Florilegiu - poezii

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 1

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 2

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 3

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 4

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Poezie cu aromă de toamnă, de ploi, de nopţi şi zăpezi veşnice Iniţiativa doamnei Ileana Lucia Floran, preşedinte al Asociaţiei Culturale „Florema Design” şi editor-şef la Editura „Emma”, de a publica o antologie ce cuprinde poeţi situaţi pe diferite paliere de vârstă şi afirmare, reprezintă un act demn de semnalat, mai ales ţinând cont de dificultăţile financiare prin care trec în prezent editurile româneşti. Promotor cultural prin „Concursul de creaţie literară Visul” şi „Revista Culturală Visul”, Ileana Lucia Floran se implică de câţiva ani în viaţa literară românească, fără a neglija autorii cu domiciliul în străinătate. Această deschidere nu face decât să ne bucure pe toţi deopotrivă, într-o lume în care este din ce în ce mai greu să găseşti numitorul comun pentru „a fi om”. Să ne păstrăm totuşi doza de optimism şi să analizăm poezia cu permisivitate şi destindere. În acest florilegiu, fiecare scriitor încearcă să găsescă o formă de comunicare (cu sinele sau cu cei din jur) cât mai apropiată de simţăminte şi înţelesuri, abordând creaţia literară cu timiditate sau curaj, folosind diverse tehnici de versificare. Deseori se observă influenţa clasicilor în poezia cu rimă, însă sunt şi autori care abordează noul, folosind intromisiuni originale şi anglicisme specifice generaţiei Net (Emil Fanache în poeziile „Biped” – pag. 72 şi „a tăcut” – pag. 74). S-ar cere în multe situaţii o mai mare atenţie la ritmul curgerii şi aprofundarea mesajului artistic, în fond această calitate diferenţiază banalul constructor de versuri de poetul autentic.

Primul autor din selecţia de faţă, Mirela Aldea, îşi demonstrează talentul şi tinereţea printr-o „ploaie de

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 5

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ gânduri” (pag. 2), poezie în oglindă cu „descântecul de ploaie” al Anei Blandiana. Desigur, temele fundamentale sunt aceleaşi şi diferenţa o face numai acurateţea limbajului şi puterea imagistică. Experienţa de viaţă este necesară însă lirismul, cum bine ştim din cugetările lui Emil Cioran, este un fenomen revelator declanşat de trăiri intense precum dragostea şi suferinţa ei. Poţi să fii geniu şi la vârste de 16-20 de ani, aşa cum au fost Nelligan şi Labiş. Numai că acest geniu te mistuie dacă nu îl contrabalansezi cu momente de respiro. Însă, orice mare poet ştie că ce poţi face azi nu poţi lăsa pe mâine, cu poezia nu se negociază şi nu se dau întâlniri...

Vic. Virgil Bălan, un poet cu bogată activitate publicistică, mizează pe intertextualitate şi repetiţie, modelele sale literare fiind mai de actualitate. Poezia „Îţi jur!” (pag. 19), o evidentă trimitere la Adrian Păunescu (Şi jur pe tine şi pe apa toată / care ne ţine barca înclinată – „A mea”) şi poezia „Un sâmbure (pag. 25) cu similitudini stănesciene din ce-a de-a 11-a elegie a marelui poet (...mărturisită de gură inimii, / de inimă sîmburelui ei, / cel în el însuşi nemişcat, / aidoma sîmburelui pămîntului...), sunt două exemple concludente.

Cornel Costea ne prezintă o încercare onestă de poezie în „trepte”, pe drumul „căutării sublimului în artă” (pag. 48). Inspiraţia poetică este autentică, izvorâtă din tumultul vieţii. Vom cita trei strofe pline de vibraţie şi reverberaţie, cu precizarea că unele rime ar putea fi „unse” cu mai multă stăruinţă: „E arta de-a pătrunde în Aerul ce trece / Cu mers de balerin peste câmpii şi sate / Şi de-a clădi acolo castele-ale iubirii / Ce nu pot fi străpunse de haos sau de moarte. // Te-ntrebi de ce Eterul se află-ascuns în toate / Şi caută tot timpul să te ia chiar de mână / Şi să te poarte-n lume prin locuri

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 6

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ neumblate / De cei ce nu se-nfruptă din opera divină. // Răspunsul e în tine, prietenă preabună, / Şi-l ştii, deşi sunt clipe de îndoieli ce-ţi spun / Că lumea-i o imensă şintunecată scenă / Creată fără rost de-un scenograf nebun”. În căutarea neîncetată a dragostei şi a cuvântului, acelaşi poet ne mărturiseşte: „Cetăţile luminii rămân necucerite, / Iar zidurile albe se-nalţă spre zenit. / Te caut, preaiubito. Pe unde ai fugit? / Voiai s-ajungi tu prima pe-aleile sfinţite?” (Cetăţile luminii, pag. 50).

Florentina Loredana Dalian se exprimă prin poezie în proză şi „randomizează” în ce priveşte lungimea versurilor. Nu se mai poate vorbi de o peliculă alcătuită din cadre succesive bine definite, la fel ca poezia în trepte a poetului Cornel Costea, ci mai degrabă de un conglomerat în care termenii din cyber-poetry întăresc protestul: „Aşa îşi aruncă oamenii trăirile / la coş poţi să-i zici şi / recycle bin / Trăiri reciclate second hand / e plină lumea / de ele / Astăzi oamenii nu mai mor pentru / o idee / astăzi oamenii mor de / singurătate / nu se mai îmbolnăvesc de iubire / ci de / lipsa ei” (Strip-tease, pag.

54).

Aproape de jumătatea volumului întâlnim doi autori care, la poluri diametral opuse în ce priveşte mărimea textelor, sublimează frumuseţea naturii şi a plaiurilor natale. Laurian Lodoabă, un poet interesant şi cumpătat, ne face o demonstraţie de haiku (pag. 128), în timp ce Rareş Meşu, „Cu bicicleta prin Dobrogea”, nu dă semne că ar fi „obosit” „mergând pe căi bătute”, „învăţându-ne să fim doar oameni”.

Rodica Puşcaşu, ne mărturiseşte cu modestie în scurta sa autobiografie (pag. 157) că „este un om mic cu iubire de cuvinte”. Totuşi, în poezia „Aventuri cu o sirenă” (pag. 158), întâlnim o metaforă care ne „taie respiraţia”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 7

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ şi la propriu şi la figurat: „sub apă lacrimile se agaţă de peşti orbi”. Cred că orice scriitor are la un moment dat sclipiri de geniu, dar ele nu sunt suficiente pentru o poezie de calitate. Este nevoie de constanţă, de cât mai puţine cuvinte căutate şi cât mai multă sinceritate. Să vedem un exemplu de imagini construite cu migală, destul de reuşite, dar fără legătură în text: Cheia sol mi se răsucea în păr. / Izbeam cu fericirea de pereţii vieţii, / iar ecoul se hrănea cu râsul meu. / Fluturii mă cautau peacasă / să le vând culori. / Viaţa trecea pe lângă mine / ca o tulpină uscată... / Luna făcuse insolaţie... (Invidii de Lună, pag. 161).

Luminiţa Suse este o poetă care stă bine la capitolul constanţă şi siguranţă în scriere. Poezia sa este diferită atât prin contextul în care a fost scrisă, purtând amprenta altei civilizaţii, cât şi prin stilul diferit al autoarei, compact, inteligent, dur. Se simte suferinţa acută şi dorinţa de control, cuvântul devenind un adevărat instrument chirurgical.

Llelu Nicolae Vălăreanu încheie acest volum cu o poezie născută „în vraja nopţii”, „la crepuscul de lumină” (pag. 263-264). „Toamna”, „ziua”, noaptea”, „trecerea timpului” şi „somnul iubitei” alcătuiesc „simfonia unor vorbe” de duh. În linii mari, această antologie este benefică pentru că reuşeşte să uniformizeze ambiţii, încurajând în special tinerii autori să continue pe un drum pe care puţini reuşesc. Astfel încât, la vârsta deplinei maturităţi poetice, fiecare să guste din vinul vechi pe care l-a pus la păstrare în pivniţele singurătăţii, vin cu aromă de toamnă, de ploi, de zăpezi veşnice şi vieţi căzute cu obrajii în palme...

Ionuţ Caragea, 2 februarie 2010, Montréal

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 8

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Mirela Aldea S-a născut în data de 1 aprilie 1989 şi este studentă la Universitatea „Transilvania” din Braşov, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, secţia Psihologie.

A obţinut mai multe distincţii literare:  Menţiune la Concursul Naţional de Poezie „Carmen Patriae”, ediţia a VII-a, Braşov, 2009;  Premiul Revistei Porto franco, Dunărea de Jos şi Antares la Concursul Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a operei Eminesciene "Porni Luceafărul...", ediţia a XXVIII -a, Ipoteşti, 2009;  Premiul III la Concursul Naţional de Literatură "Moştenirea Văcăreştilor", sectiunea poezie, ediţia a-XL-a, Târgovişte, 2008;  Premiul Special la Concursul Național de Poezie "Dragoș Vrânceanu", ediția a VI-a, Vâlcea, 2008;  Premiul III la Concursul Național de Debut Literar - Lumen 2008, secțiunea poezie;  Premiul I la Concursul Internaţional "Părul Berenicei", secţiunea poezie, ediţia I, Târgovişte, România, 2008; A publicat în:  Revista Literara „Visul” (2009);  Revista Literara „Porto franco”, Galaţi (2009);  Volum colectiv „Trepte”, Editura Lumen, Iaşi (2008).

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 9

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Ploaia din gânduri Lasă-mă să-ţi sorb ploile din gânduri!

Vreau să-nţeleg rostul fiecărui cuvânt înghesuit în mintea ta şi-apoi golit lângă frazele ce mi le spui când ne certăm...

Recunosc, n-am învăţat să citesc ploaia, îmi place doar s-o ascult.

Nici nu-nţeleg ce îmi spune, dar... iubesc ritmul ei, cum iubesc vocea ta, sunetele ce-mbracă un zâmbet.

Stai închis în carapacea ta, în costumul pătat de om şi eşti singur, cu tine.

Nu te teme, priveşte-mă în ochi!

Mi-e mai uşor să descifrez ce se ascunde în tine.

Nu poţi să mă minţi, sunt ploaie...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 10

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

O urmă și-atât…

Ninge.

Cu sufletul alb, privesc depărtarea, iar fulgii-mi schiţează imagini în minte, o lume pustie, căzută-n depresie...

Nostalgica clipă rămâne în abisul din mine.

Mă pierd printre gânduri, mai număr un fulg, apoi, îl privesc, pe umăr îţi cade şi stins în tăcere, pe haină-şi găseşte sfârşitul. Îmi pare că-i seamăn...

Mă mistuie golul şi frigul din mine, steluţe morbide pe suflet m-apasă.

Tu taci.

Aud doar zăpada ce-o calci în picioare; o urmă rămâne... Şi-atât.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 11

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Luminile stinse

La tine nu-i nimeni acasă, luminile sunt stinse și ești trist.

Aud doar liniștea ce-ți freamătă-n vene, dar nu te citesc, porți haine groase să nu-ți înghețe sufletul.

N-ai învățat să te dezbraci de cuvinte, crezi că le păstrez și n-o să le auzi niciodată.

Mi-e teamă de taina ascunsă în tine, de străzile goale pavate-n trecut.

Mi-e teamă de ploaia ce-anunți c-o să vină, de gândul tău rece, tomnatic și mut.

Te simt nepătruns, încărcat de emoție, cu-n aer molatic, călduț și subtil. Ții poarta-ncuiată, să nu vină nimeni, nu știi că în ochi regăsesc un trecut...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 12

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Septembrie

Septembrie, răsărit de toamnă, oamenii-și poartă tristețea, pustii prin frigul străzilor tăcute; par tot mai târzii...

Lăuntrice șoapte se țes tremurânde, iar vântul le-ngână, gânduri mă mișcă.

Septembrie, pe obraz un strop mă sărută, pe străzi văd bătrâni cu sufletul gri.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 13

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Copilul din mine Ți-am zâmbit pe sticla aburită a ferestrei într-o seară de iarnă.

Mă priveai. În inima mea de copil simțeam că așa voi alunga frigul, că zâmbetul meu îți va dezgheța fiecare vertebră, fiecare venă, fiecare celulă... iar căldura mea va ajunge la tine.

Când ai plecat mă simțeam rece.

Copilul din mine nu înțelegea ce se întâmplă și plângea.

Stăruitor, desena zâmbete în praful depus pe mobila veche, dar nu le vedeai și s-au șters...

Azi zâmbesc și eman iar căldură, dar copilul stă trist ascuns într-un colț din mine.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 14

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Liliana Alexandru A absolvit Facultatea de Biologie, la Universitatea Bucureşti.

Iată cu ce sentimente participă la volumul colectiv de poezie: Forma artistică, pe care am ales-o ca mesager al sentimentelor născute în fiinţa umană, este poezia. De ce să nu aşternem pe foaie cele mai răscolitoare trăiri, care indiferent de forma pe care o îmbracă, sunt menite să ne ajute să cunoaştem mai bine fiinţa umană?

Acest volum colectiv de poezie, sperăm că va reuşi, prin emoţiile colective pe care le transmite, să sensibilizeze adâncul fiinţei voastre, a cititorilor, fără reţineri, dând culoare creaţiei în momentul lecturării. Închei prin a spune că: „Nu ne putem permite să nu iubim creaţia, căci creaţia este opera lui Dumnezeu!”

Din activitatea publicistică amintim:  Primul volum de versuri: „Universul sentimentelor”, 2008  Cugetări publicate în revista „Tânărul Scriitor”, 2008  Carte „Gândirea ecologică şi viitorul omenirii”, 2008, coautor  Poezii apărute în revistele „Visul” şi „Cetatea culturală”, 2009  Povestire, publicată în revista „Cetatea culturală”, 2009.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 15

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Fericire

Ce este oare fericirea?

Un strop din bucuria că ne vom duce „sus”, Un strop din infinitul rămas după apus?

O stare de uitare a prezentului greu, Speranţa de-a găsi cândva pe Dumnezeu?

O umbră ce aşteaptă lumina zilei iar, Un om ce dă iubire ştiind că-i în zadar?

Un glas ce fin te cheamă să vii cât mai aproape, Un scurt moment de şoapte, rostite doar în noapte?

O rază de lumină lucind pe chipul tău, O rază de lumină arzând păreri de rău?!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 16

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Vise pierdute Copacii îmbrăcaţi în gheaţă Se îmbrăţişează, la o rafală de vânt, A mea fiinţă – ncearcă să reziste La al tău ultim, greu cuvânt.

Tăcere, răbdare, suferinţă Vise pierdute Şi amalgam de gânduri crunte Ce-mi fulgeră a mea fiinţă, Iubire amăgitoare, abandonată Sub aripile sfinte Ale Eului prezent Vise ce vin şi pleacă În crudul ăst moment!

Iubire amăgitoare, abandonată ca un final trist, de poveste.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 17

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Iubirea

Pe aleea întunecată Ai zărit o umbră fină, A mea dragoste te cheamă Siluetă de felină.

Ca o fiară se arată, Te perturbă, se-nvârteşte, Delicat te-ademeneşte Şi încet ea poposeşte, Lângă inimă-ţi La umbră!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 18

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Eul Eul încearcă să se găsească cu disperare, Se întreabă de unde vine, cine e şi ce trebuie, de fapt, să facă.

Azi, eul aşteaptă eliberare Din mâna bolnăviciosului Ieri, dorind cu ardoare desfătare în braţele încrezătorului Mâine.

Mâine, devenit trecut nu- i mai place şi vrea un mâine viitor, iar în disperarea-i de a se găsi pe sine A dat de tine.

Un „tu” cu un alt „eu” care încearcă să se descopere prin ieri, azi, mâine, mâine devenit ieri!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 19

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Parfum Parfum de pomi în floare Ce-mbie trecători, Parfum de primăvară Ce-adună iubiri noi.

Parfum dulceag de floare Ce azi o porţi în suflet Va fi nemuritoare?

Te-ntrebi în al tău umblet.

Parfum al tinereţii Parte din seva vieţii, Parfum pur al iubirii Rămâne dăinuirii?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 20

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cioburi În mii de cioburi sfărâmate Se transformă iubirea noastră Iar eu în suflet am păstrat Un ciob din ce-a fost ieri, nefisurat; O veşnică amintire al dulcelui trecut; Un strop din amăgirea prezentului prea crunt; O undă de speranţă gândind la viitor; Un vis, ce leagă toate, într-un stupid decor.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 21

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Ceaţa

Natura toată e în ceaţă Pe lângă mine totu-i cenuşiu Şi oameni care-mi trec prin viaţă Se pierd, în urmă...rămânând pustiu!

Ingrată-i viaţa cu a mea fiinţă Nefericita ceaţă, lăsând doar neputinţă, Iar pete de culoare, dispar încet în fum În urma lor, iubirea, rămâne doar un scrum!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 22

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Catrene dulci Catrene dulci amăgitoare Plutesc pe-al nostru negru voal Ce l-am lăsat uşor să cadă Pe noi...ca o cascadă!

De mult a dispărut ce-a fost La început o flacară aprinsă, Un cânt suav la mandolină În nopţi...cu lună plină!

Un joc vioi a două inimi Ce se-mpleteau în Univers; Un gând al tău şi al meu unite Într-un unic...vers!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 23

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Catrene dulci amăgitoare Ce prevesteau un final trist; Iubire pură, dar trădată De a ta fire...de artist!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 24

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Vic. Virgil Bălan S-a născut la 11 noiembrie 1952. Şi-a început activitatea literară din fragedă pruncie, prima poezie fiind cea pe care a citit-o în faţa clasei la sfârşitul clasei I-a şi care era dedicată curcanului sacrificat de Paşte.

Mai târziu a colaborat prin anii '80 cu Revista Magazin iar după anii '90, cu ziarele Călăuza, Columna, Dragoste şi speranţă, Infractorul, Rebus - Călăuza, Bancuri-bancuri, Ghimpele, Nenea Iancu, Ţara de flori, Tribuna, Revista Orăştiei, Visul, Repere culturale, Palia Expres, Confluenţe (Oraviţa), Calea, adevărul şi viaţa, Foaia poporului, Piaţa de Orăştie, Constelaţia dragonului, Expresul de Orăştie şi alte reviste şi ziare periodice.

A publicat până acum 14 cărţi: Portrete şi instantanee - Editura „EMMA” – 2005 Tratament pentru descreţirea frunţii Editura „EMMA” – 2005

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 25

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ A  

Veşnicia de-a secundă - Editura „EMMA” – 2005 Doamne, întăreşte-mi credinţa! - Editura „EMMA” – 2005 Citeşte, desenează, ghiceşte, colorează! Editura „EMMA” – 2006 Probleme şi ghicitori pentru şcolari silitori Editura „EMMA” – 2007 Ecouri pierdute – Editura „EMMA” – 2008 În apărarea neamului meu – Editura „EMMA” – 2008 Istoria unei clipe - Editura „EMMA” – 2009 Romanţa paşilor tăi - Editura „EMMA” – 2009 Ne-amuzăm şi învăţăm - Editura „EMMA” – 2009 Dialog cu mine însumi - Editura „EMMA” – 2009 Rătăcind printre poveşti - Editura „EMMA” – 2009 Iubiri necondiţionate - Editura „EMMA” – 2009 Foaie verde de...gazon - Editura „EMMA” 2010 obţinut următoarele premii literare: Menţiune la Concursul literar „Visul”, ediţie I, 2006, secţiunea teatru scurt; Premiul Societăţii „Limba noastră cea română” Chişinău, Filiala 43 Orăştie, la Concursul literar „Visul”, ediţia a II-a, 2007, secţiunea poezie.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 26

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Crez şi sfetnic Când sunt singur îţi simt lipsa, sufăr şi mă întristez Şi te chem în gând, iubito, tu eşti marele meu crez.

Când privesc în ochii tăi, constelaţii mă-nconjoară Pentru mine a ta lipsă e cea mai tristă povară.

Când te-apleci să mă întrebi de mi-e rău, sau de mi-e bine, Sincer îţi mărturisesc, că sunt suferind de tine.

Mângâindu-ţi părul galben cu miros de maci şi crini, Cu-ale tale şoapte dulci, suferinţele-mi alini.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 27

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Lasă-mă să-ţi mângâi sânii, coapsele să ţi le strâng Fiindcă doru-n mine plânge, chiar şi lacrimile plâng.

Nu mă părăsi, iubito, nu pleca nicio secundă, Viaţa palpită în noi şi trăirea e fecundă.

Lasă-mă să-ţi strâng mijlocul, lasă-mă să mă conving, Să văd dacă nu eşti vis, fiindcă visele se sting; Nu fugi ca briza mării, nici ca şoaptele în vânt, Te-au cântat mereu poeţii şi eu vreau ca să te cânt; Tu eşti muză, tu eşti sfetnic, eşti polen şi rod şi floare, Tu eşti tot: trecut, prezent, tu eşti viaţa viitoare.

Glossă În toate este o plată Pentru rău şi pentru bine Nu e nimeni fără pată Totul vine de la sine Nu ai unde te ascunde Nici în viaţă, nici în moarte Teama peste tot pătrunde Unde paşii or să te poarte.

De voit tu ai greşit Sau, fără de voie, poate

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 28

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Totul trebuie plătit Iar cu mâna ta vei scoate Şi, spre adevărul pur Tu smereşte-te şi cată Spune-le la toţi din jur: „În toate este o plată” Să nu crezi că astă lume E făcută la-ntâmplare Totul are-n calcul sume O măsură totul are Totul este orânduit Totul când trebuie vine Totul este răsplătit Pentru rău şi pentru bine.

La greşeli suntem supuşi Fiecare-şi duce-o cruce Să nu ne lăsăm răpuşi Viaţa multe ne aduce Şi mai rele şi mai bune Soarta-ţi pare a fi dată Însă-o vorbă veche spune: „Nu e nimeni fără plată” Şi, cu gândul de-a greşi E în firea omenirii Să te poţi a te opri Uneori împotriva firii Iar, păcatul câteodată Te face să te simţi bine Dar, te aşteaptă la răsplată Totul vine de la sine

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 29

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Iar, în vreme de repaos Meditând la toate cele Simţi că-n jurul tău e haos Amintindu-ţi doar de rele Tu te ruşinezi de tine Cauţi ascunzişuri, unde ?

Nevăzutul în urmă-ţi vine Nu ai unde te ascunde Nu poţi fugi de destin Nici nu poţi să-l păcăleşti De-i bucurie sau chin Tu aştepţi, nu te fereşti Undeva, totul ţi-i dat Nu poţi şti de ce ai parte De povară n-ai scăpat Nici în viaţă, nici în moarte Viaţa n-o dai înapoi Ca filele dintr-o carte Şi la greu te încovoi Chiar de-aproapele-i departe Viaţa nu-i o jonglerie Poate-n hăuri să te-afunde Şi-ntr-o clipă de-agonie Teama peste tot pătrunde.

Tu mai speri în reîncarnare O fi oare? sau n-o fi...

Va mai fi vreo viaţă oare ?

Nimenea nu poate şti Şi de-ar fi şi-aş vrea să fie Altă viaţă-n altă parte Tu să ai doar bucurie

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 30

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Unde paşii-or să te poarte Unde paşii-or să te poarte Teama peste tot pătrunde Nici în viaţă, nici în moarte Nu ai unde te ascunde Totul vine de la sine Nu e nimeni fără plată Pentru rău şi pentru bine În toate este o plată.

Ce e adevărul astăzi ?

Ce e adevărul astăzi? Floare rară de cunună Prin cuvinte alterate, fără sens şi fără rost Ce se-năbuşă în cloacă şi strivit e de minciună În citate puerile şi meşteşugite prost.

Ce e astăzi adevărul? E un rest dat pe furiş

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 31

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Ce-i privit cu răutate, indolenţă şi dispreţ Ni se-aruncă drept pomană, e un fel de mărunţiş Azi, minciuna – ce ruşine! – are rang, este la preţ.

Ce e astăzi adevărul? Un copil orfan şi trist Şi-i privit ca o ruşine şi-i privit ca un blestem În zadar se zbate, strigă: - Sunt aici, eu mai exist !

Este înghiţit de ură, de minciună şi sistem.

Nu-ncercaţi cu adevărul să jonglaţi, să faceţi troc, Adevărul este unic, chiar de bucură sau doare...

Unde este ADEVĂRUL, pentru toţi există loc, Indiferent de credinţă, de convingeri sau culoare.

Un sâmbure ...

Un sâmbure... şi ce-i ?

Vor spune unii dintre-acei Ce-n mintea lor se cred atei...

Un sâmbure? ... ca el sunt mii Un sâmbure, dar ce, nu ştii ?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 32

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Că dintr-un sâmbure tu vii ?

Un sâmbure e-un univers Este al vieţii magic mers, E muzică şi vers...

Un sâmbure purtat uşor Pe-aripi de vânt, e viitor, Dacă-i pământul roditor.

Un sâmbure e un chivot, Să-ncerc mai mult să spun, nu pot Un sâmbure e un chivot, Chivotul vieţii, asta-i tot ! Şi în povestea unui măr, E-un sâmbure de adevăr ... !

Caii

Cu şei de vis şi hamuri de lumină, În nechezat de basm şi de poveşti uitate, Trec galopând a timpului cetate, Caii, fiinţe dragi, făpturi fără de vină.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 33

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Regate şi imperii le stat-au la picioare, Au cucerit înalte culmi, deşertice ţinuturi, Ei au în şaua vremii, dintâile-nceputuri, Ei au în şaua vieţii, speranţa ce nu moare.

