SPORTUL BACAUAN nr.117

pag 1

DIN ACTIVITATEA UZPR, FILIALA “MARIUS MIRCU” BACĂU

Ședința Consiliului Director al UZPR a aprobat o pleiadă de manifestări cu simbolistică de tezaur național

* Întrunită statutar, ședința Consiliului Director al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România a trecut în revistă în detaliu o pleiadă de manifestări la care Uniunea va participa în perioada următoare, toate cu simbolistică de tezaur național și toate derulate cu contribuția semnificativă a organizației, care participă în calitate de organizator sau de partener.

UZPR organizează Premiile revistei „Cronica timpului”, aflate la cea de-a doua ediție și care vor remarca personalități ale presei scrise apropiate de publicație și care s-au evidențiat printr-o activitate publicistică notabilă.

UZPR va marca, printr-un eveniment online, 150 de ani de la nașterea marelui savant român Nicolae Iorga, om de stat și istoric de marcă al națiunii române, care va fi celebrat de Uniune din perspectiva complexă a întregii sale activități, prin intermediul unor intervenții susținute de reputate personalități ale vieții publice.

UZPR va fi o prezență importantă în cadrul Festivalului Macedonski, dedicat marelui intelectual român, precum și participant principal la Festivalul de Artă și Cultură din Dâmbovița, Uniunea acordând și un premiu. Din juriu fac parte jurnaliști, membri ai UZPR. De asemenea, la Palatul voievodal de la Potlogi va avea loc Forumul Brânconeniana, dedicat moștenitrii marelui voievod Constantin Brâncoveanu, în cadrul căruia juriul care va acorda premiile uneia dintre secțiunile manifestării sunt jurnaliști.

UZPR va stabili, în perioada următoare, locul și data organizării manifestării de decernare a Premiilor UZPR pe anul 2020, desemnate în urma participării jurnaliștilor din țară și de peste hotare la concursul „Sens și contrasens în mass-media”.

UZPR continuă înregistrările dedicate celui de-al doilea episod al seriei „Săptămâna Presei Românești”, dedicată unor publicații de colecție din istoria gazetăriei din România, de la „Lumea” la agenția de presă Rompres sau publicațiile sportive etalon.

UZPR participă la inițiativa Drumul Voievodului, un periplu național cu racla cu osemintele lui Mihai Viteazul, care vor ajunge la Plăviceni, la București, la Târgu Mureș, la Cluj, la Turda și la Alba

pag 2

Iulia, în ceea ce președintele UZPR, Doru Dinu Glăvan, a numit „un turneu spiritual” dedicat voievodului celei dintâi uniri a tuturor românilor UZPR va participa activ la manifestările prilejuite de Festivalul de Film Ecologist, manifestare al cărei organizator este.

UZPR marchează cei 200 de ani de la Revoluția lui Tudor Vladimirescu printr-un volum apărut la Editura UZP, semnat de scriitorul și jurnalistul Mircea Pospai.

UZPR a lansat inițiativa unei secțiuni a Uniunii dedicată tinerei generații – UZPR Junior, segment coordonat de inițiatorul acestui proiect, Mădălina Corina Diaconu, secretar general al UZPR. UZPR este partener al unei expoziții care va avea loc la Muzeul Municipiului București, despre efectele pandemiei, realizată de jurnaliști străini care activează în Italia.

UZPR organizează decernarea tradiționalelor Premii de Ziua Ziaristului, care vor marca activitatea deosebită a unora dintre cele mai relevante voci ale mass-media din țară și din filialele de peste hotare ale Uniunii.

UZPR pregătește pentru perioada imediat următoare noul număr al Revistei UZP și versiunea tipărită a Strategiei Uniunii, document elaborat de gen. Gheorghe Văduva, membru al Consiliului Director, și care este supus atenției tuturor membrilor Uniunii ca o propunere de plan extins de acțiune a organizației, pentru următorii ani, cu obiective și proiecții.

Consiliul Director al UZPR a aprobat punct cu punct toate aceste manifestări care se vor derula în săptămânile viitoare, a extins dezbaterile pe marginea intenției de a coagula, până la sfârșitul acestui an, o propunere legislativă pentru o viitoare lege a presei și a punctat din nou necesitatea ca UZPR să pună la dispoziția profesorilor din facultățile de jurnalism reperele profesionale în viziunea organizației, așa cum sunt ele deja prezente în cadrul cursurilor pe care le predă prof. George Coandă, președintele Juriului de Onoare al UZPR.

Departamentul Comunicare

EDITORIAL

SPIRITUL OLIMPIC Motto: „Învață să ai răbdare, totul se întâmplă la momentul potrivit” Adelambros După o așteptare de un an de zile cu calm olimpian, marcată de competiția de anvergură mondială împotriva virusului ucigaș care a oprit orologiul timpului din mersul său cosmic, flacăra olimpică se va aprinde, în sfârșit, pe înalta corolă ce domină orașul-gazdă, Tokyo, al ediției 2020 a jocurilor oplimpice, celebrate odată la patru ani sub semnul ”primăverii umanității”, după cum le-a înobilat părintele olimpismului modern, francezul Pierre de Coubertin, și despre a căror esență-mesaj mai spunea: „...important este nu să câștigi, ci să participi„ respectând spiritul fair-play-ului sportiv ce ar putea fi, prin rezumat, celebra sintagmă a aceluiaș promtor: ”...ai învins, continuă, ai pierdut, continuă”.

Mai puțin de două luni de zile ne mai despart, așadar, de momentul declanșării fiestei olimpice.

Moment pe care îl așteaptă cu mărturisite și îndreptățite emoții și cei 86 de sportivi-campioni români (mai puțini decât ne-am dorit și am fi meritat), care sunt animați de sentimentul totalei dăruiri întru performanțe antologice. Dăruiți sub tricolor, o deviză ce trebuie să domine nu doar confruntările sportive din arenele în care se vor afla, ci, înainte de toate, spiritul aparținător al acelorași identități reprezentative. Pornind de la port-drapelul delegației române.

De ce am ținut să aduc în prim-plan acest condițional esențial pentru orice delegație sportivă națională participantă la Jocuri? Pentru că veți fi aflat, din culisele organizării și regiei de scenă se aud unele voci care consideră că cea mai potrivită alegere pentru port-drapelul românesc ar fi tenismena Simona Halep, dată fiind notorietatea sa internațională dobândită prin titlurile de campioană la turneele de mare anvergură, ca și de pozițiile de nomber one în clasamentele mondiale ale sportului alb.

Onoare supremă de care sportiva noastră s-a arătat interesată fără a manifesta prea multe rezerve în ce privește legitimitatea față de atribuirea acestui select favor. Aceasta susține că este forte important pentru ea ”... să reprezinte România și vrea cu ardoare să pună mâna pe o medalie olimpică.

Explicaţie foto coperta 1: Sper să primesc steagul şi sper să deschid Jocurile Elena Adelina Panaet a izbutit Olimpice cu steagul în mână. Sper să câştig o medalie, o nouă performanță remarcabilă! este obiectivul principal. Cred că va fi deosebit, aşa cum a fost şi la Fed Cup, când am jucat semifinala. Pentru mine, Sportiva legitimată la CS Știința să joc pentru ţară e foarte important şi foarte plăcut”. Au Bacău şi antrenată de Cristina apărut, așadar, voci de contestare, cea mai virulentă venind Alexe a terminat pe primul loc din partea unei duble medaliate olimpice, înotătoarea proba de 10 km a Campionatului Beatrice Crâșlaru,de trei ori participantă la Olimpiade și Național de Alergare pe Şosea, dublă medaliată, care spune că Halep nu și-a câștigat întrecere ce a avut loc la momentan dreptul pentru fi port-drapelul României: Cine vrea ea să fie??? Cum se face că are tupeul să pretindă Timișoara, în luna aprilie a.c. De asta, când ar fi fair-play întâi să câștige medalie și apoi, 32 de minute și 44 de secunde peste 3 ani, sa ceară steagul!!! Sau, hai să îi dăm steagul a avut nevoie Panaet pentru a dacă ne aduce aurul olimpic! cuceri medalia de aur...

Eu nu voi uita când doamna Lipă a purtat drapelul la Olimpiadă. Nu a comentat nimeni! Că nu te poți egala cu palmaresul lor, al campionilor! Pe mine Halep nu mă convinge deloc că merită să fie port-drapel”. În mentalul public persistă, de altfel, şi sentimentul frustrant al refuzurilor Simonei Halep de a participa la toate turneele de FED-Cup la care a fost prezentă şi echipa ţării noastre. Mai directe, sau rostite pe un ton de moderație aluzivă, se fac auzite și alte opinii în legătură cu aceste zvonistici, deși nici până la această dată Comitetul Olimpic Român nu și-a făcut publică hotărârea. Sau, poate tocmai pentru a nu o influența în sensul unei alte opțiuni. Cu ce șanse de reușită, ne-ar putea-o spune și unul dintre autorii români de aforismre (David Boia): ”În perioada actuală, cei care joacă fair-play se situează invariabil în offside”. Cum eu nu-mi doresc să arbitrez publicistic acest meci al orgoliilor și intereselor (probabile) de prea-mărire împotriva meritelor de necontestat, voi rămâne neutru urmărind de pe tușă fazele desfășurării lui. Recomandându-le, totuși, combatanților tuturor taberelor implicate ceea ce spunea cu aproape o jumătate de secol înainte de nașterea jocurilor olimpice moderne scriitorul american Mark Twain: „De regulă, este mai bine să meriți cinstirea fără să o capeți, decât să te bucuri de ea fără să o meriți”. Pentru că, mai spunea și gânditorul nostru Lucian Blaga - „Te poți împodobi cu penele altuia, dar nu poți zbura cu ele”.

Să fim, însă, de acord, că totul depinde de mâna care amestecă pachetul de cărți de joc cu chipurile sportivilor noștri olimpici și scoate, în final, asul din mânecă. Și tare n-aș dori ca șansa să-i ocolească, din cauze și interese obscure, pe cei care au reprezentat și până acum, cu cinste, tricolorul și au câștigat sub faldurile lui titluri și medalii olimpice. Ar fi, cu adevărat, o bine-meritată răsplată pentru unul dintre ei. Nu dau nume pentru a nu fi acuzat de simpatii și partizanat sportiv. Neavând dreptul să nesocotim nici adevărul din cugetarea marelui gânditor și om de cultură Artur Schopenhauer. „Există o glorie fără merit, dar și merit fără glorie„. Iată de ce și drapelul tricolor va trebui să cadențeze la Tokyo valorile supreme ale ”primăverii umanității”, în frunte cu concordia românească și crezul că putem fi învingători .Mihai BUZNEA (UZPR)

CONSILIUL DIRECTOR: Adrian AMALANCI - director Leonard POPA - redactor- şef *Acest proiect publicistic este finanţat integral de consiliul director.

Semnează: Costin ALEXANDRESCU Adrian AMALANCI Romulus Dan BUSNEA Mihai BUZNEA Marius CERGHICI Cornel GALBEN Victor Eugen MIHAI (VEM) Ştefan OLTEANU Răzvan PESA-MOZA Leonard POPA Marcian POPA Dan SION Pentru o documentare cât mai exactă şi pentru participarea redactorilor noştri la evenimentele sportive în care sunt implicate, rugăm cluburile sportive şi instituţiile abilitate să ne informeze din timp, despre competiţiile aflate în derulare.

Corespondenţa se poate trimite online pe adresa sportul. bacauan@yahoo.ro.

Notă: Articolele, tehnoredactarea, corectura şi îngrijirea ediţiei s-au făcut gratis. Această notă are înţeles pentru instituţiile fiscale competente.

Responsabilitatea opiniilor exprimate aparţine exclusiv autorilor. Manuscrisele şi fotografiile reţinute se publică în ordinea necesităţilor redacţionale. Materialele nepublicate nu se restituie.

Sediul redacţiei: Bacău, Letea 13, judeţul Bacău Telefoane:

0743-665.630;

0758-686.511;

0334-808.022; https://www.facebook.com/ Sportul.Bacauan E-mail: yellow_cyprus@yahoo.com amalancia@yahoo.com Colecţia completă a Revistei “SPORTUL BĂCĂUAN” se găseşte la Biblioteca Judeţeană “C. Sturdza” din Bacău.

pag 3

DIN ARHIVELE SPORTULUI BĂCĂUAN

Emeric DEMBROVSCHI

1966-1967 ANUL TRIUMFULUI

Constantin Teaşcă a fost unul dintre antrenorii cu relaţii şi susţinere politică. În anii 60, asta echivala cu un statut social privilegiat.

Teaşcă fusese prezent la două turnee finale ale Campionatului Mondial, în Chile şi în Anglia, văzuse pe viu toată crema fotbalului. Notiţele sale riguroase, de tehnician înnăscut, îmbinat cu un condei surprinzător, s-au transformat în cărţi apreciate până şi de critica literară a momentului.

La Bacău, fotbalul era considerat o prioritate de partid. Cei care conduceau regionala întrezăreau în sport raportarea unor realizări cincinale. E de înţeles interesul lor pentru tot ce mişca în iarbă, de la Bacău până la Bicaz....

Când Piticului i s-a comunicat să plece imediat la Roman pentru a-i transfera pe Ianul (un fundaş central) şi pe Iordache (golgeterul seriei din Divizia C, în care activa echipa locală, Victoria) a făcut-o fără să crâcnească. Tot ce atrăgea atenţia în republica lui Gh.Roşu (cel mai longeviv conducător politic al judeţului-10 ani, în perioada 1969-1979) trebuia raportat, recrutat şi adus în capitala regiunii. Despre acest episod, avea să pomenească însuşi antrenorul într-una din cărţile sale (“Ce rău v-am făcut?”): “...până să ajungem la Roman, Ianul a fost luat de ieşeni, aşa că, în tribună stând, văd silueta unui jucător pe extrema stângă, care fără mare abilitate tehnică, trăda ceva din alura lui Albert (fost mare fotbalist maghiar). Din comisia de selecţie nu lipseau conducătorii locali, care tot timpul îmi arătau entuziasmaţi ceea ce făcea Iordache. De Dembrovschi, însă, niciun cuvânt, afară de mirarea perplexă că îl vreau pe el...”

Totuşi, Piticul nu doreşte să-şi oficializeze intenţia imediat, mai are răbdare să vadă fotbalistul încă o dată, în returul amicalului, de peste o săptămână, desfăşurat la Bacău.

Dembrovschi nu a ştiut nimic despre ceea ce se punea la cale. Îşi făcuse doar treaba în teren şi avea să marcheze în ambele partide, fără să dea atenţie reuşitei. La câteva zile, însă, cum stătea în curtea unităţii, se pomeneşte cu aghiotantul generalului care îi comunică să se prezinte în faţa superiorilor. Când a intrat în biroul generalului, care tocmai îi promisese un ceas de aur, dacă promova cu Victoria în Divizia B, dă cu ochii de încă o persoană, despre care avea să afle că e preşedintele lui Dinamo Bacău, Iosif Ichimaş. Generalul, extrem de nervos, i-a spus răstit, evident incomodat, săşi facă bagajele imediat şi să plece la Bacău, însoţit de domnul respectiv. Pe drum, avea să afle şi ce se întâmplase. Lui Teaşcă îi plăcea foarte mult de dânsul şi, fiind prieten cu Ministrul Apărării (gen. Ioan Ioniţă), obţinuse aprobarea de transfer peste capul tuturor. Aşa se face că,

pag 4

într-o zi de sâmbătă, la 7 ianuarie 1967, Emeric intra pentru prima dată la club la Dinamo, care, pe vremea aceea, era situat pe Strada Eliberării (actuala V.Alecsandri). Când avea să-l părăsească definitiv, în 1974, avea să o facă în calitate de cel mai important fotbalist din istoria fotbalului băcăuan... După ce l-a prezentat la toţi, Piticul a anunţat că, a doua zi, duminică, era un amical pe Dinamo, cu Petrolul Moineşti, altă divizionară B a regiunii. Dembrovschi avea să intre titular încă din primul minut, reuşind şi trei goluri (Dinamo Bacău-Petrolul 5-3).

