs, în noi idei ºi într-o nouã etapã a relaþiilor între metropolã ºi teritoriile ei de peste mãri.

Fiecare teritoriu, respectându-i-se diversitatea trebuie sã se poatã bucura de propria sa organizare. Aceste teritorii fac parte integrantã din Republica Francezã, îi aduc mult ºi o îmbogãþesc zi de zi.

Trebuie, deasemenea, subliniatã legãtura puternicã ce uneºte Uniunea Europeanã cu departamentele franceze de peste mãri, care fac total parte din teritoriul european ºi sunt recunoscuite ca zone ultra - periferice Susþinerea comunitarã în cadrul DOM, datoritã politicii regionale a UE ca ºi Politicii Agricole Comune, este un semn distinctiv a acestei legãturi. Dezbaterile în curs asupra viitorului politicilor europene dupã 2013 ºi a modului deosebit de acþiune în legãturã cu regiunile ultra periferice în cadrul acestor politici, trebuie sã intereseze pe toþi europenii ºi nu numai pe francezi, spanioli sau portughezi. În numele acestei apartenenþe la UE, mi s-a pãrut deci util sã prezint mesajul transmis cu ocazia acestui an dedicat teritoriilor de peste mãri ºi sã particip la promovarea unei mai bune cunoaºteri a acestora într-unul din statele membre, poate cel mai îndepãrtat din punct de vedere geografic de aceste teritorii.

Aceastã distanþã poate explica dupã pãrerea mea, faptul cã nici un teritoriu românesc nu a dezvoltat relaþii în numele cooperãrii descentralizate cu vreunul dintre departamentele (Continuare în pag. 26)

Batikul indonezian, parte a patrimoniului cultural intangibl al umanitãþii Se pare, dacã nu este chiar adevãrat, cã Indonezia este þara de origine a batik-ului (o pânzã pictatã de mânã). Se mai crede ca "batik" derivã din cuvântul indonezian "tik" adica "puncte-puncte", însemnând o anumitã metodã de aplicare a modelelor colorate sau a designului pe materialele finisate.

Pentru a ne introduce în arta producerii

acestui obiect-simbol al Indoneziei, la iniþiativa Ambasadadei Indoneziei, cu aportul Excelenþei Sale Mariana Sutadi, Ambasadorul acestei þãri la Bucureºti a fost organizatã la Hotelul Crownn Plazza o întâlnire cu ºi despre tehnica realizãri acestui material, o expoziþie cu creaþii vestimentare ºi o frumoasã prezentare de modã tradiþionalã ºi modernã, utilizând ca material, batik-ul. Întâlnirea a avut loc în prezenþa unui public numeros format, în special, din membre ale

International Women Association, ziariºti din presa scrisã ºi TV. Invitate în mod special au fost, Laura Codruþa Kovesi, Procuror General al României ºi Ana Costea, soþia Secretarului de stat pentru Afaceri Globale din Ministerul Afacerilor Externe, Doru Costea. În deschidere Excelenþa Sa Mariana Sutadi,

a þinut sã rosteascã câteva cuvinte: Mai întâi aº dori sã vã urez bun venit la acest evenimentul organizat la iniþiativa Ambasadei Republicii Indonezia. Sperãm cã veþi îl gãsi semnificativ, cum de altfel este ºi pentru noi, cei care îl organizãm.

Aºa cum unii dintre dumneavoastrã ºtiu, pentru noi, indonezienii, Batik este mai mult decât un model specific, tradiþional sau un simplu material pentru îmbrãcãminte. El a devenit mai mult decât arta de a produce

textile, fiind o expresie reala a valorii culturale ºi spirituale indoneziene. În plus, el a devenit una dintre cele mai importante contribuþii ale noastre la cultura lumii, batik-ul indonezian fiind înscris, începând cu anul 2009, pe lista reprezentativã a UNESCO,privind patrimoniul cultural intangibl al umanitãþii.

Deºi procedeul de decorare a pânzei batik se poate întâlni în mai multe regiuni din Africa, India ºi din þãrile Asiei de Sud-Est, numai în Indonezia este considerat a fi artã naþionalã.

Cuvântul în sine este de origine indonezianã.

Acestã artã a fost întotdeauna o parte importantã ºi o valoare a vieþii indoneziene.

Mândria de a purta batik-ul a conservat arta textilelor,încã de la începuturile ei ca pe un simbol al Curþilor Regale ca ºi timpul, aceasta transformându-se încã de la jumatatea mileniului trecut într-o modã naþionalã de care suntem mândrii. În prezent, este purtat de oameni de pe toate nivelurile societãþii ca un simbol al pasiunii pentru rãdãcinile lor culturale.

Pur ºi simplu, ea devine o inspiraþie în modã.

Evenimentul de astãzi va încerca sã prezinte evolutia batik-ului, de la forma sa iniþialã, parte a patrimoniului cultural pânã la modul în care el este utilizat în moda modernã ºi contemporanã, ca o formã de spectacol de moda. În acest sens suntem foarte onoraþi sã îl avem printre noi, ca invitat, pe domnul Afif SYAKUR, ºi echipa sa de creatie, care au venit din Indonezia pentru a-ºi prezenta colecþia. Sper sincer cã nu veþi uita prea curând prezentarea noastã ºi inspiraþie.

Acesta a fost întotdeauna o parte importantã ºi valoarea vieþii indoneziene.

Pictarea manualã a pânzei fine de bumbac sau, în mod ocazional, a mãtãsii, este migãloasã. Un prim pas este desenarea pe pânza albã a modelului dorit. Urmeazã aplicarea de cearã fierbinte pe acea suprafaþã a materialului care trebuie sã rãmânã albã dupã vopsire, dupã care, materialul este introdus într-un vas cu indigo (prima ºi cea mai veche culoare folositã la vopsirea batik"ului clasic a fost albastrul provenit de la frunzele de indigo ) ºi uscat la soare pe beþe lungi. Dupã prima vopsire, se îndepãrteazã ceara uscatã de pe locurile care urmeazã sã fie vopsite în faza urmãtoare. Apoi þesãtura se apreteazã, dupã care zonele albastre ºi care urmeazã sã rãmânã ca atare, sunt acoperite cu cearã. Urmeazã o nouã vopsire.

Procedeul se repetã în funcþie de model ºi de numãrul culorilor de aplicat.

Pentru a obþine unui "batik" de calitate superioarã sunt necesarã o perioadã cre dureazã între cinci sãptãmâni pânã la peste un an.

Trebuie spus cã au existat doua tradiþii paralele în realizarea "batik"-ului: una pentru familia regalã (modelele realizate putând fi purtate numai de cãtre membri acesteia) ºi alta pentru oamenii de rând.

Pentru a convinge doamnele prezente la reuniunea de la Hotel Crown Plazza de frumuseþea ºi calitatea materialelor creatorul, designerul indonezian de modã Afif SYAKUR, alãturi de echipa sa au prezentat o adevãratã paradã a modei, cu piese din noua sa colecþie, reuºind sã capteze atenþia tuturora prin design-ului rafinat al imprimeurilor ºi nu în ultimul rând prin croiala creaþiilor vestimentare.

Pe podiumul improvizat, creaþiile prezentate, rochii de zi sau de searã, nu au impreisonat prin extravaganta ci mai degrabã prin simplitate ºi bun gust De remarcat faptul cã unele dintre cele care au prezentat modelele vestimentare, au fost doamne care fac parte din staff-ul Ambasadei Indoneziei, drept pentru care, la apariþia pe podium, au fost aplaudate cu frenezie de colegele lor din alte ambasade.

Toate au defilat asemenea unor prezentatoare profesioniste, spre încântarea asistenþei.

Dupã terminarea defileului de modã indonezianã, cei prezenþi au fost rãsfãþaþi cu delicioase preparate tradiþionale al cãror gust nu poate fi uitat.

K.B.

Pagina 15

Festivalul Filmului Eur opean 2011 De cincisprezece ani, a devenit o tradiþie ca, în jurul Zilei Europei (9 mai), sã se organizeze Festivalul Filmului European, aºteptat cu deosebit interes de cãtre iubitorii celei de-a ºaptea arte.

Cea de-a XV-a ediþie s-a desfãºurat anul acesta la Bucureºti, Braºov, Timiºoara, Iaºi ºi Târgu-Mureº, având ca slogan „Filme de tot felul” ºi fiind organizat, pentru al patrulea an, de Institutul Cultural Român, alãturi de parteneri precum Reprezentanþa Comisiei Europene în România, Uniunea Cineaºtilor din România, Arhiva Naþionalã de Filme ºi, începând din 2010, un distribuitor, anul acesta – Clorofilm.

Festivalul neavând un caracter competitiv, selecþia filmelor a fost fãcutã de numeroase ambasade ºi de institute culturale, precum Forumul Cultural Austriac, Centrul Ceh, Institutul Goethe, Institutul Italian de Culturã, Institutul Polonez ºi Centrul Cultural Ungar.

Desfãºurat între 5 ºi 29 mai, Festivalul de anul acesta a fost extrem de generos – 59 de filme din 28 de þãri, cele mai multe fiind coproducþii ºi încununate cu premii la zeci de festivaluri din lumea întreagã. Temele abordate sunt bazate pe fapte reale, drame sau comedii din viaþa de fiecare zi, filme despre intoleranþe etnice sau religioase, filme despre viaþa unor emigranþi.

Gala inauguralã din Bucureºti a oferit numerosului public douã creaþii remrcabile ale unor cineaºti irlandezi ºi polonezi. Seara a început cu proiecþia scurtmetrajului „Duelul” (The Crush), o micã bijuterie cinematograficã, cu scenariul ºi regia semnate de irlandezul Michael Creagh, care a obþinut numeroase premii în þara sa, dar ºi la New York, fiind totodatã nominalizat anul acesta la Oscar pentru „cel mai bun scurtmetraj”.

Piesa de rezistenþã a serii a fost „Essential Killing”, cu scenariul ºi regia semnate de reputatul cineast polonez Jerzy Skolimowski, aceastã ultimã creaþie a sa fiind premiatã în þarã ºi în strãinãtate, precum ºi cu Coppa Volpi a Festivalului de la Veneþia pentru cel mai bun actor - Vincent Gallo, care interpreteazã rolul dramatic al unui militant musulman din Afganistan, prins de militari americani ºi transportat într-un centru de detenþie secret din Europa. Dar, în urma unui accident al maºinii cu care este transportat, bãrbatul scapã ºi se trezeºte, rãnit, în mijlocul unei naturi ostile – munte, pãdure, zãpadã, ger.

Este, de fapt, povestea impresionantã a luptei acestui om cu natura, pentru a supravieþui cu orice preþ – ucigând, hrãnindu-se cu insecte, cu fructe sãlbatice, cu scoarþã de copac, totul într-o permanentã goanã. Filmul lui Skolimowski, fãrã dialoguri, este un omagiu adus luptei Omului pentru viaþã, în confruntarea cu Natura.

Cea de-a doua searã a festivalului a constituito premiera documentarului „Metrobranding”, realizat de Ana Vlad ºi Adi Voicu în 2010 ºi supranumit „o poveste de dragoste între oameni ºi obiecte”, de fapt, povestea unor branduri-vedete din câteva oraºe ale României prerevoluþionare – salteaua Relaxa, teniºii de Drãgãºani, bicicleta Pegas, becul de Fieni ºi maºina de cusut Ileana. Odatã cu filmul, regizorul Adi Voicu a realizat o serie de fotografii în oraºele în care au apãrut ºi au dispãrut aceste branduri ale industriei româneºti a epocii comuniste. Aceste fotografii, reunite sub titul „Maºina timpului”, au alcãtuit o adevãratã întoarcere în timp într-o interesantã expoziþie, prezentatã în timpul Festivalului la sediul Institutului Cultural Român.

Festivalul a oferit ºi douã recente filme artis-

tice de autor ale unor cineaºti români „Aurora” (Cristi Puiu) ºi „Film pentru prieteni” (Radu Jude). Dacã cel de-al doilea film este prea nou pentru a vorbi de afirmarea lui internaþionalã, în cazul ”Aurorei”, trebuie de amintit cã el a cucerit premii la Karlovy Vary, Gijón ºi Wiesbaden. ªi pentru cã a venit vorba despre cineaºti români, regizorul Radu Muntean a fost Ambasadorul onorific al Festivalului de anul acesta.

Ediþia a XV-a a gãzduit, pentru prima datã, filme din Republica Moldova. Aceasta s-a prezentat cu trei scurtmetraje ale unor studenþi, la care s-au adãugat ºi trei scurtmetraje ale unor colegi români, studenþi la UNATC. Dintre atracþiile Festivalului de anul acesta amintim „medalionul Milos Forman”, oferit de Arhiva Naþionalã de Filme, noul partener al organizatorilor. Au putut fi vizionate trei filme ale marelui cineast american de origine cehã, realizate înainte de a pãrãsi Cehoslovacia – celebrele „Popa Prostu'”, „Dragostea unei blonde” ºi „Balul pompierilor”, ziua culminând cu cel mai nou film al lui Forman, realizat anul trecut în patria sa de origine - „O plimbare bine plãtitã”(A Walk Wortwhile), versiune pentru marele ecran a unui spectacol muzical de succes, versiunea iniþialã fiind pentru televiziune. În sfârºit, dintre cele ºapte „filme propuse de distribuitori” (anul acesta Clorofilm), de remarcat prezenþa în Festival a peliculei „Întro lume mai bunã” (In a Better World) a regizoarei daneze Susanne Brier, care a obþinut anul acesta, între alte premii, Oscarul ºi Globul de Aur „pentru cel mai bun film strãin”.

Madeleine KARACAªIAN

„Carnavalul din Uruguay" Carnavalul care se organizeazã anual în Uruguay reprezintã cea mai importantã sãrbãtoare popularã din aceastã þarã. El se distinge prin îmbinarea de elemente culturale care îºi au originea în imigraþia spaniolã ºi tradiþia africanã adusã în secolul XIX odatã cu sclavii.

receptivitatea faþã de iniþiativele reprezentanþelor diplomatice la Bucureºti, Muzeului Carnavalului ºi Centrului de Fotografie din Montevideo pentru sprijinul acordat. Domnia sa a fãcut o scurtã caracterizare a acestei importante sãrbãtori populare:

Excelenþa Sa Pedro Martin Mo Amaro (mijloc) ºi directoarea generalã a muzeului, Paula Popoiu (stânga) Celebrarea Carnavalului a înregistrat, în ultimele trei decenii ale secolului XIX, schimbãri considerabile în comparaþie cu tradiþionala frenezie ce caracteriza aceastã sãrbãtoare în epocile trecute. Mai puþin cunoscutã în þara noastrã ea a fost prezentatã publicului bucureºtean de cãtre Ambasada acestei þãri, prin imtermediul unei expoziþii de fotografie.

Ambasada Republicii Orientale Uruguay a dorit astfel sã facã cunoscut publicului român, o parte din istoricul Carnavalului.

Manifestare a avut loc în Sala de Expoziþii „Gheorghe Focºa" a Muzeului Naþional al Satului „Dimitrie Gusti", în prezenþa Ambasadorului Republicii Orientale Uruguay în România, Excelenþa Sa Pedro Martin Mo Amaro ºi a Directorului General al Muzeului, Paula Popoiu.

Expoziþia face parte din manifestãrile dedicate comemorãri a 200 de ani de la obþinerea independenþei de cãtre Uruguay (1811-2011). În cuvântul de deschidere, Ambasadorul a mulþumit Muzeului Naþional al Satului „Dimitrie Gusti", doamnei Popoiu, pentu

„Fotografiile istorice pe care vi le prezentãm astãzi au fost fãcute în marea lor majoritate în secolul XX la Montevideo iar o parte din ele în ultimul deceniu.

Acestea ne permit sã descoperim evoluþia Carnavalului din Uruguay din momentul în care sa transformat într-o activitate artisticã civilizatã

ºi bine organizatã ºi pânã când a devenit cea mai popularã sãrbãtoare din þarã, dupã cum putem constata în prezent.

Carnavalul presupune în mod obiºnuit o celebrare publicã ce combinã anumite elemente de circ, bal mascat, petreceri stradale ºi parade.

Carnavalul din Uruguay nu este la fel de spectaculos ca cel din Rio de Janeiro, nici nu este la fel de strãlucitor ca cel din Veneþia, însã are propriile sale caracteristici.El combinã tradiþia hispanicã a trupelor unice de muzicieni, „murgas", cu cea africanã, a persoanelor de culoare ºi dansul lor specific numit „candombe". Aceastã paradã denumitã „Las Llamadas" nu este decât o aducere aminte a sãrbãtorilor sclavilor de culoare, din secolul XIX, care obiºnuiau sã se adune în afara zidurilor oraºului pentru a-ºi celebra ritualurile.

Ritmurile „candombe" sunt redate de grupuri formate din trupe de toboºari ºi dansatori. În anul 2009 acest dans a fost declarat de cãtre UNESCO Patrimoniu Intangibil al Umanitãþii.

Carnavalul din Uruguay este cel mai lung din lume: Momo, zeul carnavalului locuieºte mai bine de patruzeci de zile printre localnici, încã

de la sfârºitul lunii ianuarie pânã la începutul lunii martie. Ca o consecinþã a acestui fapt,, existã o vorbã în Uruguay când cineva preferã sã se distreze în loc sã munceascã, spunem cã pentru acea persoanã întreg anul este un carnaval.

(Continuare în pag. 31)

Ambasadorii culturii româneºti salutã Europa Spectacol - concert organizat de Asociaþia Partenerilor Diplomaþilor Români Un frumos spectacol- concert dedicat zilei de 9 mai, Ziua Europei ºi a Anului European al Voluntariatului, a avut loc în sala C.A. Rosetti a Palatul Parlamentului. Evenimentul, organizat de Asociaþia Partenerilor Diplomaþilor Români, înpreunã cu Centrul Internaþional de Conferinþe al Camerei Deputaþilor ºi Clubul Lions-Atheneum, sub înaltul patronaj al Ministerului Afacerilor Externe ºi al Reprezentanþei Comisiei Europene în România, s-a aflat sub egida „Ambasadorii culturii româneºti salutã Europa”.

Gazdã a fost Luminiþa Fãtu, preºedinta Asociaþiei Partenerilor Diplomaþilor Români, soþie a Ambasadorului nostru la Helsinki ºi care de câþiva ani buni ºi-a propus drept þintã, promovarea autenticelor valorilor culturale, a imaginii României în lume.

Ambasadori ai culturii româneºti au susþinut un interesant program artistic în faþa membrilor Corpului diplomatic - Ambasadori ºi ºefi de misiune ai þãrilor reprezentate la Bucureºti, a unor membri ai Guvernului României, a altor oficialitãþi române ºi strãine, a unor reprezentanþi ai companiilor multinaþionale, a unor personalitãþi culturale din România ºi din strãinãtate.

Pe scena improvizatã, artiºti precum Tudor Gheorghe, Dan Bittman, Irina Iordãchescu, Cristina Iordãchescu, conduºi cu pricepere regizoralã de Alice Barb, au predat ºtafeta valorilor culturale mai tinerilor artiºti Matei Bucur Mihaescu – pian, Ionuþ Ciobotariu –

pian, Valentina Coþofanã – vioarã, ºtefan Cazacu – violoncel.

Evenimentul, care a repurtat un frumos succes, a fost salutat de Preºedinta Asociaþiei Partenerilor Diplomaþilor Români,de Preºedinta Camerei Deputaþilor Roberta Anastase, de Ministrul Afacerilor Externe Teodor Baconski.

Luminiþa Fãtu, soþie de diplomat, cu viaþã „nomadã" în detrimentul carierei proprii,este mândrã de realizarea sa, Asociaþia pe care a înfiinþat-o ºi pe care o conduce din ºi cu tot sufletul. „Asociaþia Partenerilor Diplomaþilor Români” a luat fiinþã în mod natural, cu gândul de a sprijini familiile diplomaþilor români, mai ales când aceºtia pleacã sau se reîntorc din misiunea diplomaticã. Existã multe obstacole de trecut atunci când familia urmeazã un diplomat în strainatate, de ordin social, profesional, cultural ºi chiar de adaptare la noul climat geografic. Concret, mã refer la informaþii pe care membrii Asociaþiei, persoane cu experienþã vastã în acest sens, le pot oferi tinerilor care pleacã la post poate prima oara. Întoarcerea din misiune implicã o nouã adaptare cãreia aceste familii trebuie sãi facã faþã ºi aici mã refer în mod special la readaptarea profesionalã pentru soþii ºi ºcolarã pentru copii. Acestea, precum ºi încercarea de a promova copii români supradotaþi în strãinatate, sunt obiectivele Asociaþiei Partenerilor Diplomaþilor Români” declara doamna Fãtu.

EUROPAfest 2011 Ca ºi în cazul Festivalului Filmului European, ºi EUROPAfest se desfãºoarã în ultimii ani în jurul Zilei Europei – 9 mai.

EUROPAfest 2011 s-a aflat la cea de-a XVIII-a ediþie, în cadrul sãu având loc douã manifestãri distincte. Pe de o parte a fost „Bucharest International Jazz Competition”, iar pe de altã parte – „Jeunnesse International Music Competition”, ambele reunind, la Bucureºti, 300 de muzicieni din 45 de þãri.

Trebuie subliniat cã „Bucharest International Jazz Competition” este nu numai singurul concurs internaþional de jazz din România, dar el este cotat de cãtre BBC drept unul dintre primele trei competiþii de gen din Europa, datoritã calitãþii, numãrului mare de participanþi, precum ºi al proiectelor prezentate.

Anul acesta, cea de-a V-a ediþie a avut în semifinalã 18 trupe din 21 de þãri. Aceastã secþiune a EUROPAfest i-a avut în juriu pe pianistul britanic Wayne Brown, pe Svetoslav Nikolov din Bulgaria (director de programe JazzFM Radio) ºi pe muzicologul român Carmen Stoianov.

Avem bucuria sã consemnãm cã, pentru prima datã, o trupã din România a câºtigat Marele Premiu. Este vorba despre Sorin Zlat Trio, o formaþie de foarte bunã calitate, care i-a încântat pe spectatorii din salã, atât în seara inauguralã, cât ºi în gala de încheiere a festivalului. Pe urmãtoarele douã locuri s-au clasat muzicieni de jazz din Partugalia, Austria, Cuba ºi Australia. În afara competiþiei, au fost invitate sã evolueze trupe cunoscute din strãinãtate, precum ”The Merry Poppins” din Austria, „Atmosfera” din Polonia-Ucraina ºi „Ari Borger Quartet” din Brazilia-SUA. Fiind singurul festival de pe vechiul continent care reuneºte patru genuri muzicale, în perioada 7-13 mai au fost susþinute zeci de concerte de jazz, blues, pop ºi muzicã clasicã, la Bucureºti ºi, pentru prima oarã, ºi la Alba Iulia. În toate concertele au impresionat creativitatea, improvizaþia, diferitele stiluri, atmosfera antrenantã, totul cu o expresivitate care i-a cucerit pe foarte numeroºii spectatori.

Concertele s-au desfãºurat la sala ArCuB, dar ºi în spaþii neconvenþionale din câteva cluburi

bucureºtene, unde publicul a avut plãcerea sã asculte muzicã live în jam session-uri ºi workshop-uri de calitate, aceastã amplã manifestare muzicalã având ca devizã „Festivalul oferã! Tu alegi!” A fost o plãcere sã audiem, în interpretarea concurenþilor, în diverse aranjamente, adaptarea pentru jazz a „Odei Bucuriei”, creaþie beethovenianã care, dupã cum se ºtie, a devenit „Imnul Europei”. În cadrul festivalului, „The Swiss Jazz Night” a marcat sãrbãtorirea centenarului relaþiilor dintre România ºi Elveþia. „Jeunnesse International Music Competition” a fost consacratã interpreþilor de flaut din 40 de þãri, prezentându-se 140 de tineri muzicieni - un numãr record. Câºtigãtorii au fost din cele douã categorii de vârstã:14-18 ani Coreea de Sud - Franþa, China, ºi 18-30 de ani – Franþa ºi Coreea de Sud-Germania.

La concertul inaugural, în care la competiþia de jazz au evoluat concurenþi români, laureaþi din anii trecuþi la muzicã clasicã, precum ºi profesioniºti strãini de renume a luat cuvântul domnul Niculae Idu, ºeful Reprezentanþei Comisiei Europene în România, care a transmis un mesaj de salut participanþilor.

O parte dintre muzicienii prezenþi la festival au fost invitaþi la Palatul Elisabeta, unde au avut o cordialã întâlnire cu A.S.R. Principesa Margareta.

Gala finalã a fost dedicatã sãrbãtoririi excelenþei muzicale. Au fost decernate premiile la ambele competiþii, desfãºurate sub înaltul patronaj al Alteþelor Lor Regale Principesa Margareta ºi Principele Radu. Acesta din urmã a decernat companiei Mol România Diploma de excelenþã din partea Casei Regale, pentru sprijinul oferit tinerilor muzicieni ºi, în general, culturii. Cu acelaºi prilej au concertat o parte dintre laureaþi, care au oferit muzicã de jazz ºi muzicã clasicã de cea mai bunã calitate.

Luigi Gageos, directorul festivalului, a afirmat, în finalul serii, cã „suntem cu toþii mai buni, mai deschiºi, mai artiºti în spirit ºi în gândire”, anunþând, totodatã, cã a fost lansatã deja ediþia urmãtoare, când EUROPAfest se va extinde la douã sãptãmâni - 4-19 mai 2012.

Madeleine KARACAªIAN

Pagina 16

„Tunisia este bucuroasã sã vã primeascã” Între forumurile, mesele rotunde, seminariile cu caracter economic desfãºurate la Bucureºti în ultima perioadã, se înscrie ºi seminarul informativ “Oportunitãþi economice în noul context politic din Republica Tunisianã”.

Reuniunea a avut loc din iniþiativa Ambasadei Tunisiei susþinutã de Camera de Comerþ ºi Industrie a României (CCIR) ºi de Camera Bilateralã România – Tunisia. Ea a beneficiat de contribuþia substanþialã a Excelenþei Sale Saloua Bahri, Ambasador al Republicii Tunisia. Au participat ºi au rostit alocuþiuni, Vicepreºedintele CCIR, Gheorghe Aldea, Preºedintele Uniunii Camerelor de Comerþ ºi Industrie Bi-

Medilat. În amplul sãu expozeu Excelenþa Sa Saloua Bahri a prezentat participanþilor schimbãrile aduse de revoluþia din ianuarie în societatea tunisianã subliniind oportunitãþile de care pot beneficia oamenii de afaceri români care îºi pot fie continua activitãþile economice de pânã acum, fie pot iniþia altele noi. Domnia sa a transmis auditoriului un mesaj încurajator: „Tunisia este pe drumul cel bun, avem un guvern provizoriu, avem un Preºedinte interimar, totul a fost repus în ordine. Tunisia este bucuroasã sã vã primeascã pe toþi fie cã sunteþi turiºti, fie cã sunteþi oameni de afaceri”. Par-

Interesante acþiuni ale Ambasadei Chile La ediþia din acest an a Târgului Internaþional de Turism, ce a avut la începutul lunii aprilie la Romexpo, Ambasada Chile în România a fost prezentã cu un stand situat în pavilionul central.

Publicul interesat de îndepãrtata þarã a putut viziona o expoziþie de fotografie, cu imagini

Naþional de Artã Contemporanã unde a fost oficiatã deschiderea unei interesante expoziþii de arhitecturã chilianã. Au fost prezentate proiecte ale cãror autorii sunt Emilio Marin, Alejandro Aravena, Elemental, Andres Schulz, Juan Antonio Bustos, Gustavo Torres, Cristian Undurraga, Supersudaka, Estu-

Excelenþa Sa Marie Eliana Cuevas la deschiderea expoziþiei.

laterale din România, Jose Iacobescu, Preºedintele Camerei Bilaterale România–Tunisia, Mihai George, Directorul General, Reprezentant cu Însãrcinãri Speciale din cadrul Ministerului român al Afacerilor Externe, Vasile Sofineti, George Cãtuneanu, Consilier în Ministerul Economiei, Comerþului ºi Mediului de Afaceri ºi Secretarul General al CCIR, Rodica Luiza Georgescu. La seminar au luat parte 120

ticipanþii la seminar au fost informaþi cã Tunisia are o economie diversificatã, cu sectoare dezvoltate: agricultura, mineritul, sectoare de producþie.

Un accent aparte a fost pus în expozeul Excelenþei Sale Saoula Bahri pe turism, lansând românilor invitaþia de a vizita în continuare Tunisia, activitatea în domeniu turistic fiind deosebit de importantã pentru economia Tunisiei. De altfel, problema relansãrii

realizate de braºoveanul Radu Ursu binecunoscut fotograf român. Senior fotograf, autorul activeazã în cadrul departamentului de publicitate al Carnival Cruise Lines ºi este câºtigatorul a numeroase premii,printre care ºi premiul revistei "National Geographic Romania" în 2007.

Lucrãrile expuse sunt numai o micã parte din cele realizate de Radu Ursu în anul 2009, când acesta a fãcut o cãlãtorie în jurul Americii de Sud, poposind pentru douã sãptãmâni în Chile, "o bucãþicã de Rai pe Pãmânt", aºa cum îl defineºte artistul.

El ºi-a împlinit astfel un vis mai vechi - acela de a fotografia Patagonia.

Pe lângã aceastã frumoasã ºi ineditã expoziþie, Ambasada Chile a oferit structurilor profesionale de turism din România, potenþialilor vizitatori ai acestei þãri informaþii importante despre posibilitãþile de a face turism,despre obiectivele turistice, despre tradiþiile, arta ºi cultura Sud-Americaneã. La sfârºitul acestei ediþii a Târgului, Ambasadoarea Republicii Chile, Maria Eliana Cuevas a declaratcã þara sa va participa ºi la viitoarele ediþii ale Târgului de Turism al României, având în vedere ca acesta constituie un eveniment de o înalta þinutã, unul dintre cele mai importante la nivel naþional".

O altã manifestare organizatã de Ambasada Chile în România avut loc la Muzeul

dio America, Bebin & Saxton Architects, Veronica Arcos, Lateral Sub numele "Chile -Dincolo de peisaj", Christian Beros, arhitect ºi curator al expozitiei, a adus în faþa publicului bucureºtean, a specialiºtilor în domeniu, 12 proiecte realizate de

ambele pãrþi. Aceºti tineri inventivi au realizat o îngemãnare spectaculoasã între artã, noile tehnologii de realizare a construcþilor ºi meseria de arhitect, depãºind de multe ori barierele minþii umane,transferând pe un alt palier frontierele arhitecturii chiliene, aducând un suflu nou în industria construcþiilor ºi o funcþionalitate mãritã.

Seminarul "România-Chile, o punte de oportunitãþi ºi provocãri", organizat de Ambasada Republicii Chile în colaborare cu Biroul de Promovare a Comerþului ProChile ºi Camera de Comerþ ºi Industrie a Municipiului Bucureºti(CCIMB) a acoperit latura economicã a manifestãrilor. Desfãºurat la sediul Ambasadei Chile, seminarul ºi-a propus încurajarea schimbului de informaþii privind Acordul de Asociere Chile -UE, prezentarea principalelor sectoare de investiþii în Chile, a posibilelor proiecte comune în diferite domenii, a ofertei de export a Republicii Chile ºi a domeniilor de investiþii în România. La Seminar, doamna Marie Eliana Cuevas a rostit cuvântul de deschidere,urmatã de Preºedintele CCIMB, domnul Sorin Dimitriu ºi de domnului Nicolas Nicoarã, Director al Direcþiei America de Nord ºi America Latinã din cadrul Ministerului Economiei, Comerþului ºi Mediului de Afaceri.

Christian Beros, curatorul expoziþiei. statul chilian, dar ºi de arhitecþi independenþi, încercând sã le arate confraþilor de breaslã români, acelora care au posibilitatea de a lua decizii, modul în care oraºele din þara sa natalã ºi-au schimbat imaginea. Încrederea oferitã de guvernul chilian tinerei generaþii de arhitecþi a fost beneficã de

Domnul Felipe Gajafdo, Director Comercial al Biroului de Promovare a Comerþului ProChile a fãcut o prezentare generalã a Acordului de Asociere Chile - Uniunea Europeanã, a etapelor de liberalizare ºi funcþionare, a posibilelor repercusiuni asupra comerþului bilateral România -Chile.

In memoriam Constantin Antip

operatori economici – oameni de afaceri români, veniþi din toate pãrþile þãrii, reprezentând diverse domenii de activitate.

Domnii Gheorghe Aldea ºi Jose Iacobescu au subliniat necesitatea dezvoltãrii în continuare a relaþiilor economice dintre România ºi Tunisia, relaþii tradiþionale care, în noile condiþii politice, pot continua cu deplin succes.

Vorbitorii s-au referit pe larg la activitatea Camerelor de comerþ, la rolul lor în buna desfãºurare a relaþiilor bilaterale. Participanþii au fost informaþi despre misiunile economice ce vor fi organizate în Tunisia în vara acestui an în cadrul târgurilor Med Invest, Tax Med ºi

turismului a fost amplu dezbãtutã ºi într-o reuniune tematicã de informare organizatã de Ambasadã la jumãtatea lunii ianuarie, în decursul cãreia Ambasadorul tunisian a asigurat pe participanþi – tour-operatori, reprezentanþi ai agenþiilor de voiaj – cã în noile condiþii politice temerile ºi incertitudinile nu mai sunt justificate, Tunisia fiind gata sã îºi intimpine vizitatorii în condiþiile cele mai bune, de deplinã securitate ºi confort.

Seminarul s-a încheiat cu întrebãrile puse de reprezentanþii mediului de afaceri cãrora persoanele oficiale tunisiene ºi române le-au rãspuns cu deplinã competenþã ºi în mod cuprinzãtor.

S-a stins din viaþã, la sfârºitul lunii februarie, generalul de brigadã (r) Constantin Antip.

Revista "Diplomat Club" resimte din plin acest trist eveniment care înseamnã nu numai dispariþia unei ilustre personalitãþi ci ºi pierderea unui apropiat ºi statornic colaborator. De-a lungul multor ani Constantin Antip, jurnalist ºi cercetãtor de marcã,istoric de prestigiu, a participat cu dãruire la activitatea redacþionalã aducându-ºi preþioasa contribuþie la susþinerea rubricilor de istorie ºi în primul rând de istorie a diplomaþiei, atât prin sugestiile tematice oferite cât ºi prin elaborarea unor articole de specialitate.

