SPORTUL BACAUAN Nr.115/116

pag 1

DIN ACTIVITATEA UZPR, FILIALA “MARIUS MIRCU” BACĂU

Întrunire a Consiliului Director UZPR: proiecte şi proiecţii Preşedintele UZPR Doru Dinu GLĂVAN

Reunit statutar în ședință de lucru, Consiliul Director al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România a făcut un rezumat al proiectelor pentru perioada următoare, aflate în diverse stadii de realizare. Președintele UZPR, Doru Dinu Glăvan, s-a referit la trecerea în revistă materialelor de presă care participă la concursul „Sens și contrasens în mass-media”. Juriul alcătuit din persoanalități ale presei, care stabilește lucrările ce vor fi premiate, este în plin proces de evaluare a celor mai bune materiale, iar Gala de premiere a celor care vor fi declarate câștigătoare va avea loc în următoarea perioadă a anului, online sau într-un eveniment cu prezență fizică, în funcție de evoluțiile situației epidemiologice.

Alte manifestări notabile pe care UZPR le va organiza, la nivel central, în perioada următoare vor fi Premiile „Eminescu, ziaristul”, Premiile Revistei „Cronica timpului”, ajunse la cea de-a II-a ediție, evenimentele legate de Ziua Ziaristului Român și organizarea în continuare a tradiționalelor Serate Eminescu, jurnalistul. Proiecțiile Uniunii pentru perioada următoare includ participarea la evenimentele sub egida Ecofest, cu care UZPR a încheiat un parteneriat, precum și la acțiuni ale Universității Ecologice din București, cu care de asemenea Uniunea are un parteneriat care se va derula sub cele mai bune auspicii.

Președintele UZPR a reamintit că întâlnirile conducerii cu membrii Consiliului Național Consultativ al UZPR, coordonatori ai filialelor din țară și de peste hotare, întrerupte de limitarea mobilității generată de criza pandemică, se vor relua imediat ce situația sanitară o va permite.

pag 2

În ceea ce privește continuarea evenimentului online Săptămâna Presei Românești, Doru Dinu Glăvan a menționat că este în curs de finalizare conținutul viitoarei ediții, care se va concentra pe istoricul unor publicații de colecție din presa românească, de la reviste de marcă la agenții de presă. De asemenea, s-a menționat faptul că Uniunea lucrează în prezent la evenimentele care au loc la filiala din Craiova a UZPR, centrate în jurul personalității lui Tudor Arghezi.

Nicolae Băciuț, membru în Consiliu Director, a propus implicarea Uniunii în introducerea orașului Constanța pe lista celor care candidează pentru statutul de Capitală Europeană a Cărții. La rându său, gen. (r) Gheorghe Văduva a adus în atenția Consiliului Director intenția de a stabili reperele unui proiect pentru o viitoare colecție de personalități din toate domeniile, care au contribuit la edificarea națiunii române. Claudius Dociu, coordonator al Filialei Prahova, a propus ca evenimentul UZPR dedicat lui Nicolae Iorga, care va avea loc în luna iunie, să fie organizat la nivelul filialei, iar Ambasador Iuliana Gorea-Costin a făcut un apel la membrii UZPR să contribuie la un proiect de anvergură, de rememorare a personalității academicianului Nicolae Dabija, trecut recent în neființă. Referindu-se la elaborarea numărului viitor al Revistei UZP, Roxana Istudor a reamintit că acesta va avea ca nucleu actvitatea meritorie a jurnaliștilor din provincie, membri ai Uniunii, care perpetuează informarea profesionistă în cele mai îndepărtate localități ae țării, reflectând în toată țara certa utilitate publică a organizației.

Departamentul Comunicare

EDITORIAL

CUIUL LUI PEPELEA Dintr-o emisiune-maraton difuzată nu cu mult timp în urmă de Radio Europa Liberă aflăm, între altele, că vecinii noștri din vest-nordul țării, Ungaria, au investit în Transilvania peste 1 miliard de euro, banii fiind dirijați spre domenii strategice, precum agricultura, turismul, sportul ș.a., în cadrul așa-zisului Program de dezvoltare economică în Ardeal. Ca o primă reacție la aceste imixtiuni, am putea spune că multe dintre respectivele investiții sunt bine-venite, din moment ce ne fac alții, gratis, ceea ce ar trebui să facem noi.

Doar că o mai atentă aplecare asupra fenomenului, aflat în plină expansiune, ne trimite volens-nolens la pilda, și învățăturile, unei vechi povești românești - Cuiul lui Pepelea -, despre care am îndoite temeri că tinerii noștri de astăzi, dar mai ales guvernanții ce se tot perindă la Putere, au vreo oarecare cunoștință. În varianta maghiară, asta ar însemna: păstrează-ți casa (până una-alta), dar ne îngăduim să ne batem propriul cui în mijlocul ei, de care să ne agățăm toate interesele.

Ce legătură au toate astea cu sportul românesc? Au, și încă unele foarte puternice: din miliardul pe care l-au investit deja, peste 75 de milioane de euro au fost alocate Fotbalului prin promovarea ”paralelismului etnic” în Romănia, un program susținut de însuși guvernul ungar și de premierul său Viktor Orban. Astfel, numai în ultimele luni au fost alocați între 2 și 4 milioane de euro pentru susținerea sportului-rege. Cluburile de fotbal Sepsi OSK Sf. Gheorghe și Csikszereda din M. Ciuc beneficiază deja de stadioane moderne construite din fonduri atribuite de Budapesta. La Satu Mare se pregătește construirea unui complex fotbalistic ultramodern și înființarea unei academii de fotbal ce va beneficia de mai multe terenuri de Rezultate de excepție pentru halterele antrenanent și competiții, precum și de un hotel pentru cazarea sportivilor. De asemenea, cu o băcăuane la Campionatele Europene de Seniori de la Moscova, desfasurate la investiție de alte 8 milioane de euro, urmează a se începutul lunii aprilie, a.c. Deși nu sunt construi o academie de fotbal după modelul Viitorul încă senioare, Cosmina Pană (CSM al lui Gică Hagi. În vizorul celor care promovează Bacău) și Mihaela Valentina Cambei astfel de programe se pare că ar fi și alte orașe cu (CSM Onești) au urcat pe podiumul tradiție în soccerul național și cel european, precum Europenelor din Rusia, totalizând trei Brașov și Tg. Mureș. Iar ca un alt fapt, pe care medalii, adică jumătate din cele câștigate nu l-aș putea numi divers, să reținem și că binede delegația României în prima zi de concurs. cunoscutul nume din fotbalul romănesc, Emeric Astfel, Cosmina Pană (în fotografie), Jenei, este și consilier personal în materie de fotbal sportivă antrenată la CSM Bacău de al premierului maghiar.

George Călin, a cucerit argintul la categoria 45 kg, stilul aruncat, cu un rezultat de 84 kg, în timp ce Mihaela Valentina Cambei și-a trecut în cont un titlu de vice-campioană europeană la aruncat, cu 100 de kilograme ridicate deasupra capului și un bronz la total, cu 180 kg.

De notat că junioara oneșteancă pregătită de Cristina Maftei a fost foarte aproape de o clasare pe podium și la smuls, unde s-a poziționat a patra, cu 80 kg.

Aceste rezultate reconfirmă valoarea școlii băcăuane de haltere, care, în ultimii ani, joacă un rol de prim-plan atât la masculin, cât și la feminin în competițiile naționale și, mai ales, internaționale.

În urma acestor atacuri frontale ”cu mingea la picior”, gen ”falanga cehă” de pe la mijlocul veacului trecut, cît și cu cec-uri de plată doldora de euroi, stau și mă întreb ce-ar mai putea urma, ce ar mai putea agăța vecinii noștri maghiari de cuiul lui Pepelea înfipt în inima Transilvaniei? Poate, organizarea unui mini-campionat cu participarea unor echipe de fotbal din Ținutul Secuiesc și a altora din județele învecinate. Sau/și organizarea unui campionat maghiaro-român după modelul celui de la hochei, unde cluburile din Brașov și M. Ciuc activează de ani buni în campionatul MOL din țara vecină, nu doar în cel românesc. Motivarea unor astfel de agreementuri sportive ar putea veni și de la intenția altor țări - și numesc aici Belgia și Olanda -, de a-și uni campionatele naționale de fotbal într-o superligă începănd cu anul 2025 în ceea ce ar urma să se numească EREDIVIZIE.

Așadar, avem toate motivele de a fi superoptimiști, în ceea ce privește viitorul sportului autohton, și în special al fotbalului. Cu implicarea nemijlocită, dar și tot mai susținută/consistentă a vecinilor noștri de dincolo de Tisa. Aici ar putea interveni, însă, ceva, un amănunt pe care încă nu-l înțeleg: ministrul român al Sporturilor, Eduard Novak, a declarat recent că își dorește să aplice, la rândul său, modelul maghiar. La noi, sau în variantă romănească, la vecini? Rămâne să ne lămurim. Ce șanse de reușită ar putea avea un astfel de proiect, date fiind simpatiile reciproce, cunoscute și mereu reconfirmate, cu prilejul diverselor competiții continentale, ale sportivilor și tifoșilor noștri/ai lor, am putut vedea și la recentele meciuri de fotbal ale Naționalei UNDER 21 disputate la Budapesta în cadrul actualei ediții a Campionatului European. Până atunci, însă, m-aș îndemna din nou, și i-aș îndemna pe toți iubitorii noștri de sport, să nu uităm de pilda și învățămintele pe care ni le servește povestea cu Cuiul lui Pepelea.

Mihai BUZNEA (UZPR)

CONSILIUL DIRECTOR: Adrian AMALANCI - director Leonard POPA - redactor- şef *Acest proiect publicistic este finanţat integral de consiliul director.

Semnează: Adrian AMALANCI Romulus Dan BUSNEA Mihai BUZNEA Marius CERGHICI Cornel GALBEN Victor Eugen MIHAI (VEM) Ştefan OLTEANU Răzvan PESA-MOZA Leonard POPA Marcian POPA Dan SION

Pentru o documentare cât mai exactă şi pentru participarea redactorilor noştri la evenimentele sportive în care sunt implicate, rugăm cluburile sportive şi instituţiile abilitate să ne informeze din timp, despre competiţiile aflate în derulare.

Corespondenţa se poate trimite online pe adresa sportul. bacauan@yahoo.ro.

Notă: Articolele, tehnoredactarea, corectura şi îngrijirea ediţiei s-au făcut gratis. Această notă are înţeles pentru instituţiile fiscale competente.

Responsabilitatea opiniilor exprimate aparţine exclusiv autorilor. Manuscrisele şi fotografiile reţinute se publică în ordinea necesităţilor redacţionale. Materialele nepublicate nu se restituie.

Sediul redacţiei: Bacău, Letea 13, judeţul Bacău Telefoane:

0743-665.630;

0758-686.511;

0334-808.022; https://www.facebook.com/ Sportul.Bacauan E-mail: yellow_cyprus@yahoo.com amalancia@yahoo.com Colecţia completă a Revistei “SPORTUL BĂCĂUAN” se găseşte la Biblioteca Judeţeană “C. Sturdza” din Bacău.

pag 3

DIN ARHIVELE SPORTULUI BĂCĂUAN

1965-1966, sezonul noilor orizonturi Aşa se ajungea, uneori, la meciuri în perioada comunistă!

...Şi Teaşcă se apucă de treabă... Are de partea sa presa locală, relaţii solide la Federaţie şi conducerea clubului. În plus, un lot tânăr, remaniat, cu dorinţa de a gusta din aroma dulce a primei divizii: Rugiubei, Ţuţuianu, Mihăilescu, Duţan, Petrovici, Seceleanu, Naumcef... Alături de aceştia, experienţa incontestabilă a lui Panait, Publick, Gross, Nedelcu, Vătafu, Gram şi Matei, dar care preferau acum să joace doar cu numele, ceea ce, evident, nu era pe placul Piticului.

