Go Free_prezinta_Go Fiaf_iulie2011 by Revista Go Free

REE O FFREE GO G editie speciala

2011 2011Iulie Iulie

Revista Revista Studentului Studentului Din Din U. U. B. B. B. B.

O ediţie specială Go FREE dedicată festivalului internaţional de artă fotografică ediţia I

Redactia Powered by

Redactori Toate drepturile de publicare şi distribuţie a acestei ediţii aparţin redacţiei Go Free. Reproducerea totală sau parţială, sub orice formă, a acestei ediţii se poate face doar cu acordul scris al redacţiei Go Free.

Iulia ŞANDOR Andreea ROŞU Camelia MUREŞAN Teodora CRISTUREAN Carmen ORĂŞANU Alida BOARI Ioana BOŢA Cătălin BALOG Alin PETRUŞ

Redactor-şef

Fotografi

Andra Camelia CORDOŞ Mail: studenti.free@gmail.com Telefon: 0742 554 321

Design & Layout Erika KRAMARIK Mail: erika.kramarik@gmail.com

Contact studenti.free@gmail.com

PARTENERI:

Alin BARBIR Carmen ORĂŞANU Iulia ŞANDOR Alida BOARI Adrian PETRIŞOR Mihai GRIGORESCU Bogdan VERES Carmen ANS SOOSKO Adriana KIS Laura BALC Remus NAGY Radu-Florin RUSU Diana IFTODI Gheorghe Belu Ileana Câmpean Gheorghe PETRILĂ

Andrei NICULESCU Bela BALLA Adelina Câmpean Demeter IRINGO Ciprian DUMITRESCU Tamas HAJDU Zsolt KISS Victor CRISTESCU Zoltan FUZESY Alin PETRUŞ Bogdan PANAIT Marius GROZEA Adrian DUMITRASCU Tatiana VOLONTIR Ştefania CRUCERU Remus TIPLEA

editorial GoFiaf Go Free, revista studentului din UBB este partener Festivalului Internaţional de Artă Fotografică 2011– prima ediţie. Aşadar, din apreciere şi deschidere faţă de fotografie, am hotărât să ne implicam în acest festival promiţător şi de mare valoare pentru mulţi dintre cei pasionaţi de acest domeniu. Revista GoFiaf este o ediţie specială a revistei dedicată festivalului de fotografie în care am adunat impresii, interviuri cu fotografi consacraţi, review-uri şi nu în ultimul rând fotografii care să prezinte „meniul cu fotografia pe pâine” de anul acesta. Avem incredere ca acest proiect reuşeşte să unească oameni, pasiuni, idei si experienţe „supraexpuse” publicului ca o invitaţie adresată tuturor la urmatoarea ediţie Fiaf. Mulţumim organizatorilor Fiaf pentru această experienţă deosebită! La refocusare! Iulia Şandor

Fiaf Foto Fest Romania este cel mai mare eveniment fotografic din Cluj Napoca şi primul festival de acest gen din ţară. Ideea a pornit de la fotografia văzută ca o modalitate de comunicare, accesibilă tuturror. Clujul este un oraş cultural, pe care Fiaf doreşte să-l valorifice din punct de vedere vizual, prin fotografie. Timp de o săptămână (27 mai – 3 iunie 2011), Fiaf a oferit tuturor pasionaţilor de fotografie (amatori şi profesionişti deopotrivă) posibilitatea de a se întâlni într-un cadru organizat şi de a interacţiona. Pe parcursul festivalului au avut loc zeci de expoziţii foto, workshopuri şi prezentări de fotografie pe diverse teme (fotografia montană, fotografia de stock, fotografia de peşteră, fotografia dentară, prelucrarea fotografiilor, etc), concursuri foto cu premii, mese rotunde, proiecţii, târg de fotografie, lansări de cărţi din domeniul fotografiei, lansări de mărci de echipament foto, petreceri şi multe alte surprize. Fiaf vă aşteaptă în număr cât mai mare şi la urmatoarea ediţie Fiaf 2012! http://www.fiaf.ro/

Fotografia cu cei mai mulČ&#x203A;i fotografi Fotograf: Alin Barbir

Interviu Fiaf in cuvinte de vorba cu organizatorii principali Din pasiune pentru fotografie și din dorința de a promova imaginea ca o altă formă frumoasă de comunicare- Sebastian Vaida și Cătălin Balog Bellu împreuna cu cei implicați - voluntari/fotografi - și-au unit energiile reușind să pună pe picioare într-un timp de doar o lună și jumătate primul Festival Internațional de Fotografie din România. Proiectul este unul promițător înregistrând un real succes cu atmosfera senină și fotografi într-un număr impresionant, precum și persoane din public dornice de a descoperi din tainele fotografiei. Mulțumim organizatorilor pentru această oportunitate deosebită, precum și tuturor celor implicați în realizarea acestui festival și cred că suntem cu toții nerăbdători să degustăm "fotografia pe pâine" din ediția a doua a festivalului din 2012.

Bine v-am găsit, stimaţi organizatori ai FIAF! FIAF-prima ediţie. În Cluj. Cel mai mare eveniment fotografic din ţară. Prin urmare, prima întrebare: De unde ideea festivalului ? De ce un festival internaţional de fotografie şi nu o serie de expoziţii pur şi simplu? Sebastian Vaida: Doar cu o serie de expoziţii, nu am fi făcut decât să reluăm ceea ce se face deja în Cluj şi în ţară. Expoziţii de fotografie au loc peste tot, pe toate tematicile. Însă un festival de fotografie e mai mult decât o serie de expoziţii. E în primul rând o declaraţie. Cum că ne place fotografia. Atât de mult încât să ieşim în stradă pe post de stative, cu fotografii în mâini. Sau, de ce nu, să ţintim să realizăm fotografia cu cei mai mulţi fotografi din ţară. :) Cătălin Balog: Ideea de a face ceva mai mult în domeniul fotografiei

Interviu decât o expoziţie cred că mocnea în sufletul mai multor pasionaţi de fotografie din Cluj Napoca. Îmi amintesc prima discuţie care am avut-o cu Sebi şi cred că primul lucru care a venit de la sine e că “ne dorim altceva, nu doar o serie de expoziţii”, Revenind la prima întrebare, soţia mea a fost cea care mi-a propus să “facem ceva în domeniul fotografiei”. De aici şi până la prima ediţie a fost doar... munca celor care s-au implicat şi fără de care acest festival era doar o idee. Arta fotografică în România nu e un lucru nou, există de cel puţin 50 de ani. Şi atunci, mă întreb, de ce abia în 2011 s-a organizat prima ediţie a unui festival de fotografie de o asemenea amploare? Oare publicul nu era pregătit până acum, instruit în aprecierea corectă a fotografiei? Sebastian Vaida: Cred că se leagă în mare măsură de prima întrebare, respectiv de primul răspuns dat, şi anume că, deşi există fotografi şi se face fotografie de mulţi ani în Cluj Napoca, se întâmplă doar evenimente punctuale. Ori, noi ne-am dorit altceva. Ne-am dorit mai mult. Şi, fără a avea pretenţia de a inventa roata, îi citam pe alţii: “Dacă vrei să realizezi ceva mare, atunci ţinteşte departe”. Şi asta am intenţionat cu acest festival şi această primă ediţie. Cătălin Balog: Publicul nu apreciază nici acum corect fotografia şi cred cu tărie că astfel de proiecte au şi acest rol: de a ne educa pe toţi. Nu ştiu cum de nu s-a mai făcut în România aşa ceva, însă pot să recunosc că suntem cu toţii mândri că deschidem drumuri. Am observat la mai toţi tinerii din Cluj ca pe umerii lor atârna constant un aparat foto, iar pe facebook toţi se intitulează fotografi. Care sunt elementele care te transformă, în mod real, într-un fotograf, într-un fotograf bun/ de valoare ? Sebastian Vaida: Fotografia a fost şi va fi, înainte de toate, o modalitate de comunicare.

Iar imaginile care nu comunică nimic, nu vor rezista testului acid al timpului. Acesta este unul din puţinele criterii care contează - să comunici ceva cu imaginile pe care le realizezi. Să provoci la discuţii, să ridici întrebări, să discuţi despre viaţă. Cătălin Balog: Mie nu-mi plac fotografiile care, chiar dacă sunt extrem de bine realizate din punct de vedere tehnic, nu-mi spun nimic. Îmi plac acele fotografii care nasc întrebări, care pun pe gânduri, care provoacă discuţii, care au o poveste. A existat un anume moment în viaţa dvs., o fotografie, o imagine care v-a determinat să faceţi din fotografie un modus vivendi? Sebastian Vaida: Nu a fost o fotografie singulară, ci o suită de imagini, care mi-au rămas întipărite. Umblu la munte de când mă ştiu, aşa că fotografia a fost mijlocul ideal de a surprinde momente unice şi de a le arăta şi altora. Privind “prin lentila” pot să arăt momentele şi locurile văzute, emoţiile trăite, care altfel s-ar putea pierde. Cătălin Balog: Fotografia mi-a plăcut de foarte timpuriu. Îmi amintesc cu nostalgie de primele aparate şi cât mă necăjeam cu ele. Nu aş putea să numesc un moment exact , a fost mai degrabă un proces. Şi am făcut foarte puţini paşi. Moby împarte fotografiile în două cateorii: cele care sunt expresia universului exterioracelasi pentru toţi oamenii - şi fotografii ivite din/ şi care exista strict în universul propriu. Cum categorisiţi fotografiile? Preferaţi un anumit tip de fotografie? Sebastian Vaida: Categoriile în fotografie (ca şi în viaţă, de altfel) cred că vin din nevoia oamenilor de ordine, dintr-un (fals) sentiment de control. Indiferent de subiectul/obiectul care se afla în faţa aparatului, îmi place fotografia. Punct.