Constantin Antip, s-a nãscut la 27 octombrie 1925, în satul Unceºti, comuna Telejna, judeþul Vaslui, fiind primul dintre cei 17 fraþi ºi surori, ai familiei Antip. Studiazã la Vaslui, urmeazã cursuri universitare - Drept, Jurnalisticã ºi Istorie - la Iaºi ºi Bucureºti. A avut o prezenþã activã în presa româneascã timp de ºase decenii.În 1945,activeazã ca redactor la gazeta "Vreme nouã" din Vaslui, pe care, în 1946, o va conduce. Intrã în presa militarã, în octombrie 1948, chemat fiind în corpul ofiþerilor. Primeºte gradul de

locotenent ºi este încadrat în redacþia cotidianului "Glasul Armatei" (din ianuarie 1952 - Apãrarea Patriei), unde este, succesiv, redactor (1948-1951), ºef de secþie (19511953), redactor-ºef adjunct (1953-1955),

redactor-ºef (1955-1959, 1962-1969). Dupã 20 de ani de activitate în armatã, la 23 august 1968, este onorat cu gradul de general. La sfârºitul anului 1969, trece în centrala Ministerului Apãrãrii Naþionale, ca ºef al direcþiei care coordona publicaþiile centrale, editura, instituþiile culturale, cercetarea în domeniul ºtiinþelor sociale; din 1975 pânã la pensionare (1987),este directorul Muzeului

Militar Central.În paralel cu activitatea desfãºuratã în cadrul armatei, generalul Constantin Antip a fost redactor-ºef al revistei "Presa noastrã", organ al Uniunii Ziariºtilor, iar în 1967, devine redactor-ºef al revistei "Magazin istoric". A fost cadru didactic, titular al Cursului de istorie a presei la facultãþile de profil din Bucureºti.

A fost membru în Biroul comitetului de conducere al Uniunii Ziariºtilor pe toatã durata existenþei acestei organizaþii (19551975), a fost membru în Biroul Comisiei Naþionale de Istorie Militarã (1974) ºi preºedinte al Comisiei Naþionale Române de Istorie a Presei (1979-1980). O componentã majorã a personalitãþii generalului Constantin Antip - cercetãtor pasionat ºi analist obiectiv al trecutului - o reprezintã valoroasa ºi trainica sa creaþie din domeniile istoriei ºi istoriei militare, sociologiei ºi publicisticii, concretizatã în numeroase cãrþi, studii, expuneri, participãri la foruri ºtiinþifice interne ºi internaþionale, rãsplãtite cu elogioase aprecieri, inclusiv cu premiul Nicolae Bãlcescu al Academiei Române pentru contribuþia la volumul "România în rãzboiul de independenþã".

Pagina 17

Japonia - Natura dezlãnþuitã Un seism, un tsunami, o crizã nuclearã dr. ing. Gabriel BURLACU 11 martie 2011, ora 14 ºi 50 de minute.

Un seism de magnitudinea 9 grade pe scara intensitãþii cutremurelor, la limita superioarã a acesteia, se produce în largul coastelor nipone (regiunea Sendai), la 120 km.

La scurt timp, ca urmare a cutremurului, ia naºtere un tsunami (cuvânt de origine japonezã), ale cãrui valuri ating înãlþimea de peste 10 m. Consecinþa imediatã a celor douã dezastre naturale de proporþii biblice, cutremur ºi tsunami, care s-au abãtut asupra centralei nucleare de la Fukushima (Dai-ichi ºi Daini) - a fost o explozie urmatã de o poluare radioactivã majorã.

Accidentul nuclear a fost încadrat iniþial ca fiind de nivel 4 pe scara INES (International Nuclear Event Scale) de mãsurare a intensitãþii evenimentelor nucleare. Ulterior, datoritã consecinþelor înregistrate, accidentului i s-a acordat nivelul 5 pe scara INES, aproape de limita superioarã a acesteia.

Tot la nivelul 5 au fost încadrate alte accidente nucleare, la Windscale, Marea Britanie, 10 octombrie 1957 ºi Three Mile Island, USA, 28 martie 1979. În ordinea gravitãþii accidentelor, mai putem menþiona accidentul de la Khyshtym, Uniunea Sovieticã, 29 septembrie 1957, de nivel

6 ºi cel mai grav din istoria accidentelor nucleare, accidentul de la Cernobîl, Ucraina, 26 aprilie 1986, de nivel 7.

Bilanþul provizoriu al dezastrului natural, cutremur ºi tsunami, întocmit la 26 martie 2011, de cãtre National Police Agency of Japan, indicã pierderi imense de vieþi omeneºti (10.484 morþi, 16.501 dispãruþi ºi 2.766 rãniþi) ºi pierderi materiale de peste 150 miliarde dolari. La acest bilanþ înspãimântãtor se adaugã pierderile umane ºi materiale înregistrate în urma accidentului nuclear de la centrala Fukushima.

O consecinþã gravã a acestui accident va fi cu siguranþã ºi pierderea încrederii populaþiei în utilizarea energiei nucleare, în scopul producerii de energie electricã ºi termicã.

Astãzi, energia nuclearã deþine aproximativ 6% din totalul energiei produsã pe glob ºi este cea mai curatã dintre toate celelalte forme de producere a energiei, din punct de vedere al emisiei de gaze cu efect de serã. În cazul Japoniei, energia nuclearã asigurã un total de 30% din totalul energiei produse. În aceste dramatice condiþii, mãsuri deosebit de severe vor fi luate la nivel planetar privind proiectarea ºi execuþia noilor reactoare nucleare.

Uniunea Europeanã a iniþiat un program amplu de verificare a tuturor centralelor nucleare de pe continent, ºi anume capabilitatea acestora de a rezista la ceea ce se numeºte “stress tests”.

Germania, prin vocea cancelarului, a decis închiderea a ºapte reactoare nucleare dintre cele mai vechi. China a supendat lansarea în execuþie de noi centrale nucleare.

Peste tot în lume sunt în derulare ample demonstraþii antinucleare. Teama ºi incertitudinea se rãspândesc mult mai repede decât oricare poluare nuclearã.

Când, anul trecut, erupþia unui vulcan a condus la închiderea traficului aerian deasupra Europei, sau când explozia de la platforma de exploatare a zãcãmintelor de petrol din Golful Mexic a produs o poluare cu consecinþe extrem de grave pentru viaþa din Golf, nu s-a manifestat, în general, din partea societãþii, un “ entuziasm “ sporit în a închide activitatea de exploatare a petrolului sau de a interzice zborurile avioanelor.

Oamenii sunt acum mult mai temãtori faþã de consecinþele poluãrii radioactive, decât oricare alt tip de poluare.

Revenind la situaþia din Japonia, trebuie sã remarc rezistenþa ºi demnitatea populaþiei

Avem nevoie de cuvinte de îmbãrbãtare Ryuta MAJIMA Coperþile revistelor au prezentat o privire apocalipticã a sfârºitului Japoniei. Tokyo era desenat pe partea de sus a unei bombe nucleare, alãturi de oameni înlacrimaþi ºi case distruse.

La 11 martie 2011,un cutremur cu magnitudinea 9.0 a zguduit întreaga Japonia. A fost oare o revenire a unui cutremur ca cel din 1995, din regiunea Kansai? Asta a trecut prin minþile tuturor. De aceastã datã rezultatul a fost însã mult mai tragic. În sunetul sãu hohotitor, un imens tsunami de peste 30m înãlþime a înghiþit mii de vieþi ºi amintiri. Ce ar putea fi acolo? Odatã ce tsunami a lovit zona Tohoku, ne-am confruntat, ºi încã nu s-a încheiat, cu o situaþie mult mai gravã ºi mai nocivã, pentru Japonia ºi întreaga lume - scurgerile de material radioactiv de la centrala nuclearã Fukushima.

Am primit multe mesaje ºi apeluri de la prietenii mei ºi familiile lor din afara Japoniei. Prima întrebare era cea despre cutremur ºi tsunami. Ei mã sfãtuiau sã pãrãsesc imediat Japonia spunându-mi cã centrala nuclearã va exploda ºi va fi un nou Cernobîl. Cred cã au fost oarecum exageraþi. Aceste exagerãri m-au fãcut însã sã iau decizia de a verifica ºi ce a apãrut în presa din alte þãri. Nu cred cã guvernul japonez ne-a dezvãluit tot adevãrul, unele informaþii ºi expresii nu mi s-au pãrut a fi adevãrate.

Economia japonezã a fost puternic afectatã datoritã lipsei energiei electrice ºi a preocupãrii pentru repararea centralei nucleare, dar acestea nu ne-au oprit. Cu ajutorul venit din exterior, din diferite þãri ale lumii ºi a inimoºilor cetãþeni, Japonia se luptã din nou sã recâºtige zâmbetul oamenilor din partea de nord a þãrii. De altfel, populaþia din partea de est a Japoniei este gata sã susþinã material anumite zone, nu numai pe cele grav avariate dar ºi capitala þãrii, Tokyo. Se pare cã multe din publicaþiile strãine se concentreazã numai pe aspectele negative ºi pe lipsa de energie.

Este adevãrat, multe dintre reclamele lumionoase cu care eram obiºnuiþi sunt încã stinse, dar cel puþin în Tokyo, lumea a revenit la viaþã, la ceea ce obiºnuia sa facã înainte de dezastru.

Aº dori sã profit de aceastã ocazie pentru a transmite tuturor cã populaþia Japoniei nu stã cu capetele plecate. Oamenii sunt foarte motivaþi sã-ºi recapete viaþa lor paºnicã. Exista multe companii care oferã servicii specializate pentru firme ºi persoane care au suferit datoritã dezastrului. Au apãrut idei ºi noi produse nu numai pentru a sprijini economia, ci ºi pentru a-i

sprijini pe cei din regiunea Tohoku, care au nevoie încã de ajutor. Aceºti oameni din Tohoku, nu aºteaptã numai ajutoare, ei se lupta cu disperare sã þinã capul sus. Sunt mulþi copii care ºi-au pierdut pãrinþii în acest dezastru, dar toþi sunt angajaþi în procesul de recuperare ºi ajutorare a persoanelor în vârstã.

Dacã vã apasã un sentiment de milã faþã de poporul japonez, sã ºtiþi cã nu de acesta avem nevoie. Avem mare nevoie de cuvinte de îmbãrbãtare, de cuvinte pozitive. Numai aºa vom ºti cã nu suntem singuri în aceastã lume.

Ryuta MAJIMA s-a nãcut la Hyogo în Japonia iar tinereþea ºi-a petrecut-o la Geneva, Elveþia. Este absolvent a “British University”. Actualmente este contabil sef al unei companii de susþinere logisticã a unor societãþi care se deplaseazã în interiorul ºi în afara pieþei japoneze.

Japoniei, supusã acestei grele încercãri,care sunt în mod absolut de admirat.

Premierul nipon Naoto Kan, la o sãptãmânã de la producerea catastrofei, a lansat populaþiei, aflatã încã în stare de ºoc, un îndemn la încredere ºi la speranþã: “Odatã în plus, vom reconstrui Japonia”.

Cu calm, cu sânge rece, cu tenacitatea specificã, cu demnitate, întregul popor, copii, tineri, oameni în vârstã, femei ºi bãrbaþi, luptã cu deosebitã îndârjire, ca sã înlãture consecinþele sinistrului ºi ca viaþa sã reintre în normal.

Nu s-au înregistrat jafuri ori tâlhãrii, acte de violenþe la împãrþirea apei potabile ºi a

alimentelor necontaminate.

Nu s-a aºteptat ajutorul nimãnui ci, populaþia greu lovitã, care a pierdut practic totul, a trecut imediat la îndepãrtarea urmãrilor catastrofei ºi la reconstrucþia vieþii.

Nu ajutã la nimic sã cedezi la panicã sau sã te revolþi într-o asemenea situaþie.

Cu înþelepciunea lor recunoscutã, japonezii spun: “Sunt lucruri împotriva cãrora nu poþi face nimic”. Întradevãr, în faþa stihiilor naturii, fie cã este vorba despre seisme, valuri tsunami, incendii ºi inundaþii catastrofale, erupþii vulcanice, etc., omul este,practic, o fiinþã vulnerabilã, neavând posibilitatea de a se apãra.

Primãvara 2011sakura îndoliatã Rodica FRENÞIU Tsuyu no yo wa Tsuyu no yo nagara Sari nagara ( Lumea de rouã ºi totuºi…

Lumea de rouã) Kobayashi Issa, poem haiku Japonia, þara Soarelui Rãsare ºi a florii de cireº (sakura), a fost adoptatã, dintotdeauna, de lumea occidentalã ca o “sensibilitate” tainicã ºi exoticã, ce recunoaºte aleatoriul ca principiu de creaþie, permiþându-i asimetriei sã devinã o coordonatã esteticã ce poate exprima conºtiinþa fragilitãþii ºi precaritãþii existenþei suspendate între douã abisuri: naºterea ºi moartea.

Recent însã, aceastã “oglindã” japonezã a frumuseþii fragile ºi efemere, ce fascineazã lumea întreagã de câteva secole, s-a vãzut tulburatã de natura dezlãnþuitã, prãbuºitã devastator asupra regiunii nord-estice a arhipelagului nipon (Tohoku): un mare cutremur, cu epicentrul în strãfundurile Pacificului, urmat de un tsunami înfricoºãtor care-a întunecat cerul, a oprit aici, preþ de câteva clipe, scurgerea timpului. Iar urmãrile cataclismului natural, exemplificate în doar câteva cifre, vorbesc de la sine despre tragedia ce-a avut loc în data de 11 martie a.c.: peste 5.000 de morþi, peste 16.000 de dispãruþi ºi peste 400.000 de oameni rãmaºi fãrã adãpost. Nu pot fi uitate, de asemenea, importantele pagube materiale produse

ºi gravele consecinþe rezultate în urma avarierii, în timpului cutremurului, a centralei nucleare de la Fukushima.

Dar mentalitatea japonezã a perceput întotdeauna timpul ca o infinitã ocurenþã a momentului prezent ce impune adaptarea la o veºnicã schimbare ºi, de atunci, din 11 martie, Japonia trãieºte, din nou, lupta cu timpul “regãsit”, în care-ºi reaminteºte de marile virtuþi ale tradiþiei: rezistenþa aproape eroicã în faþa diverselor încercãri ale naturii, puterea de sacrificiu, rãbdarea, încrederea, respectul faþã de celãlalt ºi, nu în ultimul rand, munca tenace ºi asiduã, atât de necesare în efortul supravieþuirii. Este deja ºtiut cã, atunci când construiesc, japonezii iau în considerare ºi ritmul deconstrucþiei elementelor componente ale construcþiei, deoarece, considerã arhitectul urbanist Kurokawa Kisho, omul ºi natura sunt pãrþi complementare în acelaºi sistem.

Tradiþia a redevenit, în acest început de primãvarã, rãdãcinã, iar tristeþea a cãpãtat forma unei întãriri în mijlocul bãtãliei.

Recitesc corespondenþa cu Japonia din acele zile. Toate mesajele încep cu experienþa înspãimântãtoare, trãitã direct de unii, indirect de alþii prin intermediul massmedia, când totul se clãtina în jur, clipe ce par sã fi trecut dincolo de orice “putere de imaginaþie”.

Unele scrisori continuã apoi cu menþionarea planului adoptat de guvernul japonez pentru depãºirea momentului de crizã, exemplificând cu mãsurile de economisire

a curentului electric prevãzute în Tokyo. Alte mesaje, cum ar fi cele din regiunea Kansai, unde cutremurul nu s-a resimþit deloc, vorbesc despre mobilizare naþionalã, despre iniþiative personale de înscriere în programe de voluntariat, atitudine prin care foste victime ale cutremurului din Kobe, din anul 1995, soldat cu peste 6.000 de victime, vor sã mulþumeascã concetãþenilor pentru ajutorul primit atunci din partea acestora. Foarte multe dintre ele menþioneazã, în continuare, necesitatea regândirii relaþiei omului cu natura, despre felul în care fiinþa omeneascã ar trebui sã încerce sã se adapteze ºi sã coabiteze cu mediul înconjurãtor. Iar în încheiere, toate mesajele pomenesc de solidaritatea internaþionalã, locuitorii arhipelagului nipon recunoscându-ºi vãdit, în aceste zile de doliu naþional, recunoºtinþa faþã de gesturile umanitare ºi cuvintele de încurajare venite de pe întreg mapamondul.

Individualismul, asociat liberalismului ºi valorilor afirmãrii individului în Occident, devine, în Japonia, cooperare ºi colaborare, în numele grupului, al naþiunii. În societatea japonezã, nu adevãrul individual primeazã, ci relaþiile interumane, atitudine ce nu poate fi abandonatã, conform standardelor sociale, niciodatã, indiferent de situaþia criticã creatã. Îndurând parcã inacceptabilul ºi suportând demn insuportabilul provocat de un cataclism natural, în anotimpul florii de cireº, Japonia îºi reafirmã ºi confirmã propria identitate.

Pagina 18

Amplã reuniune economicã între România ºi þãrile membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului Prima manifestare economicã de anvergurã în Europa Centralã ºi de Sud – Est, Forumul Economic CCG – România – Bucureºti: Oportunitãþi de afaceri în Europa Centralã ºi de Sud-Est a avut loc la Bucureºti la începutul lunii martie, la iniþiativa Secretarului General al Consiliului de Cooperare al Golfului, ES Abdulrahman H. Al-Attiyah.

Organizarea a aparþinut Ministerului Afacerilor Externe în colaborare cu Ministerul Economiei, Comerþului ºi Mediului de Afaceri, Secretariatului General al Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG) ºi în parteneriat cu Forum Invest Bucureºti ºi Federaþia Camerelor de Comerþ ale CCG. Lucrãrile s-au desfãºurat sub înaltul patronaj al Preºedinþiei României.

Scopul manifestãrii a fost evidenþierea oportunitãþilor de colaborare în domeniile economic, investiþional, de afaceri ºi comerþ între statele participante.

La lucrãrile Forumului au fost prezenþi peste 120 de oficiali ºi companii din Golf ºi peste 200 de înalþi oficiali ºi preºedinþi de companii care activeazã în România.

Ministrul Comertului Exterior al Emiratelor Arabe Unite, Ministrul adjunct pentru Comerþ Exterior al Arabiei Saudite, Ministrul Comerþului ºi Industriei al statului Kuwait, alãturi de alþi înalþi oficiali ai þãrilor membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului, lideri ai unor organizaþii patronale ºi camere de comerþ.

România a fost reprezentatã de ministerele economice, Banca Naþionalã, Consiliul Naþional al IMM-urilor, Asociaþia Naþionalã a Exportatorilor ºi Importatorilor din România (ANEIR), alte agenþii ºi uniuni profesionale.

La Forum Ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi a susþinut o intervenþie, precizând cã România doreºte sã devinã „un important partener economic în Europa pentru statele din Golf”.

Referindu-se la condiþiile care favorizeazã dezvoltarea relaþiilor cu þãrile din Golf, ministrul român a menþionat mediul de afaceri, experienþa României în relaþiile cu statele din lumea arabã, dar si cea rezultatã din calitatea de membru al Uniunii Europene, legãturile istorice cu numeroase state arabe. „Ne vom concentra asupra unor

prioritãþi economice strategice, precum: securitatea energeticã, exportul, atragerea de investiþii strãine, promovarea parteneriatelor public-privat, mai ales în industrie ºi infrastructurã”, a declarat domnia sa. În cadrul lucrãrilor Forumului au susþinut intervenþii: Guvernatorul Bãncii Naþionale a României, Mugur Isãrescu, preºedintele Comisiei de Politicã Externã din Senatul României, Titus Corlãþeanu, Ministrul Comerþului ºi Industriilor din Kuwait, E.S Ahmad Rashed Al-Hauron, secretarul general al Federaþiei Camerelor de Comerþ al Consiliului de Cooperare al Golfului, Abdulrahim Hasan Naqi, reprezentantul Camerei de Comerþ ºi Industrii a României, Sorin Dimitriu ºi subsecretarul de stat pentru Afaceri Economice, Ministerul Economiei din Oman, Dr. Sheikh Abdul Malik bin Abdullah Al Hinai.

Lucrãrile Forumului s-au desfãºurat pe cinci panele, corespunzãtoare domeniilor propuse spre colaborare: energie, resurse naturale (petrol ºi gaze naturale); infrastructurã, construcþii, piaþa imobiliarã; turism; promovarea de investiþii, comerþ ºi IT & C; agriculturã.

Dupã deschiderea oficialã, au urmat lucrãrile sesiunii plenare ºi ale grupurilor de lucru, încheiate cu discuþii de afaceri între cei interesaþi.

Forumul Economic CCG de la Bucureºti reprezintã prima etapã a unor acþiuni de anvergurã în planul colaborãrii economice între reprezentanþii statelor participante, urmând ca în perioada urmãtoare (sfârºitul anului sau în prima parte a anului viitor) sã se organizeze o nouã ediþie într-unul din statele membre CCG. Aceste acþiuni au în vedere crearea premiselor necesare evaluãrii permanente a stadiului de realizare a proiectelor convenite între pãrþi, dar ºi identificarea altor oportunitãþi de cooperare.

La lucrãrile Forumului au participat peste 130 de oficiali ºi companii din Golf ºi peste 250 de înalþi oficiali ºi preºedinþi de companii care activeazã în România.

Conform unor evaluãri a organizatorilor, proiectele prezentate de companiile româneºti de stat ºi private la masa discuþiilor au depãºit 10 miliarde de euro.

Oaspeþii strãini, oameni de afaceri, ºi-au

exprimat interesul pentru unele domenii ca de exemplu: industria petrolului ºi a gazelor naturale, infrastructura, construcþia de locuinþe, construcþiile industriale, fabrici de ciment, rafinãrii ºi combinate petrochimice, agriculturã, turism, transporturi, energia convenþionalã ºi alternativã, tehnologie ºi transfer de know how, etc.

De asemenea, participanþii la eveniment au convenit sã colaboreze pentru a pune bazele unor parteneriate de duratã, care sã se concretizeze în contracte economice, subliniind faptul cã este necesarã acordarea unei atenþii deosebite componentei de follow-up, în scopul creãrii premiselor necesare evaluãrii permanente a stadiului de realizare a proiectelor convenite între pãrþi, dar ºi pentru identificarea altor oportunitãþi de cooperare. În contextul Forumului, E.S. Ahmad Rashed Al-Haroun, Ministrul Comerþului ºi Industriei din Kuwait, a avut o întâlnire cu Teodor Baconschi. Ministrul român a reafirmat determinarea þãrii noastre de a întãri raporturile politice ºi economice cu statele arabe din Golf ºi în particular cu Statul Kuwait, apreciind cã relaþiile bilaterale politico-diplomatice ºi la nivel parlamentar sunt deosebit de dinamice. ’’Ne cunoaºtem în virtutea unei îndelungi cooperãri, am identificat domeniile prioritare ºi oportunitãþile de afaceri, este timpul sã ne concentrãm pe proiecte pragmatice’’ a declarat Ministrul Baconschi. Domnia sa a apreciat prezenþa consistentei delegaþii kuwaitiene la nivel politic ºi economic la Bucureºti, ceea ce conferã vizibilitate Forumului Economic, ºeful diplomaþiei române a evidenþiat evoluþia pozitivã a volumului schimburilor comerciale bilaterale, care reflectã interesul comunitãþilor de afaceri din cele douã þãri de a lucra împreunã. A menþionat, în acest sens, cã existã potenþial încã neexploatat pentru intensificarea contactelor dintre operatorii economici din cele douã þãri, România putând oferi o gamã largã de oportunitãþi de investiþii în domenii de interes pentru Kuwait. A fost evocatã posibilitatea colaborãrilor de afaceri româno – kuwaitiene pe terþe pieþe.

Întâlnire între oameni de afaceri români ºi armeni În contextul celei de a treia sesiuni a Comisiei Mixte Interguvernamentale de cooperare Economicã ºi Tehnico - ªtiinþificã dintre România ºi Armenia s-au desfãºurat lucrãrile Forumului economic cu tema Oportunitãþi de Afaceri ºi Climatul Investiþional din Republica Armenia organizatã de Camera de Comerþ ºi Industrie a României, în parteneriat cu Ambasada Republicii Armenia in România ºi Camera de Comerþ ºi Industrie Bilateralã România-Armenia (CCIBRA).

La eveniment a participat o puternicã misiune economicã din care au fãcut parte oficiali armeni din Ministerele Economiei, Finanþelor,

Din datele oferite de domnul Gagik Makaryan, Director Executiv al Asociaþiei Producãtorilor ºi Industriaºilor din Armenia am aflat cã între produsele Armeniei cerute de piaþa româneascã s-ar înscrie produsele farmaceutice, cele chimice, cauciucul, materialele de construcþie (piatrã), etc., iar exporturile româneºti ar putea fi reprezentate de echipamente electrice ºi electronice, mobilã, articole din lemn, textile, jucãrii.

Domnul Valentin Stanislav, Reprezentantul Ministerului român al Economiei a apreciat cã este prima oarã când s-a organizat în România o prezentare atât de amplã a oportunitãþilor de

Agriculturii, din cadrul Agenþiei Armene de Dezvoltare (ADA), Asociaþiei Producãtorilor ºi Industriaºilor din Armenia (RUER).

Lucrãrile au beneficiat de participarea domnilor Tigran Sanvelian, Secretar de Stat în Ministerul armean al Afacerilor Externe ºi Valentin Stanislav, consilier superior în Ministerul român al Economiei, Comerþului ºi Mediului de Afaceri.

A condus dezbaterile, rostind cuvântul de deschidere, Jose lacobescu, Preºedintele Uniunii Camerelor de Comerþ si Industrie Bilaterale din România. Din partea Ambasadei Armeniei a participat ºi a luat cuvântul doamna Consilier Nelly Matevosian iar din

afaceri cu Armenia. Domnia sa a menþionat faptul cã pânã acum o mare parte din exporturile româneºti cãtre piaþa armeanã sunt formate din cereale ºi din mãrfuri cu un grad redus de prelucrare, cea ce nu ne poate mulþumi. În cadrul lucrãrilor Comisiei Mixte Interguvernamentale de Cooperare Economicã ºi Tehnico - ªtiinþificã dintre România ºi Armenia s-a semnat un proiect de protocol. La Forumul economic a fost convenitã promovarea reciprocã a investiþiilor ºi încurajarea înfiinþãrii de societãþi mixte în domenii economice prioritare, de interes comun.

Camera de Comerþ ºi Industrie a României

partea Camerei de Comerþ ºi Industrie Bilateralã România - Armenia ºi-au prezentat intervenþiile Preºedintele acesteia, Varujan Udrea ºi Secretarul General al Camerei, doamna Lisine Navasardyan.

Auditoriului i-au fost prezentate de cãtre membri delegaþiei abundente ºi elocvente informaþii despre oportunitãþile de afaceri oferite de Armenia. În ampla sa expunere doamna Lusine Tumyan, Director Adjunct al ADA s-a referit la o serie de indicatori macroeconomici (inflaþie, investiþii strãine directe, etc.), subliniind faptul cã reformele economice ºi politice întreprinse dupã 1991 precum ºi o politicã economicã bazatã pe principiile economiei de piaþã au avut efecte pozitive în dezvoltarea economiei þãrii, «Indexul Libertãþii Economice», arãtând cã Armenia s-a situat pe locul 36 în lume.

Doamna Tumyan a menþionat cã pe site-ul Investiþiilor Strãine din Armenia, se aflã postate câteva zeci de proiecte strategice privind, între altele - obþinerea magneziului, a fibrelor de bazalt, energia hidroelectricã, sãnãtatea, turismul.

intenþioneazã semnarea unui Acord de colaborare cu Camera de Comerþ ºi Industrie a Republicii Armenia, iar Centrul Român pentru Promovarea Comerþului ºi Investiþiilor Strãine îºi propune demararea negocierilor cu omologul armean pentru semnarea unui Acord de colaborare care sã stabileascã cadrul legal pentru schimbul de informaþii ºi cooperarea practicã, în beneficiul mediului de afaceri din cele douã þãri.

La rândul sãu, Camera de Comerþ ºi Industrie Bilateralã România - Armenia îºi propune sã facã tot ceea ce depinde de ea pentru crearea unor linii de comunicaþie si transport directe intre România ºi Armenia, ceea ce ar contribui la accelerarea colaborãrii intre cele doua state.

Camera va sprijini în acest sens orice iniþiative private ale oamenilor de afaceri armeni ºi români, care se circumscriu cadrului legal si care sunt menite sã ducã la împlinirea acestui deziderat.

Toate acestea se constituie ca un important impuls pentru dezvoltarea relaþiilor bilaterale româno - armene.

A.O.

Forum de afaceri româno – coreean Relaþiile economice dintre România ºi Coreea de Sud s-au dezvoltat, în decursul anilor, satisfãcãtor. Volumul schimburilor comerciale, care a fluctuat în ultimii ani, a atins cea mai mare cifrã în 2007, când a ajuns la 934 milioane dolari. În acelaºi timp, deficitul balanþei comerciale dintre cele douã þãri s-a redus treptat. Investiþiile de capital coreean în România sunt de apreciat, în prezent funcþionând 167 de companii cu un capital social subscris de 80,9 milioane dolari, Coreea situându-se pe locul 28 în topul investiþiilor strãine directe.

Pe acest fundal, preocuparea autoritãþilor din cele douã þãri spre a dezvolta în continuare cooperarea economicã, investigând noi oportunitãþi în acest sens, este pe deplin justificatã. De curând o delegaþie economicã reprezentând Asociaþia Coreeanã a Importatorilor (KOIMA) ne-a vizitat þara. Ea a

participat la un forum de afaceri organizat de Camera de Comerþ ºi Industrie a României. þara noastrã a fost reprezentatã de Vice-preºedintele CCIR, Nicolae Bãcanu ºi de Robert Donose, consilier la Centrul Român pentru Promovarea Comerþului ºi Investiþiilor (CRPCIS), iar oaspeþii coreeni de dr. Ju-Tai Lee, Preºedintele KOIMA, conducãtorul delegaþiei, Gyu-Hwa Jang, Preºedintele Asociaþiei Importatorilor din Coreea, Chong Nam Ahn, Vice-preºedinte al Curse Importer Association. În cuvântul de deschidere Vice-preºedintele Nicolae Bãcanu a arãtat: „considerãm cã mediul economic românesc este într-o ascensiune evidentã, iar România este deschisã cooperãrilor economice. Consider cã acest tip de întâlniri business to business sunt foarte bine venite. Memorandumul care va fi semnat cu ocazia acestui Forum reprezintã un cadru de colaborare punctual care va

permite în continuare noi proiecte de dezvoltare.”

Preºedintele KOIMA, dr. Ju-Tai Lee, a vorbit despre istoricul recent al relaþiilor economice bilaterale dintre cele douã þãri, despre perspectivele dezvoltãrii lor. Referindu-se la criza economicã ce a lovit Coreea în anii 90, când aceasta a trebuit sã apeleze la ajutorul Fondului Monetar Internaþional, ºeful delegaþiei coreene a menþionat cã „ poporul coreean a transformat aceastã crizã într-o oportunitate de îmbunãtãþire a mediului corporatist ºi de orientare cãtre o economie inovativã.

Sunt convins cã aceastã experienþã ne va ajuta sã consolidãm parteneriatul nostru în domeniile comerþului ºi în cel economic. Coreea ºi România au interese ºi valori comune”.

La finele întâlnirii reprezentanþii KOIMA ºi CCIR au semnat un acord de cooperare.

Pagina 19

Mihail Gorbaciov ºi sfârºitul Rãzboiului Rece: „actor” sau „regizor”?

Dr. Florin ABRAHAM Aºa cum fiecare revoluþie sau eveniment istoric important îºi are misterele ºi controversele sale, ºi încheierea Rãzboiului Rece îºi are enigmele sale, unele reale altele doar simulate. Fãrã îndoialã, unul dintre subiectele care rãmâne în centrul controverselor privind explicaþiile revoluþiilor din anul 1989 ºi a dezagregãrii Uniunii Sovietice este cel al „factorului Gorbaciov”. Archie Brown ºi-a intitulat cartea apãrutã în anul 1996 la Oxford University Press, într-o primã ediþie, chiar „Factorul Gorbaciov”, încercând sã ofere explicaþii pentru o „enigmã”: încheierea Rãzboiului Rece pe cale paºnicã.

Chiar ºi la aproape douã decenii de la disoluþia URSS, precedatã de încheierea Rãzboiului Rece ºi eliminarea regimurilor comuniste din Europa central-rãsãriteanã, controversele continuã: a dorit Mihail Gorbaciov sã realizeze o schimbare revoluþionarã în cadrul Europei central-rãsãritene, în sensul „social-democratizãrii” partidelor comuniste ºi a introducerii unei ordini pluraliste sau, dimpotrivã, nu a iniþiat în mod deliberat politici vizând schimbarea de regim, dar evenimentele au luat-o înaintea planurilor de la Kremlin ºi, oricum, Moscova îºi pierduse mijloacele de influenþã ºi acþiune? A fost abandonarea Europei Centrale o mãsurã premeditatã, determinatã de costurile prea mari ale menþinerii imperiului exterior (Tratatul de la Varºovia ºi CAER, fãrã URSS), cheltuieli care puteau determina chiar colapsul centrului, sau Kremlinul a fost obligat, de dinamica relaþiilor internaþionale, sã accepte pierderea fãrã luptã a glacis-ului câºtigat la finalul celui de Al Doilea Rãzboi Mondial?

Caracterul contradictoriu al acþiunilor lui Gorbaciov din anul 1989, ulterior, a reacþiilor ambigue faþã de dezintegrarea rapidã a

Uniunii Sovietice, creeazã premisele pentru susþinerea unora sau a altora dintre teze, cu argumente mai puternice sau mai slabe. Într-un atare context explicaþiile abundã, de la unele ancorate în metodologii academice la altele aparþinând registrului insidios al teoriilor conspiraþiei (din Rusia a pornit teoria apartenenþei lui Mihail Gorbaciov la un grup ocult care ar fi avut în plan distrugerea Uniunii Sovietice). În esenþã, disputele istorice ºi politice privind rolul lui Mihail Gorbaciov în fruntea Uniunii Sovietice pot fi reduse la atribuirea condiþiei de „regizor” - persoanã care are capacitatea de a acþiona independent sau posedã un grad mare de autonomie în realizarea acþiunilor sale – sau, dimpotrivã, de „actor” – persoanã care este folositã de cãtre grupuri de putere pentru atingerea unor obiective. Însã, categoriile de „actor” sau „regizor” au semnificaþie în raport de modelul explicativ utilizat. Dacã utilizãm paradigma ºcolii realiste, atunci schimbãrile în istorie se explicã, în esenþã, prin forþe impersonale: balanþa puterii, contradicþiile între imperii, revoluþiile, ascensiunea unor noi ideologii sau miºcãri sociale º.a. Se poate utiliza însã ºi modelul psiho-istoric, cu ajutorul metodei biografice, în care individul este pus în centrul explicaþiei istorice.