Turul primului sezon de la revenirea lui Teaşcă este dezastruos. Echipa nu adună puncte din deplasare, se chinuie mult şi în partidele de pe teren propriu. Duţan şi Ghiţă se apucaseră de alte performanţe, luând la rând barurile oraşului. De altfel, poarta băcăuană îşi găsise un alt titular, Bucur, care nu era nici el cheie de biserică. După jocul pierdut cu 3-0 la Roşiorii de Vede, acesta dispare sub clar de lună, Teaşcă îl descoperă amorţit printre sticlele de la Melody şi îl scoate din lot. Este momentul în care Aristică Ghiţă îi ia definitiv locul şi vom asista la o remodelare a marelui portar de mai târziu. Teaşcă nu mai era dispus la compromisuri... " "Următorul cap care cade este cel al lui Gram, marea vedetă locală, fost nr.3 în clasamentul golgeterilor din prima divizie, pe vremea când Dinamo Bacau încă mai era acolo. Gram era adulat de suporteri, care nu concepeau echipa fără el. Din păcate, lui, asta i-a dăunat mai mult decât s-ar fi cuvenit. Cei care îl aplaudau duminica, meci de meci, şi îi

pag 4

scandau numele îl vânau peste tot. Era perioada în care a sta la un şpriţ cu un fotbalist de talia omului cu golul, te propulsa în ochii prietenilor şi cunoscuţilor. Un prilej de mândrie şi (re)povestire... Gram, jucătorul cu care se identificase, practic, echipa Bacăului la sfârşitul deceniului 5, nu i-a făcut faţă acestei situaţii. Putea să mai joace, dar prefera să o facă, în special, în mijlocul simpatizanţilor, cărora le oferea din plin un prilej de mândrie personală. Aşa îl descoperă Teaşcă şi, din marele talent băcăuan, rămâne doar o amintire. Gram nu se alege cu nimic de pe urma fotbalului, deşi ţinuse un timp îndelungat o echipă pe umeri. Este scos din lot şi se califică în meseria de taximetrist. O vreme, clienţii îl recunosc şi îl tot roagă să le povestească episoade din fotbalul anilor 50, dar cel de la volan evită să le dea curs. E atent doar la noile drumuri din viaţa sa. Prin anii 70, când încă se mai organizau partide de oldboys, în pauza vreunui meci cu miză, e invitat şi el. Participă şi lumea şi-l aminteşte imediat. Cel care juca desculţ, aşa cum o făcea şi când se antrena în tricoul alb-roşu al lui Dinamo, era un fost mit local, dispărut în anonimat, ca o mireasă după noaptea nunţii...

Pe strada Letea nu e niciun bloc turn. În 1965, cartierul e rupt în două.

Jumătate ţine până la grădina de vară, acolo unde întoarce autobuzul 2 barat (actualul 14). Mai departe, drumul continuă către stadion şi cinematograf sau în mahalaua ţigănească. E o zonă animată, cu o sifonerie, un magazin alimentar şi un chioşc plin de ziare, unde se vând vederi străine şi câteva publicaţii din ţările socialiste sau Franţa (Pravda, Tribuna Ludu, Izvestia, PIF, L’Humanite...). În afară de revista franţuzească PIF, pentru copii, nu cumpără nimeni nimic altceva, dar presa străină se aduce cu regularitate. Mahalaua Letei e cunoscută şi din alte motive. Te duci cu o bancnotă de 5 lei şi fetiţe balaoacheşe, care răsar de după garduri dărâmate, îţi arată tot ce ascund hăinuţele ponosite, după care o iau la fugă. În spatele blocurilor-bară, cu care municipalitatea a încercat să dea o nouă faţă fostului cartier muncitoresc Steaua Roşie (aşa i s-a spus în continuare, multă vreme, pentru că vechea denumire plăcea mai mult locatarilor), toate plasate în prima parte a străzii, bălării şi o mare de grâu, unde o dată intrat, nu ştiai dacă mai poţi ieşi. Câţi n-au dispărut acolo! Pe unii îi descopereau după trei zile, fără suflare, şi atunci era alertată întreaga Miliţie... De

Portarul Aristică Ghiţă în cantonament cu naţionala, la începutul anilor 70

pag 5

ceva vreme , însă, după ora 21, printre spicele imenseai spune ca pentru camuflaj- “un individ nu mare de stat, (mai curând) mânios”, vorba cronicarului, dar pe care îl recunosc totí chibiţii- umblă înarmat cu un binoclu militar şi ia la ţintă un apartament de la blocul 5. Acolo locuieşte de câtva timp Costică Duţan. Teaşcă are sesizări că lumina îi arde prea mult în orele de noapte şi, evident, acest lucru îi displace. Pentru un asemenea act, antrenorulului i s-ar fi făcut, în zilele noastre, dosar penal. În 1965, însă, CNEFS ul, foarte posibil să-l fi dat ca exemplu pozitiv. Cartierul Letea era recunoscut ca fiind strada care a dat cei mai valoroşi fotbalişti ai oraşului: Sorin Avram, Mircea Nedelcu, mai târziu, familia Ghica, Lică Şoşu, toţi au coplărit acolo...

Deocamdată, marea vedetă era Puiu Solomonescu, vârful de la Letea, care marca de câte ori era necesar şi câte goluri voia, deşi echipa activa în Divizia C şi nu-şi dorea niciodată să promoveze. Câştiga toate jocurile cu scoruri astronomice, dar le pierdea pe cele decisive. Cam aşa s-a derulat toată povestea Letei, în Divizia C, până la desfiinţare... Cartierul “La Steaua” nu mai era, însă, pe gustul fotbaliştilor de la Dinamo. Majoritatea primiseră apartamente în centru, în special, pe Aleea Parcului. Abia la sfârșitul anilor 70, strada se va umple din nou de fotbalisti, după ce s-a construit blocul turn pe locul fostelor dughene: Ursachi, Cărpuci, Catargiu, Chitaru... În 1965, singurul debarcat în Letea era Duţan, transferat de la Bicaz. Eu însumi, fiind letean, toți anii mei timpurii, l-am văzut ca pe un om extrem de modest (nici nu ai fi zis că e fotbalistul din teren), cărând o geantă imensă din piele, echipată cu mai multe curele. Cei care nu-l ştiau îl confundau mereu cu cel care citea contoarele electrice din casele oamenilor. Teaşcă urmărea să-l excludă din lot şi căuta fel de fel de motive extrasportive. Nu a reuşit.

Mai mult, l-a transformat în cel mai bun pasator din istoria fotbalului băcăuan. Aşa a rămas, până în 1975, când un alt antrenor cu nume, Gh.Constantin, l-a lăsat definitiv în afara gazonului. A devenit maistru constructor şi a condus echipele care au înălţat stadionul 23 August. A decedat, timpuriu, înainte de primirea pensiei...

Un alt fotbalist în care Teaşcă îşi pusese mari speranţe a fost Publick, pe care îl cunoştea încă de la debutul său fotbalistic. Acesta venise la Bacău, în 1958, alături de Vătafu, C.Rădulescu, Ujvary ş.a., când mai mulţi jucători fuseseră transferaţi de la Cluj. Mai mult, cât timp a fost selecţionerul naţionalei, Piticul îl şi convocase într-un amical disputat la Budapesta, o recompensă pe care o primeau frecvent fotbaliştii de origine maghiară, ori de câte ori se organiza vreun amical în ţara vecină. Publick era extrema atipică. În ciuda unui fizic de forţă, avea viteză şi centra foarte bine. Într-un sezon reuşise să marcheze 4 goluri direct din corner şi asta îl transformase într-un fotbalist simpatizat de suporterii locali, neobişnuiţi cu asemenea execuţii. În 1965, însă, Antal se cam plictisise de fotbal. Prieten cu actorul Ion Ghelu Destelnica, era mai mult preocupat de scenă decât de gazon, ceea ce, evident, atrăsese neîncrederea lui Teaşcă.

A intrat repede în colimator şi, de aici, pe făraş, împreună cu alţii, Unguroiu, Cincu, Seceleanu, Olteanu... Cariera lui Publick a luat sfârşit definitiv. La un moment dat, a părăsit ţara şi s-a stabilit în Suedia, motiv pentru care i s-a retras cetăţenia română. A recăpătat-o după 1989, când a şi vizitat Bacăul în câteva rânduri. Ajuns la o vârstă respectabilă (n.1937), trăieşte în Ungaria, unde, devenind un apropiat al premierului Viktor Orban, colaborează cu Academia de Fotbal a acestuia, dar şi participă adesea în spectacole teatrale, în calitate de recitator. Este autorul unui manual de fotbal, tradus şi în limba engleză, rodul activităţii sale de antrenor cu juniorii, pe vremea rezidenţei suedeze. În locul celor care fuseseră puşi pe liber, Constantin

pag 6

Teaşcă se baza acum pe nume nu foarte cunoscute, dar care îi dădeau speranţe că echipa va fi capabilă de promovare în primul eşalon, în foarte scurt timp: Rugiubei, Comănescu, Nagel, Rednic, Kiss, Cernat, Duţan, Băluţă, Zaharia, Boroş.... Dembrovschi, cel mai important fotbalist din istoria fotbalului băcăuan, încă, nu fusese descoperit, deşi juca la doar 50 de kilometri depărtare de Bacău, într-o echipă din Divizia C, Victoria Roman, unde îşi satisfăcea stagiul militar. Momentul, însă, se apropia... În sezonul 1965-1966, Dinamo Bacău a terminat campionatul pe locul al 5-lea, cu 27 de puncte, la 8 distanţă de prima clasată, Progresul Bucureşti, marea rivală a dinamoviştilor băcăuani... În 1965, numele țării a fost schimbat în Republica Socialistă România, iar cel al partidului în Partidul Comunist Român. În primii săi ani petrecuți în fruntea partidului, Ceaușescu câştigase în popularitate, atât pe plan intern, cât şi extern, fiind considerat un reformator al blocului comunist. O percepţie eronată a americanilor, pentru care România Socialistă a avut de câştigat o anumită simpatie occidentală.

Aprovizionarea cu alimente a populaţiei era suficientă, fiind desfiinţate cartelele. Bunurile de larg consum au reînceput să apară, cenzura a fost slăbită și s-a înregistrat o deschidere culturală către lumea liberă. România a continuat să aibă relații bune cu guvernele vestice și cu instituțiile specifice capitalismului, precum Fondul Monetar Internaţional și Banca Mondială. În timpul lui Ceaușescu, România a stabilit sau a păstrat relațiile diplomatice cu țări precum Germania de Vest, Israel, China, Albania, care din diferite motive nu aveau relaţii apropiate cu Moscova.

“Miracolul” nu a ţinut, însă, decât un deceniu...

Leonard POPA (UZPR)

Sezonul 1965/1966 1.PROGRESUL BUC. 26 14 7 5 49-24 35 2.Ştiinţa Bucureşti

26 14 6 6 47-22 34

3.Metalurgistul Buc.

26 12 5 9 48-40 29

4.Flacăra Moreni

26 14 1 11 40-37 29

5.DINAMO BACĂU

26 10 7 9 37-27 27

6.Progresul Brăila

26 12 2 12 32-45 26

7.Ceahlăul P.Neamţ

26 10 4 12 44-39 24

8.Dinamo V. Bucureşti 26 10 4 12 38-40 24 9.Poiana Câmpina

26 9 6 11 30-33 24

10.Oltul Rm.Vâlcea

26 9 6 11 34-40 24

11.CFR Paşcani

26 10 4 12 37-44 24

12.Oţelul Galaţi

26 9 5 12 27-33 23

13.CFR Roşiori

26 9 4 13 28-40 22

14.Metalul Târgovişte 26 8 3 15 24-51 19

Pase de antrenament între portarii naţionalei 70, GHIŢĂ şi RĂDUCANU, sub atenta supraveghere a antrenorului Angelo NICULESCU

pag 7

REMEMBER

DE CE A FOST NADIA “ALTFEL” A fost clar pentru toată lumea, încă de la Skien, că Nadia era cu totul aparte, că făcea totul altfel, că avea o fenomenală plastică a mișcării, o expresivitate și o armonie corporală care o deosebeau de toate celelalte gimnaste. In plus, fiind înzestrată cu un talent s p e c i a l , ea imprima o notă aparte și o contribuție personală de mare efect la modul de executare a mișcării, producând astfel puternice emoții spectatorilor. In 1975, de pildă, la Turneul campionilor, de la Londra, întrebată de ziariști ce componență a avut exercițiul ei la paralele, a răspuns simplu, cu dezinvoltură: "Astăzi am executat, pentru prima oară într-un concurs internațional, subsaltul cu întoarcere de 360 de grade", iar Bela Karolyi a confirmat că a fost, într-adevăr, o premieră mondială. În 1977, la mult-comentatele Europene de la Praga, a executat, în premieră mondială, un exercițiu de senzatie la paralele: din sprijin înainte pe bara înaltă, salt înainte, depărtat, cu reapucarea fulgerătoare a barei înalte. Doi ani mai târziu, la Campionatele Europene de la Copenhaga, 1979, unde a cucerit trei medalii de aur (la individual compus, sărituri și sol, plus o medalie de bronz, la bârnă), Nadia a impresionat specialiștii și spectatorii, deopotrivă, executând, la sărituri, în premieră mondială, o superbă răsturnare înainte, prin stând pe mâini, salt înainte, cu întoarcere de 180 de grade!