Îţi jur !... Îţi jur pe verdele pădurii Pe bolta-albastrului ceresc Îţi jur pe tot ce-i împotriva urii Şi pe tot ce-i pământesc Pe marea ce freamătă-n valuri Pe vântul ce fulgeră-n van Îţi jur pe râul dintre maluri

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 34

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Pe lunile unui întreg an Îţi jur pe seva din tulpină Şi pe al florilor miros Îţi jur pe raza de lumină Îţi jur pe tot ce e frumos Îţi jur pe roua dimineţii Şi pe al soarelui amurg Îţi jur pe farmecul vieţii Îţi jur pe apele ce curg Îţi jur pe albul de zăpadă Pe-ale toamnei frunze ruginii Îţi jur pe bruma ce-o să cadă Peste livezi şi peste vii Îţi jur pe tot ce-i omenesc Îţi jur că te iubesc Îţi jur!

Te regăsesc, iubito!

În În În În

freamătul de valuri, în şuierat de vânt, zări îndepărtate, în vis, în şoapta serii, picătura ploii, în orişice cuvânt, floarea ce vesteşte venirea primăverii, Te regăsesc!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 35

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ În În În În

pomul plin de floare, în rodul dat în pârg, spicul ce se-apleacă-n a vântului bătaie, cânt de păsărele din înverzitul crâng, roua dimineţii şi-a soarelui văpaie, Te regăsesc!

În În În În

crudul verde-al ierbii, în frunza ruginie, fulgii albi de nea, în bolta înstelată, basmele ce sunt şi câte-or să mai fie, totul ce începe cu „a fost odată”, Te regăsesc, iubito!

Ca într-o poză învechită mamei mele Încadrată-n stâlpii porţii, Ca-ntr-o poză învechită, Şade mama şi priveşte, În toiagu-i sprijinită.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 36

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Lăcrimând se uită-n zare, Iar cu gândul mai departe, Aşteptându-şi copilaşii, Ce-au plecat să-nveţe carte. Şi-au plecat copiii mamei Fiecare-n altă parte, Cât de crudă este soarta, Vai şi cum ne mai desparte!

Vin şi ei din când în când, Tot mai rar, că traiu-i greu, Au copii şi nepoţei Duşi pe gânduri mai mereu.

Timpul ăsta n-are milă, Timpul ăsta e duşman El în loc să ne ajute, Ne mai pune-n spate-un an. Încadrată-n stâlpii porţii, Mama parcă-i o icoană, Inima îi lăcrimează; Ne e dor de tine, mamă!

Nicolae Cătăniciu S-a născut la 14 martie 1943, în localitatea Romoşel, judeţul Hunedoara, avându-i părinţi pe Ioana şi Ioan, truditori ai pământului. Mama era de fapt fiică de ciobani de pe Munţii Romoşelului, iar tata, fiu de ţărani săraci din Romoşel.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 37

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Şcoala primară, clasele I-IV, a făcut-o în Romoşel amintindu-şi cu drag de învăţătorii săi: soţii Sofica şi Ioan Teodorescu şi Nicolae Zinca.

Ciclul doi, sau clasele V-VII, le-a urmat în satul vecin, la Romos, unde a stat la internat o perioadă, în gazdă o altă perioadă, dar perioada cea mai lungă a făcut naveta de la Romoşel la Romos. În dimineţile de iarnă, când cei patru-cinci kilometri trebuiau parcurşi de la Romoşel la Romos pe întuneric, copiii foloseau „ştearţul”, (o bucată de ţeavă în care puneau câlţi îmbibaţi cu motorină), pentru a-şi lumina drumul.

Din motive pe care nu le vom dezvolta aici, Nicolae Cătăniciu, nu a urmat liceul la zi ci s-a angajat (cu dispensă de vârstă), mai întâi pe şantierul din Cugir, apoi la U.M.Cugir şi s-a înscris la liceul seral din Cugir. În fabrică a lucrat ca muncitor necalificat, la munca cea mai de jos, transport de materiale. Când un tractor trăgea un „batiu de raboteză”, iar muncitorii, vreo zece la număr, printre care şi Nicolae Cătăniciu, împingeau cu răngile batiul; într-un moment din te miri ce motive, batiul de raboteză care cântărea vreo 12 tone, a prins sub el piciorul lui Nicolae Cătăniciu. A urmat spitalizare şi convalescenţă aproape un an de zile. Ca să nu piardă anii de şcoală, Nicolae Cătăniciu s-a înscris la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăştie, secţia fără frecvenţă, unde a terminat clasele a-X şi a XI-a (liceul era numai de XI clase), luându-şi şi bacalaureatul.

A plecat de la Cugir şi s-a angajat ca învăţător suplinitor la Ciungul Mare, iar în 1966 a dat admitere la „Facultatea de Filologie”, secţia limba şi literatura română a Institutului Pedagogic din Baia Mare, tot la fără frecvenţă. Deşi concurenţa a fost mare, şase pe un loc, Nicolae Cătăniciu a reuşit să devină student.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 38

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ În timpul cât a fost student s-a transferat de la Şcoala din Ciungu Mare la Şcoala din Romos, unde a funcţionat întâi ca profesor suplinitor, apoi ca titular, până la sfârşitul activităţii sale didactice. În septembrie 1965, Nicolae Cătăniciu se căsătoreşte cu Lia, fiica preotului Muntean Valer, (şi ne mărturiseşte autorul: „Soţia mea este cel mai fericit dar pe care Divinitatea l-a revărsat asupra mea”). Din căsătorie au rezultat doi copii frumoşi şi cuminţi: Rareş şi Cozmin.

Periodic a îndeplinit diferite funcţii: director al şcolii, şef comisie cultură şi artă la Consiliul Judeţean al Organizaţiei Pionierilor, primar al comunei Romos şi director al staţiunii balneo-climaterice Geoagiu-Băi; toate acestea ca răsplată a muncii pe care o presta.

Cu privire la activitatea literară, trebuie menţionat faptul că domnul Cătăniciu Nicolae este prezent în paginile ziarului „Cuvântul Liber”, (pe atunci Drumul Socialismului) şi ale revistei „Ritmuri Hunedorene” cu poezii şi articole de pe la vârsta de 28 de ani. Sporadic a scris şi în alte ziare şi reviste.

Este prezent cu diferite ocazii pe scenă cu recitaluri din creaţii proprii, atât ca elev cât şi ca profesor. La insistenţele prietenului său, scriitorul Gligor Haşa, căruia-i mulţumeşte pe această cale, publică în anul 2006, cartea de poezie „Toamna Iubirii”, carte frumos primită de public.

La ora de faţă lucrează la o carte de poezie şi una de proză scurtă, pe care le va scoate la lumină în scurtă vreme.

Nu a plecat niciodată din localitatea Romoşel, în care locuieşte şi acum. Oraşele Orăştie, Cugir şi Deva îi sunt familiare. Acolo are prieteni cu care se întâlneşte cel puţin săptămânal şi cu care poartă fel de fel de discuţii.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 39

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Se simte bine cu oamenii satului pe care-i iubeĹ&#x;te, indiferent de metehnele lor. Pe unii dintre ei i-a chiar portretizat ĂŽn scrierile sale.

De nu mi-o fi dor

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 40

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

De nu mi-o fi dor, de nu mi-o fi drag Barca la mal am s-o trag Şi dacă mi-e drag, şi dacă mi-e dor Aripi să-mi crească, la tine să zbor! Şi aşa plutind în înalţul zării Să cad lângă tine la marginea mării!

Uimită când vezi cine-i căzutul Să-i apeşi tot mai tare pe buze sărutul.

De nu mi-o fi dor, de nu mi-o fi drag, Barca la mal am s-o trag Şi dacă mi-e drag, şi dacă mi-e dor, Aripi să-mi crească, la tine să zbor!

Să pot să cuprind necuprinsul Să pipăi cu buzele rodul Să ating cu privirea neatinsul Şi să nu-i cânt iubirii prohodul!

De nu mi-o fi dor, de nu mi-o fi drag, Barca la mal am s-o trag Şi dacă mi-e drag, şi dacă mi-e dor Aripi să-mi crească, la tine să zbor!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 41

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Dacii N-avem pe rafturi probe de hârtie, Dar stă adânc ascunsă-n urne de pământ, Cenuşa lor, în munţi la Orăştie, Că dacii au trăit, că daci mai sunt.

Pe Decebal îl strigă în cetate Şi-acum, târziu, ciudate voci de daci, Se-aud la ceas de veghe cai şi roate, Sunând prelung ca frunza pe copaci.

Primeşte-le cu fruntea ridicată, Sunt parcă răsuflări dinspre strămoşi, Ce vin încet din glie şi se-arată, Pe scoarţele copacilor bărboşi.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 42

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Un nou Icar E-o zi frumoasă, soare şi căldură Gândurile-s risipite, un noian de ele Şi pe nesimţite dorul iar mă fură Să mă ducă-n braţele iubitei mele.

Ce frumos şi bine-i de trăit, N-ai mai vrea să treacă vremea niciodată, Când eşti lângă mândra şi te simţi iubit, Inima în voie ritmul să şi-l bată.

Lapte mestecat cu sâmbure de nucă, Daţi-mi că sunt însetat să beau: Pregătiţi-mi calul, că mi-e dor de ducă, Pe iubita mea în şa s-o iau.

Daţi-i calului jăratic, ca să-şi facă zborul Să-şi deschidă aripi, să se-nalţe-n cer, Cu iubita-n şauă să-mi astâmpăr dorul Şi să mi se pară totul un mister.

De-om cădea din ceruri şi ne-om face scrum, Lumea-ntr-o legendă ne va trece Şi iubirea noastră, dezlegată-acum, Lasă cugetarea limpede şi rece.

Unde vom cădea va creşte iarbă verde, Şi vor adormi în flori îndrăgostiţii iar, Noi în fum de veacuri ne vom pierde Dezlegând legenda unui nou „Icar”.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 43

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Dragoste şi dor Urcă-te pe munte şi alungă norul, Sărută-ţi iubita şi-ţi alină dorul, Mângâie cu palma toate câte sunt, Căci precum e-n ceruri aşa-i pe pământ.

Când pe vârf de munte umbli cu picioarele, Vezi că-s mai aproape Luna şi cu Soarele, Şi în spaţiu-acesta chiar de eşti ateu, Simţi că lângă tine şade Dumnezeu.

De priveşti în vale şesuri ai să vezi Şi câmpii mănoase pline cu cirezi; Uite şi păstorii din genune vin, Îmbrăcaţi în cioareci şi-n cămăşi de in.

Dă-te la o parte, lasă-i să se ducă Ei vin din istorii cu chip de nălucă, Şi-n îmbrăcămintea şi-n inima lor Toate sunt aievea: „Dragoste şi dor”.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 44

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Minunea mea Îmi ascut săbiile Şi-mi pregătesc corăbiile, C-am să plec în curând Într-o călătorie De unde nu se ştie, Când, O să mă-ntorc iar pe pământ...

Dar o să-ţi trimit o scrisoare, Învelită-ntr-o rază de lumină. Şi-o să-ţi scriu multe, Despre boala care m-a răpus, despre tot ce mai e pe sus...

Fiindcă în cer am să mă duc, Şi-o să umblu năuc Până te-ntâlnesc, Pe tărâmul ceresc.

Acolo, iarăşi ne vom cununa Fără teama că ne vede cineva.

Preot ne va fi Dumnezeu, Pentru ca tu şi eu, Într-o veşnică îmbrăţişare, Să ne cerem iertare.

Iartă-mă iubito!

Am greşit!

Te-am chinuit!

Te-am iubit! Şi ecoul strigătului meu, Îl va îndupleca pe Dumnezeu, Şi ne va face iarăşi ce-am fost cândva

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 45

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Eu iubitul tău şi tu „minunea mea”!

Ciobanii Ciobanii-aceştia, păcurarii, Ce ştiu cu oile-a vorbire, Sunt fraţi cu noi, cu cărturarii În gând, în faptă şi-n simţire.

Ciobanii sunt părinţii mei, M-au învăţat să-mi port sumanul, Când mi-o fi frig; căci, ca şi ei, Îmbătrânesc urcând tăpşanul.

Ciobanii-mi sunt strămoşi din veac, De-aceea-n vers îi preamăresc, Cu ei alături vreau să zac În lutul reavăn, românesc.

Ciobanii sunt eroi bătrâni, Ce ştiu din fluier să doinească, Pe lângă focuri şi prin stâni, Durerea noastră românească.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 46

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Jurământ Rădăcinile mele sunt înfipte în mintea străbunilor, de-aceea mă arde mereu creierul mic.

Unii mi-au zis că am durerea nebunilor, Iar doctorii tac şi nu-mi spun nimic.

Mă-nţeapă undeva nepoţii-n rădăcină Şi plâng strămoşii mei şi-aşa de rău mă dor, Le-aud sicriele în groapă cum suspină, Că n-am urcat mai sus în vraja lor.

Dar am să jur pe lună şi pe soare, Şi pe balade, şi pe tot ce-i românesc, Şi pe strămoşi, pe rădăcina care iar mă doare, Că noi izbânzi din mine am să ivesc.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 47

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cosmogonie La poarta cetăţii Zeul pământean coboară din limuzină, A strâns palma părintelui şi l-a poftit la plimbare, Să meargă-mpreună cu el în maşină Ca să nu mai tocească roţile Carului Mare.

La masa de prânz sfântul părinte-şi ospătă musafirul C-un ou de găinuşe fiert în ceaunul Soarelui; Bătu Atotputernicul din palme: să vină Zefirul! Şi-am privit adierea vântului în uşa altarului. Şi semnă Dumnezeu actul de plimbare al stelelor...

Scârţâind din ţâţânile prinse în cutie de argint; Stelele-i vorbesc pământeanului şi-i cad la picioare: Ne temem că ne-om prăpădi pân-la Pământ, De nu ne duci cu-o farfurie zburătoare.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 48

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Întâmplare cu tâlc M-am hotărât să vă povestesc Ce s-a întâmplat odată La o căsătorie demult anunţată.

Când omul în tricolor, Dădea mirilor sfaturi de zor A intrat înăuntru un cerşetor.

Slab, amărât, numai petice şi murdar, A vrut să închine şi el un pahar.

Uitai să vă spun că acest cerşetor Purta în buzunar un lănţişor De aur Greu aproape ca şi coarnele unui taur, Care avea atârnat şi un medalion gigant De diamant.

Organizatorii, când l-au zărit, L-au luat la întrebări pe bietul necăjit.

L-au luat la ocară şi l-au împins afară: – Cine eşti? Ce doreşti? Cum îndrăzneşti?

Om neruşinat Să tulburi această cununie?

– Sunt frate sau unchi cu socrul şi cu mirii A spus el tulburat din calea firii.

– Cu noi, frate sau unchi!

Ia să ne cazi în genunchi Om neobrăzat. Încă n-ai plecat?!

– Eu am venit să aduc mirilor acest dar

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 49

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Spuse cerşetorul c-un sentiment amar Şi scoase lănţişorul din buzunar.

Când au văzut aşa mărinimie, L-au luat la braţ, l-au dus la cununie Şi l-au aşezat la masa cu miri Punându-i în faţă crini şi trandafiri: – Stai, unchiule sau frate, stai şi te cinsteşte C-aşa-i frumos şi româneşte! Şi unde nu începură să-l omenească Şi să-l iscodească De unde are el acel lănţişor Că-i cam mărişor. Şi socrul întrebă: – Cât e de greu lănţişorul, fratele meu?

– Să tot aibă o jumătate de kilogram Şi este lucrat în filigran; Vin cu el din Egipt pe cai şi cămile De vreo două luni de zile... ...Şi-i aduceau pui fripţi, vin, curcan la cuptor Şi mi-l sorbeau din ochi pe bietul cerşetor, După ce a mâncat şi-a băut A scos din buzunar o sută de lei: – Primiţi de la mine, dragii mei! .........................................................

– Dar lănţişorul pe care îl ai nu ni-l dai?

– Nu, pe el am să-l vând ca să-mi cumpăr straie curate Să pot să mai vin pe la tine, frate!

Când s-a ridicat, era altfel îmbrăcat: Ca un rege sau chiar ca un împărat Şi s-a dus păşind apăsat.

Mai departe, nu ştiu ce s-a-ntâmplat...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 50

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Metamorfoza De te-ai face frunză, eu m-aş face vânt, Să te mângâi tainic într-o adiere, Să te rupi din creangă, să cazi la pământ Şi în miez de noapte să-mi devii muiere!

De te-ai face noapte, eu m-aş face stea, Lumină peste tine să revărs din cer, Să te strâng la pieptu-mi cât oi mai putea, Până către ziuă când mă sting şi pier.

Sabie de-ai fi, eu m-aş face teacă Şi-amândoi la soldul vre-unui luptător, Să ne spunem şoapte, vremea să ne treacă În săruturi multe-n dragoste şi dor.

Albină m-aş face, de te-ai face floare, Ca să zbor spre tine, Doamne, ce plăcere!

Să dansăm pe câmpuri mângâiaţi de soare Şi să-ţi fur polenul ca să fabric miere!

Curvă dac-ai fi, eu m-aş face sfânt, Cu raze de speranţă te-aş îmbrăţişa, Aş veni din ceruri aici pe pământ, Ca să-ţi schimb destinul cu iubirea mea!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 51

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Sorin Coadă S-a născut în 29 ianuarie 1977 în Bacău. A absolvit Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti în anul 1999. În prezent este profesor în comunele BereştiBistriţa şi Iteşti. A publicat versuri şi proză pe sit-uri culturale.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 52

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Pescuit

Ascuns de lujerii flăcărilor De cojile luminii Ferecat în brăţări de imagini În sticla durerii În oceanul hulei din suflet Sap copci lacome Şi gheaţa îmi cântă-n obraz Lungi fulgi de durere Amorţeli sacadate Din arama dospită-n-băşicile peştilor Cu larvele scâncet

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 53

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Porumbeii

Numai cu ei putem plânge plutind S-ascund în propriul zbor Necuprinşi Osteniţi în patima oglindirii În geana de cer purpuriu Îi ascult în tăcerea duioasă De noapte eternă Ca chihlimbarul stins În veninul dorului nostru de noi Ochii lor limpezi de soare-n-zăpezi Urcuş de Sisif Coborâş în infern Se văd în casa podului lor cu oameni Prinşi de ispită În rugă , în şoapte Coborâţi porumbei ai nopţii Să urcăm peste clipa liniştii voastre!

Aleanul nostru de zbor târâtor Răbda-va căderea în colţul oului măiastru

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 54

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Falun

Sugerat de marea fecundă în debitul luminii pierdute seve ale morţii scintilaţii facile cu pescăruşi posedaţi de furtună aşteaptă unica , nemângâiata însingurare... scoşi din situl cavou nagâţii-strigăt zboară la înviere fluturi... mormânt al veacurilor însetat de valuri clipe pângărit printre dune falun

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 55

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Premergător

Întinatul din ochii singurătăţii Desluşea umbra atârnată Pierdută în zbuciumul de prohod al pădurii Murmurul veacurilor de frunze Şi adormirea intrusului cununilor pierdute Scheaună prin clopote de lemn Sărutând steiul ochilor uscaţi E târziu şi pragul ascuns al sărbătorii tăcerii Pulsează spasmodic În zbuciumul putreziciunii

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 56

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Kenningar În abatorul ideilor Înfloreşte căiţa Tăcerii cânepii Ascunsă după faldurile ecourilor Plânsului de avorton Palele sfârşitului de rând Sunt păreri ale clipei De horcăit sinistru Al unor blesteme vii Trimise să spuzească faţa lumii Perifrazele mai cer un răgaz Sub ascuţişul ghilotinei Condeiului ce îneacă în cerneală Susurul psalmic al cuvintelor nerostite Muncite în creuzetul genezei

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 57

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cornel Costea Născut la 27 august 1976 în localitatea Lechinţa, judeţul Bistriţa-Năsăud, este licenţiat în Geografie la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Prima încercare literară datează de la vârsta de 13 ani, fiind o „cronică” rimată a unui meci de fotbal. Debutul absolut se produce relativ târziu (în anul 2005), în paginile revistei Zorile a Colegiului Naţional „George Bariţiu” din ClujNapoca, la rubrica Autoportret liric. A publicat trei volume de poezie: CLIPA DE INFINIT (2008), UNDE DUMNEZEU VISEAZĂ (2009) ŞI VERTICALE PORTATIVE (2009).

Rămâne legat, prin fire doar de Cer ştiute, de mari voci ale poeziei româneşti: Mihai Eminescu, Vasile Voiculescu, Lucian Blaga, Radu Stanca ş.a., cu ale căror volume de versuri doarme la căpătâi. Dincolo de activităţile cotidiene, iubeşte apusurile de soare de la ţărmul Mării Negre, „crângurile” din Munţii Apuseni, pescăruşii, genţianele, ochii şi sufletul iubitei sale soţii, Ioana-Maria, scrierile sacre hinduse şi, evident, POEZIA. În prezent, predă geografia la Liceul Teoretic „Petru Maior” din Gherla şi la Grupul Şcolar „Didactica Nova” din Cluj-Napoca.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 58

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Trepte

Tu pleci la drum cu gândul că poţi culege flori Crescute la-adăpostul Pământului sortit Să piară fără urmă în univers, sub nori Şi sub imperii-ntinse pe braţe de granit.

Dar te opreşte parcă o nemiloasă umbră Născută peste noapte din Apa neputinţei De a ajunge-n tihnă şi fără multă trudă La peştera ascunsă în muntele fiinţei.

Voinţa ta e însă un Foc din cer venit Să-ţi lumineze calea spre locul ce aşteaptă Să fie-atins de paşii acelui obosit Drumeţ al căutării sublimului în artă.

E arta de-a pătrunde în Aerul ce trece Cu mers de balerin peste câmpii şi sate Şi de-a clădi acolo castele-ale iubirii Ce nu pot fi străpunse de haos sau de moarte.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 59

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Te-ntrebi de ce Eterul se află-ascuns în toate Şi caută tot timpul să te ia chiar de mână Şi să te poarte-n lume prin locuri neumblate De cei ce nu se-nfruptă din opera divină.

Răspunsul e în tine, prietenă preabună, Şi-l ştii, deşi sunt clipe de îndoieli ce-ţi spun Că lumea-i o imensă şi-ntunecată scenă Creată fără rost de-un scenograf nebun.

E-un nebun ce te-mbată cu vinul nemuririi Ce-a fost vărsat odată în cupe de lumină Aflate-n paradisul din negurile firii Pe care tu le-nlături suavă şi senină.

Braşov, 1 decembrie 2005

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 60

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cetăţile luminii Cetăţile luminii rămân necucerite, Iar zidurile albe se-nalţă spre zenit.

Te caut, preaiubito. Pe unde ai fugit?

Voiai s-ajungi tu prima pe-aleile sfinţite?

Atunci când noi umblam să cucerim lumina Pornită la-ntâlnirea cu albii pescăruşi Ce-şi cântă fericirea pe mări departe duşi Neştiind că fluturi negri au înghiţit fântâna Din care, nu o dată, sorbit-au fără teamă Caimanii singuratici uitaţi de a lor mamă...

Sibiu, 11 noiembrie 2008

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 61

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Mult prea devreme marelui compozitor Florin Bogardo Ştiu că nu vrei să plângem, tu ai plecat spre stele Şi vei cânta, acolo, cu îngerii din cer, Iar noi, în fiecare noapte, cu mâini de viorele Vom revărsa miresme în sufletu-ţi stingher.

Din trandafiri de august vom face-un portativ Pentru-a putea să-ţi laşi comoara de lumină Din sufletul de aur ce, nu fără motiv, A fost chemat la stele să ţină-acea divină

Făclie care arde pe stânca nemuririi Vegheată de poeţii ce te aşteaptă, iată, Să urci noi trepte-ntinse pe muntele iubirii Şi să priveşti, de-acolo, cu inima curată,

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 62

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Spre-a noastră închisoare din care ai plecat Pe aripi diafane de muzici solitare Mult prea devreme, Prinţe, sau e adevărat Că e mare nevoie şi-n ceruri de solare

Şi preafrumoase muzici? Pentru acei poeţi Ce-şi scriu a‟ lor catrene pe umerii luminii „Nălţaţi în primăvara în care trandafirii N-au vrut să fie, iarăşi, umbriţi de vechi scaieţi

Ce cresc, fără oprire, hrăniţi din întuneric De sufletele oarbe căzute în abis Fără-a putea învinge destinul lor himeric Şi-a se întoarce-n pace în noul paradis… …………………………………………………………… Ştiu că tu vrei să râdem. Privindu-ne din stele Ne vei atinge tandru cu-al tău cântec sublim Iar noi, în fiecare noapte, cu mâini de viorele Vom revărsa, asupră-ţi, lumini de serafimi.

