SPORTUL BACAUAN nr.119 (JUNE 2021)

pag 1

CONSILIUL DIRECTOR: Adrian AMALANCI - director Leonard POPA - redactor- şef

DIN ACTIVITATEA UZPR, FILIALA “MARIUS MIRCU” BACĂU

ÎMPREUNĂ, SCRIEM ISTORIA CLIPEI Luni, 28 iunie 2021, în studioul ,,Horia Bernea’’ din cadrul Muzeului Național al Țăranului Român, a fost marcată Ziua Ziaristului Român, eveniment organizat sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) și aflat la cea de-a șaptea ediție. În cuvântul de deschidere, Doru Dinu Glăvan, președintele UZPR, a evidențiat dubla semnificație a acestei date- 28 iunie- în conștiința membrilor breslei noastre și, deopotrivă, în conștiința neamului românesc. În ziua de 28 iunie 1883, Mihai Eminescu, sfântul preacurat al versului românesc, după cum l-a numit Tudor Arghezi, geniul tutelar al ziariștilor români, este arestat, devenind, astfel, primul gazetar deținut politic al României.

După ani, în ziua de 28 iunie 1940, în baza odiosului acord Ribbentrop-Molotiv, Rusia Sovietică rupea, în mod samavolnic, din trupul țării teritoriul dintre Nistru și Prut precum și mare parte a regiunii Bucovina.

Rememorarea aceste dureroase zile- a subliniat Doru Dinu Glăvan – este și va fi pentru noi, ziariștii români, argumentul cel mai puternic pentru a respecta și apăra libertatea cuvântului scris, vorbit și tipărit într-După intonarea Imnului jurnalistului, în cadrul festivității al cărei inspirat moderator a fost jurnalista Lavinia Șandru, au fost înmânate ,,Distincția Credință și loialitate’’ și ,,Premiul Eminescu ziaristul’’ acordate unui important număr de ziariști, în semn de recunoaștere a abnegației, dăruirii, talentului și priceperii și puse în slujba jurnalismului și, în acest fel, a idealurilor și aspirațiilor României Europene. Între personalitățile marcante ale presei noastre scrise, audiovizuale și ale presei on line nominalizate să primească aceste emblematice distincții se află Ion Cristoiu, Marius Tucă, Ovidiu Ioanițoaia, Denise Rifai și Val Vâlcu. Alături de care regăsim și mulți alți prestigioși jurnaliști din presa scrisă șo Românie unită și demnă. Datorie de conștiință pe care o consacră crezul și deviza uniunii noastre: ,,Împreună scriem istoria clipei’’. audiovizuală, așa cum sunt colegii de la Antena 3-Mihai Gâdea, Oana Zamfir, Răzvan Dumitrescu, Sabrina Preda, Ana Maria Roman, Sergiu Cora și Adrian Ursu. Este, de asemenea, de remarcat faptul că, printre laureații ediției din acest an a Zilei Ziaristului Român, se află Roxana Istudor și Mădălina Corina Diaconu, prezențe active, dinamice în activitatea UZPR. Iar dacă menționăm și faptul că jurnaliștilor menționați li se adaugă un apreciabil număr de confrați din entități de presă din mai multe județe ale țării, precum și deloc puțini jurnaliști care nu sunt membrii ai UZPR, putem spune că avem confirmată, o dată mai mult, deschiderea programatică a uniunii noastre către valoare și profesionism și interesul statornic pentru descoperirea și promovarea valorii autentice în lumea presei românești. În acesta cadru

pag 2

sărbătoresc, au fost acordate premii unor personalități marcante ale vieții noastre culturale: academicianul D R Popescu, istoricii Lavinia Betea, Nicolae Georgescu, Pavel Țugui și Dumitru Ioncică, scriitorii Ion Flora și Laurean Stănchescu. Li se alătură numele unor personalități poate mai puțin cunoscute marelui public, dar care sunt oameni ce dau, cu adevărat, valoare și durată vieții culturale din locurile unde trăiesc și trudesc: Zenovie Cârlogea (Târgu Jiu), Nicolae Ioniță (Ploiești),Valentin Coșereanu(Botoșani),medicii Mădălina Fărcaș (Târgu Mureș), Vasile Bodnar (Săpânța) și părintele Teoctist Moldoveanu(Plăviceni).

O distincție specială a fost acordată lui Giani Mircea Florescu, fiu al ținuturilor romănățene stabilit în Spania, unde se consacră, cu o admirabilă pricepere, promovării valorilor autentice și durabile ale istoriei și ale culturii românești, așa după cum foarte convingător ne-a fost el prezentat de către Miron Manega. consens cu mesajul acestui eveniment, un ales și emoționant florilegiu în vers și în cânt au oferit participanților și de fapt, familiei ziariștilor, poeta Claudia Motea, actrițele Ioana Flora și Doina Ghițescu, violonistul Ștefan Aprodu. O fericită întâlnire am avut, și cu acest prilej, cu Sergiu Cioiu, nume de referință al melosului românesc și care, deși stabilit de ceva vreme peste hotare, nu și-a uitat țara și cântecele sale. După cum o surpriză, în deplinul înțeles al cuvântului, a prilejuit-o recitalul de folclor al tarafului de fete ,,Florili-n crâng’’ profesorul Cristian Mihăescu, surpriza fiind cu atât mai mare cu cât această formație vocală și instrumentală este alcătuită din tinere aflate la începutul carierei lor artistice.

Carieră pe care le o dorim de lungă durată și încununată de succesele pe care, ele și îndrumătorul lor, le merită pe deplin, așa după cum o atestă și distincția ,,Straja rădăcini’’ care le-a fost acordată cu acest prilej sărbătoresc.

Acestea ar fi, pe scurt, impresiile cu care am rămas și pe care am dorit să le transmit cititorilor, de fapt prietenilor și susținătorilor noștri de zi cu zi. Cu sinceră emoție dar și cu regretul că, nici până acum, proiectul legislativ prin care ziua de 28 iunie este proclamată Ziua Ziaristului Român nu a primit acordul parlamentului.

Există, însă, semnale că discuția va fi reluată și nu putem decât să sperăm că, într-un final fericit, votul parlamentarilor, indiferent dacă aparțin formațiunilor politice din coaliția guvernamentală sau celor din opoziție, va fi favorabil acestui deziderat de înaltă semnificație culturală și civică. Şerban CIONOFF

*Acest proiect publicistic este finanţat integral de consiliul director.

Semnează: Costin ALEXANDRESCU Adrian AMALANCI Romulus Dan BUSNEA Mihai BUZNEA Marius CERGHICI Cornel GALBEN Victor Eugen MIHAI (VEM) Ştefan OLTEANU Răzvan PESA-MOZA Leonard POPA Marcian POPA Dan SION Pentru o documentare cât mai exactă şi pentru participarea redactorilor noştri la evenimentele sportive în care sunt implicate, rugăm cluburile sportive şi instituţiile abilitate să ne informeze din timp, despre competiţiile aflate în derulare.

Corespondenţa se poate trimite online pe adresa sportul. bacauan@yahoo.ro.

Notă: Articolele, tehnoredactarea, corectura şi îngrijirea ediţiei s-au făcut gratis. Această notă are înţeles pentru instituţiile fiscale competente.

Responsabilitatea opiniilor exprimate aparţine exclusiv autorilor. Manuscrisele şi fotografiile reţinute se publică în ordinea necesităţilor redacţionale. Materialele nepublicate nu se restituie.

Sediul redacţiei: Bacău, Letea 13, judeţul Bacău Telefoane:

0743-665.630;

0758-686.511;

0334-808.022; https://www.facebook.com/ Sportul.Bacauan E-mail: yellow_cyprus@yahoo.com amalancia@yahoo.com Colecţia completă a Revistei “SPORTUL BĂCĂUAN” se găseşte la Biblioteca Judeţeană “C. Sturdza” din Bacău.

EDITORIAL

Statui

V

ești proaspete cu iz de anecdote din Țara Abanara*: unui general de operetă i-a venit ideia de a-și satisface orgoliul de erou național în sportul alb sugerându-le fanilor, și nu doar lor, că este întrutotul îndreptățit a i se ridica o statuie (nu un bust!) care să-i răsplătească pentru vecie actele de vitejie săvârșite în anii săi de glorie. E dreptul omului să ceară, vor spune unii, pentru ca alții să zâmbească cu condescendență la adresa noii trăznăi a galonatului cu ifose de personaj istoric. Dar fără să fie surprinși de extravaganța gestului. Ba chiar, unul dintre admiratorii săi s-a raliat ad-hoc ideii, punându-și la bătaie conturile bancare din care să stipendieze înălțarea unei statui, și nu a uneia oarecare, menită să fixeze întru eternitate, în beton și metal, figura eroului său. Monumentul, pentru al cărui amplasament încă nu a fost stabilit locul (probabil că s-ar dori pe undeva, pe la Universitate ori pe Calea Victoriei) ar urma să aibă o anvergură de 2,25 m. Cele două personaje fiind arhicunoscute în lumea sportului autohton, nu le voi consemna numele, spre a nu ne duce gândul la vechiul dicton latin ”nomina stultorum, ubique locorum”. În favoarea controversatului proiect se raliază și unul dintre condeiele gazetei Prosport, care trimite, cu o lovitură precisă de passing-shout, direct în adversarii respectivei idei: ”Nu vrem statuia lui Ilie Năstase, dar ne bucurăm de Bella Bartok, Sedar Senghor, Omar Khayam și alți iluștri... străini! Bravo, români! Frumos ne tratăm campionii!``. Interesante asocieri! Voi mai spune, în contre pied, doar câteva vorbe, citându-l pe cunoscutul scriitor francez Honore de Balzac, rămas la fel de actual ca și în vremea timpului său: ”Astăzi, toată lumea vrea să se acopere de glorie, și mulți se acoperă de ridicol!”. Iată de ce e cazul să redevenim serioși, coborând de pe soclul mișcător al fantaziilor fulgurante și al diletantismului burlesc, cu picioarele pe pământ. Adică, pe terenul solid al rațiunii pure. Pentru că a înălța o statuie este o chestiune cât se poate de serioasă, ce nu poate ține de moft, ori de capricii.

Asta, spre a nu risca să cădem în păcatul ridicolului, atât de plastic definit cândva de gânditorul antic, sclavul Esop: ”Cu cât e mai mică mintea, cu atât e mai mare îngâmfarea”. Să recunoaștem, însă, fiindcă ce-i drept nu poate fi cu bănat: noi, românii, nu prea ne-am onorat sportivii-campioni cu statui care să le imortalizeze faptele

și chipurile în conștiința neamului. Și sunt mult-îngăduitor când spun ”nu prea”, termenul cel mai apropiat de adevăr fiind, cred, lipsa lor aproape cu desăvârșire. Deși lista onorabililor –merituoși laureați răsplătiți cu medalii de aur, argint ori bronz care au scris istorie în trei culori la olimpiade, campionate mondiale, europene și naționale e, pe cât de lungă, tot pe-atât de pilduitoare și de onorantă. Cu statuile lor am putea umple întreaga țară dispuse în arcuri de triumf glorificator. Într-o ordine aleatorie şi fără pretenţia de a-i nominaliza pe toţi, voi consemna nume legendare de magiştri ai sportului românesc, nume ce rămân înscrise cu litere majuscule în pantheonul figurilor ilustre. Și mă gândesc la atletele Iolanda Balaș și Mihaela Peneș, la canotorii Aurel Vernescu, Ivan Patzaichin și Elisabeta Lipă, la pugilistul Ion Monea, la eroina de la Montreal – strălucita gimnastă Nadia Comăneci dimpreună cu colegele ei celeste, cât și la recent medaliata cu aur Larisa Iordache. Nu în ultimul rând, la fotbalistul băcăuan Emeric Dembrovschi, eroul mondialului de la Guadalahara. Statuile lor?

Unele promise, rămase însă doar dorințe pentru mai târziu. Dacă acest ”mai târziu” va fi să vină vreodată. Pe ici-pe colo, inițiative private. Un exemplu: clubul arădean de fotbal – UTA, a hotărât să onoreze memoria fondatorului său și totodată constructor al stadionului ce-i poartă numele, baronul Francisc von Neuman, prin ridicarea unei statui ce va fi amplasată în tribuna 2 din sectorul N, rândul 7 locul 2. Așadar, nu în centrul orașului, ci acolo de unde mentorul clubului prefera să urmărească jocurile echipei sale.

Fair-play sportiv de notă maximă. În antiteză cu grupul statuar al celor trei fotbaliști anonimi cu trupurile măcinate de timp și de intemperii ce desăvârșește aspectul dezolant al stadionului din centrul orașului Bacău, abandonat uitării și paraginii, rezultat al disprețului față de sportul-rege și supușii săi adoratori.

Iar pentru a explica și mai plastic aceste rateuri în cascadă cu miez de indiferență și lipsă totală de priză la fenomenul sportiv al celor care arbitrează competițiile, să-l cităm și pe un alt mare gânditor al antichității – Confucius: ”Cu cât cunoști mai mulți și mai bine oamenii, cu atât înțelegi mai bine de ce Noe a încărcat Arca doar cu animale”.

Mihai BUZNEA (UZPR) *Cicerone Cernegura – redactor la revista ”Ateneu”, autorul romanului ”Moartea lui Armand din Abanara”, Editura Eminescu 1971

Avem o națională. Ce facem cu ea?

A

vem o națională de fotbal slabă.

Iar observațiile lipsite de realismpro sau contra- nu o fac mai bună. Dimpotrivă. Intervievat recent, fostul selecționer al României, Anghel Iordănescu a opinat că ne-am fi meritat locul la Euro 2020. Și că „suntem peste alte șase sau șapte echipe care s-au calificat”. Cel distins cu titlul de antrenor român al secolului (al secolului trecut) nu a catadicsit să spună și care ar fi cele șase-șapte țări mai slabe decât noi. Dar chiar și dacă ar fi făcut-o, nu ne-ar ajuta cu nimic. Respectivele șase-șapte țări sunt la Euro, iar noi nu. Furat de generozitate discursului său, așa cum bine a observat Emil Grădinescu, Iordănescu vede o națională a României mai bună decât este. Și uită că naționala asta este chiar mai slabă decât cea pe care el a pregătit-o la Euro 2016. Și pe care care nu a reușit să o treacă de grupe, unde a pierdut și în fața Albaniei. E ușor când privești spre farfuria de ciorbă a altuia. Chiar dacă n-ai gustat din ea, știi precis cât e de fierbinte, ce gust are sau câtă sare îi mai lipsește. Evident, știi și cum trebuie ținută lingura. Și că nu trebuie să sorbi prea zgomotos.

Mai nasol e când te trezești cu ciorba sub nas. De cele mai multe ori, ți-o torni direct în poală. Gheorghe Hagi a făcut borș din echipa națională încă de la prima sa tentativă în antrenorat. Să ne amintim că seria necalificărilor la

turneele finale a început cu barajul pierdut în 2001 în fața Sloveniei. Noi, cu Hagi ca selecționer, slovenii cu Rudonja în postura de marcator pentru prima și singura dată la echipa națională. Pentru cei care au uitat, România îi avea atunci și pe Stelea, și pe Contra, și pe Chivu, și pe Gică Popescu, și pe Mutu, și pe Adi Ilie, și pe Marius Niculae. Și a dat-o de gard. Iar Hagi, uitând ce a fost atunci, vine și ne spune că România are acum „jucători de top zece mondial de la linia de mijloc în sus”.