Interviu Cătălin Balog: Mi se pare foarte greu să găseşti categorii, în special în domeniul artei. Îmi plac foarte mult turele foto cu mai mulţi fotografi care fotografiază acelaşi subiect în acelaşi moment însă la final fotografiile sunt extrem de diferite. Care a fost primul job plătit ca fotograf? Câte emoţii, greşeli aţi “comis” prima/primele daţi? Sebastian Vaida: Un proiect de fotografie comercială (fotografie de produs), care a dus ulterior la fotografie de portret... N-aş putea spune dacă şi ce greşeli am comis. Deoarece clientul nu ştia cu exactitate ce anume dorea să obţină, totul a fost un fel de încercare şi eroare. De comun acord cu clientul, am încercat mai multe fotografii, până ce a fost mulţumit. Clientul că şi rezultat final, eu că şi încadrare, expunere, iluminare, etc. Cătălin Balog: Pentru mine fotografia e doar un hobby. Deocamdată nu mi-am propus să şi câştig din fotografie. Poate că au existat momente la începutul carierei dvs. de fotograf când aţi întâmpinat ziduri, obstacole greu de escaladat şi aţi avut îndoieli dacă să continuaţi sau nu. Care erau pe atunci planurile de rezervă în cazul în care fotografia nu ar fi mers? Sebastian Vaida: Nu mi-am propus până acum să fac din fotografie o profesie. Nu după un plan bine structurat. Cred că e mai degrabă un proces, în care încerc tot ce mi se pare interesant, şi decid dacă îmi place sau nu. De exemplu, nu ai de unde şti dacă îţi place fotografia de eveniment până ce nu încerci de câteva ori. Prima dată ca şi fotograf secundar (sau ca şi asistent), a doua oară ajutat de cineva, a treia oară de unul singur, etc. Cătălin Balog: N-aş putea să le spun că am întâmpinat obstacole. Poate doar faptul că fotografia e destul de costisitoare şi că nu am suficient timp să o practic aşa cum mi-aş dori. Încerc tot timpul să găsesc soluţii pentru ce mi-am propus. Dacă încă nu am găsit, înseamnă cu siguranţă că timpul lor va veni. Nu avea sens să mă gândesc la planuri de rezervă pentru că nici un moment nu am crezut că nu voi reuşi. Ce va inspira în viaţă şi fotografie? De ce? Sebastian Vaida: Ştiu ce mă inspiră acum. Şi diferă foarte mult de ceea ce mă inspiră în timpul liceului, de exemplu. Însă, indiferent de obiectul sau sursa inspiraţiei, mi se pare foarte important să fii sincer cu tine însuţi/însăţi. De exemplu, pentru că în prezent mă pasionează fotografia, mi se pare onest faţă de mine însumi, să fac ceva în această privinţă. Cum ar fi organizarea unui festival foto :)) Cătălin Balog: Îmi place să cred că sunt o persoană principială. Principiile sunt singurele pietre pe care poţi păşi indiferent cât de învolburat

Interviu

e răul. Cum a fost trecerea de la film la fotografia digitală? Către care din cele două înclină preferinţele dvs.? Sebastian Vaida: A venit oarecum natural. La fel ca şi orice progres tehnologic, de altfel. Pe de altă parte însă, a însemnat şi un uşor regres în ceea ce priveşte timpul acordat unor aspecte precum încadrarea sau compoziţia. Deşi rezultatul este imediat, aduce cu sine şi o creştere în numărul de fotografii realizate (care de multe ori înseamnă un timp mai mare de postprocesare). Însă, într-un final, şi în fotografia digitală, din cantitate poate să apară şi calitatea. Să sumarizez, trecerea de la film la digital a venit atât cu dezavantaje cât şi cu avantaje. Cătălin Balog: O binecuvântare ;-) Cheia creativităţii e...(1 cuvânt/o propoziţie) Sebastian Vaida: Să-ţi ţii mintea ocupată şi săţi pui întrebări, pentru că nu răspunsurile duc la

creativitate, ci întrebările. Cătălin Balog: o idee care pune stăpânire pe noi Vă consideraţi întâi artişti şi mai apoi fotografi de meserie? Sebastian Vaida: Nici una, nici alta. Însă ştiu că mă pasionează fotografia, iar pentru mine asta este tot ce contează. Cătălin Balog: Fotograf amator. Să revenim la Festivalul Internaţional de Artă Fotografică. Când un festival poate fi numit internaţional şi cum se încadrează Fiaf-ul în această categorie (participare a artiştilor internaţionali etc.) ? Sebastian Vaida: Dacă e să ne legăm strict de terminologie, atunci corect ar fi să-i spunem “..cu participare internaţională”, în sensul că fotografii din alte ţări care au participat “în format digital” la această primă ediţie, nu au fost fizic prezenţi. Motivul tine de faptul că

Interviu i-am anunţat târziu. Iar agendele unora din ei sunt ocupate inclusiv pe 2012 sau 2013. Nu este o scuză, este o realitate, de care vom ţine cont la ediţiile următoare. Revenind însă, prin faptul că fotografii şi-au dat acceptul de a participa cu fotografii (în format digital, după cum am mai menţionat), festivalul devine internaţional. La fel cum un festival de film nu este mai puţin internaţional dacă regizorul sau actorii nu pot participa la premiera filmului. Cătălin Balog: S-au născut câteva discuţii pe marginea acestui aspect. Unii considerau că un festival e internaţional doar dacă există expoziţii “clasice” ale unor fotografi străini, alţii că doar dacă aceştia participa la vernisaj, alţii că e suficient dacă participă un fotograf recunoscut pe plan internaţional. Au fost şi persoane care au spus că e suficient ca vizitatorii să fie şi străini...Nu cred că în acest moment putem să-i mulţumim pe toţi. Care au fost aşteptările dvs, ca organizatori, de la acest festival? În ce măsură s-au materializat ele? Sebastian Vaida: Suntem din fire optimişti şi în acelaşi timp şi realişti. Aşa că ne-am propus, pentru această primă ediţie, să îl pornim. Să existe un festival de fotografie în Cluj şi în România. Şi asta am şi făcut. Tot ce s-a întâmplat peste a fost o surpriză plăcută. Cătălin Balog: Un drum oricât de lung începe cu primul pas. De obicei e cel mai dificil. Am sperat să facem acest pas. Credeţi că Bucureştiul ar fi fost mai potrivit pentru un asemenea festival? Publicul de acolo este mai instruit, mai versat în arta fotografică decât cel clujean? Sebastian Vaida: Cred că oriunde ar avea loc un festival de fotografie, ar fi la fel de bine primit. Cred totodată că în Bucureşti se realizează mai multe proiecte în domeniul fotografiei ca şi business. Însă nu putem afirma nimic legat de cât de instruit sau versat este publicul. În plus, este foarte important să definim acest public, care cu siguranţă nu este alcătuit doar din cei care din fac fotografie o afacere sau un stil de viaţă. Publicul nostru ţinta este mult mai larg. Ne adresăm tuturor care văd în fotografie o modalitate de a comunica. Indiferent că ştiu sau nu să realizeze acest lucru. Aspectele tehnice contează în fotografie, însă nesemnificativ mai puţin comparativ cu pasiunea pentru fotografie. Cătălin Balog: Nu, deloc. Care au fost experienţele pozitive în cadrul FIAF, punctele forte? Sebastian Vaida: Interesul arătat de oameni, deschiderea acestora faţă de evenimentele din festival şi faţă de festival în general. Şi, ca să fiu mai specific, voi da două exemple: primul, care vizează o doamnă cu o vârstă

Interviu respectabilă, care a venit cu fotografiile proprii şi personale, pentru a le arăta în cadrul unei prezentări pe tema fotografiei de nuntă - doamna a înţeles că la acea prezentare participanţii trebuie să aducă fotografii de la nunta lor, ceea ce arata clar dorinţa oamenilor de a comunica prin imagini, de a transmite experienţe de viaţă (fie acestea pozitive sau negative); şi un al doilea exemplu, pasionaţii de fotografie care au venit din alte oraşe şi judeţe (unii de la sute de km), pentru a lua parte la “fotografia cu cei mai mulţi fotografi”; lucru care ne arată că sunt sute de fotografi care vor să afirme acest lucru, să arate că le place fotografia, că le pasă şi că orice efort merita pentru a-şi susţine pasiunea. Cătălin Balog: Oamenii care s-au implicat, indiferent dacă au fost voluntari, asociaţii de fotografi, organizatori de cursuri de fotografie, sponsori, reprezentaţi media.. Aţi avut o expoziţie preferată în cadrul FIAF? Numiţi artistul şi descrieţi expoziţia. Sebastian Vaida: E greu de spus cu certitudine. Fiecare expoziţie are o poveste, aşa că vă invit să le vizionaţi pe toate. În curând, vor fi postate majoritatea pe site-ul fiaf, ca şi expoziţii de fotografie online. Cătălin Balog: Da. Photosharp Hall of Frames. Sper că pe viitor să avem mai multe expoziţii care să arate cel puţin la fel de bine. V-a adus revelaţii în vreun sens festivalul? Cum va ajuta pe viitor? Sebastian Vaida: Am rămas foarte plăcut impresionat de implicarea multor oameni, care au făcut totul din pasiune. Şi nu doar din pasiune pentru fotografie, deoarece au fost persoane care s-au implicat fără să aibă vreo legătură cu fotografia. Însă din pasiune pentru o idee. Cătălin Balog: Exista o diferenţă enormă între FIAF şi alte evenimente similare. Dacă în rest exista un grup mic de oameni care organizează ceva pentru public, la noi majoritatea

activităţilor a fost organizate de beneficiari. Nu aş fi crezut niciodată ca acest lucru este posibil la o asemenea scara. Singura explicaţie pe care o am e că era mare nevoie de un astfel de proiect. Am fost extrem de impresionat după o întâlnire cu cei implicaţi în organizarea festivalului în care Prof Dorel Găina a spus că n-a văzut niciodată atâţia fotografi care făceau ceva împreună şi să nu se certe. Ce pregătiţi nou pentru următoarele ediţii? Sebastian Vaida: Ce putem arăta din culise este faptul că fiecare ediţie va fi mai impresionantă decât cea anterioară. Iar acest lucru îl spunem nu din lipsă de modestie, ci datorită feedbackurilor participanţilor. Şi a faptului că ne place ceea ce am pornit să facem. Iar când faci ceea ce-ţi place, limita a ceea ce se poate face, este dată doar de limita imaginaţiei. Ori, aici stau bine fotografii :) Cătălin Balog: Deocamdată strângem feed back-urile participanţilor. Apoi le vom interpreta şi în funcţie de ele vom putea stabili încotro se îndreaptă festivalul. Ne dorim ca acest festival să crească de la an la an şi să fie proiectul reper pentru fotografia din România. Un sfat pentru tinerii dornici să se afirme în FOTOGRAFIE ? Sebastian Vaida: Să fie incapatantati şi să consume ceea ce le place. În discuţia de fatza, “fotografie pe pâine” Cătălin Balog: Sunteţi pe drumul cel bun. Perseveraţi! Vă mulţumesc!

