SPORTUL BACAUAN nr.86

pag 1

DIN ACTIVITATEA UZPR, FILIALA „MARIUS MIRCU” BACĂU

„Cartea Întâi a Pocăinței. Iudacainul” de Ioan Enache

Jurnalistul băcăuan Ioan Enache (editor-fondator al Revistei „Credința ortodoxă”) și-a lansat un nou volum de versuri: „Cartea Întâi a Pocăinței. Iudacainul” (Editura Studion, Bacău, 2018). Din Prefața semnată de criticul literar Petre Isachi, spicuim: „În această carte de excepţie – unică prin problematică şi arta transfigurării, în peisajul liricii actuale - poetul Ioan Enache configurează într-un limbaj sibilinic, specific, dramatic, tragedia şi drama individului contemporan – „iudacainul”, cum îl defineşte sarcastic autorul – ce pare să fi uitat că toţi oamenii ţin de aceeaşi istorie a salvării: toţi au fost creaţi, răscumpăraţi prin Iisus, toţi vor fi judecaţi definitiv la sfârşitul veacurilor. Cele 60 de poeme ale volumului confirmă pocăinţa drept virtutea supremă a creştinului parcă incapabil în contemporaneitatea imediată, de a-şi mai recunoaşte păcatele şi de a se strădui să obţină iertarea lor. Transfigurând simultan tragedia şi drama Iudacainului, poetul bacăuan reiterează implicit păcatul originar născut din ascultare şarpelui care-i convinge pe Adam şi pe ispititoarea Eva creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu cu

VEM, Onești 2018 “Am plecat din Onești, la Bacău, în urmă cu 29 de ani și pot spune că m-am întors abia acum, odată cu această primă expoziție personală.

Deci, am parcurs distanța înapoi cu o medie de circa 1,65 km pe an, o performanță de neinvidiat. Dar în tot acest timp am rămas ONEȘTEAN…” Sunt cuvintele jurnalistului Victor Eugen MIHAI, probabil, cel mai important și premiat caricaturist băcăuan contemporan, aflat la sfârșitul unui traseu expozițional, care a cuprins țara, în lung și în lat… Debutul în presă al jurnalistului-artist a fost consemnat în 1987, în celebra revistă Urzica.

Pagină realizată de Leonard POPA (UZPR)

pag 2

sintagma: „veţi fi ca Dumnezeu”!? Ispita este absolută şi potenţează căderea în păcat, încât în „IUDOCANIA” suntem şi astăzi botezaţi cu „păcatul şi vina” percepute ca o fatalitate. Şi astăzi ispăşim, (ne)vinovaţi păcatele părinţilor. Şi astăzi roadele păcatelor săvârşite de noi, iudacanii, sunt dezbinarea, boala, întristarea, suferinţa, robia, nenorocirea, ura, însingurarea şi înstrăinarea. Şi astăzi, cum repeta Horaţiu, vina e urmată în deaproape de pedeapsă! (...)Poetul Ioan Enache ce sintetizează istoria creştinismului în fraza eliptică coordonată copulativ: „şi infern şi infern şi infern” este convins că iudacainul, metonimie a omului postmodern, pentru care „Dumnezeu a murit”!, marchează cu siguranţă intrarea într-o eră de neopăgânism. De aici nevoia acută de pocăinţă şi de recreştinare. „Mai înfricoşătoare decât moartea e absenţa Ta, Doamne! (v. Epidemie de întuneric, pp.155-157). Traiectul iniţiatic al acestei Cărţi – de excepţie, mă repet cu intenţie – nu poate avea efectul divin aşteptat, dacă nu se înţelege că religia creştină, revelaţie a interiorităţii, este centrată asupra persoanei şi face din libertatea interioară un principiu fundamental, încât „Dumnezeu care te-a creat fără tine, nu te va salva fără tine”!

Să amintim că jurnalistul (n. 1 ian. 1950, com. Păncești, jud.Bacău)- de numele căruia se leagă începuturile presei cotidiene băcăuane de după 1989- a mai publicat, în 1993, volumul de versuri “Patimi stângace” (semnat Ioan Enea Moldovan), în 2003, cartea de cronici literare “Întâmpinări” și, în 2013, două cărți de interviuri cu personalităţi duhovniceşti ale României, reunite sub titlul “Furtuna din cămara mea”.

EDITORIAL

ETERNA AMĂGIRE Cum se numeşte, ce chip are? Fotbalul românesc. Care este sublim (o amăgire), dar lipseşte aproape cu desăvârşire. Un cunoscut autor autohton de aforisme ne dezvăluie, desigur în termeni umoristicosatirici, că s-a descoperit un nou sport, pre numele său fotbalul românesc. Devenit un brand naţional despre care ni se vorbeşte până la suprasaturaţie. Până la uitarea de sine. Tema predilectă a comentatorilor de sport de la toate posturile de televiziune – şi nu sunt deloc puţine, de la cele de radio şi publicaţiile de specialitate. Făcând din sportul-rege naţional un erou lispsit, însă, de glorie şi strălucire. O mediocritate ce se bălăceşte într-un ocean de dorinţe neimplinite, speranţe deşarte şi aşteptări lipsite de orizont. Parafrazându-l pe Nenea Iancu Caragiale, aş spune că fotbalul românesc este un pariu cu dezamăgirile noastre de fiecare zi. Şi cu un orizont de aşteptare înceţoşat de valuri groase de incertitudine ambalată în aşteptări şi speranţe deşarte. De ani buni ne amăgim cu un reviriment care nici să se mai producă şi care ne ţine departe de „lumea bună” a soccerului european şi mondial.

Departe de ospăţul marilor festinuri, de la ale căror mese lipseşte scaunul destinat fotbalului românesc. Pentru că nu ştim să ni-l adjudecăm. Avem un fotbal de categoria C, spunea nu de mult unul dintre puţinii noştri analişti în sportul cu balonul rotund. În schimb, aproape că nu avem adversari în a ne îmbăta cu apă rece atunci când este în discuţie - şi tema se menţine într-o actualitate dezarmantă – despre resursele fotbalului autohton. Care se remarcă printr-o selectă absenţă şi ilustră mediocritate participativă în competiţiile şi campionatele europene şi cele mondiale. Deşi se susţine, cu nonşalanţă, că avem fotbal. Românesc.

Unde-o fi, că nu prea îl vedem!? Aflu, din statistici, iar confirmarea faptică se poate vedea în fiecare zi şi pretutindeni în ţară, că în ultimii ani în cluburile româneşti de fotbal, de toate calibrele, au activat aproape 1 200 de jucători străini aduşi/sosiţi aici de pe toate meridianele globului. Recent, Noul Rapid competitor în Liga a III-a, îşi făcea publice intenţiile de a achiziţiona jucători din Argentina, Paraguay şi Uruguay, în tentativa sa de a-şi asigura promovarea în ligile superioare. Să iau acest fapt drept un demers menit să contribuie la redresarea fotbalului românesc? Mărturisesc că este un demers ce depăşeşte puterea mea de înţelegere. Dar care mă trimite la alte întrebări şi experimente: câte (mai) sunt, unde se află şi ce credite pentru consacrare şi afirmare a produselor lor fotbalistice asigură centrele noastre de formare? Înafară, desigur, de „academia” lui Gică Hagi, care ar trebui, şi ar putea servi ca experiment – etalon în procesul atât de dorit, de aşteptat şi de necesar, al relansării

acestui sport. Dependent incurabil (se pare) de elementele atrase din cele străinătăţuri. Şi revin la cluburile de tradiţie, dar nu numai: atunci când Steaua cucerea Cupa Campionilor Europeni şi supercupa Europei, jucând mai apoi în Cupa Intercontinentală, iar celelalte cluburi de tradiţie, precum Dinamo, Rapid, Universitatea Craiova, defilau prin competiţiile continentale, câţi jucători străini aveau în formaţiile lor? Sau Dinamo Bacău, când participa în Cupa Oraşelor Târguri? În vremurile când acestea erau „pe val” şi făceau istorie, importurile de stranieri lipseau cu desăvârşire şi, totuşi, aveam fotbal cu performanţe de reprezentare. Cu o Naţională care acum îşi autopasează locurile în clasamentele FIFA pe undeva, pe la mijlocul celei de a doua treimi, devansată chiar şi de naţionalele despre care abia de curând a început să se vorbească. În oglindă cu această stare de lucruri cred că trebuie pus şi fenomenul prezenţei antrenorilor străini.

Care deşi nu are aceeaşi anvergură cu cea a jucătorilor, ridică, la rândul său, o seamă de întrebări legate de oportunitate, *Foto coperta valoare, cv1: halterofila uri, rezultate şi oneșteană costuri.

Toate acestea neavând Valentina Mihaela alte efecte decât CAMBEI, medaliată diminuarea cu bronz (cat.48 şanselor de kg) la Jocurile s e l e c t a r e , Olimpice de Tineret implicare, afirmare desfășurate la şi consacrare a tinerilor Buenos Aires noştri fotbalişti (Argentina), la şi tehnicieni. începutul lunii Spunând aceste octombrie, a.c. lucruri, pe care de altfel le cunoaşte orice român, ştiu că risc să fiu acuzat de mentalităţi învechite, de naţionalism şi chiar obtuzitate în perceperea fenomenelor.

Vreau să-i asigur pe toţi cei care sunt cu adevărat de partea fotbalului românesc şi a viitorului său imediat şi de perspectivă, că nu am decât gânduri şi intenţii dintre cele mai bune şi adevărate. Încheind şi cu un îndemn adresat tuturor celor ce se preocupă, într-un mod sau altul, de soarta fotbalului românesc: haideţi să lăsăm deoparte amăgirÎe şi speranţele deşarte, comentariile şi părerile lipsite de substanţă şi, astfel, să trecem cu realism la ceea ce avem cu adevărat de făcut. Cu alte cuvinte, să renunţăm la orgoliile iluzorii, pentru că ele sunt cele care ne trimit fericirea pe bară, sau în plasa laterală. O primă rază de certitudine se pare că a răsărit, totuşi, şi pe cerul aşteptărilor noastre: naţionala cadeţilor, Under 21. Să fie acesta începutul sfîrşitului dezamăgitor?

Mihai BUZNEA (UZPR)

CONSILIUL DIRECTOR: Adrian AMALANCI - director Leonard POPA - redactor- şef *Acest proiect publicistic este finanţat integral de consiliul director.

Semnează: Costin ALEXANDRESCU Adrian AMALANCI Radu ANDRIESCU Ionuţ BRÂNZEI (fotoreporter) Ovidiu BUFNILĂ Florin FILIOREANU Cornel GALBEN Mircea M. IONESCU Dan Gabriel MAREŞ (Bucureşti) Victor Eugen MIHAI (VEM) Daniel MUNTEANU Răzvan PESA-MOZA Constantin PLETOSU (Spania) Dana POPA Leonard POPA Marcian POPA Cătălin RĂDULESCU (Galaţi) Dan SION Ion ŞARBAN Florin ŞTEFĂNESCU Pentru o documentare cât mai exactă şi pentru participarea redactorilor noştri la evenimentele sportive în care sunt implicate, rugăm cluburile sportive şi instituţiile abilitate să ne informeze din timp, despre competiţiile aflate în derulare.

Corespondenţa se poate trimite online pe adresa sportul. bacauan@yahoo.ro.

Notă: Articolele, tehnoredactarea, corectura şi îngrijirea ediţiei s-au făcut gratis. Această notă are înţeles pentru instituţiile fiscale competente.

Responsabilitatea opiniilor exprimate aparţine exclusiv autorilor.

Manuscrisele şi fotografiile reţinute se publică în ordinea necesităţilor redacţionale. Materialele nepublicate nu se restituie.

Sediul redacţiei: Bacău, Letea 13, judeţul Bacău Telefoane:

0743665.630;

0752-924.152;

0334-808.022; https://www.facebook.com/ Sportul.Bacauan E-mail: yellow_cyprus@yahoo.com amalancia@yahoo.com Colecţia completă a Revistei “SPORTUL BĂCĂUAN” se găseşte la Biblioteca Judeţeană “C. Sturdza” din Bacău.

pag 3

Volei (F), Divizia A1, ediția 2018-2019

PLECAT-AM NOUĂ…

Divizia A1 la volei feminin, ediția 2018-2019, a debutat sâmbătă 27 octombrie 2018. Este al treilea campionat consecutiv de când în voleiul românesc s-a dat "liber la străini", însă federația impune ca în acest sezon fiecare echipă să înscrie pe foaia de arbitraj o jucătoare tânără, sub 23 de ani. "Echipele au obligația ca pe foaia de arbitraj să aibă o jucătoare ROMÂNĂ sub 23 de ani (născută 01.09.1995 și mai tânără)", scrie în regulamentul publicat de Federația Română de Volei pe site-ul propriu.

Comparativ cu sezonul precedent, forul voleibalistic intern a precizat că respectiva jucătoare trebuie să fie româncă și că trebuie "să joace în campionat obligatoriu efectiv 20 de seturi.

Nerespectarea acestui barem duce la sancționarea echipei în culpă cu 250 Euro de fiecare set nejucat. Această regulă se aplică și în cazul jucătoarei Libero." Sistemul de desfășurare al Diviziei A1 a rămas la fel, fără play-off și play-out. Astfel, la feminin, după disputarea celor 16 meciuri din sezonul regulat, ocupantele locurilor 1-6 vor mai juca un mini-campionat de 10 etape, tur-retur, pentru a decide campioana României și echipele calificate în Cupele Europene. Cele 6 formații își vor păstra punctajul acumulat în sezonul regulat. Rămâne de văzut ce vor face în continuare ocupantele locurilor 7-9, în condițiile în care miza retrogradării în Divizia A2 nu există nici în actualul sezon! În campionatul trecut, când erau patru formații în turneul 7-10, nu s-a mai jucat deloc și pozițiile din sezonul regulat s-au păstrat pentru ierarhia finală. Reamintim faptul că, în vară, CSU Oradea și CSU Medicina CSȘ Tîrgu Mureș au renunțat să joace în primul eșalon, înscriindu-se în Divizia A2. În plus, acum o săptămână, ACS Penicilina Iași a fost exclusă din campionat pentru că nu s-a prezentat la meciul din Cupa României programat pe terenul echipei CSU Belor Galați.