E lesne de înțeles că, în felul acesta, Regele Hagi îi oferă încă un bilet de favoare feciorului său, Ianis. Asta nu-l face însă pe Ianis Hagi mai bun decât este. Și nici nu transformă naționala României într-o super-mașină ofensivă. Naționala este, până la urmă, produsul fotbalului românesc luat ca ansamblu. Cu un președinte de federație, Răzvan Burleanu, super-contestat, cu un om care se vrea președinte de federație, Gică Popescu, dar care a dat chix ca manager și la școala sa de fotbal, și la Chindia, și la Viitorul, cu un Gigi Becali care este și președinte, și antrenor, și vârf de atac, cu cluburi finanțate de primării și cu jucători ieșiți deifnitiv de pe orbita echipelor mari din Europa. Că Rădoi nu e cel mai bun un selecționer, e perfect adevărat. Dar la fel de adevărat este că, având la dispoziție jucătorii pe care-i ai, nu poți face o națională puternică.

Indiferent ce spune Iordănescu sau altul ca el.

Dan SION (UZPR)

pag 3

DIN ARHIVELE SPORTULUI BĂCĂUAN

1967-1968: COPĂCEL, COPĂCEL...

Leonard POPA (UZPR)

E

xistă un antrenor român care, în ciuda rezultatelor de excepție, astăzi, este uitat.

Kovacs Ștefan, Ștefan Covaci sau, pur și simplu, „Piști” Kovacs este, însă, creatorul marelui Ajax Amsterdam de la începutul anilor 70 și al fotbalului-total, concept care va trasa noile tendințe ale performanței de vârf: toți jucătorii în apărare, toți în atac! Fotbaliștii sunt transformați într-un perpetuum mobile, care plimbă frecvent mingea de la unul la altul. Jocul de astăzi al Barcelonei nu este altceva decât reluarea imaginii Ajaxului din anii 70. Tehnicianul român a regândit dinamica jucătorului și frecvența pasei în teren, un stil de joc care i-a adus, cu formația olandeză, întrun timp scurt, cele mai mari satisfacții: Două Cupe ale Campionilor Europeni, două Supercupe ale Europei și Cupa Intercontinentală (1972). Pe plan intern, sub comanda sa, Ajaxul a devenit de două ori campioană și a cucerit Cupa, în 1971. Când fusese numit antrenor, a fost o surpriză pentru toți.

Clubul traversa un moment dificil, nu avea obiective și nu-și permitea să aducă un antrenor cu nume...

După numai două sezoane, tehnicianul român avea să fie comparat cu Alf Ramsey și Helmut Schon. Pănă atunci, însă, trecutul său profesional nu-l putea impune atenției generale. Antrenor la Sport Club Universitatea Cluj (1953-1960), după o carieră anonimă ca jucător, apoi la CFR (19601962), șansa și o directivă politică a noului regim de la București, care solicita promovarea în funcții a reprezentanților minorităților naționale (în special, cea maghiară), îl aduc în ipostaza de secund al naționalei (1962-1967). Dezastrul de la Zurich din preliminariile Eurpenelor 68, 1-7 cu o selecționată a Elveției, care tocmai pierduse în Cipru (1-2), îl demite, însă, laolaltă cu selecționerul principal (Ilie Oană) și Kovacs poposește la Steaua, chiar la începutul sezonului 1967-1968. O cădere nu tocmai bruscă, întrucât trecutul tehnicianului e impecabil. Născut la Timișoara (2 octombrie 1920), s-a apucat de fotbal avându-l model pe fratele său, Kovacs Miklos, participant cu naționala României la prima ediție a Mondialului din 1930. La 18 ani, Piști a devenit fotbalist profesionist la Charleroi, în Belgia, unde a evoluat ca extremă, până când, datorită situației create de Al Doilea Război Mondial, a fost arestat de hitleriști. Aceștia l-au reținut la Haspres, în Franța, unde se refugiase cu

pag 4

familia. Peste 3 decenii, în 1974, Piști Kovacs avea să ajungă selecționerul Franței și i se va cânta Marseilleza la fiecare început de meci... ... Deocamdată, iată-l la Bacău, în 20 august 1967, pentru prima etapă de campionat, unde Steaua își începe noul sezon. Militarii se bazează, în mare parte, pe jucătorii „tradiționali”, aflați, însă, la apus de carieră: Haidu – Sătmăreanu, Hălmăgeanu, Dumitru Nicolae, Radu Rotaru – Negrea, Vasile Popescu, Sorin Avram – Şoo, Florea Voinea, Gh. Constantin. Sub comanda lui Piști, formaţia din Ghencea debutează cum nu se poate mai dezamăgitor. Aleargă, pasează, dar mingea nu intră în poartă. Cu un joc mult mai simplu, nou-promovata Dinamo Bacău (aflată, acum, sub conducerea lui Dumitru NicolaeNicușor) îi face față neașteptat de bine. Băcăuanii folosesc lotul care obținuse promovarea şi la care se adăugaseră câteva achiziții importante: portarii Ghiță și Verșanschi- Dembrovschi, Kiss, David, Lică Nunweiller, Rugiubei, Ene Daniel, Nedelcu, Vătafu, Duțan, Cernat, Băluță... Și, contrar așteptărilor generale, Dinamo Bacău revine în primul eșalon cu o victorie spectaculoasă: 2-1!

Este partida în care Dembrovschi înscrie primul său gol în Divizia A. Dinamoviștii au un parcurs bun. În tur, câștigă tot acasă și pierd tot afară. 7 victorii, 6 înfrângeri...

Spectatorii locali vedeau numai partea plină a paharului și asta îi mulțumea. Impresia generală era că echipa se află în plin progres. La Bacău, Dembrovschi, Rugiubei, Ene Daniel și Ghiță roiau frumos în jurul lui Lică Nunweiller- considerat liderul echipei antrenate de Dumitru Nicușor...

Victoriile cu UTA (3-1), Craiova (2-1), Progresul (31), Petrolul (1-0) făceau să fie trecute cu vederea înfrângerile la scor din deplasare (0-4 cu Dinamo, 0-4 cu Dinamo Pitești/FC Arges...). Înainte de ultima etapă, Dinamo Bacău ocupa poziția a 3-a în campionat, după Steaua și FC Argeș. Un 0-4 cu Farul, în deplasare, o coboară pe locul 6, dar pentru o nou-promovată, lucrurile stăteau însă bine. Cu toate acestea, meritele lui Dumitru Nicolae Nicușor nu au fost acceptate de tribuna băcăuană. A antrenat în trei rânduri formația de pe malurile Bistriței (1967-1969, 1976-1978, 19841986), dar nu a fost niciodată pe placul unui public temperamental. (continuare în pag. 6)

Antrenorii C. Rădulescu (stânga) şi I. Sdrobiş (dreapta)

COSTICĂ RĂDULESCU Costică Rădulescu a fost unul dintre cei mai îndrăgiţi antrenori care au activat la Bacău. A fost preferatul publicului şi datorită faptului că nu a acceptat niciodată aranjamentele cu echipele agreate de regimul comunist: Steaua, Dinamo, Dinamo Victoria, Sportul Studenţesc...

Costică Rădulescu s-a născut pe 17 aprilie 1934 la Comarnic, în județul Prahova, și a început să joace fotbal la Vulturii din localitatea de baştină, după care a evoluat pentru una dintre echipele satelit ale Ministerului de Interne, la Dinamo Brașov (Orașul Stalin cum se numea în anii ’50, când a evoluat acolo), echipă mutată pe parcurs la Cluj și, în cele din urmă, în Oraşul lui Bacovia. A fost componentul lui Dinamo Bacău până în 1966, când s-a retras, după un joc de campionat cu Oltul Rm.Vâlcea, în care a reuşit să înscrie trei goluri. După retragerea din cariera de fotbalist, C.Rădulescu a fost promovat, la sugestia lui Constantin Teaşcă (ajuns din nou selecţioner al naţionalei), ca secund al lui Dumitru Nicolae Nicuşor, care tocmai preluase conducerea tehnică a dinamoviştilor băcăuani. În 1974, în urma unui incident petrecut la Bacău, într-un meci cu Dinamo București, care a degenerat pe teren după o intervenţie mai dură a lui Dinu la portarul Voinea, Costică Rădulescu, ignorând faptul că era ofițer în rezervă, a intrat în busculadă şi se va alege cu sancţiunea de a nu mai putea antrena în Diviziile A şi B timp de trei ani. Aşa a fost nevoit să preia echipa CS Botoşani, care activa în Divizia C, dar cu care reuşeşte promovarea la sfârşitul sezonului. Performanţa îi aduce totodată ridicarea interdicţiei. A mai trecut apoi pe la Poli Timișoara, UMT Timişoara, CSM Suceava, CS Târgoviște și SC Bacău, de unde, după un conflict cu preşedintele clubului, Corneliu Costinescu, va ajunge, în 1984, la Oțelul Galați, echipă pe care o va conduce timp de 4 ani, până în 1988, fiind al doilea antrenor ca longevitate pe banca tehnică după Vasile Simionaș. Tot el îl va coopta în staff-ul tehnic și pe “părintele” Ioan Sdrobiș, ca secund, reuşind promovarea în Divizia A pentru prima oară în istoria echipei. Cu un lot cu care scăpase de retrogradare în primul an, Rădulescu încheie campionatul pe locul 4. Pe parcursul anului are probleme multiple, fiind suspendat pentru comentarii, după un 0-3 cu Steaua şi după ce a refuzat să cedeze puncte la Flacăra Moreni şi acasă cu Sportul Studenţesc, deşi i se specificase clar înainte de aceste jocuri ce rezultat trebuia să se înregistreze la final!

Rămâne creatorul de legendă a Oțelului, care în 1988 va învinge pe Juventus Torino. Autorităţile îi vor juca însă încă o festă, înlocuindu-l cu puţin timp înainte de marele meci cu Juventus şi aducându-l pe dinamovistul Cornel Dinu în locul său, cel care provocase incidentul din 1974 pe stadionul din Bacău. “Procurorul” va fi pe banca Oţelului la victoria cu Juventus, însă toţi suporterii gălăţeni i-au atribuit victoria Oţelului lui C.Rădulescu. Cu imaginea lui în minte, suporterii gălăţeni vor stârni o mică revoluţie după îndepărtarea sa de la echipă. În urma înfrângerii acasă cu Victoria Bucureşti, fanii au devastat clubul, autocarul şi au atacat cordonul de miliţieni, lucru de neimaginat în vremurile respective.

Cornel Dinu a fost demis, dar Costică Rădulescu nu a mai putut fi adus la echipă, el preluând deja pe Poli Timişoara. Cu formaţia bănăţeană, C.Rădulescu va promova în prima divizie, în 1989, pentru ca, în 1990, să elimine pe Atletico Madrid din Cupa UEFA şi să învingă pe Sporting Lisabona într-o manşă. Ulterior, a antrenat pe Farul Constanţa, Vega Caransebeş şi UMT Timişoara, A decedat în 2002, în urma unei peritonite, la vârsta de 68 de ani. O stradă din Timişoara îi poartă astăzi numele.

După 1989, Dumitru Sechelariu a intenţionat să-l aducă la FC Selena, dar Corneliu Costinescu, redevenit pentru scurt timp preşedintele clubului băcăuan, s-a opus.

LICĂ NUNWEILLER Lică Nunweiller a fost legitimat pentru prima dată la Unirea Tricolor, după care a mai evoluat la Venus UCB (1948-1949), Dinamo Bucureşti juniori (19491957), Dinamo Obor (1957-1958 şi 1958 1959), Pompierul (1958-1959), Dinamo Bucureşti (1960-1966 şi 1970), Dinamo Bacău (1967-1969) şi Beşiktaş Istanbul, în Turcia (19691970).

Fostul fotbalist a debutat în prima divizie la Dinamo Bucureşti (5 iunie 1960, Dinamo - Rapid, 2-0), echipă cu care a cucerit 4 titluri şi o cupă. A evoluat de 206 de ori şi a înscris 5 goluri în prima divizie, a avut 5 jocuri în echipa nationala şi 10 în cupele europene.

Ca antrenor a lucrat la diferite eşaloane de pregătire la Dinamo. A contribuit la cucerirea titlului pe care Dinamo l-a câştigat în 1977.Lică Nunweiller a avut şase fraţi, toţi practicând fotbalul, însă doar doi, Ion şi Radu, au mai evoluat la nivel înalt. Titulatura de "câini roşii" folosită de jucătorii şi suporterii echipei Dinamo, provine de la cei doi fraţi Ion şi Lică Nunweiller, porecliţi astfel de jucătorii formaţiei Rapid din acea perioadă, pentru agresivitatea lor.

Tatăl Johann a fost austriac, venit să lupte pe frontul de est în Marele Război. A rămas în Piatra Neamţ pentru că a cunoscut şi s-a căsătorit cu o româncă.

Lică a fost ultimul născut la Piatra, după care familia s-a mutat la Bucureşti. Data naşterii este 12 Decembrie 1938, deşi el s-a născut o zi mai târziu, pe 13.La 10 ani bătea mingea la Venus UCB (Uzinele Comunale Bucureşti), iar la 11 ajungea în curtea nou-înfiinţatei Dinamo. Ca senior, a început să joace pentru Dinamo Obor şi Pompierul. A debutat în prima divizie în 1960, la un meci contra Rapidului, jucând alături de Nelu, deja titular. De altfel, Nelu şi Lică sunt imaginea celor doi câini roşii de pe ultimul blazon al lui Dinamo, poreclele căpătate în anii ’60 devenind renume. Din ’62 până în ’65 a câştigat 4 campionate şi o dată Cupa României (1964). În 1967, a ajuns la Bacău. A evoluat două sezoane la Dinamo, apoi a plecat în Turcia, la Beşiktaş, unde a “prins”, ca titular, doar un meci. În ’70 a revenit la Dinamo să-şi încheie cariera, după care rămas în preajma echipei, ca antrenor. A decedat în 8 Noiembrie 2013, într-una din rezervele spitalului Floreasca.

pag 5

În 1986, spectatorii- care îl doreau la echipă pe Costică Rădulescu (secundul său din 1967-1969)l-au fluierat la toate meciurile de pe 23 August, solicitându-i demisia, indiferent de rezultatul din teren. Gestul său a lehamite, din finalul ultimei partide din campionat (3-0 cu Chimia Rm.Vâlcea, pe teren propriu) a consființit despărțirea definitivă de o echipă care își alesese rolul de satelit al fratelui mai mare, Dinamo București. Culmea ironiei, Nicușor avea să devină, numai după câțiva ani, unul dintre cei mai apreciați tehnicieni din istoria clubului bucureștean. Cu el la timonă, Dinamo va câștiga 9 titluri de campion (4 ca principal, 5 ca secund) și va juca o semifinală de Cupa Campionilor. A decedat în 2005, la 77 de ani neîmpliniți, cu o pensie de 7 milioane de lei, în calitate de colonel în rezervă.

