Filarmonica Magazin nr. 10/2014 by Filarmonica „Moldova” Iași

Actualitate Sumar

STAFF Prof. univ. dr. Bujor Prelipcean Director general Șerban Mereuță Director adjunct artistic

ing. Corneliu Şipoteanu Director adjunct tehnic ec. Dana Apostu Director adjunct economic Birou juridic, personal, comunicare: av. dr. Dumitru Popa, șef birou, purtător de cuvânt Mihaela Mandache, consilier Steluța Maluș, resurse umane Cristian Ciureanu, referent Secretariat muzical: Anca Ciobanu, secretar muzical Cristina Ungureanu, consultant artistic Bogdan Grigore, bibliotecar Publicitate: Silvia Matei, editor imagine Andrei Popovici, operator sunet Contabilitate, financiar, casierie: Loredana Țilică, economist Gabriela Geger, economist Roxana Sofronie, referent salarizare Liliana Zglobiu, casier

Actualitate Carmen Chelaru Unde este Școala românească de vioară?

Cristina Răducanu Talent și virtuozitate

Anca Ciobanu Deschiderea stagiunii muzicale 2014-2015

Carmen Chelaru O filă de istorie muzicală la Iași

Anca Ciobanu Corolar Foaia Festivalului

Cristina Ungureanu Festival de Cvartet la Iași

File de album Cristina Ungureanu Viorel Munteanu 70

Florin Luchian In Honorem Magister Cornel Țăranu

Anca Ciobanu Compozitorul Richard Strauss aniversat în anul 2014

Mozaic Anca Ciobanu Microstagiune estivală la Iași

Anca Ciobanu Revivo Musica

Calendar August 2014 - Februarie 2015

Ansambluri artistice

2 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

Orchestra simfonică

Corul academic Gavriil Musicescu

Cvartetul Ad libitum

Actualitate

UNDE ESTE ȘCOALA ROMÂNEASCĂ DE VIOARĂ? Interviu cu profesorul și violonistul Bujor Prelipcean, membru al juriului la Concursul Internațional George Enescu, ediția a XIV-a, București, septembrie 2014

Carmen Chelaru Am profitat de șansa de a mă adresa unui membru al juriului internațional al uneia dintre cele mai prestigioase competiții muzicale mondiale contemporane, pentru a pătrunde, fie și episodic, în laboratorul care, nu de puține ori, dă naștere marilor nume de artiști, Concursul Internațional George Enescu. Mai întâi, câteva informații privind istoria și faima acestui concurs: Concursul Internațional George Enescu a debutat oficial în septembrie 1958, odată cu lansarea Festivalului, ajungând în anul 2014, la a XIV-a ediție. Încă de la primele ediții și mai ales după 1989, Concursul a devenit una dintre cele mai valoroase manifestări europene de gen, plasând România pe harta competițiilor de muzică clasică recunoscute în cele mai înalte foruri internaționale de specialitate. Din anul 2002, Concursul este înscris în Federația Mondială a Concursurilor Muzicale Internaționale, fiind singura competiție de muzică clasică din România organizată și jurizată în concordanță cu standardele și statutul Federației. Dacă primele 13 ediții au însoțit Festivalul Internațional George Enescu, ediția a XIV-a marchează o schimbare de abordare, prin organizarea ca eveniment de sine stătător, în anul în care nu are loc Festivalul. În șirul laureaților precedentelor ediții se înscriu nume proeminente precum: violonistul Ştefan Ruha, pianistul Valentin Gheorghiu, violonista Silvia Marcovici, pianiștii Radu Lupu și Dan Grigore; nume ale artei lirice – soprana Ileana Cotrubaș, mezzo-soprana Viorica Cortez; compozitorul Dan Dediu și cei mai performanți artiști români de generație nouă: Alexandru Tomescu, Vlad Stănculeasa, Remus Azoiței, Ana Țifu ș.a. La aceștia se adaugă importanți artiști străini: celebra pianistă georgiană Elisabeth Leonskaja, Agnes Baltsa, Li Ming Qiang, Igor Aleksandrovich Frolov, Arie Vardi, Oleg Moiseevich Kagan, Pascal Mahé Rogé, Cristina Ortiz, Dmitri Alexseev, Valeriy Sokolov etc. Printre personalitățile care au venit la București de-a lungul anilor pentru a juriza în cadrul Concursului George Enescu se numără: Yehudi Menuhin, David Oistrach, Claudio Arrau, Sir John Barbirolli, Jean Absil, Nadia Boulanger, Arthur Rubinstein, Sidney Harth, Michèle Auclair, Dmitri Tziganov, Eugene List, Lola Bobescu, Lawrence Foster, Silvia Marcovici, Ileana Cotrubaş, Viorica Cortez, Ioan Holender, Hideko Udagawa, Trygve Nordwall, Dmitri Sitkovetsky. În ediția din anul acesta, concursul a cuprins patru secțiuni competiționale: vioară, violoncel, pian și compoziție. S-a înscris un mare număr de concurenți: 68 la vioară, 37 la violoncel, 85 la pian și 46 de lucrări la secțiunea compoziție! Din cele patru jurii internaționale au făcut parte personalități de primă mărime în viața muzicală mondială, între care: Cornel Țăranu (compoziție), Frans Helmerson și Marin Cazacu (violoncel), Jean Claude Pennetier și Dana Borșan (pian) etc. Prin forța împrejurărilor, voi comenta mai în detaliu secțiunea vioară a concursului.

Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 3

Actualitate

Mai întâi juriul:

Mieczyslaw Szlezer (n. 1955, Cracovia – Polonia) discipol, între alți, al maestrului Henryk Szeryng, membru fondator al Piano Trio Artemus, în prezent profesor la Academia de Muzică din Cracovia.

Bujor Prelipcean (n. 1948), prezență familiară publicului ieșean, violonist format la clasa profesorului Gheorghe Sârbu de la Conservatorul din Iași, membru fondator al celui mai important cvartet de coarde din România și între cele de prestigiu internațional – Voces –, profesor doctor și îndrumător de doctorat la Universitatea de Arte George Enescu din Iași, director general de peste un deceniu și jumătate al Filarmonicii Moldova.

4 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

Igor Petrușevski este profesor la Wagner Konservatorium din Viena și director artistic la festivalul Strings In London International Music.

Mihaela Martin (n. 1959) și ea binecunoscută în România, interpretă de notorietate internațională, formată la școala violonistică a maestrului Ștefan Gheorghiu, profesoară la Musikhochschule (Academia de Muzică) din Köln.

Serghei Kravcenko (n. 1947), laureat al Concursului Paganini (1969), este profesor la Conservatorul P. I. Ceaikovski din Moscova.

Actualitate

Mikhail Kopelman a absolvit Conservatorul din Moscova, unde a studiat cu Yuri Yankelevich. A fost asociat 15 ani cu Sviatoslav Richter, iar în prezent este profesor în Statele Unite.

Florin Croitoru (n. 1969, la Galați), binecunoscut publicului român, discipol al maestrului Ștefan Gheorghiu, laureat al Concursului Paganini (1991), strălucit interpret al Integralei Capriciilor marelui virtuoz italian, profesor la Universitatea Națională de Muzică din București.

Agustin Leon Ara Pierre Amoyal (n. Santa Cruz de Tenerife, Insulele Canare, Spania), (n. 1949, Paris), președinte, profesor la Bruxelles și elev al lui Jascha Heifetz, profesor la Lausanne, la Barcelona. Mozarteum-ul din Salzburg și în Japonia.

Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 5

Actualitate Regulamentul Concursului a cuprins două etape eliminatorii, urmate de etapa semifinală și cea finală, concertul cu orchestra. Aceasta din urmă a avut loc la Ateneul Român, în 18 septembrie 2014. Repertoriul impus a fost: în prima etapă – Bach, Mozart, Paganini; în a doua etapă – o lucrare la alegere de Sarasate, Paganini, Saint-Saëns, Heinrich Wilhelm Ernst, Ravel, Wieniawski. Apoi o lucrare la alegere de Schubert sau Schumann; în fine, o sonată de Beethoven. Semifinala cu pian: lucrare de Enescu, o sonată de Brahms, Franck, Fauré, Grieg, Ravel, Hindemith sau Debussy. Finala cu orchestră: un concert la alegere de Beethoven, Mendelssohn, Brahms, Ceaikovski, Sibelius, Prokofiev, Șostakovici, Haciaturian, Bruch, Elgar, Karlowitz, Vieuxtemps, Paganini sau Bartók. Cei trei violoniști laureați au fost:

Ștefan Tarara (n. 1986, Germania) din 2014 este asistentul profesorului Zakhar Bron, la Interlaken, Elveţia, iar din 2010 ocupă postul de concert-maestru în Orchestra Filarmonicii din Mannheim; prin bursa germană Musikleben a obţinut privilegiul de a cânta pe o vioară construită de Nicolò Gagliano. În etapa finală a interpretat Concertul de Ceaikovski. El este deținătorul Premiului I.

Fédor Roudine (n. 1992, Franța) a studiat cu Zakhar Bron, iar în prezent cu Pierre Amoyal. În etapa finală a interpretat Concertul de Sibelius. Premiul II.

Profesorul și violonistul Bujor Prelipcean a făcut parte din juriul secțiunii dedicate viorii din prestigiosul eveniment competițional. Profit de bunăvoința sa de a ne împărtăși câte ceva din ’spatele scenei’! Carmen Chelaru: Ați avut ocazia să-i cunoașteți pe ceilalți membri ai juriului – cu toții personalități de prim rang ai vieții muzicale internaționale și mai ales ai pedagogiei viorii. Ați audiat totodată un mare număr de concurenți – 68 înscriși numai la secțiunea vioară – de pe patru continente... Bujor Prelipcean: Membrii juriului sunt opțiunea domnului Ioan Holender, directorul artistic al Festivalului și Concursului George Enescu. Sunt într-adevăr artiști și pedagogi cunoscuți în lume, începând cu Pierre Amoyal, președintele la secțiunea vioară, francez, profesor la Paris, 6 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

Wonhee Bae (n. 1987, Coreea de Sud) studiază în Germania, cu profesorul Boris Garlitsky. În etapa finală a interpretat Concertul de Ceaikovski. Premiul III.

la Lausanne, la Mozarteum-ul din Salzburg și în Japonia. Pe Augustin Leon Ara nu l-am auzit cântând, dar știu că este și el o figură internațională cunoscută, predă la Bruxelles. Mi-a făcut mare plăcere să-l cunosc, e o persoană minunată. Despre Florin Croitoru și Mihaela Martin ce să mai spun – îi cunoaștem cu toții! Pe Mikhail Kopelman l-am cunoscut cu ani în urmă – este, ca și mine, un pasionat al muzicii de cameră; a fost prim-violonist al Cvartetelor Borodin și Tokio. E un om deosebit și cred că este unul din cei care au gândit la fel cu mine în timpul jurizării. Am presupus asta, întrucât noi n-am putut să ne vedem notele unii altora. De altfel am constatat că opțiunile mele au fost mereu cele corecte – toți cei pe care i-am desemnat eu după etapa întâi au trecut în etapa a doua; la fel și în

Actualitate următoarele etape, până la desemnarea câştigătorilor. M-am bucurat pentru mine, a fost ca o autoevaluare în urma căreia mi-am dat seama că am gândit corect. În continuare, Serghei Kravcenko – excelent violonist, format la școala lui Kogan. Pe Igor Petrușevski l-am cunoscut de asemenea acum pentru prima dată; el e profesor concomitent la Salzburg și la Londra. A avut un elev în concurs – Stepan Lavrov – nu rău, care a mers până în semifinală. Mieczyslaw Szlezer, profesor la Conservatorul din Cracovia, mi s-a părut un artist interesant și simpatic în același timp. CC: În evaluările juriului au existat diferențe fundamentale? BP: Nu știu. Cum spuneam, la fiecare etapă, notele fiecărui membru al juriului rămâneau secrete pentru ceilalți. În legătură cu asta, am avut o intervenție chiar înainte de începerea concursului, la propunerea venită din partea președintelui juriului, de a ne comunica și discuta notele pentru fiecare etapă. Eu am intervenit, cerând ca discuţiile, comentariile să se facă după fiecare etapă, în urma comunicării rezultatelor. Nici acum nu cunosc notele date de ceilalți. Pentru situațiile în care ar apărea diferențe foarte mari, am propus ca secretariatul concursului să elimine nota cea mai mare și nota cea mai mică. CC: Cum s-a făcut notarea? BP: A fost punctaj de la 1 la 25. CC: Ce-ați urmărit în fiecare etapă? BP: Criteriile generale au fost – în mod egal urmărite: nivelul afectiv-emoțional / ’muzicalitatea’, cel tehnic și gradul de respectare a textului interpretat. Cum s-a văzut din plin, au fost câţiva concurenți – în special asiatici – cu o tehnică impecabilă, dar cu muzicalitate îndoielnică. Acestea au fost criteriile mele – nu s-au făcut precizări de acest fel valabile pentru toți. Bănuiesc că și ceilalți membri ai juriului au avut norme de selecție proprii. În ce mă privește, criteriile despre care am pomenit m-au ghidat mereu în activitate. De pildă, vorbind despre respectarea textului muzical, unul din concurenți – se pare lansat deja în activitatea concertistică internațională – a dovedit muzicalitate, dar a adus profunde atingeri textului scris în partitură și cu aproximații tehnice. E vorba despre Noe Inui din Grecia, care a și picat din prima etapă. Prin tehnică înțeleg intonația, calitatea sunetului, articulația, pregnanța și precizia ritmică... Mulți au ales Capriciul nr. 24 de Paganini – alegere neinspirată după părerea mea. Lucrarea comportă un mare risc, prin multiplele variațiuni legate între ele printr-un fir roșu. Această legătură dinamică nu e ușor de pus în evidență. La fel s-a-ntâmplat cu Ciaccona de Bach, în interpretarea lui Carlos Vegas din Venezuela. După cum începuse, risca să dureze vreo patruzeci de minute, iar regulamentul prevedea 25! Am spus toate astea, pentru că eu m-am impus repede, cu principiile mele, iar colegii de juriu le-au acceptat. CC: A contat prezența scenică? BP: A contat desigur, poate nu atât cât că influențeze în mod decisiv notarea, dar a reprezentat unul

din aspectele prin care un concurent sau altul captau atenția în mod plăcut sau, dimpotrivă, neplăcut. Am constatat astfel că felul în care ești educat, se reflectă și în comportamentul de pe scenă. CC: Mă refer și la poziția, mișcările scenice ș.a.m.d. – unele provenind din diversele școli interpretative. BP: Da, asemenea trăsături specifice de școală există, dar în ultimă instanță se judecă rezultatul sonor! Și în privința asta i-am invitat pe toți cei trei laureați să concerteze la Iași, dacă vom putea finaliza toate detaliile de organizare. CC: Ce-ați apreciat la Ștefan Tarara, laureatul cu premiul I? Care a fost repertoriul prezentat de el? BP: Ștefan m-a impresionat: a participat acum șase ani și a fost eliminat din prima etapă; acum patru ani a picat în semifinală; iar de data asta a câştigat premiul întâi! A fost un progres vizibil, chiar spectaculos. Deși, dacă mă uit în notările din timpul concursului, a fost ceva care m-a nemulțumit – nu numai la el, ci la mai mulți concurenți: confundă culoarea cu dinamica. Punctul optim de emisie sonoră la Mozart e diferit față de Enescu sau Debussy. Ca urmare, după prima etapă, Ștefan s-a situat pe locul trei în ierarhia mea. În etapa a doua a interpretat excepțional Rondoul brilliant de Schubert! În a treia etapă a cântat cea mai frumoasă Sonata a treia de Enescu pe care am auzit-o eu în toată viața mea! Formidabil! Fiecare detaliu pus la punct. Acolo i-am iertat toate neîmplinirile din etapele precedente. CC: Intră în discuție aici și faptul că-i român? BP: Aș zice că da. Chiar dacă în dreptul numelui lui e scris Germania, feeling-ul lui rămâne atașat muzicii lui Enescu. În general, în ce-l privește pe Ștefan, mi-a plăcut tehnica, ideile interpretative... Se cunoaște că studiază cu Zakhar Bron de la Köln, unul din cei mai valoroși pedagogi ai viorii. CC: Cum comentați laureatul cu premiul II, Fédor Roudine? BP: Trebuie spus în primul rând – ceea ce el n-a menționat în biografia sa, probabil din respect – că este fiul unui muzician pe care eu îl iubesc și-l stimez, Sașa/ Alexander Rudin, reputatul violoncelist rus. Fédor este elevul lui Pierre Amoyal. Aș fi vrut să-l propun pentru premiul întîi – după prima etapă era în frunte. Din păcate, în finală a fost acompaniat execrabil de dirijorul Daisuke Soga, în Concertul de Sibelius. CC: Ar mai fi multe alte întrebări de pus... BP: Da, dar eu doresc să-mi pun singur o întrebare: unde este școala românească de vioară? Dacă parcurgem broșura concursului, găsim mai ales asiatici. Dintre puținii români înscriși, o parte nu s-au prezentat deloc. Alții... mai bine n-o făceau! Prin urmare, nimic și asta ar trebui să ne pună pe gânduri! CC: Vă mulțumesc pentru aceste relatări interesante și inedite, care-i pot interesa pe muzicieni și pe melomani deopotrivă!

Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 7

Actualitate

TALENT ȘI VIRTUOZITATE Cristina Răducanu Lector univ. dr. Universitatea de Arte G. Enescu

Vineri seară - 31 octombrie 2014 - am avut plăcerea de a fi de față la ceea ce am putea numi un „concert-eveniment” sau „concert-spectacol”. Ștefan Tarara, câștigătorul de anul acesta al Concursului Internațional de Vioară George Enescu, a interpretat, în cadrul stagiunii Filarmonicii ieșene, Concertul pentru vioară și orchestră de P.I. Ceaikovski. Reacția publicului a fost pe măsura a ceea ce ne-a oferit solistul german de origine română: una sinceră, plină de emoție și bucurie – bucuria de a fi fost prezenți la un asemenea „spectacol-eveniment”. Diploma de laureat la Concursul George Enescu

8 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

Actualitate

Viziunea interpretativă a tânărului solist a atins perfecțiunea – nici un moment în care dinamica, frazarea, timbrul sau tehnica sa violonistică să lase de dorit. Fiecare sunet era bine gândit, fiecare frază avea un sens prestabilit, iar logica interioară a discursului muzical a convins întreaga audiență. Pot afirma că publicul a trăit intens fiecare moment al acestui concert. Motivele sunt clare: muzicianul aflat pe scenă a transformat o simplă seară de vineri într-un eveniment de neuitat pentru toți cei aflați în sală, pentru că rar ne este dat să audiem interpreți de talia lui la Iași, iar spectacolul oferit de Ștefan Tarara a fost, după cum era menționat în titlul de pe afișul Filarmonicii, îmbinarea perfectă între „talent și virtuozitate”. Pe pagina oficială de facebook a lui Ștefan Tarara figura o notiță de ultimă oră în ziua concertului, alături de o fotografie făcută în fața Filarmonicii ieșene: „Quick update: Wednesday I had a wonderful recital with both, my wife and the Director of the Music University Mannheim. Yesterday night I flew to Iasi (Romania) through Bucharest and think of that: the flight from Bucharest to Iasi was cancelled. So I had to drive the whole night with the Bus from Bucharest to Iasi – was freakin' tiring… Anyway, this morning dress rehearsal with the orchestra and tonight concert here with Tchaikovsky, looking really forward to that one! The orchestra is truly great! But I really hope that tomorrow all the flights are working fine....”1 Urmare a mesajelor de încurajare, simpatie și de apreciere primite, Ștefan a răspuns promt: „Thanks SO much for your extraordinary support!! Well, everything went really, really great, I had an amazing time in Iasi with an over-sold out-concert (yeah, people were standing, hehe :D) and I completely loved to play there! I'll come next time, for sure! And also the flights now are all working just fine, right now being in Bucharest airport. So, yes, it was not "easy" to go there, but it was totally worth it! Now Zürich, here I come tonight little concert there with my beloved wife. I hope the flight is on time, otherwise I'm pretty screwed on that one…”2

Imagini din concertul de la Iași

Traducere: Miercuri am avut un minunat recital alături de soția mea și de directorul Universității de Muzică din Mannheim. Ieri noapte am zburat către Iași (România) prin București și am constatat că zborul de la București la Iași a fost anulat. Așa că a trebuit să merg toată noaptea cu autobuzul de la București la Iași – a fost monstruos de obositor… Oricum, în această dimineață – repetiția generală cu orchestra, iar diseară tot aici Concertul de Ceaikovski, într-adevăr îl aștept cu nerăbdare! Orchestra este cu adevărat excelentă! Dar sper ca mâine toate zborurile să meargă bine... 2 "Mulțumesc mult pentru sprijinul vostru extraordinar!! Ei bine, totul a mers foarte, foarte bine, m-am simțit extraordinar de bine la Iași, cu un concert cu casa închisă (da, oamenii au stat în picioare!) și mi-a plăcut mult să cânt acolo! Voi reveni, cu siguranță! De asemenea, zborurile au funcționat cum trebuie, chiar acum sunt în aeroportul din București. Și da, nu a fost "ușor" să ajung acolo, dar a meritat! Acum, Zürich – ajung în seara asta – cu un mic concert alături de soția mea iubită. Sper că zborul va fi la timp, altfel voi fi cam încurcat.." 1

Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 9

Actualitate

DESCHIDEREA STAGIUNII MUZICALE 2014–2015 Anca Ciobanu

Orchestra simfonică și Corul Academic Gavriil Musicescu ale Filarmonicii Moldova din Iași și-au făcut intrarea în noua stagiune 2014-2015 prin două concerte vocal-simfonice extraordinare, ce s-au îngemănat într-o armonioasă complementaritate, sub bagheta dirijorului Cristian Oroșanu: primul, la Filarmonica Națională din Chișinău, în 23 septembrie și cel de-al doilea, acasă, la Iași, în sala Colegiului de Artă O. Băncilă, în 26 septembrie. Concertele i-au fost „dedicate” Titanului din Bonn, muzicianul și omul care a fost un exemplu pentru omenire, exemplu de demnitate, noblețe sufletească, umanitate, a cărui profundă emoție înfruntă secolele cu energie crescândă. Sub titlul Toamna Ieșeană la Chișinău, Filarmonica Națională Serghei Lunchevici a găzduit concertul nostru din 23 septembrie, în cadrul unui schimb cultural, ce a inclus două evenimente complementare. Cel din septembrie de la Chișinău a venit să completeze proiectul început la sfârșitul lunii iunie (a.c.), la Festivalul Internațional al Educației, prin prezența artiștilor Orchestrei Simfonice a Filarmonicii din Chișinău în concertul de la Iași. Momentul artistic din septembrie desfășurat în capitala Republicii Moldova a fost un eveniment deosebit de important, fiind de altfel prima prezență a instituției muzicale ieșene pe scena Filarmonicii din Chișinău. Interpreții-soliști ai acestor seri de septembrie au fost pianistul Răzvan Dragnea, soprana Iulia Isaev, mezzo-soprana Carmen Topciu, tenorul Marius Vlad Budoiu și basul Marius Boloș.