Interviu realizat de Andreea Roşu redactor Go Free

EVENT Cum ne fotografiem copiii? Miercuri, 1 iunie, de la ora 17, părinţii au venit la cursuri la Palatul Copiilor. Prezentat în cadrul FIAF, “Cum ne fotografiem copii” a fost un workshop prezentat de Carmen Orășanu, Oana Pop şi Marius Ioan Groza, destinat părinţilor care vor să înveţe să facă fotografii mai bune cu copiii lor. După o scurtă prezentare despre aspectele care trebuie luate în considerare atunci când fotografiem copiii (setările aparatului, cum ne folosim lumina disponibilă, cum gândim compoziţia, cum alegem fundalul, clişeele de evitat) am început să lucrăm efectiv cu copiii mai întâi în interior, după care am ieşit în curtea Palatului Copiilor unde am lucrat cu fiecare părinte în parte explicându-i cum trebuie să Fotograf: Carmen Orăşanu folosească aparatul în diferite situaţii, pentru a obţine rezultatele dorite. De la bebeluşi de câteva luni până la copii de 12 ani, toţi au fost minunaţi, mai ales cei mai mici care nu au nici un fel de reţineri sau constrângeri, sunt foarte sinceri şi naturali şi prietenoşi cu aparatul foto. Participanţii la workshop,au primit şi un plic cu ofertele de la diverse firme de aparatura foto care au oferit promoţii în cadrul FIAF. Eu personal m-am simţit excelent, ca de fiecare dată când lucrez cu copiii. Carmen Orăşanu

Fotograf: Carmen Orăşanu

EVENT Despre FIAF si Prezentarea foto “Fotografia de presă sportivă” Magnet de manifestări cultural Clujul. Prima ediţie FIAF. Încă un festival în Cluj. De data asta de fotografie. Primul de gen. Recunosc, este pentru prima dată când particip la un festival de fotografie. Poate pentru că nu au mai fost până acum manifestări fotografice de asemenea amploare în Cluj, poate pentru că puţine fotografii îmi pun retina pe gânduri. Nu ştiu, însă la FIAF am mers. Festivalul Internaţional de Artă Fotografică a început pe 27 mai şi s-a încheiat pe 3 iunie. Au avut loc tot felul de evenimente: workshopuri foto (developare poze alb-negru, iluminarea de studio, modalităţi de utilizare a aparaturii şi “artificii” folosite în instantaneu, fotografia de nuntă, fotografia de portret, fotografia pentru începători, comunicarea cu subiectul şi regia de lumini în portretul de studio, fotografia de sport), o mulţime de alte prezentări foto (fotografia de peşteră, fotografia de peisaj montan, anticiparea cadrului şi viteza de reacţie în fotografie, prelucrarea digitală a imaginii, fotografia de stock, fotografia de presă sportivă, Contemporary Woman), expoziţii, concursuri, petreceri, adică un festival complet, cu toate ingredientele, cel puţin din interior. Ca orice student în Cluj care încearcă să fie prezent la fiecare festival mare, am participat şi eu la două evenimente ( atât cât mi-a permis timpul, pentru că festivalul a avut foarte multe evenimente, ce au avut loc în tot oraşul): Zilele Studiourilor Deschise şi prezentarea fotografiei de presă sportivă. Din păcate, la Zilele Studiourilor Deschise impresiile mele sunt “scurte” J. Am mers la studioul foto Light House (Unirii nr. 4-5), singurul pe care l-am găsit deschis şi animat de ceva mişcare. Pe la 4 pm, curioşii nu se înghesuiau. Poate că se înghesuiseră înainte să ajung eu pe acolo. Recunosc, a fost pentru prima dată în aproape 3 ani când am intrat gangul-gazda al studioului foto. Un hol semi-obscur preceda prima încăpere propriu-zisă, unde o discuţie era purtată, cred, între doi dintre cei ce se ocupau de studioul respectiv sau din stafful proiectului sau o combinative din cele două. Erau îngrijoraţi că lumea din Cluj nu avea habar de câte workshopuri, prezentări foto şi concursuri erau organizate pentru ea, chiar sub nasul ei. Mentionau promovarea deficitară a evenimentului: afişe erau mult prea mici şi puţine, promovarea online la fel, puţin vizibilă. Sinceră să fiu, vin în sprijinul celor doi şi recunosc sincer că nu am văzut nici un afiş cu FIAF, nici un flyer, nici un sticker în zonele aglomerate ale Clujului. Am aflat de festival doar de pe un singur grup de discuţie si de pe facebook. Dar poate că pe undeva e şi normal, dacă ne gândim că este totuşi prima ediţie care

EVENT s-a materializat intr-un timp foarte scurt. Lăsându-I pe cei doi interlocutori în urmă, am luat contact cu fotografiile prezente în studiou. Subiectele pozelor: oameni, tineri. Mi-e greu să scriu despre ce ar fi putut să reprezinte pozele respective-printre care şi câteva nuduri- pentru că cele mai multe dintre ele erau exclusive vizuale, lejere din multe puncte de vedere. Înainte de eveniment, am mai citit şi eu pe ici, pe colo câte ceva despre fotografie, interviuri cu fotografi mai mult sau mai puţin prolifici în domeniu. Am reţinut clasificarea pe care Moby (dada, muzicianul!) o dă fotografiilor: cele care exprimă universul exterior, vizibil tuturor şi cele care sunt expresia universului creatorului operei fotografice. Am mers pe mâna lui Moby, însă fotografiile din Light House nu se încadrau nici în prima categorie, nici în a doua, moment în care am realizat că pozele din Ligh House impresionează prin subiectul uman frumos, atitudine şi elemente de styling: machiaj, coafură, haine (sau lipsa lor). Erau, adică, poze fashion, poze de revistă. Fotografiile de la Light House ar fi putut impresiona la fel de bine în Vogue ori Elle Internaţional. Cei prezenţi acolo,câţiva tineri, chiar erau interesaţi de o abordare diferita a subiectului in functie de apropierea obiectivului fata de subiect. Observând că mişcarea este destul de slăbuţă, am pornit către Bavarde, un alt studio foto la fabrica de Pensule, înscris şi el în cadrul Zilelor Studiourilor Deschise. Am găsit Bavarde după vreo 20 de minute de căutat şi întrebat şi, din păcate, studioul era închis. Din lipsă de vizitatori cel mai probabil, din păcate. La Studioul Professional Care, în incinta liceului Mihai Eminescu, următorul pe listă, am întâlnit aceeaşi situaţie din aceleaşi motive. Am rămas plăcut surprinsă, în schimb, la prezentarea fotografiei sportive ţinută de Dan Tăuţan, din 2 iunie la Bastionul Croitorilor, o locaţie perfectă pentru un eveniment de fotografie. Deşi pentru cei mai mulţi dintre noi pare

simplă, fotografia sportivăe solicitanta din multe puncte de vedere. Necesită atenţie, o mare putere de concentrare şi cunoştinţe vaste in ale tehnicii. În cadrul fotografiei de presă sportivă, fotograful este cel mai important element al pozei, pentru că dacă el ratează momentul, nu mai poate face nimic pentru a-l recupera. Dan Tăuţan este un tânăr fotograf, un tip autodidact despre care aş îndrăzni să afirm că modestia parcă a fost creată pentru el. A ajuns fotograf din întâmplare, neavând studii specializate în domeniu. Nu are încredere în şcolile de fotografie şi consideră că e mai bine să te “pierzi” singur în detaliile tehnice şi de prelucrare a pozelor. Dan Tăuţan nu realizează numai fotografii din sport, însă a ales să facă o prezentare pe această temă pentru că era ceva nou, interesant, altfel în cadrul FIAF. Şi a avut dreptate. Dan Tăuţan şi-a început prezentarea cu evidenţierea celor mai întâlnite greşeli în fotografia sportivă: folosirea unui echipament nepotrivit, plasamentul greşit în momentul efectuării pozei (o regulă generală în fotografie este să te apropii cât poţi de mult de subiect), inacţiunea în momentele decisive, folosirea necorespunzătoare a setărilor pentru a “îngheţa” acţiunea. Fiecare greşeală a fost însoţită de poze concludente şi explicaţii ulterioare. În continuare, au urmat o serie de pozelor expresiv. Pozele bune care redau fie bucuria sau expresia eşecului pe feţele jucătorilor, fie emoţiile din vestiar, cele de pe marginea stadionului, galeriile. Pozele de feature ( în care intra ultimele enumerate) sunt la fel de importante ca cele de acţiune, din timpul întrecerii sportive. Pozele care impresionează de cele mai multe ori sunt cele care reprezintă expresia energiei din public, care surprind convergenţa dintre emoţii şi lumini, întrepătrunderea dintre atmosferă şi natură. Un exemplu: ploaia. Un fenomen al naturii pe care mulţi laici în ale fotografiei sportive l-ar cataloga drept un nenoroc, însă cei “în pâine” ştiu că ploaia garantează poze spectaculoase.

EVENT Nu e o situaţie atât de gravă pe cât pare: atât fotograful, cât şi aparatul de fotografiat sunt protejate de haine speciale. Dan Tăuţan şi-a continuat apoi prezentarea cu o selecţie de poze amuzante din diferite sporturi (fotbal, baschet, volei etc) : poze în care ca un jucător de baschet îşi atinge mult prea mult un coechiper în anumite ipostaze, în care sportivii inventează noi grimase, în care cineva se apleacă prea mult sau în care pentru altcineva doar cerul e limita, poze cu Gigi Becali etc. Spre finalul prezentării, Dan şi-a prezentat aparatul din dotare, aşa cum orice fotograf ar face-o, cu multe detalii tehnice pe care, din păcate, din cauza rapidităţii discuţiei şi a lipsei de antrenament în domeniu, nu am reuşit să le reţin pe deplin. Lumea nu s-a înghesuit nici aici, în schimb, interacţiunea cu fotograful a fost la un nivel destul de ridicat. În cadrul sesiunii de întrebări şi răspunsuri, Dan a trebuit să răspundă care sport îi este mai apropiat sufleteşte (pentru cea mai mare parte din prezentare a fost centrată pe imagini din fotbal), de ce nu li se permite fotografilor să facă poze în vestiarele jucătorilor, dacă şi pozele din presă sportive sunt prelucrate etc. Răspunsul lui a fost ca fotbalul nu ocupă un loc special în ierarhia sporturilor pe care le prefera să le fotografieze, că probabil şi fotografii trebuie să respecte intimitatea sportivilor şi da, şi pozele din presă sportivă sunt prelucrate. Un alt lucru nou pe care l-am aflat în decursul serii a fost că pe lângă jucătorii din teren ori galerii, fotografii sunt instructaţi de către redacţiile ziarelor să acorde o atenţie deosebită, implicit să fotografieze, anumite personaje din tribunele oficiale şi, de asemenea, că este necesar să ai poze cu absolut toţi jucătorii de pe teren, chiar dacă mulţi dintre ei nu atrag atenţia asupra lor în nici un fel. Nu poţi să ştii când fundaşul “invizibil” înscrie golul câştigător! Discuţia dintre public şi Dan Tăuţan s-a încheiat cu o recomandare din partea acestuia pentru cei care vor să se specializeze pe fotografie de presă sportivă: să înceapă cu fotbalul, pentru că e un sport motric, alert, rapid şi să fie autodidacţi. Personal, m-am simţit foarte bine la prezentarea lui Dan Tăuţan şi dacă toate prezentările fotografice din cadrul FIAF au fost la fel de introductive şi interesante, îmi pare rău ce le-am ratat!