Rezultatele primei etape din Divizia A1 la volei feminin (rundă programată de FR Volei pentru data de 27 octombrie 2018): Știința Bacău - CSM Lugoj 3:0 (25:11, 25:22, 25:22) CSM Volei Alba Blaj - CSU Belor Galați 3:0 (25:8, 25:14, 25:19) UVT Agroland Timișoara - Universitatea NTT Data Cluj

pag 4

3:0 (25:21, 25:17, 25:21) CSM Târgoviște - CSM București 2:3 (22:25, 13:25, 25:13, 25:22, 10:15) Dinamo București a stat.

ETAPA a 2-a: Universitatea NTT Data Cluj - CSM Lugoj 3:0 (25:23, 25:22, 25:23) CSU Belor Galați - CSM Târgoviște 0:3 (15:25, 19:25, 23:25) UVT Agroland Timișoara - CSM Volei Alba Blaj 0:3 (26:28, 20:25, 20:25) CSM București a stat Etapa a 3-a: Știința Bacău-CSM București 0-3 (22:25, 19:25, 22:25) Costin ALEXANDRESCU

Clasamentul 1. Alba Blaj

3 3 0 9-0 9p.

2. CSM Târgoviște 3 2 1 8-3 7p.

3. Știința Bacău

3 2 1 6-3 6p.

4. CSM București

2 2 0 6-2 5p

5. „U” Cluj

3 1 2 3-6 3p.

6. Agroland Timiș. 3 1 2 3-6 3p.

7. CSM Lugoj

3 1 2 3-7 3p.

8. Dinamo

2 0 2 1-6 0p.

9. Belor Galați

2 0 2 0-6 0p.

„Totul depinde de ce se va decide la Extraordinara Consiliului Local” „Iau serios în calcul retragerea echipei din campionat” declara, la ședința Consiliului Local Bacău, antrenorul Științei Bacău, Florin Grapă. Supărarea tehnicianului băcăuan avea la bază decizia consilierilor de a amâna pentru o ședință extraordinară votul privind aprobarea listei finale a programelor ce vor primi finanțări nerambursabile pentru activități sportive, în baza Legii educației fizice și sportului nr.69/ 2000. Chiar dacă primarul Cosmin Necula a precizat că nu este vorba de o blocare a fondurilor, ci doar de o amânare cauzată de un ordin al ministrului Tineretului și Sportului, Ioana Bran, pentru Știința a început numărătoarea inversă. „Așa nu se mai poate. Mă voi gândi până miercuri și voi lua o decizie”, a adăugat Grapă. Ieri, antrenorul medaliatei cu bronz din ediția precedentă a Diviziei A1 a precizat pentru Deșteptarea că echipa sa se va prezenta la meciul de mâine, cu Dinamo, de la București, din etapa a doua a campionatului, dar că nu a renunțat definitiv la ideea retragerii: „Am decis să așteptăm și acea ședință extraordinară a Consiliului Local. Viitorul echipei se leagă de ceea ce se va vota atunci. Noi depindem în mod direct de acei bani pe care i-am solicitat în proiectul depus pentru a participa în competițiile naționale și în cupele europene.

Pe lângă faptul că suma a fost diminuată de la 900.000 lei la 645.334 lei, aprobarea ei continuă să fie tergiversată, lucru care ne afectează activitatea. Decât să ne tot chinuim așa, mai bine ne retragem. Nu-mi e deloc ușor pentru că vorbim de aproape trei decenii jucate în prima ligă și de o prezență continuă vreme de 25 de ani în competițiile europene, dar,

până la urmă, toate lucrurile trebuie să aibă și un sfârșit. Unii se vor bucura, poate, alții se vor întrista, însă pur și simplu nu văd altă ieșire. Repet, mergem la Dinamo deoarece totul este din scurt, dar rămâne de urmărit ce vor decide consilierii locali în Extraordinară și, în funcție de asta, vom ști și noi dacă vom continua sau nu campionatul”. …Din fericire, chiar și în al 12-lea ceas, consilierii băcăuani au înțeles importanța sportului local și au votat în favoarea performanței sportive…

Dan SION (UZPR) DINAMO BUCUREȘTI-ȘTIINȚA BACĂU 0-3 (20-25, 25-27, 13-25) PUNCTE CÂȘTIGĂTOARE: 58-77 PUNCTE CÂȘTIGĂTOARE PE SERVICIU: 27/59 (46%)-45/76 (59%) PUNCTE CÂȘTIGĂTOARE LA RECEPȚIE: 31/76 (41%)-32/59 (54%) AȘI: 1-4 MAXIMUM PUNCTE CONSECUTIVE: 4-7 ERORI DE SERVICIU: 5-5 TIMEOUT: 6-6

pag 5

Înot/Cupa Bacăului

Noi rezultate de excepție pentru sportivii noștri *dublul vicecampion olimpic de tineret Dani Martin a susținut o probă demonstrativă în deschidere

Mare sarbătoare pentru înotul băcăuan care a mai bifat weekendul trecut încă o ediție a Cupei Bacaului. La competiția organizată de de Asociația Județeană de Natație și Pentatlon Modern, Direcția Județeană pentru Sport și Tineret și Primăria Municipiului Bacău au participat 444 de sportivi de la 22 de cluburi din țară și unul din Republica Moldova, Cupa Bacăului la Înot ediția a XI-a căpătând astfel, în premieră, caracter internațional. Evenimentul a debutat cu o probă demonstrativă a sportivului Daniel Martin (în fotografie pag.7), la care au participat sute de spectatori, sportive, dar și primarul municipiului Bacău, Cosmin Necula, alături de directorul CSM Bacău, Adrian Gavriliu (în fotografie, pag.6). Dublul vicecampion olimpic de tineret, campion și vicecampion european de juniori, Dani Martin a fost aplaudat îndelung la finalul demonstrației, moment în care i-a fost înmânat și trofeul Deșteptarea, pentru performanțele sportive obținute în anul 2018. Atmosfera din tribune, dar și cea din bazin a fost explozivă, cele câteva sute de spectatori și suporteri susținând zgomotos pe cei care au dus lupta pentru medalii pe culoarelele bazinului de înot. Sportivii s-au întrecut la cele patru stiluri pe categorii de vârstă la masculin și feminin. La finalul competiției, sportivii băcăuani au obținut următoarele rezultate: CS Nautica Robert Borcea (2009): aur 50m Liber, aur 50m Bras, aur 50m fluture, aur 50m spate. Ingrid Ștefură (2008): aur 50m

pag 6

Bras, argint 50m Liber, argint 50m fluture, bronz 50m spate.

Flavius Cojocaru (2007): aur 100m Bras, argint 50m fluture, argint 100m Spate. Sara Brezan (2007): aur 100m bras.

Luca Artene (2008): argint 50m Liber, argint 50m fluture, aur 50m spate. Alexander Posa (2010): argint 50m Liber, aur 50m spate. Robert Banu (2009): argint 50m Liber, argint 50m fluture, argint 50m spate. Petra Posa (2007): argint 100m Bras. Mihnea Deleu (2007): bronz 100m Liber. Ioana Cozma (2007): bronz 100m Liber, bronz 50m fluture, bronz 100m spate. Ioana Șerban (2011): bronz 50m Liber. Melissa Brănișteanu (2009): bronz 50m Bras.Leonardo Maftei (2007): aur 50m fluture CSM Bacău Ștefan Cozma (20062004): aur 200m Liber, aur 100m Bras, aur 100m fluture, aur 200 mixt, aur 100m fluture, argint 100m liber. Mateo Falcă (2011): aur 50m Liber, bronz 50m fluture, agint 50m spate.

Robert Adam (2006-2004) bronz 100m Bras, argint 200m mixt, bronz 100m spate. În clasamentul general sportivii băcăuani au obținut mai multe trofee: Ștefan Cozma (CSM) Cupa Open 2006-2004; Flavius Cojocaru (Nautica) Trofeul categoriei 2007; Luca Artene (Nautica) Trofeul categoriei 2008; Robert Borcea (Nautica) Trofeul categoriei 2009; Ingrid Ștefură (Nautica)-Trofeul categoriei 2008 feminin.

Florin ȘTEFĂNESCU

pag 7

Handbal(M), Liga Zimbrilor

Înfrângere pe malul Dunării *Dunărea Călărași-CSM Bacău 33-28 (15-13) Handbaliștii pregătiți de Eden Hairi n-au reușit să producă surpriza, la Călărași, în fața unei echipe înțesate de jucători ce au evoluat în trecut pentru Bacău. Băcăuanii au avut un început bun, au condus cu 6-4 în minutul 10 și cu 13-12 în minutul 25, dar gazdele au revenit și au avut două goluri avans la pauză. Călărășenii s-au desprins, însă, în repriza secundă, ajungând la o diferență maximă de 11 goluri (3221 în minutul 53), dar oaspeții au înscris de 7 ori la rând în ultimele 7 minute și au redus diferența. CSM Bacău ocupă locul 11 în clasamentul Ligii Zimbrilor, cu 6 puncte, iar în etapa viitoare va juca pe teren propriu, cu Minaur Baia Mare.

Călărași: Șelaru 1 gol, Rusu – Hanțaru 9, Radojkovic 7, G. Bujor 7, M. Bujor 4, Dospinescu 1, Soare 1, Dumitriu 1, Broască 1, Pejovic 1, Nosrati, Vartic, Fotache, Grbavac, Gurkovsky. Antrenor: Serhiy Bebeshko.

Bacău: Freiwald, Crăciunescu – M. Cotinghiu 7, Serhel 6, Păunică 4, Tărîță 3, Anton 3, Gal 2, Sadovyi 1, Bologa 1, Păunescu 1, Tudorancea, Drăgan, Juverdianu, G. Cotinghiu, Dascălu. Antrenor: Eden Hairi.

7 contra 9 *CSM Bacău – Potaissa Turda 30-36 (16-17) E greu handbalul în 7 contra 9, mai ales când ești o echipă nou promovată, neomogenizată și nepregătită pentru astfel de situații. CSM Bacău a pierdut miercuri seara în fața unei formații experimentate, care a speculat la maxim toate erorile adversarului, coordonată excelent de ex-băcăuanul Ionuț Rotaru și cu un portar (Irimuș) în mare formă. Pe de altă parte, trebuie spus că oaspeții nu s-au impus la Bacău

pag 8

numai prin mijloace handbalistice, ci și prin ceea ce George Copos numea, acum ceva ani, „mijloace specifice”. Arbitrii mureșeni Adrian Nacu și Adrian Rucoi au comis multe greșeli în favoarea ardelenilor, în momente când acestora le crăpa măseaua. Amintim numai eliminarea din prima repriză a rusului Maksimov (apărătorul central al băcăuanilor) după un fault al lui Tudorancea, rusul aflându-se la 2 metri de minge și de orice adversar, ori pașii fluierați aiurea la Mihai Cotinghiu în repriza a doua, când gazdele plecaseră pe faza a doua și se puteau apropia la două goluri. Sigur că nu Nacu și Rucoi au trimis o mulțime de pase greșite și nu ei au ratat singuri cu Irimuș. Ce rămâne, însă, după acest meci, sunt momentele de joc foarte bune și nu în ultimul rând, atmosfera splendidă creată de publicul băcăuan. Iar faptul că suporterii și-au aplaudat favoriții la scenă deschisă la finalul partidei înseamnă că echipa e pe drumul bun. Tot ce trebuie e răbdare, fiindcă va veni și prima victorie acasă.

Pe 20 octombrie, cu Buzăul lui Eliodor Voica.

Bacău: Tamaș, Crăciunescu 1 gol, Freiwald – Tudorancea 7, Tărîță 6, Juverdianu 4, Păunică 3, Serhel 3, Gal 2, M. Cotinghiu 2, Maksimov, G. Cotinghiu, Bologa, Anton, Dascălu, Păunescu. Antrenor: Eden Hairi.

Turda: Irimuș, Szopka, Fleșer – Rotaru 7, Cîntec 7, Pavel 5, Talas 4, Ghiță 4, Lazăr 3, Szoke 2, Pop 2, Ignat 1, Pințoiu 1, Laslo, Barta. Antrenor: Horațiu Gal. *În etapa din 10 noiembrie, CSM Bacău-Minaur Baia Mare 35-33 Costin ALEXANDRESCU

HANDBAL (F), DIVIZIA A

MINUNILE țin doar o săptămână Știința Bacău nu se regasește nici la începutul returului de campionat. După înfrângerea de la Constanța (studentele au reușit, totuși, să câștige o repriză), care a marcat finalul turului noului sezon competițional, a urmat cea de la Piatra-Neamț. Nimic surprinzător, doar că, în a doua deplasare, la Brăila, băcăuancele au răsturnat calculele așteptărilor și s-au impus în fața unui adversar căruia, în partida-tur, pe teren propriu, îi cedaseră un punct. Cu victoria de pe malurile Dunării, elevele lui Ion Arsene și Georgiana Vîntu reușiseră să paseze lanterna roșie, dar în meciul direct cu principalele contracandidate în lupta pentru evitarea ultimei poziții, studentele au clacat, din nou, după ce, ca și altădată, s-au mulțumit doar cu… paradele prin care portarul Diana Uricaru s-a tot chinuit să limiteze proporțiile înfrângerii… *În fotografie, de la stânga la dreapta: Laura Verșescu, Ionela Ciobanu, Diana Uricaru și Monica Iștoc Leonard POPA (UZPR) CSU Neptun Constanța – Știința Bacău 3628 (22-10) Neptun Constanța: Marchidan, Nedelcu – Ciucanu 8, Oprică 6, Căldare 5, Stănciulescu 5, Rebeca 4, Moldoveanu 4, Szabo 3, Mada 1, Condurache, Pintilie, Bari. Antrenori: Ionuț Pușcașu, Lăcrămioara Ilie. Știința Bacău: Uricaru – Manoilă 12, Grigoriu 4, Faig 4, Ciobanu 3, Croitoriu 3, Verșescu 1, Iștoc, 1, Andrieș, Pădurariu, Aholtoae, Tală, Onofrei. Antrenori: Ion Arsene, Georgiana Vîntu.

Știința Bacău: Uricaru, Robu – Aholtoae 9, Manoilă 4, Ciobanu 4, Croitoriu 2, Verșescu 2, Andrieș 2, Faig, Grigoriu, Iștoc.

Antrenori: Ion Arsene și Georgiana Vîntu. Știința Bacău – UAIC CNOT Iași 23-27 (11-15) Știința Bacău: Uricaru 1 gol, Robu – Manoilă 5, Ciobanu 4, Tală 4, Faig 3, Grigoriu 2, Andrieș 1, Iștoc 1, Verșescu 1, Pădurariu 1, Bucă, Aholtoae. Antrenori: Ion Arsene, Georgiana Vîntu.