10 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

Actualitate Laureat al unor importante concursuri naționale și internaționale, printre care Concursul Internațional George Enescu (2003), pianistul Răzvan Dragnea a putut oferi viziunea sa interpretativă asupra spectaculoasei Fantezii beethoveniene pentru pian, soliști, cor și orchestră. Tema principală a Fanteziei este în mod evident înrudită cu cea a Odei din Simfonia a IX-a. Completarea programului, prin reluarea acestei Simfonii de Beethoven, al cărei mesaj de luminoasă înfrățire între oameni, întru pace și universală bucurie de a trăi, continuă să răsune cu o acută actualitate. Înnoit ca alcătuire, cvartetul solistic al finalului vocal-simfonic a adus o corespunzătoare împrospătare coloristică. Corul academic Gavriil Musicescu, pregătit cu meticulozitate de maestrul Doru Morariu, dirijorul corului, a fost integrat armonios în echilibrul de ansamblu.

Orchestra simfonică și Corul Academic Gavriil Musicescu la Filarmonica Națională din Chișinău Pianistul Răzvan Dragnea, dirijorul Cristian Oroșanu

Imagini din concertul Filarmonicii ieșene la Chișinău Soliști: soprana Iulia Isaev mezzo-soprana Carmen Topciu tenorul Marius Vlad Budoiu basul Marius Boloș dirijor Cristian Oroșanu

Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 11

Actualitate Tot în 23 septembrie, de această dată în Aula Bibliotecii Centrale Universitare Mihai Eminescu din Iași, publicul meloman a fost invitat să audieze Integrala studiilor transcendentale pentru pian de Franz Liszt, în interpretarea pianistului maghiar Jozsef Balog, laureat al Concursului Internațional Bartok-Liszt de la Budapesta. Acest concert a deschis Stagiunea camerală 2014—2015. Considerat unul dintre cei mai talentați pianiști ai generației sale și recunoscut încă de la debutul său artistic drept un copil minune al muzicii, József Balog a concertat cu un deosebit succes de-a lungul timpului în numeroase locuri din întreaga lume, de la Viena, Amsterdam și Londra, la Skt. Petersburg sau Vancouver. Pianistul maghiar este binecunoscut publicului ieșean din recitalurile de înaltă ținută susținute în ultimii ani, la Iași, împreună cu violonistul Antal Zalai. După o muncă asiduă dusă timp de 10 luni, cel puțin 8 ore de studiu în fiecare zi, după cum declară pianistul 1, anul acesta Jozsef a inițiat un turneu de virtuozitate în România, cu Studiile transcendentale lisztiene, din 19 august la Castelul Szentkereszty din Arcuș (jud. Covasna), 21 august la Muzeul Vasile Pârvan din Bârlad, 17 septembrie la Sinagoga din Bistrița și în 23 septembrie la Filarmonica Iași (Aula Bibliotecii Universitare M. Eminescu), urmate, între 30 septembrie și 2 octombrie, de o sesiune de înregistrări pe CD (cu aceeași integrală), pentru Casa de discuri Fotexnet din Budapesta. Ciclul concertelor cu Studiile transcendentale a continuat în Ungaria, la Pécs, în 22 octombrie, apoi în Turcia, la Izmir - Saygun Concert Hall, în 12 noiembrie, din nou în Ungaria, la Debrecen - Liszt Hall, în 10 decembrie și la Budapesta, în Sala Mare a Academiei de Hall Muzică Franz Liszt, în 17 decembrie, unde s-a lansat și discul. Despre acest proiect, Jozsef ne mărturisea zilele trecute (19 noiembrie a.c.): I think Liszt really prepared the 20th century's music

12 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

I have worked for 10 months 8 hours every day to learn and play these fantastic pieces, before I went onto the stage in Romania (Trad. = Am studiat timp de 10 luni, câte 8 ore pe zi pentru a învăța și a cânta aceste fantastice lucrări, înainte de a urca pe scenă în România.)

Actualitate with this series and this is one of the most difficult project in a pianist's life. The tour has gone very well, people liked everywhere the concert, and I get many times standing ovation after. I also played many of them at Tansman Festival 15th of November in Lodz.2 Prin acest turneu, Jozsef Balog oferă spectatorilor o experiență aproape providențială, încântând publicul prin tehnica lui strălucitoare, autentică finețe muzicală, sensibilitate, maturitate și personalitate artistică nobilă. În ciuda vârstei sale, pianistul deține un repertoriu vast atât la categoria concertelor cu orchestra, cât și a celor de muzică de cameră. Doar pentru stagiunea aceasta, pianistul are în mână nu mai puțin de 10 concerte: Bach - sol minor, Beethoven - do minor, Saint-Saëns – Nr. 5, Liszt – Nr. 2, Totentanz și Hungarian Fantasy, Villa Lobos - Bachianas Brasilieiras nr. 3, Bartók – Nr. 3 sau cele scrise de Pánczél Tamás și Wolf Péter. În agenda imediat următoare a artistului găsim: în 15 noiembrie 2014, în cadrul Tansman Festival-Lodz, un recital unde va prezenta lucrări de Tansman, Bartók, Liszt; 21 noiembrie la Hungarian Radio lucrări de Bartók; 25 noiembrie înregistrări pentru Hungaroton; 2 decembrie susține un masterclass Beethoven la Academia de Muzică din Kiev; 5 decembrie Concertul în do minor de Beethoven, cu Ukranian National Orchestra, dirijor Mykola Dyadura și multe altele. Afișul concertului din 12 noiembrie de la Izmir, Turcia

Stagiunea curentă a Filarmonicii Moldova din Iași promite să bucure în continuare melomanii cu obișnuitele concerte de vineri consacrate simfonicului, cu serile de marți destinate muzicii de cameră, precum și cu multe alte noi concerte extraordinare realizate în spații alternative, foarte apreciate de spectatorii orașului.

Imagine din recitalul susținut de Jozsef Balog la Iași În Aula Bibliotecii Centrale M. Eminescu

Trad. = Cred că Liszt a pregătit într-adevăr muzica secolului 20 cu această serie și acest proiect este unul dintre cele mai dificile din viața unui pianist. Turneul a mers foarte bine, oamenilor de pretutindeni le-a plăcut acest concert, iar la finalul lui am primit de cele mai multe ori ovații în picioare. Am cântat, de asemenea, multe dintre Studiile transcendentale de Liszt ca bisuri, la Festivalul Tansman din 15 noiembrie de la Lodz. Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 13

Actualitate

O FILĂ DE ISTORIE MUZICALĂ LA IAȘI Carmen Chelaru

Pornind de la definiția de dicționar – „festival = manifestare artistică (muzicală, teatrală etc.) cu program variat și caracter festiv” (Dex) – și de la curiozitatea de a fi urmărit toate(!) manifestările programate în recentul Festival al Muzicii Românești de la Iași, voi consemna câteva impresii. Trebuie de asemenea observat că o fac din multiple perspective: cea a muzicianului, a auditorului „cu vechime”, a educatorului și nu în cele din urmă, a organizatorului. Dintr-o o curiozitate firească (condimentată cu un strop de colegială invidie) am sondat mediul virtual în căutare de festivaluri vecine și iată ce-am găsit: La Cluj, Toamna Muzicală, aflată la a XLVIII-a a (48!) ediție, (3 - 24 octombrie 2014), în parteneriat cu Filarmonica de Stat Transilvania.. La acesta se adaugă festivalurile Cluj Modern, Viva Vox, La Stravaganza, festivalul Mozart. La Timișoara, Festivalul Internațional de Muzică Nouă Intrada, 25-30 30 septembrie 2014 și Festivalul Timișoara muzicală, ediția a XXXVI-a (aprilie–mai mai 2014). Festivalul Craiova muzicală, ediția a XLI-a a (decembrie 2014). Ca să nu mai pomenim de cele bucureștene – Festivalul și Concursul George Enescu, Săptămâna Internațională a Muzicii Noi, cea a Muzicii Contemporane, Festivalul RadiRo și așa mai departe… În virtutea unei îndelungate experiențe, nu mă

Afișul-semnal al Festivalului Muzicii Românești, ediția a XVIII-a

14 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

Actualitate pot opri să (mă) întreb1: 1) de unde bani pentru atâtea festivaluri și 2) or fi oare sălile pline la evenimentele acestora? Fără să fi făcut un studiu de caz – deși ar fi interesant! – pot să (-mi) dau și câte un provizoriu răspuns: 1) suportul material poate să depindă de zona culturalgeografică, deschiderile și relațiile externe, conlucrarea și bunele relații cu edilii locali… și 2) publicul rămâne și el tributar tradiției, educației, módelor de tot felul, senzaționalului, prejudecăților… Așadar pot admite că unele festivaluri sunt mai longevive și se bucură de o afluență constantă de public. Și-ajung astfel la Festivalul ieșean al Muzicii Românești! Optsprezece ediții s-au încheiat deja – zece în epoca vechiului regim, opt din 2007 încoace. Despre primele zece ediții se pot spune și s-au spus multe lucruri frumoase, culminând cu constatarea că sălile se umpleau la mai toate concertele – unele chiar cu muzică de avangardă. Cei care am trăit acele momente – recunosc, de neuitat! – putem găsi astăzi și explicații mai puțin exaltate: după anii ’80, frigul, întunericul, restricțiile de tot felul, prea puținele evenimente culturale de autentică valoare fără „amprentă” – toate acestea și încă altele îi aduceau pe spectatori la manifestările festivalului. Iar dacă pe afiș apăreau nume precum Madrigal, Voces, Cappella Transylvanica, Emanuel Elenescu, Sofia Cosma, Emilia Petrescu, Martha Kessler, Ștefan și Valentin Gheorghiu, Nelly Miricioiu, titluri ca Oedip de Enescu – interesul era maxim. Cu ce resurse se făceau toate astea atunci? În cea mai mare parte în contul salariului, desigur, care – și el – era simțitor ajustat în ultimii ani ai regimului. Nimănui nu-i trecea prin cap să ceară ceva în plus, așa ceva nu se obișnuia. Tocmai de aceea, după ce-a intervenit schimbarea, festivalul a fost uitat, omis, exclus. Nu mai erau acceptate comenzile, nici chiar cele cu efect benefic. Și-a mai fost ceva: mentalitatea națională potrivit căreia între un produs românesc și unul similar străin, îl preferăm din instinct pe-al doilea. Festivalul de muzică românească a intrat așadar într-o lungă adormire, care părea că va dura, ca-n poveste, o sută de ani! După însă numai douăzeci, în 2007, rectorul de atunci al Universității de Arte George Enescu, compozitorul și profesorul Viorel Munteanu l-a redeșteptat, cerând sprijin (și primindu-l) de la instituțiasoră, Filarmonica Moldova și directorul ei, violonistul și profesorul Bujor Prelipcean. Vremurile erau altele, tentațiile mult mai multe, iar acum, cu transparența și viteza de comunicare internaționale, curiozitățile față de sonorități și producții autohtone au scăzut dramatic, atât în rândul artiștilor, cât și în cel al publicului. Festivalul s-a cantonat într-o buclă de interes cvasi-zonal, în pofida unor inserții internaționale aduse de participarea unor muzicieni români valoroși de-aici și de dincolo. Chiar și acestea au fost posibile numai în condițiile finanțării obținute prin

completarea a zeci de documente și formulare, care pe alocuri îmi aminteau de vremuri de mult apuse. Așa s-au scurs șapte ediții, într-un ritm anual, alert. Ediția a optsprezecea a festivalului ieșean a fost neobișnuit de lungă, dar obișnuit de variată, „bucurându-se” de resurse (poate) mai mici ca oricând, dar de o atenție ceva mai mare din partea mass-media audio-vizuală decât în anii din urmă. Douăsprezece zile, cu treisprezece manifestări! Muzică academică – simfonică, vocal-simfonică, concertantă, de cameră și corală; muzică tradițională – pentru prima dată în acest festival folclor bucovinean autentic, cules și interpretat în cadru academic; operă pentru și cu copii – de asemenea o noutate în festival; și vorbind de noutăți, o premieră absolută – spectacolul de încheiere cu opera-rock Făt-Frumos din Lacrimă după Mihai Eminescu, realizată printr-un substanțial efort artistic (și nu numai) de profesori și studenți ai Universității de Arte din Iași, împreună cu Casa de Cultură a Studenților, cu sprijinul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România – Asociația pentru Drepturi de Autor (UCMR–ADA), al unor sponsori și cu participarea unor tineri soliști invitați. Acest final de festival a fost cu adevărat momentul– cheie, vârful artistic, atât prin concentrarea de forțe artistice și organizatorice, prin inedit și nu în ultimul rând, prin calitate. Am ales de aceea să-l comentez mai îndeaproape. Aș remarca pentru început, curajul compozitorului Dan Spînu – un curaj care a sfidat aproape imposibilul: să creezi un spectacol complex, în care să se întâlnească orchestră, grup vocal, dar mai presus de orice formație rock (baterie, chitară bas, chitară electrică, pian, sintetizatoare), soliști adecvați unui asemenea tip de emisie vocală, în plus libret integral în limba engleză, subtitrat pentru necunoscători, regie și tot ce presupune desfășurarea scenică… ! Și toate astea pe un subiect inspirat din, nici mai mult nici mai puțin decât… Eminescu! Ca și cum n-ar fi fost de ajuns, premiera a avut loc în inima Moldovei, unde publicul e cunoscut drept auster, exigent și greu de convins în privința noutăților! Ei bine, piedicile au căzut rând pe rând, aproape împotriva evidențelor, inițiatorul – tânărul compozitor, inginer, profesor și interpret Dan Spînu – dovedind nu numai creativitate și fantezie remarcabile, ci și o neclintită tenacitate în găsirea și antrenarea celor mai diverse resurse umane și materiale. Strădaniile sale nu au fost, bineînțeles, solitare. Mulți au pus umărul, dar mărturisesc că puțini au fost cei care chiar vedeau premiera realizată. Cu atât mai mare a fost surpriza și satisfacția pentru acești semisceptici! Pot afirma aici și acum că premiera spectacolului The One Born from a Tear – Cel Născut dintr-o Lacrimă – ce a avut loc în seara de 28 octombrie, în sala Casei de Cultură a Studenților din Iași – însuși spațiul fericit ales! – a constituit un început, primul spectacol de operă-rock din istoria muzicii ieșene! Genul nu e nou – datează din deceniul al șaptelea al secolului 20 și s-a născut concomitent în occidentul european și pe continentul nord-american. Aceasta însă nu

E de la sine înțeles că întrebările nu privesc festivalurile din București. Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 15

Actualitate spune nimic când vine vorba de Far East-ul românesc! Și trebuie să admitem că un spectacol închegat, cu subiect, libret, desfășurare scenică (fie și schițată), în care să se întâlnească genul liric tradițional, cu una din cele mai noi și mai – hai s-o spunem! – agresive forme de exprimare artistică, rock-ul nu are încă fani în toate categoriile de public, cel puțin la Iași; e nevoie aici, ca și în muzica academică, de o experiență, de cultură în domeniu și, de ce nu, de o anumită deschidere spre noile sfere muzicale. De ce operă rock și nu musical – cum apare în documentele publicitare ale Festivalului? Deși nu mă consider un specialist al genului, aș puncta unele argumente astfel: prezența formației specifice, cu instrumente electronice și amplificare – îndrăznesc să spun cam mare pentru spațiul și relația cu celelalte componente interpretative! Lipsa momentelor pur-teatrale, care fac din musical o rudă apropiată a operetei tradiționale. Lipsa de asemenea – cu o scurtă excepție, reușită de altfel – a numerelor de dans/balet. Ca să adopt o cale de mijloc aș numi spectacolul musical rock. Una peste alta, partitura elaborată de compozitorul Dan Spînu mi-a satisfăcut exigențele prin consistență, simțul proporțiilor și bun-gust, lipsa exagerărilor de orice fel, adaptarea ingenioasă, creativă a cunoscutului basm eminescian la asprimile limbajului muzical abordat. Pericolul căderii în vulgar sau grotesc – foarte posibile în situația dată –

Dan Spînu

a fost evitat cu desăvârșire. Prin aceasta, spectacolul este abordabil, aș zice, de categorii mai diverse decât se-ntâmplă îndeobște cu genul rock. Ideea textului în limba engleză mi s-a părut inițial oarecum hazardată, având în vedere deopotrivă soliștii și publicul. Problema a fost rezolvată însă excelent printr-o subtitrare bine pusă la punct și (în mod cert) printr-o asiduă muncă cu soliștii, privind dicția și pronunția. S-a creat astfel o punte suplimentară, binevenită, între tradiție și nou, creând totodată perspectivele unei circulații internaționale a spectacolului – fie și sub formă de înregistrare. O plăcută surpriză am avut și în zona interpreților. Voci soliste adaptate genului și suficient de puternice pentru a face față decibelilor specifici. Prezențe scenice agreabile și adecvate, de la costume până la gestică și mimică. Între soliști, Alexandru Grosu (rolul titular), Mihai Popistașu (Algar), Cristina Toșu (Joane), Andra Botez (Rowena) și Maria Păuleț (Regina) sunt cu toții absolvenți sau în curs de desfășurare a studiilor muzicale. Luând în considerare tipul de muzică în discuție, faptul a creat cu certitudine probleme de adaptare a emisiei vocale. Prin felul în care au rezolvat însă problemele tehnice este evident că toți au avut sau au contacte și cu sfera divertismentului muzical, experiență deosebit de utilă în cazul de față. Dimpotrivă, interpreții „dinafară” au trecut cu siguranță mai ușor peste eventualele prejudecăți academice, integrându-se firesc în fluxul artistic. Este cazul, între rolurile principale, al lui Alexandru Iosipescu (Holt).

16 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

Actualitate

Alexandru Grosu (rolul titular), Mihai Popistașu (Algar)

Maria Păuleț (Regina)

Cristina Toșu (Joane)

Un moment de vârf l-a constituit rolul episodic al medicinistei Roxana Balcan Apetroaie – Bătrâna (sic!) vrăjitoare – prezență scenică și evoluție vocală de irezistibilă atractivitate, dezinvoltură și farmec, amplificate poate și de caracterul pronunțat ritmic dansant al partiturii sale muzicale. O misiune mai mult decât dificilă a revenit dirijorului Bogdan Chiroșcă, pe care muzicianul a dus-o excelent la bun sfârșit, așa cum a făcut-o mereu în situații similare, în fruntea ansamblurilor artistice ale Universității de Arte și Filarmonicii. Și revin la Dan Spînu, în postura sa de regizor, producător și interpret. Experiența de mai mulți ani ca inginer de sunet și redactor la Radio Iași, formarea politehnică (este absolvent al studiilor tehnice de construcții de mașini) și o consistentă practică interpretativă în genul jazz–rock l-au ajutat dintru început să creeze partitura spectacolului, care s-a constituit în lucrarea sa de doctorat, prezentată în aprilie 2013. Atunci (ca și acum, de altfel!), punerea în scenă de facto a unei asemenea producții ni s-a părut tuturor o utopie – prin genul de muzică, numărul interpreților, stilul interpretării, limba engleză etc. etc. În aceste condiții, Dan Spînu a dovedit calități de manager nebănuite – poate chiar și de el!