Articol realizat de Andreea Roşu

EVENT Prima expoziţie mobilă din România FIAF– ziua 1- aștept cu nerăbdare să particip la expoziția mobilă. Ca să nu se înțeleagă ca e o expoziție de mobilă...trebuie să explic că este o „expoziție în mișcare” în care fotografii vin cu o fotografie printată și o expun timp de 20-30 minute pe stradă. Ideea a fost inițiată de dl. Profesor Dorel Gaină (Universitatea de Arte și Design Cluj-Napoca) în cadrul întâlnirilor care au precedat festivalul. Mi s-a parut foarte interesantă, un mod neconvențional de prezentare a lucrărilor. Am ajuns la locul de întalnire – cu fotografia în mână- și m-am așezat lângă alți prieteni prezenți acolo. Lumea trecea pe lângă șirul de fotografi și admira fotografiile. Unii comentau în șoaptă sau cu voce tare...uneori aratând cu degetul spre lucrarea care le place. Două doamne ne-au intrebat de ce le aratam fotografiile, ce inseamnă? Le-am explicat că e o expoziție și o pot vizita în timp ce se plimbă. „Ahaaa... interesant, nu am mai vazut niciodată așa ceva” și au zâmbit. Le-am zis că au ocazia acum...și în anii care urmează pentru că vrem ca această expoziție mobilă să devină un obicei an de an în cadrul festivalului. Eram curioasă câți ne-am adunat...așa că am facut o tură să număr participanții. Puțin peste 70...mulți dintre ei au venit cu aparatele foto și au făcut fotografii pe care le-au postat pe Facebook sau bloguri (ne-am tăguit vreo 2 zile unii în pozele celorlalți). Unul dintre sponsori a oferit un trepied, prin tragere la sorți. Fiecare participant a primit un bilet pe care și-a scris numele. Tragerea s-a efectuat a doua zi în cadrul Târgului foto. M-am bucurat când am aflat cine a fost câștigătorul - un voluntar- care venise înainte de festival să se ofere să ne ajute. Sper ca în anii urmatori șirul de fotografi expozanți să fie mult mai lung și festivalul sa pornească mereu cu acest eveniment...să-l putem denumi „cea mai lunga expoziție mobilă de fotografie”. Alida BOARI Fotograf: Iulia Șandor

EVENT

Fotograf: Alida Boari

Fotograf: Iulia Șandor

Interviu De vorbă cu fotograful Marius Rus despre fotografie Pentru că am participat la un workshop organizat de fotograful Marius Rus în cadrul FIAF, şi anume – “Bariera tehnicii în fotografie” - temă pe care am găsit-o interesantă, l-am invitat la o mică poveste despre fotografie.

Şi aici vă prezint frânturi din discuţia avută, incepând cu povestea lui: Marius s-a împrietenit cu fotografia în urmă cu 13-14 ani şi o vedea că pe o metodă potrivită de relaxare şi de manifestare a unei afinităţi artistice. “Potrivită” pentru că asta l-a împins treptat mai departe spre alte meleaguri ale fotografiei, descoperindu-se prin pasiunea în acest domeniu care i-a modelat ulterior cursul vieţii. Dacă iniţial a practicat fotografia artistică mai degrabă, constrângerile materiale i-au impus să încerce şi alt tip de fotografie, şi anume, fotografia comercială. A îmbinat cu plăcere aceste două tipuri de fotografie, lucrând pentru o vreme în presă, pentru Jurnalul de Mureş (1999-2001) si Monitorul de Cluj (2006-2008), Gazeta de Transilvania (2008-2009), Weekly-Un Saptămânal de Limbă Engleza (2008). Acest fapt l-a făcut să progreseze în domeniu prin cunoaşterea rapidă şi mai îndeaproape a tehnicii. După ce a practicat o vreme acest tip de fotografie, a luat o pauză de patru ani, timp în care s-a rezumat doar la cadrele artistice revenind apoi din nou la fotografia comercială care pe parcurs i-a definit stilul şi o anumită atracţie faţă de genurile: Instantaneu, portret, Street Photograhy, Fotoreportaj. El considera fotografia o artă în parametrii în care a promovat şi o promovează în continuare în rândul pasionaţilor, fiind în prezent instructor de fotografie la Centrul de Formare (Proffesional Care) unde este coordonatorul unui curs de fotografie privat. În general, cei cu adevărat pasionaţi de fotografie investesc foarte mult în ceea ce fac din mai multe puncte de vedere, iar atunci când luam acest interviu am rămas puţin surprinsă de concluzia lui Marius Rus: ” datorita unei mari pasiuni in fotografie se pot pierde chiar şi unele relaţii umane, dar să nu uităm că în continuu cunoşti noi oameni, noi caractere, în final cunoşti mai bine omul”. Revenind la subiectul care a fost abordat în cadrul workshopului- “ Bariera Tehnicii în Fotografie” - Marius Rus spune că deseori în fotografie există idei, dorinţa şi creativitate însă se întâmplă ca cei în cauză să perceapă tehnica ca pe un impediment. Mare parte dintre amatori au un cadru deja imaginat sau gandit , insa ei cred ca tehnica va fi o bariera de netrecut in obtinerea unor imagini reusite si apreciate de privitori. Ca soluţie la depăşirea acestui obstacol al tehnicii, el sugerează că munca şi perseverenţa sunt esenţiale. De asemenea este de menţionat ideea de corelare sau manipulare a tehnicii cu /la cadrul avut în vedere, sau altfel, adaptarea subiectului la tehnica avută la dispoziţie (apropiere de subi-

Interviu ect, comunicare şi poziţionare diferită faţă de el, abordare diferită..). Acest fapt implică o uşoară “jonglare” cu aparatul de fotografiat, cât şi cu scenariul imaginii, concluzia fiind că fotograful păcăleşte aparatul şi nu aparatul pe fotograf. Cu privire la Portretul de studio , Marius menţionează două elemente ca fiind esenţiale pentru ca o fotografie să fie reuşită, şi anume - comunicarea cu subiectul ce-i determină naturaleţea- şi -tehnica concretizată mai degrabă în modul în care lucrezi cu diafragma şi cum setezi puterea bliţului. Astfel, cunoaşterea regiei de lumini prezintă o mare importantă întrucât completează expresia subiectului: utilizarea bliţurilor şi poziţionarea lor, setarea intensităţii, etc. În alt plan al tehnicii, MariusRus prefera obiectivele fixe pentru că au o claritate mai mare şi un focus mai rapid. În schimbul acestui câştig se renunţa puţin la confortul oferit de zoomuri (obiectivele cu focala variabila) care oferă o imagine mai “diluata” datorită faptului că au un număr mai mare de lentile. El sugerează să încercaţi obiectivele fixe şi să munciţi la o abordare diferită a cadrelor, deci el este de acord cu “zoomul de tip pas uman”. Fiecare fotograf amator creşte prin munca depusă şi cu fiecare noutate descopera un stil propriu (sau mai multe) prin care isi face intrarea si va face abordarea unui anume gen de fotografie (sau m multe). Marius spune că fotografia este greu de definit, dar poate faptul că o vede că pe ceva foarte puternic şi posibil de redat implica multe definiţii. Fotografia este mai mult decât o imagine, este o poveste. Pentru a povesti mai multe cu Marius Rus despre fotografie aveti urmatoarele date de contact-sursuiram@gmail.com, iar pentru a observa activitatea lui ca instructor la cursul de fotografie privat, accesaţi: www.cursfotografie.ro. Marius Rus: “Focusare la maxim si lumină bună să aveţi tot timpul J”

Material realizat de Iulia Şandor

EVENT PHOTOsharp- Hall of Frames Având la baza ideea formării unei comunităţi fotografice deschisă tuturor fotografilor cu maturitate fotografică , PHOTOsharp a devenit mult mai repede decât ne-am fi aşteptat o comunitate care tratează fotografia la un nivel înalt dar care o şi împărtăşeşte cu plăcere tuturor celor dispuşi să consume acest gen de artă. În acest sens, comunitatea proaspăt formată a găsit mai multe forme de exprimare, dincolo de activitatea desfăşurată în interiorul site-ului ce se regăseşte la adresa www.photosharp.ro, existând intanirile lunare în care, fotografi invitaţi tratează şi exprima diverse teme fotografice abordate de ei în ocazii diferite, periodic sau permanent, împărtăşindu-le participanţilor experienţa şi cunoştinţele pe care le deţin în acest segment. Astfel, după 6 ediţii desfăşurate cu invitaţi şi video proiecţii deosebite, PHOTOsharp găseşte o nouă modalitate de exprimare fotografică prin montarea primei expoziţii de grup a comunităţii. Ideea unui astfel de eveniment a existat de mai demult însă a ajuns să se concretizeze în cel mai bun moment posibil, respectiv în perioada desfăşurării FIAF, contribuind în acest fel la plenitudinea valorică a festivalului de la Cluj. Alegerea fotografiilor care au făcut obiectul acestei expoziţii a constat în fapt în prezentarea directă a aprecierilor comunităţii în mod deosebit faţă de anumite lucrări ce aparţin unor nume fotografice cu recunoaştere naţională şi internaţională, în sensul în care aceste lucrări sunt o parte din cele care formează galeria de “Fotografii populare” din interiorul site-ului, loc în care ajung doar fotografiile apreciate în mod deosebit şi votate direct de către comunitate. Dată fiind calitatea generală a subiectelor abordate în aceste imagini, prin numele acestei expoziţii “PHOTOsharp- Hall Of Frames”, am încercat să surprindem conţinutul susţinut de lucrările montate. Este posibil ca un astfel de nume să înglobeze destul de bine ceea ce a cuprins expoziţia în sine sau, în egală măsură, să fie mult prea general pentru ceea ce am arătat prin fiecare lucrare în parte. Cert este faptul că autorii expozanţi, prin lucrările montate în expoziţie, au adus la Cluj, în Bastionul Croitorilor, o parte fotografică de-o calitate incomensurabilă, un colţ din ceea ce comunitatea mătura din care fac parte expune zi de zi în lumea virtuală a internetului. Alături de calitatea fotografică a exponatelor, în ziua vernisajului ne-am putut bucura la Cluj şi de participarea directă a câtorva dintre fotografii expozanţi care au onorat comunitatea fotografică aflată la acest vernisaj prin prezenţa lor în egală măsură cu onoarea pe care le-a oferit-o atenţia comunităţii fotografice clujene participante la acest eveniment. Dacă “PHOTOsharp Hall Of Frames” a fost prima expoziţie a comunităţii noastre, în mod cert nu va fi şi ultima, urmărind în viitorul apropiat să susţinem câte o expoziţie în fiecare trimestru, acestea fiind în continuare compuse din lucrări ce definesc activitatea online a comunităţii PHOTOsharp . Alin Petruş

EVENT

Fotograf: Adrian PetriČ&#x2122;or

Fotograf: Mihai Grigorescu

EVENT Târg foto 2011 Sâmbătă, 28 mai între orele 10-20, a avut loc cea de-a treia ediție a Târgului Foto organizat de ErKE – Asociația Pictografilor din Ardeal, la Galeria de Artă, et.3 Central, Cluj.