Prima parte a sezonului 1967-1968 a impus, încă o dată, atenției, un jucător de talie mondială (singurul care va evolua în tricoul băcăuan de-a lungul timpului): Dembrovschi. De altfel, la sfârșitul turului, fotbalistul băcăuan se găsea pe locul al 2-lea în clasamentul golgeterilor, cu 5 reușite (pe primul loc, stelistul Șoo, cu 6 goluri). Până la explozia lui Rugiubei, marcatorul de vocație, mai erau câteva sezoane... Alături de aceştia, un alt nume important, transferat de la Dinamo Bucureşti, dar care se pregătea să agaţe ghetele în cui şi să prindă un contract în afară, întrucât Ceauşescu tocmai fusese de acord cu această facilitate creată doar fotbaliştilor, în încercarea sa de a demonstra că în România lucrurile stăteau ca în Occident şi mai puţin ca în Estul sovietizat: Lică Nunweiller. A stat la Bacău 2 sezoane, după care s-a transferat în Turcia, unde a jucat, fără prea mare succes, încă un an.

Una dintre partidele care au rămas în sufletul microbiștilor băcăuani, din cele 13 etape ale turului, a fost victoria de pe teren propriu (3-1), cu Progresul București, eterna rivală a dinamoviștilor.

Nicușor a trimis în teren următorul 11: Ghiță- Kiss, Panait, Lică Nunweiller (IV), Maghiar- Duțan, Nedelcu- Ene Daniel, Dembrovschi, Rugiubei, Comănescu. Încă din min.3, când ratează două mari ocazii de gol, gazdele pun presiune pe apărarea adversă, care, în min.6, cedează.

Nedelcu șutează anemic dintr-o lovitură liberă de la 20 de metri, mingea lovește piciorul lui Peteanu și intră în poartă, păcălindu-l pe Mîndru: 1-0. În min.33, Dembrovschi ridică spectatorii în picioare.

Driblează tot ce întâlnește în cale, centrează în urmă lui Rugiubei care înscrie cu un șut necruțător, de la 16 metri. Rolurile se vor inversa în min.52, când șutul lui Dembo, din interiorul careului, va face 3-0. De aici, băcăuanii se retrag în apărare,

pag 6

încercând să păstreze avantajul, și- firește- sunt sancționați de bancari, care marchează, în min.84, prin Georgescu. În min.90, același jucător o va mai face o dată, golul său valabil- după cele scrise de cronicarii partidei- fiind anulat nejustificat de către arbitru. VAR-ul era doar o poveste SF...

Returul începe pe 10 martie și băcăuanii pierd revanșa cu Steaua (0-2), la București. În meciul următor, dinamoviștii întâlnesc pe U Cluj, în primul joc oficial din 1968, disputat pe teren propriu. 10 000 de spectatori încurajează echipa către o victorie mai clară decât o arată scorul final (2-0). În teren, Ghiță-Kiss, Nunweiller IV, Vătafu, MaghiarPanait, Nedelcu- Ene Daniel, Dembrovschi, Ene II, David (min.71 Comănescu) fac legea. În ediția de miercuri a săptămânalului Fotbal, Ioan Chirilă consemnează:„După opt minute de joc, fundașul Crețu, avansat în atac, a șutat puternic, puțin peste poarta adversă. Tribunele au fremătat, iar apărarea băcăuană s-a mobilizat pentru a respinge presupusul val clujean. Dar el nu a mai venit, a tălăzuit doar la mijlocul terenului, spărgându-se de opoziția mijlocașilor dinamoviști.

Abia în ultimele 20 de minute ale primei reprize, clujenii au izbucnit înainte cu slabele lor puteri, trimițându-l (inutil) pe minusculul Lică tocmai pe extrema opusă, în speranța vană că fundașul Kiss este mai puțin vigilent decât Maghiar. Ei duceau în spate povara unui gol (marcase Ene Daniel în min.14) și amintirea unei serii infernale la poarta lor, când în min.10, 11, 13 și 30, frații Ene, Dembrovschi și Panait tranșaseră direct cu Ringheanu rivalitatea de joc. După schimbarea porților, doar Adam a mai reprezentat (simbolic) înaintarea echipei sale printr-o prezență avansată, dar fără efect. În coasta apărării gazdă. Nici Grăjdeanu și nici Câmpeanu nu și-au mai repetat șarjele ofensive, căci Dinamo Bacău, cu jucători mai insistenți, mai inventivi, mai tehnici, poza fără emoții în învingător indubitabil. Mai ales că în min.55 Ene II îl trimisese pe Ringheanu pe banca rezervelor, marcând al doilea gol pentru echipa sa. În timp ce Ghiță se odihnea între bare, noul portar clujean, Moldovan, trebuia să fie cu ochii în... zece, pentru că oricare dintre adversari putea reprezenta un pericol real pentru golaverajul echipei sale. Întratât de fragilă și vlăguită devenise Universitatea Cluj...” Urmează, apoi, marea victorie de la Arad, cu UTA (2-0) și Dinamo pare să înțepenească pe primele poziții, acolo unde se aflau adevăratele nisipuri mișcătoare ale campionatului. Din păcate, în etapa următoare, băcăuanii întâlnesc- pe teren propriu- pe Dinamo București și se consemnează prima înfrângere programată a sezonului (0-1), după un joc anost, în care spectatorii veniseră

mai mult să-l vadă pe Pîrcălab. Cochetarea cu primele locuri încetează, ca după un trap obositor pentru un armăsar zglobiu, dar încă fără experiența drumurilor lungi. Rezultatele care au fost consemnate, în general, după modelul din tur- victorii acasă, înfrângeri în deplasare- anunță o echipă echilibrată, constantă, dar incapabilă să atace podiumul. Asta se va întâmpla abia în sezonul următor, când clasarea pe locul al 5-lea îi va trimite pe băcăuani să reprezinte fotbalul românesc în Cupa Orașelor Târguri (viitoarea UEFA), alături de Rapid București. În 1968, dinamoviștii se mulțumesc, deocamdată, cu locul al 6-lea, în timp ce titlul va reveni Stelei, învinsa băcăuanilor din prima etapă, cu antrenorul Ștefan Kovacs, aflat, încă, în căutarea performanțelor de vârf... În România, sportul însemna statul paralel... Era lumea stadioanelor care ignora tot ce se petrecea la vârful piramidei politice. În 1968, însă, Ceaușescusfătuit de I.Gh.Maurer- are un discurs politic fulminant care îi va atrage simpatia Occidentului.

Refuză să ia parte la invazia Cehoslovaciei alături de statele Pactului de la Varșovia, ca o penalizare a ceea ce s-a numit Primăvara de la Praga. Metafora semnifică o perioadă de libertate de exprimare și atitudine politică, începută prin venirea la putere a lui Alexander Dubcek, dar care a durat doar câteva luni, până în 20 august, când primele tancuri sovietice au pătruns în Praga. Astăzi, evenimentul respectiv este marcat în capitala Rezultate 1967/1968

Cehiei prin câteva monumente grandioase. 12 mai e ziua în care se comemorează decesul compozitorului național Bedrich Smetana. În cinstea sa, autoritățile organizau Festivalul Primăvara de la Praga și acesta e momentul ales de Dubcek pentru a anunța marea relaxare politică. Liderul cehoslovac propunea, printre alte măsuri economice, o libertate controlată a presei, o guvernare multipartinică și chiar o federalizare a statului (ceea ce avea să se și întâmple după 1989, fapt care a condus la despărțirea celor două țări, în 1993). Noua viziune a autorităților din țara lui Kafka nu a convenit deloc sovieticilorajunși ținte favorite ale jurnaliștilor cehoslovaci- și planul lui Dubcek a fost deturnat prin intervenția militară amintită. Singurele țări socialiste care s-au opus sovieticilor au fost România și Albania... La București, ca și în întreaga țară, circula zvonul că următoarea destinație a URSS-ului va fi România.

De aici, presupunerile: China și Yugoslavia lui Tito vor sări în ajutor, laserul din dotarea armatei române va opri orice invazie la graniță... Nu a fost cazul, însă legendele-amuzante- se născuseră.

Le mai auzi și în zilele noastre, povestite cu aceeași gravitate... Interesant e că în 12 mai, data declarației lui Dubcek care a pus pe jar întreg blocul comunist, campionatul de fotbal al României a fost întrerupt. A fost reluat abia după o săptămână, pe 19 mai, când Dinamo Bacău a remizat, la Ploiești, cu Petrolul (1-1)...

CLASAMENTUL 1967/1968

TUR Dinamo Bacău-Steaua București U Cluj-Dinamo Bacău Dinamo Bacău-UTA Dinamo Bacău-Steagul Roșu Brașov Dinamo București-Dinamo Bacău Dinamo Bacău-Universitatea Craiova Dinamo Pitești-Dinamo Bacău Dinamo Bacău-Progresul București Rapid București-Dinamo Bacău ASA Tg.Mureș-Dinamo Bacău Dinamo Bacău-Petrolul Ploiești Dinamo Bacău-Jiul Petroșani Farul Constanța-Dinamo Bacău

2-1 2-0 3-1 3-1 3-0 2-1 4-0 3-1 3-0 2-1 1-0 3-2 4-0

RETUR Steaua București-Dinamo Bacău Dinamo Bacău-U Cluj UTA Arad-Dinamo Bacău Steagul Roșu Brașov-Dinamo Bacău Dinamo Bacău-Dinamo București Universitatea Craiova-Dinamo Bacău Dinamo Bacău-Dinamo Pitești Progresul București-Dinamo Bacău Dinamo Bacău-Rapid București Dinamo Bacău-ASA Tg.Mureș Petrolul Ploiești-Dinamo Bacău Jiul Petroșani-Dinamo Bacău Dinamo Bacău-Farul Constanța

2-0 2-0 0-2 2-0 0-1 1-0 3-0 2-0 2-0 1-1 1-1 2-0 4-1

1.Steaua București

26 14 7 5 45-26 35

2.FC Argeș Pitești

26 14 5 7 40-23 33

3.Dinamo București

26 13 5 8 34-31 31

4.U.T. Arad

26 11 4 11 25-24 26

5.Petrolul Ploiești

26 12 2 12 27-29 26

6.Dinamo Bacău

26 12 2 12 33-38 26

7.Farul Constanța

26 10 5 11 37-32 25

8.Jiul Petroșani

26 11 3 12 36-36 25

9.Universitatea Cluj

26 10 5 11 36-37 25

10.Rapid București

26 10 5 11 32-33 25

11.Universitatea Craiova 26 11 1 14 28-31 23 12.ASA Tg.Mureș

26 7 8 11 28-41 22

13.Progresul București 26 6 9 11 23-31 21 -----------------------------------------------------14.Steagul Roșu Brașov 26 8 5 13 20-32 21 pag 7

REMEMBER

Două înfrângeri care au călit Stiința, anunțând marele triumf

Bucuria excelentelor handbaliste băcăuance după strălucita lor calificare în finala Cupei Campionilor Europeni avea să se împletească, nefast, cu o stare generală de oboseală, cauzată de un program epuizant, pe care au fost nevoite să-l parcurgă, până la dubla manșă cu invincibila echipă Spartak Kiev, de zece ori câștigătoare, până atunci, a celui mai râvnit trofeu european intercluburi, un palmares care a pus o mare presiune pe fetele noastre.

Să ne reamintim: 1 aprilie 1986, plecare la București și, chiar a doua zi, un meci solicitant, de mare luptă, cu Rapid București, în campionat, încheiat cu victoria fetelor noastre: 27 - 19. Joi, 3 aprilie, plecare pe traseul București Timișoara, unde au și înoptat, a doua zi plecând, însă, pe un traseu epuizant, Timișoara - Titograd, unde am ajuns abia seara târziu, după ora 22.00. Doar sâmbătă, 5 aprilie, a fost un program mai relaxant, încheiat însă cu un antrenament "ca la carte" în sala Moracia (orele 16.30 - 18.30). In fine, duminică, 6 aprilie, marea semifinală Buducnost Stiința, adjudecată la mare luptă de admirabilele noastre handbaliste, care au reușit uriașa performanță de a întoarce un 13 - 20 la 31 - 30!! Luni, 7 aprilie, la ora 1.00 dimineața, autocarul nostru părăsea Titogradul, ajungând la Bacău abia marți, 8 aprilie, la ora 21,30. Si, ca și cum această împovărătoare oboseală n-ar fi fost de-ajuns, Stiința a fost nevoită să dispute încă două meciuri epuizante, pe parcursul a cinci zile, cu Rulmentul Brașov (câștigat de campioane cu 24 - 19­) și ... meciul meciurilor, cu marea rivală Chimistul Râmnicu Vâlcea, pe terenul acesteia, încheiat cu victoria la limită a vâlcencelor, cu 27 - 26, prima și singura înfrângere a băcăuancelor în acea ediție de campionat!

Si a venit mult așteptata întâlnire cu invincibila echipă Spartak Kiev, condusă de pe bancă de marele antrenor Igor Turcin și de inepuizabila Zinaida Turcina, "creierul echipei", pe teren. Starea de oboseală care a precedat această deosebit de importantă întâlnire, conjugată cu enorma încărcătură psihică a fetelor noastre, marcate, evident, de

pag 8

"complexul Kiev", au condus la înfrângere: STIINTA BACAU - SPARTAK KIEV 23 - 29 (12 -16), deși, pe teren, diferența de valoare fusese ceva mai mică. Golurile echipei noastre au fost înscrise de Mariana Tîrcă 12 (6 din 7 m), Lidia Butnărașu 4, Elena Nițoiu 2, Filofteia Danilof 2, Laurica Lunca 1, Eva Darvaș 1 și Marlena Petrea 1. Deși puternic marcată de acest eșec, Laurica Lunca a găsit totuși puterea să declare: "Cred că am găsit cheia kievencelor și o să vedeți ce greu va fi pentru ele meciul de la Kiev". Aproape incredibil, dar așa a și fost!

