SPORTUL BACAUAN Nr.113

pag 1

DIN ACTIVITATEA UZPR, FILIALA “MARIUS MIRCU” BACĂU

GÂNDURI LA 102 ANI DE LA ÎNFIINȚAREA ORGANIZAȚIEI JURNALIȘTILOR În ziua de 11 ianuarie, cu un veac și doi ani în urmă, un grup de jurnalişti impregnaţi de momentul istoric din 1 Decembrie 1918, s-au întâlnit, în Bucureşti, pe actuala stradă Constantin Mille nr.5, în clădirea fostei berării ,,Berlin”, unde astăzi se află un Club public, pentru a pune bazele unei organizaţii: Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România. Aceasta viza conlucrarea şi perfecţionarea profesională a condeierilor în spiritul ţării lor întregite.

Momentul aniversar, coincizând cu un eveniment istoric, aş spune remarcabil şi tonic pentru jurnaliştii romani, preluarea preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, îmi dă prilejul să punctez pe clapele PS- ului, cuvinte gânduri care mi-au îndrumat cariera de ,,detectiv al clipei prezente”. O profesie în care, odată implicat, trebuie să deţii concomitent dorinţa, dar şi priceperea de a scrie, flexibilitate, temperament, trebuie să fii inteligent. Iar, dacă se poate, să mai fii şi o persoană cunoscută, chiar marcantă în zona de acţiune. Să fii voluntar, să ai o însemnată doză de curiozitate în plus în comparaţie cu majoritatea oamenilor şi profesiilor, să încerci înţelegerea evenimentelor şi faptelor zilei. Cu tenacitatea cercetătorilor din diverse domenii, apelând la documetarea şi propria educaţie.

Ziaristul trebuie să fie, însă, şi îndeajuns de rezistent, nu doar pentru a alerga mai mult şi de cele mai multe ori în viteză, dar şi pentru a depăşi refuzul acelor oameni care ezită să vorbească faţă de el ori de a înfrunta pe acei oficiali impresionaţi de propria lor persoană. Oficiali ,, rătăciţi”, care au ceva de ascuns ori oficiali aroganţi, cei care refuză să recunoască publicului dreptul oamenilor de a fi informaţi.

Mai ales, în asemenea cazuri, jurnalistul profesionist, ce doreşte să fie echilibrat cu propria sa conştiinţă, este și trebuie să fie destul de persuasiv pentru a-l face pe interlocutor să creadă că ştie adevărata mărime a costului şefului acestuia. Fin observator al vieţii, profesionistul în ale ziaristicii posedă discernămîntul identificării faptelor, opiniilor, proceselor în derulare, fenomenelor, prognozelor, bilanţurilor, performanţelor, descoperirilor ce pot fi convertite în materiale publicistice. Acest discernămînt, rezultat al unei arii largi de cunoştinţe şi calităţi, constituie unul din elementele primordiale ale profesiei,conferind , aş spune, cheia interpretării aşa cum se cuvine a ceea ce are valabil aserţiunea ,,ziaristul face evenimentul”. În context, pentru un profesionist al jurnalisticii, însă, priceperea de a exprima idei este, pe scurt, la fel de importantă ca ştiinţa de avea idei. Dar, pentru a avea această calitate, pentru a penetra spre esenţa informaţiei, evenimentul pe care doreşte să-l redea publicului, ziaristul profesionist nu poate fi decât un om educat, având cunoştinţe solide în ştiinţe politice şi, ideal, în sociologie. Într-o arenă atât de realistă, dinamică şi dură cum este cea a confruntării pentru conceperea şi publicarea de informaţii care să dimensioneze publicului realitatea în care trăieşte, jurnalistul adevărat, pasionat de meseria

pag 2

sa, nu acceptă înfrângerea. Chiar din postura în care se acţionează, deschis, rigid şi într-un mod pervers, pentru descurajarea sa. Tocmai asemenea situaţii îl vor împinge în a se strădui din greu şi trecând peste riscuri mari, profesiuniea de jurnalist este una din cele mai periculoase din lume, pentru succesul public al informaţiei sale . Una ce pune în stare de meditaţie comunitatea, societatea în care trăieşte. Pentru aceasta, jurnalistul profesionist, campion vital în procesul informării publice, realizînd ce impact deoasebit au cuvintele, ce armă extraordinară reprezintă ele, este total responsabil faţă de ceea ce scrie, ceea ce comunică.

Aflat în permanent contact cu un flux neîntrerupt, eterogen, ambiguu ori chiar anarhic de informaţii venind pe diverse canale, dar şi acţionînd pentru medii de informare cu interese diferite, ziaristul de agenţie se află, voit ori nu, între Scila şi Caribda, mai concret în două ipostaze ce apar contradictorii, de natură politică, psihologică şi profesională. Ziaristul se aseamănă, cred cu pedagogul ,,pradă”, ori dictator al elevilor săi. Fără o pregătire diversă el poate cădea pradă victimă în faţa permanentei ofensive informaţionale ce îi parvine, ce îl înconjoară. De aceea, adevăratul profesionist domină informaţia, încercînd să influenţeze făra să manipuleze ori să se lase cuprins în capcana patimii. Ceea ce presupune alianţă între bun simţ şi personalitate, între capacitatea de sinteză, simț politic şi respectul pentru valoarea informaţiei în sine, deci pentru oamenii ce preiau această informaţie. În puţine cuvine totul se reduce în munca ziaristului – profesionist la strădania sa de a realiza optimul între dimensiunea informativă şi formativă a materialului publicistic menit să dea o dimensiune reală a evenimentelor.

Cred, cu tărie, aşa cum spunea Doru Dinu Glăvan, preşedintele actual al UZPR, că în momentul în care organizaţia ,, împlineşte un secol de serviciu credincios în slujba societăţii româneşti... după ce a trecut prin timpuri de toate felurile, supravieţuind onorabil şi reunind în rândurile sale cele mai celebre condeie”, profesia de ziarist este una unică, de mare viitor, ce aduce truditorului său sentimentul, satisfacţia de partcipare activă la viaţa comunităţii, societăţii.

Aşadar, multă încredere, colegi ziarişti, pentru că efortul vostru este unul nu numai creator, dar şi de utilitate publică. ŞI CE POATE FI MAI TONIC DECĂT SĂ ŞTII CĂ AI CONTRIBUIT PRIN EFORTUL TĂU LA AFLAREA ŞI ÎMPĂRTĂŞIREA PUBLICĂ A GÎNDURILOR, SENSURILOR ŞI PROVOCĂRILOR TIMPULU TĂU?!

LA MULŢI ANI! Cu respect pentru implicare curajoasă şi valoroasă a colegilor jurnalişti, Cornel CEPARIU, Președintele Filialei Bacău a UZPR

EDITORIAL

AVOCATUL DIAVOLULUI Nu sunt fan Răzvan Burleanu, nu agreez modul în care actuala conducere a FRF își face treaba și nu-mi place sub nicio formă, nici ca om, nici ca selecționer, Mirel Rădoi. O spun din capul locului, ca unul care, în primăvara lui 2014, când Burleanu s-a înscăunat președinte al FRF, mă așteptam ca lucrurile să se schimbe muuult, foarte mult.

Nu s-au schimbat sau, cel puțin, nu s-au schimbat așa cum speram eu. Dar asta nu mă face să-l regret pe Mircea Sandu. Și nici să clamez venirea lui Popescu și Hagi, la pachet ca presedinte și selecționer, cum o fac mai mulți, inclusiv o parte din jurnaliști (unii dintre ei fără diplomă de BAC, așa, cum n-are nici Rădoi). „Cred că noi, generația de aur, meritam măcar o șansă”, a declarat, recent, Gică Popescu într-o emisiune televizată. Ei bine, aici mă transform în avocatul diavolului. Și spun că generația de aur a însemnat ceva doar cât s-a aflat pe teren.

Dacă aș fi rău, aș insista pe faptul că nici terenul nu a fost cine știe ce cât timp performanța noastră maximă a fost un „sfert” la World Cup 94, în timp ce Bulgaria, de exemplu, a prins semifinalele în America, iar Croația a luat bronzul Explicaţie foto coperta 1: mondial patru ani mai târziu. Mă *Gimnasta Larisa IORDACHE, dublă limitez să spun că generația lui Hagi a campioană la Europenele organizate în luna decembrie, a.c., la Mersin (Turcia), fost formată din fotbaliști colosali. Cu vă dorește un An Nou plin de realizări și excepția lui Dan Petrescu, nici unul satisfacții. dintre ei însă nu au spart norii după ce au agățat ghetele în cui.

Larisa Iordache a obţinut aurul de Ca antrenori, n-au performat nici la la sol în urma unei contestaţii, după ce Steaua, nici la Bacău, nici la Galata, iniţial fusese notată cu 13,050 şi ar fi luat medalia de argint. Gradul de dificultate nici la Galați și nici la naționalele României. OK, Ionuț Lupescu a ajuns al exerciţiului a fost calculat greşit iniţial, ca fiind 5,2 şi nu 5,6. Gimnasta română director al Comisiei Tehnice de la a primit apoi nota 13,450, care i-a adus a UEFA. Te pufnește însă râsul când te doua sa medalie de aur la Mersin. Larisa gândești că șef al lui Alex Ferguson a Iordache încheie Europenele din Turcia cu ajuns un tehnician care a făcut pilaf un bilanţ de patru medalii, două de aur la echipele Bacăului și Brașovului. Și da, bârnă şi sol, două de argint, cu echipa şi Hagi a luat titlul cu Viitorul. la sărituri. Larisa Iordache a ajuns astfel Dar numai după ce s-a salvat cum la 16 medalii obținute de-a lungul carierei la Campionatele Europene. Iordache o s-a salvat de la retrogradare în 2013. depășește așadar pe Cătălin Ponor în Și fără niciun fel de sorți de izbândă în cupele europene, unde a luat-o clasamentul all-time al României, devenind cea mai medaliată gimnastă a țării la pe coajă de la ciprioți. Vorbim de Europene. Ponor a adunat 13 medalii la același Gică Hagi care fără o minimă Europene, iar Iordache avea 12 înainte experiență ca antrenor, a preluat să plece în Turcia. În total, România a naționala în 2001, pentru a pierde cucerit la Mersin cinci medalii la senioare, „barajul” cu Slovenia. argint în competiţia pe echipe, aur prin Iar avocatul diavolului își încheie Larisa Iordache la bârnă şi sol, argint prin Larisa Iordache la sărituri şi o nouă pledoaria spunând că de aici, de medalie de argint, la bârnă, prin Silviana la acel baraj cu Slovenia a început decăderea naționalei. Și poate și a Sfiringu. Larisa Iordache (24 ani) mai are în palmares o medalie de bronz la Jocurile întreg fotbalului românesc.

Olimpice, două de argint şi două de bronz la Campionatele Mondiale, precum şi 5 de Dan SION (UZPR) aur, 6 de argint şi 2 de bronz la Europene.

CONSILIUL DIRECTOR: Adrian AMALANCI - director Leonard POPA - redactor- şef *Acest proiect publicistic este finanţat integral de consiliul director.

Semnează: Adrian AMALANCI Romulus Dan BUSNEA Mihai BUZNEA Marius CERGHICI Cornel GALBEN Victor Eugen MIHAI (VEM) Ştefan OLTEANU Răzvan PESA-MOZA Constantin PLETOSU (Spania) Leonard POPA Marcian POPA Dan SION Pentru o documentare cât mai exactă şi pentru participarea redactorilor noştri la evenimentele sportive în care sunt implicate, rugăm cluburile sportive şi instituţiile abilitate să ne informeze din timp, despre competiţiile aflate în derulare.

Corespondenţa se poate trimite online pe adresa sportul. bacauan@yahoo.ro.

Notă: Articolele, tehnoredactarea, corectura şi îngrijirea ediţiei s-au făcut gratis. Această notă are înţeles pentru instituţiile fiscale competente.

Responsabilitatea opiniilor exprimate aparţine exclusiv autorilor. Manuscrisele şi fotografiile reţinute se publică în ordinea necesităţilor redacţionale. Materialele nepublicate nu se restituie.

Sediul redacţiei: Bacău, Letea 13, judeţul Bacău Telefoane:

0743-665.630;

0758-686.511;

0334-808.022; https://www.facebook.com/ Sportul.Bacauan E-mail: yellow_cyprus@yahoo.com amalancia@yahoo.com Colecţia completă a Revistei “SPORTUL BĂCĂUAN” se găseşte la Biblioteca Judeţeană “C. Sturdza” din Bacău.

pag 3

DIN ARHIVELE SPORTULUI BĂCĂUAN

1962: lacrimi de bucurie și tristețe ...1962 este considerat anul restartării politice a României comuniste. Prin flerul său politic, Gheorghe Gheorghiu-Dej reface punțile externe către Occident și caută orice prilej pentru a se îndepărta de Moscova. În plan cultural, literatura națională cunoaște câteva mutații esențiale. Din 1963, Uniunea Scriitorilor din România (fondată în martie 1949, ca principal mijloc de control ideologic al vieţii literare) a reluat acordarea premiilor literare. Noua ordine o înlocuia pe aceea a Premiilor de Stat, de care beneficiaseră, în obsedantul deceniu 5 , poeţi minori, astăzi complet abandonați de istoria literară, precum A. Toma, Mihai Beniuc, Dan Deşliu, Marcel Breslașu sau Cicerone Theodorescu. În 1963, Premiul Uniunii Scriitorilor a fost acordat lui Geo Dumitrescu (n. 17 mai 1920, București - d. 28 septembrie 2004) pentru volumul Aventuri lirice, care spărgea canoanele timpurilor proletcultiste. Dej dădea astfel startul concesiilor valorice, iar serviciul de propagandă se convertise în instituția care trebuia să demonstreze lumii întregi că regimul de la București, scăpat de sub controlul direct al Moscovei, avea forța unor reforme care să-l aducă în atenția Vestului capitalist. Așa, au început să apară reeditarea scriitorilor marginalizaţi (cazul lui Lucian Blaga, decedat în 1961, care, după ce fusese recompensat, în 1935, cu Premiul C. Hamagiu al Academiei Române pentru activitatea dramatică și poetică, în ultimii ani de viață ajunsese să trăiască doar din traduceri). În plan extern, situația politică este contorsionată de câteva evenimente importante. În ianuarie, Papa Ioan al XXIII-lea îl excomunică pe Fidel Castro, președintele Cubei. În luna mai, 12 est-germani reușesc să evadeze din Germania comunstă, săpând un tunel pe sub Zidul Berlinului. În august, regimul din Africa

pag 4

În zilele de 18-25 iunie 1962, Nichita Sergheevici Hrusciov a efectuat o vizita oficiala în România, în fruntea unei delegatii de partid si de stat a Uniunii Sovietice. Cu această ocazie, liderul sovietic, însoţit de conducătorul statului român, Gheorhje Gheorghiu-Dej, a vizitat şi oraşele Bacău şi Oneşti. A fost cea mai importantă vizită de stat oficială găzduită de aceste meleaguri, în perioada comunistă.

N.S. Hrusciov a venit în vizită oficială la Bucureşti, în ziua de 18 iunie 1962, fiind decis să-i aducă „pe calea cea bună" pe Gheorghe Gheorghiu-Dej şi pe ceilalţi „tovarăşi români". Conducerea P.M.R. a hotarât ca vizita să fie puternic mediatizată.

Presa, radioul şi televiziunea au consacrat spaţii largi prieteniei româno-sovietice, subliniind semnificaţia deosebită a prezenţei lui N.S. Hrusciov în România, al cărui portret a fost amplasat pe principalele instituţii din capitală şi din localităţile în care se deplasa înaltul oaspete (Craiova, Lupeni, Borzeşti, Constanta s.a.). Gheorghe Gheorghiu-Dej a decis să-i arate lui N.S. Hrusciov realizările românilor în diverse domenii de activitate, mai ales în industrie. Peste tot au fost planificate mitinguri ale prieteniei româno-sovietice, la care din partea româna, alături de primul secretar al C.C. al P.M.R., au luat cuvântul şi alţi conducători: Gheorghe Apostol, Nicolae Ceauşescu, Gheorghe Gaston Marin ş.a. Evident, era o tactică aplicată de Gheorghe GheorghiuDej, care semăna foarte bine cu cea din 1958, când retragerea trupelor sovietice a fost însoţită de festivităţi, discursuri despre „prietenia veşnică" dintre Republica Populară Româna şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, daruri oferite tuturor militarilor Armatei Roşii care părăseau România etc. Încă din prima zi a vizitei sale, N.S. Hrusciov a început cu reproşurile, dar nu a găsit reacţia aşteptată, de acceptare şi supunere. De aceea - aşa cum arată unul dintre însotiţorii săi -, pe parcursul vizitei „a fost tot timpul supărat" şi a făcut unele gesturi publice de care numai el era în stare. La Craiova a vizitat Uzina Electroputere, unde, la ieşirea din secţia de asamblare, se aflau câteva locomotive Diesel electrice, gata de plecare în probe. N.S. Hrusciov nici n-a vrut să se uite la ele şi s-a întors cu spatele. Nu numai conducătorii P.M.R., dar şi muncitorii şi inginerii craioveni care participaseră la pregătirea vizitei, sperând că liderul sovietic va aprecia activitatea lor, au rămas decepţionati şi chiar revoltaţi de acest gest. N.S. Hrusciov era supărat că România cumparase licenţa de la o firmă elveţiană, devenind astfel producător de locomotive competitive la nivel european. Într-o discuţie avută cu Alexandru Bârlădeanu, în februarie 1963, N.S. Hrusciov a menţionat că Uniunea Sovietică producea 2.000 de locomotive pe an, în timp ce România fabrica doar 100, punând apoi o întrebare retorică: „Vă rog să comparaţi singuri ce ar fi fost mai economic?". …În timpul vizitei la Uzina „Griviţa Roşie" din Bucureşti, conducătorul sovietic a privit cu atenţie utilajele, iar la adunarea publică a declarat că acestea erau vechi, din vremea copilăriei sale. Prezent la această întreprindere, de care el îşi legase numele de militant revoluţionar, prin implicarea în organizarea grevelor din ianuariefebruarie 1933, Gheorghe Gheorghiu-Dej a preferat să nu-i dea o replică în public.