Un prim palier al analizei care ne-ar putea rãspunde la dilema privind „factorul Gorbaciov” constã în identificarea relaþiilor dintre echipa Secretarului general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) ºi restul aparatului de partid. Mihail Gorbaciov a procedat la fel ca restul conducãtorilor partidului comunist, impunându-ºi oameni consideraþi fideli în toate funcþiile importante. El a dorit sã evite soarta lui Hruºciov,

astfel încât a micºorat tot mai mult influenþa aparatului birocratic, considerând cã birocraþii trebuie lãsaþi sã „se înece în actele lor”.

Amploarea schimbãrilor a fost atât de mare încât pânã în 1988 aproximativ 70% din conducerile organizaþiilor orãºeneºti de partid au fost înlocuite.

Aspectul cu adevãrat interesant al lipsei de încredere a lui Gorbaciov în aparatul politic

al PCUS constã în faptul cã dupã 1987 structurile multi-instituþionale de luare a deciziilor, de genul Consiliului Apãrãrii, au fost rar convocate, liderul sovietic având o mult mai mare încredere în capacitatea sa de a rezolva probleme complicate prin metoda „discuþiilor între patru ochi”.

Al doilea nivel al analizei trebuie sã arate dacã acþiunile lui Gorbaciov au fost lineare, predictibile sau, dimpotrivã, au avut un caracter aleator. Proiectul revoluþiilor anticomuniste din Europa central-rãsãriteanã a prins contur odatã cu abandonarea doctrinei Brejnev. Acest pas fusese realizat în mod secret chiar de cãtre Brejnev, prin neimplicarea militarã în Polonia în perioada 1980`81. Însã condamnarea publicã de cãtre Gorbaciov a intervenþiei împotriva Primã-

I.A.Dimitriu - Un reprezentant de seamã al geniului tehnic al poporului român (II) Talent clocotitor, într-o permanentã cãutare ºi dorinþã de a-ºi însuºi tot ceea ce era nou în tehnicã, I. A. Dimitiu va fi cucerit, încã de la începuturile ei, de radiofonie, noutatea care se impunea cu putere în acel moment. La 2 noiembrie 1920 urmãrea la radio, în capitala Franþei, entuziasmat, transmiterea meciului campionului de box Dempsey. Ceva mai târziu îl gãsim in Italia, urmând cursurile ºi demonstraþiile practice ale lui Marconi. Va studia singur literatura de specialitate existentã atunci, în limbile italianã, francezã, germanã ºi englezã, limbi pe care le stãpânea ºi în care îºi preda cursurile sale „IAD" în mai multe þãri din Europa. Va munci mult, va face numeroase sacrificii, dar la sfârºitul anului 1925 va reuºi sa construiascã, dupã planuri originale, „un receptor de radio la baterii,

aparate de radio „IAD": „Minor", „Universal", „Melody", „Super" º.a.

La Veneþia, în patria pãrintelui radiofoniei, va

I. A. Dimitriu cu elevii ºcolii sale de radio ºi auto din Porto (Portugalia), în faþa unei vederi generale a oraºului, în anul 1930 singurul sistem de alimentare de pe atunci al receptoarelor radio", primul aparat conceput ºi realizat în întregime de un român. Era un mare succes! Mai târziu va construi ºi alte

deschide în paralel cu cursul auto-mecanicãdepanare, primul sãu curs de radio. Începe sã punã bazele sistemului sãu de „separare a receptorului de radio în circuite principale ºi

analizarea tuturor penelor posibile pe fiecare circuit, dupã simptomele pe care le prezintã receptorul defect"- metoda raþionalã IAD a simptomelor. A creat un numãr impresionant de planºe didactice, într-o manierã cu adevãrat artisticã.

Cursul sãu de radio va capta foarte curând un larg interes; Milano, Roma, Torino Napoli, Bologna, Florenþa, Bari ºi alte oraºe ale Italiei vor gãzdui ºcolile sale de radio ºi auto. Începe sã deschidã, în paralel, cursurile sale de depanatori radioreceptoare, cu acelaºi mare succes în toate statele Europei unde deja funcþionau ºcolile auto „IAD". În 1936 deschide în þarã primul sãu curs de radio, în Bucureºti, unde îºi va stabili ºi sediul central al „Laboratorului de construcþii ºi cercetãri radioelectrice" al ºcolii Universale de Radio IAD. Doi ani mai târziu, revine definitiv în þarã, unde conduce ºcoala ºi laboratorul radio, consacrându-se cu acelaºi entuziasm ºi dãruire perfecþionãrii atât a aparatelor sale de radio, cât ºi a cursurilor pe care le preda. În aproape 18 ani, a organizat ºcolile IAD în 106 oraºe din 16 state ale Europei, formând peste 100.000 elevi în specialitãþile radio ºi auto. Organizarea ºcolilor sale, metodele didactice originale, i-au conferit avantaje hotãrâtoare în competiþia cu ºcolile naþionale.

Profesor ºi director al ºcolii Superioare de Radio ºi Automobile din Bruxelles, I. A. Dimitriu va avea posibilitatea sã introducã ºi sã lanseze cu mare succes învãþãmântul IAD, permanent perfecþionat, adaptat la tot ceea ce era nou în cele douã specialitãþi tehnice.

Preocupat tot timpul de cunoaºterea ºi însuºirea celor mai noi descoperiri din ºtiinþã ºi tehnicã, I. A. Dimitriu va fi la curent cu primele încercãri ale televiziunii, asistând, în 1934, la o demonstraþie experimentalã de emisie-recepþie într-o salã din capitala

verii de la Praga, precum ºi non-intervenþia faþã de deschiderea de cãtre Ungaria a graniþelor cu Austria, astfel încât est-germanii sã poatã ajunge în Vest, au fost semnalele cã Moscova nu va interveni militar chiar dacã partidele comuniste vor fi înlãturate de la putere. Spre deosebire însã de cazul statelor-satelit, în Lituania ºi Letonia trupele sovietice au intervenit militar în ianuarie 1991 pentru a bloca procesul de recâºtigare a independenþei de cãtre statele baltice. Acest lucru ne aratã cã Mihail Gorbaciov a luat cel mai adesea deciziile sub presiunea evenimentelor, fãrã a exista o autenticã planificare pe termen mediu ºi lung a mãsurilor de reformã.

Pe un al treilea palier al evaluãrii activitãþii politice a lui Mihail Gorbaciov se aflã relaþia sa cu Occidentul. Un element semnificativ pentru înþelegerea viziunii lui Gorbaciov despre relaþiile internaþionale este reprezentat de cartea liderului sovietic publicatã în 1987, intitulatã Perestroika pentru þara noastrã ºi întreaga lume. Aceasta conþinea o imagine universalistã a relaþiilor internaþionale bazate pe o nouã ordine mondialã democraticã, în care URSS ar fi jucat un rolcheie iar Organizaþia Naþiunilor Unite trebuia sã-ºi consolideze poziþia de instituþiegarant a securitãþii internaþionale. Gorbaciov a înlocuit mesianismul „revoluþionar-imperial” comunist cu ideea unei „perestroika globale”, în acest fel urmând a lua naºtere o nouã ordine mondialã. Prin credinþa lui Gorbaciov în necesitatea unei „noi gândiri” a ordinii globale poate fi explicat ºi refuzul liderului sovietic a propunerii lui Henry Kissinger (ianuarie 1989, Moscova) de a se realiza un condominiu sovieto-american asupra Europei. Gorbaciov era interesat de

realizarea unui proiect privind „Casa Comunã Europeanã”. Aliaþii ideologici ai lui Gorbaciov în proiectul universalist al reorganizãrii lumii nu au fost nici elitele PCUS, nici structurile complexului militar-industrial sovietic, ci gânditorii occidentali, de la social-democraþi la anticomuniºtii conservatori. Adesea, Gorbaciov acorda o mai mare preþuire discuþiilor cu intelectualii occidentali decât propunerilor venite din interiorul propriului Birou Politic.

Un aspect care nu poate fi ignorat este acela al influenþei „gorby-maniei” occidentale, liderul sovietic fiind plãcut impresionat de cãldura cu care era primit în þãrile vestice, în totalã disonanþã cu atitudinea tot mai rece a cetãþenilor sovietici, confruntaþi cu tot mai numeroase ºi crescânde dificultãþi economice ºi sociale.

Observaþia concluzivã în faþa unui imens material factual este aceea cã Mihail Gorbaciov a fost un reformator care a þinut mai mult la propriul vis politic decât la imensul imperiu creat de Stalin. Gorbaciov a fost un „regizor” al unei piese ce a fost scrisã chiar în timp ce se juca, iar actorul principal era chiar autorul piesei dramatice. Din aceastã ambiguitate fundamentalã de roluri provine ºi imaginea plinã de lumini ºi umbre a uneia dintre cele mai importante personalitãþi ale secolului XX: Mihail Sergheevici Gorbaciov. *** Prezentul text constituie o versiune scurtã a comunicãrii “Mihail Gorbaciov ºi sfârºitul rãzboiului rece: «actor» sau «regizor»?”

Repere metodologice prezentatã în cadrul conferinþei „Rolul lui Mihail Gorbaciov în sfârºitul unui «secol scurt»”, Institutul Naþional pentru Studiul Totalitarismului, 2 martie 2011.

Belgiei. Noua descoperire îl va captiva întru totul, gãsind-o cea mai potrivitã pentru perfecþionarea învãþãmântului IAD pentru realizarea „profesorului automat", conceput în mai multe variante pânã atunci, ºi cu care intenþiona sã doteze ºcolile pe care le conducea pe tot cuprinsul Europei, din Portugalia ºi pânã în Polonia.

Pânã la întoarcerea sa definitiva în patrie, I A. Dimitriu va studia ceea ce se scrisese privitor la TV ºi îºi va procura ºi analiza elementele componente ale unui televizor, executând ºi un numãr de planºe, astfel cã va reuºi, la puþin timp dupã încheierea primei conflagraþii mondiale, sã deschidã în Bucureºti primul curs pentru tehnicieni depanatori de radio ºi televizoare. Vreme de aproape un sfert de veac, ºcoala - laborator din str. lacob Negruzzi 46 va forma un numãr de câteva mii de tehnicieni în aceste domenii.

Televiziunea, care a constituit principala sa preocupare în ultima parte a vieþii, i-a oferit posibilitatea creãrii câtorva invenþii, o parte brevetate, altele rãmase în manuscris.

Preocupãrile sale pentru organizarea unui sistem de învãþãmânt original „învãþãmântul IAD automat"- îºi au începutul încã din timpul primilor ani petrecuþi în capitala Franþei. Aceasta va fi preocuparea sa permanentã, care i-a fost ºi cea mai dragã. Iatã ce nota în aceeaºi comunicare, amintitã deja mai sus:,, Totdeauna, predând cursurile respective, aveam în vedere în ceea ce priveºte sistematizarea lor, ca aceste cursuri sã fie predate ºi de un automat care mã va înlocui într-o zi, fãrã ca elevii sã întâmpine vreo dificultate în înþelegerea lor". Începe cu un aparat de proiecþie de film mut sincronizat cu un patefon corespunzãtor posibilitãþilor oferite de tehnica epocii. În Italia, va înregistra, la mai multe firme, filmarea pe film 16 mm (fãrã sonor) a câtorva lecþii de radio, precum ºi înregistrarea pe discuri, a vorbirii respective.

Alte manifestãri dedicate ...

Andrei DIMITRIU ºi Sorin DIMITRIU

(Urmare din pag. 10) Dincolo de paginile documentelor oficiale, vizitatorii vor avea surpriza sã ia contact ºi cu câteva mãrturii personale privind relaþiile româno-elveþiene. Expoziþia prezintã descrierea Elveþiei fãcutã de Dinicu Golescu, în 1826, cu prilejul memorabilei sale vizite în Occident, precum ºi paginile din memoriile regelui Carol I, în care relateazã despre ajutorul esenþial pe care l-a primit de la autoritãþile elveþiene, pentru a ajunge în secret, în România în primavara anului 1866. Pentru a evita sã fie recunoscut ºi reþinut de cãtre autoritãþile austriece, în calitate de pretendent la tronul României, viitorul principe Carol I al României a cãlãtorit incognito spre þara adoptivã, folosindu-se de un paºaport elveþian eliberat pe numele de Karl Hettingen. Alte mãrturii de epocã prezente în expoziþie ilustreazã descrierea pãmânturilor ºi locuitorilor României de azi, fãcute de cãlãtori elveþieni.

Acest demers expoziþional, realizat în parteneriat cu prestigioase instituþii diplomatice, constituie pentru Muzeul Naþional de Istorie a României un onorant prilej de a aduce în atenþia publicului o serie de evenimente ºi relaþii oficiale dezvoltate începând din secolul al XX-lea, între România ºi Confederaþia Elveþianã. În cursul toamnei anului 2011, Muzeul Naþional de Istorie a României, în colaborare cu Muzeul Judeþean de Istorie ºi Arheologie Prahova, Muzeul Naþional de Artã al României ºi Complexul Muzeal Moldova din Iaºi, va organiza ºi o expoziþiei dedicatã geniului tehnic elveþian, care va prezenta ceasuri istorice ºi cutii muzicale. Expoziþia va fi realizatã în colaborare cu Ambasada Confederaþiei Elveþiene la Bucureºti ºi celebra firmã Vulcain.

La eveniment au participat membri ai Corpului diplomatic acreditat la Bucureºti, oameni de afaceri elveþieni care îºi desfãºoarã activitatea în România, reprezentanþi ai mediului academic, reprezentanþi ai comunitãþii elveþiene din România ºi reprezentanþi ai mass media.

Pagina 20

Belarus The Republic of Belarus is situated in the centre of the European continent. Since olden days this region has been nicknamed “blue-eyed” because of its innumerable lakes and rivers. It was also famous for the immense forest ranges, fields and harmonious landscapes. Belarus’ countryside is an ideal place if you are looking for a peace of mind and tranquillity. “Land under white wings” — is how famous Belarusian writer Vladimir Korotkevich called his country.

Sofia’s Cathedral, Mir Castle, Farny Catholic Church, the Radzivill family’s Nesvizh estate.

Belarus looks to develop ecological tourism.

The country has all the necessary conditions – cosy nooks of untouched virgin forests, scenic landscapes, hospitable and friendly countryfolk, rich ethnography and folklore. More than one third of the country is covered by forests; there are more than 20,000 rivers and brooks, around 11,000 lakes. 6,1% of Belarus territory is designated as a specially protected area.

The capital Minsk, capital of Belarus, first mentioned in the chronicle “Tale of Bygone Years”, at that time Minsk was already the city; its official birthday is March 3, 1067. Near thousand-year long history of the city is abound in information about captures, burnings, destructions, vigorous activity of its citizens, diversified nationalities and religions of its population, often change of power regimes. All there events made their

defenders, innocent victims and guileful invaders. Simple enumeration of important dates of the city’s history is an endless list of battles: the siege and then capture of Minsk by troops of the Great Duke of Kiev Vladimir Monomakh; the burning of the city by Duke Svidrigailo; the assault by Crimean Khan Makhmet-Girey; taken by Russian troops during the Russian-Polish War; then – occupation by the Swedes during the North War, by the French – during Patriotic War of 1812, by the Germans – in 1919, by the Poles – in 1920 and at last occupation by the Nazis which reduced the city to ruins during the Second World War. Fortunately, in Minsk’s rich history there are also other events: the incorporation into the Great Lithuanian Principality; the privilege of self-government according to the Statute of Magdeburg; the formation of a Minsk Voevode (district) with Minsk as its centre; incorporation

Belarus’population is around 10 million people, mainly Belarusians. Other nationalities, living in the country, are Russians, Poles, Ukrainians, Jews, Tatars, Lithuanians and others.

Belarus occupies a territory of 207,600 square kilometres with the capital Minsk located in the centre of the country. The Republic of Belarus borders with Russia, Ukraine, Poland, Lithuania and Latvia.

Belarus’ territory is mainly flat. Its special characteristics are the alteration of elevated, flat and low-lying lands with bogs and lakes.

The climate is reasonably continental; often Atlantic cyclones pass by. Winter is mild with long thaws; summer is gently warm.

The shortest transport routes connecting Western and Eastern Europe with the central and eastern regions of Russia pass through Belarus.

Belarus is ranked 13th in Europe in terms of size of territory. The country divides into 6 Oblasts (big regions). In the capital city of Minsk, which is also the centre of the Minsk Oblast, population stands at around 2 million

mark on the appearance of the city.

Nowadays Minsk is like a young duke, heir of a noble family radiant with youth and beauty.

But behind these great new looks like pride and perdition of its ancestors – hundreds years of heroic and terrible history hiding beautiful and weird stories in which legends have been mixed with established facts, and truth – with fiction.

Historical buildings, green parks, unusual water system of the capital all align modern comfort and natural elegance with impregnations of refined antiquity. Unfortunately, during the Second World War, Minsk was heavily

people.

Many things of Belarusian culture are symbols of its national originality. These are worldrenowned Slutsk belts, the Efrosinniya of Polotsk Cross, paintings by Marc Chagall, ballets by Valentin Elizaryev, songs by “Pesnyary”, the sport skills of Olga Korbut.

Belarus has rich tourism potential: good roads, hotels and restaurants of international level in Minsk and other big cities, many theatres, museums, concert and exhibition halls. Long after they return from Belarus, foreign travellers cherish unforgettable impressions of Naroch Lake and the Belovezhskaya Pushcha, the beauty of Braslav land, the originality of St

destroyed and not many old buildings have survived. But constructions of Belarusian architects of the 20th century have won entries in “The World Architecture” Encyclopaedia published by the world architectural community. Namely the outstanding buildings are Government House, the builtup housing along Francysk Skorina Avenue, Slepyanskaya Water and Green System, the National Exhibition Centre “BelExpo”.

Minsk was first mentioned in the chronicles because of a fierce battle, and since then history of this city has written plenty bloody pages.

Land on which Minsk stands has been abundantly soaked in the blood of its heroic

into the Russian Empire as a result of the splitting of the Rzecz Pospolita; the designation and marking of a Minsk Guberniya (district) with Minsk as its centre; the proclamation of Minsk as the capital of Belarusian SSR; now, finally Minsk as the capital of the Republic of Belarus.

Main Cities • Polotsk Polotsk is often referred to as “The City of All Belarusian Cities”, “The Belarusian Mecca”, the spiritual cradle and the first capital of the Belarusian people. All these names formed for a reason. Belarus indeed had its first capital in Polotsk; from here originate the country’s medieval state system and culture. The annals mention Polotsk for the first time in 862 making it one of the oldest cities in Eastern Europe. But, a centuries-old local legend tells of a unique Polotsk civilization having existed as a contemporary of ancient Greece and Rome. In the legend, underground labyrinths of Polotsk surpass that of Crete’s famous Knoss Labyrinth.

A giant in the ranks of Belarus’ history, Polotsk is still not completely explored and unravelled.

It can open its mysteries to those who fall in love with the city.

• Novogrudok Present name of the city has been formed in the 17th century under influence of Polish language. In old days it was known also as Novogorodok, Novgorodok, Novogorod etc.

Local people even nowadays refer to it as Navagradak. For the first time it was mentioned in chronicles in 1044 in connection with the Great Duke of Kiev Yaroslav Mudry campaign against Litva (now Lithuania).

The city occupies the central part of the Novogrudskaya Height with the River Neman on the north. It situated on Zamkovaya Hill, one of the highest points in Belarus with 323 metres above the sea level, and hillocks. Picturesque panoramic view on Novogrudok opens to a visitor approaching the city from any direction.

• Nesvizh Modern historians consider 1446 the year of

Nesvizh’s birth. That year the Duke of the Great Lithuanian Principality Kazimir IV Yagellonchik handed Nesvizh to Mikolai Yan Nemirovich. Almost a century later Nesvizh became the property of the Radzivills – the biggest and most influential family in the Principality. They owned Nesvizh for more than 400 years and made it the capital of their family estate, thus turning the town into one of the most successful and comfortable privatelyowned towns in Belarus.

On the map, Nesvizh resembles a pentagon, or almost a square. The main street passes from the west to the east and at the city perimeter crosses the earthen ramparts which once encircled the town. Belarus’ first permanent theatre, the “Comedy House”, was established here.

National parks The best way to get an impression of Belarus’ timber resources is to see the country from the window of an airplane – more than a third of the national territory is covered by forests; it’s like a green blanket. Europe’s largest forestlands remain here and have been nicknamed by the locals as the country’s “green gold”. In many ways, Belarus could be said to be the lungs of Europe. Local woods are not only of utilitarian value, however. They also have cultural significance because of their amazing, and in many places untouched, beauty. The best location to admire great natural scenery is at a Belarusian reserve. The total area allocated as a national reserve comes to 6,1% or 1 273 400 hectares of Belarus’ territory.

The most famous reserve is the National Park Belovezhskaya Pushcha, which has had the status close to that of a reserve since the beginning of the 15th century. Just imagine – oaks aged between 300 and 700 years, 450-year old ashes and 220-years old pines are still growing there. You can see meadows, woods and rivers untouched by human touch: the view is mighty, clear and beautiful. No doubt an encounter with a zubr – an animal which is the symbol of Belarus – will leave an unforgettable impression. Zubr’s muscles, impressively showing the creature’s power and sturdiness, are a living reminder of a time when the world was just created.

From the olden days Belarus was called lake

hills, forests and again lakes fill a total area of 1 830 sq km. The national park is based on the series of connected, large and small Braslav Lakes, 61 in total with an area of 12 701 hectares. The biggest lakes are Drivuaty, Snudy, Strusto, Voiso, Volos Severny (Volos Northern), Nedrovo, Berezha, Daubli, Potekh. Volos Yuzhny (Volos Southern) Lake is the deepest in the park with a maximum depth of 40.4 metres.

The lake is famous for its amazingly clear water (transparent down to 7 m).

The total number of lakes at the park is unknown, and it would be very difficult to count them; every one is unique. Is one of the most scenic Belarus sites, situated in the north-

land. The country has 11,000 lakes and more than 20,000 rivers and rivulets. Azure, blue and almost black shades of lake are hidden in forest thickets or next to merrily sparkling meadows.

Lakes are the eyes of Belarus, and thus the country has been nicknamed “blue-eyed”. The most precious pearl in the crown of Belarusian nature is Braslavskiye Ozera National Park (Braslav Lakes). It has amazing charm because of the permanent changes of landscapes – lakes,

In the Naroch area the biggest number of the country’s pine forests are situated. On the territory of the national park there are three groups of lakes. The first group is the biggest lake in Belarus, Lake Naroch (width –10 km, length – 13 km; average depth – 8,9 m, maximum depth – 24,8 m). Around 30% of the lake has a slightly sloping shallow water zone, so in the summer water temperatures reach 2324 degrees Celsius.

west of the country, 250 km from Minsk and near to the border with Lithuania and Latvia.

The park was established in 1995. Its territory occupies more than 69 000 hectares, of which 2 581 have been designated as a reserve.

The name of Naroch is well-known not only in Belarus but also far beyond its borders. A unique beauty and mild climate made the Naroch region popular as a resort. In 1999, the Narochansky National Park was established.

He is situated in the north-west of Belarus, 60 km from Minsk. The total area of the park is 94 000 hectares, which includes 37 000 hectares of forestland. There are 43 water reservoirs with total area of more than 18 000 hectares situated on its territory.

Pagina 21

Kazahstan: 20 de ani de promisiuni îndeplinite Când, în 16 decembrie 1991, Preºedintele Nursultan Nazarbaev proclama Legea Independenþei de Stat a Republicii Kazahstan puþini puteau bãnui cã începea un drum de 20 de ani de construcþie naþionalã plin de succese. Începuturile au fost dificile. Întreaga economie a fostei Uniuni Sovietice era construitã prin interdependenþã, adicã nicio þarã membrã a Uniunii Sovietice nu avea pe teritoriul sãu toate elementele industriale ºi economice necesare unei vieþi independente.

Kazahstanul avea fãrã îndoialã enorme rezerve de gaz ºi petrol, dar componentele industriale necesare exploatãrii ºi transportãrii acestora, erau produse în Belarus ºi Rusia. Totul trebuia construit de la zero. În ciuda acestor dificultãþi construcþia naþionalã a început rapid, Kazahstanul a reluat relaþiile economice cu fostele state sovietice ºi totodatã s-a deschis rapid spre

investiþiile strãine ºi spre colaborarea economicã cu toate þãrile lumii.

Curând Kazahstanul a demonstrat cã ºtie sã facã un altfel de tip de politicã decât celelalte state: a luat decizia curajoasã de a demantela arsenalul nuclear al Uniunii Sovietice de pe teritoriul sãu ºi de a renunþa la fabricarea ºi depozitarea de arme nucleare, închizând enormul poligon nuclear de la Semipalatinsk.

Decizia curajoasã a Kazahstanului a fost salutatã de întreaga comunitate internaþionalã, iar noul stat a obþinut o declaraþie de recunoaºtere a independenþei ºi integritãþii teritoriale semnatã de China, Rusia ºi Statele Unite ale Americii sub egida Naþiunilor Unite.

Decizia curajoasã a Kazahstanului de a pune capãt exploatãrii în scopuri militare a arsenalului nuclear a pus capãt nu doar distrugerii mediului în zona Semipalatinsk, dar ºi a dat un semnal pentru reabilitarea ecologicã a zonelor poluate nuclear din întreaga lume.

Curând Kazahstanul a intrat din nou în atenþia lumii, prin mãsurile de depoluare ºi refacere a Mãrii Aral. Important ecosistem al Asiei Centrale, Marea Aral, mare închisã continental, a cunoscut un rapid proces de restrângere a suprafeþei de apã, datoritã

planurilor sovietice de irigare a Asiei Centrale cu apa destinatã Mãrii Aral.

Consecinþele au fost tragice, Marea Aral a pierdut apropae 50% din suprafaþa sa. Ca urmare a deciziei strategice a Kazahstanului de protejare a Mãrii Aral procesul de distrugere rapidã a încetinit astãzi, existând posibilitatea refacerii ecosistemului Mãrii Aral.

Toate aceste decizii curajoase au fost luate în primii ani de la independenþã.

Kazahstanul furnizor de energie pentru Asia ºi Europa. În 1991, când Kazahstanul intra în rândul statelor independente, cea mai importantã valoare a sa era reprezentatã de exportul de energie.

Piedici masive stãteau în calea planurilor ambiþioase de transformare a Kazahstanului în pion energetic pe scena mondialã: lipsa investiþiior, lipsa capitalurilor, lipsa infrastructurii.

Curând Kazahstanul a ºtiut sã întoarcã în favoarea sa, toate aceste deficienþe. Contractele cu China au permis diversificarea direcþiilor de export energetic, re-negocierea contractelor cu Rusia, toate au adus noi venituri.

Introducerea în exploatare a noi zãcãminte de petrol ºi gaze ºi exportul spre alte zone, precum Caucaz, Marea Caspicã ºi prin Golful Persic spre Europa, au transformat, în doar câþiva ani, Kazahstanul în principala sursã de energie a þãrilor emergente din Asia ºi a economiilor europene.

Astãzi, dupã 20 de ani, Kazahstanul este parte a tuturor marilor proiecte energetice europene ºi mondiale, visul preºedintelui Nursultan Nazarbaev îndeplinindu-se.

Noi conducte de gaze ºi petrol se îndreaptã spre China, asigurând gigantul asiatic cã economia sa veºnic flãmândã de energie va gãsi sursele necesare dezvoltãrii sale viitoare.

Proiectul rusesc South Stream, de aprovizionare cu gaz, pe rute alternnative a Europei, nu poate exista fãrã gazul kazah, iar proiectul rival european, Nabucco, nu poate, la rândul sãu, ia fiinþã fãrã importul de gaz kazah.

Toate noile proiecte economice ºi dezvoltarea mondialã sunt bazate în toate proiecþiile,

pe materiile prime ºi surse de energie kazahã.

Un drum lung parcurs de o þarã despre care experþii internaþionali spuneau, în 1991, cã nu îºi poate asigura nici necesarul intern de energie, Kazahstanul de azi, este principala sursã de energie a regiunii. Noi exploatãri de gaze ºi petrol vor trebui sã fie puse în funcþiune în urmãtorii 20 de ani.

Kazahstanul- exportator de securitate în Asia Centralã În 1991, Kazahstanul avea mari probleme de securitate, vecinãtatea cu Afganistanul ruinat de ocupaþia sovieticã ºi zguduit de un puternic rãzboi civil, era un vecin ameninþãtor, conflicte inter-etnice zguduiau noile þãri independente ale Asiei Centrale.

Kazahstanul a ºtiut sã îºi asigure independenþa ºi integritatea prin colaborarea internaþionalã, devenind rapid membru cu drepturi depline al Naþiunilor Unite, al Organizaþiei pentru Securitate ºi Cooperare în Europa, Organizaþiei pentru Conferinþa Islamicã ºi a Organizaþiei de Cooperare de la Shanghai.

Cooperarea internaþionalã a devenit o componentã importantã a securitãþii Kazahstanului.

Acum,dupã 20 de ani, Kazahstanul îºi asigurã integritatea frontierelor cu forþe de securitate kazahe, asigurã pregãtirea altor forþe armate din regiune ºi asigurã comanda ºi controlul unor misiuni eficiente de combatere a criminalitãþii ºi a traficului de droguri în regiune. Mai mult în 2010 Kazahstanul a asigurat preºedinþia Organizaþiei pentru Securitate ºi Cooperare în Europa, cu un mandat eficient ºi robust, care a reuºit sã adune, dupã unsprezece ani, la Astana, pentru prima datã, toþi liderii OSCE în jurul unui plan de constituire a unei organizaþii noi moderne ºi eficiente. În iunie 2011 Kazahstanul preia ºi preºedinþia Organizaþiei Conferinþei Islamice, cu un nou mandat bazat pe eficienþã ºi reconstrucþie. Aceste succese internaþionale nu ar

fi fost posibile fãrã puterea economicã a Kazahstanului, dar ºi fãrã suportul unei societãþi civile active ºi puternice construite în aceºti 20 de ani de independenþã.

O nouã capitalã: Astana Construindu-ºi o nouã identitate naþionalã, în 1997 Kazahstanul a simþit nevoia de a-ºi construi ºi o nouã capitalã. Fostul centru administrativ sovietic: Almaty, nu avea nici anvergura necesarã, nici condiþiile de dezvoltare, fiind aºezat într-o zonã de violente ºi distrugãtoare seisme, ce împiedicau regulat dezvoltarea oraºului. Ca urmare a fost ales locul noului centru politic ºi administrativ: Astana, în centrul þãrii ºi întro regiune ce permitea ca cele mai ambiþioase vise sã devinã realitate. ªi noul oraº nu ducea lipsã de proiecte ambiþioase.

Astana avea în momentul inaugurãrii 100.000 de locuitori, un deceniu mai târziu

numãrul crescuse la 500.000 ºi se apreciazã cã oraºul va trece de 1.000.000 de locuitori în urmãtorul deceniu. Astãzi Astana se mândreºte cu artere de circulaþie cu 4 benzi pe sens, cu palate administrative ce pot adãpostii în ele un oraº întreg, cu muzee ce uimesc lumea, precum Centrul Prezidenþial pentru Culturã, Muzeul de Artã Modernã ºi Atemenken - o reconstituire a întregii suprafeþe a Kazahstanului ºi a marilor sale oraºe, pe o scarã de 1:10. Aici te poþi simþi un adevãrat Gulliver, mergând printre palate ºi antice cetãþi. Astãzi Astana este un centru economic ºi cultural pentru întreaga Asie

de plante medicinale. În sudul Kazahstanului creºte o plantã care nu mai este întâlnitã nicãieri în lume – santonina sau limbricarita. Ca urmare a acestei bogãþii extreme a naturii, în Kazahstan se aflã concentrate cele mai multe rezervaþii naturale din lume, o seamã dintre ele fiind declarate de cãtre UNESCO sanctuare naturale ºi înscrise pe lista de monumente protejate. De altfel, suprafaþa totalã a ariilor protejate în Kazahstan, este cea mai mare din lume, ceea ce subliniazã bogãþia ºi varietatea naturii în Kazahstan.

Resursele subsolului Kazahstanului sunt

Centralã, în care se semneazã anual afaceri de peste 50 de miliarde de dolari.

Sã înþelegem Kazahstanul: date ºi cifre Dacã Kazahstanul a reuºit ca doar în 20 de ani sã devinã un centru al afacerilor, un centru de export pentru un model politic de succes ºi de securitate, toate acestea nu ar fi fost posibile fãrã racordarea la trecut ºi fãrã construirea unei identitãþi naþionale.

Ca sã înþelegem Kazahstanul trebuie sã înþelegem cã avem de a face cu o þarã ieºitã din comun prin istorie ºi poziþie geograficã, fiind situat la intersecþia a douã continente – Europa ºi Asia, între 45 ºi 87 grade longitudine esticã, 40 ºi 55 latitudine nordicã. Cu alte cuvinte, centrul geografic al subcontinentului euro-asiatic se aflã poziþionat exact în Kazahstan.

Aceastã þarã enormã, este aproape de dimensiunile unui continent ºi argumentele în favoarea acestei idei sunt nenumãrate: dupã

estimate la aproximativ 10 trilioane de dolari SUA. Kazahstanul deþine bogate resurse naturale, ceea ce este demonstrat ºi de faptul cã din cele 100 de elemente ale tabelului lui Mendeleev, în subsolul þãrii au fost descoperite 99, exploatate 70, dar, deocamdatã, extrase ºi folosite pe scarã largã doar 60 de elemente. În prezent în Kazahstan sunt cunoscute 14 bazine de exploatare a petrolului ºi gazelor naturale, rãspândite practic pe întreg teritoriul þãrii. Din aceste rezerve enorme sunt exploatate deocamdatã doar 160 de zãcãminte de petrol ºi gaze, iar rezervele de petrol extrase reprezintã 2,7 miliarde de tone. În Kazahstanul de astãzi, se apreciazã cã existã aproximativ 300 de zãcãminte importante de aur, din care 173 sunt exploatate intensiv. Printre acestea existã ºi importante zãcãminte de diamante.

