În boxa acuzaților Infecțiile de tract respirator superior sunt în proporție de 90% de natură virală. În declanșarea lor sunt implicate o paletă largă de virusuri, cu multiple serotipuri, care suferă frecvent mutații. Răceala comună, zisă și guturai, poate fi cauzată de sute de virusuri diferite: rinovirus, parainfluenza, coronavirus, adenovirus, coxsackie, echovirus, paramixovirus, virusul sincițial respirator, enterovirus, metapneumovirus. Dintre acestea, rinovirusurile sunt cele mai prolifice. Cercetătorii au catalogat peste 100 de rădăcini distincte și estimează că ele sunt responsabile de circa 30-50% din toate răcelile. Cauzele a 20-30% dintre răcelile considerate virale rămân neidentificate.
Doar 3 virusuri gripale
Gripa este determinată de infecția cu unul dintre cele trei tipuri de virusuri Influenza clasice: A, B, C. Acestea sunt structural și biologic similare, dar variază antigenic. Virusurile gripale A pot fi defalcate în diferite tulpini, clasificate în funcție de principalele proteine care le alcătuiesc anvelopa: hemaglutinina (H) și neuraminidaza (N). În prezent, se cunosc 18 subtipuri de hemaglutinină diferite și 11 subtipuri diferite de neuraminidază (H1 până la H18, respectiv N1 până la N11). Subtipurile actuale de virus gripal A găsite la om sunt virusurile gripale A (H1N1) și A (H3N2). În primăvara anului 2009, a apărut un nou virus al gripei A (H1N1), foarte diferit de cel care circula în acel moment. Numit adesea „2009 H1N1”, acesta a provocat prima pandemie de gripă după mai mult de 40 de ani. Virusurile gripale B nu sunt împărțite în subtipuri, dar pot fi categorisite pe linii și tulpini. În prezent, virusurile gripei B care circulă aparțin uneia dintre cele două linii: B / Yamagata și B / Victoria. Virusurile gripale C generează, de regulă, o boală respiratorie ușoară și nu există certitudinea că ar provoca epidemii. 6