Povestea tânărului Emeric Dembróvszki (ortografierea corectă a fostului mare fotbalist) este ea însăşi interesantă. Născut în 1945, într-un orăşel din Maramureş (Câmpulung la Tisa), ca al 5-lea băiat într-o familie cu 7 copii, Imre Emil (numele de botez) şi-a descoperit dragostea faţă de fotbal încă din primii ani ai copilăriei. Începutul şi l-a făcut pe maidan, preferând să stea în poartă şi nedând de înţeles nimănui că băiatul acela bălai, care nu ştia o boabă româneşte (primele cuvinte le va învăţa abia la vârsta de 16 ani, când va deveni elev la Şcoala Profesională din Sighetu-Marmaţiei) va ajunge fotbalistul hotărâtor pentru calificarea naţionalei la turneul final al Mondialului din Mexic 1970... Deocamdată, în anii 50, Imi îmbracă la 14 ani tricoul spălăcit, transmis din generaţie în generaţie, al echipei de juniori din Câmpulung, Lumina, iar când ajunge la Sighet, este, fireşte, înrolat în formaţia locală, Foresta. De aici, stagiul militar avea să-l poarte la Roman, unde va fi transferat la divizionara C, Victoria (fostă divizionară B)...

Campionatul 1966/1967 este pariul lui Teaşcă, sezonul promis băcăuanilor că vor face pasul cel mare şi vor reveni în prima divizie.

Piticul începe competiţia cu sine şi speranţele localnicilor bazându-se pe un lot tânăr, din care nu lipseau Rugiubei, Comănescu, Nagel, Rednic, Kiss, Cernat, Duţan, Băluţă, Zaharia, Boroş, Dembrovschi... Aspiraţiile echipei o susţineau, însă, cei cu experienţă, care aveau în spate, deja, câţiva ani în tricourile albe cu orizontală roşie ale lui Dinamo: Ghiţă, Panait, Vătafu şi Mircea Nedelcu. Cu o contribuţie majoră în realizarea obiectivului impus de Teaşcă, Nedelcu a dovedit, încă de pe atunci, calităţi deosebite de organizare a jocului din teren, citind adversarul din primele momente ale partidei şi dirijându-şi coechipierii, în funcţie de acesta, ceea ce îi va servi ulterior, când va ajunge el însuşi un antrenor apreciat, deşi nu va antrena niciodată echipe cu ştaif. Asta l-a entuziasmat până şi pe exigentul Teaşcă: ...sprijinul pe care-l dădea jucătorilor, impulsurile, motivările şi mijloacele folosite în toate partidele m-au făcut să spun că încă nu am întâlnit un al doilea organizator în ţara noastră- avea să mărturisească Piticul în memoriile sale încredinţate tiparului. Bunul simţ şi calmul în tot ce exprima l-au urmărit toată viaţa. A preferat, în special, să fie secondat de Vasile Panait, fostul său coechipier dinamovist, alături de care a antrenat de mai multe ori.

Campionatul 1966-1967 aduce în faţa băcăuanilor rivalele tradiţionale, Chimia Suceava, Flacăra Moreni, Siderurgistul Galaţi... Ultima dintre ele e fosta divizionară A, retrogradată în sezonul anterior.

După zece etape, Dinamo Bacău e în fruntea clasamentului, cu 14 puncte (5-4-1), la 2 distanţă de Dinamo Victoria Bucureşti, Ştiinţa Bucureşti şi Siderurgistul- toate cu câte 12 puncte. Duminică, 30 octombrie, băcăuanii tocmai jucaseră derbyul regiunii, cu Ceahlăul, la Piatra Neamţ şi reuşiseră să ia un punct. Cronica partidei este semnată, în revista Fotbal, de Constantin Soare- cel care, peste numai un an, va deveni crainicul radio de casă al Bacăului, (pe vremea când emisiunea Fotbal-minut cu minut, realizată de Gh.Minoiu era cea mai iubită transmisiune radiofonică), cu titlul Cine a câştigat la Piatra Neamţ? : Dacă ne-am opri doar la aspectul scorului final al întâlnirii, evident că orice dubiu ar fi exclus. Rezultatul de egalitate (1-1), cu care s-a încheiat partida dintre echipele Ceahlăul şi Dinamo Bacău a dăruit acestora câte un punct, care poate însemna pentru fiecare dintre ele, în funcţie de pretenţiile respective, şi o pierdere, şi un câştig. Judecând însă după momentele importante ale jocului, mai aproape de adevăr se situează

Emeric DEMBROVSCHI

pag 5

prima alternativă. Ambele echipe au ratat în mai multe rânduri, situaţii bune de a înscrie, cu care ar fi putut câştiga detaşat.

Golurile au fost înscrise de A.Gheorghe (în proprie poartă) pentru Dinamo Bacău şi Meder pentru Ceahlăul. Nu ştiu ce a fost după joc în vestiarul gazdelor. În cel băcăuan, antrenorul Constantin Teaşcă îşi exprima nemulţumirea pentru faptul că Boroş s-a lăsat de prea multe ori surprins în poziţie de ofsaid, anulând în acest fel situaţii de atac câştigate cu destulă trudă, că Cernat a jucat fără personalitate, că Sdrobiş n-a deschis mai mult jocul pe aripi, că atacanţii în bloc, au ratat câteva ocazii deosebit de favorabile. Teaşcă avea dreptate. În fond se pierduse un punct care poate cântări mult în lunga luptă pentru promovarea în categoria A. Acest amănunt nu l-a împiedicat totuşi pe antrenorul băcăuan ca după cele câteva minute de săpuneală zdravănă, să-i felicite pe băieţi. Ce l-a îndemnat la un asemenea gest? Înainte de răspuns îngăduiţi-mi o mică paranteză. Suporterii celor două echipe au creat jocului de la Piatra Neamţ un autentic caracter de derbi, tensiunea nervoasă existând mai mult în cele două tribune împărţite aproape frăţeşte, decât pe terenul dintre ele. Îndemnurile la joc tare, mai puternice din zona locală, mai palide din din partea opusă, au găsit înţelegere doar în rândul fotbaliştilor de la Ceahlăul. Aceştia, fără a fi excesiv de brutali, au dat totuşi un anume dur intervenţiilor lor, cel puţin descurajator pentru adversari, dacă nu chiar enervant. Acum, cred că presupuneţi răspunsul la întrebarea de mai sus: fotbaliştii băcăuani, în atari condiţii, au dat dovadă de un exemplar spirit de disciplină. Au luptat pentru fiecare minge, ca şi adversarii lor, cu o dârzenie rară, dar spre deosebire de aceştia, ei şiau stăpânit nervii de-a lungul întregului meci, nu au protestat niciodată la deciziile arbitrului, cu toţii realizând un model de ţinută sportivă pe teren. Iată pentru care motiv, nemulţumirea antrenorului Teaşcă, cauzată de unele lipsuri ale echipei pe plan tehnico-tactic, a cedat în cele din urmă locul satisfacţiei dăruite de băieţii lui pe plan disciplinar, determinându-l să-i felicite. Gestul antrenorului, intim şi cald, a exprimat de fapt părerea unanimă a arbitrilor, a observatorului federal Mihai Stoicescu şi a celei mai mari părţi dintre spectatori. Pe terenul corectitudinii, liderul seriei I a obţinut un câştig incomparabil mai important decât punctul pierdut în joc. Într-o asemenea confruntare, acesta din urmă a fost repede dat uitării, ca un lucru mic şi neînsemnat. Ceahlăul: Argeşeanu- Olteanu, C.Ghica, A Gheorghe, Iatan- Oniga (min.74 Ovezea), BibuNegustoru, Bogdan, Meder, Mungiu. Dinamo Bacău: GhiţăKiss, Panait, Vătafu, Naumcef- Duţan, Nedelcu- Băluţă, Boroş, Sdrobiş, Cernat. Arbitru: Z. Szecsei (Tg.Mureş).

Sfârşitul turului avea să găsească echipa lui Teaşcă pe poziţia a 3-a a clasamentului, 16 puncte, la un punct distanţă de prima clasată (Chimia Suceava) şi la egalitate perfectă cu Siderurgistul: 16 puncte, 18-11 golaveraj gălăţenii, 19-12 golaveraj băcăuanii. Departajarea s-a făcut datorită victoriei directe, cu 1-0, a siderurgiştilor, în ultima partidă a turului, disputată la Galaţi. Derbyul de pe malurile Dunării a fost reflectat în cronica partidei, sub semnătura lui Gheorghe Nertea, ziaristul săptămânalului Fotbal, astfel: Numeroasele autobuze cu iniţiale BC, care staţionau în preajma stadionului Dunărea, au adus la Galaţi sute de suporteri ai dinamoviştilor băcăuani, dornici să-şi susţină echipa în ultima confruntare din turul campionatului. Meciul a început pe un vânt năpraznic, care, evident, a influenţat defăşurarea normală a partidei (mingi degajate cu forţă se întorceau ca un bumerang).

Dinamoviştii sunt avantajaţi de sorţi şi aleg terenul cu vânt din spate. Totuşi, ei încep jocul cu precauţiune, jucătorul cu numărul 7, Duţan, intercalându-se în linia mijlocaşilor. Tactica aplicată de ei dă roade: mingea pasată în toate sensurile rămâne mai mult în posesia lor şi mijlocul terenului le aparţine.

Atacanţii ajung de nenumărate ori în apropierea zonei de finalizare, dar nu reuşesc să înscrie; îndemnul de pe tuşă, cu inflexiuni baritonale ale antrenorului C.Teaşcă (Şutaţi, şutaţi din orice poziţie!) rămâne aproape fără rezultat. În min.

33 Rednic şi min.35 Rugiubei şutează peste poartă, iar în min.38, Nedelcu expediază o bombă de la 25 de metri, care scutură transversala. În această perioadă, gălăţenii încearcă câteva pătrunderi prin Neagu, Adam şi Stătescu, dar ele sunt stopate de fundaşul central Panait (cel mai bun de pe teren), sau de portarul Ghiţă, în zi foarte bună. În repriza secundă, Siderurgistul domină cu autoritate şi apărarea dinamovistă se descurcă din ce în ce mai anevoios, majoritatea mingilor fiind trimise în afara terenului de joc (raport de cornere 9-1 pentru gazde). Sirenele şi clopotele spectatorilor intră în acţiune şi

pag 6

min.64 aduce unicul gol. Neagu îl deschide în adâncime pe Bretan, fundaşul Zaharia este depăşit, o centrare precisă pe jos şi Adam reia de la 8 metri în plasă. În continuare, Siderurgistul domină cu autoritate, dar acţiunile echipei sunt lipsite de clarviziune, egoismul lui Neagu făcând să se irosească multe mingi. Dinamoviştii încearcă să treacă de mijlocul terenului, dar adversarul nr.2, vântul, stopează orice încercare a lor.

SIDERURGISTUL: Enache- Pac, Costache, Voicu, VeleaLehăduş, Adam- Bretan, Cojocaru, Neagu, Stătescu. DINAMO BACĂU: Ghiţă- Bascacov, Panait, Vătafu, Zaharia- Nedelcu, Băluţă- Duţan, Rednic, Rugiubei, Boroş. A arbitrat: Marin Niţă (Bucureşti)...

O partidă extrem de dificilă prin implicaţiile sale în configurarea luptei pentru promovare a fost cea din etapa a 18a, când băcăuanii au jucat la Galaţi, contra Oţelului, propteaua celor de la Siderurgistul. La momentul respectiv, Dinamo Bacău era liderul seriei, în timp ce gazdele deţineau lanterna roşie a campionatului. Meciul a adus şi câteva regretabile incidente în tribună, între suporterii celor două tabere, care s-au lăsat cu câteva arestări. În cronica partidei din săptămânalul de specialitate se consemnează: Duminică, la Galaţi, la meciul de categoria B dintre Oţelul s-a petrecut o serie de incidente provocate atât de jucătorii echipei gazdă, cât şi de spectatorii gălăţeni certaţi cu disciplina. Iată ce ne-a relatat observatorul federal Mişu Gheorghiu, prezent la această întâlnire. Pe tot parcursul jocului, jucătorii de la Oţelul Galaţi (antrenor: I.Unguroiu) au căutat numai picioarele adversarilor, fotbalul fiind trecut pe planul al doilea......

Lupta pentru promovare se înteţeşte în retur... În etapa a 22-a, dinamoviştii pierd la Moreni. Cronica din revista Fotbal are titlul: Mica dramă de la Moreni... Iată şi câteva pasaje din aceasta: Se consumau ultimele minute ale acestui joc, care în final atinsese un dramatism rar întâlnit şi ochii dinamoviştilor cercetau cu din ce în ce mai multă nerăbdare ceasul stadionului, ale cărui ace se învârteau, parcă, pentru ei, în sens invers.Un şut centrare a lui Baicu, intrat în echipă câteva clipe mai înainte (şi despre care un mucalit spusese că stătuse cu golul pe tuşă) este reluat cu capul în plasă de către fundaşul Dumitran (o stranie coincidenţă făcea ca la Bucureşti aproximativ la aceeaşi oră Siderurgistul Galaţi să primească unicul gol cu care, de altfel, a şi pierdut, tot de la un fundaş!). Ce a urmat acestui gol care, indiscutabil, însemna victoria este greu de imaginat. Era impresionant să vezi patru-cinci jucători dinamovişti căzuţi cu faţa la pământ şi, într-un gest de disperare, smulgându-şi părul, în vreme ce gazdele, care respectaseră cu stricteţe noţiunea de etică sportivă, apărându-şi cu ardoare şansele, nu mai conteneau cu îmbrăţişările... Dinamo Bacău: Ghiţă- Kiss, Panait, Vătafu, Naumcef- Rednic, Nedelcu, Cernat, Dembrovschi, Rugiubei, Boroş (min.82 Zaharia). În ciuda înfrângerii, băcăuanii îşi păstrează prima poziţie ăn clasament, la egalitate de puncte cu Siderurgistul- 30, dar cu un golaveraj superior (35-14, faţă de 36-27).

O înfrângere mai puţin preconizată de elevii lui Teaşcă urmează, la Bucureşti, cu Metalurgistul (0-1). În cotidianul Informaţia Bucureştilor, Petre Cristea consemna: ... tot atât de bine putea să câştige şi echipa oaspete, dar cel mai echitabil ar fi fost un rezultat de egalitate. Dinamoviştii au avut o apărare fermă peste care nu se putea trece, chiar dacă se mai juca două zile. Kiss, Vătafu, Nedelcu, dar mai ales Ghiţă, au fost de netrecut. În min.32, partida putea fi tranşată în favoarea băcăuanilor, când au scăpat în faţa porţii goale aproape toţi atacanţii dinamovişti care au lovit pe rând mingea însă fără să reuşească să înscrie golul! Opt minute mai târziu, metalurgiştii iniţiază un contraatac şi Georgescu de la 6 m trimite balonul în bară. Repriza a doua aparţine dinamoviştilor şi se părea că vor câştiga. Au iniţiat atacuri periculoase salvate cu greu de apărătorii bucureşteni. Dar la o fază anostă, care nu prevestea nimic, mingea se afla la Cernat şi acesta prost inspirat trimite acasă, însă balonul iese în corner. Se execută lovitura şi dintrun buchet masiv de jucători se desprinde Georgescu, care trimite cu capul în plasă, înscriind singurul gol al partidei. A fost o mare învălmăşeală în faţa porţii lui Ghiţă şi acesta, complet lipsit de vizibilitate, nu a putut împiedica golul. Înfrângerea ar fi putut aduce rocada în clasament între Dinamo şi Siderurgistul, numai că formaţia gălăţeană a pierdut, incredibil, partida de pe teren propriu, cu Flacăra Moreni (23!), urmând ca promovarea să fie tranşată în ultima etapă, la Bacău, în partida directă, de peste o săptămână. Şi vine marele meci, care avea să fie povestit din generaţie în

generaţie de băcăuani... Dinamo câştigă cu 5-0 şi fiesta în oraş putea începe! În cronica din Sportul popular se menţionează: ...Zi mare pentru fotbalul băcăuan, zi aşteptată de 4 ani.

Patru ani în care, sezon de sezon, s-au făcut mii de calcule... teoretice, privind această reintrare în prima categorie a ţării. Şi, iată, ziua sărbătorească a venit... fără probleme: 2 puncte avans, 9 goluri diferenţă la golaveraj şi avantajul terenului propriu. Cu toate acestea, cu două ore înaintea începerii partidei, stadionul era arhiplin- peste 18 000 de spectatorisuporterii băcăuanilor vrând să fie martorii ultimei căderi de cortină. Şi a fost frumos, pentru că echipa lui Constantin Teaşcă a înţeles să răspundă gestului suporterilor printr-u joc etalon al posibilităţilor sale. Băcăuanii au creat de-a lungul partidei numeroase faze de mare spectacol, înscriind 5 goluri, unul mai frumos ca altul. Primul gol- Comănescu, min.2, şi cel de al doilea- Rugiubei, în min.23, au constituit fundamentul moral al următoarelor acţiuni şi goluri. După 2-0, dinamoviştii şi-au plimbat adversarii prin toate colţurile ringului, atacând din orice poziţie. Îmi revin în minte cu deosebire fazele din care s-au înscris următoarele 3 goluri ale întâlnirii: Dembrovschi (min.59 şi 82) şi Nedelcu (min.67). Au fost acţiuni cu largă participare (3-4 jucători), pornite dde pe linia de fund, trecute prin sita mijlocaşilor şi încheiate cu şuturi (cu piciorul sau cu capul) în faţa cărora Silviu Iorgulescu (portarul care, peste ani, avea să apere poarta naţionalei şi, timp de un sezon, chiar a lui Sport Club Bacău-n.red.) sau Enache n-au mai avut nici o şansă... Marele vis al băcăuanilor se împlinise, făgăduinţa Piticului, la începutul celui de-al doilea mandat, ca antrenor, pe malurile Bistriţei, devenise realitate.