Poziþia Kazahstanului în centrul continentului euroasiatic amplificã potenþialul sãu important în domeniul transportului ºi comunicaþiilor ºi al tranzitului de mãrfuri, fapt pentru care prezintã un mare interes pentru multe þãri ale lumii. Reþeaua de transport ºi comunicaþii a republicii este formatã din transportul feroviar, aerian, maritim, fluvial ºi pe conducte, de reþeaua de ºosele ºi sistemele de telecomunicaþii.

Lungimea totalã a cãilor ferate este de 14.500 km. Cea mai mare parte a mãrfurilor se transportã pe calea feratã. Lungimea ºoselelor cu destinaþie generalã este de 83.300 km, dintre care de importanþã republicanã – 17.700 km. Transportul maritim se face pe Marea Caspicã. Principalele porturi sunt Aktau ºi Bautino, prin care se asigurã o legãturã directã cu Iranul ºi Azerbaidjanul. Transportul aerian al republicii este asigurat de Compania aerianã naþionalã pe acþiuni „Air Astana”, precum ºi de alte companii aeriene. Existã deja legãturi de comunicaþii aeriene permanente cu Turcia, China, India, Germania, Austria ºi alte state.

Kazahstan încotro?

Acum dupã 20 de ani de la independenþã, Kazahstanul are deja o istorie recentã de care poate sã fie mândru, are un trecut glorios care sã îi dea identitate ºi planuri ambiþioase pentru un viitor care sã ofere kazahilor mândria de a trãi într-o þarã dezvoltatã, prosperã ºi stabilã.

Kazahii au ºtiut sã îºi construiascã pânã acum o þarã model, viitorul lor nu depinde decât de ei înºiºi.

Sã le urãm succes!

suprafaþa pe care o ocupã (2724,9 mii km pãtraþi), Kazahstanul se aflã pe locul 9 în lume ºi intrã în grupul primelor zece þãri de pe mapamond importante din punct de vedere al teritoriului, dupã Rusia, Canada, China, SUA, Brazilia, Australia, India, ºi Argentina. Teritoriul sãu ar putea cuprinde o serie de þãri importante din Europa cum ar fi: Franþa, Marea Britanie, Italia, Finlanda, Suedia ºi Spania sau þãri precum Iran, Irak ºi Turcia. Teritoriul Kazahstanului se întinde pe un spaþiu enorm de la Marea Caspicã ºi câmpiile din regiunea Volgãi pânã la Altaiul muntos, de la regiunea de dealuri în Sud ºi Sud-Est, pânã la depresiunile EstSiberiene în nord.

Pe teritoriul republicii se întâlnesc, într-o imagine edenicã, demnã de Arca lui Noe: 155 de tipuri de mamifere, 480 de specii de pãsãri, 150 de specii de peºti, 250 de tipuri

Prof. dr. Anton CARAGEA

Pagina 22

Lucian Blaga - 50 de ani de la trecerea în nemurire Diplomat la Varºovia Timp de zece luni în perioada anilor 19261927, autorul Poemelor luminii a fost ataºat de presã la Legaþia României din Varºovia. Debuta în noua posturã cu experienþa unui om de presã, care publicase mult în mai toate ziarele ºi revistele vremii de pe tot cuprinsul þãrii, deþinând un timp postul de redactor la ziarul Patria din Cluj. În plus – lucru care a scãpat totalmente exegeþilor sãi – publicistul român a trimis corespondenþe din România la publicaþia praghezã Prager Presse.

La Varºovia, încã din primele zile ale anului 1927, va fi nevoit sã facã faþã unor atacuri insolente din partea presei sioniste din capitala Poloniei. A publicat o seamã de dezminþiri – totul cu mare demnitate ºi cu o abilitate pe care numai un ziarist rasat o putea face. Va insera, totodatã, în presa de mare tiraj contribuþii proprii despre lirica, cultura ºi critica româneascã. Este primul diplomat-publicist care nu a avut nici o inhibiþie de a urmãri ºi informa Ministerul Afacerilor Strãine din Bucureºti despre problematica economicã.

Printre diplomaþii contemporani lui Blaga, foarte puþini au avut preocupãri ori s-au gândit mãcar la aspectele economice interne din þara în care funcþionau sau despre cele ce se petreceau în plan internaþional în domeniul respectiv.

Numãrul celor care lucrau in domeniile presei ºi ale culturii era cât se poate de mic. ªi în aceastã direcþie, Lucian Blaga face o excepþie frumoasã, dovedind a nu avea nici un fel de alergie sau reticenþã în a aborda cele mai diverse aspecte ale problemelor economice din Polonia. Cu siguranþã, pentru a veni în întâmpinarea factorilor de decizie din þarã în demersurile cu Polonia, conºtientizând cã unele aspecte ale cadrului juridic bilateral, în materie economicã ºi pe alte planuri, se afla în stadiu de negociere.

Unele din informaþiile economice pe care Lucian Blaga le extrãgea din presa polonezã le transmitea centralei Ministerului din Palatul Sturdza. Sursa folositã de noi spre exemplificare se regãseºte în documentele pe care le vom tipãri integral, în curând, într-o lucrare, ineditã, de referinþã, despre activitatea de diplomat la Varºovia, cu prilejul a 50 de ani de la trecerea în nemurire a poetului, filosofului, publicistului, ºi nu în ultimul rând, a diplomatului din Lancrãm.

Extragem unele aspecte mai semnificative din cele cca 200 de pagini de documente, totalmente inedite, dupã cum menþionam, pentru a ilustra preocuparea vie în aceastã direcþie a tânãrului diplomat.

Studiind publicaþia din Lodz-Neue Lodzer Zeitung Lucian Blaga reþine ºi informeazã Palatul Sturdza cã bilanþul comercial al Poloniei pe anul 1926 aratã indubitabil cã: la export Polonia avea un plus (surplus) de ºaptesute de milioane de zloþi faþã de import, iar din bilanþul publicat, în 1927, de Banca Polonezã rezultã cã instituþia respectivã dispunea de un spor al stocului de aur de douã milioane ºase sute mii zloþi aur, „întreg stocul de aur fiind de o sutã treizeciºiopt milioane.

Bancnotele în circulaþie erau în valoare de 592 milioane”. A relatat ºi faptul cã, dupã datele oficiale publicate, anul financiar s-ar fi încheiat în Polonia cu un excedent de 53 milioane zloþi, ceeace dovedeºte ameliorarea rapidã a situaþiei financiare a þãrii”.

Reþinem ºi alte aspecte importante: datele statistice despre exportul ºi importul polon pe 1926. Nu ne aflam în epoca internetului, cunoºterea faptului cã importul a scãzut în 1923 faþã de 1925 cu 44%, de la 1602 milioane zloþi la 895 milioane zloþi aur, iar exportul a crescut cu 2,7% (de la 1272 milioane zloþi aur la 1306 milioane zloþi aur), ceeace a echilibrat în ultimul an balanþa comercialã, avea însemnãtate pentru a dovedi aspecte interesante nu numai pentru Ministerul Afacerilor Strãine, dar ºi pentru executivul de la Bucureºti, în general, inclusiv pentru militari, Polonia fiind principala aliatã a României.

L-a preocupat pe Lucian Blaga identificarea ºi relatarea pânã ºi a unor informaþii legate de dezvoltarea flotei comerciale poloneze. Va releva, literatul din el, printre altele: ”enumerarea epopeicã”, fãcutã în presã, a noilor vapoare recent construite de Polonia. Toate purtau numele oraºelor: Wilno, Katowice, Poznan, Kraków, Torun sau ale însãºi companiei de navigaþie: „Zegluga Polska”. Diplomatulscriitor va sublinia faptul indubitabil: „Polonii sunt în adevãr foarte mândri de mica lor flotã comercialã. Fiecare oraº mai mare din Polonia pare a fi naºul unui vapor din Balticã».

Negocierile comerciale cu Germania au stat, de asemenea, în atenþia sa, dupã cum, va anunþa Ministerul ºi despre tratativele guvernului polon cu mai multe mari grupuri financiare strãine pentru dobândirea unui important împrumut de investiþie ºi de stabilizare, subliniind cã acestea sunt “pe calea cea mai bunã” pentru a putea fi realizate. Dacã ceilalþi diplomaþi de la oficiul diplomatic de la Varºovia, informau despre aceste aspecte destul de sporadic, ele nu i-au scãpat lui Blaga. Pânã ºi cursul zlotului nu îi va scãpa, menþionând, întruna din relatãri, relaþia fixatã la zi - între opt ºi nouã zloþi - dolarul.

Iatã lucruri ºi mai subtile. În momentul în care ''Warszawianka" din 15 ianuarie 1927, informa cititorii cu privire la schimbul documentelor de ratificare a tratatului de garanþie încheiat între România ºi Polonia, Lucian Blaga reþinea imediat ºi faptul cã publicaþia a þinut sã “reaminteascã cetitorilor, cã guvernul român s-a angajat sã despãgubeascã pe proprietarii supuºi poloni expropriaþi în Basarabia dupã aceleaºi criterii ca pe cetãþenii statelor celor mai privilegiate”.

Nici alte aspecte economice, unele de strictã specialitate, nu îi vor scãpa. Vor fi reþinute din Baltische Presse, datele statistice despre industria de fier a Poloniei, menþionând cã «îmbunãtãþirea situaþiei acestei industrii, s-a fãcut în etape ºi pe urmã rapid în ultimile luni ale anului trecut. Numãrul muncitorilor a crescut cu aproximativ 20%, deºi plãþile au crescut de patru ori în cursul anului /în Iunie de exemplu cu 10%/, de la câteva procente».

In plan economic internaþional, cu eventuale implicaþii asupra României, Bucureºtii vor fi informaþi, în legãturã cu creºterea influenþei italiene în Balcani, menþionând cã se dã ºi svonul – numai ca o simplã curiositate – despre planul de a se face o linie feratã transversalã balcanicã, cu ocolirea Iugoslaviei, în serviciul intereselor italiene”.

Mai constatãm, de asemena, preocuparea avutã de ataºatul de presã, Lucian Blaga, de a folosi presa polonezã pentru a însera în coloanele ei materiale economice româneºti. Aici, va apela la serviciile unui bun specialist în materie, Wassan Dzabaghi, cãruia îi faciliteazã publica-

O apariþie surprinzãtoare A apãrut de curând, sub semnãtura distinsei Veronica Bârlãdeanu, la o editurã cu un nume tâlcuitor - Ramura de mãslin - o carte intitulatã simplu: Cu... ºi despre M.N. Rusu. Este un op. de 257 de pagini în cuprinsul cãruia avem, deodatã, câteva surprize. Prima dintre ele: cã resortul profund al acestei restituiri þine de ceva aflat în zona moralei elementare. Autoarea are acea onestitate atât de rarã, anume, dea recunoaºte cu bucurie ºi mândrie, totodatã, cã simte o datorie ºi faþã de sine ºi faþã de alþii sã strângã între douã coperþi mãrturii consistente despre opera ºi viaþa unui personaj deosebit al culturii române: criticul, istoricul literar ºi eseistul M.N. Rusu sau "meneul" pentru cei apropiaþi.

Cine este M.N. Rusu nu este o întrebare la care un student sau un tânãr al anilor 64-80 sã nu ºtie rãspunsul. Nu puþini aºteptau sãptãmânal sã-i citeascã cronicile în Viaþa studenþeascã sau Amfiteatru pentru cã autorul lor era în chip constant un interpret avizat interesat de idei ºi valori ºi deloc de mize minore precum cele ideologic curente sau cele saturate de vanitãþi ºi orgolii

mãrunte.

Cu certitudine, era recunoscut pentru aceastã privire atemporalã ºi stimat tocmai de aceea de cei dispuºi sã creadã cã aºa ceva trebuie sã conteze într-o culturã, în primul ºi în primul rând. În fapt, scriitoarea Veronica Bârlãdeanu pleacã de la prietenie ºi de la datoriile de gratitudine pe care orice prietenie le conþine dar ea ºtie ºi adevãrul spusei strãvechi: cã sentimentele sunt indicatoarele

valorilor. Prin urmare, despre aºa ceva este vorba în aceastã carte. Portretul celui care a plecat acum 19 ani din România este creionat având în vedere un scop sapienþial: se cuvine - cam aºa ceva sugereazã autoarea - cã toþi cei care în spaþiul public autohton au dat mãsurã atitudinilor raþionale, echilibrate, a convingerilor puternice cã viaþa moralã este mult mai mult decât constrângerile ºi conformismele ideologice ale timpului prezent - sã fie cunoscuþi ºi preþuiþi. Mai precis: cine a trãit într-o vreme ºi n-a fãcut compromisuri care sã-l compromitã meritã pomenit ºi-n alte timpuri tocmai pentru ca memoria binelui sã nu fie alteratã iremediabil de amintirile toxice ale celor care - dupã spusa înþelept activã a lui Augustin Buzura - "din laºii de ieri au devenit curajoºii de astãzi". Doamna Veronica Bârlãdeanu ne îndeamnã astfel sã nu-l uitãm pe autorul Utopicelor, pe cel remarcat de Aurel Sasu ca fiind "un vizionar sceptic ºi un utopic al revelaþiei existenþiale".

Dar cine din cei deosebiþi n-a spus sau n-a scris ceva despre meneu? Aflãm prin grija Veronicãi Bârlãdeanu despre

rea în Le Messager Polonais a unui lung articol despre "Zonele libere în România". Acesta ar mai fi relatat ºi despre proiectul de lege al Ministerului de Comunicaþie din România asupra înfiinþãrii de zone libere: la Galaþi, Brãila, Constanþa ºi Giurgiu «Articolul, de-o þinutã serioasã, vibreazã de simpatie pentru þara noastrã ºi atrage atenþiunea asupra importanþei excepþionale a României, atât ca debuºeu, cât ºi ca þarã de transit pentru mãrfurile polone».

Putem afirma, la mai bine de 80 de ani de la redactarea ºi relatarea informaþiilor, cã scriitorului ºi filosofului român nu i-au lipsit sursele de informaþie într-un domeniu, am spune inaccesibil pentru mulþi diplomaþi ai acelor vremuri. În unul din rapoartele semnate de Lucian Blaga va informa Direcþia Presei din Palatul Sturdza cã a reuºit publicarea unui articol obiectiv ºi elogios despre Anul economic 1926 în România" «Articolul face parte din seria pe care la îndemnul ºi sugestiile mele domnul Dzabaghi - a început sã o publice în diverse ziare polone asupra situaþiei economice din România. Se vorbeºte aici despre situaþia alarmantã a leului în primãvara trecutã - ºi despre succesiva ei ameliorare».

Mai semnaleazã Lucian Blaga despre o scrisoare publicatã în Glos Prawdy, venitã de la Bucureºti «cu date ºi opinii foarte favo¬rabile despre activitatea de pânã acum a guvernului Averescu. La venirea la putere a actualului guvern situaþia economicã a þãrii era deplorabilã.

Dolarul ajunsese la cursul de 300 lei. Prin mãsurile energice de îndreptare pe care guvernul Averescu a ºtiut sã le ia în toate direcþiile, situaþia economicã a României s'a ameliorat în aºa mãsurã, cã exportul a întrecut cu 2 miliarde lei importul».

Reþine diplomatul una din comparaþiile fãcute de corespondent, cã «produsele agricole sunt în România cu 20% mai ieftine decât în Polonia».

Am spune, exact invers decât în zilele noastre, pentru a veni la zi cu comparaþiile. Aceasta spre ruºinea contemporanilor. «S-a subliniat cã în ultimile zile dolarul a scãzut pânã la 175 lei – se spune în continuare –, ceeace constituie un record al leului în cei din urmã patru ani». «În ce priveºte, scrie Lucian Blaga, cele câteva partide din România sunt astãzi în mari prefaceri ºi frãmântãri pentru a creia din sânul lor numai douã mari partide, care sã se succedeze la putere la fel ca cele douã mari partide istorice din Anglia».

Unul din marii publiciºti în domeniul turismului, un globtroter al acelor timpuri, ziaristul Zdzislaw Debicki a vizitat România ºi a publicat un serial cu peste zece foiletoane cuprinzând „Impresiile din România”. Blaga a relatat de fiecare datã, succint, despre apariþia

lor cât ºi despre conþinutul acestora. A relevat exact momentul în care reporterul s-a referit «la bãile Herculane», menþionând schimbul de turiºti în zonã ca un subiect «în adevãr foarte util – pentru noi ca ºi pentru Poloni».

Am adus în eseul meu relatarea de mai sus pentru a evidenþia activitatea diplomatului Blaga ºi în plan turistic. Atunci, cel puþin se vorbea ºi se scria pe aceastã temã la Varºovia. Azi nici atât!

Cã Blaga nu avea alergie la datele statistice neo dovedeºte modul în care a preluat din Messager Polonais elementele esenþiale ale buletinului economic al Camerei de Comerþ polono – franceze (!) din Varºovia. Scoate în evidenþã diplomatul Lucian Blaga: “exportul de cãrbuni din Polonia în Franþa, cât ºi aspecte legate de industria petrolului din Polonia, din care reþine scãderea progresivã a producþiei faþã de anii dinainte de rãzboi. «Aceste cifre vorbesc mai bine decât orice” – scrie Blaga, anul: 1909 - 2053 mii de tone; 1912 - 1186 mii de tone; 1924 - 771 mii de tone; 1916 - 919 mii de tone; 1920 - 865 mii de tone; 1921 - 705 mii de tone; 1923 - 737 mii de tone; 1925 - 812 mii de tone; 1926 - 789 mii de tone.

Diplomatul român va fi cel care îl va inspira pe «colaboratorul sãu» Wassan Dzabaghi ca dupã publicarea articolului despre care aminteam, apãrut în Messager Polonais, sã publice grabnic «un articol pe care subsemnatul l-am inspirat spre a pregãti opinia publicã pentru conferinþa Micei Antante. În acest articol se spulberã toate svonurile existente pe aceastã temã».

Colaboratorul a mai fost inspirat sã publice în „Messager Polonais” articolul: „Conflictul italo-jugoslav ºi România” pe baza materialului ce i l-a pus la dispoziþie Lucian Blaga El a mai scris un adevãrat studiu în care vorbeºte despre «enorma desvoltare economicã a României în ultimul an» pentru revista: Przemysl i Handel» (Industrie ºi Comerþ - N.M.), menþionând cã textul va fi trimis centralei Ministerului cu un alt raport, în momentul în care va apãrea. Lucian Blaga ajunge pânã la cunoaºterea unor specialiºti în materie, devenind deja o «instituþie» de presã, unicã pentru perioada interbelicã în relaþia cu Polonia, ºi nu greºesc, prea mult, afirmând cã putea fi model ºi pentru alte capitale.

Am demostrat, credem, prin cele câteva exemple ceea ce aveam de demonstrat: Lucian Blaga, în formarea sa diplomaticã, la Varºovia, s-a manifestat nu ca un diplomat de duzinã, ci ca un pionier în urmãrirea atentã a imaginii României în paginile presei din Polonia, inclusiv a problematicii economice Nicolae MAREª

prietenia lui cu Nichita Stãnescu, de pildã, dar ºi de gândurile pline de aleasã preþuire ale colegei de facultate Ileana Mãlãncioiu sau ale lui Dorin Tudoran din 78 care vãdesc încrederea ºi convingerea cã "va descoperi aici mãcar o ghearã a demonului pe care-l bãnuia cândva..." (p.134) În ce ne priveºte nu avem nici un dubiu cã asemenea exerciþii, ca cel atât de trudnic al Veronicãi Bârlãdeanu, sunt necesare ºi mai ales utile dacã dorim ca hybrisul din culturã sã fie înlocuit încet-încet dar cu tãrie de virtuþi precum: toleranþa, misericordia, curajul, blândeþea, spiritul de dreptate ºi, de ce nu înþelepciunea activã. Acolo în America unde s-a retras înþelept activ M.N. Rusu poate citi senin ºi bucuros acest dar fãcut în numele prieteniei... ºi al credinþei în istoria reparatoare: prin gesturi de moralã (nu minimalã) ci elementarã.

A doua surprizã nu este nici ea una comunã, adicã, întâlnitã la tot pasul în istoria vie a unei culturi. M.N. Rusu ne este restituit în datele esenþiale ale unei activitãþi prodigioase ca autor publicat al unui numãr de peste 3000 de articole ºi studii de criticã ºi istorie literarã (depistate de Veronica Bârlãdeanu din care numai 1600 sunt

ºi arhivate). Prin semnalarea chiar "nepermis de lacunarã" -cum ne avertizeazã cu o superbã notã de modestie autoarea cãrþii - a unor fapte ºi luãri de poziþie ale meneului în vremuri deloc transparente ºi libere suntem îndemnaþi, în mod discret, sã ne gândim la cât de important este sã vedem istoria recentã într-o grilã a judecãþilor decente. Istoria, ni se va obiecta pe drept cuvânt nu a fost deloc decentã. E adevãrat, dar scrierea ei dupã un timp al decantãrilor necesare - da, ea trebuie sã fie decentã în acest înþeles primar: ca imparþialitate faþã de toate faptele ºi evenimentele, ca refuz al dominaþiei unor poziþii interesate, ca luare în seamã a oricãrei voci din spaþiul public ºi, cu atât mai mult a celor neobediente, neservile. Or, M.N. Rusu ºi cel de "dinainte" ºi cel de "dupã" s-a dovedit a fi loial unui crez umanist infuzat de valorile morale ale împatritei tradiþii: greco-latine ºi iudeo-creºtine. Cum altcumva am putea înþelege, printre altele, tot ce a scris în Revista newyorkezã Lumina Linã (Gracious Light) iniþiatã de pãrintele-poet Theodor Damian, decât ca interes pentru ceea ce este cu adevãrat important: apãrarea valorilor fundamentale, în orice condiþii.

Prof. univ. dr. Vasile MORAR

Pagina 23

Colþul aniversar Brâncuºi Brâncuºi – Blaga Convergenþe La 1900, sculptura era în pragul reformulãrii sale, în durerile unei gestaþii de o amploare nemaicunoscutã vreodatã.

Pe plaiuri ardeleneºti, în 1919, îºi va face apariþia un poet ce îºi va intitula primele poezii: „Poemele luminii”.

Arderea-i complexã angrenatã dizlocãrilor epocii nu-l vor duce la simplitatea adâncimilor solare brâncuºiene.

Strãfunduri ancestrale de o asemãnãtoare aspiraþie a contopirii cu întreaga fire îi va uni însã într-o frãþietate puþin obiºnuitã. Se numea Lucian Blaga.

Brâncuºi nu ºtia de el. ªi nici el nu ºtia de Brâncuºi. În holda de grâu ce se coace în varã, subt basmul arborescent e cu neputinþã a spune pe ce cale viitorul s-apropie.

Dar vine-apãsat, ca bãtãile inimii.

Pîn-adineauri a fost incoruptibil distant.

S-apropie-acum, e aici, e prezent.

Alchimie e totul în lume.

Brâncuºi, la ora aceea, în atelierul lui din rue Monparnasse, cioplea piatra fãrã rãgaz. O cioplea, o ºlefuia, mergea cãtre miezul ei, cu totul altfel decât toþi cei din preajma lui. El nu impunea, nu imprima, din afara sculpturii, viziunile sale dezlãnþuite, ci mergea încet, cu grijã, concentrat,

rãbduriu, cãtre miezul însuºi al lucrãrilor lui de pânã atunci: portrete, busturi sau ceea ce îi mai rosteau în tainã blocurile de piatrã, marmurã, sau trunchiurile de lemn, cã ar mai putea plãsmui. Le ºlefuia “aºa cum ar ºlefui apele”, într-o stilizare care însemna adunare a formelor în adânc, ale cuminþeniei unui pãmânt stând sã înfloreascã, sãmânþa, dragostea, curajul (adica acþiunea), creaþia! De-acolo, din reculegerea de dincolo, de efemer, ceea ce dãinuie forma dintâi.

Mã rogi c-un surâs ºi cu dulce cuvânt rost sã facã de ºeminþe, de rarele, pentru Eutopia, mândrã gradinã, în preajma cãreia fulgere rodnice joacã sã-nalþe tãcutele seve-n luminã.

Sãmânþa ”viitoarei sculpturi, adevãratei sculpturi a vremii, dupã sensibilitatea ei sporitã, mai profundã ºi mai simplã totodatã, de a cuprinde realul, prin detaºarea pe care tehnicismul o imprimã minþii omeneºti ºi dupã aspiraþia cãtre o comunicare mai autenticã, de strãfunduri de fire, dintre regnuri, dintre existenþe, Sãmânþa noului mimesis – reprezentare a lumii în coordonatele spirituale ale adevãrului epocii, ale adevãrului cuprins ºi simþit de întreaga dezvoltare a socie-

tãþii – aceasta nu se gãsise. Artiºtii, într-o proliferare de manifeste, între 1909 si 1920, cãutau sã distrugã tradiþia, vechile concepþii occidentale ºi sensurile artei, fãrã însã a da de filonul de aur al unei rostiri pe mãsura transformãrilor pe care le trãiau, ale

umanului care se cerea reconfigurat.

Nu gãsiserã «stropul de apã neînceputã» sã dea viaþã întregului organism al artei care zãcea sfârtecatã ºi în derutã. Dadaiºtii vor efectua uciderea artei pânã la capãt, abstracþionismul va cãuta o refacere din “imaginarul pur”, suprarealismul din “ absurd ºi mecanismul inconºtient”, expresionismul din “strigãt”…

Neapãrat, mai mult decât prin oraºul rumorilor, c-o strãduinþã mai mare decât sub arcade cu flori, voi umbla primavara întreagã prin târguri cãutând vânzãtori de Sãmânþã.

Brâncuºi ciopleste…

Meºteºugar conºtiincios ºi exigent pânã inma fibra a meseriei sale, apucând drumul Parisului cu greuþati peste puterea lui fizicã de a le duce, înfruntând lipsurile la o vârstã ºi la o competenþã profesionalã ce îl putea ispiti ºi de a avea posibilitatea unei existenþe îndestulatoare fãrã aceastã acerbã încãpãþânare de-a scormoni pânã în rãrunchi, de a-ºi duce meseria pânã la ultimele ei cerinþe posibile… însãºi ale umanului ºi gãsind în acel Paris al desperatei epoci de efervescenþã nu drumul neted al continuãrii artei sale, al ºlefuirii ºi desãvârºirii sale dupã ºcoala pe care o strabãtuse cu migala îndãrãdnicã ºi uimitoare dibacie, ci rãsturnãrile, confuzia, dorinþa unei originalitãþi exacerbate, incluzând neºlefuirea primitivismului, demenþa, orice “ altceva” decât valorile constituite ºi ale tradiþiei. ªi gãsind în acel Paris o lume artisticã angrenatã într-o existenþã revoltatã

fãrã obiect concret al revoltei sale, anarhicã, infatuatã, fãrã a fi gãsit nimic, zgomotoasã, petrecãreaþa deºi-n mizerie, pierzându-se-n dezmãþ, beþie ºi droguri.

Strãbate Luvrul, arta tuturor timpurilor, a Orientului, a catedralelor. Împreunã cu Cecilia Cutescu-Storck îºi pleacã urechea, ochii, inima asupra tuturor acestor expresii ale sensibilitãþii omeneºti, le confruntã. Îi scrie lui Franz Storck: “ Am fost de mai multe ori cu doamna Storck sã admir frumuseþile de- altãdatã ºi nu vã pot descrie bucuria resimþitã vãzând cu câtã fineþe pãtrunde în intimitatea artei mari ºi pure.”

Pãtrunde sensurile acestei generaþii dramatice care-l contrariazã profund ca om, ca “ þãran”, ca meseriaº, ca artist îi simte adânc trãirea dureroasã în care se zbate neºtiind sã iasã,, si cautand o evadare – evaziunea – prin care totusi cumva in creatie mocnea sã-ºi facã drum un sens al existenþei, un sens ºi o esenþã a “ lumii” – a artei.

Avea el sã devinã simbolul acestei epoci frãmântate, aducându-i rãspunsul, cheia pierdutã a unui tezaur în destrãmare?

Mi-ai dibuit aplecarea fireasã ºi gustul ce-l am pentru tot ce devine în patre, pentru tot ce sporeºte ºi creºte-n izvorniþã.

Mi-ai ghicit încântarea ce mã cuprinde în faþa puterilor, în ipoteaza de boabe, în faþa mãrunþilor zei, cari asteaptã sã fie zvârliþi prin brazde tãiate în zile de marþi Nina STÃNCULESCU

anii '40. Nu erau deloc rele - nu-l întâlnise încã pe Perahim - ºi nici nu pãreau foarte îndepãrtate de desenele din prezent Aºadar, vocaþia sa pentru plasticã era evidentã încã de atunci. ªi, poate, cu puþinã ºansã, ar fi putut cumva sã pãºeascã pe acest drum. Dar n-a fost sã fie. A rãmas în principal un admirator tenace al desenului ºi unul din neobosiþii cãlãtori români prin marile muzee ale lumii, risipite în cele douã Americi ºi în Europa. Sute de desene realizate în peniþã sau adunat de-a lungul anilor într-o arhivã la care aveau acces numai cei apropiaþi.

Erau, într-un fel, desene de sertar. De nearãtat ºi de nepublicat, de neexpus. Între acestea, o serie de schiþe, grupate sub titlul general „Antropotehnica", unde sâni, coapse, chipuri ºi diverse obiecte din spaþiul tehnicii sunt sudate în viziuni care de care mai stranii, demonstreazã siguranþã accentuatã a execuþiei ºi sunt împliniri artistice deosebite.

Aici, în zona aceasta, „necunoscutul", pentru publicul larg, Nestor Ignat se metamorfozeazã în maestru. În personalitate împlinitã ºi în categoria schiþelor ºi desenelor de un erotism frust nu puþine lucrãri sunt, dincolo

de subiectul în sine, extraordinare. Lucrãri precum „Noaptea Valpurgiei" (o orgie de pominã cu femei ºi bãrbaþi), „Fructul oprit", „Cenaclu literar" (redã acuplãri sãlbatice), ca sã numesc numai câteva, intrigã, desigur, dar ºi fascineazã. Un tablou aparte, care, de data aceasta, lasã sã se întrevadã ºi o elaborare mai îndelungatã (majoritatea desenelor fiind sau pãrând a fi exprimãri imaginative care þin de o spontaneitate evidentã sau chiar de dicteul automat), este cel cu titlul „Le chateau ivre". Vitralii, decoraþii, ºerpi, nuri feminini realizaþi miniatural refac silueta unui castel nãuc, trimiterea la Rimbaud nefiind întâmplãtoare.

De altfel, încercând o formulã totalizatoare pentru suma pieselor incluse în expoziþia de faþã, nu credem cã am exagera dacã afirmãm cã ele chiar alcãtuiesc un castel ciudat, intrigant, al cãrui proprietar, ca ºi necunoscut pânã acum, ne obligã sã-i învãþãm numele ºi sã nu i-l uitãm, cum, din pãcate ni se întâmplã de prea multe ori imediat ce ieºim dintro expoziþie sau alta. *Preºedinte al Institutului pentru Cercetarea Avangardei Româneºti ºi Europen

Expoziþie personalã Nestor Ignat la Galeria “Dialog” „Cum desenez? Aproape niciodatã cu temã datã, nici la comandã, nu folosesc modele.

Unde desenez? Oriunde! Acasã, la þarã, în ºedinþe, sub nasul tuturor, în tren, în avion, oriunde aveam ºi am chef (fãrã chef nu se poate). Îmi place sã urmãresc miºcarea, orice miºcare: dansurile, baletul, atletismul, plasticitatea rotunjimilor feminine, gesturile elocvente, profilurile ciudate, figurile neobiºnuite, chiar monstruoase, vedeniile pe care întâmplarea le combinã în cele mai surprinzãtoare locuri, în opere de artã... Într-o superbã acuarelã de Albrecht Dürer am vãzut vreo trei-patru „monºtri” strecuraþi probabil fãrã ºtirea autorului.

Apoi trebuie sã porneºti de undeva: un punct, o linie frântã sau curbã, un ochi, o mânã. Iar liniile curg mai departe sau ba, se îmbinã, se încolãcesc, cresc ca iarba, ca florile, pe tãcute ºi ies cum vor ele ºi mai puþin cum aº fi vrut eu, cãlãuza ºi responsabilul lor, totuºi.

Adesea nu prea ºtiu ce a ieºit. Se va spune: subconºtientul, "dicteul automat", probabil.

Teoriile acestea erau chiar foarte la modã în secolul XX. ªi nu numai în arta plasticã.

Existã un A.D.N. în spiralele cãruia se pituleazã ce le-a plãcut strãmoºilor ºi nouã înºine, cât ºi ce ne-a scârbit, bucuriile ºi durerile, gândurile limpezi sau rãsucite, ispitele, amãgirile ºi dezamãgirile, umbrele rãmase din muzee, din cãrþi... Nu evenimentele ci prezentul lor, traumatismele, voluptãþile. Toate acestea, greu de identificat, ca în vise, sub mãºtile groteºti cu care revin. Dar, cine ºtie, mai reale câteodatã decât însãºi realitatea. Oameni întorºi „pe dos”, la care interiorul tãinuit a devenit monstruosul

expresiv, în pofida oricãror ipocrizii. Cu o singurã condiþie: sã se afle în zona esteticului, iatã, cam aºa desenez! Ce-am încercat sã descriu? O metodã? Nu-i un simplu caz cazul meu. Existã ºi vor apãrea ºi altele, sute ºi mii de metode ºi cazuri mai fructuoase, poate. Vi le supun vouã, „mes semblables, mes fréres” cu toatã încrederea”.