CNOT Iași: Popa – Lupu 13, Nica 5, Sandu 4, Terciu 3, Manea 2, Dumitriu, Văduva, Stratulat. Antrenor: Veniamin Lupan. *În etapa din 10 noiembrie, AHCM Slobozia-Știința Bacău 44-18.

CLASAMENTUL 1.HCM Slobozia

8 7 0 1 241-175 21p

2.Neptun Constanța 8 5 1 2 257-204 16p 3.HCF Piatra Neamț 8 5 1 2 219-199 16p 4.Dunărea Brăila 8 2 1 5 203-226 7p 5.CNOT Iași

8 2 0 6 172-249 6p

6.ȘTIINȚA BACĂU 8 1 1 6 188-227 4p

HCF Piatra Neamț – Știința Bacău 33-23 (16-10) HCF Piatra Neamț: Fârțescu, Munteanu – Oancea 12, Miron 6, Dorneanu 6, Roșca 3, Boloca 3, Dâdă 2, Creangă 1, Popa. Antrenor: Dan Valentin. Știința Bacău: Uricaru, Robu – Manoilă 5, Ciobanu 5, Aholtoae 5, Croitoriu 4, Faig 3, Verșescu 1, Andrieș, Onofrei, Iștoc, Bucă, Pădurariu. Antrenori: Ion Arsene, Georgiana Vîntu.

Dunărea II Brăila – Știința Bacău 21-23 (109) Dunărea II Brăila: Micu, Caraman – Ichim 8, Coteț 6, Vrabie 2, Teodor 2, Popa 1, Luca 1, Sala 1, Epureanu, Oprea. Antrenor: Cristian Preda.

pag 9

CONTEXTELE JURNALISTICE ALE SPORTULUI

O cunoscută jurnalistă e pe podium la un sport din România: Vicecampioană la culturism!

Omul de televiziune, Aurina Petrea-Știrbu, performează și în sport. De curând, cunoscuta jurnalistă din Vaslui a devenit vicecampioană națională la culturism și fitness, competiție ce a avut loc la Sibiu. ”Să fii printre cei mai buni sportivi din țară deja e un câștig imens. Te poți numi învingător. Nu contează pe ce loc te-ai clasat”, a spus Aurina Petrea-Știrbu. Această performanță îi dă încredere pentru viitoarele competiții. ”La culturism suntem ca o familie. Ne încurajăm între noi, atunci când suntem pe scenă, suntem mereu cu zâmbetul pe buze, iar pe scenă, încercăm să dăm tot ce e mai bun, juriul fiind cel care desemnează. Pot spune că e o luptă continuă cu mine însămi. Nu am adversari”, a completat Aurina. Ea îi mulțumește soțului, Emilian Știrbu, care îi este și antrenor: ” El mă sprijină în tot ce fac. El este lângă mine atunci când mi-e greu. El îmi dă putere să merg mai departe și să fac față la tot. Rezultatul obținut este al lui.

Merită toate aprecierile”.

Jurnalista recunoaște că de când a intrat în sportul de performanță la culturism, stilul ei de viață s-a schimbat total: ”Am ajuns la acest nivel datorită multor sacrificii. Am fost nevoită să renunț la dulciuri, să țin cont de un anumit program de antrenament, să ajung la timp la antrenamente, să am propriul program de nutriție, să am o anumită dietă. E

un volum de muncă imens, însă nu îmi pare rău”.

Aurina Petrea-Știrbu are un sfat și pentru generațiile mai tinere: ”Îi îndemn pe tineri și nu numai să facă sport, să iubească mișcarea. În primul rând, fac asta pentru propria sănătate”.

”Fotbal infinit” se joacă pe teren Cel mai recent film al regizorului vasluian Corneliu Porumboiu, ”Fotbal infinit”, a fost transpus în realitate de fotbaliștii de la Rapid Brodoc, care au ținut cont de reguli noi. Laurențiu Ginghină, eroul principal din cel mai recent film al regizorului Corneliu Porumboiu, ”Fotbal infinit”, a pus față două echipe de amatori din Vaslui, pentru a juca fotbal după regulile impuse de acesta. ”Am ținut să punem în practică regulile prezentate în film. Spre deosebire de peliculă, unde le-am complicat, aici le-am simplificat și le-am adus la un nivel practic, jucabil, cum s-ar spune”, a declarat Laurențiu Ginghină.

La Vaslui, meciul demonstrativ s-a disputat între echipele de veterani și tineret de la Rapid Brodoc și s-a încheiat cu scorul de 7-3. Noul fotbal a avut parte de o primire extrem de pozitivă și în Franța. În acest moment se depun eforturi pentru organizarea unui meci demonstrativ după regulile noului fotbal și la Paris, cu participarea unor vedete ale fotbalului francez. ”Până la jocul din Franța, vom organiza pe 14 noiembrie, la Sevilla, Spania, cel de-al cincilea joc după regulile noi. Va fi o premieră mondială, fiind primul meci cu jucători profesioniști în activitate”, a completat actorul, salariat al Instituției Prefectului Vaslui. Laurențiu Ginghină este personajul principal al filmului ”Fotbal infinit” și creatorul unui nou tip de fotbal, din care s-a eliminat regula ofsaidului și au fost adăugate marcaje pe teren, plus alte reguli, extrem de simple. ”Fotbal infinit” a fost lansat în februarie, la Festivalul de film de la Berlin.

Pagină realizată de Cristian LAPA (UZPR)

pag 10

ATLETISM

SOARE PESTE TOT!

Naționalele destinate seniorilor, tineretului și juniorilor au adus cluburilor băcăuane patru medalii, două dintre acestea de aur.

Seniori: Locul 1 – Soare Nicolae Alexandru, CS Știința Bacău/ CSM Bacău, 29:32.89 Locul 3 – CS Știința Bacău (Soare Nicolae Alexandru, Bîșcă Claudiu, Amarandei Alexandru, Ioan Florin Mădălin) Tineret: Locul 3 – CS Știința Bacău (Pleșa Ștefan, Turlea Alexandru Florin, Popa George Cosmin, Slăvoiu Alexandru) Juniori 1: Locul 1 – Olenici Angela Veronica, CSM Onești, 13:31.49.

pentru siteul oficial al Federației Române de Atletism următoarele: „A fost vreme bună de fugă. Am alergat în Pădurea Rediu. Am urcat undeva la șase, șapte sute de metri, un traseu foarte frumos. A fost diferență de nivel undeva la 200 de metri. Îmi propun să fiu în formă la Brașov.

Acum sunt încă în creștere. A fost tot mai bine de la o cursă la alta. Nu am avut probleme în cursă. Mă pregătesc pentru un nou Cros, 15 noiembrie la Brașov. Vreau să câștig în premieră acolo. În urmă cu doi ani am fost pe doi, iar anul trecut am fost pe 3, după kenieni. Nicolae Soare este antrenat de Cristina Alexe (în foto) și a alergat la echipe pentru CS Știința Bacău, iar la individual pentru CSM Bacău.

După cursa victorioasă, Nicolae Soare avea să declare

Victor Eugen MIHAI (UZPR)

pag 11

FOTBAL, LIGA A II-A

Vraciu, „lunetistul” de la 11 metri „Aviatorii” au urcat de locul 17 pe locul 14 în clasamentul ligii secunde grație victoriei obținute în etapa a XV-a, în deplasare la ACS Poli Timișoara. La finalul jocului băcăuanii s-au impus cu 2-1 chiar dacă la pauză tabela de marcaj afișa un rezultat favorabil gazdelor. Interesant este faptul că cele trei goluri au fost marcate din penalty, gazdele punctând în minutul 7 prin Octavian Drăghici, băcăuanii revenind în minutul 60 prin reușita lui Catălin Vraciu, cel care avea să stabilească scorul final în minutul 80. Partida dintre bănățeni și „aviatori” a fost una cu „cântec”, arbitrul întâlnirii, Paul Unimătan din Zalău a fluierat finalul partidei, revenind asupra deciziei sale și reluând jocul. În aceste condiții unii jucatori au trebuit să revină pe teren de la vestiare. Aceasta este cea de-a doua victorie sub comanda lui Florin Bratu, Aerostar acumulând 15 puncte, urmând ca etapa următoare (10 noiembrie) să primească vizita celor de la UTA.

În superioritate numerică, nu aveam voie să nu câstigăm. Cam cu zece minute înainte de final, a venit al doilea penalty transformat de mine și care a stabilit rezultatul final: 2-1 pentru Aerostar.

O victorie meritată, o victorie care ne dă oxigen si ne scoate din zona roșie a clasamentului.

-Ai avut emoții la vreunul din penalty-uri?

-Nu. Sunt destul de stăpân pe mine în situații de genul acesta. Am așteptat ca întotdeauna să plece portarul și apoi am șutat. La cea de-a doua lovitură de la 11 metri, l-am întrebat pe Vali Buhăcianu dacă nu vrea să bată el, însă mi-a spus că mai bine dau tot eu. Să știți că nu am ratat niciodată un penalty în liga secundă! La Liga a III-a, am mai dat greș, dar aici, nu.

-Apropo: ai ajuns la opt goluri, din care cinci din penalty-uri. Anul trecut ai fost golgheterul Ligii a III-a, la fel cum s-a întâmplat și în 2011. Nu-ți face cu ochiul și titlul de golgeter în Liga a II-a?

– Într-un fel, da, însă eu am pus întotdeauna Dan SION (UZPR) rezultatele echipei înaintea interesului personal. Înainte de meciul de la Timișoara, antrenorul E infailibil de la 11 metri. Cinci lovituri, tot Florin Bratu îmi spunea că echipa are nevoie de atâtea reușite. Ultimele două au venit sâmbătă, la golurile mele. Zâmbind, i-am răspuns că prefer să Timișoara, contra celor de la ACS Poli și au permis batem cu 1-0 și să dau pasă de gol. A continuat Aerostarului nu doar să întoarcă rezultatul de la să-mi amintească despre faptul că un atacant 0-1 la 2-1 ci să și evadeze din zona retrogradarii. trebuie să manifeste și o doză de egoism. „Dubla” realizată de Catălin Vraciu de la punctul -Chiar, ce a adus nou Florin Bratu? cu var îi confirmă acestuia statutul de specialist și -Multe. Suntem mai bine organizați, cel îi conferă, totodată, rolul de salvator. După ce, în puțin pe faza de apărare. Și nici nu ne mai prinde sezonul trecut, golurile lui Vraciu- din penalty și din adversarul descoperiți, nu mai sunt spații așa de acțiune- au permis „aviatorilor” să urce în Liga a mari între linii. În plus, Florin Bratu este și un foarte II-a, acum, salvarea Aerostarului depinde în mare bun motivator. Eu, personal, parcă mă hrănesc cu măsură de realizările atacantului cu numărul 11. sfaturile pe care mi le dă. Uneori, parcă nici nu-mi -Cătă, cum a fost la Timișoara? vine să cred că îl am ca antrenor la Aerostar.

– Rău la început, bine la sfârșit. N-am -Urmează meciul cu UTA. UTA care tocmai început deloc OK meciul; parcă nu eram noi. A a pierdut cu 4-0 acasă, cu „U” Cluj. venit și golul lor de 1-0 și astfel am intrat la pauză -Este clar că UTA are ceva probleme, dar asta în dezavantaj. nu face ca meciul cu ei să fie mai ușor. Important -Ce v-a zis Florin Bratu? este ca noi să păstrăm aceeași concentrare și să -Că dacă jucăm așa, nu avem nicio șansă. arătăm aceeași determinare, mai ales că jucăm Apoi, am început cu toții să spunem că trebuie să acasă. Trei victorii la rând ar suna foarte bine! ne revenim și că în mod sigur nu vom mai juca la fel și în repriza a doua. *În etapa din 10 noiembrie, Aerostar Bacău-Și v-ați revenit.

UTA 1-0 (1-0) -Am intrat mai montați, am început să punem presiune și am reușit să egalăm în urma unei faze *În pagina 13, secvențe de la partida la care, pe lângă penalty-ul acordat nouă, arbitrul Aerostar Bacău-Ripensia Timișoara (2-0) l-a eliminat pe Melinte pentru al doilea galben. Foto:Ionuț BRÂNZEI

pag 12

pag 13

FOTBAL (F), LIGA a 2-a

PISICILE ÎNCĂ VISEAZĂ ACOPERIȘURI *FC Măgura 2012 Bacău- ACS Viitorul Reghin 1-1 FC Măgura 2012 Bacău “Pisicile Roșii”: 1 Andra Elena Cernat – 9 Maria Pantiru, 6 Irina Lenuta Andries, 3 Anca Elena Pintilie, 18 Diana Maria Burca, 2 Larisa Elena Botezatu, 8 Ana Maria Barbulisteanu (’81 20 Adina Costina Cernat), 15 Andreea Ionela Bujor, 16 Ioana Roxana Mateuta (C), 11 Raluca Daniela Ciubotaru, 14 Sabina Cojan. Rezerve neutilizate: 15 Narcisa Ioana Zadea, 17 Corina Elena Chermus, 5Diana Alexandra Rotaru Antrenor: Remus Cojocaru ACS Viitorul Reghin: 1 Izabela Korpos – 2 Alexandra Diana Pop, 3 Mihaela Lica, 4 Adelina Madalina Luca, 5 Adriana Maria Farcas (C), 6 Iulia Alexandra Bucur, 7 Simona Maria Preda, 8 Bianca Cristina Butiurca, 9 Tania Ioana Agache, 10 Mituta Simion, 11 Daniela Denisa Costea. Rezerve neutilizate: 14 Morena Antonia Breja Antrenor: Vasile Costan Etapa a 6-a, alte rezultate: Selena SN Constanța – Vasas 2 Femina Odorhei 0-2 (0-0) Atletic Onix Rm. Sărat – Navobi Iași 0-2 (0-0) Vulpițele Galbene Roman – Ladies Tg. Mureș 4-2 (3-2) Foto-text: Ionuț BRÂNZEI

pag 14

CLASAMENTUL 1. Vasas 2 Femina Odorhei 2. Atletic Onix Rm. Sărat 3. Selena SN Constanța 4. ACS Viitorul Reghin 5. Vulpitele Galbene Roman 6. Navobi Iași 7. Ladies Tg. Mureș 8. FC Măgura 2012 Bacău

6 4 2 0 22-2 +20 14p 6 3 2 1 8-5 +3 11p 6 3 1 2 9-8 +1 10p 6 2 2 2 12-21 -9 8p 6 2 1 3 10-16 -6 7p 6 2 0 4 7-10 -3 6p 6 1 2 3 9-13 -4 5p 6 0 4 2 6- 8 -2 4p

O inedită ,,călătorie între cer şi pământ”, în stațiunea de la poalele Măgurii Societatea Naţională a Sării S. A. (Salrom), în colaborare cu Primăria orașului-stațiune Târgu-Ocna și Asociația Sportivă ,,TransAlpin Bike”, a organizat în perioada 29-30 septembrie 2018, ediția a șasea a Concursului de Trail Run Marathon și Mountain Bike Cross-Country ,,Călătorie între Cer și Pământ”, la care au participat aproape 300 de sportivi din întreaga țară. Pe lângă originalitatea și unicitatea sa, această competiție, singura din țară care se desfășoară și la suprafață și în subteran, într-o mulțime de situații și într-o grămadă de locuri, a inclus în programul său, de la an lan, noi probe. Astfel, dacă în programul întrecerilor de anul trecut a fost adăugată proba de Trail Run, pe lângă proba de ciclism MTB, anul acesta s-a introdus proba de Maraton Trail Run, în care alergătorii au avut la alegere, unul dintre următoarele trasee: Cros 10 km, Semimaraton 21 km și Maraton 42 km. Probele de alergare s-au desfășurat sâmbătă, 29 septembrie, în mare parte pe același traseu ca cel de bicicletă, cu start din Piațeta Primăriei. Traseul de Cros 10 km a avut loc în oraș pe un traseu dus-întors, dar și acesta a intrat pe tunel în subteran unde au făcut o buclă înainte de a se întoarce la suprafață. Traseul de Semimaraton 21 km s-a desfășurat în mare parte în natură, iar distanțele au fost de 13,2 km în outdoor, din care o mică parte prin oraș, apoi restul peste dealuri, pe poteci și prin păduri, și 7,5 km pe tuneluri în subteranul minei.