1967 a însemnat un an important în istoria fotbalului local.

Dinamo a promovat în Categoria A, iar concitadina Ştiinţa în C (pregătindu-se de Divizia B, unde va ajunge numai peste un sezon). Bacăul avea, din nou, duminici pline în arenă!

Teaşcă nu s-a apropiat sufleteşte de niciun oraş prin care a antrenat (Iaşi, Cluj, Piteşti, Istanbul, Galaţi, Oradea...). A fost funcţionarul perfect, a mers unde i s-a cerut de către superiori.

Un om cu şublerul şi ciocanul tot timpul în geamantan. A venit, a văzut, a făcut. De fiecare dată, măsurători exacte...

Programatic, ca un veritabil activist de partid, a clacat doar când a fost aşezat în fruntea naţionalei. Acolo, trebuia să aranjeze piesele prelucrate de alţii, ca într-un joc de domino, atent să nu se dărâme totul printr-o mutare greşită. A făcut-o printr-o selecţie greşită şi în 1962, şi în 1967. Două înfrângeri identice (0-6 cu Spania-în preliminariile europene din 1964, şi cu Ungaria- un amical de coşmar) l-au trimis definitiv pe banca suspinelor. A treia şansă de a deveni selecţioner nu i s-a mai acordat. Micul Napoleon (a doua sa poreclă) se transformase

în Şase-Şase (a treia şi ultima sa poreclă dată de tribună).

Dintr-un anumit punct de vedere, a fost cel mai important constructor de echipe al fotbalului românesc. A închis uşa la mulţi, a primenit, a luat-o de la capăt. Alţii au construit doar până la un anumit nivel, apoi s-au plictisit şi, în goana după trofee obţinute rapid (bine remunerate), au apelat, fără sfială, la ce formaseră alţii. Important a fost buzunarul patronului.

Piticul a clădit, la Bacău, o echipă care să ţină (aşa se va întâmpla, peste ani, şi când va antrena Steaua, 1974-1975) câteva sezoane. Dinamo a tot mers cu benzina Teaşcă, până pe la începutul deceniului 7, timp în care a trecut şi printr-o Cupă europeană (Cupa Oraşelor Târgurilor- bunica Europei League de astăzi), ajungând- cu majoritatea jucătorilor cu care a promovat în prima divizie, în 1967- în sferturile de finală şi aducând marele Arsenal la Bacău. Valeriu Neagu, antrenorul care i-a urmat lui Teaşcă la conducerea tehnică a echipei, a fost un beneficiar. Antrenor din 1960 (după ce îşi încheiase cariera de fotbalist la Dinamo, unde jucase alături de Nicuşor, Ene I, Călinoiu şi Suru), Neagu pregătise, până atunci, doar două echipe, Voinţa Bucureşti şi Chimia Suceava. Cu el, Dinamo Bacău va vedea Europa, dar toată lumea ştia că, în spatele scenei, fusese Teaşcă... Între timp, Piticul o apucase pe alte drumuri. La Cluj, Universitatea avea nevoie de el! Şi studenţii îşi doreau acum să joace colectiv-constructiv-ofensiv, aşa cum a cerut întotdeauna antrenorul. Când, peste câteva luni se va întoarce, la Bacău, cu formaţia ardeleană, pentru partida de campionat, toţi cei prezenţi în tribună, 8000 de suporteri locali, l-au fluierat şi huiduit, din primul până în ultimul minut. Nu uitaseră că Teaşcă plecase de la conducerea echipei, refuzând onorurile şi bucuria generală care urmaseră într-un oraş aflat în plină sărbătoare fotbalistică. Antrenorul cu şublerul a trăit atunci o adevărată dramă sufletească, iar chibiţii din tribună n-au ştiut că au contribuit decisiv pentru ca Teaşcă să şteargă un oraş de pe hartă. La Bacău, Piticul (născut la Giurgiu, în 1922, şi decedat în 1996) nu a mai ajuns niciodată după aceea... În 1966-1967, Dinamo Bacău a avut la dispoziţie următorul lot de jucători: Ghiţă, Nagel-portari, Kiss, Bascacov, V.Panait, Vătafu, Zaharia, Naumcef, Bohony, Comănescu, Cernat, Rugiubei, Nedelcu, Duţan, Băluţă, Dembrovschi, Rednic, Boroş- jucători de câmp. Antrenori: C.Teaşcă (principal) şi C.Rădulescu (secund). Aşa a rămas în cronici.

Urma un sezon (1967-1968), în care Bacăul fotbalistic va beneficia de cel mai valoros 11 din istoria sa.

Bacăul e din nou în Divizia A, iar Dembrovschi este purtat pe braţe de spectatori după partida cu Siderurgistul Galaţi (5-0)!

Leonard POPA (UZPR)

Divizia B, 1966-1967 1.DINAMO BACĂU

26 15 6 5 48-18 36

2.Siderurgistul Galaţi

26 13 6 7 38-27 32

3.Chimia Suceava

26 11 8 7 31-21 30

4.Dinamo Victoria Buc.

26 9 9 8 35-28 27

5.Politehnica Bucureşti

26 11 5 10 38-35 27

6.Flacăra Moreni

26 12 3 11 27-35 27

7.Poiana Câmpina

26 12 2 12 32-28 26

8.Metalurgistul Bucureşti 26 10 5 11 33-33 25 9.Ceahlăul P.Neamţ

26 9 7 10 34-43 25

10.Metrom Braşov

26 7 10 9 35-29 24

11.CFR Paşcani

26 8 8 10 33-39 24

12.Oltul Rm.Vâlcea

26 9 6 11 30-43 24

13.Progresul Brăila

26 8 6 12 28-35 22

14.Oţelul Galaţi

26 4 7 15 15-43 15

pag 7

REMEMBER

O victorie pentru istoria handbalului românesc Titograd, capitala Muntenegrului, duminică, 6 aprilie 1986, ora 17.00. Componentele echipei feminine de handbal Stiința Bacău se aflau la "Ora adevărului", în moderna sală "Moracia", cu sentimentul că nimeriseră în craterul unui vulcan în plină erupție. În tribune erau deja 5500 de spectatori frenetici, cu 300 peste numărul de locuri, și zgomotul pe care-l fac încontinuu este asurzitor.

Gazdele noastre sunt foarte optimiste. Președintele clubului Buducnost Titograd, zâmbitorul Tomo Dedici, ne declarase ferm, înaintea meciului: "Handbalistele noastre sunt convinse că pot recupera diferența celor șapte goluri, înregistrată la Bacău, și vor juca finala CCE. Meciul de la Bacău a fost analizat de foarte multe ori, secvență cu secvență, și fiecare jucătoare știe acum la perfecție ce are de făcut, echipa în ansamblu constituind acum un bloc extrem de puternic, extrem de motivat". Interlocutorul nostru era mai mult preocupat de intransigența cuplului de arbitri vest-germani, care atenționaseră deja că nu vor tolera deloc duritățile, chiar dacă agreează jocul în forță. "Vom câștiga meciul și vom merge mai departe, nu ne putem gândi decât la finală", ne-a spus, încă o dată, optimistul Tomo Dedici, cu mai puțin de 15 minute înaintea începerii partidei. Şi începutul meciului părea să-i dea dreptate. Studentele aruncă în luptă toate forțele. Sunt mai iuți, mai tehnice, dar ratările se țin lanț, din cauza precipitării. Adversarele, mult mai robuste, mai motivate și deosebit de agresive, mult mai agresive decât la Bacău. Foarte corecți, arbitrii vest-germani agreează jocul "bărbătesc", gazdele profită și se distanțează.

La 13 - 20, meciul pare relansat. Tribunele exaltate cer "CALI-FI-CA-REA!" Dar campioanele României își revin, sunt mai proaspete, mai lucide, tocmai atunci când șansa părea irosită. O primă "serie băcăuană" de trei goluri: venim la 16 - 20. Fetele noastre vin ca tăvălugul peste jucătoarele muntenegrence, surprinse de neașteptata revigorare a adversarelor. Trei noi "serii băcăuane" răstoarnă situația de pe teren, în favoarea oaspetelor. Reușim să ne ținem la un gol, egalăm la 30 și ... cu 31-30, într-un final mai mult decât dramatic, cufundăm în liniște tribunele! Golurile echipei noastre au fost înscrise de Mariana Tîrcă 9, Elena Nițoiu 6, Filofteia Danilof 4, Adriana Popa 4, Lidia Butnărașu 4, Laurica Lunca 3, Gina Cervenciuc-Voinea 1. Un plus mare pentru Mariana Tîrcă, Ioana Vasîlca, Laura Lunca, Elena Nițoiu, Adriana Popa și Filofteia Danilof. Vizibil obosite, dar radioase, fetele noastre sunt aplaudate, sportiv, la ieșirea din arenă. O foarte dificilă bătălie fusese câștigată eroic și, mai mult decât spectaculoasa calificare în finala Cupei Campionilor Europeni, victoria din Sala "Moracia" i-a consolidat echipei noastre statutul de MARE ECHIPA! Admirabilele jucătoare băcăuance - excelent coordonate de antrenorii Alexandru Mengoni și Costel Petrea - au văzut că se poate întoarce un 13 - 20 în fața unui adversar de mare clasă, chiar pe terenul acestuia. S-au convins că pot câștiga în orice condiții, în fața oricărui adversar.

Seara, ambele echipe sunt invitate la Motelul "Plavnica", pe malul lacului Skadar, la 20 km de Titograd. Suntem primiți foarte frumos de Miodrag- Misko Vojacic, președintele Confederației Sporturilor din Republica Muntenegru, care ne roagă să ne simțim ca între prieteni și se scuză că ... pe afișele multicolore care împodobeau pereții localului, handbalistele muntenegrence erau felicitate "pentru marea victorie și calificarea în finala C.C.E.! " Fetele noastre

pag 8

privesc și se amuză, fără să comenteze, însă. După câteva minute, intră în sală jucătoarele de la Buducnost Titograd.

Ca la un semn, băcăuancele încep să cânte o melodie iugoslavă, învățată încă din primul meci, de la Bacău, și atmosfera se înviorează brusc. Apar și cei doi arbitri vestgermani, împreună cu observatorul I.H.F. și cu oficialii de la clubul gazdă. Se toastează pentru prietenie, pentru pace.

Ni se urează succes în dubla manșă a finalei cu Spartak Kiev! Luni, 7 aprilie, ora 1,00, suntem din nou în autocar.

Obosite, dar foarte bucuroase, fetele noastre cântă în cor: "Că așa suntem noi,/Handbaliste,/Finaliste,/Mai avem un singur dor,/ CUPA CAMPIONILOR!" Ştefan OLTEANU (UZPR) Sezonul 1985-1986 a adus a 25-a ediţie a Cupei Campionilor Europeni la handbal feminin. În finală, s-au întâlnit SPARTAK KIEV (URSS) şi ŞTIINŢA BACĂU, formaţia sovietică având câştig de cauză, după două manşe aprig disputate. Iată rezultatele competiţiei: Tur 1: USM Gagny (Franţa)-Ooskmeer Amsterdam (Olanda) 19-11 (tur)- 19-26 (retur) Freidig Trondheim (Norvegia)-Fredriksberg Copenhaga (Danemarca) 15-16 şi 13-19 Tarsus Erkusport (Turcia)-Vasas Budapesta (Ungaria)Tarsus, retrasă Iber Valencia (Spania)-Ginasio Sul Almada (Portugalia) 27-8 şi 23-9 ATV Basel (Elveţia)- Brixen (Italia) 26-15 şi 20-20 Cracovia (Polonia)-Sasja Antwerp (Belgia) 28-5 şi 23-4 Iskra Partizanske (Cehoslovacia)-Bascharge (Luxemburg)- Bascharge retrasă OPTIMI Spartak Kiev (URSS)-Gagny (Franţa) 33-11 şi 33-15 Fr.Copenhaga (Danemarca)-Vorwaerts Frankfurt pe Oder (RDG) 13-23 şi 17-28 Vasas Budapesta (Ungaria)-Maccabi Ramat Gan (Israel) 35-9 şi 34-11 Hypobank Viena (Austria)-Iber Valencia (Spania) 32-13 şi 19-25 ATV Basel (Elveţia)-Cracovia (Polonia) 23-31 şi 14-27 Bayer Leverkusen (RFG)-Buducnost Titograd (Yugoslavia) 13-14 şi 17-23 CSKA Sofia (Bulgaria)-ISKRA Partizanske (Cehoslovacia) 23-19 şi 18-25 ŞTIINŢA BACĂU (ROMÂNIA)-Polisens Stockholm (Suedia) 34-18 şi 21-18 SFERTURI Spartak Kiev (URSS)-Vorwaerts Frankfurt pe Oder (RDG) 26-14 şi 23-20 Vasas Budapesta (Ungaria)-Hypobank Viena (Austria) 21-16 şi 21-21 Buducnost Titograd (Yugoslavia)-Cracovia (Polonia) 27-17 şi 26-32 Iskra Partizanske (Cehoslovacia)- ŞTIINŢA BACĂU (ROMÂNIA) 23-17 şi 22-29 SEMIFINALE Spartak Kiev (URSS)-Vasas Budapesta (Ungaria) 28-19 şi 15-18 ŞTIINŢA BACĂU (ROMÂNIA)-Buducnost Titograd (Yugoslavia) 30-23 şi 31-30 FINALĂ Spartak Kiev (URSS)-ŞTIINŢA BACĂU (ROMÂNIA) 29-23 şi 23-22

Foto stânga sus: Secvenţă din partida Ştiinţa Bacău-Iskra Partizanske desfăşurată la Bacău, cu Mariana Oacă-Târcă încercând să străpungă încă o dată apărarea cehoslovacă Foto dreapta sus: Ştiinţa Bacău, în turneu în Germania Democrată Foto jos: Şi o altă ipostază a Ştiinţei Maxima, în anii când antrenor era creatorul acesteia, Bartha Eugen

pag 9

(S)PORTRET

SOLOMON COSTEL, UN FOTBALIST MODEL

*Ajuns la 61 de ani, fostul internațional băcăuan din anii ’80 rămâne prototipul profesionistului și al jucătorului capabil să evolueze pe orice post Povestea curge limpede. Cât se poate de limpede.

Chiar dacă este învăluită în norii fumului de țigară. „Țigara este singurul meu viciu. Ar trebui să o las din motive de sănătate, dar…”. Fostul internațional băcăuan Costel Solomon lasă fraza suspendată.

Este singura defragmentare a narațiunii. În rest, povestea avansează fără opreliști, așa cum avansa odinioară, spre poarta adversă, stoperul, libero-ul sau, după caz, mijlocașul central al Sport Clubului, Costel Solomon.

Dan SION (UZPR) „Lângă stoper, libero si mijlocaș, poți să pui și vârf că nu greșești. Da, da, am jucat și vârf de atac când a fost nevoie, la solicitarea lui nea’ Angelo Niculescu”.

Pe lângă polivalența sa, Costel a impresionat prin

pag 10

seriozitate și longevitate. Nu întâmplător, a activat în fotbalul profesionist până la 39 de ani, în Israel. Iar atunci când a revenit în țară, a continuat să joace, trecându-și în cont, printre altele, și o promovare, ca antrenor-jucător al celor de la AS Negri, în Liga a III-a.

Pe atunci, Costel Solmon avea 54 de ani! Astăzi, la 60 bătuți pe muchie, unul dintre cei mai reprezentativi fotbaliști băcăuani din toate timpurile antrenează gruparea vasluiană de liga a IV-a Sporting Juniorul.

Cu care vrea să urce cât mai sus. Așa cum urca și el, cu mingea la picior.

Data și locul nașterii: 29 mai 1959, Bacău.