Organizat de data aceasta în cadrul Festivalului Internațional de Artă Fotografica-FIAF și al Zilelor Clujului, Târgul Foto s-a bucurat de un public foarte numeros care a avut posibilitatea de a vedea și testa aparatură foto de ultimă generație, echipament de studio precum și camere foto de colecție și s-au bucurat de ofertele promoționale ale expozanților. Vedeta târgului a fost ultima apariție de la Fujifilm – FinePix x100, care a fermecat pe toți cu designul sau vintage sub care se ascunde tehnologia de vârf a camerelor digitale. Aparatul a fost adus la târg de către F64 care a oferit și multe cadouri si cupoane de reducere pentru vizitatori. Marius Rus ne-a provocat la o incursiune în istoria aparatelor foto, prin prezentarea celor peste 30 de piese din colecțiile private a cinci colecționari

clujeni. Aparate cu plăci de sticlă, aparate de salon foto, aparate de fotojurnalism folosite în perioada interbelică și în al Doilea Razboi Mondial, aparate pe pe rol film (medium format), aparate de spionaj Mikoma și vestitul Voigtalnder, modelul Bressa II aparatul preferat de Hitler si Eva Brown. Piesele de colecție, provenind din Cehia, Japonia, SUA, DDR, URSS și datând din 1890 (cel mai vechi) au uimit publicul prin raritatea și diversitatea lor. Quantuum România și-a lansat gama de echipament profesional de studio, oferind vizitatorilor posibilitatea de a testa și experimenta fotografia de studio, venind în întâmpinarea clienților cu oferte promoționale și cupoane de reducere . La standul Quantuum s-a desfășurat și evenimentul așteptat cu sufletul la gură de catre participanții la concursul cu tema Portret - anunțarea câștigătorilor și premierea lor. În urma deliberării juriului format din Daniel Ilincă, Sebi Vaida și Soós Attila, câștigătorii au fost: Locul III – Roberta Enache (București), Locul II – Liviu Mihai (Vâlcea) și Locul I- Lorand Peli (Cluj). Pentru primii 13 clasați, Quantuum a organizat o expoziție care a putut fi vizionată în cadul târ-

EVENT

gului și care va fi expusă în continuare la Studioul LightHouse ( P-ța Unirii nr. 4-5, et1, ap.8) Mai târziu, la ora 17, Voicu Bojan a prezentat cartea lui Brooks Jensen, Despre fotografie, cu dragoste. Foto Gear a prezentat gamele Kata și Manfrotto și a oferit un trepied Manfrotto, prin tragere la sorți pentru participanții la expoziția foto mobilă de pe B-dul Eroilor care a inaugurat FIAF in data de 27mai. Nikon, Digital Point, și Gilmobil s-au numărat de asemenea printre expozanți. Târgul s-a bucurat și de participarea personelor fizice care au expus spre vânzare echipament foto folosit precum și fotografii. Mulțumim centrului comercial Central Cluj care ne-a pus la dispoziție un spațiu atât de generos precum si tuturor colaboratorilor și participanților. Vă așteptăm pe toți cu drag la următoarea ediție a Târgului Foto!!! Articol și fotografii realizate de Carmen Orăşanu (Administrator Erke)

EVENT Impresiile unui participant din public Despre FIAF am aflat cu ceva timp în urmă, când, pot să spun aşa , era doar în stadiul de proiect. Nu ştiam cu exactitate dacă va avea loc sau nu, însă, curând a devenit foarte mediatizat pe Facebook şi astfel mi-am aflat răspunsul. Eram foarte entuziasmată de ideea acestui festival, dat fiind faptul că, în afară de expoziţii nu am participat la alte evenimente şi îmi doream cu tărie să trăiesc experienta unui festival de fotografie. După ce am urmărit programul pe site-ul festivalului am încercat să îmi organizez cât mai eficient timpul, astfel încât să pot participa la cât mai multe evenimente : workshop-uri, expoziţii şi prezentări. Am luat parte la două workshop-uri, “Modalităţi de utilizare a aparaturii şi artificii folosite în instantaneu” şi “Comunicarea cu subiectul şi regia de lumini în portretul de studio” , ambele susţinute de fotograful Marius Rus. La cel dintâi workshop m-am simţit mai în largul meu, deoarece sunt un fan al portretelor “în aer liber” şi al vânătorii stradale. Aici am reuşit să îmi dezvolt mult mai mult spiritul de observaţie, viteza cu care fotografiez subiectul şi modul de combinare a setărilor pentru a obţine o imagine cât mai reuşită şi care să transmită cât mai exact starea pe care doresc să o împărtăşesc celorlalţi. Deşi la început am fost mai rezervată, şi experienţa celui de-al doilea workshop m-a ajutat foarte mult, în special în punerea în valoare a subiectului şi a comunicării cu acesta. În ceea ce priveşte expoziţiile, mi-a plăcut foarte mult ideea afişării lor în locuri cât mai diferite : de la bibliotecă la magazine şi pub-uri. Am reuşit să vizitez jumătate din cele peste 30 de expoziţii şi pot să spun că a meritat . Acum după câteva săptămâni după încheierea Festivalului Internaţional de Artă Fotografică , după ce s-au sedimentat impresiile, pot să spun că a fost o primă ediţie foarte reuşită. Am avut multe de învăţat din această experienţă, unele lucruri legate de acest domeniu înţelegându-le de abia acum. Acestea toate fiind zise, aştept următoarea ediţie, care sper să fie chiar mai bună decât aceasta, pe principiul : întotdeauna e loc de mai bine !

Ioana Boţa

Fotograf: Mihai Grigorescu

EVENT

Fotograf: Adrian PetriČ&#x2122;or

EVENT Proiectul Clubul Tinerilor Antreprenori din Microregiunea Tăşnad finalizat

Clubul Tinerilor Antreprenori din Microregiunea Tăşnad are ca şi scop să susţină tineri romani, maghiari, romi şi şvabi să obţină cunoştinţele şi abilităţile necesare înfiinţării şi conducerii unor afaceri în domeniul turistic precum şi dezvoltarea personală şi socială a acestor tineri. Proiectul s-a desfăşurat în Tăşnad şi Cluj Napoca. Proiectul, desfăşurat pe o perioadă de 6 luni este o iniţiativă naţională de tineret.Tema generală a proeictului este educaţia antreprenorială şi interculturalitatea. Obiectivele proiectului sunt: 1. Instruirea unui număr de 12 tineri din Microregiunea Tăşnad în domeniul antreprenoriatului turistic prin vizitarea unor zone cu potenţial turistic, prin crearea unui site de promovare turistică, prin organizarea unui festival intercultural şi a unei expoziţii de fotografie 2.Stimuarea şi facilitarea dialogului intercultural şi a muncii în echipa pentru 12 tineri de origini etnice diferite prin discuţii interculturale, jocuri şi alte activităţi din cadrul trainingului de antreprenoriat turistic 3.stimuarea şi implicarea celor 12 tineri în proeicte de dezvoltare comunitară prin organizarea festivalului şi a expoziţiei de fotografie, prin realizarea siteului turistic www.turistbook.ro Activităţile principale ale proeictului sunt: training de antreprenoriat turistic, vizite în zone cu potenţial turistic, realizarea unui site de promovare a turismului, organizarea unui festival intercultural în Tăşnad şi a unei expoziţii de fotografie în Cluj Napoca Expoziţia de fotografie “Creasta cocoşului” desfăşurată în cadrul Festivalului Internaţional de Artă Fotografică a fost expoziţia câştigătoare a concursului Turist în România. Informaţii suplimentare despre proiect puteţi primi la adresa statiuneatasnad@ yahoo.com Proiectul s-a desfăşurat în perioada 07.12 2010- 07.06.2011 şi a fost finanţat de Uniunea Europeană prin Programul Tineret în Acţiune. Clubul Tinerilor Antreprenori din Microregiunea Tăşnad detine expoziţia câştigătoare a concursului Turist în România- Creasta Cocoşului.

Articol realizat de Cătălin Balog (organizator Fiaf )

EVENT

Interviu Interviu cu fotograful Dorel Găina Cu ocazia Festivalului Internaţional de Artă şi Fotografie, eveniment mult-aşteptat la Cluj, nu numai de către artişti şi fotografi dar şi de către iubitorii de artă, s-au organizat numeroare expoziţii, vernisaje, proiecţii, în cadrul cărora, aceştia au putut savura arta chiar şi pe stradă. Pasionaţii de fotografie, fotografi consacraţi, studenţi, chiar şi amatorii au avut prilejul ca prin intermediul artei şi fotografiei să descopere lumii minuntatiile sale. Dorel Găină, fotograf consacrat şi profesor la Universitatea de Artă şi Design, într-un interviu captivant despre lumea şi magia fotografiei, dezvăluie câteva informaţii despre ceea ce se petrece în culisele acesteia.