După ce a vizitat România timp de o săptămâna şi a avut discuţii ample cu liderii P.M.R., N.S. Hrusciov a plecat, în ziua de 25 iunie 1962, şi mai nemulţumit, comparativ cu momentul sosirii. Vizita sa „de prietenie" nu numai că nu a aplanat disensiunile ivite între conducerea de la Bucureşti şi cea de la Kremlin, dar le-a şi amplificat. Pe de o parte, Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a simţit ofensat de atitudinea arogantă a oaspetelui său. Emil Bodnăraş avea să conchidă că N.S. Hrusciov „a fost un obraznic", iar acest fapt s-a observat nu numai în timpul discuţiilor oficiale, dar şi în întreprinderile vizitate şi în discursurile publice rostite. S-a văzut limpede că N.S. Hrusciov nu accepta să fie „contrat" de un conducător care începuse să „iasa din rând" şi care-l călca tot mai des pe nervi. Viitorul apropiat avea să aducă noi elemente privind relaţiile românosovietice, care au devenit tot mai tensionate. Propunerea lui N.S. Hrusciov din 1963, vizând ameliorarea acestei relaţii printr-o discuţie „tête à tête" cu Gheorghe GheorghiuDej. (Foto arhiva personală)

Rezultate 1962-1963 TUR Steaua București-Dinamo Bacău

2-0

Dinamo Bacău-Steagul Roșu Brașov

1-1

Dinamo Bacău-Dinamo București

0-0

Știința Cluj-Dinamo Bacău

2-0

Dinamo Bacău-UTA Arad

2-0

Rapid București-Dinamo Bacău

5-1

Dinamo Bacău-Viitorul București

1-2

Știința Timișoara-Dinamo Bacău

3-0

CSMS Iași-Dinamo Bacău

3-2

Dinamo Bacău-Minerul Lupeni

3-0

Dinamo Bacău-Petrolul Ploiești

0-0

Progresul București-Dinamo Bacău

2-0

Dinamo Bacău-Crișana Oradea

1-1

Farul Constanța-Dinamo Bacău

4-1

Retur Dinamo Bacău-Știința Cluj

0-0

Dinamo Bacău-Steaua București

2-3

UTA Arad-Dinamo Bacău

3-1

Dinamo București-Dinamo Bacău

1-0

Dinamo Bacău-CSMS Iași

3-0

Crișana Oradea-Dinamo Bacău

0-1

Dinamo Bacău-Rapid București

1-0

Steagul Roșu Brașov-Dinamo Bacău

1-2

Dinamo Bacău-Știința Timișoara

3-0

Dinamo Bacău-Progresul București

3-4

Minerul Lupeni-Dinamo Bacău

0-1

Dinamo Bacău-Farul Constanța

3-1

Petrolul Ploiești-Dinamo Bacău

4-0

CLASAMENTUL EDIȚIEI 1962/1963 1.DINAMO BUCUREȘTI 2.Steaua București 3.Știința Timișoara 4.Știința Cluj 5.Farul Constanța 6.Steagul Roșu Brașov 7.Petrolul Ploiești 8.Rapid București 9.Progresul București 11.UTA Arad 12.DINAMO BACĂU 13.Crișana Oradea 14.Viitorul București 15.Minerul Lupeni

27 14 9 4 46-25 37 27 13 8 6 58-42 34 27 11 7 9 41-39 29 27 11 7 9 42-44 29 27 12 4 11 48-38 28 27 12 4 11 48-44 28 27 10 7 10 46-30 27 27 10 7 10 52-46 27 27 10 7 10 45-49 27 27 10 5 12 47-49 25 27 9 5 13 32-42 23 27 9 5 13 34-47 23 14 6 3 5 33-26 15 27 4 6 17 24-66 14

*Viitorul București a fost desființată după încheierea turului. *Sezonul 1962-63 este al 14-lea sezon pentru FC Dinamo Bucureşti în Divizia. Pornită din postura de campioană, Dinamo şi-a păstrat titlul, pe care l-a câştigat cu trei etape înainte de finalul stagiunii, obţinând pentru a treia oară coroana de lauri a Diviziei A. A încheiat cu 37 de puncte, trei mai multe decât a doua clasată, Steaua. După trofeul obţinut în stagiunea trecută, Dinamo a participat în sezonul 1962-63 al Cupei Campionilor Europeni, dar a fost eliminată în turul preliminar. Deoarece echipa se afla doar pe locul şapte pe finalul turului, antrenorul Angelo Niculescu a fost înlocuit cu un tandem alcătuit din Dumitru Nicolae Nicuşor şi Traian Ionescu. Portari: Ilie Datcu (13 jocuri/0 goluri), Iuliu Uţu (17/0). Fundaşi: Ilie Constantinescu (8/0), Dumitru Ivan (25/1), Ion Nunweiller (18/0), Cornel Popa (25/0). Mijlocaşi: Vasile Alexandru (13/1), Lică Nunweiller (22/1), Constantin Ştefan (25/0). Atacanţi: Vasile Anghel (3/0), Constantin David (12/1), Haralambie Eftimie (5/3), Gheorghe Ene (19/7), Constantin Frăţilă (15/9), Vasile Gergely (1/0), Nicolae Niculescu (2/0), Ion Pîrcălab (21/7), Nicolae Selymes (8/2), Ion Ţîrcovnicu (24/7), Aurel Unguroiu (20/3), Iosif Varga (22/4). TRANSFERURI: Singurele transferuri ale lui Dinamo au avut loc în pauza dintre tur şi retur: Vasile Gergely de la Viitorul Bucureşti şi Nicolae Selymes de la Steagul Roşu au întărit lotul din care plecaseră Vasile Anghel la Petrolul Ploieşti şi H.Eftimie la Dinamo Bacău.

de Sud îl arestează pe Nelson Mandela, iar Charles de Gaulle, președintele Franței, supraviețuiește unei încercări de asasinat. La 22 octombrie, debutează ceea ce s-a numit Criza rachetelor cubaneze, după ce americanii reușesc să fotografieze din spațiul aerian armele nucleare sovietice instalate în Cuba. După o săptămână, Nikita Hrusciov, conducătorul URSS, avea să declare că rușii au început să demonteze rachetele respective...

Sportul internațional traversează momente de vârf, cu audiențe maxime. La 17 iunie 1962, Brazilia învinge Cehoslovacia în finala Campionatului Mondial din Chile și își păstrează titlul de campioană a lumii, câștigat în 1958, în Suedia. La 15 iulie, reprezentativa feminină de handbal a României a cucerit titlul suprem la cea de-a doua ediție a Mondialului desfășurat la București, după 8-5, în finala cu Danemarca, sub privirile a 15 000 de spectatori.

Campania de pregatire a echipei naționale feminine pentru C.M. 1962 a început în ianuarie 1961 şi a durat 18 luni, printre care a fost organizat şi campionatul intern. Despre

abordarea și pregătirea acestui Mondial, antrenorul Naționalei, Pilică Popescu, avea să-și amintească, peste ani: Ne-am antrenat enorm, respectând câteva etape bine stabilite. 1. Un cantonament “de sală” ceva mai lung 10 ianuarie – 28 februarie, în care s-a inclus şi Cupa Oraşelor (Trofeul CARPAŢI), ca principal mijloc de pregătire şi selecție. Întotdeauna prezentam două echipe A şi B care cuprindeau circa 30 de jucătoare, tot ce aveam mai valoros la ora aceea, indiferent de vârstă; 2. Nu se renunța la cantonamentul de munte de 21 de zile, exclusiv de pregătire fizică generală şi specială; 3. Etapa finala de pregătire specială a durat aproape două luni şi ne-am fixat cartierul general la cabana PROGRESUL, de pe malul lacului Herăstrău. A fost una dintre cele mai rodnice şi complexe perioade de pregătire. În acea “oază de liniște” din mijlocul Bucureştiului s-au amenajat două terenuri de handbal cu zgură, ca acela de COMPETIŢIE din potcoava Stadionului Republicii (ANEF). Mai erau şi patru terenuri

pag 5

de tenis, pădurea, parcul şi lacul, ambarcațiunile, totul la dispoziția echipei. După ce toate acestea erau făcute bine se trecea la tactică. Acolo, la Herăstrău, se lucra aproximativ opt ore pe zi, dar nu numai handbal. Zilnic, existau ore pentru canotaj (pe caiace populare şi foarte grele), dar exista şi un mare “campionat” de tenis de masă (când ploua) sau tenis de câmp. Bineînţeles, în principal, erau două antrenamente zilnice, dimineața fizico-tehnic, mai ales individualizat, şi după-amiaza tehnico-tactic, şi în partea a doua a etapei jocuri cu echipe de băieți – juniori şi cu echipele divizionare feminine din Bucureşti... Despre finala în sine, cronicile, astăzi uitate, consemnează: ... Finala Mare în ziua de 15 iulie 1962, aceeaşi oră 19.00, la lumina zilei pe terenul cu zgură din potcoava Stadionului Republicii, în fața a 15.000 de spectatori veniți special pentru handbal (record absolut în lume încă trei decenii!), începe marea finală ROMÂNIA – DANEMARCA. Acest public a fost formidabil, toți au stat în picioare şi pe parcursul întregului joc au încurajat permanent echipa în urale ce se auzeau din centrul oraşului. A fost un meci memorabil, spectaculos, formidabil, o adevărată mare finală. Jocul începe oarecum crispat de ambele părți, cu faze de mare spectacol, dar şi cu ratări uriașe. Danezele deschid scorul prin OSTERGARD – al treilea joc consecutiv pe care îl începem cu 0–1, dar la fel ca până acum egalăm ANA STARK din 7 m scos de HEDEŞIU şi preluăm conducerea cu un contraatac fulgerător ANTOANETA VASILE 2–1. Marea vedeta BIRKE MOSE egalează de la 6 m, 2–2. Este minutul 10, şi din acest moment IRENE NAGY KLIMOVSCHI “închide poarta” şi apără tot – 12 aruncări consecutive de la OSTERGARD

pag 6

şi KRISTENSEN, cei doi tunari ai danezelor, iar în atac combinațiile în mare viteză, chiar arma principală a nordicelor, ne reușesc perfect. Excelează interii STARK, LEONTE şi VICTORITA DUMITRESCU, în colaborare cu pivoții ANTOANETA VASILE şi FRANTZ EDELTRAUT la care vine în plus contaatacul, arma noastră principală cu NAKO, CONSTANTINESCU şi TANȚA DUMITRESCU, totul dirijat de “stăpâna echipei” IOZEFINA ȘTEFĂNESCU şi LEONTE cea înțeleaptă. Scorul evoluează tot timpul în favoarea noastră: 6–2, 7–3, 8–4 şi, în final, 8–5. Au jucat: NAGY, BORCEA, CONSTANTINESCU MARIA 1, STARK-2, STEFĂNESCU, VASILE-2, DUMITRESCU VICTORIȚA-1, FRANZ-1, LEONTE-1, HEDEȘIU, NACO. ROMÂNIA ESTE CAMPIOANA MONDIALĂ ŞI LA HANDBAL ÎN 7. Entuziasm de nedescris, pe stadion se aprind torțe, publicul ovationează pe handbalistele noastre, care fac un tur de onoare, cu un steag mare tricolor.

Manifestările entuziaste continuă pe străzile din jurul stadionului, cu făclii improvizate strigând încontinuu ROMÂNIA, CAMPIOANĂ MONDIALĂ E! URA, URA, URA. Salariații Fabricii de Pâine din “coasta” ANEF-ului, care era deasupra stadionului, unde erau angajate şi lucrau efectiv VICTORIȚA DUMITRESCU şi ANTOANETA VASILE, se strâng în fața porții întreprinderii şi fac o horă mare, apare şi un acordeon şi bucuria este uriaşă, se dansează ore întregi. Aproape 600 de tineri suporteri ai naționalei ajung manifestând până la Podul Izvor, unde câţiva, respectând un angajament, fac baie noaptea în Dambovița cea mică, tare galbenă şi leneșă.

ROMÂNIA SENIOARE LA C.M. 1962- ROMÂNIA LOC IMEDALII DE AUR – CAMPIOANE MONDIALE – FINALA

LA BUCUREŞTI 1. IRINA KLIMOVSCHI, portar, 25 ani, Univ. Buc triplă C.M.: 1956, 1960, 1962; 2. VICTORIŢA DUMITRESCU, centru, 27 ani, Progresul Buc, triplă CM.: 1856, 1960, 1862; 3. AURELIA TUDOR, centru, 26 ani, Univ. Bucureşti, triplă C.M.: 1956, 1960, 1962; 4. ANA STANIŞEL STARK, înt., 27 ani, RAPID Bucureşti, triplă C.M.: 1856, 1960, 1962; 5. MARIA CONSTANTINESCU, ex., 28 ani, RAPID Buc., triplă C.M.: 1956, 1960, 1962; 6.

AURORA LEONTE, înt., 21 ani, Universitatea Bucureşti, dublă C.M.: 1960, 1962; 7. ANTOANETA OŢELEA, pivot, 19 ani, PROGRESUL Bucureşti, dublă C.M.: 1960, 1962; 8. IOSEFINA ŞTEFĂNESCU, centru, 30 ani, Univ. Buc., triplă CM: 1956, 1960, 1962; 9. LILIANA BORCEA, portar, 28 ani, PROGRESUL Bucureşti, prof.: Constantin P. Popescu; 10. IULIANA NACO, ex. stg., 26 ani, PROGRESUL Braşov, prof.: Popescu Colibaş; 11. ELENA HEDEŞIU, pivot, 24 ani, Confecţia Bucureşti, prof.: Frunzetti Gheorghe; 12. CONSTANŢA DUMITRESCU, înt., 25 ani, Confecţia Bucureşti, prof.: Valeriu Gogâltan; 13. ANA NEMETZ, centru, 18 ani, Liceul 4 Timişoara, profesor: Victor Chiţa; 14. FELICIA BÂTLAN, înt., 18 ani, Banatul Timişoara, profesor: Victor Chiţa; 15. EDELTRAUT ZAUER, pivot, 21 ani, Banatul Timişoara, profesor: Victor Chiţa; 16. CORNELIA CONSTANTINESCU, pivot, 30 ani, Ştiinţa Bucureşti, Prof. Victor Cojocaru. Antrenori: CONSTANTIN POPESCU PILICĂ-principal, NICULAE NEDEFF . Au cucerit trei titluri de CAMPIOANE MONDIALE (1956, 1960, 1962): IRENE NOGY-KLIMOVSCHI, ANA STARK-STĂNIȘEL, MARIA SCHEIP-CONSTANTINESCU, IOZEFINA UGRON-ŞTEFĂNESCU, VICTORIŢA DUMITRESCU, AURELIA SĂLĂGEANUSZOKE. Au cucerit doua titluri de CAMPIOANE MONDIALE: ELENA RADO-JIANU 1956, 1962; CAROLINA RĂCEANU-CÂRLIGEANU 1956, 1960; ELENA ȘTEFĂNESCU-PĂDUREANU 1956, 1960; LUCIA DOBRE 1956, 1960; AURORA BRAN-POPESCU 1956, 1960; IRENE GHUNTER-KIM 1956, 1960; ANTOANETA VASILE-OŢELEA 1960, 1962; AURORA NICULESCULEONTE 1960, 1962. Au cucerit un titlu de CAMPIOANE MONDIALE: MORA VINDT 1956; ILEANA COLESNIKOVGIURESCU 1956; MAGDA DRAŞSERHABERPURSCH 1956; ELENA ROSU 1960; LILIANA BORCEA 1962; IULIANA NAKO 1962; ELENA HEDEŞIU 1962; CONSTANȚA DUMITRESCU 1962; ANA NEMETZ 1962; FELICIA GHIORGHIŢĂ 1962; EDELTRAUT FRANTZ-ZAUER 1962; CORNELIA CONSTANTINESCU 1962.

Fotbalul românesc nu este, însă, la același nivel, deși unele sclipiri îi dau încredere într-o evoluție ulterioară. În 1962, Naționala, la conducerea căreia s-au perindat 3 antrenori principali (C.Teașcă, Gh.Popescu și Silviu Ploeșteanu) a

susținut 5 partide internaționale, 3 amicale (2-3 cu RDG, în deplasare, 4-0 și 1-3 cu Maroc) și două partide oficiale, cu Spania, în preliminariile Campionatului European (0-6 și 3-1 cu Spania). Campionatul intern a fost câștigat de Dinamo București, urmat de Steaua. Din păcate, la sfârștul sezonului, Dinamo Bacău a retrogradat, de pe poziția a 12a, prima de sub linie. S-a spus, nu o dată, de către diverși foști fotbaliști băcăuani la momentul respectiv, că echipa a părăsit prima scenă datorită unor jocuri de culise. Cel mai vehement critic al celor întâmplate atunci a fost Antal Publik, fosta extremă dinamovistă din anii 50-60, care, întrun interviu acordat subsemnatului (2012), avea să declare: Iosif Lazăr, cu toată valoarea sa de mare jucător (I.Lazăr fusese convocat la Naționala condusă de C.Teașcă-n.n.), a fost un om fără caracter. Se spune că despre morți să vorbim numai de bine sau deloc, dar eu personal nu-l pot ierta pentru meciul pierdut și vândut cu Progresul București, pe teren propriu, cu 3-4, după ce am condus cu 3-0 (disputat la 9 iunie 1963). Și acum mai trăiesc coșmarul acela cu Progresul, care ne-a retrogradat! Eu am fost pe teren și am suferit enorm împreună cu colegii mei de echipă, iar după meci, la ședința de analiză care a urmat, am declarat, clar și hotărât, în fața tuturor, că nu voi mai intra pe teren, dacă va mai juca Iosif Lazăr...

Leonard POPA (UZPR)

pag 7

REMEMBER

UN MECI DE POMINĂ

Toamna anului 1969 i-a prins pe jucătorii puternicei echipe Dinamo Bacău pe două fronturi: campionatul și Cupa Orașelor Târguri. Debutul în campionat e promițător: 0-1 cu U.T.A., la Arad (Domide a înscris golul victoriei arădene în minutul 90!), apoi 4-0 cu Steagul Roșu Brașov, la Bacău... Pe 17 septembrie, la Bacău, primul meci în C.O.T.: Dinamo Bacău - F.C. Floriana La Valetta (Malta) 6-0 (3-0)!

