Revista_Go_Free_Martie_2011 by Revista Go Free

REE GO FREE G OF numar numar 33

2011 2011 Martie Martie

Revista Studentului Studentului Din Din U.U.IB. B. IB. B. Revista

Student Există viaţă după facultate?

Facultate Interviu cu Daniel Blaj premiant al Concursului Naţional “Dezbate România pentru 1000 de euro”

Educational Oh, la vache… Erasmus! - pag 22- 23

Profesional Experienţa Work and Travel America 2010 - pag 36 - 39

Resurse Interviu cu Bogdan Romanică fost voluntar în Serviciul European de Voluntariat (SEV), în Olanda - pag 53 - 56

Go Free Interviu cu Alina Azario: “fără muzică mă simt parcă fără suflet, fără viaţă!” pag 60 - 64

Echipa de proiect Redactor-şef Andra Camelia CORDOŞ Mail: studenti.free@gmail.com Telefon: 0742.554.321 Secretar de redacţie & Design Erika KRAMARIK Mail: erika.kramarik@gmail.com Contact studenti.free@gmail.com

PARTENERI:

Redactori Adelina PÂRVU Alexandra Bianca VRÎNCEANU Iulia-Teodora CRISTUREAN Ioana CIOCOIU Mihai Florin ANCA Ioana Marinela PARASCA Liliana OAIDA Simina PITUR Rozina CSASZAR Alexandra VID Vasile ANTON Nicoleta STRATON Cristina CRISAN Diana F. Andreea ROSU Andreea PETRUT

Între iluzii optice şi iluzii studenţeşti...

Am ascultat zeci de poveşti ale studenţilor, unii dintre ei îmi erau chiar prieteni apropiaţi, de alţii m-au legat poate chiar aceste povestiri sau să le spunem mai bine experienţe. Indiferent dacă episoadele descrise de ei păreau sau nu rupte din filmele americane am ajuns să-i admir pe fiecare în parte pentru ceva anume. Acel „ceva” am încercat să vi-l transmitem şi vouă prin acest număr al revistei. Fie că este vorba de ambiţia de a cuceri noi orizonturi sau de curajul de a mai face un pas care să-i apropie de visul lor, avem de-a face cu nişte învingători. Câţi dintre noi ştim cu exactitate ce ne dorim pentru anul viitor şi cât de hotărâţi suntem să ajunge în acel punct? Unii ştiu deja – ştiu, de exemplu, că vor să ajungă la Londra să-şi continuie studiile, ştiu că vor reuşi să se întreţină şi să-şi plătească singuri taxele de şcolarizare; ştiu că pentru asta vor lucra în vară oriunde pe harta lumii – au făcut-o şi în vara trecută; şi poate cel mai important lucru este că ei ştiu că nu pot să renunţe la visul lor chiar dacă nu este uşor să ajungă la el. Tineri care au reuşit şi tineri care vor reuşi - aceasta este „reţeta” pe care echipa Go Free v-o recomandă de această dată. Pe final, pentru că deja consider că am ajuns să ne cunoaştem mai bine, pot să recunosc că mi-ar fi plăcut să scriu acest editorial despre iluziile studenţeşti... Spaţiul nu-mi mai permite însă decât să fac un calcul simplu, prin care poate reuşim să scăpăm măcar de una dintre aceste iluzii, şi anume aceea că „bursa de merit al unui student din UBB este de 350 lei şi că este dintre cele mai mari burse din universităţile din ţară”. La finalul acestui text, vom ştii că, de fapt, în semestrul I al acestui an universitar, un student cu bursă de merit din UBB a primit în luna decembrie şi ianuarie aproximativ 220 lei din suma iniţială, în luna februarie bursa a fost 75 de lei, şi că abia două burse, pentru luna octombrie respectiv noiembrie au fost primite în cuantumul stabilit, cel de 350 lei. Un simplu calcul aritmetic ne arată că, în medie, bursa de studiu la UBB nu depăşeşte 210 lei. Situaţia, cel mai probabil, se va repeta şi pentru semestrul II. Chiar dacă bursa de 350 de lei a fost o iluzie, faptul că noi suntem studenţi şi în sesiune este, cu siguranţă, o realitate de care universităţile ar trebui să ţină cont.

Andra Camelia CORDOŞ Redactor-şef cordosandra@gmail.com

STUDENt

p a g

006 013

Discuţii fără perdea, aşa cum te-am obişnuit deja! Ne place sau nu ne place, Go Free lasă studenţii să ia cuvântul. Tendinţe şi atitudini, intenţii şi invenţii, trăim intensitatea studenţiei la comun.

facultate

p a g

014 021

Dacă înainte oamenii luptau pentru libertate, a venit timpul ca studenții să lupte şi pentru drepturile lor. Află subiecte importante despre lumea UBB-ului, despre burse, despre studenţi care cred în reuşită... într-un stil liber, numai din revista ”Go free”. Suntem aici pentru a susține cultura calităţii şi pentru a promova profesorii și studentii din Cluj-Napoca.

Educational

p a g

022 035

Se apropie selecțiile pentru burse europene, pentru workshop-uri ce îți pot oferi experiență și posibilitatea unei formări, pentru visurile americane...”Go free” împărtășește toate acestea cu tine! Fii primul student care află ce trebuie să facă pentru a fi cu un pas înaintea celorlați, fii informat într-un mod obiectiv, dar și subiectiv prin prisma celor întâmplate deja altora...și nu îți lăsa visul acasă! J Fii student cu acte în regulă!

036 p a 051 g

profesional

Încercarea moarte n-are, dar ai grijă ce alegi! Dincolo de experiențele studențesti și joburi part-time, află ceea ce poți deveni cu diploma de absolvent. Ia-ți viața în mâini într-un stil independent, dar încurajator. Nu lua doar notițe la cursuri, ci pune și întrebări. Despre ceea ce vrei să fii mâine. Dacă profu-i ocupat, „Go Free” iar te-a ajutat....cu cele mai noi informații din secțiunea ”Profesional.”

052 p a 059 g

resurse

Împărtăşim cu tine noua formulă magică a studenţiei – voluntariatul. Pune în balanţă trăiri, experienţe, prieteni, descoperiri, informaţii şi vezi ce ţi se potriveşte. Savurează entuziasmul „pionierilor”.

060 p a 067 g

go free

Celebrează talente, admiră împreună cu noi curajul tinerilor români! Aplaudă-i şi promovează-i pentru ceea ce reprezintă. Ascultă muzica din interviurile „Go Free” şi lasă-ţi mintea să demoleze orice barieră te-a ţinut pe loc până azi! Free your mind! Free your education!

Student

Există viaţă după facultate? Teodora CRISTUREAN

Aceasta este una dintre întrebările care îmi vine în minte de fiecare dată când mă gândesc la trecut, prezent şi viitor. Când mă gândesc la vise…

Studentul în România actuală încearcă sa îmbine învăţătura cu distracţia, cu un voluntariat care să-i accentueze CV-ul, cu experienţe valorice şi non-valorice, cu o ieşire în străinătate - care să-i deschidă orizonturile. După ce le are şi pe acestea punctate, este momentul mult visat: de a-ţi lua viaţa în mâini, de a avea un job stabil, flirtând acum cu lucrurile ce odinioară reprezentau”ordinea zilei”. Am văzut oameni care, ajungând la această etapă, au devenit mulţumiţi, au început să creadă în “până la adânci bătrâneţi’ în materie de job mult visat, a.k.a îndeplinit. Dar am întâlnit şi oa-

meni care de fiecare dată când au ajuns la această etapă, au realizat hopul peste care nu prea ştiau cum să treacă. Şi am început să mă întreb ce ne face atât de împiedicaţi, ce ne robotizează în aşa manieră încât să ne dedicăm viaţa lucrurilor profesionale, “ca să îmi pot îndeplini visul”. Poate că o parte din voi aveţi răspunsul. Dar eu mă tot întreb, şi să îmi fie cu iertare, dacă după ce am imortalizat momentul ”cu diploma în mână” , dupa ce am decis să ne iubim ţara, noi, generaţia Go free, mai putem spera la o viaţă…după facultate.

Student

Creează-ţi dependenţa de nou! Mihai Florin ANCA

Se poartă pe bloguri şi nu numai rezoluţiile de început de an sau afişarea cu ostentaţie a unor dorinţe prin intermediul cărora să fim persoane mai bune decât suntem. Dar chiar avem nevoie de schimbare în viaţa noastră? Da, indiferent că motivul principal pentru aducerea ei în cotidian este evitarea plafonării, dezvoltarea personală, că e dictată de ceilalţi sau din orice altă raţiune, ea este necesară şi chiar binevenită.

Mi-am făcut şi eu o astfel de listă de obiective pentru 2011, cu unele banale, pe care le-am făcut şi în anul precedent, altele, pe care nu am apucat să le fac şi unele care doresc şi insist să fie făcute în acest an. Din lista de 25 de dorinţe am să vă spun doar două ce aş vrea să vi le însuşiţi şi voi, dacă sunteţi de acord cu ele 1) „Voi încerca foarte multe lucruri noi (băuturi, experienţe, senzaţii, provocări etc.)“ şi 2) „Voi face pe actorul într-o zi şi voi pretinde că sunt altcineva.“ Prima se leagă foarte mult de motivele pentru care sunteţi student şi implicit de viaţa de după admitere. Aţi venit la Cluj cu dorinţa de a cunoaşte oameni noi, de a lua parte la provo-

cări şi de a fi parte integrantă a unui sistem format din 3 unităţi universitate-profesor- student. Poate singura cauză a consecvenţei în obişnuinţă nu este teama că noul va aduce consecinţe şi schimbări drastice, ci tocmai rutina creată. De curiozitate, încercaţi ceva inedit azi, cum ar fi cumpărarea unui Irish cream şi mersul cu autobuzul, deşi aveţi abonament. Mâine, scrieţi o filă de jurnal, deşi nu aţi mai făcut aşa ceva vreodată, faceţi jogging în Parcul Mare şi să zicem încă un lucru nou, faceţi noduri de pescuit. În a treia zi, alte lucruri noi, în a patra altele, şi tot aşa. Făcând astfel, veţi crea dependenţa de nou şi vă veţi schimba. V-aţi întrebat vreodată ce îi face atât

Student

de diferiţi pe actori de restul oamenilor? Eu, unul, mi-am pus şi întrebarea asta. Actorii, spre deosebire de mulţi dintre noi, sunt într-o permanentă schimbare, sunt de multe ori pe fugă, sunt cu capul în nori, şi ce e mai important, pentru a fi veridici, pun suflet şi realizează cu pasiune ceea ce fac. Faceţi şi voi într-o zi pe actorul, imaginându-vă pentru 24 de ore o altă persoană, un scriitor de exemplu, daca asta v-aţi dorit şi vă doriţi să fiţi. Puneţi-vă în pielea “personajului” şi comportati-vă ca atare. Dar, respectaţi şi ce am zis mai sus: jucaţi

cu pasiune, adică toate acţiunile să fie făcute ca şi cum chiar sunteţi un scriitor. De exemplu, dacă cunoaşteţi oameni noi, vorbiţi “boem”, cu metafore, luaţi citate din ceva cărţi citite şi pe care vi le amintiţi, şi dacă se potrivesc, menţionaţi-le ( un scriitor e şi un mare cititor). E un an nou, şi de aceea sunt binevenite, consider eu aceste provocări noi, asta dacă cumva nu le aveţi deja ca şi obiective şi voi. Vă urez success în îndeplinirea lor şi doresc ca acestea să vă facă o persoană mai bună.

Începutul nopţilor albe şi al zilelor negre Vasile ANTON

Nici nu știu ce să spun atunci când vine vorba de studenție: pe de o parte mă gândesc la examene grele (acest articol l-am scris când eram cufundat în noianul de cărți cu o seară înainte de examen la micro :D) , iar pe de altă parte gândul mă duce la distracție, petreceri, muzică și băutură. Nu se pot defini primii fiori ai studenției, dar aș putea spune că această etapă plină contribuie foarte mult la formarea nostră. Nu a trecut mult timp de când sunt student, dar am avut ocazia, din nefericire, să dau câteva teste (sper să fi luat note bune!) și am văzut cum se comportă studenții înainte de o lucra-

re sau test: mănâncă extrem de multă ciocolată, fumează ca un furnal, cafelele curg la tonomat, iar foile de la cursuri sunt împrăștiate, colorate, manevrate...aproape rupte! Toată lumea trăiește același sentiment: teama. Teama de ce? Teama de a nu începe cu stângul facultatea. Ajungi în amfiteatru...liniște! Prizonierii de la Auschwitz erau fericiți pe lângă studenții supuși examenului sau testului (după caz). Toată lumea speră să primească subiecte ușoare, ceva ce au citit (chiar și două cuvinte dacă se poate). Începe verificarea cunoștințelor.

Student

Începe lupta. O luptă dată între studentul care își dorește ca diseară să petreacă în club și cerebelul lui care nu are chef azi să îl ajute să treacă această etapă grea a examenului pentru a fi liniștit. Foșnete mici…zâmbete subtile…fețe triste, gânditoare, visătoare…Timpul se scurge repede pentru unii, greu pentru alții. Fuge timpul pentru cei care au întârziat să își formuleze o idee despre subiect, iar pentru cei care au scris tot timpul este prea mult…dar, nu toți suntem genii! Gata timpul de lucru! Se predau lucrările. Unii bucuroși îi întreabă pe alții “ce ți-a căzut?” Supărat și amărât, interlocutorul îi răspunde cu juma’ de gură…Toată lumea merge la cafea. După câteva minute viața reintră pe făgașul normal. Încep chicotelile, râsetele, voia bună s-a reinstalat. Seara în

club! Unii petrec pentru reușită, alții anticipat. Toți fericiți. A doua zi (unii) la cursuri sau seminarii! Ochii obosiți, fețele pleoștite, gândurile pe toate meleagurile, numai la facultă nu! Cafeaua e prea fierbinte, țigările s-au terminat azi noapte, bani - deja s-au adunat cam multe datorii! Capul bubuie sau nu (depinde), toată lumea vrea ceva, dar studentul nostru chinuit vrea un pat și liniște. Sună telefonul…mare bucurie! Sper să fie mama sau tata să îmi spună că mi-a mai pus bani pe card! Dar nu, e un coleg/o colegă…mă cheamă să facem un proiect care trebuie predat azi. Mai bine nici că se putea! Seara de la capăt. Așa se explică fenomenul de ciclitate.

Student

Job description… Rozina C. Controlor de bilete

rată. Eu vă dau un singur sfat: încercaţi pe cât posibil să aveţi abonamentul sau Probabil că v-aţi săturat deja să tot biletul la voi, pentru că eu una nu mai auziţi de ei. În limbaj popular “bocter”, vreau să mai am de-a face cu ei! slujba de controlor e probabil una dintre cele mai dezagreabile cu putinţă. Bouncer Antipatia oamenilor faţă de ei, în special a studenţilor, e una pe bună drepPe asta n-o ştiai, nu? Ghici cine stă tate. Cui îi place să fie prins asupra fap- la intrarea în club, de multe ori găsind tului împlinit? Însă! De cele mai multe motive să nu te lase să intri, sau mai ori, găsesc tot felul de motive ca să te rău, să te insulte că eşti minor? Da da, coboare din bus: ba că biletul nu e com- acela e bodyguard-ul, gorila sau cum postat cum trebuie, ba că nu semeni cu vrei să îl mai numeşti, însă acceppersoana din poza de pe legitimaţie, etc ţiunea sa actuală e cea de etc. Până şi constituţia lor e una speci- bouncer, door fică, de obicei înalţi, în aparenţă foarte superviserioşi, neiertători, şi pe deasupra, îţi iau şi câţi bani vor. J Mă amuză de fiecare dată situaţiile în

c es

d b o J

care un student e prins cu mâţa în sac. Iar când văd că vin cu jandarmeria după ei, ma înfundă râsul! Cunosc cazuri reale în care prietene de ale mele au dat numărul lor de telefon greşit unui controlor, numai ca să scape basma cu-

ser sau crowd controller. Fancy, right? J Lăsând gluma la o parte, e un job ce necesită multă atenţie şi trebuie să fi mereu pe fază dacă e vreo problemă, trebuie să evite violenţa, să menţină lucrurile normale, etc. So, dacă eşti o fire puternică, solidă şi mai rapidă în acţiuni, atunci eşti candidatul perfect pentru acest job! :D

Student

Chelner/ospătar Cred că acest job este cunoscut de majoritatea dintre voi, în special de studenţi, care vrând-nevrând, pentru un ban în plus, sunt nevoiţi să accepte și un astfel de job, pentru aș plăti facultatea sau pentru niște bani de buzunar. Nu e un job greu, însă de cele mai multe ori, e solicitant, iar programul diferă de la un lo-

t ip

n io

cal la altul, însă în general, acesta îți consumă multe ore din zi. Până la urmă, fiecare dintre noi, a fost nevoit la un moment dat din viață să accepte o muncă de genul, sau poate ceva asemănător, pentru că vorba aia “dacă trebe, trebe”. Ceea ce sperăm cu toții în final, este ca acest job să fie mai mult ceva temporar, decât permanent, iar facultatea pe care o terminăm să nu fie făcută în zadar. Pentru miile de studenți care termină anual facultatea, de multe ori, ca să reușească să trăiască, accept în continuare astfel de joburi, pentru a reuși să se întrețină și nu le rămâne decât să viseze la un viitor mai bun pentru ei. Nu încetează să spere, este singurul lucru care le-a rămas, în fața unui drum incert și anevoios pe care îl au de înfruntat de acum înainte.