Duminică, 4 mai 1986, a fost programată cea de-a doua manșă a finalei. O primă surpriză: cei doi arbitri delegați să conducă această partidă n-au mai reușit să ajungă la Kiev și, după o perioadă de așteptare, s-a anunțat la microfonul sălii că meciul va fi condus de arbitrii sovietici Serghei Tartișvili și Igor Taramulin! Cea de-a doua surpiză a fost aceea că, și în aceste condiții (cel puțin bizare), fetele noastre și-au regăsit cadența, încheind prima repriză cu un dezavantaj de numai un gol (11 - 12!), reușind și egalarea și recunoscânduse învinse abia după ultima secundă a acestui meci electrizant. Scor final SPARTAK KIEV - STIINTA BACAU 23 - 22 (12 - 11)! Golurile echpei băcăuane au fost înscrise de Mariana Tîrcă 15, Laurica Lunca 3, Lidia Butnărașu 2, Filofteia Danilof 1, Elena Nițoiu 1. Foarte corectă (ca și pe teren), Zinaida Turcina le-a felicitat pe jucătoarele noastre, precizând că "cele două manșe ale finalei și , mai ales, acest epuizant meci de la Kiev, au constituit cele mai dure obstacole în calea cuceririi, pentru a 11-a oară, a Cupei Campionilor Europeni." ''Sunteți o echipă foarte puternică, foarte experimentată, așa că aveți toate șansele să cuceriți un trofeu european ", a adăugat Zinaida Turcina, parcă prefațând ceea ce avea să se întâmple, peste numai trei ani, când Stiința Bacău a reușit să câștige Cupa Cupelor. Ștefan OLTEANU (UZPR)

LAURA LUNCA: CĂPITANUL CU VOCAŢIE L a u r i c a „Laura” Angela Lunca (n. Lupșor, 4 aprilie 1958, în Victoria– d.29 mai 2015, Mislata, Spania) a fost o handbalistă din România multiplă câștigătoarea Campionatului Republican categoria A feminin cu echipa Clubului Sportiv Universitar Știința Bacău. Lunca a fost și componentă a echipei naționale a României, alături de care a participat la două campionate mondiale. În ultima parte a vieții, Lunca a antrenat mai multe echipe de handbal din Spania, țara în care se stabilise din 1990. Laurica Lupșor a început să joace handbal în orașul natal, după care a continuat la Școala Sportivă pentru Elevi din Sibiu. În 1978 a fost adusă de antrenorul Eugen Bartha la Știința Bacău, atunci când echipa a promovat în Campionatul Republican.

Handbalista a rămas la Bacău timp de 12 ani, a devenit căpitanul echipei și a câștigat în acest timp 9 titluri naționale și de 5 ori Cupa României. În întreaga perioadă în care handbalista a jucat la Bacău, echipa nu s-a clasat niciodată mai jos de locul al 3-lea în campionatul național. Tot aici, Laurica Lupșor a urmat cursurile Institutului de Învățământ Superior, între 1978 și 1982, și și-a cunoscut viitorul soț, fotbalistul Florin Lunca (decedat în 2020), fundaș al echipei FCM Bacău, cu care a rămas împreună până la sfârșitul vieții. În 1986, handbalista a jucat finala Cupei Campionilor Europeni, în care echipa băcăuană a fost învinsă de Spartak Kiev, antrenată de Igor Turcin. În 1989, având-o pe Lunca drept căpitan, Știința Bacău a câștigat Cupa Cupelor după un meci împotriva echipei sovietice Kuban Krasnodar. În august 1990, împreună cu fosta ei colegă de echipă de la Bacău, Ioana Vasîlcă, a semnat un contract cu echipa spaniolă CB Amadeo Tortajada din Mislata, un oraș din Comunitatea Valenciană. Echipa era denumită la acea vreme Constructora Estellés din motive de sponsorizare, iar cele două handbaliste române au fost primele jucătoare străine din istoria clubului și printre primele din campionatul spaniol.

Lunca a jucat la Mislata până spre sfârșitul anilor '90, perioadă în care echipa și-a schimbat denumirea în Valencia Urbana sau Ferrobús Mislata. În tot acest timp echipa a evoluat constant în cupele europene, disputând o semifinală de Cupă EHF în 1994 și alta în 1996. În 1999–2000 a fost antrenor-jucător la CB Alaquas, iar în 2001 a fost numită antrenor principal al echipei Alucine Sagunto, dar a fost demisă înainte de sfârșitul sezonului 2002–2003, în urma rezultatelor

nesatisfăcătoare. În anii 2000 s-a implicat în politica locală, iar în 2007 a candidat, alături de soțul ei, pentru un post de consilier local pe listele Partidul Social Democrat din Mislata, orașul în care locuia.

Fost handbalistă a decedat pe 29 mai 2015, fiind bolnavă de cancer. În amintirea ei, la Bacău, se desfășoară anual „Cupa Laurica Lunca” la minihandbal, competiţie organizată de fosta sa coechipieră şi prietenă, Gabriela Antoneanu-Manea.

Laurica Lupșor a fost convocată la echipa de junioare a României în cantonamentul de pregătire din decembrie 1976–februarie 1977 și a participat la Turneul de la Puławy, desfășurat în Polonia, în 14–16 februarie 1977. În 1978 a făcut parte din selecționata B a echipei de senioare a României care a participat la a 18-a ediție a Trofeului Carpați. Din 1979, a devenit titulară în echipa națională a României. A luat parte la numeroase ediții ale Trofeului Carpați și a obținut două medalii la Campionatul Mondial Grupa B, competiție de calificare la turneul final al Campionatului Mondial. În 1982 a făcut parte din echipa României care s-a clasat pe locul al 8-lea la Campionatul Mondial din Ungaria, iar în 1986 din cea care s-a clasat pe locul al 5-lea la Campionatul Mondial din Țările de Jos. *în fotografie, Laura Lunca, alături de soţul său, fostul fotbalist băcăuan Florin Lunca

pag 9

(S)PORTRET

„GARDISTA” IULIA BANAGA NU SARE NICIO ÎNTREBARE! Iulia Banaga, alături de antrenorul său, prof. Nicolae-Daniel Iorga

Cu Iulia Banaga, valoroasa sportivă de la CSM Onești, totul e pe repede înainte. Atleta de 21 de ani răspunde în viteză, fără să sară nicio întrebare. Sare în schimb cu ușurință peste obstacole; deh, obișnuință de „gardistă”.

Un interviu cu atleta în vârstă de 21 de ani reprezintă un… sprint.

Dan SION (UZPR) Data și locul nașterii: 29 octombrie 1999, Brăila.

Stare civilă: necăsătorită.

Principala realizare profesională: „Sunt mai multe, dar voi selecta doar câteva: locul 6 la Europenele de Juniori, cinci medalii de aur la Balcaniadă și semifinala la Mondiale”.

Principalul regret profesional: „Că nu m-am apucat de 400 metri garduri ceva mai devreme. Practic această probă din 2016, dar să fi dat de gustul ei mai de mică, poate că altfel s-ar fi așezat anumite lucruri. Zic și eu”.

Sportivul preferat: Allyson Felix.

Hobby: „Îmi place mult să cânt. Din păcate, în ultima vreme nu mai am timp și pentru alte hobby-uri”.

Mâncarea favorită: „Ooh, sunt o gurmandă! Am veșnic probleme cu cântarul. Mâncarea favorită? Paste. Ba nu, tăiați și puneți sushi. Ador acest fel de mâncare; l-aș consuma zilnic”.

Orașul de suflet: „Roma. Am fost o săptămână în vacanță anul trecut și mi-a plăcut foarte mult. Mi-ar plăcea mult să vizitez și Barcelona, pentru a vedea Sagrada Familia. Și miar plăcea să ajung și în Canada; am rude acolo. Până la Barcelona și la sejurul canadian, rămâne Roma”.

Actorii preferați: „Dintre actori, preferatul meu este, clar, Ian Somerhalder. Actrițe? Sincer, nu-mi vine în minte niciuna în mod deosebit. Putem trece peste? A, nu! Cum puteam să o uit pe Blake Lively? Gata, ea e aleasa!”

Muzica preferată: „Am o listă întreagă. Mai ales că nu există antrenament pe care să nu-l efectuez pe muzică. Boxele nu lipsesc niciodată de la sală. Îmi plac cam toate genurile, dar voi face o selecție riguroasă, oprindu-mă la Jessie Reyez și Banks ”.

pag 10

Vacanța perfectă: „Categoric, pe plajă, dar nu la temperaturi extreme. Înconjurată de prieteni, cu muzică bună și sushi. Și înotând. Îmi place să înot; e un sport pe care l-am și practicat, de altfel”.

Nu poate trăi fără…: „În ziua de azi, fără telefon. Și nici fără căldură”.

Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „Aici e aici. Să fie trei lucruri practice sau de suflet? Eu aleg? Bun, atunci hai să rămânem practici. Iau o brichetă pentru căldură și lumină”. Îi atragem atenția că protagonistul de săptămâna trecută al rubricii, înotătorul Dani Martin, a ales ca prim lucru tot o brichetă. „Serios? Nu știam, n-am apucat să citesc articolul. Bun, înseamnă că am ales bine. Apoi voi lua cu mine o carte”. Serioso?! Al treilea lucru pentru care a optat Dani a fost o carte. „Pe bune că n-am știut. El ce a mai ales?”. Nu-i spunem că un ghiozdan; o lăsăm să ghicească.

Nu o face. În schimb, alege: „Al treilea lucru va fi o perie de păr. Mă gândeam la o undiță, dar undiță îmi fac dintr-un băț, iar pentru ață improvizez eu ceva”.

Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur: „E greu. Prima dorință ar fi să… am dorințe nelimitate. Dar pentru că nu-mi place să mi le consum rapid, voi cere peștișorului doar atât: să-mi pot forța mereu limitele în carieră astfel încât să ajung unde-mi doresc. Iar dacă va fi să nu ajung, măcar voi ști că am făcut tot ce depindea de mine.” Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Lolo Jones. Este o gardistă mai în vârstă decât mine, dar, având în vedere faptul că este foarte activă și dinamică, sunt convinsă că am fi pe aceeași lungime de undă”.

O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar dori să o facă: „Mi-ar plăcea să fac scufundări la mare adâncime”.

Capitolul bancuri: le spune sau le ascultă? „Ascult și le…uit”.

Cum se vede la 70 de ani: „Sper să ajung bunică.

Vreau copii, nepoți și un soț care să-mi fie alături…«până moartea ne va despărți». Am exemplul părinților mei, care sunt împreună de mai bine de 30 de ani- s-au căsătorit în 1989- și se înțeleg la fel de bine ca în prima zi”.

IULIA NICOLETA BANAGA Probe: 60 m garduri, 100 m garduri, 400 m garduri; Club: CSM Onești Antrenor: Nicolae-Daniel Iorga – medalie de aur la 60 m garduri la CN tineret, de la București; – medalie de argint la 60 m la garduri CN seniori, de la București; – medalie de aur la 100 m garduri la CN tineret, de la Cluj Napoca; – medalie de argint la 100 m garduri la CN seniori, de la Cluj Napoca; – medalie de aur la 400 m garduri la CN tineret, de la Cluj Napoca; – medalie de argint la 400 m garduri la CN seniori, de la Cluj Napoca; S.B. 60 m garduri: 8.39; P.B. 60 m garduri: 8.39; S.B. 100 m garduri: 13.89; P.B. 100 m garduri: 13.75; S.B. 400 m garduri: 59.01; P.B. 400 m garduri: 58.59.

pag 11

BACĂUL TURISTIC

Plimbări și drumeții prin stațiunea de la poalele Nemirei (3) *Stâncile inscripționate de la Slănic-Moldova

În stațiunea Slănic-Moldova există un monument în aer liber, care la prima vedere poate trece neobservat. Este vorba de un ansamblu de stânci inscripționate, aflate de-a lungul și de-a latul aleii care străbate spațiile dintre izvoarele minerale, una dintre cele mai frumoase și mai vizitate zone ale urbei.

Sunt roci uriașe, pe suprafețele cărora pot fi identificate repere scrise, aflate pe un fel de hartă a timpului. Sunt practic, însemne lăsate pentru eternitate de o parte dintre vizitatorii care au trecut pe aici, dovezi neșterse ale istoriei acestor locuri. Multe dintre aceste inscripții s-au păstrat foarte bine, unele fiind chiar pe malul râului Slănic, unde, deseori, apa pătrunde până la ele.

Altele, ceva mai ilizibile, necesită o binemeritată curățire după atâția ani în care au avut de înfruntat vitregiile naturii, iar ultimele, aflate la capătul aleii, apar pe opt pietre ceva mai mari, parte integrantă a lucrării ,,Monumentul lui Euclid”.

Este opera artistului plastic brazilian Felippe Moraes, participant la prima ediție a programului de rezidență artistică internațională ,,In Context Slănic-Moldova” (2017 - ,,Sursa”), proiect inițiat și coordonat de artista plastică

pag 12

slăniceană, Alina-Georgian Teodorescu.

Cele mai vechi inscripții de pe stâncile din preajma izvoarelor datează din anii 1869, 1880, 1893 și 1914, iar prima deține și recordul de vechime, cu 151 de ani, fiind realizată la 68 de ani de la descoperirea primului izvor mineral de către serdarul Mihalachi Spiridon, la 20 iulie 1801.

Este perioada în care stațiunea Slănic-Moldova, aflată sub administraţia Epitropiei ,,Sfântul Spiridon” din Iași, urmează un parcurs ascendent al dezvoltării sale, izvoarele minerale de aici obţinând trei medalii de aur, la Viena (1873), Paris (1889), Bucureşti (1894), precum şi o medalie de argint, la Expoziţia Internaţională de Balneologie de la Frankfurt pe Main (1881).

Poate, în viitorul apropiat se va putea găsi o soluție și pentru stâncile inscripționate de la Slănic-Moldova, astfel încât ele să devină o arie protejată, tocmai pentru că ele dețin încă povești nespuse, pe care vizitatorii vor să leasculte, la ceas de seară, lângă murmur de izvoare…(Va urma) Romulus-Dan BUSNEA (UZPR)

pag 13

TRUP ȘI SUFLET

CAIETUL ALBASTRU (XL) Cunoscutul scriitor și jurnalist Cornel GALBEN ne-a pus la dispoziție acest Jurnal politic și sentimental pe care îl publicăm integral în paginile revistei noastre

3 ianuarie 1988, Bacău 2,13. Lumea încă petrece. Cred că sunt vecinii de la etajul IV. M-am trezit și acum trebuie să le ascult lălăielile. Nu sunt în stare de nimic. Nici măcar nu pot să mă supăr. Am început anul bine și vreau să continui așa. Să notez, deci, că am terminat de citit volumul „Constelația lirei“ (380 pagini), o primă, dacă nu mă înșel, antologie a poeților din R. S. S. Moldovenească.

65 de autori de toate calibrele și vârstele. Inegali, dar interesanți în primul rând prin dorința lor comună de a-și apăra și a ne păstra „graiul“. Cum n-a fost încă nici măcar semnalată, voi încerca să scriu câteva cuvinte. Deocamdată să încerc însă să mai dorm.

patru zile, timp în care a trebuit să citesc de la un capăt la altul colecția, să notez tot ce a apărut în pagina de cultură pe genuri gazetărești, pe tematici, să fac grafice și tabele peste tabele, plus concluziile.

Opt pagini de text dactilografiate, în afară de desfășurător! Puteam scrie cel puțin trei materiale în această perioadă, documenta altele. Tot din cauza lui n-am putut pleca nici acasă, după copii mergând doar Țica. Aș fi vrut să o sărbătorim pe mămica, însă toți sunt în criză de bani. Nevastă-mea a împrumutat 600 lei și cu cei 400 de la tăticu, poate a cumpărat ceva.

Voi vedea mâine, când cred că voi continua și aceste gânduri.