Dar evoluția (irepetabilă până astăzi!) care a oprit respirația tututor celor aflați în Sala Forum din Montreal, in 1976, a fost, la paralele, coborârea prin subbalansare cu întoarcere 180 de grade și salt înapoi grupat, legat ca un fulger de celebra ieșire care-i poartă numele: desprindere de pe abdomen, de pe bara inferioară, cu corpul întins, la care Nadia a adăugat în aer o extensie suplimentară a corpului, înainte de aterizare, lăsând pur și simplu impresia că zboară! Ceea ce l-a făcut pe celebrul comentator Jim McKay, de la influentul post american de televiziune ABC, să spună, cu evidentă emoție, că "Nadia înoată într-un ocean de aer", sfidând legile gravitației. Si exemplele de acest fel ar putea continua... Reputatul maestru de balet Ionel Oprea, de la Teatrul de Operetă București, care s-a ocupat de pregătirea coregrafică a Nadiei în 1977, mărturisea cu plăcută surprindere că ea a executat săritura artistică pe care

pag 8

tocmai i-o explicase, într-o manieră mai amplă și mai frumoasă decât își imaginase! Vicepreședintele de onoare al Federației Internaționale de Gimnastică, reputatul arbitru internațional Nicolae Vieru, cel care a fost alături de Nadia timp de cinci decenii și a sfătuit-o adesea, la bine și la greu, spunea că "toate aceste uluitoare evoluții au fost posibile pentru că Nadia a fost înzestrată cu o memorie și o inteligență motrică ieșite din comun, având capacitatea de a se corecta pe parcursul exercițiului, anticipând soluția de a se redresa și a continua exercițiul, fără a lăsa impresia că a greșit". În plus, era foarte inventivă, adăugând mereu - cu o mare plăcere - elemente noi la exercițiile sale. Iată de ce Nadia a fost "altfel'' pe parcursul întregii sale cariere sportive de excepție. Ştefan OLTEANU (UZPR) Primul 10 din istoria gimnasticii a fost obţinut de Nadia Comăneci. Ea este primul sportiv român care a fost inclus în memorialul International Gymnastics Hall of Fame.

Marea gimnastă este prima din lume care a obţinut nota 10 la un concurs olimpic, în 1976, la Montreal.

Nadia s-a născut la Oneşti, iar părinţii ei i-au dat numele după Nadejda (“Speranţa”), eroina unui film.

Românca a concurat pentru prima dată în România, la nivel naţional, ca membră a echipei oraşului său. A fost antrenată apoi de Bela şi Marta Karolyi, iar la vârsta de 13 ani, a câştigat trei medalii de aur şi una de argint la Campionatele Europene din 1975, din Norvegia. În acel an, Nadia a fost numită “Atleta Anului în România” de Agenţia de Ştiri Associated Press.

Anul 1976 a fost anul care a consacrat-o pe gimnastă. Ea a participat la Jocurile Olimpice de Vară de la Montreal şi nu numai că a devenit prima gimnastă din lume care a obţinut scorul perfect (de 7 ori nota 10), dar a şi câştigat trei medalii de aur (la individual compus, bârnă şi paralele), o medalie de argint şi una de bronz. Acasă, ea a primit distincţia de “Erou al Muncii Socialiste”, fiind astfel cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu. În 1977, şi-a apărat titlul european, dar echipa României a ieşit din competiţie la finale. În 1978, la Campionatele Mondiale, a ocupat locul 4. În 1979, la Campionatele Mondiale, Nadia Comaneci a câştigat al treilea titlu suprem, la bârnă, cu nota 9.95, în ciuda problemelor de sănătate pe care le avea. În 1980, a participat la Jocurile Olimpice de la Moscova, unde şi-a păstrat titlul la bârnă şi a câştigat o nouă medalie de aur şi una de argint.

Ea s-a retras după aceste Jocuri. În 1984 si 1989 a fost membră a Federaţiei Române de Gimnastică. În 1989 a trecut ilegal graniţa româno-maghiară şi a cerut azil politic guvernului Statelor Unite. În 1996, Nadia s-a căsătorit cu logodnicul ei, gimnastul american Bart Conner. Ea şi soţul său sunt proprietarii Academiei de Gimnastica Bart Conner, Perfect 10 Company, ai câtorva magazine de echipamente sportive şi editorii Magazinului de Gimnastică Internaţională. În 1999, a devenit primul sportiv invitat să vorbească la Natiunile Unite, pentru a lansa Anul 2000, Anul Internaţional al Voluntariatului.

Nadia şi-a lansat prima carte în 2003, Scrisori către o tânără gimnastă.

Nadia şi primele medalii

Nadia alături de părinţi

pag 9

(S)PORTRET

Gabriela ANTONEANU-MANEA Data și locul nașterii: 14 iulie 1968, Galați.

Stare civilă: căsătorită cu Dan Manea.

Cea mai mare realizare profesională: „Mi-e greu să aleg una singură. Încep cu cea mai recentă: organizarea, pe 15 iunie, a evenimentului de suflet „Cupa Cupelor 1989- 2019: trei decenii de istorie”. Și continui cu cele mai importante borne din activitatea de jucătoare: câștigarea Cupei Cupelor cu Știința în ‘89, finala Cupei Campionilor cu Valencia, în 1998 si titlul de cea mai bună handbalistă decernat la Campionatul Mondial Universitar din Slovacia”.

Cel mai mare regret: „Că nu am câștigat cu Știința un Champions League”.

Un lucru la care nu poate renunța: „Clar, handbalul!

Trăiesc pentru handbal”.

Sportivul favorit: „Din trecut, Cristian Gațu, iar din prezent, Ianis Hagi”.

Hobby-uri: „Cititul și fotbalul. Când spun fotbal, mă refer la practicarea lui!”.

Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: Soțul, o bibliotecă întreagă și o minge. Și, dacă s-ar putea, alături de soț, întreaga familie și toți prietenii dragi. Prietenia este un lucru magic”.

Genul de muzică preferat: „Muzica spaniolă, cea grecească si folk-ul românesc”.

Felul de mâncare preferat: peștele și fructele de mare.

pag 10

Orașul de suflet: „Siracusa. Peste tot pe unde am jucat m-am simțit foarte bine, dar Siracusa mi-a rămas cel mai aproape de suflet”.

Vacanța perfectă: „Neapărat, alături de cei dragi mie.

Vara, în locuri cu mult soare, iarna, în locuri cu multă zăpadă”.

Personalitatea pe care vrea să o cunoască la o cafea: Rafael Nadal.

Un lucru nebunesc pe care l-a făcut: „O cursă cu ski-jetul de la Siracusa până aproape de Catania. Am rămas fară benzină!”.

Spune sau ascultă bancuri? „De obicei, le ascult”.

Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini pestișorul de aur: „Să văd din nou echipa de handbal feminin a Științei Bacău pe podiumul primei ligi. Apoi, mi-aș dori foarte mult să existe armonie în țara mea. Mi-e dor de liniște si de bună înțelegere în România! În ceea ce priveste a treia dorință, s-ar referi la amenajarea unor aziluri de bătrâni cu condiții decente și într-un număr suficient de mare încât să-i deservească pe toți cei care ar avea nevoie de astfel de locații ”.

Cum se vede la 70 de ani? „Mă văd activă și fericită că am prins o asemenea vârstă. Și, în continuare, cu casa plină-ochi de rude şi de prieteni”.

Dan SION (UZPR)

Începuturile alb-negre ale unei mari campioane...

pag 11

BACĂUL TURISTIC

Plimbări și drumeții prin stațiunea de la poalele Nemirei (1) Vă invit să începem acest periplu, cu cel mai important monument de arhitectură al stațiunii Slănic-Moldova: Cazinoul.

Cu toate că încă și la această dată apar articole și informații potrivit cărora primul cazinou din România ar fi cel de la Vatra-Dornei (ridicat între 1896-1898), cel din Slănic-Moldova este de fapt cel care se poate mândri cu această poziție, întrucât el datează de la 1894, conform Listei Monumentelor Istorice din România, dar și a plăcii comemorative de pe fațada edificiului.

Așadar, cele mai vechi și mai renumite cazinouri din România sunt în ordine cronologică, următoarele: SlănicMoldova (1894), Vatra-Dornei (1898), Constanța (1910) și Sinaia (1912). În Europa, Cazinoul din Slănic-Moldova se află pe locul cinci, după cele din Veneția (Italia, 1638), Spa (Belgia, 1763), Baden-Baden (Germania, 1834) și Monte Carlo (Monaco, 1856).

Cazinoul din Slănic-Molodva a fost ridicat de către meșteri italieni împreună cu cei de pe Valea Slănicului, în anii 1892-1894, având la bază stilul ,,Art Nouveau”, cu influențe din stilurile neorenascentist și neoromânesc, după planurile cunoscutului arhitect George Sterian, împreună cu H. Rick din Iaşi. Stilul neoromânesc este reprezentat de turnurile principale, alături de ancadramentele de la uși, ferestre și panourile decorative din piatră. Inițiativa a aparținut arhitectului N. Ghica-Budeşti, pe atunci efor al Epitropiei ,,Sf. Spiridon” din Iaşi, administratorul stațiunii.

Clădirea, cu două nivele, este prevăzută lateral cu două turnuri zvelte şi pavilioane-terasă, cu ornamente de mare rafinament, sculptate în lemn. Potrivit arhitectului Adrian Păun, ,,stilul arhitectural al clădirii este complicat de definit: regăsim elemente în stil neoromânesc şi elemente în stil neorenascentist (`Italienate` în engleză), la care se adaugă cele patru cupole în formă de ceapă specifice arhitecturii bisericilor ruseşti”. Întrucât cazinoul a fost realizat în timpul domniei Regelui

pag 12

Carol I (1881-1914), care a susținut dezvoltarea stațiunilor românești pe modelul celor din străinătate, în multe imagini vechi, acesta apare sub denumirea de Casino Regal. „Cazinoul e clădirea, în care pulsează mai mult viaţa staţiunii de dimineaţă şi până noaptea târziu, acesta fiind unul dintre locurile de distracţie ale vizitatorilor. Aici, pe lângă restaurantul cel mai bun şi mai mare ce-l are Slănicul, Cazinoul are şi o frumoasă sală de cinematograf în care e şi un piano, are sală în care se dau concerte, serate, festivaluri, sală de bibliotecă pentru lectură, cofetărie.

Tot la Cazinou, sunt săli unde se joacă cărţi şi unde sunt instalate mesele pentru jocurile de noroc: şah, table, biliard, blackjack, baccarat, ruletă şi unde, foarte multă lume venită în staţiune petrece ore întregi, unii încercându-şi norocul, alţii privind numai de curiozitate”, scria Cleopatra Tăutu, în prima monografie a stațiunii realizată între 1930-1934.