Aºa îºi caracteriza Nestor Ignat arta, cu ocazia deschiderii personalei, la Galeria Dialog din incinta Primãriei Sectorului 2 al Capitalei. Dar sã evocãm ºi aprecierile unui specialist în domeniu Nicolae Tzone*. „Le Chateau Ivre” ºi „necunoscutul” din inima sa Ne-am aºezat în mijlocul cercului ºi ne rotim privirile. Cercul este alcãtuit pe podeaua unui apartament din centrul Bucureºtiului din desenele fãrã de numãr ale unui necunoscut între plasticieni. Mai toate denotã frenezie în exces, dar ºi prospeþime ºi ingeniozitate care, e clar, nu ar putea fi nicidecum la îndemâna unui începãtor sau a unui diletant. Fãrã nici un dubiu, de aici, din miezul cercului de hârtie însufleþitã, desluºim cu claritate silueta unui artist veritabil. Desenele sale au ca trãsãturã comunã tendinþa de a exagera, liniile sunt ca firele de iarbã ce se grãbesc sã ºerpuiascã imprevizibil spre lumina care le aºteaptã explozia. Imaginaþia graficianului este de o libertate extremã ºi alunecarea înspre delir ºi eclatant devine, tocmai pentru cã þine de o organicitate internã evidentã, de-a dreptul beneficã. Artistul nostru este frenetic, gândeºte repede ºi-ºi urmeazã cu aplomb intuiþiile. Faptul cã GeoBogza l-a preþuit pe Nestor Ignat, „necunoscutul" cãruia abia

acum, la o vârstã care a trecut în deceniul ce bate înspre centenar, i se oferã cu generozitate prilejul de a se „desfãºura" într-un spaþiu de excepþie (Galeria de artã a Sectorului 2), graþie unui profesionist desãvîrºit în organizarea de evenimente importante în plastica bucureºteanã-am numit-o, fireºte, pe d-na Ruxandra Garofeanu, nu este nicidecum un lucru ce þine de hazard. Bogza era un rege fost al avangardei interbelice. Pe el, care voise sã-ºi tipãreascã primul sãu volum cu titlul neaoº „þâþe" (a apãrut în 1929, la Paris, în îngrijirea lui Ilarie Voronca, sub denumirea ºi ea foarte îndrãzneaþã „Jurnal de sex") sigur nu l-au dezamãgit desenele prietenului sãu în care trupul feminin se fãrâmiþa ºi se realcãtuia în ipostaze care de care mai „îndrãzneþe" (cuvântul îi aparþine). Mai mult, ºi-a dat încuviinþarea ca Nestor Ignat sã-i ilustreze cu lucrãrile sale excesive ºi explozive, la o ediþie viitoare de naturã bibliofilã, volumul „Poemul invectivã". Dacã unii dintre vizitatorii prezentei expoziþii vor fi ºocaþi sau bulversaþi la privirea unora dintre tablourile de pe pereþi ar trebui sã nu fie prea supãraþi pe autorul lor. Pudibonderia în artã, în special în arta din zona avangardelor, este un non sens.

Nestor Ignat a fost contemporan cu autorii avangardei interbelice. Nu îi sunt deloc strãini Victor Brauner ºi Jules Perahim, care au ºi tablouri ori desene care exceleazã în zona eroticã. De altfel, pe Perahim l-a ºi cunoscut. Între lucrãrile ce alcãtuiau cercul din mijlocul apartamentului sãu „construit" special pentru vizita noastrã recentã, am putut vedea ºi câteva desene de ale sale din

Pagina 24

Expoziþii la Muzeul Naþional Cotroceni

Iosif Iser ”Univers cromatic – Iosif Iser”, este titlul expoziþiei organizate în colaborare cu 15 prestigioase instituþii muzeale din Bucureºti ºi din þarã, prilejuitã de împlinirea a 130 de ani de la naºterea pictorului. Vernisajul a avut loc recent la Muzeul Naþional Cotroceni Nãscut la 21 mai 1881, în Bucureºti, Iosif Iser a urmat ºcoala primarã la Piteºti ºi cursurile liceale la Ploieºti.

Din anul 1899 a plecat la München, unde a studiat la Academia de Artã cu Anton Azbe ºi apoi la Paris. Artistul sa dovedit extrem de activ, publicând zeci de caricaturi în ziarele vremii precum „Adevãrul”, „Furnica”, „Belgia Orientului”. Desele cãlãtorii în þarã ºi în strãinãtate au constituit surse de inspiraþie pentru bogata sa operã. În 1936 a înfiinþat împreunã cu Camil Ressu, Gheorghe Petraºcu, Jean Al. Steriade ºi alþi pictori, gruparea „Arta”.În 1937 a obþinut Marele Premiu la Expoziþia Internaþionalã de la Paris.

A organizat nenumãrate expoziþii, personale ºi de grup, atât în þarã cât ºi în strãinãtate între anii 1906 – 1958. În 1955, ca o recunoaºtere a întregii sale

activitãþi, îi este acordatã calitatea de membru al Academiei Române. Se stinge din viaþã la 25 aprilie 1958, la scurt timp de la organizarea în luna martie, a ultimei sale expoziþii personale, la Bucureºti.

Expoziþia „Univers cromatic – Iosif Iser” îºi propune o retrospectivã a scenelor de viaþã atât de autentice ºi de fascinante în reprezentarea lor, Iser fiind considerat drept unul dintre genialii interpreþi ai fiinþei umane, cãreia i-a conferit multiple înþelesuri. O gamã bogatã de stãri sufleteºti rãzbate din creaþiile sale, conturând un univers coloristic, în tonuri reci sau calde, pe cât de intense pe atât de rafinate. În perioada de maturitate pictura lui Iser a avut la bazã temele dobrogene, cu portrete de localnici tãtari, iar în urma cãlãtoriei în Spania, artistul a elaborat unele dintre cele mai luminoase ºi mai originale lucrãri din toatã creaþia sa. A continuat sã trateze tema tãtarilor, mai târziu adãugând colecþiei ºi o serie de picturi care înfãþiºau arlechini ºi balerine.

Opera lui Iosif Iser evidenþiazã în

remarcabile desene în tuº ºi cãrbune, acuarele, guaºe, picturi: tipuri de turci ºi tãtari, portrete expresive, þãrani cu frãmântãrile lor, peisaje fabuloase, nuduri, odalisce fermecãtoare, balerine ºi arlechini melancolici.

Printre lucrãrile ce sintetizeazã opera sa, ºi care se regãsesc în cadrul expoziþiei organizatã la iniþiativa Muzeului Naþional Cotroceni se numãrã „Cadânã în verde” (ulei/pânzã), „Odaliscã cu mãrgele” (ulei/placaj), „Odaliscã în albastru” (ulei /carton), „Familie de tãtari” (ulei/pânzã), „Doi turci într-o cafenea” (guaºã/hârtie) 1937, „Peisaj din Spania ”(ulei/carton), „Portret de spaniolã” (ulei/hârtie), ”Spaniolã cu evantai” (guaºã/ hârtie), ”Arlechin” (ulei/carton), ”Balerinã” (ulei/placaj), „Femeie cu jacheta galbenã în fotoliu” (ulei/carton), „Nud ºezând (Negresã)” (tehnicã mixtã) ”Peisaj dobrogean” (acuarelã), ”Autoportret” (ulei/carton).

Universul Iser redat în cadrul expoziþiei, este completat cu câteva scrisori autografe ale maestrului adresate prietenilor.

Muzeul Naþional al Satului “Dimitrie Gusti” la 75 de ani Muzeul Naþional al Satului 'Dimitrie Gusti' din Bucureºti a sãrbãtorit recent 75 de ani de la inaugurare. Timp de 5 zile în incinta Muzeului au avut loc un ºir de evenimente care au marcat aceastã deosebitã aniversare: vernisajul expoziþiei " la 75 de ani dupã Gusti ", spectacole de muzicã ºi dansuri populare, demonstraþii de reconstituire istorico- militarã, spectacole de muzicã coralã, ateliere interactive de olãrit, þesut, cojocãrit, încondeiat ouã, sesiuni de comunicãri ºtiinþifice în cadrul "Zilei Internaþionale a Muzeelor", târguri de artã popularã, vizionãri de filme cu tematicã etnograficã, lansãri de carte, lansarea noului web-site realizat în colaborare cu Microsoft România, vernisajul unor expoziþii de picturã, o licitaþie de obiecte tradiþionale, spectacole susþinute de comunitãþile naþionalitãþilor conlocuitoare - maghiari, italieni, evrei, armeni, greci, germani, aromâni,lipoveni, macedoneni, ucrainieni, rromi, albanezi.

Din partea Administraþiei Prezidenþiale, care a fost deasemenea medaliatã, a fost citit un mesaj de felicitatre adresat conducerii Muzeului.

Au primit distincþii, fostul Ministru al Culturii, Adrian Iorgulescu, Primarul Bucureºtiului, Sorin Oprescu, acad. Ionel Haiduc Preºedintele Academiei Române, reprezentanþi ai Ambasadei SUA, Italiei ºi Indiei, ai Patriarhiei Române, ai BNR, artiºtii Dan Puric, Felicia Filip, Sofia Vicoveanca ºi Grigore Leºe. Oaspeþii au fost invitaþi la deschiderea sectorului sudic al Muzeului (Satul nou), unde a fost inauguratã Aleea ce poartã numele Academicianului Nicolae Cajal(1919 2004). A fost prezentã, doamna Subsecretar de stat la Ministerul Culturii ºi Patrimoniului Naþional, Irina Cajal, fiica regretatului academician. În zona noului sector sunt expuse 26 de monumente. Biserica Turea, este unul dintre acestea, este construitã din lemn în

În deschiderea programului aniversar, conf. univ. dr. Paula Popoiu - Directorul Muzeului a rostit un cuvânt introductiv referindu-se printre altele la înfiinþarea ºi rolul muzeului: "Pentru cultura româneascã a însemnat atunci (n.r. 10 mai,1936) un lucru extrem de important, pentru cã tot ce vedeþi aici - casele, patrimoniul pe care noi îl avem în colecþii - sunt, de fapt, documente despre identitatea poporului român. (...) Asta a însemnat atunci, dar acum înseamnã, de fapt, memoria conservatã a satului ºi aº zice eu a poporului român". Domnia sa a evidenþiat contribuþia avutã de douã mari nume ale culturii româneºti în dezvoltarea Muzeului - Dimitrie Gusti, fondatorul instituþiei ºi Gheorghe Focºa -, cel de-al doilea director al acesteia, care a continuat, "cu foarte multã diplomaþie", activitatea marelui sociolog, transformând muzeul dintr-unul sociologic într-unul etnografic.

Doamna Director a oferit, în continuare, plachete,medalii aniversare ºi diplome de excelenþã unui numãr de 500 de personalitãþi ale vieþii culturale,politicii, diplomaþiei ºi administraþiei. Între personalitãþile medaliate s-au numãrat Principesa Moºtenitoare Margareta ºi Principele Radu, care au primit în numele Casei Regale medalia aniversarã. În cuvântul Sãu, Principele Radu, a subliniat faptul cã "Muzeul Satului rãmâne, dupã 75 de ani, unul dintre puþinele locuri din România unde poþi întâlni, în mãsurã egalã, elita þãrii (academicieni, artiºti, ambasadori, oameni politici, jurnaliºti de prestigiu sau oameni de afaceri) ºi reprezentanþi ai României profunde".

secolul al XVIII Iea, ºi a fost adusã la Bucureºti în anul 1905 de Al. Tzigara Samurcaº pentru a fi montatã în Muzeul National, dar aceasta nu s-a realizat. În dorinþa de a resfinþi aceastã bisericã, directorul general al Muzeului Satului "Dimitrie Gusti", doamna conf. univ.

Paula Popoiu, însoþitã de fostul director al instituþiei, cercetãtoarea ºtiinþificã Aurelia Cosma, au fãcut o vizitã Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel. Cu aceastã ocazie, doamnele i-au oferit Preafericirii Sale douã medalii aniversare dedicate împlinirii a 75 de ani de existenþã a Muzeului Satului ºi au discutat despre resfinþirea bisericii în stil maramureºean redeschisã publicului spre vizitare.

"Aceastã bisericã pe care o vom resfinþi va purta hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir care a fost ºi ocrotitorul lui Dimitrie Gusti, fondatorul acestui muzeu", a arãtat Patriarhul României.

Este un moment important pentru noi ca oameni, dar ºi pentru noi ca instituþie, pentru cã avem binecuvântarea Patriarhului României ºi avem nevoie de aceastã binecuvântare ca sã ducem mai departe ceea ce Dimitrie Gusti a început acum 75 de ani. Au fost generaþii de oameni care au continuat ideile acestui mare cãrturar ºi se cuvine,pe de o parte, sã ne amintim de munca lor, pe de altã parte sã apãrãm ceea ce au fãcut", a declarat doamna Paula Popoiu.

Revista "Diplomat Club" se alãturã tuturor acelora care au transmis mesaje cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la înfiinþarea Muzeului ºi transmite la rându-i calde felicitãri pentru realizãrile obþinute.

K.B.

Theodor Aman În Spaþiile Medievale, ale Muzeul Naþional Cotroceni a avut loc vernisajul expoziþiei ”Theodor Aman, pictor ºi gravor”, organizatã în colaborare cu prestigioase instituþii muzeale din Bucureºti ºi din þarã. Expoziþia a fost prilejuitã de împlinirea a 180 de ani de la naºterea, respectiv 120 de ani de la moartea acestuia.

Theodor Aman s-a nãscut la 20 martie 1831, la Câmpulung-Muscel. A luat lecþii de desen cu pictorul Constantin Lecca, la ºcoala Centralã din Craiova, dupã care, în 1850, a plecat la Paris. În capitala Franþei a studiat pictura la ºcoala de Arte Frumoase, sub îndrumarea lui Michel Martin Drolling ºi Francois Edouard Picot. A revenit în þarã în anul 1857, afirmându-se ca o personalitate cunoscutã a penelului.

Atelierul sãu era un loc monden ce atrãgea protipendada, fiind caracterizat de Al. Tzigara Samurcaº „...ca singurul centru artistic în care se aduna elita bucureºteanã a timpului.”

Numele sãu a rãmas în istoria artei româneºti nu doar prin valoarea operelor semnate, ci ºi prin contribuþia avutã la întemeierea primei ºcoli de Belle-Arte de la Bucureºti (1864), al cãrui director ºi prim profesor de picturã a fost. Opera lui Theodor Aman a oscilat între romantism, academism ºi impresionism, fãrã însã a exista o demarcaþie strictã între ele. În ceea ce priveºte tematica abordatã de Theodor Aman în lucrãrile sale – pictura istoricã, portretul, scenele orientale ºi de gen, peisajul, natura staticã – toate aceste subiecte se regãsesc în cadrul expoziþiei, prin lucrãri de o mare valoare patrimonialã.

Astfel, printre cele mai reprezentative compoziþii inspirate de trecutul naþio-

nal, prezente pe simeza Muzeului Naþional Cotroceni se numãrã: ”Mihai Viteazul primind solii turci cu daruri din partea sultanului”, ”Unirea Principatelor”, ”Proclamarea Unirii (votul de la 24 ianuarie 1859)”, ”Bãtãlia cu facle a lui Vlad Þepeº”, ”Bãtãlia de la Plonin” etc.

Theodor Aman a fost ºi cel mai valoros portretist român, realizând portrete atât ale unor personalitãþi istorice ºi politice, ale unor membri ai familiei sale, cât ºi o întreagã suitã de chipuri a cãror identitate s-a pierdut odatã cu trecerea timpului. În expoziþie se vor regãsi binecunoscutele portrete ale lui ”Tudor Vladimirescu” - 1879, ”Alexandru Lãpuºneanu”, ”Carol I” 1874, ”Portretul spãtarului Mihail Cantacuzino”, ”Nicolae Racoviþã”, ”Ion Eliade Rãdulescu” - 1869, ”Cezar Bolliac” - 1876 etc., alãturi de cele ale membrilor familiei artistului: ”Pepica Aman” - 1856, ”Portretul Aristiei Aman” - 1856, ”Portretul lui Alexandru Aman” - 1856, ”Ana Aman” 1879, ca ºi un ”Autoportret” etc.

Un alt subiect preferat al lui Th. Aman a fost cel oriental, ilustrat în expoziþie prin lucrãrile reprezentând odalisce ºi cadâne: ”Odaliscã cu narghilea” 1879, ”Odaliscã cu mandolinã”, ”Odaliscã cu mãrgele”, ”Cadânã cu fes”, ”Cadânã” - 1872, alãturi de peisaje ºi naturi statice, care apar ca teme de sine stãtãtoare în a doua parte a carierei maestrului, prezente deopotrivã în cadrul expoziþiei: ”Peisaj”, ”O vedere din Bughea”, ”Pe o bancã în Ciºmigiu” - 1879, ”Petrecere în grãdinã”, ”Corãbii în portul Constanþa”, ”Portiþa din grãdinã”, ”Pomierã cu cireºe”, ”Naturã staticã cu cireºe”, ”Coºul cu struguri”, ”Na-

turã moartã cu liliac” - 1880.

Expoziþia cuprinde peste 130 de lucrãri (picturi, gravuri ºi desene), precum ºi un set de obiecte personale care au aparþinut artistului – sigiliu cu iscãlitura pictorului, cutie cu pensule, paletã ºi lauri oferitã de elevii artistului cu dedicaþia ”Maestrului nostru Th. Aman de ziua onomasticã 1891.

Elevii ºcolei de Belle-Arte”.

Potrivit istoricului de artã dr. Adrian Silvan Ionescu, care s-a aplecat asupra vieþii ºi operei lui Theodor Aman: ”de la întoarcerea sa în þarã, în 1857, ºi pânã la moartea survenitã în august 1891, Theodor Aman a fost animatorul vieþii artistice bucureºtene.

Iar, timp de mai bine de un deceniu, începând din 1864, a fost cel mai bine cotat artist român, cel mai des premiat ºi beneficiar al celor mai substanþiale achiziþii pentru pinacotecile din Bucureºti ºi Iaºi. În multe privinþe un inovator, admirabil pedagog, teoretician judicios, personalitate de facturã renascentistã prin multiplele sale pasiuni ºi aplicaþii artistice, Theodor Aman a fost, prin excelenþã, primul artist modern în þinuturile româneºti”.

Vernisajul a fost urmat de un concert susþinut de Viniciu Moroianu – pian, Simina Croitoru – vioarã, Clementina Ristea – pian, ªtefan Popov – bariton, Simona Neagu – sopranã, Adina Cocargeanu – pian, cuprinzând fragmente din repertoriul concertului dat în casa lui Theodor Aman la 28 februarie 1879, cu prilejul uneia dintre seratele muzicale pe care acesta le gãzduia deseori (fiind un pasionat violoncelist ºi organizator de concerte de înaltã þinutã în atelier). ªtefania CIUBOTARU

Pagina 25

O viaþã dedicatã unui important lãcaº de culturã ºi spiritualitate Convorbire cu doamna Adina Renþea, Director al Muzeului Naþional Cotroceni Sã începem prin a evoca momente semnificative din istoria acestui aºezãmânt de culturã ºi spiritualitate Spaþiu cu o încãrcãturã istoricã deosebitã, ansamblul de la Cotroceni a dobândit în cele peste trei secole de existentã functionalitãþi diferite, relaþionate fie cu mediul ecleziastic, fie cu cel laic. A fost pe rând mânãstire domneascã ºi reºedinþã princiarã, palat regal, palat al pionerilor ºi, în final, palat prezidenþial ºi muzeu. În urmã cu 332 de ani, la Cotroceni, domnul Þãrii Româneºti, ªerban Cantacuzino (1678-1688), zidea unul dintre cele mai reprezentative aºezãminte monastice ale spatiului românesc, act de credinþã ºi de recunoºtinþã. Hramurile alese pentru noul lãcas de cult erau "Adormirea Maicii Domnului" ºi "Sfinþii Serghie ºi Vach".

Gânditã a deveni necropola familiei domnitoare a Cantacuzinilor, mãnãstirea Cotroceni a fost construitã într-o perioadã relativ scurtã de timp (1679-1681), ansamblul preluând forma tradiþionalã a mãnãstirilor româneºti. În evoluþia arhitecturii medievale româneºti din a doua jumãtate a secolului al XVII-lea mãnãstirea Cotroceni a reprezentat un monument de referinþã, individualizându-se prin tehnica de constructie, prin calitatea materialului utilizat, prin sculptura deosebitã în piatrã ce împodobea portalul cu pisania, coloanele pridvorului, ca ºi pe cele din pronaos, ancadramentele ferestrelor, precum ºi prin pictura interioarã.

Mai târziu, pe colina din apropierea mãnãstirii, din iniþiativa doamnei Elena Cuza, la 29 iulie 1862 era pusã piatra de temelie a unei instituþii de asistenþã socialã, dar ºi de educaþie, destinatã fetelor orfane ºi celor sãrace, aºezãmânt care-i va purta numele: "Azilul Elena Doamna".

Venirea lui Carol I de Hohenzollern ca principe al þãrii în anul 1866, obþinerea independenþei statului (1878) ºi proclamarea României ca Regat (1881) au marcat decisiv evoluþia ansamblului Cotroceni. În data de 10/22 iunie 1866 Corpurile Legiuitoare atribuiau principelui Carol ca reºedinþã vechile case domneºti de la Cotroceni. Aºadar, pânã la terminarea reconstruirii marelui palat din Calea Victoriei, principele Carol I alãturi de principesa Elisabeta, cu care se cãsãtorise în 1869, ºi-au stabilit reºedinþa domneascã ºi regalã la Cotroceni. Principesa Elisabeta de Wied, cunoscutã sub pseudonimul literar de Carmen Sylva, era o mare iubitoare a artelor ºi deseori, a transformat palatul Cotroceni într-un templu al culturii, unde numeroºi literaþi, muzicieni de valoare erau invitaþi. În timpul razboiului de independenþã (18771878), principesa Elisabeta a organizat la Cotroceni un spital, venind în ajutorul celor raniþi. Totodatã, continuând opera caritabilã a predecesoarei sale, a manifestat o preocupare deosebitã pentru Azilul "Elena Doamna", unde din iniþiativa sa a fost ziditã ºi o capelã (1873-1874). În iunie 1877 familia princiarã îi primea la Cotroceni pe þarul rus Alexandru al II-lea ºi pe marele duce Nicolae. Festivitãþile ocazionate de încoronarea regelui Carol, la 10 mai 1881, s-au desfãºurat atât la Palatul Regal din Calea Victoriei, cât ºi la Cotroceni.

Aspectul ansamblului a fost modificat esenþial, arhitectul ales de regele Carol I fiind francezul Paul Gottereau, care executase anterior lucrãri de construcþie ºi renovare la Palatul Regal din Calea Victoriei. Acesta a zidit noul palat de la Cotroceni între anii 1893-1895 pe fundaþiile vechilor case domneºti, încorporând de fapt o bunã parte din zidaria acestora; clãdirea era structuratã pe douã etaje, la primul aflându-se spaþiile de reprezentare, saloanele de receptie, sufrageriile, cabinetul de lucru al principe-

lui, iar la cel de-al doilea apartamentele tinerei familii princiare ºi ale suitei sale. A rezultat o reºedinþã în maniera eclectismului francez, cu menþionarea faptului cã fiecare spaþiu avea o rezolvare esteticã ce îl individualiza. Prin lucrãrile de calitate executate acum ºi mai târziu, Cotrocenii au devenit una dintre cele mai moderne reºedinþe, dispunând de toate utilitãþile ce asigurau confortul familiei princiare, ulterior regale (încãlzire centralã, canalizare, instalaþii electrice de iluminare).

Dupã moartea reginei Maria în 1938, regii Carol al II-lea (1930-1940) ºi Mihai (19401947) au folosit numai temporar reºedinþa de la palatul Cotroceni. În condiþiile izbucnirii celui de al doilea rãzboi mondial, Consiliul de Coroanã întrunit la Cotroceni de cãtre regele Carol al II-lea la 6 septembrie 1939 decidea neutralitatea României.

Palatul ºi biserica au avut de suferit atât în urma cutremurului din 1940, cât ºi a bombardamentelor. În 1948, dupã abdicarea familiei regale, palatul Cotroceni, aflat în folosinþa acesteia, ºi biserica, împreunã cu tot patrimoniul lor mobil, au trecut în proprietatea statului.

Afectate de cutremurul deosebit de puternic din 1977, palatul ºi biserica urmau sã intre într-un vast proiect de restaurare. Ample lucrãri de refacere ºi restaurare au început la 27 decembrie 1977, sub coordonarea arhitectului Nicolae Vlãdescu, fiind încredinþate Institutului de proiectare ºi execuþie "Carpaþi". În decembrie 1983, în condiþiile avansãrii lucrãrilor de restaurare a Palatului Cotroceni ºi de construire a unor noi clãdiri, destinate a deveni sediul Preºedinþiei Republicii Socialiste România, autoritãþile comuniste au considerat cã biserica era "incompatibilã" cu restul ansamblului, în iunie 1984 demolând-o cu tot protestul oamenilor de culturã. Existã un proiect de reconstruire a acesteia în parcul palatului, de aceea s-a recuperat o bunã parte din pietrarie (coloane, ancadramente de usa, de ferestre, brâul median) ºi s-au extras 49 de fragmente din fresca interioarã.

Prin opþiunea arhitectului, noua aripa a palatului construitã pe latura de sud, precum ºi clãdirile din incinta secundarã au fost armonizate din punct de vedere al stilisticii arhitecturale vechiului ansamblu de la Cotroceni. În compunerea anumitor spaþii au fost preluate elemente de arhitecturã si decoraþie specifice ctitoriei cantacuzine.

Din 1990 ansamblul de la Cotroceni a devenit sediu al Preºedinþiei României. În 1991 s-a decis ca în spaþiile fostului palat regal, incluzând ºi încãperi pãstrate din vechea mânãstire, sã funcþioneze un muzeu cu misiunea de "a prezenta istoricul ansamblului medieval Cotroceni, evoluþia ºi transformãrile survenite de-a lungul timpului".

Astfel, la 12 iulie 1991 Guvernul României a hotãrât înfiinþarea Muzeului Cotroceni, ca instituþie de reprezentare naþionalã, în subordinea Ministerului Culturii, fiind deschis publicului la 27 decembrie 1991.

Din anul 2001, Muzeul Naþional Cotroceni se aflã în subordinea Administraþiei Prezidenþiale. În intervalul 2003-2004, Administraþia Prezidenþialã a reconstruit sub forma unui "Memorial Cantacuzin" o parte din fosta bisericã (pronaosul ºi pridvorul), fiind reînhumate osemintele Cantacuzinilor înmormântaþi aici, care fuseserã recuperate la demolare. Lucrarile de construcþie au fost reluate între 2008-2009, fiind finalizatã biserica (altarul ºi naosul) ºi sfinþitã ca un nou lãcaº de cult. De atunci a intrat ºi în circuitul de vizitare al muzeului. În decursul celor 20 de ani, Muzeul Naþional Cotroceni s-a impus ca unul dintre cele mai apreciate muzee din spaþiul cultu-

ral românesc, atât în ceea ce priveºte calitatea evenimentelor organizate, cât ºi modalitatea de abordare a publicului ºi comunicare cu acesta. Sunt 20 de ani (1991-2011) care au intrat în conºtiinþa publicului prin evenimente care au marcat într-un mod unic îngemãnarea dintre mesajul istoric al spa-

þiului vechi de peste 300 de ani ºi cel artistic, creând, astfel, imaginea unui muzeu european, un muzeu al secolului XXI. Dialogul extrem de generos ºi fertil al istoriei cu arta, evidenþiat printr-o serie de exponate de excepþie, precum ºi modalitatea de a le expune ºi prezenta public, toate acestea au fãcut ca Muzeul Naþional Cotroceni sã devinã o citadela culturalã, un loc unde îþi îmbogãþeºti atât sufletul, cât ºi spiritul.

Mãrturie stau numeroasele premii obþinute de muzeu de-a lungul celor 20 de ani.

Care au fost obiectivele dumneavoastrã în decursul celor aproape 20 de ani de activitate în cadrul unei asemenea importante institutii?

Am început sã lucrez în cadrul Muzeului Naþional Cotroceni din 1992, la doar câteva luni de la deschiderea sa pentru public.

Activitatea mea s-a identificat pe parcursul acestor ani cu activitatea muzeului. Am crescut cu el ºi toate eforturile mele, atât în calitate de ºef al Departamentului Relaþii Publice, Marketing, cât ºi ca director, s-au îndreptat ºi se îndreaptã cãtre conºtientizarea publicului privind valoarea ºi importanþa acestui lãcaº de culturã ºi spiritualitate.

Toþi cei care ne-au trecut pragul, precum ºi cei care încã nu ne-au vizitat, trebuie sã ºtie cã, dincolo de zidurile palatului, vieþuieºte ºi se exprimã din punct de vedere istoric ºi artistic, un muzeu de-o excepþionalã valoare. În ultimii ani, Muzeul Naþional Cotroceni sa impus printr-o mare diversitate de proiecte culturale. Care dintre acestea s-au bucurat de o mai mare apreciere a publicului? Într-un muzeu al secolului XXI, evenimentele culturale organizate trebuie sã rãspundã cerinþelor, dorinþelor ºi solicitãrilor unui numãr cât mai mare de vizitatori public. De aceea, în programele culturale ale muzeului se regãsesc atat expoziþii cu tematicã istoricã, artisticã, de viaþã cotidianã, cât ºi concerte, mese rotunde, colocvii naþionale ºi internaþionale, lansãri de carte, programe de pedagogie muzealã.

Fiecare dintre acestea s-a bucurat de aprecierea publicului iubitor de asemenea evenimente, dar daca ar fi sã realizãm un top al manifestãrilor care s-au bucurat de cel mai numeros public, acestea sunt cu siguranþã cele cu tematicã istoricã. Sã nu uitãm cã istoria noastrã ne defineºte ca popor, ca naþiune, ca identitate, iar vizitatorii ºtiu acest lucru. Iar noi nu facem decât sã subliniem prin evenimentele noastre cu tematicã istoricã acest adevar.

Ar fi interesant sã cunoaºtem ce reprezintã pentru MNC participarea la proiectul european „Noaptea Muzeelor” ºi ce acþiuni s-au organizat cu acest prilej? „Noaptea Muzeelor”este un proiect european iniþiat de cãtre Ministerul Culturii ºi

Comunicãrii din Franþa, ajuns anul acesta la cea de-a VII-a ediþie. Muzeul Naþional Cotroceni participã din anul 2007 la acest proiect cu programe variate ºi deosebit de atractive, numãrul de vizitatori din toate categoriile de vârstã fiind în continuã creºtere de la an la an. În anul care a trecut, în programul Muzeului s-au înscris: vizixtarea gratuitã a expoziþiei permanente ºi a expoziþiilor temporare aflate pe simeza muzeului, vernisarea de noi expoziþii, ateliere de creaþie cu studenþii Universitãþii Naþionale de Artã Bucureºti ºi ai Facultãþii de Arhitecturã ai Universitãþii Spiru Haret, colaborãri cu centre culturale etc.

Foarte mult public au atras expoziþii precum cea dedicatã costumelor de epocã (sfârºitul sec. XIX – mijlocul sec. XX), din colecþia doamnei Adina Nanu (ediþia din 2008 a Nopþii Muzeelor), expoziþia ”Simfonia meniului”, prilej cu care a fost recreatã atmosfera rafinatã de la Curtea Regalã prin reconstituirea unui dejun regal, în sufrageria regalã, prin pregãtirea unui meniu oficial, cel de la încoronarea lui Ferdinand ºi a Mariei ca suverani ai României Mari, 15 octombrie 1922 la Alba Iulia, ºi a unui meniu tradiþional românesc, servit la masa regalã la 5 ianuarie 1915, ca ºi expoziþia "Familia regalã a României în cãrþi poºtale ilustrate"(ediþia din 2009 a Nopþii Muzeelor).

De asemenea, momente inedite le-au reprezentat reconstituirea schimbãrii gãrzii la Palatul Cotroceni, realizatã de "Asociaþia 6 Dorobanþi", coordonatã de prof. dr. Adrian Silvan Ionescu, precum ºi prezentarea procesului de fabricare manualã a hârtiei dezvãluit publicului cu prilejul Nopþii Muzeelor din anul 2009, de cãtre Banffy Bela ºi Agoston Istvan, în atelierul "Natura Paper" din Cluj-Napoca.

Ce proiecte v-aþi propus pentru anul 2011 ºi cum consideraþi cã veþi reuºi sã depãºiþi dificultãþile economice?

Anul 2011 are o conotaþie specialã pentru Muzeul Naþional Cotroceni. Împlinim 20 de ani de existenþã în spaþiul cultural românesc, iar programul pe care ni l-am propus este extrem de ambiþios ºi de relevant pentru aceastã aniversare.

Am acordat o deosebita atenþie expoziþiilor unor maestrii ai artei româneºti, aniversaþi ºi ei în acest an Theodor Aman – 180 de ani de la naºtere, Iosif Iser – 120 de ani de la naºtere, Rudolf Schweitzer Cumpãna – 125 de ani de la naºtere, dar ºi expoziþiilor cu tematicã istoricã – Elena Cuza – Prima doamnã a României, Palatul Cotroceni – Palat al Pionierilor, Întru folosul creºtinescului norod. Carte ºi tipar în Þara Româneascã.

(1679-1715). Rãmânem fideli publicului iubitor de muzicã, prin cele douã concerte tradiþionale - de Paºte ºi de Craciun, precum ºi celor ocazionate de aniversãrile unor mari compozitori români ºi strãini.

Un eveniment cu totul special va fi reprezentat de Simpozionul Internaþional pe teme de muzeologie, educaþie muzealã ºi identitate europeanã, care va reuni la Bucureºti, în perioada 25-29 mai, 16 directori de muzee ºi reprezentanþi UNESCO din tot atâtea þãri.

La simpozion vor participa ºi reprezentanþi de vârf ai muzeologiei româneºti. În ceea ce priveste contextul economic, care va constitui ºi o tema de discuþie la simpozion, avem lângã noi iubitori de cultura care sprijinã demersurile noastre.

Cum se implicã MNC în programele educative ºi de sprijinire a tinerelor talente?

Printre principalele funcþii ale unui muzeu, componenta educativã are o însemnãtate deosebitã. În acest sens, Muzeul Naþional Cotroceni îºi propune prin evenimentele ºi programele de pedagogie muzealã sã prezinte tinerilor valorile istoriei ºi culturii

naþionale. Astfel publicul tânãr are posibilitatea de a intra în contact direct cu istoria, cu obiectele de patrimoniu, cu povestea acestor obiecte, îmbogãþindu-ºi cunoºtinþele dobândite în cadrul orelor de curs. Începând cu anul 2007 a fost lansat un nou program de pedagogie muzealã "Priveºte, ascultã, învaþã" care include: vizitã la muzeu sub forma unei incursiuni în istoria României ºi istoria artelor (ilustratã prin numeroase stiluri – neorenaºterea germanã, italianã, francezã, stilul “Art-nouveau”, neoromânesc); lecþii tematice care au ca obiect aniversãri în calendarul istoric al românilor (24 ianuarie, 9 mai, 1 decembrie), evocarea unor personalitãþi remarcabile din domeniul politic, cultural, ºtiinþific (istoricul Constantin Cantacuzino – Biblia de la Bucureºti, domnitorii ªerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu etc., Tudor Vladimirescu, Alexandru Ioan Cuza, regele Carol I, regele Ferdinand ºi regina Maria, familia Brãtianu, etc.); vizionarea unor documentare legate de istoria regalitãþii ºi istoria artelor decorative, iar specialiºtii muzeului pot rãspunde necesitãþilor programelor ºcolare la materiile istorie ºi istoria artei, susþinând lectorate pe teme de istorie, istoria artei, precum ºi istoria artei decorative. ªi studenþii facultãþilor de specialitate: istorie, arte plastice, arhitecturã, studii culturale europene, relaþii internaþionale ºi relaþii publice se bucurã de o mare deschidere din partea Muzeului Naþional Cotroceni, prin sprijinirea practicii de specialitate, organizarea unor dezbateri sau mese rotunde, gãzduirea unor congrese naþionale de relaþii publice.