Traseul de Maraton 42 km este considerat cel de 21 km parcurs de două ori. Așadar, cei înscriși la această distanță trebuiau să traverseze de două ori potecile de peste dealuri și de prin păduri. În plus, aceștia aveau ocazia să facă și o cură de aerosoli în salină!

Din păcate, nicio înscriere. Poate, anul viitor... Startul în probele de ciclism MTB Cross-Country s-a dat duminică, 30 septembrie, tot din Piațeta Primăriei. Traseul a avut o lungime totală de 15 km, din care 7,5 km la suprafață și 7,5 km în sbteranul minei de sare, la o adâncime de 240 metri!

Timp de 120 minute concurenții au trebuit să parcurgă cât mai multe ture de 15 km, câștigătorul fiind declarat cel care face cât mai multe ture. Diferanța de nivel a fost de aproximativ 527m / tur.

În oraș, traseul a avut loc pe străzi asfaltate sau cu piatră cubică, pe o distanță de 3,5 km.

Offroad, traseul s-a desfășurat pe drumuri forestiere cu pietriș și pământ, pe drumuri și poteci de iarbă și pământ, distanța parcursă fiind de 4,6 km. În Salina, traseul s-a derulat pe tunelul de acces auto care are o lungime de 3,1 km. Acesta a fost parcurs de două ori, o dată la coborâre și o dată la urcare. În salina propriu-zisă traseul a avut o lungime de aproximativ 600 metri și s-a desfășurat pe o suprafață de sare relativ alunecoasă, distanța totală parcursă în subteran fiind de aproximativ 7 km.

Punctul cel mai înalt al traseului a fost la 533 m altitudine, iar la final, concurenții au coborât în Piațeta Primăriei, după ce au trecut și prin holurile clădirii Primăriei Târgu-Ocna. Concursul se dorește a fi unul de promovare nu doar a sportului în general, ci și a turismului în zona orașului Târgu-Ocna. Acesta este și motivul pentru care organizatorii îi invită pe vizitatori să profite de acest eveniment sportiv, pentru a petrece mai multe zile aici. Astfel, aceștia vor avea ocazia să descopere zone deosebite, care pot fi parcurse la pas, pe bicicletă sau în alergare ușoară, în afara concursului.

Clasamente Probe alergare 10 Km Feminin 18-29 ani Locul 1, Viviana Lucia Ionescu (Moreni), 00:50:17; Locul 2, Magdalena Oceanu (București), 00:52:15; Locul 3, Andreea Roxana Olaru (Slănic-Moldova), 01:06:19.

10 Km Feminin 30-39 ani Locul 1, Ana Maria Rusu (Focșani), 00:48:46; Locul 2, Cristina Stăncilă (Onești), 00:50:53; Locul 3, Livia Demușcă (Onești), 00:50:57.

10 Km Feminin +40 ani Locul 1, Elena-Mihaela Anton (Slănic-Moldova), 00:44:57; Locul 2, Dănuța Dreghici (Onești), 00:53:20; Locul 3, Claudia

pag 15

Dediu (Ruși-Ciutea, Bacău), 01:02:10.

21 Km Feminin 18-29 ani Locul 1, Ionela-Sabina Macovei (Rădăuți), 02:52:09; Locul 2, Maria-Teodora Secul (Târgu-Ocna), 02:53:19; Locul 3, Isabelle Lupică (București), 03:27:00.

21 Km Feminin 30-39 ani Locul 1, Katalin Szigyarto (Târgu-secuiesc), 02:09:34, Locul 2, Maria Vasilica (Bacău), 02:10:20; Locul 3, Andreea Corneanu (Botoșani), 02:19:47.

21 Km Feminin +40 ani Locu 1, Tunde Dombi (Sfântu-Gheorghe), 02:19:47; Locul 2, Emilia-Claudia Cristea (Onești), 02:13:40; Locul 3, Elena Avasilichioaiei (Botoșani), 02:21:37.

10 Km Masculin 18-29 ani Locul 1, Ovidiu Movilă (Târgu-Neamț), 00:43:33; Locul 2, Gabriel Lăzărescu (Botoșani), 00:48:07; Locul 3, Ștefan Matei (Adjud), 01:08:09.

10 Km Masculin 30-39 ani Locul 1, Vasile Tătaru (Odobești), 00:44:14; Locul 2, Cristian Spoială (Suceava), 00:44:27; Locul 3, Marian Tătaru (Odobești), 00:50:12.

10 Km Masculin +40 ani Locul 1, Ciprian Bezerău (Bacău), 00:44:19; Locul 2, DanMăntăluță Constantin (Botoșani), 00:44:35; Locul 3, Adrian Gherguți (Roman), 00:45:29.

21 Km Masculin 18-29 ani Locul 1, Bogdan Duca (Bacău), 01:33:13; Locul 2, BogdanDumitru Pădureanu (Bacău), 01:36:33; Locul 3, Ștefan Serea (Dofteana), 01:41:54.

21 Km Masculin 30-39 ani Locul 1, Cristian Marian Moșoiu (Brașov, legitimat la CSA ,,Steaua București”), 01:27:21; Locul 2, Florin Jitaru (Brașov), 01:39:41; Locul 3, Tihamer Magyari (Gheorgheni), 01:41:52.

21 Km Masculin +40 ani Locul 1, Laszlo Szigyarto (Târgu-secuiesc), 01:43:55; Locul 2, Robert Dumitru (Focșani), 01:50:13; Locul 3, Ionel-Dorian Șoșu (Focșani), 01:53:52.

Probe MTB Cross-Country MTB Masculin 18-29 ani Locul 1, Tibor Barabasi (Târgu-Mureș), Lap 1: 00:40:04. / Lap

pag 16

2: 00:42:09. / Lap 3: 00:43:39; Locul 2, Gabriel Ivanov (Tulcea), Lap 1: 00:44:13. / Lap 2: 00:45:29. / Lap 3: 00:47:30; Locul 3, Vlad-Valentin Pintea, Lap 1: 00:44:17. / Lap 2: 00:46:05. / Lap 3: 00:47:28.

MTB Masculin +40 ani Locul 1, Laszlo Elekes (Gheorgheni), Lap 1: 00:40:56. / Lap 2: 00:43:05. / Lap 3: 00:43:20; Locul 2, Marius Ionașcu, Lap 1: 00:41:54. / Lap 2: 00:44:09. / Lap 3: 00:45:31; Locul 3, Silviu Poidea (Tulcea), Lap 1: 00:43:02. / Lap 2: 00:44:10. / Lap 3: 00:45:43.

MTB EliteMasculin Locul 1, Bogdan Duca (Bacău), Lap 1: 00:39:14. / Lap 2: 00:39:43. / Lap 3: 00:41:05; Locul 2, Daniel-Marius Roșioru (Brașov), Lap 1: 00:40:51. / Lap 2: 00:43:01. / Lap 3: 00:43:23; Locul 3, Valentin Iancu (București), Lap 1: 00:46:33. / Lap 2: 00:46:58. / Lap 3: 00:47:47.

MTB Feminin 18-29 ani Locul 1, Kis Vakaria (Lăzarea, Hargita), Lap 1: 00:52:56. / Lap 2: 00:55:26. / Lap 3: 00:57:15; Locul 2, Edit Vakaria (Lăzarea, Harghita), Lap 1: 00:51:21. / Lap 2: 00:55:07. / Lap 3: 01:10:13; Locul 3, Maria-Mihaela Crăciunescu (Mitocu Dragomirnei, Suceava), Lap 1: 01:03:43. / Lap 2: 01:09:48.

MTB Feminin 30-39 ani Locul 1, Otilia Dantiș (Roman), Lap 1: 01:02:27. / Lap 2: 01:09:19; Locul 2, Carmen-Mihaela Ispas (Făgăraș), Lap 1: 01:08:53. / Lap 2: 01:12:32; Locul 3, Katalin Szigyarto (TârguSecuiesc), Lap 1: 01:10:48. / Lap 2: 01:12:52.

MTB Feminin +40 ani Locul 1, Emese Fodor (Odorheiu-Secuiesc), Lap 1: 00:49:50. / Lap 2: 00:52:04. / Lap 3: 00:54:29; Locul 2, Lavinia Iancu (Tulcea), Lap 1: 00:57:27. / Lap 2: 01:00:11. / Lap 3: 01:11:11; Locul 3, Ildiko Vakaria (Lăzarea, Hargita), Lap 1: 01:24:06. / Lap 2: 01:30:41.

Organizatori: Salrom S. A., Primăria Târgu-Ocna și Asociația Sportivă ,,TransAlpin Bike”.

Concursul este avizat de Federația Română de Ciclism.

Romulus-Dan BUSNEA (UZPR) Foto: Tody CONSTANTIN, Ana GEORGESCU

COMPLOT ÎMPOTRIVA NADIEI O ‘’bombă’’ activată după 30 de ani Avocatul canadian Richard ''Dick'' Pound, sportiv mediocru (cea mai bună performanţă a sa a fost un loc IV la J.O. de la Roma, la nataţie, cu ștafeta de 4x100 m mixt a Canadei), fost secretar general al Comitetului Olimpic Canadian în timpul Jocurilor Olimpice de la Montreal, în 1976 și, ulterior, vicepreședinte al Comitetului Internaţional Olimpic (1996 - 2000), declanșează - cu o deosebit de suspectă întârziere - un atac la adresa celei mai mari gimnaste a tuturor timpurilor, românca Nadia Comăneci, afirmând că ''pentru a nu scoate în evidenţă calificativele prea mari acordate sovieticelor, arbitrii au decis s-o noteze cu zece pe Nadia". Preluând această afirmaţie contrară adevărului, presa nord-americană a trecut la titluri-soc: "Zecele Nadiei, aranjat!" sau "Arbitrii necinstiţi au făcut-o pe Nadia perfectă!"

Acuzaţii usor de demontat Pentru a pune lucrurile la punct de la bun început, trebuie să precizăm că în iulie - august 1976, în timpul Jocurilor Olimpice de la Montreal, cele mai importante oficialităţi sportive canadiene, aflate permanent în miezul evenimentelor olimpice, erau presedintele Comitetului de Organizare a Jocurilor Olimpice - Roger Rousseau, directorul Satului Olimpic - Yvon Dubois si seful Serviciului Mass-media din cadrul C.O.J.O., Michel Labrosse, supranumit "omul care stie totul", în timp ce Richard Pound, ca secretar general al Comitetului Olimpic Canadian, avea sarcini exclusiv de natură protocoloară, îndeosebi la nivelul federaţiilor internaţionale și la nivelul conducerii fiecărei delegaţii sportive în parte. Dacă, totuși, a aflat ceva din culisele întrecerilor de gimnastică, de ce n-a facut atunci nici o declaraţie ? De ce a așteptat aproape patru decenii?

Trebuie precizat că, din toate declaraţiile șocante ieșite din claviatura lui Dick Pound, una singură ar fi adevărată, dacă formularea ei ar fi fost corectă. Canadianul-bombă afirmă că ''execuţia româncei (Nadia - n.n.-) a fost excelentă, iar cum arbitrii acordaseră deja note prea mari până atunci, nu au mai avut incotro și i-au dat zece''. Este adevărat că, sub presiunea puternică a arbitrelor sovietice și estgermane și, mai ales, sub presiunea președintelui de atunci al Comitetului Internațional Olimpic, sovieticul Iuri Titov, în concursul feminin s-au acordat la Montreal, în general, note mai mari decât fuseseră acordate până atunci într-un concurs olimpic, pentru a facilita astfel drumul gimnastelor sovietice spre prima treaptă a podiumului de premiere în concursul pe echipe, dar, în acest context, afirmaţia corectă a canadianului ar fi trebuit să fie următoarea: Arbitrele au notat surprinzător de generos evoluţia șovăielnică a gimnastei Nelli Kim, la paralele, fiind apoi obligate să-i acorde cel puţin 0,5 puncte în plus Nadiei Comăneci, pentru o evoluţie perfectă, ceea ce a condus, strict aritmetic, la nota 10.00, pentru care computerul nici nu fusese pregătit, iar revoluţia care s-a produs în rândul delegaţiei sovietice (si a celei est-germane) după afișarea primei note maxime, dovedește cu prisosinţă că nota acordată Nadiei i-a pus pe jar. Vom dovedi ceva mai jos cum au stat cu adevărat lucrurile, atunci, la Montreal.