Interviu Ce însemna fotografia pentru dvs? E una dintre cele mai complicate întrebări care mi s-a pus vreodată, care mi-o pun şi care o pun oricui. Există foarte multe definiţii. Depinde de punctul de vedere, de timp, de vreme, de maturitate sau de energia tinerească. Mi-aş permite să dau două înţelesuri ale fotografiei, fără a avea pretenţia că ele sunt nişte definiţii bătute în cuie. 1.Fotografia înseamnă o iubire de poveste aflată, găsită şi comunicată mai departe, şi, mai exact, constă în posibilitatea de a te uimi în faţa minunilor lumii oricare ar fi ele, pozitive sau negative şi o stare de nerăbdare în a le comunica şi celorlalţi. Cam asta ar fi fotografia. Dincolo de aceasta, înseamnă o aventură a investigării în care instrumentul cel mai de seamă este totuşi privirea, asistată de toate celelalte simţuri şi de toate celelalte energii, ştiute şi neştiute. Fotografia este asistată de o tactilitate vizuală, există expresia “pipăi cu privirea”. Există de exemplu şi în scrierile religioase expresii de genul acesta, în literatura de specialitate, o însuşire de genul acesta, ideea unui con invers al privirii, care este trimisă asupra realului pe care îl reinventează ca să îl poată trimite mai departe, mânurile ochilor, o expresie de genul acesta. E o chestiune foarte delicată vizavi de privire. O altă definiţie a fotografiei este bucuria de a reuşi să înregistrezi câte ceva din evidenţele realului pe care să le poţi prezenta şi reprezenta în alt fel sau altfel spus să le poţi mărturisi sau să poată să devină mărturie. Fac diferenţa între mărturie şi mărturisire. Mărturia este o stare de exactitate mai apropiată de o reprezentare mimetică a realului, pe când mărturisirea implică subiectivitatea autorului povestirii. Inclusiv ameliorarea imaginii fotografice prin procedee tehnice sau chiar prin manipularea şi transformarea ei în altceva pornind de la reprezentarea vizuală ininţială. Când şi cum a apărut pasiunea pentru fotografie în viaţa dvs.? Există precum vă spuneam, starea asta de uimire asupra lucrurilor şi nerăbdarea mărturisirii lor. Asta înseamnă să fii inclusiv literat, să fii cântăreţ, să fii scritor, să fii pictor, să fii grafician, să fii fotograf cineast, să fii teoist sau dansator. Şi dansul, de

multe ori, mimează ceva sau reprezintă ceva din realitate. La mine, pasiunea pentru fotografie exista foarte fragmentat şi foarte neelucidat. Am avut de câteva ori aparatul în mână şi am făcut poze fără a avea o pasiune anume. Era înlocuită, sau era prefaţa de pasiunea pentru desen, desenez de la 8 luni, şi de pasiunea pentru cinematografie. Îmi doream să fiu regizor de film. După aceea am şi absolvit de fapt Designul, eram pasionat de design , de creaţia de obiecte, dar fiind pasionat de foarte multe lucruri printre care şi de câini, s-a întâmplat ca la Oradea în 1970, când eram în clasa a X-a la un liceu teoretic, să aibă loc prima manifestare naţională de prezentarea a câinilor, prima expoziţie naţională de câini din România, şi atunci avem două aparate câştigate cu doi tre ani în urmă la nişte concursuri de desene, care stăteau pe raft, bine-mersi. L-am rugat pe un prieten să îmi încarce cele două aparate cu film, mă gândeam că nu o să îmi ajungă un singur film. Eu nu ştiam să încarc aparatul. Şi m-am dus şi am fotografiat. Evident că nu mi-au ajuns două filme şi de atunci niciodată nu îmi ajung filmele sau cadrele. Aşa că a început pasiunea aceasta cu altă pasiune, dar existând premisele datorită pasiunii pentru vizualitate, deci pentru povestirea prin vizualitate, prin artele vizuale, prin desen, prin pictura, prin creaţia de obiecte. Însă de atunci nu m-am mai despărţit de aparat decât de două ori. O dată când am fost în armată în 1979, fiindcă nu era voie să avem apărat la noi, şi a doua oară când am fost 12 zile la închisoare, în Aiud, respectiv într-o tabera internaţională de arte plastice în care semnasem o hârtie ca nu aveam voie să avem apărat la noi, deci am făcut numai desen şi pictura. Cât de accesibilă era înainte de ’89 pasiunea pentru fotografie, având în vedere că azi putem vorbi chiar de o invazie a noilor tehnologii prin care un aparat de fotografiat digital este accesibil oricui, lucru despre care nu putea fi vorba la vreme respectivă? Este unul din mofturile de tip modă şi stereotipie care bântuie momentan. Foarte multă lume făcea fotografie şi înainte de ’89. România a pro-

Interviu dus după al doilea Război Mondial în câteva secvenţe de timp, aparatele Orinov, care erau foarte simple dar se puteau cumpăra de către oricine. Se găsea la îndemână întotdeauna un aparat ieftin, foarte ieftin, mediu sau scump. Deci foarte multă lume făcea fotografie, altfel nu ar fi trăit coperativele meşteşugăreşti de fotografie, care scoteau fotografii pentru amatori. Înainte de al doilea Război Mondial, foarte multă lume făcea fotografie fiindcă devenise o modă şi era, să zicem, la fel de accesibilă ca şi bicicletă, mai accesibilă fotografia decât un automobil, să spunem, prin comparaţie. Cam de prin anii ’80 a fost o invazie de aparate făcute special ca să servească unei pofte de fotografiat fără un antrenament tehnic foarte complicat. Iar după aceea au apărut aparatele digitale care au produs starea aceasta, sentimenul de invazie fiindcă invazie a fost tot timpul. Tot timpul exista nevoia de mărturisire, de povestire între mărturia ca martor al adevărului şi până la laudă, care înseamnă mărturisirea şi subiectivitatea. Acuma se poate face fotografie foarte bună şi cu telefonul. Şi e foarte bine că se întâmplă aşa. În acelaşi timp, inclusiv aparatele de performanţă chiar dacă sunt scumpe, cumva sunt accesibile populaţiei. Mulţi colegi se sperie de invazia aceast, eu nu mă speriu, înseamnă că sunt mai biciclete, nu numai una, sunt mai multe aparate de fotografiat. Cea mai multă lume îşi cumpără ca să îşi consemneze o memorie, o traictorie prin lume, a lui sau a familiei, sau a proximităţilor sau a grupurilor la care participă. Faptul că merge până în Grecia sau faptul că are un botez, sau o întâlnire cu colegii. Dar dincolo de asta, dacă ne uităm, foarte mulţi oameni din generaţiile tinere îşi cumpără aparate pentru că simt nevoia să descopere poveşti ale realităţii din jurul lor. Deci nu au nevoie neapărat de consemnare de tip memorial. Această invazie, a provocat, pe lângă lucruri bune, şi rele şi o treabă formidabilă: a eliberat starea de talent pe care defapt o are fiecare, dar de multe ori şi-o reprimă; din motive emoţionale, blocaje sociale, legate de personalitate sau de educaţie. Dar este imposibil ca fiecare dintre noi să nu fi văzut câteva lucruri în viaţa lui care să le poată povesti cu viu-grai. Poţi să le povesteşti şi cu aparatul de fotografiat! Apropo de noile tehnologii cum priviţi fotografia digitală - sunteţi un “purist” sau un adept al post-procesarii? (Photoshop) Nu sunt un purist, sunt un iubitor de fotgrafie. Photoshopul e ceea ce se cheamă “laboratorul digital”. Înainte îi spunea laboratorul de cameră obscură. Într-o cameră întunecată, aveai un aparat de mărit, bec, lumină, proiectarea imaginii de pe filmul transparent pe o hârtie, deci tot era o procesare, o editare, cum se spune acuma. Problemele se pun altfel la Univeristatea de Artă şi Design, secţia Foto-video procesare computerizată a imaginii sunt prietenii noştri din toate părţile, avem tot felul de dileme frumoase, de exemplu: ce-i fotografia sau cum e fotografia. Şi atunci spunem că: avem fotografie directă şi fotografie modelată. Dar, defapt, fotografia directă, nu este directă, decât că ai intenţia să o faci directă, fiindcă este subiectivă prin momentul în care fotografiezi, prin cadrul pe care îl poţi prinde, prin compoziţia pe care o alegi, prin starea ta de dispoziţie sufletească, prin lumina pe care o prinzi, prin faptul că nu prinzi decât o secvenţă din real şi prin faptul că aparatul

Interviu de fotografiat este mai bun sau mai slab. Deci, din start, este o fotorgrafie modelată, şi cea directă. Ce funcţii aţi atribui fotografiei? Fotografia este o stare de alint care cuprinde tot ce înseamnă de la şoaptă până la mângâiere, şi de la comunicarea prin privire până la îndrumarea cuiva, respectiv aş pune-o între cele două repere esenţiale despre care am vorbit: fotografia martor, mărturie şi fotografia mărturisire, mărturisitorul. Cea martor se doreşte să fie un ambasador al evidenţei, al adevărului, al evidenţei al mimării şi al reprezentării realului.Cealaltă prezintă realul. Spun că este angajată subiectivitatea privitorului, hiperbola, adejectivul, metaforă, între ghilimele poate chiar minciună şi manipularea făcute dacă se poate într-un sens bun şi nu ca ceva rău. Ce credeţi că este mai important într-o fotografie, profesionalismul pur tehnic de realizare a ei sau mesajul, subiectul în sine, transmis prin intermediul imaginii? Am să dau un exemplu :cel cu bancul ardelenesc : Crocodilul e lung sau verde. Răspunsul e şi şi. Dacă se poate de toate eu prefer să virbesc despre un depozit creativ care are pe rafturi suficiente ingrediente, să iei câte vrei, când vrei şi cum vrei, ca să îţi faci reţeta preferată, fără excese, dar şi fără economie, deci, atât cât trebuie. Spun acest lucru pentru că o stare de profesionalism sigur că e foarte bună, dar dincolo de profesionalism există starea de măiestrie, momentul în care oricât de corect ai fi tehnic, gramatical, depăşeşti starea asta şi devii un artist, indiferent dacă tu îţi asumi treaba asta sau nu, un maestru al domeniului. Dar există şi starea de îngăduire a minunii lumii în care tu eşti amator te afli într-o situaţie în care eşti singurul martor. Şi aici dau două exemple: primul este cel cu atentatul făcut asupra Papei de către un asasin care a fost înregistrat pe peliculă doar de un amator, din întâmplare, şi a fost descoperită poză la două, trei luni după eveniment, de un tip din Germania, un meşteşugar care developa filme şi a văzut când a mărit imaginea. Turistul fotografiase întâlnirea cu Papa, dar apare în imagine, o mâna sus cu pistolul şi este singura mărturie. El atunci a fost acolo şi a făcut. Dacă atunci a fost la locul potrivit, în momentul potrivit şi atunci s-a declanşat. Degeaba erau 6

fotografi celebrii, dacă nu au avut şansa să fie ei cei îngăduiţi în mijlocul evenimentului. Mai există nişte lucruri. Există o stare de comunicare din zona tainei şi a vrajei care se întâmplă. Şi un amator, amator, poate fi atât de vrăjit de un subiect pe o temă fotografică încât să devină chiar şi pentru o clipă maestru, după care redevine amator. Pe când şi un profesionist, poate să treacă la eşecuri, dacă nu are chef, ceva nu-i merge. Totul vine de la o instalare în parteneriat cu starea de clepsidră: ca să treci prin acea gaură mică a clepsidrei, tu eşti foarte mult, trebuie să te modelezi, ca să te poţi să te risipeşti mai departe. Înseamnă pe cât posibil să fii dispus la minunile lumilor, să fii disponibil pentru multe orizonturi, tărâmuri, repere şi instanţe, de la cele tehnice, până la cele afective, până la cele sociale. Mi se pare că fotografia face parte din ceea ce se cheamă stările de graţie, clipele de graţie. În momentul în care constaţi că te-ai întâlnit cu o starea de graţie, şi că eşti privilegiatul personaj căruia îi este îngăduit să petreacă o stare de graţie, trebuie să iei act de treaba asta, şi să te laşi purtat la dans de starea de graţie. Dacă o refuzi rămâi cu starea de graţie, dacă o forţezi, ea nu există. Fotografia, şi multe lucruri care implică comunicare, comunicare chiar cu o piatră sau cu un peisaj, sau cu un animal, sau cu un om, implica de fapt, dialog, implică un fel de dialog inclusiv al iubirii faţă de celălalt. Dacă omul simte că nu îl jigeneşti cu atitudinea ta, şi el simte că poţi să îl asculţi, sau să îl înţelegi sau să iei act ca el există, atunci se va deschide spre tine. Se poate vorbi despre o artă fotografică, o artă disincta a fotografiei? Da. Doar că, noi ca artişti fotografi, suntem foarte reticenţi în raport cu arta fotografică, pentru că fotografia este un teritoriu care se intersectează cu toate celelalte arte. De exemplu, într-o fotografie ştiinţifică ingredientele de artă fotografică şi de artă clasică sunt foarte prezente. Şi prin înregistrarea şi modelarea ei, dar şi prin evaluare. Suntem fascinaţi de o fotografie submarină făcută extrem de bine şi o considerăm chiar că o lucrare de artă priun starea ei de excepţional şi de unicat faţă de firescul şi normalitatea zilei. Sigur că, mai ales fotografia modelată, transfotografia,