Roxana Balcan Apetroaie (Vrăjitoarea)

Andra Botez (Rowena)

Alexandru Iosipescu (Holt)

Realizatorii și distribuția Din propriile mărturisiri, filmul pregătirii evenimentului a fost următorul: muzica gândită sub formă de album și înregistrarea într-o primă versiune – necesară susținerii tezei de doctorat – au pornit în toamna anului Dirijorul Bogdan Chiroșcă Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 17

Actualitate

2012 și s-au finalizat provizoriu cu puțin înaintea susținerii, la începutul lunii aprilie 2013. Soliștii erau diferiți și au conlucrat cu autorul cu colegialitate și pasiune. În februarie anul acesta, tânărul muzician a reluat pregătirile, cu o nouă garnitură de soliști, antrenând de data asta și colaboratorii necesari construirii spectacolului. Era perioada definitivării agendei Festivalului Muzicii Românești, care, datorită complexității producției coordonate de Dan Spînu, a fost fixată luând ca principal reper premiera în cauză. Așa se face că șirul manifestărilor s-a încheiat și nu greșesc să afirm, a culminat cu acest eveniment. Treptat, repetițiile s-au intensificat și s-au extins. În primele două săptămâni din luna octombrie s-au alăturat orchestra și grupul coral (pregătit de George Dumitriu). Din păcate, singurele repetiții de ansamblu pe scena Casei de Cultură a Studenților au avut loc în preziua și în ziua premierei – timp insuficient în special pentru probele necesare proporționării și reglării tuturor componentelor sonore – orchestră, cor, grupul instrumentelor electronice, voci. A fost, aș afirma, singura scădere a spectacolului. Se cuvine a fi pomeniți aici și cei care au sprijinit organizatoric și financiar realizarea evenimentului, în frunte cu profesorul și compozitorul Viorel Munteanu, Casa de Cultură a Studenților din Iași, UCMR–ADA, firmele Orpalis și Armonia Traid ș.a. Publicul! Intrarea liberă și o publicitate bine construită, direcționată mai ales către spectatorii tineri au adus o afluență de zile mari. Atmosfera animată și entuziasmul în creștere au fost însă produsul exclusiv al valorii autentice a faptului artistic petrecut pe scenă! Nu au existat momente de ruptură a dinamismului expresiv, numerele muzicale au fost strâns sudate; emoția născută și treptat amplificată în spațiul scenei a cuprins repede, fără drept de împotrivire, întreaga sală. Cei care la început își mai consultau mesageria telefonică, au sfârșit prin a fi contaminați de fluxul audio-vizual, iar finalul a ridicat sala în picioare, într-un entuziasm nedisimulat, dar elevat! Cum afirmam mai sus, am certitudinea că am asistat la un episod de istorie muzicală vie – prima operă-rock în desfășurare live pe o scenă ieșeană! În pofida dificultăților, spectacolul se cere reluat.

18 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

Actualitate

Interpreții: corul și orchestra Universității, rock band, dirijorul Bogdan Chiroșcă și soliștii: Alexandru Grosu (rolul titular), Cristina Toșu (Joane), Mihai Popistașu (Algar)

Finalul spectacolului, cu autorul în mijloc. Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 19

Actualitate

Corolar Foaia Festivalului Anca Ciobanu „Festivalul Muzicii Românești de la Iași este unicul festival cu un asemenea generic și este prețios, important ca aurul. Mai important decât cel de la Roșia Montană, în orice caz! În ce măsură poate influența acesta gândirea muzicală a compozitorilor? Un festival e o vitrină, o confruntare. Ar putea să fie valorificat mai mult dacă ar fi mai frecventat de public. În Iași, cel puțin la concertele la care noi am fost invitați, publicul e prezent cu o rată mai mică decât la Cluj. Deci, cred că aceasta ar fi o primă țintă: de a atrage atenția unui public capabil, deschis pentru aceste experiențe care nu sunt deloc traumatizante. A doua țintă ar fi întâlnirea compozitorilor. Dacă ar fi toți creatorii de față, atunci într‑adevăr, schimburile de idei ar continua.”1 Adrian Pop, prof. univ. dr. Academia de Muzică Gh. Dima Cluj‑Napoca Filarmonica Moldova și Universitatea de Arte George Enescu au organizat în perioada 17–28 octombrie 2014, a XVIII‑a ediție a Festivalului Muzicii Românești. Proiectul se desfășoară încă de la început, în parteneriat cu Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. Anul acesta s‑au alăturat Colegiul Național de Artă O. Băncilă, Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu și Casa de Cultură a Studenților. Ideea corelării actului artistic cu cel de reflectare teoretică este prelungită și în plan jurnalistic, prin realizarea Foii Festivalului, cu cronici și interviuri, realizată de profesori și studenți ai Universității de Arte George Enescu. Din momentul în care a fost inițiată – ediția din 2012 a Festivalului – după modelul celei de la Festivalul George Enescu, publicația a îndeplinit două roluri, deopotrivă benefice: reflectarea ritmică, „la cald”, a evenimentelor festivalului – spre informarea publicului de azi și, la fel de important, a celui viitor – și tribună de exprimare a comentatorilor de specialitate, îndeosebi tinerii critici muzicali în formare și afirmare. Am considerat potrivită, de aceea, realizarea în paginile revistei noastre, a unei sinteze, așa cum reiese din cele opt numere ale Foii Festivalului Muzicii Românești.

Vineri, 17 octombrie, în Sala Colegiului de Artă O. Băncilă a avut loc deschiderea festivalului cu un concert vocal‑simfonic sub bagheta dirijorului Gheorghe Mustea. Acesta a afirmat în interviul acordat studentei Aliona Paciurca2: Sunt pentru prima dată la Iași în cadrul acestui festival și pot spune că am lucrat cu o orchestră foarte bună, cu niște oameni inteligenți, cu o disciplină orchestrală extraordinară. Muzicieni cu un potențial deosebit, o orchestră cu care poți realiza orice program și oricare lucrare a oricărei școli de compoziție din lume.

Gheorghe Mustea, Vitalie Ciobanu și simfonicul ieșean

1 2

Foaia Festivalului, Zilele X, XI, p. 1 Foaia Festivalului, Zilele I, II, III, p. 2 20 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

Actualitate Sâmbătă 18 octombrie, la Colegiul de Artă O. Băncilă, la matineu ne‑am putut bucura de un spectacol de operă pentru copii, în regia prof. Daniela Ciocoiu – Povestea micului Pan, muzica de Laurențiu Profeta. Daniela Ciocoiu – regizor, producător și interpret totodată – a reușit să‑l aducă pe micul Peter Pan la Iași pentru a doua oară în acest an, „într‑o sală destul de mică pentru amploarea evenimentului, folosind resurse scenografice reduse cantitativ, dar eficiente și sugestive” – scria Mihaela Balan, în articolul Peter Pan în versiune autohtonă3. Și tot același cronicar continuă: „Vocile lor [ale interpreților, n.n.] au fost potrivite rolurilor prevăzute în libret, având acea naturalețe simplă și expresivă solicitată de partitura lucrării”. „Povestea micului Pan”

Duminică seara, 19 oct., în Sala Ed. Caudella din Casa Balș s‑a desfășurat concertul Corului academic Gavriil Musicescu, intitulat Seniori ai artei corale românești, concert conceput și realizat sub bagheta maestrului Doru Morariu. „O calitate deosebită a corului Gavriil Musicescu este de a dezvălui publicului lucrări de o certă valoare, dar necunoscute...” – scria studenta la muzicologie Mihaela Rusu4, omagiind totodată compozitorii, dar și poezia, folclorul și spiritualitatea românească. Aceeași studentă conchide: „Programul acestui concert a fost realizat cu profesionalism și talent și a avut un final remarcabil ce va rămâne viu în amintirea celor prezenți în sala Eduard Caudella”.

Doru Morariu, dirijorul corului Gavriil Musicescu și ansamblul său

3 4

Foaia Festivalului, Zilele I, II, III, p. 2 Idem Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 21

Actualitate Luni dimineața, 20 oct., Sala Ed. Caudella a găzduit Concertul claselor de compoziție, ce a oferit tinerilor creatori români din două orașe universitare importante (Iași și Cluj‑Napoca) șansa de a‑și prezenta lucrările muzicale în public. Acestea „s‑au impus atât prin seriozitatea meșteșugului componistic, cât și prin opțiunile lor estetic‑stilistice, impresii frumoase, argumente solide pentru a ne întâlni cât mai des”.5 Festivalul a fost și este o importantă cale de cunoaștere a muzicii consacrate, precum și o tribună de afirmare a noii generații de muzicieni. Cvintetul prezent în Concertul claselor de compoziție

Cvartetul Passione

Marți 21 oct., pe înserat, la Biblioteca Centrală M. Eminescu am putut asculta Cvartetul de coarde Passione (București) și Ansamblul de suflători Nova Musica Viva (Iași). Concertul pentru orchestră de coarde de Paul Constantinescu „dezvăluie o putere fină de expresie, un meșteșug componistic măiestrit, împletit cu sensibilitate artistică de rang superior”; iar Cvartetul Passione a dovedit „abilități tehnice, un simț dramatic deosebit, în conformitate cu intenția compozitorului, prin realizarea unor gradații dinamice fluente și prin sublinierea pasajelor în care poate fi identificat melosul popular românesc. În partea a II‑a, temele muzicale prezentate sub forma unui dialog expresiv între toate instrumentele cvartetului au fost executate impecabil, atât din punct de vedere tehnic, cât și expresiv.” (...) Concertul a fost realizat cu „eleganță și rafinament, fără accente nefirești sau viduri sonore, care să întrerupă linia frazării sau continuitatea părților.” 6 La cea de‑a doua lucrare din program, Rondo‑ul de noapte de

Ansamblul de suflători Nova Musica Viva și dirijorul George Hariton

5 6

Ana Medeleanu în Concertul Claselor de Compoziție, Foaia Festivalului, Ziua IV, p. 2 Tincuța Agavriloaie, Pasiune și profesionalism într-un concert cameral extraordinar, Foaia Festivalului, Zilele V, VI, p. 1

22 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

Actualitate Adrian Iorgulescu, centrul de referință al lucrării l‑a reprezentat clarinetul, cu rol de a ordona structura ciclică a lucrării. „Intenția compozitorului a fost de a exploata la maxim capacitățile instrumentelor, în scopul evidențierii unor procedee noi de emisie sonoră, spre realizarea unei dramaturgii tensionate și, totodată, a unei atmosfere antrenante și pline de suspans pe întreg parcursul lucrării.”7 Miercuri 22 oct., în Sala Ed. Caudella am vizionat un spectacol de muzică tradițională susținut de Ansamblul T.T. Burada, condus de lector univ. dr. Ciprian Chițu. „Frumusețea costumelor vechi, vocile bine alese și repertoriul autentic au reușit să ne transpună în vremurile de altădată (...) un program omogen, în care cele două părți – articulate după principiul evoluției de la arhaic la modern, dar și de la simplu la complex – s‑au îmbinat armonios, aspect subliniat și de aplauzele puternice ale spectatorilor aflați în număr mare la acest spectacol inedit.”8 Cu un repertoriu divers, de la opusuri religioase, cu intonații de cânt bizantin, până la lucrări românești în caracter popular și piese ce reflectă bogăția tehnicilor moderne de compoziție, în ziua de joi 23 oct. (ziua a șaptea în festival), la Biblioteca Centrală M. Eminescu am ascultat Corul de cameră Vox Art’Is condus de Bogdan Cojocariu. Într‑un interviu acordat studentului la muzicologie Cristian Vasile Madon, dirijorul coralei, prof. Bogdan Cojocariu, mărturisește: „Această aventură corală pe care am inițiat‑o și pe care o trăiesc acum cu Vox Art’Is se desfășoară din aceeași dragoste pentru a cânta împreună, mai ales interpretând piese în stil a capella. Te obligă să‑l asculți și pe celălalt în procesul interpretativ. Mi se pare extraordinar să intri în sunetul celuilalt și să‑l determini treptat să se omogenizeze în procesul sonor”.9 Tot în ceea ce privește interpretarea muzicală, Ligia Fărcășel, doctorand în muzicologie, a subliniat: „fiecare frază muzicală a fost redată după o concepție interpretativă anterioară deosebit de elaborată. Din păcate, publicul nu a fost numeros, totuși, formația s‑a comportat ca și cum s‑ar fi aflat pe una din marile scene ale lumii. Vocile au umplut în cel mai

Ansamblul T.T. Burada, condus de Ciprian Chițu

Profesorii Viorel Bârleanu și Florin Bucescu, alături de Ciprian Chițu

Corul de cameră Vox Art’Is condus de Bogdan Cojocariu

Tincuța Agavriloaie, Pasiune și profesionalism într-un concert cameral extraordinar, Foaia Festivalului, Zilele V, VI, p. 1 Mariana Maximiuc în Folclor muzical românesc – tradiție și avangardă, Foaia Festivalului, Zilele V, VI, p. 2 9 Foaia Festivalului, Ziua VII, p. 2 7 8

Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 23

Actualitate concret sens fiecare colț al sălii, sonoritatea corală fiind avantajată de acustica spațiului de concert.” 10 Vineri, 24 oct. – a opta zi de festival (până anul acesta era și ultima!) a început cu Simpozionul de muzicologie intitulat generic Identitate și contextualitate în muzica românească contemporană (Sala George Pascu a Universității de Arte, Str. C. Negruzzi – Horia) și moderat de prof. univ. dr. Laura Vasiliu și prof. univ. dr. Gheorghe Duțică. În deschidere a avut loc conferința susținută de acad. Cornel Țăranu, personalitate reprezentativă a componisticii românești, ce a fost aniversat în această ediție a Festivalului, alături de prof. univ. dr. Viorel Munteanu. „Degajând mult calm, echilibru, verticalitate a propriilor concepții și principii, dar mai ales o totală dăruire față de muzică, maestrul Cornel Țăranu a dezvăluit etapele evoluției propriului destin creator, exemplificând prin câteva audiții, lucrările sale reprezentative.”11 Seara am putut asculta Concertul simfonic al Filarmonicii ieșene, susținut de Orchestra simfonică la Colegiul de Artă O. Băncilă. „Interpretarea din această seară a fost deosebit de reușită, remarcându‑se prin sublinierile tematice bine reliefate și o dinamică sonoră ce a

Simpozionul de muzicologie acad. Cornel Țăranu alături de prof. univ. dr. Viorel Munteanu

Dirijorul Adrian Morar și tenorul Tiberius Simu

10 11

Foaia Festivalului, Ziua VII, p. 1 Aliona Paciurca, Simpozionul Identitate și contextualitate în muzica românească contemporană, Foaia Festivalului, Ziua VIII, p. 1 24 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

Actualitate

Ansamblul AdHOC

lăsat loc instrumentelor solistice să se manifeste” subliniază un tânăr viitor muzicolog.12 Și tot el remarcă: „Deși acustica sălii de concert a Liceului de Artă Octav Băncilă din Iași nu sprijină în mod deosebit soliștii vocali, datorită fenomenului de absorbție a sunetului, totuși Tiberius Simu a avut o execuție foarte bună, remarcându‑se printr‑o frazare clară, o dicție bună și o redare inteligibilă a textului, precum și o susținere desăvârșită a sunetului.” Dirijor a fost maestrul Adrian Morar, de la Cluj, ce „s‑a remarcat pe toată perioada desfășurării concertului prin gestica clară, expresivă, demonstrând o excelentă stăpânire a limbajului muzical modern și o bună cunoaștere a concepției de ansamblu a lucrărilor” – încheie același cronicar. „Unul dintre punctele culminante ale festivalului l‑a constituit Concertul Ansamblului AdHOC” din Cluj‑Napoca, consideră muzicolog dr. Loredana Iațeșen, unde „relația maestru–discipol s‑a evidențiat și în structurarea momentelor din alcătuirea programului”. Concertul a avut loc sâmbătă, 25 octombrie, în Sala Ed. Caudella din Casa Balș. Alături de Ansamblul AdHOC, coordonat de profesorul și compozitorul Adrian Pop, au fost invitați muzicienii din Trio Axis Mundi, tot de la Academia de Muzică clujeană. Dirijor și creator al unor lucrări pe care le‑am audiat a fost acad. Cornel Țăranu. „Este absolut extraordinar ceea ce faceți dumneavoastră – spunea maestrul Țăranu, referitor la evoluția Festivalului Muzicii Românești. Şi este ca o candelă care nu se stinge, care arde în permanență, și care sigur va da roade, pentru că în lipsa unui contact cu publicul, compozitorii noștri sunt foarte frustrați. Există deja deschideri, tinerii mai au legături internaționale, burse de studii, dar e important să fie cântați acasă și să se integreze în viața culturală românească, unde este o mare nevoie de ei.”13 12 13 14

„Nu ne rămâne decât să felicităm formația AdHOC pentru că ne‑au oferit șansa de a fi martorii unui concert excepțional – concluzionează cronicarul concertului, prof. Loredana Iațeșen. Am convingerea că seara de 2 noiembrie va rămâne mult timp în memoria publicului prezent la acest eveniment, o dovadă a îmbinării perfecte dintre talentul creator și forța interpretativă clujeană, o relație profundă, construită în timp, prin parcurgerea fiecărei etape de la maestru către discipol.”14

Compozitorul Cornel Țăranu

Gabriel Gheorghiu, Un spectacol muzical coloristic cu infuzii meditative , Foaia Festivalului, Ziua VIII, p. 2 Interviu realizat de Florin Luchian în Foaia Festivalului, Ziua IX, p. 1 Ziua IX, p. 2 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 25

Actualitate

Flautistul Dorel Baicu şi oboistul Dorin Gliga

Închiderea Festivalul cu un spectacol extraordinar de musical-rock, în premieră absolută

15 16

Duminică 26 oct., în aceeași sală, a avut loc concertul Orchestrei de cameră a Universității George Enescu, concert ce reprezintă o treaptă importantă în ascensiunea profesională a ansamblului. A unsprezecea seară a festivalului, desfășurată luni 27 oct., tot în Casa Balș, a adus în prim plan „două timbre instrumentale cu largi posibilități sonor‑expresive, reprezentate de doi artiști de marcă ai muzicii contemporane românești – flautistul Dorel Baicu și oboistul Dorin Gliga – un recital de excepție!”15 Festivalul a fost încheiat, inedit, cu un spectacol extraordinar de musical-rock, în premieră absolută, marți 28 octombrie, la Casa de Cultură a Studenților. Spectacolul s‑a intitulat The One Born From a Tear (Cel născut dintr‑o lacrimă) – inspirat de basmul eminescian Făt Frumos din lacrimă – și a fost conceput de ieșeanul Dan Spânu, compozitor și profesor la Universitatea de Arte George Enescu. „Considerat a fi un proiect de mare amploare, acesta a reunit numeroși tineri muzicieni ce și‑au dat concursul pentru finalizarea acestui remarcabil spectacol (...) Soliștii folosesc emisia naturală preluată din genurile pop‑rock, valorificată în toate partiturile vocale cu performanță. Acest mod de abordare a limbajului muzical, a mixturii instrumentelor și a manierii de interpretare proprii genurilor pop-rock contemporane, într‑o lucrare vocal‑instrumentală dramatică, constituie o raritate în România. Caracterul modern al acestei lucrări a fost întregit de proiecția video, efectele sonore și lumini (...) Așteptat cu mult interes, spectacolul s‑a bucurat de un public numeros, alcătuit preponderent din tineri, sala Casei de Cultură a Studenților din Iași dovedindu‑se neîncăpătoare.”16 Într‑o cuprindere de ansamblu, ediția de anul acesta a Festivalului Muzicii Românești se relevă ca o suită colorată de manifestări diversificate ca gen, în care concertele de vineri ale Filarmonicii ieșene apar ca doi „piloni” principali, punctată de veselul spectacol de operă pentru copii și încheiată grandios de ineditul musical-rock. Toate manifestările din cadrul Festivalului au dovedit, o dată în plus, o înaltă ținută artistică, demnă de prestigiul actual al culturii muzicale românești. Sperăm ca și în edițiile viitoare colectivul artistic ieșean, atât cel din cadrul Filarmonicii, cât și cel al Universității de Arte (două instituții surori, aflate într-o strictă și permanentă condiționare reciprocă!) să arate aceeași dăruire și profesionalism în realizarea acestui festival‑maraton dedicat muzicii românești de bună calitate. „Fără îndoială că în Iași se desfășoară singurul festival de muzică românească din țară și pentru asta noi suntem extrem de recunoscători, îl prețuim și îi dorim viață lungă.” – prof. univ. dr. Adrian Pop.