Student

Bal mascat Alexandra VID Îmi spune într-o zi o bună prietenă – să-i spunem Alina - cum Cristina, o prietenă comună, vrea să-mi semene dintr-un anumit punct de vedere. Mă blochez. În redarea Alinei, simt oful Cristinei, unul destul de puternic. Am mai văzut eu invidia în ochii Cristinei şi am simţit brusc nevoia să plec de lângă ea. O simt pe Cristina când îşi pune o mască socială pe faţă. Uneori şi le schimbă dintr-o dată de faţă cu mine. Niciuna nu i se potriveşte cu adevărat, pentru că niciuna nu este a ei. Oare aş răni-o dacă i-aş spune că observ schimbarea, că o găsesc adorabilă atunci când e ea însăşi, că atunci când fuge de ea însăşi, mă face şi pe mine să fug de ea şi poate şi pe alţii?

Tu de ce pozezi în ceea ce nu eşti? Să fie oare pentru că nu reuşeşti să te accepţi? Într-adevăr, acceptarea de sine nu are loc peste noapte. Presupune efort susţinut, zilnic. Presupune răbdare cu propria persoană. Merge pe principiul paşilor mărunţi, atât de enervanţi uneori, dar atât de necesari pentru o viaţă mai senină. Tu de ce invidiezi? Nu ştiai oare că invidia este toxică pentru tine şi pentru dorinţele tale? Credeai că-l atinge pe cel pe care îl invidiezi cu ardoare? Nici vorbă! S-ar putea chiar să-l măgulească, să-l facă să se simtă mai puternic, mai valoros. De ce să te intoxici fără rost? De ce să te intoxici, în general? Poate vrei să-ţi reconsideri opţiunea … Nu ştiu, zic şi eu :)

Student

Facebook mania

cel mai trendy loc virtual de întâlnire Rozina C.

Reţelele sociale au evoluat în mod considerabil în ultimul timp, astfel că este un lucru normal să ai cont pe Twitter sau pe Facebook. Hi5-ul e de domeniul trecutului, acum e la modă Facebook!

Nebunia “Facebook” s-a acutizat în ultima perioadă, astfel că din ce în ce mai mulţi tineri folosesc această reţea socială în scop de divertisment. Acesta a devenit practic un loc util şi simplu de întâlnire cu prietenii, familia, foştii colegi, înlocuind cafenelele şi barurile. Majoritatea utilizatorilor nici nu ajung bine în casă şi intră online să-şi verifice contul. Notorietatea site-ului creşte pe zi ce trece, ţinându-te conectat o bună parte din timpul tău liber zilnic. “Dacă nu ai Facebook, nu exişti” right? Consider că Facebook depăşeşte lejer celelalte reţele sociale, fiind un mediu social primitor, destul de complex, cu multe aplicaţii interesante, jocuri, grupuri de discuţie, chat, fără a mai fi nevoit de multe ori să mai intri şi pe Messenger. În plus, foarte multe companii îşi creează profil de Facebook, iniţiază diverse campanii, asta pentru că trebuie să ne adaptăm mereu la cerinţele pieţei actuale. Cu toate acestea, trebuie să existe o separare între viaţa

personală şi business. Chiar dacă folosesc traducerea forţată “faţă de carte”, mulţi nu ştiu adevăratul sens al numelui. În limba engleză, “facebook” înseamnă “cartea cu chipuri”, şi anume albumul de sfârşit de an, cu fotografii, pe care îl dăruieşti colegilor în semn de amintire. Mai mult decât atât, sunt plăcut surprinsă de fiecare dată când găsesc vreo fostă profă sau vreun fost coleg din generală, de care nu am mai auzit de mult timp. Mark Zuckerberg a fondat reţeaua „The Facebook” în anul 2004, având iniţial denumirea „thefacebook.com”. Facebook, lansată iniţial ca o reţea universitară, a fost extinsă mai târziu la firme precum Apple şi Microsoft. În loc de sfârşit, o chestie teribil de amuzantă despre Facebook de care am dat recent: http://hazmedia. ro/2010/09/10/cum-s-ar-fi-descrismomentele-importante-din-istorie-pefacebook/ .

Go Free şi OSUBB premiază excelenţa Redacţia Go Free a identificat la finalul lunii decembrie peste 40 de nume ale studenţilor din Universitatea noastră, care reprezintă adevarate modele de urmat pentru tinerii din România şi nu numai. Festivitatea de premiere a studenţilor la avea loc la finalul lunii martie, în cadrul „Galei OSUBB”, eveniment aflat la a IV-a ediţie. Lista nominală cu studenţii de elită ai UBB poate fi consultată la adresa http://gofreestudent.blogspot.com/2010/12/go-freedesemnat-premiantii-ubb-2010.html . În 2011 ne dorim să colaborăm mai mult cu studenţii din UBB şi organizaţiile studenţeşti pentru a ne ajuta să îi găsim pe toţi aceşti studenţi care se fac remarcaţi şi să îi premiem.

Facultate

(un fel de sondaj)

Ce te defineşte ca student UBBist? Dana IERNUŢAN

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, UBB-ul mult mai familiar, este o comunitate care reuneşte sub egida sa o mulţime de indivizi în formare. Studenţii, căci despre ei este vorba, simt nevoia să se identifice cu anumite valori, simboluri sau cuvinte care aparţin UBB. Ne-am propus, să aflăm ce îi defineşte pe aceşti tineri ca studenţi UBBişti:

BCU”, a răspuns fără să stea pe gânduri Nicoleta, studentă la Comunicare, în anul 2.

„Pentru mine sunt importante punţile de legătură între mine şi alte persoane cu aceeaşi ocupaţie ca şi a mea”, declară Viorela Gherasim, studentă la Administraţie Publică, anul 3.

„Pe mine mă caracterizează, când vorbesc despre UBB, Geomatica”, mărturiseşte Ionuţ Rus, student la Cartografie, anul 3.

În timp ce pentru unii UBB-ul este sinonim cu studiul, există şi o altă categorie pentru care UBB-ul înseamnă altceva:

„Bere şi Janis, primele lucruri care îmi vin în minte”, spune Alex Pleş, student la Cartografie, anul 3.

„UBB-ul este egal cu sigla de pe diploma de absolvire”, afirmă Maria Ghere, studentă la Jurnalism, anul 3.

Personalităţile şi percepţiile oamenilor sunt diferite. Important este să ne dăm, cu adevărat, seama de ceea de vrem să realizăm şi să nu pierdem din vedere acel obiectiv.

Facultate

Duios sesiunea trecea... Simina PITUR

Învăţare. Să înveţi. Lucruri. Să înţelegi fenomene, să poţi să explici de ce şi cum, să capeţi competenţe, etc. Inteligenţa. Capacitatea de a te adapta rapid şi eficient la noi reguli.

Studiu. Ceea ce trebuie făcut ca să înveţi. Sigur. În camera ta de cămin, cu frigiderul bârâind ironic, cu vremea schimbându-se afară fără să observi, vorbind la telefon cu oameni cu care te vedeai în fiecare zi şi din care n-a mai rămas decât un număr de telefon în altă reţea. Ai doar pretexte şi niciun context destul de real pentru studiu. Ce am învăţat eu după un semestru de studiu academic? Nu, nu asta e întrebarea bună. Corect ar fi să mă întreb CUM. În ce fel am învăţat eu un semestru întreg?

subiecte, de rezolvări, moral. Şi fizic. Sesiunea e doar un pariu pe care îl câştigi sau nu. Doi: învăţarea e un proces foarte puţin controlabil de către un student şi mult prea greu de urmărit când duminica vezi că e închis la cantină, lunea nu te mai recunoşti în oglindă şi până vineri sigur se strică automatul de cafea sau îţi expiră abonamentul. Frânturi de cursuri unde lucrurile încep să se lege, erori revelatoare şi constelaţii de warning-uri pâlpâind în nopţile în care îţi faci laboratoarele, discuţii imposibil de cronometrat, de despărţit unele de altele cu oameni care îţi arată noi moduri de a gândi, noi moduri de a face greşeli şi de a lua decizii corecte, noi sisteme de măsurare a totului în care trăieşti. Unităţile tale de măsură devin brusc prea mici.

Unu: în niciun caz învăţarea nu s-a întâmplat în sesiune. În sesiune s-au întâmplat multe altele. Acumulare de informaţie, răceli, revelaţia că ziua poate avea mai mult de 24h şi o mulţime de PageDown-uri la slide-uri, pdf-uri, docuri, txt-uri, articole despre lecitină cu multe ad-uri despre vacanţe în Turcia. Pentru mulţi, facultatea e o trezire În sesiune nu se dezvoltă inteligenţa. Se dezvoltă strategii de digerare rapidă a violentă la realitate. Alţii apasă pe informaţiilor ”punctabile” pe foaia de snooze. Important e ca după ce te examen, se dezvoltă strategii de supra- trezeşti să încerci să nu uiţi ce ai visat. vieţuire, se dezvoltă relaţii interumane …ce ai visat? bazate pe sprijin reciproc de bilete, de

Facultate

Interviu cu Daniel Blaj

premiant al Concursului Naţional “Dezbate România pentru 1000 de euro” Andra CORDOŞ

“Până nu demult visam să devin actor şi până nu demult, visam la o facultate britanică. De curând, multe schimbări au survenit şi am ajuns să studiez securitatea în cel de-al doilea an, în cadrul Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca. La început, cu părere de rău; acum... cu multe oportunităţi pe care încerc să le gust din mers. De când sunt student, mi-am atins multe obiective: reprezint la nivel regional organizaţia internaţională DreamFoundation; am reprezentat România în Macedonia, Franţa şi Italia la traininguri interculturale internaţionale finanţate prin programul Youth in Action; am participat la o vizită de analiză a activităţii europarlamentarilor români la Bruxelles şi am ajutat la implementarea a numeroase proiecte de la sociale la divertisment, cultură şi educaţie, care aveau ca şi grup ţintă atât studenţi sau tinerii cât şi persoane vârstnice sau cele din medii defavorizate. Prin toate acestea, am reuşit să mă cunosc pe mine mai bine, ca să pot dărui mai bine şi să înţeleg că noi, tinerii... noi nu reprezentăm viitorul, noi suntem prezentul... dar acesta e alt capitol”.

Go Free: În primul, felicitări pentru premiul III obţinut la Concursul naţional „Dezbate România pentru 1000 de Euro” organizat de Fundaţia Dan Voiculescu. Care au fost etapele concursului şi ce au presupus? Dodo: Mulţumesc mult pentru aprecieri. Prima etapă, respectiv cea de acceptare în concurs, a presupus realizarea unui text argumentativ pe o moţiune simpatică care ne-a determinat să apelăm la o realitate actuală

mult-controversată: “Sunt sau nu tinerii cu performanţe recunoscuţi în România?!”. Împreună cu echipa, am realizat un text pe care l-am trimis la Bucureşti. În scurt timp, am avut răspunsul: eram acceptaţi în concurs pe lângă alte şapte echipe din întreaga ţară. Cea dea doua etapă a împărţit cele opt echipe în patru semi-finale (câte două echipe per meci) şi a pregătit câte o moţiune pentru fiecare dezbatere. Echipa “ADIRA UBB”, din care am făcut şi eu parte, s-a luptat în

Facultate

argumente cu echipa “Hande-Hoch” a Facultății de Administrare a Afacerilor de la Academia de Studii Economice Bucureşti având pe masa moţiunea “În România anului 2010, există personalităţi care pot constitui modele de urmat pentru tânăra generaţie?”. ADIRA UBB a avut de departe o sarcină extrem de grea deoarece reprezenta echipa negatoare a dezbaterii şi făcând conexiunea cu moţiunea, ne-am dat seama că eram sortiţi eşecului. La finalul dezbaterii, juriul format din domnul Lu-

Dezbat

acestui concurs. Din nefericire, noi am fost pe locul al treilea, însă în continuare susţinem că dacă moţiunea ar fi fost una ceva mai optimistă în argumente pentru ambele echipe, am fi ajuns în finală cu desăvârşire. Spre surprinderea mea, după finalizarea concursului am fost invitat în emisiunea «Nimic important» difuzata pe Antena 2 şi moderată de Lucian Mândruţă, făcând parte de această dată dintr-o echipă formată din cei mai buni cinci speakeri din toate echipele participante. Această echipă a fost realizată cu scopul de a confrunta în direct, într-un meci televizat, echipa care a câştigat

e Rom ânia pen

cian Mândruță preşedinte, domnul Florin Chilian, domnul Mihai Morar, domnul Daniel O. Bejan și doamna Trisi Nicoleta Cristea au decis să fie în asentimentul argumentelor noastre şi ne-au bucurat cu acordarea titlului de câştigători ai meciului. Această dezbatere a avut loc în data de 18 noiembrie 2010, în Sala Senatului a Facultății de Drept a Universității București şi a reprezentat cea de-a doua rundă de dezbateri din cadrul concursului “Dezbate România pentru 1000 de euro”. După noi, au mai urmat încă două meciuri de acest gen iar la final s-a tras linie şi s-a adunat: din cele patru echipe câştigătoare, primele două care au acumulat cel mai mare punctaj în semi-finale, au dezbătut România pe bune, în finale

marele premiu de 1000 de euro... obiectiv atins de altfel deoarece am câştigat cu 4-1. Go Free: Care a fost componenţa echipei tale? Dodo: Echipa noastră, ADIRA după nume, a fost alcătuită din cinci studenţi ai Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, după cum urmează: Ioana Raluca Balaş, Ioana Fântână, Alexandra (?), Mircea Mureşan şi subsemnatul. Una din regulile acestui concurs a făcut referire la echipă: aceasta trebuia să fie formată din studenţi ai aceleaşi facultăţi. Prin urmare, ne-am căutat şi ne-am găsit, reuşind să formăm o echipă coezivă, entuziastă şi mai mult decât orice...