Cluj-Napoca, 17, 18 august 2009

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 63

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Se vede iar cerul Se vede iar cerul de-un limpede azur se naşte Misterul în Cuibul cel Pur Ascuns, nu în stele cum Omul ar vrea, ci-n muguri de îngeri crescuţi vinerea, Când Zâna Iubirii apare tăcută

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 64

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ pe-o frunză de paltin din nouri căzută În Patria mea ascunsă pe creste, de unde Poetul se-ntoarce cu-o veste, E vestea cea mare: Veniţi, dragi Români, culegeţi Lumina din munţii bătrâni, Din Marea ce cântă apusuri regale, din Dunărea-ntinsă în ierni boreale sub frunţi înecate de ape albastre, vechi aripi lăsate de Păsări Măiastre pe Masa Tăcerii să fie drept hrană Sărutului cosmic ce-nchis-a o rană Făcută odată pe-obrazul senin al Patriei mele în templul divin...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 65

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Cluj-Napoca, 9 decembrie 2009

Florentina Loredana Dalian Am început să scriu în glumă și, încurajată de oameni care m-au luat în serios, încă mai glumesc pe tema aceasta. În ciuda celor peste 20 de premii literare pe care le-am obținut, mă întreb adeseori dacă știu să scriu, dacă ceea ce transmit prin scrierile mele atinge sufletele cititorilor într-un mod care să le fie benefic.

Probabil nu voi scăpa de această îndoială niciodată.

Cochetez cu poezia, cu poemul haiku, chiar și cu teatrul, însă rămân ceea ce îmi place mai mult să fiu – autor de proză.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 66

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ La capitolul realizări: un volum de proză scurtă („Și copiii se îndrăgostesc”), trei volume colective, două de haiku, unul de proză (româno-italian).

Celălalt capitol, al nerealizărilor, este mult mai mare.

Regrete: nu scriu îndeajuns, nu iubesc îndeajuns, nu-L slăvesc îndeajuns pe Dumnezeu.

Dar Îi mulțumesc pentru darul acesta, ca și pentru multe altele. De asemenea, mulțumesc tuturor acelora care, într-un fel sau altul, mă susțin și încurajează și, în egală măsură, celor care mă critică.

Cred în valorile românești, mă bucur că m-am născut în această țară și că mi-am petrecut copilăria la sat, sursa inspirației celor mai multe dintre textele mele.

Satul, cu tot bagajul său de spiritualitate, îl păstrez în suflet, indiferent prin ce mari citadele ale lumii îmi port pașii.

Când tu ai plâns, mamă, eu am crescut dintr-odată Când tu ai plâns, mamă, eu am crescut dintr-odată şi mi-au răsărit nedumeriri ce până mai ieri erau adevăruri de neclintit Aşa credeam eu – că mamele niciodată nu plâng Ele ştiu doar să-ndure şi să iubească

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 67

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Habar n-aveam că până şi zeii îşi strigă uneori neputinţa prin lacrimi Nu te văzusem plângând niciodată şi tu erai cel mai puternic om de pe pământ Să-ţi mai spun că te credeam nemuritoare? Şi-ai plâns Atunci am înţeles prima dată că un cordon ombilical nu se rupe cu nicio foarfecă oricât de ascuţită cu nicio forţă de pe pământ sau din cer că un fiu nu se înţarcă în veci de iubirea de mamă Şi-am mai gândit aşa în general că O mamă nu poate exista de una singură Astfel am dobândit dintr-o lacrimă înţelepciunea pe care nu mi-ar fi dat-o o mie de cărţi la puterea o mie.

Lacrima lui Ovidiu

Sticla aşezată cuminte pe masă o luasem să fie dacă te-ai fi întors aşa deodată însetat de la drum lung mă îmbie să sorb cât o lacrimă

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 68

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Îi spun nu mulţumesc ăsta-i viciu curat Şi la ce-ar folosi În lipsa ta până şi vinul acesta dulce-i amar Ştiu bine lecţia – gustul tuturor lucrurilor este ireversibil legat de cel alături de care le guşti Toamna îmi face cu ochiul printr-un geam spart prin care priveam minţindu-mă frumos – va mai veni o vară Nu îndrăznesc s-o întreb la ce bun Şi-atunci îmi iau dorul şi mă furişez într-o amintire cât o lacrimă.

Să-ți ghicesc

Să-ți ghicesc în frunzele toamnei, hai!

Pe una scrie că, demult, m-ai iubit Pe asta, o vezi? Sunt eu

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 69

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ La drum de seară Alergând să te-ntâmpin Te mirai că nu port Bijuterii Dar nu văzuseși diamantul ascuns Prin lumea voastră Diamantele Se poartă la vedere Să-ți ghicesc în frunzele toamnei, hai! Însă povestea nu O, nu Se termină aici.

Desculță

Fetița umblând desculță prin lanul de grâu îmi face un semn peste timp

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 70

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ îmi spune c-ar fi momentul să devin femeie cum să explici unei fetițe care abia așteaptă să crească mare că tu ți-ai uitat sufletul prin lanul acela încă verde printre păpușile din cârpe înfășurate pe linguri de lemn că oamenii mari nu te acceptă așa neorientată inadaptată cu sufletul la vedere plecată cu sorcova într-un timp căruia nu-i mai aparții ei doar cumpără-vând cumpără-vând când și când mai oferă șuturi în fund când și când mai joacă oina cu sentimentele tale asta în cazul în care nu le fac țintă a pietrelor îi fac semn fetiței lasă poate altădată ridică din umeri treaba ta alergând mai departe prin lanul de grâu cu gândul la vremea când va fi și ea mare...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 71

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Miss Nobody Când și când bărbații mă mai iubesc așa pe la vreun colț de stradă prăfuită

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 72

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Ultimei de care-mi aminesc îi zice Drumul Vacilor – desigur pentru că pe acolo trec vacile Când și când mai trec și eu pe strada aceea dar numai eu am voie s-o spun Când și când poeții îmi mai dedică nu versuri nici vorbă – poezia s-a cam demodat – îmi mai dedică spun câte o partidă de amor În cinstea ta – îmi zic Eu – după toate convențiile după toate abeceurile comportării civilizate și alte fandoseli politicoase ce s-au mai inventat pe la oraș ce-ar trebui să răspund La noi la țară – pe vremea când eram copil – când lumea n-avea chef să-ți asculte tâmpeniile ți-o reteza scurt – hai sictir Eu am crescut jumătate la țară jumătate la oraș n-am învățat fandoseli dar nici să zic hai sictir cu toată gura nu știu îmi iese un hai sictir așa mai anemic din care ei înțeleg doar hai

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 73

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ când și când romanticii îmi mai oferă câte o orhidee sălbatică așa ca mine când dau să muște fiarele sau când iubesc până la nu lacrimi nici vorbă și astea s-au cam demodat... odată un sculptor mi-a dedicat o domnișoară – nu râde – o domnișoară care se numea Nimeni pentru că nevastă-sa geloasă i-a zis cine mai e și fâța asta el săracu‟ a vrut doar s-o imite pe domnișoara Pogany dar fiindcă nevastă-sa ar fi zis tot o fâță și asta i-a explicat aceasta se numește domnișoara Nimeni și-așa a rămas Când și când mă întreabă oglinda – tu cine ești În fața ei am curaj îi răspund hai sictir Eu sunt femeia pe care bărbații o mai iubesc când și când căreia poeții îi mai dedică nu versuri nici vorbă și sculptorii domnișoare și căreia romanticii – tot uneori – îi mai oferă orhidee

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 74

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ ce nu-nțelegi Eu – după toate probabilitățile statisticii matematice sunt femeia tuturor timpurilor și a tuturor verbelor conjugate doar la prezent Adică nimeni rostește oglinda neîntrebată și dând să plesnească nu de invidie nici vorbă.

Strip-tease Astăzi oamenii și-au pierdut sentimentele

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 75

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ zâmbesc cu două puncte și o paranteză rotundă închisă se îmbrățișează cu un D de la „dacă” Nu se mai sărută cu gura ci cu o steluță și râd tot cu două puncte urmate de două paranteze rotunde închise Astăzi oamenii nu mai dansează fac strip-tease „to strip” înseamnă a arunca una câte una – Așa își aruncă oamenii trăirile la coș - poți să-i zici și recycle bin Trăiri reciclate second hand e plină lumea de ele Astăzi oamenii nu mai mor pentru o idee astăzi oamenii mor de singurătate nu se mai îmbolnăvesc de iubire ci de lipsa ei se duc la doctor se caută Bieții doctori ridică din umeri a neputință și-ar arunca diplomele dar nu se-ndură

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 76

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ și-atunci îi clasează la boli fără leac Nici preoții par a nu mai avea putere Ne-am rătăcit, Doamne...

Să fim serioși

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 77

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Să fim serioși, doamna doctor!

- nu mă lua pe mine de sus! singura poartă de intrare a virușilor în organism e nefericirea.

Să trăiți, domnu` polițist! raportez: și cauza tuturor accidentelor rutiere a tuturor catastrofelor naturale sau nu e aceeași. ce holbați ochii la mine?

Domnule general, nu fericiții pornesc războaie.

Doamna judecător, măcar dumneavoastră-nțelegeți? să nu-mi spuneți că de fericiți vin oamenii la tribunal!

Lăsați, domnu` inginer – tot respectul! – nu mă aburiți cu matematica! teorema lui Pitagora nu face doi bani câtă vreme cel care-o aplică e nefericit. ți se dărâmă podu`, domnule, nu-nțelegi?

Domnișoara farmacist, nu vă mai străduiți cu-atâtea leacuri! ce suntem noi, diletanți, să tratăm numai efectul?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 78

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Părinte, Prea Cucernice, la dumneata mi-a rămas nădejdea! cum? mă căiesc, Părinte, sigur că da! dar până când? până la Dumnezeu, aha! mă rog, eu n-am întrebat până unde... săru`mâna!

Domnule doctor psihiatru, să nu-i credeți! eu n-am atentat la știința nimănui. ziceam doar... dacă oamenii ar fi fericiți, n-am mai avea nevoie de-atâtea științe; în schimb am avea mai mult timp pentru suflet, pentru artă, pentru frumusețile vieții. ce spuneți, prescrieți o rețetă a fericirii?

Soarbe din cafea studiază „insecta” fixându-și mai bine ochelarii pe nas; apoi are o revelație, pune verdictul - sindrom fixisto-maniaco-depresivo-recidivant Netratabil. trântește parafa și oftează ușurat.

Următorul!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 79

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Teoria relativităţii Ne amăgim depărtările cu vorbe de dorpetale stratificate-n căuşul gândurilor, neîmplinirile cu vise nevisate, iar aşteptările ne sunt mai grele ca plumbul... măsurăm distanţele în verbul "a micşora", iar secundele în "a trece" şi ne-am rătăcit unităţile de măsură în sistemul internaţional de conjugare la viitor... bobul de nisip şi-a pierdut gravitaţia, Pământul mişcarea de rezoluţie am desfiinţat teoria lui Einstein... amr 60 - îmi zici - restul sunt zile... ştiai că ziua trece uneori mai greu decât anul?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 80

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Emil Fanache Pseudonim: Ialin Născut la Constanta pe 5 iunie 1986.

Absolvent al Facultăţii de Automatică şi Calculatoare, Bucuresti 2009.

Debut în revista "Metamorfoze" a Liceului Teoretic Nicolae Bălcescu din Medgidia.

Volumul de debut "Silenţiada sonoră", Editura Lumen, Iaşi 2009. blog personal: "Blogul cu un singur cititor" (http://onepen.wordpress.com) Moto: "Mă simt mai transparent ca un vizor V-aş invita să vă priviţi prin mine" (Ferestre, Ialin)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 81

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Dedoianii Nataliei Ne şifonăm în seri, zâmbim ciudat Sub şoapte auzim vorbind asfaltul Ne învelim pierduţi unul cu altul Iar umbrele din noi au dezertat.

(E lumea ca un show televizat Iar timpul o plăcere asasină Iar noi suntem doar "doii" din vitrină) E luna ca un sân deconspirat Un umăr gol, cămaşa - o cortină M-aplec uşor - actor premeditat Îmi intru-n rol şi te sărut treptat Un suferind cu stropul de morfină.

Seismic ne izbim, înfiorat Iar între noi se nasc atâtea falii Dar cresc portocalii "flori de natalii" În seara asta ne-am resuscitat.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 82

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Scene “I'm going to a town that has already been burnt down I'm going to a place that has already been disgraced I'm gonna see some folks who have already been let down” (Rufus Wainwright - Going To A Town) Magnetofon, Carpaţi şi gust de citro Trabanturi cu plămâni - eşapament Tuşeau tuberculos şi turbulent (Urmează heblu, un moment neclar Subtil ca accidentul vascular Un episod se rupe din geneză) La început e nimeni în tablou Iar tata e un nimeni cu pareză Iar eu sunt doar un nimeni cu-n stilou.

(Urmează heblu) plouă maşinal Oraşul ăsta moare inegal...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 83

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Biped Îmbătrânim uşor, accidental Din accident ieşim desfiguraţi În visul meu zăceam orizontal Iar sub frunzişul pal anemiat Eram cu toţii morţi sicrificaţi.

Secunde, scene goale se preced Eu sunt Emil - un Dumnezeu biped I'm gonna kill the dead...

I'm gonna kill the dead...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 84

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Absenţii (II) Tu dormi agresiv Sărutul meu nu este depakin Noi suntem "doi în unu" - sedativ De ce sunt depresiv nu mai reţin.

Eu tac violent Sociopat în notepad şi-n hârtie Mai depresiv ca eul precedent Dar ne tratăm cu zâmbet şi beţie... Într-un poem decapitat recent Secunda fragmentam cu nebunie Timpul trecut, prezent şi cel absent.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 85

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

a tăcut nimeni cu pareză (18.06.1952-16.12.2009) Attention please This is not a drill Aceasta nu-i o probă (de de)ces ! În faţa mea e Ford-ul mortuar Tăceri desfigurate ning senine Mi-e frig şi simt că lui i-e frig în mine Eu aşteptam vreun "flash mob" funerar Dar este circ mi-e silă şi ruşine...

M-am descălţat de el şi-o simt acut Sunt el din partea asta de perdea Iar carnea-i se răceşte-n carnea mea Ieri "nimeni cu pareză" a tăcut. nimeni cu-n stilou

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 86

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Ileana-Lucia Floran S-a născut la 29 iunie 1960 la Orăştie, jud.

Hunedoara. Este licenţiată în ştiinţe ale comunicării, specializarea jurnalism şi masterand la S.N.S.P.A. Bucureşti, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice.

Abordează, prin scrierile sale diferite genuri literare: poezie, proză scurtă, publicistică Începând din 2005 este promotor cultural prin Concursul de creaţie literară „Visul” şi Revista Culturală „Visul” care apar sub egida Asociaţiei Culturale „Florema Design” a cărei preşedintă este şi prin Editura „Emma” la care este director.

Este membră a mai multor asociaţii culturale:  Asociaţia Scriitorilor din judeţul Hunedoara;  Societatea Naţională Spiru Haret pentru educaţie, ştiinţă şi cultură Bucureşti;  Societatea “Limba noastră cea română” Chişinău, Filiala 43 Orăştie;  Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, Sibiu, 1861, Despărţământul ASTRA “Aurel Vlaicu” Orăştie; Este prezentă în Dicţionarul Scriitorilor Români Contemporani, iniţiat de Artur Silvestri şi susţinut prin

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 87

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ colaborarea dintre Asociaţia Română pentru Patrimoniu şi Asociaţia Scriitorilor Creştini din România; Are prezenţe literare în revistele: „Arcada”, „Visul”, „Repere Culturale”, „Palia Expres”, „Ardealul Literar”, „Expresul de Orăştie”.

Creaţiile proprii se regăsesc pe site-urile: http://www.agonia.ro, http://www.hermeneia.com, http://www.bocancul-literar.ro, http://visul.florema.ro A primit următoarele premii literare:  premiul ziarului "Cuvântul liber " din Târgu Mureş la Festivalul internaţional „Lucian Blaga", ediţia a XXVI-a organizat la Sebeş în mai 2006  premiul III la concursul de creaţie literară „GENUCLA", organizat de Fundaţia „Dacia Revival International Society of New York" prin filiala „Getia Minor" din Tulcea, cu ocazia anului cultural „Decebal - 2006"  premiul III la concursul de poezie originală organizat de Bocancul Literar şi Asociaţia Culturală InDart Bucureşti, în noiembrie 2006 A publicat mai multe volume:  2006 - „Surâsul timpului”, poezii, Editura „EMMA” Orăştie;  2007 - „Paşi”, poezii şi povestiri, Editura „EMMA” Orăştie;  2009 - „Pustiul din suflet”, povestiri, Editura „EMMA” Orăştie;  2009 - „Cuvânt despre cuvinte”, articole şi recenzii, Editura „EMMA” Orăştie;  2009 - „Cerul adâncurilor”, poezii, Editura „EMMA” Orăştie;

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 88

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Au înflorit magnolii...

Au înflorit magnolii pe alei petale albe-roz zâmbesc timide, păcat că plouă-ntruna de aseară şi toate-n juru-ne devin fluide; Imberbe păpădii cu moţ de soare din iarba umedă apar candide mai poartă-n plete, de la începuturi, seva pământului ce se deschide; Lumina-i risipită în culori: o pleoapă care ploaia o închide şi-apar miraculos, zâmbind uşor zambile cu pretenţii de silfide; Dar oricât de frumoasă primăvară ne-mbujorează feţele livide, Prisaca-i încă învelită-n iarnă şi vremii-i pare greu a se decide.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 89

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Fire de ploaie în palma mea au prins rădăcini firele de ploaie pe care mi le-ai adus în zorii zilei în care uitasem deschisă poarta către noapte... ele au crescut, s-au albăstrit şi mi-au inundat linia vieţii, adâncind-o... curând va trebui să deschid ecluza...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 90

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Muzica pustiului străveziile-mi degete alunecă peste clapele unui pian dezacordat uitat în aceeaşi încăpere cu mine încă de acum o mie de ani de când nu aflasem puterea nepreţuită a unui „dincolo” în care treci uşor dacă nu priveşti în urmă; liniştea continuă să pulseze în jurul meu întretăiată de un sunet lichid de harpă.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 91

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Stea căzătoare Supusă ascult ura-n sânge ningând şi-n ţipăt de moarte în trup mă cufund; Nu pot să trişez, simt aproape un gând... de mine, de el, mă ascund, mă ascund... Şi urc către vise cu pas grijuliu, lăsând slobozi ochii pe-albaştri pereţi, în tihna lăsată atât de târziu, ca murmur de cântec, mi-s paşii înceţi. Încerc să m-ascund, să alerg sau să ţip; în trupul meu vechi, mă simt încă străină... dar când în sfârşit mă dezleg - sunt nisip şi-aud printre spaime: - eşti singura-ţi vină!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 92

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Alegere Trăim puţin, lacom şi violent, Suntem sculptaţi numai din ignoranţă, Mai ridicăm aiurea-un monument, Ne mai purtăm cu tristă importanţă, Dar suntem muritori făcuţi din lut, Nimic nu ne-aparţine-n mod real, Doar sufletul ni-e dat cu împrumut, Să ne transfere-n absolut sau în fatal.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 93

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Refugiu Fugise din calea puhoaielor fierbinţi ale compromisului, care-l urmăreau fără oprire, prin marea de ceaţă a viselor, pe străzile pustii ale inimii, prin noroaiele raţiunii, până la liniştea cuvintelor.

Fugise de cutremurul singurătăţii răstingnindu-l în uitare, sperând să se piardă în braţele calde ale unei poezii apocrife.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 94

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Elena Andra Ghiold Este elevă a Liceului Teoretic Costeşti, clasa a XII-a şi membră a Palatului Copiilor Piteşti, cercul de Creaţie Literară.

A câştigat multiple premii la concursuri judeţene, naţionale şi internaţionale, printre care cele mai importante: 2010 - Concursul judetean de creaţie literară „Mihai Eminescu” (premiul III – Poezie, Menţiune – Proză) 2009  Festivalul Internaţional „Taina poveştii mele cheia şansei tale" (două premii I)  Concursul National de creaţie literară „Tudor Muşatescu" (premiul I – secţiunea Poezie, Premiul I – secţiunea Proză scurtă)  Concursul Naţional „Doina, doina" (premiul II)  Concursul „Lumina lina", etapa judeţeană (premiul III)  Concursul de comunicări ştiinţifice de geografie, etapa judeţeană (premiul III)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 95

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Concursul „Tinere condeie", etapa judeţeană, secşiunea Roman (premiul III)  Concursul de eseuri „Valentine's Day vs.

Dragobete"(Menţiune)  Concursul interjudetean de haiku şi fotografie „Floare de cireş"(Mentiune)  Concursul Internaţional de creaţie literară „Ioan Alexandru", secţiunea Limba Franceza, subsectiunea Liceu/Poezie (premiu special) 2008  Proiectul National „Elev in Comunism” (Diplomă de merit)  Concursul Naţional „Doina, doina...”(Premiul I)  Concursul Internaţional de creaţie literară „Vis...de iarna" (premiul II)  Concursul National „Tudor Musatescu” (Premiul II) 2007  Concursul „Tinere condeie”, etapa judeţeană (Premiul I)  Colocviul Naţional „e-LITERA” (Premiul II)  Concursul National de afis literar ”Albul e prea alb şi negrul e prea negru în oraşul lui Bacovia” (Premiul III) Creaţii publicate în:  Ziarul „Argeşul”, 2007  Nr 10/2008 al revistei „Civic 5” a Şcolii nr 5 „Nicolae Iorga” Piteşti, Argeş.  Antologia de poezii “Doină, doină”, 2008  Antologia de versuri “De la Nistru pân‟ la Tisa”, 2009 

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 96

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Unui artist Suflet bătrân şi nestatornic Gândind încet şi melancolic, Sunt doar copil fără putere, O frunză tristă, adiere!

Suflet pierdut în asfinţit, O umbră fără de sfârşit, Sunt salcia fără de frunze Şi nostalgia de muze!

Sunt doar...nu ştiu Un rătăcit într-un pustiu, Tu un artist, iar eu durere Azi te iubesc fără putere!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 97

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

S-a stins S-a stins încet privind la mine Un vis, parcă, de nemurire, Un suflet ce bătea uşor...

Azi e pe cer rătăcitor.

S-a stins o inimă-ntr-o zi Un glas de ape străvezii, Un cântec dintr-o odă veche...

Azi e doar vers într-o ureche.

S-a stins făclia cerului întins În dimineaţa din abis, S-a stins atunci şi nu mai este...

Azi e bunica din poveste!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 98

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Copil pribeag Eşti floare de castan, iubite, Şi vise nestemate, aurite, Copil pribeag la uşi deschise Sub torţe veşnice aprinse.

Eşti zbor de înger în apus La gândul nopţii alb răspuns Eşti tot pentr-un pământ rătăcitor Eu doar nimic în faţa tuturor!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 99

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Castanul Şi când castanii toţi s-au ofilit Şi numai teii au înflorit, Şi când iubirea mea s-a înecat Adio iar, vis sfărâmat! Şi când aleea de castani e goală Şi numai frunze-ncet coboară, Şi când iubirea toată s-a pierdut Adio iar, vis de demult! Şi când o bancă sub castan e solitară Şi numai teii o-nconjoară, Şi când iubirea mea s-a stins Adio iar, vis neatins!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 100

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cântec de lebădă Ce rost mai au cuvintele acum,după atâta vreme Când ochii ascund doar lacrimi şi durere?

Ce rost mai are o lacrimă,când lumea râde Şi când în lume, nefericiţi ca noi, sunt sute?

De-un semn şi-un cântec de copil, C-un semn în treacăt ne iubim, C-un cântec pur şi trist Ca un copil ce cântă versuri pe lacrimi de-ametist…

Se pierde luna,iar tu eşti zborul ei, Se pierde zborul…m-aşteaptă anii grei, Se ofileşte soarele pe cerul fumuriu, Aş vrea ca să mă pierd şi eu, dar cum să fac, deloc, nu ştiu. Şi se usucă marea pe capetele de catarge,

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 101

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Valul iubirii noastre nu se usucă,doar se sparge Ochii ne ard în lacrimile amare…

Focul iubirii aprinse pe pământ ,de azi, nu mai dispare.

Plâng stelele în noaptea de coşmar, Dorul a biruit,patul e gol şi îl privesc cu-amar Şi-mi număr lacrimile care cad:una şi încă o mie, Că sufăr şi mi-e greu, iubirea mea, nu vreau să ştie…

Dar suferă şi el şi-mi face sentinţa tot mai grea, Iubirea astăzi ne răneşte, nimic nu ne mai poate alina, În loc a stat şi vântul, pentru noi Orice ar fi nu vom mai fi vreodată amândoi!

Unde sunt zborurile calde, de alb cocor?

Unde-i apusul ruginiu-tandru decor?

Unde sunt stelele ce au căzut în noapte…

Mai bine să murim acum decât să fim departe…

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 102

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Iustina-Gabriela Harco S-a născut în 13 noiembrie 1987 în oraşul Costeşti, judeţul Argeş Este absolventă a Universităţii din Piteşti, Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane, specializarea Istorie.

Este sionată de lectură, călătorii, numismatică şi muzică, autoare a peste 2500 de poezii, încă nepublicate. În curs de publicare la editura Lumen: „Eros provoacă necazuri” – roman de aventuri.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 103

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Iubirea Iubirea e lanţul ce leagă două suflete.

E flacăra ce aprinde inima şi dorul.

E ploaia care stinge focul pasiunii.

E curcubeul ce hrăneşte surâsul.

E picătura de fericire ce umezeşte ochiul.

Iubirea e un mister, o taină ascunsă de inimă şi dezlegată doar de inimă.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 104

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Te iubesc

Tu eşti buchetul de stele care Enigmatic se aprinde pe cerul inimii mele .

Iubesc şi ştiu că sunt iubită .

Un sărut e de ajuns ca să mă faci tericită .

Beţia de sentimente sufletul mi-l umple.

Emoţii mă cuprind când te sărut pe frunte .

Se scutură în mine ca frunzele de toamnă fiorii Când mă săruţi şi parcă plutesc precum norii .