Din 1948 în imobil funcționează Casa de Cultură a orașului Slănic-Moldova, dar de-a lungul anilor, pe lângă aceasta, aici au mai funcționat biblioteca orășenească, un teatru de amatori (cu realizări artistice de excepție), un cinematograf (cu o splendidă sală cu balcoane de 350 de locuri), un club destinat tinerilor, săli de jocuri, dar şi galerii de artă, care au găzduit vreme de peste 20 de ani vernisajele unor expoziţii de pictură, sculptură şi artă decorativă tradiţională. În anul 1960 clădirii i se adaugă două terase destinate amenajării unui bufet, braserie și pensiune.

Pentru a i se reda forma inițială, clădirea Cazinoului a fost restaurată în perioada 1986-1989, fiind amenajată în totalitate ca edificiu cultural-artistic și educativ. A fost reabilitată total între anii 1994-1995. Aflat în proprietate privată, dar nefuncțional în prezent, Cazinoul a fost scos la licitație, obiectivul posibil fiind transformarea lui într-un ,,boutique hotel”, centru de conferințe și evenimente sau festivaluri de film, cu săli de expoziții și restaurante.

Romulus-Dan BUSNEA (UZPR)

pag 13

TRUP ȘI SUFLET

CAIETUL ALBASTRU (XXXVIII) Cunoscutul scriitor și jurnalist Cornel GALBEN ne-a pus la dispoziție acest Jurnal politic și sentimental pe care îl publicăm integral în paginile revistei noastre

5 noiembrie 1987, Bacău

2 noiembrie 1987, Bacău

Mortul a înviat, continuând să ne oftice pe toți.

Ultimii 60 de metri. Alerg gâfâind. N-am M-a „lucrat“ și pe mine, dar cel mai supărat e Nancu. început bine nici această lună, iar de câteva zile ne Până la urmă paginile s-au încropit, deși abia în seara mai lasă și fără lumină. Așa s-a întâmplat și astă- aceasta a prins contur întreg numărul. La pagina I seară. Înfuriat, m-am dus la redacție, dar și acolo n-am mai stat, rugându-l tot pe capriciosul de Nancu era aceeași situație. Am intrat, în cele din urmă, la să mă înlocuiască. Am fugit la concert, care a avut Biblioteca Județeană, însă ziua s-a dus. M-am ales de data aceasta un program trăsnet: „Concertul nr. 1 doar cu paginile citite de dimineață, când cred că pentru pian și orchestră, în Re minor“ de J. Brahms ar fi cel mai bine să lucrez. (interpretat excelent de Dana Borșan-Amiraș) și

„Simfonia a IX-a – Din lumea nouă“ de A. Dvorak.

Sâmbătă m-am încăpăținat și nu m-am dus Dirijor: Horia Andreescu. La redacție, printre picături, la Oituz, fiind singurul dintre frați care a lipsit de la am dactilografiat 4,5 pagini din vechile însemnări oficierea căsătoriei mezinei. Deși am trimis un plic despre Varșovia. Vreau să le dau la Almanahul masiv la „Luceafărul“, regret din suflet gestul, mai „Ateneu“, cu toate că ieri iar m-am ciondănit cu ales că și duminică nu m-am ales decât cu lectura Genoiu. revistelor și două filme văzute: „Faraonul“ (producție De dimineață, spre deosebire de ieri, când am poloneză, despre Ramses al XIII-lea) și „Promisiuni“, scris doar o jumătate de pagină, am reușit să adaug o interesantă poveste de familie, transpusă pe ecran 1,5 pagini la interviul cu Clemansa Firca. Cu efort mai de Elisabeta Bostan. mare e posibil să termin cartea până la sfârșitul lunii.

3 noiembrie 1987, Bacău

6 noiembrie 1987, Bacău

Acum câteva minute lucram, când un telefon Alte 2 pagini scrise și una dactilografiată. de la Ovidiu Bufnilă mi-a anulat tot cheful: cică ar Nervi. Păcăleală zdravănă de la Filarmonică, fără a fi murit Mitulescu. Deși nu-l am la ficați, vestea mai putea să rescriu cronica, în fucție de înlocuirile m-a răscolit, cu toate că nu o cred adevărată. Mă lor. Am căzut de fazan și gata! despărțisem doar de el la 16,30, după vernisajul de la Galerii. E drept, era în concediu medical luat la 7 noiembrie 1987, Bacău sfârșitul săptămânii trecute, avea o paloare în obraz, dar de aici și până la moarte e cam departe.

Zi plină! Am terminat al 25-lea interviu:

12,5 pagini de manuscris. Nici nu mai știu câte am

Azi am mers ceva mai bine. M-am trezit înainte adăugat azi-dimineață, dar am scris întruna patru de 6 și am reușit să scriu peste o pagină din interviul ore (6-10). Deși puteam să nu merg la redacție, am cu Lavinia Tomulescu-Coman. Am dactilografiat, de ajuns totuși, terminând de dactilografiat și reportajul. asemenea, două pagini din interviul precedent, care După-amiază am citit revistele, iar în seara aceasta este, totuși, al 24-lea. În seara aceasta, după ce am am văzut la Tv un film sovietic excelent: „Aripi spre văzut excelenta comedie „Șapte hohote de râs“ de soare“. O zguduitoare rememorare a ultimelor zile din Tudor Popescu, jucată de Teatrul Tineretului din Piatra viața unui fost ostaș. Dincolo de fascinantul scenariu Neamț, am mai adăugat la interviu încă o jumătate de și de jocul subtil al actorilor, am reținut și muzica pagină. E necesar însă un ritm și mai mare, pentru pătrunzătoare și sugestivă semnată de moldoveanul că numai astfel voi putea să termin totul până la 1 Eugeniu Doga. La sărbătoarea sovietică, tratată decembrie, ultimul termen pe care mi l-am fixat. pe larg de toată presa, mi-am adus și eu partea de

contribuție, „Tribuna“ publicându-mi două din cele 6

pag 14

poezii ale lui Pavel Boțu. Din păcate, fără prezentare lucru. și fără să menționeze cine a făcut transliterarea. Așa am eu noroc! Luna trecută mi-au inversat titlurile la 25 noiembrie 1987, Bacău traduceri și m-au semnat G. Cornel, acum nu m-au trecut deloc. Să văd mâine ce surpriză îmi rezervă Sunt frânt de oboseală. După boacănele lui „Luceafărul“...

Ionuț (a tăiat haina unui copil și a trebuit să cumpăr

una nouă), azi-noapte am dormit după ora 0. Ieri am

12 noiembrie 1987, Bacău

dactilografiat 13 pagini, iar în seara aceasta încă 8.

Poate făceam mai mult, dar două ore mi le-a mâncat

Duminică m-am distrat de minune, Lili fiind Fil, care ne-a convocat la ședință la 14,30. Nervi, cea mai jucăușă mireasă din câte am văzut. Luni, amenințări, din nou Genoiu și ifosele sale. Sunt sătul însă, n-am fost în stare de nimic. Marți am mișcat până peste cap! puțin, predând o parte din materiale și dactilografiind o pagină din interviul cu Firca. Ieri am scris 2 pagini 26 noiembrie 1987, Bacău din interviul cu Emanuel Elenescu și am dactilografiat încă două pagini. Azi, în schimb, deși am pierdut o Oboseala se accentuează. Deși corector, jumătate de zi pe la medici, am bătut la mașină 8 am dactilografiat alte 9,5 pagini. Simțeam însă că nu pagini și am scris 1,5. Au fost și alte evenimente, mai pot și m-am decis să merg la concert. Aici s-a însă... întâmplat un lucru atât de șocant, încât a marcat pe

toată lumea: dirijorul Paul Staicu a făcut, probabil,

15 noiembrie 1987, Bacău

un infarct, chiar în timp ce orchestra cânta andantele

„Simfoniei I“ de Brahms. Ce e și viața asta!...

Ieri am pus punct, în sfârșit, volumului. Deacum trebuie doar să-l dactilografiez de la cap la coadă 29 noiembrie 1987, Bacău și, eventual, să scriu o prefață. Deși am redactate 26, voi renunța la interviul cu Roncea, publicat în Zi cu ghinion. Mașina lui Pruteanu s-a Almanahul „Ateneu“. S-ar putea să-l folosesc într-un împotmolit în mijlocul Tazlăului, în timp ce ne al doilea volum, pentru că interlocutori ar mai fi destui. îndreptam spre Leontenești, și a trebuit să intru în Totul e să mi-l accepte editura pe primul. Am, apoi, alte apă până la genunchi, pentru a o împinge. Ajuns și alte planuri, încât nici nu știu de care să mă apuc la școală, unde s-au sărbătorit cei 575 de ani de la mai întâi. Mi-a trăsnit, de exemplu, să scriu o carte atestarea localității, m-am învârtit pe lângă sobă și, despre casele și punctele memoriale din România. Aș cel puțin până acum, nu s-a întâmplat nimic, deși apa fi bucuros, mai întâi, să le cunosc pe cele din Moldova era destul de rece. Festivitatea a fost, din păcate, și tot cred că s-ar aduna de un volum. Sănătos să sărăcuță în evenimente, doar profesorul Constantin fiu!

Popa marcând, într-un fel, evenimentul. Am fost

omeniți frumos, însă o amărăciune tot mi-a rămas în

18 noiembrie 1987, Bacău suflet.

Fiind plecat, am ratat și o zi bună pentru

Încă n-am purces la dactilografiere. Nu dau dactilografiat, deși, după un prim bilanț, nu stau deloc de două manuscrise, chiar de la începutul cărții, și tare excelent. Am dactilografiat doar 80 de pagini și 10 mi-e teamă că va trebui să le rescriu. Deocamdată interviuri. Adică mai puțin de jumătate. Să sper că, mi le-am ordonat cât de cât pe celelalte, mi-am dus nefiind de serviciu, voi reuși să mă apropii de final hârtia la redacție, mi-am schimbat banda la mașină. până duminică. În caz contrar, va trebui să-mi iau Luni au venit Marian și Doina Munteanu pe la mine, câteva zile de concediu, cel târziu miercuri dimineața ieri am scotocit după manuscrise (îmi lipseau trei!), (9 decembrie) urmând să plec la București. iar azi s-a dus timpul cu vizionarea spectacolului „Nota zero la purtare“, a expoziției „Omagiu țăranului“ 30 noiembrie 1987, Bacău și a meciului cu Austria. Am terminat, de asemenea, lectura volumului „Melancolia Egeei“, antologie de Ion Încă o zi irosită. Am „făcut“ cuvinte până după Brad din poeții greci contemporani. ora 14. O porcărie care va ține cât comunismul! Dupăamiază am dactilografia încă 12 pagini. Dacă nu se

23 noiembrie 1987, Bacău întâmpla minunea de dimineață și nu veneam la film,

poate realizam mai mult. Deși am gata 11 interviuri,

Săptămâna trecută am dactilografiat doar n-am ajuns nici la jumătate. După unele calcule ar mai 22 de pagini. Azi, încă 10. Enorm de puțin. Dacă o fi de dat gata încă vreo 120 de pagini. Foarte mult continui așa, nu văd cum (până pe 3 decembrie, când pentru o săptămână! mi-am propus să merg la București) să mă încadrez Să mai notez că „Flacăra“ și „Tribuna“ miîn timp. Mâine sper să fac mai mult, deși va trebui să au trimis 232,75 și, respectiv, 200 de lei. Cam puțin și scriu o parte din materiale. pentru tot ce-am publicat. Sumele au picat însă foarte

bine.

