Go Free Aprilie 2011 by Revista Go Free

REE OF GO FREE G numar numar 44

2011 Aprilie

Din U. U. IB. B. IB. B. Revista Studentului Din

Student Generaţia cu cheia... de aur - pag 5

Facultate Tips & tricks Licenţă - pag 8

Educational

Bursele FULBRIGHT - pag 12-14

Profesional Animation Worksheep - pag 18-19

Resurse Eco- pur şi sincer reactiv..pam pam! - pag 26-27 Go Free

Muzica bună nu a murit! - pag 33-36

Echipa de proiect Redactor-şef Andra Camelia CORDOŞ Mail: studenti.free@gmail.com Telefon: 0742.554.321 Design & Layout Erika KRAMARIK Mail: erika.kramarik@gmail.com Contact studenti.free@gmail.com

PARTENERI:

Redactori Adelina PÂRVU Alexandra Bianca VRÎNCEANU Iulia-Teodora CRISTUREAN Iulia ŞANDOR Andreea MIHALE Diana RUSU Bogdan ROMANICĂ Mihai DUMITRACHE Rozina CSASZAR Alex DRĂGAN Camelia Alina MUREŞAN Adrian TOADER Alex SUCIU Andreea ROŞU şi “un student”.

Go Free 24 - Libertatea şi responsabilitatea alegerii au venit la pachet În momentul acesta, probabil sute de trenuri şi autocare pline de studenţi se mişcă pe harta României – unii poate se gândesc la iubitul/iubita rămasă în Cluj, alţii aşteaptă nerăbdători să guste din bunătăţile culinare ale mamei, o parte se gândesc la faptul că mai sunt câteva zile până la 1 mai (cu toţii puţin nostalgici după vântul din Vama Veche, atmosfera degajată şi muzica bună de pe plajă). Şi mai suntem noi, cei care încă bântuim Clujul. Ne-am bazat pe aceştia din urmă atunci când am fixat evenimentul „Go Free 24” pentru data de 19 aprilie – de altfel, primul eveniment public de acest gen al redacţiei. Sub sloganul „Scrie FREE pentru o zi!” (de la care nu ne-am abătut nicio clipă) – am lansat invitaţia pentru toţi studenţii care au îndrăzneala să ia cuvântul la înaintare, să ni se alăture în încercarea de a scrie într-o singură zi revista Go Free. Evenimentul a fost găzduit de L’Atelier Café, iar cafelele, ceaiurile şi alte licori au curs precum cuvintele tastate pe laptopurile celor prezenţi (nu-i uităm nici pe aceia care au rămas fideli metodelor tradiţionale şi au venit cu pixul şi carneţelul de acasă) – ne-am bucurat de prezenţa tuturor în aceeaşi măsură. Avem încredere că şi acest număr va fi pe placul vostru (poate depăşim cele peste 23.000 de vizualizări înregistrate de numărul din martie) – nimic din paginile acestui număr al revistei nu a fost planificat, de aici şi diversitatea ideilor şi a tematicilor abordate de autori. Experienţa a fost unică, însă mai important cred că a fost exerciţiul de a scrie în condiţiile unei libertăţi absolute – nu suntem obişnuiţi să facem faţă unei astfel de situaţii – probabil de aici şi nevoia de a primi mereu câteva indicaţii sau de a căuta puncte de reper în activităţile pe care le începem zi de zi. Vom mai ieşi în public pentru că ne plac ideile studenţeşti preparate instant şi-avem nevoie cu toţii de mai multe „exerciţii de libertate”.

Andra Camelia CORDOŞ Redactor-şef cordosandra@gmail.com

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go

Student

Eşti student? Alex SUCIU

De ce? Ce te face pe tine mai student decât gloata? Ce le spui prietenilor tăi cand ieși cu ei la bere? Lasă-mă să ghicesc. Ești un erou de neegalat într-ale băutului. Ești cel mai pasional amant din emisfera nordică a planetei. Ai nenumărate partenere de pus în partea dreaptă a patului.. distinse reprezentante ale sexului frumos al căror nume de cele mai multe ori te eludă și a căror contribuție la dezvoltarea ta intelectuală este insignifiantă. Sunt pe aproape? Pun pariu că dimineața te trezești doar din cauză că te doare capu’ (pe care nu l-ai folosit prea mult de altfel da’ suferă săracu de el de la vodka aia de aseară). Îți începi ziua pe la doișpe pentru că dimineața nu te merită. Te ridici din pat și îți suni partenerii de pahar și îi rogi să-ți amintească ce ai făcut noaptea trecută. Tu n-ai nici o problemă în a-ți aminti da’ ești cel mai tare dacă iți reiterează alții momentele de glorie și iți dedică elogii. Ești considerat un zeu al vremurilor tale. După ce Narcis al tău se temperează te gândești cum să-ți deschizi ziua. Pui pe tine un rând de haine pe care le nimerești prin dulap, aprinzi o țigară și pornești spre facultate purtând fața aia care zice că aseară ai băut, dosită dupa o pereche șmecheră de ochelari de soare, d-ăia mari, să nu se vadă că

ai ochii unflați. Facultatea e pentru specia ta locu’ ăla unde se strâng fetele să-ți prezinte ultimele tendințe într-ale modei și providerul ideal de numere de telefon în vederea plănuirii de activități nocturne. Dup-amiaza o petreci la terasă cu băieții că deh! trebuie să vă recuperați după o noapte atât de încărcată. Împărțiți cele mai destoinice experiențe trăite de sexul tare de la Genghis Han încoace și vă prezentați trofeele. Și fiindcă ești cea mai feroce ființă de noapte pe la 11 o iei de la capăt. Din nefericire pentru tine și pentru restu’ națiunii ești unul din mulți.. Cei care sunt responsabili de viitorul tău au nevoie de aproximativ 2 minute ca să-ți construiască profilul și pentru ei se vede cam așa: ești un copil răsfățat care n-a trecut de pubertate când trebuia, cuvântul responsabilitate te trimite la DEX, capacitatea ta de învățare a murit în liceu și ești inapt în a prelua o funcție de oareșcare interes în vreo organizație. Partea fericită a poveștii pe care ți-am spus-o e că România nu mai funcționează ca pă vremuri și oamenii ca tine mor fără să facă vreun ecou. Ne vom lipsi de tine cu zâmbetul pe buze. Ești student? De ce? Îl vezi pe puștiu ăla spășit care stă pe bancă și citește? Poate e ultima ta șansă să înveți ce înseamnă să fii student.

Student

Generaţia cu cheia... de aur Un student Încă din cele mai vechi timpuri copiilor le-a fost frică de întuneric. Când lumea a început să se întrebe de ce, nimeni nu a găsit un răspuns complet şi real la această întrebare. Una dintre cele mai des întâlnite explicaţii pentru acest fenomen este că tuturor ne este frică de necunoscut, deci cu atât mai mult copiilor. Totuşi, dacă stăm bine să ne gândim acest argument nu este unul valid, deoarece copiii nu cunosc multe alte lucruri, dar nu manifestă o senzaţie de frică faţă de aceste necunoscute. Un exemplu în acest sens este acela că celor mici nu le e frică să viseze... Fiecare generaţie de copii se mândreşte cu un simbol caracteristic... Probabil copiii din generaţia de astăzi se vor numi generaţia feisbuc, cei de prin anii 2000, generaţia Andre, dar noi, noi suntem generaţia „cu cheia la gât”. Îmi aduc aminte fiecare prieten din copilărie cum îşi purta şnurul personalizat în jurul gâtului de care atârna o cheie. Cheia de la gâtul meu avea o culoare galbui-aurie - tocmai asta o făcea să fie şi mai preţioasă... Dese au fost momentele de creaţie în care îmi imaginam cam câte lucruri pot să deschid cu cheia mea, evident pe lângă uşa de la intrare în casă. Mi-ar fi fost imposibil să număr câte uşi demult uitate în spatele cărora se ascundeau ţinuturi de basm, câte camere pline cu jucării în care să-mi petrec timpul cu prietenii, dar mai ales câte cufere încărcate de

comori îmi treceau atunci prin minte. Acum suntem studenţi. Multe dintre obiceiurile noastre s-au schimbat, însă nu cred că pot spune acelaşi lucru şi despre vise... Dacă mi-aş reîntâlni prietenii din copilărie şi ne-am atârna câte o cheie de gât, probabil că ne-am dori să deschidem din nou tot felul de chestii cât mai inedite cu ea. Poate o casă care să fie a noastră, poate nişte uşi demult uitate în spatele cărora se ascund locuri de vacanţă desprinse din ţinuturile de basm, poate în schimbul jucăriilor din camera pe care o putem deschide vom găsi ceva asemănător cu ce găsesc protagoniştii reclamei cu urlete de la Heineken, însă cu siguranţă în schimbul cuferelor pline de comori ne-am dori să deschidem o cutie plină de valori pentru societatea în care trăim. Spun asta pentru că realitatea ne arată că trăim într-o societate mult prea ştirbită de principii şi valori. Nu vreau să cred că ne complacem să trăim într-o societate în care oamenii plătiţi să îi prindă pe hoţi fură mai mult decât aceştia. Noi, studenţii de astăzi, suntem cei care au datoria morală să spună GATA! Noi, studenţii suntem cei care avem datoria morală de a deschide cutia cu valori ale unei Românii în care ne-ar plăcea să trăim! Noi suntem cei care vor fixa nişte cerinţe minime pe care întreaga societate să le respecte cu stricteţe, pentru că noi, studenţii, suntem generaţia care va schimba România!