Unsprezece zile mai târziu, dinamoviștii băcăuani câștigau cu 1-0 și în orașul maltez La Valetta, calificându-se lejer în turul urmator. Puțin obosiți, însă, coboară pe locul 10, după șase etape. Trec încă șase etape, Dinamo Bacău urcă pe locul V și se pregătește să înfrunte advesara din turul II al competiției europene. La mijlocul lunii octombrie, Skeid Oslo - Dinamo Bacîu 0-0. Pe 29 octombrie, în meci retur, Dinamo Bacău-Skeid Oslo 2-0 (0-0), prin golurile înscrise de Dembrovschi (min.47, din 11 m, și min. 87, un "cap" la vinclu, din centrarea lui Ene Daniel). Urmează un 4-0 cu Crișul, la Oradea, un meci de pomină, rămas în amintirea suporterilor băcăuani prezenți pe stadionul orădean, mai ales prin acea faimoasă cronică din "Sportul". Iată ce-a scris, printre altele, doctorul Romulus Balaban, sub titlul "Music-hall fotbalistic: "Nu ne amintim ca în campionatul nostru vreo echipă să fie învinsă la ea acasă cu un atare scor și într-o manieră care amintește pe cea a formațiilor profesioniste de baschet, tip "Harlem". Crișul ne-a părut în permanență o echipă de dulci copii cu dinți de lapte, ieșită cu bona la plimbare și intrată pe mâna unor spadasini îmbătrâniți în lupte, care nu știu să ierte și se distrează pe deplin. În 90 de minute, compania Ghiță-Dembrovschi a făcut comedii (cu accent pe e) pentru o stagiune întreagă...

Vreo zece minute după pauză, Crișul s-a apropiat ceva mai

pag 8

mult de poarta lui Ghiță, în meciul de ieri un cerber pe care nici Ulysse n-ar fi reușit să-l păcălească. În min.56, orădenii au obținut o meritată lovitură de la 11 metri, pe care Ghiță a respins-o profesoral în corner, cum a respins și repetarea ei! Până la sfârșit, el avea să mai apere în cateva situații dificile, cu o alură de demonstrant adus în fața unor eleve de liceu..." Din cei 11 jucători băcăuani, doi au fost notați cu

10 (Ghiță și Duțan), patru jucători au primit nota 9 (Nedelcu, Vătafu, Dembrovschi și Băluță), iar alți trei au primit nota 8 (Comănescu, Velicu și David). Doar Ene Daniel și Rugiubei au coborât sub 8, deși fiecare dintre ei înscrisese câte un gol! Cinci jucători băcăuani au fost în echipa etapei: Ghiță, Nedelcu, Vătafu, Duțan și Dembrovschi. Spectacolul fotbalistic a fost întregit de două momente demne de Arșinel: primul dintre ele s-a petrecut după ce orădeanul Suciu, o extremă selecționată deseori la națională, a repetat lovitura de la 11 metri, dictată corect de reputatul arbitru internațional Kevork Ghemigean, pe motiv că portarul băcăuan se mișcase pe linia porții înainte ca Suciu să lovească balonul.

Dacă la prima lovitură, Ghiță respinsese în corner, la cea de-a doua a prins cu siguranță mingea și i-a dat-o arbitrului, după câteva plecăciuni. Arbitrul a luat foc, l-a prins de tricou și i-a arătat de câteva ori că-l dă afară, dar, din fericire, s-a răzgândit. La sfârșitul meciului, cronicarul sportiv Romulus Balaban l-a întrebat pe arbitru cu ce l-a supărat portarul Ghiță:"Atât de frumos și de politicos v-a dat mingea, cu ce v-a supărat ?"

Ghemigean încă era nervos: "Politicos? Dar știi ce mi-a spus când mi-a dat mingea?...O clipă de tăcere și arbitrul a adăugat: "Mia spus "Tăticu', lasă-l pe băiatul să-mi mai tragă vreo trei de unsprezece metri, dar numai trei, că pe urmă pierdem avionul spre Kilmarnock..." Cel de-al doilea moment vesel a fost gustat din plin nu numai de noi, cei aflați în tribune, ci de toți microbiștii care ascultau la radio transmisia comentatorului sportiv Ioan Mureșan. Am bănuit cu toții că, în timpul pauzei, ''Moalfă'' (cum îl porecleau prietenii) s-a dedat cam des la vestita palincă de Bihor și, după ce băcăuanii au urcat scorul la 2-0, a început să-i mobilizeze la microfon pe fotbaliștii orădeni : "Crișul trebuie sa egaleze, nu se poate să nu egaleze, hai băieți peste CUPA ORAŞELOR TÂRGURI (1969-1970) Tur 1 Valur Reykjavik-ANDERLECHT 0-6 şi 0-2 Jeunesse d Esch-COLERAINE 3-2 şi 0-4 DUNFERMLINE-Bordeaux 4-0 şi 0-2 Vojvodina Novi Sad-GWARDIA VARŞOVIA 0-1 şi 1-1 Hvidovre-FC PORTO 1-2 şi 0-2 Dundee United-NEWCASTLE 1-2 şi 0-1 VIITORIA GUIMARAES-Banik Ostrava 1-0 şi 1-1 Rosenborg-SOUTHAMPTON 1-0 şi 0-2 SETUBAL-Rapid Bucureşti 3-1 şi 4-1 LIVERPOOL- Dundalk 10-0 şi 4-0 Las Palmas-HERTHA 0-0 şi 0-1 JUVENTUS-Lok.Plovdiv 3-1 şi 2-1 Laussane-GYOR 1-2 şi 1-2 BARCELONA-B 1913 4-0 şi 2-0 HANSA ROSTOCK-Panionios 3-0 şi 0-2 INTER MILANO-Sparta Praga 3-0 şi 1-0 Zurich-KILMARNOCK 3-2 şi 1-3 SLAVIA SOFIA-Valencia 2-0 şi 1-1 1860 Munchen-SKEID OSLO 2-2 şi 1-2 DINAMO BACĂU-Floriana 6-0 şi 1-0 CHARLEROI-Zagreb 2-1 şi 3-1

băcăuani, hai, că puteți să-i bateți..." Legătura în studiou!

Să mai adăugăm, pentru cititorii tineri, că baieții noștri de poveste au plecat cu avionul de la Oradea la Kilmarnock, în Scoția, unde au reușit un 1-1, învingându-i apoi pe scoțieni, acasă, cu 2-0, Dinamo Bacau devenind astfel prima echipă românească de club calificată în sferturile de finală ale unei competiții europene!

ROUEN-Twente 2-0 şi 0-1 SPORTING LISABONA-Lask Linz 4-0 şi 2-2 ARSENAL-Glentoran 3-0 şi 1-0 CARL ZEISS JENA-Altay Izmir 1-0 şi 0-0 Aris Salonic-CAGLIARI 1-1 şi 0-3 Sabadell-CLUB BRUGGE 2-0 şi 1-5 Partizan Belgrad-UJPEST DOZSA 2-1 şi 0-2 Metz-NAPOLI 1-1 şi 1-2 Hannover-AJAX 2-1 şi 0-3 Wienner-RUCH CHORZOW 4-2 şi 1-4 Turul 2 ANDERLECHT-Coleraine 6-1 şi 7-3 DUNFERMLINE-Gwardia Varşovia 2-1 şi 1-0 Porto-NEWCASTLE 0-0 şi 0-1 Guimaraes-SOUTHAMPTON 3-3 şi 1-5 SETUBAL-Liverpool 1-0 şi 2-3 HERTHA-Juventus 3-1 şi 0-0 Gyor-BARCELONA 2-3 şi 0-2 Rostock-INTERNAZIONALE 2-1 şi 0-3 KILMARNOCK-Slavia Sofia 4-1 şi 0-2 Skeid Oslo-DINAMO BACĂU 0-0 şi 0-2 Charleroi-ROUEN 3-1 şi 0-2 Sporting Lisabona-ARSENAL 0-0 şi 0-3 CARL ZEISS JENA-Cagliari 2-0 şi 1-0

Ștefan OLTEANU (UZPR)

Clube Brugge- UJPEST 5-2 şi 0-3 Stuttgart-NAPOLI 0-0 şi 0-1 AJAX-Ruch Chorzow 7-0 şi 2-1 Turul 3 ANDERLECHT-Dunfermline 1-0 şi 2-3 NEWCASTLE-Southampton 0-0 şi 1-1 Setubal-HERTHA 1-1 şi 0-1 Barcelona-INTERNAZIONALE 1-2 şi 1-1 Kilmarnock-DINAMO BACĂU 1-1 şi 0-2 Rouen-ARSENAL 0-0 şi 0-1 CARL ZEISS JENA-Ujpest 1-0 şi 3-0 Napoli-AJAX 1-0 şi 0-4 SFERTURI ANDERLECHT-Newcastle 2-0 şi 1-3 Hertha-INTERNAZIONALE 1-0 şi 0-2 Dinamo Bacău-ARSENAL 0-2 şi 1-7 Carl Zeiss Jena-AJAX 3-1 şi 1-5 SEMIFINALE ANDERLECHT-Internazionale 0-1 şi 2-0 ARSENAL-Ajax 3-0 şi 0-1 FINALA Anderlecht-ARSENAL 3-1 şi 0-3

pag 9

(S)PORTRET

Diana ION (atletism)

Telefonul i-a sunat vineri dimineață, pe la 9.30: „Bună, Diana, când crezi că ai timp pentru întrebările de la «(S) PORTretul săptămânii»?”. Fiind zi de concurs la București, a rămas să ne auzim mai pe seară. „Pe la șase seara ar fi perfect”, a venit răspunsul atletei legitimate la CSM Onești.

La 18.30, Diana Ion era pregătită să răspundă întrebărilor. Și o făcea cu zâmbetul pe buze nu doar pentru că este o fată veselă, ci mai ales pentru că tocmai își bătuse propriul record la triplusalt: de la 13.39 la 13.57. Super, nu? „E super, aș minți dacă aș spune nu, dar adevărul este că mult mai bucuroasă am fost vara trecută, când am sărit pentru prima oară 13.39. Și asta pentru că trecuse un an și jumătate de când nu-mi mai îmbunătățisem recordul”. Acum, că rezultatele merg pe repede înainte, Diana privește spre 13.60. Și spre o medalie la Europenele de Tineret din vară, din Norvegia. Ținta principală rămâne pragul celor 14 metri. Și o participare la Jocurilor Olimpice. „Olimpiada este visul meu încă de când m-am apucat de atletism. Adică din clasa a VII-a, când am renunțat definitiv la karate”. Ce-i drept, anii de karate au continuat să-și pună amprenta. Așa cum s-a dovedit și lovitura de picior cu care a spart o ușă în cantonamentul de la Vatra Dornei pe când avea doar 13 ani. „Un băiat îmi luase telefonul și se închisese în baie. M-am

pag 10

enervat și am spart ușa”. S-a enervat atunci și directorul CSM Onești, Ingrid Istrate, care a pus-o să plătească dauna. „Nu admit astfel de lucruri. Mai ales la puștoaica asta, care va face performanță, veți vedea”, se destăinuia la vremea respectivă Ingrid Istrate reporterului Deșteptării. Azi, pentru Diana Ion, ușile performanței se deschid larg, fără să mai fie nevoie de lovituri de picior.

Dan SION (UZPR)

Data și locul nașterii: 27 noiembrie 2000, București.

Stare civilă: necăsătorită. „Și nici nu am prieten deocamdată”.

Principala realizare profesională: „Cele două finale la Mondialele de juniori 2, locul 6 la Europenele de juniori 2 și locul 8 la Europenele de juniori 1. Aș adăuga medaliile de la Balcaniadă și cea de-a doua medalie cucerită la Naționalele de Seniori, vara trecută, de la Cluj, când am reușit să-mi îmbunătățesc și recordul de la triplusalt”.

Principalul regret profesional: „Că nu am fost mai concentrată la concursuri importante precum Campionatele Europene și Mondiale. Simțeam că pot mai mult”.

Sportivul preferat: „De departe, Ivana Spanovici. Chiar

dacă ea face lungime, iar eu sunt pliată, mai nou, pe triplusalt. La început însă și eu preferam mai mult săritura în lungime”.

Hobby: „Nu am prea multe. De altfel, prinsă între atletism și Facultate – sunt studentă la Sport, la Constanța – nici nu am foarte mult timp liber la dispoziție. Îmi place să citesc, iar prin noiembrie, aflată în carantină, m-a prins un serial, «Jurnalele Vampirilor»”.

Mâncarea preferată: „Orice fast-food și paste”. Cuuum?

Fast-food?! „Știu că nu-i sănătos, dar îmi place. Și, oricum, nu mănânc foarte des. Așa, de-o poftă”.

Muzica preferată: „Ariana Grande și Rihanna. Obișnuiesc să-mi fac încălzirea pe muzică. La antrenamentul propriuzis, însă, nu e loc pentu așa ceva. Nici nu aveam voie”.

Actori favoriți: „Culmea, nu am”.

Nu poate trăi fără…: „Sport. Pur și simplu, nu știu ce aș face fără sport”.

Oraș de suflet: „La Mondialele din 2017 am fost la Nairobi, iar orașul mi-a intrat în suflet. În ciuda drumului infernal – am zburat o zi întreagă – a cazării- cu baie la comun – și a faptului că mi-a mers prost la concurs, Nairobi a rămas în inima mea. Poate și din cauza oamenilor de acolo, nu știu exact. Cert este că m-aș întoarce cu plăcere.

Iar de vara trecută, pe lista orașelor preferate este și Clujul datorită concursurilor și rezultatelor obținute acolo”.

Vacanța perfectă: „Oriunde, numai să fie mare, căldură și plajă. Nu suport muntele. Și nici frigul”.

Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „Aș zice telefonul, dar dacă nu am semnal, nu știu cât m-ar ajuta. E semnal pe insulă? Bun, atunci telefonul; ca să comand mâncare de la fast-food și să cer ajutorul cunoscuților să vină și să mă

recupereze de pe insulă. Cât timp vin salvatorii și mâncarea voi sta la soare, iar pentru asta voi lua cu mine și cremă de protecție solară. Mai am dreptul la un lucru? Îmi ajung primele două”.

Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur: „E clar că totul va avea legătură cu sportul. Dorința cea mai mare este să ajung la Olimpiadă. Fiind vorba de peștișorul de aur, cred că i-ar sta în putere să mă ajute și cu o medalie la Olimpiadă. Dacă am o medalie olimpică, nu mai am nevoie de nimic altceva”.

Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Să mă gândesc.

Gata! Mi-ar plăcea să-l cunosc pe actorul care-l joacă pe Damon în «Jurnalele Vampirilor», numai că nu știu exact cum îl cheamă”. Nicio problemă, Diana, pentru asta există google: Ian Somerhalder. În schimb, pentru o întâlnire cu el ar fi fost peștișorul de aur…

O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar fi dispusă să o facă: „Mi-ar plăcea să sar cu parașuta. Mi-aș face și curajul necesar pentru asta”.

Ce a învățat în aceste vremuri create de pandemia noului Coronavirus: „Cât de greu este să stai izolat. Și nu mă refer la izolarea din perioada din Starea de Urgență, ci de cea din carantina personală, când eram eu cu…mine. Alergam prin sufragerie și mă gândeam ce o să fac la concursuri”.

Ascultă sau spune bancuri? „Ascult”. Un banc sec. Sec, dar cu temă: cică doi triplusaltiști au mers la un bar. Iar al treilea a… câștigat concursul.

Cum se vede la 70 de ani: „Probabil, tot alergând. Nu cred că voi mai sări, că nu mă vor mai ține balamalele, dar sport voi face cu siguranță”.

pag 11

INTERVIU

• DECLARĂ DIRECTORUL CSȘ BACĂU, MARIUS CĂPUȘĂ 2020 a fost, înainte de toate, anul pandemiei. Al renunțărilor, al schimbărilor, al noilor provocări. În ciuda tuturor dificultăților, Clubul Sportiv Școlar Bacău a reușit însă să țină ridicată ștacheta și în vremea pandemiei. Atât la nivel de rezultate sportive (performanțele luptătorilor și atletelor la Campionatele Naționale sunt grăitoare), cât și la nivel de infrastructură, gruparea manageriată de Marius Căpușă reușind ca, după modernizarea Sălii „Orizont”, să dea o față nouă și sălii de sport din incinta CN „Vasile Alecsandri”. „Și nu ne oprim aici. Nici cu performanțele sportive, nici cu infrastructura”, asigură, la început de 2021, directorul CSȘ Bacău, Marius Căpușă.

-Domnule director Căpușă, cum ați caracteriza 2020?

-2020 se preconiza un an cu rezultate deosebite pentru CSȘ Bacău, atât la individual, cât și la echipe. Din păcate, pandemia a bulversat întreg calendarul competițional, obligându-ne să ne adaptăm unei situații inedite. S-au reconfigurat multe aspecte (campionatele de handbal și de volei, unde aveam deja echipe calificate la turnee fiind sistate definitiv), însă esențial a fost că, atunci când restricțiile au intrat într-o fază mai puțin severă, am reușit să ne reluăm pregătirile cu o parte din secții, asta beneficiind și de înțelegerea Direcției Județene pentru Sport și Tineret, cu al cărui director, Radu Ababei, avem o colaborare desăvârșită. Astfel, luptătorii și atleții, de exemplu, au putut să pregătească în condiții optime concursurile naționale.

-Și să obțină rezultate de prim-plan.