6 ianuarie 1988, Bacău 7,20. Încet-încet încep să-mi pun planurile în aplicare. Ieri, de pildă, am expediat primul plic spre o redacție, trimițând la „Scînteia“ o variantă prescurtată a interviului cu Lavinia Tomulescu-Coman. În ultimele zile am citit, de asemenea, 130 de pagini, delectândumă cu versuri de Rilke și luând cunoștință, prin intermediul lui Andrei Ionescu, cu universul prozei spaniolului Ramón Pérez de Ayala. N-am trecut la lectura romanului, dar prefața este destul de incitantă. În tenttiva de a răspunde la întrebările concursului revistei „Spoutnik“, am consultat o groază de numere din „Uniunea Sovietică“. Din păcate n-am definitivat decât 14 răspunsuri, așa că n-ar fi exclus să renunț, urmând ca anul acesta să nu mai las totul la sfârșit, ci să răspund lună de lună. La lecturi se adaugă cele din reviste, cu constatrea că umorul din numerele de Anul Nou au dispărut aproape cu desăvârșire.

Ieri m-am întâlnit cu Liviu Dănceanu, care mi-a dat telefonul lui Ulpiu Vlad și mi-a spus să-l caut după 10 ianuarie. Sper că directorul nu este atât de aiurit, încât să fi uitat cu desăvârșire de manuscrisul meu.

13 ianuarie 1988, Bacău Am avut trei nopți chinuite, așa că nu mi-a mai ars de scris. Oboseala m-a ajuns iar și sunt din ce în ce mai nesatisfăcut. Mereu las ceva nefăcut, deși îmi dau seama că cu greu mai poți face a doua zi ce n-ai cărut ieri. Am fost, astfel, silit să renunț la concurs, cu toate că aveam răspunsul la 20 din cele 22 de întrebări. Și am investit câteva zile bune, timp în care puteam face altceva. De citit am mai citit, chiar azi terminând masivul volum de versuri de Rainer Maria Rilke (400 pagini).

9 ianuarie 1988, Bacău 22,47. Fil ne-a scos pe toți din sărite. Deși miam propus să nu mă enervez, ieri am avut o răbufnire inaugurală. Cretinul mi-a mâncat nu mai puțin de

pag 14

18 ianuarie 1988, Bacău N-am trecut încă la birou, unde îmi propusesem să scriu cel puțin o pagină pe zi. Am continuat, în schimb, să citesc, romanul lui Ayala captivându-mă.

Timp mi-au luat și revistele, câteva lucruri demne de reținut fiind interviurile cu Valeria Seciu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Dionisie Vitcu și Ștefan Niculescu, articolele lui Adrian Marino, contribuțiile eminesciene, polemica lui Adrian Păunescu, făcut cu ou și oțet de „Europa liberă“, poeziile lui Grigore Vieru ș.a. O excelentă însemnare de Gabriel Garcia Márquez („Avionul cu frumoasa adormită“) m-a trimis spre proza japonezului Yasunari Kawabata, din care am citit o la fel de bună povestire: „Luna în oglinda apei“. Nu știu însă dacă are vreo carte tradusă în

românește. Mămica a împlinit 60 de ani. Din păcate n-am reușit să ajung acasă, n-am mai organizat o petrecere la fel cum îi făcusem lui tăticu. I-am dăruit însă un cadou foarte frumos și am dat un anunț la ziar.

Mâine cred că o voi felicita și personal, reușind să mă interesez și de transferul lui Eugen.

Sâmbătă am trimis un articol la „Flacăra“ și am dactilografiat încă cinci pagini din transliterarea piesei lui Eugen Gheorghiță.

21 ianuarie 1988, Bacău Zi de leafă. Zi plină și, totuși, irosită în parte.

De dimineață am văzut cea de-a doua serie a filmului „Anna Karenina“, prima vizionând-o ieri, începând tot de la 7. O peliculă excelentă, care m-a făcut încă o dată să regret că nu am citit capodopera lui Tolstoi.

Dar câte nu mai am de citit? La serviciu, olteanul a avut grijă să-mi fragmenteze timpul, punându-mă să caut acul în carul cu fân. În cele din urmă am adăugat încă 3 pagini la cele 5 dactilografiate ieri, apropiindumă de finalul piesei lui Gheorghiță. După-amiază am tras un pui de somn și, deși m-a întrerupt Mihai Nistor, care m-a vizitat pe neanunțate, am pus punct lecturii romanului „Juan Tigrul. Felcerul onoarei sale“ de Ramón Pérez de Ayala. Cele două micro-romane, legate între ele de destinul lui Juan și al Herminiei, mi-au dezvăluit un prozator surprinzător, posesor al unei tehnici bine strunite și al unor formule romanești originale, care ar fi putut face școală. Povestea celor doi e captivantă, dezbaterile de idei – vioaie, incitante, răsturnările de situații – spectaculoase.

Cu doar câteva personaje – între cele principale, doña Iluminada, Colás, Carmina, Vespasiano –, autorul a construit o lume, radiografiind cu ironie și detașare societatea spaniolă, plină de contradicții și de putreziciune. Rediscutarea miturilor lui Don Juan ai al omoarei calderoniene vădește inteligență și multă sensibilitate, o artă greu de egalat. Și totul în doar 290 de pagini!La Moinești am rezolvat aproape toate problemele, dar nemulțumirea mea sufletească va rămâne. Banii, eterna poveste!

Mâine, primul drum spre Alba Iulia!

28 ianuarie 1988, Bacău Iarnă, în sfârșit. Bucuria zăpezii am început să o trăiesc începând de la Brețcu, în drum spre casă.

Până atunci, totul fusese o aventură, începând cu cele vreo patru pene ale cauciucurile autobuzului la ducere și terminând cu altele și teama împotmolirii, la întoarcere. Pe ansamblu a fost însă bine, vizitând aproape tot ce se putea vedea în vechiul Bălgrad și făcând scurte popasuri la Sibiu și Brașov. Am cunoscut oameni minunați, am văzut până și excelentul film „Pădurea de mesteceni“, am citit „Presiunea luminii“ (112 pagini), noul volum de versuri al lui Ion Tudor Iovian, precum și alte câteva zeci de pagini. Mi-am adus mai multe cărți, între care și una cu autograf (cea semnată de Iacob Mârza), reușind să cumpăr și

câteva atenții pentru nevastă și copii. Pe ansamblu, mă repet, mă declar mulțumit, deși astăzi am terminat deja leafa. Pentru încă vreo câteva zile m-a salvat „Flacăra“, care mi-a trimis alți 285,75 lei. Și când te gândești că nu le scrisesem de atâta vreme! Ieri am dat gata și transliterarea piesei pentru copii „Baba Hârca la Revelion“ de Eugen Gheorghiță, azi, cu prilejul vizionării noii premiere „Sfântu Mitică Blajinu“ de Aurel Baranga, aceasta și luând drumul Consiliului Culturii. Voicu era, oricum, încântat și, firește, m-aș bucura să fie aprobată. Isac m-a atacat și el, cerândumi încă o însemnare din China. Trebuie să trec serios la lucru, cu atât mai mult cu cât ne-am decis să mai facem un împrumut și să ne înscriem la mașină!

2 februarie 1988, Bacău 23,38. După o jumătate de oră de somn am visat ceva și m-am trezit. Am început luna cu destui nervi și cu o nemulțumire din ce în ce mai mare. Nimic nu m-a scos mai mult din sărite ca lucrul la... cuvinte. Se mai pregătește o plenară și, de, gazetarii trebuie să scrie ce nu pot alții să spună. 3 zile! O idioțenie ce nu s-a pomenit!

Am citit „Teoria logosului în apologiile Sfântului Iustin martirul și filozoful“ de Ioan G. Coman (68 pagini) și mi-am dat seama de unde provine „logosul întrupat în istorie“ al lui Ioan Alexandru. Din păcate, filozofia nu mă pasionează, chiar dacă am cumpărat destule cărți ce-și așteaptă rândul la lectură.

Nu pot să scriu...

3 februarie 1988, Bacău Sunt răcit bocnă. Gerurile din ultimele zile șiau pus amprenta, deși cred că vinovatul principal e... drumul cu peripeții de la Alba. Nici azi n-am scris un rând în afara obligațiilor redacționale. Mâine, în schimb, dacă nu mă vor trimite iar la cuvinte – ordinea de zi a așteptatei plenare s-a modificat pentru a treia oară! –, cum au încercat și azi, când am refuzat pur și simplu, voi încerca să redactez măcar reportajul de la Alba Iulia. Am, apoi, însemnarea din China și două noi comenzi primite de la Constantin Lupu, pentru „Actualittea românească“. Una e ceva mai complicată, deoarece trebuie să fac un drum la Roman. Mi-a promis, în schimb, o pagină întreagă. În seara aceasta am dat gata încă o carte: romanul „Chipuri și voci“ de Sergiu Adam. Scris simplu, fără cine știe ce inserții ale prozei moderne, acesta mi-a trezit interesul prin cele câteva personaje bine conturate, dominate de Rouă, și prin câteva aluzii pasagere la moartea treptată a satelor și la problemele grave cu care se confruntă țărănimea. Autorul a pus, de altfel, de toate, de la cântecele pentru copii și până la scene de dragoste. Un amestec de situații, care sunt însă departe de ceea ce e cu adevărat viața la țară.

pag 15

George VISCREANU

DRIBLING (XI)

Fost fotbalist la Sport Club Bacău, Steaua, Dinamo, component al Naţionalei de juniori, autorul acestei cărţi autobiografice povesteşte cum a driblat regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu, ajungând să joace în campionatul Spaniei, la Rayo Vallecano, alături de legende ale fotbalului iberic DRIBLING XI Colonelul Constantinescu- așa am aflat, ulterior, că se numea comandantul- înainte de a-mi da „liber”mi-a pus mâna pe umăr și mi-a spus aproape șoptit, dar ferm, de parcă mi-ar fi divulgat un secret militar: „tovarășe soldat, cred că m-am făcut înțeles. Nu vei avea dreptul la niciun fel de permisie decât atunci când voi hotărî eu, personal!”. Apoi, a chemat un căpitan, pe care l-a recomandat drept șeful meu direct și cu asta basta, începeam o viață nouă...

Căpitanul mi-a ordonat să-l urmez să-mi aleg hainele (eram îmbrăcat civil). M-a dus la o magazie și, după ce a răscolit prin uniformele pe care le avea acolo, mi-a dat o manta într-atât de lungă, încât mă împiedicam în ea. Mi-am dus hainele civile în biroul comandantului, unde îmi lăsasem valiza, și spre surprinderea mea, acesta m-a anunțat că îmi oferă prima permisie, să las valiza acasă și să-mi văd familia. Părinții aflaseră că fusesem deportat în țară, după tentativa de rămânere în Australia, dar, cum nu primiseră niciun semn de la mine, au tras concluzia că am fost executat. Vă dați seama ce a fost în sufletul lor când m-au văzut la Sarata, îmbrăcat în hainele militare! Biata de maică-mea mă întreba întruna dacă nu am fost bătut de organele de ordine și, chiar dacă eu i-am răspuns că nu am primit nicio palmă, nu m-a crezut. Pănă la urmă, ca să-i liniștesc și să nu-și mai facă și alte griji, m-am hotărât să le prezint propriul scenariu, mai ușor de digerat. Le-am zis că, de fapt, fusesem sechestrat de o persoană din Australia, care nu m-a mai lăsat să mă întorc în România, dar eu am reușit să scap și să-l sun pe consulul român, care m-a ajutat să-mi cumpăr biletul de avion. Când le-am spus și cât a costat acesta, maică-mea a început să plângă.

De unde să facem rost de atâția bani și să-i restituim consulului?! Ce să-i fi răspuns?! A trebuit să-i conving că nu ne costă nimic și consulul mi-a dat banii de la el, fără să aibă pretenția de a-i restitui. În realitate, chiar

pag 16

era o grijă. Așa mi se zisese la plecarea din Australia, că va trebui să înapoiez consulatului întreaga sumă, până la ultimul dolar...

M-am întors la unitate, care era amplasată în spatele gării, peste linii, și, pe drum, mi-am amintit de zilele minunate petrecute la Antipozi, dar totul era acum doar în mintea mea. Imaginea Bacăului, tot mai săracă și neprietenoasă, mă aducea, însă, repede cu picioarele pe pământ. Eram doar un soldat de la Unitatea 01034... Cu mine, își satisfăcea stagiul și un fost coleg de la Liceul de Fotbal, Lică Movilă. În ciclul 1 era și Costel Arteni. Dar ei erau EI... Eu aveam alt regim. Încă din prima zi, a trebuit să particip la instrucție... Nu aveam dreptul să merg la antrenamentele echipei.

Când, după o săptămână, comandantul mi-a spus că îmi oferă permisiunea să merg la club, să vorbesc cu tovarășul Corneliu Costinescu, m-am considerat un om norocos.

Discuția cu președintele clubului a durat cinci minute, după care am fost îndrumat să mă schimb și să particip la antrenament cu ceilalți componenți ai echipei.

Când am dat să intru pe teren, antrenorul N.Vătafu aproape că a alergat spre mine, de parcă luase foc gazonul. Nu era deloc bucuros să mă revadă: „ce faci tu aici, măi băiatule, lotul e complet, nu am nevoie de tine!”. Cuvintele lui m-au lovit în moalele capului ca o bâtă. M-am întors la Costinescu și i-am povestit tot ce mi s-a întâmplat. Președintele s-a enervat și a coborât cu mine la teren. Ce i-o fi spus lui Vătafu nu știu, dar important e că, în urma discuției, am fost primit la antrenament. Relațiile mele cu cei doi au rămas tot timpul tensionate. Vătafu era antrenorul care le făcea viața amară la toți cei tineri care ajungeau la echipă. Nu știa să lucreze cu aceștia. Contau doar cei în vârstă, cu experiență, care îl ascultau fără să crâcnească. Cred că asta îl interesa mai mult decăt rezultatele din teren.

Costinescu era veșnicul conducător de club. Un primsecretar în biroul său. Nu-l putea nimeni urni din mediul său obișnuit. Nu se simțea obligat decât în fața șefilor

de la Dinamo. Executa tot ce i se comanda de acolo. ...După antrenamentul acela, nu am mai ieșit din unitate. O făceam numai alături de ceilalți soldați, cărând în spate întregul arsenal repartizat fiecăruia.

O încărcătură inutilă de vreo 40 de kg: saci, lopeți, masca de gaze, armamentul din dotare (fără gloanțe)...

Noaptea, în pat, înainte de culcare, îmi aminteam, din nou, de zilele petrecute în Australia. În câteva luni, de la plecarea la Steaua, viața mea se schimbase radical.

O apucase pe drumuri lăturalnice, se chinuia în van să revină la ceea ce alții considerau normalitate. Nu reușea, orice aș fi făcut... După un timp, comandantul m-a învoit să merg, iarăși, la club, să vorbesc cu tov.

Costinescu. De data aceasta, președintele mi-a spus că va veni cineva de la ziarul Scânteia, care vrea să mă cunoască. Am acceptat, nu puteam să mă împotrivesc.