Facultate

gălăgioasă! Go Free: Cum se desfăşoară o dezbatere academică? Dodo: Depinde. Depinde de numărul de membri care formează echipa, de modul în care vorbitorii se pregătesc pentru dezbatere, de algoritmul de desfăşurare al dezbaterii, pe scurt de tipul de dezbatere ales de către organizator. Spre exemplu, în cadrul concursului naţional “Dezbate România pentru 1000 de euro”, Fundaţia Dan Voiculescu a folosit un model propriu un format foarte structurat care opune 2 echipe (Afirmatoare vs. Negatoare) a câte 5 vorbitori/membrii fiecare. Tema dezbaterii s-a cunoscut cu mult timp înaintea desfăşurării dezbaterii şi accentul a căzut

de către liderul echipei afirmatoare şi are rolul de a interpreta ipoteza şi de a lista argumentele proprii. Următorul discurs, a fost susţinut de liderul echipei negatoare şi avea rolul de a contraargumenta punctual cazul afirmator şi de a prezenta ideea centrală negatoare care să sintetizeze poziţia proprie. Ceilalţi membri ai echipelor au luat cuvântul, pe rând, o singură dată, astfel: afirmatorul 1 (A1) a întărit cele spuse de leaderul echipei sale, aducând noi argumente; negatorul 1 (N1) a adus atât propriile argumente cât şi contraargumente la cele spuse de A1. A urmat A2, care a contra-argumentat cele spuse de N1 şi a adus în plus propriile argumente, s.a.m.d Însă cel mai întâlnit model de dezbatere se numeşte British Parliamentary Debate - un form a t

ntru 10 00 de euro! pe dezvoltarea argumentelor bazate pe dovezile materiale şi pe informaţiile precise despre subiectul dezbătut. Acest format este unul axat pe informaţii, structura şi sinteză. Fiecare participant avea dreptul la un singur discurs de maxim trei minute cu 1 minut la dispoziţie pentru pregătirea contraargumentelor. Intervenţiile erau acceptate cu acordul moderatorului şi nu puteau depăşi 30 secunde şi reprezentau dreptul la replică al fiecărui participant la dezbatere. Discursurile s-au desfăşurat alternativ între membrii celor două echipe. Primul discurs a fost susţinut

extrem de flexibil în care se înfruntă fie 2 echipe a câte 2 sau 3 vorbitori fiecare, fie 4 echipe a câte 2 vorbitori fiecare (în versiunea britanică). Moţiunea pe marginea căreia se dezbate este dezvăluită participanţilor cu 15 minute înaintea dezbaterii. În acest format, accentul se pune pe persuasiune, strategii de argumentare, impactul asupra auditoriului, mai puţin pe informaţie exhaustivă despre subiect. Acesta este formatul oficial practicat în cadrul programului universitar de dezbateri.

Facultate

Go Free: Toţi membrii echipei aveau experienţă în acest tip de activităţi? Care a fost primul tău contact cu dezbaterile de acest gen? Dodo: Dacă vorbim de experienţa echipei per ansamblu pot spune că am avut un avantaj încă de la incipitul concursului deoarece facultatea noastră a realizat un parteneriat cu ARDOR (Asociaţia Romană de Dezbateri, Oratorie şi Retorică), parteneriat mediat de domnul prof. Asist. Mihai Alexandrescu prin care s-a realizat un club de debate la nivelul facultăţii la care pot să ia parte toţi studenţii interesaţi de acest subiect. Prin urmare am fost ajutaţi de un trainer specializat pe oratorie şi dezbatere care ne-a dat câteva tips & tricks cu privire la acest aspect. Primul meu contact “real” cu dezbaterile de acest gen a fost tocmai concursul naţional despre care vorbim. Din câte reţin, Ioana Raluca Balaş este singura care a mai simţit pe propria-i piele emoţiile unui astfel de joc atât de palpitant... restul am fost debutanţi.

m-am bucurat ori de câte ori am reuşit să beneficiez de pe urma lor. Dacă ar fi să schimb ceva în organizare, probabil aş pune ceva mai mult accent pe participanţi deoarece fără ei proiectul nu ar fi existat şi le-aş acorda o mai mare atenţie financiară acestora (mă refer strict la decontarea transportului şi a cazării) Cât despre juriu, acesta a fost format din Lucian Mândruţă – realizator TV (preşedinte al juriului), Daniel O. Bejan – scriitor, Florin Chilian – solist, Mihai Morar - realizator TV şi radio şi Trisi Cristea – director FDVDR. Cel care a moderat cel mai echitabil jocul a fost Lucian Mândruţa care ne-a făcut să scăpăm de emoţii şi să fim stăpâni pe situaţie, pe când domnul Dan Bejan ne-a dat palpitaţii ori de cât ori intervenea cu întrebări... constructive de altfel:) Juriul, luat în ansamblul lui, a fost unul corect, simpatic şi amabil, punctându-ne individual pentru spontaneitate, creativitate, calitatea argumentelor, modul de susţinere al lor, logica raţionamentelor şi nu în ultimul rând, pentru umor.

Go Free: Ce ne spui despre organizatori? Dar despre juriu? Dodo: Fundaţia Dan Voiculescu este cea care a iniţiat, implementat şi derulat acest proiect. Din punctul meu de vedere, astfel de organizaţii şi fundaţii sunt cele care fac Pământul să se rotească. E esenţial să pui accent pe educaţia non-formală atâta timp cât ea îţi oferă mentori adevăraţi pe care nu îi găseşti în mediul academic. Am apreciat întotdeauna astfel de iniţiative şi

Go Free: În ce fel te-a influenţat această experienţă? Dodo: Fără incertitudine, am învăţat să-mi autoevaluez argumentele pe care le dau în orice fel de discuţie şi să fiu receptiv la un feedback constructiv. Am învăţat cum să rezum idei într-un timp relativ scurt şi mi-am conturat abilităţile de public speaker. Mai mult decât atât, mi-am dat seama că această experienţă mă va ajuta atât în domeniul comunicării cât şi al negocierii iar cunoştinţele deprinse din

Facultate

această activitate îmi pot fi folositoare pentru un viitor loc de muncă. Nu regret o secundă această experienţă şi sper că pe viitor tot mai mulţi tineri vor fi interesaţi de arta oratoriei şi a argumentării. De obicei astfel de activităţi îşi relevă influenţa pe termen lung... prea puţini observă importanţa acestora pe parcursul derulării lor. Go Free: Echipa ta a reprezentat UBB în această competiţie. Aţi avut susţinere sau aţi avut nevoie de sprijinul Facultăii/Universităţii? Dodo: Într-adevăr, echipa ADIRA a reprezentat atât Facultatea de Istorie şi Filosofie cât şi Universitatea BabeşBolyai în cadrul acestui debate la nivel naţional. Ba mai mult, odată cu ştirea apărută la Observator pe Antena 1 şi prin participarea în emisiunea «Nimic important» difuzată pe Antena 2 şi moderată de Lucian Mândruţă, am reuşit să mediatizăm Universitatea ceva mai mult decât ne-am fi aşteptat. Ca urmare, speram, dacă Fundaţia Dan Voiculescu nu ne-a decontat drumul şi cazarea, să o facă Universitatea sau facultatea... dar acest lucru nu s-a întâmplat. Vorbind de sprijinul moral şi pregătire, am beneficiat îndeajuns de ele prin parteneriatul de care vorbeam ceva mai înainte, dintre ARDOR şi facultate, ajutor fără de care probabil nu am fi putut participa în acest concurs naţional. Go Free: Dacă mâine ar trebui să dezbaţi moţiunea „Activităţile extracurriculare influenţează pozitiv dezvoltarea studenţilor”, în care echipă ţi-ar plăcea să fii şi ce ar-

gumente ai avea pentru susţinerea moţiunii? Dodo: Dacă ar fi să caut ceva provocator aş alege să fac parte din echipa negatoare a moţiunii deoarece presupune o argumentare mai puternică ce ar necesita o documentare ceva mai detaliată decât cea a echipei afirmatoare. Însă dacă e să luăm în calcul simpatia şi credinţa pe care o pui în moţiune, aş alege, fără să stau pe gânduri, echipa afirmatoare. Să demonstrezi faptul că activităţile extracurriculare şi educaţia non-formală întăreşte construcţia unei personalităţi puternice şi morale, e la mintea cocoşului: începând de la faptul că aceasta te dezvoltă personal într-un context social complex până la faptul că în acest mediu găseşti răspunsuri practice pe lângă cele teoretice, educaţia non-formală e în ansamblul ei un sistem de traduceri (cum îmi place mie să spun) care pentru definiţia cuvântului “om” a găsit un sinonim inteligent: “biped proactiv şi fericit”. Consider, că atât mai mult ca şi student, trebuie să creăm în jurul nostru o reţea de elite ce va determina şi alţi actori locali, naţionali şi de ce nu internaţionali să înţeleagă acest mecanism (menit să satisfacă societatea civilă) precum o şcoală în care ai dreptul la propriul mentor şi la o viziune sinceră despre tine şi societate ... o şcoală mai non-formală. Mai mult decât atât, legându-ne de realităţile sociale actuale, “cu cât un sistem educaţional este mai disfuncţional cu atât e mai importantă educaţia non-formală” aşa cum declară Tincuţa Baltag, directorul general al Fundaţiei Dinu Patriciu.

Educational

Oh, la vache… Erasmus! Diana F.

Când am ajuns prima oară în Franţa mi-am dorit să nu fie adevărat cam în aceeaşi măsură în care-mi doream să fie. Bănuiesc că e un sentiment extraordinar de comun şi des întâlnit, deşi fiecăruia ni se pare unic. Nu ştiu dacă aţi fost sau nu vreodată cu programul Erasmus (ori altul), dar dacă da, cred că ştiţi la ce mă refer. Primele minute. Prima oră, chiar, în ţara aceea străină. Da, primele minute în care, practic, ne naştem o cu totul altă persoană. Asta în cazul în care o facem pentru prima dată. Plecarea cu bursă, zic. Ajunsă, aşadar, cu marile speranţe în gara din Nancy, mă învârt de câteva ori pe călcâie şi mă cam minunez; nu pentru ce văd, ci pentru că sunt. Nu-mi vine să cred că exist altundeva în afară de acolo unde mă ştiu. Căminul mă aşteaptă cu porţile închise. Entuziasmată, mă grăbesc să intru în timp ce o fată iese. Câţiva chinezi cu laptopuri în braţe. Hol mare şi scaune pe margini. Acueil închis. Mă uit la afişuri, orar, program şi alte asemenea. Dimanche – 19h – 22h. Era abia 17…oh, mă aşez pe jos. ca va, ca va aller. zâmbetul începe să se şteargă de preşul de la intrare. merde, mai am de aşteptat! „Duminică de Franţa” - e ca şi cum

ai zice, spre exemplu, lapte de pasăre (asta acolo se numea oeufs a la neige adică „ouă-n zăpadă”, oarecum; ciudat, nu?). De ce? Pentru că nu erau oameni pe străzi şi pentru că magazinele erau închise. Nu mi-aş fi închipuit, zău, că supermarketul şi chioşcul de la colţul străzii respectă acelaşi orar de odihnă săptămânală. Bine, chioşcul de la colţ s-ar putea să nu respecte mai nimic, majoritatea fiind deschise de proprietarul lor iar închise după bunul plac. Trecând peste astea, nu mi-a plăcut căminul în care-am stat pentru că n-aveam net în cameră (da, trebuia să cobor în hol şi să stau pe scaune incomode şi să-i aud pe alţii vorbind cu mama lor în chineză, arabă, germană, italiană şi multe alte limbi) şi pentru că pereţii erau cam decojiţi. Pe lângă asta, plăteam destul de mult, zic eu. Şi nu mi-a plăcut mâncarea de la Resto U (cantina universităţii), ratatouille-ul e chiar naşpa şi nici n-au supe/ciorbe. Dar ca să pun şi bile albe, câteva lucruri m-au făcut fericită: • campusul litere şi socio-psiho, biblioteca uriaşă cu săli de lectură uriaşe, micile săli de info în care mergeai şi imprimai oricât vroiai, fără nici un

Educational

Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go Free Go FreeGo Free Go cent, toţi profii pe care i-am cunoscut şi toate cafelele pe care le-am băut la cafeteria; • 2 anticariate pe care le-am frecventat cu patimă şi din care am plecat cu cel puţin o carte-două, de fiecare dată; • opera şi baletul contemporan; • festivalurile studenţeşti de muzică şi teatru improvizat; • bienala imaginii; • pasta de biscuiţi speculoos de la Lotus (ăia pe care-i primeşti la cafea); • centrul vechi al oraşului; • orăşelul Metz, la 30 de minute de Nancy; • centrul Pompidou din Metz; • studenţii polonezi şi cehi; • sistemul de cursuri (libere sau nu)

şi seminarii (cu o gamă variată de profesori din care poţi s-alegi câţi vrei) şi în general atitudinea studenţilor faţă de şcoală totaaaal diferită faţă de-a noastră). De fapt, vă sfătuiesc să mergeţi – asta dacă nu aveţi rezerve faţă de cei 99% francezi xenofobi. Dacă sunteţi norocoşi, poate găsiţi mâna aia de francezi deştepţi şi după care ţi se scurg ochii - de 1%. N-o să regretaţi. Ah, şi dacă vă place limba. Altfel n-o să savuraţi decât pe jumătate universul lor. Cu drag, Diana F

Educational

Interviu cu Ionuţ Ciprian Iacob bursier la Salzburg University, Austria Dana IERNUŢAN

Ionuţ Ciprian Iacob, în vârstă de 24 de ani, masterand la Universitatea BabeşBolyai, Facultatea de Geografie, Secţia Geomatică, anul 2 vorbeşte într-un interviu acordat revistei noastre despre experienţa studiului la Salzburg University, Austria.

Go Free: Cum ai aflat despre bursa în Salzburg, Austria? Ionuţ Ciprian Iacob: Privind existenţa bursei, am aflat de la un coleg din anul 2 de master. Apoi m-am interesat în ce constă şi cu ce ar putea să mă ajute, cam asta ar fi în linii mari. G.F.: În ce a constat bursa? I.C.I.: Bursa s-a axat mai mult pe cumularea de experienţă în domeniul în care sunt activ, mai exact Geomatică. Am avut posibilitatea de a lucra într-un proiect, împreună cu alte persoane din centrul Z-GIS şi am participat la prezentări de proiecte de doctorat. A fost o bursă flexibilă, care mi-a permis să văd modul în care cei din Salzburg interac-

ţionează cu acest domeniu. Din punct de vedere financiar, bursa a însemnat 940€, bani din care a trebuit să achit căminul, transportul şi alte servicii. G.F.: Ce diferenţe ai observat între sistemul universitar de la noi şi cel din Austria? I.C.I.: N-am intrat în „intimitatea” sistemului, deoarece n-am participat la cursuri, dar la nivel de suprafaţă am observat un sistem mai bine organizat, structurat şi deschis la colaborarea cu profesorii şi studenţii străini. G.F.: Te-ai simţit în vreun fel marginalizat? I.C.I.: Nu! Au fost deschişi şi dornici să te ajute.

Educational

G.F.: Care au fost modalităţile de petrecere a timpului liber? I.C.I.: Salzburg e unul dintre cele mai frumoase oraşe din Europa. Astfel, am pofitat de tot ce putea să ofere oraşul. Tot timpul a fost câte ceva de vizitat, de la munte până la casa lui Mozart. G.F.: În ce fel te-a ajutat această experienţă? Ce ai avut de câştigat sau de pierdut de pe urma acesteia? I.C.I.: Bineînţeles că m-a ajutat foarte mult această experienţă. A fost un „ajutor” pe două planuri: pe plan educaţional, şi asta pentru că am interacţionat cu persoane care actizează în acelaşi domeniu ca şi mine şi de la care am avut multe de învăţat şi în al doilea

rând a fost oraşul, o altă cultură, oameni cu obiceiuri diferite gata oricând să te ajute, locuri minunate şi încărcate de istorie. Nu pot spune că am pierdut ceva pentru că ar suna mult prea dur, însă mi-au lipsit prietenii de acasă. Dar am intrat în contact cu studenţii din reţeaua Ceepus şi pot spune că lucrurile s-au compensat unul pe celălalt. G.F.: Ai avut vreun regret la terminarea perioadei de studiu în Salzubrg? I.C.I.: Nu cred că pot numi regret, doar că doream ca perioada să fi fost mai mare, în felul acesta puteam să învăţ şi să vizitez mai mult.

Educational

Andreea Maria Mihale – este câştigătoarea unei burse de 3000 € oferite de General Electric în 2010 Ioana PARASCA

Andreea Maria Mihale este studentă în anul 3 la Facultatea de Matematică şi Informatică, specializarea Matematică-Informatică, linia de studiu română, din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai”, face parte din Organizaţia Studenţilor din Universitatea „Babeş-Bolyai” (OSUBB), iar de curând a obţinut una dintre bursele în valoare de 3000 € oferite de General Electric.