Student

Nu te grăbi! Adrian TOADER

Nu te grăbi! Bucură-te de fiecare clipă pe care o ai la dispoziție pentru că fiecare are ceva special, unic, cu care poate nu o să te mai întâlnești.

Dacă ești copil, atunci bucură-te că ești copil. Nu te grăbi să crești pentru că după ce o să crești nu o să mai poți fi niciodată copil. Majoritatea persoanelor de vârsta mea se gândesc ce bine era ” înainte” când eram mai tineri, mai inocenți, fără să-și dea seama că peste câțiva ani o să-și amintească exact de vremurile astea și atunci deja o să fie prea târziu. Deci, la 23 de ani nu-ți petrece timpul gândindute ce bine era la 17 și la 30 ce bine era când aveai 23 pentru că o să ratezi ani frumoși din viața ta. Personal, cred că este foarte greu de realizat și rareori am reușit asta. Dacă ești student, atunci fă asta! Nuți bate capul cu interviuri/ angajări/ bani. O să ai timp destul pentru astea după facultate. Mergi cu bursă Erasmus, fii voluntar, mergi cu “Work and Travel” măcar o dată (nu pentru bani,

dar pentru toate experiențele pe care o să le trăiești acolo și pentru toți oamenii pe care o să-i întâlnești), încearcă să rămâi la buget și încearcă să ieși cu prietenii măcar tot timpul! Am dat aceste exemple pentru ca ele mi se par cele mai convingătoare. Învață să te bucuri de fiecare clipă pentru ceea ce este și dacă nu reușești deschide bine ochii până o să-ți dai seama de ce îți spun. A, da! Era sa uit un lucru foarte important. Când e duminică...bucură-te că-i duminică! Nu te gândi ca mâine e luni pentru că o să pierzi o zi foarte importantă din săptămână și oricum navem niciodată destule zile de odihnă. Și cu asta am încheiat. Salut inițiativa fetelor de la revista “GO FREE” și sper să mai văd astfel de acțiuni și pe viitor. Să aveți o zi magică!

Student

Noi, cei de-acum… Teodora CRISTUREAN Ne-am obișnuit atât de mult cu utilizarea internetului pentru toate lucrurile multe și mărunte, pentru cele indispensabile sau pentru cele atât de puțin importante. Pe mine, ce m-a speriat cel mai mult, odată cu folosirea computerului și a laptopului a fost faptul că nu îmi voi mai așterne gândurile pe foile din caiet, ci într-un word. Că nu îmi voi mai scrie lista de cumpărături pe post it-uri, ci pe desktop sau să nu exagerez…într-un mesaj netrimis și salvat a.k.a draft (ca să scriem pe înțelesul…tuturor). Și am ajuns, bineînțeles, și la a citi cărți pe internet…fără a le mai simți mirosul, fără a pune semnul de carte

- pe care, culmea, abia când te apuci de lectură- nu-l mai găsești. Când mi-a fost dor de ”Micul Prinț”, nu am mai visat cu ochii deschiși dând pagina, ci dând click. Atunci când mi-a fost dor de cei dragi, la mii de kilometri depărtare, nu le-am mai trimis scrisori, ci email-uri. Dar atunci când mi-a fost dor de mine, am știut unde să mă caut. M-am căutat în tot ce m-a clădit. În visele mele puerile, în spasm și în cărți. În vechile cărți cu cuvinte de dor si de nesomn. Cu cuvinte de speranță, care te învață că realitatea îndeplinește visele. Sperați…

Facultate

Tips & tricks Licenţă Adelina PÂRVU

Anii de facultate sunt printre cei mai frumoşi ani! Pentru majoritatea e momentul în care părăsesc meleagurile părinteşti, sunt cele mai tari distracţii, chefuri, experienţe, se leagă prietenii pe viaţă şi totul se încheie cu marea licenţă. Pentru mulţi studenţi este un moment stresant, dar asta nu pentru că licenţa este foarte grea, ci pentru că majoritatea lasă treaba pe ultimul moment...eh, studenţii.. Aşa că acest articol îşi doreşte să fie folositor fiecărui student, pentru că toţi „vom trece prin asta mai devreme sau mai târziu”. Iată câteva tips & tricks: În primul rând, chiar dacă eşti adeptul ultimului moment (cine nu-i ?!) nu trece totuşi acest prag. Alege-ţi o temă care te interesează, un subiect care îţi place, ca lucrarea să nu devină un coşmar, să îţi fie drag să scrii, să îţi vină ideile mai uşor. După ce îţi alegi tema puneţi anumite ipoteze, ceea ce vrei să afli, ce vrei să demonstrezi cu lucrarea ta, înspre ce te îndrepţi. Dacă nu eşti sigur de ceea ce vrei să scrii, ideile o să-ţi vină după ce o să citeşti primele cărţi în domeniu. După ce termini partea teoretică, e recomandat să ai o parte de legătură între ea şi partea practică. Pentru un bonus, se apreciază

dacă ai şi ceva propuneri personale la sfârşitul celei de-a doua părţi. Concluzia trebuie să apară la timpul trecut. Introducerea licenţei, chiar dacă apare la începutul lucrării, se scrie la sfârşit, când ai terminat totul şi ştii despre ce ai scris, ceea ce vrea să demonstreze. Mai sunt şi câteva reguli care chiar dacă îţi par tâmpite, trebuie să se ţină cont de ele. Reguli despre aranjarea în pagină, despre spaţiu, margini, mărimea caracterelor, titlu, bibliografie!!, şi anexele care apar la sfârşitul lucrării. Aceste reguli îţi sunt prezentate la început, dar în general respectă peste tot aceleaşi criterii. Încearcă să te prezinţi cât poţi de frecvent la profesorul coordonator, pentru că majoritatea ţin cont prezenţele. Unii profesori, dacă nu ai fost activ şi interesat la început, dacă nu ai fost prezent, pot refuza să-şi continue colaborarea cu tine, rişti să te trezeşti la începutul celui de-al doilea semestru că pierzi şansa de a mai da licenţa în acel an. Nu este greu, dar dacă eşti în an terminal şi ai licenţa în vară şi încă nu te-ai apucat...începe maratonul pentru că depăşeşti ultimul moment despre care vorbeam la început.

Facultate

Netul in Haşdeu …Aaa, da? Unde? Andreea ROŞU Ştim că studenţia este sinonimă cu multe imposibilităţi şi lipsuri, însă în vremuri în care informaţia e preţioasă (la figurat şi la propriu), când ai nevoie de ppt-urile profului de pe grup ca să înveţi pentru parţialul de mâine sau de wikipedia pentru referate, e cam greu să nu te deranjeze internetul care nu se mişcă deloc. Despre asta vom vorbi în rândurile următoare: despre reacţia Universităţii la nemulţumirile studenţilor, măsurile pe care UBB-ul îşi propune să le adopte şi…dacă acestea vor rezolva nemulţumirile studenţilor. Ştim, cei care am stat sau stăm în continuare în căminele din Haşdeu, cât de praştie e netul. Dar parcă nicicând nu a mers mai prost netul ca în zilele noastre, motiv pentru care un articol pe această temă a aparut în Ziua de Cluj în urmă cu o săptămână. Nemulţumirile studenţilor legate de internetul de viteză foarte mică sunt atât de mari încât conducerea UBB nu a putut rămâne relaxată. Se pare că Universitatea este conştientă de neajunsurile internetului în campusurile studenţeşti şi caută în acest sens o soluţie pentru îmbunătaţirea reţelei de internet, însă, între timp domină nostalgia după jocurile de counterstrike. „Nu mai joacă acum counter în căminul 16 cel de la etajul 9 cu ăla de la 2... Chiar şi cei din căminul 17 erau legaţi în reţeaua asta“, spune Dan, masterand la UBB. (în declaraţia din Ziua de Cluj). Dificultăţile de care se plâng cei din cămine sunt legate de faptul că internetul e mai încet ca……orice altceva, că încerci inutil să uploadezi orarul pe grupul facultăţii şi că dacă te afli într-o perioadă în care îţi lipsesc şi banii şi internetul, atunci eşti un om trist. J

Unul dintre motivele pentru care studenţii din cămine suferă de lipsa de internet în ultima vreme îl reprezintă suprasarcinile de curent, potrivit reprezentanţilor UBB. Ştim cu toţii că banda de internet este foarte mică comparativ cu numarul de studenţi ce o utilizează. Iar largirea bandei, soluţia pe care UBB-ul o are în vedere, implică alte costuri , pentru că accentul acum nu se mai pune pe neapărat pe informaţie, cât pe conţinutul multimedia-care e mai costisitor. Această soluţie ar trebui să fie în strânsă corelaţie cu acordarea de către studentul posesor de calculator a unui management mai bun. Firma care va asigura internetul în cămine cu costuri minime va fi aleasă prin concurs. Toate aceste lucruri ne bucură şi vrem să vedem problema rezolvată. Sperăm că soluţia propusă de UBB să fie implementată cu success cât mai curând. O singură întrebare se perindă, însă, prin minţile noastre: noile costuri vor fi suportate de Universitate sau vor contribui şi buzunarele studenţilor? Pentru că, la cât de multe “reduceri” am fost supuşi în ultima vreme, pare foarte probabilă o astfel de acţiune.