Prima conspiraţie de la Montreal 12 iulie 1976. La Montreal plouă intermitent. Cei aflaţi,

însă, în Sala ''Forum", la marea demonstraţie oferită de cele mai bune gimnaste din lume, au uitat repede de vremea de afară, încălziţi de evoluţia gimnastelor românce, în frunte cu Nadia Comăneci. Cei mai mulţi dintre spectatori veniseră îndeosebi pentru Nelli Kim și Ludmila Turisceva, dar au ieșit din sală plini de entuziasm, continuând s-o aplaude pe Nadia! Ziarul ''Montreal Matin'' scria, a doua zi: ''Nadia a fost formidabilă la toate cele patru aparate. Publicul a rămas pur si simplu în admiraţie, în faţa siguranţei, forţei si graţiei micuţei românce ...'' Seara, târziu, unsprezece arbitre se întâlnesc la o ''consfătuire de taină'', prezidată, pe rând, de Iuri Titov - presedintele C.I.O., Ellen Berger – președinta Comisiei Tehnice Feminine a Federaţiei Internaţionale de Gimnastică și de arbitra internaţională Larissa Latînina. A fost definitivată atunci strategia de demolare a gimnastelor românce? Răspunsul ar putea fi afirmativ.

Cum s-a ajuns la "Nota pentru Dumnezeu''?

18 iulie 1976. Toate cele 18.000 de locuri din Sala ''Forum'' fuseseră ocupate cu patru ore înaintea începerii concursului. Fiecare echipă urma să concureze la un aparat, prin rotaţie, conform tragerii la sorţi. Reprezentativa României a rămas ultima în concurs, la paralele. Teodora Ungureanu e notată cu 9.90. Urmează Nadia: evoluţie de kinogramă, desfășurată într-un ritm ameţitor, cu o precizie și o siguranţă de domeniul incredibilului, în pofida unui grad de dificultate sinucigaș, o ieșire fenomenală și o aterizare ''înfiptă", fără nici cea mai mică ezitare! Ziaristul canadian Gilles Marcote avea să descrie astfel momentul imediat următor, a doua zi, în cotidianul ''Montreal Matin'': ''Nerăbdarea crește. De ce întârzie, oare, arbitrele? Ce s-a întâmplat? Lumea clamează :''Zece! Zece!...'' În sfârșit, bang, clopotul anunţă iminenta apariţie a notei. Un 10 mare se aprinde pe tabela electronică! Lumea se scoală în picioare, ovaţionează. Perfecţiunea a fost văzută în Sala ''Forum'', pentru că nota 10 înseamnă perfect!'' Nadia învinsese și computerul, care nu fusese programat pentru nota maximă și a fost nevoit să afișeze nota 1.0! Larissa Latînina sare, foarte nervoasă:''Perfecţiunea nu există!

Comăneci a fost, într-adevăr, senzaţională, dar n-a fost perfectă, nu există perfecţiune în gimnastică, nota 10 e pentru Dumnezeu!'' Prima pagină a cotidianului ''Montreal Matin'' e dominată de o uriașă fotografie a Nadiei, sub titlul ''Zece din zece pentru Nadia'' și, dedesubt, ''Nadia Comăneci este perfecţiunea!'' Iar fosta campioană americană, arbitra internaţională Cathy Rigby Mason, exclama: ''Arbitrele sunt în găleată! Au început prin a da note foarte mari, iar Nadia a fost evident superioară tuturor gimnastelor, fără nici o excepţie, asa că arbitrele n-au avut altceva de făcut decat să-i dea nota maximă. Personal, sunt sigură că Nadia Comăneci merita 10 ...'' (declaraţie reluată, ulterior, de influenta revistă americană ''Newsweek'', în numărul din 2 august 1976). Iar Jim McKay scria în revista ''Time'' că ''... Nadia a înotat într-un ocean de aer, demonstrând tuturor cum arată perfecţiunea''. Nadia și-a continuat apoi, cu aceeași dezinvoltură, seria notelor maxime, reușind să obţină 7 note de 10, dintre care patru la paralele, aparat la care a stabilit și un record imbatabil în finalele pe aparate: 20.00 puncte, maximum posibil!

pag 17

Ce efect a avut complotul sovietic ?

Complotul pus la cale de sovietici și est-germani în gimnastica feminină a avut ca principal efect, la Montreal, cucerirea titlului de campioană olimpică la echipe de către reprezentativa Uniunii Sovietice. Dar aceasta, nu atât prin notele foarte mari acordate gimnastelor, cât, mai ales, prin furtul pe faţă. Iată doar câteva argumente care susţin afirmaţia noastră. Cu o cădere la paralele (care a determinat, la reluare, ‘’sărirea’’ peste două elemente de dificultate) , Nelli Kim a fost notată cu 9.40, desi numai pentru cădere trebuia să fie depunctată cu 0.50 puncte, conform codului internaţional de punctaj aflat în vigoare la vremea respectivă, plus câte 0.25 puncte pentru fiecare dintre cele două elemente peste care ... sărise! Olga Korbut a fost notată cu 9.85 la paralele, după o serioasă dezechilibrare și eforturi disperate de a rămâne pe aparat, urmate de doi pași laterali la aterizare, iar Ludmila Turisceva a primit 9.80 la același aparat, cu un exercițiu surprinzător de lent, care conţinea doar un singur element de mare dificultate, făcând si un pas lateral la aterizare ! Teodora Ungureanu, calificată drept ‘’perfectă’’ la sol de către comentatorii sportivi, e notată doar cu 9.80 (notă huiduită minute în șir !), în timp ce, la acelasi aparat, Nelli Kim e gratulată cu 9.90, deși a avut o evoluție inferioară ș.a.m.d., ș.a..m.d. ... Sovieticii și-au atins scopul în proba pe echipe: 1. URSS 390,35 p – medalie de aur; 2.

ROMÂNIA 387,15 p – medalie de argint; 3. R.D.G. 385,10 p – medalie de bronz. Și-au atins scopul și în finala de la sol (unde au martelat-o fără milă pe Teodora Ungureanu), dar n-au reușit s-o stopeze pe NADIA, care a devenit PRIMA GIMNASTĂ PERFECTĂ ! Demersurile sovieticilor și ale sateliţilor lor ne-au reamintit adagiul «Păsărarul a căzut în laţ», iar faptul că - urcând iresponsabil, până la 9.95, nota unei gimnaste sovietice care comisese patru greșeli - au adus-o pe Nadia (execuţie fără nici o ezitare !) la 10.00 nu poate conduce, în nici un caz, la concluzia ridicolă că «zecele Nadiei «a fost aranjat».

Prietenia »). Pentru prima oară, reprezentativa de junioare a României întâlnea într-un concurs oficial « cele patru mari » ale gimnasticii europene, la nivelul junioarelor : U.R.S.S., R.D.G., Cehoslovacia si Ungaria. Pe echipe a câstigat, conform asteptărilor, experimentata reprezentativă a Uniunii Sovietice, având-o ca “port- drapel” pe “gimnasta minune” Nelly Kim, iar marile favorite ale concursului pentru individual compus și finalele pe aparate erau Nelli Kim, Raisa Biciukina, Elena Ostanina, Annelore Zinke si Kerstine Gerschau. Nadia Comăneci nu figura printre primele zece favorite. Ceea ce n-a marcat-o deloc în concurs, ba, dimpotrivă, a ambiţionat-o si mai mult, asa că... ordinea finală la individual compus a fost următoarea : 1. Raisa Biciukina, 2. NADIA COMĂNECI, 3. Nelli Kim... Nadia se revanșează, însă, în finalele pe aparate, cucerind medaliile

Care să fie motivaţia noului complot ? Încoronată oficial ca « SPORTIVA NUMARUL UNU A LUMII DIN TOATE TIMPURILE », unanim recunoscută ca « gimnasta perfectă », Nadia Comăneci candida pentru postul de reprezentant oficial al României în Comitetul Olimpic Internaţional, organism care pare să fie (cel puţin) reticent faţă de promovarea unui român printre membrii săi.

Se știe ce reacţie negativă puternică a stârnit candidatura lui Ion Țiriac, un alt sportiv de excepţie, care a dus numele României pretutindeni în lume. Acum urmează Nadia. Cum s-o demolezi, cum s-o împiedici să acceadă în Forumul Olimpic, după ce a triumfat într-o asemenea manieră în “Forumul” din Montreal ? Lovitura sub centură a fost inventată de secole. Canadianul Dick Pound o foloseste fără să roșească, acum, la începutul mileniului trei. Așteptăm reacţia marilor campioni ai sportului mondial. Oricare dintre ei poate deveni victimă. ‘’Frica de Nadia’’ « Fenomenul Nadia Comăneci » nu s-a născut la Montreal. Legenda Nadiei a început să se ţeasă cu mulţi ani înainte, în urma concursurilor internaţionale dedicate celor mai mici gimnaste din ţările socialiste si nu numai.

In iulie 1972, Palatul Sporturilor din Sofia a găzduit «Cupa Speranţelor Olimpice» (devenită ulterior « Cupa

pag 18

de aur la paralele și bârnă și medaliile de argint la sărituri și sol. « Frica de Nadia » s-a născut atunci și s-a amplificat după sirul impresionant de succese la următoarele ediţii ale « Cupei Prietenia » și ale « Cupei Kuniki », din Japonia (unde concurau și gimnastele din « ţările capitaliste »), cărora li s-au adăugat puternicile ecouri internaţionale după triumful total al Nadiei la Internaţionalele de gimnastică ale României, din 14 aprilie 1973, unde Nadia Comăneci a cucerit toate cele 5 medalii de aur puse în joc ! Urmează trei medalii de aur si o medalie de bronz la « Cupa speranţelor olimpice » de la Leipzig (unde Nadia o devansează net pe Nelli Kym !) și alte opt succese pe linie în concursuri internaţionale de anvergură, oficiale sau amicale, printre care ediţia Phenian (august ’74) a « Cupei Prietenia », în care nu numai Nadia și Teodora Ungureanu, ci întreaga echipă de junioare a

României a triumfat, devansând puternicele reprezentative ale R.P.D. Coreene, R.D.G. si U.R.S.S., clasate, în această ordine, în urma reprezentativei noastre. Apăruse un nou pericol pentru gimnastica sovietică : ECHIPA ROMÂNIEI ! « Frica de Nadia » s-a amplificat și după acel faimos « triumf în ilegalitate » reușit de Nadia în sala pariziană « Ile des Vents », imediat după C.M. de la Varna, din ’74, triumf care a turnat plumb în picioarele gimnastelor sovietice, anunțând, cu aproape un an înainte, « marea explozie de la Skien », unde, la primul ei concurs oficial la senioare, Nadia a reușit să răstoarne toate calculele și să uluiască întreaga lume a gimnasticii mondiale, cucerind patru medalii de aur și una de argint ! Atunci s-a zămislit și s-a consolidat “cooperativa sovieto - est germană – ceho - ungară “, care urmărea stoparea “Fenomenului Comăneci” și un sprijin reciproc în cursa pentru medalii, prin ‘’lucrarea” gimnastelor românce de către toate arbitrele din « blocul socialist european », la care au aderat ulterior și arbitrele din Bulgaria și Polonia. « Cheia » unui pronostic exact La începutul lunii iunie 1976, cu doar șase săptămâni înaintea deschiderii oficiale a Jocurilor Olimpice de la Montreal, am fost rugat de cunoscutul poet ieșean Nicolae Turtureanu, fost coleg de an în facultate, să scriu pentru revista literară « Cronica » un reportaj consacrat gimnastelor care urmau să plece la Montreal. M-am conformat imediat și, în numărul său din 16 iulie 1976, sub titlul « Un milion de ore pentru desăvârșire », revista « Cronica » a publicat un amplu reportaj, încheiat cu pronosticul pe care-l oferisem, la cerere, și reputatei arbitre internaţionale Maria « Mili » Simionescu, vicepreședinta Comisiei Tehnice Feminine a Federaţiei Internaţionale de Gimnastică : ”Trei medalii de aur – individual compus, paralele și bârnă – , o medalie de argint și două medalii de bronz, numai la gimnastică feminină ! ‘’ Replica reputatei arbitre a fost « Să v-audă Dumnezeu, așa cum v-a auzit la Skien ! » Riscul reporterului era imens, pentru că bârna și paralelele sunt cele mai dificile aparate, unde se « contabilizează » cele mai multe ratări, iar gimnasta care ratează la un singur aparat iese, de regulă, din calculul medaliilor la individual compus, oricât de bună ar fi la celelalte trei aparate. Dar ceea ce s-a întâmplat atunci, la Montreal, e arhicunoscut : Nadia a devenit « prima gimnastă perfectă », cucerind trei medalii de aur - la individual compus, paralele si bârnă -, echipa României a cucerit argintul, palmaresul gimnastelor fiind întregit de medalia de argint cucerită de Teodora Ungureanu la paralele si de cele două medalii de bronz, cucerite de Nadia Comăneci la sol și de Teodora Ungureanu la bârnă !

Mărturisesc că, pe vremea aceea, eram atât de pasionat de gimnastică, încât cunosteam programul zilnic si forma de moment a tuturor marilor rivale ale fetelor noastre, dar și componenţa brigăzilor de arbitraj de la fiecare aparat (ceea ce conta foarte mult) și, în plus, intuisem că Nadia nu avea cum să rateze la nici un aparat, pentru că nu ratase la nici un antrenament, menținându-se mereu în formă maximă, ba, mai mult, nu avusese nici o dezechilibrare, iar exercițiile ei îmbinau cutezător și original coeficienţii foarte înalţi de risc cu un ritm ameţitor ale execuţiei și cu o încântătoare plastică a mișcării.

și a celorlalte gimnaste de elită din Onești și Bacău, de la începuturile carierei lor sportive până la ultimul lor concurs oficial. La începutul lunii iunie 1976, cu doar sase săptămâni înaintea deschiderii oficiale a Jocurilor Olimpice de la Montreal, subsemnatul (comentator sportiv al ziarului băcăuan « Steagul rosu ») a predat Editurii Sport - Turism manuscrisul cărţii « Nadia Comăneci, de la speranţă la perfecţiune. O cronică a devenirii », urmând ca, imediat după încheierea Olimpiadei canadiene, să adauge și « capitolul Montreal ». Blocată în câteva rânduri de cenzură, cartea n-a mai intrat la tipar, manuscrisul (completat la timp, conform contractului) fiindu-i înapoiat autorului abia la două luni după... Campionatele Mondiale de Gimnastică de la Praga, din 1986 ! Între timp, așteptând apariţia cărtii, am publicat în cotidianul ’’Scânteia tineretului” serialul “Scoala voinţei”, un serial în 30 de episoade (octombrie 1976 – sfârsitul lui ianuarie 1977). Încercările mele repetate de a publica această carte (în care am inclus, pe parcursul anilor, toate performanţele gimnastelor noastre, până la Olimpiada de la Moscova, inclusiv) s-au lovit de amânări în serie, cartea rămânând până astăzi în manuscris. Un manuscris drag inimii mele, pentru că în el se află toată istoria perioadei de aur a gimnasticii din judeţul Bacău. Ștefan OLTEANU (UZPR)

Un cronicar care a urmărit întreaga carieră a Nadiei ( ... şi o carte care n-a mai apărut !)