-Da, spre marea noastră bucurie. La atletism, Adnana Ioana Vrânceanu și Ștefania Zediu au cucerit mai multe titluri naționale la individual, iar ștafetele clubului au urcat, de asemenea, pe podiumul Campionatelor Naționale. Aici, un merit aparte îl are antrenorul Cristi Nemțeanu care, iată, crește o generație ce îi poate călca pe urme Georgianei Aniței. De asemenea, la lupte, maestrul Ion Butucaru a demonstrat că CSȘ Bacău rămâne un filon de mare importanță în acest sport. În privința luptelor, am avut și șansa unui parteneriat fructuos cu SCM Bacău, motiv pentru care vreau să-i mulțumesc directorului Ion Șarban deoarece dubla legitimare a unor sportivi a fost o mână întinsă, scutindu-ne de o serie de cheltuieli semnificative și permițând, totodată, crearea unui cadru de pregătire optim. Cu riscul de a mă repeta, rolul Clubului Sportiv Școlar este acela al unei pepiniere pentru grupările de seniori ale municipiului. Și aici aș vreau să remarc colaborarea bună derulată cu CSM Bacău în plan handbalistic și, totodată, să mulțumesc antrenorului Florin Grapă, care a promovat la Știința două voleibaliste de la CSȘ: Mădălina Airoaie și Iulia Matanie. Aș nota și satisfacția că, în ciuda faptului că am avut un an foarte greu, ne-am păstrat grupele de performanță și la handbal, și la volei. În condițiile în care nu s-au putut desfășura antrenamente, grupele de începători au avut cel mai mult de suferit, dar speranța mea este că, în perspectiva redeschiderii școlilor, vom putea respira un aer de… primăvară și în sport, demarând noi acțiuni de selecție.

-De la rezultate, la infrastructură. După modernizarea

pag 12

Sălii „Orizont”, iată că ați izbutit și reabilitarea sălii de sport de la Colegiul Național „Vasile Alecsandri”. Chiar dacă cheltuielile de la „Orizont” sunt net superioare, eu tot vă întreb care dintre cele două săli a necesitat un efort mai mare pentru a pune lucrurile în mișcare?

-Întrebarea dumneavoastră este perfect întemeiată, însă voi oferi un răspuns mai altfel: mi-a fost mai ușor să fac cele două săli decât să le întrețin. Ăsta este adevarul, mi-e foarte greu să le întrețin. Asta nu umbrește însă cu nimic satisfacția de a pune sau, dacă vreți, de a repune în circuitul sportiv, la standarde optime, a două săli.

-Vorbim de reușite. Care ar fi însă cea mai mare nereușită a anului trecut?

-Nu e vorba de o nereușită, ci de un profund regret cauzat de dispariția dintre noi a profesorului Sava Costel, un adevărat profesionist, un coleg și un colaborator deosebit și, în plan strict personal, unul dintre puținii prieteni foarte buni și foarte sinceri. O profundă tristețe ne-a adus-o și situația medicală a sportivului CSȘ Bacău Vlăduț Șnel, fiul colegului nostru Traian Șnel. Le suntem alături și îi dorim lui Vlăduț, inclusiv pe această cale, multă sănătate.

–Să privim și spre 2021.

-Chiar dacă pandemia continuă să ne afecteze, începem anul în forță. În baza eforturilor comune depuse cu Asociația Județeană de Handbal condusă de Gabriel Armanu, pe 2731 ianuarie, vom fi gazda turneului de junioare 2, pentru ca în perioada 3-7 februarie, să găzduim turneul de junioare 3.

Sunt demersuri importante, care pot ajuta ca Bacăul să devină un centru de excelență în handbalul feminin. Ajunși aici, țin să remarc că avem două generații reunite – 2005, 2006, 2007 și 2008, care sub îndrumarea Georgianei Vântu propun handbaliste cu promisiuni pentru performanță. Un aport esențial îl are și Asociația de părinți condusă de doamna Pintilescu, care ne este un partener de nădejde.

–La nivel de infrastructură, ce proiecte aveți?

-Să știți că avem proiecte de anvergură și în noul an. Nu ne oprim aici. Ne obligă statutul nostru, ne obligă ceea ce am făcut bun și, mai ales, susținerea de care am beneficiat în toată această perioadă și aici aș vrea să menționez în mod special sprijinul Inspectoratului Școlar Județean și al doamnei inspector general Ida Vlad. Concret, vreau să refacem fațada Sălii „Orizont” și să schimbăm acoperișul, dar dorința cea mai mare vizează acoperirea terenurilor de tenis cu o structură metalică. Acest proiect ne-ar permite ca activitatea tenisistică să se desfășoare fără probleme și în sezonul rece, și în condiții de ploaie. Realizarea unui astfel de proiect ar avea un rol fundamental. Gândiți-vă doar câte meciuri de la Trofeul Municipiului Bacău au fost amânate sau relocate – la Roman, la sala Companiei „Dedeman”, prin școli – din cauza ploii în ultimii ani. Acoperirea terenurilor de tenis de care CSȘ Bacău dispune lângă stadionul „Municipal” este principala provocare la nivel de infrastructură în 2021 să sper ca noul an să ne permită să demarăm acest proiect.

Dan SION (UZPR)

POLITICA SPORTULUI

„Stop politizării CSM Bacău!” *Acesta a fost mesajul pe care antrenorii și sportivii clubului tutelat de municipalitate l-au avut la întâlnirea cu primarul Stanciu Viziteu.

O întâlnire pe care oamenii de sport ai clubului tutelat de Consiliul Local Bacău și-o doreau de mai multă vreme și care, stabilită inițial în decembrie, a fost reprogramată de primar pentru data de 12 ianuarie. Demersul reprezentanților CSM a avut la bază mesajul pe care aceștia au ținut să-l transmită personal primarului Stanciu Viziteu: stoparea oricăror imixtiuni politice care ar putea afecta clubul municipalității. „Activitatea clubului se desfășoară normal și nu vrem ca ea să fie perturbată de ingerințe politice”, și-a spus punctul de vedere antrenorul de handbal Costel Petrea.

Acesta a făcut propunerea ca, după modelul propus la nivelul școlilor, directorul CSM Bacău să fie votat de antrenorii clubului, însă primarul s-a opus, motivând necesitatea unei hotărâri de Consiliul Local. Primarul a fost întrebat dacă este adevărat că, așa cum se vehiculează tot mai insistent, viitorul director al CSM Bacău va fi Relu Damian, însă Stanciu Viziteu a spus că nu știe, reiterând obligativitatea unei HCL. Un alt subiect important a fost cel al bugetului CSM Bacău pe anul în curs, primarul dând asigurări că necesarul de cheltuieli va fi aprobat exact în forma în

care va fi primită din partea clubului. La acest capitol, antrenorul prim-divizionarei de handbal masculin, Sandu Iacob a avansat și varianta adoptării unor bugete pe termen mediu-lung, care să permită consolidarea unei strategii multi-anuale. S-a mai discutat despre infrastructura precară (stadionul „Municipal” dezafectat, „Lucretiu Avram” rămas fără apă caldă, „Letea”, scos din circuitul sportiv), răspunsurile fiind tratate, ca și în trecut, la… viitor. La prezent a rămas doar obligativitatea clubului de a plăti pentru ca sportivii săi să utilizeze diferite baze sportive: Bazin, „Lucrețiu Avram” etc. Cotidianul „Deșteptarea” l-a contactat pe directorul CSM Bacău, Adrian Gavriliu pentru a-i afla poziția, în condițiile în care el nu a fost prezent la întâlnirea de marți de la Centru de Afaceri și Expoziții. „Există o presiune enormă din partea primarului Viziteu asupra schimbării mele din funcție, presiune exercitată inclusiv prin plângere penală. Am auzit de propunerea antrenorilor de a vota directorul CSM Bacău, iar dacă acestă modalitate ar fi aprobată, aș fi perfect de acord cu ea. Mi-aș depune demisia în secunda unu, urmând ca antrenorii să decidă dacă merit girul lor sau dacă o altă persoană ar fi mai nimerită pentru a ocupa funcția de director al clubului”, ne-a declarat Gavriliu. Cotidianul „Deșteptarea” l-a contactat și pe primarul Lucian Stanciu Viziteu pentru a aprofunda situația, însă acesta nu a răspuns apelurilor.

pag 13

HANDBAL MASCULIN / LIGA ZIMBRILOR

Sandu Iacob: „ÎMPREUNĂ pentru Bacău!”

Până să fie antrenorul care a redresat Bacăul, Sandu Iacob a fost antrenorul pe care l-a așteptat Bacăul. L-a așteptat câțiva ani buni. Plus încă patru luni: de la finalul lui iulie până la începutul lui decembrie. „S-au dovedit luni complicate. În vară, pentru o zi, lucrurile au fost OK. Ajunsesem la un acord cu comandantul clubului Steaua și eram ca și antrenorul Bacăului, post vacant după plecarea lui Adi Petrea. A doua zi, totul s-a întors la 180 de grade, comisia care dă acceptul pentru rezilierea contractulelor decizând că eu trebuie să rămân la Steaua”, își amintește tehnicianul în vârstă de 43 de ani, care adaugă: „Îi mulțumesc directorului CSM Bacău Adrian Gavriliu care a avut răbdare și a așteptat. M-a așteptat. De altfel, Adi a dorit să lucreze cu mine încă de când a devenit, prin concurs, directorul clubului băcăuan. Din varii motive, acest lucru nu s-a putut realiza decât acum”. Așadar, așteptarea a fost lungă. Dar a meritat. Cu atât mai mult cu cât vorbim despre unul dintre cei mai iubiți tehnicieni de câtre publicul băcăuan. Iar cu Sandu Iacob antrenor, CSM Bacău a renăscut peste noapte. Patru victorii din patru, cireașa de de tort dovedindu-se succesul cu CSM București din finalul turului.

-Sandule, Moș Crăciun a venit mai repede la voi. Pe 23 decembrie.

-Așa este, însă în contextul în care ne gândim la profesie, l-am și forțat puțin să vină. Prin munca noastră, prin profesionalismul nostru și prin dorința de a arăta că locul CSM Bacău este mult mai sus în clasamentul Ligii Zimbrilor.

-Cât de sus?

-Asta rămâne de văzut. Cu fiecare antrenament știm însă din ce în mai bine ce avem de făcut, iar cu fiecare

pag 14

victorie căpătăm tot mai multă încredere, element esențial în progresul unei echipe. Avem capacitatea de a prinde plutonul dar, la ora la care vorbim, suntem încă în partea de jos. De aici plecăm.

-Dar plecați și de la două victorii care au schimbat ierarhia de final a turului. Hai să vorbim puțin despre ele, cu atât mai mult cu cât le-ați obținut în condiții speciale.

-Așa este, ne-au lipsit jucători importanți, în frunte cu Crnoglavac și Tîrzioru. Meciul cu Reșița era unul capital.

Pur și simplu, nu aveam voie să nu-l câștigăm. Cu CSM București a fost doar o dorință imensă de a arăta că putem ține pasul cu ei. După primele 15 minute, în care jucasem de la egal la egal cu adversarii noștri, eu am simțit că se poate mai mult. Au simțit asta și jucătorii, iar pe final- de ce să nu admitem ?- am fost mai norocoși decât Bucureștiul.

-Dincolo de doza de șansă, care ar fi secretul acestei victorii?

-Având oamenii numărați, am avut puține scheme la dispoziție, dar am arătat exact așa cum trebuie să arate și să funcționeze o echipă în astfel de situații. Sigur, Sretenovic, Serhel și Saldatsenka au ieșit în evidență pentru că și-au asumat responsabilități, dar trebuie remarcat și aportul fantastic al apărării. Am fost un grup, ne-am concentrat în mod deosebit, iar în ultimele minute, când Sretenovic, Coric sau Serhel păreau că nu mai au energie, le-am reamintit un lucru important, și anume că un campion se regăsește întotdeauna pe final. Poți să faci lucruri mari doar dacă ți le propui și crezi în ele. Auto-sugestia și stima de sine sunt fundamentale.

– Într-un sport precum handbalul, fundamental este și rolul publicului. Chiar, ce sentiment îți dă o sală

goală, fără spectatori?

-Sportul în general pierde enorm prin lipsa spectatorilor, însă este o perioadă specială în care cu toții am încercat să ne adaptăm. De exemplu, am insistat asupra faptului că orice încurajare venită de pe bancă poate aduce un suport important celui din teren. Ca să mă refer strict la profesia mea, cea de antrenor, într-o sală goală mă pot face mai bine auzit de jucători. Mai ales că, în anumite momente, nici nu folosim multe fraze. Pentru transmiterea unui cadru tactic, uneori sunt suficiente două-trei cuvinte și un gest, iar într-o sală fără spectatori o indicație de acest gen este mai ușor de receptat. În plan sportiv însă este clar că lucrurile nu pot funcționa așa pe termen lung. Handbalul are nevoie de spectatori, iar CSM Bacău duce dorul publicului său, un public minunat, care s-a dovedit mereu un atu important.

-Ți-ai dorit foarte mult să te întorci acasă, la Bacău.

Poate că nu întâmplător îți închei întotdeauna mesajele cu „ÎMPREUNĂ pentru Bacău”.

-În primăvară, la începutul pandemiei, când s-au sistat activitățile sportive, am revenit în Bacău și, pentru câteva luni, am trăit efectiv acasă, alături de familie. Atunci am pus foarte serios în balanță performanța sportivă pe un taler, iar pe celălalt taler, adevăratele trofee, cu ghilimelele de rigoare și cu importanța cuvântului, adică emoțiile pe care le împărtășești cu familia. Mi-am spus că, pentru mine, ca părinte, locul nu poate fi decât alături de copii. Iar când, prin plecarea lui Adi Petrea de la CSM Bacău, a apărut oportunitatea de a munci acasă, nu am stat pe gânduri.

Le-am spus și celor de la Steaua că pentru mine nu există decât un drum. În plus, îmi doream foarte mult să antrenez echipa Bacăului. Șansa mea a fost că și Adrian Gavriliu își dorea să lucreze cu mine. Avem o relație foarte bună.

Chiar dacă e contestat în anumite medii, Adi Gavriliu e

un profesionist desăvârșit, care-și respectă colaboratorii, cuvântul și principiile și a cărui logică mi se pare pertinentă. „ÎMPREUNĂ pentru Bacău” e mai mult decât un slogan, este un crez.

-Unde petreci Revelionul?

-Acasă, în familie, ca fiecare dintre noi. Parcurgem o perioadă delicată, în care avem obligația morală de a ne gândim la regulile pe care trebuie să le respectăm pentru a preveni răspândirea virusului. Asta ca să ne poată fi bine mai târziu.

-Trei dorințe la final de an?

-Înainte de toate, să fim cu toții sănătoși. Apoi îmi doresc ca, deși polul de putere s-a schimbat, administrația locală să sprijine în continuare echipa de handbal masculin a Bacăului, având în vedere și multitudinea de factori care sunt implicați în această activitate: antrenori, sportivi, familii și, nu în ultimul rând, publicul băcăuan pasionat de handbal.

Iar a treia dorință se îndreaptă fix către public. Prin urmare, sper ca în 2021 să ne bucurăm alături de suporterii noștri la victorii, iar în momentele dificile, să fim împreună, contând pe sprijinul și pasiunea lor. Întăriri de iarnă Handbaliștii CSM Bacău își va relua pregătirile pe 11 ianuarie, primul meci de campionat fiind programat pe 3 februarie, contra Dobrogii Sud. În această iarnă, lotul băcăuan va cunoaște o serie de întăriri, principalele ținte fiind repatrierea gemenilor Gabriel și Mihai Bujor și a portarului Vlăduț Rusu, toți de la Dunărea Călărași, echipa pregătită în acest sezon de Gabriel Armanu fiind în colaps financiar.

Dan SION (UZPR)

pag 15

George VISCREANU

DRIBLING (VII)

Fost fotbalist la Sport Club Bacău, Steaua, Dinamo, component al Naţionalei de juniori, autorul acestei cărţi autobiografice povesteşte cum a driblat regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu, ajungând să joace în campionatul Spaniei, la Rayo Vallecano, alături de legende ale fotbalului iberic După ce am jucat, la București, cu Israelul (partidă câștigată de noi, cu 3-1), iar eu făcusem un joc foarte bun, ca și cum aș fi fost un jucător călit pe prima scenă fotbalistică a țării (eu nici, măcar, nu debutasem!), m-am întors la Bacău.

Acolo, bineînțeles, m-au așteptat reproșurile... Că DE CE am coborât din tramvai și am rămas la București... Vătafu m-a amenințat că îmi taie banii din simbolica îndemnizație pe care mi-o dădea clubul. Incredibil! Parcă, reprezentasem echipa chefliilor, nu Naționala de juniori! Eu eram singurul vinovat... Așa că aveam multe motive de a abandona clubul, acestea se adunau în fiecare zi, Bacăul nu-mi mai ținea loc de casă și speranță că voi mai evolua, ca fotbalist. Nu știu câte etape de campionat mai erau, și, surpriză, Angelo mă convoacă, la prima echipă, pentru partida de la Craiova! Nu am cunoscut motivul, dar pentru mine a fost, într-adevăr, ceva neașteptat. Din păcate, meciul l-am pierdut cu 6-2, oltenii aveau, însă, la acea dată, cel mai valoros unsprezece din istoria lor în Divizia A, cu Silviu Lung, Negrilă, Tilihoi, Ștefănescu, Ungureanu, Balaci, Beldeanu, Cămătaru, Geolgău, Irimescu... A fost debutul meu în primul eșalon, deși am intrat pe teren abia în minutul 72, când scorul se fixase definitiv la 6-2 pentru gazde. Nu exista niciun motiv de laudă după un asemenea eșec, dar DEBUTASEM, în sfârșit! După acel meci cu Universitatea, nu am mai jucat, așa că m-am întors la tineret-speranțe. La partida cu FC Argeș, dacă nu mă înșel, ultima sau penultima din campionat, Angelo m-a convocat, totuși, din nou. Tot atunci, a debutat și Costel Arteni, fundașul de oțel de mai târziu al Sport Clubului, cu care am rămas prieten până astăzi. Întâlnirea cu piteștenii se juca după-amiază, o așteptam cu nerăbdare și încredere, pentru că, pentru prima dată de când mă întorsesem de la lotul național, eram anunțat TITULAR! Înainte de meci, Angelo Niculescu mi-a spusironic, cu aerul că spune o glumă extrem de reușită- că acum am ocazia să-mi argumentez întreaga nemulțumire legată de faptul că, timp de un sezon, nu am jucat în prima echipă... Naivul de mine, habar-n-aveam că meciul era aranjat. Angelo nu făcea cadouri dezinteresat. Noi eram salvați de la retrogradare, iar Piteștiul se afla pe un loc care îi dădea dreptul să joace în Cupele europene, deci, nu bătea nimic la ochi. Miza era, însă, alta. Am încercat

pag 16

să joc cât am putut de bine, dar ceva mi-a dat de gândit.