Stare civilă: Căsătorit cu Valentina, doi copii:o fată și un băiat. „Nu, un băiat și o fată”, precizează Costel, meticulos ca întotdeauna: „Băiatul se numește Vlad Costel, deși nu am agreat niciodată prenumele duble.

Numai că, fiind născut în mai, ca și mine, am cedat insistențelor celor din jur și l-am botezat și Costel.

Fata este Delia Elena. Normal, trebuia să fie doar Delia, dar și ea s-a născut în mai, așa că a fost musai să adăugăm și Elena”.

Principala realizare profesională: „Din fericire, nu mă pot opri doar la una. Le-aș lua în ordinea cronologică. Și încep cu faptul că am devenit internațional de juniori la doar 16 ani. Iar pe atunci nu erau mai multe selecționate de vârstă ca astăzi: Under 15, Under 16 și așa mai departe. Apoi, ar fi titlul de campion național de tineret cucerit în 1977, cu Sport Club Bacău, selecționarea în echipa națională a României și zecile de meciuri în reprezentativa olimpică a țării. Cele 387 de prezențe în Divizia A, partidele din cupele europene cu Victoria București, cu care am ajuns 1989 până în turul patru al Cupei UEFA și, ca să concluzionez, anii petrecuți în Israel, unde am realizat și o promovare istorică. Este vorba de cea reușită în 1996 cu Hapoel Tayibe, prima echipă arabă ajunsă vreodată în prima ligă israeliană. Când am promovat, ne-au dat peste tot: la CNN, BBC, Eurosport și Euronews”.

Principalul regret profesional: „Tot din fericire, nu am mari regrete. Sigur, mă mai gândesc uneori și astăzi cum ar fi fost dacă aș fi acceptat, la 21 de ani, oferta lui Dinamo. Sau ce s-ar fi întâmplat dacă nu o refuzam pe Steaua, în perioada în care conducerea clubului militar construia ceea ce avea să devină echipa câștigătoare a Cupei Campionilor Europeni, la Sevilla, în 1986. Mă mai apasă și penalty-ul ratat cu Victoria, contra Valenciei, în toamna lui ’89, în Cupa UEFA, dar cel mai și cel mai mult regret că nu mai pot juca”.

Sportivul preferat: „Franz Beckenbauer. A fost modelul meu de jucător. Eleganța, stilul de a interpreta rolul de libero, intuiția și tehnica lui m-au inspirat”.

Hobby: „Fotbalul, ce altceva?”.

Mâncarea favorită: „Nu am o mâncare preferată.

Mai mult decât atât, mănânc o singură dată pe zi și o fac exact atunci când nu este indicat: seara”.

Orașul de suflet: „Tot spre Israel aș trage, așa că spun Netanya, un oraș superb, pe malul mării”.

Actorii preferați: „Eu sunt mai de modă veche. Nu prea mă atrag roboții și chestii de genul ăsta. Am rămas la John Wayne și la western-urile de calitate”.

Muzica preferată: „Reggae. Dintotdeauna. Iar cântărețul preferat nu poate fi decât Bob Marley”.

Vacanța perfectă: „Am avut-o anul trecut, când am mers cu fiu-meu în Israel, la Ness Ziona. Poate nu întâmplător Ness Ziona înseamnă minune regească”.

Nu poate trăi fără…: „Ei, fără ce? Fără fotbal, normal. Aș putea vorbi despre fotbal zile în șir. Dacă mă întrebi, de pildă, care a fost cel mai bun jucător alături de care am jucat, îți voi răspunde imediat că Puiu Iordănescu, pe care l-am avut coechipier, la națională. Iar dacă e să mă gândesc care a fost cel mai bun adversar direct, cred că-l aleg pe Jurgen Klinsmann, contra căruia am jucat la Dortmund, întrun meci al selecționatelor olimpice. Asta, dacă mă refer la adversarii din străinătate. În țară, i-am avut în marcaj –mai ales pe vremea când îl aveam antrenor pe Traian Ionescu, adeptul marcajului om la om- și pe Dudu Georgescu, și pe Dumitrache, și pe Marcel

Răducanu, toți fotbaliști unul și unul. Așa cum au fost și Balaci, și Geolgău, și, Dumnezeu să-l odihnească, Mișa Klein. Mă opresc pentru că altfel, cu riscul de a mă repeta, aș putea discuta despre fotbal la nesfârșit”.

Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „Iau doar două: mai întâi, familia și apoi o minge”.

Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur: „Ar fi suficient una: să devin din nou tânăr, să o iau de la capăt cu cariera de fotbalist. Tânăr, dar cu mintea de acum”.

Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Cu nea’ Mitică Dragomir, care mi-a fost președinte de club la Victoria București. Doamne, cât s-a mai ținut de mine să merg la Brașov, pe vremea când era conducător acolo! L-am refuzat. Până la urmă, ne-am întâlnit la Victoria, unde, ironia soartei, eu am ajuns înaintea sa”.

O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar dori să o facă: „Nu prea am făcut nebunii. Odată, am scăpat și eu hățurile, dar nu vreau să intru în detalii pentru că nu mă caracterizează. S-a întâmplat la o acțiune a selecționatei olimpice, la care, deși convocat, am fost ținut în mod nejustificat pe margine. Am fost foarte supărat atunci și, chiar dacă am făcut o… nefăcută, nea’ Cornel Drăgușin m-a înțeles și a continuat să mă selecționeze. Acela a fost un episod izolat. Eu am fost profesionist; ce mi s-a spus, aia am executat, chiar și atunci când nu mi-a convenit”.

Capitolul bancuri: le spune sau le ascultă? „Îmi place mult să le ascult. Nu am talent la spus bancuri.

Colac peste pupăză, le și uit până a doua zi”.

Cum se vede la 70 de ani: „Să dea Dumnezeu să fiu măcar ca acum. Uite, nu simt deloc cei 60 de ani care, din mai, se vor transforma în 61. Dacă ai inima și sufletul tinere, nu-i nicio problemă. Păcat că nu au rămas și picioarele tinere; aș juca fotbal și acum!”.

pag 11

BACĂUL TURISTIC

Plimbări și drumeții prin stațiunea de la poalele Nemirei (2) Continuăm plimbarea noastră prin stațiunea SlănicMoldova și ajungem în zona izvoarelor minerale, la izvorul numit ,,Sfântul Spiridon”, care datează de la 1895 (pe partea dreaptă a drumului care coboară de la hotelul ,,Perla”, vis-avis de izvorul ,,300 de scări”) Numit și ,,Izvorul Sfânt”, acesta este un izvor cu totul special, atât din punct de vedere al compoziției fizicochimice, cât și al încărcăturii sale spirituale. Este o apă naturală, care provine 100% din natură, de aceea se poate simți o diferență clară între acest izvor și diversele tipuri de compoziție minerală ale celorlalte izvoare din stațiunea de la poalele Nemirei. Numele său a fost dat întru cinstirea serdarului Mihalachi Spiridon, descoperitorul primul izvor mineral de la Slănic-Moldova (la 20 iulie 1801), Epitropiei ,,Sfântul Spiridon” din Iași, administratorul stațiunii până la naționalizarea sa din anul 1948, și nu în ultimul rând, Sfântului Spiridon, făcător de minuni și ocrotitor al celor bolnavi. De la regretatul medic, prozator și poet slănicean, Dorel Raape, care considera acest izvor ca fiind ,,darul special al lui Dumnezeu pentru locuitorii Slănicului, ai României şi ai întregii planete”, ne-a rămas povestea acestui izvor miraculous, cu încărcătură divină: ,,Istoria şi mărturiile bătrânilor din localitate ne spun că în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când comandamentul german care lupta împotriva Rusiei comuniste îşi avea sediul la SlănicMoldova, serviciile secrete germane căutând izvoare de apă grea, au făcut analiza tuturor resurselor de apă din staţiune.

Spre regretul lor, dar spre binele omenirii nu au găsit că apa izvorului Sfântul Spiridon ar fi o apă uşoară. Apa care are o concentraţie de compuşi de deuteriu mai mare de 156 părți per million, este o apă grea, una care de regulă are un efect toxic asupra organismului. Apa Izvorului `Sf. Spiridon` are o proporţie mult mai mică de deuteriu şi tritiu, fiind o apă uşoară. Savanţii germani făcând această descoperire, au acordat o atenţie sporită staţiunii, de unde au plecat spre

pag 12

Germania cantităţi uriașe de apă uşoară produsă de acest izvor, pentru folosinţa zilnică a mai marilor comandanți militari germani, inclusiv a lui Adolf Hitler”. Folosită în cure prelungite, apa uşoară (sau ,,apa vie”) înlocuieşte apa obişnuită cu un conţinut mai mare în deuteriu, în mai toate umorile organismului, cu efecte benefice asupra stării de sănătate (umoare - lichid în care se scaldă celulele organismului, n. a.). ,,Legenda mai spune că atunci când a fost descoperit izvorul, stânca din care izvorăşte ardea ca o flacără. De la imaginea pietrei izvorâtoare de apă şi foc, la cărămida Sf. Spiridion, n-a fost decât un pas! Un pas destul de mic pentru o minte evlavioasă. Şi vă mai pot spune că izvorul a fost mult timp străjuit de icoana Sfântului Spiridon, care a fost îndepărtată de comunişti, iar un localnic de pe Valea Slănicului, martor ocular la acest eveniment, ar fi spus că cel care a dat icoana jos a paralizat pe loc. O altă minune a Sfântului Spiridon”, a mai spus medicul Dorel Raape. Iată ce afirmă și cercetătorii de la Institutul de Criogenie din Râmnicu-Vâlcea, cu privire la apele cu o concentrație mai mică de deuteriu, precum cea a Izvorului ,,Sf. Spiridon”, de la Slănic-Moldova: ,,Deuteriul este unul din izotopii hidrogenului. O serie de experimente au demonstrat că apa sărăcită în deuteriu nu are nici un efect toxic. Ea ajută la controlarea diabetului, scăzând nevoia de insulină şi nivelul glicemiei. Re­du­ce colesterolul, ajută la recupera­rea după accidente vasculare ce­re­brale, stimulează memoria şi regenerează epiderma, tratează bolile dermatologice grave, cum este psoriazisul, şi are rezultate spectaculoase în tratarea tumori­lor. Îmbunătăţeşte somnul şi di­ges­tia, combate anxietatea, stresul şi depresia, combate acneea, determină resorbţia chisturilor, adenoamelor de prostată şi creşte eficienţa medicamentelor”. (Va urma) Romulus-Dan BUSNEA (UZPR)

pag 13

TRUP ȘI SUFLET

CAIETUL ALBASTRU (XXXIX) Cunoscutul scriitor și jurnalist Cornel GALBEN ne-a pus la dispoziție acest Jurnal politic și sentimental pe care îl publicăm integral în paginile revistei noastre

1 decembrie 1987, Bacău Pot spune că am trecut de jumătate, deși terminate n-am decât 12 interviuri. Cu cele 15 pagini dactilografiate în seara asta am intrat destul de bine în a doua jumătate a celui de-al 13-lea, cel mai lung, de altfel. Mâine sper să trag și mai tare, Fil anunțândumă că la sfârșitul săptămânii vom avea de lucru.

3 decembrie 1987, Bacău Abia azi pot spune că am avut zi plină: 24 de pagini dactilografiate. Ieri, abia 13. Și totuși n-am terminat decât 15 interviuri. Încă o socoteală făcută mi-a indicat că au mai rămas vreo 80 de pagini. Foarte mult până marți, ca să nu mai vorbesc de faptul că ele vor trebui și citite!

5 decembrie 1987, Bacău M-a ajuns rău oboseala. Degetele aproape nu mai ascultă comenzile, deși ieri am dactilografiat 21 de pagini, iar azi alte 20. Mi-au mai rămas încă 5 interviuri. Bine că le-am găsit și pe cele două pierdute și nu mai risipesc vremea cu rescrierea lor. Deși mâine vreau să merg la film și luni la un spectacol, sper ca până marți la prânz să dau gata celelalte pagini.

Pentru asta am fost obligat să-mi iau concediu, din care am și cheltuit două zile.

6 decembrie 1987, Bacău E a treia seară când nu pot să adorm. Și e 23,30. Mă bucur însă că mă apropii de sfârșit. Azi am dactilografiat doar 11 pagini, însă mâine poate mă dau peste cap și termin. Am văzut filmul „Carmen“, filmat în decor spaniol. Excelent.

11 decembrie 1987, Bacău Am intrat în a doua săptămână de concediu și abia azi pot spune că am început să mă odihnesc.

Predând volumul la Editura Muzicală, după mai multe peripeții printr-un București murdar și dezolant, nu pot spune nici că am scăpat de o obsesie, nici că

pag 14

sunt bucuros nevoie mare. Mai am de alergat încă mult până să văd cartea tipărită, la această editură modalitatea de lucru fiind mai complicată. Deși am discutat și cu directorul, deși Liviu Dănceanu și-a dat toată silința să mă ajute, nu am putut elimina una dintre bariere. Volumul va trebui să meargă la biroul Secției de muzicologie, care îl va repartiza la cineva să facă un referat, apoi, în cazul că va fi aprobat, se va întoarce la editură, va fi repartizat unui redactor, prins în planul pe nu știu care an și abia pe urmă...

Principalul e însă că l-am terminat, că are unitate și că spune ceva. Făcând corectura paginilor de la cap la sfârșit, l-am citit chiar cu plăcere. Cred că are șanse și mă mai gândesc să sondez terenul și la Iași.

Cert este că trebuie să intensific ritmul și să nu mai irosesc timpul cu tot felul de nimicuri. Poate până la sfârșitul anului am să încep lucrul la celelalte proiecte, deși aș vrea totuși să merg undeva să mă odihnesc.

Oricum, în ’88 trebuie să dau gata alt manuscris, să trimit cel puțin un articol pe săptămână la reviste, sămi aduc aminte de poezie, să-mi perfecționez puțina franceză pe care o știu, să nu treacă zi fără să citesc 5-10 pagini, să mă ocup de bibliotecă, să...

12 decembrie 1987, Bacău Și ieri, și azi am citit revistele din ultimele săptămâni. A murit Noica. Mare păcat! Au murit Leonid Dimov, Nicolae Ciobanu, N. Popescu-Bogdănești.

Mihail Cruceanu, în schimb, a împlinit 100 de ani.

Ca și Cella Delavrancea. Ioan Alexandru a luat un mare premiu în Japonia. Ciosu mi-a spus că și el are un premiu japonez! Viața curge și dacă nu m-ar fi sâcâit nevasta cu tâmpeniile ei, poate aveam chef să notez, fie și fugitiv, măcar interviurile pe care le-am citit. Sunt multe și destul de interesante. Am văzut, apoi, expoziția de „Ex-libris“, am fost la deschiderea „Clubului 2001“...

15 decembrie 1987, Bacău Se duc și zilele de concediu, Duminică mi-am omorât vremea tot cu revistele, ieri am terminat de tradus întrebările pentru concursul revistei „Spoutnik“, iar azi, deși am pierdut mai mult de o jumătate de zi

cu întâlnirile cenaclului, am citit, în sfârșit, vreo 50 de pagini.

16 decembrie 1987, Bacău Ceva mai bine, deși dimineața iar am pierdut-o tot alergând de ici-colo. M-am „învârtit“ totuși de bomboane pentru pom, de 4 (patru!!!) pachete de unt, 2 de piper și 1 kg de cașcaval, „delicatețuri“ pe care nu le mai văzusem în casă de luni de zile. Ba m-am făcut și de băcănie, neavând cu ce să plătesc și rulada de pasăre, trecută pe lista salvatoare de un director binevoitor. Să ajungi însă până aici ca să poți mânca? E mai mult decât umilitor!

După-amiază am scris două felicitări și am citit 180 de pagini.

17 decembrie 1987, Bacău Am irosit și azi câteva ore, dar am reușit să pun punct volumului „Colecția de documente de la Filiala Arhivelor Statului Județul Bacău“, un tom de aproape 500 de pagini, extrem de interesant și de valoros, chiar dacă prin repetarea unor informații pare pe alocuri plicticos. Mâine ar trebui să și scriu, mai scăpând astfel de o problemă restantă.De dimineață am trecut pe la redacție, șederea prelungindu-se până după 12, datorită întâlnirii cu băieții de la „Syrinx“, care mi-au dăruit cele două discuri și au oferit colegilor o sticlă de tărie italiană. Fil a participat, dar imediat ce au plecat oaspeții, a și convocat ședința. E interzis consumul de alcool în orice instituție, măsurile drastice luate la Dolj fiind un semnal. Se pare chiar că gazetarii vor fi țapi ispășitori pentru rămânerea în urmă a „muncii ideologice“, prima victimă fiind deja înregistrată la Harghita, ziaristul fiind vinovat că nu a dat dovadă de combativitte. Va începe o vânătoare cumplită, în care poți să cazi oricând, totul depinzând de capriciile unuia sau altuia. Sper să nu mi se întâmple ceva...