Un redactor de la Scânteia, principalul organ de presă al Partidului Comunist (mai erau câteva publicații: România liberă, Scânteia tineretului...) însemna, pe vremea aceea, mai mult decât un activist oarecare.

Nu știu cum îl chema, dar am făcut un efort și miam amintit numele redactorului care semna articole sportive în Scânteia- le citeam când nu mai apucam să-mi cumpăr ziarul Sportul, care se epuiza imediat, și, poate că acesta era vestitul Vasile Căbulea... Nu am aflat niciodată adevărul. Întrebările lui păreau, însă, un joc pentru oligofreni, când vrei să treci clasa pe cel din ultima bancă. Toate începeau cu „NUI AȘA CĂ...?” și se încheiau cu „AȘA-I ÎN ȚĂRILE CAPITALISTE!” Rolul meu era unul strict decorativ și un argument pentru ceea ce voia el să facă, o anchetă jurnalistică despre cei plecați DINCOLO și întorși acasă, cu coada între picioare, după ce au înțeles că nimic nu poate fi mai bun și mai frumos decât să-ți duci traiul în REPUBLICA SOCIALISTĂ. I-am acceptat jocul și aprobam pe bandă rulantă orice îmi spunea.

Comentariile lui se rostogoleau rapid ca o transmisie radiofonică de la un meci de fotbal: „nu-i așa că, în Australia, oamenii dorm pe stradă? și tot el răspundea fără să aștepte nicio reacție din partea mea: „clar, dorm pe stradă!”... „Nu-i așa că pe acolo oamenii nu au unde să lucreze? Desigur, cei mai mulți sunt șomeri, că AȘA E ÎN CAPITALISM!”. „Nu-i așa că toți pe care i-ai întâlnit dețin arme de foc? ...Bineînțeles, de aceea sunt atâtea crime”- concluziona el, de fiecare dată, fericit că mai găsise un răspuns pentru mine. Nu am putut deschide gura la nicio întrebare. La sfârșit, ziaristul, însă, m-a felicitat: „TOTUL a ieșit foarte bine, a fost un dialog extrem de interesant...”. Când am citit interviul publicat în ziar (nu era semnat), nu am înțeles nimic, nu-mi recunoșteam nici măcar două vorbe, eu doar dădusem din cap să-i fac pe plac gazetarului.

După acest episod jurnalistic, a urmat carantina mea în unitatea militară. Fără permisii, fără bilete de voie, doar instrucție... Într-o zi, căpitanul care avea în subordine plutonul meu m-a chemat la dânsul și mi-a spus că dorește să cumpere ceva din oraș, dar că nu avea relațiile necesare și să merg eu în locul său. Am fost, dar când m-am întors în unitate, mi s-a spus că taman în ziua respectivă a venit în inspecție un general de la Buzău, spaima tuturor comandanților și, pentru că nu m-a găsit la apel, a întrebat, roșu de supărare, cine mi-a dat biletul de voie respectiv. Urmarea: căpitanul

meu a fost trimis la arest o lună de zile, iar eu două săptămâni! Mai târziu, aveam să aflu și reproșul care ni s-a făcut: „dacă o luam razna și fugeam, din nou, în Australia?”. De parcă Australia era peste drum de unitate!... În sala de arest, am zăcut efectiv, ascultând poveștile celorlalți, în general, băieți de la țară, care după o permisie de 2 zile s-au întors la unitate bine aghezmuiți, cu bagajele ticsite de sticle aduse din beciurile de-acasă. Două săptămâni am dormit pe jos, pentru că pe „țambalul de lemn”- așa numeam noi patul supraetajat din dotare- dormeau doar cei care aveau mai multe zile de arest. Era o regulă militară, despre care abia atunci aflasem...

Zilele se scurgeau, însă, repede. Când am fost în sfârșit eliberat, mi-am îmbrăcat, din nou, mantaua.

Nu se scurtase deloc și devenise chiar mai largă.

Slăbisem și mai mult. Parcă eram o sperietoare în mijlocul câmpului! Am vrut să o schimb, dar când am solicitat alta, pe măsura mea, mi s-a răspuns ferm că magazia nu e un magazin de haine. Să port ce mi s-a oferit de către Armata Română! Atunci, am înțeles că, de fapt, dimensiunea neobișnuită a mantalei pe care eram obligat să o port era un semn de recunoaștere în interiorul unității, să vadă toți soldații cum arată un TRĂDĂTOR DE ȚARĂ... Într-o noapte, la întoarcerea din poligon, unde executasem o tragere colectivă, mi s-a spus că, la poartă, mă așteaptă o femeie sosită din Australia, să constate dacă eram bine și totul decursese cum se stabilise la plecarea mea din Australia. Superiorii mi-au transmis să merg imediat la magazie și intendentul mi-a oferit pe loc un echipament nou, exact pe dimensiunile mele. Scăpasem de mantaua pe care ajunsesem să o urăsc! Așa m-am prezentat la întâlnirea cu domnișoara de la poartă. Faptul că discuția s-a purtat în românește m-a pus pe gânduri, încă de la început. Fata arăta superb, era îmbrăcată provocator și, surprinzător pemtru mine, nu avea niciun fel de accent străin. Mi-a confirmat că e venită din Australia să se intereseze de soarta mea, dacă nu mi s-a întâmplat ceva și promisiunile autorităților au fost respectate. La un moment dat, mi-a mărturisit că este cazată la Hotelul Decebal și să o vizitez cu prima ocazie, să bem o cafea împreună, una „autentică”, să-i povestesc ce mi-a plăcut și ce nu într-o lume atăt de diferită de a noastră.. Ca să-mi câștige încrederea, observând că devenisem tot mai neîncrezător, mi-a zis că are o soră în București și că îmi va da numărul său de telefon, să ținem legătura, după ce ea se va întoarce la Melbourne, unde lucra într-o instituție importantă. Ne-am despărțit ca doi buni prieteni, dar nu ne-am mai văzut niciodată. A dispărut în noapte, precum un agent al Securității Naționale plecat într-o misiune secretă. Îmi lăsa amintire un parfum suav de femeie și un număr de telefon pe care nu l-am accesat niciodată.

Cu băieții de la club, nu țineam legătura. Singurul care mi se apropiase de suflet, dispus să-mi treacă cu vederea toate problemele strict personale, era Costel Arteni... (va urma)

pag 17

Fotbal/ Liga a III-a

AEROSTAR ȘI-A RELUAT PREGĂTIRILE

Divizionara C Aerostar Bacău și-a făcut check-in-ul. Și se pregătește de un nou zbor. Data plecării? 28 august. Ruta?

Seria 1 sau Seria 2 a Ligii a III-a. Destinația? „Deocamdată, nu vom vorbi de promovare”, a declarat președintele CS Aerostar, Doru Damaschi, la reunirea echipei. „Sigur că neam dori să revenim în eșalonul secund după numai un an, însă nu vrem să punem niciun fel de presiune, după cum nu vrem să mai forțăm lucrurile. Anul trecut, am acceptat provocarea de a participa în liga a doua, chiar dacă nu eram pregătiți pentru un asemenea nivel, după cum s-a și văzut. Am ținut însă să onorăm promovarea obținută, cu toate că, pe fondul pandemiei, nu întruneam condițiile de a forma un lot pe măsura cerințelor eșalonului secund.

Anul acesta, scopul principal este reconstruirea echipei sau, și mai exact, construirea unei echipe competitive, care să includă în special elemente de perspectivă din zona Bacăului și a Moldovei”, a adăugat președintele Damaschin. „Ne așteaptă un campionat destul de lung, dar suntem optimiști că putem face o figură frumoasă.

Până pe 26 iulie, când vom pleca în cantonamentul montanvariantele fiind Vatra Dornei și Bicaz- ne vom definitiva lotul. Avem în probe mai mulți jucători, majoritatea tineri, dar purtăm discuții și cu alții, cu un plus de experiență, în ideea de contura un lot numeric și valoric în ton cu ambițiile

pag 18

noastre. Esențial este că ne-am păstrat nucleul din sezonul trecut”, a afirmat antrenorul Mișu Ionescu, care contează, în continuare, printre alții, pe Cebotari, Alecsandru, Ardei, Chirilă, Zaharia, Belciu, Burlacu, Horia Ilie, Gavrilă, Danale sau Vraciu. Lor li s-au adăugat portarul de 19 ani Denis Ciofu de la Poli Iași și fundașii Ștefan Pavel (adus de la CSM Bacău) și Stejărel Vișinar (revenit după împrumutul la Bucovina Rădăuți).

Nu mai fac parte din lotul „aviatorilor”: Petrișor, D. Mureșan, Mihalcea, Manole, Alex Popescu, D. Munteanu și Oteliță. „Strategia noastră este una pe termen mediu: de a alcătui o echipă care să joace un fotbal plăcut. Nu avem presiune, avem înțelegere și răbdare din partea conducerii, astfel încât, repet, pornim la drum optimiști”, a completat Mișu Ionescu. „Am convingerea că în 2021-2022, Aerostar va arăta o cu totul altă față, una care să ne ofere satisfacții atât în planul rezultatelor, cât, mai ales, al jocului”, a punctat vicepreședintele clubului, Valerian Voicu. Aerostar și-a antamat și primele jocuri de verificare, toate în compania unor alte divizionare C: nou-promovata FC Dinamo Bacău, Sporting Liești și Foresta Suceava.

Dan SION (UZPR)

Fără CSM Bacău în Liga a III-a? *Deși au încheiat campionatul cu fruntea sus, pe locul 7, „CSMeii” riscă să nu continue la nivelul eșalonului trei din cauza problemelor de buget ale municipalității băcăuane Se începe pe 28 august. Asta este sigur. Și, la fel de sigur, vor fi zece serii a câte zece echipe; exact ca în ediția trecută.

De aici încolo, încep însă speculațiile. Și incertitudinile.

Prima speculație referitoare la ediția 2021-2022 a Ligii a III-a privește formatul. Având în vedere numărul scăzut de meciuri dintr-un sezon (doar 18), Federația Română de Fotbal ia în calcul ca, în viitorul Comitet Executiv să propună extinderea campionatului Ligii a III-a în baza unui sistem cu play-off (posibil locurile 1-4) și play-out (locurile 5-10).

A doua speculație vine la pachet cu incertitudinile și vizează componența celor zece serii. Criteriul de bază continuă să rămână cel geografic, însă chiar și așa planează destule semne de întrebare. Unele dintre ele, și nu puține, au în vizor Seriile I și II, în care ar urma să evolueze și cele trei divizionare C băcăuane: Aerostar (retrogradată din Liga a II-a), CSM Bacău (locul 7 în sezonul trecut) și FC Dinamo Bacău (promovată, în premieră, din Liga a IV-a).

E greu de crezut că toate cele trei divizionare C băcăuane vor fi repartizate în aceeași serie. Se vehiculează varianta ca Aerostar să intre în Seria I, în timp în Seria a II-a să le regăsim pe CSM Bacău (la fel ca anul trecut) și pe nou promovata FC Dinamo Bacău. Numai că, și aici speculațiile se intersectează din nou cu incertitudinile, CSM Bacău riscă să nu continue la nivelul Ligii a III-a. Motivul? Blocarea bugetului municipalității, care afectează, în mod direct, și echipa clubului aflat sub tutela Consiliului Local. Directorul CSM Bacău, Adrian Gavriliu, a tras mai de mult un semnal de alarmă în acest sens: „Ca urmare a blocării bugetului,

clubul va întâmpina probleme serioase la toate nivelurile, dar în special în ceea ce privește sporturile de echipă: handbal și fotbal.

Nu știu cum ne vom putea descurca din iulie încolo”. Cu toate că bugetul alocat secției de fotbal a CSM Bacău nu a depășit 80.000 anual (concret, o sumă modestă pentru o divizionară C), „CSMeii” s-au descurcat onorabil în ultimul sezon, în care au ținut pasul cu echipe cu pretenții precum Dacia Unirea Brăila, CSM Focșani sau Oțelul Galați. „În condițiile date, consider că ne-am făcut treaba foarte bine, iar ocuparea locului 7 într-o serie ca a noastră constituie o performanță”, a declarat antrenorul Giani Florian căruia îi expiră contractul cu CSM Bacău pe data de 30 iunie: „Mi-aș dori să continui aici, însă la cum se prezintă situația din punct de vedere financiar, pare dificil, ca să nu spun imposibil.

Lucrurile nu se fac de pe o zi pe alta. Până acum, nu am primit niciun semnal din partea clubului, iar în calitatea mea de antrenor profesionist, de pe 1 iulie încolo trebuie să iau în calcul orice altă variantă în cazul în care CSM Bacău nu reușește să-și creeze o perspectivă clară. Mi-ar părea rău de munca depusă, dar…”.

Giani Florian nu este singurul cu valizele pregătite.

Majoritatea jucătorilor privesc spre alte zări: Pavel și Vlad Mocanu către Aerostar, Priboi spre Dacia Unirea Brăila, în timp ce Luca Popa, Dogaru sau Prențu (pentru a da doar câteva nume) au intrat, la rândul lor, în sfera de interes a altor grupări. Sigur, până pe 28 august, data începerii campionatului, mai este destul timp (înscrierile nu se vor face mai devreme de 20 iulie), însă la cum decurg lucrurile în acest moment, e greu de crezut că data de 28 august o va găsi pe CSM Bacău în Liga a III-a. Indiferent de serie.

Dan SION (UZPR)

LIGA A III-a în format prelungit *Campionatul care va începe pe 28 august va număra tot zece serii a câte zece echipe, dar va avea un format prelungit. Din cele o sută de participante, 21 vor retrograda, iar cinci vor promova în eșalonul secund.

Bacăul numără trei divizionare C, Aerostar, FC Dinamo Bacău și CSM, cu precizarea că ultima s-ar putea retrage din cauza problemelor financiare 50 de zile până la startul ediției 2021-2022 a Ligii a III-a.