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 105

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

De ce iubim?

Iubirea e non-raţiunea inimii, E un ceva neînţeles...

O parte din dulceaţa lacrimei Şi alta din amărăciunea drumului ales.

Iubirea e mută, surdă şi oarbă; Nu poţi să o-nţelegi oricât ai încerca.

Străpunge inima; de dor o seacă.

Apoi pleacă lăsând doar seceta în ea. Şi-atunci, intervine întrebarea firească: De ce iubim? Doar să ne pârjolim inima?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 106

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Nu. Asta-i firea omenească.

De dragoste nu putem fugi oricât am încerca.

Bradul În faţa ferestrei mele, un copac secular îşi duce traiul, un copac ce poartă un nume: Brad.

Bradul acesta, marcat de momentele teribile trăite, continuă să supravieţuiască, neîntâmpinând încă cea mai cruntă osândă a destinului său: securea.

Bradul acesta falnic şi umbros, aproape la fel de înalt ca blocul în care locuiesc, e crainicul vremii bune sau rele.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 107

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Când îl privesc de la fereastră ştiu ce haine să îmbrac atunci când intenţionez să fac o plimbare, fiindcă atunci când ziua e însorită, Bradul stă drept, Fălindu-se cu ramurile lui, asemeni unui cocoş ce îşi umflă penele.

Când vântul adie lin, şoptind cuvinte abia înţelese, Bradul se înfioară şi îşi scutură uşor acele de smarald, de parcă vântul l-ar gâdila, făcându-l să râdă în hohote.

Când norii se îngrămădesc pe cer şi vântul şuieră a urgie, Bradul îşi pleacă ale sale ramuri spre pământ, implorându-l pe Jupiter să îl cruţe.

Când ploaia se abate asupra lui, ramurile îşi scutură stropii în noroi şi trunchiul îi trosneşte înfiorător... şi ştiu că nu numai cerul plânge; Bradul plânge şi el... Îşi plânge soarta nemiloasă, căci ştie că, într-o zi, securea nu-l va mai cruţa...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 108

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Melancolie Aş putea să elogiez într-o asemenea poezie luna, cerul, iarna sau ninsoarea.

Aş putea să exprim printr-o comparaţie cât de adâncă şi de liniştită este marea.

Aş putea să mint că stelele aurii desenează chipul iubitului meu sau că în amurgurile ruginii mi-e dor...sau fără el mi-e greu.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 109

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Aş putea...Dar totuşi nu pot!

Nu pot folosi figuri de stil spre a exprima ceva ce nu există.

Sufletul e mort, iar inima ascunde numai gheaţă în ea.

Nu pot urî, nu pot iubi; nu pot nici măcar să mă pierd în visare.

Mi-au rămas numai gândurile pustii şi-n suflet doar aceste versuri amare.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 110

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Monica Havasi (pseudonim Gemma Fasheun), Este căsătorită, are doi copii, născută în Reşiţa, în 23 iulie 1979. A făcut parte din cenaclul Semenicul sub conducerea lui Ion Chichere. A publicat în Oglinda Literară şi pe diverse pagini web. Ia parte în fiecare an la concursul international NanoWrimo. Momentan locuieşte cu soţul in Cipru. Nu a publicat încă niciun volum de poezie, dar este în căutarea unei edituri, atât în ţară cât

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 111

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ şi în străinătate pentru a-şi publica poeziile şi romanul la care lucrează în prezent.

Cuvinte nerostite De fiecare dată când vreau să strig nimic nu-mi iese pe gură.

Mii de cuvinte formează mii de ape.

Nimic nu iese pe uşi şi solitudinea spală

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 112

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ păcatele mâinilor noastre. Cât de frumos e sfârşitul vieţilor noastre când e atins de dorinţa unei păsări ?...

De fiecare dată când vreau să strig ferestrele păstrează aceeaşi distanţă şi nu e nimeni să culeagă literele care au început să ardă.

Pace Pământul se macină, sânge văd la fiecare pas...

De ce oamenii mor?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 113

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ De ce nimănui nu-i pasă?

Unde a plecat căldura inimii?

Florile se ofilesc mult prea repede, viermii se strâng pe visul mâncat de la os...

Zilele se scurg în pahare de gheaţă.

Din oglinzi ies precum firele de iarbă nervii urii, apoi mâini pline de răni Stau în bălţi de sânge şi spală petale de lalele după care înghit piatra de temelie a lumii sperând ca altcineva să înlăture orice conflict cu o singură şoaptă...

Ultimul refugiu Ultimul dintre noi stă în frig, veacuri trec şi adevărul e spart în bucăţi de plastic.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 114

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Vântul şi-a pierdut un ochi de sticlă, eu încă mai văd curcubeul, iar sălciile continuă să plângă lângă apa cea mica şi cea mare... În aceste vremuri Soarele nu e egal cu Speranţa şi cerem ca noaptea să vină, să ne-nghită, să ne poarte din această lume într-alta în care să fim veneraţi precum Thor şi Geea odinioară.

Capătul lumii agăţat într-un cui aminteşte de trupul nimicit de o stea, iar descântecul ancestral mă scoate din linie eliberându-mă de blestemul care-l purtam în mine de milenii.

Sunt oare eu ultimul refugiat sau...fiul risipitor... sau...?

După miezul nopţii Absurditatea vieţii modelează umanitatea numai până la un anumit punct. Acesta

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 115

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ poate răsturna cei mai puternici oameni de pe scaunele lor.

Numai că, vedeţi voi, timpul şi spaţiul nu rămân totdeauna aceleaşi.

De cele mai multe ori se schimbă şi iau forma unor oglinzi paralele dintr-un vechi castel.

Sub pătura neagră a vieţii mele umbre de amor îşi aruncă una alteia descâtece de fericire pentru un nou an...

Nimeni nu ştie cum şi de ce am fost pironită între două cruci de fier...între tu şi eu.

Pasărea timpului

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 116

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Zdrobim pământul cu picioarele, Soarele nu mai zâmbeşte ca şi până acum ...te duci pe apa plumbului până zăreşti ultimul sărut al morţii Mulţi spun vorbe deşarte şi ne mint cu cea mai mare dezinvoltură.

Nu mai încap în aceste haine...pasărea de pe creangă nu ştie să zboare!

Realitatea e mult mai dureroasă decât impulsurile nervului optic secerat de tăişul aspru al democraţiei băgată pe gât cu forţa.

Nu avem dreptul să ne revoltăm sau să ne întoarcem cu o sută optzeci de grade!

Cine se opune e mort! Îmi iau ţigările şi aştept în frig şi ploaie Pasărea Timpului să mă ducă unde tălpile vor călca pe rogojinile tăcerii şi-n îmbrăţişările Primăverii voi găsi pace, linişte, putere.

Şi atunci unde?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 117

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Şi atunci unde?

Unde este sămânţa din care creşte iarba? când pe faţa lor se cern vieţi omeneşti!... Şi atunci unde?

Unde este trupul frământat de mâinile olarului?

Omul acesta e mort iar pe creştet înfloreşte laleaua!

Dansul metamorfozează sticla de lapte.

Piatra se crapă în mod egal în mâinile celor doisprezece care au schimbat cursul natural al lumii... Şi atunci unde?

Unde e Paradisul veşnic promis de cărţile sacre?

Sfinţii nu ţin cont de dorinţele noastre oricât de mult ne-am pleca capul!

Dumnezeu a încremenit în cer şi şarpele bea vin din sân de femeie, ritmul vieţii se pierde în amintiri... Şi atunci unde?

Unde ne putem odihni şi desfăta sufletul plin de puroi?

Spre asfinţit simt frigul şi mii de patimi îşi caută un loc sub fruntea mea de gheaţă!

Ea, biata de Ea e pururi prezentă cu măşti ce sfideaza Timpul...

La plecare

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 118

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Ultimul sărut, noapte nesătulă de vorbe te urmăreşte ca un copil al nimănui.

Mă doare faptul că trebuie să mă hrănesc numai din amintiri. Din palmă mă priveşte ochiul ironic. În curând o să mă prăbuşesc!

Cer încărunţit de ani, ocean fără apă, Luna ascunsă şi vise furate au fost sigilate într-o limbă transcedentală numai cu ajutorul tău.

Acum înţeleg de e răsfăţat de zei Acum înţeleg de iar tu te-nalţi cu

ce bătrânul poet şi de oameni. ce mă prăbuşesc fiecare pas.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 119

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Drumul pe care-l iubesc Drumul pe care-l iubesc se apropie de dimineaţa iernii.

Copacii se privesc unii pe alţii, vânturi reci mângaie o barcă pe ţărm şi nimeni nu iubeşte copilul străzii...

Lungi despărţiri în reflecţiile Toamnei Sam, Genevieve, George şi Addie...

Ceasul nu-şi mai aduce aminte de cele patru generaţii care-au înălţat Poarta Sărutului şi Marii Cocoşi...

Tot ce-a mai rămas de văzut este acest drum cenuşiu, lacul cenuşiu şi ruinele romane. De ce ne temem de simple amintiri din trecut?

Trei mii de mulţumiri nu-ţi sunt de ajuns, iubirea mea. Noaptea urla... nu mai pot scăpa din ghearele ei...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 120

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Omul negru ore de întuneric şi lumina albe speranţe în lumea deşertăciunii. înţeleg numai graiul celor dintâi născuţi... tu te-ai lipit de sânul femeilor, tu, omul negru din spatele ferestrelor întredeschise şi aştepţi să treacă pe lânga mine fiorul creaţiei. ore de spaimă şi bucurie drumuri ce duc la nemurire. un cal de cursă ne calcă pe toţi în picioare... tu te îmbeţi cu parfumul florilor ofilite, tu, omul negru luat de fiecare drept sclav nu spui nimic...dar speri în vremuri mai bune.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 121

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Aş vrea să-mi aduc aminte Aş vrea să-mi aduc aminte de tine chiar dacă trupul meu e mai sărac decât ziua de ieri.

Pe pânza albă eşti punctul de intersecţie al fiecărui cerc. Mâna dreaptă a căzut moartă. Speranţa s-a mutat mai la stânga.

Culorile te doresc, te strigă din cel mai înalt punct de vedere! Îţi bate în fiecare zi un demon în uşă.

De fiecare dată eziţi să-i răspunzi... dar în final te ridici, vrei să ţipi, duci mâna la gură şi opreşti cuvântul să iasă. Te-ntorci în pat. Adormi...

Dormi liniştită în ceas de întuneric.

Eu stau printre lumânări, ascult îngerii din ceruri, las Luna să ne ocrotească de privirile oamenilor.

Oh, cât de bătrână sunt!

Iau rochia neagră, aprind o candelă... Îndrăznesc să visez, să te iubesc profund...

Ochii mei de jad pot sta de veghe la căpătâiul tău ore în şir...Aş vrea să-mi aduc aminte cum şarpele a băut vin din sânul tău virgin!...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 122

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 123

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Anişoara Iordache S-a născut în Constanţa, la 7-12-1956. A absolvit facultatea de matematică a Universităţii Bucureşti în 1980. În prezent este profesoară de matematică la Grup Şcolar „C.A. ROSETTI” din cetatea Tomisului. De prin anul 2004,s-a apropiat mai mult de arta cuvântului, a descoperit puterea acestuia de a modifica structurile realităţii sensibile. A postat poezii la: www.poezie.ro; www.poezii.biz; www.revistanoinu.com; www.bocancul-literar.ro www.atheneum.ca visul.florema.ro reteaualiterara.ning.com www.nordlitera.ro www.romanialibera.com www.e-poezie.net www.hermeneia.com

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 124

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

cutia pliant deschide cutia de sticlă a cuvântului în care un clopot de lacrimi îmbracă în sunete tăcerea picături de ploaie alunecă pe obrajii piticilor pictaţi în nuanţele halucinantului curcubeu niciun gând nu străbate durerea nicio cucuvea nu aşteaptă la colţuri de străzi asfinţitul câţiva arbuşti în forma unei mâini cu degete răsfirate ating cubul de gheaţă ** 2 ** pe un raft mai multe prisme patrulatere aveau epiderma pe dos rănile tuturor intersecţiilor sensurilor cuvintelor semănau cu nişte pâlnii semantice

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 125

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ sânge era peste tot temerile materiei născută din antimaterie scrâşnetul gheţii atinsă de genunchiul patinatorului sunt scrise în pomelnicul ctitorului ** 3 ** păianjenul de apă răbdarea pune la uscat trimiteţi izvoarele golului să ude deşertul trimiteţi păsările bunului simţ să zboare deasupra josniciei zăpezile stăpânului să acopere nesimţirea din noi ** 4 ** spinoasele lupte dintre a fi şi a avea dintre încrezătoarele vise de a atinge stelele şi încrâncenata materie care te ţine ţintuit într-un scaun cu rotile

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 126

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ toate acestea au menirea să te scuture să te dea de toţi pereţii până vei înţelege că gradul de conştientizare a sinelui depinde de aplecarea spre celălalt în interiorul cutiei se află o altă cutie cu alt indiciu ** 5 ** hidra de mare usturimile ochilor duce spre larg amărăciunea limbii îngroapă în cerul abisului trandafirul agăţător vindecă sterilitatea zidurilor peştele spadă retează asprimea cuvintelor cenuşă şi păreri de rău amestecate cu petale de crini * nu vom şti niciodată ce urmează dacă păşim pe bucurii trecătoare dacă dănţuim în horele bestialelor iele dacă privim în oglindă zâmbetul searbăd al trupului cutia neagră amestecă galbenul cu dungile albe

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 127

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ nu înregistrează priviri piezişe prelinse pe ziduri de case nu numără trădări şi prădări de vise amesteca numai galbenul cu dungile albe cutia neagră ţese în fibra-i de metal şi sticlă trecerea clipei spre eternitate ** 6 ** urmele de foc ale roţilor sunt împlântate în zăpadă gândul a fost despuiat de întuneric mari zboruri de lumină inundă orizontul copaci fără frunze ascultă acum ciripitul universului piramida fatală deschide feţele privirea candidă a copilului înmoaie aisbergul într-un colţ priveşte înlăcrimată speranţa ** 7 ** o toamnă bogată

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 128

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ îşi pierde strălucirea în căutări de sine culorile orgoliului pălesc treptat în faţa iernii nemiloase răspunsuri de da şi nu vor lăcui capacul coşciugului

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 129

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Raluca Nicoleta Iosim S-a născut în 4 decembrie 1987 la Timişoara. A început să scrie poezie la vârsta de 13 ani, la secţia de creaţie literară a Palatului Copiilor din Timişoara. În prezent, sunt studentă în ultimul an la Facultatea de Design din cadrul Universităţii Tibiscus din Timişoara, secţia design vestimentar.

Deşi cu pauze destul de mari, nu a renunţat şi nu va renunţa niciodată la transpunerea sentimentelor şi trăirilor în cuvinte...„poeziile sunt jurnalul meu...”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 130

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Fumez amintiri

desculţă de tine cu vântul sufocat în părul meu ud de lacrima văzduhului mă plimb singură-n liniştea obscură învăluită-n fum de amintiri caniculare ce zile! şi-acum fumez amintiri...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 131

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Suflet damnat

încă din pântec fost-ai botezat cu suferinţă; născut la graniţa dintre rai şi iad, bastard păgân cu gânduri de himeră hămesită de adoraţie, cerşind şoapte de iubire îmbibate-n fiori de pelin tu, biet suflet pribeag înfăşurat în mantia-ţi de durere-nchipuită te scufunzi printre culmi necunoscute

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 132

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ cerşetor mişel!

În paşi de vals

în paşi de vals mă scufund în tăcerea de omăt ce mă adoarme pe braţe de cenuşă mucegăită.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 133

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Eleganta aroganţă

Ssst! ascultă tăcerea cum alunecă printre noi, suntem goi de orice sentiment, da, e-adevărat... am uitat cum să râdem inocent!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 134

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Anunţ: colecţionez amintiri

colecţionez zâmbete senine priviri calde atingeri delicate îmbrăţişări fierbinţi sărutări suave vorbe de alint (donaţiile se primesc pe strada Speranţei nr.2, într-o cutie de carton)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 135

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Tămăduire putere tămăduitore, uitare! te-aşterni la rădăcina putredă a visului meu frânt şi mă-nvălui cu praf de regrete de caşmir. uitare, putere tămăduitoare!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 136

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Autoportret

sunt surâsul cristalin ce se frânge în roua dimineţii sunt lacrima amară ce inundă amintirea sunt strigătul mut al durerii ce sparge tăcerea.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 137

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Purificare pictez durerea cu flori de iasomie, maci şi salvie; uitarea o transform într-o magnolie şi chem ploaia să-mi spele păcatele pe care

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 138

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ le-am cules îndrăgostindu-mă de tine.

Blestem lacrimile murdare de false speranţe şi-amintiri otrăvitoare inundă speranţa născută din ispită.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 139

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Laurian Lodoabă Poet şi prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din România, născut la 15 iulie 1953 în Lugoj. Absolvent al Universităţii de Medicină şi Farmacie din Cluj şi Timişoara. Absolvent al Colegiului de Tehnică Dentară din Hunedoara. În prezent doctor stomatolog privat. În 1988, câştigă Premiul Naţional de Poezie „Lucian Blaga‟‟ - Sebeş - Alba. Se stabileşte în Germania, la Ingolstadt. Debutează în revista literară „Tribuna‟‟, din Cluj, în anii ‟80.

Colaborează la revistele de cultură: Tribuna,Cronica Sătmăreană, Semenic, Steaua, Poesis, Transilvania, Luceafărul, Poezia Reflex, Banat, Lumina Lină (New York), Visul, Orizont, Paralela 45, Acolada etc.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 140

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Au scris despre autor: Lucian Alexiu, Alex.Ștefănescu, Ion Cocora, Emanuela Ilie, George Vulturescu, Ada Cruceanu, Gh.Jurma, Radu Ulmeanu, Petre Stoica, Octavian Doclin, C-tin Buiciuc, Gh.Secheșan, Marina Constantinoiu și alții.

Volume:  Singurătatea sub Brooklyn Bridge.Poeme;  La marginea cerului.Poeme;  Terra incognita. Poeme;  Trei frontiere. Proză;  Lexington Avenue.Proză, 2007;  Cratere.Poeme, 2008; În curs de apariţie:  Nopţi albe peste Atlantic.roman, 2010;  Cenușa Lunii. Poeme, 2010.

Cenușa lunii Apus însângerat.

Mori de vânt peste iubirile furate. * Cenușa lunii tăcerea umbrei regrete târzii. *

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 141

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Laguna violetă înghițită de amurg o veche rană. * Stropi de ploaie molizi robiți în aura dimineții. * Chemarea cer pustiu încarcerat de lună.

* Cum amintirea mângâie marea neânvins de soare nisipul. * Driade ascunse clepsidre din ramuri ultima eclipsă de lună. * Lipit de durerea mea

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 142

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ rescriu cu sânge cenușa cuvântului. * Lacul argintat răscolit între două iubiri. * La Partoș sub roata lunii știuca își scoate la vânătoare puii.

* Sub carapacea de nisip strigătul apusului somn înghețat. * Adîncurile mă despart cu fiecare clipă de estuarul neatins. *

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 143

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Mă tem de tulburarea nisipului. încă o zi de nemurire.

Strigăt Plouă cu soare lacrima din ochii mei se rostogolește pe-un estuar din Marele Canion sub ogive de nisip apusul a înghețat.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 144

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Antalya Aș rămâne aici copil să mă mai nasc unde portocalii sunt merii dintr-un ținut neuitat unde rodiile sunt măcieșii din care mama pregătea dulceața

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 145

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ roșie arămie.

Acum le privesc cu un ochi străin precum marea în golf se reculege după izbirea de pietre.

Alanya

În golf vase de pescari își întind la uscat plasele goale prin ochiurile lor soarele arde colbul colbuit de urmele

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 146

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ turcilor seldjucizi.

Descătușat de pămînt În fiecare dimineață tot mai aproape de mormânt nici sfinții nu mă mai ajută să scuip flegma cleioasă din adânc eu tot mai sper în ziua aceea descătușată

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 147

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ cînd voi fi liber de pămînt și scuturi magice din astre vor țese în stîrvul meu o crisalidă de argint din primele silabe și ultimele rugăminți.

Rareş Meşu S-a născut la 18 iulie 1982 la Brăila. Este absolvent al Facultăţii de Medicină din Sibiu (2007), specializare în psihiatrie la Facultatea din Angers (Franţa); Între anii 2002 -2003 a fost membru al Cenaclului Literar „Conexiuni” al Casei de Cultura a Studentilor Sibiu

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 148

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Premii obţinute: premiul al doilea la Concursul Naţional Literar pentru Tineri Scriitori „Vox Napocensis” (Cluj Napoca, 2003) menţiune la concursul literar „Lirismograf” (Sibiu, 2003) Este membru al asociaţiei de fotografie „Photo à l'ouest” (din 2007, www.photoalouest.com/tiers/galerie416.php)

Cu bicicleta prin Dobrogea Asfaltul negru ce-alerga sub mine Şi umbra plopilor de lângă drum, Prea rară, M-au stors, încet-încet,

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 149

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Şi strop cu strop.

Pe-un braţ al Dunării în care apa, Cu săptămâni în urmă, Fusese curgătoare Rămase-acum mult stuf şi un noroi În care doar ţânţarii Şi mătasea-broaştei Se bucurau să aibă unde fi.

Abia într-un târziu, la o răscruce Pustie, o fântână am aflat Cu apă străvezie În uluci Şi un acoperiş sub care O umbră răcoroasă m-a cuprins.

I-am aruncat căldarea Adânc Şi-am tras de lanţul lunecos.

Iar când sorbeam din cană Săgeţi de gheaţă, Cu bărbia sus, Sub ţigle atârnată O icoană Şi trei cuvinte scrise lângă ea Mi-au traversat prin ochi în gând Şi-acolo au rămas: «Iisus te iubeşte.»

Ieri A fost odată ca niciodată. Îţi mai aduci aminte?

Te-am luat de mână

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 150

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Şi am pornit prin soare.

Ne îndoiam de toate Şi eram siguri doar de noi.

Da, ni s-a spus Că dragostea e oarbă, Ca norocul, Că viaţa e scurtă, Că prietenii mor Şi ei, Că mai demult pământul A fost adânc de mare Şi va fi din nou Când noi vom sta în el.

Doar ni s-a spus, Şi mie, Şi ţie, Dar n-am crezut.

Pesemne Toma, un străbun, ne-a semănat Grăuntele-ntrebării în adânc Şi-n primăvara aceea a-ncolţit.

Am vrut cu ochii noştri să vedem Cât este globul nostru de rotund.

Am mers pe cai bătute Şi ne-am gândit întâi Ca şi Columb pe ape plutind înspre apus.

Dar, vai, am dat de vetre cu jar stins Şi urme călcate în ţărână.

Am învăţat a fi Doar oameni.

Acum ştim Că dulceaţa şi suferinţa se împletesc Ca tulpini de glicină pe ziduri, Precum cârcei de viţă pe sârmă Ca moartea pe viaţă.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 151

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Cu siguranţă, am aflat multe Dar undeva pe drum Am uitat cine eram noi, Cei care doar bănuiam. Îţi mai aduci aminte?

Parcă a fost ieri.

Tania Nicolescu

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 152

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ S-a născut la data de 26 noiembrie 1951. A publicat în anul 2007 volumul „Drumul spre soare” la editura Eikon din Cluj-Napoca şi în 2008, volumul „Pulsar” la editura online Semănătorul. A colaborat la revista Visul, Boema, Steaua Dobrogei. „Am învăţat Cuvântul. Şi venind pe lume într-un secol anume, am fost întâmpinată de lumina rece a becului electric de tavan aninat, ca un trofeu reputat în revoluţia tehnico-ştiinţifică de om câştigat.

Apoi în timpul care lin a trecut, în linişte-am crescut după clarele precepte ateiste în care nimic nu mai era sfânt, în afara antropoidului demiurg ce peştera pictată urma a şi-o schimba pe nava cosmică ce-n galaxie-l va purta. Şi cătinel înălţându-mă, am întâlnit pe rând, întâi imaginile simbol şi apoi simbolul de sunete-ncrustate într-un cuvânt, iar din mai multe, ca din petalele de flori ce se deschideau rând pe rând, semnificaţiile înfloreau doar pentru mine, surâzând. Îngândurată receptam însetată din poezii si povestiri cu tâlc, învăţătura ce se cuvenea când iepuraşul cu coada tărcată imprudent încerca să plutească pe lac cu două bărci-raţe deodată, sau cum Pinocchio cel neobrăzat, ce regula impusă-a refuzat...vai ce păcat!...când uite cum eroii Feţi-Frumoşi în lupta cu balaurii cei fioroşi, de partea lor zâmbind frumos îi atrăgeau pe toţi. Şi învăţam, învăţam, învăţam despre toate soiurile de cuvinte, ca despre soiurile de flori; cuvintele calde, cuvintele aripi de fluturi, cuvintele nori...

Numai puterea cuvintelor nu o înţelegeam şi folosind-o ca un ucenic vrăjitor, o scăpam stârnind

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 153

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ năbădăioase furtuni sau ploi ce şfichiuiau cu fulgerele lor altădată seninele zări.

Dar tot călătorind prin grădina slovelor fără de sfârşit, mi-a fost dat ceasul în care-am întâlnit cu litere de-o şchioapă încrustă, harta neliniştilor care-n sunetul de bază descifrată, în inima mea şi-a reverberat ecoul deodată.