Delia Rusu-Persic, Reflecție și experiment. Creații contemporane pentru oboi și flaut solo , Foaia Festivalului, Zilele X, XI, p. 2 Gabriel Gheorghiu, The One Born From a Tear – Un regal al muzical-ului la Iași, Foaia Festivalului, Ziua XII, p. 2

26 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

Actualitate

Festival de Cvartet la Iași 11-13 noiembrie 2014

Cristina Ungureanu

Cu peste patru decenii în urmă, Iașul a devenit locul unde s-a întâmplat ceva în muzica de cameră: soarta a unit patru destine întru Artă și a mai făcut ca ele să se numească simplu, dar semnificativ, Voces! Cei ce cunosc vocația de mentori a maeștrilor Voces – egală cu cea de creatori de frumos muzical – nu au fost desigur surprinși, dimpotrivă, au considerat-o o consecință firească – apariția în anul 1987 a Cvartetului Gaudeamus la Brașov, în anul 1988 a Cvartetului Ad libitum la Iași, iar în anul 2000 a Cvartetului Giocoso, pe atunci tot la Iași. Iată că, în 2014, discipolii își dau mâna și transformă Iașul, pentru trei zile, în Capitala Cvartetului. Ideea organizării Festivalului de Cvartet la Iași aparține maestrului Bujor Prelipcean, director general al Filarmonicii și, totodată, vioara întâi a Cvartetului Voces, de a cărui îndrumare s-au bucurat toate cele trei formații prezente în Festival. O idee care inițial urmărea o desfășurare de o amploare mult mai mare, dar care, fără un sprijin real financiar, a prins un contur mai restrâns, prin forțe proprii. La întrebarea de ce este importantă existența unui astfel de festival pe scena muzicală românească, unul dintre protagoniștii evenimentului a răspuns: „Pentru că în lumea muzicală românească, festivalurile de muzică de cameră sunt aproape o raritate, acest festival, în acest context, vine ca o gură de aer pe care noi, muzicienii de cameră, o luăm în România. Sigur, participăm la diferite festivaluri importante în străinătate – Olanda, Germania, Franța – dar este întotdeauna o plăcere să participi la un festival de muzică de cameră în România.” Filip Papa, violoncelistul Cvartetului Ad libitum, (într-un interviu Radio România Muzical)1

http://www.romania-muzical.ro/articole/art.htm?a=1301871&c=15&g=2 http://www.romania muzical.ro/articole/art.htm?a=1301871&c=15&g=2 20 noiembrie 2014. Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 27

Actualitate Întâmplător, sau poate nu, în aceeași perioadă (în luna noiembrie a acestui an), în țara noastră au mai avut loc două festivaluri dedicate muzicii de cameră – Festivalul Internațional Tiberius, la Târgu Mureș și de CAMERon la Cluj – spre încântarea tutoror iubitorilor genului cameral, fie ei interpreți, melomani avizați sau simpli auditori.

Sărbătoarea muzicii de cameră la Iași a debutat cu Cvartetul Giocoso, alcătuit din Sebastian Câșleanu – vioara I, Teofil-Iustinian Todică – vioara a II-a, Adrian Stanciu – violă și Bas Jongen – violoncel. Concertul a fost inclus într-un turneu al formației în România, un adevărat tur de forță, început în 9 noiembrie la Târgu Mureș, în cadrul Festivalului Internațional de Muzică de Cameră Tiberius, continuat la Iași – 11 noiembrie, la Odorheiu Secuiesc – 12 noiembrie, la Arcuș (Covasna) – 13 noiembrie și la Brașov – 14 noiembrie. Publicul prezent în seara zilei de 11 noiembrie, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare Mihai Eminescu – o sală în care cele patru instrumente se armonizează perfect – a răsplătit, cu îndelungi aplauze, evoluția impresionantă, de un înalt profesionalism a tânărului ansamblu. Redăm, în continuare, câteva impresii la cald, surprinse de Daniela Vlad, redactor la Radio Iași, după terminarea concertului: „Cea mai frumoasă surpriză pentru ieșeni e acest Festival de Cvartet, pe care-l așteptăm de foarte mulți ani la Iași și, în fine, se înfiripă. A început în forță, cu un tânăr cvartet de germano-români sau româno-germani. Program extrem de dificil și o demonstrație de virtuozitate camerală deosebită. Cele trei lucrări incluse în program – Mozart, Mendelssohn și Křenek – au reprezentat tot atâtea demonstrații de virtuozitate camerală, în stiluri net diferite. În actuala componență, cei patru (foarte) tineri muzicieni nu au încă experiența care să-i ajute, dar este remarcabil cum au depășit acest handicap, prin certe însușiri native și, mai presus de orice, prin studiu și ’școală’! Înțeleg că se află de ceva timp sub îndrumarea profesorului Johannes Meissl, membru al Cvartetului vienez Artis, vice-director al Institutului Haydn pentru Muzică de Cameră, de la Universität für Musik und darstellende Kunst din Viena. Am avut ocazia să-i urmăresc încă de pe vremea când erau studenți ai Universității de Arte ieșene și s-au constituit la inițiativa și sub îndrumarea profesorului Dan Prelipcean. Încă de-atunci, startul lor a scos în evidență o incontestabilă înzestrare nativă, cumulată cu valoarea dovedită a școlii de cvartet de la Iași!” (Carmen Chelaru prof. univ. dr. la Universitatea de Arte George Enescu)

Cvartetul Giocoso

„Totul, totul mi-a plăcut.” „A fost la înălțimea așteptărilor, poate chiar mai sus de-atât.” „Au sunet, au ritm, motivație… să-și îmbogățească repertoriul și vor face carieră mare.” „Mă așteptam să progreseze de când studiază la Viena. A fost impresionant pentru mine să-i revăd după atâția ani.”2 (melomani, în seara concertului) Întorși la Viena, unde-și continuă studiile de masterat în muzică de cameră, membrii Cvartetului Giocoso se pregătesc pentru trei competiții importante, la care au fost selectați: Melbourne International Chamber Music Competition, concursurile de la München și Haydn de la Viena. De asemenea, în ianuarie 2015, Cvartetul Giocoso va debuta pe scena Wigmore Hall din Londra.

Opinii ce ne-au fost puse la dispoziție de redactorul Radio Iași, Daniela Vlad, căreia îi mulțumim pe această cale. 28 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

Actualitate

Cea de a doua seară a Festivalului a fost rezervată Cvartetului Gaudeamus – ansamblu de certă valoare națională și internațională, a cărui aniversare 30 nu e departe (2017) –, care a interpretat Cvartetul în sol minor de Edward Grieg și Cvartetul nr. 3 în fa major de Dmitri Șostakovici. Un program consistent, reprezentativ, dificil, pe care Lucia Neagoe, Raluca Irimia, Leona Varvarichi și Sebastian Vârtosu l-au mai interpretat în urmă cu o lună la Zürich (Elveția), în cadrul unui turneu. „Am fost la două concerte în Festivalul de Cvartet. M-au impresionat foarte mult ambele formații pe care le-am ascultat Giocoso și Gaudeamus –, au demonstrat adevărate

performanțe artistice, nuanțe extraordinare. Se vedea că sunt formații cu activitate susținută. Nimic improvizat. Repet, m-au impresionat foarte mult! Şi sala este extraordinară. Sala Bibliotecii Universitare ajută foarte mult, are o acustică foarte bună pentru recitalurile și concertele de muzică de cameră. Poate nu e bună pentru orchestră mare, pentru că acustica e prea amplă. Dar este o sală cu patină frumoasă, cu aspect frumos, păstrată foarte bine. Să sperăm că nu peste mult timp se va reface sala Filarmonicii…” dirijorul Ilarion Ionescu-Galați (invitat la pupitrul Orchestrei ieșene în săptămâna 10-14 noiembrie. Interviu semnat Daniela Vlad)

Cvartetul Gaudeamus

Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 29

Actualitate

Cvartetul Ad libitum

Așa cum era firesc, Festivalul s-a încheiat cu evoluția Cvartetului Ad libitum, ansamblu rezident al Filarmonicii Moldova din 1999, a cărui activitate însumează deja 26 de ani. Prezența formației camerale ieșene pe scena Aulei Universității Centrale Mihai Eminescu a fost precedată de un turneu – cel de-al patrulea consecutiv – în mai multe orașe din Olanda și Belgia, și de două concerte în țară – în 11 noiembrie la Timișoara și 12 noiembrie la Cluj, în cadrul Festivalului deCAMERon. Ei au încheiat mini-festivalul de cvartet cu lucrări de Mozart, Webern și Schubert. Atmosfera trăită de cei care au avut bucuria să-i asculte la Iași pe Alexandru Tomescu, Șerban Mereuță, Bogdan Bișoc, Filip Papa – patru nume reunite într-unul singur, Ad libitum – a fost una deosebită, încărcată de emoții, răsplătită cu aplauze furtunoase, dar și cu mesajele transmise prin intermediul Facebook: „Felicitări pentru concertul de ieri! Ne-ați oferit o seară minunată pentru care vă mulțumim.” ... „vă sunt recunoascătoare pentru emoțiile trăite în timpul concertului. A fost rugăciunea perfectă!” „Am plâns și-am râs aseară, ascultându-vă muzica! Vă mulțumesc!”3 După succesul pe care l-a înregistrat Festivalul de Cvartet la Iași, nu putem decât să sperăm că acesta a fost doar un preambul al unor viitoare ediții, mai consistente și cu deschideri internaționale.

Imagini din turneul Ad libitum în Olanda, octombrie—noiembrie 2014

https://www.facebook.com/AlexandruTomescuOficial/photos/a.187136844687919.42365.181389455262658/ 727487320652866/?type=1&theater 20 noiembrie 2014 30 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

File de album

Viorel Munteanu 70 Cristina Ungureanu

În luna mai anul acesta, compozitorul și profesorul Viorel Munteanu a împlinit șapte decenii de viață. Pentru importanța profilului său artistic și implicarea în viața culturală a cetății am inclus un interviu cu muzicianul aniversat. Scurtă filă biografică 1 Născut la 2 mai 1944 la Reuseni, pe meleaguri sucevene, Viorel Munteanu a studiat la Conservatorul George Enescu din Iași, absolvind succesiv secția pedagogie și compoziție, la clasa profesorului Vasile Spătărelu; a urmat cursuri de compoziție cu Ștefan Niculescu, Aurel Stroe și Anatol Vieru, la Piatra Neamț (1972-1980); la propunerea Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, a beneficiat de o bursă de studii și documentare la Academia Santa Cecilia din Roma (1980), acordată de Guvernul italian; a aprofundat studii de compoziție și polifonie cu Roman Vlad; de atunci datează și interesul său pentru creația lui Roman Vlad, pe care a promovat-o constant în România, atât printr-o teză de doctorat, cât și prin traducerea și îngrijirea scrierilor muzicologice ale muzicianului italian de origine română. Viorel Munteanu a lucrat până în 1977 la Radio Iași, în paralel începând și cariera didactică la Conservator. Este profesor universitar din anul 1991 și conducător de

Text preluat din programul de sală al recentului concert la Timișoara.

doctorat din 2001. A îndeplinit funcția de decan (20002004) și apoi de rector al Universității de Arte George Enescu din Iași (2004–2008 și 2008–2012). Este membru în Consiliul de conducere al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (din 1990) și coordonator al Filialei Iași a UCMR. Creația sa cuprinde genurile: simfonic și vocalsimfonic, muzică de cameră vocală și instrumentală, coruri. Lucrările sale au fost interpretate în peste 450 de concerte și festivaluri internaționale din: România, Africa de Sud, Anglia, Austria, Bulgaria, Cehia, Canada, Elveția, Franța, Germania, Grecia, Italia, Japonia, Republica Moldova, Macedonia, Norvegia, Rusia, Slovacia, Spania, Turcia, SUA. Distincții (selectiv): Premiul Academiei Române (1981, Glasurile Putnei); Atestare la Concursul International de Compoziție – Ancona, Italia (1986); Premiul de creație al UCMR (pe anii 2001, 2006 și 2013); Premiul Opera Omnia al Fundației Culturale a Bucovinei (2003), Gala Premiilor în Educație – Profesor universitar al anului 2009 (Premiul III), Fundația Dinu Patriciu; Medalia de Onoare a Universității Naționale de Muzică, București (2011); Crucea Moldavă, ca expresie a prețuirii deosebite și ca binecuvântare sfântă, din partea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, IPS Teofan (17 mai 2014); Titlul de doctor honoris causa al Universității Ovidius din Constanța (2006), al Universității Valahia din Târgoviște (2009), al Universității Ştefan cel Mare din Suceava (2011) și al Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj (2014). Cristina Ungureanu: Stimate Maestre Viorel Munteanu, de curând, la Iași s-a încheiat cea de-a 18-a ediție a Festivalului Muzicii Românești. De data aceasta, ați fost prezent nu doar în calitate de organizator – așa cum ne-ați obișnuit de ani buni, ci și de compozitor aniversat, alături de maestrul Cornel Țăranu. Folosesc acest prilej pentru a vă ura, și pe această cale La mulți ani, sănătoși și la fel de rodnici ca cei de până acum! Trebuie cunoscut faptul că inițiativa de readucere la viață a acestui unic Festival în România, în 2007, după o pauză de 19 ani, vă aparține, așa cum tot d-voastră vi se datorează ritmicitatea anuală a evenimentului, organizat bienal în edițiile anterioare. Cu alte cuvinte

Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 31

File de album sunteți sufletul acestui Festival. Cum vi s-a părut ediția din acest an? Viorel Munteanu: Vă mulțumesc pentru urări. În primul rând, Universitatea a avut colaboratori permanenți – Filarmonica, Opera, alte instituții muzicale – și întotdeauna am avut sprijin de la Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, Primăria Municipiului Iași, Consiliul Județean Iași. În al doilea rând, această ediție a Festivalului cred că a fost una dintre cele mai variate. Adică o varietate a muzicii românești, care într-adevăr slujește spiritul acestei arte, cu interpreți, deși mai puțini invitați ca-n alte ediții, dar cu interpreți valoroși, cu interpreți ieșeni și putem spune că a fost una dintre cele mai bune ediții. Am avut muzică de toate genurile, iar simpozionul care a avut loc la Universitate a completat ideea conceptuală a muzicii românești. A fost și o premieră absolută, un musical modern de Dan Spînu, pentru care am primit ajutor financiar de la UCMR-ADA. Deci, o ediție foarte reușită! C.U.: Ce sfaturi aveți pentru viitoarele ediții? V.M.: Pentru viitoarele ediții trebuie să ne gândim în primul rând la finanțare și întrebarea este dacă nu cumva vom ajunge la ideea de a fi organizat bienal, în alternanță cu Festivalul George Enescu. Vom vedea ce promisiuni și ce perspective apar în continuare. C.U.: Vă propun în cele ce urmează, să ne întoarcem puțin în timp. Acum mai bine de 40 de ani, compozitorul Achim Stoia, rector al Conservatorului George Enescu a avut inițiativa de a atrage la Iași muzicieni tineri, absolvenți ai Conservatorului din București. Între aceștia, Vasile Spătărelu, căruia Achim Stoia i-a încredințat conducerea nou-înființatei clase de compoziție. Prima generație de studenți compozitori a numărat doi muzicieni, nume deja confirmate în viața muzicală românească actuală: Viorel Munteanu și Teodor Caciora. Timpul a confirmat aceste începuturi și a dovedit că inițiativa maestrului Stoia a fost de bun augur. Ce amintiri vă leagă de acei ani? V.M.: Sunt foarte frumoase amintirile și multe. Depinde ce găsesc rapid în „sertarul” memoriei mele. În primul rând era un vis care s-a împlinit prin înființarea secției de compoziție. Eram mulți studenți de la pedagogie care doream acest lucru. La început am fost singurul student la noua secție – Teodor Caciora urma secția pedagogie și avea nevoie de aprobare specială pentru a intra la compoziție. Eu eram asistent universitar atunci, la contrapunct, dar am renunțat la acest post pentru a-mi continua specializarea mult visată, sub îndrumarea profesorului Vasile Spătărelu. Ulterior s-a alăturat și Teodor Caciora. A fost o muncă intensă, de pionierat. Entuziasmul nu era numai al nostru, ci și al tinerilor profesori atrași de rectorul Achim Stoia la Iași: Anton Zeman, Sabin Păutza, Gavril Iranyi ș.a. Deși mentorul principal era Vasile Spătărelu, de multe ori se spunea și despre ceilalți „profesorii de la compoziția ieșeană”! În

32 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

următorul an, ni s-a alăturat Cristian Misievici, care însă lucra deja cu Spătărelu de ceva timp. Deci, aceasta a fost formula de început. Este o bucurie pentru mine să remarc astăzi că toți trei am devenit profesori universitari la Cluj, Iași și Oradea, îndrumători, la rândul nostru, ai altor generații de tineri compozitori! Noi, ieșenii de atunci, dar și studenții de la celelalte facultăți de muzică din țară, nu putem uita seminariile de compoziție și analize muzicale susținute la Vacanțele muzicale de la Piatra Neamț timp de mai mulți ani, de maeștrii muzicii românești, care au fost și profesorii noștri: Ștefan Niculescu, Anatol Vieru, Aurel Stroe, Pascal Bentoiu, Gheorghe Ciobanu, Tiberiu Olah; ne amintim și de conferințele lui Roman Vlad; în aceste seminarii erau prezentate cele mai diverse tehnici din compoziția contemporană și teme de cercetare de mare interes în formarea profesională. Trebuie să mai consemnăm că în ’73 a început și primul Festival al Muzicii Românești, sub conducerea profesorului universitar dr. Mihail Cozmei, în care s-a programat, firesc de altfel, prima producție a clasei de compoziție ieșene. De atunci, an de an, fie că eram studenți, profesori sau compozitori, toți am fost cântați

Februarie 1980. Întâlnire cu muzicologul Iosif Sava. (în faţă, de la stânga la dreapta) Viorel Munteanu, Cristian Misievici, Anton Zeman, Sabin Păutza, Constantin Dediu.

23 Noiembrie 1985. Întâlnire la Filiala Iaşi a Uniunii Compozitorilor. (de la stânga la dreapta) Rândul I: Anton Zeman, Ion Baciu, Viorel Munteanu, Vasile Spătărelu, Roman Vlad, Felicia Tarnavschi, George Pascu; rândul II: Vasile Tarnavschi, Liliana Gherman, Paula Bălan, Gabriela Ocneanu.

File de album în Festival. În plus, festivalul a fost și ocazie de lansare de prime audiții, care, ulterior au fost răsplătite cu premii, de exemplu: Glasurile Putnei – Premiul Academiei; Simfonia a II-a Aliaje a lui Anton Zeman – Premiul Uniunii Compozitorilor; Ofrandă copiilor lumii de Sabin Păutza – Premiul Academiei; Meditații la Enescu de Vasile Spătărelu – Premiul Academiei; Concertul pentru vioară de Cristian Misievici – premiat în Polonia și încă alte

Cu criticul şi muzicologul Grigore Constantinescu (stânga) şi compozitorul Aurel Stroe (dreapta), Piatra Neamţ, 1982.

Cu profesorul, folcloristul şi bizantinologul Gheorghe Ciobanu în 1982.

lucrări. Festivalul Muzicii Românești a selectat și un repertoriu, care s-a impus în viața muzicală. Eu eram redactor la Radio Iași și începusem un ciclu de emisiuni cu lucrări muzicale românești distinse cu Premiul George Enescu și cu Premiul Academiei. Dar în ’85, Radio Iași a fost desființat! Ar fi interesant de reluat ideea – cum se regăsea stilistica muzicală în acei ani și cum s-a nuanțat peste timp! C.U.: Și dacă tot ați menționat acea idee radiofonică, până în anul 1977 ați fost redactor muzical la Studioul regional Radio Iași, cel mai important post la acea vreme, după Radio București. Ce însemna să fii redactor muzical în anii ’70-’80? Ne puteți evoca unele evenimente deosebite din cariera de jurnalist? V.M.: Sunt două etape: una când am fost redactor, deci realizator de emisiuni și alta când am coordonat toată redacția muzicală, în două perioade: până-n 1985, când a încetat emisia studioului Radio Iași și alta imediat după 1990. Știți ce era cel mai greu? Să înșeli cenzura! Noi, cei de la muzică, încă mai reușeam, dar ceilalți, foarte greu depășeau această barieră. Înainte de ’85, au existat la Radio Iași două emisiuni pe care le-am redactat de-a lungul mai multor ani: Muzica și muzicienii noștri – prima emisiune de muzică românească pe un post radiofonic de la noi – și Istoria muzicii românești de la origini până în zilele noastre. Bineînțeles că atunci când am ajuns la epoca bizantină stăteam cu emoții, pentru că mă întrebam ce se va întâmpla a doua zi după difuzare. Am primit foarte multe scrisori la redacție, inclusiv din partea unor preoți, fericiți să asculte așa ceva la radio. Atunci am început să fac transcripții din muzica bizantină, la început pentru a avea material în emisiune. Emisiunea fiind organizată în parteneriat cu Biroul Secției de Muzicologie a UCMR, au colaborat muzicieni din toată țara, iar ulterior s-au realizat trei discuri cu muzici din cadrul acestui ciclu! O altă emisiune – pe care am făcut-o cu colegul meu, regretatul Val Gafta – a fost Univers muzical – o emisiune de trei ore, săptămânală, care includea și transmisii directe, și înregistrări. Era ca o revistă vie, unde erau incluse toate genurile muzicale. A fost o emisiune de mare succes! După ’90, când s-a pus problema reînființării redacției, am încercat să aducem arhiva sonoră de la Jilava, unde fusese „sechestrată”. Multe înregistrări dispăruseră, altele se degradaseră. În lumea radiofonică românească, redacția muzicală ieșeană – alcătuită din peste 20 de persoane, toate de specialitate – era considerată cea mai activă și foarte bine apreciată! C.U.: Imediat după finalizarea studiilor universitare ați început activitatea didactică, în cadrul Conservatorului ieșean, căruia i-ați rămas fidel până în prezent. V-ați dedicat mare parte din timp vieții academice, nu doar în calitate de profesor, ci implicându‑vă în organizarea și conducerea învățământului artistic superior din Iași. Care au fost împlinirile mentorului Viorel Munteanu?

Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 33

File de album V.M.: Mi-e greu să fac chiar și un rezumat în această privință! Pentru că în 12 ani – 4 ani decan și 8 ani rector – au fost foarte, foarte multe activități și foarte multe lucruri noi, după cum a trebuit să reconstruim multe din cele vechi. Cred, mai întâi, că una din principalele realizări a fost construcția și reconstrucția localurilor Universității – domeniu în care am avut înțelegere și sprijin din partea Ministerului, dar și din partea forurilor locale. Să concretizăm: laboratoarele performante de la plastică, Studiourile de teatru și muzică de cameră, Sala de concerte Eduard Caudella, dotarea cu piane și toate instrumentele orchestrei simfonice etc. Sunt foarte bucuros de aceste realizări ! Dar „esența” eu o găsesc în modernizarea activității Universității de Arte G. Enescu, deși fără dotări materiale ar fi imposibil. La început a fost foarte greu să demonstrăm că uniți suntem mai puternici. A fost de mare ajutor faptul că aveam printre noi membri ai uniunilor de creație – Uniunea Compozitorilor, cea a Artiștilor Plastici, cea a Scriitorilor și a UNITER. Au fost importante înțelegerile, colaborările și schimburile profesionale cu toate universitățile și facultățile de arte din țară; nu se pot uita organizarea unor festivaluri și simpozioane, împreună cu universitățile din București, Cluj și Chișinău, înfrățirile cu universități europene; s-a format astfel un cadru serios de afirmare a tinerilor, au apărut primele granturi naționale și internaționale, am avut semestre întregi profesori din SUA și Canada, iar pe plan local ne-am împlinit prin lărgirea activităților artistice și de educație programate alături de rectorii universităților din Iași, exprimându-le sincere mulțumiri și în acest context. C.U.: S-a scris mult despre acea perioadă benefică în învățământul vocațional ieșean și despre creșterea prestigiului Universității de Arte George Enescu. V.M.: La aniversarea a 145 de ani de la înființarea Universității, când se împlineau și 50 de ani de la trecerea la cele veșnice a maestrului George Enescu am așezat placa comemorativă pe clădirea Conservatorului din

Viena, unde marele nostru muzician și-a început studiile, concertând acolo. Am amintiri frumoase de la înființarea primelor concursuri naționale de creație, cercetare și interpretare, a primelor masterate, de la înființarea școlilor doctorale în cele trei domenii - muzică, teatru și arte vizuale, care au presupus și lărgirea corpului profesoral; toată lumea a apreciat refacerea ciclului de concerte, spectacole de teatru si expoziții în alte orașe din țară și în primul rând din București, prin inițierea proiectului Interart, mai întâi în România, apoi extinzându-l – Interart European. Pentru ca, în 2010, la împlinirea a 150 de ani de la înființarea Universității să avem Interart Internațional la Iași. Acesta din urmă a fost practic un festival neîntrerupt timp de un an de zile, organizat cu ajutorul multor instituții și finanțatori externi și din țară. Alături de Universitatea Al. I. Cuza sărbătoream centrul universitar ieșean. … și multe alte împliniri… ! C.U.: Un capitol însemnat din viața d-voastră l-a constituit relația cu compozitorul Roman Vlad, pe care l-ați cunoscut în Italia, cu prilejul unei burse de studii la Accademia Musicale di Santa Cecilia din Roma. O relație care a început în anul 1980, a continuat cu studiul creației lui Roman Vlad – concretizat în teza de doctorat cu titlul Roman Vlad. Modernitate și tradiție – și mai persistă și astăzi, prin volumele pe care i le dedicați. Vorbiți-ne despre această frumoasă relație.

18 Octombrie 2008. Actorul, profesorul si regizorul Ion Caramitru la înmânarea Diplomei de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Arte George Enescu Iaşi.

18 Februarie 2009, în Studioul de muzică de cameră al Universităţii de Arte „George Enescu” Iaşi. Profesorul şi discipolii: Ciprian Ion (stânga), Bogdan Chiroşcă (dreapta), compozitori, cadre didactice ale Catedrei de Compoziţie-Dirijat. 34 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

V.M.: Da, e o relație specială. Am avut mai multe șanse: mai întâi aceea de a-l întâlni pe Roman Vlad, apoi prietenia pe care mi-a acordat-o maestrul; de asemenea, șansa de a studia o perioadă sub îndrumarea sa. După 1980, când am beneficiat de bursa la Santa Cecilia, maestrul venea în fiecare an, până în ’86-’87, să-și viziteze sora și mama, care locuiau la Onești. Eu de fiecare dată îmi făceam bagajele și cel puțin zece zile eram la Onești și discutam despre muzică împreună. Gândiți-vă că era perioada când nu aveam acces la discuri, la partituri, la reviste, pe scurt la informații noi. Maestrul Roman Vlad îmi aducea material de studiu, pe care-l aveam pentru cel puțin un an, până la următoarea întâlnire.

File de album Discutam mult despre compoziția contemporană, despre polifonia la Bach, i-am și tradus studiile Întoarceri la Bach; mi-a prezentat Arta fugii și-mi explica cum a orchestrat această capodoperă bachiană, cum a elaborat încheierea (rămasă neterminată de la Bach), aducând coralul Mă înfățișez în fața tronului tău în Fa major (cum spunea Bach pe patul de moarte), suprapunându-i și contrasubiectele; a studiat mult la Berlin manuscrise și documente legate de această ultimă lucrare a lui Bach, discutam despre melograma BACH încifrată și în alte capodopere. Viziunea maestrului Vlad asupra polifoniei o

Iulie 1986. Cu compozitorul Roman Vlad (dreapta) la Vacanţele Muzicale la Piatra Neamţ.

găsim în multe compoziții din acea perioadă, pe care le ascultam și le analizam în cele mai ascunse detalii. Arta variațiunii, ca omagiu lui Bach, se sedimenta chiar în acei ani. În multe întâlniri am ascultat împreună și compozițiile mele. Îi plăcea foarte mult Poemul Glasurile Putnei, despre care spunea că e cu totul altfel decât toate lucrările bizantine pe care le cunoștea și mi-ar da toate premiile posibile. La audiția Poemelor luminii pentru soprană și orchestră, chiar la început, a tresărit. Nu l-am întrebat nimic, dar la sfârșit mi-a spus că în tinerețe a scris și el foarte mult pe versuri de Blaga, iar în introducerea la primul meu lied, Dorul, aveam aceleași note (si-re-mi-do# -do becar-si), pe care le-a folosit si el în Cantata Unde ești Elohim? Ne miram împreună cum s-a putut ajunge la aceeași soluție, după mai mult de 35 de ani (fiind sigur că eu nu aveam de unde cunoaște Cantata sa), și căutam în memorie vreo lucrare care ne-ar fi dus pe același drum. Nu am găsit, și nici nu mai avea vreo importanță, din moment ce toată tehnica de compoziție era diferită, iar armonia și ritmul nu prezentau nici o legătură între ele. Mi-a trimis Poemele luminii și apoi Cantata în manuscris să o păstrez ca o amintire. În anul 2010, când ne-am reîntâlnit la Roma, în biroul său din 24 Maggio, avea pe o masă tocmai cele cinci partituri cu lucrările sale de tinerețe, între care și Cantata Unde ești Elohim? editate de Universitatea de Arte George Enescu din Iași, și înregistrările realizate la Festivalul Muzicii Românești din 2009, prin Proiectul Restitutio Roman Vlad. În ultima sa carte A trăi muzica (pe care am prefațat-o în acest an, traducerea de Cristian Dumea, și pe care am

lansat-o și la Cluj, în noiembrie, după ceremonia de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa), maestrul Roman Vlad a scris cu bucurie despre întâlnirile noastre până în 2012, despre conferințele sale de la Piatra Neamț și studiile asupra muzicii sale pe care le-am publicat în ultimele două decenii, sau despre Cvartetul de coarde pe care mi l-a dedicat, editându-l la Ricordi. Am avut marea bucurie de a-i traduce câteva dintre lucrările muzicologice, între care Istoria dodecafoniei – de 500 de pagini –, Recitind Sărbătoarea Primăverii și alte scrieri (ediții prefațate și adăugite cu studii, note și comentarii). Am făcut-o sub directa sa supraveghere, deci pot afirma că nu sunt greșeli de interpretare în aceste volume. A urmat studiul Modernitate și tradiție, apoi cele șase volume din seria Restitutio Roman Vlad. C.U.: Restituirile Rom an Vlad au avut un ecou deosebit în muzicologia românească. Prof. univ. dr. Gheorghe Firca scria în cartea In Honorem Viorel Munteanu, Valahia University Press, Târgoviște, 2009: „Volumul monografic dedicat de Viorel Munteanu lui Roman Vlad se va dovedi a nu fi pentru autor o excepție, aș zice un accident. În diverse alte moduri, gândirea sa intra-muzicală – aceea a compozitorului – se conjugă în permanență cu aceea noetică, infra-muzicală, națională, afirmată în postura sa de maestru în fața discipolilor la clasa de contrapunct și fugă, mai nou și de compoziție, de la Universitatea de Arte George Enescu din Iași, o materie la care periplul practic îl implică, și nu doar în subsidiar, pe acela teoretic, de cunoaștere a fenomenului muzical în complexitatea datelor sale istorice și structurale”. V.M.: Faptul că mi-am dedicat mulți ani cunoașterii și răspândirii operei lui Roman Vlad a fost pentru mine o bucurie și o împlinire. C.U.: Am menționat până acum trăsături ale personalității muzicianului Viorel Munteanu: jurnalist, mentor, organizator și animator de viață muzicală. Am pomenit în treacăt de volumele pe care le-ați scris, deși ar trebui să ne oprim mai mult la bogata activitate științifică pe care ați desfășurat-o în cariera d-voastră. Însă, cea mai importantă latură a personalității muzicianului Viorel Munteanu rămâne, fără echivoc, cea de compozitor, cu numeroase opusuri în genurile simfonic și vocal‑simfonic, muzică de cameră, vocală și instrumentală. Referindu-se la muzica pe care ați zămislit-o, profesorul Dan Voiculescu spunea: „Din toate scrierile compozitorului răzbate un ethos românesc arhetipalizat, cu o direcţionare modernă în factura rostirii. Dacă există un secret al scrisului său, cred că acesta se leagă de reevaluarea raporturilor cu tradiția: e o muzică ancorată prin rădăcini adânci în trecutul bizantin şi folcloric, dar cu fața îndreptată spre practicile contemporaneității.” Este acesta secretul stilului d-voastră? Cât de important este trecutul în făurirea noului? V.M.: Sunt la fel de importante amândouă laturile. Depinde cum găsești cheia să le folosești într-o partitură. Tradiția modală specifică folclorului nostru se reunește, în sursele ei arhaice, cu cea bizantină. Da, cum spunea Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 35

File de album compozitorul Dan Voiculescu sau alți prieteni ai mei, am fost mereu preocupat tocmai de acest aspect, de a reuni tradiția modală bizantină cu cea a cântecului popular românesc. Un alt izvor din care m-am inspirat a fost creația enesciană. Uneori chiar am citat din Enescu anumite fragmente modale. Dar în cele mai multe situații am păstrat numai spiritul muzicii românești, pe care – deși izvorul important este Enescu – fiecare îl înțelegem altfel. M-a preocupat de asemenea jocul melogramelor muzicale2. O melogramă muzicală îți oferă câteva sunete; depinde însă ce faci cu aceste sunete! Vreau să dau două exemple: pe melograma Lucian Blaga (foto pag. 37), care pleacă de la trei sunete și pe dispunerea lor în oglindă se bazează Ciclul de lieduri Întoarceri la Blaga și Concertino – cântat peste tot de Trio Syrix, cu premii de interpretare în Italia, Elveția, Japonia ... Al doilea exemplu este melograma Eminescu, cea care a generat materialul muzical la Simfonia Glossă, la care am lucrat aproape 20 de ani. Și m-am jucat cu melograma. În primul rând a fost numele lui Eminescu, care se suprapune cu cel al lui Enescu! Dar era prea puțin. Am adăugat apoi Mihai și atunci a apărut un mod cu totul deosebit. Imediat am observat că acesta este de fapt un arhetip din Bătrâneasca de la Rădăuți3, care este extins la nivelul întregii țări. Cu acest material, multiplicat, cu simetrii, cu intersecții, am construit întreaga Simfonie. Și aici s-a mai născut o problemă importantă: aplicarea formei literare de glossă, care în muzică înseamnă o sonată perfectă. Am folosit din Glossa lui Eminescu numai prima strofă, cu variațiuni orchestrale în partea a doua, iar înainte de final, deci înainte de inversarea temelor, strofa care reprezintă simetria de aur a poemului eminescian: „Viitorul şi trecutul / Sunt a filei două feţe, / Vede-n capăt începutul / Cine ştie să le-nveţe”. Până la urmă, cel mai greu pentru compoziția modernă este să găsești un idiom pe care să-l duci cât poți de departe, dar să poată fi recunoscut în orice stil, în orice interpretare și să și spună ceva. Cred că aceasta este problema tehnicii în compoziția contemporană, pe lângă dramaturgie, mai ales la lucrările mari, după cum la miniaturi, fără scânteie nu realizezi nimic. Pe tema asta am avut foarte multe discuții cu maestrul Roman Vlad, care susținea: tradiția moare dacă nu este alimentată de nou! C.U.: De-a lungul timpului, ați fost distins cu numeroase și importante premii, dintre care cel mai recent este Premiul pentru o lucrare vocal-simfonică, oferit în luna mai (2014), de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, la decernarea premiilor pe

anul 2013. Este vorba de opusul Întoarceri la Blaga – 7 poeme pentru soprană și orchestră, pe care l-ați compus în 2013 și despre care profesorul universitar dr. Gheorghe Duțică scrie: „Întoarcerile lui Viorel Munteanu ... reveniri ciclice, reveniri în spirală: treapta pe care pășește acum este alta dar punctul de concentrare al ideii muzicale este nedislocat, totul purtând memoria fabuloasă a unui înainte. Iar înainte au fost Poemele luminii și înainte de Poemele luminii a fost tăcerea, tăcerea celui mut ca o lebădă: Lucian Blaga. Turnat în matrice sonoră, numele poetului deschide un întreg univers de simboluri, arhetipuri și coduri subiacente de limbaj. Astfel, nașterea melogramei – reiterând gestul primordial al genezei - îl face pe compozitor părtaș al pre-destinării ópus-ului muzical. Odată eliberat de sub vraja miraculoasei îngemănări de literă şi sunet, Viorel Munteanu se lansează cu voluptate în aventura dezmărginirii eu-lui creator, dezlegând cifrul virtuților promise de haloul structural și semantic al acestei muzici în stare născândă. Întoarceri la Blaga ... un alt joc secund barbian, o altă intrare în rezonanță cu sunetele desprinse din lumea misterelor trezite la viață de metaforă.” Ce reprezintă acest premiu pentru d‑voastră și nu numai acesta? V.M.: Înseamnă mult, dar nu înseamnă totul. O lucrare poate fi premiată, interpretată în primă audiție șiatât (uneori). Cel mai important este ca lucrarea să intre în repertoriul permanent actual, național și (dacă se poate) chiar internațional. Aici am putea numi și celelalte premii ale Uniunii Compozitorilor: tot pe versuri de Blaga este madrigalul De rerum natura sau cele două volume Strop de Ler, în care am tratat colindul, de la monodie, până la complexul vocal-simfonic. Ar trebui să continui cu Strop de Ler vol. III, pentru că sunt peste 100 de colinde la două și trei voci, care îmi dau idei extraordinare de dezvoltare în corul mixt. Deocamdată mă bucur că circulă și așa foarte bine. Strop de Ler vol. I a fost editat de Mitropolie în 5000 de exemplare, ceea ce e de necrezut pentru o lucrare muzicală. Și a fost transmis peste tot, la parohii și în străinătate. Aud des colinde din acest volum și mă bucură foarte mult. Premiul Academiei din 1980, pentru Glasurilor Putnei a fost o surpriză pentru mine atunci, pentru că în conglomeratul acela de stiluri și orientări, a veni cu o muzică bizantină, într-o vreme în care era de necrezut să fie abordat un asemenea limbaj însemna un mare curaj. Dirijorul Iosif Conta a ținut să prezinte la București lucrarea și mi-a făcut o surpriză cu totul deosebită: a adus 60 de instrumentiști (cordari), alături de soliștii care erau la fiecare pupitru și de Corul Madrigal. A fost un concert cu totul deosebit și așa au ajuns Glasurile Putnei la București. Nu cred că există în țară orchestră care să n-o fi

melos = muzică; grama = element secund de compunere savantă cu semnificația „scriere”, „scrisoare”, „comunicare”. Dex online. Melograma = motiv muzical conținând sunete corespunzătoare literelor unui nume propriu; ex. numele B-a-c-h = sib-la-do-si. 3 Bătrâneasca = termen care desemnează melodii din folclorul bucovinean, cunoscute și sub denumirea de cântece tărăgănate, caracterizate prin improvizație, din genurile: doine, cântece de leagăn, cântece de nuntă, bocete, cântece epice. Informații preluate din Florin Bucescu, Silvia Ciubotaru, Viorel Bîrleanu – Bătrâneasca. Doine, bocete, cântece și jocuri din ținutul Rădăuților, în Caietele Arhivei de Folclor, Iași 1979, p. VIII. 2

36 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

File de album cântat. Chiar astăzi am trimis partiturile în Finlanda, anul trecut în Germania și Franța... am editat un disc cu o formație din Elveția, am facut o transcripție pentru vioară, 14 violoncele și contrabas – cântată la Iași, lucrarea are o circulație extraordinară! C.U.: Știu că nu vă place să dezvăluiți, înainte de a scrie bara dublă de final, proiectele la care lucrați. Atunci, o să închei acest interviu cu întrebarea: ce-și dorește în continuare compozitorul Viorel Munteanu?

V.M.: De data asta am un răspuns! La 1 decembrie, la Festivalul Internațional Meridian se va cânta un nou ciclu de lieduri Ecouri din Transposibil, pe versuri de George Popa, unde există iarăși o îmbinare între bizantin și folclor. Sunt patru lieduri: Liturghie, Drumul Crucii, Cerc Sfânt și Memoria razei, pentru flaut alto, flaut normal, soprană și pian. Primul lied, Liturghie este inspirat dintr-un chinonic foarte vechi, și îl consider o mărturisire a autorului, ținând loc de împărtășanie (chinonicul se cântă la Liturghie când se împărtășesc Prelații). Iași, 7 noiembrie 2014

Melograma Lucian Blaga

Melograma Eminescu

Simfonia I Glossă, manuscris

Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 37

File de album

IN HONOREM MAGISTER CORNEL ȚĂRANU Florin Luchian

De-a lungul anilor, la Iași, o mână de oameni pasionați au încercat și au și reușit să întoarcă privirile vieții muzicale românești, organizând o serie de concerte, recitaluri, spectacole de operă și dezbateri muzicologice, având ca principal obiectiv promovarea patrimoniul muzical românesc și a potențialului interpretativ și componistic național. Toate acestea s-au reunit sub un singur nume: Festivalul Muzicii Românești de la Iași. Pe parcursul edițiilor, atenția s-a concentrat pe diverse personalități componistice reprezentative – începând desigur cu George Enescu – pentru ca la ediția a XVIII-a, desfășurată în perioada 17-28 octombrie 2014, să fie omagiat compozitorul, profesorul, dirijorul și academicianul Cornel Țăranu, născut la Cluj, la 20 iunie 1934. Personalitate complexă, formată atât în țară, cât și în Franța și Germania, de-a lungul anilor a fost încununat cu numeroase distincții pentru deosebitele merite în domeniul artei sunetelor, printre care se numără: Mare Ofițer al Ordinului Meritul Cultural (2004), cinci premii de compoziție acordate de UCMR (1972, 1978, 1981, 1982, 2001), Premiul Academiei Române (1973), Premiul Koussevitzky (1982), Premiul Muzical Național (2007), doctor honoris causa al Universității Naționale de Muzică din București, membru al Academiei Române (din 1993), Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres (2002).