Ioana Parasca: Am aflat că eşti unul din cei 10 câştigători pe ţară ai unei burse oferite de General Electric, o bursă în valoare de 3000 de euro. Vorbeşte-ne despre această experienţă. Andreea Mihale: GE Foundation şi Institutul Internaţional pentru Educaţie (IIE) erau deja la a patra ediţie a Programului de Burse Scholar Leaders acordate de GE Foundation în România, în momentul în care am decis eu să trimit toate documentele necesare. GE Foundation Scholar Leaders este un program unic care pregăteşte studenţii pentru carierele lor viitoare, în cadrul

unei forţe de muncă din România, dar având o orientare internaţională. La acest program pot participa doar studenţii din anul doi de studiu, de la anumite universităţi din România. Dintre Universităţile eligibile pentru acest program amintesc Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj, Universitatea Politehnica din Timişoara, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Academia de Studii Economice din Bucureşti şi Universitatea Politehnica din Bucureşti. Studenţii care pot participa în cadrul acestui program sunt cei care studiază economie, management, inginerie şi tehnologie.

Educational

Eu am avut extraodinara şansă de a mă număra printre cei 10 câştigători de anul acesta, fiind de altfel singura câştigătoare de la Universitatea „BabesBolyai” în anul 2010. Am aflat absolut întâmplător de această bursă, şi cred eu că aceasta a venit ca o încununare a muncii mele de până acum. Ioana Parasca: Cum s-a desfăşurat procesul de selecţie? Andreea Mihale: Câştigătorii Programului GE Scholar Leaders, zece la număr, printre care am avut deosebita onoare să mă număr şi eu, au fost selectaţi de către IIE dintre cei mai buni candidaţi. Selecţia a fost realizată de un comitet neutru şi independent, în cadrul unei competiţii deschise desfăşurată la Bucureşti. Cei de la Ge Foundation căutau de fapt, studenţi cu rezultate remarcabile, care vor câştiga

nu numai datorită rezultatelor academice excelente, ci şi datorită activităţilor extraşcolare remarcabile. Ioana Parasca: Ce presupune o astfel de bursă? Andreea Mihale: Bursa pe care am câştigat-o eu îmi acordă 1500 de euro anual, timp de doi ani de studiu, dar şi posibilitatea de a participa în cadrul unui seminar internaţional, precum şi „a work shadowing possibility with GE” în România. Ioana Parasca: I-ai cunoscut pe ceilalţi bursieri din 2010? Andreea Mihale: Vara aceasta am avut parte de prima experienţă în cadrul acestui program, când am participat la seminarul internaţional de la Budapesta numit „Leadership Development Program”. Acolo am avut oportunitatea de a-i întâlni şi pe ceilalţi câştigători din

Educational

Europa, şi am reuşit să învăţ câte ceva de la fiecare dintre ei. Cele câteva zile pe care le-am petrecut împreună cu ceilalţi câştigători, mi-au oferit şansa să văd altfel viitorul. Am conştientizat poate, mai mult ca oricand, că sunt dornică să reuşesc în tot ceea ce mi-am propus, că doar muncind în continuare cu determinare şi perseverenţă pot să ating tot ceea ce mi-am dorit. Cred că acum, în calitate de scholar-leader, responsabilităţile mele sunt mai conturate, dar trebuie să recunosc că am căpătat o încredere mai mare în mine, şi sunt conştientă de faptul că această bursă, mi-a deschis orizonturile în ceea ce priveşte dezvoltarea profesională, dar şi personală. Ioana Parasca: Ce rol a jucat voluntariatul în reuşita ta?

Andreea Mihale: Partea de voluntariat, care este şi ea o componentă a acestui program, mi-a oferit şansa să cunosc oameni minunaţi, care m-au învăţat ce înseamnă munca în echipă, ce înseamnă să îţi pese de cei de lângă tine, dar şi ceea ce înseamnă un profund sentiment de fericire şi mulţumire atunci când ai posibilitatea de a contribui la clădirea viselor cuiva. Începând cu anul trecut sunt membră a OSUBB Cluj-Napoca, Departamentul Profesional, iar începând cu anul acesta sunt de asemenea, voluntară la Habitat for Humanity Cluj-Napoca. Ioana Parasca: Care sunt, în continuare, responsabilităţile tale în calitate de bursier? Andreea Mihale: În afară de componenta de voluntariat (intrucât este

Educational

obligatoriu să continui activitatea mea ca voluntar), programul mai presupune şi menţinerea la standarde academice excelente pe parcursul celor doi ani. Periodic, câştigătorilor le sunt trimise rapoarte de evaluare, prin care GE Foundation încearcă să se asigure de buna funcţionare a programului, dar şi de activităţile recente ale câştigătorilor. Ioana Parasca: Care consideri că este componenta cea mai imporantă din acest program? Andreea Mihale: Mai mult decât o bursă, GE Foundation Scholar Leaders Program asigură crearea unei reţele la nivel mondial, de viitori lideri responsabili şi dornici să se implice în viaţa comunităţii din care fac parte. Pe de altă parte, noi cei care am fost deja aleşi câştigători, putem aplica pentru unul dintre locurile de mentor în cadrul viitoarelor seminarii din acest program. În acest mod, avem posibilitatea de a împărtăşi experienţa noastră viitorilor lideri. OPTIONAL: Mai sunt de menţionat câteva lucruri demne de luat în serios despre fericita câştigătoare, lucruri care nu au fost trecute cu vederea nici de către cei de General Electric atunci când au decis să îi ofere bursa: Andreea Mihale este reprezentanta anului 3 specializarea Matematică-Informatiă, este membră a Consiliului Profesoral al facultăţii, reprezentând specializările Matematică şi Matematică-Informatică, linia romană; a organizat Balul Bobocilor din cadrul facultăţii, lucru care speră că se va întâmpla şi anul acesta; de aseme-

nea, şi în timpul liceului a organizat şi a prezentat festivaluri sau evenimente desfăşurate la nivel de oraş; a fost şefă de promoţie în timpul liceului; este olimpică judeţeană la matematică, limba romană, engleză, france şi fizică; îi place să creadă că a ştiut mereu să îmbine lucrurile amuzante şi distracţia, cu şcoala, astfel încât, în perioada liceului a reuşit să facă parte şi dintr-o trupă de dans. Mulţumim, Andreea, pentru că ai răspuns pozitiv invitaţiei nostre!

Educational

Interviu cu Silvana Cimpoca, doctorand la Oxford, Anglia Alexandra Vrînceanu

Să ajungi să studiezi la Universităţi precum Oxford, Harvard sau Cambridge este un vis. Pentru unii utopic, pentru alţii realizabil. Silvana Cimpoca este una dintre persoanele care a visat, dar mai mult, a îndrăznit să transforme acest vis în realitate şi astfel a ajuns să facă doctoratul pe aceleaşi tărâmuri cu Harry Potter, la Oxford, în Anglia.

Go Free: Care au fost paşii pe care i-ai urmat ca să ajungi să studiezi la Oxford? Silvana: Salut! Eu cred că un drum se coase treptat, cu unii paşi mai mici, alţii mai mari, unii înainte, alţii înapoi. Cu siguranţă am făcut cel puţin câte unul din fiecare. Mă gândesc acum la doi mari paţi înainte. Primul a fost plecarea la Bucureşti pentru a studia la Facultatea de Ştiinţe Politice, a fost o experienţă bună, care mi-a deschis ochii. Al doilea pas a fost tot o plecare, la Amsterdam de data asta, pentru masterat. Şi de acolo aplicaţia la Oxford a venit ca un pas firesc. Go Free: Când şi cum te-ai hotărât să aplici la o universitate aşa cunoscută? Ce te-a impulsionat? Silvana: În facultate m-au intrigat mereu polemicile academice, acelea duse la cel mai înalt nivel. Şi dându-mi

seama că unii dintre profesorii implicaţi în aceste discuţii poate fi profesorul tău e imposibil să nu te simţi motivat. Iar în ceea ce priveşte concret Universitatea Oxford ştiam că unii dintre profesorii mei din Bucureşti fuseseră aici şi erau foarte încântaţi, şi mai ştiam că anumiţi profesori, ca David Soskice sau Ngaire Woods erau acolo. Nu aveam nevoie de mai mult. Despre legătura dintre Harry Potter şi Oxford am auzit abia când m-a rugat un prieten sa fac poze când o să ajung la colegiu. Da, n-am văzut încă niciun Harry Potter, dar am început prima carte. Go Free: De ce ai ales un program de master, respectiv de doctorat din străinatate? Silvana: Mi-am spus că oriunde voi face doctoratul voi depune efort, aşa că ideal ar fi ca aceste eforturi să fie canalizate cât mai bine, ca ceea ce

Educational

obţin să pot folosi oricând şi oriunde. Doctoratul e un alt pas către ceea ce îmi doresc: să fac cercetare şi să predau.

sterdam am avut o bursă integrală din partea Guvernului Olandei, iar la Oxford am avut şansa să primesc o bursa Dinu Patriciu. Fără această bursă nu aş fi început doctoratul. De asemenea, Go Free: Ce te aşteptai să găseşti şi am primit din partea colegiului Nuffce ai găsit? ield o bursă complementară şi lucrez ca asistentă la universitate.

Silvana: Nu ştiu ce aşteptam, probabil e un instinct de autoapărare, dar rareori îmi fac o imagine clară a ceea ce aştept înainte de un nou început. Şi asta a facut probabil să fiu încântată de tot ceea ce am găsit. Academic, social, personal. Go Free: Toată lumea ştie că viaţa în Anglia este foarte scumpă. Cum te descurci? Silvana: Sigur, după ce deja ai terminat facultatea aştepţi de la tine să devii independent financiar. La Am-

Go Free: Po v e s t e ş t e - n e despre viaţa socială. Cum îşi petrec studenţii de la Oxford timpul liber? Silvana: Nu cred că se poate vorbi despre „o viaţă la Oxford” în general, dar există anumite stereotipuri despre fiecare colegiu şi viaţa de acolo. Colegiile sunt responsabile de bunăstarea studenţilor. Unele colegii sunt cunoscute pentru petreceri, aşa-numite BOP-uri. Altele precum Nuffield, unde sunt eu, e cunoscut ca având o viaţă socială foarte intensă şi că studenţii tind să se izoleze de cei din alte colegii. La Nuffield suntem vreo 70 de studenţi, toţi graduate (deci de la masterat în sus). „Eu sunt la Nuffield şi asta îmi ocupă tot timpul” ar putea fi o bună descriere a unui membru tipic al colegiului meu. Iar eu sunt tipică! Sunt reprezentanta pentru bunăstare în colegiu, organizez un curs de yoga,

Educational

de exemplu. În rest, totul începând cu petreceri, ceaiuri, prânzuri, cine sau mers la teatru e concentrat în jurul colegiului. Uneori devine şi prea mult. Dar în afara colegiului pub-ul este locul în care oriunde în Oxford vei găsi mereu studenţi.

Go Free: Ai întâmpinat vreodată neplăceri din cauza faptului ca eşti din România? Silvana: Nu, chiar nu. Cred însă că (din păcate) asta depinde în mare măsură şi de oamenii pe care ai ocazia să-i cunoşti. Probabil că la supermarket ai parte de mai mare diversitate decât într-un colegiu din Oxford. Dar sper că o să vină ziua în care să fi tratat ca egal în orice mediu şi nu doar pentru că per-

soana pe care o cunoşti este „politically correct”. Go Free: Din experienţa ta, care sunt diferenţele dintre sistemul educaţional din România şi cel din Anglia? Silvana: Pfu!!! Asta e întrebarea la care voi răspunde de-a lungul celor treipatru ani de stat aici. O să scriu o carte despre asta, face parte în bună măsură din lucrarea mea de doctorat. Cred însă că întregul proiect în educaţie început de Fundaţia Dinu Patriciu este unul dintre cele mai bune lucruri care s-a întamplat în ultimii ani în România. Go Free: Cred că toată lumea este curioasă cum sunt profesorii de la o Universitate prestigioasă, cum este relaţia student-profesor? Silvana: În Nuffield atunci când iei ceaiul, prânzul sau vreo cină festivă interacţionezi mereu cu profesori, eşti tratat de la egal la egal, la fel ca la cursuri. Am avut şi la Oxford norocul unui îndrumător de doctorat binecunoscut, David Soskice. Cu toate acestea este mereu disponibil, mă încurajează, mă

Educational

sfătuieşte, crede că pot face lucruri grozave, că mă voi putea distinge în comunitatea academică. Şi asta contează foarte mult. La fel a fost şi în timpul facultăţii, când l-am avut îndrumător de licenţă pe Cristian Preda. Go Free: Care sunt oportunităţile unui jobpart time? Ai timp şi pentru un job? Silvana: Există oportunităţi, da. De exemplu, începând din toamna aceasta lucrez ca asistentă de cercetare la Centrul de Cercetare în Ştiinţe Sociale al Universităţii. Sunt foarte încântată. Anul viitor voi începe să predau, de abia aştept! Ba mai mult, ca doctorand ai posibilitatea să faci parte din comisia de admitere pentru noii studenţi. Practic eşti unul dintre cei doi membri ai comisiei care hotărăşte cine va fi un nou undergrad la Oxford. Go Free: Care sunt planurile tale de viitor? Îţi doreşti să te întorci în ţară? Silvana: Sigur, vreau

să mă întorc în ţară. Vreau să continui cercetarea pe care o încep acum cu doctoratul. Scriu şi cercetez despre România, despre sistemul de educaţie, despre economia politică din ţară, despre un întreg sistem de interdependenţe. Cred că se poate foarte bine să valorific şi să continui această muncă în ţară. Go Free: Ai ceva să le transmiţi studenţilor din România? Nu neapărat un sfat, poate o sugestie, ceva ce pe tine te-a ajutat şi ambiţionat. Silvana: Cred că cel mai important lucru pe care l-am învăţat este să mă gândesc mereu că fiecare pas nu trebuie privit izolat şi că ar trebui să ne întrebăm mereu: de ce şi cu ce scop?! Altfel riscăm să ne pierdem motivaţia, scopul, concentrarea, mulţumirea.

Educational

HR Club Next Generation

o minunăţie de experienţă Ioana CIOCOIU

De aproximativ 3 ani, am devenit treptat pasionată de domeniul Resurselor Umane. Ştiam dintotdeauna că omul este cel mai interesant mecanism, unul atât de la îndemână şi, totodată, de dificil de studiat şi analizat. Dorinţa de a interacţiona şi investi în oameni m-a dus iniţial spre un profil academic de Comunicare şi Relaţii Publice, iar mai apoi către departamentul de Resurse Umane al OSUBB, pe care îl coordonez de un an de zile. În căutarea de noi şanse de dezvoltare şi acumulare de cunoştinţe despre ceea ce-mi place, am descoperit într-o zi un anunţ pentru o şcoală de vară destinată studenţilor pasionaţi de Resurse Umane, organizată de HR Club. Aflând ca HR Club este grupul practicienilor de HR din România, m-am entuziasmat subit şi am

aplicat, iar după câteva probe, am primit vestea că mă număr printre cei 20 de studenţi ce au fost selectaţi pentru a participa la ediţia din 2010 – ditamai şansa! Iată, deci, cum am ajuns să petrec 2 săptămâni de neuitat la Bucureşti (6-17 sept), iar toţi cei sceptici, îmi vor da dreptate citind ce-o să vă împărtăşesc mai jos. Programul şcolii de vară a fost realizat pe module, astfel încât nicio zi din acest interval să nu treacă fără ca noi să fi învăţat ceva nou despre una dintre vastele faţete ale HR-ului. Şi asta nu de la oricine, ci de la cine nici nu visamcrema profesioniştilor din domeniu, oameni puternici de carieră, ce conduc mari corporaţii. Aşa i-am întâlnit faţă în faţă şi am învăţat în primul rând lecţii de viaţă de la Gabriela Balanescu - HR & Administration Director, Prima TV, Crina Ilie -Asistent Vicepreşedinte HR Genpact Romania, Delia Sofonea - Organizational Capabilities and Talent Manager Vodafone Romania, Elena Marineci - Associate Se-