O ediție care-și va păstra structura cu zece serii a câte zece echipe împărțite pe zone geografice. Spre deosebire, însă, de sezonul trecut, în stagiunea ce va demara pe 28 august, numărul de meciuri va fi unul mai mare pentru divizionarele C. În Comitetul Executiv din 27 iunie, Federația Română de Fotbal a aprobat sistemul competițional, care nu se va mai limita doar la sezonul regulat, cu câte 18 meciuri în fiecare serie. Sezonul regulat va fi urmat de play-off și playout. În play-off vor accede primele patru din fiecare serie, care vor juca între ele un număr de nouă partide fiecare, în sistemul tur-retur-tur. La finalul play-off-ului, primele două clasate din fiecare serie își vor putea continua cursa pentru promovarea în Liga a II-a. Ca și anul trecut, se va merge pe următoarea împerechere, cu precizarea că disputele vor avea loc în dublă manșă, iar echipa de pe locul 1 din fiecare serie va fi gazdă în retur: Locul 1 din Seria I- Locul 2 din Seria II (B1) Locul 1 din Seria II- Locul 1 din Seria I (B2) Locul 1 din Seria III- Locul 2 din Seria a IV-a (B3) Locul 1 din Seria a IV-a- Locul 2 din Seria a III (B4) Locul 1 din 1 din Seria a V-a- Locul 2 din Seria a VI-a (B5) Locul 1 din Seria a VI-a- Locul 2 din Seria a V-a (B6) Locul 1 din Seria a VII-a Locul 2 din Seria a VIII-a (B7) Locul 1 din Seria a VIII-a Locul 2 din Seria a VII-a (B8)

Locul 1 din Seria a IX-a- Locul 2 din Seria a X-a (B9) Locul 1 din Seria a X-a- Locul 2 din Seria a IX-a (B10) Cele zece câștigătoare vor merge mai departe, în ultima fază, care prevede barajul final pentru promovare. Cele cinci confruntări de baraj se vor disputa de asemenea tur-retur, însă de data aceasta, gazdele vor fi desemnate prin tragere la sorți. Cadrul partidelor din ultima fază pentru promovare este următorul: Învingătoare B1- Învingătoare B2 Învingătoare B3- Învingătoare B4 Învingătoare B5- Învingătoare B6 Învingătoare B7- Învingătoare B8 Învingătoare B9- Învingătoare B10 Cele cinci echipe care vor triumfa în acest baraj final vor promova în LIga a a II-a. La polul opus, retrogradatele în Liga a IV-a vor fi în număr de 21 și, spre deosebire de sezonul trecut, ele vor pica direct, fără a mai da baraj.

Concret, ultimele două clasate în play-out-ul fiecărei serii vor retrograda, la fel ca și echipa de pe locul 4 din play-out cu cea mai slabă linie de clasament din campionatul. În ediția 2021-2022 a Ligii a III-a, Bacăul va avea trei reprezentante: Aerostar (retrogradată din Liga a II-a), FC Dinamo Bacău (promovată din Liga a IV-a) și CSM Bacău (locul 7 în Seria a II-a a trecutei ediții de C). De văzut cum vor fi repartizate pe serii cele trei divizionare C băcăuane, fiind greu de crezut că toate trei vor intra într-o singură serie. De asemenea, rămâne de urmărit situația CSM Bacău. Problemele financiare cauzate de blocarea bugetului la nivel de municipiu, ar putea duce inclusiv la retragerea „CSMeilor” din campionat. Data limită de înscriere a echipelor în Liga a III-aeste 20 iulie, însă, până atunci, CSM Bacău riscă să-și piardă atât antrenorul (lui Giani Florian îi expiră contractul mâine), cât și marea majoritate a jucătorilor din lot.

pag 19

ATLETISM

ZILELE CU SOARE ALE ATLETISMULUI BĂCĂUAN Prima zi de concurs din cadrul celei de-a 74-a ediții a Campionatelor Balcanice rezervate seniorilor, desfăşurate la „Smederevo Fortress” din Belgrad, ne-a adus satisfacția cuceririi a opt medalii, dintre care patru de aur și tot atâtea de bronz. Printre campioni s-au numărat şi atleţii băcăuani Nicolae Soare şi Adelina Panaet, care confirmă aşteptările la fiecare competiţie, având alături suportul tehnic al acestei antrenoare de excepţie, Cristina Alexe.

Titlurile balcanice au fost cucerite de către Gabriel Bitang (săritura în lungime, antrenor Cornel Grigore) – 8,11 m, din cea de-a 5-a încercare, Adela Bălțoi (3000 m, antrenor Gabriel Brănișteanu) - 9:57,30, Adelina Panaet (3000 m obstacole) – 9:44,27, Nicolae Soare (5000 m) – 13:49,13, nou record personal.

Pe cea de-a treia treaptă a podiumului de premiere s-au urcat Mihai Cristian Pâslaru (400 m, antrenor Robertino Tănase) – 47,27, Marius Musteață (greutate, antrenor Mihaela Melinte) – 19,98 m (record personal), Claudia Prisecaru (3000 m obs, antrenor Cristian Orza) – 9:46,66 (record personal), ștafeta feminină de 4x100 m în

componența Ana Maria Roșianu/Roxana Ene/Anamaria Nesteriuc/Marina Baboi – 45,82. În ziua a doua, atleții români au cucerit alte 10 medalii: două de aur, patru de argint și patru de bronz. Dar iată care au fost laureații: Nicolae Soare (3000 m - 8:04,23)-pentru a doua oară pe prima treaptă a podiumului de premiere, cu record personal. Tot aur a câștigat și Florentina Iușco (lungime – 6,65 m). Bianca Ghelber (aruncarea ciocanului – 70,00 m), Daniela Stanciu (înălțime – 1,92 m), Alexandru Novac (suliță – 77,80 m), ca și ștafeta masculină de 4X400 m (David Gudi/Vlad Dulcescu/Ionuț Olteanu/Mihai Pâslaru – 3:10,19) și-au adjudecat medaliile de argint. Cele patru locuri trei au revenit lui Alexandru Tache (triplusalt – 16,04 m), Anemariei Nesteriuc (100 mg – 13,17), Claudiei Florea (1500 m – 4:21,01) și lui Andrei Ştefana (3000 m obs – 9:04,08).

Așadar, la capătul celor două zile de concurs, România a câștigat 18 medalii (șase de aur, patru de argint și opt de bronz). Rezultatele complete ale Balcaniadei de la Belgrad le puteți citi în paginile 28-29.

Tripleta băcăuană a lotului naţional de atletism: antr. Cristina Alexe şi elevii săi mereu premianţi: Adelina Panaet şi Nicolae Soare

pag 20

Finişul necruţător al Adelinei Panaet a adus delegaţiei române o nouă medalie de aur

pag 21

Aruncătoarea de ciocan, Bianca Ghelber

Podiumul la 3000 m obstacole, cu atleta băcăuană Adelina PANAET pe cea mai înaltă treaptă

pag 22

Podiumul de la 5000 m cu Nicolae Soare pe prima treaptă

Campionatele Internaționale ale României:

LA CLUJ ARENA A PLOUAT PÂNĂ A APĂRUT... SOARE!

*Foarte buni în competițiile naționale, atlețiii băcăuani se prezintă la aceleași standarde și la întrecerile internaționale. A dovedit-o și cea de-a 66-a ediție a Internaționalelor României de Seniori, care s-a derulat la Cluj

Deși nu a reunit foarte mulți participanți din străinătate (pandemia continuă să rămână o…probă cu obstacole), Internaționalele de pe „Cluj Arena”, desfășurate în condiții de ploaie, au inclus la start și reprezentanți din țări precum Franța, Grecia, Serbia sau Liban. Așa cum aminteam, sportivii legitimați la cluburile băcăuane s-au aflat din nou în prim-plan, trecându-și în cont un total de 16 medalii.

Calificată la Olimpiada care va începe la Tokyo, multipla campioană națională la aruncarea ciocanului, Bianca Ghelber (SCM Bacău/ Steaua) și-a adjudecat aurul probei, „dând” peste granița celor 70 de metri, pe care a depășit-o cu 22 de centimetri. Sperăm ca restul de trei-patru metri să-i fi păstrat pentru Japonia.

La masculin, Mihăiță Micu (SCM Bacău) a aruncat și el ciocanul cu succes după o medalie de aur, fiind secondat de un alt băcăuan, Florin Asmarandei (CSM). Deși a plouat la Cluj, pe podium a apărut…

Alex Soare. Și încă de două ori, atletul antrenat de Cristina Alexe adjudecându-și întrecerea de 5.000 m și poziționându-se al doilea la 1.500, probă cu care este mai puțin familiarizat.

La lungime, oneștenii au fost la putere, Gabi Bitan ocupând primul primul loc în întrecerea masculină cu un rezultat de opt metri, în timp ce la feminin, Ioana

Știrbu, atleta de 18 ani cu dublă legitimare, CSȘ Unirea Iași/ CSM Onești, a cucerit argintul cu o săritură de 6.04. De argint au fost și băcăuancele pregătite de Aura Balaban la CSM Bacău, Alexia Dospin și Federica Apostol, clasate pe poziția a doua la triplusalt, respectiv înălțime. În fine să notăm performanța mezinei Ioana Ghineț la aruncarea discului.

Sportiva de numai 17 ani de la CSM Onești pe care profesorul Dorin Arădăvoaicei pariază, cu obișnuitu-i fler, de mai multă vreme, s-a clasat a treia la disc, cu o aruncare de 40.86.

Medaliații băcăuani ai Internaționalelor de la Cluj Aur: Marius Țone (CSM Onești) 100 m- 10.61; Alexandru Soare (CS Știința/ CSM Bacău) 5.000 m14: 22. 16; Alin Anton (CSM Onești) 110 m garduri13.85; Gabriel Bitan (CSM Onești) lungime- 8.00; Bianca Ghelber (SCM Bacău/ Steaua) aruncarea ciocanului feminin- 70.22 m; Mihăiță Micu (SCM Bacău) aruncarea ciocanului masculin- 68.56 m.

Argint: Marian Tănase (CSM Onești) 100 m- 10.64; Alexandru Soare (CS Știința/ CSM Bacău) 1.500 m3:50.58; Ioana Știrbu (CSȘ Unirea Iași/ CSM Onești) lungime- 6.04 m; Alexia Dospin (CSM Bacău) triplusalt12.66 m; Federica Gabriella Apostol (CSM Bacău) înălțime- 1.73 m; Florin Asmarandei (CSM Bacău) aruncarea ciocanului – 63.17m.

Bronz: Marian Tănase (CSM Onești) 200 m- 21.33; Robert Tabacu (CSM Onești) prăjină- 4.10m; Ioana Ghineț (CSM Onești) disc- 40.86m; Bianca Ghelber (SCM Bacău/ Steaua) bilă- 11.49m.

Dan SION (UZPR)

pag 23

LUPTE LIBERE CE juniori Dortmund (28 iun- 4 iul 2021):

GEORGIANA ANTUCA (SCM BACĂU) CUCEREȘTE PRIMA MEDALIE A ROMÂNIEI LA EUROPENE

Georgiana Lavinia Antuca (SCM Bacău antrenor Victor Donciu) revine spectaculos în arena internațională a luptelor libere feminine.

Cu o carte de vizită care include medalii la nivel internațional, Georgiana reuşeşte (după un an dificil de pandemie, care pe lângă austeritatea competiţiior şi a pregătirii specifice i-au “mai adus” și o intervenție chirurgicală şi apoi o accidentare) să cucerească medalia de bronz în cadrul categoriei 50 de kg, în condiţiile în care la începutul anului era cotată a doua sau chiar a treia favorită la categoria sa de greutate.

Dar chiar și în condiţiile acestea, cu adversare pe plan intern mai mari ca vârstă, “urcând” și la categoria de greutate (campioană la FOTE Baku în iulie 2019 la 46 kg / după ce abia obținuse bronzul la CE cadeți U17 46 kg în iunie 2019, aspect care a arătat, la momentul respectiv, o

pag 24

mare creștere de formă, dacă avem în vedere că FOTE e pentru sportivi U20) s-a impus ca titulară a categoriei în urma tranșării competițiilor interne, dar și a selecțiilor din cadrul lotului național.

Antuca a trecut în recalificări (11- 0) de Aylen Nevzatova Ahmedova (Bulgaria), iar în meciul pentru bronz a învins-o (5-2) pe Gabija Dilyte (Lituania), după ce în primul tur a învins-o (62) pe Rebekka March (Germania), fiind invinsă doar de Liliia Malanchuk (Ucraina).

Georgiana Antuca este sportiva care, printre alte performanțe, are si două clasări respectabile cum ar fi şi Locul I în TOP 10 SCM Bacău 2019 și Loc IV TOP 10 sportivi Județul Bacău în 2019, anul premergător pandemiei.

Ion ȘARBAN (UZPR)

pag 25

CLUBURI SPORTIVE

LA ONEŞTI, TOTUL E OK (Sport)

L

a Onești, unde funcționarea încontinuu a platformei petrochimice a rămas doar în amintire, numai pepiniera” echipelor de handbal (masculin și feminin) de la OK Sport țin nestinsă ” f l a c ă r a ” , aici fiind descoperite multe talente, cu dăruire pentru acest sport. La OK Sport Onești a deprins frumusețea jocului de handbal Ștefania Jipa, componentă a redutabilei echipe CSM București (ea transferându-se recent la SCM Craiova, din Liga Națională), Raluca Săndulescu (portar la CSM București) și altele. ”Sunt perspective pentru handbalul de performanță la Onești și sperăm să ne menținem pe aceeași linie”, ne-a declarat prof. Corneliu Sburlan, ”sufletul” acestui club, a cărui echipă de junioare în anii de înainte ai pandemiei lupta de la egal la egal cu echipe ”galonate” din țară atât în campionat cât și în turneele semifinale și finale ale acestuia. Recent prof. Corneliu Sburlan a fost cu echipa de minihandbal a clubului la Festivalul de Minihandbal ”Mihai Pleșeriu” de la Piatra Neamț, o competiție la care meciurile au fost fără rezultate și unde micile oneștence iubitoare ale handbalului au zburdat pe un teren de dimensiuni speciale în fața unor echipe din Galați, Roman și din orașul – gazdă. Bucuroase de a se întrece la semicerc componentele echipei de minihandbal de la OK Sport Onești se pregătesc ca să participe la o competiție sportivă care va avea loc în luna august la Făgăraș (în jud. Brașov).

Despre participările echipelor de junioare IV și de junioare

pag 26

III la competițiile sportive ne-a declarat mai multe lucruri profesorul antrenor Adrian Sava Oancea: ”La junioare IV am mers foarte bine la întrecerea sportivă de la Comănești iar la Faza județeană pentru calificările la Euroregiune ne-am clasat pe locul 3 (după CSS Bacău și CS Buhuși, fiind ...la câteva goluri de calificare! La turneul găzduit de Sala Orizont din Bacău din Campionatul junioarelor IV (în foto 1) am învins cu 28 – 9 echipa CSO Comănești.

La junioare III avem o echipă începătoare, cu care am participat la turneele de la Râmnicu Sărat și Comănești, programate în Campionatul de handbal feminin .”

OK Sport Onești are și o echipă de handbal masculin (în foto 2), care este pregătită de profesor – antrenor Laura Roșu. Prezentă cu această echipă la Vaslui la întrecerile Euroregiunii Ro 1 (care formează o grupă bună), Laura Roșu a trăit momente deosebite pentru cum s-au luptat handbaliștii oneșteni. Deși nu s-au calificat în etapa următoare, ei au făcut o figură frumoasă la această întrecere sportivă. Și mai este ceva frumos la OK Sport, care îi face pe profesorii – antrenori să aibă motive de mândrie: la antrenamentele echipelor participă deseori ”numele sonore” ale acestui club, recent jucătoarele de handbal întâlnindu-se cu... portarul echipei CSM București, Raluca Săndulescu. coresp. Ion MORARU

CLUBURI SPORTIVE

SCM Bacău, continuitate în proiecte 2020 a fost anul oportunităților pentru Sport Club Municipal Bacău, conform observației făcute de directorul clubului, Ion Șarban. Iar 2021, pentru a-l cita pe același Ion Șarban, este anul provocărilor. Cele două linii directoare au, evident, mai multe puncte comune. Unul dintre acestea cheamă în cauză continuitatea la nivel de proiecte. În 2020, SCM a creat, în premieră, un parteneriat cu municipalitatea băcăuană în privința contractelor de activitate sportivă.