22 decembrie 1987, Bacău Concediul e pe sfârșite. Au mai rămas doar 6 zile și nu văd cum aș putea să mă duc undeva și să mă odihnesc. Culmea e că trec printr-o stare depresivă, că am dureri de cap. Poate e de vină și cearta cu nevasta, poate vinovat sunt chiar eu că le pun pe toate la suflet și îmi fac tot felul de probleme. Oricum, dacă o țin tot așa, nu văd cum se va sfârși căsnicia. Țica a avut și de data aceasta noroc cu mămica, venită la Bacău pentru un tratament care m-a costat până acum aproape 700 lei, în condițiile în care n-am plătit persoana care a făcut injecțiile. Măcar de s-ar face sănătoasă! Tot luna asta va trebui să pun bani și pentru cadoul de ziua ei, deși ceilalți frați văd că nu dau niciun semn de viață.

La serviciu lucrurile se complică. Secretariatul a respins și a doua propunere de angajare a unui om în locul doamnei Ciocan, deși cel aflat pe listă era Ovidiu Bufnilă. Cele vreo 10 prezențe prin antologii și almanahuri, sutele de semnături prin presa literară se vede că nu au nicio însemnătate. Mai mult, vreo 5 dintre noi cică ar fi vizați pentru rotire, lucru confirmat și de Nancu, și de Ioan Enache, ținut la o... discuție cu Fil până după ora 16. Eu tocmai mă dusesem să

dactilografiez cronica la catalogul de documente, a cărei redactare mi-a luat mai bine de patru ore. Sunt însă mulțumit cum a ieșit și cred că am s-o trimit la „Tribuna“. În ultimele zile am citit peste 100 de pagini, am răspuns la câteva întrebări ale concursului revistei „Spoutnik“ și am audiat un interesant concert simfonic, dat de foști absolvenți ai Școlii nr. 31, care a împlinit 30 de ani de activitate.

25 decembrie 1987, Bacău 8,04. Am dat gata încă un tom de aproape 500 de pagini: „Muzica și nimbul poeziei“ de Theodor Grigoriu. Un volum ce reunește aproape tot ce a scris compozitorul în ultimii ani, dacă nu în întreaga sa carieră. Nu știu dacă mai are vreo carte, dar în aceasta se dovedește nu doar un cronicar subtil, ci și un fin eseist. Paginile sunt vii, colcăie de evenimente, deși uneori unele teme sunt doar enunțate, iar demonstrația pare de suprafață. Autorul e însă unul din cei plimbați prin lume, cunoscător al mai multor limbi de circulație. Paginile de jurnal sunt excelente, ca și interviurile acordate de-a lungul anilor. Referirile la Enescu sunt destul de dese și cred că interviul cu el ar ieși destul de interesant. Rămâne doar să văd ce întrebări găsesc și cum va decurge dialogul.

Tot azi am trimis la Cluj cronica și am pierdut vreo două ore scriind plugușorul pentru șoimii de la Grădinița „Proletarul“. Impertinența directoarei m-a înfuriat, dar până la urmă m-am gândit că mă voi mai ciocni de ea, Corneluș mai trebuind să meargă încă doi ani la cămin. Alte vreo două ore s-au scurs cu drumul la redacție, unde n-am reușit decât să răsfoiesc presa și să aflu că împuțitul de oltean iar mi-a scos materialele din pagină. E, desigur, lucrătură, răspuns la faptul că l-am înfruntat și mi-am luat concediu.

Ieri am avut o discuție cu nevasta și spiritele s-au limpezit. A trecut printr-o criză asemănătoare cu stările mele, pentru prima oară urându-mă și urând casa. E un joc periculos. Va trebui să cedez mai mult sau să înghit în mine, așa cum face mămica. Și fiindcă veni vorba, ghinionul se ține de ea în continuare. Nu-i ajungea câte injecții a făcut, acum a mai și răcit. I-am luat în cele din urmă ampicilină, faringosept și sirop de parlagină.Dar de ce scriu toate acestea? Îmi vor folosi vreodată? Habar n-am ce e jurnalul și nici nu știu la ce folosește. Adrian Marino se pare că e cel mai în temă. I-am citit, nu de mult, jurnalul din Iugoslavia, iar acum câteva „Note critice despre jurnal“. Desființează inițiativa Caietelor Critice, considerând-o „o întreprindere de amatori“. Îl laudă doar pe Ștefan Aug. Doinaș, „autorul celui mai cultivat și informat text“. Pe Eugen Simion nici nu-l amintește, deși, dacă îmi aduc bine aminte (numai am răsfoit suplimentul), a scris și el ceva, chiar interesant după unii. Tot din ultimul număr al „Tribunei“ mi-au plăcut poeziile lui Gheorghe Pârja, interviul cu Lambros Zogas și textul lui Roberto Mussapi despre M. Eliade.

Ieri am ascultat un concert-spectacol al Filarmonicii.

Nu m-a încântat peste măsură, poate și pentru că așteptam ceva mai mult de la Mircea Diaconu și Diana Lupescu. Să vedem în seara aceasta cum va ieși concertul de colinde.

pag 15

George VISCREANU

DRIBLING (X)

Fost fotbalist la Sport Club Bacău, Steaua, Dinamo, component al Naţionalei de juniori, autorul acestei cărţi autobiografice povesteşte cum a driblat regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu, ajungând să joace în campionatul Spaniei, la Rayo Vallecano, alături de legende ale fotbalului iberic ...De la televiziunea australiană, trebuia să primesc un CEC cu 5000 de dolari, aşa cum convenisem în momentul semnării contractului, la începutul filmărilor. Alexander Banks avea la el 2500 de dolari, din care mi-a plătit biletul de avion- 1600 de dolari- mi-a dat mie 500 de dolari şi a rămas cu CEC-ul de 5000 de dolari care trebuia să i-l dea realizatorul emisiunii tv la care participasem. Motivul?

Unul credibil... Băncile erau închise şi nu puteau să-mi aducă bani cash. Deci, nu puteam face nimic decât să mă mulţumesc cu suma respectivă. Îmi era însă total indiferent.

Ultimele întâmplări mă transformaseră într-o făptură mută, fără reacţii. David Galbally şi-a luat rămas bun de la mine foarte supărat pe cursul evenimentelor. Am urcat într-o maşină, flancat de doi poliţişti, care mi-au arătat pistoalele din dotare, dându-mi de înţeles că orice tentativă de fugă mi-ar fi devenit fatală. Departe de mine, însă, orice gând de felul acesta. Eram total lipsit de energie, un ins ajuns la limita puterilor fizice şi psihice. Visul meu de a rămâne şi a trăi în Australia se spulberase. Trăiam acum doar cu coşmarul deziluziei şi al gândurilor către ceea ce bănuiam că va urma la întoarcerea în ţară, imediat după coborârea din avion. M-au scos de la Poliţie pe o poartă laterală şi nu am văzut pe nimeni, chiar dacă mi se spusese că afară, în stradă, erau manifestaţii. Când am ajuns la aeroportul din Melbourne, Alexander Banks mă aştepta cu toată familia, negru de supărare. Îşi tot cerea scuze pentru cum decurseseră lucrurile. Mi-a adus valiza cu toate hainele pe care mi le cumpărase cât timp locuisem acasă la el. Înainte de a urca în avion, Poliţia mi-a dat paşaportul şi cam aceasta a fost întreaga odisee. Am urcat treptei aeronavei cu inima ruptă în mii de bucăţi, iar când mi-am văzut biletul de călătorie, pe ruta Bombay-Londra-Bucureşti, am început să plâng, până am adormit. După un timp, am fost trezit de căpitanul avionului care mi-a cerut actele şi, la prima escală, m-a condus până la un birou, unde erau 2 poliţişti. Căpitanul aeronavei le-a dat paşaportul, iar ei mi-au spus să aştept în sală şi să nu încerc să fug, întrucât asta mă va trimite direct în arest. Nici măcar nu ştiam unde mă aflu, în ce oraş ajunsesem. Chiar dacă mai văzusem uniformele poliţiştilor respectivi în Melbourne, eu eram convins că poposisem în India, la Bombay... I-am întrebat pe cei doi oameni în uniformă unde ne aflăm, în ce oraş, iar ei mi-au răspuns că suntem în Perth, Australia, dar să nu pun prea multe întrebări. Trebuia doar să stau liniştit în sala de aşteptare şi să nu încerc să fug. Asta era hazliu, în ciuda situaţiei în care mă aflam. Unde şi cum să fi fugit?! Cât timp călătorisem de la Melbourne la Perth, am primit 2 telegrame, în care eram

pag 16

sfătuit să nu mă mai întorc în România, întrucât la Londra voi fi aşteptat de şeful emigraţiei româneşti care mă va ajuta să solicit azil politic... După o oră de aşteptare, unul dintre poliţiştii care mă supravegheaseră m-a condus la avionul cu destinaţia Bombay. Am avut loc lângă hublou, sperând să mă odihnesc şi să uit de toate, dar datorită oboselii, somnul îmi sărise cu totul. Când avionul a decolat, mi-au dat lacrimile şi am început să plâng de-a binelea, aşa cum o făceam în copilărie, la Bacău, la liceu... Nici nu remarcasem că, lângă mine, se aşezase o doamnă de vreo 40-45 de ani, care începuse să mă privească tot mai des, cu o curiozitate tot mai mare. Până la urmă, întrebarea ei a venit, sperând totodată că va putea face ceva pentru mine. I-am povestit, în linii mari, ce se întâmplase cu mine, dar ea, care locuia în Perth, nici măcar nu aflase că în Australia se desfăşurase un Mondial de fotbal... Părea mai mult interesată să-mi spună că dânsa era englezoaică şi mergea în Anglia să-şi viziteze părinţii. Înainte de a ajunge la Londra, am rugat-o să vorbească cu unul dintre comisarii aeroportului şi să-i spună că solicit azil politic. Am coborât împreună în capitala Angliei, iar pe traseul către locul unde trebuia să ajungem, pentru a ridica bagajele, un bărbat care mă tot urmărise cu privirea m-a întrebat discret: Viscreanu? Crezând că e un cetăţean român, i-am răspuns afirmativ, dând aprobator din cap. Atunci el a chemat şi pe alţii, care au început să mă fotografieze şi să mă filmeze. Erau, de fapt, nişte ziarişti care aflaseră despre cazul meu şi mă aşteptau la aeroport... Între timp, doamna care mă însoţise s-a întors cu comisarul aeroportului. La câţiva ani după aceea şi după ce mă stabilisem în Spania, am citit surprins un interviu cu dânsa, în The Sun, în care vorbea despre mine şi amintea ceea ce îi cerusem în avion. Mi-am recuperat bagajul, iar comisarul m-a dus la el în birou, întrebându-mă dacă, întradevăr, vreau să cer azil politic, aşa cum i se spusese.

Conversam într-o engleză defectuoasă, aşa că, în cele din urmă, comisarul a sugerat că e mai bine să chemăm un translator, doar că acesta trebuia să vină din Scoţia şi asta mai dura câteva ore. În fine, am acceptat, dar când a sosit în jur de ora 18, am rămas dezamăgit. Nu ştia româneşte nici măcar cât ştiam eu ...englezeşte! Cu chiu, cu vai, neam făcut înţeleşi, iar la întrebarea mea cât timp va trebui să aştept pentru căpătarea azilului politic, răspunsul a fost dezarmant. Acesta putea fi aprobat şi după 30 de zile...

După plecarea traducătorului, comisarul m-a dus în sala de tranzit. Următorul avion spre Bucureşti era peste două zile... ...La ora 21, comisarul s-a întors împreună cu alte

4 persoane, despre care mi-a spus că sunt angajaţii Ambasadei României. Unul dintre oameni se numea Constantin Anghelache, cu rol de negociator. Eu nu mă simţeam deloc confortabil, ţinând cont că eram în sala de tranzit şi tocmai solicitasem azilul politic. Dar Anghelache începuse, deja, să-şi intre în rol, sfătuindu-mă calm că mai bine ar fi să mă întorc în Republica Socialistă România, că sunt aşteptat la aeroport de către părinţii mei şi nu mi se va întâmpla absolut nimic. Ca să-mi câştige încrederea, mi-a spus chiar că el este nepotul lui Constantin Anghelache, cel care înfiinţase Liceul de Fotbal din Bacău. Aveau acelaşi nume, nu am aflat niciodată dacă era adevărat sau doar un scenariu bine ticluit, mai ales că despre antrenorul băcăuan se ştia că, în trecut, avusese probleme cu Securitatea, fiind fostul profesor de schi al Regelui Mihai, reabilitat abia după 1989. Pe atunci, însă, Regele încă mai dădea interviuri la Europa liberă...

După un moment de tăcere, Constantin Anghelache şi-a reluat tirada verbală. Parcă citea dintr-o carte fără sfârşit.

Insista tot mai mult, repeta mereu aceleaşi cuvinte, parcă, era un robot: să mă întorc în România, căci totul va fi ca ÎNAINTE şi nu mi se va întâmpla nimic. Or, mie, tocmai asta nu-mi plăcea, că voi găsi aceleaşi lucruri de dinainte de a mă hotărâ să plec definitiv din ţară... Până la urmă, cred că lucra cu norma, între anumite ore, s-a ridicat brusc şi a plecat. S-a întors a doua zi, mai proaspăt, dar cu acelaşi repertor. Să merg liniştit acasă, unde totul era bine şi frumos, producţia de oţel va creşte şi anul acesta... De unde eram?- se făcu el că a uitat- a, din Bacău, sigur, acolo era combinatul chimic, realizarea Tovarăşei, mi-a explicat negociatorul fixând cu privirea neoanele sălii de aşteptare, tranzitul dintre cele două lumi... Până la urmă, Costică Anghelache a plecat, programul luase sfârşit. Nu ştiam, încă, dacă mă convinsese de ceva funcţionarul Ambasadei, dar eram epuizat, fizic şi moral. Stăteam de 3 zile în camera aceea, fără certitudini, habar-n-aveam dacă azilul politic solicitat mi se va acorda... Nu mai aveam forţa să-mi doresc nimic. L-am chemat pe comisarul aeroportului şi i-am spus că vreau să mă întorc la Bucureşti...

A doua zi, pe la ora 9.00 dimineaţa, chiar înaintea imbarcării, Costică Anghelache a venit din nou. Îşi freca mâinile de satisfacţie împlinită şi mă felicita întruna pentru decizia luată. Vorbele lui se reluau după tiparul din prima zi a întâlnirii. Cred că şi în momentul în care urcam în avion, continua să-mi strige: Viscreanu, nu uita, totul va fi ca ÎNAINTE, nu se va întâmpla nimic!"

Când mă pregăteam de îmbarcare, comisarul mi-a comunicat că, în birou la dânsul, e cineva care doreşte să mă vadă. L-am urmat, gândindu-mă că e vorba despre o altă oficialitate, dar după ce am făcut cunoştinţă am aflat că era şeful emigranţilor români din Londra. Îl aşteptasem 48 de ore, în care nu dăduse niciun semn, şi venise acum, când luasem hotărârea să mă întorc în România. Într-o românească mascată de un accent englezesc mi-a explicat că nu e bine să mă întorc în ţară şi că, de-o fi ca Anglia să nu-mi acorde azilul, aş putea încerca să plec într-o altă ţară, poate, în Canada, dar în zece minute să-i dau răspunsul. I l-am dat pe loc: mă întorceam la Bucureşti! Înainte de a ieşi din aeroport, într-un colţ, l-am zărit, din nou, pe Constantin Anghelache. Probabil, dorea să se convingă că voi urca în avion sau, cine ştie, să-mi amintească încă o dată că, ajuns acasă, nu se va întâmpla nimic. Apucasem să-mi opresc cei 500 de dolari şi, desigur, valijoara de mână, cu hainele primite în Australia. Celelalte pe care le aveam la mine, numere de telefon, însemnări, leam aruncat într-un coş. Am rupt totul în bucăţele şi odată cu ele amintirea celor mai frumoase zile din viaţa mea, perioada petrecută în Australia, până în momentul deportării.