Eram mereu lăsat singur cu 2-3 jucători de la FC Argeș și nu mai știam nici pe cine să marchez. Evoluam fundaș dreapta, iar Cărpuci, care juca libero, și Arteni- fundaș central, nu ajutau niciodată la dublaj. Radu II trebuia să iasă golgeterul campionatului și avea nevoie să marcheze 4 goluri... România pusese ochii, de câțiva ani, pe Gheata de Aur, trofeu continental care recompensa pe cei mai buni marcatori din campionatele interne (totul începuse cu Dudu Georgescu). Aș spune chiar că românii au ajutat serios la desființarea sa, prin această atitudine condamnabilă. Numi închipuiam la vârsta aceea că meciurile se pot aranja, că existau blaturi, că erau jucători care vindeau meciul, ca pe un sac de cartofi în piață. Eu nu intram în cărți, nu luam prime în meciurile aranjate de club... Nu prezentam încredere pentru cei care se ocupau cu așa ceva...

La sfârșitul partidei cu FC Argeș, Angelo Niculescu mi-a spus zâmbind, oarecum satisfăcut fără să înțeleg de ce, că așa este în Divizia A... Una peste alta, a fost un sezon competițional extrem de complicat pentru mine. Ajunsesem să cred că Bacăul îmi poartă ghinion, de multe ori suspectându-mi și colegii de echipă că fac în așa fel, încât să nu pot juca, întrucât se vedeau amenințați de același Nicolae Vătafu. Fostul fotbalist al lui Dinamo Bacău nu-i suporta pe cei tineri, îi avea în vedere doar pe copiii lui de suflet. Viața este, însă, plină de neprevăzut. Peste câțiva ani, cu el antrenor, aveam să devin CĂPITANUL Sport Clubului... În vara lui 1981, am fost convocat la Naționala U20, pentru un turneu în China. Acolo am jucat toate meciurile, din min.

1 până la sfârșit. Am câștigat competiția, depășind în finală Italia, care se pregătea pentru Mondialul U20 din Australia.

A fost 1-0 pentru noi, după o partidă extrem de dură, care ne-a dovedit că eram o echipă cu pretenții. De la Shanghai, am plecat la Beijing (Pekin), unde gazdele ne aranjaseră un amical cu Naționala lor. Din nou, titular, cu antrenorii Cernăianu și Tache Macri, deși le spusesem, înainte de meci, că vin după un sezon în care evoluasem foarte puțin la club și nu cred că mai rezist fizic alte 90 de minute, la o temperatură de peste 40 de grade... N-au ținut cont de asta. În fine, despre partida de la Beijing, îmi amintesc și un moment neobișnuit. Când am ieșit pe teren, la încălzire, în

tribunele imense, erau doar câțiva spectatori, puteam merge și să dăm mâna cu fiecare dintre ei... Dar, când a început meciul, în tribune, s-au adunat, ca furnicile, peste 80 000 de spectatori. Incredibil! Atunci am realizat ce organizare fără cusur are acest popor. China, în anii 80 ai secolului trecut, era o țară strict comunistă, cu toată lumea îmbrăcată la fel (să nu iasă nimeni în evidență), dar cu o istorie uluitoare și obiective magnifice. Marele Zid Chinezesc, singura construcție pamânteană care se poate vedea și de pe Lună, construit pentru apărarea contra mongolilor, templele, toate au constituit o experiență turistică de neuitat. Am mers și am văzut spectacole artistice senzaționale, cu acrobații de neimaginat. Asta se întâmpla în interior, în luminile rampei, pentru că, afară, peisajul era altul. Pe stradă, nu vedeai decât o mașină, două, câte un camion și mii... de bicicliști! Zgomotul era, însă, infernal, pentru că toți cei de la volan claxonau încontinuu. Întâlnirea de la Beijing, cu Naționala Chinei, am câștigat-o cu 2-0, după care neam întors la București. Când am aterizat pe Otopeni, am fost întâmpinați de președintele clubului Steaua, care mi-a spus că sunt jucătorul clubului din Ghencea și trebuie să merg direct la Poiana Brașov, în cantonament, unde mă așteaptă antrenorul Traian Ionescu. La rugămințile mele, a acceptat totuși să dau o fugă până la Bacău, la părinți, sămi las bagajele acasă. După două zile ajungeam, așadar, în Poiana Brașov, extrem de emoționat datorită transferului neașteptat. Eram bucuros și pentru faptul că îl cunoșteam destul de bine și pe Traian Ionescu, care fusese o vreme antrenor la Sport Club, când eu jucam la juniori. Acolo, la Steaua, i-am reîntâlnit pe foștii mei colegi de echipă, Gabi Balint și Sertov, care evoluaseră la Naționala U18 și acum erau selecționați la reprezentativa U20, aflată în pregătiri pentru Mondialul din Australia. Steaua de atunci reprezenta cam toată Naționala, portarul Vasile Iordache, Anghelini, Iordănescu, Dumitru, Stoica, Marcel Răducanu (care, după turneul Naționalei în Germania Federală, a cerut azil politic), dar și câțiva jucători tineri de mare perspectivă, așa cum erau Majaru și Iovan. În formația de bază, fundașul dreapta era Anghelini. La început, ne-am împărțit frățește minutele jucate, eu- o repriză, el-cealaltă. După al treilea joc, eu jucam 75 de minute, el-15... În ultimul amical de dinaintea startului campionatului național, am jucat tot meciul... În tot acest răstimp, însă, Anghelini, care era titularul pe postul respectiv în Națională, m-a încurajat permanent. Nu-

mi purta câtuși de puțin pică. Îmi spunea că și el, când a ajuns la Steaua, i-a luat locul unui titular la Națională, lui Sătmareanu II... De locuit, locuiam la Hotelul Armatei, cu Gabi Balint în aceeași cameră. Ne împrietenisem, poate, și pentru faptul că nici unul dintre noi nu consumam alcool.

Beam doar Pepsi...

Așteptam, așadar, debutul în campionat, de pe poziția de titular, cu o mare încredere și poftă de joc. Înainte de primul meci al sezonului, am fost convocați toți jucătorii, înainte de începerea partidei, în vestiar, unde Traian Ionescu avea să ne anunțe titularii și rezervele. După o scurtă ședință, a pronunțat numele celor care aveau să intre în teren. În poartă, Iordache, nr.2- Anghelini... Din acel moment, n-am mai auzit nimic, s-a rupt filmul. Am pus mâinile la ochi, am aplecat capul și am început să plâng. Nu eram nici, măcar, rezervă! Am ieșit repede din vestiar, ca să nu-mi vadă nimeni lacrimile, am urcat în tribună și am plâns tot meciul. Trăisem un an plin de frustrări la Bacău și acum o luam, de la capăt, la Steaua... Transferul la Dinamo căzuse, secretarul FRF, Lăzărescu mă amenințase că, dacă semnez pentru clubul din Ștefan cel Mare, voi fi suspendat 2 ani de zile, și ajunsesem la echipa rivală, unde făceam armata și îmi câștigasem postul de titular, dar care acum nu-mi făcea loc nici pe banca de...rezerve! După sfârșitul partidei, am coborât în vestiar la Traian Ionescu. Când m-a văzut umflat de plâns, antrenorul m-a întrebat ce s-a întâmplat, de ce eram într-o asemenea stare... I-am răspuns cu o voce tremurândă că, după ce am jucat titular în toată pregătirea de vară, mă așteptam să prind câteva minute în teren și într-o partidă oficială... Traian Ionescu m-a privit cu compasiune și mi-a răspuns, cu un oarecare regret: Așa-i că nu știi nimic și nu te-a informat nimeni? Nu ai transferul de la Federație... Au spus că nu se pot transfera jucători de Divizia A la alte cluburi din același eșalon... Am rămas blocat. Din nou, altă problemă, ca într-un film fără sfârșit.

Bacău, Angelo, Dinamo, FRF, Steaua..., nu se lega nimic, numai ghinioane. Devenise totul insuportabil. Așteptam să plec cu Naționala U20 la Mondialul din Australia și să nu mă mai întorc niciodată în România. Nu mai suportam nici cluburile, nici conducătorii și, mai ales, Federația Română de Fotbal, cu hotărârile sale ciudate, dictate de fel de fel de interese de grup. Eram decis să părăsesc definitiv o țară în care omul nu era o prioritate pentru nimeni și în care realizam că nu se va schimba nimic, niciodată... (va urma)

Naţionala ”Cangurilor”

pag 17

ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2020 IANUARIE *Știința Bacău a luat toate cele trei puncte puse în joc din înfruntarea cu Universității Cluj, meci ce a deschis returul sezonului regulat al primei divizii din România. Băcăuancele nu le-au oferit prea multe șanse clujencelor, câștigând partida în trei seturi și egalând, la puncte, viceliderul Dinamo. Întâlnirea a fost echilibrată pe toată durata acesteia, jucătoarele lui Florin Grapă impunându-se cu scoruri relativ apropiate: 2520 în primul set, 25-18 în parțialul secund și 2522 în cel de-al treilea. Primele două seturi au fost controlate de la un capăt la altul de oaspete, Clujul reușind să pună probleme abia în ultima parte, când au condus cu 8-4 și chiar cu 16-15.

Băcăuancele au răsturnat, însă, rapid situația, fiind în avantaj cu 21-18 și, mai apoi, închizând setul la aceeași diferență, de trei puncte. CS Știința Bacău: Denisa Rogojinaru (17 puncte), Georgiana Faleș (14), Slavina Koleva (10), Tina Grudina (9), Laura Philajamaki (7), Alexandra Kapelovies (3), Lorena Ciocian, Alexandra Ciucu, Carmen Dițu, Ana Stoian. Antrenori: Florin Grapă, Aurel Cazacu Victoria le-a ajutat pe studente să cumuleze 27 de puncte și să ajungă Dinamo București din urmă, care însă va disputa meciul împotriva Rapidului din această rundă abia peste 11 zile, în urma unei reprogramări.

Chiar și cu un succes al dinamovistelor, Știința va avea ocazia să anuleze diferența de 3 puncte ce desparte cele două rivale în meciul direct de peste trei etape, de la Bacău. Dintre celelalte contracandidate, campioana Volei Alba Blaj (28 de puncte) urmează să întâlnească în această dupăamiază CSU Belor Galați, în timp ce formației CSM Târgoviște i s-a reprogramat, asemeni celor de la Dinamo, duelul din deplasare împortiva CS Medgidia, pentru 22 ianuarie. *Știința Bacău a pierdut meciul din etapa a cincisprezecea

pag 18

împotriva celor de la Dinamo București, cu scorul de 0-3. Formația băcăuană a întâlnit o echipă foarte solidă, care s-a întărit în această pauză competițională, cea mai răsunătoare achiziție fiind Nneka Onyejweke, transferată de la campioana Alba Blaj. Băcăuancele au luptat, și-au dorit să câștige, însă nu a fost seara lor, gruparea din Ștefan cel Mare reușind să își treacă în cont un avantaj de 3 puncte în clasament. Știința a pornit convingător partida. Încrederea „studentelor” a fost vizibilă de la primele puncte, astfel că, deși s-a mers cap la cap până la 5-5, acestea au majorat scorul la 8-5. Conducând cu 10-7, Bacăul a cedat, însă, 5 puncte succesive, iar deficitul de două puncte a persistat până la 15-17, ca mai apoi să fie majorat la patru puncte (15-19). Blocajele

Tenismana Simona HALEP, desemnată şi în 2020 sportiva Nr. 1 a României

lui Sain și loviturile lui Rogojinaru nu au fost de ajuns, atacul dinamovistelor fiind net superior, iar primul set a fost pierdut cu 17-25 de Știința. În parțialul al doilea, deși băcăuancele l-au început cu avânt și s-au aflat chiar și la 3 puncte în față (8-5), oaspetele au izbutit o serie de 4 puncte consecutive, și și-au trecut, mai târziu, în cont un avans de 2 puncte (13-11). Jucătoarele lui Florin Grapă nu s-au lăsat mai prejos și au egalat la 13, moment din care egalitatea s-a menținut pe tabelă până la 19-19, într-o alternanță captivantă de atacuri câștigătoare, ce le-au avut protagoniste pe Denisa Rogojinaru și Nneka Onyejekwe. Bucureștencele au realizat două puncte la rând (21-19) și nu au mai putut fi ajunse din urmă până la final, setul încheindu-se cu scorul de 25-22 în favoarea alb-roșiilor.

Ultimul set a fost controlat în totalitate de Dinamo, care s-a instalat la conducere de la început. Avansul de 3 puncte dobândit la 6-3 l-a menținut până la 15-12. Dinamovistele au continuat să se desprindă și mai mult (12-17), deși galeria Științei nu s-a oprit în niciun moment să le încurajeze pe „studente”, în încercarea de a le împinge de la spate. Asaltul bucureștean nu a mai putut fi stăvilit, iar formația oaspete a tranșat deznodământul partidei cu scorul de 2521 în cel de-al treilea parțial. CS Știința Bacău: Denisa Rogojinaru (15 puncte), Tina Grudina (13), Georgiana Faleș (8), Carla Rueda (5), Alexandra Kapelovies (2), Slavina Koleva (2), Laura Philajamaki (2), Lorena Ciocian, Alexandra Ciucu, Carmen Dițu, Rene Sain. Antrenori: Florin Grapă, Aurel Cazacu.

FEBRUARIE *Știința Bacău a ratat calificarea în sferturile de finală ale Cupei Challenge, fiind învinsă, miercuri, cu scorul de 1-3 de SC Dresda.

Băcăuancele veneau după 0-3 în tur, și aveau nevoie de o victorie cu 3-0 sau 3-1 pentru a disputa setul de aur. Echipa germană a încheiat, însă, socotelile, câștigând primele două seturi ale întâlnirii. Știința a replicat, prin câștigarea celui de-al treilea, ca mai apoi Dresda să obțină o victorie în patru seturi și, implicit, să izbutească punctaj maxim din dubla întâlnire cu Bacăul. ,,Studentele” au câștigat primele puncte ale setului întâi, dar au fost egalate rapid și depășite. Germanele nu le-au oferit prea multe șanse gazdelor până la scorul de 5-15.

Pe parcurs, jucătoarele antrenate de Florin Grapă și-au intrat mai bine în joc și au reușit să își adjudece, în simultaneitate cu adversarele,

9 puncte. De la 14-24, băcăuancele au realizat o serie spectaculoasă de 7 puncte, cu Denisa Rogojinaru și Slavina Koleva protagoniste, spre ovațiile din ce în ce mai zgomotoase ale galeriei. Însă, lanțul victorios a fost oprit de SC Dresda pe când Bacăul reușise să strângă 21 de puncte și să contureze posibilitatea unei reveniri. În setul al doilea, băcăuancele au continuat să lupte și să se agațe de ultimele șanse de a se califica, dar asediul Dresdei nu s-a oprit. Gazdele au condus doar în debut, cu 3-2, moment din care oponentele au început să lase ,,studentele”, treptat, în urmă. De la 6-7, adversarele au punctat de 4 ori succesiv și au ținut de scor până la 12-16. Știința și-a făcut spectatorii să spere din nou la o minune, făcând 14-16 și având un joc crescând, prin prestațiile Carlei Rueda și Tinei Grudina. Formația din Germania a replicat și s-a desprins din nou, la o diferență, de data aceasta și mai mare, de 6 puncte (22-16). Până la final, ambele grupări și-au mai trecut în cont 3 puncte fiecare, parțialul încheindu-se cu 2519 în favoarea Dresdei, care a obținut, totodată, accesul spre sferturile de finală ale competiției.

Setul al treilea a arătat o altă față a Științei, care, deja eliminată, a ținut să părăsească Challenge Cup cu fruntea sus. Jucătoarele lui Florin Grapă au fost devansate pentru prima dată la scorul de 24-25. Înainte avuseseră un avans chiar și de 7 puncte (20-13). Germanele au fost la un pas să le smulgă parțialul băcăuancelor după ce, văzându-se conduse cu 24-22, au realizat trei lovituri câștigătoare la rând. Știința nu s-a predat, și a izbutit, la rândul său, alte trei puncte succesive ce le-au asigurat câștigarea setului.

Ultimul parțial a însemnat, în schimb, doar o formalitate de îndeplinit pentru oaspete, care s-au impus la o diferență de 11 puncte, cu scorul de 25-14 și astfel, au acumulat scorul de 6-1 la general în urma celor două duble manșe.

CS Știința Bacău: Slavina Koleva (14 puncte), Denisa Rogojinaru (C) (9), Tina Grudina (7), Georgiana Faleș (6), Alexandra Kapelovies (5), Laura Pihlajamaki (5), Carla Rueda (4), Lorena Ciocian (1), Alexandra Ciucu, Carmen Dițu, Rene Sain, Ana Stoian. Antrenori: Florin Grapă, Aurel Cazacu. *La Sala de Atletism din Bacău, sâmbătă și duminică, 15-16 februarie, a avut loc o nouă ediție a concursului ,,Memorialul Dorin Melinte”.