Semnatarul acestor rânduri a avut marea șansă de a urmări pas cu pas întreaga evoluţie a Nadiei Comăneci

pag 19

LUPTE

Campionatele Mondiale de lupte greco-romane veterani *Perm Rusia 5-7 octombrie 2018 Juncu Costel (CSM Bacău) medaliat cu bronz la ediția din 2017 (CM Plovdiv Bulgaria) categoria 100 kg, a reușit și în acest an să acceadă în finala pentru bronz a categoriei, clasându-se însă pe locul IV, după ce a condus aproape tot meciul. “E greu să iei medalie acasă la ruși, mai ales că regulamentul pentru această secțiune permite participarea a 2 sportivi ai țării gazdă la categoria de greutate, aceștia fiind sportivi consacrați de-ai lor. Sunt mulțumit că am participat la această ediție, foarte puternică, la care România a cucerit 2 medalii, și onorat că l-am cunoscut pe cel mai titrat luptător din toate timpurile, Aleksandr Karelin, o adevărată

legendă a acestui sport extraordinar”.

Sergey Ustimov-Rusia, contracandidatul lui Costel Juncu, i-a pus după meci medalia la gât sportivului nostru într-un gest de simpatie și fairplay.

Clasament primii 5, categoria 100 kg: 1.Zurab Tsikaridze - Georgia 2.Aleksandr Sergeevitch Arkhangelskii - Rusia 3.Sergey Ustimov- Rusia 4.Juncu Costel - România 5.Tom Rune Angel Ljosaak - Norvegia

O nouă generaţie Asta s-a văzut la etapa de Zonă a Campionatului Naţional de juniori mici ( Bacău - 05-07.10.2018 ) la care au participat peste 100 de sportivi de la cluburile din zona Moldovei ( Bacău , Suceava , Botoşani , Piatra Neamţ , Rădauţi şi Dumbrăveni ). Sportivi valoroşi, dornici de afirmare, foarte tineri (practic copii de 11-15 ani). “Cluburile municipale”, pregătite la acest nivel, de Ion Şarban şi Irinel Botez au obţinut nu mai puţin de 10 (zece) calificări pentru etapa Finală care se va desfăşura la finalul lunii la Oneşti ( 31.10 - 04.11.2018 ). Putem remarca succesul colaborărilor dintre antrenorii băcăuani , când munca în echipă îşi spune cuvântul scoţând în evidenţă, prin simbioză, calităţile şi atuurile fiecăruia, aducând plusvaloare activităţii de performanţă. Putem aminti aici generaţia foarte bună de sportivi formată de un club privat - AS Lupte Bacău (membrii fondatori Ion Şarban , Marius Botez şi Sorin Taşcă ) care, chiar de la debut, a urcat pe podiumuri în clasamentele Campionatelor Naţionale, promovând ulterior sportivi de valoare la SCM Bacău dar mai ales la Loturile Naţionale. AS Lupte Bacău este şi un exemplu (de bună practică) de club privat care a reusit, şi prin accesarea eficientă de fonduri de la autorităţile locale (Consiliul Local, Primăria şi Consiliul Judeţean Bacău, dar şi de la alte UAT din mediul rural), să parcurgă într-un timp relativ scurt traseul de la zero la înalta performanţă pe plan naţional şi internaţional, constituind o premieră în România în acest sens. Acelaşi fenomen se petrece acum reluând cu o nouă generaţie acest traseu, dar

pag 20

cu o participare mai numeroasă, la care s-a adăugat şi Irinel Botez, devenit între timp şi antrenor (component şi al Centrului Olimpic - Câmpulung Muscel), având ca atuuri, printre altele, tinereţea, inspiraţia şi experienţa (ca sportiv de performanţă). Mihaela Melinte (director SCM Bacău) a fost prezentă la acest eveniment, apreciind în direct evoluţiile tinerilor luptători băcăuani. Observăm cu această ocazie creşterea numărului de copii , prezenti în “cercul magic” al saltelei, de la Clubul Sportiv Municipal Bacău, care practic debutează semnificativ cu o serie de sportivi băcăuani - tineri practicanţi de lupte greco-romane: Calificaţi juniori 3 (14-15 ani) : 57 kg Botez Igor Andrei SCM Bacău 62 kg Manolache Adrian SCM Bacău

Loc I Loc II

Calificaţi juniori 4 (11-13 ani) : 26 kg Draga Dragoş CSM Bacău Loc I 26 kg Enculescu Alberto CSM Bacău Loc II 29 kg Coman Mario CSM Bacău Loc II 35 kg Botez Luca CSM Bacău Loc III 35 kg Rotaru Andrei CSM Bacău Loc IV 60 kg Manolache Ionuţ SCM Bacău Loc I 72 kg Pătrascu-Boghiu Alin CSM Bacău Loc I 78 kg Cobaschi Fabian SCM Bacău Loc I S. ION

Campionatul Național de gimnastică ritmică - junioare și senioare

DOBRO? DOBROEȘTI! În liniștea primelor ore ale unei tihnite zile de toamnă, în cocheta comună ilfoveană Dobroești, ascunsă după blocurile celebrului cartier bucureștean Panteliomon, are loc un „desant” pașnic de prințese echipate multicolor. Sunt participantele la Campionatul Național de junioare și senioare la gimnastică ritmică, găzduit în moderna sală a sporturilor „Unirea” din localitate în perioada 28-30 seprembrie 2018. Iau parte 22 de junioare și 9 senioare, venite de la cluburi din învecinatul „megalopolis” dâmbovițean, dar și din Ploiești, Iași, Arad, Baia Mare, Reșița, Târgu Mureș, Bistrița, Timișoara și Oradea. Însoțite de antrenoare, iar, în cazul gimnastelor de la Iași, de unicul antrenor bărbat de gimnastică ritmică din România, profesorul Constantin Radu, multe dintre gimnaste sunt urmate și de părinți, veniți să își vadă copila concurând la cel mai important eveniment anual al acestui sport. Concursul cuprinde o întrecere la individual compus, câte două obiecte în fiecare din primele 2 zile, ultima zi fiind rezervată finalelor pe obiecte. La junioare există și întrecere pe echipe, fiind 4 cluburi care au înscris cel puțin 3 sportive în concurs. Punctul central de interes îl reprezintă întrecerea senioarelor unde, în absența Anei Luiza Filiorianu, accidentată, se anticipează un duel echilibrat între Andreea Verdeș de la CSS Unirea Iași, deja senioară cu experiență, aflată în al treilea an de seniorat, și mai tânăra sa contracandidată Denisa Mailat (FOTO pag.24) de la CSA Steaua București, aflată în primul ei an la senioare, fără a fi excluse din duelul fruntașelor Sonia Ichim de la CSM Arad și Alice David de la CSA Steaua București.

De menționat că Andreea și Denisa au reprezentat România la Campionatul Mondial de gimnastică ritmică de la Sofia, desfășurat cu puțină vreme înaintea naționalelor, competiție unde, în mod oarecum surprinzător, deși mai tânără, Denisa s-a clasat superior Andreei (locul 38, față de locul 51), întrun concurs dominat autoritar, dar nesurprinzător, de Rusia.

La junioare, se anticipează tot un duel strâns, principalele protagoniste anunțându-se a fi cele două ploieștence, Denisa Stoian și Miruna Ciocîrlan de la CSM Ploiești (prima fiind, de altfel, selectată să reprezinte România la Olimpiada Tineretului de la Buenos Aires, ce avea să să desfășoare la o săpămână după naționale) și Laura Aniței de la CSS Unirea Iași, așteptări de evoluții frumoase fiind și de la Alenia Biringer de la CSM Arad sau Larisa Ristea de la CSS Reșița, sportive cu realizări deosebite la nivel de prejunioare. Și iată că începe concursul, în prezența doamnei Irina Deleanu, președinta federației noastre de specialitate, în România aceasta fiind, în mod original, distinctă de federația de gimnastică în ansamblu, astfel cum este pe plan mondial, precum și a doamnei Doina Stăiculescu, singura medaliată olimpică (argint) a țării noastre la Olimpiada de la Los Angeles din 1984 (e drept, în condițiile în care Uniunea Sovietică a boicotat acea ediție).

La junioare, concursul individual compus merge „ceas” pentru Laura Aniței (foto pag.23 stânga jos). Micuța ieșeancă, ce odinioară obișnuia să execute salutul militar pe podiumul de premiere, podium cu care este „prietenă” de foarte mulți ani, se impune după cele 4 obiecte în fața ploieștencelor, argintul revenind Mirunei Ciocîrlan, iar bronzul „argentiniencei” Denisa Stoian. Pe locul 4, Alenia Biringer, iar Larisa Ristea pe 6, locul 5 fiind adjudecat de surprinzătoarea Gabriela Constantin de la CSM Ploiești. În concursul pe echipe junioare, de altfel, CSM Ploiești iese pe primul loc. La senioare, asistăm la un veritabil regal de gimnastică ritmică oferit de Denisa Mailat, sportiva

„crescută” la Olimpia București de doamna Maria Gârbă, actualmente la CSA Steaua București sub îndrumarea aceleiași antrenoare, evoluând cu o determinare și siguranță fantastice, care nu i-au lăsat Andreei Verdeș nici o altă șansă decât aceea de a lua argintul la individual compus. Pe locul 3 se clasează Sonia Ichim, iar pe 4 Alice David (foto pag. 25, sus). În ultima zi, evoluează în finalele pe obiecte primele 8 gimnaste notate la fiecare dintre obiecte în cadrul concursului individual compus. La junioare, ploieștencele reușesc să își ia revanșa în fața ieșencei, împărțindu-și „frățește” medaliile de aur, câte 2 fiecare, Laura Aniței fiind totuși pe podium la fiecare obiect și obținând încă două medalii de argint și două de bronz, alături de aurul de la individual compus. De la anul, Denisa Stoian (foto pag.23, sus) trece la senioare, iar duelul dintre Laura Aniței și Miruna Ciocîrlan (foto pag.23, dreapta jos) e de așteptat să continue. Anticipăm că la acest duel sportiv va participa și Alenia Biringer, sportivă multipă campioană la prejunioare, care, acum la naționale, în primul ei an de juniorat a obținut pe lângă locul 4 la individual compus, alte trei clasări pe locul 4 în finalele pe obiecte. Larisa Ristea este o prezență specială pe covorul de concurs, impresionează prin grație și muzicalitate, numai ratările cu obiectele privând-o de o clasare superioară față de cea obținută acum la naționale (după locul 6 la individual compus, a mai obținut un loc 5, două locuri 6 și un loc 8 în finalele pe obiecte). În finalele pe obiecte de la senioare, Denisa Mailat ne arată în continuare un spirit de concurs fenomenal, câștigând toate finalele pe obiecte! Este, cu adevărat, „Super Deni”, așa cum, mai în glumă, mai în serios, o „alintă”, mai nou, chiar și președinta federației. Andreea Verdeș își mai adaugă la zestrea de medalii două arginturi și un bronz, Sonia Ichim (foto pag.

25, jos) cucerește, la rândul ei, tot 2 arginturi și un bronz, iar Alice David reușește și ea obținerea a două medalii de bronz. Aceste patru sportive au obținut toate medaliile pus în joc, diferența dintre ele și restul senioarelor actuale fiind categorică. Pe ansamblu, supremația Denisei Mailat la senioare, în primul ei an de seniorat, a fost impresionantă. „Super Deni” are toate „incredientele” necesare să ajungă în 2020 de pe actualul loc 38 de la Campionatul Mondial în primele 24 gimnaste ritmice ale lumii și să asigure prezența României în concursul de gimnastică ritmică de la Olimpiada de la Tokio, la o a doua ediție consecutivă, după participarea Anei Luiza Filiorianu de la Rio de Janeiro. Punctajul său la „all-around” din acest an de la naționale (70,250) este apropiat celui obținut de „Lizi” în anul olimpic 2016 tot la naționale (72,167). Dar până la Tokio o revedem pe „Super Deni”, împreună cu primele 6 clasate la toate categoriile de vârstă la concursurile naționale, la Cupa României, pe 15 noiembrie 2018. Se spune că acum două veacuri pe locul actualei comune Dobroești s-au stabilit bulgari pribegiți de urgia otomană și că numele actual al comunei ar veni de la ei, căci în bulgară „dobro” ar însemna „bun”, „bine”.

Dacă lor le-a plăcut atunci, iată că și Federației Române de Gimnastică Ritmică îi place la Dobroești, acum. Așa încât Cupa României se va ține tot în Sala Sporturilor „Unirea” din Dobroești. Dobro? Dobroești! *foto pag.22: podiumul ritmicii românești, încadrat de tinerele antrenoare- fostele glorii sportive Alexandra PISCUPESCU și Adriana TEOCAN Foto-Text: Dan MAREȘ

pag 21

pag 22

pag 23

pag 24

pag 25

TRUP ȘI SUFLET

CAIETUL ALBASTRU (XVII) Cunoscutul scriitor și jurnalist Cornel GALBEN ne-a pus la dispoziție acest Jurnal politic și sentimental pe care îl publicăm integral în paginile revistei noastre

23 mai 1985, Bacău

Drumuri la Onești și Oituz. Alergătură mare, compensată de bucuria întâlnirii cu profesorul Ion Cunțan, membru al Uniunii Compozitorilor. Un om excepțional, de același calibru cu Ioan Micu. Va ieși, cred, un reportaj interesant. Ajuns acasă, am găsit-o pe mămica. Am profitat de ocazie și am mers cu Țica la premiera Teatrului „Bacovia“.

25 mai 1985, Bacău

Închei o săptămână ceva mai bogată în satisfacții. Ieri mi-a apărut nota despre Trio „Syrinx“ în „Flacăra“, iar azi-dimineață am pus punct primului reportaj. Are 5,5 pagini, poate prea mult pentru o unitate ca Vivariul, dar e bine că, în sfârșit, am pornit la drum. Uitându-mă la dată, ritmul acesta mă cam înspăimântă, mai ales că la orizont apar încă 2-3 evenimente culturale de câte o săptămână, un serviciu de corectură, plus nemțoaica, pe care trebuie s-o port prin județ. Azi am pierdut o zi plină de muncă cu jurizarea lucrărilor trimise la Concursul interjudețean de poezie „G. Bacovia“, organizat de C. J. O. P. Am reușit să conving redacția să dăm premiu și am dat nu unul, ci trei. Mai mult, am dat și trei premii în numele Întreprinderii Poligrafice, inginerul-șef oferindu-mi câteva cărți pentru premiere, dar neștiind încă nimic despre această propunere.