Concret, în baza acestui partenetiat, cel mai galonat club al județului derulează 21 de astfel de CAS-uri, beneficiarii fiind 11 sportivi, toți, mulipli campioni (luptătorii Igor Botez, Vasile Cojoc, Denis Mihai și Georgiana Antuca, boxerii Daniel Hermeziu, Alexandru Macovei, Lucian Mititelu și Dumitru Vicol, halterofilul Andrei Ciobanu și atletul Mihăiță Micu) și zece antrenori: Ioan Butucaru, Ion Ambrose și Irinel Botez (lupte greco-romane), Vasile Palade (box), Dorin Cruceanu și Marius Savin (judo), Răzvan Dumitru și Mirela Păun (gimnastică) și George Călin (haltere). „Această modalitate de finanțare ne ajută să ne motivăm sportivii și să nu ne pierdem antrenorii. Dorim să continuăm pe această linie”, a fost poziția conducerii clubului, care are în perspectivă CAS-urile următorilor sportivi și antreori: Alisia Paruba (atletism), Radu Rădulea (arte marțiale), Erik Tudor (box), Alexandru Solomon, Claudiu Pal, Răzvan Manolache și Ana Maria Pal (lupte), respectiv Andreea Apachițe, Anamatria Strat (atletism), Ionuț Patriche (box), Oana Atănăsoai (lupte), Gabriel Ciuntea (tenis), Paula Diaconescu (judo) și Daniel Zodian (powerlifting). Prin urmare, în urmă cu exact o lună, pe data de 19 mai, SCM

Bacău a înaintat Primăriei Bacău proiectul de finanțare nerambursabilă pe Legea 69/ 2000 intitulat „Susținerea sportivilor de top, filonul de aur al sportului băcăuan”. De ce „de top”? „Pentru că grupul țintă îl constituie sportivii cei mai valoroși”, explică directorul Șarban. Și de ce „filon”? „Cum nimic nu se poate face fără continuitate, ajungem și la ideea de filon de aur care, odată descoperit, trebuie urmat pe firul său”, a spus Ion Șarban, care a detaliat strategia și obiectivele legate de finanțarea pe Legea 69/2000: „Proiectul include în principal acoperirea contractelor de activitate sportivă (CAS-urile), dar și a altor tipuri de cheltuieli cum ar fi: indemnizațiile sportivilor medaliați și/sau componenți ai loturilor naționale, plus alte activități specifice de pregătire sportivă: alimentație, medicamentație, susținătoare de efort etc. Acest proiect este vital pentru comunitatea sportivă băcăuană deoarece constituie o formă eficientă, transparentă și directă a susținerii <vârfurilor> și reduce riscul de a ne pierde sportivii de valoare în favoarea altor cluburi cu potențial financiar gen CSM București, pentru a da cel mai sugestiv exemplu. Totodată, prin promovarea și mediatizarea rezultatelor și obiectivelor atinse putem aduce o imagine foarte bună municipiului Bacău. Nu în ultimul rând, analiza cost/ beneficii este clar în favoarea comunității noastre dacă luăm în calcul că grosul cheltuielilor e suportat de către Ministerul Tineretului și Sportului, iar Primăria și Consiliul Local doar completează la punctele esențiale, dedicate sportivilor băcăuani”.

Dan SION (UZPR)

pag 27

STATISTICĂ SPORTIVĂ

CAMPIONATELE BALCANICE DE ATLETISM (seniori) *Belgrad 26-27 iunie 2021 DECATHLON 1 7301p. Vadym ADAMCHUK UKR 2 7115p. Jan MITSCHE AUT 3 6710p.

Dragan PEŠIĆ MNE 4 6460p. Răzvan George ROMAN ROM

400 m garduri - M 1 Dmytro ROMANIUK UKR 50.3 2 Denys NECHYPORENKO UKR 51.2 3 Adam YAKOBI ISR 51.4 4 Vlad DULCESCU ROM 52.4

Triplusalt - M 1 Nikolaos ANDRIKOPOULOS GRE 16.73 2 Georgi TSONOV BUL 16.12 3 Alexandru Gheorghe TACHE ROM

Înălţime- M 1 Dmytro YAKOVENKO UKR 2.22 2 Alperen ACET TUR 2.22 3 Vasilis KONSTANTINOU CYP 2.19 5 Dan Claudiu LĂZĂRICĂ ROM 2.13 9 Valentin Alexandru ANDRONE ROM 2.09

Suliţă- M 1 Mark SLAVOV BUL 79.50 2 Alexandru Mihaita NOVAC ROM 77.80 3 Dejan MILEUSNIĆ BIH 76.59 7 George Catalin ZAHARIA ROM 68.21 100 m - M 1 Jak Ali HARVEY Turkey 10.33 2 Ioannis NYFANTOPOULOS Greece 10.53 3 Alexander DONIGIAN Armenia 10.56 8 Cristian ROIBAN ROM 10.78 1500 m - M 1 Elzan BIBIĆ SRB 3:52.23 2 Ramazan BARBAROS TUR 3:52.515 3 Yervand MKRTCHYAN Armenia 3:52.518 5 Marian COMAN ROM 3:53.32 7 Adrian GARCEA ROM 4:00.20 3000 m obstacole - M 1 Mitko TSENOV BUL 8:48.00 2 Hilal YEGO TUR 8:52.65 3 Andrei ŞTEFANA ROM 9:04.08 3000 m - M 1 Nicolae SOARE Romania 8:04.23 2 Dino BOŠNJAK CRO 8:08.68 3 Ömer AMAÇTAN TUR 8:09.34 5000 m - M 1 Nicolae SOARE ROM 13:49.13 PB! 2 Andreas VOJTA AUT 13:57.24 3 Dario IVANOVSKI N. Macedonia 14:02.32 PB! 8 DNF Alexandru CORNESCHI ROM 110 m garduri - M 1 Stanislav STANKOV BUL 13.56 2 512 Mikdat SEVLER TUR 13.68 3 414 Filip Jakob DEMŠAR SLO 13.78 4 Cosmin DUMITRACHE ROM 13.87

pag 28

Prăjină M 1 Emmanouil KARALIS GRE 5.70 2 Ersu ŞAŞMA TUR 5.60 3 Robert RENNER SLO 5.40 10 Andrei Răzvan DELIU ROM 4.80 Lungime- M 1 Gabriel BITAN ROM 8.11 (+0.2) 2 Serhii NYKYFOROV UKR 8.09 (+0.4) 3 Lazar ANIĆ SRB 7.91 (1.1) 7.91 (+1.1) Greutate- M 1 Armin SINANČEVIĆ SRB 21.50 2 Asmir KOLAŠINAC SRB 20.54 3 Marius MUSTEAŢĂ ROM 19.98 Ciocan- M 1 Eşref APAK TUR 73.60 2 Christos FRANTZESKAKIS GRE 72.74 3 Michail ANASTASAKIS GRE 72.02 5 Mihaita MICU ROM 64.35 10 Florin ASMARANDEI ROM 58.93 Disc- M 1 Furtula DANIJEL MNE 62.96 2 Martin MARKOVIĆ CRO 60.84 3 Rafael ANTONIOU CYP 59.09 6 Sergiu URSU ROM 56.62 4 x 100 m - M 1 TUR Turkey 39.64 Ertan ÖZKAN, Jak Ali HARVEY, Kayhan ÖZER, Oğuz UYAR 2 GRE Greece 40.04 Konstantinos ZIKOS, Theodoros VRONTINOS, Panagiotis TRIVYZAS, Ioannis NYFANTOPOULOS 3 ISR Israel 40.12 Omrei SADAN, Blessing Akwasi AFRIFAH, Aviv KOFFLER, Gal Noam ARAD 7 ROU 40.19 Robert Cristian BREAHNA, Marian Valentin TANASE, Petre Nicolae REZMIVES, Marius Gabriel TONE

FEMININ 100 m - W 1 Diana VAISMAN Israel 11.32 2 Inna EFTIMOVA Bulgaria 11.34 3 Ramona PAPAIOANNOU Cyprus 11.47 7 Marina BABOI ROM 11.57 200 m - W 1 Rafailia PANOUDAKICHATZIRIGA Greece 23.16 2 Inna EFTIMOVA Bulgaria 23.41 3 Olivia FOTOPOULOU Cyprus 23.50 7 Marina BABOI ROM 23.82 800 m - W 1 Maja PAČARIĆ Croatia 2:04.26 2 Svitlana ZHULZHYK UKR 2:04.75 3 Anastasiia RYEMYEN UKR 2:04.78 4 Claudia FLOREA ROM 2:05.64 10 Florina ŞTEFANA ROM 2:09.61 1500 m - W 1 Orysia DEMIANIUK UKR 4:19.77 2 Maja PAČARIĆ Croatia 4:20.74 3 Claudia FLOREA ROM 4:21.01 7 Talida SFÂRGHIU ROM 4:27.12 Triplusalt - W 1 Neja FILIPIČ SLO 14.25 2 Spyridoula KARYDI GRE 14.12 3 Tuğba DANIŞMAZ Turkey 14.07 7 Diana Maria ION ROM 13.15 13 Georgiana ANIŢEI ROM 12.50 Lungime- W 1 Florentina Costina IUŞCO ROM 6.65 2 Milica GARDAŠEVIĆ SRB 6.61 3 Filippa FOTOPOULOU CYP 6.38 Înălţime - W 1 Marija VUKOVIĆ MNE 1.97 2 Daniela STANCIU ROM 1.92 3 Lia APOSTOLOVSKI SLO 1.89 3000 m - W 1 Adela BĂLŢOI ROM 9:57.30 2 Burcu SUBATAN Turkey 10:00.59 3 Alma HRNJIĆ BIH 10:27.34 5000 m - W 1 Klara LUKAN SLO 15:37.11 2 Anastasia MARINAKOU GRE 16:09.05 3 Elif DAĞDELEN Turkey 16:09.10 5 Claudia PRISECARU ROM 16:13.91 Adela BĂLŢOI ROM DNF 100 m garduri - W 1 Elisavet PESIRIDOU GRE 13.06

2 Beate SCHROTT AUT 13.07 3 Anamaria NESTERIUC ROM 13.17 800 m - W 1 Maja PAČARIĆ Croatia 2:04.26 PB! 2 Svitlana ZHULZHYK UKR 2:04.75 3 Anastasiia RYEMYEN UKR 2:04.78 4 Maria FLOREA ROM 2:05.64 PB! 10 Florina ŞTEFANA ROM 2:09.61 400 m garduri - W 1 Dimitra GNAFAKI Greece 57.00 2 Agata ZUPIN Slovenia 57.22 3 Mariia MYKOLENKO UKR 57.52 9 Iulia BANAGA ROM 1:00.69 3000 m obstacole - W 1 Adelina PANAET ROM 9:44.27 2 Nataliia STREBKOVA UKR 9:45.56 3 Claudia PRISECARU ROM 9:46.66 PB! Prăjină - W 1 Nikoleta KYRIAKOPOULOU GRE 4.60 2 Iana GLADIICHUK UKR 4.50 3 Buse ARIKAZAN TUR 4.40 7 Ştefania DRĂGAN ROM 3.60 13 Georgiana ANIŢEI ROM Disc - W 1 Chrysoula ANAGNOSTOPOULOU GRE 59.87 2 Dragana TOMAŠEVIĆ SRB 56.62 3 Özlem BECEREK TUR 54.54 6 Diana ŢIGĂNAŞU ROM 49.46 Suliţă- W 1 Elina TZENGKO GRE 61.42 2 Adriana VILAGOŠ SRB 60.94 3 Marija VUČENOVIĆ SRB 56.55 7 Ioana PLĂVAN ROM 49.07 4 x 100 m - W 1 GRE Greece 45.24 Katerina DALAKA, Andrianna FERRA, Maria GATOU, Korina POLITI 2 SRB Serbia 45.58 Anja LUKIĆ, Ivana ILIĆ, Tamara MILUTINOVIĆ, Milana TIRNANIĆ 3 ROM România 45.82 Ana Maria ROSIANU, Roxana Maria ENE, Anamaria NESTERIUC, Marina Andreea BABOI HEPTATHLON 1 Stylani TZIKANOULA GRE 2 Marina ŽIVKOVIĆ SRB 3 Harithea IRAKLEOUS CYP 5 Florentina BUDICĂ ROM Ciocan- W 1 Hanna SKYDAN AZE 71.18 2 Bianca GHELBER ROM 70.00 3 Anamari KOŽUL CRO 67.38

pag 29

PAGINA LUI VEM

pag 30

DINTRE SUTE DE CATARGE...

MĂDĂLINA BEREŞ- PORTDRAPELUL ROMÂNIEI LA JO DIN JAPONIA Mădălina Bereș (n. 3 iulie 1993, Iași, România)

Prin rezultatul din cadrul regatei preolimpice de

este o canotoare română legitimată în prezent

la Lucerna, echipajul de 8+1 (Mihaela Petrilă, Ioana

la CS Dinamo București și medaliată cu bronz

Strungaru, Laura Oprea, Adelina Boguș, Andreea

la Jocurile Olimpice de vară din 2016 în proba de 8+1.

Boghian, Roxana Cogianu, Irina Dorneanu, Daniela

În 2013, echipajul de 2 rame feminin, din care mai

Druncea și Laura Oprea) a reușit să se califice de

făcea parte și Mihaela Petrișă, a obținut medalia de aur

pe primul loc la Jocurile Olimpice de vară din 2016.

la Campionatele Mondiale U23 de la Linz (Austria).

Echipajul a obținut medalia de bronz, după ce în

În 2015, la Europenele de la Poznan (Polonia),

urmă cu patru ani canotajul românesc nu a cucerit

echipajul feminin al României de opt rame cu

nicio medalie. Înaintea Jocurilor Olimpice, barca de

cârmaci (Mădălina Bereș, Denisa Tîlvescu, Mihaela

dublu rame fără cârmaci din care mai făcea parte și

Petrilă, Ioana Crăciun, Adelina Cojocariu, Irina

Laura Oprea, s-a clasat pe locul trei la Cupa Mondială

Dorneanu,

desfășurată la Poznań (Polonia).

Roxana

Cogianu,

Andreea

Boghian și Daniela Druncea) a cucerit medalia de bronz. În

În 2021, Mădălina Bereş a făcut parte din echipajul de 8+ care a obţinut medaliile de aur la Europenele

2016,

la

Campionatele

la Brandenburg (Germania),

Europene

echipajul

de

feminin

desfăşurate la Poznan, în Polonia,

cu timpul de

06:06.67, devansând în finală Olanda (06:09.98),

de dublu rame fără cârmaci alcătuit din Mădălina

Rusia

(06:14.40),

GBR

Bereș și Laura Oprea a cucerit medaliile de bronz.

(06:17.53) şi Italia (06:18.72).

(06:15.34),

Germania

pag 31

pag 32