Atleții băcăuanii au izbutit să urce pe podium de nu mai puțin de 27 de ori: de zece ori pe prima treaptă, în opt rânduri pe cea de a doua și de nouă ori pe treapta a treia. Competiția a fost

pag 19

destinată exclusiv juniorilor 1, 2 și 3 și s-a desfășurat pe două reuniuni, în două zile diferite. Rezultatele sportivilor legitimați la cluburi băcăuane: Locul 1 – Zediu Ștefania, 400m, juniori 3 feminin, 60,02 (CSȘ Bacău, SCM Bacău) Locul 1 – Maekawa Yuna, 60m, juniori 1+2 feminin, 7,99 (CSM Bacău) Locul 1 – Vrînceanu Ioana Adnana, 60m, juniori 3 feminin, 8,12 (CSȘ Bacău, SCM Bacău) Locul 1 – Nemțeanu Eusebiu, 400m, juniori 1+2 masculin, 52,49 (CSȘ Bacău, SCM Bacău) Locul 1 – Munteanu Cornelia Maria, triplu salt, juniori 1+2+3 feminin, 11,83m (SCM Bacău) Locul 1 – Maekawa Yuna, 60m garduri, juniori 1+2 feminin,9,06 (CSM Bacău) Locul 1 – Vrînceanu Ioana Adnana, juniori 3 feminin, 26,48 (CSȘ Bacău, SCM Bacău) Locul 1 – Bondareț Luca, juniori 3 masculin, 27,12 (CSȘ Bacău) Locul 1 – Vrînceanu Ioana Adnana, juniori 1+2+3 feminin (CSȘ Bacău, SCM Bacău) Locul 1 – Munteanu Cornelia Maria, juniori 1+2+3 feminin, 1,50m (SCM Bacău) Locul 2 – Zediu Ștefania, 60m, juniori 3 feminin, 8,31, (CSȘ Bacău, SCM Bacău) Locul 2 – Vrînceanu Ioana Adnana, triplu salt, juniori 1+2+3 feminin, 11,50m (CSȘ Bacău, SCM Bacău) Locul 2 – Husanu Alessandro, 60m garduri, juniori 3 masculin, 10,10 (CSM Bacău) Locul 2 – Zamfir Alexandra, juniori 3 feminin, 12:01,55 (SCM Bacău) Locul 2 – Zediu Ștefania, juniori 3 feminin, 27,07 (CSȘ Bacău, SCM Bacău) Locul 2 – Nemțeanu Eusebiu, juniori 1+2 masculin, 24,04 (CSȘ Bacău, SCM Bacău) Locul 2 – Munteanu Cornelia Maria, juniori 1+2+3 feminin, 5,27m (SCM Bacău) Locul 2 – Lichi Ioana Denisa, juniori 1+2+3 feminin, 1,45m (CSȘ Bacău) Locul 3 – Chiricea Andrada, 1500m, juniori 3

pag 20

Campioana europeană la Tir, Laura ILIE

feminin, 5:12,24 (CSM Bacău) Locul 3 – Pușcașu Denis Florin, 400m, juniori 1+2 masculin, 55,68 (CSȘ Bacău) Locul 3 – Lichi Ioana Denisa, triplu salt, juniori 1+2+3 feminin, 10,63m (CSȘ Bacău) Locul 3 – Păduraru Cosmin, 800m, juniori 3 masculin, 2:26,78 (CSM Bacău) Locul 3 – Tătaru Maria Lorena, 60m garduri, juniori 1+2 feminin, 9,56 (CSȘ Bacău) Locul 3 – Lungu Liviu, 60m garduri, juniori 3 masculin, 12,62 (IMFS Comănești) Locul 3 – Pușcașu Denis Florin, juniori 1+2 masculin, 24,70 (CSȘ Bacău) Locul 3 – Buzariu Tudor, juniori 3 masculin, 29,93 (IMFS Comănești) Locul 3 – Stan Denisa Andreea, juniori 1+2+3 feminin, 1,45m (CSȘ Bacău) *Echipa de handbal feminin a Științei Bacău a ratat calificarea în sferturile de finală ale Cupei României Fan Courier. Băcăuancele au fost învinse pe teren propriu de CS Universitatea Cluj-Napoca fără drept de apel marți, 18 februarie, cu scorul de 26-45, după ce la pauză au fost conduse cu 12-23.

Clujencele ocupă locul 12 din 14 în Liga Florilor, primul eșalon al României, valoarea și experiența

ardelencelor dovedindu-se a fi net superioare posibilităților ,,studentelor”.

CS Știința Bacău: Robu, Uricaru – Manoilă (8 goluri), Faig (5), Maxim (4), Teslariu (2), Oprea (1), Vișan (1), Tală (1), Pădurariu (1), Boriceanu (1), Grigoriu (1), Croitoriu (1), Pristavu, Cocu. Antrenori: Ion Arsene, Georgiana Vîntu.

MARTIE *Având în vedere pericolul epidemiologic pe care-l reprezintă virusul COVID-19 și luând în considerare deciziile luate în ultimele zile de către Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență, Federația Română de Fotbal a decis să suspende toate competițiile până la data de 31 martie 2020. Așadar, meciurile din Liga 1, Liga 2, Liga 3, Liga 1 feminin, Liga 2 feminin, Liga 3 feminin, Liga 1 Futsal, Liga 2 Futsal și competițiile de la nivel județean vor fi amânate până pe 31 martie. În funcție de evoluția situației la nivel național prezenta hotărâre poate suporta modificări. Decizia vine după ce în urmă cu două zile FRF a decis să suspende toate competițiile de copii și juniori, iar miercuri, 11 martie, s-a amânat și turneul final al Cupei României la futsal. Chiar dacă meciurile s-ar disputa cu porțile închise, FRF consideră ca fiind un risc ridicat deplasarea echipelor și a personalului de specialitate. De asemenea, participarea tricolorilor U16 la turneul de dezvoltare din Bosnia-Herțegovina a fost anulată, la fel ca și meciurile de pregătire ale selecționatei Under 18 cu Finlanda ce trebuiau să aibă loc la Buftea.

Ambele acțiuni urmau să se desfășoare în luna martie. *Federația Română de Volei a hotărât încheierea definitivă a primelor eșaloane naționale la nivel masculin și feminin. Astfel, Divizia A1 de volei feminin a luat sfârșit, deși mai erau încă nouă etape de disputat. Clasamentul a fost „înghețat” în forma în care se află, câștigătoarea ediției 2019-2020 de campionat fiind declarată CSM Volei Alba Blaj (63 puncte), formație ce și-a apărat titlul cucerit în urmă cu un an. CSM Târgoviște este vicecampioana Diviziei A1, cu 53 de puncte, în timp ce Dinamo completează podiumul, cu 52 de puncte. Știința Bacău a terminat sezonul pe locul al patrulea, după ce a acumulat 48 de puncte în decursul a 22 de jocuri și va participa în Cupa Challenge în următoarea stagiune. Decizia a venit în urma răspândirii virusului Covid-19 pe teritoriul României.

APRILIE *Jocurile Olimpice se vor desfășura la un an distanță, față de programarea inițială, vara anului curent. Comitetul Internațional Olimpic a hotărât, alături de Comitetul Internațional Paralimpic, guvernele Japoniei și al metropolei Tokyo și organizatorii evenimentului, ca acestea să aibă loc în perioada 23 iulie – 8 august 2021. Decizia a fost luată în contextul protejării sănătății sportivilor și organizatorilor, precum și sporirea combaterii răspândirii combaterii virusului Covid-19. Astfel, se pot finaliza cu succes toate fazele de calificare la turneul final, pentru toate disciplinele olimpice. Înotătorul Daniel Martin este, deocamdată, singurul performer din județul Bacău care a obținut biletul la cea de-a 32-a ediție a Jocurilor Olimpice, la proba 100m spate.

MAI *În perioada 9-21 mai, s-a desfășurat o competiție de alergări la nivel european pentru categoria de vârstă Masters sub o formă inedită, în contextul necesității distanțării sociale pentru prevenirea răspândirii virsului Covid-19. Veteranii legitimați și afiliați la federațiile naționale din Europa au avut șansa de a alerga pe o distanță de 5 kilometri și de a își înregistra performanța pe platforma oficială a federației europene. Simona Sladaru (CSM Bacău /absolventă a Facultatății de Științe ale Mișcării, Sportului și Sănătății din cadrul Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău, antrenor Cristina Alexe), concurând la categoria +40 de ani, a câștigat alături de echipa României două titluri de vicecampioană.

Prima medalie de argint a obținut-o cu echipa feminină a României la secțiunea F40, în timp ce pe cea de-a doua a dobândit-o alături de alți 11 cei mai buni performeri din echipa națională.

Peste 340 de atleți au terminat cursa virtuală, ce a trebuit începută și terminată de către fiecare concurent în același loc, pentru a evita orice risc de fraudare. Aproximativ 50 de români au luat parte la această inițiativă.

IUNIE-IULIE-AUGUST *Localitatea Găgeni din județul Prahova a găzduit vineri și sâmbătă (21-22 august) o nouă ediție a Campionatului Național 3D. Printre participanți s-a regăsit și o numeroasă delegație băcăuană, care nu a dezamăgit nici la această competiție organizată de Federația Română de

pag 21

Tir cu Arcul. Performerii de la Saga Bacău și, respectiv, CSM Bacău au câștigat nu mai puțin de medalii, dintre care una a fost de aur, patru de argint și trei de bronz. Circuitul de tragere s-a aflat într-o zonă împădurită în cadrul căreia au fost amplasate 15 ținte animale tridimensionale în mărime naturală. În calificări, concurenții au avut câte două trageri disponibile pentru fiecare țintă, ca mai apoi în fazele eliminatorii și finale să tragă doar de o singură dată în fiecare dintre cele 4 figurine stabilite. Întrecerea s-a structurat în șase divizii (Compound freestyle, Compound Bowhunter unlimited, Longbow, Bare-bow, Instinctiv, Arc Traditional) la categoriile masculin și feminin. Prima zi a fost marcată de sosirea participanților, acreditarea acestora, ședința tehnică și controlul materialelor, în timp ce în cea de-a doua zi s-a desfășurat concursul propriuzis.

Rezultatele concurenților băcăuani Locul 1 – Alexandra Creangă, Compound, seniori feminin (CSM Bacău) Locul 1 – Maria Vlad, Bare-bow, seniori Feminin (CSM Bacău) Locul 2 – Marius Vlad, Compound, seniori masculin (CSM Bacău) Locul 2 – Ana Trăistaru, Bare-bow, seniori feminin (CSM Bacău) Locul 2 – Cristina Tuduriu, Compound, seniori feminin (Saga Bacău) Locul 3 – Teodora Tuduriu, Compound, seniori

feminin (Saga Bacău) Locul 3 – Geanina Ivu, Bare-bow, seniori feminin (Saga Bacău) Locul 3 – Teodor Vlad, Bare-bow, seniori masculin (CSM Bacău) Au fost respectate toate regulile privind participarea sportivilor, antrenorilor si a celorlalte persoane care asigură organizarea și desfășurarea competițiilor la nivel național, în contextul efortului de a diminua răspândirea virusului Covid-19 în România. *Luni, 24 august, Federația Română de Fotbal a susținut o tragere la sorți, la Casa Fotbalului, în urma căreia s-a stabilit programul sezonului regular al Ligii 2, competiție în care CS Aerostar Bacău s-a reîntors, după un an petrecut în Liga 3.

Procedura de stabilire a programului de disputare a sezonului 2020-2021 pentru competiţia Liga 2 s-a realizat pe baza Tabelei Berger, numărul corespunzător fiecărei echipe fiind stabilit prin tragere la sorți. Astfel, băcăuanii vor debuta luni, 31 august, împotriva Universității Cluj, acasă, pe Stadionul Aerostar. În această ediție de Liga 2 sunt înscrise 21 de echipe. În sezonul regular, meciurile se vor juca într-o singură manșă, fiecare formație urmând să joace împotriva tuturor celorlalte echipe. În fiecare rundă, câte o grupare va sta, ca urmare a numărului impar de cluburi participante. La finalul celor 21 de etape, primele șase echipe vor accede în play-off, unde partidele se vor disputa tur-retur. Primele

Familia canotorilor campioni mondiali Marius şi Ionela COZMIUC

pag 22

două clasate vor promova în Liga 2, iar locurile 3 și 4 se vor confrunta cu ocupantele locurilor 7 și 8 din play-out-ul primei ligi, în barajul de menținere/promovare în divizia întâi. Restul de 15 formații vor fi împărțite în două grupe (A și B), una alcătuită din 8 echipe și cealaltă formată din 7. Aici se va desfășura doar câte un singur joc între participante. Din grupa A vor retrograda în Liga 3 locurile 6 și 7, în timp ce din grupa B vor retrograda locurile 6, 7 și 8. Cele două formații de pe locul 5 în cele două grupe vor juca un baraj pentru menținerea în Liga 2. *În perioada 22-23 august, la Cluj-Napoca, a avut ediția cu numărul 65 a Campionatelor Internaționale ale României de Atletism „Iolanda Balaș Soter”, cea mai prestigioasă competiție atletică internațională ce se organizează pe pistă în țara noastră. Din cauza riscului prezentat momentan de epidemia de Covid-19 în România, concursul organizat pe Cluj Arena s-a susținut, în acest an, fără spectatori, dar și fără prezențe internaționale. Competiția s-a desfășurat pe două reuniuni, sâmbătă și duminică. Tabăra băcăuană prezentă la întrecere s-a întors acasă cu 15 medalii (5 de aur, 8 de argint, 2 de bronz).

CSM Onești a cucerit 11 medalii (3 aur, 7 argint, 1 bronz) din totalul de 15, restul de 4 revenindu-le sportivilor SCM Bacău (2 aur, 1 argint, 1 bronz).

Performanțele atleților legitimați la cluburi băcăuane Locul 1 – Ionescu Sorin Florin, 400m garduri, 56.98 (CSM Onești) Locul 1 – Bitan Gabriel, lungime, 7.68m (CSM Onești) Locul 1 – Micu Mihăiță Andrei, aruncarea ciocanului, 65.05m (SCM Bacău) Locul 1 – Anton Alin Ionuț, 200m, 21.42 (CSM Onești) Locul 1 – Ghelber Bianca Florentina, aruncarea ciocanului, 72.09m (SCM Bacău, CSA Steaua București) Locul 2 – Ion Diana Ana Maria, triplu salt, 12.99m (CSM Onești) Locul 2 – Banaga Iulia Nicoleta, 100m garduri, 13.95 (CSM Onești) Locul 2 – Anton Alin Ionuț, 110m garduri, 14.42 (CSM Onești) Locul 2 – Olenici Angela Veronica, 1500m, 4:29.59 (CSM Onești) Locul 2 – Ion Diana Ana Maria, lungime, 6.07m (CSM Onești) Locul 2 – Asmarandei Elena Mihaela, aruncarea discului, 45.55m (SCM Bacău) Locul 2 – Banaga Iulia Nicoleta, 400m garduri,

59.32 (CSM Onești) Locul 2 – Olenici Angela Veronica, 800m, 2:08.50 (CSM Onești) Locul 3 – Aniței Georgiana Iuliana, triplu salt, 12.99m (SCM Bacău, CSM București) Locul 3 – Tabacu Robert Mihai, prăjină, 4.30m (CSM Onesti)

SEPTEMBRIE *În perioada 4-5 septembrie, pe Cluj Arena, au avut loc întrecerile Campionatelor Naționale pentru Seniori și Tineret. La ultimul examen înaintea Campionatelor Balcanice ce se vor desfășura de asemenea la Cluj-Napoca (1819 septembrie), delegația băcăuană a avut o prestație generală de aplaudat.

Băcăuanii au urcat de 43 de ori pe podium. Au cucerit în total 17 medalii de aur, 18 de argint și 8 de bronz. La categoria seniori, Bacăul a câștigat 23 de medalii (7 aur, 10 argint, 6 bronz), în timp ce la cea de tineret și-au adjudecat 20 de medalii (10 aur, 8 argint, 2 bronz).

Alexandru Nicolae Soare (CS Știința Bacău, CSM Bacău), antrenat de Cristina Alexe, s-a încoronat dublu campion național la probele sale consacrate, 5.000m și 10.000m. Adelina Panaet (foto/ antrenor Cristina Alexe) a făcut o figură frumoasă la revenirea sa în circuitul competițional, impunându-se în proba de alergare cu obstacole pe distanța de 3.000m și, respectiv, la cea de 5.000m. Datorită performanței obținute pe 4 septembrie la proba de alergare cu obstacole, Panaet se află pe locul 15 în clasamentul mondial în anul 2020.