Luni trebuie să-l sun neapărat, deși cred că nu are nimic împotrivă. În seara aceasta am ascultat grupul coral al „Ambasadorilor prieteniei“ din Boston (SUA), condus de Louise Cash, o mezzosoprană de primă clasă. Înainte de acest reușit microconcert am urmărit și o parte din spectacolul Teatrului Dramatic Brașov, cu piesa „Milionarul sărac“ de Tudor Popescu.

Comparându-l cu versiunea giuleștenilor și pietrenilor, mi-am zis că nu merită să-mi pierd vremea și am venit acasă, unde am citit revistele sosite azi. Mâine va fi o zi pierdută în totalitate, pentru că nevasta a vrut și botez. Alte mii, că tot am împrumutat vineri 25000 de la C.A.R.! Doamne ferește să se întâmple acum ceva, că avem două găuri echivalente, Țica împrumutând aceeași sumă. Spre deosebire de ea, eu am pus 20000 la CEC, dar luni deja trebuie să scot 2000, pentru că mi-am adus aminte că mai datorez exact

pag 26

această sumă cumătrei de la Oituz.

28 mai 1985, Bacău

Trei zile irosite. Duminică m-am trezit la 5,30, dar n-am fost în stare să scriu. Am mai moțăit o oră și apoi am citit volumul de poezie „Locul unde aștepți“ de Lidia Stăniloae, una dintre cărțile pe care le-am dat premiu. După festivitate am revenit acasă, însă timpul a zburat foarte repede și până în jur de 23 m-am... distrat! O distracție care m-a costat 2400 lei și mă va mai costa. Am făcut-o însă și pe asta și iată că nu am murit. După chef, ziua de ieri a fost, bineînțeles, trecută la capitolul pierderi. Poate tot făceam ceva, însă împuțitul de oltean m-a trimis la Județ să fac cuvinte. După-amiaza a zburat cu invitațiile Doinei, așa că nu-mi rămânea decât să mă scol în dimineața aceasta la 5. Am făcut-o, dar ghinionul nu m-a ocolit.

N-am avut la îndemână ce-mi trebuia și într-o oră și jumătate n-am scris decât trei informații pentru ziar.

Am mers apoi pe jos până în Gherăiești, pentru a face în același fel cale întoarsă, deoarece directoarea nu era acolo. Până la 11, când trebuia să mă întâlnesc cu maestrul Emanuel Elenescu, n-am făcut mare brânză și nici după aceea. Ajuns acasă, am mâncat și am plecat iar la drum. De data aceasta documentarea a mers strună, numai că am ajuns, tot pe jos, pe la orele 18 acasă. Aici, copiii și vizita doamnei Luci m-au dat încă o dată peste cap, nereușind decât să citesc ultimul număr al „Ateneu“-lui.

29 mai 1985, Bacău

Intru oare în zona slabă a bioritmului? Am început să resimt oboseala și azi-dimineață, deși m-am sculat înainte de a suna ceasul, a trebuit să mai încerc să mai dorm o oră. Nu cred că a mai fost somn, la 6,30 plecând deja la redacție. Mi-a ieșit un reportaj frumos, însă tot n-am reușit să-mi predau toate materialele, pentru că damblagiul de oltean (la prima oră căuta alcool, iar pe la 10,30 l-a plesnit tremuriciul și s-a lăsat dus de Verman acasă!) mi-a cerut și „Rubrica tineretului“, după ce luni îmi spusese să nu o scriu.

Am continuat întâlnirea cu dirijorul, dar n-am avut răgaz de întrebări decât câteva minute.

Mă așteaptă mâine iar, tot în pauza de la 11. Sunt de corectură, nu prea știu cum voi merge, însă voi face totul să nu ratez ocazia. Am discutat și cu Arion, care mi-a spus că interviul cu Roncea nu poate să apară în „Flacăra“, deoarece are el contactat unul, așa că trebuie să-l trimit în altă parte. Mi-a cerut, în schimb, încă un reportaj și, cum nu am avut altă soluție, l-am expediat pe cel de la Vivariu. Sunt curios ce va rămâne din el dacă va apare și cum va fi citit. În același plic am trimis, de asemenea, și interviul cu Livia Rus. Tot la capitolul publicistică, mi-am regăsit o notă în „Cîntarea României“, numărul din aprilie.

1 iunie 1985, Bacău

Nici ieri, nici azi nu m-am mai sculat la 5. Joi am continuat interviul cu maestrul, în apartamentul său de la hotel (între 22,30 și 0,05), iar aseară am reușit să-l ascult într-un concert magistral, în care „Simfonia Fantastică“ a sunat de-a dreptul... fantastic!

N-am mai audiat de foarte mult timp un asemenea concert, din programul căruia a mai făcut parte „Uvertură de concert“ de E. Elenescu și „Concertul nr.

1 pentru pian și orchestră în mi minor“ de Fr. Chopin (solistă, Silvia Savu – o pianistă foarte talentată, dar care a avut câteva ezitări, nesesizabile de marea masă a ascultătorilor). Tot legat de muzică, am citit, în „Familia“, un excelent articol de Iosif Sava: „O planetă neexplorată“, dedicat Centenarului nașterii lui Dimitrie Cuclin, personalitate proeminentă, ce a lăsat moștenire 20000 pagini de muzică în manuscris, 10000 de file literare (originale și traduceri), mii de cronici, polemici, comunicări, alături de manuale, tratate etc.

O veste tristă: a murit Ion Lotreanu. Avea doar 45 de ani și nu mai știam de câțiva ani nimic despre el!

2 iunie 1985, Bacău

Sunt atâtea de scris și, totuși, pixul refuză să noteze.

3 iunie 1985, Bacău

Indispoziția de ieri a prevestit o furtună care încă bântuie: din dispoziția schizofrenicului de I.B.B., azi TREBUIA SĂ FIU DAT AFARĂ! De ce? Pentru că nu i-a plăcut reportajul meu de la Grădinița Avicola!

Toți, în frunte cu tovarășa Jipa, au rămas stupefiați, dar ședința a fost făcută și dacă nu îmi lua apărarea redactorul-șef, la această oră eram pe drumuri. Numi vine să cred că în societatea noastră se poate întâmpla o asemenea situație și, totuși, am fost pe punctul de a trăi drama celor întâlniți în romanele despre obsedantul deceniu. Gândul îmi zboară cu totul aiurea și cred că noaptea aceasta va fi albă. Am și făcut, de altfel, o criză de ficat și tare mi-e teamă să nu dau în vreo hepatită. Trebuie să rezist, să mă limpezesc și să mă bat până la capăt. Dacă noțiunea de comunist nu s-a perimat de tot, nu se poate să nu am câștig de cauză.

4 iunie 1985, Bacău

Am dormit cu chiu, cu vai. La 4,30 eram treaz, dar n-am putut să lucrez, așa că am rămas în pat până acum, la 6,40. Voi merge mai repede la redacție, pentru că vreau să-mi dactilografiez interviul

cu Roncea și cronica teatrală terminată ieri dimineață, când am reușit să mă țin de program și să încep săptămâna... bine. De plecat la București, tot plec, așa că măcar să nu merg cu tolba goală. Sâmbătă am reușit să vorbesc la telefon cu Viorel Cosma, care s-a dovedit foarte amabil și miercuri seara îmi va acorda o întrevedere. Trebuie neapărat să-mi termin cele două cărți și pe urmă voi pleca sigur, că și așa m-am săturat de alergătură și de tracasare, de mojiciile atâtor indivizi, care în loc să fie ei sancționați pentru porcăriile pe care le fac, huzuresc în continuare. E neapărată nevoie să rezist, deși ca măsură de prevedere nu voi semna cu numele meu câteva săptămâni. Voi semna însă în publicațiile centrale și bine ar fi să o fac cât mai des. Duminică am fost la Insulă, după ce am fost bombardat cu telefoane de familiile Enache și Stanciu. N-am reușit decât să citesc revistele, din multitudinea materialelor reținând interviul cu Eugen Uricaru, „Filosofia lui Blaga“ de Constantin Noica, excelentele poeme ale lui Ion Horea și paginile de jurnal „Vară la Paris“ (IV) de Adrian Marino. Asta îmi amintește că luna trecută am citit alte secvențe din aceste pasionante notații, precum și un interviu cu prozatoarea Gabriela Adameșteanu. Să văd însă ce va urma azi...

22,50. Liniște aparentă la redacție, toți privindu-mă cu ochi compătimitori, Sergiu Adam chiar felicitându-mă! Pentru ce, știe doar el. Mi-a mers, totuși, prost, până la încheierea programului nereușind să-mi predau toate materialele. Am pierdut și după-amiaza, dar de dus la București voi merge tot cu un singur material, interviul rămânând la același stadiu. Am vorbit cu George Chirilă, care m-a solicitat să scriu despre cartea lui Izbășescu și bine ar fi fost să fi putut relectura volumul, ca mâine dimineață să scriu. Poate îl voi lua la București și, în funcție de discuția cu Viorel Cosma, să îl citesc și să scriu.

Oricum, mâine trebuie să mă scol de dimineață.

16 iunie 1985, Bacău Încă o jumătate de lună irosită. E drept, au fost și câteva satisfacții, dar timpul a fugit cu o iuțeală greu de imaginat. Într-un fel, aș putea spune că vizita Angelikăi Timar (R.D.G.) mi-a priit, deoarece m-a scos din tensiunea înscenării pusă la cale de scrintitul de I. B. B. Programul a fost încărcat, a debutat anapoda și mi-a dat suficientă bătaie de cap. Cu ajutorul profesoarei Adriana Anghel, care a știut foarte bine să mascheze unele expresii și chiar să contribuie bănește la anumite momente, sejurul oaspetei a fost cât se poate de plăcut. Dacă nu se îmbolnăvea chiar din prima zi, poate că totul era și mai frumos. Oricum, am primit mulțumirile redactorului-șef, care nu a ezitat să-mi spună că, între timp, bocciul nu s-a răzgândit, ci, dimpotrivă, a dat încă o dată ordin să mă zboare de la ziar și să fiu trimis în producție. Fufa de Jipa a intrat în panică și a fost necesară o nouă intervenție a tovarășului Filioreanu. Până la urmă a rămas, vorba lui, „ca în tren“, dar de plecat în R. D. G. nu mai poate fi vorba. Trebuie să rabd și să înghit, să muncesc pe rupte pentru a-mi scrie cartea și a publica mult mai des în presa centrală și în revistele literare. Am, în acest sens, primele rezultate, însă oboseala nu mă ocolește, așa că las pe mâine însemnările.

pag 27

TRUP ŞI SUFLET

AMINTIRI DIN FOTBALUL MEU (VI) de Silviu IORGULESCU

...Am pierdut cu 0-2, eu am fost remarcat și am primit nota 8. Și mi-am dat seama că nu este mai greu decât în Divizia B! Just do it! În acești doi ani, am făcut meciuri memorabile la UTA, numeroase note de 10, mereu în topul celor mai buni portari și fotbaliști din Divizia A. Eram agil, detentă foarte bună, reflexe care mă uimeau câteodată și pe mine, curajos și luptător, aceste calități mă ajutau să compensez înălțimea mea de 174,5! Privind fotografia făcută la meciul din returul campionatului 1973 - 1974 de la Bacău, mi-a revenit în minte o scenă petrecută în repriza a doua, când formația gazdă a beneficiat de un penalty. Dembrovschi se pregătea să execute lovitura de la 11 m, când începe un cor de fluierături și huiduieli din tribună. Mă uit într-acolo și îl văd pe doctorul nostru Balu alergând pe pista de atletism spre careul nostru strigând ceva către mine. N-am înțeles ce spunea, Imi a executat lovitura în dreapta mea, mingea a lovit bara și a ieșit afară. Jocul s-a terminat 0-0, băcăuanii aveau nevoie mare de o victorie! După meci, dr. Balu mi-a spus că auzise pe bancă spunând cineva că Dembo va șuta în dreapta mea și a sprintat să-mi spună. Ce de înjurături a încasat de la public, faza se petrecea la poarta dinspre centrul orașului. Mi-a plăcut întotdeauna când jucam la Bacău. Odată, în primăvara lui1978, ne-au batut cu 3-1, după ce am condus cu 1-0 până în minutul72. Atunci am luat un gol de la vreo 30m, a prins Solomon o bombă la paianjen care m-a prins departe de linia porții! Când am fost legitimat la Bacău și prezentat echipei, băieții nu au uitat să-mi amintească de acel gol! Eu nu prea am primit goluri de la distanță, îmi amintesc doar de unul primit când jucam la Metalul București și tot într-un joc cu o echipă băcauană, Știința! Boiangiu a prins un șut năpraznic de la 35m! Dar ceva tare haios s-a întâmplat după meciul de la Bacău.

pag 28

Mergând spre autocar, în fața mea, doi spectatori mai în vârstă discutau despre meci. Unul dintre ei întoarce capul, mă vede și îi spune celuilat: bun portarul arădenilor, dar să vină aici să apere ín izmene!!! Eu eram mare admirator al lui Sepp Maier, aveam echipament luat din Germania á la Sepp Maier: tricou albastru deschis, șort negru până aproape de genunchi și jambiere negre, mănuși și ghete originale Adidas. Pe atunci nu apăruse încă moda de astăzi cu șorturi mai lungi, așa că nenea acela a catalogat șortul meu drept izmene! Dar sunt și momente pe care nu le-am înțeles atunci. În toamna lui 1973, se joacă la Arad contra Craiovei. Pentru mine, nimic special. Dar în cursul săptămânii premergătoare meciului, înaintea unui antrenament, vine nea Tomiță Jurcă în vestiar, negru la față. Îmi zice mie, lui Kukla, Trandafilon și Munteanu, noii veniți, să mergem afară. Mirați ne ducem, se simțea că ceva nu era în regulă! Vine meciul, pierdem cu 2-4, de nici nu știu cum! Dar adevărul l-am aflat mai târziu. În campionatul anterior, titlul a fost decis de UTA, care a învins-o la Arad pe Craiova și Dinamo a ieșit campioană! Adrian Păunescu, mare fan oltean, scria în Flacăra că ”baba UTA a făcut farmece” bătând Craiova!