Căci ea aşa spunea: „mă uit la cer, mă uit la pământ, m-am întrebat cine sunt...”.

Ca un pur sânge cravaşat, timpul în galop a ţâşnit alergând sincopat; însă nimic atunci nu am aflat. Şi peste marea vieţii cu valul lin sau de nelinişti frământat, la întâmplare şi-n derivă, un timp ce nesfârşit părea am navigat.

Cu acul busolei demagnetizat nu mai conta în ce direcţie ar fi plutit corabia... Şi nu-mi mai amintesc nici cum şi nici de undeam auzit, dar m-a uimit simţind că nu înţeleg nimic din ceea ce adesea-n jurul meu se repeta, fără a prinde sens şi rădăcini în conştiinţa mea...

Fiindcă-mi vorbea de tot ce eu ştiam că...nici nu exista ! ”La început a fost Cuvântul! Şi Cuvântul era la Dumnezeu! Şi Dumnezeu era Cuvântul!”

Care...cuvânt? m-am întrebat. Şi timp îndelungat am căutat până ce-am înţeles; era…Lumina care izvora din ochiul inimii şi-n om - fărâma de dumnezeire – reproducea-n fractal esenţa sa! Şi-aşa am început a folosi cuvântul care înseamna, ca din iubire cu lumină a crea!”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 154

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Ana Un fluture zbătându-se pe lampă speranţa mea privind în depărtări aşteptă-n orizont trupul Anei să crească soare în zori să umple spaţiul cimentând imaculatele clipe-n cetatea visurilor. Şi-n lapoviţa tăcerii ce cade topită-i urma paşilor săi ce-au uitat să revină.

Ceaţa

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 155

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Broboane de apă strivite pe geam curgând din neant pe fundalul de cer cenuşiu se scurg cu lentoarea tristeţii în ceasul de însingurare târziu.

Unul de altul copacii se pierd rătăcind în imensul pustiu şi din pâcla lăptoasă răsar rând pe rând purtând cu-n ţipăt mut solitudinea lumii în braţele-nălţate-a rugă cerului surd. Şi-n ceaţa timpului la fel de singuri ne-nvârtim de nostalgii purtaţi revenid dar încă o dată strivim rănitele urme-ale

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 156

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ vechilor paşi de heruvim.

Desfrunzire

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 157

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Mă lepăd de cuvinte cum de frunze se leapada-n tăcere copacii înveşmântâdu-şi cu lumină trunchiurile goale.

Mă lepăd de cuvinte cum de umbre se leapădă-n toamnă copacii şi-n veşmântul auster strălucind ramurile-şi leagănă mantre şoptind.

De palidele cuvinte mă lepăd cu zâmbet senin şi-n matricea interioarei linişti una cu sunetul din veşnicii venit devin şi-n ploaie dansând sunt frunză pe vânt.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 158

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Frunza Prin iarba udă vântul a păşit spre mine grăbit târând de dârlogi bidivii din caierele deşirate de vis ale norilor scămoşaţi ce lunecau printre copacii-n purpură şi în şofran înveşmântaţi.

Peste oglinda udelor trotuare frunzele veştede calea îmi însemnau cu pete de culoare dar indecise rotindu-se-n haotice spirale pe asfalt reveneau agăţându-mi-se ude de picioare.

Molcomă muzica ploii curgea şi-acelaşi vânt

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 159

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ subţirel şuierând o îngâna răvăşind râul frunzelor roşii a cărui şoaptă se stingea sub paşii ondinei fumurii ce răsucită-n joc nălucitor într-un vârtej de frunze şi de ploi. mă cuprindea.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 160

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Luna Contorsionată limba ceasului Dali de cer precar agăţată cu lumina-n copacii de sticlă încurcată şi timpul lunecând pe ea abil ca să-si graveze numele şi-n proaspatul omăt cu umbre-n gotic stil Sub paşii mei apăsaţi zăpada-i scrâşnet de dinţi supărător ce-acoperă ecoul insidios interior pe care de-o vreme-l ascult cum paşind prin vremelnicul lut mi-l surpă-n pulberile veşniciei

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 161

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ gând cu gând.

Deja prin imensele găuri căscate spre cer doar o mâna de-ntind mii de albe stele-aş putea să ating şi-atunci de ce mă tem şi mi-e atât de frig?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 162

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cu timpul din conul inimii mele se-nalţa la-nceput doar un lujer subţire şi-apoi trunchiul înaltului pin cu umbra sa deasă parcă mohorâtă agăţând în acele sale pâna şi cerul asemenea umbrei tatălui meu. Şi-n timp ce ea tot mai mult mă cuprinde eu cea care sunt mă micşorez tot mai mult până când ajung doar cât Degeţica.

Cu timpul din conul inimii tale se-nalţă la-nceput un lujer suţire şi-apoi uriaşul trunchi de baobab cu voluptoasele-i rotunjimi în care toată seva pământului dimprejur o ascunde asemenea umbrei mamei tale. Şi-n vreme ce tot mai mult ţi-acoperă privirilor cerul tu cel ce încă mai eşti te micşorezi tot mai mult până-ajungi doar cât Tom Degeţelul.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 163

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Cu timpul creşte spaţiul haotic între noi într-un reflux perpetuu în care-i tot mai greu să desluşeşti ce-a fost şi ce a mai rămas din noi. Şi pentru că mi-ai uitat căldura şi zâmbetul şi pentru că ţi-am uitat seninătatea şi-nţelepciunea încercăm să ni le reamintim mărunte cuneiforme scrijelind peste udul nisip.

Ca pescăruşii ce-şi lasă amprenta trecerii citită de lumină până când urmatorul val se sparge de ţărm.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 164

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Unde Cer cenuşiu peste pământ prăbuşit vârtej de drum început şi drum sfârşit nici o pasare nu-şi lasă urma-n zbor si-n valsul frunzele dintre pământ şi cer ochii dor.

Unde se duc oamenii când se duc nălucile norilor se strecoară pe lângă mine tăcut.

De la o vreme pasul mi-e tot mai şovăielnic şi-nfundat ochiul ciclopic al lunii mă urmăreşte din capătul oricărui drum atent şi-ncruntat. Încotro, unde se duc oamenii când se duc

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 165

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ în plopul gol uguie monoton un guguştiuc şi din ramurile desfrunzite pustiul îmi raspunde provocator cu un prelung ecou întrebător.

Doar lumina cernută timid încolţeşte din nou şi mă învăluie pierzându-mă-n strălucitorul ei halou.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 166

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Tăcerea Sinusoidele sunetului desenate-n consistenţa tăcerii Eu o bătaie de inimă Tu foşnetul aripii de fluture Noi trăsnetul vuind în prăpăstii şi-apoi din nou tăcerea doar atât Ea.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 167

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Disoluţie Peste arcul memoriei ce între prezent şi trecut în mii de fărâme-a plesnit în zbor răsucit am păşit dizolvându-mă-n hăul fără sfârşit.

Iarba urechea-şi pleca spre pământ încă aşteptând s-audă nechezatul viu al cailor de vânt dar în urlete de lup tropotul lor s-a frânt şi rece ochiul lunii-nsângerat, sub pleoapa norului întunecat privirea ascunzându-şi în uitare-a lunecat .

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 168

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

La răscrucea vânturilor Prin oraşul aşezat la răscrucea nebunelor vânturi ce-aleargă hai-hui pe străzile pustii, păşesc ţinându-mi ţipătul bine lipit de coaste, pentru că altfel cu degetele lor abile, mi-l vor smulge pentru a se juca cu el, pasându-şi-l din mână-n mână şi făcându-l afiş avangardist, lipit peste ştirbele şi cenuşiile garduri.

Iar dacă uneori zâmbesc, colţurile gurii mele prudente nu depăsesc hotarul bunei-cuviinţe, pentru că le e de ajuns să zărească un singur firicel de fericire,

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 169

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ ca să-l apuce şi să-l deşire, răsucindu-l pe toate părţile cu curiozitate de coţofană, doar, doar, de-ar înţelege ce se ascunde în el.

De aceea cântecul meu, cu prudenţa melcului ce urcă pe raza de lună, e gata să se retragă-n cochilia sa, la cea mai mică adiere de vânt ce-ar putea frânge fragila scară, înălţată spre cer.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 170

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Rodica Puşcaşu Sunt un om mic, cu iubire de cuvinte. Poate am început să caut sensul lor mult prea târziu. Cuvântul este un univers imens, ca un puzzle cu miliarde de piese. Încerc adesea să asamblez câteva dintre ele pentru a crea o imagine ce face parte din sufletul meu. Abia atunci când am încercat acest lucru, am realizat că eu sunt minusculă şi cuvântul e mare. Caut sensuri noi pentru trăirile mele şi devin, treptat, dependentă de acest puzzle.

Sunt un om simplu şi cred în lucrurile simple, în liniştea unei cafele sorbite încet într-o dimineaţă de luni, înainte de a paşi în concretul ce mă înconjoară. Cred în verdele crud al ierbii de mai şi în mirosul mugurilor de brad, în tristetea frunzelor pe care toamna le aruncă pe alei. Tot ce ma înconjoară este cuvânt şi iubire…iubirea care păleşte şi se aprinde succesiv, iubirea din care ţâşneşte poezia.

Aceasta sunt eu, prinsă în mirajul unei lumi care mai uită seara să se demachieze, o lume pe care timpul o crestează cu riduri, apoi o face să renască.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 171

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Aventuri cu o sirenă zâmbete de copil umblă dezlegate căutându-ţi pulsul printre alge care se hrănesc cu ciupercile ochilor tăi; otrăvit, vârtejul de fotografii ţâşneşte din roata unei dacii rămâne doar oglinda tu, apoi frunzele încep să picteze amurgul pe unghii. sub apă lacrimile se agaţă de peşti orbi sub apă secundarul pulsează în ritmul căluţului de mare sub apă disperarea se desface în petale care urlă. vorbele bolborosesc lipindu-se de pietre ce-mi sparg oglinda în baloane de rouă care se ridică spre frunte.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 172

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ pe tine scafandrii încă te caută râsul meu pluteşte agăţat de vreascuri pe lângă un pescar cu ochii acoperiţi. au fost odată două oglinzi una se mai zbate ruginită şi acum sub ancoră şi scafandrii trec pe lângă ea şi nu o văd.

Insinuare în lumea ei eu în rochia de uitare albastră, un pic şifonată mă împiedic de pietrele cu miros de perdele apretate; aranjându-mi şuvitele nestatornice ce gâdilă întunericul versuri crude chicotesc după un copac ce ar vrea să valseze cu mine.. îmi întinde un pahar cu sevă rece. din râsul meu pufnesc picături de rouă şi pădurea se usucă într-un albastru şters. mă arunc într-un metrou ce se hrăneşte cu ochiul gol al călătorului grăbit să coboare la prima. trăiri ironic asortate, respiră greu sub tălpile de pantofi cu toc cui ce adâncesc cerceii pierduţi în asfalt.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 173

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ tulpini de vieţi joacă barbut lânga zidul imprimat cu verbe condamnate la conjugare greşită pe viaţă. la metrou în ochiul gol al călătorului, cheia sol îşi caută notele ce s-au scufundat ieri, cand a fost inundaţie. luna descusută pe margine, scuipă seminţe lângă o reclamă în care un zâmbet încetează să mai râdă alb. în viteza metroului ce-ţi înghite intenţiile tu dansezi tango cu argumente de perucă blondă. gene adaptate pentru joc scot din decor umbra mea creponată.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 174

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Invidii de Lună Când îl iubeam pe altul, Vântul îmi cauta respirația cu dosul palmei.

Eu alergam și vulturii mă ridicau până la cer, de unde zâmbea Carul Mare și-mi zburlea părul.

Strugurii mi se ascundeau în păr, iar zările incercau să mă imite.

Zilnic îmi copiau coafura.

Muzica mă chema să-i cant, când strunele viorii mi se lipeau de gleznă.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 175

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Curcubeul mă implora să-l asortez.

Roiurile de albine mă asaltau să le spun rețeta de dulceată de lacrimi.

Cheia sol mi se răsucea în păr.

Izbeam cu fericirea de pereții vieții, iar ecoul se hrănea cu râsul meu.

Fluturii mă cautau pe-acasă să le vând culori.

Viața trecea pe lângă mine ca o tulpină uscată...

Luna făcuse insolație de la necunoscuta lumină pe care mi-o potriveam la cercei.

Cand îmi căram cocoașa sufletului printre pietrele reci, mi-a căzut privirea pe tine.

Cand m-ai iubit pe mine bubele nu s-au prefăcut în farmec.

Altfel, te-aș fi iubit.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 176

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Despărţire în ajun de decembrie şi în ajunul acela, timpul mă cosea cu aţa rece de copacul tău.

Vulturii strângeau vreascuri de sânge la picioarele mele.

- Lipseşte ceva, din această durere - iţi spuneam, iar tu adunai lupii să-mi fluiere crivăţ la ureche.

- Lipseşte ceva, din această furtună - strigam şi munţii năvăleau un hohot nestăpânit la vale.

- Lipseşte ceva...am urlat eu şi luna iţi astupa ochii cu frunze de stejar.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 177

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Omizile rodeau flămânde Decembrie din calendar iar timpul meu gemea deja slăbit - Nu te-am iubit..lipseşte ceva - am şoptit.. apoi vreascurile au inceput să ardă, săreau scântei din păpădii; pustii, ochii tăi, s-au lăsat hăituiţi de hiene.. in ajunul acela tălpile-mi călcau haotic pe migrene; pe muşuroaie de lacrimi alergam cu cerbii de tine şi corbii mă ascundeau in pânze de păianjen. târziu dupa acel ajun, un fulger mi-a mărturisit, ca ţie, nu-ţi lipsea, de fapt, nimic.

Mesajul nu a ajuns niciodată la destinatar Întuneric zgâriat de gene Stelele se feresc De tristeţea cu parfum de lună crudă Epiderma zace cu regretele tăiate Despărţiri cu buzunarele pline de vicii Dansează Pe peronul gării În dimineaţa Când s-a schimbat ora.

Trecut exilat de iris Luna înghite boabe concentrate de stele.

Aorta se mulează pe un păianjen mort

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 178

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Emailuri boţite, ajunse la coş Aşteaptă acceleratul Care astăzi are întârziere.

Versuri şterse de bătaia pleoapelor Secundarul îmbătat cu parfum de sânge Schelete de emoţii zac peste emailuri Asteptând Trenul care nu mai ajunge.

Ana-Maria Rău-Avram S-a născut la data de 17 ianuarie 1980. A absolvit Facultatea de Matematică și Informatică, Universitatea Bucuresti, 2004, iar în prezent lucrează ca informatician, îmbinând profesia cu cele două pasiuni, poezia şi desenul.

A cochetat cu poezia de la vârsta de 12 ani, atunci sub forma unor simple versuri hazlii, inspirate din întâmplările prietenilor. Prima poezie a fost scrisă însă, la vârsta de 16 ani, atunci când suferinţa unor fiinţe dragi sa revărsat, aşternându-se pe coala de hârtie.

Consideră poezia ca fiind o formă de manifestare a sufletului:

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 179

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ „Sentimentele sunt adevăratele izvoare ale poeziei... Fără acestea, poezia nu ar avea nicio taină, ar fi doar o înşiruire de cuvinte reci şi apatice; fără sentiment, poezia nu ar fi posibilă, nu ar exista. Când sufletul tău zâmbeşte încărcat de bucurie, când suferinţa depăşeşte graniţele normalului, când inima ta plânge şi durerea altora fredonând un trist etern adagio...în adâncul fiinţei se dă o crâncenă luptă: totul în interiorul tău se zbuciumă, tresare, plânge, se zbate.

Doar versul poate alina tristeţea sau spori bucuria, doar poezia poate fi refugiul sufletului.”

Activităţi literare:  martie 2009 – Debut literar în Revista „Dor de Dor” – secţiunea poezie;  iunie 2009 – publicare poezii revista „Agora Literară”  aprilie, decembrie 2009 – Publicare grupaj de poezii în revista „Oglinda Literară”;  martie, aprilie 2009 - Publicare grupaj de poezii în revista online „Tânărul scriitor”: http://tanarulscriitor.wordpress.com/2009/03/17/anamaria-rau-poezii/ ;  Participare cu poezii în cadrul emisiunii de radio, „Nouă ne pasă”, în perioada 1997 – 1998.  Prezentare poezii on-line în cadrul cenaclului literar „Noduri şi semne” – Galaţi.

Premii:  Premiul III – Concursul de creaţie literară organizat de „Lic. Ec. Adm. A.D. Xenopol”, Bucureşti, 1997;  Menţiune – Concursul de creaţie literară organizat de „Lic. Ec. Adm. A.D. Xenopol”, Bucureşti, 1998;

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 180

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Prea mult Atâta foamete de bunuri Îneacă lumea în păcat, O nouă pată peste timpul De foc şi patimă-ncercat.

Atâta trudă într-o viaţă, De bunuri să te înconjori, Eşti doar un şubred fir de aţă, Nimic nu iei de-o fi să mori.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 181

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Atâta ură-ntre popoare, Pământu-n sânge a-mbibat, În fiece secundă moare, Copil, femeie, ori bărbat.

Atâta suferinţă poartă, Omul în cuget şi simţiri, Şi lacrimi nesecate pică, Prin ploaia multor amintiri.

Atâta doliu-n astă lume, Se nasc copii fără părinţi, Povestea neagră, viaţa-şi spune, Iar noi ne resemnăm cuminţi.

Nescrisă iubire M-apasă prea multă iubire, Cuvintele tale-mi zâmbesc, Şoptirile serii-mi sunt aripi, Le-ntind, în văzduh să plutesc.

Mă pierd în privirea-ţi tăcută, Cărări neumblate-ntâlnesc, Şi roiuri de fluturi se-nalţă, Cu tine toţi pomii-nfloresc.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 182

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ M-apasă prea multă iubire, Veri calde se-ntrupă în noi, Tulpini înverzite ne leagă, A noastră-mplinire e-n toi.

Mă chemi spre tărâmuri divine, Doar noi printre îngeri şoptim, Tomnatica dulce iubire, Ne cheamă-mpreună să fim.

Vis şi dorinţă

Înotam amândoi, pierduţi în imensitatea tăcerii, pe firul de iarbă – plăcută senzaţie-a serii, sub cerul de noapte – o pânză de vis şi dorinţă, un vals contura aceeaşi fiinţă.

Se revărsau urmele noastre pe chipul frunzelor goale, eram istoviţi de-ntuneric, acum înotam doar agale,

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 183

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ pândeai în tăcere, dorinţele visele mele, stingher deveneai pentru mine şi-amant pentru ele.

Neîmplinire De câte ori am încercat să te găsesc…

Un înger negru în ochi m-a privit.

De câte ori, spre tine am vrut să păşesc, În ceaţă te-ai pierdut, lăsând în urmă-un suflet chinuit.

De câte ori spre universul tău aripele-am întins…

Un spin în inimă-am simţit şi tu te-ai stins.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 184

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ De câte ori în vis, spre tine-am îndrăznit să zbor, O noapte-adâncă-n mreaja sa m-a prins şi-am vrut să mor.

De câte ori cu sufletul eu te-am chemat, De-atâtea ori m-ai ocolit şi m-ai uitat…

Descătuşare

Copleşitoare, ceaţa amurgului îţi poartă pe aripi suferinţa...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 185

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Sub pleoapa nopţii răstignit obosit de a lumii deşertăciune sufletul a-mpietrit…

Născut sub aripa cerului din roua dimineţii cuvântul tău plouă peste amintirea lumii...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 186

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Oana Roşu În prezent, este studentă în an terminal la Facultatea de Administrație și Afaceri, Universitatea din București.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 187

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ „A scrie poezii, pentru mine, de cele mai multe ori, este o regăsire de sine. Nu scriu de mult timp, dar mereu caut și găsesc inspirație în orice situație pentru a putea scrie un vers. Uneori e dificil să găsești cuvinte prin care să poți exprima sentimente. De aceea, am încercat să găsesc cuvinte care să (ne) poarte dincolo de cuvinte, către adevăratul sens al lucrurilor, când ele par de neînțeles. Și pentru că mereu suntem în căutarea unui Ceva, prin poezie eu am ales ieșirea din comun, considerând că este o latură care mă poate diferenția într-un fel sau altul de ceilalți. Îmi place să observ detaliile, să surprind anumite trăiri, să descopăr pe zi ce trece ceva nou în comportamentul uman fragil și impredictibil care stă la mila oricărei situații în parte, și poate de aceea, există impresia că scriu despre lucruri care mă obsedează. În loc de încheiere, mă bucur că particip la acest volum colectiv de poezie și doresc celorlalți participanți să fie cât mai productivi în acest an și să ofere în continuare iubitorilor de poezii șansa de a se delecta cu scrierile lor.”

celor ce nu știu că sunt nu știu că sunt ce sunt cum luna și soarele nu știu că sunt mai departe decât par încet, mă apropii de nimicul meu dar nici măcar el nu știe că e al cuiva

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 188

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ o mână de undeva sus îmi mișcă membrele și se joacă cu viitorul meu nu-și aduce aminte unde a rămas ultima oară și eu ajung iar să împing bulgărele nemiloasei neputințe de-ți vei privi chipul într-un ciob de oglindă același nu vei mai fi ești doar o copie izvorătă din hăul unde oamenii și-au vărsat amăgirea când din tâmplele tale ecouri ale strămoșilor încearcă să se elibereze prin nimicul meu eu le închid într-o cutie muzicală când nu vei mai ști unde cerul se termină și marea începe vei fi pregătit să primești o frântură din mărturisirea mea lasă-te cufundat într-un somn fragil, așa e mult mai ușor să multiplici un gest superficial cel mai bine îmi definesc nimicul când nu știu despre el și îmbrățișez o iluzie care să-mi poarte respirația către tărâmul umbrelor ca să mă ascund acolo în palma halucinației, distrugând realul și cum sap printre aburi, căutând revelația care să zguduie corpuri inerte prin ciobul de oglindă privesc iar și le văd cum zac și își fumează propriile minciuni acum înțeleg fascinația căutării sensului prin simboluri în seara asta topesc o lumânare și modelez figuri de ceară, să ți le fac cadou în ziua în care voi fi uitat cum e să rupi una câte una, petalele unui trandafir

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 189

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

ﾃｮn cﾄブtarea obrazului pur

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 190

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ când eu cern făgăduințe desprinse din înalte grădini nemuritoare noaptea face scrum speranțe frunze uscate pasul tău zguduie, iar praful se ridică odihnându-se deasupra unei ape tulburi împreună toți înotăm și suntem o mare care nu poate fi definită nimeni nu știe câtă mizerie s-a strâns în jurul nostru pentru că sita ne-a fost demult furată și nu mai e de găsit conducta care ne-a alimentat cândva josnicia ca să o desfundăm azi lovim cu pumnii unii în alții, în trupuri stricate de ani și-am tras pe nări miros de ploaie ca să ne spălăm singuri groapa păcatelor caut un obraz pur care tânjește după acea încordare pe care nu o poți măsura în vibrațiile din creier oamenii îl ocolesc, le e teamă pentru că mizeria lipită de piele a început să se desprindă când anii trec neliștinea rămâne eliberarea face pielea aspră, iar amorțeala se instalează de ieri cu părul meu lung scutur mizeria ce e mai rămas pe obrazul ce caută în noapte un sărut omenesc și, între timp, mă apropii de mal iată, cineva mă așteaptă

a încetat să mai fie umbră

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 191

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

când ești singur cu tine simți un cântec cum ia naștere înăuntru, și crește îl rogi să nu se oprească pentru că fiecare sunet te face să devii tot mai urât față de simetria lui, ca tu să te întorci în întuneric e menirea ta, să scoți din tine ceva ca să poți merge mai departe afară nu e de ajuns de frig ca să strâng în mine țurțuri când cenușiul e atât de viu nu pot să nu mă bucur de el și să-l las să dispară atunci în mine cântă de durere cel odată iertat dar care azi nu mai știe să ierte și mintea lui poartă o povară mult prea mare, un blestem în fiece secundă să retrăiască aceeași neputință - uitarea e un război împotriva gândului iată, a căpătat viață, e o formă vie și nu-l mai poți stăpâni cu un lasou căci cel mai frumos cadou primit vreodată e să fii unul singur, dezbrăcat de gânduri să le vezi libere cum coboară imprecis precum petale de flori suflate de vânt rebel în spirale se așează pe pletele gardianului timpului încercând să le cheme pe celelalte, să le fure ca să-l elibereze timpul, pe care oamenii l-au întemnițat în mintea lor împărțindu-l în trecut, prezent și viitor îmbătrânindu-l cu regret, îndoială și incertitudine în urâțenia mea am descoperit frumusețea lumii în întuneric inefabilul mi s-a revelat

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 192

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ timpul nu mai este al nimănui pentru că a încetat să mai fie umbră

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 193

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ goliciune

pentru că ieri am învăţat să mă înfrupt din tine într-o cameră stingheră e rândul meu acum să vânez nu suflet nu patimă numai o goliciune a oaselor pentru că eşti genul de om cu care te simţi ca-ntr-o vizuină în negrul orelor descompuse eu încă mă mai gândesc la tine şi te visez alb şi abstract când îţi sugrum ochiul pe dinăuntru rămân închisă în tine de mine de noi vroiam atât de mult să mă văd prin tine şi să-mi judec evoluţia digerând tot ce eşti tu ca să mă hrănesc cu scrumul vieţii tale și să sorb din lacrimile tale sărate numai că acum macin fiecare boabă a gândurilor tale în ai mei dinţi și te simt cu fiecare fibră a corpului meu când pici în capu-mi deschis către neant când mi-e greu să scriu despre tine şi să intervin între mine şi tine materia urlă furioasă către o clepsidră spartă și realizez că sunt doar o schijă în creierul tău mâine încerc să te lipsesc la loc ca pe o vază spartă ce e mai presus de atât