Performanțele sportivilor aparținând cluburilor băcăuane Seniori Locul 1 – Soare Nicolae Alexandru, 5000m, 14:33.73 (CS Știința Bacău, CSM Bacău) Locul 1 – Soare Nicolae Alexandru, 10000m, 30:17.63 (CS Știința Bacău, CSM Bacău) Locul 1 – Panaet Elena Adelina, 5000m, 16:07.66 (CS Știința Bacău) Locul 1 – Panaet Elena Adelina, 3000m alergare cu obstacole, 9:54.60 (CS Știința Bacău) Locul 1 – Bitan Gabriel, lungime, 7.73m (CSM Onești) Locul 1 – Micu Mihăiță Andrei, aruncarea ciocanului, 68,98m (SCM Bacău) Locul 1 – Ghelber Bianca Florentina, aruncarea ciocanului, 71.57m (SCM Bacău, CSA Steaua București) Locul 2 – Asmarandei Florin Sebastian,

pag 23

aruncarea ciocanului, 62.01m (CSM Bacău) Locul 2 – Ion Diana Ana Maria, lungime, 5.98m (CSM Onești) Locul 2 – Olenici Angela Veronica, 800m, 2:07.98 (CSM Onești) Locul 2 – Anton Alin Ionut, 200m, 21.51 (CSM Onești) Locul 2 – Ion Diana Ana Maria, triplu salt, 13.39m (CSM Onești) Locul 2 – Olenici Angela Veronica, 1500m, 4:25.54 (CSM Onești) Locul 2 – Banagă Iulia Nicoleta, 400m garduri, 59.98 (CSM Onești) Locul 2 – Banagă Iulia Nicoleta, 100m garduri, 13.89 (CSM Onești) Locul 2 – Iconaru Alexandru Ionut, 110m garduri, 14.62 (CSM Onești) Locul 2 – Tănase Marian Valentin, 100m, 10.74 (CSM Onești) Locul 3 – Pîșcu Andreea Alina, 10000m, 36:40.59 (CS Știința Bacău) Handbalista Cristina NEAGU

pag 24

Locul 3 – Tone Marius Gabriel, 100m, 10.77 (CSM Onești) Locul 3 – Asmarandei Elena Mihaela, aruncarea discului, 43.87m (SCM Bacău) Locul 3 – Caracuda Andreea Mihaela, 100m garduri, 14.20 (CSM Onești) Locul 3 – Tănase Marian Valentin, lungime, 7.17m (CSM Onești) Locul 3 – Paruba Alisia Adela, aruncarea suliței, 45.49m (SCM Bacău) Tineret Locul 1 – Slavoiu Alexandru, 10000m, 33:17.59 (CS Știința Bacău) Locul 1 – Micu Mihăiță Andrei, aruncarea ciocanului, 68,98m (SCM Bacău) Locul 1 – Ion Diana Ana Maria, triplu salt, 13.39m (CSM Onești) Locul 1 – Banagă Iulia Nicoleta, 100m garduri, 13.89 (CSM Onești) Locul 1 – Iconaru Alexandru Ionut, 110m garduri, 14.62 (CSM Onești) Locul 1 – Tone Marius Gabriel, 100m, 10.77 (CSM Onești) Locul 1 – Ion Diana Ana Maria, lungime, 5.98m (CSM Onești) Locul 1 – Banagă Iulia Nicoleta, 400m garduri, 59.98 (CSM Onești) Locul 1 – Anton Alin Ionut, 200m, 21.51 (CSM Onești) Locul 1 – Bitan Gabriel, lungime, 7.73m (CSM Onești) Locul 2 – Aniței Georgiana Iuliana, triplu salt, 12.99m (SCM Bacău, CSM București) Locul 2 – Olenici Angela Veronica, 800m, 2:07.98 (CSM Onești) Locul 2 – Moldovan Sebastian Daniel, 1500m, 4:07.56 (CSM Onești) Locul 2 – Caracuda Andreea Mihaela, 100m garduri, 14.20 (CSM Onești) Locul 2 – Anton Alin Ionuț, 110m garduri, 14.79 (CSM Onești) Locul 2 – Tabacu Robert Mihai, prăjină, 4.00m (CSM Onești) Locul 2 – Olenici Angela Veronica, 800m, 2:07.98

(CSM Onești) Locul 2 – Paruba Alisia Adela, aruncarea suliței, 45.49m (SCM Bacău) Locul 3 – Aniței Georgiana Iuliana, lungime, 5.71m (SCM Bacău, CSM București) Locul 3 – Căuș Vlăduț Gabriel, aruncarea ciocanului, 54.27m (SCM Bacău) *CSM Bacău a participat în weekendul 12-13 septembrie, la Sfântu Gheorghe, în semifinalele ediției 2019-2020 de Cupa României, desfășurate sub formă de turneu. În prima semifinală, Bacăul a întâlnit Dinamo București, echipa fruntașă din Liga Zimbrilor la momentul întreruperii campionatului în luna martie. Clubul Sportiv Municipal a fost condus de pe banca tehnică de Alexandru Acsinte, antrenorul responsabil cu pregătirea fizică a echipei, în urma plecării principalului Adrian Petrea la Minaur Baia Mare. Însă băcăuanii nu au putut face față asaltului dinamovist, bucureștenii impunându-se în dimineața zilei de sâmbătă, 12 septembrie, cu scorul de 22-17, după ce au condus cu 8-7 la pauză. În finala mică, ce a avut loc în ziua următoare, CSM Bacău a jucat împotriva Politehnicii Timișoara, formație ce pierduse în ziua precedentă duelul cu Dobrogea Sud Constanța, scor 20-24. Bacăul a pierdut meciul contra bănățenilor cu scorul de 28-30 (13-16 la pauză), deşi cursul jocului a fost în permanență echilibrat. CSM Bacău nu are răgaz, debutul său în noua stagiune a Ligii Zimbrilor fiind programat peste două zile. Marți, 15 septembrie, handbaliștii băcăuani vor da piept cu AHC Dobrogea Sud Constanța.

OCTOMBRIE *Andreea Pîșcu și-a adăugat în palmares alte două rezultate importante, la sfârșitul acestei săptămâni. Atleta legitimată la CS Știința Bacău și pregătită de Cristina Alexe s-a încunuat campioană națională de alergare montană pe distanță lungă (32 kilometri) și a cucerit medalia de bronz la proba scurtă, de 12 kilometri.

Competiția a fost organizată în Câmpulung Moldovenesc și a avut loc duminică, 4 octombrie.

Au concurat, în total, 25 de sportivi.

Câștigarea open-ului feminin, la care au participat 11 concurente, i-a asigurat Andreei Pîșcu calificarea la Campionatul Balcanic de Alergare Montană, întrecere ce va avea loc anul acesta în România, la Poiana Brașov, în data de 24 octombrie.

*Pe 17 octombrie, în orașul Gdynia, situat pe țărmul polonez al Mării Baltice, a avut loc Campionatul Mondial de Semimaraton. Inițial, concursul ar fi trebuit să se desfășoare pe data de 29 martie, însă amânarea s-a făcut din cauza izbucnirii pandemiei de Covid-19 la nivel mondial.

Nicolae Soare (CS Știința Bacău, CSM Bacău) a realizat cea mai bună performanță din cariera sa la proba de semimaraton. Sportivul antrenat de Cristina Alexe a terminat cursa după 1 oră, 3 minute și 14 secunde, clasându-se pe locul 63, din 117 participanți. Întrecerea a fost câștigată de Jacob Kiplimo, reprezentant al Ugandei, în 58 de minute și 49 de secunde.

Cristina Alexe: „Nu am avut obiectiv pentru Campionatul Mondial de semimaraton, deoarece am aflat târziu că se va desfășura competiția, dar ne-am propus realizarea personal best-ului în proba de semimaraton în acest an. Poate chiar record național de seniori (1.01.45 actualul record, care a fost realizat de Negru Nicolae, în anul 1997), dacă pregătirea se va putea desfășura în condiții normale și Alexandru va fi sănătos. Optimist și curajos este deja. Faptul că a realizat personal best la Campionatul Mondial, în condițiile în care nu am pregătit în mod special această cursă este foarte bine și stiu că Alexandru poate mai mult de atât.” În ceea ce privește întrecerea feminină, Bacăul a fost reprezentată de Adelina Panaet, legitimată la CS Știința Bacău. Atleta, pregătită tot de Cristina Alexe, a trecut linia de finish după 1 oră, 15 minute și 33 de secunde, ceea ce reprezintă cel mai bun timp al său de până acum la această probă. Panaet a ocupat locul al 83-lea. Pe primul loc s-a clasat Peres Jepchirchir, din Kenya (1 oră, 5 minute și 16 secunde). Chiar dacă alergătorii băcăuani nu s-au întors cu vreo distincție, realizarea unui „personal best” reprezintă un punct de plecare promițător pentru ambii sportivi în acest sezon și în cel care urmează. *Sâmbătă, 24 octombrie, România a găzduit cea de-a douăsprezecea ediție a Campionatelor Balcanice de Alergare Montană. Țara noastră a fost reprezentată de nouă ori pe podium la concursul organizat în Poiana Brașov, cucerind câte trei medalii de aur, argint și, respectiv, bronz.

Printre medaliați s-a aflat și Andreea Pîșcu, care s-a clasat pe locul al treilea în întrecerea feminină de seniori. Atleta pregătită de Cristina Alexe a terminat cursa după 1 oră, 8 minute și 46 de secunde, la doar 2 minute și 1 secundă de Cristina Simion (locul 1), campioană mondială de alergare montană în 2019, în Argentina.

pag 25

echipe naționale. Martin Benchea, celălalt reprezentant băcăuan pe teritoriul lusitan, s-a clasat pe locul șase în proba de 21 de kilometri, la trei minute de podium. Pentru cei doi atleți, întrecerea europeană a închis calendarul competițional oficial al acestui an.

Victor Eugen MIHAI (VEM) DECEMBRIE

Tenismana Mihaela BUZĂRNESCU

Locul al doilea a fost ocupat tot de o româncă, Monica Florea (1 oră, 8 minute, 2 secunde).

Cele trei sportive au adus României, indubitabil, medalia de aur în întrecerea generală pe echipe.

Competiția a fost organizată de către Asociația Balcanică a Federațiilor de Atletism, în colaborare cu Federația Română de Atletism.

NOIEMBRIE *Simona Sladaru a cucerit nu mai puțin de patru medalii în urma participării sale la Campionatul European destinat categoriei de vârstă Masters, desfășurat în Madeira, Portugalia. Competiția urma, inițial, să se desfășoare în luna martie, însă izbucnirea pandemiei de Covid-19 a determinat amânare concursului pentru perioada 29-31 octombrie 2020. Sportiva antrenată de Cristina Alexe a urcat prima treaptă a podiumului alături de echipa României atât la proba de ștafetă 3 x 2 kilometri, cât și la proba de semimaraton, unde a terminat întrecerea pe locul al patrulea.

De asemenea, Sladaru a ocupat locul al treilea în cursa individuală de 10 kilometri, rezultatele delegațiiei României la această probă aducându-i atletei legitimate la CSM Bacău o altă medalie de bronz, pe baza performanțelor la nivel de

pag 26

*În cel de-al 70-lea an de existență, Sport Club Municipal Bacău încheie onorabil poate cea mai controversată perioadă calendaristică de la înființare. 2020 nu a fost doar un an pandemic, ci și un an în care cea mai galonată grupare sportivă a județului s-a reinventat, „recucerind” sediul de la stadionul „Municipal”, consolidându-și patrimoniul (sala de gimnastică, sala Slănic etc.) și lansând sportivi de top, având ca fundal financiar suportul contractelor de activitate sportivă. Prin urmare, la capătul unui astfel de an, clubul condus de Ion Șarban nu putea abandona tradiția organizării Galei „TOP 10 SCM Bacău” ce premiază constant cei mai merituoși sportivi și antrenori. Anul acesta, Gala a fost una atipică, în ton cu reglementările impuse pentru împiedicarea răspândirii virusului Covid 19. Prin urmare, conducerea SCM Bacău a decis ca evenimentul să se desfășoare, în premieră, în Sala de Gimnastică „Monica Roșu”, care, proaspăt renovată, a garantat, prin cei peste 900 de metri pătrați, respectarea normelor sanitare actuale privind distanțarea. Totodată, din aceleași motive, Gala a fost una strict „în familie”, participanți fiind doar sportivii, antrenorii și personalul clubului. „Maeștrii de ceremonii” au fost ultimii trei directori ai clubului, Ion Șarban invitându-i alături de el pe Mihaela Melinte și Relu Auraș, pentru premierea sportivilor. Deloc întâmplător, ocupanții primlor trei locuri în TOP 10, și anume Saly Marian Palapuic și Bianca Ghelber (locul 1), Daniel Hermeziu și Alexandru Macovei (locul 2), Mihăiță Andrei Micu și Răzvan Manolache (locul 3) sunt sportivi pregătiți chiar de cei trei „maeștri de ceremonii” Șarban, Melinte și Auraș! Așa cum aminteam, primul loc al Topului a fost adjudecat de aruncătoarea de ciocan Bianca Ghelber și de boxerul Saly Marian Palapuic, cei doi medaliați internaționali ai clubului în 2020 asigurând practic un arc peste generații și arătând că sportul băcăuan are trecut, prezent și viitor. Iar dacă Bianca Ghelber trage tare pentru

prezența la Olimpiada din 2021 de la Tokyo, Saly Palapuic reprezintă un pariu pentru următoarea ediție a Jocurilor Olimpice, cele din 2024, de la Paris. Atletismul, boxul și luptele au fost foarte bine reprezentate în TOP 10 SCM Bacău. Astfel, aruncătorii Mihăiță Micu și Alisia Paruba, doi tineri de perspectivă, demonstrează că Mihaela Melinte și…. Bianca Ghelber au urmași de seamă la SCM. De asemenea, boxul și luptele arată unde se află „centrul de greutate” a înaltei performațe la SCM, experiența antrenorilor acestor secții și prezența loturilor naționale cantonate în Bacău.

Pe lângă atleți (Bianca Ghelber, Mihăiță Micu, Alisia Paruba), boxeri (Saly Palapuic, Daniel Hermeziu, Alexandu Macovei, Dragoș Bobei, Dumitru Vicol, Eric Tudor, Vlăduț Preda, Lucian Mititelu) și luptători (Răzvan Manolache, Daniel Bezman, Vasile Cojoc, Alexandru Dosoftei, Igor Botez, Alexandru Solomon, Ana Maria Pal), TOP 10 SCM Bacău a confirmat și valoarea halterofililor, atât Andrei Ciobanu, cât și Florin Ichim (triplu recordmen național) fiind exponenți redutabili ai acestei secții olimpice. Merită remarcat faptul că micuța campioană Alexia Blănaru a adus o pată de culoare și grație Galei „TOP 10 SCM Bacău” prin atitudinea de grație și echilibru specifice gimnasticii, după cum trebuie notat și că șase sportivi ai SCM Bacău se regăsesc și în topul de final de an al DJST Bacău. Conformându-se normelor în vigoare, evenimentul derulat săptămâna trecută la Sala de Gimnastică „Monica Roșu” nu a depășit o oră. El s-a încheiat cu mesajul transmis prin intermediul video-proiectorului de directorul DJST, Radu Ababei, care a felicitat performerii inclusiv din postura unui fost angajat care nu poate uita că „sentimental și nu numai” Sport Club Municipal Bacău a fost primul său loc de muncă. Saly Marian Palapuic lovește din nou! Și din nou în plin. Pe final de an, o face în ierarhia Direcției Județene pentru Sport și Tineret Bacău.

După ce și-a adjudecat, la egalitate cu colega de club, aruncătoarea de ciocan Bianca Ghelber, titlul de cel mai bun sportiv al SCM Bacău, boxerul antrenat de Relu Auraș și Nicu Cara a fost desemnat number one și de către DJTS. Titlu pe care, de data aceasta, nu-l mai împarte cu nimeni. Succesul repurtat la Naționalele de juniori de la Târgu-Jiu, unde a fost decretat și cel mai tehnic pugilist al întregii competiții și, mai ales, bronzul european cucerit la Sofia au fost argumentele care au făcut ca DJTS Bacău să-l plaseze pe Saly Palapuic pe primul loc în Top *S-a stabilit TOPUL DJTS (director: prof. Radu

ABABEI) pe anul 2020: Loc 1: Saly Marian Palapuic (box, SCM Bacău/ antrenori Relu Auraș și Neculai Cara): locul 3 la Campionatul European de Juniori, locul 1 la Campionatul Național de Juniori.

Locul 2: Georgiana Miler (judo, CSȘ Onești/ antrenori Florin Doru și Krisztina Tatar): locul 5 la Campionatul European U21, locul 2 la Campionatul Național Seniori, locul 3 la Campionatul Național U23, locul 1 la Campionatul Național U18.

Locul 3: Bianca Florentina Ghelber (atletism, SCM Bacău/ antr. Mihaela Melinte): locul 1 la Campionatul Balcanic Seniori, două locuri 1 la Campionatul Național Seniori, locul 1 la Cupa României Seniori (aruncarea ciocanului), locul 2 la Cupa României Seniori (bilă).

Locul 4: Daniel Hermeziu (box, SCM Bacău/ antr. Relu Auraș și Neculai Cara): locul 5 la Campionatul European Tineret, locul 1 la Campionatul Național Tineret; Alexandru Macovei (box, SCM Bacău/ antr. Relu Auraș și Neculai Cara): locul 5 la Campionatul European Tineret, locul 1 la Campionatul Național Tineret.

Locul 6: Dragoș Bobei (box, SCM Bacău/ antr. Relu Auraș și Neculai Cara): locul 5 la Campionatul European Tineret.

Locul 7: Nicolae Alexandru Soare (atletism, Știința Bacău, CSM Bacău/ antr. Cristina Alexe): locul 2 la Campionatul Balcanic Seniori (1500 m), participant Campionatul Mondial Seniori (semimaraton), două locuri 1 la Campionatul Național Seniori (5000 m și 10000 m).

Locul 8: Elena Adelina Panaet (atletism, Știința Bacău/ antr. Cristina Alexe): locul 2 la Campionatul Balcanic Seniori (3000 m obstacole), participantă la Campionatul Mondial Seniori (semimaraton), două locuri 1 la Campionatul Național Seniori (5000 m, 3000 m obstacole).

Locul 9: Iulia Banaga (atletism/ atletism, CSM Onești/ antr. Nicolae Iorga): locul 1 la Campionatul Balcanic Seniori (ștafetă 4x100m), 3 locuri 2 la Campionatul Național Seniori (60 mg, 100 mg, 400 mg), 3 locuri 1 la Campionatul Național Tineret (60 mg, 100 mg, 400 mg).

Locul 10: Mihăiță Andrei Micu (atletism, SCM Bacău/ antr. Mihaela Melinte): locul 4 la Campionatul Balcanic Seniori, locul 1 la Campionatul Național Seniori, locul 1 Campionatul Național Tineret, locul 1 la Cupa României Seniori.

pag 27

TRUP ȘI SUFLET

CAIETUL ALBASTRU (XXXVII) Cunoscutul scriitor și jurnalist Cornel GALBEN ne-a pus la dispoziție acest Jurnal politic și sentimental pe care îl publicăm integral în paginile revistei noastre

30 septembrie 1987, Bacău Luna e gata. În ultima săptămână am reușit să mai realizez câte ceva, dar tot nemulțumit sunt. Joia trecută, de exemplu, mi-am adus aminte de traducerile mele din scriitorii chinezi și le-am retrimis la trei reviste: „Luceafărul“, „Cronica“ și „Tribuna“ (aici expediind și interviul cu Valentin Gheorghiu). E foarte posibil să nu mai prindă numerele dedicate zilei naționale a Chinei, însă nu e exclus ca măcar într-un loc să apară. Vineri am terminat de dactilografiat interviul cu Zeno Vancea și chiar mâine s-ar putea să-l trimit la „Vatra“. Sâmbătă am fost la nuntă, unde am rămas fără alte 800 lei, iar duminică am pierdut din nou vremea cu revistele. Luni m-am apropiat de birou și am tradus un articol de vreo patru pagini, care îmi întregește documentarea pentru un capitol din proiectata carte despre China. Cum Isac mă tot pistonează să-i dau ceva pentru „Varietăți“, într-o zidouă vreau să-l și scriu. Ieri am terminat de citit „Poeme“ de Rabindranath Tagore, în vreme ce azi am irosit timpul cu audierea transmisiilor de la meciurile „europenelor“ noastre. Tot în acest interval am participat la deschiderea stagiunilor muzicale și camerale și la vernisarea expoziției promoției lui Ilie Boca, am văzut noul serial Tv. 13 octombrie 1987, Bacău După atâtea amânări, astă-seară am scris prima pagină a unui nou interviu destinat cărții despre Enescu.