Facultate

Probabilitatea mare de aşa este Camelia Alina MUREŞAN

Din când în când merită să îţi acorzi timp pentru a sta puţin la o vorbă tu cu tine, pentru că timpul e mare fustangiu şi ar vrea mereu să te înşele, să te preseze, să te constrângă să faci cel mai adesea alegeri pripite pe care în mod normal, dacă el nu ar alerga aşa nebuneşte, iar tu nu ai fi nevoit să goneşti după el, ai vedea altfel lucrurile şi probabil că ţi-ai da seama că ai realizat prea puţine din câte visai şi plănuiai. Aşa că, de ce să nu opreşti tic-tac-ul de pe fundalul de du-te vino-ul al fiecărei zile din viaţa ta galopantă de student pentru a fi doar tu cu gândurile şi planurile tale?

Cu toţii venim la facultate cu speranţe, ambiţii şi aşteptări. Venim “intoxicaţi” din liceu cu „chestii inutile” învăţate mecanic şi dezinteresat, bucuroşi că am scăpat de profii stresanţi. Prima dată descoperim faculta, apoi aceasta se transformă treptat în tărâmul fericirii, total opusul liceului. Libertate, profi de gaşcă, cursuri opţionale şi facultative (= stai acasă şi dormi). Ni se oferă numeroase oportunităţi de afirmare, de a arăta că într-adevăr avem ceva de spus, iar în schimb noi nu ştim să apreciem, să profităm de aceste şanse şi ne lăsăm acaparaţi de activităţi inutile şi cronofage. Mai trec câteva luni şi începe o altă etapă: dezamăgirea: „sunt dezamăgită, faculta asta nu e ceea ce mă aş-

teptam, nu sunt locuri de muncă, fac facultate degeaba”. Apoi se trece la o altă etapă: acceptarea-complacerea în situaţie: „de ce să mă stresez, nu sunt singura în această situaţie, sunt sute şi mii ca mine, şi, .....până la urmă e fain să te distrezi noaptea, să dormi toată ziua, să urmăreşti tot sezonul din serialul tău favorit, în doar două zile. Probabil că o să faci vreo schimbare, probabil că nu, cert este că o să ţi se repete din ce în ce mai des faze nasoale în care profii nu-ţi ştiu nici măcar numele, în timp ce altor colegi de-ai tăi li se adreseză cu numele scurt. Sau descoperi că alţi colegi au fost în alte ţări prin tot felul de proiecte, au făcut şi au văzut o grămadă de chestii interesante şi toţi profesorii îi laudă şi îi felicită. Este clipa în care, indiferent

Facultate

cât de nepăsător ai fi fost până în acel moment, gelozia şi invidia o să-şi spună cuvântul, într-un fel sau altul. Atunci descoperi de fapt câte lucruri ai ratat, câte oportunităţi de a te remarca îţi pune la dispoziţie studenţia şi mai ales descoperi cât de mult contează să te implici cu adevărat! Uite aşa trece primul an. Plictisit sau dimpotrivă, plin de energie, vii la Cluj în cel de-al doilea an cu forţe proaspete, la fel de pus pe fapte mari ca în anul întâi, dar acum din altă perspectivă. După rezultate la examene aşteptate cu emoţii epuizante şi sătul de acelaşi cinci mult-rugat, vii pornit să te pui serios pe treabă, să reiei conducerea propriei tale vieţi, ferm convins că nu tu eşti de vină pentru notele proaste din primul an, ci acomodarea, schimbarea de mediu etc etc. Anul doi este momentul decisiv pentru făgaşul pe care îl va lua viaţa ta, coordonată bineînţeles de tine. Este esenţial să ştii ceea ce îţi doreşti să faci cu adevărat şi mai ales să ştii să îţi stabileşti ordinea priorităţilor. Dacă ştii cu adevărat ceea ce vrei, este momentul să o laşi mai moale cu serialele, cafeaua de dimineţa de la ora 14 de pe Piezişă, somnul în cămin până uiţi ce zi a săptămânii e, şi la alte multe activităţi „inactivităţi” din viaţa ta de student. A venit vremea să chiar te pui pe treabă, să faci ceva productiv pentru viitorul tău şi asta va avea o importanţă semnificativă. Spun asta deoarece, diferenţa dintre un student care în cei trei ani de facultate a mai făcut şi altceva în afară de facultă, şi unul care a făcut doar facultă, şi nici pe aia doar ca să treacă anul şi să vină

banul de la părinţi este aceea că primul îşi va găsi un loc de muncă mult mai uşor, se va simţi mai pregătit şi mai încrezător pentru acest pas şi va fi cu siguranţă candidatul ideal care va fi ales în defavoarea studentului din a doua situaţie. Aşa că dragii mei, trecând peste autoportretul de mai sus pe care tocmai mi l-am autopictat în cuvinte, în numele unui om care ar vrea să dea timpul înapoi, dar el se încăpăţânează să galopeze înainte, vă sfătuiesc să aveţi încredere în voi, că puteţi mai mult decât nopţi albe de poker în cazul băieţilor sau nopţi transformate în sezoane de Gossip, în cazul fetelor, viaţa de student la Cluj oferă mult mai multe posibilităţi de divertisment care nu doar că te ajută să îţi petreci timpul într-un mod plăcut, dar te şi ajută să te formezi şi să socialiezezi. Într-un final, pune-ţi pe pauză cinci minute serialul, oricum ai văzut deja toate sezoanele, opreşte puţin pokerul, întârzie la cheful care se dă la un coleg acasă şi fă-ţi timp să citeşti ceea ce îţi scrie un prieten. Fă-ţi timp să stai puţin de vorbă tu cu tine, fii sincer, nu te mai amăgi singur, nu te mai minţi şi recunoaşte că ai cam tras chiulul în ultimul timp. Lăsă-ţi conştiinţa să te mustre şi crede-o pe cuvânt că are dreptate să o facă. P.S. Dacă credeţi că vă regăsiţi măcar într-o situaţie din materialul prezentat, urmăriţi numărul viitor care o să prezinte aspecte mult mai concrete pe această temă, care nu doar că vor fi interesante de aflat dar şi bune deaplicat!

Educational

Bursele FULBRIGHT Visul Româno-American Andreea MIHALE

“ Când viaţa îţi oferă o singură şansă, trebuie să ştii cum să profiţi de ea”

Şi dacă şansa aceasta ar fi să studiezi în America? Ai spune “Nu”? Sau ai încerca să profiţi din plin de ceea ce s-ar putea să devină pentru tine “The American Dream”? Toţi ne-am dorit măcar o dată în viaţă să ajungem în America …Dar cum ar fi să studiezi acolo? Acum ai cele mai mari şanse ca visul tău să îţi devină realitate prin intermediul programului Fulbright. Ai auzit despre…? Dacă nu, încearca să vezi ce presupune visul tău … Deadline-ul este 15 mai 2011. Despre Fulbright Comisia Fulbright a început ca rezultat al unui acord încheiat între guvernele Româno-Americane în 1992. Încă de la inaugurarea sa, în 1993, Comisia Fulbright a administrat schimburile educaţionale între cele două ţări şi a facilitat dezvoltarea educaţională şi culturală a studenţilor români. Comisia Fulbright încearcă să încurajeze şi să promoveze schimburile educaţionale, să ofere oportunitatea de a studia la una dintre cele mai pres-

tigioase universităţi din S.U.A şi să intensifice schimbul cultural dintre studentii români şi cei americani. Categorii de burse Fulbright Junior Fulbright Award În cadrul acestei prime categorii de burse Fulbright se acorda 12 premii la nivel naţional, orice domeniu fiind eligibil, exceptând medicina clinică. Candidaţii vor fi selectaţi în urma unei competiţii deschise, pentru a putea studia timp de un an universitar ( 9-12 luni începând cu luna august sau septembrie) în SUA. Acest tip de bursă este recomandat îndeosebi studenţilor din an terminal la nivel licenţă sau master, pentru a urma un an de master, respectiv pentru a urma un an în cercetare în SUA. Pentru acest tip de bursă candidaţii trebuie să îndeplinească următoarele criterii: + Să aibă cetăţenie română; + Să deţină o foaie matricolă/diplomă universitară cu rezultate remarcabile; + Să se afle la începutul carierei lor profesionale; + Să deţină competenţe lingvistice

Educational în ceea ce priveşte limba engleză( întrucât interviurile vor fi în limba engleză); + Să aiba o stare de sănătate bună şi să poată prezenta la cerere o adeverinţă din care să rezulte acest lucru; În cazul în care candidaţii doresc să aplice pentru a studia ştiinţe juridice, aceştia trebuie să deţină o diplomă în domeni ; Să prezinte 3 scrisori de recomandare; Să obţină punctaje bune la testele TOEFL şi GRE/GMAT, teste care se vor da după interviul ce va avea loc în luna septembrie, în cazul în care candidatul reuşeşte să treaca de concursul de dosare; Conţinutul dosarului de concurs: Formular de aplicare online (acesta se găseşte pe site-ul www.fulbright.ro)

3 scrisori de recomandare. Aici îmi permit să vă recomand ca aceste scrisori să vină din partea unor profesori universitari sau a unor persoane din străinătate care îndeplinesc funcţii importante şi cu care aţi avut ocazia să interacţionaţi în timpul unor şcoli de vară, seminarii internationale, etc. + Foaia matricolă şi/sau diploma de absolvire; Raport medical complet (necesar doar pentru cei care trec interviul în septembrie); + Rezultate bune ale testelor TOEFL şi GMAT/GRE (necesare doar pentru cei care trec interviul în septembrie); + Eseu în care să motivezi dorinţa de a participa în cadrul acestui program; + CV; + Taxa pentru evaluarea dosarului; Toate aceste documente vor trebui redactate în limba engleză.