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 194

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ să îţi sfârtec gândurile şi să-ţi asigur o moarte lentă dar nu fac decât să golesc un gol

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 195

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ premoniție tot ce facem zi de zi în acest vacarm e doar să alergăm după câte un nimic căci fiecare înnoire a gândului ne dă senzaţia de déjà vu cu pași solitari am reușit să mă regăsesc printre umbre iar în această seară încerc să fiu uman pentru că am reușit să închid iubirea între doi pereți și frica își pierde din intensitate în fața celor care au început să vadă o derulare alertă a unor pelicule mentale care ne taie respirația și înghemuiește simțurile sub pat ceva din mine crește în tine, încă nu știi ce întinzi mâna, deschizi palma nu e doar o senzație acum știi că e ceva mai mult ce ții în palme, se simte o greutate când cineva s-a uitat de jos în sus la tine ți-ai pierdut fără să vrei vocea înainte să apuci să vorbești căci nu mai ai cum să numeri zilele de atunci până azi pe o ață subțire învăț să pășesc, ca să-ți arăt că sunt în stare să renunț la orice ca să strâng în pumni clipe de fericire universul ăsta are un singur prenume de câte gesturi e nevoie ca să te simți în mijlocul lui pentru că a simți pulsul vieții înseamnă a te pune în pericol

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 196

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ când o rotire a capului către stânga îți deșiră intuiția și spulberă imaginația eu caut inefabilul pe vârful limbii tale și-mi aud gândurile ieșind din gura ta încerc să le strâng ca pe niște mărgele deșirate dar îmi scapă printre degete așa cum untul se topește în piureul fierbinte azi am îndrăznit și am descoperit răceala lumii înăuntrul ei încă o dată istoria se scrie cu sânge cine îmi dă o pătură electrică să mă strecor sub ea de teamă că premoniția nu va schimba cursul lucrurilor

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 197

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

când se face târziu când afară deja s-a întunecat un gând oarecare încearcă să mă poarte către tine în mintea mea răsare o scară și o văd, e agățată de ceva când încep să urc câteva trepte, fuge de mine și crește mă cutremur când simt că nu voi apuca să le urc pe toate când pe scenă nu e nimeni și cortina încă e trasă, nu mă aștept să aud aplauze, nici măcar râsete îmi dau silința să dezamăgesc pentru că vreau să învăț cum e să cazi nu ajung la tine și căldura îmi înăbușă corpul hainele de pe mine în sfârșit se usucă după ce le-ai spălat acum o lună cu contradicții încă vorbești atât de mult despre ceva încât realizez că îți lipsește iată, frumusețea lucrurilor constă în a le lăsa neterminate sunt oameni care se așează pe Nimicuri dar noi ne poziționăm dincolo de Semne încerc să-mi amintesc când te-am simțit viu ultima dată astăzi, sfârșit de decembrie, te-au spart în mii de bucăți de cioburi iar eu, trebuie să învăț să te culeg și pentru că privesc cu neîncredere ce-ai clădit ieri şi azi noaptea târziu caut să cuceresc o amintire

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 198

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ mă gândesc atent la fiecare detaliu și printre lucrurile tale aruncate pe jos m-am ascuns și eu te împiedici de mine pentru a nu știu câta oară căutând un traseu în întuneric, care să-ți deschidă o ușă cel mai mult îmi doresc să te pot privi printr-o gaură de cheie pentru că vreau să te întâlnesc într-o altă ipostază să te privesc cum dormi când afară se face tot mai târziu când somnul stinge realitatea trăită iar eu mă feresc să număr despărţirea noastră prin chipurile tale pășind pe vârfuri cu grijă ca nu cumva să te trezesc dar oasele încep să-mi troznească oh, numai de aș fi fost o umbră sau un al doilea strat de piele să aflu la ce te gândești pentru că azi noapte ai plâns și acum cauți să-ți ferești privirea de ochii întelegători ştiu că cel mai mult ţi-ai dori să vorbeşti urât despre mine dar abia acum când liniștea a început te rogi să ningă te întrebi în numele cui mergem mereu pe același drum și o voce se aude dinăuntru și-ți spune că fiecare găseşte ce caută

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 199

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

cercuri deschide şi acest decor nu e altfel decât cel de atunci care te face să aluneci în taine şi să vezi încă o dată privirea lor sfidătoare să te pierzi iar în confuzie şi să cazi în tulburare e un proces necesar inevitabil consimţirea și oricât ţi-ar păsa să vrei într-adevăr o figură compătimitoare, lor nu le va păsa decât atunci când vor şti că au ceva de câştigat din tot acest tobogan al tatonării de câte ori disperarea nevindecării nu te face să te simţi pierdut, orice ai face şi oricum ai face, se trage o linie între tine şi ceilalţi nu ne mai balansăm împreună în acest dans al cedării şi al oboselii unei aparenţe recunoscătoare azi, ce vezi e realitate şi nu începutul unui delir ce e mai simplu decât a crea o minciună liniştită şi atent meşteşugită când adevărul s-a pierdut înainte să fi apucat a fi spus și să te culegi din fiecare vorbă spusă cândva, ăsta da puzzle!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 200

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ acum cu greu ne dăm seama că lumea rămâne închisă tocmai când ea ne-a primit cu braţele ei larg deschise şi din toată ameţeala şi acest du-te vino nu se naşte decât un cerc strâns al remuşcărilor nu e mai chinuitor să suferi singur decât a vedea suferinţa pe chipurile oamenilor aici nu-i salon de coafură unde ne putem fabrica o nouă faţă pentru ziua de mâine aici e ticăloasa prăpastie în care ierburile orientale te trezesc la realitate delirul şi disperarea te îmbrăţişează cu o mireasmă pură, suavă și un nou compromis te propulsează într-o altă cursă periculoasă prostia ca păcat e darul distrugerii, pentru că nicicând nu ai fi dispus să urci o treaptă superioară şi tot te trezeşti căzând într-o realitate coruptă, iar compuşii chimici din tine sfârâie pe grătarul unor suspine negrăite a vorbi sau a tăcea a trăi sau a muri printr-o încercare idioată de a trezi omul din tine îmi imaginez fără vreun sens căderea mea și gândul la nenorocirea ce va urma nu mai îngrozeşte azi ne trezim jucând într-un film mut în care banda pare a nu se mai termina e un fir de tăiat ca o declaraţie nicicând consemnată în vreun dosar ne împachetăm unul pe altul şi ne purtăm crucea enormă indiferentă

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 201

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

riscul de a fi o eliberare accidentală aşteaptă un bruiaj ca să se întoarcă la tine și să fie un lucru care să te amuţească şi să-ţi supraîncălzească sistemul pentru că semnul durerilor mute a îngheţat pe faţa ta albă şi cu atât mai mult caut să mă feresc de tine, cel legat la ochi azi porţi cu tine ceaţa şi o macara te ajută să te ridici, să devii ușor ca animalul din tine să nu mai joace sub aruncări de petarde mi-aduc aminte cum vorbeai ca un măscărici şi te ascundeai precum un tâlhar ca să eliberăm cândva un compus mai greu inhalăm o stare de moleşeală acum simţim parcurgerea lentă a unui drum către moarte și pentru că ne-am trezit smulşi din timp, la o viteză luminică te străbat prin întunecate unghere când nisipul din clepsidră continuă să curgă

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 202

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ te îneci cu propriul fluid corporal şi sângele nu ţi se mai oxigenează căci eu sunt blocajul tău cerebral te văd paralizat stând într-un cărucior cu rotile având comenzi automate asta înseamnă expunere frontală în societate are loc o reacţie – și devin o leziune în plămânii tăi știu că m-ai fumat de-a lungul unor ani şi m-am impregnat în tine, contaminându-te acum când totul are o culoare de un roşu închis ne-am intoxicat cu cianură povestea ta e ca amputarea unui sân și pornim de pe o linie genetică pe un drum predestinat inevitabilului suntem veşnicii culegători – acum însă, e vremea să ne odihnim și lăsăm loc turmei să ne pună într-o scorbură, la adăpost pentru puţin timp ne trezim apoi ca să ne săpăm singuri groapa, e obligaţia datoriei şi pentru cea din urmă oară mai vorbim cu un mort căci înaintarea lui ne va grăbi pierirea avem nevoie de un limbaj greu, şi căutăm să ni-l încolăcim singuri de gât, până ne sufocăm suntem dirijaţi de la distanţă printr-o telecomandă fără fir comutaţi prin transport la distanţă iar scutul de apărare azi e străpuns, dezactivat și o vibraţie a întregii noastre fiinţe se stinge într-un risc deja asumat riscul de a fi

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 203

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

cădere liberă e un adevăr trist că oamenii vor să uite moartea şi caută neputincioşi să scrie cu carioci scrisori către cei de acasă cu greu îţi accepţi infirmitatea emoţională ca şi când mintea ta ar rămâne într-o cămăruţă pe veci încuiată iar cheia e topită de trecerea unui timp pierdut cu o dragoste funestă mi te imaginez în linii vineţii, cu pupilele putrezite ascunse în spatele unor ploape grele, sfârşind obosite și cu obrajii roşiatici care îşi pierd din culoare şi suferă de o stare cumplită de singurătate, te văd cum păşeşti prin cimitirul oamenilor falşi, uscaţi pe dinăuntru de o plăcere mocnindă pentru autoritate când putregai şi praf se spulberă într-o agonie mentală, un răspuns sec, înnegrit pe margini, răsună în camera conştiinţei pătrunzătoare și vechile dureri îţi fură somnul şi creşte în tine o zonă de presiune azi cu toţii aşteptăm un semn al căderii frunzelor, ziua în care vom asista la propria înmormântare

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 204

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ pentru că moartea, mai mult decât naşterea e cel mai natural lucru pentru că azi folosesc criterii ciudate în a-mi alege cuvintele atunci când vorbesc cu tine tu vei încerca hipnotic să obţii trădarea mea pentru că vrei să ai o bucurie din ea lent, te vei îndepărta şi, din celulă, îţi vei pregăti cuvântul final încă te mai simţi murdar şi vei căuta o vorbă amăgitoare ca un ghimpe înfipt în trup, extaziat de potenţialul cu care vei plesni și apăsarea ispitei nu-ţi îngăduie să taci mi-aduc aminte când ţi-ai izbit genunchiul de greutatea fierului şi cum o durere pulsativă, surdă ţi-a străpuns osul măcinat de resemnare când zăpuşeala joasă din aer ţi-a înmuiat picioarele pline de vânătăi şi te-a însemnat căci azi plec de lângă tine ca să sfârşesc cât mai departe, căutând un adevăr inexistent am învăţat să-mi clădesc existenţa pe acele adevăruri oribile, decăzând atunci când mă înalţ pe nevoi primare, revenind la starea pură de animal e o nevoie degradată, diluată și inutilă a societăţii consumiste de azi și nu mai ştii ce stare îţi este provocată şi care trezită în mod inconştient firesc pentru că subminarea trezirii sentimentelor naturale e soră cu moartea și încerci să ţi le aminteşti dar amnezia unei trăiri e sfâşiată în jungla luptei pentru supravieţuire

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 205

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ mai adâncă precum nicicând și absurdul de azi nu e decât o realitate crudă a unor posibilităţi firave şi totodată, a îngrădirii intelectuale

a înjura cu stil pe Sopor Aeternus îţi sugrum înjurăturile, într-un dans singuratic al intoxicării cu promisiuni de această dată le golim şi sacrificăm un limbaj dur ca să cosmetizăm o realitate falsificând o lume printr-un comportament distructiv și pentru că, de multe ori, a spune ce gândeşti devine o interpretare greşită înjurăm ca să ne stropim cu noroiul cuvintelor - din nervozitate, necesitate, provocare, plăcere şi obişnuinţă înjurăm ca să ne dilatăm frustrările - a înjura e o formă de defulare şi ca un râgâit în direct aşa survine tentaţia de a înjura ne scobim în nas pentru o înjurătură în căutarea unui adevărat motiv şi învăţăm cu cinism de la alţii să ne transportăm nevrozele care ne încearcă azi ne dăm seama că suntem mult prea bolnavi – și începem să suferim de sindromul Tourette simplitatea noastră în carne şi oase ştie că o societate modernă nu e o oală care clocoteşte pe focul celor respinşi

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 206

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ astfel, proclamăm adevărul despre josnicia noastră reală ca să vezi, înjurăturile suculente capătă o oarecare valoare și reușim să punem în balans acceptarea - diluând osbcenitatea acum, noi nu mai înjurăm doar vorbim urât când nuanţele se pierd în toată această agresiune verbală - te simţi cumva vizat? ca să-ţi moderez pentru o clipă mârlănia şi să te fac imun atacurilor de exprimare printr-o negativitate săţioasă ne expunem unui circ inutil şi ne încearcă un curaj sub anonimat – ne târâm în locul unde am înjurat prima dată dar înjurătura nu ne mai satisface nevoile egoiste, pentru că vrem să provocăm o reacţie de panică, frică, suferinţă înjurăturile, ca şi minciuna, sunt preponderent faţă de tine însuţi - o recunoaştere cenzurată îţi etalează cunoştinţele gata, ai reuşit, eşti cool! urmăreşti gunoaiele din viaţa celorlalţi printre ale tale pentru că ai ajuns să zaci îngropat în ele când un scandal intelectual printre gunoaie într-o limbă maternă strangulată devine subiect fierbinte prin care să-ţi câştigi o reputaţie curiozitatea nesolicitantă devorează limbajul vulgar, e distragerea noastră către o perfecţiune falsă, mascată ceva ne pişcă limba - guvernanţii, propria incapacitate sau meschinătate dar înjurătura ne place pentru că ne ţine cu picioarele pe pământ

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 207

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ precum o pompă prin care viaţa pulsează în noi printr-un ritm alert, dar controlat înjurătura e ca o minte fermentată de iluzia unei speranţe și în amestecul de cuvinte grele, reci tumultul unei trăiri se îmbină cu ea, sfârâind pe trupul celor descompuşi de fiţe acum, ne croşetăm o înjurătură nouă inovativă, atent lustruită prin firele lucioase a unor marionete inerte o înjurătură care ne va distruge dar care ne va lăsa să o trăim, şi cine va îndrăzni să o înţeleagă de aproape sau de la distanţă îşi va provoca singur o migrenă

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 208

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

în recunoaştere plec în recunoaştere în anonimat către o punte şubredă, în aşteptare senzualul umilinţei de a trece necunoscut se preface într-un orgoliu nemăsurabil calc în picioarele goale pe asfaltul plin de mizerie, şi cu greu îmi vine a mă ruga pentru un strop de ploaie limpede, care să spele ruşinea ca să devin una cu apa şi să mă preling la fundul unei stări de bine știu că cer prea mult e simptomul unei realităţi indezirabile care se vrea sfârşit, dar s-a agăţat de tine precum cancerul în metastază și procesul de simbioză azi e încheiat într-un fel te invidiez pentru dezgustul manifestat faţă de oameni, îţi scuturi capul în părţi şi spui dezamăgit că mai degrabă ai fi hărţuit de o neutralitate perfectă şi ceva creşte în tine, fără încetare, o frumuseţe naturală iluzorică

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 209

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ e un amuzament teribil şi aproape ai fi râs când stupiditatea naivă de a dori să evadezi ucide furia care înfloreşte prematur în tine întinzând mâna, cerşeşti o spadă pentru priviri ucigătoare numai aminteşte-ţi de câte ori ai murit când l-ai privit pe celălalt în ochi trebuie să fi avut un stomac sănătos şi aciditatea sucurilor gastrice să fi fost de zece ori mai puternică ca să mă fi suportat căci azi carnea de pe mine nu mă mai suportă ca o fantasmă punând stăpânire pe un loc ne înarmăm cu accidentele unei trăiri fasonăm o certitudine şi ne năpustim asupra dorinţei de învrăjbire iar finalitatea suferinţei noastre nu e un fiasco oarecare, căci cu greu am urcat pe un piedestal bântuit de erori – și acum că am reuşit, gustăm o devenire nedesăvârşită extazul de a trăi în interiorul unei ore ne-a făcut să ne trezim fără vârstă şi secretele ne sunt bine păstrate, departe de această serviabilitate graţioasă a unei dureri extatice împăcarea cu sine e iremediabilă când nu ai cu cine să schimbi o vorbă şi fiecare trecător priveşte prin tine, în gol, căutându-te într-un loc unde nu eşti ascultând şi plângând pentru absenţa singurătăţii devii speriat de faptul că ai început să uiţi iată, în întuneric stăm singuri şi cerşim o clipă de linişte în care durerea stă ascunsă, în spatele unei uşi cimentuite cu picioarele scofâlcite încercăm să păşim peste cadavrele şi păcatele omenirii –

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 210

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ când rumegăm o renaştere ne trezim prinşi într-un vârtej al idealurilor şi durerii dacă-ar fi să ne oglindim creaţia în lumea exterioară, iam distruge înţelesul, şi cine-ar vedea-o ar spune că suntem nişte nemulţumiţi, nişte iubitori de suferinţă şi chin poate că asta şi suntem, atunci când spunem că ne pare rău neputinţa trăirii unui delir de fericire ne aruncă pe orbita timpului care acum curge de mii de ori mai încet – şi, acolo, vom vrea să născocim o nouă lume, să trecem gândirea dincolo – privind pe gaura cheii purcedem vizual într-un labirint al farmecelor şi tentaţiilor morţii

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 211

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

risipă un zgomot de fundal e ca o risipă unde e prea puţin de dat sau primit de nu am avea cui să dăm atunci am fi prea bogaţi cu ceva ce nu e al nostru, şi poate că aş înţelege dorinţa avidă de a avea cât mai mult ce lucru suprem ar fi să ajungem să fim sătuli de ce avem, de ce suntem şi să nu mai alergăm mereu după ceva ce poate că nici nu ni se potriveşte şi tot crescând ca durată acest zbucium cotidian, ne scămoşim singuri zilele cu rutina și în fiecare seară din ce în ce mai puţini coboară în adâncimi, căutând subpământuri ale fiinţei lor căci nu mai e o revărsare a unor gânduri ascunse, oarecare, ci dispariţia lor într-o bogăţie a seninului iată, a venit vremea ca eu să apun, încet

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 212

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ și pentru că ne dăm singuri foc şi ne prefacem în cenuşă, şi apoi o ducem prin lume să o împrăştiem trezirea noastră, pe zi ce trece, e amânată când toţi dorm noi ne târâim trăirea, crezând că vom realiza ceva ne chinuim trupul, iar povara lui ne cade din ce în ce mai greu pe umeri – apasă ucigător da, te poţi retrage din iubire, pentru că iubeşti prea mult, aşa cum frica de necunoscut simţi că te sugrumă când ai cel mai mult nevoie să cunoşti și în fiecare zi cerem câte ceva şi mereu aşteptăm să ni se dea că trăim pentru pomană de-a lungul unei străzi din Capitală sunetul paşilor tăi trezeşte un ecou mult prea singuratic și mi-aduc aminte când râdeam ca doi copii nu, nu se poate ca tu să fi murit între timp acum, ne maimuţărim, şi atât, nu facem nimic să ne depăşim doar netezim cutele cu un fier de călcat neîncins și veșnic suntem intoxicaţi cu promisiuni, dar ne plac, noi ştim că vom fi dezamăgiţi când istoria e cel mai greu manuscris al nostru, noi continuăm să nu învăţăm din greşeli e trist că foarte mult din ce suntem noi de fapt nu e decât o imitaţie de doi bani, ce se schimbă e doar contextul şi unii dintre protagonişti ai observat, găsim plăcere în a fi răi şi a face rău, recunoaşterea însă e dificilă până când şi sufletul dispreţuieşte și vrea să se elibereze într-un fel era o zi în care te zbăteai în mocirlă, şi noroiul ţi se impregna în pielea albă, curată

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 213

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ și am încercat să te curăţ, dar parcă ai fi făcut duş sub vopsea întărită câte vorbe să fi spus, vreo 3 litri de diluant concentrat nu au fost de ajuns, nu mai ştiu la anii tăi eşti scârbit de tine însuţi, de mentalitatea şi valorile tale, ăsta e momentul suprem de dispreţ cel mai dureros ar fi să simţi dispreţul aşa cum un animal simte foamea şi, deşi distrus, disperat, el aşteaptă cumpătat să-şi vâneze prada iar ţelul său e prada, dar timpul, el însuşi devine o punte, aici stă acel strop de măreţie – absoarberea lui acum, eu pier prin tine, cel de azi căci nu mai sunt vocea care să placă auzului tău

Luminiţa Săceleanu Locuieşte în Târgu-Jiu, oraş în care Brâncuşi ne-a lăsat moştenire operele sale nemuritoare. S-a născut în iarna anului 1962, pe 3 decembrie, la Vulcan, judeţul Hunedoara. „Părinţii mei, doi oameni minunaţi, ne-au oferit mie şi surorii mele o copilărie lipsită de griji şi o adolescenţă fericită.

Ordinea în care mi-am realizat visurile a fost puţin inversată – întâi familia şi apoi cariera. M-am căsătorit devreme, la 20 ani, am un soţ iubitor şi doi copii mari, de care suntem foarte mândri. După fiecare etapă a vieţii am considerat că trebuie să realizez şi altceva şi am mers înainte. Am terminat o facultate, am devenit economist,

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 214

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ lucrez într-un colectiv de excepţie şi am o familie grozavă.

Magia sărbătorilor de iarnă mă învăluie în fiecare an în aşa măsură încât mă trimite la birou, unde încep să scriu versuri. Acestea sunt doar câteva dintre poeziile mele. Cea mai îndrăgită, „Aducere aminte” este dedicată tatălui meu, care a plecat prea repede dintre noi şi bunicii mele care m-a crescut în primii ani de viaţă.”

Aducere aminte Tatălui şi bunicii mele Aş vrea să te visez, să pot să îţi vorbesc, Te simt în jurul meu încerc să te zăresc, Eşti îngerul meu bun şi mă călăuzeşti De rele şi necazuri încerci să mă fereşti.

Tu ţi-ai dorit odată să fiu un om citit Tăticule, dorinţa ţi s-a îndeplinit.

De vorbele-nţelepte mereu îmi amintesc Când soare sau furtuni în cale se ivesc.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 215

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ De vine câte-un nor, la tine eu mă rog, Nicicând nu m-ai lăsat, alături tu mi-ai fost.

In fiecare seară mă rog la Dumnezeu, La Maica Precurată şi la tăticul meu.

Prea repede te-ai dus în lumea nevazută Iar oamenii pe-aici, încet, încet te uită.

Salut-o şi pe „mama”şi spune-i sărut-mâna, Îmi sunteţi dragi şi o sa vă iubesc într-una!

Iarna Iarna vine acum deodată Cu suflarea-i îngheţată Şi cu lacrimi de argint Voalul alb i-atârnă-n vânt.

Din buchetul ei de gheaţă Flori reci iţi aruncă-n faţă, Oamenii vorbesc în şoaptă: - S-a lăsat mult aşteptată...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 216

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Are rochie de mireasă, Trena ei zăpadă lasă Ca în lumea fermecată Spre ea mirele se îndreaptă.

Din cer norii cern confetti Fulgi de nea albi-argintii, Natura toată-i invitată Şi-o caleaşcă îi aşteaptă.

Decembrie Iubesc decembrie, atunci m-am născut Ani după ani au venit şi-au trecut Vor trece şi alţii de-acum înainte, Decembrie vine şi pleacă cuminte.

Iubesc decembrie, e o lună de vis Colinde şi daruri au venit şi s-au dus

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 217

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Au scos din mine tot ce-i mai bun, Decembrie l-a readus pe Moş Crăciun.

Iubesc decembrie şi de ziua mea Am să schimb puţin şi tradiţia Şi-o să împart eu daruri tuturor, Decembrie vine şi pleacă uşor.

Iubesc decembrie, e minunată Se reuneşte familia toată Ne spunem unul altuia te iubesc, Decembrie ţie îţi mulţumesc!

Iubesc decembrie, se-ncheie un an Un altul acum îmi bate la geam Urări şi dorinţe se ridică la cer, Decembrie vine şi pleacă stingher.

Vaporul speranţei Viaţa-i minunată şi trebuie trăită, E ca marea de spumoasă sau e liniştită, Iar dacă uneori un val te duce-n larg Priveşte, înainte se vede un catarg.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 218

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Acum nu vei mai fi singur în mare, Vaporul speranţei te-aşteaptă în zare.

O barcă spre tine pluteşte uşor Şi-un alb pescăruş te conduce din zbor. În larg marea devine clară şi lină, Totul se scaldă într-o caldă lumină, Vaporul despică marea în două La ţărm te aşteaptă o viaţă nouă.

Casa părintească

De sărbători cei dragi se-ntorc acasă Şi fericiţi se-aşază toţi la masă.

Miroase a sarmale şi a ţuică fiartă

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 219

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Nepoţii somnoroşi pe moşul îl aşteaptă.

E multa veselie la casa parintească Şi care mai de care ar vrea sa povestească.

Poveştile încep şi nu se mai termină În cameră e cald şi e multă „lumină”.

Oare?

Mergeam încet, gândindu-mă.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 220

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ La ce oare?

Râdeam, iar uneori mă încruntam.

De ce oare?