În rest, manifestări de tot felul, plus un drum de o zi la Bogdănești. Reuniunile revistei „Ateneu“ m-au dezamăgit, iar Genoiu a făcut-o și mai tare pe măgarul. M-am și ciondănit cu Filfilică din cauza lui și presimt că și săptămâna aceasta voi face același

pag 15

George VISCREANU

DRIBLING (IX)

Fost fotbalist la Sport Club Bacău, Steaua, Dinamo, component al Naţionalei de juniori, autorul acestei cărţi autobiografice povesteşte cum a driblat regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu, ajungând să joace în campionatul Spaniei, la Rayo Vallecano, alături de legende ale fotbalului iberic ...Nu puteam ieşi din hotel, eram controlaţi în fiecare noapte. Venea Tache Macri să stingă lumina şi televizorul. Faţă de televiziunea românească, unde exista un singur program, de două ore, aici era o adevărată desfătare! Zeci de canale, cu diferite filme şi emisiuni sportive. Când pleca nea Tache, cum redeschideam televizorul, şi iar trebuia să revină antrenorul. Cred că asta era misiunea lui, să stea de planton în faţa uşii noastre, nici nu ştiu când mai avea timp să doarmă şi el. Deşi era secundul naţionalei U 20, toţi de la Federaţie se comportau cu el de parcă era un piccolo. După al doilea meci, Dorel Zamfir a fost chemat de o româncă stabilită în Australia, să meargă până jos, unde îl aştepta. Dorel mi-a spus că nu e interesat de întâlnirea respectivă, că lui îi plăcea o tipă de la recepţie şi nu dorea să fie văzut în compania româncei. Aşa că, dacă nu am nimic împotrivă, m-a rugat să mă duc eu.

Am acceptat. Am coborât din cameră, m-am întâlnit cu tipa, am făcut cunoştinţă, iar ea m-a invitat în maşina ei, care era parcată în apropiere. Nu am pierdut mult timpul şi am trecut la cele lumeşti. La un moment dat, mi-am întors privirea către geamul din stânga mea şi am înlemnit. Două perechi de ochi se holbau la noi, Daniel Lăzărescu, secretarul FRF şi antrenorul Cernăianu! În spatele lor, alţi doi despre care cred că erau de la Securitate şi care îi însoţeau tot timpul, peste tot. Nu mi-au spus nimic, dar după ce au plecat, m-am dus glonţ în cameră. Mă aşteptam să mă certe, dar nu mi-a reproşat nimeni nimic. Jucasem titular în primele două meciuri, dar de atunci nu am mai jucat nici un minut. În al treilea joc, contra Italiei, au venit Angelique şi Alex în tribună. Din când în când, mă tot întrebau dacă ştiu pe cineva care să rămână în Australia. Ca de fiecare dată, le spuneam acelaşi lucru, nu ştiam pe nimeni, întrucât nu aveam încredere deplină în nici unul. Am câştigat şi meciul cu Italia şi urma să jucăm contra Uruguayului, care îl avea în componenţă pe Enzo Francescoli, despre care, pe atunci, eu nu ştiam nimic. Am aflat abia

pag 16

peste ani, când a devenit unul dintre marii fotbalişti ai lumii... Cum nu jucasem cu Italia, am început să mă concentrez doar asupra rămânerii mele în Australia.

Vrând-nevrând, am început să am încredere în Banks Alexander, numele adevărat al prietenului cu care venea Angelique la stadion. Eram în sferturile de finală ale Campionatului Mondial, iar meciul cu Uruguay ne putea duce în semifinale. În echipa noastră, era o atmosferă excelentă. Mai toţi, mai în glumă, mai în serios, discutasem să rămânem toţi în Australia, să formăm o echipă acolo, să câştigăm campionatul Australiei. La Antipozi, însă, erau alte priorităţi sportive, nu fotbalul, care adunau în tribune 80-90 000 de spectatori, cum ar fi rugbyul sau fotbalul australian, asemănător celui american. Înaintea meciului cu Uruguay, unde fusesem, din nou, anunţat printre rezerve, m-am întâlnit, iarăşi, cu Banks Alexander şi Angelique, care era convinsă că eu voi rămâne în Australia. Alex nu bănuia, încă, nimic. Partida cu Uruguay am câştigat-o printr-un mare noroc. Atunci l-am văzut jucând pe Enzo Francescoli, cel mai bun fotbalist al generaţiei mele, un jucător cu o tehnică elegantă şi o clarviziune ieşită din comun. Ani mai târziu, avea să devină idolul lui Zinedine Zidane, unul dintre cei mai mari fotbalişti din istoria fotbalului. Două goluri ale lui Romulus Gabor au făcut să elimnăm, după părerea mea, cea mai bună echipă a Mondialului din Australia (2-1). Sud-americanii au ratat mult, aşa că am promovat în semifinale, producând o mare surpriză şi provocându-le celor din conducere o bucurie imensă.

Sincer, eu nu am mai simţit acelaşi sentiment, întrucât mare mea grijă era evadarea din... comunism. Iubeam libertatea mai mult decât orice! Urma semifinala cu RFG. Optimismul era general. Pe nemţi îi bătusem cu 1-0 la Campionatul European din Germania Democrată, aşa că aveam mare încredere că puteam repeta isprava. Înaintea meciului, ca de fiecare dată, am stat în tribună alături Angelique şi Banks Alexander. Acesta,

chiar dacă era român, avea origine maghiară. Vorbea mai bine ungureşte, dar ne înţelegeam perfect. Chiar dacă câştigam sau nu meciul cu Germania Federală, urma să părăsim Melbourne. Trebuia să-mi iau rămas bun de la Angelique, aşa că lui Alex i-am spus că poate să vină, după meci, la hotelul unde eram cazaţi. Cu RFG, naţionala noastră a făcut cel mai bun meci de la Campionatul Mondial, dar am pierdut, cu 1-0, în prelungiri! După joc, evident, o decepţie generală. Am mers la hotelul President INN şi majoritatea dintre noi am rămas în holul de la recepţie. Acolo l-am reîntâlnit pe Banks Alexander, venit cu un prieten de-al lui. Nu ştia, încă, nimic despre intenţia mea. Lovaş, care era şi el de origine maghiară, a vorbit cu Alexander în ungureşte. Acesta l-a întrebat dacă nu doreşte să rămână în Australia, dar Iosif Lovaş a refuzat categoric.

Atunci, m-a întrebat dacă nu doresc să rămân eu. Atât am aşteptat! Dar când să-i dau răspunsul definitiv, Tache Macri ne-a spus că a expirat timpul de relaş şi să mergem toţi în cameră. Cuvintele lui mi-au sunat ca o alarmă, parcă, mă electrocutaseră! Brusc, l-am întrebat pe Alexander unde are maşina parcată. Mi-a răspuns că lângă hotel. I-am spus atunci hotărât: Rămân cu voi. Haideţi! Am ieşit precipitat din hotel, înconjurat de mai multe persoane, am urcat în maşină şi am plecat în interiorul oraşului. Eram atât de emoţionat, încât bătăile inimii deveniseră, parcă, sunete de clopot. Plecasem fără nici un dolar, fără nicio haină, doar cu ce aveam pe mine, un trening de antrenament. Deodată, mintea mi se umplu cu tot ce trăisem în România, imaginea Bacăului, a părinţilor şi a fratelui. Nu aveam niciun document, niciun ban, maşina gonea şi m-a scos în afara Melbourne-ului. Mă apucase teama, aşa că i-am întrebat pe cei care mă însoţeau, unde mergem. Mi-au răspuns că mergem la ei acasă, undeva la 30-40 de km distanţă de oraş, şi că în noaptea respectivă voi dormi în casa prietenului lui Alex, pe care îl chema Peter şi era tot maghiar. Acasă la Peter, am mâncat ceva, apoi, cei doi m-au întrebat de dimensiunea pantofilor, de talia hainelor şi a cămăşilor... Alexander a plecat şi m-a lăsat acasă la Peter. Acesta era căsătorit şi locuia numai cu soţia lui. Vorbeam cu ei doar în engleză, deoarece ei ştiau foarte puţin româneşte, iar eu ştiam mai mult limba franceză. Nu ştiu ce oră era, dar la televiziunea centrală australiană, tocmai se anunţa că preşedintele Egiptului, Anwar Sadat, a fost asasinat pe un stadion, în timpul unei defilări militare. Lângă el, stătuse viitorul preşedinte Hosni Mubarak, care nu păţise, însă, nimic.

Era 6 octombrie 1981, ziua în care reuşisem să evadez din lagărul socialist. Sau, cel puţin, aşa credeam. Nu ştiu dacă am dormit cinci minute în noaptea aceea.

Dimineaţa, foarte devreme, a venit Alex, cu un ziar în care fotografia mea era pe prima pagină, ocupând aproape tot spaţiul, în timp ce notiţa despre asasinarea lui lui Sadat era doar într-un colţ. Sub poza mea, era un articol: Jucătorul român Gheorghe Viscreanu, dispărut din hotelul unde era cazată naţionala României, a fost răpit de o tânără australiană, cu care acesta obişnuia să se vadă la meciurile României. Probabil, asta crezuseră colegii mei de echipă şi conducerea delegaţiei. Niciodată nu mi-am

imaginat că evadarea mea din cantonamentul naţionalei va ajunge subiect de ziar în marile publicaţii occidentale şi americane: Marca, As, The Sun, New York Times, El Mundo Deportivo, La Vanguardia... A doua zi, m-am mutat la Alexander Banks şi i-am cunoscut, astfel, familia. Avea un băiat de 23 de ani şi două fete, de 19 şi, respectiv, 9 ani. M-au cazat într-un fel de rulotă, întrucât casa, deşi spaţioasă, nu avea decât dormitoare pentru familie. Nu eram extrem de mulţumit de noua situaţie, dar ce puteam spune? Omul mă ajutase cu ce putuse să rămân în Australia. Noaptea plănuiam cum să-mi aduca familia şi să o scap de jugul socialist, de sărăcia de la Sarata. Desigur, mă gândeam şi la Angelique, la ce urma să se gândească în momentul în care va citi în ziare că am fost răpit de o blondă australiancă... Nu am mai văzut-o niciodată după aceea. Era vară în Australia, trăiam într-un oraş superb. Începusem să alerg zilnic, alături de Alex, ne spuneam o grămadă de secrete nevinovate, devenisem oarecum prieteni. După câtva timp, stând acasă la el, acesta mi-a spus că a semnat un contract cu un post de televiziune şi că îmi vor plăti 5000 de dolari australieni pentru o colaborare tv. Am acceptat imediat, mai ales că plecasem din hotel fără niciun ban. Nu trebuia să fac mare lucru. Deschideam programul matinal la ora 6.00 şi spuneam GOOD MORNING, AUSTRALIA! Contractul era valabil până ce obţineam azilul politic. În afară de acest lucru, contractul mai stabilea ca, în fiecare zi, să fiu la dispoziţia televiziunii, în jur de o oră, pentru a filma. Mergeam la grădina zoologică în zone unde erau canguri, pe terenuri de fotbal şi în alte spaţii turistice şi realizam filmuleţe. Mi se părea chiar amuzant. După un timp, Alexander mi-a spus că trebuie să mă mut în vila unui avocat, care va merge la Poliţie, cu mine. Ştiam că avocatul se numea David Galbally, iar soţia lui, Kerin. După câteva zile, David mi-a spus să mă îmbrac frumos, pentru că vom merge împreună la sediul Poliţiei. Acolo, l-am reîntâlnit şi pe Alex şi pe redactorul de la postul de televiziune unde fusesem angajat. Mai era prezent şi un român care venise odată acasă la Banks Alexander. Era extrem de nervos şi mi-a spus că mai bine să mă mut de acolo. Pe atunci, nu-l înţesesem. Când a început interogatoriul, întrebându-mă despre motivele pe care le invocam pentru a rămâne definitiv în Australia, m-am fâsticit. Nu am ştiut ce să răspund, nici măcar nu ştiam rostul întrebărilor. Nu eram pregătit pentru un astfel de interviu. Nu vorbisem niciodată, cu nimeni care emigrase. Ştiam că au rămas mulţi sportivi în Occident, dar habar-n-aveam ce întrebări li s-a pus, ce răspunsuri au avut de dat. După o oră şi jumătate de chestionare, românul care îl frecventa pe Banks mi-a spus că trebuie să schimb ceva în declaraţii, să le spun că, în România, mă vor condamna la închisoare, legat în lanţuri grele, pentru a-i impresiona pe cei care îmi puneau întrebările.

Nu am înduplecat pe nimeni. Abia când poliţiştii mi-au spus că trebuie să-i urmez la Aeroportul din Melbourne, am înţeles realitatea dură. Eram deportat! Visul australian lua sfârşit mai repede decât aş fi crezut... (va urma)

pag 17

Fotbal/ Liga a II-a, play-out, grupa B:

În continuare, la sol. Adică la pământ...