Senior Award

Educational

Fulbright

(Postdoctoral)

Acest tip de bursă se adresează îndeosebi doctoranzilor care au oportunitatea de a conduce cercetări în cadrul unei instituţii din SUA sau care pot preda acolo. Durata acestui program este de 3-6 luni, candidaţii fiind selecţionaţi în urma unei competiţii deschise, toate domeniile fiind eligibile cu excepţia medicei clinice. Conţinutul dosarului de concurs: + Formular de înscriere online; + 3 scrisori de recomandare; + O invitaţie de la instituţia gazdă la care vor conduce cercetările din SUA; + O copie după diploma de absolvire a doctoratului; + Un raport medical complet (este necesar doar celor care reuşesc să ajungă la etapa interviului din ianuarie); În urma unei sesiuni de informare asupra Programului Fulbright, care a avut loc undeva la sfârşitul lunii februarie, şi la care am avut plăcerea să particip, pot să vă dau câteva tips-uri. Se pune un accent deosebit pe modul în care vă exprimaţi dorinţa de a participa în cadrul acestui program, dar şi

pe scrisorile de recomandare pe care le ataşaţi la dosar. Testele de care vă menţionam mai sus, şi anume TOEFL şi GRE/ GMAT nu trebuie neaparăt susţinute până la data de 15 mai 2011, când este deadline-ul pentru a fi câştigători ai programului Fulbright 2012-2013. În general acestea se dau după interviu. Testul GRE este compus din GRE general, pe care îl dau toţi cei care doresc să participe în cadrul acestui program, şi testul GRE specific, care se dă din domeniul în care urmează să studiezi în SUA. O altă condiţie a acestui program este că după un an de studiu în Statele Unite, trebuie automat să vă întoarceţi doi ani în România. Plecarea se va face cu o viza, pentru obţinerea căreia se vor ocupa împreună cu voi şi cei de la Comisia Fulbright. Pentru cei care reuşesc să treacă de etapa concursului de dosare, şi apoi de interviul susţinut în limba engleză, visul lor este realizat. Rămâne doar să-şi dovedească adevărata valoare, odată ajunşi în Statele Unite. Deadlin-ul este data de 15 mai 2011, aşadar nu ezitaţi să aplicaţi cât mai repede. Dacă veţi avea extraordinara şansă de a vă număra printre câştigătorii de anul acesta, visul vostru American va începe în septembrie anul viitor. Multă baftă, şi nu uitaţi că şi voi sunteţi în stare să azvârliţi o cursă pe cer ca să prindeţi luna.

Educational

Romania, bye bye forever!! Rozina C.

Sunt tineri entuziaști, în mod surprinzător încă optimiști, talentați, care își iau bagajul de vise și pleacă cât mai departe de acest teatru ieftin reprezentat de societatea românească.

Aceștia sunt tinerii noștri români, care reprezintă sau mai bine zis reprezentau viitorul țării noastre, tineri de care ne despărțim din păcate cu fiecare an care trece, pentru că dincolo de acest loc numit România, există un viitor mai bun, asigurarea unei vieți mai bune și a unei educații ireproșabile. Fără să se gândească la posibilele consecințe, tinerii își iau viața în propriile mâini, încrezători că poate de mâine se va schimba ceva în această societate și se vor afirma așa cum au crezut mereu, că cineva le va oferi șansa aceasta. Însă, rămân dezamăgiți și cu toate acestea, nu-și pierd speranța că ecoul lor va răsuna cândva în întreaga lume. Astfel, an de an, tinerii iau hotărârea de a pleca în străinătate, unii

prin programe de vară pentru un job mai bine plătit, alții pentru aș continua studiile. Și în felul acesta, țara rămâne lipsită de acel spirit tineresc inconfundabil și de vitalitate, asta pentru că societatea actuală nu ne permite dezvoltarea profesională și intelectuală de care avem nevoie cu adevărat. Chiar dacă viitorul pe celelalte tărâmuri magice și promițătoare nu ne relevă necunoscutul de la bun început, cu toate acestea tinerii se aventurează și își asumă acest risc, care reprezintă o soluție mai bună decât cea actuală în orice caz. Cine poate știi ce e bine și ce e rău? Cine poate prezice viitorul? Cine poate garanta pentru cineva? Răspunsul îl poți afla doar tu singur, asumându-ți riscul și jucând cartea care crezi că te-ar putea avantaja. Dacă nu-ți iese din prima, nu-ți pierde speranța, fight harder! Nu ai nimic de pierdut, numai de câștigat.

Educational

MBA online gratis de la London School of Business and Finance Andreea ROŞU

Uite o oportunitate de MBA online gratis. E primul de acest gen şi nu te costă nimic până în momentul în care doreşti acreditarea oficială. Între timp, ai oportunitatea de a învăţa despre leadership şi cum să faci business de la cei mai buni în domeniu fără niciun cost financiar.

LSFB a lansat un nou curs la care toţi cei care deţin calculator vor putea sa-l acceseze gratuit, plătindu-l doar în momentul în care vor să obţină acreditarea oficială de la Universitatea din Wales prin examinare. Prin LSFB Global MBA, oamenii vor accesa online, gratuit, prelegeri şi vor putea intra în grupul de discuţii alături de parteneri ale unor firme precum Accenture Management Consulting, Deloitte, Head of Royal Navy Leadership Academy sau cu directorul departamentului de marketing de la Viagogo. Global MBA de la LSFB îţi oferă oportunitatea de a învăţa, de a asculta prelegerile unor specialişti în materie

de business fără niciun cost; de asemenea, poţi testa calitatea MBA-ului propus de LSFB fără angajamente care să presupună costuri financiare. «Chiar dacă persoanele nu iau decizia de a obţine acreditarea formală, programul LSBF Global MBA va pregati studenţii în mod gratuit pentru a se descurca mai bine în lumea afacerilor» spune Etingen, fondatorul LSFB. Trei studiouri din campusul LSBF din Londra se ocupă cu upgradarea continuă de date şi materiale de studiu pentru a ţine pasul cu evenimentele noi din afaceri. Platforma aleasă pentru aceste cursuri de MBA a fost Facebook-ul, fiind

Educational

considerată platforma socială cu cea mai mare şi mai rapidă amploare existentă. Global MBA lansat de LSFB a fost dezvoltat de foşti angajaţi Google şi este primul MBA de acest gen. Sunt necesare anumite calificări pentru a finaliza LSFB Global MBA diplomă de licenţă sau cinci ani de experienţă profesională, însă toţi utilizatorii au dreptul să acceseze 100 de ore de resurse de studiu gratuite, care includ 80 de ore de conţinut în format video de înaltă calitate. Diferenţa dintre MBA-ul lansat de LSFB şi celelalte e ca la primul- nu există taxe iniţiale, astfel că studenţii au libertatea de a plăti numai atunci când situaţia financiară le permite. O demonstraţie video, capturi de ecran, fotografii şi biografii complete ale lectorilor, studii de caz pentru studenţi şi comentarii despre industrie sunt disponibile la: http://www.lsbf.org.uk/GlobalMBA. Aplicaţia LSBF Global MBA este disponibilă la: http:// www.facebook.com/LSBFGlobalMBA Pentru mai multe informaţii, contactaţi la info@ lsbf.org.uk sau vizitaţi www.lsbf.org.uk.

Profesional

Prima ediţie a workshopului de animaţie marca Este’n’est

Animation Worksheep Erika KRAMARIK

Pentru cei care nu știu, Este’n’est este organizația din spatele Festivalului Internațional de Animație Animest. După 5 ani în care festivalul a delectat iubitorii de animație cu filme și scurtmetraje de calitate, oamenii din spatele lui au oferit ocazia a 13 tineri să lucreze cot la cot și să facă împreună animație. Este vorba de Animation Worksheep, care a avut loc între 4 și 17 aprilie la pensiunea Mistral 8 din Șimon-Bran. Ca întotdeauna, pentru toate e de vină un singur om (care a făcut o treabă cât se poate de bună, dar nu va recunoaște niciodată), Vlad Ilicevici. Și mai sunt oamenii care ne-au învățat meserie și care primesc puncte pentru

felul în care și-au suflecat mânecile și au lucrat cot la cot cu noi. Sărim peste tot procesul de aplicare și mailuri de organizare pentru workshop (care a trecut cu ros de unghii și coșmaruri cu mailuri de refuz) și dăm

Profesional

pauză pe ziua 0, când 13 oameni timizi sau adunat în gara din Brașov într-un prim moment de salutări și prezentări și un al doilea moment de tăcere în care toți se studiau între ei și vorbeau foarte puțin. Fast forward peste următoarele 2 săptămâni, care au trecut pe motto-ul: animați, animați, animați! Nu s-a văzut urmă de traininguri teoretice, dar la nevoie era mereu cineva la dispoziție pentru un crash course în programul utilizat. Iar dacă cineva striga ajutor (sau se enerva și înjura că nu merge) săreau cel puțin doi oameni să ajute. Dacă aveți vreun habar de animație, da, include storyboards, keyframes, frameuri intermediare și alți termeni de jargon de animație și teorii de pe vremea începuturilor lui Disney. Dar include și momente de actorie live, rugăminți la colega de echipă să vâslească pentru a anima cum trebuie mișcarea (nu că ar fi ieșit cum trebuie după 3 încercări) și mult amuzament asupra întregului proces. Include și momente în care uiți de tine

cu laptopul în brațe și tableta grafică pe mânerul fotoliului până ajungi să șchiopătezi 10 minute după ce te ridici (de anchilozată ce ești, nu de alta). Include ore petrecute în atelier, cu degetele vopsite cu acrilice și mutând personajul de carton cu sârme și bețe în timpul shootingului. Dar include și multă răbdare și pasiune, o doză de nebunie (pentru că sunt puțini oameni care sunt dispuși să lucreze 8 ore pentru 4 secunde de animație), și pauze de youtube (știi animația aia cu...?) și de țigară sau baschet sau ping pong (care depindeau de vremea de afară). În final, am rămas cu 10+ scurtmetraje de animație care vor fi pentru prima dată arătate la Animest în toamnă, un network de tineri animatori care vor colabora și la alte proiecte (în traducere, un grup de prieteni care au o pasiune comună și care își vor trimite mailuri în prostie și se vor urmări pe ‚cartea de mutre’). Și bineînţeles totul va fi continuat într-un alt șir de frame-uri.