Aeronava s-a înălţat ca o pasăre în căutarea direcţiei, a dat un ocol şi, brusc, a zbughit-o deasupra norilor. Prin hublou, încă, îl zăream pe Anghelache, îşi pusese mâinile pâlnie la gură şi acum urla din toţi rărunchii. Îl auzeam, parcă, şi mai clar, de la 15000 de metri înălţime: Viscreanu, nu uita, totul va fi ca ÎNAINTE...! Apoi, Tov. Costică a dispărut, ca

prin farmec şi nu l-am mai văzut niciodată. Adormisem...

La Bucureşti, organele de Miliţie aero-portuară m-au preluat încă de la coborârea din avion, spunându-mi să le însoţesc. Pe pistă, era parcată o maşină Dacia, care mă aştepta nervoasă, turând motorul. În Australia, când plecasem, era vară, aici, totul era îmbrăcat în culorile unei ierni geroase. Îmi era frig îngrozitor, dar bănuiam că mă aşteaptă o zi lungă şi istovitoare. Cei doi ofiţeri care mă aşteptaseră m-au dus direct la Miliţia Capitalei, într-un birou situat la etajul 6 sau 7. Acolo, controale de rutină şi, desigur, întrebări. Prima dintre acestea a fost câţi bani am asupra mea, pentru că, şi dacă nu aş spune, până la urmă, tot ar fi găsiţi. În Republica Socialistă nu se pierde şi nu se ascunde nimic. Le-am dat cei 500 de dolari, dar oamenii regimului doreau şi mai mult. O agendă cu însemnări, numere de telefon, ceva legat de tentativa mea de a rămâne în Australia... N-au găsit nimic, apucasem să arunc totul în coşul din aeroportul londonez, intuind ce va urma în România. A urmat, apoi, întâlnirea cu un locotenent-colonel care mi-a solicitat o primă declaraţie, în care să povestesc TOTUL, aşa cum a fost, după care m-a îndemnat să mă odihnesc pe o canapea şi m-a întrebat ce doresc să mănânc. Trebuie să recunosc că, spre surprinderea mea, nu m-a brutalizat nimeni, nici fizic, nici verbal. După ce m-am odihnit, acelaşi ofiţer- cu siguranţă, era de la Securitate- mi-a solicitat altă declaraţie. Am scris-o din nou, în aceiaşi termeni, fără nicio modificare. Nu ofeream nimic nou, precis, nu-mi aminteam nume, numere de telefon... Asta, desigur, nu mulţumea pe nimeni. Seara, m-au lăsat să dorm un timp, după care m-au sculat şi m-au pus, să dau, iarăşi, o declaraţie. Nimic în plus, aceleaşi lucruri povestite şi repovestite. Până la urmă, m-am enervat şi le-am spus că, de nu mă vor lăsa să plec, mă voi arunca pe geam. Cred că asta i-a speriat puţin, întrucăt, de atunci, o persoană stătea permanent în faţa geamului.

Jocul acesta psihologic avea să se repete încă o zi. Alte 2 declaraţii, în alte 24 de ore, fie că era dimineaţă sau mijlocul nopţii. În fine, în a treia zi, locotenentul şi-a schimbat tonul comunicării: ...gata, totul s-a încheiat! Ori eşti foarte inteligent, ori faci totul din instinct. Timp de 3 zile ai dat aceeaşi declaraţie, fără să modifici aproape niciun cuvânt... Mi-a spus, parcă, uşurat şi el, să mergem la un hotel, la un shop, unde trebuia să cheltuiesc toţi cei 500 de dolari pe care îi avusesem asupra mea şi îi predasem la sosirea pe Otopeni. A fost o surpriză pentru mine, întrucât îmi luasem gândul de la ei, crezându-i confiscaţi. Din banii respectivi, mi-am cumpărat un casetofon de 300 de dolari şi alte câteva mărunţişuri, după care am fost lăsat liber. Pe drum, locotenentul, chiar înainte de despărţire, mi-a spus că trebuie să merg la unitatea militară, unde începusem stagiul, eu fiind încă încorporat, or asta însemna Steaua.

Am mers la clubul din Ghencea, crezând că acolo se va limpezi totul. L-am căutat pe comandantul unităţii, dar acesta, absolut indiferent, ca şi cum nu ar fi ştiut nimic, mi-a spus că nu mai fac parte din Clubul Steaua şi că trebuie să mă întorc la Bacău, la Unitatea 01034. La despărţire, i-am cerut un singur lucru, să mă lase să-i văd, înainte de plecarea la Bacău, pe foştii colegi de la Steaua. Alături de un sergent care avea să mă însoţească peste tot, a încuviinţat.

Băieţii erau după antrenament şi serveau masa. Când m-au revăzut, toţi m-au salutat cu simpatie nesimulată, iar Puiu Iordănescu mi-a urat bine ai venit! Nu ştiau că va trebui să mă întorc la Bacău.

Am luat trenul spre oraşul de...acasă, însoţit de sergentul repartizat. În gară, nu mă aştepta nimeni şi am mers direct la unitate, care se afla peste linii. Am intrat direct în biroul comandantului, un colonel trecut de vârsta tinereţii, carecum m-a văzut- m-a şi întrebat: “Bine, tovarăşe soldat, cum ai încercat tu să rămâi într-o ţară unde sunt numai canguri?! Erau acolo ape, munţi, păduri cum sunt în ţara noastră? Ce-ai avut în cap ca să fugi acolo, aşa de departe? Ai văzut? Tot AICI este mai bine...”. (va urma)

pag 17

Fotbal/ Liga a III-a

AEROSTAR ÎȘI RESTRUCTUREAZĂ LOTUL Retrogradată în Liga a III-a la doar un an după ce reușise promovarea în eșalonul secund, Aerostar Bacău își va modifica substanțial lotul în această vară. „Nu vor rămâne mai mult de 13 jucători din cei cu care am retrogadat”, este mesajul clubului băcăuan. Aerostar se află în tratative cu mai mulți jucători, inclusiv cu fotbaliști cu un trecut în prima ligă, pentru a-și consolida un lot cu care să revină în cel mult două sezoane în Liga a II-a. „Obiectivul nostru este de a urca din nou în liga a doua, dar, de data aceasta, ne dorim ca atunci când este să facem pasul, să avem garanții sportive și financiare că ne vom putea asigura și permanența la acest nivel măcar pentru două sezoane”, a mărturisit team-managerul divizionarei C băcăuane, Gabi Voicu.

pag 18

CLASAMENTUL 1.U Craiova 10 5 4 1 13:7 54 2.Rapid Buc. 10 5 1 4 14:11 49 3.Mioveni 10 3 6 1 18:11 48 4.Calarasi 10 2 4 4 10:18 44 5.Csikszereda 10 2 4 4 9:11 42 6.ASU Timisoara 10 2 3 5 9:15 41 .....................................................

1.Farul

6 3 1 2 10:8 42 2.U Cluj

6 3 1 2 13:9 39 3.Metaloglobus 6 3 0 3 6:7 39 4.Ripensia 6 4 2 0 9:3 36 5.Comuna Recea 6 4 0 2 18:10 35 6.CSM Slatina 6 1 1 4 8:15 19 7.Pandurii

6 0 1 5 5:17 14 ...........................................

8.Petrolul

6 3 2 1 8:4 42 9.Viitorul

6 3 0 3 15:14 41 10.Gloria Buzău 6 2 3 1 9:7 35 11.Chiajna 6 3 1 2 8:6 34 13.Reşiţa

6 2 1 3 8:7 26 13.Slobozia 6 2 4 0 8:5 29 14.AEROSTAR 6 0 1 5 4:17 11

Bacăul, cu trei echipe în C *FC Dinamo Bacău se alătură concitadinelor Aerostar și CSM în Liga a III-a După ultimii patru ani în care a avut maxim o reprezentantă în Liga a III-a, Bacăul fotbalistic strange rândurile. Și-și mărește la trei contingentul echipelor care vor evolua în eșalonul trei în ediția 2021-2022.

Cea de-a treia divizionară C, după Aerostar (proaspăt retrogradată din Liga a II-a) și CSM Bacău este FC Dinamo Bacău. La doar trei ani de la înființare, dinamoviștii băcăuani fac astfel pasul către obiectivul fixat încă de la bun început: prezența în Liga a III-a. Învinsă, anul trecut, în finala campionatului de Viitorul Curița, FC Dinamo Bacău a avut un parcurs perfect în 2021: locul 1 în sezonul regulat al Ligii a IVa, cu șase victorii din șase, finală pentru titlul județean câștigată la penalty-uri împotriva Viitorului Curița și un pre-baraj adjudecat, tot după loviturile de departajare, la Odorheiu Secuiesc, în dauna Academiei de Fotbal Viitorul Cluj. Și, după atâtea încercări și piedici, soarta a zâmbit, în sfârșit, băcăuanilor. Concret, adversara lor de la barajul pentru promovarea/ menținerea în Liga a III-a, Bradu Borca a declarat forfait din motive de ordin financiar.

Prin urmare, FC Dinamo Bacău promovează fără a mai da baraj, atingându-și ținta la a treia încercare.

Sigur, dificultățile nu se opresc aici, pentru clubul condus de Remus Pozînărea urmând alte griji, și anume cele legate de alinierea bugetului la rigorile Ligii a III-a. „Dacă la finalul săptămânii am sărbătorit această minunată promovare, de acum începem să alergăm după sponsori”, a declarat președintele FC Dinamo Bacău, Remus Pozînărea, care este însă încrezător în demersul grupării sale: „ Am convingerea

că eforturile noastre vor găsi un ecou favorabil și că vom întruni toate condițiile financiare și sportive pentru a face față provocării numite liga a treia”.

8 -este numărul de victorii (din tot atâtea partide) pe care FC Dinamo Bacău le-a obținut anul acesta în drumul către C: 6-0 și 3-0 cu Zorile Faraoani, 8-1 și 5-0 cu ACS Gauss Bacău, 2-1 și 2-0 cu Viitorul Curița (toate în sezonul regulat al Ligii a IV-a), 5-3, la penaltyuri (1-1 în timpul regulamentar) cu Viitorul Curița în finala campionatului județean, 4-3, la penalty-uri (2-2 în timpul regulamentar) cu Academia de Fotbal Viitorul Cluj în pre-barajul pentru LIga a III-a.

26 -de fotbaliști a avut în lot FC Dinamo Bacău în actualul sezon: Adrian Iosub și Dragoș Petracheportari; Ionuț Albu, Gabriel Boghian, Bogdan Brăescu, Bogdan Bucur, Alexandru Cadar, Codrin Fodor, Ionuț Furtună, Alin Juncu, Mădălin Luncanu, Bogdan Lupu, Marius Măghinici, Sergiu Matei Țurcanu, Ștefan Neagu, Ionuț Panainte, Răzvan Păduraru, Cătălin Pașcu, George Patriche, Sebi Pavel, Robert Pușcașu, Ionuț Senteș, Ionuț Tofan, Florin Trăistaru, Cosmin Țapu, Cosmin Zarzu- jucători de câmp.

Pagini realizate de Dan SION (UZPR)

pag 19

Volei feminin/ Junioare

Mădălina AIROAIE (CSȘ Bacău):

„AR FI SUPERB SĂ-MI ÎNCHEI JUNIORATUL CU O ALTĂ MEDALIE” Un tricou galben, de campioană, o medalie de aur, prinsă cu un șnur tricolor și un zâmbet larg, așa, cum îl poți avea doar la 12 ani. Imaginea bucuriei de atunci capătă tușe nostalgice azi, când bați spre 19 ani și te pregătești să pui punct junioratului. Când au trecut, oare, șase ani? Și când au trecut too-ooți anii de când ai intrat, pentru prima oară în sală, pentru a te apuca de volei? Chiar, Mădă, când au trecut? Mădălina Airoaie zâmbește. Nu e zâmbetul larg din mai 2015, când sărbătorea, cu CSȘ Bacău, titlul de campioană națională la mini-volei, dar în surâsul de azi încap toate. Și anii care au trecut, și titlul din 2015, și cooptarea, alături de colega și prietena Iulia Matanie în echipa mare a Științei, și meciurile în A1, și debutul în cupele europene (ba chiar într-o semifinală de Cupă CEV) și, last but not least, calificarea cu CSȘ Bacău, la turneul final al Diviziei Junioare ce va avea loc săptămâna viitoare.

-Mădă, având în vedere că anul acesta vei încheia perioada de juniorat, este clar că turneul final de săptămâna viitoare este ultimul la care participi. Mai știi și al câtelea este sau le-ai pierdut numărul?

-Marile bucurii nu le poți uita niciodată. Iar fiecare calificare din cele șase – pentru că totalul lor este șase – a fost o bucurie deosebită pentru mine.

Dintre cele șase bucurii, care a fost însă cea mai mare?

-Prima, cea în care am câștigat titlul de campioană națională la mini-volei. S-a dovedit ceva cu totul și cu totul special, o experiență unică. Îmi amintesc că a fost un amalgam de emoții: era primul titlul cucerit de voleiul juvenil băcăuan după o pauză de 25 de ani, jucam acasă, iar în finala cu Lugojul am revenit de la 0-2 la 3-2. Ce putea fi mai frumos?

-De la prima calificare, soldată cu titlul din 2015 la aceasta din urmă, obținută weekend-ul trecut, tot acasă,

în urma turneului semifinal. Spune-mi, te rog, emoțiile au fost la fel de mari?

-Emoții e puțin spus. Concret, noi ne-am antrenat în această formulă de echipă doar două săptămâni. Fiind timpul într-atât de scurt, temerile erau mari, iar stresul s-a simțit. Din fericire, am reușit să arătăm ca o echipă care poate să ajungă la turneul final.

-Chiar, cum ați reușit să vă armonizați, mai ales că în echipă sunt multe jucătoare mult mai mici ca vârstă?

Cum le-ai simțit pe colegele tale?

-Foarte motivate și foarte conștiincioase. Am simțit că vor să demonstreze că merită șansa care le-a fost oferită, de a juca la un nivel superior de vârstă și, mai mult, de a face față cu succes. Asta a contat foarte mult.

-Având în vedere media de vârstă scăzută a echipei voastre, este natural să ne gândim că, la turneul final, CSȘ Bacău nu figurează printre favorite. Totuși…

-Totuși, speranța moare ultima. Știm că e greu, anticipăm că vom întâlni echipe cu un plus de experiență și suntem conștiente că avem șanse reduse, mai ales că timpul rămas până la turneul final e unul scurt, dar vom face totul pentru a răsturna calculele. Noi ne dorim foarte mult! Personal, ar fi superb să-mi închei junioratul cu o altă medalie.

-Cui ai dedica-o?

-Tuturor celor care m-au susținut și nu sunt puțini: lista e lungă. Cert că aici intră cu siguranță toți antrenorii mei – domnul Florin Grapă, domnul Dumitru Matanie, domnul Traian Șnel – celor care au crezut în mine și, în mod necondiționat, părinților mei.

-Hai să vorbim puțin și despre sezonul avut cu Știința.

Un sezon atipic, bazat doar pe turnee, condiționat de pandemie și încheiat cu un loc neobișnuit pentru echipa băcăuană: 8.

-Pentru mine a fost o experiență foarte importantă.

Am jucat, am fost conectată la tot ce înseamnă Divizia A1 chiar și când nu am intrat pe teren și am încercat să învăț cât mai mult. Cu turneele nu a fost o problemă deoarece la juniori evoluăm doar în regim de turnee. Cât privește pandemia, chiar dacă sună ciudat, să știți că mi-a oferit un ajutor important.

Spun asta în sensul că, venind după două accidentări foarte apăsătoare – ruptura ligamentelor încrucișate la ambii genunchi – am putut să mă recuperez ca la carte în pandemie. Totul fiind blocat, nu a fost nevoie să grăbesc lucrurile.

Altfel, probabil că aș fi forțat pentru a ține pasul cu colegele mele, iar în cazul unor astfel de accidentări, graba strică treaba. Mulțumesc lui Dumnezeu că sunt sănătoasă și nu simt niciun fel de disconfort la genunchi.

-Pe final de interviu, hai să ne imaginăm că suntem în mai 2022.

Cum ți-ar plăcea să prezinți anul care a trecut?

-Mi-ar plăcea să spun că a fost un an în care am jucat cu regularitate la Știința, că nu am avut probleme de sănătate și că, dacă întorc capul, îmi amintesc cu mare plăcere de ultimul turneu final din cariera mea de junioară.

Dan SION (UZPR)

pag 20

pag 21

HANDBAL (M), LIGA ZIMBRILOR

SEZON DEZAMĂGITOR PENTRU HANDBALIȘTII DE LA CSM BACĂU

Echipa de handbal masculin CSM Bacău a încheiat pe 11 mai un campionat atipic, disputat exclusiv sub formă de turnee și fără spectatori. Iar în cazul echipei băcăuane și fără antrenor principal timp de 11 etape. Desigur că locul 11 pentru o echipă ce are în lot interii naționalei Serbiei, portarul naționalei Belarusului plus alți jucători valoroși și experimentați, este o mare dezamăgire. Iar ”scuza” cu cele patru meciuri pierdute ”la masa verde” din cauza infectărilor cu Covid-19 nu prea ține.