Fără victorie în 2021 și cu un singur succes acasă în întreg campionatul (3-2 cu Csikszereda pe 26 septembrie 2020), Aerostar Bacău a încheiat sezonul regulat al Ligii a II-a în nedorita postură de „lanternă roșie”. Cele doar 10 puncte acumulate până acum fac ca salvarea de la retrogradare să fie un obiectiv cvasi-imposibil. Cu atât mai mult cu cât punctajul pus la bătaie în play-out este de 18, iar băcăuanii se află la zece puncte distanță de locul 5 al play-out-ului, cel care permite disputarea „barajului”. „Vrem să ridicăm fruntea în play-out. Dorim să realizăm mai mult decât am făcut până acum... Am făcut deja o analiză la sânge și, în linii mari, m-am decis asupra jucătorilor care nu vor face obiectul nostru în viitorul sezon. Meciurile din play-out au rolul de a ne edifica în totalitate în privința potențialului nostru. Vom face restructurările și reglajele necesare, vom aduce jucători cu calitate pentru a-i suplini pe cei care nu au făcut sau nu pot face față, astfel încât echipa aceasta a Aerostarului să aibă o altă exprimare în patru-cinci luni. Pregătim deja viitorul campionat, iar play-out-ul, repet, ne va ajuta să-l pregătim în cele mai bune condiții”.

Chiar dacă „aviatorii” nu au dat încă publicității o listă cu jucătorii care nu fac obiectul Aerostarului în viitor, este cert că elemente precum Rudonja, Yanev Segev, Vlad Mihalcea sau Mircea Manole, pentru a da doar câteva exemple, nu vor mai servi cauza băcăuană. Prin urmare, Aerostar se pregătește să întoarcă foaia.

Dan SION (UZPR)

Rezultate AEROSTAR BACĂU în sezonul 2020-2021 AEROSTAR-U Cluj 0-1 (0-0) Farul-AEROSTAR 1-0 (1-0) AEROSTAR-CSM Reşiţa 0-1 (0-1) Ripensia-AEROSTAR 2-0 (0-0) AEROSTAR-Csikszereda 3-2 (0-2) Dunărea Călăraşi-AEROSTAR 3-2 (2-1) CSM Slatina-AEROSTAR 2-1 (1-1) AEROSTAR-Comuna Recea 2-3 (1-2) AEROSTAR-Viitorul Tg.Jiu 0-3 la masa verde U Craiova-AEROSTAR 0-0 Petrolul-AEROSTAR 1-4 (0-2) AEROSTAR-Rapid 2-3 (1-2) AEROSTAR-ASU Timişoara 2-2 (0-1) Gloria Buzău-AEROSTAR 1-1 (0-1) AEROSTAR-Unirea Slobozia 0-2 (0-1) Metaloglobus-AEROSTAR 3-0 (1-0) AEROSTAR-Pandurii 1-1 (0-1) AEROSTAR-Concordia Chiajna 0-1 (0-0) CS Mioveni-AEROSTAR 5-1 (4-1) AEROSTAR-CSM Reşiţa 0-2 (0-1) Concordia Chiajna-AEROSTAR 3-1 (2-0) AEROSTAR-Viitorul Tg.Jiu 1-5 (1-2) Gloria Buzau-AEROSTAR 3-0 (1-0)

pag 18

CLASAMENTUL 1.U Craiova 4 3 1 0 4: 1 45 2.Rapid Buc. 5 3 1 1 8: 4 43 3.Mioveni 5 2 3 0 10: 2 42 4.Calarasi 4 1 1 2 4:10 38 5.Csikszereda 5 1 1 3 3: 5 36 6.ASU Timisoara 5 0 1 4 1: 8 33 .....................................................

1.Farul 4 2 1 1 7: 4 39 2.U Cluj 4 2 1 1 8: 5 36 3.Metaloglobus 4 2 0 2 3: 5 36 4.Ripensia 5 3 2 0 8: 3 33 5.Comuna Recea 4 2 0 2 10: 6 29 6.CSM Slatina 5 1 1 3 6:10 19 7.Pandurii 4 0 1 3 3:12 14 ...........................................

8.Petrolul 4 2 1 1 5: 3 38 9.Viitorul 4 1 0 3 9:11 35 10.Gloria Buzău 4 2 2 0 8: 3 34 11.Chiajna 4 2 1 1 5: 4 31 12.Reşiţa 3 2 0 1 4: 1 25 13.Slobozia 3 1 2 0 4: 2 24 14.AEROSTAR 4 0 0 4 2:13 10

pag 19

Volei feminin/ Divizia A1

Știința, de mijlocul clasamentului. Facem ceva?

Ani de zile, voleibalistele Științei Bacău au avut același obiectiv la început de sezon: Cupa și campionatul. Titlul a ajuns de patru ori în Bacău, Cupa de cinci. Ca să nu mai amintim că în alte 15 ediții de campionat, studentele au încheiat pe locul secund. Asta și pentru că rivalele lor din acele vremuri, fie că era vorba de RATB Grundfos, Rapid, Dinamo, Metal Galați, Tomis Constanța sau Alba Blaj beneficiau de bugete superioare. Tot din motiv de buget, Știința a ajuns să se zbată acum la mijlocul clasamentului Diviziei A1. „Mi-aș dori să pot spune că ne batem în continuare pentru podium, dar trebuie să fiu realist. Adevărul este că dacă vom termina în primele șase, va fi o realizare”, anticipa, vara trecută, antrenorul Științei, Florin Grapă.

Cu o săptămână înaintea ultimului turneu al sezonului regulat, (grupa 1 fiind programată în Bacău, între 2 și 4

pag 20

aprilie), fosta campioană a României se află pe poziția a șasea în Divizia A1. Nu doar după CSM Târgoviște, Alba Blaj ori Dinamo, ci și în spatele unor orășele, precum Medgidia și Lugoj. Niciodată în ultimii 30 de ani Știința nu s-a aflat atât de jos în campion! Întrebarea nu este dacă echipa fanion a Bacăului va mai urca vreun loc în clasament, ci dacă se va face ceva pentru a opri prăbușirea sa? Anul trecut, aflat în campanie electorală la doar câțiva metri de Sala Sporturilor, Stanciu Viziteu lăcrima pe umerii echipei de volei feminin Știința Bacău, deplângându-i soarta vitregă și nemiloasă. Au trecut mai bine de șase luni, Stanciu Viziteu a ajuns primar, iar destinul Științei nu s-a schimbat cu nimic în bine. Oare chiar erau lacrimi adevărate sau doar de crocodil?

Dan SION (UZPR)

REZULTATE ŞTIINŢA BACĂU, SEZONUL 2020-2021

Tg.Mureş-ŞTIINŢA 1-3 ŞTIINŢA-Medgidia 1-3 ŞTIINŢA-Piteşti 3-0 ŞTIINŢA-U Cluj 3-0 Târgovişte-ŞTIINŢA 3-0 ŞTIINŢA-Rapid 1-3 ŞTIINŢA-Dinamo 0-3 ŞTIINŢA-Lugoj 3-2 ŞTIINŢA-Belor Galaţi 3-0 ALBA Blaj-ŞTIINŢA 3-0 ŞTIINŢA-Voluntari 3-0 Tg.Mureş-ŞTIINŢA 1-3 Medgidia-ŞTIINŢA 3-0 U Cluj-ŞTIINŢA 0-3 ŞTIINŢA-Piteşti 3-1 ŞTIINŢA-Târgovişte 0-3 ŞTIINŢA-Rapid 3-0 ŞTIINŢA-Dinamo 0-3 ŞTIINŢA-Lugoj 0-3 ŞTIINŢA-ALBA Blaj 0-3 ŞTIINŢA-Belor Galaţi 3-2 Voluntari-ŞTIINŢA 2-3 ŞTIINŢA-Voluntari 3-2 Lugoj-ŞTIINŢA 3-0 ŞTIINŢA-Rapid 3-2 ŞTIINŢA-Voluntari 2-3 CSM Lugoj-ŞTIINŢA 3-0 Rapid-ŞTIINŢA 3-0

Clasamentul la sfârşitul sezonului regulat 1 CSM Târgoviște 2 Volei Alba Blaj 3 Dinamo București 4 CS Medgidia 5 CSM Lugoj 6 Știința Bacău 7 CSO Voluntari 8 Belor Galați 9 Rapid București 10 FC Argeș 11 U NTT Data Cluj 12 Medicina Tg. Ms.

19 18 1 56-11 19 17 2 55-12 19 13 6 47-20 19 13 6 45-26 19 10 9 38-35 19 10 9 32-32 19 9 10 33-38 19 9 10 32-36 19 6 13 28-44 19 4 15 17-46 19 3 16 13-54 19 2 17 12-54

53p.

52p.

42p.

38p.

30p.

29p.

26p.

25p.

21p.

14p.

6p.

6p.

CLASAMENTUL FINAL (1-4) 1.Târgovişte 2.Alba Blaj 3.Dinamo Bucureşti 4.Medgidia

28 27 1 83:13 28 24 4 77:20 28 16 12 56:40 28 15 13 56:47

80 73 60 44

CLASAMENTUL FINAL (5-8) 5.Lugoj 6.Voluntari 7.Rapid 8.ŞTIINŢA BACĂU

28 16 12 60:48 28 14 14 53:59 28 11 17 50:58 28 14 14 46:55

48 39 39 38

CLASAMENTUL FINAL (9-12) 9.Belor Galaţi 10.Tg.Mureş 11.Piteşti 12.U Cluj

28 13 15 50:53 39 28 8 20 32:67 25 28 7 21 28:66 22 28 3 25 16:81 6

pag 21

Fotbal feminin/ Liga a II-a:

GATA CU TORSUL! PISICILE IES LA JOACĂ

După un an sabatic impus de pandemie – ultimul meci oficial a avut loc anul trecut, în februarie – singura echipa de fotbal feminin a Bacăului, Măgura 2012 se pregătește să revină în circuitul competițional. De data aceasta, în Liga a II-a. Cu un nou antrenor, în persoana lui Mihai Voicu, și cu dorința de face față unor vremuri cu adevărat dificile. Debutul „Pisicilor Roșii” este programat duminică, la București, pe terenul (sintetic) al celor de la Dream Team. „Din ce informații am cules, întâlnim o echipă ambițioasă, dar ambiții avem și noi. Ne lipsesc alte lucruri, în primul rând condițiile de ordin financiar, dar cu siguranță nu ne lipsește ambiția. Altfel nici nu am fi rezistat atâția ani. În fapt, obiectivul pe care ni l-am fixat în fiecare sezon a fost acela de a rezista și de a putea merge mai departe”, a declarat președintele Măgurii 2012, Cătălin Cojocaru.

Iată că „Pisicile Roșii” ale Bacăului merg mai departe și în 2021. Iar primul drum se anunță, în plan strict geografic, și unul dintre cele mai facile de străbătut, chiar dacă plecarea spre București se va face încă din zorii zilei de duminică. În mod evident, însă, deplasarea pentru jocul din prima etapă a campionatului nu se compară cu altele pe care băcăuancele le au programate în acest sezon. Și asta pentru că „Pisicile” au fost repartizate în Grupa 3 a ligii secunde, una care amintește de Turul Ciclist al României. Concret Andra Bujor și colegele sale vor avea deplasări în toate colțurile îndepărtate ale țării. De la Filiași la Oradea, trecând prin Timișoara. Concret, în Grupa 3, una alcătuită din șapte echipe, se regăsesc, pe lângă Măgura 2012 Bacău, Dream Team București, Luceafărul Filiași, Atletic Club Onix 2010 Râmnicu-Sărat, CSM Târgu Mureș, ACS United Bihor și ACS ASU Politehnica Timișoara. „Principalul nostru obiectiv este de a putea juca un număr cât mai mare de meciuri. Totul depinde de bani. La meciurile din deplasare te costă drumul și, în majoritatea situațiilor, cazarea deoarece nu poți pleca spre Timișoara, Oradea sau Filiași în ziua meciului. La partidele de pe teren propriu, trebuie să suporți costurile de organizare, de la teren și arbitri până la serviciul de ambulanță. La toate acestea se adaugă costul testelor anti-Covid 19. Nu este ușor. Deocamdată avem bani doar pentru două rânduri de testări. După, vom vedea. Ne dorim să se treacă la testarea rapidă, dar și aceasta presupune costuri”, a punctat

pag 22

Cătălin Cojocaru, care își pune speranțe într-un parteneriat cu autoritățile locale: „Mai toate echipele de fotbal feminine din țară sunt sprijinite de factorii de decizie locali. Sperăm să intrăm și noi în rând cu lumea”. Deocamdată, un sprijin – indirect – vine din partea Federației Române de Fotbal, care a decis că neprezentarea la mai multe jocuri de campionat nu va atrage retrogradarea echipelor în cauză. „Dacă tot am promovat în liga a doua, nu vrem să mai facem un pas înapoi. Suntem conștienți că ne așteaptă un sezon foarte dificil în contextul pandemiei, dar nu ne pierdem speranța. Cel mai important este că fetele manifestă dorință, putere de înțelegere și ambiții foarte mari, care le și ne ajută să trecem peste toate dificultățile”, a spus directorul sportiv al Măgurii 2012, Iulian Răsloagă.