Cineva mă întreabă ceva şi eu îi răspund.

Oare ce?

Mă întorc şi te văd în urma mea.

Tu eşti oare?

Plecăm împreună mai departe.

Unde oare?

Mă trezesc, e dimineţă, am visat…

Oare?

Meditaţie Gândul meu zboară acolo unde se simte bine,

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 221

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ indiferent de loc, timp sau spaţiu. În gând, sunt cine vreau eu: pot fi prinţesa minunată din palatul de cleştar, sau, fetiţa fericită ce locuieşte în vale, lângă izvorul ce susură lin.

Pot să fiu, floarea cea plină de rouă dimineaţa-n zori, sau poate, micul greieraş ce cântă fără grija zilei de mâine.

Sunt ce vreau eu să fiu în gândurile mele, dar, sunt fericită că în fiecare zi răsare soarele, că trăiesc alături de cei dragi mie şi că pot să … gândesc.

Viaţa mea În seara–n care m-am născut Pe cer o luminiţă a apărut.

Afară era frig şi gheaţă, Eu curajoasă am pornit în viaţă.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 222

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Imagini îmi apar acum în minte, Eram copilă şi eram cuminte Cu vitele pe dealuri alergam, Porumbi şi struguri culegeam.

Ce timpuri mai erau pe-atunci!

Mâncam la mere şi la nuci, Acasă, ajungeam spre seară Şi trecea vară după vară…

Anii de şcoală au zburat şi ei Alături de prieteni şi de colegii mei, Părinţii au fost cu mine mereu Să nu aflu că-n lume e greu.

Locuri, persoane, am îndrăgit Greutăţile vieţii doar m-au călit, A fost soare, au fost şi nori Iubire a fost mereu, între noi.

O primăvară liniştită s-a sfârşit, Vara caldă şi-nsorită a venit M-aşteaptă o toamnă lungă şi frumoasă Şi-o iarnă blândă, negeroasă.

Rugăciune Doamne, Dumnezeul meu Fii cu mine tot mereu, Când mi-e bine, când mi-e greu

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 223

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Să simt ajutorul Tău!

Doamne, Dumnezeul meu Când rostesc numele Tău, Sunt uşoară ca un fulg Griji, necazuri nu m-ajung.

Doamne, Dumnezeul meu Mulţumesc acum şi eu Pentru tot ce ai făcut, Pentru mine în trecut!

Mulţumesc lui Dumnezeu Că m-a ajutat la greu Şi mă rog seară de seară, Vremuri bune să apară.

Laura-Florina Stan Este elevă a Liceului Teoretic Costeşti pe clasa a XII-a, membră a Palatului Copiilor Piteşti, cercul de

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 224

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Creaţie Literară şi laureată a numeroase concursuri judeţene, naţionale şi internaţionale, printre care: 2010  Obţine diploma de cunoaştere a limbii franceze DELF B2  Concursul judetean de creatie literara „Mihai Eminescu”(premiul III – Poezie, Menţiune – Proză) 2009  Concursul „Scrisoare prietenului meu", etapa naţională (premiul I)  Concursul „Tinere condeie", secţiunea Roman, etapa judeţeană (premiul I)  Concursul Naţional „Tudor Muşatescu" (premiul II secţiunea Poezie, premiul III – Dramaturgie, premiul III – Proză Scurtă)  Concursul judeţean de creaţie literară „Mihai Eminescu”, (premiul II – Poezie, Menţiune - Proză)  Concursul „Tinere Condeie" (premiul III – secţiunea Schiţă, premiul III – secţiunea Nuvelă)  Concursul Internaţional de creaţie literara „Ioan Alexandru"( Menţiune – Poezie în limba franceză )  Concursul „Lumină lină" (premiul III)  Concursul de creaţie literară din cadrul Simpozionului Naţional „Cultura şi educaţia religioasă în contextul învăţării interdisciplinare" (premiul II)  Concursul Internaţional Winners, secţiunea de Limbă Engleză (Menţiune)  Concursul Naţional „Olimpiadele Cunoaşterii", faza judeţeană, secţiunea de Limba Engleză (Menţiune)  Concursul de comunicări ştiinţifice de geografie, etapa judeţeană ( premiul III )Turneul Mondial de Limba Franceză Olyfran 2009 (lideră a echipei Etoiles Francophones) – locul 4

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 225

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Concursul Internaţional Cangurul Lingvist, secţiunea franceză - spaniolă, etapa de baraj – locul 6 2008  Concursul Naţional de afiş literar „Albul e prea alb şi negrul e prea negru în oraşul lui Bacovia” (premiul I)  Concursul "Tinere Condeie" (premiul I – Poezie)  Concursul Naţional „Doină, doină...” (premiul II)  Concursul Naţional "Tudor Muşatescu" (premiul III – Poezie, premiul III – Proză Scurtă) 2007  Concursul Naţional „e- LITERA” (premiul I - Proză fantastică, premiul III – Poezie erotică)  Concursul „Tinere Condeie" (premiul III – Nuvelă, Menţiune – Poezie) Creaţii publicate în:  Ziarul „Argeşul”, 2007  Antologia de poezii „Doină, doină”, 2008 

Rugăciune Mamei mele, cu infinită dragoste

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 226

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Doamne, coboară-Ţi umbra peste mine Şi Duhul Sfânt ca să m-aline...

Mă-ncearcă acuma greu durerea Nu pot a îndura tăcerea.

Nu rătăci când frunzele adie, Arată-Te în zi de toamnă mie...

Vorbeşte-mi, Doamne, de trecut, Alungă viitorul cel temut.

Coboară-Ţi raza peste lume Şi lasă pacea să răsune. Şi de păcatul lor atârnă greu Să ştii, Tu Doamne, vinovată-s eu!

Suflet prigonit

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 227

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cerşeam în fiecare zi un zâmbet Umil de la mai mândrii trecători Şi din amar şi dulce umblet Strângeam dispreţuri-putrede comori.

Cu mâna-ntinsă dăruiam o clipă Eternă,burduşită de blândeţe Şi chipuri aspre blestemau asemenea risipă A unui duh pătruns de bătrâneţe.

Mă revărsam cu duioşie în durere Şi ascultam cu mult nesaţ iubirea Nu pătimaş de faimă şi avere Ci de o-mbrăţişare – fericirea.

Curgând în valuri peste străzi şi oase, Printre cuvinte, sunete şi foi.

Am întâlnit doar storuri şi perdele traseEu, suflet prigonit de voi.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 228

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Iubeşte-mă!

Pictează-mi gândurile cu nesfârşită fineţe, Îndepărtează-mi voalul ce-mi întunecă glasul, Adânceşte-mi ridul de albă tinereţe, Urmăreşte-mi printre ecouri pasul...

Iubeşte luna din ochii mei, Marea din voce, soarele ce străjuieşte a mea gură, Iubeşte orice nuanţă din mine vrei Numai iubeşte şi-această sărmană făptură!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 229

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Tăceri din umbră Tăceri nerostite desculţe aleargă Pe caldarâmul plin de noroi, Invocă, blesteamă şi-ncearcă să şteargă Văzduhul de nori şi de ploi.

O umbră se-nalţă cumplită. Aşteaptă Uitarea ca praful lumina să-nece.

Se scurge durerea încet ca o şoaptă Pe lângă urechea-mi nepăsătoare şi rece.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 230

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Sărutul nopţii

Ziua să sărute întunericul Am aşteptat o noapte-ntreagă S-ascult lumina cum aleargă Pe perna adormită...

Ieşind din cameră grăbită, Visarea a lăsat în urmă Rime de poezie nocturnă Pe gene-obosite... Şoapte tăcute, prin colţuri tăinuite Mai joacă încă scena iubirii Sorbind cuvinte din cupa amintirii De greu neant...

Al timpului perdant Se-neacă în cenuşa plumburie Până în clipa argintie Când întunericul va-mbrăţişa lumina.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 231

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 232

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Gigi Stanciu S-a născut la 22 ianuarie 1964 la Constanţa. Este profesoară de istorie la Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria‟‟ Constanţa, căsătorită, 3 copii, absolventă a primei promoţii a Universităţii „Ovidius” Constanţa, Facultatea de Litere si Istorie, specializarea Istorie – Arheologie şi a Facultăţii de Psihosociologie, specializarea Psihologie a Universităţii „Andrei Şaguna” Constanţa; premiul special la Ediţia a V-a a Concursului literar „Vara visurilor mele”, organizat de Editura şi Cenaclul „Amurg sentimental” – Bucureşti, 22 iulie 2006.

Volume publicate:  „Expoziţie de gânduri” (pictopoezii naive), Editura Amurg sentimental, 2008;  „Ce enigmatică eşti, femeie”(volum colectiv de poezie), Editura 3D Drobeta Turnu Severin, 2008;  „Cinci zile de metaforă‟” (volum colectiv), Editura Amurg sentimental, 2008.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 233

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Ars poetica Cufundare subită în terme Ca în Stix, rod heraldic să-nsemne.

Terme vechi, de sorginte latină Vor imperiul de gânduri să-mi ţină.

Amorţire cu faţa spre viaţă De un gând rătăcit se agaţă, Ca un nor necreat să răsfire Adieri din fioruri de mire.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 234

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Hotărăşte-te Târăşti şalul idealurilor după tine până când se-nţepeneşte în roţile automobilului, sugrumându-te; dă-ţi curaj şi sparge-i stresului o arcadă: pe cea stângă să-ţi pulseze arterele mai mult febră, pe cea dreaptă să-ţi ţiuie circuitele de bucurie...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 235

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Apă şi foc Hai să ne jucăm un joc: apă şi foc, eu să îmi ascund sentimentele, tu să mi le cauţi, când eşti aproape să zici foc, când eşti departe să zici apă; tu să îţi ascunzi sentimentele, eu să ţi le caut, să zic întotdeauna foc.

Hai să ne jucăm un joc, să ţină cât toată viaţa şi toată moartea la un loc: apă şi foc, foc, foc...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 236

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Sunt doar eu E mult de-atunci, au trecut zile, doar noi doi ştim câte au trecut, oraşul fremăta de nelinişte şi eu, de la telefonul public, pentru a nu fi recunoscută decât intonaţia emoţiilor, îţi spuneam de ultima mea dragoste şi prima, oraşul tău…

Oraşul tău aşa trist şi ultraaglomerat, descoperit în grădina de secole ascunsă în centru, cu raţele care dispar în apa nelimpede a lacului, cu râul ce desparte două oraşe identice, la fel de murdare în concepţia unora, oraşul tău mie îmi pare azi frumos, o oază de fericire, calmă, un loc sigur, de care nu poţi să te îndoieşti că te iubeşte, locul unde cândva a poposit cu oile un cioban şi s-a uitat la râul care curge spre străjerul fluviu...

M-am reîndrăgostit de oraşul tău, te strig mereu, dar ecoul stigătului meu sunt doar eu…

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 237

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Clipă, o rămâi!

Am rămas prosternată ca un dac la picioarele Columnei traiane: mal, mazăre, viezure, îngânam nătâng... am păşit în universul tău tumultuos ca o cascadă, am zărit roibi înspumaţi zvâcnind lateral să nu li se pună zăbala, m-am simţit ca Zalmoxis, sclav la Pitagora, neînstare să cuprindă în memoria sa toate paradigmele matematicii şi filosofiei... eu am rămas contemplând râul calm unde piroga s-a echilibrat continuând să alunece spre mare... un timp am crezut că acest peisaj ireal mă poate absorbi în el,

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 238

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ de aceea am zis: clipă, o, rămâi!

Pietriş Pietriş în suflet, Lampa nestinsă, Lentilele de fum, Ochelarii mi s-au aburit.

Citesc mesajul stelelor Din străfunduri de suflet, Pietriş strălucind mat, O plăsmuire de treceri...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 239

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Totul se mişcă

Totul se mişcă, oscilează mereu, E un pendul în balanţă, ateu, Capul mi-e greu, ca ghiuleaua de tun, Ochiul meu drept e mai mic, plin de fum.

Lumea se-nvârte şi-o pierd, pas cu pas, Când întind mâna spre nor i-un balans.

Ca un copac rugător urc spre cer, Calea privirii Lactee-o visez şi o sper.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 240

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Totul se mişcă şi nicicând nu va sta, Zboară odată cu aripa din inima mea.

Poate că mâine când tu, mângâind, Vei lăcrima, spaima nopţii zdrobind, Poate atunci va-nceta valsul greu Şi vom dormi pe o stea, tu şi eu.

Schimbare De mâine nu voi mai fi eu, oasele mele bătrâne se vor nărui peste crengile pomilor grei de floare, carnea mea flască se va frânge în mii de ghemotoace, de îmbucături pentru viermi, sângele meu prea gros şi închis la culoare va ţâşni din aortă şi voi pluti pe un plaur undeva, la întretăierea celor trei

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 241

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ braţe ale fluviului mort, de mâine nu voi mai fi eu...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 242

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Cu o aripă

Mi-am împuşcat sufletul cu o aripă, era ruptă demult de realitatea care seamănă cu o burtă de peşte, peştele lui Iona...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 243

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ „Dumnezeu ne dă semne” „Dumnezeu ne dă semne” îmi spunea odată un bătrân de la ţară, mie ieri mi-a scos în cale, pe când mă alintam ca un delfin în supa de alge, o sirenă gâtuită de emoţie: mi-a povestit viaţa ei, cei dragi grav bolnavi, ea recent operată, devenită o ulcică fără rost pe lume, rostul sirenelor este de a-i face pe marinari fericiţi, ea a cunoscut doar un marinar toată viaţa, marinarul acum e o pătlăgea roşie, vânătă, îşi numără capilarele craniene care îi plesnesc şi aşteaptă pe acelaşi fotoliu de unde trimite tridentul lui Poseidon arar să vină supa de alge gătită cu drag de sirena lui şi numai a lui... ,,Dumnezeu ne dă semne'', dar eu vreau să mă simt nemuritoare, de aceea mă alint în supa de alge ca o sirenă adolescentă..

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 244

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Gânduri de femeie

N-am agreat niciodată cuvântul poetesă, mai bine i-ar spune poiată, locul unde găinuşa cea fermecată a talentului, a sensibilităţii, a intuiţiei, a gândului, îşi aşează ouă de aur, mici ca nişte fondante..

M-a revoltat totdeauna cuvântul poetesă, de la bun început peiorativ, de parcă lumea e doar a lor, bărbătească: -Tu, femeie, mergi lângă oală, adună-ţi fustele pline de secreţiile nazale ale copiilor!

Tu nu ai gânduri, doar intuiţie.

Priveşte perechea gânditorului de la Hamangia: (Ce creator misogin!)

Femeia cu o pronunţată steatopigie şi atât!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 245

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Oraşul tău Mirosul oraşului tău mă cheamă mereu şi mereu, e semn că oraşul eşti tu, urât sau frumos nu ştiu, nu, contează atât de puţin!

Oraşul, mirosul conţin o urmă din trecerea ta...

Uitarea şi gara ar vrea să umplem la loc buzunare cu libera noastră suflare, cu firele noastre de gând o nouă revoltă crescând, s-atingem cu visul şi zarea, să fim contopiţi cu chemarea oraşului vesel din noi… uitaţi, amintiţi, moi, vioi.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 246

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Dacă-aş putea Dacă-aş putea să te sorb cu gura de ceai matinală, să mă sorbi cu ceaiul de busuioc de la micul tău dejun, să te respir cu aerul parfumat al florilor de salcâm, să mă respiri cu parfumul bobocilor de trandafiri uscaţi...

Dacă-aş putea să fiu un plasture împotriva singurătăţii tale, să trec în capilarele tale, în sângele tău, apoi în creierul tău, să fii tu un plasture împotriva durerii mele de singurătate...

O, dacă-aş putea!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 247

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Luminiţa Suse Luminiţa Suse s-a născut în Bucureşti. A absolvit facultatea de Matematică, secţia de Informatică la Universitatea din Bucureşti. Locuieşte în Canada din 1995 si lucrează la IBM Canada. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, The Ontario Poetry Society, Ottawa Independent Writers, Canadian Federation of Poets, Artists For A Better World şi a Cenaclului “Săgetătorul”, condus de Prof. Dr. Tudor Opriş.

Luminiţa Suse apare cu versuri, proză şi articole, în numeroase publicaţii şi websituri: “Cronica”, Iaşi; “Argos”, Craiova; “Europeea”, Bucureşti; “Foaie pentru minte, inimă şi literatură”; “Oglinda literară”; “Agora Universitaria”, ”Poesis”, ”Citadela”, Satu Mare;“Virtualia”, antologii de cenaclu, Iaşi; “Ultima generaţie, primul val”, antologie a sitului www.agonia.net; “Galateea”, Königsbrunn; ”Apoziţia”, München; “Astropoetica” USA; ”Viaţa românească”; ”Reflex”, Reşiţa; “Adevărul de Cluj”, ”Cetatea culturală”, Cluj-Napoca; “Lumină lină”, “Conexiuni”, New York; “Atheneum”, Vancouver; “Observatorul”, “Românul Canadian”, Toronto; “Anthology One”, “Agua Terra”, “Borderlines”, “New World Century”, antologii ale revistei “Ascent Aspirations”, Canada; “Enchanted Crossroads”, “Butterfly Thunder”, „Frost and Foliage”, “Verse Afire”, editate de Ontario Poetry Society, Canada; antologiile “The Saving Banister”, editate de Canadian Authors Association,

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 248

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Canada; “Bywords Quaterly Journal” şi “NewStalgica Hymnal”, Ottawa, Canada; “The Sage of Conciousness” eZine, USA; “Ditch Poetry” eZine, Canada; “Hermeneia”, USA; “Omnigraphies”, Franţa, etc.

Premii la concursuri literare: premiul III şi menţiune, "FlatSigned Poetry Competition 2007", Chocolate River Association, Canada Ultimele cărţi publicate de aceeaşi autoare: „Geometrii singulare”, Ed. ProTransilvania, Bucureşti, 2003; „Duminica inimii”, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2006; „Bioglife”, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2007.

Pagină de web: www.luminitasuse.com

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 249

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Poem rupt din ploaie. Grădina mea din Canada ce fac eu în timp ce americanii se ocupă cu war on terror?... am o grădină în Mosquito Creek la poalele dealului Gatineau, unde cresc legume, căpşuni, galinacee greieri, iepuri sălbatici, dihori, şi bătrâneţe pacea e crucială la vârsta mea dacă greierii, iepurii şi dihorii terorişti ar fi doar vise atunci vara ar deveni un somn liniştit în hamac, lângă roade coapte, neatinse şi chiar aşa va fi… voi pune capcane, mine explozive, otravă, apoi voi inunda toată grădina, şi voi învăţa să respir apă sub foc

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 250

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Poeme de distrugere în masă. Dezordine altfel aş fi vrut să îmi iau rămas bun de la poezie să îi mai scriu încă o dată că sensibilitatea şi frumuseţea ei sunt necesare lumii unde trăim împreună am ridicat munţi de versuri şi i-am înghesuit într-o cameră învecinată alături de bilete la teatru şi concerte, gravuri, flori acum tac toate presate între file sepia cărţi, albume, filme, discuri, caiete amprentele buzelor au fosilizat pe ceşti rictus de hedonism american sub măşti veneţiene, idealuri orfane, contrasentimente altădată mi s-ar fi părut o laşitate să încui spaţiul acela şi să plec fără explicaţie fără să încerc să le scot la lumină să le scutur de incertitudini şi angoase apoi să le pun la loc în ordine să rămână moştenire pregătită cum se cuvine dar îmi tremură mâinile şi nu îmi mai amintesc unde este camera de alături pe harta inimii fiul meu o să recicleze doar hârtia

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 251

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ restul va fi aruncat la gunoi va umple camera cu alte artefacte sublime va trăi cu altă poezie mai tânără

Portretul lui Viorel Gri. Lucifobia despre întuneric ştie mai mult decât oricine poate să distingă mii de nuanţe de gri între bine şi rău şi enumeră la fel de multe motive pentru care se întâmplă numai tragedii în ochii lui negri orice obiect are multe umbre de parcă tot atâţia sori se ridică pe firmament şi întunecă perspectivele deodată când iubeşte lasă amprente de sentimente atentate cu umbre în ecrane paralele peste străluciri necontrolate

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 252

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Inima dintotdeauna. Religioasă foamea era peste tot și în toate nu le mai încăpea în piele nimic nu o potolea când nu au mai suportat au urcat pe muntele cel mai înalt șamanul a făcut incizii adânci în pieptul albastru cu așchia de cremene a scos inima și ei s-au temut până a încetat să se zbată atunci au mușcat din carnea cu gust de pâine, pește și vin pe rând inima creștea la loc cu o convulsie de fiecare dată mustul fierbea în atrii și țâșnea din aortă netulburat

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 253

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ unul singur s-a întors de pe munte din buzunarele lui curg și acum grâul, peștii și strugurii și deși nu s-au terminat niciodată mulți nu vor să creadă că inima aceea este încă vie

Hemoglife. Father of pearl în aprilie îmi dezgrop morții, algele, epavele întredeschid inima pentru alt bob de nisip reziduu dintr-un veac recent trăire redusă la o gămălie de sidef răscolit cu viscole în sângele meu nu mi-ai dat timp să iubesc, tată atât de aproape ne-a fost dansul respirațiilor în primăvara astmatică atât de tangibilă, limba de moarte a trecutului ți-a alunecat de sub buricele degetelor perlă

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 254

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Sunt defectă. Mi-am pierdut vocea îmi place să ascult versuri la telefon poezia şi telefonul sunt singurele locuri unde pot fi găsită

sigur exist

altfel numai

să lipesc silabe incandescente pe limba cui recită psalmii frigului

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 255

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Psalmul 41291 1 Doamne, a venit iar ziua aceea când răul nu se mai poate desfăta cu nimeni şi se ghemuieşte în sine 2 genele lui cercetează închipuirea, buzele sărută năluci şi scrie poezii despre nedreptate 3 roade miezul mărului precum un vierme şi cuvintele lui se dezic de iubire 4 căci de sâmburele ei el nu se poate atinge coboară păsările din munte şi ciugulesc din poama stafidită 5 iar când poama cade pe pământ, el se mută într-un bob de nisip şi arşiţa îi usucă

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 256

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ măduva tulburată a oaselor 6 Doamne, se jeluieşte el, toţi îşi întorc feţele de la mine, dar de ei nu îmi pasă dar, Doamne, tu până când?

7 până când ploaia imaculează urmele din inima nedreptăţitului, până când neaua îngroapă muntele

Visul din vis. Viaţa a fost întodeauna rutina de a ţine mintea ocupată cu algoritmii existenţei iar a creşte mare a devenit sinonim cu a împiedica licuricii din inimă să se aprindă în faţa miracolelor improbabile în timp ce lumina făcea minuni în ceruri îndepărtate întrerupând întunericul cu nebuloase, galaxii, quasari în aşa o teribilă dezordine

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 257

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ de parcă un copil s-a năpustit seara în grădină fluturând sabia de plastic şi a ridicat toţi licuricii în spaţiu

Erotheia. Noaptea colților lungi umbra ta mă visează colorat şi geme cresc din pectorali celulele mele necontrolate haită de lupi gura ta înfundată în axilă nu ne mai încap în piele tumoarea de foc și frigul canini incandescenţi fac incizii tot mai adânci în biserica inimii

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 258

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ fiara își ascute urletele la marginea spectrului tu lup infraroșu

Iernile de altădată. Amintiri despre oamenii mei de zăpadă au părăsit lumea pentru pajişti mai albe unul câte unul s-au scufundat în viscole verzi braţele mele prea fragile să le cuprindă ultima suflare neavând suficient frig în inima de copil nerăbdătoare să cresc mai repede şi să îi întâmpin cu sânge rece precum cel al adulţilor când se vor întoarce la mine albind

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 259

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Mariana Tănase

Născută la mal de ape în Brăila la 20 nov.1954.

Absolventă : 1997 - Design vestimentar- Colegiul "STUDIUM" Galaţi.

2000 - Colegiul Universitar "SPIRU HARET" – Filiala Câmpulung de Muscel DEBUT: 1966 - În cadrul zilelor atestării oraşului Brăila.

1969 - 1970 colaboratoare la revista liceului şi ziare locale.

1993 - 1997 colaborator la ziarul "Libertatea" - Brăila cu probleme pentru tineret. „De atunci, am publicat constant versuri, grafică, caricatură, articole sub semnătură proprie în diferite

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 260

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ ziare, reviste tradiţionale precum: “Tribuna învăţământului”, Revista “Pisica” dar şi în format electronic: ”Visul” – aici am realizat şi prima siglă de pe frontispiciu, modificată în 2009 de Ileana Floran Revista “Arcada”, “Albatros” – Revista Societăţii Române de Haiku, precum şi în volume colective- “Ferestre: Grafică şi poezie”, Volumul antologic “Vara visurilor mele” editura Amurg sentimental – 2007, “Drumurile vieţii”, Elemente de management educaţional şi cultural” “Management educaţional şi cultural” - Editura Paul Polidor 2006, “Managenment educaţional şi interferenţe” Editura Paul Polidor 2007.

Amintesc aici ultimele premii: - Premiul "Special" al Fundaţiei "Paul Polidor" nov. 2005.

- Premiul al II-lea pentru proză la concursul "Amurg sentimental", Bucureşti 2006.

- Premiul al III-lea acordat de site-ul "Bocancul literar" la secţiunea "Poezie de idei", nov. 2006, Premiul II pentru critică literară pe acelasi site 2008; - Premiul I acordat de revista "Visul" la concursul "Vis de iarnă" - dec. 2006.