Educational

nior Trainer Human Invest, Oana Datki - Director General Consulteam Romania - partener Mercer, Harry Meintassis - Director General Hay Group Romania, Adela Jansen - Director Executiv Resurse Umane BRD Groupe Société Générale, Horatiu Cocheci - Manager HR Services, PricewaterhouseCoopers şi încă alţi oameni deosebiţi. Cea mai interesantă componentă a şcolii de vară pentru noi, studenţii, care până în acel moment avusesem contact doar cu realităţile din organizaţii studenţeşti, a fost realitatea Resurselor Umane din corporaţii; una mult mai complexă decât ne imaginăm. Ni s-au deschis ochii prin cele 7 module în ce priveşte recutarea şi selecţia, instruirea şi dezvoltarea profesională, legislaţia muncii, compensaţii şi beneficii, managementul performanţei, dezvoltarea organizaţională sau

strategia de resurse umane. Şi ca să nu avem timp nici să respirăm, ci să devenim 100% eficienţi, am participat şi la un training pe soft skills, am lucrat timp de 10 zile la un studiu de caz întortocheat şi, drept cireaşa de pe tort, am fost supuşi la o probă de foc: rolul de consilieri pent-

ru corporaţia din studiul de caz şi rezolvarea unei crize organizaţionale. În plus, am avut parte şi de cursuri de engleză specializată pe domeniu, ca să fim înarmaţi cu termenii de circulaţie internaţională. Colegii de „suferinţă” au fost unul şi unul, oameni inteligenţi, din diverse colţuri ale ţării, ce împart aceeaşi pasiune şi cu care ţi-e mai mare dragul să lucrezi într-un aşa program. Prezentarea de final a avut drept juriu tutorii şi speakerii despre care v-am vorbit anterior, în consecinţă, emoţii şi aşteptări foarte înalte, însă faptul că asemenea persoane ajung să te aplaude şi să-ţi laude ideile, te lasă fără cuvinte. Se înţelege, deci, care e motivul pentru care recomand tuturor celor ce iubesc HR-ul să aplice fără ezitare pentru ediţia din 2011 a HR Club Next Generation, iar eu voi ramâne cu multă bogăţie- atât în experienţă, cunoştinţe, cât şi în prieteni şi senzaţii pe care le trăieşti poate o dată-n viaţă. Mai multe detalii găsiti aici: http://www.hr-club.ro/ nextgeneration/agenda. html#

Profesional

Pagini din jurnal... Experienţa Work and Travel America 2010 Adelina PÂRVU

15 iunie 2010 „Sunt în avion spre State şi plâng, şi nu de bucurie, miam pierdut actele toate în afară de paşaport. M-au oprit la fiecare „check in” şi mi-au verificat de 100 de ori bagajul de mână şi m-au percheziţionat. Când să intru în avion nu m-au lăsat şi m-au întors înapoi să mă mai verifice o dată. Doar apoi mi-au explicat că e o procedură prin care sistemele aeroportului aleg aleator câte o persoană pe care să o verifice mai amănunţit (prea amănunţit). În stresul de dute vino, scoateţi lucrurile din bagaj, bagă-le la loc, grijă la laptop, scoate actele arată-le, pune-le la loc, am dat actele uneia dintre cele două prietene cu care m-am „înrolat”, iar ea nu îşi aminteşte de ele. Pur şi simplu le-a înghiţit pământul.”...”Sunt în aeroport în Boston, la un fel de secţie de poliţie înconjurată de imigranţi ilegali dominicani, mexicani, indieni...nu prea au feţe prietenoase. Nu am apucat nici sămi ridic bagajele, iar fetele nu au voie

să intre la mine.”...”Gata, am rezolvat parţial, mi-au pus viza pe o lună timp în care trebuie să fac rost din nou de acte să le trimit la Washington să-mi mărească termenul de şedere”....”Pfff, bagajele astea sunt grele”..”Mama nu e online, e încă noapte în România. Parcă îi aud teoriile cât îs eu de aeriană, superficială, imatură şi că nu o să mă descurc...a ajuns autobuzul”...”Neam întâlnit cu tipu care trebuia să ne rezolve de cazare, ne aştepta doar peste trei zile aşa că dormim la el zilele astea. Nevasta lui se uită urât la noi, o „încântă ideea”.În sfârşit mă pun să dorm, cea mai lungă zi ever.” 17 iunie 2010 „Oamenii ăştia doi sunt nişte ciudaţi. Aseară tipa a luat să bem pentru venirea noastră, fetele au adormit înainte şi m-au lăsat singură cu ea, aflându-se într-o stare de ebrietate. La trei noaptea m-a rugat să mă duc cu ea să între în ocean pentru că vezi Doamne, bunica ei i-a spus când era copilă, că oceanul vindecă orice ai pe

Profesional

suflet.” 18 iunie 2010 „Trebuia să fie prima zi de lucru. Am mers la McDonald’s dar încă nu pot începe până nu-mi ajung actele. Cei de la agenţie m-au lăsat să rezolv cam singură situaţia, doar ce, ei şiau primit banii. Ne-am cazat într-o casă super! Avem până şi maşină de spălat vase!” 23 iunie 2010 „Mi-au ajuns actele, în sfârşit sunt liniştită, gata cu relaxarea pe plajă la soare, de mâine o încep lucrul. Fetele au spus că echipa e super.” 1 iulie 2010 „Tocmai am aflat că trebuie să ne mutăm din casa asta în două zile, pentru că de fapt era închiriată pentru toată vara unei familii. Mare ţeapă! Proprietarul ne dă o altă casă pentru o săptămână timp în care să ne găsim chirie.” 8 iulie 2010 „Suntem în casa nouă de 5 zile, e mai mică şi neutilată decât cealaltă iar azi dimineaţă vine proprietarul că într-o oră trebuie să ne mutăm. Degeaba am zbierat pe el că nu avem unde sta, că parcă zicea o săptămână, că nu avem timp doar o oră să strângem tot din casă...Aşa că i-am spus multe „de bine” în româneşte, cred că i-am recitat tot repertoriul de înjurături

acumulat în 21 de ani, şi i-am lăsat casa „un pic şifonată”. Asta învăţătură că nu-i bine să ţepuiască români! 18 iulie 2010 „Scuze că te-am neglijat atâta timp, dar lucrez, apoi plajă, sau înainte depinde de tură, şi în fiecare seară chefuri. Dacă nu dau dominicanii chefurile latino, dau americanii chefurile lor tipice. Următorii suntem noi românii, suntem vreo 30 aici în staţiune, cu tot cu cei din Republica Moldova pe care prin atâtea limbi străine vorbite eu îi consider tot români vorbind aceaşi

Profesional

limbă. Fiecare zi e suuuper. Momentan, pentru că ne căutăm al doilea job şi nu o să mai avem timp şi putere.” 28 iulie 2010 „Sunt în Boston. E minunat! Clădirile super înalte cu scări în zig-zag celebre mai ales în filmele cu „pac-pac”m-au impresionat. Ne-am plimbat cu caleaşca, am făcut muuult shopping (mega reduceri la Aldo!), am mâncat într-un restaurant fitzos, şi am încheiat ziua cu dans. Ne-am permis răsfăţul după atâta muncă.” 30 iulie 2010 „Ne-am găsit al doilea job, mâine începem. La cel mai mare hotel cu restaurant din staţiune, va trebui să duc mâncarea în camere la oameni. Trebuie să-mi gasesc pe mâine pantaloni scurti albi.” 1 august 2010 „Am ajuns obosită după cele 6h de la Mac, la al doilea

job. Mi-au dat o cămaşă neagră mare care nici nu se potrivea cu pantalonii scurţi care mi-a zis să mi-i cumpăr. Mă vede managerul şi zice panicată „ce faci, du-te iute schimbă-te cu pantalonii negri dinainte”. Eu în sinea mea, „ce ai femeie eşti nebună, doar nu tu m-ai pus să mi-i iau. Bine că m-am şi trezit de dimineaţă să apuc să umblu să îmi găsesc pantaloni, şi am găsit ceva urât şi scump şi acum nu mai trebuie pantaloni scurţi albi, trebuie lungi şi negri. Americani...” Îmi explică rapid ce trebuie să fac şi nu e deloc ceea ce ne înţelesesem, defapt. Trebuie să debarasez mesele, să le aranjez după ce pleacă clienţii etc. Neavând experienţă, ea nu mi-a explicat bine ci pe fugă şi deja obosită, bineînţeles că am facut o gramadă de gafe. Una

Profesional

dintre chelnăriţe, cu o siluetă tipic americană, a venit în fugă la mine cu două farfurii în care erau câteva felii de pizza. Eu grăbită, curăţ ca de obicei farfuriile, aruncând totul la gunoi. Vine înapoi şi mă întreabă de farfurii, că trebuie să pună feliile de pizza la pachet. „Le-am aruncat”, „Glumeşti,nu?” Nu vreau să vă spun cum a zbierat femeia pe mine, de s-a uitat tot localul. Într-adevăr era stresant pentru că era nuntă şi trebuia să te mişti foarte rapid, nuntă fiind era şi super aglomerat de nu te puteai mişca, iar eu trebuia să car tăvile imense pline cu zeci de farfurii. Abia am aşteptat să ies, iar când am ieşit am mai şi greşit drumul spre casă. Te las, mă pun să plâng un pic.” 8 august 2010 „Am fost la concert Rihanna, foarte tare!!” 20 august 2010 „Acum chiar trebuie să înţelegi de ce nu am mai scris. Ajung la Mac la 6 sau 7 dimineaţa, lucrez până la 4 sau 4 jumate cu doar jumătate de oră pauză de masă, la 5 ajung la celălalt job unde lucrez până la 10, câteodată 11. Nu ştiu cum ajung acasă, la fel cum nu-mi amintesc nici dimineţile către lucru, nici numărul cafelelor pe care le beau. Acasă, nu e nimeni, toată lumea la chef. Cum spiritul meu de echipă e mereu alert, iar prietenul la nevoie se cunoaşte mă alătur şi eu. Ajung în pat cam la 2, minune când ajung la

11 jumate-12, iar la 5-6 trezirea. Oricum fac asta doar pentru o lună, pentru că vreau să-mi ating limtele, echipa de la Mac e super funny şi la restaurant e acum ok. În plus fac bani.” 15 septembrie 2010 „M-am trezit în oraşul care nu doarme niciodată, New York!! E superb, nu am cuvinte să mă exprim! A lot of fun!! În rest nu mai lucrez decât în weekenduri la restaurant şi mă bucur la maxim de ultima mea lună aici.” 15 octombrie 2010 „Sunt în avion spre casă şi plâng, şi nu de bucurie..” 15 ianuarie 2011 „Sunt trei luni de când sunt în ţară şi încă nu mi-am revenit complet. Deja mi-am plătit prima rată pentru a pleca în vară iar. A fost cea mai extraordinară perioadă din viaţa mea, m-a maturizat, m-a schimbat, m-am distrat la maxim. Ştiţi clipul Aerosmith„Girls of summer”, mai ceva ca acolo! Şi ştiu că „if I made it there, I can make it anywhere”. Tot ce vreau acum e să intru în ocean ca să-mi vindec dorul...”

Profesional

SUA...finding neverland Cristina CRIŞAN Agenţia de Work and Travel aproape ne-a dat ţeapa (am plătit un comision pentru trei posturi de care am făcut până la urmă rost aproape singură). Ambasada aproape nu ne-a dat viza (care sunt şansele ca un grup de trei persoane să ia toate viza, având situaţii speciale: restanţe, note micutzele şi fiind în an terminal). Aproape nu neam primit paşapoartele cu viza pe ele la timp (slavită fie agenţia TransUSA care trage coada pisicii la nesfârşit)... Au fost o mulţime de „aproape” în drumul spre Statele Unite, însă am ajuns: doi băieţi şi o fată. Baieţii urmau să lucreze la departamentul de curăţenie al hotelului, iar eu la F&B(Food and Beverage). Eu, adica fata. Diferen-

ţa dintre noi era etajul la care lucram, nivelul de limba engleză şi salariul (ca timp, ei au lucrat aproape dublu faţă de cât am lucrat eu ca sa ajungă aproximativ la aceeaşi suma de bani la final). Aici ar trebui să urmeze partea de distracţie...care a fost şi n-a fost. N-a fost deoarece în mijlocul deşerturilor care înconjoară Grand Canyon (căci acolo locuiam) nu sunt cluburi, mall-uri, străzi cu magazine şi parcuri de distracţii. A fost deoarece* am vizitat canionul, parcul Zion, ne-am dat cu motociclete de teren, am tras în poligon cu puşti din Al Doilea Război Mondial, ne-am dat cu barca şi jetski-ul pe lac şi am privit... uitaţi-vă şi voi la ce:

Profesional

Fiecare apus şi răsărit de soare îţi tăia răsuflarea şi te înviora. Dar să trecem la lucruri serioase. Munca a fost uneori o povară, uneori o plăcere, dar a fost extrem de interesantă. Sună ciudat poate, dar dacă eşti chelner la un hotel de cinci stele şi nu ţi se pare interesantă munca pe care o faci, înseamnă că ai ratat jumătate din experienţă. O recomand cu cea mai mare caldură. Americanii sunt naivi uneori, dar majoritatea sunt bine crescuţi, relativ amabili şi mult mai înfipţi în realitate decât noi. Dacă noi încă visăm cai verzi pe pereţi la 2025 de ani, ei deja lucrează de câţiva ani la această vârstă, sunt independenţi financiar de părinţi şi cunosc valoarea banului şi când îl fac şi când îl cheltuie. Nu se plâng aşa mult, lucrează şi se distrează. Experienţa de Work and Travel nu e uşoară, nu e ieftină, drumul nu e lin şi sigur, oamenii nu vorbesc aceeaşi limbă

cu tine, ai putea să îţi iei ţeapă, să te ia la misto un american idiot care nu ştie pe ce paralelă se află statul lui, ai putea fi întors la intrarea în SUA, dar dacă vrei să îţi deschizi puţin mai mult orizonturile, să vezi cum colegii îţi zâmbesc în fiecare dimineaţă, să vizitezi nebuniile din SUA şi să trăieşti ca în filme (eu am cam trăit ca în „Planeta Maimuţelor”, căci pe acolo pe undeva prin zonă a fost filmat) de ce naiba mai eziţi şi tot citeşti articolaşe şi păreri despre asta. DU-TE! *In plus, am vizitat Las Vegas-ul (cu cazare în hotel de 5 stele, dar asta e secret că boyfriendul meu american avea pile la hotel. Da, există pile şi la ei şi da, m-am cuplat cu un American :D ). Jocuri de noroc, mulţi gură-cască ca şi noi şi o mulţime de hoteluri cu o arhitectură cel puţin kitsch. Recomand vizitarea Fremont Abbey, unde kitsch-ul e mai puţin vizibil şi spiritul vechiului Las Vegas încă dăinuie.

Profesional

Viaţa bate viaţa…americană! Andreea ROŞU

Salut! Mă numesc Andreea şi aici veţi citi experienţa mea în State din vara asta. Dacă urmăriţi să găsiţi argumente pro sau contra plecării în State la vară, vă puteţi opri aici pentru că îndemnul meu e unul clar: PLECAŢI!!! Dacă, însă, ,sunteţi curioşi cu privire la probleme ce pot apărea într-o astfel de experienţa şi cum se poate trece peste ele sau ce fel de oameni am cunoscut, continuaţi!