Profesional

Şi....am urcat la bordul internSHIP-ului Vitrina Rozina C.

“Tânără, recent interniță, caut îmbrățișări gratuite după program. Accept și donații!” cam așa a fost începutul mult așteptat la Vitrina Advertising, o agenție de publicitate din Cluj, care a însemnat un vis devenit realitate pentru mine. Ca “amazoană temporară” la măiastra reședință Vitrina, m-am simțit ca un pitic disciplinat, cu urechile ciulite, gata să prindă din zbor secretele publicității. În mansardă ( pentru cunoscători… ), ideile creative răsăreau ca ciupercile după ploaie, însă din păcate, nu toate erau suficient de comestibile. Și, de cele mai multe ori, era nevoie de încă o ploaie pentru ca ideile să curgă fără oprire. În noncomformista vitrină, clima era în general continentală de tranziție, dar de ploaie aveai nevoie mereu! Ca interniță, bor-

dul vasului plin de vise mărețe cerea o cârmuire iscusită, inspirată și multă, multă perseverență printre multă ploaie, urmată îndeaproape de secetă, brief-uri concise și laptopuri intens utilizate. De-o parte și de alta, aveai câteun căpitan de vas, care era mai mult decît înțelegător cu tine pentru fiecare scăpare a cârmei vaporului și care se lăsa din fericire doar cu o mustrare de reținut. În urma unei astfel de zile care se dorea a fi glorioasă, petrecută ca un model ascultător și sârguincios în faimoasa vitrină, organismul cerea mai mult ca niciodată ciocolată!! a.k.a “produsul interzis” prin gând, așa că efectiv nu aveai cum să-l refuzi! J În prezent, ajunsă la destinația finală, tot ce pot afirma e: tânără, fostă interniță, I want you back!

Profesional

UBB Radio Alex Drăgan

Din experienţa mea, limitată, de altfel, există un singur post de radio a cărui echipă nu apare la lucru mai devreme de ora 10 dimineaţă. Şi acel post este UBB Radio, un radio cu adevărat studenţesc. Sub atenta coordonare a domnului profesor Rareş Beuran, redacţia UBB Radio îşi desfăşoară activitatea în mijlocul clădirii (sau clădirilor) facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării. Sediul nu este mare, fiind compus dintr-o cameră de redacţie cu patru computere, locul unde se scrie şi se ard, în general, neuronii, o cameră mai mică de producţie şi una şi mai mică de emisie. Ar mai fi de adăugat şi sala unde se ţin toate şedinţele administrative. Deşi mic, sediul este modern; se poate chiar spune că întrece net pe ale multor alte posturi locale de radio. Pe lângă ştiri şi programe informative, UBB Radio mai emite şi programe de divertisment şi, desigur, muzica de calitate este nelipsită. De menţionat mai este faptul că, pe lângă programul în limba română, acest post mai emite şi emisiuni în limbile germană şi engleză. Experienţa mea la UBB Radio datează încă din toamna anului 2009, când eram un „tânăr” student în anul I. Am început de jos, făcând muncă

de reporter pe teren. Am străbătut oraşul pe soare şi ploaie cu reportofonul în mână şi, sincer vă spun, treaba asta mi-a deschis puţin mintea. Am fost, astfel, la o şcoală de copii cu dizabilităţi, am vorbit cu un specialist în astronomie, l-am cunoscut pe domnul rector Andrei Marga şi altele. Apoi, la un moment dat, le-am spus colegilor mai „mari” din echipa de coordonare că am voce, lucru care m-a propulsat în echipa prezentatorilor de ştiri. Am trecut rapid de la ştiri înregistrate la ştiri live, de la jurnalul de două minute de la ora 12 la cel amplu de la ora 18. Şi este fain: înveţi multe, mereu apar noi provocări, te ajută la dicţie şi... eşti la radio! De când fac această practică am observat că studenţii tot vin şi pleacă. Unii au talent şi deschidere pentru a lucra în acest mediu, alţii trec la altceva. Mulţi colegi şi prieteni m-au întrebat în repetate rânduri cum am ajuns acolo. De parcă ar fi ceva greu. Răspunsul este simplu: am mers acolo, m-am dus la prima persoană care mi s-a părut că dădea a lider şi am spus: vreau să fac ceva! E atât de simplu. Şi de aceea îi invit să toţi studenţii de anul I şi II de la comunicare, jurnalism sau publicitate să încerce ce am încercat şi eu. Asta dacă îi ţine.

Resurse

Voluntariat sau cum zic unii, ”muncă pe de-a moca” Mihai DUMITRACHE

Vin la facultate fără astâmpăr. Se înscriu într-o organizație sau asociație, de regulă studențească. Ei vor să schimbe lucrurile întotdeauna, sunt nemulțumiți, găsesc soluții. Așa se diferențiază de marea masă a studenților, fiind voluntari într-un ONG. Așa ajung să cunoască oameni, își fac prieteni, își dezvolta aptitudini de tot felul. Acești voluntari încep treptat să tragă chiulul de la cursuri sau seminarii, se implică din ce în ce mai mult în acțiuni și proiecte studențesti, mănâncă pe fugă, își cheltuiesc banii de chirie sau cămin primiți de la părinți, pe tigări, multe seri și nopți albe și pe mâncare nesănătoasă. Se întâlnesc în vreo cafenea sau local seara și încep discuții interminabile despre tot felul de subiecte pe care un om obișnuit n-ar știi să îți zică despre ce este vorba. Politică, educație, societate, economie, iar educație, pe toate le discută cu patimă, implicare și cred mereu în ceea ce spun altora. Uneori poate sunt de vină și paharele de pe masă care și-au adus aportul la dialog. Oricum ar fi, un lucru este

cert – studenții voluntari sunt cei care reprezintă ceea ce se numește ”mișcarea studențească”. Sunt aproximativ 1 milion de studenți în România, poate chiar și mai mult, iar aceștia urmează o facultate nivel licență sau masterat din diverse motive, fie vor un job mai bun, o fac din plăcere, se aliniază la cerințele pieței muncii, vor să plece din orașul natal, etc. Cu toate acestea, nivelul studenților implicați în activități non-formale este unul destul de scăzut. Adevărul este că pentru a face ”munca pe de-a moca” doar pentru ca anumite lucruri, proiecte, acțiuni să se întâmple este nevoie de pasiune, voință și creativitate sau inovație. Aceste lucruri sunt făcute tocmai pentru a putea schimba o stare de fapt, pentru a găsi soluții și metode de a le aplica la problemele identificate. Uneori pentru a-i scoate pe studenții cei mulți și ”neliniștiți”, e nevoie de acțiuni făcute pentru a le arăta că există și altceva în afară de facultate, camera unde locuiesc și internet. Aaa da și week-endurile plecate acasă săptămânal sub pretextul că ”mi-e dor de ai mei”.

Resurse

Că scrii într-o revistă, reprezinți studenții și drepturile lor, organizezi conferințe, workshop-uri, chemi studenții la sport sau la câte un party unde să se mai cunoască studenții între ei, se cheamă că ești diferit, altfel. Voluntariatul te ajută în fapt mai mult decât crezi. Este ca o a doua facultate, numai că uneori, dacă nu mereu devine mult mai utilă. Ai ocazia să îți dezvoți aptitudini, îți creezi competențe, te dezvolți ca persoană, îți stârnești creativitatea și după o perioadă de timp te schimbi pe tine. Ceea ce faci se numește tot muncă în fond, numai că nu este renumerată (da, știu, e ofticantă treaba), adică singurele tale câștiguri ar fi acelea că îți umpli cu ceva experiență CV-ul,dobândești cunoștințe în plus, cunoști o mulțime de persoane interesante. Aceste lucruri îți aduc un plus față de alți candidați când vine vorba să mergi la un interviu pentru angajare; îți oferă mai multe oportunități în viitor și perspective mai largi. După ce nu mai ești student, probabil ai să regreți acești ani, deoarece sunt anii care te-au format pentru a deveni ceea ce eşti. O persoană plină de poveşti de spus prietenilor, cu experienţe de neuitat. Eşti ceea ce când erai mic spuneai că vrei să fii - ”om mare”. Ei bine acum chiar eşti aşa, însă mai plin de responsabilităţi, griji şi răbdare mai puţină. Eşti un ”om mare”, ce din când în când redevine copil, dupa cum ar spune cei bătrâni, adică părinţii noştri. Cu prea mult entuziasm de voluntar, ca doar deh, e anul voluntariatului.