De asemenea, tot în cadrul programelor de pedagogie muzealã, instituþia noastrã sprijinã tinerele talente prin organizarea în generoasele spaþii ale muzeului, a unor concerte de muzicã clasicã susþinute de elevi ai liceelor de muzicã ”George Enescu” ºi ”Dinu Lipatti”.

Atelierele de creaþie ale studenþilor Universitãþii Naþionale de Artã Bucureºti, ºi ale studenþilor Facultãþii de Arhitecturã, din cadrul Universitãþii "Spiru Haret" sunt tot atâtea exemple de sprijinire a creativitãþii viitorilor artiºti, pentru care spaþiul muzeal cu rafinatele saloane ale fostului palat regal, reprezintã negreºit importante surse de inspiraþie.

De o mare apreciere din partea publicului s-a bucurat expoziþia ”Lecþia de gravurã”, proiect iniþiat de Muzeul Naþional Cotroceni ºi Universitatea Naþionalã de Arte Bucureºti, având ca scop readucerea imaginii gravate în peisajul artistic contemporan, pornind de la interesul pentru gravurã al studenþilor.

Muzeul Naþional Cotroceni s-a implicat în cursul anului 2009, împreunã cu Elite Art Club UNESCO în organizarea Conferinþei europene "YOUth end MUSEums - Tineretul ºi muzeele" proiect care face parte din planul de acþiune al Federaþiei Mondiale a Asociaþiilor Centrelor ºi Cluburilor UNESCO. Proiectul "Tineretul ºi muzeele" ºi-a propus sã caute soluþii la problema atragerii publicului tânãr ºi menþinerii fidelitãþii acestuia, prin promovarea schimbului de strategii ºi tehnologii educaþionale, în scopul elaborãrii unor programe educaþionale comune, în muzee din 16 þãri ale Uniunii Europene ºi vecine ale Uniunii Europene.

Ce face directoarea Adina Renþea în puþinul timp liber pe care îl are la dispozitie?

Timpul meu liber îl rezerv plimbãrilor, mersului la competiþii sportive, lecturii ºi muzicii.

Lidia BRÂNCEANU

Pagina 26

Ac]iuni ale ICR Tel Aviv Sãrbãtoarea Cãr]ii la Ierusalim Cu o bogatã selecþie de carte, evenimente culturale de înaltã þinutã (cafenele literare, lansãri, lecturi în limbile ebraicã ºi românã), România a fost prezentã ºi în acest an la Târgul Internaþional de Carte de la Ierusalim. Ineditã este participarea, în premierã,a standului Institutului Cultural Român alãturi de Standul Naþional, organizat de Ministerul Culturii ºi Patrimoniului Naþional.

Trebuie menþionat cã þara noastrã are o participare neîntreruptã de 30 de ani la aceastã manifestare.

ICR a prezentat cele mai recente volume apãrute la Editura Institutului Cultural Român din Bucureºti ºi peste 40 de traduceri publicate în strãinãtate cu sprijinul ICR, prin programele Centrului Cãrþii (CENNAC), în total 100 de titluri.

Totodatã, au fost distribuite,materiale de prezentare a programelor derulate de Institut.

Standul României a expus peste 300 de titluri de la 20 de edituri din România, printre care Editura Art, Cartea româneascã, Casa Radio, Corint, Curtea Veche, Humanitas, Jurnalul Naþional, Nemira, Hasefer, Paralela 45, Polirom.

Astfel, în urma colaborãrii dintre Ministerul Culturii ºi ICR Tel Aviv, numãrul de scriitori români care participã la Târgul Internaþional de Carte de la Ierusalim s-a mãrit, iar evenimentele la care au fost prezenþi s-au diversificat ºi au crescut calitativ.

Filip Florian ºi Andrei Oiºteanu din partea ICR ºi Solomon Marcus din partea MCPN, alãturi de scriitoarele

israeliene de origine românã Madeleine Davidsohn ºi Riri Sylvia Manor, au fost invitaþii ediþiei 2011 a Târgului Internaþional de Carte de la Ierusalim În intervalul desfãºurãrii acestui eveniment de marcã, important pentru viaþa culturalã a României ºi Israelului, a avut loc cel mai important program de pregãtire profesionalã dedicat editorilor ºi agenþilor literari din întreaga lume, stagiu desfãºurat timp de ºapte zile.Din România, primul editor care a acceptat participarea a fost coordonatorul colecþiei „Biblioteca Polirom”. El a participat la seminarii ºi întâlniri profesionale cu autori prestigioºi ºi profesioniºti de la cele mai importante edituri din Statele Unite, Marea Britanie, Germania ºi Franþa.

“Eu sunt român: ruta Bucureºti – Tel Aviv” La Universitatea „Ben Gurion” (BGU), din Beer Sheva a avut loc la sfârºitul lunii martie o Conferinþã ºi o expoziþie dedicate culturii române ºi interferenþelor evreo-române. Co-organizator, alãturi de Universitate a fost Institutul Cultural Român de la Tel Aviv, unul dintre cele mai active centre ale ICR Bucureºti. Cele douã manifestãri s-au desfãºurat sub sloganul „Eu sunt român: ruta Bucureºti – Tel Aviv”. În cadrul Conferinþei au fost prezentate studii de caz semnificative pentru diverse domenii culturale: istorie, folclor, teologie, literaturã, cinematografie ºi arte plastice. Au fost, deasemenea, discutate influenþele ºi rãdãcinile creative româneºti ale unor artiºti israelieni de origine românã, precum ºi contribuþii importante ale unor intelectuali evrei la patrimoniul cultural românesc.

Participanþii au fost specialiºti români ºi israelieni, care au punctat subiecte relevante pentru ambele medii culturale. Au luat cuvântul: dr. Rafi Vago, Universitatea din Tel-Aviv dr. Mãriuca Stanciu, Universitatea Bucureºti; Adina Babesh, Universitatea Ebraicã; dr. Shlomo Leibovici-Lais, Preºedinte al Asociaþiei Culturale Internaþionale a Evreilor din România; prof. Moshe Idel, Universitatea Ebraicã; Liana Cojocaru, prof.

Mordechai Omer, Universitatea din Tel-

Aviv, Amitai Mendelsohn, Muzeul Israel, Ierusalim,. Raya Zommer-Tal, Muzeul Janco Dada, Liviu Carmely, Universitatea din Tel-Aviv,dr. Nirit Debi Ben Arie, BGU; dr. Michal Goldvicht, BGU; prof. Michael Finkenthal, Universitatea Ebraicã; dr. Codruta Gabriela Antonesei, Universitatea Iaºi; dr. LucianZeev Herscovici, Biblioteca Naþionalã a Israelului din Ierusalim.

Expoziþia aduce în atenþia publicului puncte de vedere diferite asupra identitãþii româneºti, asupra tradiþiei ºi memoriei, aºa cum apar în creaþia vizualã a 20 de artiºti români Zoltan Bela, Irina Botea, Victor Brauner, Dragoº Burlacu, Claudiu Ciobanu, Florin Ciulache, Maxim Dumitraº, Teodor Graur, Nicu Ilfoveanu, Sorin Ilfoveanu, Istvan Laszlo, Stela Lie, Ciprian Mureºan, Miklos Onucºan, Lila Passima, ªtefan Pelmuº, Dan Perjovschi, Alexandru Potecã, Tudor Prisãcariu, Vasile Raþã ºi a 20 de artiºti israelieni de origine românã Efi Ben-David, Arie Berkowitz, Jean David, Digi Dekel, Yaacov Eisenscher, Belu Simion Fãinaru, Dov Heller, Liana Saxone-Horodi, Marcel Iancu, Iris Kovalio, Yehudit Matzkel, Dinu Mendrea, Ruth Oren, Philip Rantzer, Reuven Rubin, Edwin Salomon, Sasha Serber, Vilhelmina Sokol, Nora (Eleonora) Stanciu, Erica Weisz Schveiger.

Creaþiile artiºtilor din cele douã þãri au fost selecþionate de curatorul proiectului, prof. Haim Maor, ºi de studenþii acestuia, în colaborare cu coordonatorul proiectului din partea ICR Tel Aviv, Claudia Lazãr. Ele sunt opere simptomatice pentru spaþiul cultural actual românesc ºi israelian, pentru arta modernã ºi contemporanã, cu accent pe influenþele româneºti în cazul creaþiilor din Israel.

Fiecare artist a fost prezentat în ineditul catalog al expoziþiei, de câte un student de la Facultatea de istoria artei din cadrul Universitãþii Ben Gurion.

Au luat cuvântul: prof. Zvi Hacohen, Rector BGU, dr. Nirit Debi Ben Arie, Preºedinte al Secþiei de artã - BGU, doamna Claudia Lazar, coordonator proiect ICR -Tel-Aviv, dr. Natan Cohen, Preºedinte al Asociaþiei Imigranþilor Români din Beer-Sheva ºi Negev, Richard Armon,Consul Onorific al Românei, prof. Haim Maor, BGU, Curator al expoziþiei. Deschiderea evenimentului a avut loc în prezenþa Excelenþei Sale Edward Iosiper, Ambasador al României în Israel,a doamnei dr. Gina Panã, director al Institutului Cultural Român de la Tel Aviv, a prof. David Neuman, decan al Facultãþii de ºtiinþe Umaniste ºi ºtiinþe Politice, al altor personalitãþi ale vieþii culturale.

Expoziþie ineditã În perioada 24 martie-26 aprilie, Galeria „Dialog” din Capitalã a fost gazda unei expoziþii cu totul ºi cu totul inedite. Este vorba despre o expoziþie de autoportrete ale regretatei pictoriþe Wanda Sachelarie Vladimirescu (1916-2008).

Artista a fost eleva lui Jean Al. Stediade la Academia de Belle Arte din Bucureºti, lucrând concomitent în atelierul de gravurã al lui Simion Iuca, dar urmãrind ºi cursuri ale unor erudiþi intelectuali români ai vremii, dupã care s-a dus sã studieze la Academia Grande Chaumière din Franþa. În 1947, a avut prima expoziþie personalã la „Dalles”, pentru a reveni, dupã 1957, în diverse galerii din Capitalã ºi din provincie, ultima oarã

în 2005, tot la Galeria „Dialog”. În ultimele ºase decenii de viaþã ºi de activitate creatoare, artista s-a bucurat de cele mai importante premii, onoruri ºi distincþii.

De aceastã datã, numerosul public prezent la vernisaj a avut privilegiul de a admira nu mai puþin de 72 de autoportrete ale Wandei Sachelarie Vladimirescu, eveniment cu totul aparte, cu valoare de record în materie. Acest privilegiu s-a datorat strãdaniei doctorului Florin Colonaº, un colecþionar rafinat, care a urmãrit activitatea artistei din ultimele patru decenii, în ultimele douã aflându-se aproape de laboratorul ei de creaþie, cunoscând deci maniera ei de lucru, felul în care îºi considera opera, mereu perfectibilã, indiferent

pe ce suport picta ºi întotdeauna în atelier, considerând-o o „roabã” a acestuia. Nu a existat vreo zi în care artista sã nu fi pus mâna pe pensulã.

O adevãratã premierã absolutã, cele 72 de picturi ºi lucrãri grafice, de la simple schiþe pânã la lucrãri îndelung elaborate, dovedesc privitorului vocaþia artistei pentru autoportrete, ca un adevãrat exerciþiu de stil, indiferent cã se reprezenta doar cu chipul sau ca personaj al unor compoziþii, erau tot atâtea prilejuri de profunde introspecþii, „un tunet lãuntric care se regãseºte de la prima pânã la ultima lucrare”, dupã cum a subliniat Ruxandra Garofeanu (curatorul evenimentului) în cuvântul sãu inaugural.

Madeleine KARACAªIAN

Lansare de car te la Librãria Cãr tur eºti Istoricul de artã ºi specialistul în conservarea monumentelor istorice Arne Franke a prezentat publicului interesat, la Librãria Cãrtureºti, volumul sãu „Oraºe din sudul Transilvaniei“. Arne Franke a studiat la Universitatea din Frankfurt pe Main ºi a lucrat în domeniul conservãrii în oraºul Görlitz. Din anul 1997 este liber-profesionist în domeniul cercetãrii în construcþii, realizator de expoziþii, autor de lucrãri ºi profesor de istoria arhitecturii ºi de tehnici de conservare ºi restaurare a monumentelor. În demersul sãu, Arne Franke a fost sprijinit de Forumul Cultural German al Europei de Est de la Postdam ºi de Ambasada Germaniei la Bucureºti.

Manifestarea, al cãrui slogan a fost „Invitaþie la o cãlãtorie culturalã prin Transilvania“ s-a deschis cu un cuvânt introductiv al domnului Josef Karl, ºeful secþiei culturale a Ambasadei Germaniei ºi al domnului Dr. Harald Roth, istoric ºi

referent pentru Europa de Sud-Est din partea Forumului Cultural al Europei. În lucrarea sa de cãlãtorie, publicatã de cãtre Forumul Cultural al Europei de Est, Arne Franke îºi invitã cititorii sã parcurgã împreunã cu el zece trasee culturale prin oraºe construite de saºii transilvãneni. Scopul acestui volum este de a atrage atenþia asupra regiunii turistice Transilvania cu numeroasele ºi valoroasele sale comori de artã ºi culturã.

Arne Franke este ºi autorul unei alte lucrãri referitoare la Transilvania: ”þinutul fortificat al saºilor - Biserici-cetãþi din sudul Ardealului” în care se referã la reþeaua de biserici fortificate, cea mai extinsã din Europa ºi care, în cea mai mare parte, existã ºi astãzi. Detaliile despre varietatea extraordinarã a acestora, cât si despre tehnicile de construcþie ºi de apãrare, continuu adaptate la noile pericole, sunt explicate amãnunþit prin informaþii bine documentate ºi numeroase exemple.

2011 “Anul teritoriilor ...

prietenilor români pentru problematica acestor teritorii specifice Uniunii Europene. În decursul vizitei, delegaþia francezã s-a întâlnit la Ministerul Afacerilor Externe cu Secretarul de stat pentru Afaceri Europene, Bogdan Aurescu. Pornind de la poziþiile ºi interesele convergente ale României ºi Franþei într-o serie de politici europene importante, precum Politica Agricolã Comunã sau politica de coeziune, au fost prezentate o serie de proiecte comune de cooperare, cum ar fi inaugurarea, în România, la începutul anului 2012, a unui depozit pentru coacerea bananelor. De asemenea, este avutã în vedere iniþierea unei cooperãri în domeniul acvaculturii, sector în care Teritoriile de Peste Mãri franceze dispun de o experienþã considerabilã, valorificând programele de coeziune ale UE. Totodatã, cele douã pãrþi au convenit analizarea posibilitãþilor de iniþiere a unui proiect-pilot între regiunile franceze ºi zone cu potenþial similar din România, în domeniul dezvoltãrii durabile, care sã fie plasat sub egida Strategiei UE pentru Regiunea Dunãrii.

Secretarul de stat român a salutat vizita delegaþiei franceze ºi a subliniat interesul pãrþii române pentru dezvoltarea cooperãrii cu Franþa, inclusiv cu Teritoriile de Peste Mãri, pe baza elementelor prezentate. A fost reiteratã convergenþa poziþiilor României ºi Franþei în domenii importante ale Afacerilor Europene, cum ar fi Politica Agricolã Comunã ºi Politica de Coeziune, ºi a exprimat speranþa cã vizita delegaþiei franceze va reprezenta elementul de pornire a unei serii consistente de cooperãri în domeniile discutate.

Membri delegaþiei au mai avut întâlniri cu Valeriu Tabãrã, Ministrul Agriculturii ºi Dezvoltãrii Rurale, cu Viorel Hrebenciuc, Preºedinte al Comisiei pentru Afaceri Europene din Camera Deputaþilor, cu Ovidius Mãrcuºianu, Vice-Preºedinte al Comisiei de Politicã Externã din Senat, ºi cu Vasile Nedelcu, Preºedinte al Comisiei pentru Afaceri Europene din Senat. Ei s-au întâlnit ºi cu Consilierul prezidenþial pe probleme economice Bujor-Bogdan Teodoriu.

Vizita, care a fost un succes, s-a încheiat cu o "Searã Antilezã", recepþie oferitã, la reºedinþa Ambsadorului Franþei, de cãre membri delegaþiei din Teritoriile de Peste Mãri în colaborare cu Ambasada Franþei.

Ritmurile muzicii insulare au încântat asistenþa, ca de altfel ºi preparatele culinare oferite, multe dintre ele având ca bazã bogãþia apelor ultramarine cu plajele lor sãlbatice pe care fiecare dintre noi jinduieºte sã le vadã, mãcar o datã în viaþã.

(Urmare din pag. 14)

de Peste Mãri, în timp ce asemenea relaþii sunt foarte numeroase ºi bogate între Franþa ºi România. Deasemenea turismul românesc spre aceste teritorii este încã slab dezvoltat. În concluzie, þin sã le mulþumesc în mod special reprezentanþilor teritoriilor de peste mãri care au binevoit sã se deplaseze pentru a ne împãrtãºi din experienþa lor ºi pentru a ne face mai bine cunoscute aceste teritorii: - domnului Alfred Almont, Deputat de Martinica (Uniunea pentru Miºcare Popularã) membru al Comisiilor de Afaceri Economice ºi Europene ale Adunãrii Naþionale; - domnului Jocelyn Ho Tin Noe, prim VicePreºedinte al Regiunii Guyana; - domnului Denis Celeste, Director General adjunct al Regiunii Guadeloupa Mulþumesc, în aceeaºi mãsurã, doamnei Felicia Darell, care reprezintã Direcþia Generalã a Teritoriilor de Peste Mãri, colectivitãþile teritoriale ºi imigraþia în cadrul Ministerului de Interne, pentru cã ºi-a fãcut timp sã participe la acest eveniment..

Mulþumesc în mod deosebit reprezentanþilor mediului economic care au luat iniþiativa acestei întâlniri ºi care vor sã ne prezinte atuurile dar ºi constrângerile economice ale regiunilor ultraperiferice ale Uniunii Europene, în special ale sectoarelor pe care le reprezintã.

- Domnului Eric de Lucy, Preºedinte al Uniunii Groupului de Producãtori de Banane din Guadeloupa ºi Martinica (UGPBAN); - Domnului Gérard Bally, Delegat general al EURODOM ºi colaboratorilor sãi domnul Emmanuel Detter ºi doamna Ophélie Ferrare. În sfârºit, mulþumesc experþilor de diverse origini care doresc sã ne facã cunoscute problemele Teritoriilor de Peste Mãri ºi bogãþiile acestora: Domnul Denis Loeillet, Agroeconomist la CIRAD (Centrul de cooperare internaþionalã în cercetarea agronomicã pentru dezvoltare; Domnului Jean-Philippe PALASI, ecologist la Uniunea Internaþionalã pentru Conservarea Naturii din Franþa; Domnului Fred Celimene, Profesor Universitar la Universitatea din Antile ºi din Guyana., Director al Centrului de Studii ºi Cercetare în Economie, Gestiune, Modelare în Informatica Aplicatã (CEREGMIA).

Pentru a încheia, doresc sã mulþumesc numeroasei asistenþe prezentã la aceastã conferinþã, care demonstreazã astfel interesul

Pagina 27

Un album care face cinste României Sub egida Institutului de Relaþii Internaþionale ºi de Cooperare al României, la Muzeul de Geologie din Bucureºti a avut loc festivitatea de premiere a unui splendid album de fotografie dedicat patrimoniului naþional al þãrii nostre. Autorului, Petru Lificiu, Preºedinte fondator al Forumului Ecologist, fost ministru al mediului ºi actualmente Vice-Preºedinte al Agenþiei Naþionale de Reglementare în Domeniul Energiei ( ANRE ), i-a fost înmânat Premiul de Carte al României pe 2010, oferit de Institut. Lucrarea care cuprinde peste 200 de pagini, este rezultatul a zece ani de muncã fãcutã cu pasiune în a strânge ºi a pune „cap la cap” materialul documentar. Activitatea în domeniul administrãrii ºi prezervãrii mediului în România i- a oferit autorului posibilitatea ca pentru prima oarã în þara noastrã sã realizeze un inventar complet ºi exhaustiv al bogatiei patrimoniului naþional.

Sunt prezentate imagini sugestive ale acestuia,imagini incitante „care ne fac sã redescoperim ºi sã înþelegem Natura ca o Creaþie a Divinitãþii”, cum spune autorul.

Sunt prezentate în acest album imagini reprezentative din zonele protejate din þarãparcuri naþionale, parcuri naturale, rezervaþii ale Biosferei, zone protejate de UNESCO, rezervaþii naturale, monumente ale naturii.

Lucrarea apãrutã în condiþii grafice de excepþie reprezintã un excelent mod de promovare a turismului românesc, a României în lume. Informaþiile despre patrimoniul natural al României sunt uºor accesibile cititorilor de pretutindeni datoritã editãrii albumului în limba englezã.

La manifestare au luat parte membri ai Corpului diplomatic, membri ai Forumului Ecologist, prieteni ai autorului, membri ai presei scrise ºi video.

Ne face o deosebitã plãcere sã prezentãm pãrerea unor diplomaþi strãini îndrãgostiþi de România: Excelenþa Sa Yacub Yousif Alhonasi, Ambasadorul Emiratelor Arabe Unite ºi Excelenþa Sa Ljupco Arsovski, Ambsadorul Macedoniei.

E.S. Yacub Yousif Alhonasi, Ambasadorul Emiratelor Arabe Unite: Îmi face o mare plãcere sã particip la aceastã ceremonie de premiere, ºi de a evidenþia lucrarea domnului Petru Lificiu

am onoarea de a o prezenta mi-au fost familiare doar prin cifre aride ºi lipsit de viaþã, în timp ce acum, dupa ce am citit-o, îmi exprim recunoºtinþa faþã de autor, întrucât, alãturi de aceste cifre avem imagini ºi descrieri, pe care eu le-am gãsit fascinante.

Pentru mine, cartea domnului Lificiu reprezintã o nouã uºã deschisã cãtre frumuseþile naturale ale României ºi, în acelaºi timp, o surprinzãtoare invitaþie pentru a descoperi locuri frumoase, locuri pe

„Patrimoniul natural al României”. Trebuie sã mãrturisesc cã am fost foarte interesat de carte ºi impresionat de modul cuprinzãtor ºi captivant în care autorul abordeazã o problemã sensibilã precum cea a protecþiei mediului, în cazul nostru comorile naturale ale naþiunii române. În calitatea mea de Ambasador, am obligaþia de a învãþa cât mai mult posibil despre þara care mã gazduieºte. În cazul României, subiectele examinate de aceastã carte pe care

care nu le-am vãzut încã.

Aº dori sã transmit aprecierea mea cea mai sincerã autorului, subliniind în acelaºi timp profunda mea admiraþie pentru neobosita sa activitate politicã, administrativã ºi didacticã, în încercarea sa de a proteja mediul înconjurãtor. Doresc sã felicit autorul pentru calitatea datelor colectate ºi pentru abordarea ºtiinþificã riguroasã, pentru argumentele solide utilizate cu scopul de a supune atenþiei opiniei publice problemele

de mediu în interesul societãþii. Înainte de a încheia aº dori sã îl felicit încã o datã pe autor pentru aceastã muncã impresionantã, subliniind totodatã cã citirea acestei cãrþi foarte convingãtoare, m-a fãcut sã devin un ºi mai entuziast promotor al turismului românesc.

E.S. Ljupco Arsovski, Ambsadorul Macedoniei: Sunt convins cã trebuie sã încep felicitãrile adresate autorului ºi colaboratorilor sãi prin vorbe sincere ºi simple ºi sã mulþumesc pentru ocazia ce mi-a fost oferitã de a descrie în câteva cuvinte primele impresii, emoþia trãitã la prima rãsfoire a albumului.

M-am întrebat dacã un diplomat poate sã vorbeascã la lansarea unei astfel de cãrþi. Da, cred cã poate. În primul rând autorul, Petru Lificiu, împreunã cu experþi din mai multe domenii au depus o muncã enormã pentru a reuºi ca în cele peste 200 de pagini sã prezinte un numãr imens de informaþii ºtiinþifice, minunate imagini insolite reprezentând natura sau mai exact întreaga faunã ºi florã din România. În acest fel, Petru Lificiu a devenit Ambasadorul þãrii sale ºi, ca un adevãrat diplomat de carierã, prezintã lumii frumuseþile naturale ale þãrii sale.

Cartea este accesibilã ºi celor care nu cunosc limba românã...fotografiile ºi hãrþile geografice precise vorbind de la sine. Încã din primele pagini cititorul este informat cã România are 27 de regiuni distincte sau parcuri naþionale. Acest album poate fi un excelent manual nu doar pentru studenþi sau masteranzi preocupaþi de natura României aceastã disciplinã ci ºi pentru reprezentanþii guvernamentali din domeniile de resort, din organizaþii, din agenþii ºi ONG-uri care se ocupã de prezervarea patrimoniului natural.

Este foarte uºor de a concluziona cã acest

album este dedicat naturii, dar nu naturii în general ci naturii unice a României, imensã bogãþie, parte a bogãþiei europene.

Foarte uºor se concluzioneazã cã aceastã minunatã carte este dedicatã naturii. Dar aceastã carte este dedicatã naturii unice a României.

Cartea vorbeste despre imensa bogaþie naturalã a României, parte a bogãþiei europene.

As dori, cu ocazia acestei lansãri de carte, sã vã spun cã în ultimii trei ani am cãlãtorit mult prin regiunile României, am vãzut pãduri dese, râuri repezi, lacuri naturale, minunata Deltã a Dunãrii, dar când am parcurs cartea-album mi-am dat seama cã am vãzut numai o micã parte a minunatei Românii... pentru cã în aceastã carte, în cel mai profesional ºi precis mod, sunt dezvãluite, cu profesionalism, frumuseþi cu care nu ne întâlnim în fiecare zi, în orice moment.

Cititorului i se oferã spre vizionare imagini sugestive ale frumuseþilor naturale ale României, adevãrata naturã, în care nu existã violenþã, zgomotul maºinilor de tãiat copaci, locuri în care nu ajung vânãtorii înarmaþi care ucid pãsãri ºi alte animale nevinovate.

Natura - flora ºi fauna rare - trebuie protejate cu strãºnicie, trebuie sã se aibã grijã ºi sã fie ferite de orice tip de agrsiune a mâinii umane, de planurile nebuneºti ºi de proiecte care urmãresc doar partea comercialã.

O mare încântare este sã am aceastã minunatã lucrare, dar o bogãþie de nepreþuit este sã te naºti în acestã minunatã þarã ºi sã fii mândru de frumusetile ei naturale. Eu am avut doar privilegiul de a locui câþiva ani într-o þarã prietenã cum este România ºi aº dori ca în final sã mulþumesc autorului pentru volumul pe care mi l-a oferit. Îi salut cu deosebit respect pe toþi oamenii care în acest fel special, cultural, profesional ºi ºtiinþific se gândesc la naturã ºi pe bunã dreptate doresc promovarea ºi protejarea sa.

K.B.

„Diploma]ie cu suflet în România” „Ba to kaze” („Locuri ºi adieri”) Între cãrþile publicate în ultima vreme se regãseºte ºi „Diplomaþie cu suflet în România”, ultima carte scrisã de Excelenþa Sa Eldar Hasanov Ambasadorul Azerbaidjanului în România ºi tipãritã la Editura Paideia din Bucureºti. O carte - jurnal, o carte scrisã cu sufletul, rezultat al celor 10 ani de experienþã ca Ambasador al Azerbaidjanului în þara noastrã.

Lucrarea a vãzut lumina tiparului în 2010, iar în luna februarie a acestui an Asociaþia Scriitorilor din Bucureºti a desemnat-o drept „Cartea anului 2010”. Ceremonia a avut loc la Uniunea Scriitorilor, în sala Oglinzilor, în prezenþa unui numeros public.

Eldar Hasanov este autorul a peste 20 de cãrþi, manuale, cursuri ºi a peste 160 de lucrãri de cercetare ºtiinþificã în domeniul crimei organizate ºi pe probleme ale terorismului ºi drogurilor.

Este de menþionat cã înainte de a intra în diplomaþie, în perioada 1977 – 2000, domnul Hasanov a ocupat funcþii importante în Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Azere, ajungând sã deþinã funcþiile de prim- locþiitor al Ministrului, prim –locþiitor al Procurorului General ºi chiar cea de Procuror General al Republicii.

A coordonat timp de un an (2001) Biroul pentru þãrile din CSI ºi Turcia (în cadrul unui program ONU) al ICCA – Consiliul Internaþional de luptã împotriva alcolismului ºi a altor forme de dependenþã. Este deasemenea Vicepreºedinte al Uniunii Internaþionale a Juriºtilor (Moscova) ºi Vicepreºedinte al ICCA (Laussane, Elveþia), director regional al ICCA pentru þãrile din est ºi Asia Centralã, cu Biroul la Bucureºti.

Aceasta este ºi explicaþia apariþiilor

anterioare.

Numirea domniei sale ca Ambasador, sef al misiunii þãrii sale în România la 6 iunie 2001 îi schimbã viaþa. Îi deschide calea spre noi orizonturi.

Evenimentele petrecute în perioada anterioarã sosirii la Bucureºti ºi experienþa dobânditã ca om al legii, se deruleazã în faþa cititorului acestui „jurnal de amintiri”, prin

alternanþã cu evenimentele petrecute în perioada exercitãrii funcþiei de Ambasador în România. Momente importante ale relaþiilor politice, economice, culturale româno-azere se intersecteazã cu evenimente de naturã personalã.

Autorul, care se caracterizeazã ca o persoanã cu un caracter puternic, un om „dintr-o bucatã”, neobiºnuit cu jumãtãþi de mãsurã, un om care spune întotdeauna lucrurilor pe nume,se detaºeazã de tiparele unui diplomat de carierã obiºnuit. El studiazã ºi descoperã chiar rãdãcinile adânci ale relaþiilor dintre þara sa ºi România, þarã a cãrei istorie o cunoaºte la fel de bine ca ºi pe cea a

poporului sãu. „Cei 10 ani petrecuþi în România,ca Ambasador - perioadã neobiºnuit de lungã pentru o misiune diplomaticã -au intrat în biografia mea ca un capitol luminos, de neuitat ºi mi-au permis sã înþeleg în profunzime viaþa unui popor talentat, harnic ºi demn”, scrie Excelenþa Sa între primele rânduri ale cãrþii. În anii petrecuþi aici, diplomatul azer descoperã România, strãbãtând-o „în lung ºi în lat”, iar ceea ce vede ºi simte pune, cu har de scriitor, pe hârtia albã.

Citind cartea, înþelegi cã aceºti ani i-au oferit ocazia aprofundãrii tradiþiilor, culturii, istoriei României ºi a relaþiilor ei diplomatice, dar, totodatã, i-au indus ºi o mare afecþiune pentru poporul român ºi valorile sale perene.

Cartea se citeºte uºor. Din rândurile ei rãzbate cu putere faptul cã Eldar Hasanov înainte de a fi diplomat este un creator de punþi culturale, prin promovarea culturii ºi pã¬cii, a înþelegerii între popoare, a cimentãrii prieteniei. Întrebat de jurnaliºti, în ce constã succesul sãu ºi cum de a reuºit sã facã atâtea, domnia sa a spus: „prin felul meu de a fi, sunt un om deschis ºi consider cã tratativele trebuie purtate deschis, corect, concret, nu discutând pe ocolite. Uneori, diplomaþii încep pe departe pentru a-ºi atinge scopurile.

Alteori, în loc sã afirme cã un lucru este „alb" sau „negru", spun cã este „gri", adicã nici una nici alta. Nu accept, din principiu.

Nu se potriveºte cu caracterul meu, nu-mi reuºeºte aºa ceva chiar dacã aº dori. Îmi place sã spun lucrurilor pe nume”.

B.K.

O Japonie vãzutã din Japonia, dar proiectatã pe harta lumii întregi Manager general al Departamentului de Creaþie a Valorilor Corporate din Corporaþia Toyota (Japonia), Tetsuya Kaida a început, din anul 2005, o campanie de prezentare a unui nou set de valori corporate pentru Toyota, valori bazate pe un concept generic numit „originalitate japonezã” (nihon dokus?). Numit adeseori de presa internaþionalã „un vizionar”, Tetsuya Kaida este cunoscut pentru talentul sãu de a integra concepte filosofice în design-ul final al produselor automobilistice, îndreptându-se înspre viitor nu numai regândind propria filosofie de afaceri ºi producþia de automobile a corporaþiei Toyota, ci ºi imaginea lumii de mâine.

Devenit un „revoluþionar” spiritual, Tetsuya Kaida simte, la începutul lui 2010, nevoia mãrturisirii, iar confesiunea scrisã devine o carte cu titlul Ba to kaze (Locuri ºi adieri), apãrutã ºi în limba românã, în traducerea Angelei Hondru, la Editura Yume. Deºi creeazã aparent impresia unui jurnal de cãlãtorie, cartea se dovedeºte a fi, în cele din urmã, un memento meditativ, în încercarea de a defini sufletul japonez (yamato damashii), la începutul unui nou deceniu al mileniului al III-lea: „În ultimii zece ani, am tot fost plecat din þarã. La început, deplasãrile mele au însemnat pur ºi simplu cãutarea obârºiei, în dorinþa de a gãsi rãspunsuri la întrebãri precum: Ce este Japonia? Unde ºi ce anume este specific japonez?”

Sufletul japonez, definit odinioarã de cãtre Motoori Norinaga ca „floarea de cireº în primele raze ale dimineþii”, se revizuieºte prin lectura cãrþii, iar definiþia de acum douã sute de ani este adaptatã vremurilor contemporane. Prin urmare, imaginea arhipelagului nipon capãtã noi valenþe, îºi modificã contururile, se îmbogãþeºte în

nuanþe, iar cuprinsul cãrþii împleteºte, firesc, într-o ordine (voit) deloc cronologicã, teme devenite embleme ale Japoniei de azi în lume, ca desenele animate (anime), benzile desenate (manga), muzica J-pop, moda de sezon, toaletele moderne, cu amintirea Japoniei de altãdatã: altare shinto, temple budiste, festivaluri tradiþionale etc. Reformulat, evitând cliºee ºi stereotipii, sufletul japonez poate fi cuprins acum între douã modele: cel al florilor de foc [=artificii] (hanabi) ºi al florilor de cireº (hanami), care, pentru autorul cãrþii, „ambele reflectã sentimentul efemeritãþii lucrurilor”.