Am trăit în Delaware şi Massachusetts 4 luni, câte 2 luni în fiecare. În primele săptămâni în DE (Delaware), mi-a fost greu cu acomodarea. Aici, jobul pe care l-am avut -vindeam una dintre cele mai apreciate îngheţate din SUA- a fost o mare dezamăgire. La fel ca şi statul unde trăiam: DE e un stat fără taxe şi, da, la prima vedere va bucura o asemenea veste, însă când trăieşti aproape undeva aproape de o pădure şi ieşi de la muncă pe la 11-12 seara şi mai trebuie să pedalezi vreo jumătate de ora-o oră până acasă pe un drum NELUMINAT (din cauza faptului că statul nu deţine banii necesari pentru aigurarea luminatului public) stai şi te mai gândeşti o dată. Jobul-prost plătit, cu reguli multe, cu reguli idioate: nu aveam voie să vorbim în limba noastră nativa-eram destui romani pe acolo, orice îngheţată greşită trebuia

aruncată la gunoi, trebuia să cânţi de fiecare dată când primeai baccis, chiar şi la un penny. Nu vă spun de câte ori veneau prost-crescutii adolescenţi americani şi râdeau de noi, aruncând un cent în borcan, şi încă un cent şi încă unul… în timp ce noi cântam cântece pe care până şi o maimuţă le-ar fi refuzat dintrun anume simţ al penibilului! Dacă nu cantai, nu primeai baccis ( adică 7-8 $, în zilele bune chiar 10$ (ooaaaa) cu care, însă, te puteai hrăni o zi) şi erai şi trecut cumva pe lista “disidenţilor”. Am plecat din DE pentru că am fost concediată (oricum aveam de gând să plec). Totul era stabilit, dar concedierea mi-a folosit mult mai mult (cu sponsorul de viză), plus că am devenit peste noapte o mică vedetă în Rehoboth Beach (fix ce-mi doream :))). Am plecat din DE în alt stat de pe coasta de est a Americii, un stat

Profesional

din New England: Massachusetts (MA). Diferenţa că de la cer la pământ între MA şi DE, unde MA este cerul, iar DE pământul, bineteles: dacă în DE, pe o căldură insuportabilă, trona o clasă de mijloc americană indezirabila, în MA, standardul pornea de la “middle upper class”, care se traduce prin oameni amabili, parfumaţi, cultivaţi. În MA, am lucrat ca housekeeper la un inn celebru din New England şi baker la un coffee shop-preferatul lui Meg Ryan. Totul era mai scump în MA, asta pentru că şi remuneraţiile erau pe măsură. Mâncarea. Exista un singur supermarket pe insulă, aşadar preţurile erau cu mult mai mari decât în mod normal. Să-mi gătesc? Imposibil, pentru

că a fost o perioadă când aveam doua joburi şi abia apucăm o jumate de oră liberă între ele ca să pot înghiţi rapid un sandviş. Chiria. Aproape dubla ca în DE: 130$/săptămână. Însă fetele s-au descurcat (eu cu Olga, prietena mea). Olga plecase prima din DE, îşi găsise chirie în MA, avea un coleg de subsol, bulgarul Chavda, şi am decis ca venirea mea şi locuirea în subsol să nu le declarăm proprietarei, aşa cum făcuse şi Ludmilu, prietenul lui Chavda. Aşadar, timp de două luni de zile, proprietara, care locuia deasupra noastră, nu a ştiut nimic de existenţa noastră. Asta nu înseamnă am fost mândre neapărat de fapta noastră, însă, cum ar spune americanii, “extreme

Profesional

times call for extreme measures”. Toamna a venit (atât de tare o aşteptăm cu toţii!!) şi Ludmilu a fost primul care a părăsit “cuibul” pentru a se înrola într-o călătorie prin State de vreo două săptămâni. Andreea, Olga şi Chavda (bulgarul legal) au mers în Miami, unde au petrecut cinci zile de vis, au stat la un hostel genial, unde lucrau trei romani, s-au plimbat cu o limuzină Hummer, au mers în cel mai tare club din Miami (Olga a intrat cu ID-ul ei fals, ea având în vara 20 de ani încă- nu recomandam) unde l-au văzut live pe TPain, au cunoscut nemţi, francezi, olandezi cărora adjectivul “interesanţi” nu le face dreptate, au vizitat parcul acvatic din Orlando, au făcut şi un pic de plaja şi au stabilit ca apa Atlanticului pe ţărmurile din Miami este cea mai caldă din lume, iar culoarea ei…ireală!!! (bine, bine, fie… eu am stabilit asta!  ) După cele cinci zile, Chavda a zburat spre Boston, apoi acasă. Fetele au zburat înapoi la NY, unde au mai stat vreo trei nopţi. Două au fost nedormite şi umblate aiurea pe străzile “periculoase” din NY. Motivul? Absolut toate hostelurile din NY, la acea perioadă, erau rezervate, iar dacă nu erau rezervate, erau foarte scumpe. Am avut noroc de o prietenă din Cluj, care lucra şi ea în NY şi am putut să ne lăsăm bagajele la ea.

NY noaptea nu e atât de înfricoşător, în ciuda împuşcăturilor pe care le-am auzit la vreo 20 de metri de noi. După cele 4 zile în NY, am ajuns la aeroportul Newark cu zece minute înainte de decolarea avionului către Varşovia. Am avut interziere de vreo o oră şi un pic. Am aterizat, într-un final,

la Bucureşti, în România. Păcat! nu mai voiam acasă… Care sunt concluziile mele? SUA nu e un tărâm al făgăduinţei, nu e o ţară care uimeşte, nu e un stat în care birocraţia e cu mult redusă faţă de cea din România ori Europa, nu e nici măcar ceea ce pare la televizor ori ce proslăvesc artiştii mericani în cântecele şi operele lor. SUA e un simulacru. SUA nu deţine adevărul absolut, aşa cum nu deţine nici drepturile de autor pentru

Profesional

“visul american”. SUA e un stat ca oricare altul, cu părţi bune şi şi părţi mai puţin bune (aşa cum şi-a caracterizat patria-mamă un prieten american). Ca americanii, de orice rang, se vor simţi întotdeauna superiori imigranţilor, de aceea ar fi bine să le arăţi ca tu eşti un STUDENT care le spala veceurile doar temporar, n-ai de gând să

faci din asta o carieră. Mi s-a întâmplat să fiu jignită întâmplător de un patron de fast-food în timp ce îmi căutam al doilea job la standul lui. Omul nu cred că avea personal ceva cu mine, pur și simplu dorea să-și întrețină cei trei bieţi clienți cumva , iar eu am nimerit acolo la momentul nepotrivit sau potrivit, dacă îl întrebaţi pe el. Cum ieşi din situaţii de genul? În primul rând, prin faptul că vorbești o engleză la nivel mediu, cel puțin. Dacă mai cunoști și o altă limbă, eu am avut noroc de spaniola și un pic de portugheză, credeţi-

mă, respectul lor faţă de tine va creşte considerabil, iar a doua oară când vor mai încerca să umilească un student din Europa de Est…nu o vor mai face! În doilea rând, prin faptul că nu te pierzi cu firea. Trebuie să ai tot timpul replicile la tine, chiar dacă sunt în engleză. Înainte să te întorci în ţară, pregăteşte-te psihic pentru perioada care va veni. Prin asta am trecut eu şi mulţi prieteni de ai mei: neau trebuit cel puţin o lună-două de zile să ne readaptăm locului de unde am plecat, am intrat în depresii în faze incipiente, am plâns, dar ne-am revenit. E bine să cunoşti şi să fii pregătit pentru toate astea! Chiar dacă nu ţi-ai îndeplinit obiectivul financiar, faptul că te afli pe un alt continent, ca oamenii din jurul tău vorbesc în n-spe mii de limbi, că mami şi tati nu mai sunt lângă tine să te învelească când ţi-e frig sau să-ţi dea bani când nu mai ai nici un cent în buzunar, te transformă şi te fac mai bun. Mulţi dintre cei veniţi pe insulă în MA nu veniseră neapărat pentru bani sau călătorii în SUA, ci pentru pentru doza aia de încredere în tine pe care numai ieşirea din zona de confort ţi-o oferă! La final, nu pot decât să vă urez o ieşire din zona de confort plăcută, a.k.a baftă în State la vară! 

Profesional

Student, caut job urgent! Rozina C.

Ţărişoara noastră “dragă” a avut grijă ca piaţa locurilor de muncă să fie limitată. Ce bine era mai demult, aveai un loc de muncă asigurat, în domeniul tău, însă acum ai un job “vânat”! Nu tuturor li se oferă şansa, nu toţi au norocul de a prinde un loc de muncă. După terminarea studiilor, tot ce-ţi mai rămâne să zici, după toate legile şi regulile impuse de societate cărora nimeni nu le înţelege scopul, e GOD BE WITH US!

Go Free: Ce vei face după terminarea facultei? Teo, 21 ani: “Mă gândesc să mă stabilesc pentru moment în Cluj, să-mi găsesc o chirie şi să mă pun încet-încet pe picioare. În cel mai bun caz, dacă toate decurg cum trebuie, voi pleca în America pentru studii aprofundate şi pentru un job mai bine plătit decât în România.”

Alexandra, 22 ani: “M-am gândit să mă înscriu la master, aici în Cluj şi sper să-mi găsesc un job în domeniul în care am studiat.”

Ioana, 21 ani: “Mi-aş dori să urmez un master în limba engleză, în contabilitate şi audit financiar. Încă nu m-am decis unde anume.”

Nico, 20 ani: “Vreau să-mi găsesc de lucru în domeniul meu, la mine în judeţ, nu doresc să stau în Cluj şi îmi voi oficializa relaţia cu prietenul meu.”

Profesional

De vorbă cu... Rozina C

We’re proud to present you.. Andrei Amaricăi!! Un tânăr fotograf nonconformist, cum se descrie el, este student la FSPAC, secția Publicitate, ne-a onorat cu cel mai sincer și interesant interviu, doar pentru GO FREE, și desigur, pentru voi, cititorii noștri fideli. Go Free: Helloo!! Andrei, înainte de toate aş dori să ne spui câteva cuvinte despre tine, ceva ce crezi că merită să fie ştiut de către cititorii noştri. Cum e Andrei Amaricăi în spatele camerei foto? Andrei: Sunt o persoană destul de orgolioasă la prima vedere, dar dacă ajungi să mă cunoşti mai bine sunt un tip destul de sincer şi ambiţios. Sunt un perfecţionist, iar de aici vine şi partea cu încăpăţânarea. Iar restul e o enigmă... Glumesc! Doar că nu-mi place foarte mult să vorbesc la modul ăsta despre mine... Go Free: Denumeşte-mi un obiect, oraş, moment

sau ce vrei tu, care crezi că te reprezintă. Andrei: Pot spune despre oraş că acela ar fi Londra. E locul unde mă simt ca acasă, mă pot exprima cum vreau, pot face ce vreau şi nu mă simt limitat de absolut nimic. Londra este o sursă infinită de inspiraţie pentru mine unde aş putea sămi realizez toate cadrele care mi-ar trece vreodată prin cap. De la oameni şi până la spaţii, le poţi avea pe toate. Dacă ar fi să aleg ceva şi mai exact, ar fi Soho. Toată lumea ştie ce imagine are cartierul şi ce se întâmplă acolo. Uneori păţesc cu teamă, alteori găsesc tot ce îmi trebuie acolo şi mă face fericit cu scenariile pe care mi le oferă.

Profesional

curioşi şi vrem să ştim cât mai multe lucruri în ceea ce te priveşte. :) Soo, cum Andrei: Nu voi putea defini niciodată a început pentru tine pasiunea pentru fotografia în termeni tehnici. Consider arta foto? fotografia în primul rând ca amintire, Andrei: De început cred că a înceunde orice cadru, indiferent cu ce aparat e făcut, defocalizat sau încadrat put când eram mic. Ai mei aveau un prost îţi poate spune o poveste, îţi poa- Smena şi un aparat de developat, măte aminti de o întreagă zi şi îţi trezeşte rit, printat, etc. care îmi cam atrăgeau anumite stări. În al doilea rând, foto- atenţia. Eram fascinat de imagini. Îmi grafia este o artă. Stâpânind o tehnică, plăcea foarte mult sentimentul pe care având o viziune asupra imaginii pe care îl aveam atunci când răsfoiam albumeo poţi percepe şi cu multă pasiune, te le foto cu pagini negre de carton. Am poţi implica în fotografie ca artist. Spa- învăţat să apreciez amintirile în timp ţiul în care eu mă simt cel mai bine e ce pierdeam din ele. Cam aşa cred că acolo unde pot produce artă din amin- s-a dezvoltat dorinţa de a păstra motiri. Cred că acesta ar fi goal-ul suprem mente. Ceva mai târziu, în primul meu pe care încerc să-l ating de fiecare dată an de paraşutism, i-am tot bătut la cap pe părinţi să-mi ia o cameră digitală când am camera foto în mână. că să-mi imortalizez primele mele moG.F: Mărturisesc că suntem foarte mente aeriene. Nu ieşeam din casă fără G.F: Cum ai defini fotografia?

Profesional

camera foto la mine. Mii de fotografii s-au adunat, parcă începeam să îmi dau seama de unghiuri, de lumină şi culoare. Apoi mi-a fost împrumutat un DSLR în care mi-am prins total urechile. Nu am mai putut lua în mână săpuniera mea. Mă simţeam deja limitat. Nu după foarte mult timp, am primit şi mult doritul DSLR personal, după care alte aparate pe film, şi-am ajuns unde am ajuns.

şi să îţi faci temele, chiar le recomand celor începători să facă asta. Cu timpul, după mult feedback, am ajuns să îmi conturez aprecierea faţă de fotografie astfel încat să ştiu când fac bine sau greşesc. Nu am întotdeauna nevoie de părerile altora să-mi spună dacă fotografia mea e genială sau nu, eu ştiu deja asta. Evident că cer feedback la zeci de persoane înainte de a publica o fotografie pe una din galeriile mele online, iar de cele mai multe ori acele fotografii care primesc numai aprecieri, nu ajung nicăieri pentru simplu motiv că nu mă mulţumesc pe mine.

G.F: Ce tip de fotografie G.F: Ce realizări sau joburi ai avut în domepreferi în mod special şi de ce? niu? Şi ce persoane ai ajuns să cunoşti? Andrei: Nu prea îmi place Andrei: În doi ani de când am început să iau să mă limitez la un singur gen de fotografie, dar dacă ar fi să aleg numai unul, ar fi compoziţia conceptuală industrială. Sunt îndrăgostit de fabrici de când mă ştiu. Părăsite sau nu, e locul unde aş putea petrece zile întregi şi să nu-mi termin toate fotografiile pe care le am în minte. Am fugit de paznici şi m-am rătăcit prin complexe miniere părăsite în vârful muntelui. Orice clădire dezafectată îmi alimentează imaginaţia la maxim. G.F: Ai participat la concursuri cu fotografiile tale? Andrei: Da, am participat, am luat şi ceva premii, unele destul de consistente aş putea spune. Însă... Nu consider concursurile foto relevante. Într-adevăr te stimulează la început, te fac să ieşi pe teren

fotografia în serios, am fost Vicepreşedinte în Asociaţia Artiştilor Fotografi din Suceava, iar ca fotoreporter acreditat am ajuns pe la NewsMe. ro, ClujLife.com, OrasulCluj. ro, colaborator la OrasulSuceava.ro. Am mai fost acreditat la TIFF 2010, Comedy Cluj 2009 şi 2010, TMBASE 2010 şi ar mai fi câteva... În tot acest timp am avut onoarea să cunosc de la Prinţul Paul al României şi Prinţesa Lia, până la fotografi recunoscuţi mondial ca domnul Ştefan Petrescu, artişti muzicali internaţionali ca Handsome Furs şi mulţi alţii. G.F: Ai un anumit fotograf pe care-l admiri în mod deosebit? Andrei: Aş putea spune că sunt chiar doi. Ştefan Petrescu, fotograf al cancelarului Germaniei, al lui Nicolae Ceauşescu şamd., pot spune că este unul din oamenii care m-au susţinut foarte mult. Datorită acestuia am ajuns să practic şi fotografia de presă din care am avut numai de câştigat. Îl admir pentru deschiderea faţă de noi cei tineri, pentru prietenia minunată şi răbdarea de stat ore întregi la poveşti despre fotografie, domnul fotograf

Profesional

Ştefan Petrescu are tot respectul meu. În al doilea rând, ar fi Terry Richardson. Un fotograf atât de simplu care a uimit pe toată lumea cu imaginile lui, convingând persoane publice să apară cât mai dezinvolte. Chiar ultima mea colecţie care sper că va fi terminată şi expusă în curând, “Collection Of Sins”, este un tribut dedicat lui Terry. G.F: Ce anume te inspiră cel mai mult? Andrei: Poate fi o piesă care o aud într-un bar, o faţă necunoscută, o clădire dezafectată sau pot fi alte substanţe stimulatoare de-ale artiştilor. Nu pot clasifica sursele de inspiraţie. Fiecare moment are farmecului lui.