Resurse

Vreau să fiu antreprenor...SOCIAL Bogdan ROMANICĂ

Putem eradica săracia? Putem spera că într-o zi toți copii vor merge la școală și fiecare familie va avea acces la apă curată? Vom trăi oare într-un mediu curat și sigur? Poate aceste întrebări au un răspuns negativ în rândul oamenilor de rând, însă antreprenorii sociali par a să fie de altă părere. De multe ori avem tendința de a lăsa problemele societății în grija autorităților și a instituțiilor publice, care de multe ori nu găsesc rezolvări, iar situațiile persistă.

Ashoka este una din organizațiile internaționale care a avut contribuții importante în dezvoltarea antreprenoriatul social la nivel mondial. Fondată în 1980 de Bill Drayton, organizația are misiunea de a forma un sector civil antreprenorial și competitiv, prin care antreprenorii sociali să ajute oamenii să creadă și să acționeze ca și agenți ai schimbării. Dezvoltând o rețea impresionantă de peste 2000 de antreprenori în peste 60 de țări, Ashoka a condus ample cercetări asupra fenomenului social, din care vom încerca să ne creăm o viziune asupra antreprenorilor sociali. Este important să înțelegem unicitatea antreprenorilor și faptul că de obicei nu sunt persoane populare. Nu sunt politicieni sau industriași, însă pot fi doctori, avocați, asistenți soci-

ali, jurnaliști, profesori, pe când alții au pornit ca simpli părinți. Ideile lor de a îmbunătății viețile celor din jur i-au făcut să depună eforturi impresionante pentru a le implementa la o scară cât m a i

Resurse

mare. Deși termenul de antreprenor social devine un apelativ tot mai răspândit în ultimii ani, persoane care au inițiat și au condus schimbări sociale au existat cu multe sute de ani în urmă, filantropii și de ce nu sfinții fiind posibile exemple. Analizând marile schimbări sociale, putem observa că în spatele lor se află o persoană cu o viziune și o chemare spre o cauză căreia s-a dedicat, cu integritate și standarde morale ridicate, cu o mare putere de persuasiune și multă rezistență. Poate unul din cele mai importante aspecte pentru un antreprenor social este ideea sa, prin care lumea se poate schimba în bine. Acestei idei, formate dintr-o viziune măreață, îi poate dedica 10, 20 de ani

din viață și pe care o îmbunătățește și o adaptează diferitelor condiții. Putem să vedem exemplul lui Jean Monnet, cel care s-a aflat la bazele formării Uniunii Europene, Maria Montessori, care a adus importante contribuții la educația copiilor sau a lui Muhamad Yunus care a înființat prima banca de

microcreditare prin care a ajutat peste 7 milioane de săraci. Exemplele sunt multe și pot fi surse de inspirație pentru cei care doresc să aducă o schimbare societății în care trăiesc. Fiecare organizație ce promovează schimbarea și dezvoltarea socială are unicitatea ei, dar din cercetările Ashoka reies patru caracteristici ale inovării care se regăsesc în majoritatea dintre ele. Ascultarea activă a beneficiarilor programelor, atenția față de excepțional, față de potențialul celor cu care se lucreaz ă , crearea de soluții reale pentru oameni reali și concentrarea pe calitățile oamenilor care vor fi în jurul antreprenorilor sociali. Cu toții ne dorim să trăim într-o lume mai bună, dar pe care nu o putem avea până nu înțelegem că noi suntem aceia care o facem să fie mai frumoasă. Ar fi multe lucruri de spus despre antreprenoriatul social, iar mesajul meu ar fi ca fiecare dintre noi să devină un mic antreprenor social, să identificăm o problemă lângă noi și prin creativitate să găsim ideea care ar putea s-o rezolve. Sursă de documentare: cartea How to change the world, social entrepreneurs and the power of new ideas, David Bornstein. Pentru mai multe informații despre antreprenoriatul social: www.ashoka.org

Resurse

Eco- pur şi sincer reactiv..pam pam! Iulia ŞANDOR

Conştientizarea problemelor legate de mediul înconjurător care devin tot mai serioase ne antrenează progresiv într-o ‘cultură eco’.

Ideea e că această cultura ne îndeamnă să gândim şi să acţionăm în acest sens, dar câteodată amprenta rămâne mai degraba la nivel discursiv şi se acţionează sub umbrela ‘eco’ doar de dragul trendului. Este important să aibă loc o astfel de manifestare angrenând şi influenţând mai mult sau mai puţin diverse medii, încuranjând în acelaşi timp un stil de viaţă sănătos şi ridicand problema unei responsabilităţi sociale. Treptat poate reuşim să luăm în serios misiunea fiecăruia dintre noi de a proteja şi gestiona corect mediul în care trăim. Diferenţa ce o poţi face este una considerabilă şi pornind de la lucruri simple care nu necesită foarte mult efort. Poţi formula şi pune în practică conceptul de ecologie urbană printr-o atitudine reactivă şi anume, schimbarea obiceiurilor: reciclând şi menajând cu atenţie hârtia, reciclând peturile, etc, având grijă cu volumul de apă de la robinet, stin-

gerea luminii atunci cand nu ai nevoie de ea, optând pt bicicletă în loc să ne deplasăm cu maşina (vezi programul studentbike;)), refuzând pungile de plastic oferite de magazine şi folosind în loc punga ta de acasa (din pânză), evitând achiziţionarea produselor de unică folosinţă (pixuri, aparate de ras, aparate foto, căni, pahare, tacâmuri), preferând bateriile reîncărcabile sau acumulatori celor portabile, prin folosirea detergenţilor ecologici şi a produselor naturale. Ţinând cont de faptul că în Cluj sunt puse la dispoziţie containere pentru reciclare, nu avem scuze să nu acţionăm în acest sens.:) Aşadar, uitaţi o listă cu locaţiile unde acestea sunt amplasate:

Baumax Romania- Cluj-Napoca Cluj-Napoca - Calea Turzii, nr. 186

Resurse

Euro GSM 2000 Cluj 1 “Eroilor” Cluj-Napoca - Bd. Eroilor, nr. 21 Euro GSM 2000 Cluj 2 “Sora” Cluj-Napoca - Bd. 21 Decembrie, nr. 12 Euro GSM 2000 Cluj 3 “Manastur” Cluj-Napoca - Str. Mareşal Averescu, nr. 4 Euro GSM 2000 Cluj 4 “Manastur” Cluj-Napoca - Str. Primăverii, nr. 6/136 Euro GSM 2000 Cluj-Napoca 5 Cluj-Napoca - Str. Napoca, nr. 1-3 Euro GSM 2000 Cluj 6 “Maresti” Cluj-Napoca - Str. Fabricii, nr. 1-3 Star Foods EM Cluj Napoca Cluj-Napoca - Str. Orăştiei, nr. 10, Parcul Logistic Transilvania EON Gaz - locaţie Cluj-Napoca Cluj-Napoca - Str. Decebal, nr. 93-95 Some facts:

-Anual, în Uniunea Europeană sunt aruncate 3,5 tone de deşeuri pe cap de locuitor. Reciclând deşeurile, reducem spaţiul ocupat de gropile de gunoi. - un bec de 100 W poate sta aprins 20 de ore cu energia economisită prin reciclarea unei singure cutii din aluminiu. - Din 10 PET-uri reciclate se poate confecţiona un tricou. Din 50 de PET-uri se poate face un pulo-

ver. tonă de plastic reciclat înseamnă o economie de 1,8 tone de petrol. - Reciclarea sticlei economiseşte energie electrică şi apă - Metalul poate fi reciclat la infinit. Fabricarea unui produs nou din metal reciclat economiseşte între 74 şi 95 la sută din energia electrică necesară realizării acelui produs din materii prime - O tonă de oţel reciclat reprezintă o tonă de minereu de fier economisit. -O tonă de hârtie reciclată salvează 17 copaci. Reciclarea unei tone de hârtie reduce emisiile de carbon cu 95% şi

înseamnă un consum de apă cu 3 000 de litri mai mic decât este necesar pentru a produce o tonă de hârtie. - Din hârtia reciclată se pot face carton, hârtie igienică, hârtie de ambalat, hârtie de ziar

Resurse

„Ieşi din mulţime!”

Răspundem pozitiv la iniţiativele studenţilor, cu atât mai mult cu cât ni se cere sprijinul. Iată încă o iniţiativă de luat în seamă. Până pe 20 mai va avea loc implementarea campaniei „Ieși din mulțime!” în Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (FSPAC). Campania se desfășoară în cadrul concursului „Anunță Gala în Licee” (A.G.I.L), inițiat de Fundația Dinu Patriciu pentru a promova Gala Premiilor în Educație în liceele și în facultățile din țară. Campania „Ieși din mulțime” este inițiată de echipa Dot, formată din Nicoleta Maier, Ştefana Prozan, (FSPAC, Comunicare şi Relaţii Publice, an II) şi Irina Breniuc (FSPAC, Jurnalism, an III). Din totalul de 18 echipe participante, Dot este singura echipă din Cluj-Napoca. „Prin această campanie socială, ne propunem să informăm studenții, profesorii, conducerea, cercetătorii, bibliotecarii și ONG-urile din FSPAC despre posibilitatea participării la Gala Premiilor în Educaţie. Mai mult, dorim să

schimbăm atitudinea şi să influenţăm comportamentul studentului tipic. Misiunea noastră este să îl facem să conştientizeze că statutul de student înseamnă şi implicare în activităţi extracurriculare, prin intermediul cărora se pun bazele experienței necesare pe piața forței de muncă. Gala este unul dintre concursurile care stimulează şi recompensează performanţele și munca, încurajându-i astfel pe cei angrenați în sistemul universitar să se afirme. De aceea, considerăm promovarea ei un obiectiv important” au declarat iniţiatorii campaniei. Mai multe detalii sunt disponible pe blog-ul campaniei și paginile de Facebook, Twitter, Del.icio.us.