De ce ? Fiindcă CSM Focșani a pierdut tot patru meciuri în aceleași condiții și a încheiat pe locul 5.

FĂRĂ ANTRENOR, PE LOC RETROGRADABIL ”Nebunia” a început în iulie 2020, atunci când antrenorul Adrian Petrea, care mai avea un an de contract, a fost lăsat să plece la Baia Mare, fără să existe o variantă de înlocuire certă. Mai rău, s-a mai lansat în spațiul public și numele lui Sandu Iacob ca potențial viitor antrenor principal, lucru care i-a deranjat pe conducătorii clubului Steaua București, fiindcă fostul jucător al Științei se afla sub contract cu gruparea militară. În consecință, deși a solicitat rezilierea contractului pe cale amiabilă, Sandu Iacob a fost nevoit să se plimbe pe la comisiile federale și să aștepte verdictul final al Comisiei de Apel a Federației Române de Handbal, care a venit abia în noiembrie. Steaua a acceptat rezilierea amiabilă abia pe 2 decembrie, când Sandu Iacob a și semnat cu CSM Bacău.

Din păcate, toată această brambureală de la nivelul băncii tehnice a influențat negativ nu doar atmosfera din cadrul lotului, ci mai ales rezultatele. Astfel, după 11 etape, CSM Bacău avea o singură victorie și zece înfrângeri și se afla pe antepenultimul loc în clasamentul Ligii Zimbrilor. Ironia sorții a făcut ca echipa băcăuană să piardă cele 3 puncte, după ce singura echipă învinsă de aceasta, Dunărea Călărași, s-a retras din campionat. Nota bene: în perioada în care nu se știa când și cum se va rezolva situația lui Sandu Iacob, clubul băcăuan a fost refuzat de mai mulți antrenori cărora li s-a propus preluarea echipei.

CU ANTRENOR, PE LOC DE BARAJ, SALVAȚI DE GOLAVERAJ Sandu Iacob a debutat oficial cu o victorie pe banca tehnică a CSM-ului din Bacău în etapa a XII-a, pe 4 decembrie 2020, atunci când gruparea băcăuană a învins-o dramatic pe CSM

Echipa de junioare 2 a CSŞ Bacău

pag 22

Focșani cu 27-26, cu un gol decisiv înscris în ultimul minut de ”veteranul” Rareș Păunică. Vrâncenii aveau să se revanșeze cu vârf și îndesat în retur, când au câștigat cu 30-19.

Instalarea lui Sandu Iacob ca antrenor principal a avut în mod evident efecte benefice, echipa reușind patru victorii consecutive, una dintre ele cu CSM București, echipă de Top 4. Și chiar dacă bilanțul noului antrenor este clar unul pozitiv (10 victorii, 2 remize și 6 înfrângeri), CSM Bacău n-a putut evita barajul de menținere/promovare în Liga Zimbrilor.

Principalul motiv a fost constituit de evoluțiile oscilante din finalul campionatului, în care s-au pierdut meciuri considerate accesibile, cum au fost cele cu CSM Vaslui și CSU Suceava, dar s-a câștigat categoric partida cu vicecampioana Potaissa Turda. Trebuie amintită aici și absența coordonatorului Bahdan Serhel în cea de-a doua parte a sezonului, handbalistul din Belarus fiind poate cel mai în formă jucător al echipei în prima jumătate a campionatului.

Conform așteptărilor, CSM Bacău s-a salvat în urma barajului, după cea le-a învins pe CSU Pitești și U Cluj, însă a pierdut pentru a treia oară în fața celor de la CSU Suceava,15-20, meci decis de erorile numeroase pro-Suceava ale arbitrilor Mihai Pîrvu și Mihai Potîrniche. De remarcat faptul că U Cluj o învinsese pe CSU Suceava, astfel că s-a întocmit un clasament în 3, în care CSM Bacău a avut cel mai bun golaveraj. În ceea ce privește, însă, bilanțul general, sezonul poate fi considerat unul ratat, cel puțin deocamdată. Handbaliștii pregătiți de Sandu Iacob mai au o ocazie să-și demonstreze adevărata valoare, în Cupa României, acolo unde au un culoar favorabil pentru accederea în Final 4. Despre evoluția CSM-ului în Cupa României, în numărul următor al revistei.

NOUĂ DEBUTURI ÎN PRIMA LIGĂ ÎN SEZONUL 2020/2021 În campionatul recent încheiat, CSM Bacău a utilizat 27 de jucători, din care 9 au evoluat pentru prima dată pe prima scenă a handbalului masculin românesc. Toți cei 9 provin de la echipa de juniori, fiind formați la CSM și CSS Bacău de antrenorii Gabriel Armanu și Marius Căpușă.

Portari: Viachaslau SALDATSENKA (4 goluri), Răducu TAMAȘ, Richard FREIWALD (1 gol), Vlăduț RUSU (2 goluri), Andrei COZMA (DEBUTANT).

Costin ALEXANDRESCU (UZPR)

Echipa de junioare 3 a CSŞ Bacău

HANDBAL/ Junioare

BACĂUL ARE TREI ECHIPE DE JUNIOARE CALIFICATE LA TURNEELE FINALE! Dacă, la nivel de seniori, handbalul feminin băcăuan este în moarte clinică, la nivel de junioare se întrevăd speranțe pentru crearea unei noi echipe care să calce pe urmele Științei de aur. Nu mai puțin de trei echipe băcăuane vor evolua în cadrul turneelor finale din această vară, performanță rarisimă în peisajul sporturilor de echipă. Din păcate, la băieți, oameni care n-au nicio legătură cu fenomenul handbalistic au lăsat să plece în țară o întreagă echipă națională de dragul unor vendete personale, astfel că Bacăul nu va avea reprezentantă la turneele finale de juniori. Răspunde cineva pentru distrugerea piramidei la nivelul băieților ?

Revenind la fete, în campionatul rezervat handbalistelor junioare III, echipa CSS Bacău (antrenori Georgiana Vîntu și Marius Căpușă) a izbutit să se califice la turneul final, care va avea loc în prima săptămână a lunii iunie. În faza grupelor geografice, tinerele handbaliste băcăuance au reușit victorii pe linie, în dublele confruntări cu CSO Buhuși, LPS Suceava și LPS Iași. A urmat turneul Grupei Valoare 1, unde CSS Bacău a terminat pe locul al doilea, după ACS Lucian Bute Galați, calificată, de asemenea, la turneul final, unde vor mai evolua CSS 6 București, CSM București, CSM Corona Brașov, HC Junior BB Buzău, CSM Târgu Jiu și CSM Slatina.

REZULTATE TURNEU GRUPA VALOARE – Galați, 12-16 mai 2021 CSS BACĂU – DUNĂREA BRĂILA 40-23 (9-5, 16-9, 15-9) Bacău: Dediu, Iordănescu – M. Măgirescu 8, Pintilescu 7, Săndulache 6, Petrișor 5, Solonțanu 4, Mihai 4, Cancel 3, Grigoraș 2, Georgescu 1, Bordeianu.

CSS BACĂU – CSO BUHUȘI 39-24 (11-8, 15-9, 13-7) Bacău: Dediu, Iordănescu – Petrișor 11, Pintilescu 10, Mihai 6, Săndulache 4, Măgirescu 3, Georgescu 3, Cancel 2, Ariton, Condurache, Solonțanu, Buculei.

Buhuși: Laslău, Frunză – Poiană 8, Stan 7, Sârbu 5, Oteliță 3, Saucă 1, Farcaș, Fântânariu, Turcu, Țuca, Țuglea, Bîzgan.

Antrenor: Mirela Popa.

ACS LUCIAN BUTE GALAȚI – CSS BACĂU 23-22 (5-9, 11-8, 7-5) Bacău: Dediu, Tite, Iordănescu – Mihai 6, Pintilescu 4, Cancel 3, Petrișor 2, M. Măgirescu 2, Bordeianu 2, Georgescu 1, Buculei 1, Grigoraș 1, C. Măgirescu, Solonțanu, Săndulachi, Condurache.

CSS BACĂU – CSM GALAȚI 31-22 (9-5, 12-12, 10-5) Bacău: Dediu – Pintilescu 13, Petrișor 10, Săndulache 5, Mihai 3, Bordeianu, Solonțanu, C. Măgirescu, Georgescu, M. Măgirescu, Cancel. Antrenori: Georgiana Vîntu, Marius Căpușă.

CSS 1 CONSTANȚA – CSS BACĂU 40-34 (15-13, 14-14, 11-7) Bacău: Tite – Ariton 10, Grigoraș 8, Solonțanu 6, Mihai 4,

Bordeianu 2, C. Măgirescu 1, Buculei 1, Condurache 1, M. Măgirescu 1.

La junioare II, echipa CSM Bacău se anunță ca una din pretendentele la medalii, având un parcurs fără greșeală în primele faze ale campionatului. Tinerele handbaliste băcăuane formate la CSS Bacău de Costel Oprea și preluate la CSM de Costică Petrea și Adi Brezan au câștigat toate cele 14 partide disputate în cadrul seriei geografice și Grupei Valoare 1.

Marea surpriză la junioare II a venit de la CSS Bacău, cu jucătoare aflate în primul an la această categorie de vârstă. Echipa formată de Georgiana Vîntu și pregătită împreună cu directorul clubului, Marius Căpușă, a izbutit o calificare spectaculoasă la turneul final, decisă în ultimul joc din Grupa Valoare 1, când băcăuancele au învins-o pe CSM Ploiești.

REZULTATE GRUPA VALOARE – RETUR, Ploiești, 21-23 mai 2021 CSS BACĂU - HC ACTIV CSO PLOPENI 24-22 (10-8, 1414) Bacău: Dediu, Iordănescu - Rău 9, Ungureanu 6, Apostu 5, Pozînărea 2, Frăsinel 1, Olariu 2, Ciosu, Solonțanu, Botezatu, Hriban, Munteanu, Dinu, Măgirescu.

CSM BACĂU - LPS BUZĂU 35-16 (15-9, 20-7) Bacău: Sofron, Bontaș, Pintilie - Hermeziu 10, Dany Bârsan 9, Scutaru 4, Daria Bârsan 4, Grădinaru 2, Păduraru 2, Huțuțui 1, Banu 1, Tăbăcaru 1, Vrîncianu 1, Anchidin.

CSS BACĂU - LPS BUZĂU 27-25 (16-13, 11-12) Arbitri: Viorel Radu / Ionuț Vișan Bacău: Dediu, Bordeianu - Rău 9, Ungureanu 8, Olariu 5, Pozînărea 2, Frăsinel 2, Grigoraș 1, Botezatu, Apostu, Dinu, Măgirescu.

CSM BACĂU - CSM PLOIEȘTI 34-15 (15-9, 19-6) Arbitri: Alexandru Constantin / Laszlo Gal. Bacău: Sofron, Bontaș, Pintilie - Dany Bârsan 8, Păduraru 6, Anchidin 5, Scutaru 3, Hermeziu 3, Grădinaru 2, Tăbăcaru 2, Daria Bârsan 2, Vrîncianu 2, Huțuțui 1, Banu.

CSM PLOIEȘTI – CSS BACĂU 24-25 (12-13, 12-12) Bacău: Dediu, Bordeianu – Frăsinel 7, Apostu 6, Rău 5, Ungureanu 4, Dinu 2, Pozînărea 1, Măgirescu, Olariu.

HC ACTIV CSO PLOPENI – CSM BACĂU 18-27 (8-14, 10-13) Bacău: Sofron, Bontaș, Pintilie – Dany Bârsan 7, Grădinaru 3, Hermeziu 3, Huțuțui 3, Tăbăcaru 3, Anchidin 3, Scutaru 2, Vrîncianu 2, Păduraru 1, Banu, Daria Bârsan.

Pagini realizate de Costin ALEXANDRESCU (UZPR)

pag 23

ATLETISM, Campionatul Național de Alergare pe Şosea

Medalie de aur pentru Elena Adelina PANAET

Elena Adelina Panaet a izbutit o nouă performanță remarcabilă, la 4 aprilie.

Sportiva legitimată la CS Știința Bacău şi antrenată de Cristina Alexe, a terminat pe primul loc proba de 10 km a Campionatului Național de Alergare pe Şosea, întrecere ce a avut loc la Timișoara. De 32 de minute și 44 de secunde a avut nevoie Panaet pentru a cuceri medalia de aur.

1. Panaet, Elena Adelina, 1993, CS Ştiinţa Bacău, 32:44.41 2. Dragomir, Liliana Maria, 1990, CSU Arad, 34:20.59 3. Bălţoi, Adela Paulina, 1992, ACS Sportul Feroviar, 35:01.77.

Competiția a fost dedicată seniorilor, tineretului (U23) și juniorilor 1 (U20).

Victor Eugen MIHAI (UZPR)

ELENA ADELINA PANAET Probe: 3.000 m obstacole și 5.000 m Data nașterii: 05.06.1993 Club: CS Știința Bacău Antrenoare: Cristina Alexe Medalii cucerite în 2020: – medalie de aur la 3.000 m obstacole la CN seniori, de la Cluj Napoca; – medalie de aur la 5.000 m la CN seniori, de la Cluj Napoca; S.B. 3.000 m obstacole: 9:54.60; P.B. 3.000 m obstacole: 9:52.14; S.B. 5.000 m: 16:07.66; P.B. 5.000 m: 16:07.66.

REZULTATE CONCURSURI NAŢIONALE Campionatul Național 50Km Marş 21.03.2021- Dudince/ SLOVACIA M 50Km 1 Cocioran Marius Iulian 83 CSM Reşiţa, CSU Reşiţa 03:59:26:00 2 Rădoi Pavel Remus 98 CSU Reşiţa, CSM Reşiţa 04:18:30:00 PUNCTE TOTAL NATIONAL/ Primii 10 Club 1 CSM Oneşti 519.755 2 CSA Steaua Buc. 346.25 3 CSM Bucuresti 210.875 4 CSM Craiova 205.88 5 CS Rapid Bucuresti 200.625 6 CSS C.Istrati Câmpina 144.75 7 CSU Resita 142.125 8 CS Dinamo Buc. 141.125 9 CSM Suceava 134.625 10 SCM Bacău 128.375 Campionatul Naţional de Alergare Montană Scurtă Seniori U20-Etapa 1, 11.04.2021-Câmpulung Moldovenesc F-U20-6 KM 1.Bordeanu, Noemi 2003 CS Ceahlaul Pt.Neamt, Lps Piatra Neamţ 26:14.43

pag 24

2.Ticaleac, Stefania Nicoleta 2005 LPS Botosani 26:30.99 3.Catrinar, Bianca Gabriela 2002 CSM Rarăul Cl. Moldovenesc 27:30.36 4.Chivoiu, Andreea Cerasela 2002 LPS Tg. Jiu, CS Pandurii Tg. Jiu 27:34.41 5.Obrejan, Silvia Teodora 2003 CSS Medias 27:42.90 6.Vainer, Bianca Maria 2004 LPS Botosani 28:04.95 7.Chiriac, Ancuta Alexandra 2003 LPS Botosani, CSS Botosani 28:18.62 8. Gătej, Georgiana 2002 CSM Raraul Cl. Moldovenesc 29:24.58 9. Bărăiţaru, Maria Elena 2005 CS Pandurii Tg.Jiu 30:01.01 10.Mihailă, Elena Roxana 2004 SCM Bacău 32:52.45 M-U20-6 KM 1.Gut Dumitru Florin 2004 CSM Bistrita 21:42.63 2 Popa, Marius Valentin 2002 CSS Sighisoara, SCM Gloria Buzău 22:13.18 3 Pop, Petru Iulian 2002 CSM Dorna 22:22.94 4 Ihnatiuc, Andrei 2003 CSS Rădauti, CSM Dorna Vatra Dornei 22:30.06 5 Vrabie, Laurentiu Dumitrel 2004 CSS Barlad, CSM Bistrita 22:53.41 6 Iluca, Valentin-Sorin 2003 CSM Dorna 23:02.72 7 Anton, Andrei 2004 CSS Bârlad, CSM Bistriţa 23:04.13