Profesional

G.F: Ce crezi că lipseste din tot ce ai experimentat până acum în fotografie? Ţi-ai dori să Andrei: ....Aici e o întreagă abordezi şi alte stiluri de fotografie? discuţie şi etc.. prea complicat. Prefer să sărim peste asta. Andrei: Am făcut de la covoare roşii, la produse şi până la nunţi (după care nu mă omor G.F: Care sunt planurile tale deloc). Ce mi-aş dori ar fi să petrec mai mult în anul 2011 în ceea ce priveşte timp în stiudio. De când m-am mutat la Cluj fotografia? am renunţat la cel din Suceava, şi aici încă nu m-am instalat la fel de bine. De asemenea Andrei: Ce mi-am impus eu, mi-aş dori să trag şi mai mult pe film, dar fiind e să-mi sporesc productivitatea. student, nu îmi permit să îmi cumpăr şi să-mi Atât material, cu shootingurile developez zilnic filmele. Toate la timpul lor... şi presa, să mă implic mai mult, cât şi financiar. Am un plan desG.F. Există o persoana pe care îţi doreşti tul de elaborat, despre care o să foarte mult să o fotografiezi? Dar locaţie? aflaţi la timpul potrivit. Va mai urma încă o sesiune de training foto avansată în primăvară, nişte expoziţii, şi mai vedem. G.F: În loc de final, un mesaj/ sfat/urare pentru cititorii noştri şi iubitorii de fotografie. Andrei: Cu pasiune şi ambiţie poţi face fotografie. Trebuie să ţii cont de feedback-ul celorlalţi, să exersezi cât mai mult, să înveţi din greşeli şi să nu renunţi la un cadru până când nu îţi iese aşa cum îl vezi în mintea ta. Pentru alte sfaturi, tips&tricks sunt dispus să ajut, pe andrei.amaricai@gmail.com sau pe feisbuc www.facebook. com/amaricaiandrei . Lumină bună! :)

Resurse

Go Free susţine proiectul “IMPROVE” Andra CORDOŞ

Centrul Naţional de Resurse pentru Voluntariat - Pro Vobis desfăşoară în această perioadă proiectul „IMPROVE - Informare, Motivare şi Promovare în România a Oportunităţilor de Voluntariat European”. În cadrul proiectului au fost realizate două filme - unul despre voluntariat în general - “Descoperă voluntarii care modelează România”, iar al doilea, despre Serviciul European de

Voluntariat - “Colorează-ţi experienţa de viaţă cu SEV”. Materialele pot fi vizualizate la următoarele adrese: http:// www.youtube.com/watch?v=DZ5Z8-FgT-s şi http://www.youtube.com/watch?v=WgSN KyOvmvc&feature=related. Pro Vobis a finalizat recent şi spotul de promovare a Anului European al Voluntariatului (anul 2011), care poate fi găsit aici: http:// www.youtube.com/watch?v=10c2Y7hC17w. Mai multe informaţii despre oportunităţile de voluntariat European pot fi accesate pe site-ul www.voluntareuropean.ro, un portal cu informaţii practice (unde poţi voluntaria, ce competenţe poţi dobândi, cum cauţi o oportunitate SEV, etc) şi poveşti de voluntari, care vă vor inspira şi motiva pe toţi cei dornici de a încerca această experienţă.

Resurse

Interviu cu Bogdan Romanică fost voluntar în Serviciul European de Voluntariat (SEV), în Olanda Ioana PARASCA

Go Free: Cum începe povestea ta de voluntar Provobis? Cum ai ajuns să fii voluntar al Centrului Naţional de Voluntariat Pro Vobis? Bogdan R: Nu pot spune propriu-zis că sunt voluntar Pro Vobis. Am cunoscut organizaţia în urmă cu doi ani la un training despre Tineret în Acţiune, unde am cunoscut membri din Pro Vobis. Mi-au plăcut mult, pentru că sunt oameni deschişi şi profesionişti şi am ţinut legătura cu ei. Atunci când m-am decis să fiu voluntar în Serviciul European de Voluntariat m-am decis să apelez la ei, pentru că ştiam că ei coordonează acest program. G.F: Ce te-a determinat să devii voluntar? Ai mai făcut voluntariat şi înainte de Pro Vobis? B.R: Am făcut voluntariat din anul 1, când am început să prind microbul organizaţiilor studenţeşti. Am început în Consorţiul Organizaţiilor Studenţeşti din Cluj, unde am cunoscut mulţi oameni faini şi m-am dezvoltat bine, urmând ca mai apoi să înfiinţez împreună cu nişte buni prieteni Organizaţia Studenţilor pentru Turismul Româ-

nesc (OST) din cadrul facultăţii de Ştiinţe Economice (FSEGA). Întotdeauna voluntariatul mi-a oferit multe satisfacţii. Am ales să mă implic pentru că vreau să aduc o schimbare pozitivă în societate, consider că fiecare persoană dispune de resurse importante pe care dacă le-ar folosi prin voluntariat am trăi într-o comunitate mult mai fericită. Implicarea mea a pornit de la principiul “Dăruind vei dobândi” şi mi-am dăruit timpul, energia şi ideile, dobândind prieteni buni, experienţe deosebite, relaţii profesionale, un CV mai bun, posibilităţi de angajare şi surprinzător, fericire. G.F: Vorbeste-mi despre experienţa pe care ai avut-o ca voluntar Pro Vobis. B.R : Statutul meu de voluntar în cadrul Pro Vobis a fost cea de participant în cadrul Serviciului European de Voluntariat (SEV). Ce înseamnă acest lucru ? SEV este o acţiune a programului Tineret în Acţiune, susţinut de Comisia Europeană.

SEV oferă posibilităţi de voluntariat pe perioade de 2-12 luni, persoanelor între 18-30 de ani în ţările Europei şi nu numai. Eu am fost voluntar în Olanda, pentru 7 luni, în cadrul unei Organizaţii internaţionale de tineret. Acolo, misiunea noastra era “Building bridges and breaking down walls”, pe scurt dezvoltarea relaţiilor din comunităţi, dezvoltarea personală a tinerilor, eliminarea prejudecăţilor, a neînţelegerilor. Am organizat schimburi de tineri şi un festival de tineret în Ungaria. Mi-a plăcut pentru că eram parte dintr-un mozaic cultural. G.F: Consideri că viaţa ta s-a schimbat în urma acestei experienţe? Dacă da, în ce fel? B.R: Această experienţă m-a schimbat foarte mult şi sunt bucuros că am

Resurse

făcut această alegere. Pot să spun că mi-am aflat direcţia în viaţă, ştiu ce îmi place şi ce vreau să fac. Mi-a deschis mult viziunea şi am devenit un cetăţean al lumii, nu doar al României. Dezvoltarea personală şi profesională au fost aspecte unde am progresat, mi-am conturat idei şi mi-am stabilit obiective mai ambiţioase. E o experienţă unică, care te face să te descoperi şi să fii cel mai aproape de tine însuţi, e o provocare ce merită trăită. G.F : Ai recomanda şi altora să devină voluntari? De ce? B.R: Da, neapărat. Voluntariatul nu îl văd ca o oportunitate de a te distra cu oameni noi, voluntariatul trebuie să vină din suflet. “Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume” este arhicunoscuta expresie a lui Ghandi, dar e atât

Resurse

de aplicabilă. Dacă vrei să vezi o Românie mai optimistă, în primul rând noi trebuie să facem ceva, iar voluntariatul e lucrul cel mai mic, dar care poate aduce o schimbare mare. Voluntariatul îţi oferă multe oportunităţi profesionale, experienţa practică pe care toţi ne-o dorim, îţi creşte capitalul social, poţi să faci experimente cu ideile tale etc. G.F : Consideri că voluntariatul ar putea fi un prim pas într-o viitoare carieră? Pe tine te-a ajutat în sensul acesta? B.R: Absolut, prin voluntariat intri în contact cu multe persoane importante, directori de firme, profesori, lideri de opinie, iar dacă eşti serios şi faci o impresie bună, pot apărea şi oferte interesante. Prin Organizaţia pe care am fondat-o am ajuns în contact cu o agenţie de advertising care a vrut să mă angajeze. Dacă ai o experienţă internaţională de lungă durată, şansele cresc sau poate devii tu cel care începe o afacere, o Organizaţie. Astfel îţi construieşti tu cariera la care visezi. G.F: Pe mai departe, îţi doreşti să fii voluntar al Centrului Naţional de Voluntariat Pro Vobis? B.R: Doresc să fac activităţi voluntare toată viaţa, pe lângă priorităţile actuale. Pro Vobis este un centru naţional de resurse pentru voluntarit, care poate coordona voluntarii spre activităţile cele mai potrivite, astfel am ajuns să colaborez cu Centrul de Voluntariat din Cluj-Napoca (CVCN) pentru care promovez şi prezint SEV în cadrul facultăţilor din Cluj. Păstrez o legătură bună şi cu Pro Vobis pentru oportunităţile care se ivesc. G.F: Cu ce te ocupi acum? Ce fel de activităţi întreprinzi? B.R: În acest moment mă ocup de îndeplinirea viselor personale. Sunt masterand la Asistenţă Socială şi Economie Socială, sunt voluntar la Prison Fellowship Romania, colaborez cu Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca, lucrez la un proiect

Resurse

personal pentru tineri. Cam acestea sunt activităţile pe care vreau să le realizez cât mai bine, dar pe lângă acestea sunt şi alte aspecte care îmi colorează timpul. G.F: Dacă ar fi să dai un sfat studenţilor din anul I şi nu numai, legat de voluntariat, care ar fi acela? B.R: Să devină voluntari cât mai repede. Să îşi identifice pasiunile şi domeniile de interes şi să îşi caute o Organizaţie bună în care să se implice. Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca i-ar putea ajuta în acest sens cu sfaturi şi recomandări. Dacă timpul le permite ar fi interesant să se implice în două Organizaţii; una de studenţi şi alta specializată pe ceva diferit, unde să lucreze cu persoane mai experimentate. Astfel dezvoltarea lor va fi complementară. Să fie mereu proactivi şi să creadă în puterile lor, pentru că orice e posibil. G.F: Vei mai onora invitaţia noastră pe viitor, de a te lăsa intervievat de unul din redactorii revistei Go Free? :) B.R: Cu siguranţă! Îmi face mereu placere să-mi impărtăşesc gândurile. Mult succes !

Resurse

Reprezentarea studentească un mod de viaţă Andreea PETRUŢ Vicepreşedinte OSUBB

Fac voluntariat din plăcere, îl fac cu drag, îl fac pentru că este nevoie, îl fac pentru ei…

…Aşa răspund atunci când sunt întrebată de prieteni sau părinţi de ce stau jumătate de zi la sediul organizaţiei, de ce câteodată uit să mănânc pentru că trebuie să terminăm lucrul la un proiect, de ce merg să lipesc afişe pe străzi în mijlocul iernii când aş putea să stau acasă liniştită, uitândumă la un serial. De fapt, eu urăsc sintagma “a sta liniştit acasă”. Ar însemna să mă complac în situaţia generală cu care se confruntă întreaga societate românească şi să nu fac niciun pas pentru îmbunătăţirea acesteia. Nu spun că aşa am fost dintotdeauna; această atitudine mi-am dezvoltat-o mai ales pe parcursul ultimului an.

Sunt membru al Organizaţiei Studenţilor din Universitatea BabeşBolyai (OSUBB) de aproximativ un an şi trei luni, în prezent ocupând funcţia de vicepreşedinte a acesteia. Dacă la început am privit voluntariatul şi apartenenţa la această organizaţie ca pe un hobby, pot spune că acum le percep ca un mod de viaţă. Nu mi-a fost uşor să înţeleg esenţa misiunii de reprezentare, acest lucru s-a întâmplat cu timpul, prin implicarea în proiecte şi activităţi în urma cărora am căutat să acoperim anumite nevoi ale studenţilor sau am încercat să găsim soluţii pentru problemele lor, cât şi prin discuţile cu alumni OSUBB, oameni care

Resurse

şi-au dedicat cei mai frumoşi ani mişcării studenţeşti. Un alt factor important a fost participarea în acest an universitar, în calitate de membru OSUBB, la două dintre evenimentele Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenteşti din România (ANOSR) -“Next HR” şi Trainingul Naţional “Influenţarea deciziilor.Reprezentare şi negociere”,care mi-au influenţat considerabil perepţia despre ideea de reprezentare a studenţilor. Pe lângă volumul de informaţii acumulate, aceste experienţe au însemnat pentru mine mult mai mult, mai ales la nivel personal. Rareori mi s-a întâmplat să cunosc oameni de care să simt că mă leagă ceva înainte de a-i cunoaşte foarte bine, dar în acest caz, faptul că am întâlnit oameni care luptă pentru aceleaşi idealuri ca şi noi, chiar dacă la alt nivel şi în contexte diferite, m-a făcut să îmi apară lacrimi în ochi şi să conştientizez misiunea noastră. În ceea ce priveşte OSUBB-ul, am pornit în acest an universitar încărcaţi cu multe idei, oameni implicaţi, multă dorinţă de lucru şi de schimbare. Aşa cum spunea Mahatma Gandhi - “Fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume!”- vom încerca să ajutăm societatea noastră să crească prin dăruirea acordată de către voluntarii OSUBB studenţilor din Universtatea „Babeş-Bolyai”.

Resurse

Setează un obiectiv … un alt fel de obiectiv Alexandra VID În principiu, formulăm obiective folosind doar substantive şi verbe. De exemplu: Vreau să fac parte din echipa Go Free. Şi gata, nu? Nu, nu eşti gata. Acesta este doar Pasul 1 în formularea unui obiectiv şi dacă te opreşti aici, rişti să-ţi complici drumul spre atingerea lui, punând multă presiune pe umerii tăi. Dacă nu reuşesc? Dacă nu mă ridic la nivelul aşteptărilor celorlalţi? Dacă lucrurile nu vor evolua aşa cum mi-am imaginat? Hai să fim sinceri unii cu alţii! Teama de eşec ne încearcă pe fiecare, la un moment dat, într-o măsură mai mică sau mai mare. Şi uneori, cu cât obiectivul e mai important pentru noi, cu atât teama poate fi mai mare. Pasul 2: Vizualizează obiectivul tău. Imaginează-ţi cum ar fi dacă ai face deja parte din echipa noastră. Nu-mi spune că nu ne cunoşti şi prin urmare, nu-ţi poţi imagina acest lucru. Acordăţi timpul necesar pentru a răsfoi revista, citeşte-ne pe fiecare; lucrurile pe care le scriem spun foarte multe despre noi, despre cine suntem, despre cum suntem. Vizualizează preţ de 5-10 minute. Pare simplu. Nu este chiar atât de simplu. Identifică ce simţi, cum te simţi, cum relaţionezi cu ceilalţi, în ce proiecte ţi-ar plăcea să te implici. Pasul 3: Identifică adjective care

descriu cel mai bine starea ta din timpul vizualizării. Atenţie! Primul impuls este să găseşti substantive :). De adjective avem nevoie. De exemplu: sunt dinamic, vesel, apreciat, curios, deschis, acceptat, implicat, util. Dacă adjectivele se încăpăţânează să apară, vizualizează din nou. Apoi alege 3 adjective; alege-le pe cele care descriu cel mai bine starea ta. Notează-le. Pot fi indicii utile. Pasul 4 e favoritul meu. Adu adjectivele în prezent. Găseşte situaţii actuale în care te simţi în acelaşi fel şi concentrează-te asupra lor. Creează, în viaţa ta, situaţii, experienţe care te fac să te simţi astfel. Este cea mai plăcută modalitate de a-ţi atinge obiectivul şi de a atrage şi alte experienţe similare. A te concentra pe experienţă în sine şi nu pe rezultat e cel mai bun lucru pe care îl poţi face pentru tine. În plus, îţi permite să te bucuri de momentul prezent. Orice rezultat, oricât de măreţ ar fi el, la un moment dat va fi de domeniul trecutului, dar ceea ce ai învăţat despre tine, despre ceilalţi, în goana după acel rezultat, este în fiecare zi în sufletul tău şi va rămâne acolo, pentru a te ajuta în momente mai dificile.