- Pe site-ul www. poezii.ro în perioada nov. 2005 dec. 2006 am obţinut 3 premii I, 4 premii II, 1 premiu III la diversele concursuri organizate pe site, pe site-ul www.hanulancutei.ro Locul I la concursul “Creaţii pe o temă dată” – ("Binecuvantati animalele si copiii", Glendon Swarthout) 2007 şi locul III in 2006 la concursul “Creaţii pe o temă dată” pornind de la un citat Aşadar, timpul - un timp şi un alt timp. Timpul trecând - timpul crescând şi mărindu-se.

Care era eul

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 261

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ timpului? Un chip şi un alt chip.

Locul I din săptămâna 7 (concurs săptămânal online) la concursul de Haiku 2007, Locul III la primul concurs senryu dec. 2007 – ian. 2008.

Corespondent "Novopress", Premiul I pe site-ul www.didactic.ro şi INTUITEXT - la concursul “Povestiri de vacanţă cu micromonografia “Apa Dunării, amiralul ralizărilor”. Sunt profesoară de Educaţie plastică în oraşul meu natal, la Şcoala “Fănuş Neagu”.

Din ciclul: Runele destinului Amantul meu, soarele Sunt născuta unor altor spaţii Venită pe aici din veşnicie Care nu are cum ca să mai ştie Drumul spre-napoi la constelaţii.

Sunt o hologramă, am conştiinţă Lumina de la Soare curge-n mine Voi străluci în alte noi destine.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 262

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Atuncea când voi trece în nefiinţă Mă-nchin la Soare, în RAze mă îmbrac Cununa lui de şerpi în împletire Încapsulate-n somnul din neştire Mă-ncoronează-n roşii flori de mac Cu toată nuditatea fără trac Să m-aurească razele din fire !

Cal de povară Cu mâinile şi gândul adesea ocupat mă pierd în zări… Dinspre visare frământ cu mâna-n lut amestecat un răspuns, cu încă o-ntrebare.

Ivesc aripi de clipe dintre palme la mine-i azi albastru, mai exist!

Materia o plimb cu gesturi calme cântarea unui cânt cu prim solist.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 263

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Se nasc, se-ntrupează, împietresc e noapte sigur, luna-i la plimbare...

De ce e mâine luni şi se rotesc ore prelungi, mişcate din cărare?

Cu frământul meu cel pământesc, Licorn m-am înhămat la Carul Mare !?!

Paleta pictorului Popoarele de frunze vor să moară Dar nu oricum, ci ca-ntr-o simfonie În care vara coboară pe o scară De ROGVAIV, de calm, de armonie.

Se înroşesc prea verzile frunzişuri Oranjul soarelui prelinge aspre focuri Iar gândul se ascunde în hăţişuri Cromatice în care joacă alte jocuri.

Se coc gutui în galbenul de lampă Lumina are irizări de-ngândurare

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 264

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Iar verdele virează într-o stampă Prin care pleacă vara la plimbare.

Albastrul cerului s-a intensificat Umbrare de credinţă lasă pe la tâmple De indigo, de jertfă, de un alt păcat Al morţii care vrea să se întâmple.

Din nebunia asta de culori şi de schimbare Ce ard cromatic, cardinal, încet, încet Se-nalţă crengi, sterpe se-agaţă-n zare Cu degete subţiri, năluci de violet, Prin care-acum rugina toamnei curge Balamaua vremii solstiţiul îl roteşte Iar anotimpul apa vremii lui parcurge Vara către toamnă cu frunzele păşeşte Punct cardinal din care culorile iveşte. Împlinire Să nu îmi spui iubite în haine noi să mă îmbrac festiv la cina asta! Iată, Căzut-au frunze şi arborii sunt goi.

Eu vin la fel, o Evă toată dezbrăcată!

Nici măcar o frunză o umbră nu va pune Originii din care aşa precum o ştim Ieşim, venim cu toţii în largă astă lume Furăm acel ceva, ori îl primim, iubim! În numele a ce-i frumos şi sacru

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 265

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ În armonia nudă, primordială Hai, lasă-mi hainele acolo jos.

Din eu şi tu să arcuim spirală Să devenim acel copac umbros Cu frunze de descântec. Ce morală!?!

Pumnal letal Îngerul, Cu aripile a-mbrăţişat genunchii Şi capul peste ei şi-a aşezat Ca un alt fetus din rărunchii Unei dureri ce tocmai l-a-njunghiat.

Picură pe vânt otravă de cuvinte Le mai adaugă şi un zâmbet fals În micimea răului îşi au sorginte Şi se-nvârtesc în ritm de vals.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 266

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Şoptesc izvoarele a clarul lunii Îngerul s-a-mbrăţişat fetal Pe lumea asta când nebunii Rănesc în purităţi accidental El pleacă trist, se duce cu străbunii Ucis de-otrava spusei, un pumnal letal.

Euritmii cu haruri de urcioare (bunicului meu, Laios K.) Mi-s mâinile modele din lutul modelat de-un vechi olar din fagure de floare cizelat de vreme în crez şi în păcat euritmii din roată şi luturi de urcioare.

Dorinţele-arzătoare, hrănitoare seve se doinesc cu moartea scursă-n lut sunt ostoire calmă şi arcuita vrere

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 267

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ din ţipăt neodihnă se naşte început.

Adunate-n lutul remodelat de mână Atâtea idealuri! Atâtea dimineţi!

Doar roata-aceea pe care-o ştim, bătrână învie iar urcioare, din ostoite vieţi.

Tăvălite-n lutul din trupul nu ştiu cui dar viu, şi-n stare să-nfioare mi-aşez mâinile pe umeri de statui.

Euritmii cu haruri de urcioare.

Să ştii că-s fiica cerului, pământ de vise de nevoi trupeşti lăsate-n lume, cu porţi de suflet larg deschise călătoresc şi ştiu că nu am nume.

Ca orice pleoape, ale mele bat albastru deschise spre trăiri de ceruri planetare ades cu oboseli, vioiciuni contrare

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 268

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ cum pe senin sau printre nori un astru.

Un înger face pază de-a dreapta peste umăr el mi-a lăsat spre mâini mai multe pene de scriu frumosul şi urâtul cu aceste semne cu sufletul gârbov, bătrân, când foarte tânăr.

Noapte la stână

Latră câinii aprigi târla stânii Bate steaua-n miez de noapte Din opaiţ lumina spune şoapte

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 269

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Cădelniţând frământul mâinii.

Ciobanii beau tutunul răsucit în foaie Luminaţi de focul mare-al buturugii Ochii scurmă doar, fac serviciul slugii Iară corpul la odihnă se înmoaie...

Ziua s-a trecut în transhumanţă Oile-s intrate-n somnul lor din ţarc Doar zăvozii au atenţia ca arc Slobod în timp lătrat cu rezonanţă.

Muntele aprinde stelele de strajă Şoptesc izvoarele a clarul lunii Ca de mult, poveştile străbunii Valea cheamă fumurile-n vrajă.

Noaptea se fixează-n crucea ei, Doarme turma în desimea blănii, Dorm ciobanii-n buza stânii, Treji doar câinii cât nişte viţei !

Bargain dog Ce zile-a strâns clepsidra-cimitir!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 270

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Ce multe boabe în colierul morţii!

De parcă i-ar păsa ca sorţii Îi cade pleaşcă noul chilipir ...

Mai bântuie fantoma printre noi E străvezie după cum o ştiţi La zarul sorţii joacă nou veniţi Ruleta rusă pe un plai cu boi...

Doar norocul va veni acuş Adus de cele patru vânturi Să caşte iar închise uşi Să sune iar în stinse cânturi Noroc porcesc, noroi de pluş Mâinile muncesc frământuri.

Lecţia de înot

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 271

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Pentru Gruia, ciobănesc german, in memoriam Amiază lină de câmpie. Şopteşte Dunărea în cursul ei.

Pe malul apei câţiva derbedei azvârle pietre-n faţa ei lucie.

Văluresc din plete înspre maluri mă scurg cu tot dinspre lucire Gruia intră-n apă peste fire un lup măreţ cu frica în simţire valuri !

Apropiaţi suntem si înotăm câineşte din ochii mei îndemnuri trec în el Hai Gruie! Măi Gruiosule căţel! Înoată bestia, dar sufletul scâncel, scânceşte!

Dau din coate, mă sucesc pe spate Gruia peste ape stă cu nasul dă din labe ca să ţină pasul plonjează-n amintire, fiindcă ceasul astăzi l-a chemat cu brassul să înoate...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 272

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Daniela Maria Varvara Împlineam 11 ani când se stingea din viaţa aceasta Nichita Stănescu, cel care avea să devină poetul meu de suflet. În acea zi tata mi-a cumpărat un fular alb… După ce am terminat gimnaziul la Şcoala Nr. 1 din Corbu, am ales liceul constănţean care mă pregătea pentru o meserie în halat alb, dar am realizat că, dincolo de ideea nobilă de a vindeca oameni, nu pot să lucrez într-un mediu plin de durere, de boală. În anii adolescenţei am descoperit pe cont propriu literatura, mai întâi poezia eminesciană şi cea simbolistă, apoi pe Nichita Stănescu şi Mircea Eliade.

După ce am citit Biblia şi am cunoscut îndeosebi Evanghelia după Ioan, apoi proza dostoievskiană, m-am îndrăgostit iremediabil de Logos, de Hristos, Cel care îmi răscumpărase viaţa prin jertfa de Sine. Am studiat limba şi literatura română şi teologia la Oradea. O scurtă perioadă am fost redactor colaborator la Radio Vocea Evangheliei, Oradea – realizatoarea emisiunii “Pelerini la porţile Cuvântului”. Din 1996, anul absolvirii facultăţii, până în prezent sunt profesor titular la şcoala din comuna natală. În memoria celei mai bune prietene care îmi apreciase neînsemnata producţie poetică, am decis să trimit creaţii la un concurs literar – “Porni Luceafărul…”, de la Botoşani. Aşa se face că pe 15 iunie 2008 a fost prima mea întâlnire pe viu cu poeţi, acasă la Eminescu. Şi în anul următor juriul m-a onorat cu un premiu, la acelaşi festival. În septembrie 2008 am mai primit o distincţie menţiune la concursul literar “Visul”. Pentru că vreau să studiez mai aprofundat fenomenul poetic, urmez şcoala doctorală (Universitatea “Ovidius”, Constanţa). Am

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 273

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ publicat diverse articole literare şi grupaje de versuri în “Ex Ponto”, “Revista Română”, “Ateneu” şi “Interferenţe didactice”. Prin ceea ce voi face îmi doresc să rămân mereu în slujba Cuvântului, a Adevărului şi a Frumosului.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 274

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Logos Ar trebui să recuperăm Cuvântul – ne spunea – să îl lăsăm să ne nască din nou, punându-ne pe buze Verbul, înţelesul de sine, în tumultul acestei ere post-…

Dar avem faţa acoperită de vălul păcatului ancestral, peste care noi văluri cu fiecare gând ucigaş se adaugă.

Nu vedem decât ceea ce ne închipuim că este într-un spaţiu îngrămădit între ochi şi glasul claustrofob al insului muritor întru carne.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 275

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Rătăcire

O junglă de-nţelesuri sugrumă adevărul, vipere flămânde înveninând lumina Cuvântului etern, lăsată călăuză la începutul firii.

Iubirea e diformă; străbaţi hăţişuri dese pentru-a-i găsi o noimă, un rost ce repede se-ascunde sub genele plecate a vină şi-a uitare.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 276

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Irodiadă

Cuvântul mi se opreşte neputincios la întrepătrunderea dintre lumi, speriat de urletul minciunii de-afară, de formele hidoase ale rostirii ce se multiplică într-o naştere continuă.

Irozi cu ochi bulbucaţi aşteaptă noi sfâşieri de prăzi milenare “Ucideţi!” – e semnul de atac şi săbii scoase din teacă se aud la fiecare pas.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 277

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

De profundis

În cochilii strâmte - utere diforme se zbate înfricoşat urletul naşterii mele; unde eşti, moarte? - îi strig după fiecare zvâcnire ce mă conturează, dar ea mă azvârle mai aprig de limba de ceas care încearcă să-mi înghesuie timpul în vene; rănire continuă cu pas cadenţat, lăsând urme cleioase pe nou şlefuitele punţi; sub fiecare bocanc mă târăsc să-mi vărs clipele îmbibate de viaţă; ceasuri prea multe şi din ce în ce mai mari se căscă înaintea mea, ca nişte guri de prăpastie, la fiecare deschidere-a pleoapei; să mă nasc? să mai stau?

Trupul meu pendulează între cântec şi somn, durere – extaz; o sevă subţire şi purpurie se prelinge de pe acele timpului pe podele, împuţinându-mă, astfel, înainte de a mă naşte…

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 278

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Peratologică Ceasuri – temniţe ale timpului, coji ale fiinţării în trupuri finite, chircite sub ceruri şi pendulând mereu între limite, zbor mărginit de privire şi cocoşat în cochilia auzului…

O! palimpseste ale durerii pestre trecerea noastră, deschideri la nesfârşit ale exixtenţei noastre rănite lângă porţi mereu zăvorâte…

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 279

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Leagăn Scrutăm infinitul crezând că nu doare, dar privim apoi ruşinaţi spre ţărâna care înfloreşte pe fiecare por al existenţei noastre.

Ne dăm huţa între cer şi pământ Şi e atât de amplă legănarea noastră, presărată cu salturi mortale, pe un fir atât de fragil cum e viaţa.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 280

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Din dor de Nichita Ne lăsăm târâţi de privire, absorbiţi de un ochi întinat, conturat nu de o pleoapă de înger, nici măcar conturat, ci pe jumătate înghiţit.

Iar dacă aş spune de o gură cu dinţi, m-aş rătăci prea adânc printre cuvintele – sau necuvintele - lui Nichita.

Mă întorc şi spun: Totuşi, ce trist este că nu putem să fim sfinţi!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 281

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Zăpezi de sub pleoape Ninge poveşti argintii între pleoape cuprinse, iubiri îngânate-n descântec sub vraja cuvintelor – vise.

Rostiri - azi diforme – peste păcate nescrise…

E viaţa prea scurtă s-o-mbraci în morminte; dar vine o vreme când nici cele sfinte nu-şi mai găsesc rostul şi mor în cuvinte.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 282

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Apus (Ninei)

Apun zăpezi peste cuvinte; gesturi dezbrăcate de sens sculptează-ntrebări nerostite...

Lumina iubirilor caste apune încet, presărată-n morminte.

Drum de cenuşă, petale de vis sub pleoape de cer scuturate-n abis…

Rămâi - îi spuneam – sau du-te degrabă, o lume diformă te leagănă oarbă, când şoapte se nasc din a vieţii povară şi umbre de cer cresc lin a vioară…

Cât poţi să mai zbori, cât poţi să mai stai, transformă-ţi apusul într-un înger bălai!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 283

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Migrare (Pe un mal de gând)

Un scâncet albastru la margine de cocor şi de oră înjunghiată într-un val de mare moartă…

Cine va putea găsi ciobul din spuma ţăndări făcută pe un mal de gând, într-o seară?

Sunt nestatornice visele ca o maree peste un istm în formare şi călătoare sunt, ca o pasăre într-o eternă migrare din locul rămas nenumit – de la izgonirea din Grădina Eden, spre cel numit Sine.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 284

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Llelu Nicolae Vălăreanu S-a născut la 01.01.1948 în Vălari comuna Stăneşti jud. Gorj, absolvent al Facultatii de Studii Economice în anul 1971 si al Facultăţii de Filozofie în anul 1978 din cadrul Universităţii Babeş Bolyai din ClujNapoca. „Sunt din 1971 statornicit în oraşul Sibiu, căsătorit, am profesat ca economist în diferite funcţii în societaţi din ţară şi din oraşul Sibiu. Am avut şi am pasiunea scrisului cu predilectie poezie. În măsura timpului disponibil sunt un mare cititor şi iubitor de poezie şi în general de literatura şi alte arte.”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 285

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Vraja nopţii

Vraja nopţii cade-n aerul aprins Ca aripa pe-un vis scrobit, Hoţul fericirii e întotdeauna neprins Tu nu mă crezi, că te-am iubit.

Misterele ard încopciate în file rupte Scrise cu peniţa subţire a iubirii, În aşteptarea pierderii clipelor abrupte Rostogolesc cuvinte pe albia rostirii.

Smulg pleoape arse-n lacrimi de ape Colorând roua florilor îmbujorate, O ceată de îngeri cântă pe aproape Rostuind secundele înalţării curate. Şi noaptea e vrajă şi vraja e noapte Întunericul aşteaptă să cazi în capcană,

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 286

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Te aud venind la mine prin şoapte Ori vinul îmi fierbe uitat în stacană.

Ori noaptea se scurge, ori vraja se pierde Tu împlinire a lumii, doresc să-nfloreşti, Mă inundă lumina cu galben şi verde Acum iubirile toate, s-au stins nefireşti.

La crepuscul de lumină Doru-mi-i de maci în grâu, Noaptea, pe înstelări divine, Când îsi plânge apa-n râu Focul inimilor pline.

Hai să punem la fereastră Pe pervaz la geam cu storuri, Vasul cu muşcata noastră Ce înfloreşte-n inimi doruri.

Ori purtaţi de vântul serii De prin văi şi până-n stepe, Să culegem miezul verii Din copitele la iepe.

Să străbatem zarea-n lume Alergând ca mânjii teferi, Până se vor face spume

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 287

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Şi în coame cu luceferi.

Când am paloşul la brâu Iar pe umăr port o flintă, Tu iubito pune-mi frâu Ca iubirea să se simtă.

La întoarcerea acasă Codrii să-i străbat călare, Şi în ierburi ca o coasă Să mă-ntunec la chemare.

Nebunia asfinţitului aproape La crepuscul de lumină, Să mă plânga-n râuri ape Şi pădurea din colină.

Când o lacrimă fierbinte O să-ţi cadă pe obraz, Să nu uiţi că-n necuvinte Stă muşcata din pervaz.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 288

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Duioasă mamă În suflet Mă întâlnesc cu tine Duioasă mamă, Desprinzându-te din moarte O imagine vie Care se aşează Lângă icoana Din camera mea. Şi într-un târziu Somnul ori uitarea Învăluindu-mă În liniştea nopţii Mă face să vorbesc cu tine Şi mă trezesc din vise Cu păreri de rău Singur.

O, doamne!

Câtă iubire a fost în tine Încât a mai rămas

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 289

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Şi după moarte Acasă.

Tristeţea mea Prinde aripi Cu care ma înalţ În văzduh, Să găsesc steaua ta Luminoasă.

Toamna Se plimbă toamna în caleşti de aramă Ploaia varsă lacrimi şiroaie de cristal Şopteşte vântul cu aromele din cramă S-a îngreunat şi geanta agentului poştal.

Cohorte de senzaţii în tăceri obscure Coboară-n gânduri taine nepătrunse Vine o melancolie încet ca să ne fure, Iubirea dusă în locuri mai ascunse.

Un joc nervos de umbre, bântuie înserarea Ne ard în pleoape roşii orizonturi Pe chipul toamnei se-nvăluie mirarea, Visul se împarte pe mai multe fronturi.

De sufletul pustiu, prindem o aripă Şi păsări ne brăzdează bolta minţii Pe drumul greu tristetea vine-n pripă Acasă ne aşteaptă înduioşaţi părinţii.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 290

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Frunze vestejite se-aşaza pe tăceri Cărările luminii sunt tot mai reci şi scurte O bruma stinge flori şi cântecul la greieri Ţăranii filozofează minuni, prin curte.

A înflorit un măr, e semn de toamnă lungă Neliniştile iernii au prins un contur şters S-aducă toamna roade-n hambare şi în pungă Şi toate se vor duce la fel ca noi, din mers.

Noaptea Noaptea lumii-i noaptea noastră, O străbate un car poştal, Tu să-mi numeri la fereastră Stele-n cupe de cristal. Şi-n băute vinu-mi pare Lacrimă din raze stoarsă, Ochiul tău să-mi fie soare Când am inima mai arsă.

O să bei şi tu o cupă De licoare şi iubire, Braţul tău să-mi fie după Sprijinul de răzvrătire.

O să dorm un somn de vise Cum ai vrea tu să-mi oferi,

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 291

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Ca într-un fel de paradise Unde-s numai primăveri. Şi de o fi ca împreună Sa zidim pe cer o umbră, Vraja noptii o să-ţi spună Nu-i nimic, doar frica-i sumbră. Şi de ce să-ţi fie teamă Când pământu-i tot o noapte În care spiritul te cheamă Către formele mai apte.

O! De aceea, vino iarăşi Pe carari de bolţi lactee, Ca să fim din nou tovaraşi Nu în viaţă, ci-n idee.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 292

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Şi aşa trece

Sunetele vocii tale Sunt atât de suave şi calde Ca aş putea sa nu le aud Îmi este deajuns închipuirea.

Lumina ochilor tăi Este atât de vibrantă O simt cum îmi arde dorinţa Şi nu mă mai apropii.

Urmele paşilor tăi Sunt atât de neverosimile Îmi este deajuns să sărut glezna Pentru ca să simt cum calci.

Dragostea ta este o umbră Care creşte odată cu iubirea E deajuns să ajungă la amiază Ca să se piardă în linişte. Şi apoi nimicul e atât de întins Că se creeaza o entropie Încât, e deajuns să-l percepi Ca să ştii ca totu-i fără rost. Şi ce ar putea fi viaţa Decât o clipă decăzută Pe care nu o luăm în seamă Fiindcă şi aşa trece.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 293

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Tu dormi Mă întorc la tine, iubito, lângă foc, La casa razleţită, ca un cuib uitat, În mângâiere, noaptea dorinţei o sufoc, Afară vântul se-ncinge ne-ncetat.

Mi-e somnul viscolit de o lumină rece În care crinii plâng după veşminte, Aud cum timpul prin ceasornic trece Şi luna prin perdele se face că ne minte.

Trupul tău mă arde ca un jar, Stăpân peste voinţa-mi sedusă şi sihastră, În sobă mai trosneşte butucul de stejar Şi noaptea se destramă, pleşuvă şi albastră..

Iubito, zorii ne-au surprins cu o rază Şi-n mobile a prins căldura să se aşeze Tu dormi, eu o să rămân de pază, O umbră neştiută ca somnul să-ţi vegheze.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 294

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Simfonia unor vorbe De pe întinderile mării, ale valurilor buturi Se răstoarnă peste ţărmul viselor sentenţios, Tu acoperă, iubito, cu o vară de săruturi Timpul ce ne părăseşte cu un aer graţios.

Pân' la inocenţa clipei, fără insolente plângeri, Cu o alintare nudă să mai torni un vin în cupe, Când ne bântuie furtuna, o sa-mi cânţi în cor cu îngeri Simfonia unor vorbe care gândul sa-mi ocupe. Şi cu valurile-n braţe, până-n largul diafan, Sus pe crestele în spume, tu să fii a mării nimfă, Eu rămas doar cu mirarea unui ucenic profan Să simt cum iubirea-mi urcă-n sânge şi în limfa.

Poate atunci a sosit valul pâna-n ochii tăi marini, Ca să înţelegi tot rostul alergării înspre culmi, Luna, în târziul nopţii, dezbrăcată în ţarini Varsă o lumină rece din pădurile de ulmi.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 295

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Ziua

Ziua aceea pe care o aştept E coarda unui arc întins E simţul din umbră deştept Pe care nu l-ai atins.

Ziua aceea nu-i ca oricare E o flamură-n vânt tremurată E un destin venit din născare Cu o apă a vieţii curată.

Ziua aceea poate fi şi de graţie Dacă îngerii sunt într-un cor Să aibă cu tine o relaţie, Cu care să intri-n decor. Şi poate fi ca oricare alta, anostă Pe care nimeni nu o mai ştie Doar viaţa-ţi mai dă o ripostă Când gându-n trecut se împraştie Şi apoi ziua se pierde-n noapte Fauna s-a dus să se culce În liniştea scăpată din şoapte Pe întinderea somnului dulce.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 296

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Un copil îşi aşteaptă mama

Am trăit plăcerea Ca o iluzie Răstignită Pe trupul meu.

De atunci, Mă jelesc păsările Cu cântecele nopţii Într-un ţintirim De amintiri Profanat În miezul zilei.

Acum mă cheamă La judecata de apoi Să dau seamă Prin simple cuvinte, Şi fără orgoliul De a mă fi simţit iubit.

Spun totul prin tăcerea Care mă salvează Din chinurile Speranţei, Din care pe nedrept M-ai dat uitării Ca pe un copil Părăsit la naştere Şi care, totuşi Îşi aşteaptă mama.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 297

Florilegiu - poezie -

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ CUPRINS

Prefața – Ionuț Caragea Mirela Aldea Liliana Alexandru Vic.Virgil Bălan Nicolae Cătăniciu Sorin Coadă Cornel Costea Florentina Loredana Dalian Emil Fanache (Ialin) Ileana-Lucia Floran Elena Andra Ghiold Iustina-Gabriela Harco Monica Havasi (Gemma Fasheum) Anișoara Iordache Raluca Nicoleta Iosim Laurian Lodoabă Rareș Meșu Tania Nicolescu Rodica Pușcașu Ana-Maria Rău-Avram Oana Roșu Luminița Săceleanu Laura-Florina Stan Gigi Stanciu Luminița Suse Mariana Tănase Daniela Maria Varvara Llelu Nicolae Vălăreanu

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 298

Asociaţia “Florema Design” - Revista online “Visul”

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ 299