Resurse

INTERNSHIP CLUJ Eşti student în an terminal, masterand sau absolvent? Nu ai experienţă de muncă în domeniu şi nu te poţi angaja? Ai vrea să lucrezi dar nu ştii de unde să începi? Participă la INTERNSHIP CLUJ InternshipCluj te poate ajuta! Prin acest program, ai posibilitatea să efectuezi un stagiu de internship de 3 săptămâni, în domeniul de care eşti pasionat, rezultatul final fiind că TU acumulezi experienţă de muncă. Experienţă care te va pregăti pentru viitorul tău loc de muncă. Dacă pe parcursul stagiului de internship reuşeşti să impresionezi firma la care ai fost acceptat, ai şansa să devii angajat cu normă întreagă! Tentant? CE trebuie să faci? Accesează www.internshipcluj.ro , verifică firmele participante, completează formularul de înscriere până la 1.05.2011, trimite-l la adresa office@internship.ro şi aşteaptă să fii contactat pentru interviu. Perioada de desfăşurare a internship-ului va fi 09.05.2011 – 27.05.2011 în total 70 de ore, câte 4-6 ore pe zi. InternshipCluj doreşte să fie solidar cu tinerii din Cluj-Napoca, să îi ajute să se familiarizeze cu mediile de muncă, să câştige experienţa în domeniu, facilitând inserţia lor pe piaţa forţei de muncă! Experienţa o poţi dobândi doar tu, deci SUCCES şi ne vedem la interviu!

Go FREE

L’ Atelier

Într-un oraş ca şi Cluj Napoca, când doreşti să bei o cafea ai de unde alege. Sunt o mulţime de localuri, care mai de care, pentru diferite gusturi, pentru diferiţi oameni. Din cauza competiţiei, este greu să devină remarcat sau mai bine zis, frecventat, un local deschis recent. L´ Atelier nu a întâmpinat această problemă, pentru că preţurile sunt accesibile, muzica bună, zona centrală şi în primul rând e original. Adoptând stilul eco, candelabrele, mesele şi scaunele sunt din carton, artistic lucrate, iar unele uşi fiind folosite chiar pe post de mese. Ideea arhitecturală a fost provocatoare dar destul de dificilă, a cerut multă muncă dar rezultatul este genial. Meniul te aşteaptă în sticle de Jagermeister. Pur şi simplu altceva. Pentru iubitorii de cafea cărora le place să savureze o ţigară în acest timp, la o cafea comandată eşti servit şi cu o ţigară. Dacă eşti liber joia, L´ Atelier te aşteaptă cu concerte ale unor artişti nu atât de consacraţi pe cât de talentaţi. Din două în două săptămâni aici e lumea boardgame-rilor, sau poţi să te delectezi cu lansări de carte, expoziţii, proiecţii, seri de caricaturi şi portrete,

jocuri de societate. Aşa cum se descriu pe site-ul lor oficial, „ un loc pentru artişti şi pentru iubitori de artă, dar şi pentru cei care nu vor altceva decât o cafea zdravănă şi o muzică pe măsură.” Pe scurt, un local care în curând împlineşte un anişor, dar care deja promite multe. După găzduirea evenimentului „GO FREE 24”, echipa noastră recomandă consumul frecvent de „relaxare” în L´ Atelier.

Go Free

Despre Ora Soarelui de Victor Constantin Măruţoiu Teodora CRISTUREAN

Dacă v-aș întreba cât înseamnă o oră, câți dintre voi mi-ați răspunde 60 de minute? Dar dacă v-aș întreba de ce luna de miere ține doar o săptămână? Si ora de pauză de la serviciu ajunge să fie de fapt o jumătate de oră? De ce ziua de naștere începe cu primul mesaj primit după ora 00.00 și se termină când duci ultimele farfurii cu tort în bucătărie? Am întâlnit apoi o carte în care am găsit o altă percepție despre timp. Despre ore. Despre Ora Soarelui. 33 de poeme, 33 de titluri, poate tot atâtea stări de contemplare, de singurătate, de cugetări... și o prefață scrisă de pr.prof.dr. Ioan Chirilă, prefață care te ademenește să intri în lumea celui care și-a deschis sufletul. „Poemele din „Ora Soarelui” ne pun în față un suflet rostuindu-se Cuvânt spre liniștire. Stihuire uneori albă, alteori prinzând urme de rimă clasică, menită să te conducă spre adâncul liniștirii albastrului ce mijește ca semn al veșniciei din toate.” Poemele scrise de Victor Constantin Măruțoiu sunt atât în limba română, cât și în limba engleză, traducerea fiind realizată de Carolina Orăsan. Încă de la primele poeme, autorul reușește să inducă o stare onirică, o stare care începe mereu cu ”un nou apus” și ”un vechi răsărit”. Regăsim atât motive teologice, (asta poate pentru că poetul este doctorand

la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca?) J cât și descrieri care sălășluiesc în ansamblul de culori întâlnite în poemele sale. Stările de spirit exprimate sunt fluctuante: ”pașii mei încearcă să găsească o cărare pierdută” și ”undeva speranța se pierde pentru a se regăsi”, dar de fiecare dată aceste stări ne îndreaptă atenția spre o destinație aparte, în care ”prin umbra ta, visul unei nopți răsare”. Mesajul transmis este pozitiv și nihilist, totodată. Paradoxal, asa îi stă și bine. Prin cuvintele alese, prin sentimentele expuse. Cuvintele ajung să fie, încă o dată, de prisos. A reușit încă o minte omenească să opreasă timpul în loc. Să transpună sentiment și vis și dor în logos, în stare destinată fiecăruia dintre noi. ”Sunt cuvânt, adormit pe strune, pierdut de la o paralelă la alta.” Nu pot decât să vă invit să cumpărați/ să împrumutați cartea. O sursă cunoașteti deja. J

Go FREE

Echinoxul şi literatura zilelor noastre Diana RUSU Am început cu versul unui poem de Marius Conkan tocmai pentru că, dacă n-aş mai scrie pagina asta, motto-ul ar spune cam totul în locul meu. Pentru că eu nu mă pricep să scriu despre alţii, poate mai mult despre mine. De data asta, însă, nu prea am de ales. E plin de cafele şi halbe de bere pe-aici, fetele din redacţie (şi nu doar ele) sunt minunate şi se scrie. Mă gândesc că astfel de evenimente pentru o publicaţie studenţească ar trebui să apară mai des. Mă şi gândesc la faptul că, dacă tot am pus în titlul articolului, acolo, un Echinox, trebuie să vă spun despre ce-i vorba. Aşadar, după zile de alergătură prin Cluj în căutarea ultimului număr al revistei Echinox, am găsit-o. În mod surprinzător, nu e deloc un număr obişnuit. După ce a schimbat şi formatul, fiind mult mai accesibil publicului, redacţia s-a gândit că n-ar strica să compună o antologie de texte proaspete şi răcoritoare ca un fresh de portocale. Au strâns astfel, între două coperţi, nici mai mult nici mai puţin de 52 de scriitori. Unii sunt deja cunoscuţi precum Matei Vişniec sau Vakulovski. Consacraţi sau nu, citiţi (Claudiu Komartin, Ştefan Manasia, Răzvan Ţupa), academici (Corin Braga, Ruxandra Cesereanu, Horea Poenar), foarte tineri (Olga Ştefan, Marius Conkan, Cosmina Moroşan) – desigur, n-am să-i înşir aici pe toţi, n-aveţi decât să citiţi antologia.

„Când cei care scriu sunt aici doar nişte veioze fără lumină”

N-am să-i înşir deşi toţi îmi sunt dragi şi toţi au acel farmec extraordinar care te ţine cu ochii în lectură, fie într-o cafenea gălăgioasă cum e asta, fie în liniştea unui loc pustiu. Citind, nu mai eşti singur. Şi, cu-atât mai mult cu cât ceea ce citeşti e scris chiar acum, în zilele noastre. De unde venim şi cine sunt cei care ne privesc, ce se întâmplă când în iad toate becurile sunt arse, cum e cu dragostea dintre pagini şi dintre aşternuturi? Empatizăm nu doar cu muzica pe care-o ascultăm, nu doar cu ultimul film de Oscar, nu doar cu ultima colecţie de primăvară-vară de la H&M. Empatizăm, deşi citim din ce în ce mai puţin, cu literatura. Un tărâm pe care-l explorăm prin cuvinte, puncte şi virgule. Iar cei care scriu ne fac un mare bine sufletesc. Aşa că am tastat articolul ăsta ca pe-o invitaţie de-a vă deschide braţele şi orizontul. Şi să nu aud scuze de genul „eu nu-s de la litere, eu nu citesc”.