38 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

Într-un articol publicat în Ziarul Financiar (3 noiembrie 2006), Maestrul Cornel Țăranu amintește efervescența creatoare a perioadei în care s-a dezvoltat: „Din totdeauna mi-a plăcut muzica. Părinții mei erau mari melomani, frecventau viața muzicală clujeană, tata cânta la vioară și avea un auz muzical foarte bun. Am început să studiez muzica la o vârstă fragedă, apoi, în mod cu totul spontan, am început să improvizez, să fac mici încercări de compoziție. Am avut apoi șansa unor profesori extraordinari, care mi-au înțeles aptitudinile: Marțian Negrea, Sigismund Toduță, Eliza Ciolan și chiar Antonin Ciolan, cu care am făcut unele cursuri, deși nu am studiat dirijatul. În formarea mea m-au ajutat prieteniile pe care le-am legat cu mari muzicieni ai momentului și, nu în ultimul rând, prieteniile cu muzicienii generației mele, o generație extraordinară, de la care am învățat foarte multe. De fapt, învățam unii de la alții. I-aș aminti, într-o ordine aleatorie, pe Tiberiu Olah, care era și un mare analist, Anatol Vieru – inspirat matematician, Ştefan Niculescu - inginer, Myriam Marbé - o mare intuitivă, o mare poetă a sunetelor, Aurel Stroe, cu care mă vedeam mai rar și de ale cărui idei despre muzică eram foarte impresionat, Dan Constantinescu și mulți alții. Unii dintre ei erau mari teoreticieni ai fenomenului, dacă mă gândesc la Cartea modurilor a lui Vieru, la studiile lui Niculescu sau ale lui Adrian Rațiu. La Conservator am studiat și pianul, fiind, zice-se, destul de dotat, deși cam puțin prezent la studiu, pentru că, făcând compoziție și având și patru ore pe săptămână de marxism și economie politică, chiuleam enorm la tot ce se putea ca să pot lucra la compoziție. În timpul studiilor, am fost foarte apropiat de maestrul Sigismund Toduță, care m-a îndrumat și după terminarea facultății și cu care am avut o colaborare extrem de fructuoasă, deși nu lipsită de unele asperități, din cauza micilor obrăznicii pe care i le spuneam din când în când. De fapt, nici nu erau obrăznicii, adesea eu având probleme cu echilibrul dintre sinceritate și diplomație, întotdeauna în deficitul celei din urmă. Atunci

File de album când maestrul Toduță a scris prima simfonie, o lucrare monumentală, ce credeți că m-am găsit eu să-i spun după prima audiție? Era la un moment dat în lucrare o temă secundă, care îmi amintea puțin de Simfonia I de Brahms. Iar eu, plăcând-mi foarte mult, am comentat: "În sfârșit, avem și noi Brahmsul nostru...". Toduță a făcut o figură lungă și cred că l-am supărat foarte tare; abia într-un târziu am înțeles că nu îi făcusem deloc un compliment.” În anul 1968 a fondat la Cluj, ansamblul de muzică contemporană Ars Nova cu care a participat în numeroase festivaluri în țară și peste hotare, printre care și Festivalul Muzicii Românești de la Iași. La ediția de anul acesta, însă, maestrul Cornel Țăranu a dirijat o generație mult mai tânără de muzicieni tot din Cluj-Napoca, reuniți sub numele AdHOC, care au prezentat publicului ieșean o serie de lucrări compuse de și în onoarea Maestrului. La finele acestui concert am avut prilejul de a-i adresa câteva întrebări celui căruia i-a fost dedicată a XVIII-a ediție a Festivalului Muzicii Românești, compozitorul Cornel Țăranu, în cadrul unui interviu. Florin Luchian: Maestre Cornel Țăranu, Universitatea de Arte George Enescu și Filarmonica Moldova din Iași vă urează „La mulți ani!”, omagiindu-vă în cea de-a XVIII-a ediție a Festivalului Muzicii Românești, printr-o conferință, un concert omagial și o serie de lucrări interpretate în cadrul altor evenimente artistice din festival. Cum vă simțiți în acest an aniversar? Cornel Țăranu: Mă simt foarte ocupat, am avut foarte multe concerte, nu numai în această toamnă, ci începând din luna aprilie am avut manifestări în țară și în

străinătate, în Olanda și Germania, câteva la Cluj, la București, Timișoara, Târgu Mureș, în Toamna Muzicală Clujeană, de unde venim de fapt, am avut deja trei manifestări, plus cele de la Iași, plus un concert de muzică românească la Chișinău, care a avut loc în septembrie. Deci am fost foarte ocupat – plăcut ocupat, bineînțeles –, încântat că s-au interpretat multe lucrări de-ale mele. F.L.: V-ați dezvoltat într-un context socio-politic cu unele limitări și tensiuni chiar în rândul Uniunii Compozitorilor. Cu toate acestea, ați demonstrat o libertate deplină, după cum spunea muzicologul Viorel Cosma, în alegerea tematicii, formelor și genurilor muzicale. Ce ne puteți spune despre libertatea de exprimare a crezului componistic în acea perioadă? Cu ce piedici v-ați confruntat? C.Ț. : Piedicile au fost de natură administrativă de câteva ori, cum s-a întâmplat în cazul liedurilor pe versuri de Blaga, pentru că Blaga, la acea oră era pus la index, nu se putea pronunța numele lui în public și consecința a fost că am avut și eu de suferit un timp, dar în general am scris cam ce-am vrut, am publicat o mulțime de partituri, au apărut și discuri Electrecord. Relațiile cu străinătatea erau foarte, foarte palide și aici este un mare handicap pe care l-a avut generația noastră și pe care nu l-au avut compozitorii polonezi, de pildă; noi am pierdut startul european din cauza situației interne, iar după ani `65 a fost o deschidere, am fost la studii în Franța, am avut o serie de contacte interesante, am făcut masterclass la Paris cu Messiaen și cu alții, deci am cunoscut crema muzicii contemporane internaționale și la festivalurile de la Darmstadt și în alte locuri.

Iași, 25 octombrie 2014. Dirijorul și compozitorul Cornel Țăranu împreună cu Ansamblul AdHOC Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 39

File de album Cu ansamblul Ars Nova am avut foarte multe turnee în străinătate, mai ales după anii `70. Deci pot să spun că în mare măsură am scris ce am gândit și am reușit să plec, mai rar decât aș fi dorit, dar nu se poate spune că am fost un disident, care a stat tot timpul închis între patru pereți; am avut multe contacte internaționale. F.L.: Publicul de la această ediție a festivalului a avut ocazia să cunoască mai multe fațete ale personalității d-voastră, audiind mai multe lucrări, atât din studenție – precum piesa Cetini negre – cât și altele mai recente, ca Solosonata pentru vioară, compusă în 2005. Lucrați în prezent la ceva nou? C.Ț.: De fapt, Solosonata din 2005 e doar transcripția unei sonate pentru violă de prin anii `70, dar cum violiștii nu prea se grăbesc să cânte această muzică, m-am gândit că fiind transpusă, lucrarea ar putea avea o mai bună circulație. Recent am avut prima audiție a unui oratoriu de vreo 45 de minute care se numește Lăutarul, după un roman de Camil Petrescu, pentru narator, tenor, bariton și ansamblu de cameră, în care a participat și ansamblul Ars Nova. În ultima vreme spun că asta e ultima compoziție, dar, vorba englezului: never say never… cine știe, poate o să mai continui, deși mulți dintre noi au îmbătrânit – mă refer și la membrii ansamblului Ars Nova. Așadar, am două-trei lucrări noi, urmează prime audiții; în festivalul Cluj Modern voi avea o lucrare pentru orchestră, Cantus Gemelus (Gemeni e zodia mea, dar lucrarea nu are legătură cu zodiacul); mai am o piesă pe care acum urmează să o orchestrez și două-trei lucrări vocale, care încă sunt necunoscute și așteaptă să fie cântate. F.L.: Ați condus încă din 1990 clasa de compoziție a Academiei de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca. Cum vedeți în ansamblu evoluția școlii românești de compoziție și ce șanse sau ce sfaturi le dați tinerilor care vor să îmbrățișeze o asemenea carieră? C.Ț. : Știți ce se întâmplă, generația noastră – colegii mei de la București și de la Iași – a pus o amprentă foarte puternică pe intrarea într-un circuit internațional contemporan a muzicii noastre; mă refer la Olah, Niculescu, Stroe, Vieru, Marbé, Dan Constantinescu, Adrian Rațiu și alții, care totodată au fost și mari profesori. Eu am fost ceva mai tânăr decât ei, un fel de încheietor de pluton. Interesul pentru compoziție scade; la conservatoarele noastre sunt tot mai puțini studenți care se înscriu la compoziție și majoritatea vin mult mai slab pregătiți decât erau înainte, adică la liceele de muzică există o carență de pregătire în acest domeniu. În general tinerii merg pe ideea că compoziția nu reprezintă ceva rentabil, decât la nivel de videoclipuri, de muzică de film – care la noi nu se prea face – sau muzică ușoară, unde iarăși există un dezinteres al publicului față de muzica ușoară românească

de calitate. Există puțini compozitori români buni de muzică ușoară, din generațiile tinere, în comparație cu cei dinainte de `90. Deci aș zice că e un semnal de alarmă, care în acest an s-a văzut; la Cluj am avut un singur candidat la compoziție și nici la București situația nu e mai bună. Acolo se mai studiază muzică de film, se mai studiază jazz; și la Iași se studiază jazz, dar și jazz-ul este o zonă elitară, care nu interesează un public larg, este ca un fel de muzică de cameră a muzicii ușoare, care nu are un public foarte numeros, cel puțin în România. Deci aici nu stăm foarte bine, dar asta nu înseamnă că nu ne continuăm activitatea și că nu avem cel puțin generația de compozitori pe care ați auzit-o în acest concert (programul Ansamblului AdHOC, din 25 octombrie, n.n.1) și care a trecut binișor de 30 de ani, este o generație foarte bine pregătită. Pe ei putem să mizăm că vor prelua ștafeta într-un mod acceptabil spre bine. F.L.: Alături de Ansamblul de muzică contemporană Ars Nova, pe care l-ați coordonat atât ca director artistic, cât și ca dirijor, ați fost invitat în cadrul Festivalului Muzicii Românești încă de la prima ediție, în 1973, apoi în 1980 și din nou la reinițierea festivalului în 2007. Cum vedeți evoluția acestui eveniment, care, în pofida vicisitudinilor de ordin financiar, se îndârjește să continue? C.Ț.: Este absolut extraordinar ceea ce faceți dumneavoastră și este ca o candelă care nu se stinge, care arde în permanență și care sigur va da roade, pentru că în lipsa unui contact cu publicul, compozitorii noștri sunt foarte frustrați. Există deja deschideri, tinerii mai au legături internaționale, burse de studii, dar e important să fie cântați acasă și să se integreze în viața culturală românească, unde este mare nevoie de ei. Deci cred că mulți dintre ei vor beneficia de prezența în festivalul dumneavoastră și de prezența în cele două festivaluri din București – Săptămâna Muzicii Noi și Săptămâna Muzicii Contemporane, n.n. În Festivalul Enescu muzica tânără pătrunde mai greu, numai în anumite zone secundare, iar marile orchestre refuză deocamdată să cânte din creația compozitorilor actuali, chiar din cei consacrați. Chiar și cu muzica lui Enescu sunt uneori dificultăți în a o programa, deși marile orchestre deja cântă lucrările importante ale maestrului, dar nici asta nu a fost ușor de la început; am avut ocazia să asist la situații jenante în care au existat promisiuni de programare nefinalizate, ca de exemplu dirijorul Ricardo Muti, care ne-a promis că face Vox Maris-ul și în ultimul moment a spus „n-am avut timp să-l studiem” ! […] Actualmente însă și Barenboim și orchestrele londoneze, de pildă, cântă extraordinar muzica lui Enescu; orchestrele rusești –mai puțin bine, lucrurile subtile le mai scapă; cele germane, franceze,

Programul a cuprins lucrări de: Cornel Țăranu și discipoli ai maestrului: Adrian Pop, Ionică Pop, Ciprian Pop, Péter Szeghö, Dora Cojocaru, Tudor Feraru, Șerban Marcu. 40 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

File de album olandeze au interpretări excelente. Capriciul Român, pe care l-am reconstituit, face carieră internațională deja – va fi cântat de orchestra din Rotterdam. Deci n-am muncit degeaba pentru gloria lui Enescu și tot așa și colegul meu Bentoiu, care a reconstituit Simfoniile 4 și 5.

Încet-încet apar înregistrări în străinătate cu aceste lucrări, la case de discuri importante și cred că există un viitor serios pentru gloria lui Enescu, la care încercăm să aducem și noi o contribuție, după posibilități.2

Întâlniri muzicale inedite cu partituri de George Enescu Recunoscut enescolog, Cornel Țăranu a publicat numeroase studii muzicologice și un important volumul intitulat Enescu în conștiința prezentului (Editura pentru Literatură, 1969), tradus în limba franceză, în 1981 și publicat la Editura Științifică și Enciclopedică. Muzicologul Viorel Cosma, un atent observator al vieții muzicale românești, face o frumoasă descriere a pasiunii lui Cornel Țăranu pentru muzica lui Enescu: „Studiul aprofundat al moștenirii enesciene, dincolo de amplele analize, volumele și reconstituirile unor lucrări inedite (Strigoii, Capriciul Roman, Simfonia a V-a), i-a asigurat lui Cornel Țăranu un nou orizont creator, deoarece mentorul său spiritual a constituit un precursor general al tuturor tendințelor viitoare. Fructul cel mai prețios al acestor investigații și descoperiri s-a materializat în opera Oreste și Oedip, în lumea poetică a lui Tristan Tzara și în paginile concertante de după anul 2000, unde Cornel Țăranu se pare că a pășit într-o nouă etapă creatoare, de sinteză universală. Este desigur momentul artistic de maturitate, care confirmă o personalitate cu peste 100 de partituri intrate în patrimoniul culturii muzicale naționale.” În conferința organizată în cadrul Festivalului Muzicii Românești, ediția de anul acesta (vineri, 24 octombrie 2014), maestrul Cornel Țăranu a prezentat participanților la simpozionul de muzicologie o parte din compozițiile sale originale, trecând prin diverse etape ale carierei, precum și aportul său la întregirea și scoaterea la lumină a unor manuscrise aparținând lui George Enescu. În deschiderea conferinței, compozitorul ieșean Viorel Munteanu a făcut o frumoasă introducere, recitind un fragment din scrisoarea adresată maestrului Cornel Țăranu cu câțiva ani în urmă, cu ocazia acordării, la Iași, a titlului de doctor honoris causa: „Şi, astfel, găsim explicația interesului dumneavoastră arătat pentru noile direcții muzicale din țară sau din străinătate. Astfel putem înțelege complicitatea dumneavoastră cu cibernetica, matematica sau geometria, surori bune ale creației muzicale, adică ale măsurii, duratei, adâncimii și înălțimii. În muzica dumneavoastră descoperim o nouă relație între sunet, cuvânt, instrument

Din interviul publicat în Foaia Festivalului Muzicii Românești, Ziua IX. Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 41

File de album și imagine, adică o creație ce-și propune salvarea muzicii de rutină, de clișee și stereotipie. Dar dumneavoastră, Maestrul Cornel Țăranu, l-ați ’întâlnit’ pe George Enescu, adică v-ați întâlnit cu muzica sa! Cu o muzică pe care marele compozitor o auzise, desigur, dar pe care nu mai avusese timp să o scrie. Noi știm că, din iubire, știință și talent ați auzit și dumneavoastră muzica aceea nescrisă și...ați scris-o. Adică ați reușit să vă acordați inima la inima maestrului, ați reușit să-l intuiți, să-i pătrundeți spiritul, să vă identificați cu marele său har muzical până acolo unde să aveți același auz, aceeași tensiune, același puls și astfel, să se audă în ființa dumneavoastră aceeași muzică pe care o auzise maestrul.” În aceeași conferință, vorbind despre cercetarea proprie a creației enesciene, Cornel Țăranu mărturisea: „Acest demers este de lungă durată, nu s-a terminat și nu se va termina niciodată, atât cât voi exista! (…) Fazele în care am scris lucrări dedicate lui Enescu sunt destul de numeroase și au diverse etape: în prima etapă există o temă enesciană pe care, spre rușinea mea, am deformat-o, am transformat-o într-o muzică serială. Simfonia Brevis are două părți: Epitaf pentru Enescu și Pantheon, adică Enescu în Pantheonul eternității. Tema lui Enescu care m-a inspirat este mult prea cunoscută de dumneavoastră: tema Simfoniei Eroice enesciene, Simfonia nr. 1 în mi bemol major, cu acel celebru solo de trompetă compus din cvinte, octave și cvarte. Pe aceasta eu am transformat-o într-o serie. În diversele momente ale activității mele am mai scris lucrări omagiale pentru Enescu. În 1981, când a fost centenarul nașterii, am scris o lucrare intitulată Prolegomene, o comandă franceză, ce s-a cântat mai întâi la Paris, apoi cu ansamblul Ars Nova în țară; pe urmă am scris după anii ’90, piesa Rimembranza, In memoriam George Enescu, pentru orchestră. În dorința aceasta de a face o sinteză, am încercat să combin maniera foarte cromatică cu maniera modală și cu tot felul de elemente care îmi stăteau la îndemână – electronice, calcule matematice, uneori cu numere prime –, dar care nu m-au strivit, ci mi-au lăsat o marjă de libertate, de respirație.” În încheierea prelegerii sale, Cornel Țăranu a evocat lucrările inedite ale lui Enescu, cercetate în teza sa de doctorat, lucrări care la acea vreme (1973) erau „o nebuloasă spirală”. „Am reconstituit, grație lui Romeo Drăghici, un manuscris aflat într-o stare indescriptibilă, Strigoii după Eminescu. Acest manuscris a fost găsit cu mult timp după moartea lui Enescu, la o familie din Iași, apoi a ajuns în posesia lui Romeo Drăghici și, pentru că nimeni nu s-a

aventurat să-l descifreze, mi l-a dat mie. Iar eu am mai pus un rând de dioptrii la ochelarii mei și am reușit să reconstitui versiunea pentru voci cu pian a acestui oratoriu de cel puțin patruzeci de minute. L-am prezentat în mai multe concerte în această versiune, a trezit mult interes, pentru că era o lucrare de tranziție între maniera modală a începutului de secol și scenele de dragoste, un fel de postWagner, o muzică foarte cromatizată. Într-un curs de stilistică, am un capitol despre Strigoii de Enescu, unde am arătat oscilațiile stilistice între modalul cvasi-pentatonic de la început, elementele de sprechgesang și elementele ritmice foarte interesante ale vocii naratorului, care se coroborează cu momentele incandescente, duetele de dragoste, momentul dramatic al Magului ș.a.m.d. Deci acesta a fost primul proiect cu Enescu. A urmat Simfonia a V-a Mai am un singur dor, la care eu am reconstituit părțile I și IV. Apoi l-am rugat pe Pascal Bentoiu să completeze părțile II și III. Bentoiu a preferat să refacă totul încă o dată, pentru a exista unitate de gândire în orchestrație și i-a reușit extraordinar. O altă etapă a început când violonistul Şerban Lupu a scotocit în arhivele Muzeului Enescu și a descoperit schițele Capriciului pentru vioară și orchestră, care erau și ele destul de discutabile: o parte erau orchestrate de Enescu, dar se pierduseră niște pagini. Existau schițe foarte amănunțite la părțile I, II și III, dar cu variante din care trebuia să alegi și o schiță precară în final, pe care am refuzat să o fac timp de doi ani. Şerban însă a făcut presiuni mari asupra mea, așa că mi-am luat inima-n dinți și am completat această schiță. Primele trei părți, începute în 1925 și cu tot felul de variante care merg până în 1948, arată că Enescu a dorit să termine această lucrare. Mai există și alte variante, în Statele Unite; s-a mai găsit încă una după ce am terminat eu de reconstituit partitura, dar care nu-i schimbă culoarea, ci se înscrie în aria Sonatei a III-a pentru vioară ca manieră; dar este o muzică mai apropiată de divertisment, o lucrare pe care Enescu a scris-o ca un omagiu adus lăutarilor noștri.” După audierea primei părți a Capriciului Român pentru vioară, orchestrată chiar de Enescu, participanții au putut asculta și interpretarea celei de-a patra părți, completată de Cornel Țăranu, după o schiță de doar două pagini, mărturisind că „e o problemă de etică dacă e bine și e corect să pui în pagină niște schițe neterminate ale unor autori. Veți judeca dumneavoastră dacă am făcut bine sau nu.”

Binecunoscutul semnal introductiv al trompetei din Simfonia nr. 1 de Enescu, devenit emblema sonoră a Festivalului Internațional de la București 42 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

File de album

Compozitorul Richard Strauss aniversat în anul 2014

Anca Ciobanu Anul 2014 a marcat 150 de ani de la nașterea compozitorului german Richard Strauss. Filarmonica Moldova Iași a prezentat o serie de trei concerte dedicate muzicianului – unul dintre cei mai îndrăgiți din secolul 20 –, dirijate de Adrian Morar, în 9 mai, Tiberiu Soare, în 16 mai și Vlad Conta, în 6 iunie. A pune un întreg an muzical sub semnul numelui său este, mai mult decât un gest formal-comemorativ, o manifestare a unui respect și a unei gratitudini adresate muzicianului și operelor sale. Am ascultat astfel în concertele Filarmonicii ieșene suita Burghezul gentilom, poemele simfonice Moarte și transfigurație, Till Eulenspiegel de asemenea Dansul celor 7 văluri din opera Salomeea.