Interesant este că din cele 21 de fete din lot, zece lucrează în varii domenii (pe listă regăsim polițiste, cadre didactice sau lucrătoare în comerț), iar ale 11 sunt eleve ori studente. De menționat cazul Anei Marin care, dublă licențiată, s-a înscris la încă o facultate, de data aceasta la Cluj și vine la echipă special pentru meciuri. „Ne place foarte mult fotbalul, iar în timp, aici, la «Pisicile Roșii» s-a creat o adevărată familie. Asta ne-a ajutat și ne ajută în continuare mult”, a mărturisit Maria Panțâru, una din jucătoarele de bază ale echipei.

Iar familia „Pisicilor” se lărgește pe z ice trece, dovadă faptul că echipa are pregătit deja schimbul de mâine și chiar poimâine prin cooptarea unor elemente tinere, dar promițătoare precum Elisa Bulai, în vârstă de numai zece ani și Alexandra Lipoveanu, de nouă. „Lista își așteaptă în orice moment compelarea deoarece selecția la noi este permanantă. Fiind singura echipă de fotbal feminin a Bacăului, avem porțile larg deschise”, a precizat Iulian Răsloagă.

Porți deschise pentru nou venite, poartă bine închisă pentru adversare. Începând cu bucureștencele de la Dream Team. „Ne dorim mult să începem cu dreptul campionatul, mai ales că ne-a lipsit fotbalul în toată această perioadă. De-abia așteptăm meciul de la București”, a afirmat Andra Cernat, una din „Pisicile” aflate la vârsta majoratului. Prin urmare, gata cu așteptarea, gata cu torsul! Este din nou vremea de joacă. Baftă, fetelor!

Dan SION (UZPR)

Pentru început, doar pisicuțe Au început campionatul cu stângul. Dar important este că l-au început. Pentru că, așa cum amintea și conducătorul singurei grupări de fotbal feminin a Bacăului, Măgura 2012, Cătălin Cojocaru, „pe fondul problemelor financiare, obiectivul nostru principal este să ne putem prezenta la meciuri. Fiecare partidă jucată constituie o victorie, fiecare gol marcat sau punct luat reprezintă adevărate bonusuri”.

*Prin urmare, chiar dacă au fost învinse în deplasare, cu 5-1 (3-1) de Dream Team București, în prima etapă a Grupei 3 din liga secundă, „Pisicile Roșii” (deocamdată doar în format de….pisicuțe), au obținut deja o „victorie”. Plus un bonus. „Sigur că ne-am fi dorit mai mult, dar este să greu să pretinzi rezultate când te scoli cu noaptea în cap, pleci la cinci dimineața spre București, iar la ora 11.00, direct din autocar intri pe teren. Ca să nu mai vorbim de faptul că am întâlnit un adversar de calitate”, a punctat și directorul sportiv al Măgurii 2012, Iulian Răsloagă.

De notat prestația bună a portăriței Andra Cernat, care a limitat proporțiile scorului, golul înscris de „Pisici” la 3-0 prin Vasilica Ungureanu și prezența unor membri ai brigăzii „Independent Bacău”, veniți să susțină gruparea moldoveană la primul meci oficial din 2021. Contra Dream Team-ului, antrenorul băcăuancelor, Mihai Voicu a utilizat garnitura: Andra Cernat- Alexandra Cojocaru, Narcisa Zadea, Amalia Aldea, Maria Panțîru, Vasilica Monalisa Zota, Denisa Fînaru, Vasilica Ungureanu, Petronela Nechita, Sabina Cojan, Andreea Ionela Bujor. Au mai jucat: Larisa Oborici, Ana Maria Chetyes, Iuliana Pătrașcu, Adina Cernat.

de fotbal feminin a județului Bacău, Măgura 2012. Și încă o înfrângere – a patra – înregistrată de divizionara B băcăuană: 2-4 la Timișoara, contra Politehnicii, duminică, în etapa a șasea a Grupei 3. Dar o înfrângere cu acoperire, care-și găsește scuze atât în drumul lung străbătut de „Pisicile Roșii”, cât și în plusul de experiență al adversarelor.

De altfel, cu nu mai puțin de patru jucătoare trecute de 30 de ani, ACS ASU Poli Timișoara ocupă primul loc în Grupa 3, la egalitate de puncte cu Dream Team București. Pe Bega, băcăuancele antrenate de Mihai Voicu au intrat mai greu în joc, dar au făcut o a doua repriză foarte bună, dovadă și cele două goluri marcate de Sabina Cojan și Amalia Aldea.

Iar cu mai multă atenție în apărare, scorul ar fi fost și mai strâns. „A fost cea mai bună repriză făcută de fete în acest campionat”, a punctat directorul sportiv al Măgurii 2012, Iulian Răsloagă. „O evoluție care ne dă speranțe pentru următoarele jocuri”, a adăugat președintele clubului, Cătălin Cojocaru.

Clasament Grupa 3 1 Dream Team 4 3 1 0 14- 5 10 2 Poli Timișoara 5 3 1 1 9- 5 10 3 ACS United Bihor 5 3 0 2 12- 8 9 4 CSM Târgu-Mureș 5 2 2 1 10- 5 8 5 Atletic Club Onix 4 2 0 2 6- 5 6 6 Măgura Bacău 5 1 0 4 7-18 3 7 Luceafărul Filiași 4 0 0 4 0-12 0

*A doua deplasare a sezonului bifată de singura echipă

pag 23

Atletism/ CN Under 16:

Mereu în frunte

La

Naționalele Under 18, la fel ca la Seniori. Și ca la Under 23. Și ca la Tineret. Atletismul băcăuan își continuă traseul de regularitate la competițiile de sală ale sezonului, cucerind numeroase medalii cu care domină ierarhiile. Weekend-ul trecut, a venit rândul Campionatului Național Under 18 de la București să fie subordonat de atleții băcăuani, cu CSM Onești drept vârf de lance. Beneficiind și de o serie de parteneriate judicios alese, gruparea oneșteană a fost protagonista competiției derulate în sala bucureșteană „Ioan Soter”, cireașa de pe tort constituind-o performanța ștafetei feminine de 4×400, care, în ciuda vârstei foarte fragede, nu a avut rivală. Seria reușitelor indoor ar urma să fie completată la CN U16 de la sfârșitul acestei săptămâni, cu atât mai mult cu cât aceasta se va derula la Sala de Atletism din Bacău.

Medaliații băcăuani la CN U18 Aur: Andreea Mocanu (LPS Brăila/ CSM Onești)

pag 24

60 m feminin- 7,80; Cosmina Balaban (LPS Brăila/ CSM Onesti) 60 m garduri f-8.73: Darius Techiu (LPS Brăila/ CSM Onești) 60 m garduri masculin8.17; ștafeta feminina 4×400 m (Iarina Ungureanu, Alexandra Ștefania Uta, Ștefania Mușulete, Raisa Diaconu)- 3:40.21.

Argint: Ștefania Zediu (CSȘ Bacău/ SCM Bacău, foto) 400 m f- 58.44; Iarina Ungureanu (CSSN Rm. Vâlcea/ CSM Onești) 60 m garduri f8.89; Lucian Sinpetru (LPS Brăila/ CSM Onești) 60 m garduri m- 8.49; Raluca Răduca (CSM Onești/ CSȘ 6 București) lungime f- 5.49 m; Raul Mario Cîrlan (LPS Brăila/ CSM Onești) triplusalt m- 13.44 m; Borbert Balasz (LPS Tg. Mureș/ CSM Onești) prăjină m- 3.70 m.

Bronz: Ștefania Mușulete (CNMB Rm. Vâlcea/ CSM Onești) 60 m f- 7.93; Bianca Coșerariu (CSȘ Unirea Iași/ CSM Onești) înălțime f- 1.62m. (D.S.)

Campionatul European de Seniori

Bine așa rău

Deși n-a prins finala la 1500 m, Petro Simiuc a realizat un Personal Best, în timp ce Gabi Bitan a sărit doar 7.72, dar a terminat în Top 8.

O b i e c t i v e realizate parțial pentru atleții băcăuani ce au reprezentat România la cea de-a 36-a ediție a Campionatelor Europene Indoor pentru Seniori de la Torun, din Polonia. La primul său concurs în sală în ultimii 5 ani, Petronela Simiuc (CSM Bacău) a stabilit un nou record personal în proba de 1500 m. Petro a trecut linia de sosire cu timpul de 4:14.94, spre satisfacția antrenoarei sale, Carmina Vorovenci: „Este un rezultat foarte bun, care ne dă speranțe pentru mai departe.” Acest Personal Best înregistrat vineri nu i-a permis însă atletei de 26 de ani să acceadă în finala probei, ea clasându-se a cincea în cea de-a treia serie de calificare. Asta în condițiile în care în finală s-au calificat primele două sportive din fiecare serie și următoarele cele mai bune trei performanțe. „Într-adevăr, ne-am fi dorit mult o finală pentru Petro, însă nici măcar necalificarea nu poate umbri satisfacția acestui timp foarte bun”, a concluzionat antrenoarea CSM Bacău, Carmina Vorovenci.

Spre deosebire de Petronela Simiuc, săritorul în lungime de la CSM Onești, Gabriel Bitan a ajuns în finala probei la care a participat. Numai că, în cazul său, rezultatul a fost unul sub așteptări. Calificat în finală de pe poziția a șaptea, cu un 7.78, în bătălia pentru medalii elevul lui Cornel Grigore nu a reușit să se apropie de acel fabulos 8.14 cu care a cucerit recent titlul național. În finală, Gabi Bitan a ratat primele patru încercări, pentru ca următoarele două sărituri, ambele validate, să înregistreze doar 7.64 m, respectiv 7,72 m. Cu acest ultim rezultat, Bitan a încheiat Europenele de la Torun pe poziția a opta. „Problema a fost faptul că vârful meu de formă a trebuit făcut mai devreme, pentru a realiza în primă fază baremul. Majoritatea cocurenților din finală îl aveau asigurat din sezoanele anterioare. Practic, am venit la acest concurs în scădere de formă, dar chiar și așa se putea un rezultat mai bun”, a declarat Gabriel Bitan pentru site-ul Federației Române de Atletism.

Pentru cei doi sportivi urmează provocările sezonului în aer liber, ambii având ca obiectiv calificarea la Olimpiada de la Tokyo. (D.SION)

Antrenoarea Carmina VOROVENCI şi eleva sa Petronela SIMIUC

pag 25

Judo/ CN Under 18:

CSM Onești, în Top 3

Prestație de aur, argint și de bronz a CSM Onești la recenta ediție a Campionatului Național de Judo derulată la Poiana Brașov. Gruparea oneșteană antrenată de Cristinel Panțîru și-a adjudecat un titlu național prin Lavinia Ichim la 40 kg și unul de vice prin Eduard Molea, la 66 kg. Aproape

de o medalie a fost și Ionuț Alexandru Coromelcea, clasat pe locul 5 la 90 kg. Evoluția foarte bună a elevilor lui Panțîru a adus CSM Onești în Top 3 în ierarhia echipelor. Formația de pe Trotuș s-a clasat pe locul 3 din totalul de 39 de echipe, fiind devansată doar de CSM București și CSM Pitești.