Ce s-a întâmplat în vestiar nu știu, dar în teren ....., eu eram pe dinafară! Oare asta este Divizia A?! La fel s-a întâmplat și în penultima etapă, la Iași. Nea Tomiță a bănuit că ieșenii contactaseră câțiva jucători, ca să câștige la sigur jocul. Eu m-am îmbolnăvit cu o zi înainte de plecare, temperatură mare, doctori... La Iași, m-a îndopat doctorul Balu cu de toate ca să fiu apt de joc, dar fără să discute cu mine, antrenorul mă trimite să joc la rezerve! Am pierdut cu 1-2, după meci, nea Tomiță și-a dat demisia. El a fost convins că s-a “vândut” jocul și că eu am fost parte din această mizerie, de aceea m-am dat bolnav! După mulți ani, mi-a spus acest lucru, degeaba m-am dezvinovățit, nu știu dacă m-a crezut! Și spun acum cu mâna pe inimă că eu am jucat cinstit întotdeauna! Pe vremuri, dacă o dată greșeai, erai bănuit de “blat”! Cine putea fi bănuit? Iorgulescu, Kukla, Domide, Axente, Kun, Pojoni sau Popovici, deoarece noi eram valorile echipei. Și uite așa, la Timișoara, în ultima etapă, eu am apărat în ambele jocuri, la 10.00 dimineața cu echipa de rezerve. Vidac își dădea Bacalureatul tocmai la Timișoara.

0-0 a fost, iar la ora 17.00 în fața a 30.000 de spectatori am apărat din nou, am câștigat cu 3-1, eu am primit nota 9! Îmi plăcea enorm să joc la Timișoara, atmosferă extraordinară, rivalitate mare în teren, dar prietenie cu cei de la Poli în afara lui. Ce băieți faini erau acolo, Păltinișan, Mehedințiu, Jivan, Lața, Pârvu, Giuchici și mai toți. Fotbaliștii pe vremea aceea se respectau între ei. De multe ori, după meciuri, ne întâlneam la Vinga, o comună la jumătatea drumului între Arad și Timișoara. Socrul lui Păltinișan, odihnească-se în pace, era șef la o fermă de păsări și ne organiza un joc 7x7 și o masă bogată la Motelul din Vinga. Ce atmosferă era!

TRUP ŞI SUFLET

MEDUZA (XIII)

roman de Ovidiu BUFNILĂ

Literatura science fiction se organizează astfel prin harţi maritime şi încearcă să dea lovituri mortale academiilor, popoarelor acvatice, partidelor politice şi bunului simţ. Ai spune că e în căutarea orgasmului universul acvatic ea bântuind câmpurile de bătălie, cancelariile, nodurile semantice din reţeaua virtuală, scena teatrului, terasa fanfarei militare, tribunele terenurilor de joc, exploatările miniere subacvaticele de oglinzi, pieţele de păsări şi fructe de mare, băncile şi bursele şi aşa mai departe.

Imbolbina zise, acvaticaaa: - Soţul meu a dat câteva telefoane unor prieteni şi s-a interesat la spitalul municipal de un medic. Era sincer convins că am o maladie şi ca o să mor, iar el nu va şti să se descurce fără mine în viaţă.

Duminica trecută am tras o fugă la soră-mea. E divorţată şi are trei copii. Soţul meu era plecat la meci, aşa ca în ziua aceea nu am fost la parcul de distracţii. Curioasă din fire, am făcut o baie crezând că-mi vor apărea şi alte flori. Apa s-a înfăşurat în jurul trupului meu şi m-a iubit nebuneşte în toate felurile. Dar florile nu au mai apărut. Am închis duşul convinsă fiind ca apa mă posedase plină de invidie şi că ura regnul vegetal. Am privit întristata în jur.

Oglinda avea pete ruginii. Faianţa era crăpata, robinetul duşului era zgâriat şi lovit. Pereţii erau umezi. Din bucătărie venea un puternic miros de mâncare arsă. Soră-mea a făcut o cafea. Am fumat ţigări fără filtru. Ea nu avea nici o părere despre fenomen. Mi-a cerut însă un împrumut, să-şi poată plati întreţinerea. Dintr-o dată am auzit vacarmul de pe stadion. În mod straniu, am distins cu claritate glasul lui Pitoşkin. Era vocea unui bărbat pe deplin stăpân pe sine şi pe deplin încrezător în forţele sale.

Literatura science fiction, pervertitaaaa, stăpâneşte arta disimulării putând lua înfăţişări diverse de la romanul cavaleresc şi de spionaj la actele civile şi tratatele militare şi la fapte diverse, banale, cu o oarecare încărcătură emoţională.

Dar nu faptul divers da oare savoare existenţei noastre?

Literaturii science fiction nu-i sunt străine nici reţetele culinare, documentele notariale, rapoartele poliţiei, referatele universul acvatic, buletinele meteo şi indicaţiile astrologilor. Din acest punct de vedere, ne putem întreba dacă hărţile maritime sunt libere în lumile noastre. Dacă sunt accesibile interpretării. Literatura science fiction sta la pânda spionând personajele fabuloase. Ea le împinge către perfecţiune, ea le joacă feste, ea se hrăneşte cu eroi, cu scandaluri şi revoluţii pentru că metabolismul ei nu are de-a face cu exerciţiul registrului de navigaţie.

Registrul de navigaţie tinde către atotcuprinzător pe când literatura science fiction, pervertitaaaa, se declara, plină de trufie, a fi însăşi atotcuprinzătorul. Dar atotcuprinzătorul nu e nici pe departe suma tuturor harţi maritime. Hărţile maritime sunt produse şi puse în circulaţie.

Lectura lor ar putea fi starea de insurgenta? Sau lectura e doar un pas timid către deliciul interpretării? E pe moarte literatura science fiction? Sau malagambistii literari stârnesc furtuni întrun pahar cu apa vrând să se afle-n treaba? Răsfoind structurile narative şi descriptive ale registrului de navigaţie descoperim că strigătele lor se estompează în oceanul de hărţi maritime care spăla imaginarul.

Cine să fie moreaugarinul care produce furtunile şi acalmia

oceanului? Cine e atât de pervers încât îi trimite pe malagambistii literari să se deghizeze în regi şi împăraţi, în generali, în revoluţionari şi dizidenţi, în femei de serviciu şi funcţionari publici, în instrumentişti şi în preoţi şi piraţi? E un personaj fabulos al registrului de navigaţie sau o stare de conştientă a ei? E o formă iluzorie iniţiată în ştiinţa fluidelor sau ştiinţa însăşi? Să fie un magician? O construcţie simbolică a entropiei? Potrivit cercetărilor noastre el e acolo unde nu este, el construieşte ceea ce pare de neconstruit, un invers al citadelei. Moreaugarinul nu este numit şi nici nu cade în greşeală de a se numi. E însăşi iniţierea în harţi maritime iar iniţierea nu are nimic de-a face cu serviciul mărunt de lectură.

Să fie orgasmul universul acvatic? Împotriva lui lupta savanţii desueţi şi Pitoşkin? Să le fie teamă de reinterpretarea spiritului de navigaţie?!

Literatura science fiction ne numeşte navigatorii secretului şi ne bârfeşte peste tot. I-a şoptit regelui marilor că suntem perverşi şi utopici. A scris o anonimă scafandrilor imperiali acuzându-ne că noi am fi adus spionii de dincolo de orizontul vizibil. I-a asmuţit pe docheri împotriva noastră zicându-le, prin manifeste şi ştiri bombastice, că am fi obţinut în alambicele noastre un fluid de bacterii care face să dispară oceanul instantaneu. I-a pus pe jeratic pe savanţii desueţi cum că am vrea să contestăm titlurile şi lucrările lor despre imposibilitatea reinventarii lumilor şi a existenţei altor construcţii decât cele materiale sau imateriale.

Ha, ha, ha! Dar noi ce mincinoşi mai suntem! Cum mai spunem noi câte o gogoriţă acolo. Reorganizând structurile noastre narative transformam formele, le aruncăm în braţele demonului apelor.

Demonul apelor trece prin corpurile lor însemnând urmele piraţilor veniţi de dincolo de orizontul vizibil.

Ieşi soarele din norii trandafirii.

Stăteam la soare şi tocmai îi dădeam instrucţiuni demonului apelor când literatura science fiction, pervertita de malagambistii literari, printr-o nota informativă mincinoasă, i-a pus pe urmele noastre pe oamenii principelui scoicilor, pe locotenenţii regelui mărilor şi pe scafandrii imperiali. Tocmai ne pregăteam să spionăm structurile narative ale registrului de navigaţie vrând să înţelegem interesul constant pentru fluide al piraţilor de dincolo de orizontul vizibil.

Potrivit unor informaţii, fiinţele oceanului ar fi fost dispuse să negocieze cu spionii, lucru care a bulversat uniformitatea noastră acvatică.

Desfăşurând ciclurile acvatice pe mai multe mii de ani nu descoperim o ploaie informaţionala care a fost, este sau va fi o fiinţă vie. Dar nici nu este o construcţie simbolică virusata. Stăm la soare gândindu-ne dacă n-ar trebui să protejam toate fluidele registrului de navigaţie cu o buclă acvatica imaginară.

Literatura science fiction se tot tine după noi şi umple jurnalele cu caricaturi, seriale ieftine şi benzi desenate. Construim sub semnul unui secret originar folosindu-ne de construcţiile literaturii science fiction, de perversele ei structuri narative şi descriptive.

Registrul de navigaţie are nevoie de ea. E secreţia ei. Ar părea că ne guvernează prin harţi maritime, prin secrete, fluide şi secreţii.

Literatura science fiction e câinele de pază.

Cel mai teribil serviciu de contrainformaţii!

Uniformitate noastră acvatică, în mişcarea ei aparenta, sta între secretul originar şi secretul ultim fără îndoială.

Dacă registrul de navigaţie şi personajele lui fabuloase sunt înscrise sau circumscrise acestui iluzoriu continuum dintre originar şi ultima parte, ar fi fundamentalele unui miracol pe care încercam să-l interpretam. Secretul e între forme.

Taina intre forma şi atotcuprinzător. Misterul e al atotcuprinzătorului.

Dar miracolul?

A fi înscris e semnul călătoriei, al expediţiei şi misionarismului. A fi circumscris e calea către introspecţie, introvertire şi reflecţie. Dar atotcuprinzătorul?

Dar universul acvatic?

Dacă universul acvatic e ficţiunea generalizată şi generalizanta, în cele din urmă, ar trebui să-l cunoaştem, să-l interpretam. Noi însă l-am secretizat păstrând anumite lumi mici pentru plăcerea experimentului şi pentru a putea organiza frontul pe care luptăm împotriva piraţilor de dincolo de orizontul vizibil.

Pornind în călătorie, ar trebui să admitem că universul acvatic se desfăşoară pregătind misterul naşterii atotcuprinzătorului prin secret şi taina.

pag 29

INTERNAȚIONAL

SUCCESE ALE DIASPOREI ROMÂNEȘTI DIN CIPRU A treia, ca dimensiune, în Insula Afroditei, comunitatea românească din Cipru își face tot mai mult prezența pe podiumurile de premiere ale sportului. Recent, Anastasia Georgiou (mamaromâncă, tatăl-cipriot), practicantă de taekwondo (disciplină sportivă devenită tradițională în insulă, după ce sportiva cipriotă Kyriaki Kouttouki a devenit Nr.1 mondial), a obținut, pentru a doua oară consecutiv, titlul de campioană națională. Povestea Anastasiei este simplă și am aflat-o chiar de la doamna Mariana Georgiou, mama sportivei: “Anastasia a fost un copil extrem de zglobie, cu o energie care mă sleia de puteri. Am hotărât împreună cu soțul că trebuie făcut ceva pentru a-i cheltui în mod util această energie. La 6 ani, am înscris-o la taekwondo, la domnul Nikos Nikolaou (cel care a descoperit-o și o antrenează pe Kyriaki Kouttouki). Încă de la început, a fost dedicată performanței. La primul turneu pe care l-a avut, pe la 9 ani, a obținut întâia medalie, argint. De atunci, a strâns până acum 13 medalii de aur în Cipru și una, anul acesta, în martie, în Bulgaria, tot aur. Este dublă campioană națională în insulă (și anul trecut a fost) la categoria cadete +59kg. Pe 26 noiembrie, va concura la Campionatul European de Cadeți, in Spania. Singurul sponsor este tatăl ei, care crede nespus în posibilitățile sale sportive. Are 14 ani impliniți pe 1 octombrie. Sora ei geamănă practică boxul. Locuim in Nicosia, suntem muncitori și plătim taxe, încercând să ne creștem copiii cu valorile pe care le-am căpătat de acasă.

Am un soț și o soacră minunată- socrul l-am pierdut acum 5 ani... M-au primit minunat, mă iubesc, îmi respectă felul de a gândi și tradițiile românești. Sunt norocoasă!”

Vești frumoase ne parvin și din handbal, unde campioana ultimilor ani, echipa Latsia Nicosia, antrenată de Ana Maria Ecaterinescu (și jucătoare) a reușit, la începutul lunii noiembrie, a.c. să-și adjudece primul trofeu al sezonului, Supercupa Ciprului. În partida desfașurată la Nicosia, handbalistele de la Latsia au depășit, după prelungiri (28-25), echipa EN Athienou. Din lotul Latsiei face parte și ieșeanca Gabriela Miluța Ciofu, jucătoare de bază.

Leonard POPA

pag 30

Ana Pădurariu, argint pentru Canada la Mondialele de gimnastică Gimnasta de orgine română Ana Padurariu, din Whitby, Ontario, a reușit o performanță de excepție în ultima zi a Campionatului Mondial de Gimnastică Artistică 2018. Ea a cucerit, sâmbătă, 3 noiembrie, medalia de argint la bârnă, în finala individuală. Ana Padurariu, în vârstă de 16 ani, se antrenează la clubul Gemini Gymnastics din Oshawa, cu antrenorii Elena Davydova și Valery Yahchybekov, și este la primul său Campionat Mondial. Ea s-a calificat în finală de

pe locul 5, cu un scor de 13.966. În finală ea a reușit un exercițiu mai bun, fiind notată cu 14.100 pentru a termina pe locul doi în spatele lui Liu Tingting din China, care a luat aurul cu un scor de 14.533, dar în fața lui Simone Biles, din SUA, care a câștigat bronzul cu un scor de 13.600.

pag 31

pag 32