Afișele concertelor din 9 și 16 mai 2014

Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 43

File de album Scurtă biografie Richard Strauss (n. 11 iunie 1864, München – m. 8 septembrie 1949, Garmisch-Partenkirchen), compozitor german cunoscut îndeosebi pentru poemele simfonice și operele sale, dar mai ales pentru activitatea strălucită ca dirijor, a moștenit talentul muzical de la tatăl său, Franz Strauss, cornist principal în Orchestra Operei din München. Primul său profesor a fost chiar tatăl său, care îl va îndruma mai târziu către Universitatea din München (1882).Printre primele lucrări ale lui Richard Strauss se numără Serenada pentru 13 instrumente de suflat op. 7, compusă la doar 17 ani (1881), lucrare ce l-a făcut pe dirijorul Hans von Bülow, să declare că Richard Strauss este „de departe cea mai izbitoare personalitate după Brahms”. R. Strauss îl va urma pe Bülow la conducerea Orchestrei de la Meiningen. Acolo se împrietenește cu Alexander Ritter (1833-1896), compozitor și violonist, care îl va apropia de muzica lui Berlioz, Liszt și Wagner. Ritter a fost cel care l-a convins pe Strauss să renunțe la stilul conservator din tinerețe și să înceapă a compune poeme simfonice. Tot el l-a introdus pe Strauss în lumea eseurilor muzicale ale lui Wagner și a scrierilor lui Schopenhauer sau Nietzsche. Cu fantezia simfonică Aus Italien (Din Italia, 1886), Richard Strauss începe o serie de lucrări care reprezintă una dintre fazele-pivot ale carierei sale, totodată un volum de muzică de importanță majoră în repertoriul romantic german de mai târziu. Începând de la poemul simfonic Don Juan (1888-1889), Strauss și-a manifestat darul de a pune în valoare posibilitățile coloristice ale orchestrei ca un dispozitiv dramatic. A urmat o serie de poeme simfonice care i-au asaltat pe europeni: Tod und Verklarung (Moarte și Transfigurație, 1890), Till Eulenspiegels lustige Streiche (Năzbâtiile Năzbâtiile vesele ale lui Till Eulenspiegel, 1895), Also sprach Zarathustra (Așa grăit-a Zarathustra, 1895-1896), Don Quixote (1898), Ein Heldenleben (O viață de erou, 1899), Sinfonia Domestica (1904). Fiecare din aceste compoziții a depășit-o o pe precedenta sub aspectul amplorii și a caracterului senzațional. Pe măsură ce Strauss s-a a afirmat în calitate de compozitor, a crescut și reputația sa ca dirijor. În anul 1898, i-a a urmat dirijorului și compozitorului Felix Weingartner (1863–1942)) la conducerea Operei Regale din Berlin, post pe care l-a ocupat până în 1918, când a devenit co-director director al Operei din Viena. În această perioadă, interesul lui Strauss s-a a îndreptat mai mult către operă (opera avea să devină ultima sa mare dragoste!) rezultând un volum de lucrări de neuitat: Salomeea (1903-1905), Elektra (1906-1908) 1908) și Der Rosenkavalier (Cavalerul Rozelor, 1909-1910) 1910) sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute opere ale sale, care au fost și rămân, în mare măsură, lucrări de mare originalitate, totodată de valoare recunoscută, unele dintre cele mai provocatoare creații operistice ale secolului. În 1911, Richard Strauss va revizita poemul simfonic (confirmând proverbul că prima dragoste nu se uită niciodată) și va crea Simfonia Alpilor,, un poem simfonic considerat unul dintre cele mai impresionante lucrări ale genului, dovedindu-se se o lucrare maiestuoasă din toate punctele de vedere. În momentul în care situația politică din Europa s-a a înrăutățit în anii 1930, schimbările profund politice au dus la implicarea confuză a lui Richard Strauss în „mașina de propagandă nazistă”; în cele din urmă însă, compozitorul renunță atât la relațiile cu naziștii cât și la adversarii lor. De-abia la sfârșitul celui de-al al doilea război mondial, lui Richard Strauss i-a fost permis să-și reia viața profesională. Începuse deja să aibă probleme grave de sănătate, iar situația sa financiară a fost compromisă. La 8 Septembrie 1949, muzicianul moare la Garmisch-Partenkirchen, în Germania.

44 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

Afișul din 6 iunie 2014 - Chiar dacă a fost sub genericul Melodia, regina muzicii, concertul a marcat aniversarea compozitorului german Richard Strauss!

File de album Prezența compozitorului Richard Strauss în ultimii zece ani, în repertoriul Filarmonicii Moldova În concerte simfonice: Așa grăit-a Zarathustra, op. 30 23 septembrie 2005 - Alexandru Lăscae (Introducere) – 14 și 15 iunie 2013 – Adrian Petrescu Burghezul gentilom, op. 60 1 februarie 2008 (primă audiție)1 - Alexandru Lăscae, Adrian Berescu 9 mai 2014 - Adrian Morar Cavalerul rozelor: Suita 23 septembrie 2005 - Alexandru Lăscae 3 februarie 2006 - Kalman Berkes (Ungaria) Concertul nr. 1 pentru corn și orchestră în mi bemol major, op. 11 (partea I) 2 iunie 2008 - Alexandru Lăscae, Hermina Cătălina Cosovanu (Tribuna tinerilor interpreți) Concertul nr. 2 pentru corn și orchestră în mi bemol major 26 ianuarie 2007 - Michele Santorsola (Italia), Roberto Miele (Italia) Dansul celor 7 văluri din opera Salomeea 11 mai 2007 - Paul Nadler (SUA) 5 mai 2006 - Michele Santorsola 3 iunie 2005 - Reiner Schmidt (Germania), Clarry Bartha (Germania) 6 iunie 2014 - Vlad Conta Aria finală din opera Salomeea 3 iunie 2005 -Reiner Schmidt, Clarry Bartha Don Juan, op. 20 3 aprilie 2009 - Michele Santorsola 11 mai 2007 - Paul Nadler Don Quixote, op. 35 19 octombrie 2007 – Michele Santorsola, Ştefan Metz (Olanda), Bogdan Bişoc, Adrian Berescu 14 mai 2004 - Paul Nadler, Filip Papa, Bogdan Bişoc, Adrian Berescu Duet-Concertino pentru clarinet, fagot și orchestră 10 noiembrie 2006 (primă audiție) - Paul Nadler, Mihai Ailenei, George Hariton Metamorphosen pentru coarde 16 noiembrie 2012, Johannes Meissl Simfonia Alpilor, op. 64 6 mai 2005 - Cristian Mandeal Till Eulenspiegel, op. 28 3 aprilie 2009 - Michele Santorsola 6 iunie 2014 - Vlad Conta 22 februarie 2013 - Ilarion Ionescu-Galați 23 septembrie 2005 - Alexandru Lăscae Tod und Verklärung (Moarte și Transfigurație), op. 24 14 decembrie 2007- Olivier Grangean (Franţa) 5 mai 2006 - Michele Santorsola 16 mai 2014 - Tiberiu Soare În recitaluri și concerte camerale: Sonata op. 18 pentru vioară și pian – 5 martie 2004 - Alexandru Tomescu, Horia Mihail Uvertura Capriccio, sextet – 25 mai 2004 - Cvartetul Voces și Bogdan Bișoc, Filip Papa, Florin Berea Metamorphosen, septet- 25 mai 2004 - Cvartetul Voces și Bogdan Bișoc, Filip Papa, Florin Berea Sonata pentru violoncel și pian în fa major – 2 aprilie 2008 - Viorel Călin, Doina Grigore Sonata op.18 pentru vioară și pian – 23 noiembrie 2004 - Florin Paul, Andrei Deleanu

Soliştii orchestrei simfonice la R. Strauss – Suita Burghezul gentilom (01.02.2008): Vioară: Șerban Mereuță, Cristian Bărbuș, Iulia Vagner, Vlad Hrubaru, Adriana Anania Violă: Bogdan Bișoc, Mircea Șuvăială, Geta Secuiu, Maria Anania Violoncel: Filip Papa, Liliana Bișoc, Romeo Bălan, Viorel Călin Contrabas: Grigoriță Mandache, Virgil Prisecariu Flaut: Alin Apetroaie , Teofil Rotar; Oboi: Nicolai Tudor, Florin Țaga, Aurel Oroșanu; Clarinet: Mihai Ailenei , Aurel Negoescu; Fagot: George Hariton, Adrian Moisuc Corn: Constantin Petrea, Adrian Iftimie; Trompetă: Ion Moraru; Trombon: Marius Cioată Pian: Ivonne Piedemonte; Harpă: Anca Popa Percuție: Radu Lupu , Cristina Lupu, Lucian Maxim , Teodor Popescu, Constantin Stavrat

Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 45

Mozaic

MICROSTAGIUNE ESTIVALĂ LA IAȘI Anca Ciobanu

Ediția a doua a Festivalului Internațional al Educației – FIE – s-a desfășurat în acest an în perioada 20 -29 iunie și s-a dorit a fi o sărbătoare a culturii și a educației, în contextul aspirației Iașului de a deveni Capitală Culturală Europeană în anul 2021. Ca și anul trecut, conceptul manifestării a implicat celebrarea diversității prin valorificarea resurselor locale și punerea lor în interacțiune cu invitați de marcă din străinătate. Organizatorii FIE 2014 – Primăria Municipiului Iași și Fundația Iași Capitală Culturală Europeană– au dorit să ofere ieșenilor cât mai multe evenimente culturale și educative, de la concerte în stradă la simpozioane cu caracter academic, de la teatru experimental la conferințe motivaționale.

Cred că nu greșim dacă spunem că în cadrul tuturor celorlalte arte, muzica ocupă un rol primordial. Și desigur, toate genurile de muzică creează un efect educațional, dar cu siguranță că muzica clasică (simfonică, vocalsimfonică, de cameră etc.) a avut de-a lungul timpului un rol deosebit și cu impact puternic asupra culturii și publicului larg. După cum s-a putut observa, Filarmonica Moldova a fost prezentă în cadrul Festivalului Internațional al Educației și în acest an. Primul concert a fost cel din 24 iunie, intitulat Ascu lți și câștigi! – susținut de cvartetele Voces și Ad libitum , în Aula Bibliotecii Centrale Universitare Mihai Eminescu. Cu mare bucurie, salutăm pe această cale revenirea în sălile de concert a publicului tânăr. Aceasta dovedește fără

Concert de sextete, cu artiștii Voces și Ad libitum, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare din Iași, în 24 iunie 2014. Programul a cuprins lucrări de Mozart și Ceaikovski.

46 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

Mozaic îndoială că tinerii aflați în prim proces al evoluției spirituale și educaționale, au intuit bine și sunt conștienți de rolul binefăcător și special pe care muzica de calitate o are în planul dezvoltării personale. Pentru cel de-al doilea concert, în seara de duminică, 29 iunie, pe scena din fața Palatului Culturii, Filarmonica a pregătit pentru iubitorii de muzică bună o mare desfășurare de forțe artistice, prin ansamblurile artistice ale Filarmonicii Moldova Iași – Orchestra simfonică și Corul academic Gavriil Musicescu – alături de care a fost prezent un număr important de artiști instrumentiști ai Filarmonicii Naționale Serghei Lunchevici din Chișinău. La pupitrul acestei fastuoase manifestări muzicale a evoluat un muzician de excepție, dirijorul Vlad Conta. Alături de el au urcat pe scenă alte nume răsunătoare ale scenei muzicale naționale și internaționale: doi mari artiști ai scenei lirice românești – soprana Iulia Isaev și tenorul Marius Vlad Budoiu împreună cu tânăra violonistă din Iași, Mălina Ciobanu, în vârstă de 16 ani. A urmat o microstagiune estivală, desfășurată în perioada iulie-septembrie – inițiativă a Filarmonicii ieșene, menită să îmbogățească viața cultural-artistică a orașului, într-o perioadă altădată săracă în astfel de evenimente. Concertul Invitație la dans de vineri, 4 iulie, ce a deschis seria evenimentelor a fost susținut de Orchestra simfonică a Filarmonicii, în sala Colegiului de Artă O. Băncilă. A fost o invitație la bună dispoziție, adresată tuturor vârstelor, adaptabilă atât sălii de concert cât și spațiilor neconvenționale, impresionând prin plăcerea cu care, deopotrivă muzicienii dăruiesc, iar publicul se bucură de frumusețea nepieritoare a celor mai iubite valsuri compuse vreodată. Programul a fost alcătuit în întregime din lucrări nemuritoare scrise de Johann Strauss-fiul și a fost condus de dirijorul ieșean Marcian David. După primele două concerte susținute anul acesta de Filarmonica ieșeană la Bălți, în Republica Moldova (17 ianuarie și 25 iunie 2014), în 27 august, cu alai și voie bună, artiștii ieșeni au fost prezenți din nou la Bălți, pentru a sărbători ziua națională a Republicii Moldova și de a oferi publicului din țara vecină un mesaj de salut și de prietenie, prin intermediul limbajului comun – muzica. O zi de o asemenea însemnătate nu putea fi trecută cu vederea de către ieșeni, mai ales că relațiile dintre România și Moldova au fost, dintotdeauna de înfrățire, sprijin și colaborare pe toate planurile. Am avut astfel ocazia să împărtășim din farmecul muzicii clasice și să creăm un moment unic de spiritualitate și bucurie. La pupitrul dirijoral al acestei nocturne manifestări muzicale, s-a aflat un muzician binecunoscut de publicul moldovean, vechi prieten al Filarmonicii ieșene, maestrul Valentin Doni. A intrat deja în tradiție (concertele în aer liber au început încă din iunie 2012!) ca, în lunile de vară, Filarmonica Moldova să invite melomanii ieșeni să-și dea întâlnire în grădina Palas Mall, să asculte și să se bucure

Concertul vocal-simfonic din 29 iunie 2014: de la st. la dr. Mălina Ciobanu, Marius Vlad Budoiu, Iulia Isaev și dirijorul Vlad Conta.

de momente muzicale inedite. Știm că plăcerea degustării de artă sub cerul liber este incomparabilă și de neînlocuit. La 30 august 2014, în răcoarea serii, în acest loc deosebit din inima orașului, Filarmonica începe un nou parcurs estival al muzicii vocal-simfonice, sub titlul Summer Classical Moods. Ansamblurile artistice – Orchestra simfonică și Corul academic Gavriil Musicescu – ce revin de fiecare dată aici cu bucurie și entuziasm, au fost dirijate din nou de Valentin Doni. Pentru concertul simfonic din seara de 5 septembrie, tot de la Palas, muzicienii Filarmonicii au propus un program colorat și spectaculos, sub bagheta maestrului I. Ionescu-Galați, unul dintre cei mai constanți propagatori ai repertoriului de muzică de film. Pasionat de muzică și de dirijat, energic și relaxat în același timp, iubitor de spectacol, privind viața cu umor, maestrul I. IonescuGalați a abordat coloane sonore celebre, originale sau în reconfigurări simfonice, în forma în care sunt prezentate de cele mai mari ansambluri cu competențe clasice, spre deliciul auditoriului. Războiul stelelor, Superman, Gladiatorul, Sunetul muzicii sunt subiecte curente în dinamica stagiunilor de peste ocean și în același timp repere stabile în extensiile repertoriale ale programelor noastre de divertisment. Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 47

Mozaic

Concertul Filarmonicii ieșene din 30 august 2014, la Palas Mall. Dirijor Valentin Doni.

La Bălți (R. Moldova), în 27 august 2014. Soliști: Paloma Rogojină și Liviu Muntean.

48 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

Mozaic

Valentin Doni și artiștii ieșeni în grădina Palas Mall, 30 august 2014.

Concertul coral Don’t worry be happy! din 13 septembrie, de la Palas, a încheiat microstagiunea estivală 2014, fiind totodată integrat în cadrul Festivalului de Muzică Mecanică, ediția a IX-a. Fascinați de simplitatea, sonoritatea și culoarea muzicii americane, ne-am îngăduit să o evidențiem pe scena de concerte printr-o „colecție” întocmită de maestrul Doru Morariu, dirijorul Corului academic Gavriil Musicescu. Abordând și repertoriul american, adăugăm la experimentele noastre de ansamblu clasic, incursiunea într-o lume armonică și dinamică creativă. Remarcăm totodată faptul că, toate aparițiile Filarmonicii susținute în complexul Palas Mall numără din iunie 2012 și până în prezent nu mai puțin de 22 de concerte! Iași, 17 septembrie 2014

Maestrul Ionescu-Galați și vioara sa în concertul din 5 septembrie, din grădina Palas.

Dirijorul Doru Morariu și artiștii ieșeni în grădina Palas Mall.

Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 49

Mozaic

REVIVO MUSICA Reascultă. Retrăiește. Revino! Anca Ciobanu

La finalul stagiunii trecute, în luna iunie 2014, Filarmonica Moldova a lansat DVD-ul REVIVO MUSICA, album destinat reprezentării artistice a instituției, ce include o serie de înregistrări de colecție din diverse concerte susținute de ansamblurile Filarmonicii de-a lungul timpului. Inițiativa acestui DVD aparține prof.univ. dr. Bujor Prelipcean, directorul general al Filarmonicii. Cele 11 momente, alese cu grijă de secretariatul muzical, beneficiază de interpretarea unora dintre cei mai cunoscuți și apreciați dirijori ce i-a avut ca invitați Filarmonica, alături de Orchestra simfonică și Corul academic Gavriil Musicescu. DVD-ul REVIVO MUSICA reprezintă o premieră pentru ieșeni, fiind primul proiect de acest tip inițiat de Filarmonică, care are ca scop accesibilizarea spectacolului muzical, prin difuzarea, pe suport audio-video, a lucrărilor muzicale interpretate în concert. Nivelul profesional (sperăm noi!) răspunde rigorilor muzicale din spațiul cultural european, acolo unde Filarmonica ieșeană s-a simțit întotdeauna acasă și unde a fost și este considerată un membru important al familiei muzicale continentale. Pe lângă cele aproape o sută de concerte anuale la sediu, Orchestra Simfonică și Corul academic Gavriil Musicescu au realizat zeci de înregistrări pe LP și CD (cu muzică clasică, romantică și contemporană, românească sau universală) și numeroase turnee în țară sau străinătate (Europa, Asia, America de Nord).

50 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

Coperta DVD-ului REVIVO MUSICA

Mozaic Construit pe structura unui colaj din momente muzicale diferite, DVD-ul REVIVO MUSICA reprezintă un proiect de reamintire în sufletele melomanilor a unora dintre cele mai prestigioase momente ale Filarmonicii Moldova din Iași:  28 octombrie 2002, legendara sală Concertgebouw din Amsterdam, avându-l la pupitru pe maestrul Alexandru Lăscae – Carl Orff, fragmentul O, Fortuna din cantata Carmina burana.  9 martie 1995, München, Sala Gasteig. Întâlnire memorabilă a muzicienilor din Orchestra simfonică cu maestrul Sergiu Celibidache.  2 decembrie 2005, sala Ion Baciu a Filarmonicii din Iași. Tiberiu Soare cu Beethoven, Simfonia nr. 3 în mi bemol major, op. 55 „Eroica” – partea I Allegro con brio.  11 februarie 2005, Iași. Misha Katz (Franța): Jean Sibelius, Simfonia nr.1 - Scherzo: Allegro, Lento ma non troppo, Allegro.  24 februarie 2009, Iași. Cvartetul Ad libitum: Beethoven, partea I Allegro con brio din Cvartetul op. 18 nr. 1.  8 aprilie 2005, Iași. Ilarion Ionescu-Galați: Aram Haciaturian, Vals din suita Mascarade.  13 februarie 2004, Iași. Alexandru Lăscae: Joseph Haydn, fragment din Anotimpurile, oratoriu pentru soliști, cor și orchestră.  28 octombrie 2002, sala Concertgebouw din Amsterdam. Alexandru Lăscae: Uvertura Nevestele vesele din Windsor de Otto Nicolai.  8 aprilie 2008, Iași, Aniversarea Voces 35. Cvartetele Voces și Ad libitum: Scherzo din Octetul op. 20 de Felix Mendelssohn-Bartholdy.  22 septembrie 1991, Ateneul Român din București. Horia Andreescu: Gustav Mahler, Simfonia nr. 5 – fragment. Înregistrare antologică realizată de TVR București la Festivalul Internațional George Enescu, ediția a XII-a.  28 octombrie 2002, sala Concertgebouw din Amsterdam. Alexandru Lăscae: Uvertura Ruslan și Ludmila de M.I. Glinka. Filarmonica Moldova are o activitate de peste 70 de ani și reprezintă un focar de referință al muzicii de gen. Sperăm ca selecția alcătuită de Carmen Chelaru și subsemnata, produsă de IBS-TV, să stârnească nu puține momente de nostalgie și bucurie. Totodată, acest DVD are darul de a fi atât un material-document deosebit de prețios, cât și un motiv în plus de a încuraja și promova muzica de bună calitate, ce face parte din patrimoniul artistic românesc. Înregistrările din acest DVD fac parte din arhiva Filarmonicii Moldova și au fost realizate de-a lungul timpului de: Mihai Cantea (Filarmonică), Radio Iași, TVR Iași, TVR București, Concertgebouw Amsterdam.