Cãlãtoria de recunoaºtere ºi descoperire propusã de Tetsuya Kaida în Locuri ºi adieri este una particularã: o Japonie vãzutã din Japonia, dar proiectatã pe harta lumii întregi.

Timpul trece tãcut, dar lasã în urmã întâlniri ºi despãrþiri între oameni, întâmplate fie în Japonia, fie în diverse alte colþuri ale lumii, ºi devenite, la rândul lor, pretexte pentru întâlniri ºi despãrþiri viitoare: „Locul se încarcã de emoþii, iar în inimã reverbereazã o adiere proaspãtã. În final, despãrþirea e inevitabilã ºi poartã cu ea ecoul noii experienþe.”

Focul de artificii cu care imaginaþia îmi asociazã conþinutul cãrþii, face loc altor ecouri de lecturã, ale cãror reverberaþii (yoin) îmi reamintesc un proverb japonez: Ichiju no kage, ichiga no nagare mo tash? no en., ce s-ar traduce literal prin „umbra aceluiaºi arbore, apa aceluiaºi râu – legãtura cu o altã existenþã”. Altfel spus, sã împarþi cu cineva umbra aceluiaºi copac sau apa unui râu constituie o afinitate ce va permite regãsirea/ reîntîlnirea într-o viaþã viitoare... E speranþa cãreia îi dã naºtere o carte ca aceasta.

Rodica FRENÞIU

Pagina 28

Lettre de France (Suite de la page 1)

Etats-Unis vis-à-vis de la réforme du SMI proposée par les pays européens n’en est qu’une preuve supplémentaire.

La réalité est que l’économie américaine se porte très mal. Le chômage y atteint des sommets inhabituels en Amérique et la pauvreté s’y montre au grand jour tandis que les inégalités sociales, sectorielles et régionales s’y accentuent encore. Pour ne citer qu’un exemple, le déficit budgétaire fédéral est devenu une menace réelle pour la sécurité nationale américaine avec un chiffre de 1600 milliards de dollars pour 2010 et au moins 1300 milliards pour 2011. Cela signifie que le gouvernement américain doit emprunter un dollar chaque fois qu’il en dépense trois et dans ces conditions, les déficits abyssaux américains financés certes par l’Europe mais surtout par la Chine ont fait de Washington un otage de Pékin. La déclaration de Barak Obama à l’occasion de son discours sur l’état de l’Union en janvier 2010 précisant qu’il n’accepterait pas une deuxième place pour les Etats-Unis n’a rien changé à l’affaire. D’ici deux décennies, il est évident que la Chine sera la première puissance économique et diplomatique du monde pour peu que ses graves faiblesses internes et l’attitude du PCC ne mènent pas d’ici là à des implosions sociales dont personne ne saurait calculer les risques et les conséquences.

A l’échelle de la planète, la politique extérieure des Etats-Unis est en mauvaise passe parce qu’elle n’a pas su régler les problèmes que posent l’Irak, l’Afghanistan, l’Iran, la Corée du Nord, et aussi parce qu’on peut croire que les quelques victoires, d’ailleurs le plus souvent verbales, qu’elle a remportées, se sont faites au détriment des intérêts de ses alliés occidentaux, européens pour l’essentiel et plus précisément encore à l’encontre de la France. Ce fut le cas en particulier dans plusieurs pays de l’Ouest africain.

Toutefois, les déclarations relatives à la Tunisie, l’action menée en Egypte, les manœuvres en Afrique noire, certains doubles jeux au Proche et au Moyen Orient sont aussi des victoires à la Pyrrhus. Il est vrai en effet qu’en parallèle, on a pu s’apercevoir de l’impuissance des services secrets les plus chers et les plus importants du monde, au moment même où les anciens directeurs de la CIA venaient témoigner devant des caméras américaines des difficultés qu’ils avaient eues à régler avec leurs différents présidents depuis la fin de la seconde guerre mondiale.

Deuxième puissance du monde, la Chine est à la croisée des chemins. Son bilan économique est positif si l’on en croit les chiffres. Mais chacun sait que les conséquences sociales d’une croissance économique par trop débridée peuvent s’avérer dangereusement néfastes. La situation des agriculteurs chinois et des travailleurs migrants qui n’ont même pas pu profiter des miettes de la croissance, leurs révoltes toujours réprimées assombrissent le tableau de ce que d’aucuns appellent le «bien aller» chinois. Outre des injustices sociales de moins en moins tolérables, le pays est

rongé par une corruption d’autant plus difficile à admettre qu’elle atteint les échelons inférieurs d’une société qui en est désormais informée au jour le jour par les médias traditionnels. Enfin, l’absence de liberté politique y est patente.

L’extraordinaire essor de l’internet dans le pays (plus de 420 millions d’internautes en 2010), en dépit des centaines des milliers de policiers en ligne chargés de contrôler cette NTIC, montre les difficultés qu’a le PCC à continuer de tenir ce pays ultra capitaliste aux dimensions continentales. Il est vrai que pour être fidèle à son slogan «il est glorieux de s’enrichir», le PCC ne peut qu’encourager lui-même le développement accéléré de ces nouvelles technologies absolument indispensables au développement de toute nation moderne. En même temps, le danger politique qu’elles représentent est considérable, car en Chine comme ailleurs, l’ouverture des esprits à la mondialisation est allée de pair avec la modernisation, synonyme jusqu’à présent d’occidentalisation et donc de désir de liberté tant économique que politique.

La Russie de Vladimir Poutine présente, elle, tous les aspects d’une grande puissance en devenir qui devra surmonter encore longtemps les obstacles issus de plus de trois quarts de siècle de socialisme. Toutefois, la montée en puissance de l’économie russe est d’autant plus aléatoire et fragile que jusqu’alors aucun pays n’a réussi à se développer à partir de la seule richesse énergétique. Sensiblement dépendante des cours du pétrole et du gaz, et liée sur ses périphéries aux fragilités des transports des hydrocarbures, la Russie d’aujourd’hui a d’autant plus de mal à assumer l’héritage de l’exURSS que les Etats baltes, les pays du Caucase et ceux de l’Asie centrale ont réussi peu ou prou à recouvrer une indépendance relative par rapport à Moscou. Pour ce qui concerne ces derniers, leurs taux de croissance sont assez encourageants dans l’ensemble. A l’inverse, ils ont choisi à des degrés très divers le rythme de leur marcher vers la démocratie. Plus globalement, concernant l’œkoumène russe, il semblerait que la religion orthodoxe de par ses manifestions sociologiques et économiques soit devenue un élément essentiel dans la fabrication du devenir de ce pays où l’on retrouve maints vestiges de ce que fut la sainte Russie du XIXe siècle.

L’Union européenne se porte mal, elle aussi, chacun le sait, et chaque jour apporte aux ennemis de cette construction des raisons de douter de plus en plus de son avenir tant économique que politique. L’euro est en crise et certains prédisent sa disparition. L’Espagne, le Portugal comptent des pourcentages de chômeurs inacceptables. Partout, les déficits budgétaires ont explosé. La Grèce est à la dérive, la politique italienne est déconcertante et l’avenir de la Belgique ne semble plus assuré. On est bien loin de l’Europe de Robert Schumann et de ses rêves d’unité.

L’espoir d’aujourd’hui est que le couple franco-allemand ne vole pas en éclat, même si l’entente entre Nicolas Sarkozy et Angela Merkel n’est pas toujours très cordiale, en particulier lorsqu’il s’agit du soutien de l’euro, des exportations et de la manière de prendre en compte les flux migratoires.

Quant au Royaume uni, qui n’a en réalité jamais vraiment joué la carte europée-

nne, il s’enfonce peu à peu dans des difficultés sociales profondes et structurelles et entre dans une période de rigueur qui risque de ne pas être acceptée par une population qui n’est plus mentalement isolée et différente de celle du continent. Enfin, tout comme la Grèce, les autres zones périphériques de l’Union ont mal supporté la crise de 2008. Les anciennes démocraties populaires que sont la Bulgarie, la Roumanie, la Slovaquie et même la Hongrie ont vu leurs transitions vers l’économie de marché qu’on aurait pu croire réussies, plus ou moins obérées par les conséquences de la crise mondiale. Heureusement, toute une série de facteurs positifs, dont le goût pris pour la liberté, rendent leur marche vers le libéralisme et la démocratie irréversible sauf à se laisser aller à des tentations populistes.

Les problèmes du Proche et du Moyen Orient sont toujours là. Et de Beyrouth à Kabul, d’Ankara au Caire, voire jusqu’à Sanaa, ils ont perduré sauf que dans son ensemble, le monde arabe qui inclut le grand Maghreb semble en ébullition depuis fin 2010, c'est-à-dire depuis la Révolution du Jasmin qui joua le rôle de détonateur. Certes, comme l’ont fort bien montré nos spécialistes des pays arabes, il ne saurait être question de comparer la situation de la Tunisie à celles de l’Egypte, du Yémen, de la Jordanie voire même à celles de ses voisins Algérie et Libye. Les enjeux y sont en effet très différents. Mais une chose est sûre, le monde arabe souffre d’être doublement minoritaire, d’abord parce qu’il ne compte pas plus que 300 millions de personnes, ensuite parce qu’il est également minoritaire dans l’islam (à peine 13% des musulmans de la planète). Enfin, les rivalités entre Sunnites et Chiites semblent s’être encore exacerbées. L’exemple de Bahreïn est à ce niveau exemplaire. A cela, il faut rajouter que les Etats arabes détiennent une bonne part des hydrocarbures du globe et que de ce fait, le jeu des grandes puissances, en particulier celui des Etats-Unis d’Amérique y est plus prégnant qu’ailleurs. En même temps, la géographie et l’histoire ont sensibilisé ses populations plus facilement, plus précocement et plus fortement aux avantages du mode de vie à l’occidentale, à ses pratiques de la liberté et le bilinguisme arabe-français et arabeanglais y est très répandu, ce qui fait dire aux adversaires de l’Occident que c’est là un facteur majeur d’acculturation.

L’Afrique noire n’a toujours pas décollé, même si certains parlent d’une Afrique qui gagne et d’une Afrique qui s’enfonce. Mais il faut bien admettre qu’elle est demeurée le champ clos d’un affrontement entre les anciennes puissances coloniales, les Etats-Unis et un pays émergent comme la Chine. La partition du Soudan, les errements du Zimbabwe, le départ de Laurent Gbagbo en Côte d’Ivoire après s’être maintenu au pouvoir dans l’illégalité la plus totale pendant plus de cinq ans, les incertitudes qui pèsent sur le Niger, les questionnements sur l’avenir du Sénégal, l’insécurité qui sévit au Sahara, les actes de piraterie en mer Rouge, les difficultés de l’Afrique du sud sont autant d’éléments constructeurs de pessimisme.

L’Amérique latine, à l’inverse, laisse transparaître quelques lueurs d’espoir.

Certes, le sous développement mexicain ou bolivien ne pourra être éradiqué du

jour au lendemain, mais les nouveaux régimes mis en place au Brésil, au Venezuela, en Colombie, chacun à sa manière, peuvent permettre de penser qu’une volonté de résoudre vraiment les problèmes est en train de naître sur ce continent. Mieux encore, certains de ses dirigeants ont montré qu’ils pouvaient agir pour s’attaquer aux problèmes structurels au lieu de ne penser simplement qu’à mettre en place les conditions politiques de leur réélection.

L’étude de la géopolitique du monde d’aujourd’hui ne saurait se limiter à un tour d’horizon géographique, continent par continent ou pays par pays, tant il est vrai que nos Etats et organisations internationales sont bien souvent assez impuissants à résoudre les problèmes du monde. En effet, ces derniers ne sont plus simplement interétatiques mais relèvent pour l’essentiel du transnational. Cela signifie en parallèle que les décisions étatiques, les politiques nationales sont de plus en plus battues en brèches par des pouvoirs financiers qui, dans leur majorité, échappent à la géographie des frontières politiques, économiques et morales. Il en va de même pour tout ce qui peut avoir trait à la protection de la nature, de notre environnement, de nos habitudes culturelles.

La question du terrorisme dont la pieuvre ne saurait être détruite par des actions ponctuelles et ciblées, comme l’exécution de Ben Laden, relève de la même analyse. L’échec des opérations menées en Irak tout comme en Afghanistan pour éradiquer les manifestations violentes et armées du fondamentalisme et de l’intégrisme musulmans est patent. Chacun le sait désormais, on ne peut plus «terroriser» les terroristes par la force armée. C’est donc par la seule diplomatie qu’on pourra mettre un terme à ces agissements. A cet égard, la solution prônée par exemple par les autorités de Tachkent concernant le conflit afghan, nous semble correspondre à la voie raisonnable. L’appel du Président ouzbek Islam Karimov à la tenue de négociations incluant les pays voisins de l’Afghanistan ainsi que l’OTAN présente sur le terrain, nous semble relever du même type de pragmatisme que celui du Général de Gaulle, lorsqu’invité à Phnom Phen, il conseillait instamment aux Américains de régler le problème vietnamien par la négociation.

La situation de notre pays est d’autant plus complexe qu’il est devenu, comme tous les autres, très vulnérable aux caprices de la mondialisation en même temps qu’il doit assumer tant bien que mal l’héritage de ses grandeurs passés qu’elles soient militaires, diplomatiques, coloniales, culturelles, etc. De surcroît, la construction européenne nous a mis en situation de devoir prendre en compte les décisions prises à Bruxelles, et en particulier les positions diplomatiques incarnées par l’installation en 2011 de l’outil diplomatique européen. Certains y voient une perte de notre souveraineté nationale, de notre indépendance, une abdication de notre volonté d’exister dans le monde, d’autres au contraire une contribution indispensable à la mise en place d’une Union européenne forte, viable et donc dotée d’une défense et d’une diplomatie commune à 27 pays.

Ce débat n’est pas prêt d’être clos et donc porteur de funestes inquiétudes.

La place de la France dans le monde ne

saurait s’envisager sans la prise en compte du devenir de la francophonie et de l’OIF. Démographiquement parlant, le Maghreb et l’Afrique noire sont devenus l’avenir d’une francophonie dont la population progresse peu aujourd’hui dans les pays développés et qui s’est réduite comme une peau de chagrin en Europe comme au Québec pour des raisons de faible fécondité et aussi parce que la langue française y a perdu du terrain au profit de l’anglais.

C’est encore plus notable aux seins des institutions de l’Union européenne et des organisations internationales et ce dans l’indifférence notable des élites françaises.

En matière politique, l’OIF s’efforce de montrer que la France a peut être encore quelques choses à dire au monde. La prise en compte des cultures des autres, le respect des droits de l’homme, les droits des minorités sont autant d’exigences morales sur lesquelles la France ne saurait transiger. Il nous faut donc mettre en place une politique culturelle cohérente et dynamique comme devrait s’atteler à le faire le tout nouvel Institut français présidé par Xavier Darcos. Mais le simple maintien du réseau culturel de nos ambassades dont le monde entier nous enviait la densité il y a dix ans encore, nécessite des efforts financiers que nous aurons de plus en plus de mal à soutenir. Reste enfin qu’il est à craindre que l’élargissement continuel de l’OIF à des pays de moins en moins francophones, risque d’avoir les mêmes effets délétères et dévastateurs que ceux qu’on a pu constater dans l’Union européenne lors qu’on y a préféré l’élargissement à l’approfondissement.

La France, on le sait, préside en 2011 le G8 et ce pour la sixième fois. Or, depuis le sommet de Pittsburgh en septembre 2009, il a été décidé de faire du G20 le principal forum de coopération économique internationale. De ce fait, la France souhaite, pendant sa présidence, recentrer ce nouveau G8 sur des sujets d’intérêts communs aux économies les plus développées étant entendu qu’elles sont confrontées à des problèmes spécifiques, et sur les enjeux de paix et de sécurité internationale ainsi que sur le parteneriat avec l’Afrique.

Concernant le G20, la France a défini cinq priorités pour sa présidence : la réforme du système monétaire international, le renforcement de la régulation financière, la lutte contre l’envol des prix des matières premières, le soutien de l’emploi et le renforcement des protections sociales dans le monde ainsi que la lutte contre la corruption.

Face à la crise mondiale de 2008, notre pays avait déjà fait montre de sa volonté de lutter contre les errements d’un capitalisme financier dont la dérive spéculative était devenue incontrôlable par les plus riches et intolérable aux plus pauvres. Il a également réussi à faire admettre aux nations les plus développées la nécessité d’accueillir les pays émergents au sein des cénacles internationaux les plus déterminants pour l’avenir de notre planète. C’était là une ardente obligation digne de la tradition humaniste de la France.

Aujourd’hui, placée à la présidence de G8 et G20, la France est cœur des décisions qui devraient assurer l’équilibre mondial. Alors, rêvons ensemble d’une bonne année du lapin !

Pagina 29

O privir e obiectivã asupra r elaþiilor r omâno - polone Ultimele douã lucrãri editate de diplomatul, scriitorul, publicistul, traducãtorul Nicolae Mareº, polonist de marcã, au fost lansate la Fundaþia Europeanã Titulescu, care, alãturi de Asociaþia de Drept Internaþional ºi Relaþii Intrenaþionale au fost gazdele evenimentului. „Alianþa româno-polonã între destrãmare ºi solidaritate” ºi „Lucian Blaga – diplomat la Varºovia”, examineazã o perioadã semnificativã, tensionatã a relaþiilor dintre România ºi Polonia, perioada imediat premergãtoare primei mari conflagraþii mondiale. Cele douã lucrãri au ca bazã documente oficiale din acea vreme, analizate cu mare atenþie ºi profesionalism. Autorul este un profund cunoscãtor al realitãþiilor poloneze, cunoaºtere care se datoreazã timpului îndelungat petrecut în Polonia, aproape întreaga sa carierã diplomaticã desfãºurânduse în aceastã þarã. Experienþa dobânditã cu prilejul activitãþii diplomatice, contactul nemijlocit cu viaþa politicã, socialã, culturalã a Poloniei, cu însuºi poporul polonez au fost surse deosebit de fertile pentru Nicolae Mareº, care a ºtiut sã le valorifice într-o sumedenie de lucrãri,

între care se înscriu ºi cele douã volume lansate la Fundaþia Europeanã Titulescu. Despre ele, despre contribuþia autorului, au vorbit pe larg iluºtrii invitaþi la eveniment: academicienii Dan Berindei - vicepreºedinte al Academiei Române ºi Dinu C. Giurescu, directorul general al Bibliotecii Metropolitane, scriitorul Florin Rotaru, directorul Institutului pentru Studii Politice de Apãrare ºi Istorie Militarã, general Mihai Ionescu, prof. univ. dr.

Ion Calafeteanu.

Acad. Dan Berindei a apreciat calitatea volumului care se ocupã de Lucian Blaga ca diplomat ºi care,pe lângã studierea unui episod inedit din viaþa acestuia face ºi o radiografie a relaþiilor româno – polone dintr-o perioadã dramaticã a istoriei.

Despre cealaltã lucrare, „Alianþa româno-polonã între destrãmare ºi solidaritate”, au vorbit pe larg acad. Dinu C. Giurescu, Florin Rotaru ºi Mihai Ionescu. A fost relevat faptul cã autorul ºi-a întemeiat analiza pe studierea unui impresionant volum de documente, în cea mai mare parte inedite, descoperite în arhivele Ministerului de Externe ºi Arhivele Naþionale. În lucrarea sa Nicolae Mareº eviden-

þiazã complexitatea raporturilor româno-polone, relevã elementele care neau apropiat, dar ºi disfuncþiile apãrute în cadrul acestor relaþii, factorii subiectivi ºi obiectivi care au contribuit la aceasta.

Vorbitorii au subliniat faptul cã autorul se defineºte ca un cercetãtor non – conformist, care, deºi diplomat de carierã, nu utilizeazã o manierã diplomaticã în demersul sãu ºtiinþific, ci pune în luminã cu acribie ºi cu deplina sinceritate a istoricului adevãruri uneori crude care nu s-au spus „pentru a nu ne supãra vecinii”. În cuvântul lor, personalitãþile amintite s-au referit ºi la meritul autorului de a nu trata relaþiile dintre cele douã þãri, în sine, ci în contextul ºi pe fundalul evenimentelor europene, ceea ce i-a permis aprofundarea concluziilor desprinse din cercetarea sa. Întâlnirea de la Casa Titulescu a permis un schimb de pãreri de înaltã þinutã, participanþii - în special foºti diplomaþi de carierã -, apreciind evenimentul, care, de altfel, nu este un unicat în programul Fundaþiei.

A.O.

Celebrating World Day for Cultural Diversity Wajiha HARRIS President of Scherezade Foundation and partener for the Alliance of Civilizations The United Nations Alliance of Civilizations (UNAOC) is an initiative of the UN SecretaryGeneral, which aims to improve understanding and cooperative relations among nations and peoples across cultures and religions.

The Alliance was established in 2005, at the initiative of the Governments of Spain and Turkey, under the auspices of the United Nations. In April 2007, the United Nations Secretary-General appointed Jorge Sampaio, former President of Portugal, as High Representative for the Alliance. A Group of Friends - a community of over 101 member countries and international organizations and bodies, supports the Alliance of Civilizations The basic principles of the Alliance is built on the ideals and principles of the European Convention on Human rights, the European Cultural Convention namely its "White Paper on Intercultural Dialogue - Living Together as Equals in Dignity". Working in partnership with governments, international and regional organizations, civil society groups, founda-

orientation. They play a very important role in shaping the society by providing job opportunities based on educational capabilities.

The private sector also plays a crucial role in achieving a certain standard of professionalism which prepares young people for life in a multicultural and democratic society respecting civic and human rights.

The private sector can open new avenues and identify innovative tools to complement the action carried out by governments to promote intercultural understanding and dialogue. In current times some of the most innovative and effective approaches are coming from a new generation of business leaders and philanthropists, who are using their business skills, community understanding and cross-border perspectives to help build cultures of respect, understanding and inclusiveness in today's global society. They are able to contemplate the phenomenon as a source of tension and subsequently, think along conflict prevention.

Today cultural diversity cuts across the three

tions, and the private sector, the Alliance is supporting a range of projects and initiatives aimed at building bridges among a diversity of cultures and communities.

While we all know that Romania counts among the few nations where cultural diversity seldom becomes a source of tension largely due to the tolerant nature of civil society as well as government circles, however growing multiculturalism and globalization can lead to increased points of interaction and in some cases, potential friction between cultures as we

pillars needed to develop a society: economic, social and environmental. Therefore all of us have to participate in this call for transformation of concepts into action. We have to go beyond the boundaries of nationalities and identities and generate new movements involving the public sector and the civil society.

To this end, we have to work together to identify at least some of the building blocks of this narrative, and move towards a more pluralistic and inclusive vision - fit for the challenges and the opportunities of our time.

have seen in some larger metropolitan cities of the world.

Cultural diversity is a fact in today's world. The challenge is to find the best way to embrace this diversity and foster inclusive leadership - in business, government and civil society. A lot of research is currently being done to identify and define key 'inclusive behaviours', and to develop mechanisms to encourage the world leaders to adopt them. Currently, private sector is leading this work, and it could provide vital lessons to governments and local authorities addressing diversity in their communities.

We believe that the involvement of the private sector is a very important component in promoting inclusiveness as they are carrying the torch in advocating equal opportunities for both genders irrespective of their ethnic

The Romanian Government deserves praise and recognition for placing Alliance of Civilizations on its priorities.

I would like to thank State secretary Doru Costea and Ambassador Gitenstein for their co hosting our event.

My gratitude to Mrs. Sofianou from Sof Medica who are the sponsors of the event.

I am grateful to the students of AISB who have volunteered to come and perform, to show solidarity for Cultural diversity.

Last but not least a big thank you to Hotel intercontinental for helping us in organizing an event in the spirit of Cultural diversity.

Muzica, dansul ºi ar t a thailandez e A a III-a ediþie a "Festivalului Cultural Thailanda 2011, organizat de Ambasada Regalã a Thailandei în România, sub înaltul patronaj al Ministerului Culturii ºi Patrimoniului Naþional a fost gãzduitã de Muzeul Naþional al Satului "Dimitrie Gusti". 45 de artiºti ºi 22 de maeºtri artizani au adus la Bucureºti o parte din diversitatea ºi culoarea Thailandei.

Festivalul a demarat cu lansarea unei emisiuni de timbre, intitulatã "România ºi cultura Thailandei reflectatã în timbre". Zilele Festivalului au continuat cu prezentarea celor mai frumoase arte ºi meºteºuguri thailandeze, cu muzicã ºi dans specific, expoziþii ºi ateliere demonstrative, arte marþiale dar ºi bucãtãrie tradiþionalã.

A cincea zi ºi ultima, a dat ocazia iubitorilor culturii acestei þãri asiatice sã participe la Sala Palatului la spectacolul omagial "Thailanda: spiritul unui popor", susþinut, în faþa a peste 4000 de spectatori, de Trupa de Dans Clasic a Regatului Thailandei, cea mai bunã trupã de dans ºi muzicã clasicã tradiþionalã din aceastã þarã. Principala responsabilitate a artiºtilor Trupei este sã pãstreze, sã creeze ºi sã rãspândeascã tezaurul cultural al artelor naþionale ale spectacolului. Membri ei au excelente cunoºtinþele în domeniul strãvechilor arte ale spectacolului ca ºi o abordare

puternic inovatoare a formelor artei.

Pe tot parcursul spectacolului, Trupa de dans a fost susþinutã muzical de "Pee Part", formaþie de suflãtori ºi percuþie care au folosit instrumente precum "Pee Nai" (oboi), "Ranad Ake" (xilofonul alto), "Ranad Toom" (xilofonul bas), "Tapone", (toba cu douã capete), "Gong" (tobã

simplã) ºi "Ching" (talgerul mic) ºi care au reuºit sã insufle auditoriului o binecuvântatã plãcere ºi o stare de bine.

Dansatorii, îmbrãcaþi în deja celebrele costume naþionale multicolore, cu coifurile aurite, bãtute în pietre nestemate,au interpretat dansuri tradiþionale care îºi au rãdãcinile în vremuri de mult uitate; Dansul îngerilor, Dansul fericirii Binecuvântate, Dansul Narai Song Suban sau Dansul sculptural strãvechi sunt câteva exemple. Au mai fost interpretate în stil modern ºi dansuri din folclorul nou, precum dansul Ram Lao Krathop Mai sau dansul Krabi - Krabong, un dans ce cuprinde mai multe metode de autoapãrare.

Nu au fost uitate dansurile pline de culoare specifice celor patru regiuni ale þãrii (Nord, Nord-Est, Centru,Sud). În sfârºit, o artistã a Trupei, a interpretat un cântec compus de Majestatea Sa Regele Thailandei ºi câteva melodii ale unor compozitori români, interpretate în limba românã,ea fiind mult aplaudatã de public.

Finalul spectacolului a adus pe scena Sãlii Palatului, alãturi de membri trupei oaspete îmbrãcaþi în frumoase costume tradiþionale thailandeze, tineri artiºti români, îmbrãcaþi ºi ei, în costume naþionale româneºti, care, în aplauzele entuziaste ale publicului, au dansat împreunã pe muzicã thailandezã ºi româneascã, purtând în mâini stindardele celor douã þãri ºi demonstrând astfel legãtura de prietenie dintre cele douã þãri ºi popoare.

Artiºtii thailandezi, cu graþie ºi sensibilitate, cu multã dragoste pentru arta pe care o reprezintã ºi cu pasiunea pentru lucrul bine fãcut, au cules, miunute în ºir, aplauzele spectatorilor.

La spectacol a luat parte Excelenþa Sa doamna Chantipha Phutrakul, Ambasadorul Regatului Thailandei în România, precum ºi o serie de membri ai Corpului diplomatic acreditat la Bucureºti, un numãr mare de invitaþi ai Ambasadei ºi un numeros public.

K.B.

Speech delivered on the occasion of the reception organized to celebrate the World Day for Cultural Diversity

Pagina 30

“Provocãri” ºi performanþe la IRCCU Veneþia Fiecare popas la Veneþia înseamnã, pe lângã farmecul strãzilor înguste, al gondolelor, "suvenirurilor" de Murano (mai mult sau mai puþin autentice) ºi al nelipsitelor mãºti, ºi reîntâlnirea, întotdeauna aºteptatã ºi extrem de plãcutã, cu toþi cei care lucreazã la Institutul Român de Culturã ºi Cercetare Umanisticã (IRCCU), o mânã de oameni care reuºesc sã facã adevãrate minuni, pe care le apreciem ºi noi, cei din þarã, ºi italienii care, prin manifestãrile cu statut de eveniment prezentate periodic, descoperã noi laturi ale culturii noastre, convingându-se, de fiecare datã, cã cel puþin sub acest aspect suntem de mult "în Europa". Într-un amplu dialog, am aflat de la directorul ad-interim Monica Joiþa, referitor la "evenimentul Enescu", faptul cã "întregul proiect este ºi un motiv de mândrie - o adevãratã provocare - pentru cã, pânã acum, acest institut nu a organizat un turneu, ceea ce ne-a stimulat, toate acestea conducând la conceperea ºi concretizarea unei premiere. Turneul este legat ºi de o strategie a Institutului nostru care, în ultimii ani, încearcã sã depãºeascã spaþiul veneþian ºi sã se orienteze spre "acoperirea" nordului Italiei.

Anul acesta ar fi un vârf în acest sens - avem manifestãri importante la Torino, Verona, Udine, Genova, Roma ºi pentru prima oarã acordãm atenþie Siciliei, care din pãcate nu reprezintã încã o temã abordatã în cadrul relaþiilor culturale bilaterale. Pentru început, la Catania, în parteneriat cu Facultatea de litere, "testãm" teritoriul în domeniul literaturii, istoriei, artei, muzicii ºi teatrului; la Teatrul din Cagliari s-a montat deja opera Oedip de Enescu ºi, tot în Sicilia, ºtiu cã existã un interes pentru teatrul lui Matei Viºiec, scriitor român în vogã, deci meritã explorat ºi exploatat ºi acest aspect.

La Torino, terenul era însã pregãtit, pentru cã în acest an, IRCCU Veneþia a fost pentru a treia oarã organizator, împreunã cu Centrul Naþional al Cãrþii, al participãrii României la cel mai important târg de carte al Italiei - Salonul Internaþional de Carte -, care s-a desfãºurat în luna

mai, iar concertul pe care Gabriel Croitoru ºi Karim Said l-au susþinut la sala Auditorum RAI din Torino a avut loc cu cinci zile înainte de inaugurare, fiind inclus oficial în cadrul manifestãrilor româneºti dedicate Salonului. Un motiv de mândrie naþionalã, pentru cã þara invitatã de onoare la ediþia din acest an este Federaþia Rusã, iar participarea României trebuie sã fie foarte bunã, inclusiv din perspectiva faptului cã facem demersuri ca, la o ediþie viitoare, þara noastrã sã fie, la rândul sãu, invitat de onoare, deci standul de carte va fi susþinut ºi completat prin evenimente muzicale. Dar pânã atunci, urmãtorul moment al turneului Enescu, dupã Veneþia, a avut loc la Verona, unde existã o asociaþie culturalã româneascã, 'OPEN onlus', al cãrui reprezentant, domnul Adrian Sgaroiu, are o excelentã relaþie cu Primãria localã ºi astfel a 'netezit' calea pentru colaborarea noastrã. Este, de fapt, cea de a doua manifestare pe care o organizãm la Teatrul Filarmonic din Verona, în sala Maffeiana - cu trei ani în urmã a concertat acolo tânãrul Vlad Stãnculeasa, având un mare succes cu Lãutarul enescian. Turneul "George Enescu în Italia" se va încheia la Accademia di Santa Cecilia din Roma, în onoarea Zilei Naþionale a României, cu un concert pe care îl organizãm împreunã cu Accademia di Romania, sperând sã derulãm ºi în viitor asemenea manifestãri în parteneriat."

Iar în paralel aveþi alte "provocãri" poate la fel de solicitante.

"Ca niciodatã, aproape toate proiectele noastre de anvergurã au loc în prima jumãtate a anului, printre acestea fiind ºi Bienala de Artã - cel mai important eveniment din domeniul artelor vizuale din toatã lumea, prima ediþie desfãºurându-se în 1895. Atunci când a inaugurat 'Casa Romena di Venezia', în 1930, Nicolae Iorga a constatat cã, spre deosebire de þãrile vecine, România participase sporadic la Bienalã ºi s-a gândit sã facã demersuri la Primãria Veneþiei pentru ca în spaþiul de la Giardini sã construiascã un pavilion naþional, aºa cum aveau deja

celelalte þãri din vecinãtate. Puþini ºtiu cã Iorga personal s-a zbãtut ani de zile sã obþinã bani pentru construirea clãdirii. (Am descoperit în arhiva Bienalei corespondenþa sa pe aceastã temã ºi intenþionãm sã o publicãm în volum.)