Interviu fotografia care prezintă şi nu cea care reprezintă are mult mai multe ingrediente înspre artă şi se instaurează în instanţele mai mari ale artei, de la egal înspre egal. Dar nu consider că o putem privi doar că arta. Este şi artă, este şi călătorie, este şi informaţie, şi minciună, este o lume. Ce anume transformă o fotografie, în artă? În primul rând este vorba de vecinătatea ei, cu reperele şi ceremoniile de evaluare, specifice unui produs artistic. Asta înseamnă compoziţie, încadrare, culoare, mesaj, tipul de povestire. După aceea, cum spuneam mai înainte, starea de reprezentare sau prezentare a unor repere de excepţional. Deci ceva care te uimeşte, nu vezi aşa ceva zilnic, fotograful îţi arată treaba asta. Mai este vorba şi de conjunctura socială. Este la modă situaţia sau momentul pe care le prezintă o fotografie sau mesajul pe care îl transmite sau nu. De exemplu, poate fi artă, fotografia unor viruşi care arată formidabil şi nu ai zice că sunt duşmanii noştri când îi vezi. Aceştia arată, prin compoziţie, formidabil, sunt nişte liniuţe, nişte suprafeţe, semne, pe partitură care fac că lectura să se facă precum o grafică sau o pictură. În acelaşi timp e o stare de excepţional, nici nu ai spune că sunt viruşi dacă nu ar fi titlul. Şi, în al doilea rând, este starea asta de frison al negativului, adică ”aaa, ăştia îmi fac mie necazuri?” Cum priviţi fotografia, ca pasiune sau meserie? Eu, personal, o privesc ca pe o boală tare dragă pe care nu doresc să o terapeutizez chiar dacă îmi produce tot felul de necazuri finainciare, de economia timpului, de risipă, în a înregistra tot timpul cam 300 de imagini pe zi. Dar o văd instalată, asemenea unui buchet, în zona de pasiune, în zona de meserie, dar fără pasiune, deci cumva depinde. Fiind vorba de o întâlnire cu minunea lumii şi dacă eşti fotograf care face o fotografie de nunţi, sau portrete de absolvenţi de liceu este imposibil să nu te atingă, cu aripa ei magică a tainei şi a fascinaţiei, deci, până la urmă, tot se transformă în pasiune oricât ai lupta împotriva faptului că tu nu vrei să fie pentru tine pasiune, ci este meserie disciplinată

şi înţeleaptă. La dvs. ce a fost prima dată, pasiune sau meserie? La mine nici nu mai este meserie, este doar pasiune. Pentru că nu trăiesc din fotografie, nu câştig din fotografie, din contră, cu fotografia îmi fac toate datoriile posibile. Accidental, primesc un salariu, pentru faptul că încerc să îi vrăjesc pe ceilalţi despre fotografie, în ciuda faptului că unii sunt mult mai pregătiţi decât mine, profesional, dar poate calitatea mea pentru care sunt cadru didactic încă pe tema fotografiei, este pentru faptul că le pot aduce mărturisire şi mărturia despre care vorbeam, acea stare de vrajă şi de taină care trebuie să fie într-o fotografie, sau în orice gest alt artelor şi că acesta trebuie făcut cu multă afectivitate, faţă de semenii noştri, faţă de vecinătăţi sau faţă de depărtări. De aceea spun că nu este meseria mea. Meseria mea, dacă este să o luăm aşa este cea de designer. Ce tip de fotografie vă place cel mai mult? Iubesc orice tip de fotografie! Nu am o predilecţie anume. Pot descoperi o imagini extraordinare în fotografii aruncate pe jos din care s-au decupat bucăţi fiindacă cineva era supărat că apare lângă el un prieten care i-a devenit duşman, sau un soţ sau o soaţă de care s-a despărţit. Pot descoperi bucurie în nişte fotografii manipulate politic şi despre care descopăr că sunt manipulate. Pot descoperi minuni în fotografiile făcute de colegii mei, pot descoperi minuni într-o stare de transfer a fotografiei în alte medii. Cum e viaţa de fotograf? Ce vă place cel mai mult? Întotdeauna, a doua zi, când pot face noi fotografii! Îmi place foarte mult să visez, şi la propriu, şi la figurat. La propriu înseamnă că de multe ori visez că fac fotografii, şi în vis imaginez situaţii fotografiate. În acelaşi timp, tot în vis creez opere de artă plastică, ale mele sau ale colegilor. Ce va inspiră cel mai mult? Adevărul e că mă inspiră totul. O crăpătură în

Interviu asfalt, o umbră, o tristeţe a mea, a altuia, un nor pe cer, o întâmplare, de la lucruri obişnuite la cele excepţionale. Singurele bariere pe care mi le pun sunt cele în care găsesc subiecte foarte interesante dar care sunt prea triste, prea amare sau ar atinge demnitatea sau superioritatea cuiva prea mult, şi atunci prefer să nu le fac. Există o anumită etică, pe care dacă o respecţi, folosteşti individului, sau societăţii, adevărului sau tainei individuale. De multe ori poate, fotografia unui lucru care nu-i convine individului fotografiat poate rezolva o treabă la nivel planetar, şi din contră, poate că o fototgrafie la nivel planetar să-l jignească pe un anume individ fără ca tu să ştii..Prefer să spun ca etica este extrem de importantă dar şi ea trebuie gestionata suficient de elastic, cu responsabilitate şi cu multă iubire. De ce are nevoie un tânăr care vrea să facă fotografie? Are nevoie de trei ingrediente: de bucurie, de iubire, de modestie, restul vine de la sine. Pentru că în rest, de un aparat îţi faci rost, sau împrumuţi de la cineva, de un manual faci rost, sau te învaţă cineva, de un subiect fotografic, faci rost sau ţi se arată dar dacă nu ai bucurie nu faci, dacă nu iubeşti ceea ce vezi, indiferent ce ar fi, nu înţelegi ce se întâmplă, şi dacă nu eşti modest, eşti obraznic, impertinent, arogant şi îţi scapă esenţialul. Aţi participat în vreun fel la FIAF? Cum? Da. Mult prea puţin faţă de cât mi-aş fi dorit şi mult mai mult de cât aş fi putut. În speţă am fost printre cei care au participat la expoziţia lungă de pe strada Eroilr, fiecare fotograf cu câte o fotografie, dar nici acolo nu am stat până la capăt, am tras de timp cât am putut de mult, după care am întinso că aveam altceva de făcut. Am participat la fotografia cu cât mai mulţi fotografi în piaţa Unirii, am participat la proiecţia de fotografie a Oanei Pop, cu care s-a încheiat evenimentul şi am mai pariticipat la trei, sau la patru vernisaje din cadrul festivalului, şi inclusiv la vreo zece care nu erau inserate în agenda organizatorică a festivalului, dar care erau dedicate festivalului. În primul rând ne-a bucurat enorm de mult că acest festival s-a întâmplat la Cluj şi că a fost atât de abundent şi atât de bogat încât în primul rând nu am avut parte de el fiindcă nu am putut fi prezenţi la toate lucrurile. Şi în rest, cam un an de zile vom tot afla ce s-a întâmplat, ba de la unul, ba de la altul. Ce impresie v-a lăsat Fiaf? O impresie de bucurie, desigur în unele activităţi erau ineficienţe de tip organizatoric care inerente şi care s-ar fi putut gestiona, deci am asistat la o şedinţă de organizare, ideea era că dacă se puneau la punct performaneţele organizatorice, festivalul pierdea foarte mult din consistentă, abundenţă şi bogăţie.S-a preferat recoltă bogată decât gestionarea ei.

Camelia Mureşan

Interviu Oameni şi cruci Interviu cu fotograful Vasile Dorolţi Cluj-Napoca a fost zilele acestea înfăşurat în mantii multiple de idei, de exprimări, de suflete. Am văzut o multitudine de oameni pe stradă pe care i-aş fi contopit în poveşti de ieri, de azi şi de mâine. Apoi m-am gândit că, de cele mai multe ori, se spune că stările surprinse în fotografie ar trebui imortalizate cu câteva secunde înainte de a apăsa butonul de pornire. Că acelea ar fi cu adevărat momentele în care oamenii şi-ar arăta, în faţa obiectivului, sinceritatea. FIAF a găzduit anul acesta şi pe talentatul artist din Baia-Mare, Vasile Dorolti. Acesta a atras atenţia publicului atât prin titlul proiectului : Oameni şi Cruci, cât şi prin imaginile surprinse…pământean şi Divinitate, lut şi Eternitate. Când și cum ați ajuns la fotografie ? Vasile Dorolţi: Am început să fotografiez în anul 1978.Pe vremea aceea se organiza pentru elevii de liceu o ,, excursie de studii” prin țară, de genul : ,,să ne recunoaștem patria”, excursie în care am luat cu mine noul aparat foto Kiev 5A, adus de mama, din Rusia. În această excursie am făcut două fotografii care mi-au plăcut foarte mult și care mi-au dat aripi ca să continuu. Cele două fotografii îmi plac mult și acum și fac parte din colecția mea de bază. Practicați fotografia ca profesie sau doar din pură pasiune? Vasile Dorolţi: Fotografia nu este o profesie pentru mine, deși mi-aș fi dorit să fiu un simplu fotograf. Probabil că pasiune este cuvântul corect. Ne puteţi împărtăşi cum a luat amploare proiectul Oameni şi Cruci? Vasile Dorolţi: Am început să fotografiez troițe în timpul taberelor de fotografie ,,7 Zile”. Tabăra presupunea o expoziție ,,la cald”, imediat dupa tabară, fapt pentru care eram toți participanții sub o presiune voluntar asumată, aceea de a avea la final câteva fotografii ,,expozabile”. Stăteam prin satele maramureșene, la câte o intersecție, asteptând un subiect, o întâmplare, ceva de ,,prins pe peliculă. Între timp, în lipsă de subiecte, studiam nelipsita troiță, mai făceam câte o fotografie cu ea ,așa, să mai treacă vremea. Încet, încet, am acumulat o ,, colecție” de troițe și subiectul mi-a devenit mai apropiat. După ceva timp, am observat că troițele tradiționale, zugrăvite de oameni sunt înlocuite de ,,Hristoși” din plastic. M-am întristat puțin, remarcând cum spiritul tradiției moare încet și pe acest front. Și am început să lucrez mai concentrat pe acest subiect, ca o formă de blând protest la ceea ce eu percep ca o ,,modernizare” nesănătoasă. Ce v-a determinat să abordați această tematică? A venit dintr-o perspectivă religioasă sau etnologică? Vasile Dorolţi: Nici religioasă, nici etnologică. Mai degrabă socială.