Alexandru Lăscae, Orchestra și Corul Filarmonicii în sala Concertgebouw din Amsterdam, în 2002 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 51

Mozaic

Întâlnirea memorabilă a muzicienilor din Orchestra simfonică cu maestrul Sergiu Celibidache. 1995, München, Sala Gasteig.

Dirijorul Misha Katz

Dirijorul Alexandru Lăscae, 52 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

Mozaic

Tiberiu Soare și Orchestra în sala Ion Baciu a Filarmonicii din Iași, în 2005

Dirijorul Ilarion Ionescu-Galați

alături de orchestra și corul Filarmonicii Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 53

Mozaic

Aniversarea Voces 35. Cvartetele Voces și Ad libitum, în aprilie 2008, la Iași

Cvartetul Ad libitum în 2009

54 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

Calendar August 2014 Miercuri, 27 august 2014, ora 19:30 Bălți, Esplanadă Palatul Municipal Concert vocal-simfonic Dirijor: Valentin Doni Dirijorul corului: Doru Morariu Sâmbătă, 30 august 2014, ora 19 Grădina Palas Mall Concert vocal-simfonic Dirijor: Valentin Doni Dirijorul corului: Doru Morariu G. Enescu - Rapsodia nr. 1 J. Strauss - Uvertura Die Fledermaus G. Verdi - Uvertura La forza del destino A. Dvorak - Dans slav nr. 8 J. Strauss - Unter donner und blitz polca J. Strauss - Perpetuum mobile polca J. Strauss - Persischer Marsch G. Verdi – Coro di introduzione din Nabucco G.Fr. Händel – Alleluia din oratoriul Messiah Weber - Corul vanatorilor din Freischütz G. Verdi - Marșul triumfal din Aida G. Verdi - Corul țiganilor din Trubadurul G. Verdi - Traviata Brindisi C. Orff - Carmina burana O fortuna final L van Beethoven – Simfonia a IX-a final

Septembrie 2014 Vineri, 05 septembrie 2014, ora 19 Grădina Palas Mall Dirijor: I. Ionescu-Galați John Williams - Star Wars – uvertura Jack Rebaux – My way John Philippe Sousa - American March Dimitri Şostakovici – Vals din Ultimul eșalon Edward Elgar – Pomp and circumstance, nr. 1 Johann Strauss (fiul)– Dunărea albastră Calvin Cluster – New York Hans Zimmer – Gladiatorul John Williams – Superman V. Cosma – Marele blond Richard Rogers – Sunetul muzicii Sâmbătă, 13 septembrie 2014, ora 19 Grădina Palas Mall Concert coral în cadrul Festivalului International al Muzicii Mecanice Dirijor: Doru Morariu Program de muzică americană Marți, 23 septembrie 2014, ora 19 Chișinău Concert vocal-simfonic Dirijor: Cristian Oroșanu Soliști: Răzvan Dragnea, pian Iulia Isaev, soprană Carmen Topciu, mezzo-soprană Marius Budoiu, tenor Marius Boloș, bas

Beethoven Fantezia pt pian, cor și orchestră Simfonia nr. 9 Marți, 23 septembrie 2014, ora 19 Aula Bibliotecii Centrale Universitare Deschiderea stagiunii camerale Solist Jozsef Balog, pian (Ungaria) Liszt – Integrala Studiilor transcendentale pentru pian Vineri, 26 septembrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă Concert vocal-simfonic Deschiderea stagiunii simfonice Dirijor: Cristian Oroșanu Soliști: Răzvan Dragnea, pian Iulia Isaev, soprană Carmen Topciu, mezzo-soprană Marius Budoiu, tenor Marius Boloș, bas Beethoven Fantezia pt pian, cor și orchestră Simfonia nr. 9

Octombrie 2014 Vineri, 03 octombrie 2014, ora 22 FILIT - Teatrul Național Orchestra simfonică Dirijor: Mihnea Ignat (Spania) Solistă: Mălina Ciobanu, vioară G. Bizet – Selecțiuni din Suitele Carmen Mozart – Concertul nr. 3 pentru vioară și orchestra în sol major, KV 216 Dvorák – Simfonia a IX-a în mi minor, Op. 95 Din lumea nouă Vineri, 10 octombrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă O. Băncilă Concert simfonic Orchestra simfonică Dirijor: Valentin Doni Solist: Csiky Boldizsar, pian V. Doni – Triptic simfonic Beethoven – Concertul nr. 3 pentru pian și orchestra în do minor, op. 37 S. Prokofiev – Simfonia a VII-a, op. 131 17-28 octombrie 2014 Festivalul Muzicii Românești, Iași Ediția a XVIII-a Vineri, 17 octombrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă O. Băncilă Deschiderea Festivalului Concert vocal-simfonic extraordinar Orchestra simfonică Corul academic G. Musicescu Dirijor: Gheorghe Mustea Dirijorul corului: Doru Morariu Solist: Iurie Moimescu, bariton Viorel Munteanu - Glasurile Putnei Vladimir Beleaev - Axis Ghenadie Ciobanu - Poem postmodern, din ciclul Apres un Lecture Gheorghe Mustea - Concert pentru orchestră Sâmbătă,18 octombrie 2014, ora 11 Colegiul de Artă O. Băncilă Spectacol de operă pentru copii Laurențiu Profeta – Povestea micului Pan Regia Daniela Ciocoiu Duminică, 19 octombrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu Concert coral Corul academic G. Musicescu Dirijor: Doru Morariu Seniori ai artei corale românești Luni, 20 octombrie 2014, ora 11 Sala Ed. Caudella a Universității de Arte G. Enescu Concertul claselor de compoziție

Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 55

Calendar Octombrie 2014 Marți, 21 octombrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu Concert cameral Cvartetul Passione Diana Jipa, vl I Cristina Pașa, vl II Mădălina Penciu, viola Violeta Dumitru, vcl Paul Constantinescu – Concertul pentru orchestră de coarde, versiune pentru cvartet Ansamblul de suflători Nova Musica Viva Mihai Ailenei, coordonator

Adrian Iorgulescu – Rondelul de noapte, pentru clarinet și ansamblu de suflători Miercuri, 22 octombrie 2014, ora 19 Sala Ed. Caudella a Universității de Arte G. Enescu Concert tradițional Folclor muzical românesc Tradiție și avangardă Ansamblul T.T. Burada condus de Ciprian Chițu spectacol de muzică tradițională Joi, 23 octombrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu Concert coral Corul de cameră Vox Art’Is Dirijor: Bogdan Cojocariu Muzică corală românească Vineri, 24 octombrie 2012, orele 9-13; 14-18 Sala Symposion a Universității de Arte Simpozion de muzicologie În deschidere: Conferință susținută de acad. prof. univ. dr. Cornel Țăranu Tema: Identitate și contextualitate în muzica românească contemporană Vineri, 24 octombrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă O. Băncilă Concert vocal-simfonic extraordinar Orchestra simfonică Dirijor: Adrian Morar Solist: Tiberius Simu, tenor

Ulpiu Vlad – Inscripții în inimi II Cornel Țăranu – Cetini negre pe versuri de Lucian Blaga, pentru tenor și orchestră Vasile Spătărelu – Simfonietta Sâmbătă, 25 octombrie 2014, ora 19 Sala Ed. Caudella a Universității de Arte G. Enescu Concert cameral Ansamblul al AdHOC Academiei de Muzică Gh. Dima Cluj-Napoca Dirijor: Matei Pop Portret de grup ad honorem Cornel Țăranu

56 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

Noiembrie 2014 Duminică, 26 octombrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu Concert cameral Orchestra de cameră a Universității de Arte G. Enescu Solist: Andrei Enoiu, pian A. Stoia – Suită de dansuri G. Enescu – Preludiu la unison Ciprian Ion – Concert pentru pian și orchestră (primă audiție absolută) Luni, 27 octombrie 2014, ora 19 Sala Ed. Caudella Recital Dorel Baicu, flaut Dorin Gliga, oboi V. Munteanu - Fara cuvinte Doina Rotaru - Legenda L. Danceanu - Composition two op.157 pentru oboi solo Cornel Taranu - Sonata rubatto V. Munteanu -Estratto Doina Rotaru - Legenda fumigeilor L. Danceanu – Dance Marți, 28 octombrie 2014, ora 19 Casa de Cultură a Studenților Spectacol extraordinar de închidere a Festivalului Orchestra Universității de Arte G. Enescu Dirijor: Bogdan Chiroșcă Soliști: Al. Grosu, Cristina Toșu, Maria Păuleț, Roxana Balcan

Vineri, 7 noiembrie 2014, ora 19 Teatrul Național Concert simfonic Orchestra simfonică Dirijor: Adrian Petrescu Ed. Caudella - Uvertura Moldova B. Smetana - Poemul simfonic Vltava G. Enescu - Rapsodia română nr. 1 Mendelssohn-Bartholdy - Simfonia nr. 4 în la major Italiana 11– 13 noiembrie 2014 Festival de cvartet la Iași

Marți, 11 noiembrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară Concert cameral Cvartetul Giocoso Sebastian Casleanu – vioara I Teofil-Iustinian Todică – vioara a II-a Adrian Stanciu – violă Bas Jongen – violoncel Mozart - Cvartetul in mi bemol major, KV 428 E. Křenek - Cvartetul nr. 3 Mendelssohn-Bartholdy - Cvartetul in fa minor, op.80 Miercuri, 12 noiembrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară Concert cameral Cvartetul Gaudeamus Lucia Neagoe - vioara I Raluca Irimia - vioara a II-a Leona Varvarichi –violă Sebastian Vârtosu - violoncel

Dan Spînu – The One On Born From a Tear, musical (premieră)

Grieg - Cvartetul op. 27 Șostakovici - Cvartetul op. 73 nr. 3

Vineri, 31 octombrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă O. Băncilă Concert simfonic Orchestra simfonică Dirijor: Cristian Lupeș Solist: Ștefan Tarara, vioară (Germania) Laureat cu Premului I la Concursul Internațional de vioară George Enescu

Joi, 13 noiembrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară Concert cameral Cvartetul Ad libitum

Beethoven – Uvertura „Prometeu” Ceaikovski – Concertul pentru vioară și orchestră Sibelius – Simfonia nr. 2 în re major, op. 43

Vineri, 14 noiembrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă O. Băncilă Concert simfonic Orchestra simfonică Dirijor: Ilarion Ionescu-Galați Solist: Florin Ionescu-Galați, vioară

Mozart – Cvartetul în re minor KV 421 Webern – Langsamer Satz Schubert – Cvartetul în re minor Fata și moartea

Mozart – Uvertura Nunta lui Figaro Bruch – Concertul pentru vioară și orchestră în sol minor Beethoven – Simfonia nr. 2

Calendar Noiembrie 2014 Vineri, 21 noiembrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă O. Băncilă Concert simfonic Orchestra simfonică Dirijor: Johannes Meissl, Austria Mozart - Uvertura operei Flautul fermecat Schubert - Simfonia nr. 8 în si minor Neterminata Brahms - Simfonia nr. 2 in re major, op. 73 Marți, 25 noiembrie 2014, ora 19 Sala „Ed. Caudella” Recital Filip Papa, violoncel Edith Arva, pian Rahmaninov – Dans oriental Boris Ceaikovski - Sonata pentru violoncel și pian Rahmaninov - Sonata pentru pian și violoncel în sol minor Vineri, 28 noiembrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă O. Băncilă Concert vocal-simfonic Orchestra simfonică Corul academic Gavriil Musicescu Dirijor: Ulrich Backofen, Germania Dirijorul corului: Doru Morariu Soliști: Cristina Grigoraș, soprană Octavian Dumitru, bariton Brahms – Ein Deutsches Requiem

Decembrie 2014 Marți, 2 decembrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu Recital Mălina Ciobanu, vioară Verona Maier, pian Enescu – Sonata nr. 2 pentru vioară și pian, op. 6 Ceaikovski – Vals Scherzo Chausson – Poème Saint-Saëns – Introducere și Rondo Capricioso Vineri, 5 decembrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert simfonic Orchestra simfonică Dirijor: Urs Schneider (Elveția) Soliști: Petrea Gâscă, Romeo Popa, Mihai Sârbu, Adrian Iftimie T. Grigoriu – Pastorale și idile transilvane (prima audiție integrală) Heinrich Hubler – Concert pentru 4 corni și orchestră (prima audiție) Brahms – Simfonia nr. 1 în do minor, op. 68 Marți, 9 decembrie 2014, ora 19 Sala „Ed. Caudella” „Armonia Lucis” Poeme vocal-simfonice de Crăciun

Vineri, 12 decembrie 2014, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert simfonic Orchestra simfonică Dirijor: Vlad Conta Mihaela Manea, pian Beethoven – Uvertura Egmont Beethoven – Concertul nr. 4 pentru pian și orchestră în sol major, op. 58 Rimski-Korsakov – Șeherazada Marți, 16 decembrie 2014, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu Corul Vox Art’Is Dirijor: Bogdan Cojocariu Concerte de colinde Miercuri, 17 decembrie 2014, ora 19 Palas Mall Corul academic „Gavriil Musicescu” Dirijor: Doru Morariu Concert de colinde Vineri, 19 decembrie 2014, ora 19 Catedrala Catolică Corul academic „Gavriil Musicescu” Dirijor: Doru Morariu Concert de colinde Sâmbătă, 20 decembrie 2014, ora 19 Palas Mall Orchestra simfonică Spectacol de operă pentru copii Dirijor: Valentin Doni Laurențiu Profeta – Povestea micului Pan

Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 57

Calendar Ianuarie 2015 Vineri, 9 ianuarie 2015 Colegiul de Artă „O. Băncilă” repetiție generală cu public Sâmbătă, 10 ianuarie 2015, ora 19 Palas Mall Concert de Anul Nou Dirijor: Adrian Petrescu Program Johann Strauss & comp. Vineri, 16 ianuarie 2015, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert simfonic Dirijor: Florin Totan Solist: Andrei Licareț, pian Mozart – Uvertura „Don Giovanni” Mozart – Concertul nr. 23 pentru pian în la major, KV 488 Prokofiev – Selecțiuni din „Romeo și Julieta” Vineri, 23 ianuarie 2015, ora 19 Teatrul Național Concert vocal-simfonic Dirijor: Giuseppe Camerlingo (Italia) Dirijorul corului: Doru Morariu Soliști: Cecilia Ganovici, soprană Antonela Bârnat, mezzo Tony Bardon, tenor Cristian Hodrea, bas J. S. Bach – Missa în si minor

Februarie 2015 Marți, 27 ianuarie 2015, ora 19 Biblioteca Centrală Universitară M. Eminescu Concert cameral Dorin Gliga, oboi Ovidiu Caplescu, clarinet, Orban Godri, fagot Ioan Luca, corn Verona Maier, pian Rossini – Variațiuni pentru cvartet de suflători Beethoven – Cvintetul pentru pian și suflători Haydn – Variațiuni pentru pian Mozart – Cvintetul pentru pian și suflători Vineri, 30 ianuarie 15, ora 19 Concert vocal-simfonic Dirijor: Gabriel Bebeșelea Dirijorul corului: Doru Morariu Solistă: Diana Jipa, vioară Glinka – Uvertura Ruslan și Ludmila Prokofiev – Concert pentru vioară Debussy – Nocturnes (cu cor de femei în Sirenes)

Vineri, 6 februarie 2015, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert simfonic Dirijor: Alexandru Ganea Haydn – Simfonia nr. 45 în fa diez minor, Despărțirea Beethoven – Simfonia nr. 8 în fa major Vineri, 13 februarie 2015, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert simfonic Dirijor: Cristian Oroșanu Solist: Răzvan Dragnea, pian Liszt – Totentanz pentru pian și orchestră Ceaikovski – Simfonia nr. 4 Vineri, 20 februarie 2015, oea 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert simfonic Dirijor: Alexander Walker Soliști: Ionuț Bogdan Ștefănescu, flaut Ion Ivan Roncea, harpă Mozart – Concertul pentru flaut și harpă în do major, KV 299 Carmen Petra Basacopol – Concert pentru harpă, flaut și orchestră, op.149 - primă audiție absolută Elgar – Simfonia nr. 1 Vineri, 27 februarie 2015, ora 19 Colegiul de Artă „O. Băncilă” Concert simfonic Dirijor: Matei Pop Solist: Horia Mihail, pian E. Simon – Sonata pentru orchestră Grieg – Concertul pentru pian și orchestră în la minor Brahms – Simfonia nr. 3

58 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \

Ansambluri artistice Orchestra simfonică Concert maeștri:

Mărgineanu Gheorghe Solist instrumentist Stoica Teodora Solist instrumentist

Vioara I Bărbuș Cristian Şef partidă Vagner Iulia Ludwika Şef partidă Busnea Laurențiu Chirilă Andrei Chirilă Raluca Dinu Emil Iuriciuc Virgil Orzan-Dragoș Sebastian Patraș Adriana Păduraru Tudor Rotar Nicoleta Rotar Răzvan Emil Vioara a II-a Hrubaru Vlad Şef partidă Solist instrumentist Tudorache Alina Şef partidă Solist instrumentist Blendea Andreea Elena Comici Sabareze Sabina Dascălu Cezar Dascălu Mădălina Horez Doina Scripcaru Aureliu Viola Șuvăială Mircea Şef partidă Solist instrumentist Adumitroaei Cătălina Corroller Diana Costăchescu Mihai Doru Luca Beatrice Violeta Murgoci Profirița Prodanciuc Manuela

Violoncel Bișoc Liliana Şef partidă Solist instrumentist Aftene Silvia Avădănei Nicoleta Burlacu Florin Gavril Ioana Grăjdeanu Mirel Nedelcu Ciprian

Clarinet Ailenei Constantin Şef partidă Solist instrumentist Ailenei Mihai Şef partidă Solist instrumentist Negoescu Aurel Şef partidă Budeanu Florian

Trombon Andron Radu Şef partidă Cioată Marius Nechifor Ionuț

Contrabas Mandache Grigoriță Şef partidă Solist instrumentist Bîzgă Constantin Mantu Ioan Murgoci Radu Prisăcariu Virgil

Fagot Hariton Georgel Şef partidă Solist instrumentist Gușă Ioan Şef partidă Solist instrumentist Moisuc Adrian

Percuție Lupu Radu Şef partidă Solist instrumentist Popescu Cristina Şef partidă Maxim Lucian Popescu Theodor

Flaut Horez Ioan Cezar Şef partidă Solist instrumentist Apetroaie Alin Şef partidă Butnaru Camelia

Corn Patraș Paul Şef partidă Popa Romeo Şef partidă Iftimie Adrian Cabasa Cosmin

Pian, celestă, orgă Ciotloș Ciprian

Oboi Țaga Florin Şef partidă Solist instrumentist Olaru Alexandru Pană Delia

Trompeta Moraru Ioan Şef partidă Solist instrumentist Baciu Bogdan

Tuba Blendea Constantin Şef partidă Solist instrumentist

Harpă Diaconu Adina

Recuzită: Constantinescu Constantin Mania Sandu

Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \ 59

Ansambluri artistice Corul academic Gavriil Musicescu Dirijor: Doru Morariu

Soprane Avădanei Cristina Baciu Iolanda Bădărău Luminița Bleortz Victoria Bordeanu Petronela Brînzei Anișoara Chiru Ionela Costin Cristina Diaconu Mirela Dumitru Corina Gălușcă Elena Alina Herrero de la Conception Mădălina Honciuc Elena Cristina Moșuți Maria Palamariu Mirela Pivniceru Claudia Popovici Raluca Postolache Roxana Rogojină Paloma Torboli Luiza Traistă Ilinca Tumurug Ramona Țurcan Romina

Mezzo-soprane Blându Mihaela Adam Luminița Arădoaie Manuela Lupașcu Anne-Marie Casiean Simona Geta Castillo-Osuna Mirabela Chirilă Ramona Ciornei Doina Cojocaru Carmen Avram Ioana Doroșincă Dana Egyed Cristina Giurgică Ana Grigoraș Cristina Pricop Mălina Răileanu Mirela Suditu Irina Timofte Angela Țaga-Radu Consuela

Tenori Dumitru Radu Muntean Liviu Bucur Vasile Casiean Radu Dascălu Florin Darie Alexandru Egyed Eduard Luchian Florin Petrariu Alexandru Sandu Gabriel Toșu Marian Țaga-Radu Costel

Baritoni–Bași Anghel Laurențiu Bejan Ștefan Blându Bogdan Caziuc Alexandru Cărăbuș Bogdan Cilinschi Lucian Cilinschi Silviu Ciobotariu Nora Nicolae Cojocariu Bogdan Cojocariu George Grigoraș Gabriel Morariu Cosmin Popel Ștefan Ioan Talmaciu Costel

Cvartetul Ad libitum

Alexandru Tomescu, vioara I Șerban Mereuță, vioara a II-a Bogdan Bișoc, violă Filip Papa, violoncel

60 Filarmonica Magazin \ Nr. 10 \