Stabilirea diagnosticului Diagnosticul de răceală sau gripă se pune, de cele mai multe ori, clinic, evaluând severitatea simptomatologiei. Uneori, însă, este necesară recurgerea la investigații specifice pentru confirmarea virusului. În cazul COVID-19, acest lucru este obligatoriu. În situațiile în care se suspectează o infecție cu virusuri gripale, se pot utiliza testele rapide de diagnostic, gata în aproximativ 30 de minute. Capacitatea acestora de a depista gripa variază. Unele teste pot detecta doar gripa de tip A, iar altele sunt destinate atât tipului A, cât și B, dar nu pot face distincția dintre cele două. Există și teste care fac această diferență. Totuși, niciun test nu este capabil să identifice tulpinile gripale, cum ar fi cele ale A H1N1. Un alt dezavantaj al testelor rapide pentru antigenele gripale este că oferă rezultate fals-negative, în sensul că boala există, dar ele nu depistează infecția. Mai exact, datele arată că ele ratează circa 30% dintre cazurile de gripă.
Analize de laborator
O metodă de diagnostic mai fidelă este exudatul nazal sau faringian, cultura virală fiind criteriul standard pentru depistarea gripei A și B. Se pot face și analize de sânge (hemoleucogramă completă și studii serologice). Acestea pot pune în evidență prezența trombocitopeniei, dar și o leucopenie 18
și limfopenie relative – elemente tipice în gripă.
Testul PCR, de referință
Metoda recomandată în prezent pentru diagnosticarea infecției cu SARS-CoV-2 este detectarea ARN viral prin Real Time PCR din tractul respirator. Acestă testare, considerată a fi standard de aur în testarea moleculară, evidențiază virusul prin tehnici de amplificare a materialului genetic viral și face posibilă identificarea unei infecții curente.