Interviu Care este reacţia publicului vis-à-vis de proiectul Oameni şi Cruci? Vasile Dorolţi: Publicul devine, relativ repede, solidar cu ceea ce încerc să prezint eu prin aceste fotografii. Chiar dacă sunt lucrări nefinalizate încă, cele două diaporame ,,Oameni și Cruci” captează atenția spectatorilor prin tema generoasă și prin substanța pe care cele două lucrări o propun. Tema dispariției unei lumi, plină de spirit și de frumos, de căldură umană, diversitate și dragoste și înlocuirea ei cu o societate de plastic, uniformizată, non-spirituală, mă apropie de spectatorii care Troițele sau crucile sunt pictate de anumiți localnici ai meleagurilor pe care le străbateți. au vizionat lucrările mele. Cum reușiți să dați de urma lor și să Vă apropiați Cât timp dedicaţi muncii Dumneavoastră? de ei? Vasile Dorolţi: Greu de găsit, ușor de abordat. Vasile Dorolţi: Mult. Foarte mult! Pentru multe troițe, autorii au rămas anonimi și Ce impresie V-a lăsat prima ediţie FIAF? de negăsit. În schimb, pentru chipurile din PVC se Vasile Dorolţi: Un efort susținut, premise încupare că sursa este foarte la îndemână. rajatoare. Sper să continue cu succes ani mulți de Ce alt tip de fotografie preferați sau Vă atrage? azi înainte. Vasile Dorolţi: Fotografia de calitate. Sunt câteInterviu realizat de va gânduri despre contemporanii mei în ceea ce Teodora Cristurean (Redactor Go Free) fotografiez. Recunosc, nu totdeauna admirative.

Ce părere aveţi despre țăranul român din ziua de azi și cum se raporteazaă el la evoluția rapidă din zilele noastre? Vasile Dorolţi: Lumea satului, în Maramureș, face un salt rapid și uriaș, de la o societate tradiționalarhaică la una a revoluției tehnologice. Poate că oamenii sunt mai înstăriți azi, au mașini, telefoane și ,,ligheane digitale” pe case, dar au pierdut ceva din spiritualitatea lumii lor, din simțul pentru frumos și pentru autentic.

Impresii Dorim să pornim prin a expune o impresie a redactorului Anemona Maria Frate căreia îi mulţumim pe această cale pentru articolul despre Festivalul Internaţional de Artă Fotografică, Cluj-Napoca 2011, din Revista Tribuna: Prima ediţie Fiaf-ului a fost pe cât de spectaculoasă, pe atât de bogată şi diversa în ofertă de manifestări şi de evenimente de artă fotografică. Festivalul Internaţional de Artă fotografică şi-a propus promovarea artei, după criterii ce ţin de originalitatea subiectelor şi forţa imaginilor. Este un festival al viziunilor proaspete şi pline de imaginaţie, un festival al creativităţii şi al artei prin imagini.

Fotografii realizate de Alida Boari

IMPRESII

A fost o idee genială, înfăptuită în modul cel mai impecabil. Impresie bună, organizare foarte bună, un eveniment cultural în care fotografii și publicul au creat noi legături între ei și percepția generală a ideii de fotografie. (Adriana Kis)

Impresii

Singurul lucru care nu mi-a plăcut la Fiaf este că nu s-a ţinut şi anul trecut. O iniţiativă de lăudat şi încurajat. (Alin B.)

Fotografii realizate de Alida Boari

IMPRESII De când se întâmplă atâtea lucruri în domeniul foto? M-am bucurat să îmi dezvolt pasiunea întrun mediu atât de plăcut. Mulţi omuleţi foto. (Cristina Văjean)

Fotografie realizată de Bogdan Veres

Impresii

Festivalul care va ajuta Clujul să devină Capitală Culturală Europeană =) Noul TIFF- (A.B)

Fotografii realizate de Carmen Ans Soosko

IMPRESII

Impresii

Bine organizat, programe foarte bune, puĹŁin aglomerat. (anonim)

Fotografii realizate de Carmen Ans Soosko

IMPRESII

Impresii

IMPRESII Foarte bună promovarea online, promptă. (Marius Ticală)

M-am simţit foarte bine să particip la acest festival, deja am idei noi pentru cel viitor. La cât mai multe ediţii Fiaf! (Alida Boari)

Fotografii realizate de Iulia Şandor

Impresii Îmi place faptul ca prima ediţie a ieşit mult mai bine decât ne aşteptam si mult mai bine decât părea de la masa barului de unde a început totul cu doar o lună jumate înainte. (Marcel Piroşcă)

IMPRESII O prima ediţie care a început timid însă toate festivalurile încep aşa. Festivalul Internaţional de Artă Fotografică promite, cu siguranţă ediţiile viitoare o sa aducă mai mult. (Cornel Crişan)

Fotografii realizate de Kis Adriana

Impresii Prima ediţie a festivalului a ieşit chiar mai bine decât ne aşteptam având în vedere timpul scurt ce l-a avut la dispoziţie pentru organizare; mi-a plăcut ca a fost o participare destul de ok la workshopuri, prezentări si expoziţii. (Paul)

Fotografii realizate de Laura Balc

IMPRESII

Se simte chiar de la prima ediţie ca sunt oameni pasionaţi si motivaţi. Cu siguranţă vom nota impresii şi peste 10 ani. (Cristian Rusu)

Impresii

Nota 7/10 O mai bună comunicare şi organizare. În rest, felicitări pentru festival! (Daniel Prindii+ Peterfi PR “La port” Ceainărie)

IMPRESII

Fotografii realizate de Remus Nagy

Impresii

Multe workshopuri interesante care din păcate au rulat deodată. Aş opta pentru un program mai altfel, mai punctual. Mie mi s-a părut foarte bune ZSD pentru ca mulţi au avut şansa să încerce lucruri noi. Vreau ca anul viitor să fiu aici! (anonim)

IMPRESII

Fotografii realizate de Radu-Florin Rusu

Impresii

Fotografii realizate de Radu-Florin Rusu

IMPRESII

photo Căştigătorii concursului Smile and Wave

Fotografie realizată de Diana Iftodi

photo

Fotografie realizatÄ&#x192; de Gheorghe Belu

Fotografie realizatÄ&#x192; de Laura Balc

photo

Fotografie realizată de Ileana Câmpean

photo

Fotografie realizatÄ&#x192; de Gheorghe PetrilÄ&#x192;

photo ExpoziĹŁii

Fotografii realizate de Andrei Niculescu

photo

Fotografii realizate de Andrei Niculescu

photo

Fotografii realizate de Balla Bela

photo

Fotografii realizate de Balla Bela

photo

Fotografii realizate de Balla Bela

photo

Autoportret ĂŽn prag de izgonire din Paradis Fotografii realizate de Adelina CĂ˘mpean

photo

Fotografii realizate de Balla Bela

photo

Autoportret versus Paradis Fotografii realizate de Adelina C창mpean

photo

Autoportret versus renunĹŁare Fotografii realizate de Adelina CĂ˘mpean

photo The Impaired Project Demeter Iringo Proiectul meu se doreşte a fi un comentariu asupra identităţii, asupra faptului cum, disperat, foarte mulţi încercăm să scăpăm de adevărata noastră identitate sau, cel puţin vrem s-o schimbăm. Modificăm constant aspecte ce ţin de acest context. Ne ascundem după activităţi banale, dar care nu ne definesc. Ne prezentăm cu o personalitate care o purtăm ca pe o pelerină de ploaie.Ne facem operaţii estetice, ne schimbăm trăsăturile. Corpul nostru îşi pierde încetul-cu-încetul forma. Exagerăm şi devenim nişte forme distorsionate.

Pentru mulţi este un succes-au reuşit să devină “eu” construind un “altcineva”. Trebuie, totuşi, să fim conştienţi că nu putem scăpa de unele mici detalii care ne dau în vileag. Un corp fără cap am putea zice că îşi pierde identitatea, dar o aluniţă pe braţ poate foarte bine să înlocuiască imaginea unei fete. Am încercat să exemplific aceste “intervenţii” prin propria persoană. Am vrut ca proiectul să mă implice 100%, de aceea am ales autoportretul.

photo

Fotografii realizate de Ciprian Dumitrescu

photo

Fotografii realizate de Ciprian Dumitrescu

photo

Fotografii realizate de Tamas Hajdu

photo

Fotografii realizate de Tamas Hajdu

photo

Fotografii realizate de Tamas Hajdu

photo

Fotografii realizate de Zsolt Kiss

photo

Fotografii realizate de Zsolt Kiss

photo

Fotografii realizate de Zsolt Kiss

photo

Fotografii realizate de Victor Cristescu

photo

Fotografii realizate de Victor Cristescu

photo

Fotografii realizate de Victor Cristescu

photo

Fotografii realizate de Zoltan Fuzesy

photo

Fotograf:Adrian Petrişor

Fotograf:Alin Petruş

photo

Fotograf: Bogdan Panait

photo

Fotograf: Marius Grozea

Fotograf: Tamas Hajdu

100

photo

Fotograf: Adrian Dumitrascu

101

photo

Fotograf: Mihai Grigorescu

102

photo

Fotograf:Tatiana Volontir

103

photo

Fotograf: Ĺ&#x17E;tefania Cruceru

104

photo

Fotograf: Remus Tiplea

105

Pentru a afla mai multe despre evenimentele şi expoziţiile care au avut în cadrul Festivalului Internaţional de Artă Fotografică, vă rugăm să verificaţi site-ul www.fiaf.ro. Sperăm că veţi trece cu roşu în calendar a doua ediţie a festivalului. Va fi de neratat!

106

107

photo

WHAT WAS THE LAST SIGHT THAT MOVED YOUR WORLD?

108