Go Free

Muzica bună nu a murit! Alexandra VRÎNCEANU

Cel puțin nu în Cluj unde oamenii care fac muzică de calitate și cei care consumă astfel de muzică, umplu cafenelele și barurile cu ocazia fiecărui concert. O astfel de formație este Junetrip, nu June trip, după cum bine mi-a atras atenția unul dintre membrii trupei. Sunt încă la început de drum dar deja și-au format un mic public fidel, câteva fețe cunoscute care apar cu ocazia fiecărui concert. Drumul aflat la început este sinuos, dar Junetrip a avut deja concerte în L’Atelier, Zorki sau La Țevi. Urmează acum ca membrii trupei să se facă auziți și în orașe precum Timișoara sau Arad și cine știe, poate pe viitor și în afara țării. Long live the music!

Go Free: Servus! Pentru început vă rugăm să vă prezentați. Ce ne puteți spune despre componența trupei? Numele meu este Cristian Ciceu. Trupa de fapt este un duo voce-chitară, formulă la care am ajuns după cîţiva ani de activitate ca şi cvintet, cvartet şi apoi sextet de funk-jazz. Numele meu este Cristina M (iau). Componența trupei a trecut, întradevăr, printr-o serie de schimbări care

au condus, în cele din urmă, la ceea ce este Junetrip astăzi. Fiecare formulă cu care s-a prezentat Junetrip a reprezentat, din punctul meu de vedere, un moment de tranziție care a dus la cristalizarea unor idei muzicale pe care ne propunem să le susținem atât cât ne va sta în putință. Dar asta nu înseamnă că tranziția a fost una dureroasă, nicidecum. Totul s-a întâmplat cu o senintătate care ne permite și astăzi să fim deschiși spre noi colaborări.

Go Free: Cum ați început? Ce fel de dificultăți ați întâmpinat? Cristian: Am început ca un cvintet funk-jazz ce aborda un repertoriu pur instrumental, deşi pornisem la drum tot cu o voce feminină în componenţă. Dificultăţile au fost cele inerente debutului: coeziune stilistică, exigenţa unei săli şi unui program de repetiţie adecvat aspiraţiilor muzicale, organizarea de concerte etc. Go Free: Cum v-ați descrie ca trupă? Cristian: O colaborare muzicală între două persoane care cred că au ceva de spus. Cristina: Întâlnirea, pe o masă de disecție, a unui pisic roșu de lemn (ăsta e Cristi) cu o ciupercă vorbitoare (asta sunt eu)-ca să parafrazez. Go Free: De ce Junetrip? De unde a pornit ideea acestui nume? Cristian: În primul rând este Junetrip şi nu June Trip. O eroare cu care deja m-am obişnuit dar pe care ţin să o corectez de fiecare dată. Numele s-a născut undeva în vara lui 2007, cînd încă tatonam terenul, şi este cumva legat de prima piesă compusă – June. Căutam o combinaţie de cuvinte cât de cât cu impact, de o anumită ambiguitate, dar care să aibă şi o conotaţie pozitivă, fără să trimită neapărtat la un gen muzical anume. Cristina: Eu am fost cooptată mai târziu, așa că, pentru mine, Junetrip a fost un nume acceptat ca ata-

Go FREE

re, dar încărcat, totuși, de o paletă de semnificații dintre care unele și acum imi par ambigue, dar în care intuiesc limbaje noi, în care toate fenomenele meteorologice pornesc într-o fabuloasă cruciada pentru simpla articulare a unui cuvânt. Go Free: Cum sunt văzute astfel de trupe în Cluj? Respectiv în România? Cristian: Sincer nu ştiu la ce se referă exact sintagma „astfel de trupe”. Din iarna anului trecut concertăm ca duet, aşa că stricto sensu Junetrip nu este o trupă. Nici nu cred că ne încadrăm într-un gen muzical anume. Adevărul e că nu sunt foarte atent la ce se întîmplă în viaţa muzicală a oraşului. În general se cântă cred cover-uri şi/sau pastişe mai mult sau mai puţin inspirate după modele momentului. Există

Go Free

ce-i drept o certă apetenţă şi tot mai multe locuri în care să asculţi muzică live. Cristina: Publicul care se înscrie de bunăvoie la astfel de aventuri muzicale nu este unul foarte numeros, dar este, în schimb, incredibil de dotat cu răbdare și statornicie și o minunată bunăvoință, lucru care mă surprinde de fiecare dată și pentru care țin să le mulțumesc. Go free: E greu să-ți faci un nume? Să te faci cunoscut? Cristian: Este relativ greu, dar asta ţine concomitent de noroc şi de aspiraţii. Dacă vrei să te faci cunoscut rapid, există metode sigure. Din nou, este o chestiune de definiţii: ce înseamnă mai exact „afirmare”? Sunt între-

bări la care nu prea mă mai gândesc. Cristina: Într-adevăr, nu este foarte ușor, dar încercăm, pe cât se poate, să nu rămânem blocați în acest mecanism. Cel mai important, din punctul meu de vedere, este să nu faci compromisuri. Restul vine de la sine... Go Free: Muzica cui v-a inspirat? Cristian: Lista e prea lungă. La început chitarişti ca Hendrix, Page, Clapton, apoi bluesmani ca John Lee Hooker sau Robert Johnson, trecând la muzicieni de jazz mai vechi (Miles Davis, John Coltrane, Thelonious Monk, Joe Pass, John Scofield, John Abercrombie, Jim Hall, Bill Evans, John McLaughlin) sau mai noi (Nik Bartsch, Nguyen Le, Nils Petter Molvaer, Eivind Aarset, Charlie Hunter, Jonas Hellborg), sau instrumentişti provenind din zone muzicale ceva mai exotice (Ravi Shankar, Zakir Hussain, Debashish Battacharya). Ascult tot mai puţină chitară şi tot mai mult pian (Marc Copland, Bobo Stenson). Cristina: Greu de spus... Întotdeauna se ivește cineva nou care sabotează topul muzical premeditat. Pentru mine, ultima surpriză muzicală de acest fel a fost Melody Gardot. Dar nu pot lăsa, totuși, în urmă, acele formații, acei artiști care au clădit în mine, timp de ani de zile, mostre de lumi muzicale minunate, la care nu pot și nu vreau să renunț, cum ar fi: My Brightest Diamond, Clare and the Reasons, Cocorosie, Yma Sumac, Mariza, dar și veterani ai jazzului, în special ai jazz-ului vocal.

Go Free: Ce faceţi în viata de zi cu zi în afară de muzica? Cristian: Vând instrumente muzicale. Citesc. Hrănesc pisici mai mult sau mai puţin vagaboande. Cristina: Vând produse bio la Coşul Verde, încerc să ajung la cursuri, mă străduiesc să învăţ portugheza, citesc, gătesc, mă mai uit la câte un film din când în când... Go Free: Aveți vreun sfat pentru viitoare trupe care doresc să se facă cunoscute? Cristian: Dacă aş avea sfaturi cu adevărat valabile aş fi deja celebru. Cristina: Să nu facă, pe cât posibil, compromisuri, sâ își păstreze demnitatea până la capăt. Go Free: Ce planuri de viitor aveți? Cristian: Aceleaşi lucruri ca şi pînă acum, doar că puţin mai bine. Cristina: În plus, sperăm să ieșim din Cluj și să îi convingem și pe cei din alte orașe să ne dea o șansă. Până acum, i-am convins pe cei din Timișoara și Arad, care ne vor aștepta pe 7, respectiv 8 mai cu un concertache care sperăm să fie pe măsura primirii călduroase pe care ne-au oferit-o. Go Free: Câteva cuvinte pentru cei care deja vă cunosc... Cristian: Sincere mulţumiri pentru interes şi prezenţa la concerte. Cristina: Miaumiaumiaumulțumiri și vă așteptăm cu drag în continuare :)

Go FREE

Go Free

Mitsoura - o voce unică pe scena International Romani Art Festival

Încă un nume important se anunţă în lista artiştilor ediţiei cu numărul cinci a International Romani Art Festival. Binecunoscutul grup maghiar, Mitsoura, revine pe scena IRAF, în seara de 18 iunie. “Este un proiect prea bun pentru a nu fi aratat şi clujenilor. IRAF expune cultura romă în impostaze uimitoare, iar Mitsoura este poate cel mai bun exemplu de a arăta cât de departe pot fi duse limitele unei tradiţii. Iar asta nu doar de dragul de a le depăşii, ci întrun mod authentic extraordinar. Mitsoura îţi dă acea vibraţie anume, pe care puţini artişti reuşesc să o transmită” Emilia Păunescu - vice-preşedinte Asociaţia Culturală Turn. Calitatea evenimentelor organizate de- a lungul ediţiilor anterioare a atras după sine o largă vizibiliate a evenimentului atât la nivel naţional cât şi la nivel internaţional, culminând cu introducerea festvalului pe harta festivalurilor europene, acesta fiind menţionat în unul dintre cele mai importante instanţe jurnalistice la nivel mondial - THE GUARDIAN- din UK. care menţionează IRAF printre evenimentelor culturale care oferă "o nouă faţă României". Festivalul este recunoscut la nivel

european ca fiind unul dintre cele mai importante de acest gen. Este organizat sub Egida Decadei Romilor 2005 - 2015. Ediiţiile precedente au beneficiat de Înaltul Patronaj al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, sub egidele: Anului European al Egalităţii de Şanse, Anul European al Dialogului Intercultural. Festivalul a fost premiat cu menţiune secţiunea cultură în cadrul Galei Societăţii Civile, Agenţia Naţională pentru Tineret prin Direcţia Judeţeană de Tineret Timiş i-a oferit Premiul Special, recunscându - l ca unul dintre cele mai bune proiecte de tineret ale anului 2008. This is a friendship of a beautiful beginning!

EŞTI STUDENT? DE CE?