Lavinia Bălan, campioană și la U21 Șir de succese pentru Lavinia Bălan.

Campioană a României la judo Under 18, sportiva antrenată la CSM Bacău de Aurel Chelariu a cucerit titlul național și la categoria de vârstă sub 21 de ani. Reușita, obținută în limitele categoriei de greutate 44 kg, s-a produs la Poiana Brașov, gazda finalei CN U21 de judo. În ciuda diferenței de vârstă (competiția a fost rezervată sportivilor născuți între 2001 și 2006, iar anul de naștere al Laviniei este 2005), băcăuanca a câștigat toate meciurile și finala prin ippon. În paralel cu titlul național la individual, Lavinia Bălan și-a trecut în cont și un bronz la echipe, concurând pentru clubul din Deva.

Componentă a lotului național de junioare de pag 26

la Deva, Lavinia Bălan se pregătește acum pentru competițiile europene.

De notat că la CN U21 de la Poiana Brașov, un alt sportiv din cei cinci deplasați de CSM Bacău s-a clasat pe locul al șaptelea la categoria de greutate 60 kg: Andrei Buga.

Tenis de câmp

AMALIA NICOLI, FINALISTĂ LA TROFEUL „ILIE NĂSTASE” Jucătoarea de tenis Amalia Sofia Nicoli își continuă seria de rezultate pozitive din acest an. După succesele repurtate la Cupa „Unirii” de la Roman și la Cupa „TCC 2018” de la Piatra Neamț, sportiva pregătită de Eugen Lupeș a SCM Bacău a ridicat ștacheta. Și și-a trecut în cont o finală la un puternic concurs național, unul cu tablou de 64 la categoria sa de vârstă, 12 ani feminin. Vorbim despre ediția de iarnă a Trofeului „Ilie Năstase”, competiție desfășurată la București, în luna februarie a.c.

Amalia Nicoli a avut de disputat patru tururi pentru a juca finala, iar toate cele patru victorii au fost fără set pierdut.

Astfel, băcăuanca a trecut, pe rând, de Cristiana Cociș cu 6-1, 6-0, de Daria Pleșcan, cu 6-1, 6-0, de Karina Dumitru, cu 6-0, 6-3 și, în semifinale, de Iarina Crivăț, cu scorul de 6-1, 6-1. Ultimul act al competiție a fost unul foarte disputat, Amalia Nicoli cedând cu 4-6, 6-4, 9-11 în fața Carlei Ferullo (AS CS Club Politehnica). „Amalia a avut un parcurs foarte bun, în condițiile în care concureța s-a dovedit redutabilă. Este o prestație și un rezultat ce ne dau speranțe mari”, a declarat antrenorul băcăuancei, Eugen Lupeș.

pag 27

Volei masculin/ Divizia A2/ Seria de Est

ȘTIINȚA BACĂU, ÎN PLAY-OFF Știința Bacău este cea de-a patra echipă din Seria de Est a Diviziei A2 la volei masculin calificată în play-offul campionatului. Băcăuanii se alătură astfel Rapidului București, Academiei de Volei Tomis Constanța și Titanilor ASE București după o dublă victorie în „barajul” disputat pe teren propriu, cu CSM Râmnicu-Sărat: 3-2 (-23, 17, 21, -23, 9), respectiv 3-0 (17, 21, 15). Așa cum o arată și scorul, partida de sâmbătă a fost una pe muchie de cuțit. A fost și meritul oaspeților, care au jucat cu multă ambiție, dar a fost și vina Științei, care nu a știut să profite de momentele favorabile din seturile unu și patru, ambele pierdute la limită. Plusul băcăuanilor a venit de pe banca de rezerve, introducerea ridicătorului Rareș Bibire, Ștefan Văduva și Bogdan Prisecaru înclinând balanța în favoarea Științei. „Am avut emoții în prima partidă, una în care adversara noastră s-a dovedit foarte motivată. Din fericire, rezervele noastre ne-au ajutat să câștigăm un meci care ne-a facilitat calificarea în play-off”, a declarat antrenorul Științei, Eusebiu Țurcanu.

Dacă sâmbătă a fost nevoie de cinci seturi pentru ca băcăuanii să-și adjudece victoria, în schimb duminică, în

pag 28

condițiile în care oaspeții au fost privați de ridicătorul titular, lucrurile s-au dovedit mult mai simple, Știința obținând un succes scurt și…curprinzător. „Este o calificare meritată și care permite tinerei noastre echipe să acumuleze un plus de experiență. Este clar că pornim cu șansa a patra în play-off, dar asta nu ne împiedică să dăm totul și să sperăm într-o figură cât mai frumoasă”, a adăugat Sebi Țurcanu, care a contat pe un lot alcătuit în totalitate din jucători pe care i-a crescut, de-a lungul anilor, la CSȘ Bacău: Edy Radu, Rareș Bibire, Cosmin Matei, Cosmin Pântea, Răzvan Gâtlan, Ștefan Văduva, Bogdan Prisecaru, Codrin Cernov, Teodor Mancaș și cei doi libero Mihai Șnel și Cosmin Gherman.

Play-off-ul va avea loc în sala Rapid din București unde, așa cum aminteam, alături de Știința, vor mai participa primele trei clasate din Seria de Est a Divizia A2: Rapid, Academia Tomis și Titanii ASE București. Echipele care vor încheia play-off-ul pe primele două poziții vor merge la turneul de promovare în Divizia A1.

Știința nu s-a mai prezentat la play-off

Voleibaliștii divizionarei A2 Știința Bacău au încheiat sezonul 2020-2021 în devans. Și l-au încheiat în mod forțat, neprezentându-se la turneul play-off al Seriei de Est, găzduit weekend-ul trecut, de sala bucureșteană „Rapid”. Motivul?

Antrenorul Științei, Eusebiu Țurcanu a fost depistat infectat cu Covid-19 și, în consecință, echipa băcăuană a renunțat, din motive de ordin medical, să mai participle la play-off. „Sunt bine, dar trebuie să rămân în izolare. Având în vedere că am fost în contact cu jucătorii mei la meciurile de baraj cu CSM Râmnicu-Sărat, a trebuit să luăm o pauză forțată și să nu putem evolua în play-off”, a declarat pentru cotidianul „Deșteptarea” Sebi Țurcanu. Știința a pierdut meciurile din play-off cu scorul de 0-3.

Iată și rezultatele jocurilor decise pe teren în sala „Rapid”: Academia de Volei Constanța-Titanii ASE București 3-2, Rapid-Academia de Volei Constanța 3-0, Titanii ASE București-Rapid 3-2. Cu câte șapte puncte în cont, Rapid și Titanii ASE s-au calificat la turneul de promovare în Divizia A1. În altă ordine de idei, la finalul acestei săptămâni vor porni la drum, după mai bine de un an de pauză, și turneele naționale de volei juvenil. La fiecare categorie de vârstă, echipele au fost împărțite pe criterii geografice, iar faza seriilor se va derula sub forma a două turnee. Primele două clasate din fiecare serie se vor califica la turneele semifinale. Cadetele băcăuane de la CSȘ au fost repartizate

în Seria A, alături de CSȘ Focșani și CSȘ Botoșani, ambele turnee, din perioada 26-28 martie, respectiv 16-18 aprilie fiind găzduite de CSȘ Focșani. La cadeți, CSȘ Bacău se va lupta pentru calificarea la turneul semifinal din Seria A, alături de CSȘ Botoșani și CSȘ Toplița. De notat că ambele turnee ale Seriei A, programate în aceeași perioadă cu cele ale cadetelor, se vor desfășura în Bacău. Atât la cadete, cât și la cadeți, turneele semifinale vor avea loc în intervalul 1416 mai. Formațiile clasate pe primele două locuri la turneele semifinale vor accede la faza finală, programată în perioada 26-30 mai. În ceea ce privește campionatul junioarelor, CSȘ Bacău va evolua în Seria A, alături de LPS CSȘ Piatra Neamț (gazda ambelor turnee, din perioada 5-7, respectiv 23-25 aprilie) și CSȘ Botoșani. La juniori, avem serii de câte patru, CSȘ Bacău fiind repartizată în Seria A, laolaltă cu CSȘ LPS Suceava, LPS CSȘ Piatra Neamț și CSȘ Botoșani. Primul turneu, din 5-7 aprilie, se va desfășura la Suceava, iar cel de-al doilea, programat între 23 și 25 aprilie, va avea loc în Bacău. Atât la junioare, cât și la juniori, turneele semifinale, la care vor participa primele două clasate din fiecare serie, se vor ține între 7 și 9 mai, iar faza finală, care va desemna medaliatele, între 19 și 23 mai.

Dan SION (UZPR)

pag 29

PAGINA LUI VEM

pag 30

DINTRE SUTE DE CATARGE...

MARICEL VOINEA- creatorul „efectului“ Maricel Voinea (n. 17 martie 1959, Galați) este un fost handbalist român de performanță, care a făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României. Debutează în handbal, la Școala Sportivă Bacău, în 1972, cu a n t r e n o r u l Ion Gheorghe. Din 1977 este legitimat la HC Minaur Baia Mare, avându-l antrenor pe Lascăr Pană, iar aici își va începe ascensiunea către consacrarea deplină.

Jucător polivalent, s-a făcut cunoscut și printr-o noutate tehnică - aruncarea spectaculoasă și eficientă care îi poartă numele ”efectul Voinea”. Cu loturile reprezentative din care a făcut parte, a cucerit două medalii de bronz la JO din 1980 (Moscova) și din 1984 (Los Angeles), precum și două titluri de campion mondial universitar în 1982 (Paris) și 1985 (Frankfurt pe Main). În 1983, își mai adaugă în palmares cucerirea Super Cupei Campionilor Mondiali și Olimpici și a Cupei IHF (ultima, cu echipa sa de club). În 1984 primește titlul de Maestru emerit al sportului. Actualmente, locuieşte în Germania.

Ion Drâmbă (18 martie 1942 - 20 februarie 2006) A început scrima în 1952, cu antrenorul Andrei Altman de la Asociația Flacăra Roșie din Timișoara, iar în 1960 s-a transferat la clubul Steaua. Mobilitatea, suplețea și îndemânarea sa, completate de o intuiție specifică marilor scrimeri, l-au ajutat să urce rapid treptele măiestriei și să-și formeze un stil inconfundabil.

Deplasările ușoare, aidoma felinelor, îndelungatele momente de expectativă, ca și finalizarea rapidă și precisă a loviturilor, îl făceau să pară o panteră în acțiune. Calitățile sale fizice îi permiteau, printre altele, să transforme fandarea într-un ”șpagat”, fără eforturi deosebite.

Debutează în 1959 la CN de juniori de sabie și floretă, cucerind locul I la ambele probe. Își menține titlul de campion la floretă și în anii 1960, 1961 și 1962. În 1964, devine dublu campion (floretă și sabie) la seniori, iar în 1968 și 1969, campion la floretă.

Performațele sale pe plan mondial la floretă: campion mondial la Montreal în 1967 (cu echipa formată din T. Mureșanu, M. Țiu, I. Falb și Șt. Ardeleanu); campion olimpic (individual) la JO din Mexic în 1968; medalie de bronz la CM de la Havana din 1969 (cu echipa). Este câștigător al CE de la Paris din 1968 și 1969, vicecampion universitar la floretă și medaliat cu bronz la sabie, la JMU de la Gand din 1963, vicecampion la JMU de la Budapesta din 1965, cu echipa de floretă; câștigător al Cupelor Mondiale ”Giovani” din Bologna, în 1967, ”A. Rommel” din Paris, 1968, ”Martini” din Torino, 1970 etc.

Pentru realizările sale sportive (Ion Drâmbă a adus primul aur olimpic pentru scrima românească), a fost distins cu titlul de Maestru emerit al sportului în anul 1967, a fost desemnat floretisul numărul unu al lumii în 1968 și 1969.

pag 31

pag 32