Go FREE

Interviu cu Alina Azario: “fără muzică mă simt parcă fără suflet, fără viaţă!” Teodora CRISTUREAN

Ni s-a spus de când eram mici că de la fiecare om avem câte ceva de învăţat, că în fiecare om găsim, subtil sau extrem de vizibil, un talent. Am cunoscut în mulţi oameni talentele, au primit flori după terminarea unui moment artistic, dar e prima dată când mă pot mândri că am găsit un talent care să fie aplaudat la scenă deschisă…şi aplauzele publicului să îşi trimită ecourile spre România, după ce s-au făcut auzite în Franţa şi Germania: Alina Azario. G.F. Ne puteţi prezenta traiectoria talentului Dumneavoastră? Aţi plecat la o vârstă fragedă din România, din oraşul natal, Piatra Neamţ. A.A. Da, am avut ocazia de a pleca la studii la Paris la vârsta de 15 ani. Evenimentele s-au petrecut atât de repede, încât practic nu am avut timpul să realizez ce se întâmplă. Şi chiar dacă aş fi avut mai mult timp, cum aş fi putut să îmi dau seama de ceea ce mi se întâmplă la o vârstă atât de fragedă? Părinţii mei au fost mereu alături de mine şi m-au sprijinit, ajutându-mă să merg pe calea care îmi deschidea cele mai multe porţi în viitor. Le sunt extraordinar de recunoscătoare, căci fără încrederea şi sprijinul lor nu aş fi reuşit să merg mai departe. Îmi amintesc de amestecul de sentimente înainte de plecare: tristeţea de a ma despărţi de cei

dragi şi totodată de toată copilăria, dar în acelaşi timp o mare curiozitate, care m-a făcut să am curajul să imi fac un drum printre străini. Bineînţeles, calea pe care mi-am ales-o este departe de a fi una uşoară, şi chiar dacă nu aveam nici cea mai mică idee de dificultăţile care mă aşteptau când am luat decizia de a continua în direcţia artistică, nu regret însă absolut nimic. Grecii considerau muzica drept un medicament, iar în ceea ce mă priveşte, fără muzică mă simt parcă fără suflet, fără viaţă. Practic nu am avut de ales meseria pe care o fac, a trebuit să mă supun muzicii. În România am beneficiat de îndrumarea profesoarelor Lina Sum şi Mihaela Spiridon, care mi-au creat o bază solidă. Ajunsă în Paris, am avut de învăţat multe lucruri deodată, la un orizont atât de larg, încât mi-a trebuit timp pentru a asimila atâtea noutăţi. Sentimentul de

Go Free

curiozitate era (şi este, din fericire) omniprezent! G.F. Şi după Paris, a urmat Hambourg… Da, destinul mi-a îndreptat paşii spre nordul Germaniei, dar nu întâmplător. În Hambourg trăieşte şi predă la Hochschule für Musik marele pianist Evgeni Koroliov. Din prima clipă când a încolţit în mintea mea ideea de a lucra cu acest pianist şi până în momentul de faţă, am avut certitudinea că el era pianistul, maestrul de care aveam nevoie, de la care puteam să învăţ cele mai multe subtilităţi în arta muzicii. E o experienţă unică de a lucra săptămânal cu un pianist de o asemenea anvergură şi sunt conştientă de şansa pe care o am. În clasa lui suntem momentan doar 7 studenţi, iar faptul că suntem atât de puţini se resimte în modul în care el se investeşte din punct de vedere muzical pentru fiecare dintre noi. Koroliov este unul dintre

pianiştii cei mai cunoscuţi din ziua de azi pentru muzica lui Bach şi de multe ori a fost comparat sau citat alături de Glenn Gould. Exigenţa lui Koroliov este câteodată dezarmantă, dar în acelaşi timp aplicându-şi aceleaşi criterii pentru propria lui artă, câştigă legitimitate în faţa noastră, deschizându-ne orizonturi noi, nebănuite până atunci. Dintre toate personalităţile muzicale cu care am lucrat, nu am întâlnit pe nimeni capabil să lase atât de multă libertate de exprimare şi în acelaşi timp să canalizeze atât de precis arta de interpretare pe calea cea “dreaptă” din punct de vedere stilistic, asa cum o face Koroliov. Iar momentul în care cântă pentru a sublinia un argument, este ceva unic, deoarece stăpâneşte repertoriul pianistic la nivelul cel mai înalt imaginabil. Cursurile se transformă de multe ori în discuţii filosofice, uneori discutăm despre pictură sau literatură, iar în acest fel, arta muzicală se află mai bine definită, mai subtil subliniată de către celelalte forme de artă. Este o experienţă unică de a studia aici şi sunt fericită să mai rămân încă doi ani, în care voi studia ciclul de Konzertexamen (doc-

Go FREE

torat). Această filieră este destinată studenţilor care se îndreaptă spre cariere solistice. În plus, din octombrie 2010 am ocazia de a preda pianul la Hochschule für Musik din Hambourg, ceea ce este o experienţă pedagogică foarte importantă în viaţa unui pianist. G.F. Participând la concursuri, festivaluri naţionale şi internaţionale, aveţi unul anume pentru care păstraţi încă vie emoţia? A.A. Este dificil să aleg din atâtea amintiri frumoase. Pentru mine, fiecare ieşire pe scenă este un moment unic, nou, în care multe lucruri neaşteptate se pot întâmpla. Încerc să las loc

spontaneităţii şi nicidecum nu vreau sa imobilizez intenţiile muzicale. Concentrarea înainte de a intra pe scenă, acustica sălii, instrumentul pe care cânt, repertoriul pe care îl interpretez, reacţia publicului, şi aş putea să continui lista, toate aceste elemente fac ca fiecare concert să fie în sine un moment excepţional, care mă umple de fiecare dată de bucurie şi în acelaşi timp de umilinţă în faţa muzicii. Voi alege prima amintire pe care o am legată de scenă. Abia începusem lecţiile de pian şi după câteva luni, urcam pe scena Liceului de Artă din Piatra Neamţ cu ocazia concertului de Crăciun. Sala era luminată numai de ghirlandele bradului, iar pe

“…fiecare concert - un moment excepţional, care mă umple de fiecare dată de bucurie şi în acelaşi timp de umilinţă în faţa muzicii.”

Go Free

pian erau aşezate doar două lumânări: atmosfera era pur şi simplu magică! Intensitatea acelor momente nu m-a părăsit niciodată, ba din contră, m-a acompaniat de-a lungul anilor şi am încercat să merg de fiecare dată în faţa publicului cu aceeaşi atitudine, pură şi sinceră. Experienţa şi cunoştinţele acumulate pe parcursul anilor nu au făcut decât să îmi confirme ceea ce simţisem prima oară pe scenă, acea bucurie de a partaja muzica cu publicul, împletită cu tracul necesar pentru a mă depăşi pe mine însămi. Fiec-

are ieşire pe scenă este o sărbătoare! G.F. Cum credeţi că este perceput pianistul contemporan în zilele noastre? A.A. Pianistul a avut mereu, începând cu cariera de concertist al marelui Franz Liszt, un loc aparte în societate. Secolul XX a schimbat în mod ireversibil metoda de propagare a muzicii, cu apariţia primelor înregistrări. Dar chiar dacă muzica “vie” există şi va exista mereu, discul a schimbat aşteptările publicului. Carierele unor

pianişti care cântă 100 de concerte pe an, erau pur şi simplu inimaginabile cu o jumătate de secol înainte. Influenţa mass-mediei, a mijloacelor de transport, a sălilor de concert care sunt din ce în ce mai mari, influenţa discului, au accelerat într-un ritm de-a dreptul ameţitor carierele marilor muzicieni. Cum spuneam mai sus, locul lăsat spontaneităţii este pentru mine extrem de important, chiar dacă pe scenă cuvântul spontaneitate este sinonim cu cel de risc.

Go FREE

textul muzicii clasice, dar proiectul este foarte interesant şi sunt nerăbdătoare să trăiesc această experienţă nouă. Printre proiectele de suflet, este cel de a înregistra integrala Preludiilor de Debussy. Sper să am posibilitatea în curând de a realiza această dorinţă artistică, şi astfel să împart şi cu publicul dragostea pe care o port compozitorului francez. În ceea ce priveşte concertele, voi reveni în România pentru câteva concerte cu orchestra, în care voi interpreta concertul nr. 4 de Beethoven, voi cânta în mai multe festivaluri în Franţa şi GerG.F. Ce sfaturi aţi da tiner- mania şi mă bucur că am ocazia de a ilor pianişti din România? îmbina proiecte în care cânt ca solist, cu proiecte de muzică de cameră. A.A. Nu mi-aş permite să sfătuiesc pe nimeni!! Fiecare din noi avem un G.F. Iar în ceea ce priveşte parcurs propriu şi fiecare işi găseşte o revenire în ţară? un loc, mai devreme sau mai târziu. Sunt însă convinsă de un lucru, că A.A. Las toate porţile deschise, nu fără devoţiune şi sacrificii, e imposibil vreau să iau deocamdată nicio decizie. de atins un scop în muzică şi în artă, Locul unde mă voi stabili, este locul în general. E nevoie de multe ingredi- care îmi va oferi posibilităţile pentru a ente pentru a forma un artist: talent, îmi duce la capăt planurile artistice. Momuncă, voinţă, răbdare, pasiune, de- mentan în România, în ciuda crizei ecovotament, sacrificii, dar şi norocul. nomice severe care o depăşeşte, cred Norocul de a întâlni un ghid, un maest- că sunt multe posibilităţi de a crea şi ru, şansa de a întâlni persoana, în locul duce la capăt idei noi. Din păcate, lipsa şi momentul potrivit.. Pe câţi artişti, banilor în domeniul cultural încetineşte pe atâtea destine diferite şi fascinante! acest proces. Sper ca în viitorul apropiat situaţia să fie alta, şi dinamismul G.F. Care sunt planurile artiştilor să fie recompensat pe dreaptă Dumneavoastră în viitorul apropiat? măsură. A.A. În luna ianuarie voi avea plăcerea de a înregistra alături de Renaud Capuçon muzică pentru un film francez. Este prima mea experienţă care iese din con-

Go Free

Accent

Simina PITUR „Ai prins accent” mi-a zis ea deodată la telefon. Am râs puţin, am mai folosit un perfect simplu pentru compensare (să o asigur că nu m-am îndepărtat, la o adică, chiar atât de mult de casă în doar cinci luni), ne-am luat la revedere scurt şi am închis. N-am vrut să i-o spun, dar avea dreptate. Am cam prins accent. Toate le fac cu accent de câteva luni, de când am fost absorbită în Cluj ca un corp străin într-un organism foarte sănătos şi foarte primitor. Dimineaţa când mă trezesc o fac cu accent - mai încet şi cu intonaţie. Tot cu accent chem liftul şi el vine mustăcind electronic şi negrăbindu-se să închidă uşile, cu accent salut în fugă şi portarul care are şi el întotdeauna mustaţă, chiar dacă e nu e niciodată acelaşi, cu accent îmi încălzesc mâinile în staţie, pocnind din degete monosilabic, aşteptând apăsat şi foarte atentă la consoane autobuzul 24B, care mă duce trohaic, autosuficient şi mândru până acolo sau poate până altundeva, dacă mă răzgândesc. Cu accent mă uit şi la oamenii din autobuz, mereu frumoşi şi gata să fie priviţi, apărând ireali din

hainele lor nemaivăzute, în technicolor şi nesubtitraţi, cu priviri articulate, mirosind a acasa-cuiva sau a Polus Center, vorbind la telefon ca şi cum ar fi în direct la radio şi n-ar vrea să plictisească moderatorul. Da, da, pe toate le fac altfel. Cu accent ador cele douăzeci de minute în autobuz. Cu accent pocnesc umbrele pe stradă la ora şapte, când mă îndrept spre facultate şi răsare soarele; şi tot cu accent crapă pietrele de frig la unison. Cu accent intru în Universitate şi încep să vorbesc pentru tot restul zilei, ba chiar am observat că pentru anumite lucruri nu se poate zice decât ioi – şi nu e de mirare că acele lucruri nu se întâmplau şi acolo de unde vin eu – n-ar fi existat o interjecţie potrivită pentru ele. Mă port cu accent şi pe mine, fiindcă oraşul mă lasă să fiu exact cine vreau să fiu, când am chef să fiu. Mâine va trebui să mă întorc puţin acasă. Peste câţiva ani s-ar putea să nu mai fie vorba de chiar atât de puţin. Şi nu-mi pasă acum nici de sesiune, nici de internship-uri, nici de unde voi avea loc sau nu să mă angajez. Nu mi-e teamă decât să nu mai trebuiască să zic niciodată ioi!

Go FREE

Soarele răsare pentru noi toţi! Liliana OAIDA Suntem deja cu toţii conştienţi de masiva invazie românească ce a început să aibă loc imediat după revoluţia din ‘89. Principalele ţinte au fost şi au rămas încă ţările europene precum Spania şi Italia. Dacă la început am fost primiţi cu entuziasm, o dată cu trecerea anilor acesta a scăzut în intensitate (pe bună măsură) datorită ispravelor compatrioţilor noştri, iar după cazul Mailat pentru mulţi dintre italieni şi europeni am devenit „populaţia non-grata”. Este un lucru normal ca atunci când greşeşti să scazi în credibilitate şi să apară o ezitare în reacordarea încrederii, doar că „gazdele” noastre exagerează în judecata aspră pe care deseori ne-o aplică. Este deranjantă încăpăţânarea lor în a ignora cât de avantajoasă şi prielnică le este implicarea noastră în câmpul muncii din ţările lor. Absenţa accentului te trădează automat că nu eşti nativ, iar simplul răspuns „român” la întrebarea relaţionată de provenienţă cauzează o gravă schimbare la faţă şi, normal, în atitudine. Din acel punct, angajatorii te vor trata precum un sclav, ţie revenindu-ţi cea mai mare cantitate de muncă şi obviously cel mai mic salariu. De către colegi eşti văzut ca fiind net inferior, iar şansele de a face parte din „bisericuţa” lor sunt infime. Este indicat să nu mai insişti pe tema unei posibile relaţii amiabile pentru că nu vor ezita în a-ţi repeta că nu

se încurcă cu „cei ce fură locurile de muncă cinstiţilor noştri compatrioţi”. Cinstea lor nu sunt în măsură să o pun la îndoială, dar acuzaţia este absurdă având ca bază doar faptul că acceptăm să muncim cinstit pentru sume ce lor li se par banal de mici. Precum Dunărea, jignirile vor curge neîncetat şi ţi se va reaminti mereu că eşti „încăpăţânat”, „redus mintal”, „fără viitor”, „incapabil”, „rrom”, „unreliable” s.a.m.d. Accidentele ce implică dispariţia sau rănirea unor români sunt uneori primite cu nemiloase aplauze şi replici de tipul „au meritat-o pentru că sunt din România! Ce făceau la noi în ţară?”. Mult mediatizatul caz Romulus Mailat a făcut înconjorul Europei şi nu numai, dar puţini din afara României şi Italiei cunosc motivul recentului deces al româncei Maricica (pe care presa italiană l-a menţionat de exact trei ori şi nici măcar o dată nu i-a precizat numele de familie). Concluzie: lor le este permis orice pentru că, în afara graniţelor ţării noastre, libertatea funcţionează doar într-un singur sens. Malitiozitatea îi impiedică în a realiza că în urmă cu câteva decenii şi strămoşii lor au căutat un trai mai bun pe tărâmuri germane sau americane şi face parte dintr-un ciclu firesc pe care dezvoltarea economică a statelor sărace precum al nostru îl implică. Poposirea stranierilor pe teritoriul lor nu

Go Free

este o invazie şi nici nu trebuie privită ca ofensă, este doar un semn de normalitate! Wikipedia atent ne arată că, din punct de vedere etimologic, termenul discriminare provenit din latinescul „discriminare” semnifică a face deosebire. Not such a big surprise there! Mai apoi este adăugat că, din punct de vedere social, discriminarea include categoriile de persoane izolate şi dezavantajate pe motive religoase, naţionale, rasiale, politice and the list goes on ... Ceea ce renumita enciclopedie online nu reaminteşte sunt amprentele pe care acest des întâlnit fenomen al lumii în care trăim le lasă asupra celor

marginalizaţi ... rănile fizice şi psihice care cu greu se închid o dată ce ai fost exclus dintr-un grup, într-o manieră brutală, pe motivul originii tale! Rândurile de mai sus nu sunt scrise în necunoştinţă de cauză şi sunt convinsă că în ele se regăseşte marea majoritate a diasporei româneşti de pe meleaguri spaniole şi italiene. P.S. Pentru a nu cădea şi eu în păcatul persoanelor superficiale, voi folosi acest prilej pentru a-i lăuda pe acei europeni care ştiu să aprecieze românul pe care îl au alături pentru ceea ce este şi nu pleacă urechea la ieftine stereotipii!

Go FREE

WHEN DID YOU LAST SPEAK UP FOR SOMETHING?