Tocmai când a dat frigul și e necesar să stai mai mult sub plapumă (la flanea am trecut de câteva săptămâni, de mâine cred că voi apela și la indispensabili)! Tot azi am trimis un articol la „Cîntarea României“, care văd că și-a adus aminte de mine și mi-a trimis 117,50 lei. Ieri am expediat, de asemenea, trei poezii la „Zori noi“, iar săptămâna trecută, un plic la „Vatra“ (interviul cu Z. Vancea, un grupaj de poezie semnată de Ion Vatamanu – R. S. S. Moldovenească, o prezentare a acestuia) și altul la „Flacăra“. Am scris, totodată, articolul pentru Isac, acesta oferindu-mi, în schimb, un număr din „Varietăți ’88“, unde mi-a apărut partea a III-a a însemnărilor despre dragon. Din păcate, nici unul din plicurile expediate la sfârșitul lunii trecute nu au avut ecou, cel mai rău părându-

pag 28

mi după însemnarea despre festivalul de la Tescani. În prima decadă a lui octombrie am făcut un drum la Suceava, am văzut, la Tv, „Mușcata din fereastră“ de V. I. Popa și am audiat concertele Filarmonicii, care sunt programate acum joia. Am și citit vreo 200 de pagini, însă nu am terminat încă nicio carte.

15 octombrie 1987, Bacău

L-am cunoscut pe Theodor Grigoriu. Filarmonica i-a cântat „Suita teatrală în stil clasic“, o simfonie foarte frumoasă, și se vede că a ținut să fie prezent la concert.

I-am reamintit de „întrevederea“ telefonică de la București și a fost de acord să dialogăm în scris. Tot azi am reușit să dactilografiez vreo 5-6 poezii de Pavel Boțu, plus necrologul. Mai am nevoie de câteva opinii despre opera sa și voi încerca să trimit totul la o revistă.

Ieri am dat gata volumul „Pământ cântând în imagini“ de W. Nyssen. Mi s-a stricat televizorul. Am câștigat, în schimb, 30 lei la pronoexpres (biletele costaseră 50!).

Afaceri, nu glumă!

17 octombrie 1987, Bacău Zi plină. Am terminat încă un interviu, cel cu Lavinia Tomulescu-Coman, scriind în seara asta aproape 4 pagini. După ce ieri dactilografiasem doar o pagină dintrun interviu public dat de Ion Druță, azi am bătut la mașină încă 3. Am reparat televizorul (nu m-a costat decât 350 lei!).

O surpriză extrem de plăcută: „Tribuna“ (nr. 42, 15 octombrie) mi-a publicat interviul cu Valentin Gheorghiu și două din cele 3 proze de Lu Xun („În ce fel să gândesc?“ și „Orașul antic“, din păcate, cu titlurile inversate). E un imbold, chiar săptămâna viitoare urmând să le expediez alt plic.

19 octombrie 1987, Bacău Ieri am mers cu toată familia la circ. Am făcut-o pentru copii, deși Corneluș ne-a dat bătaie de cap sâmbătă noaptea. Țica n-a dormit aproape deloc și am fost nevoit să iau ampicilină. Altă bucurie! Revenind la

arenă, cel mai interesant număr mi s-a părut dresura de pume, realizată de Novotny, de la Circul din Praga.

Interesante, apoi, dresurile de animale exotice (Trupa Buzghiovi - Sofia), de porumbei (Katherina - Budapesta), de capre iordaniene, de urși carpatini. După-amiaza am citit, revistele înghițindu-mi tot timpul.

Azi, zi bună. Am realizat interviul cu Andrei Pleșu și o scurtă prezentare a lui Pavel Boțu, pe care le-am trimis, împreună cu un grupaj de poeme ale scriitorului, la „Tribuna“, am terminat lectura volumului poetului Bulat Okudjava – „Cântecul esențial“ și am văzut spectacolul „Se caută un mincinos“ de Dimitris Psatas, pus în scenă de Teatrul Municipal Ploiești. O comedie ușurică, jucată însă cu aplomb de o trupă omogenă.

20 octombrie 1987, Bacău Furios mai toată ziua. Taică-meu, care trebuia să ajungă la Bacău de dimineață, a sosit pe la 16, stricândumi și după-amiaza. Până la urmă i-am luat cele 100 de prosoape, deși șefa nu era la magazin. Într-un fel îl cred, nunțile au ajuns o pacoste, dar și eu am nervii mei, timpul meu. Acum se plânge că nu are mașină, așa că iar aleargă Cornele. Ar mai fi vrut el și ceva carne, dar și frigiderul meu e gol-goluț. Nu mi-a rămas nici măcar un ou. La serviciu, deși am stat mereu sub tensiune, așteptând telefonul de la Țica, am reușit să scriu un profil al Loredanei Groza și să-l trimit la „Cîntarea României“.

Am adăugat, de asemenea, și cele 3 poezii trimise lui Ștefuriuc. În seara aceasta, pierdută în bună parte, am citit povestirea „Capete spre Nord“ de Ioan Herescu, publicată în volumul de debut „Zece prozatori“. O povestire de după război, bine scrisă pentru un începător.

Ieri, înainte de spectacol, am pus... cenaclul la cale, împreună cu Val și cu Petrică. Până la urmă, după o oră și jumătate de discuții, am ajuns la concluzia că e bine să citim în bloc. Să vedem câți vor binevoi să vină!

21 octombrie 1987, Bacău

Am fost un pachet de nervi toată ziua. Tâmpitul de oltean „m-a lucrat“ și „m-a fiert“ până pe la 1. Așa furios am fost, încât am uitat să dau telefon la Comănești. A trebuit, în consecință, să-l mint pe tăticu și să-i spun că n-am găsit ce trebuia. O să încerc vineri dimineața. Până la urmă mi-am definitivat pagina, cea de învățământ rămânând să fie definitivată mâine. Cel mai mult m-a enervat că deși mă ocupasem eu de ea, mi-a scos materialele și i-a băgat toate flecuștețele lui Buznea. O prostie, de altfel, pentru că materialul tot va apărea, însă a vrut să mi-o plătească pentru vinerea trecută, când, la machetă, am spus că pagina de industrie fusese, inițial, încropită.

Printre picături, am dactilografiat alte 3 pagini din dialogul lui Ion Druță cu cititorii. E savuros, deși dezvăluie niște lucruri extrem de dureroase legate de „limba moldovenească“ și deznaționalizarea fraților de dincolo de Prut.

26 octombrie 1987, Bacău

Îmi tună și îmi fulgeră în continuare. Se duce și luna asta și, iată, n-am n-am adăugat mai nimic la vechile proiecte. Presimt că îmi voi lua concediu ca să pot termina măcar cartea de interviuri, deși mi-ar surâde să merg din nou într-o excursie. Până una-alta am tras o fugă la Cetatea Neamțului și la Humulești, vizitând, în sfârșit, Casa Memorială „Ion Creangă“. Prilejul mi-a fost oferit de primirea lui Ionuț în rândul pionierilor. Un moment emoționant, precedat de o aventură pe care doar bieții părinți o vor ține minte. Până la urmă a fost o zi frumoasă, chiar dacă m-am întors un pic dezamăgit. Între „evenimente“, o seară petrecută la Dan Hodea și terminarea dactilogramei dialogului cu Druță. Au ieșit 10,5 pagini, dar nu cred să aibă șansa publicării la noi.

Oricum, voi încerca să le trimit undeva. Un sondaj l-am făcut, chiar azi, la „Cronica“. Pagina era, în linii mari, gata, însă Ion Țăranu mi-a dat totuși măcar șansa unui telefon, joi. Trebuie să ceară aprobarea de la Consiliul Culturii.

Sfânta și idioata birocrație. În rest, timpul l-am pierdut cu revistele. Notabilă e doar schimbarea (a câta?) SLAST-ului, a cărui conducere a fost preluată de Lucian Avramescu.

27 octombrie 1987, Bacău

S-a răcit brusc. Până după prânz am tremurat documentându-mă pe șantierul Bistrița-Lac, unde muncesc elevii Școlii profesionale din cadrul Liceului Industrial nr. 5. După-amiază, la cenaclu. O ședință cu multe lecturi. Am încercat să facem un eveniment din apariția cărții lui Sergiu Adam, dar autorul nu a binevoit să vină. Nici ceilalți colegi de la revistă! Am discutat cu Arsenie și m-a asigurat că reportajul apare. Uitase, din păcate, de însemnarea de la Tescani. Am vorbit și cu Fruntelată, care, de asemenea, mi-a dat de înțeles că „Melismele“ lui Vieru e posibil să apară. A fost de acord să-i trimit și interviul cu același autor (poate prinde trenul pentru Almanahul ’88), precum și un reportaj. M-am întâlnit, apoi, cu Liviu Dănceanu, care m-a sfătuit să duc manuscrisul la Uniunea Compozitorilor până cel târziu la 15 decembrie. După aceea Biroul nu se va mai întâlni decât în februarie. M-a sunat Genaru, punând o pilă pentru pârlitul de administrator, pe care l-am găsit nu numai cu nereguli, ci și beat.

28 octombrie 1987, Bacău Dezamăgire totală! După ce am așteptat toată vara, almanahul estival al revistei „Luceafărul“ nu mi-a publicat transliterările. Ori au fost reținute pentru viitorul volum, ori n-au trecut de... vamă. În seara aceasta am găsit, în sfârșit, „Catalogul“ Clemansei Firca. Poate mâine voi intra din nou în mână, deși am atâtea de făcut. Am dat și de lista cu interlocutorii și am constatat că am deja 25 de interviuri. Ar mai fi puțin de lucru, deși n-aș renunța nici la ideea de a ajunge la Botoșani și la Dorohoi.

pag 29

PAGINA LUI VEM

pag 30

DINTRE SUTE DE CATARGE…

Oprea VLASE

(27 octombrie 1927 - 13 octombrie 2011) Este considerat, pe drept cuvânt, unul dintre tehnicienii de legendă ai handbalului românesc, sport pe care l-a slujit cu devotament vreme îndelungată. Împreună cu alți tehnicieni de marcă a cules laurii victoriei și a condus echipa masculină de handbal a României la obținerea a 3 trofee mondiale (1961,1970 și 1974). A fost pe banca tehnică a României la succesele olimpice din 1972 - medalie de bronz și din 1976 - medalie de argint. La clubul Dinamo București, Oprea Vlase semnează actul de naștere al echipei de handbal, fiind prezent fie ca jucător, în teren, fie ca antrenor, pe banca tehnică. A fost alături de club timp de aproape 40 de ani. În 1965, a marcat un nou succes pentru handbalul românesc: a câștigat cu echipa Dinamo București trofeul CCE. Minte iscoditoare, neobosită, Oprea Vlase a adus permanent înnoiri, atât la club, cât și la echipa națională, deschizând, alături de alți tehnicieni, porțile afirmării handbalului românesc în lume. Introduce, în țara noastră, antrenamentul specializat pentru portarii de handbal și practicarea unui sistem defensiv-agresiv avansat. Antrenor emerit din anul 1961 și Antrenor Internațional de Excelență numit de Federația Internațională de Handbal în 2007, Oprea Vlase este considerat unul dintre creatorii handbalului în 7. *În fotografie, Niculae Nedef (stânga) şi Oprea VLASE (dreapta) *La 12 martie 1961, în orașul vest-german Dortmund, România cucerea pentru prima dată titlul de campioană mondială la handbal masculin. La feminin, varianta handbal în 11 pe teren mare (cu dimensiuni de fotbal), România cucerise medaliile mondiale de aur în două rânduri, 1956 și 1960. În grupa preliminară a Campionatului Mondial, exact în ziua de Mărțișor, România învingea Japonia, singura participantă din afara Europei, cu scorul de 21-11. Apoi am cedat în fața puternicei selecționate a Cehoslovaciei, cu 12-8. În grupa semifinală, tricolorii au învins, în primul joc, Danemarca, scor 15-13. Acest meci a avut o simbolistică specială. România învățase tainele handbalului în șapte de la danezi, așa că nordicilor le purtam un anumit respect.

Dar, tocmai pentru că ei ne predaseră handbalul în șapte, ne-a fost ușor să le contracarăm jocul de apărare, dar și atacurile. În al doilea meci, România a furnizat o altă mare surpriză, învingând echipa unită a Germaniei cu scorul de 12-9. Meciul decisiv din faza grupelor a fost cu Norvegia, care avea un stil foarte asemănător cu al danezilor. Ne-am impus în fața handbaliștilor dintre fiorduri cu 16-14, așa că am ajuns în marea finală, unde urma să jucăm iarăși contra Cehoslovaciei. Meciul a fost realmente dramatic, iar după timpul regulamentar de joc a fost egalitate, 7-7. În prelungiri, naționala noastră a înscris golul victoriei prin mezinul echipei, Costache II, iar tricolorii au câștigat titlul mondial, învingând cu 9-8.

Este doar o prezentare succintă de evenimente deoarece nu avem atâta spațiu pe cât ar merita această performanță uluitoare, care avea să deschidă ulterior calea spre perioada în care handbaliștii români au dominat semicercurile mondiale. Titlul acesta, în afară de faptul că este primul, este remarcabil ca importanță în condițiile în care România realiza, totuși, o tranziție greoaie dinspre handbalul în 11 spre cel de sală. În echipa națională a României s-au aflat și patru jucători de la Steaua: pivotul Otto Tellman, interul Aurel Bulgaru, alături de doi conducători de joc, Olimpiu Nodea și Cornel Oțelea. Ultimul are și el o poveste specială, deoarece efectuase stagiul militar obligatoriu cu puțin timp înainte de începerea pregătirii centralizate pentru Campionatul Mondial. Oțelea venise, cum s-ar supune, direct de la instrucție militară. El efectuase perioada obligatorie de 15 zile, fiind încorporat pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu, la Brigada mecanizată de la Medgidia, unde, chiar dacă era sportiv de performanță, nu făcuse rabat de la pregătirea militară. A fost transferat la CSA Steaua București abia la 20 ianuarie 1961, putând astfel răspunde și convocării la lotul național, pentru Campionatul Mondial. Jocul României, la acest Campionat Mondial, a fost dictat, în mare măsură, de inteligența conducătorului de joc titular, experimentatul Gheorghe Covaci.

Grație acestuia, România, antrenată de Oprea Vlase și Niculae Nedef, a reușit să devanseze forțele mondiale ale handbalului

și să câștige acest titlu aparte. Oțelea, în vârstă de 21 de ani la vremea respectivă, a fost utilizat pe post de extremă stângă sau pivot, ulterior consacrându-se pe postul de conducător de joc.

Cornel Oțelea va câștiga, cu Steaua, Cupa Campionilor Europeni la handbal atât ca jucător, în 1968, cât și ca antrenor, în 1977, plus alte două titluri mondiale, în 1964 și 1970. De altfel, toate aceste medalii de aur au fost cucerite de naționala României, cu Cornel Oțelea în componență. În 1964, triumful s-a consemnat la 15 martie, iar în 1970 la 8 martie. Cornel Oțelea a fost comandant al CSA Steaua București, în două mandate: 1983-1984, după ce doi ani fusese locțiitor, iar apoi între 1991 și 1998 (din 1992, cu gradul de general de brigadă). El a fost, de asemenea, antrenorul echipei naționale masculine a României la ultima medalie obținută la un Campionat Mondial, bronz în 1990. Cornel Oțelea a declarat pentru Observatorul militar: A fost o perioadă extraordinară. Titlul mondial din 1961 este, așa cum ați spus, special. Noi eram mai degrabă specialiști în handbalul în 11, unde cucerisem medaliile de argint la Campionatul Mondial din 1959. Cei de la Dinamo, sub conducerea lui Oprea Vlase, au primit sarcina de a documenta și implementa handbalul în șapte, în vreme ce noi, la Steaua, sub comanda regretatului antrenor Ioan Kunst-Ghermănescu, am pregătit Mondialul din 1959. După aceea am făcut tranziția, deloc ușoară, spre handbalul de sală. Am câștigat acel titlu mondial într-o manieră extraordinară. Am plecat spre Germania cu ideea că nu avem ce pierde. Abia pe final de competiție, pe măsură ce ne apropiam de obiectivul suprem, am conștientizat ce performanță putem realiza și a apărut crisparea în jocul nostru.

Din acea generație, am supraviețuit patru: subsemnatul și Nodea, de la Steaua, respectiv Ivănescu și Moser, de la Dinamo. Era o rivalitate între noi, desigur, dar la echipa națională nu conta clubul de proveniență. Cornel Oțelea s-a referit și la perioada în care s-a aflat la comanda clubului militar: Vreau să spun că am fost promovat la gradul de general de brigadă fiind în activitate, în 1992.

Am beneficiat din plin de sprijinul generalului Spiroiu, care a înțeles exact misiunea și valorile clubului stelist. Faptul că în acei șapte ani de mandat, Steaua a fost de șase ori cel mai bun club românesc, punând în balanță rezultatele interne și internaționale, se datorează echipei de conducere care s-a creat în jurul meu și care m-a ajutat din plin. Pot spune chiar că în acea perioadă s-a afirmat un veritabil spirit stelist modern. Până la francezii Omeyer și Karabatic, Cornel Oțelea a fost singurul handbalist din lume câștigător a trei titluri mondiale. Cornel Oțelea a făcut parte și din echipa națională de handbal în 11 a României, vicecampioană mondială în 1959, precum și în cea care cucerea bronzul (privit atunci ca un insucces), la Mondialul din 1967. S-a retras din activitatea competițională în 1970, după al treilea titlu mondial, devenind antrenor la Steaua.

(Revista Observatorul Militar).

pag 31

pag 32