Deci România are un pavilion naþional începând din 1940, dar în acest an marcãm o altã 'premierã', pentru cã, la iniþiativa Institutului nostru, România a participat la ediþia cu numãrul 54 cu douã proiecte naþionale - cel din Pavilion (curatori Maria Bojan, Ami Barak ºi Bogdan Ghiu) ºi cel din Noua Galerie a IRCCU (autori Adrian Bojenoiu ºi Adrian Niculescu), acest din urmã spaþiu fiind astfel înscris pe harta oficialã a locaþiilor Bienalei de Artã. Multe þãri care nu au fericirea sã aibã pavilion propriu închiriazã, plãtind sume substanþiale, spaþii în oraº, pentru a participa la Bienalã, deci România are un dublu avantaj, un capital îmbogãþit de

imagine (ºi) pentru cã are douã locaþii ºi douã proiecte naþionale. Bienala de artã dureazã circa ºase luni iar la finalul fiecãrei ediþii organizatorii italieni realizeazã un raport asupra celor ce s-au petrecut, constatându-se cã, de la o ediþie la alta, numãrul vizitatorilor din întreaga lume este în creºtere. Spre exemplu, anul trecut când Bienala a fost dedicatã arhitecturii, pe o perioadã de patru luni -, au fost aproape 400.000 vizitatori din toatã lumea. Sunt trei instituþii care colaboreazã la organizarea pre-

zenþei României la Bienala de Artã de la Veneþia (Ministerul Culturii ºi Patrimoniului Naþional, Ministerul de Externe ºi Institutul Cultural Român, cãrora li se adaugã, pentru Bienala de Arhitecturã, o a patra instituþie, anume Uniunea Arhitecþilor), bugetele alocate de statul român prin intermediul acestora ridicându-se la sume importante. IRCCU Veneþia este organizatorul "pe plan local" al ambelor proiecte, iar colegul nostru Cristian Alexandru Damian este ºi vice-comisarul României la Bienalã. Ne-am strãduit sã facem promovarea în mass media, sã organizãm conferinþa de presã premergãtoare, vernisajele deci un punct forte în activitatea noastrã. La iniþiativa institutului nostru, pentru prima oarã s-a organizat un concurs pentru desemnarea celor douã proiecte, care s-a adresat artiºtilor vizuali, cetãþeni români ºi nu numai, având deci o deschidere internaþionalã extraordinarã, cu un juriu incluzând specialiºti externi. Proiectul din Pavilionul României îi are ca protagoniºti pe Ion Grigorescu, unul dintre cei mai reprezentativi artiºti vizuali pe plan internaþional, Aneta Mona Chiºa ºi Lucia Tkacova iar proiectul din Noua Galerie reprezintã o panoramã a ultimilor 20 de ani în artele vizuale din România. Dacã în domeniul muzical ºi în cel al traducerilor din literatura românã avem deja realizãri deosebite, sperãm sã fie un an bogat ºi în artele vizuale, ca urmare a organizãrii concursului destinat proiectelor din acest domeniu, cu tema "Fostering Artistic Practices". Dupã ce vom onora toate aceste evenimente, ne vom concentra pe cele din 2012, cu accent pe dimensiunile tradiþionale ale activitãþii noastre - tradiþia academicã ºi ºtiinþificã (bursierii "Nicolae Iorga", cele douã publicaþii ºtiinþifice, cursurile de limba românã pentru studenþii Universitãþii Ca' Foscari, manifestãrile în domenii umanistice), sprijinirea traducãtorilor de literaturã românã, Salonul Internaþional de Carte de la Torino, Bienala de Arhitecturã, de asemenea cu douã proiecte naþionale -, având însã ºi o noutate, un proiect

Descoperindu-l pe Enescu Am avut privilegiul sã fiu din nou, la sfârºitul lunii februarie, oaspete al Institutului Român de Culturã ºi Cercetare Umanisticã din Veneþia unde, în special în ultimii ani, s-au realizat adevãrate performanþe în domeniul proiectelor de mare interes pentru publicul italian, ceea ce a determinat recunoaºterea unanimã a valorii manifestãrilor artistice oferite ºi, firesc, o colaborare constantã cu Primãria ºi cu instituþii de prim rang, precum Teatrul "La Fenice", lãcaº secular care a gãzduit ºi concertele organizate în 2009 ºi 2010. ªi toate acestea prin strãdania directorului ad interim al IRCCU, Monica Joiþa ºi a echipei sale, un rol "cheie" avându-l Mihai Stan. Profesionalismul ºi dãruirea cu care imagineazã ºi concretizeazã noi ºi noi activitãþi se regãsesc din plin ºi în recentul proiect de o anvergurã aparte, derulat sub semnul lui Enescu, marcând 130 de ani de la naºterea muzicianului român printr-un prim turneu organizat de Institut în Peninsulã. ªi nu doar excelenta idee în sine este remarcabilã, ci ºi concepþia complexã ºi derularea manifestãrilor în sãli celebre, cu o rezonanþã specialã în lumea muzicalã precum ºi faptul cã în fiecare element al proiectului se regãseºte cota de noutate. Formula "pentru prima oarã" devine astfel o constantã a acelor zile memorabile, pornind chiar de la originalitatea turneului, continuând cu implicarea Muzeului "Enescu" de la Bucureºti (ºi printr-o amplã expoziþie realizatã, ca de obicei, cu ºtiinþã ºi pasiune, de cãtre Cristina Andrei, al cãrei nume nu este însã menþionat) sau cu binevenita prezentare a Festivalului "George Enescu" în perspectiva ediþiei XX, ce se va desfãºura la Bucureºti în luna septembrie, tocmai pentru a sublinia existenþa noastrã în marele circuit internaþional.

Un alt aspect inspirat s-a dovedit a fi ºi programarea manifestãrilor derulate sub genericul "George Enescu la Veneþia", între "avan-premiera" vestitului carnaval ºi debutul oficial al acestuia, seria fiind inauguratã printr-o conferinþã de presã. În cadrul acesteia numeroºi comentatori ºi ziariºti au urmãrit, în ambianþa sãlii "Amanatti" de la Fenice,prezentarea turneului de cãtre directorul IRCCU Veneþia, Monica

Joiþa, cuvântul de salut al secretarului artistic al teatrului-gazdã, Pierangelo Conte, intervenþia directorului Conservatorului, Massimo Contiero (subliniind faptul cã este prima colaborare cu IRCCU), ºi cea a violonistului Gabriel Croitoru (menþionând cã va cânta pe vioara lui Enescu).

A luat cuvântul ºi pianistului Karim Said (palestinian care, studiind la Academia Regalã din Londra, este primul câºtigãtor al bursei Societãþii "Enescu" din acel oraº, aflatã sub patronajul Principesei Margareta), Nicoletta Canella, preºedintele companiei Bellini Canella Spa, care a precizat cã, în calitate de sponsor permanent al proiectelor IRCCU, firma oferã sticle cu renumita ºampanie Bellini, purtând efigia compozitorului omagiat). O informare generalã asupra Muzeului "Enescu" a fost susþinutã de directorul Laura Manolache iar statistica prezenþelor în Festival a fost expusã de reprezentantul ARTEXIM, Alexandra ªolea, text reluat a doua zi la Conservatorul "Benedetto Marcello", din pãcate fãrã exemplificãrile anunþate (din cauza unor "bâlbe" tehnice) ºi fãrã o adresare directã, care ar fi captat atenþia, studenþi ºi profesori ascultând ºi (mult prea) amplul curs anost referitor la Enescu, în care aceeaºi Laura Manolache a inclus un ºir de citate din interviurile muzicianului, iar lect. univ. dr. Ioana Croitoru (de la catedra de vioarã a Universitãþii Naþionale de Muzicã din Bucureºti) a propus o analizã cu adevãrat interesantã a unor Capricii de Paganini pentru care Enescu a compus acompaniamentul pianistic, ultimul dintre acestea fiind interpretat apoi de Gabriel Croitoru alãturi de Karim Said. Violonistul a oferit ºi secvenþa Lãutarul din suita Impresii din copilãrie, facilitându-le astfel studenþilor (poate ºi profesorilor)

un prim contact cu muzica Maestrului, ceea ce în fond se urmãrea prin programarea acelei întâlniri.

Primul concert al turneului a coincis, deloc întâmplãtor, cu începutul carnavalului, superba salã de la Fenice fiind invadatã de costume de epocã, peruci ºi mãºti sosite din Piaþa San Marco sau cu gondola ºi "vaporetto", un public

numeros renunþând astfel la tentaþiile specifice strãzii în acele zile, pentru a asculta interpretarea rafinatã ºi expresivã a violonistului Gabriel Croitoru (cântând cu minunata Guarneri, "Catedrala") a Sonatei nr. 3 de Ysaye (dedicatã chiar lui Enescu) ºi a Sonataei nr. 5 de Beethoven. Partener i-a fost tânãrul pianist Karim Said, care, în Suita enescianã nr. 1 în sol minor, a dovedit acurateþe tehnicã ºi mai ales un interes lãudabil pentru creaþia maestrului român. Melomanii veneþieni l-au putut regãsit deopotrivã în Sonata nr. 3 pentru pian ºi vioarã în caracter popular românesc, abordatã, de aceastã datã, de Remus Azoiþei, directorul artistic al Societãþii "Enescu" ºi profesor la aceeaºi Academie londonezã, colaborând cu excelentul pianist Eduard Stan, sosit din Germania . A fost o versiune interpretativã "mai altfel", reliefând pregnant specificul lãutãresc, într-o permanentã estompare a sonurilor, dispã-

rând astfel planurile contrastante care ar fi asigurat o mai mare diversitate coloristicã; o abordare personalã, aplaudatã de spectatorii rãsplãtiþi prompt cu douã bisuri, derulate pe aceleaºi coordonate. Structura echilibratã a programului a asigurat varietatea ca ºi o cotã deosebitã de interes, melomanii reascultând partituri binecunoscute din literatura universalã, descoperind totodatã frumuseþea ºi originalitatea lucrãrilor celui mai reprezentativ compozitor român. Impactul a fost puternic, spectatorii mulþumind organizatorilor pentru posibilitatea de a asculta muzica maestrului, în care sugestiile de facturã folcloricã, eleganþa ºi influenþa impresionismului sau afinitatea pentru lumea bachianã se îmbinã într-o scriiturã savantã, cu o amprentã inconfundabilã. O experienþã pe care, cu siguranþã, veneþienii vor dori sã o retrãiascã în viitoare seri de elevatã bucurie spiritualã. Concertul a fost prefaþat de alocuþiunile rostite, ca ºi în precedentele intervenþii, în limba italianã, de cãtre Monica Joiþa, directorul IRCCU Veneþia, Gabriela Massaci în dublã ipostazã de reprezentant ICR Bucureºti ºi fondator al Societãþii din Londra ºi Laura Manolache, director al Muzeului "Enescu". Un programul de salã elegant ºi complet, o cupã "Bellini" în pauza concertului au fost oferite publicului care s-a reîntâlnit cu Enescu prin imaginile ºi documentele din expoziþie, acestea reflectând , în cele 25 de printuri (care, timp de o lunã,au putut fi admirate ºi studiate în foyerul Teatrului "La Fenice") copilãria ºi adolescenþa, anii de studiu petrecuþi la Viena ºi Paris, primele partituri ºi primele sale opusuri cântate la Paris, relaþia apropiatã cu familia regalã a României (concerte la Peleº, lieduri pe versuri

'de suflet' dedicat lui Dimitrie Cantemir, legat de proiectul 'demarat' de renumitul Jordi Savall, un promotor de excepþie al muzicii transcrise sau compuse de Cantemir.

Ne gândim ºi la un alt proiect muzical de anvergurã. Din acest an, ne-am propus sã folosim extraordinara oportunitate oferitã de ICR, anume promovarea culturii române… în sens invers (geografic), adicã invitarea în România a unor specialiºti în diverse domenii, atât pentru pentru a descoperi ºi a cunoaºte la faþa locului dinamica scenei culturale româneºti, cât ºi pentru a propune potenþialilor parteneri români propriile proiecte. Ne vom încerca puterile pentru prima oarã în acest sens, intenþionând ca cei din conducerea Teatrului 'La Fenice' sã asiste la programe din Festivalul Internaþional 'George Enescu', în vederea unui viitor parteneriat sau ca anumiþi critici italieni de film sã vinã la Festivalul TIFF etc. Totodatã, încercãm ca din 2012 sã abordãm secþiunile mai puþin cunoscute ale Bienalei de la Veneþia (de dans, muzicã contemporanã ºi teatru), apãrute relativ recent în structura acesteia."

Dovedind inventivitate ºi dorinþa permanentã de a iniþia proiecte menite sã diversifice "oferta" româneascã în spaþiul italic, directorul Monica Joiþa, alãturi de Mihai Stan ºi de toþi ceilalþi care, în felul lor, contribuie la împlinirea acestora la un nivel de elitã, atrag admiraþia ºi preþuirea tuturor, pentru cã ceea ce gândesc ºi realizeazã poartã girul profesionalismului ºi al exigenþei faþã de tot ce prezintã România ca þarã civilizatã, cu o culturã ºi cu oameni de valoare - singurul mod în care, la ora actualã, se poate îmbunãtãþi imaginea noastrã în lume, fãrã false orgolii, fãrã emfazã, ci cu un firesc ce se numeºte, pur ºi simplu, dragoste pentru tot ce este românesc. I-aº spune patriotism, dar mã feresc de cuvinte mari… de Carmen Sylva, diploma acordatã "violonistului Casei Regale", menþionarea sa în jurnalul Reginei Maria etc.). Un segment aparte al expoziþiei a fost rezervat creaþiei sale, de la Rapsodii la Oedip ºi Simfonia de camerã op.

33, iar un altul dirijorilor ºi soliºtilor celebri cu care a colaborat sau turneelor efectuate în Europa ºi SUA - o prezentare a maestrului român într-o viziune unitarã ºi diversã totodatã, atractivã ºi prin jocul de forme ºi culori ºi prin densitatea informaþiei prin care vizitatorii îºi pot crea o imagine asupra importanþei muzicianului în calitate de interpret ºi compozitor.

Organizarea impecabilã, zâmbetul ºi amabilitatea de gazde primitoare a celor din echipa Institutului - totul a fãcut ca acel concert sã fie, aºa cum s-a dorit, punctul culminant al unei manifestãri de anvergurã, unicã în felul sãu, dedicatã lui George Enescu, muzicii ºi muzicienilor noºtri.

Un volum enorm de muncã, o implicare ºi o dãruire impresionantã a întregii echipe, o disponibilitate extraordinarã în ciuda solicitãrilor adesea sufocante, reflectarea permanentã în presã (comentând pe larg ºi anunþând manifestãrile în "Venezia News", în "La Nuova" sau în "Il Gazzettino"), relaþii strânse cu personalitãþi veneþiene (ºi nu numai), totul a purtat "semnãtura" IRCCU Veneþia, a celor care, de ani buni, lucreazã în Palazzo Correr, clãdire unde prind viaþã proiecte de prestigiu menite sã punã în luminã noi faþete ale spiritualitãþii noastre. Dupã succesul evenimentului veneþian care a dovedit cã poate concura pânã ºi… carnavalul, s-au reluat pregãtirile pentru urmãtorul punct al turneului - Verona , unde s-a prezentat ºi expoziþia, s-au susþinut cursuri similare, iar la Teatrul Filarmonic au cântat, din nou, Karim Said ºi Gabriel Croitoru - firesc, pe vioara GuarneriEnescu, splendid instrument care a rãsunat apoi, în luna mai, la RAI Torino, pentru ca în decembrie, la vestita Santa Cecilia din Roma, sã fie programaþi Remus Azoiþei ºi Eduard Stan, vorbindu-se atunci, probabil, ºi despre… cum a fost ediþia 2011 a Festivalului "Enescu". Excepþionalã realizare, excepþional periplu în mari oraºe, în mari sãli de concert, excepþionalã reprezentare a culturii noastre în context internaþional.

Paginã realizatã de Anca FLOREA

Pagina 31

Eleni Skiadopoulou Un suflet de artist, în cãutarea altor artiºti Interviu de Marilena BORCESCU În urmã cu trei ani apãrea în peisajul bucureºtean, o nouã galerie de artã. Prima locaþie a fost pe strada Gabroveni, în centrul vechi al Bucureºtiului. Fapt inedit, aceasta fiind prima galerie privatã greacã din România. Melenia Art Gallery, acesta este numele locului în care artiºtii plastici ºi publicul interesat de arta lor, îºi dau întâlnire pentru a se bucura, ºi unii ºi alþii, deopotrivã, de

clipe sublime. În urmã cu un an, galeria ºi-a schimbat adresa într-o clãdire veche, cu valoare arhitecturalã de pe strada Daniel Constantin, aflatã între Piaþa Romanã ºi Piaþa Victoriei.

Aceastã clãdire veche, cu tavane înalte, este pentru noi ceva extraordinar, ne spune doamna Eleni Skiadopoulou proprietara galeriei. Ne-am îndrãgostit de acest loc, ba, mai mult, avem ºi posibilitatea de a locui aici aºa cã venim de fiecare datã cu mare bucurie. Ne impresioneazã arhitectura ei veche, extraordinarã, ne emoþioneazã, ne face sã simþim ceva din trecutul României, din cultura ei.

De unde vine pasiunea dumneavoastrã pentru artã?

Pânã astãzi, de-alungul vieþii mele am fãcut diverse lucruri. Am urmat studii filologice de limbã englezã ºi am predat timp de mai mulþi ani. Am fãcut apoi studii de artã fotograficã pe care însã nu le-am valorificat. Am studiat fotografia doar pentru cã am iubit arta, ºi, timp de douãzeci ºi opt de ani am fost alãturi de un om care era artist,era sculptor ºi pictor. Iubirea mea pentru artã a început de când eram foarte micã,vizitând mereu galeriile de artã, expoziþiile, pe diverºi artiºti. Mai tîrziu am studiat în Anglia ºi am avut ocazia sã cãlãtoresc în multe þãri, întotdeauna interesul meu îndreptându-se cãtre artã. Încheindu-mi în urmã cu trei ani activitatea profesoralã,am urmat drumul artei. Sunt originarã din Grecia ºi am venit la Bucureºti în urmã cu trei ani pentru a deschide o galerie de artã în centrul vechi al oraºului. Însã totdeauna am avut dorinþa ºi speranþa, de a gãsi un loc mai mare într-o clãdire veche. Când am gãsit aceastã galerie, aici, ne-am gândit cã este locul pe care l-am dorit cu adevãrat.

Am început sã expun lucrãri ale pictorilor greci ºi aºa am putut sã cunosc mulþi români, descoperind minunaþii artiºti care existã în România.

Spuneþi-ne câteva cuvinte despre artiºtii

pe care îi promovaþi.

La începutul activitãþii noastre aici am prezentat câþiva foarte cunoscuþi pictori greci. Unul dintre ei este Kostas Tsoklis, un artist grec desãvârºit. Au mai expus Venia Bechrakis, Georgios Sekofski dar ºi alþi importaþi artiºti români, cei mai mulþi tineri: Maia Oprea, Marius Burhan, Daniel Crãciun ºi Laurenþiu Midvichi, Andrei Georgescu, Bogdan Ene.

Am deschis ºi o expoziþie internaþionalã, "Balcanica", la Muzeul Cotroceni.

Scopul nostru este de a gãsi noi talente, oameni de valoare, cu perspectivã. Aºa cum am spus, am expus lucrãrile lui Daniel Crãciun,un artist tânãr, foarte talentat, care a studiat la Sorbona. Este un artist format care a lucrat mult în Franþa, unde are expoziþii ºi unde merge foarte des. Suntem foarte mândre cã l-am descoperit ºi credem mult în potenþialul lui.

Acum expune o artistã de origine indianã, foarte talentatã, Adity Chakravarti, soþia ambasadorului Indiei. Suntem foarte mandri sã o avem alãturi. Este o femeie înþeleaptã, cu sentimente puternice,care se reflectã pregnant în ceea ce face. Este o artistã foarte talentatã.

Apoi vom avea o expoziþie de grup eleno-românã.

Ce alte activitãþi se mai desfãºoarã în galeria dumneavoastrã?

Organizãm cursuri de picturã pentru adulþi susþinute de Marius Burhan, care este deopotrivã un artist dar ºi un talentat dascãl. Intenþionãm sã organizãm astfel de cursuri ºi pentru copii, acestea fiind o bunã modalitate pentru ca ei sã înveþe sã picteze dar, sã aibe ºi cunoºtinþe de Istoria artei.

Cel mai important obiectiv este sã-i punem în legãturã pe artiºtii români cu cei greci ºi cu cei din alte þãri.

Cine este tânara care vã stã alãturi?

Melina, este colaboratoarea mea, mai mult decât atât, îmi este ca o fiicã. Este o fatã talentatã, energicã, care a studiat Relaþii Publice în Franþa ºi care se ocupã de realizarea contractelor noastre. Eu mã ocup numai de partea artisticã, fac alegerile, iar Melina se ocupã de restul.

Fãrã Melina nu aº fi demarat acest proiect.

De unde vine numele Galeriei?

Este o combinaþie a numelor noastre, Melina ºi Eleni, aºa cã ne-am decis sã dãm Galeriei numele "Melenia"

O sãrbãtoare a vieþii medicale româneºti "Vieþile noastre ar fi mult mai sãrace, iar zilele noastre ar curge mereu la fel", scria cândva eminentul intelectual care a fost Petru Creþia, referindu-se la absenþa sãrbãtorilor.

Iatã cã ziua de 27 mai de anul acesta a prilejuit o amplã sãrbãtoare în lumea slujitorilor lui Hipocrat, cu prilejul celei de-a III-a ediþii a Galei "Vieþii medicale", publicaþie-far, de mare prestigiu, ajunsã la nr. 1115 dupã mai bine de 20 de ani de la apariþie.

Câteva sute de reprezentanþi ai vieþii medicale româneºti, dar ºi din alte domenii ale vieþii ºtiinþifice ºi culturale, au avut bucuria de a sãrbãtori împreunã cu competentul colectiv al acestei publicaþii sãptãmânale, în frunte cu distinsul dr. Mihail Mihailide, director fondator, ceace se cheamã Excelenþa în domeniu.

O gamã vastã ºi variatã de manifestãri s-a desfãºurat, timp de mai bine de ºase ore, în cele trei sãli ("Madgearu", "Brâncuºi", "Titulescu") ale complexului expoziþional "Romexpo" din Capitalã.

Ajunsã la douã decenii de existenþã, Societatea Medicilor Scriitori ºi Publiciºti din România (SMSPR), din cele peste 800 de titluri ale bibliotecii sale, a oferit oaspeþilor o cuprinzãtoare selecþie de literaturã beletristicã, semnatã de medici ºi de alþi autori apropiaþi domeniului. Am întâlnit în aceastã expoziþie nume familiare, mai ales, din paginile "Vieþii medicale", cum ar fi Madeleine Davidsohn, Georges Dumitresco, Manuela Horopciuc, Mihail Mihailide, Sever Miu, Valeriu Mihãilã, Iftimie Nesfântu, Sebastian Nicolau, Viorel Pãtraºcu, Paula Romanescu, Victor Sãhleanu, C.D.Zeletin etc.

Aceeaºi salã a gãzduit ºi expoziþia de caricaturi din lumea medicalã, ale binecunoscutului grafician de talent Constantin Ciosu, care ne-a amintit peste douãzeci de desene ale sale, apãrute în ultima vreme, pe teme de mare actualitate. În aceastã ambianþã, a fost binevenit savurosul duel epigramistic, pe teme medicale, susþinut de prof. dr. Nicolae Gorun ºi conf. dr. Corneliu Zeanã, aºa cum a fost primit cu interes ºi cel de-al 4-lea numãr al revistei "Fântâna din Kos", a cãrei coordonare aparþine dr. Alexandru Trifan, deopotrivã secretar al SMSPR ºi redactor la "Viaþa medicalã". În sala "Brâncuºi" au avut loc douã lansãri

de prestigiu. Mai întâi volumul "Excelsior", cel de-al XVI-lea din seria Caietelor sãptãmânalului "Viaþa medicalã", (peste 550 de pagini), care va rãmâne, peste timp, sã aminteascã cititorilor sãi cele mai marcante articole apãrute în cursul anului 2010.

Apoi,volumul "Biosistematica vieþii banale", noua lucrare prof. dr. Jean Askenazy din Israel, prezentatã de Acad.Constantin

Carnavalul ...

carnavalului nostru ºi venerate de comunitatea lor”.

Despre Carnaval Parada trãsurilor ºi defilãrile ce aveau loc pe strãzile centrale ale capitalei Montevideo, în ultima parte a secolului XIX, au început sã devinã principala atracþie a sãrbãtorii înlocuind treptat vechile jocuri de stradã, cu apã ºi ouã, cu noi ºi „civilizate" modalitãþi de distracþie. Începând cu luna februarie, Montevideo era bogat decorat cu ghirlande luminoase, ºi vizitat de mii de turiºti. Grupurile carnavaleºti evoluau în fiecare noapte pe scenele de cartier special amenajate. Prima scenã de cartier a fost creatã în anul 1890. Numãrul lor a continuat sã creascã. În anul 1903, în oraºul Montevideo existau deja douãzeci ºi douã, iar în 1930 au ajuns la trei sute.

Ceea ce face diferenþa între Carnavalul din Uruguay ºi cele din alte þãri este teatralitatea sa. În jurul anului 1860 se introduc ritualurile africane în cadrul grupurilor de figuranþi (comparsas) prin dansul numit candombe

(Urmare din pag. 15) Un alt element distinctiv al Carnavalului din Uruguay, pe lângã paradele stradale, este caracterul sãu esenþial teatral. Zeci de scene improvizate pe stradã, numite „tablados" sunt instalate în diverse zone ale oraºului unde ansambluri carnavaleºti prezintã spectacole nocturne spre deliciul publicului. În cadrul acestei expoziþii veþi avea ocazia sã vedeþi câteva fotografii ale acestor scene, unele datând încã de la începutul secolului XX, de când ele începuserã sã se transforme,, timp de câteva luni, în centrul vieþii cartierului respectiv. De asemenea, unele fotografii surprind grupuri de parodiºti ºi umoriºti, „comparsas" cât ºi pe primele douã dansatoare care la mijlocul secolului XX au defilat în ritmurile dansului candombe, purtând costume sumare, împodobite cu pene, figuri emblematice ale

Popa. În sala "Titulescu", invitaþii evenimentului au luat cunoºtinþã de noi creaþii artistice ale colegilor de breaslã. La cinci ani de la reînfiinþarea Clubului de Artã Fotograficã al Medicilor - ARFOMED (cu o veche ºi strãlucitã tradiþie în România), publicul a avut prilejul sã aprecieze spiritul de observaþie ºi sensibilitatea celor aflaþi în spatele aparatului de fotografiat, care au ºtiut sã surprindã, fie în þarã, fie în strãinãtate, crâmpeie de viaþã în portrete umane, figuri exotice, peisaje citadine sau campestre nostalgice, clipe de graþie din naturã, din viaþa plantelor ºi, mai ales a florilor sau a unor vietãþi, atrãgând atenþia, cu deosebire, lucrãrile unor personalitãþi consacrate ale domeniului, cum ar fi prof. dr. Mircea Cintezã, dr. Mihail Mihailide, dr. Eliza Cintezã, dr. Maria Dragotã ºi ale multor altora.

Ajuns în cel de-al 56-lea an de existenþã rodnicã, Cenaclul de Arte Plastice al Medicilor "Ion Þuculescu", condus de neobosita dr. Suzana Bantaº, a oferit un florilegiu de picturi recente ale penelului celor mai talentate cadre medicale. Ca ºi în cazul precedent, au încântat privirile celor prezenþi uleiuri pe pânzã ºi acuarele cu tematici variate - de la peisaje ºi naturi moarte la portrete ºi compoziþii, realizate în stiluri foarte variate.

Programul literar-artistic s-a încheiat cu un regal teatral - piesa "Peºte cu mazãre" de Ana-Maria Bamberger, medic anatomopatolog, din repertoriul Teatrului "Metropolis".

Caietul de salã ne prevenea cã este vorba despre "o dramã a incompatibilitãþii - o vivisecþie a emoþiei mamã-fiicã", personaje

cãrora le-au dat viaþã cu brio douã Doamne ale teatrului românesc din douã generaþii Olga Tudorache ºi Tamara Creþulescu, prima ºi în postura de regizoare.

Dupã o scurtã pauzã, conform tradiþiei, a urmat sesiunea de premiere, coordonatã de gazda zilei - dr. Mihail Mihailide, ajutat cu graþie ºi farmec de actriþa Alexandra Velniciuc.

Pentru început, din partea Preºedinþiei României a fost decernat Ordinul Naþional "Meritul cultural", în grad de ofiþer doamnei Anca Florea ºi domnului Iosif Ion Prunner, iar în grad de cavaler doamnei dr. Suzana Bantaº, prof. dr.

Mircea Cintezã, prof. dr. Constantin Dimoftache, dr.

Eugenia GrossuPopescu, dr. Mihail Mihailide, conf. dr.

Mircea Penescu ºi doamnei Paula Romanescu.

Cãtãlin Trifu, din partea conducerii "Romexpo" i-a felicitat pe toþi cei decoraþi.

Directorul fondator al "Vieþii medicale", a þinut sã sublinieze cã, în ciuda vicisitudinilor din sistemul sanitar românesc, în diverse domenii ale medicinei noastre continuã sã se înregistreze excelenþa în profesie. Ca atare,domnia sa a decernat unor personalitãþi de marcã premiile "Viaþa Medicalã". Astfel au fost premiaþi: prof. dr. Constantin Ciufecu, acad. prof. dr. Laurenþiu M. Popescu, prof.dr. Traian Ionescu, prof. dr.

Alexandru Bucur, prof. dr. Gavril Cornuþiu, asistent univ. dr. Camelia Cristina Diaconu, conf. dr. Manole Cojocaru ºi conf. dr. Petru Chiþulea. Ei au primit trofee de cristal ºi diplome de excelenþã. În semn de omagiere a colaboratorilor apropiaþi ai "Vieþii medicale", amfitrionul serii a înmânat premiul (nou instituit) "Pana de aur" ºi diploma de excelenþã unor publiciºti precum Alice Þuculescu, Dan Lãzãrescu, Remus Anghel, dr. Al. Trifan, dr. Sebastian Nicolau, Elena Solunca, Iftimie Nesfântu, Constantin Ciosu, Ilinca Belciu ºi dr.Aurel F. Marin, cãrora le-a fãcut caracterizãri pline de cãldurã. De asemenea, Rodolfo Amedeo, directorul Institutului Cultural Italian, a acordat premiul "Georges Dumitresco " scriitorului ºi pictorului dr. Sever Miu. Dupã încheierea acestor ceremonii de premiere, gazdele i-au invitat pe oaspeþi la un cocteil, care s-a desfãºurat într-o atmosferã de cordialitate ºi colegialitate.

Madeleine KARACAªIAN care a oferit câteva din elementele coregrafice, figuri reprezentative, paºi de dans ºi instrumentele sale muzicale. În zilele de Carnaval grupurile de negri ºi „lubolas" (albi pictaþi în negru) traversau oraºul Montevideo cu instrumentele lor (numite tambores) la apusul soarelui, printr-o practicã respinsã de elita timpului care califica acest lucru ca fiind „spectacolul deranjant al negrilor nespãlaþi". Încã de la început, în cadrul Carnavalului s-a organizat un concurs al celor mai bune grupuri, existând mai multe categorii: Grupuri de figuranþi, Trupe de muzicieni ambulanþi (murgas) Parodiºti ºi Umoriºti. ªi copiii participau la acest eveniment în cadrul secþiunii Carnavalul Tinerelor Speranþe (Carnaval de las Promesas). Deºi prima „murga" a participat la concursul organizat în anul 1917, începând cu ultimele decenii ale secolului XIX se pot întâlni diverse ansambluri care se autodefinesc astfel ºi ale cãror versuri folosite conþin elemente de satirã socialã ºi de criticã politicã.

Pagina 32

Vasile Celmare - 80 Respingând consecvent ispitele spectaculosului, Vasile Celmare a urmat un drum lipsit de meandre derutante, un drum croit nu cu dorinþa de a se conforma unor tendinþe mai mult sau mai puþin la modã, ci care sã rãspundã unor impulsuri lãuntrice. Tenace, muncitor, el a urmat îndemnurile unui temperament echilibrat, ale unei înþelepciuni funciare; întreaga sa creaþie exprimã aceastã nãzuinþã de a descoperi ceea ce este statornic în înfãþiºarea lumii exterioare, de a restitui în imagini plastice aceastã senzaþie a soliditãþii ºi a frumuseþii existenþei umane. Poezia se împlineºte la el în gesturi simple, lipsite de grandilocvenþã; o anume discreþie însoþeºte momentele actului creaþiei, chiar ºi în acele lucrãri a cãror temã presupune, într-un fel, vehemenþa tonului.

Cred cã evoluþia sa, în deceniul care a trecut de când îmi consemnam aceste pãreri, nu a fãcut decât sã confirme sensul acestor concluzii.

Celmare a evoluat, foarte decis, spre o expresie riguros construitã, reinterpretând necontenit lecþia marii arte tradiþionale. ªi, aparent paradoxal, izvoarele sintaxei plastice care defineau picturile sale de la început sunt astãzi mai evident puse în valoare.

Paradoxul e, însã, înºelãtor: artistul nu ºi-a contestat niciodatã maeºtrii, dar, se cuvine sã observãm, el nu a preluat augusta lecþie a înaintaºilor ca pe un exemplu al efectelor optice realizate cu sprijinul unor modalitãþi, strict circumscrise istoric, care pun în prim-plan problemele morfologiei. El nutreºte convingerea cã forma e o expresie a activitãþii Cu ocazia acestei rotunde aniversãri, maestrul Vasile Celmare, doreºte sã vândã unui adevãrat iubitor de artã un singur tablou, la jumãtate din preþul real al lucrãrii.

Aceasta a fost cotatã la 2000 de euro ºi poate fi achiziþionatã cu numai 1000 de euro. Cei interesaþi sunt rugaþi sã sune la telefoanele redacþiei noastre.

Cumpãrãtorul va fi ales de cãtre maestrul Celmare.

creatoare, nu scopul, ci insãºi raþiunea existenþei. Vasile Celmare subscrie, desigur, la principiul lui Balzac citat odinioarã de Focillon: "Totul e formã; viaþa însãºi e o formã".

El e conºtient cã viaþa e creatoare de forme, cã orice activitate se poate discerne ºi defini numai în mãsura în care ia o formã anume, în care - tot cu vorbele lui Focillon - îºi înscrie curba în spaþiu ºi în timp. "Viaþa e formã ºi forma e modul de manifestare a vieþii". Opþiunea lui, tot mai limpede, pentru figurativ e rezultatul unei analize filosofice a raporturilor artei cu realitatea naturii ºi nu al unei preferinþe de ordin vizual.

E în tablourile lui Vasile Celmare, o aspiraþie la mãsura clasicã. Uneori, aceasta se desluºeºte mai greu din pricina stilizãrilor voit abrupte. Dar, din ce în ce mai evident, ea se rosteºte în picturile cele mai recente în care liniile ce definesc obiectele au o unduire plinã de candoare. Nu e o întoarcere spre gramatica picturalã a clasicismului lui Ingres, de pildã, spre voluptoasele lui volume, ci o reintegrare de tip picassian din anii '30 ai neoclasicismului acestui pictor proteic, în care sobrietatea liniei e legea fundamentalã a expresivitãþii.

Ceea ce e ºi mai specific pentru viziunea lui Celmare e cã aceastã sintezã de facturã clasicã se revendicã de la reinterpretarea romanticã a lumii. Fãrã sã accepte opoziþia ireductibilã a romantismului care vorbea despre adversitatea realitãþii faþã de vis, artistul proiecteazã o imagine a unitãþii universale.

Dan GRIGORESCU