8 Hojda Bogdan Vasile 2004 CSM Bistrita 23:35.05 9 Marica, Teodor Alexandru 2002 ACS Athletic Club Bistrita, CS Gloria 20 23:37.88 10 Boldor, Bogdan Andrei 2003 ACS Şcoala Alergării CSSA, Baia Mare 24:20.95 19 Nuţu, Adrian Constantin 2003 SCM Bacău 26:32.43 F-Senioare -12 KM 1.Florea, Monica Madalina 1993 CSM Sighişoara 46:26.46 2.Dragomir, Liliana Maria 1990 CSU Arad 46:28.96 3.Mutter, Ingrid 1992 CSM Cluj Napoca 46:46.34 M-12 KM 1.Mitrică, Leonard-Albert 1995 CSA Steaua Buc. 41:21.89 2.Palici, Viorel Andrei 1989 CSA Steaua Buc. 41:40.09 3.Moşoiu, Cristian-Marian 1987 CSA Steaua Buc. 41:53.41 14.Pădureanu Bogdan Dumitru 1992 SCM Bacău 47:28.36 Au participat 64 de atleţi,din care 21 feminin şi 43 masculin reprezentând 24 de cluburi Campionatului Naţional 10Km Seniori, U23 şi U 20 04.04.2021- TIMIŞOARA Feminin 10Km 1. Panaet, Elena Adelina, 1993 CS Ştiinţa Bacău 32:44.41 2. Dragomir, Liliana Maria, 1990 CSU Arad 34:20.59 3. Bălţoi, Adela Paulina, 1992 ACS Sportul Feroviar 35:01.77 4. Florea, Monica Madalina, 1993 CSM Sighişoara 35:16.27 5. 1T Zaro, Anita Claudia, 1999 CSU Poli Timisoara 36:12.17 6. Puia, Ionela Ecaterina, 1991 CSM Craiova 36:45.73 7. Eremia, Alina Dumitrita, 1998 CS Pandurii Tg Jiu, CSM Târgu Jiu 37:41.56 8. Rodean, Ana Veronica, 1984 CS Unirea Alba Iulia, CSU Reşiţa 37:52.20 9. Balan, Cristina Daniela, 1998 CSM Craiova 38:00.79 10. Zbîrnea, Natalia, 1990 CSU Stiinta Bucuresti 38:30.43 Masculin 10Km 1. Corneschi, Ilie Alexandru, 1991 CSM Craiova 30:22.59 2. Gavril, Stefan Iulius, 1989 CSM Cluj Napoca 30:29.96 3. 1T Herman, Peter Daniel, 1999 SCM Gloria Buzău 30:36.65 4. Chis, Laviniu Madalin, 1997 CSM Oradea, CSU Oradea 31:19.79 5. 2T Sevciuc, Tudor, 1999 CSM Cluj-Napoca, CSU Cluj-Napoc 31:25.41 6. Surlea, Gheorghe Constantin, 1989 CSM Craiova 31:25.99 7. Miklos, Rares Imre, 1998 CSM Sighisoara 31:34.81 8. Necula, Robert-Georgian, 1990 CSM Craiova 31:46.39 9. Buşcă, Marius Marian, 1979 CSM Craiova 31:54.58 10. 3T. 1J Stefu, Lucian Mihaita, 2002 LPS I.B Soter Buzau, SCM Gloria Bz 32:08.88 12. Slăvoiu, Alexandru, 1998 CS Stiinţa Bacău 32:21.52 14. Popa, George Cosmin, 1996 CS Stiinţa Bacău 33:04.27 20. Amarandei, Alexandru, 1998 CS Stiinţa Bacău 33:26.86 30. Ţurlea, Alexandru Florin, 1999 CS Stiinţa Bacău 34:25.16 ECHIPE SENIORI MASCULIN 1 CSM Cluj Napoca 1 A.N Rezultat Gavril, Stefan Iulius 89 0:30:29 Sevciuc Tudor 99 0:31:25 Kanizsay Laszlo Levente 96 0:32:19 Damian, Bogdan 88 TOTAL 1:34:13 2 CSM Craiova 2 A.N Rezultat Surlea, Gheorghe Constantin 89 0:31:25 Busca, Marius Marian 79 0:31:54 Firulovic Denis 97 0:33:28 TOTAL 1:36:47 3 CSM Craiova 1 A.N Rezultat Corneschi Ilie Alexandru 91 0:30:22 Necula, Robert-Georgian 90 0:31:46 Coman, Nicolae Marian 96 0:35:37 Craciunescu, Florin 84 TOTAL 1:37:45 4 1T SCM Gloria Buzau 1 A.N Rezultat Herman, Peter Daniel 99 0:30:36 Tocila, Catalin Florin 99 0:33:29 Popa, Nicolae Raul 01 0:34:06 TOTAL 1:38:11 5 2T 1J SCM Gloria Buzau 2 (Stefu, Lucian Mihaita 02 0:32:08 Melniciuc Iulian 02 0:32:48 Popa, Marius Valentin 02 0:33:41 Stefu, Alexandru Gabriel 02 TOTAL 1:38:37) 6 CS Ştiinţa Bacău (Slavoiu, Alexandru 98 0:32:21 Popa, George Cosmin 96 0:33:04 Amarandei, Alexandru 98 0:33:26 Ţurlea, Alexandru Florin 99 1:38:51 TOTAL 1:38:51) 7 CSU Oradea A.N Rezultat Chis, Laviniu Madalin 97 0:31:19 Hercut, Stefan Eduard 97 0:34:12 Tăut, Cristian 96 0:34:27 Hutanu, Alexandru Mihai 99 TOTAL 1:39:58 8 CSU Stiinta Bucuresti A.N Rezultat Stoica, Silviu 88 0:33:09 Camenscic, Alexei 88 0:33:16 Panait, Ionut Cristian 83 0:34:43 Codreanu, Manole 86 TOTAL 1:41:08 Concurs Naţional de Aruncări Seniori,U23,U20,U18 24.04.2021-Bucuresti

2 Andone, Maria Alexandra 03 LPS Iasi,CA Roman 12.02m 3 Manole, Mădălina 03 CSS Tulcea,CS Farul Constanţa 11.66m Feminin Greutate 3 kg 1 Ciobanu, Bianca Elena 05 LPS Roman,CA Roman 13.57m 2 Macarescu, Ilinca Maria 06 CS Dinamo Buc. 11.29m 3 Radu, Ioana Andreea 04 CSS 1 Pajura Buc.,CSM Oneşti 9.68m Feminin Disc 1kg-U18 1 Vişan, Ana Maria 06 CS Dinamo Buc. 38.18m 2 Chiţu, Daria Maria 06 CSS Dinamo Bucuresti,CSM Oneşti 36.23m 3 Ghineţ, Ioana-Elena 04 CSM Oneşti 34.95m 4 Pădure, Lara Ioana 07 CSM Oneşti 30.55m Feminin Disc 1 kg -S,T,U20 1 Lungu, Andreea Iuliana 02 CSS C.Istrati Câmpina 49.30m 2 Ţigănaşu, Ioana Diana 00 CS Ceahlaul Pt.Neamţ 48.83m 3 Baltazar-Hall, Alexandra 03 CS Dinamo Buc. 43.27m Feminin Ciocan 4 kg 1 Ghelber, Bianca Florentina 90 SCM Bacău,CSA Steaua 71.31m 2 Stanciu, Ana Adela 00 CSM Oneşti 64.94m 3 Pantea, Corina Elena 03 LPS Roman,CA Roman 55.91m Feminin Ciocan 3 kg 1 Iacob, Alexandra-Maria 06 CSS Dinamo Bucuresti,CSM Oneşti 55.80m 2 Ciobanu, Bianca Elena 05 LPS Roman,CA Roman 51.31m 3 Szabo, Bianca Florentina 06 CSS Dinamo Bucuresti,CSM Oneşti 45.42m 4 Milea, Karina Vali 07 CSS Dinamo Bucuresti,CSM Oneşti 42.27m Feminin Suliţă 0.600 kg 1 Plăvan, Ioana Valentina 98 SCM Gloria Buzău 51.01m 2 Paruba, Alisia Adela 03 SCM Bacău 46.10m 3 Oana, Eliza Raluca 90 CSM Bucuresti 44.20m Feminin Suliţă 0.500 kg 1 Oriaku, Vannessa Valentina 05 CSS Gloria Arad,CSU Arad 45.61m 2 Radu, Ioana Andreea 04 CSS 1 Pajura Buc.,CSM Oneşti 14.92m 3 Filippelli, Soraya 05 CSS Dinamo Bucuresti 12.47m Masculin Greutate 7.260 kg 1 Toader, Andrei Rareş 97 CS Dinamo Buc. 20.74m 2 Musteaţă, Marius Constantin 97 CSA Steaua Buc. 18.95m 3 Bîră, Marius 01 CSU Simona Halep,CS Dinamo 15.97m Masculin Greutate 5 kg 1 Costache, Ciprian Nicolae 04 CSS C.Istrati Campina 14.49m 2 Bugheanu, Mario Antoniu 06 CS Dinamo Buc. 13.97m 3 Devittor, Vlad-Paul 04 CSS Dinamo Bucuresti 10.21m Masculin Disc 1.750 kg 1 Vasile, Ion Marius 02 CSS C.Istrati Campina 52.07m 2 Ionescu, Matei Alexandru 03 CS Dinamo Buc. 47.06m 3 Ioşca, Mădălin Cristian 03 CSS Dinamo Bucuresti,CSM Oneşti 34.29m Masculin Disc 1.5 kg 1 Motorca, Mihai Damian 06 CSS Gloria Arad,CSM Arad 49.61m 2 Banu, Carol-Nicolaie 04 CSS C.Istrati Câmpina 43.90m 3 Costache, Ciprian Nicolae 04 CSS C.Istrati Câmpina 42.58m Masculin Disc 2 kg 1 Firfirică, Alin Alexandru 95 CSA Steaua Buc. 65.43m 2 Mura, Stefan 97 CSU Suceava 56.28m 3 Zanfir, Constantin 00 CSM Pitesti,CS Dinamo Buc. 48.91m Masculin Ciocan 6 kg 1 Melinte, Mario 02 CS Viitorul Vaslui 47.52m 2 Leu, Cosmin 02 CSS Dinamo Bucuresti,CSM Oneşti 44.22m Masculin Ciocan 5 kg 1 Conduraru, Rares Casian 04 CS Viitorul Vaslui 63.30m 2 Stavăr, Daniel 05 CS Viitorul Vaslui 55.70m 3 Chelaru, Alexandru Viorel 05 CS Viitorul Vaslui 54.27m

Feminin Greutate 4 kg 1 Apachiţe, Andreea 93 CS Botoşani 14.08m

pag 25

ATLETISM

Campionatul Național de Alergare Montană Masters *Simona Sladaru recompensată de FRACAM pentru rezultatele de la Europene

Simona Sladaru și Martin Benchea-Joca s-au remarcat și în cadrul Campionatului Național de Alergare Montană destinată categoriei Masters, ce a avut loc la Vărbilău, județul Prahova, în data de 17 aprilie. Sportiva legitimată la CSM Bacău, participantă în premieră la o cursă de alergare montană, a terminat pe locul al treilea la categoria Feminin +40, la proba de 8 km. În timpul premierii, Federația Română de Atletism – Comisia Atleților Master a acordat alergătoarei pregătită de Cristina Alexe o diplomă de excelență pentru performanțele izbutite la Campionatul European Masters Probe de Sosea, Madeira, Portugalia, 29-31 octombrie 2020: – Locul 1\ Campioană Europeană cu echipa României, semimaraton, categoria +F35ani (alături de colegele Mirela Albu și Ionela Alexandru) – Locul 1\Campioană Europeană cu echipa României, ștafetă 3x2Km, categoria F+35ani (împreună cu Mirela

pag 26

Albu și Ionela Alexandru) – Locul 3\ Medalie de bronz individual, 10.000m, categoria F+40ani – Locul 3\Medalie de bronz cu echipa României, 10.000m, categoria F+40ani (împreună Angelica Dămoc și Gloria Bolchiș) – Locul 4 individual, semimaraton, categoria F+40ani – Locul 8 Open feminin, semimaraton, categoria F+40ani.

Martin Benchea (CSM Bacău) a cucerit la aceste Naționale, la rândul său, medalia de bronz, la categoria Masculin +65.

În fotografie: Ionela Alexandru (stânga), Simona Sladaru, Mirela Albu, Gloria Bolchiş Pagini realizate de Victor Eugen MIHAI (UZPR)

TIR CU ARCUL, Cupa Casei Regale

BĂCĂUANII S-AU ÎNTORS DE LA PREDEAL CU 8 MEDALII În perioada 14- 16 mai, la Predeal, a avut loc Cupa Casei Regale, competiție organizată de Federația de Tir cu Arcul pe stadionul de fotbal din localitate. La această întrecere, delegația băcăuană a cucerit 8 medalii, dintre care 3 de aur, trei de argint și două de bronz. Sportivii CSM Bacău au urcat de 6 ori pe podium (3 locuri I, 2 locuri II, 1 loc III), în timp ce arcașii legitimați la Saga Bacău au obținut o medalie de argint și una de bronz. De notat este că CSM Bacău a ocupat, datorită numeroaselor rezultate, locul al treilea în ierarhia pe cluburi. La festivitatea de premiere a participat Alteța sa Regală Principesa Sofia, ce a oferit trofeele câștigătorilor. Înaltul Patronaj al Alteței Sale Regale Principele Radu este acordat Federației Române de Tir cu Arcul începând cu anul 2011.

Performanțele arcașilor băcăuani: Locul 1 – Teodor Vlad, individual CJM (CSM Bacău) Locul 1 – Trăistaru Ana, individual CJW (CSM Bacău) Locul 1 – Trăistaru Ana, Vlad Teodor, echipe mixte CJ (CSM Bacău) Locul 2 – Katz Rigoudi Andrew, individual CJM (CSM Bacău) Locul 2 – Creangă Alexandra, individual CJW (CSM Bacău) Locul 2 – Tuduriu Cristina, individual CSW (Saga Bacău) Locul 3 – Tuduriu Teodora, individual CJW (Saga Bacău) Locul 3 – Vizante Călin, individual CJM (CSM Bacău) Victor Eugen MIHAI (UZPR)

pag 27

STATISTICĂ SPORTIVĂ FOTBAL FEMININ, LIGA 1

1.U Olimpia Cluj 11 11 0 0 56-6 33 2.Fortuna Becicherecu Mic11 8 1 2 44-13 25 3.Piroş Security Arad 11 7 2 2 36-13 23 4.Vasas Femina Odorhei 11 7 2 2 31-11 23 5.Heniu Prundu Bârgăului 11 6 2 3 43-13 20 6.Univ. Galaţi 11 5 3 3 19-24 18 7. Carmen Bucureşti 11 5 0 6 18-29 15 8.Femin Baia Mare 11 4 1 6 19-31 13 9.Univ. Alexandria 11 3 1 7 24-35 10 10.Banat Girls 11 2 0 9 11-37 6 11.Fair Play Joc Cinstit 11 2 0 9 10-62 6 12.Selena Constanţa 11 0 0 11 3-40 0 Play-Off 1.U Cluj 9 8 1 0 32- 6 58 2.Heniu Prundu Bârgăului 9 6 1 2 18-18 39 3.Piroş Security Arad 9 5 1 3 16-17 39 4.Fortuna Becicherecu Mic9 3 1 5 14-13 35 5.Vasas Femina Odorhei 9 2 1 6 10-15 30 6.Univ. Galaţi 9 0 1 8 3-24 19 Play Out 1.Univ.Alexandria 9 6 2 1 39-16 30 2.Fair Play Joc Cinstit 9 7 1 1 34-16 28 3.Feminin Baia Mare 9 3 1 5 10-14 23 4.Banat Girls 9 5 1 3 27-16 22 5.Carmen Bucuresti 9 0 1 8 9-44 16 6.Selena Constanta 9 2 2 5 13-26 8

Liga a II-a, Grupa 3 1.Dream Team

9 8 1 0 30-11 25

2.United Bihor

9 6 0 3 20-13 18

3.CSM Tg.Mureş

9 4 2 3 23-10 14

4.Poli Timişoara

9 4 1 4 21-13 13

5.AC Onix 2010

9 2 0 7 10-28 6

6.MĂGURA BACĂU

9 1 0 8 9-38 3

Liga a 2-a

1.U Craiova 10 5 4 1 13: 7 54 2.Rapid Buc. 10 5 1 4 14:11 49 3.Mioveni 10 3 6 1 18:11 48 4.Calarasi 10 2 4 4 10:18 44 5.Csikszereda 10 2 4 4 9:11 42 6.ASU Timisoara 10 2 3 5 9:15 41 .....................................................

1.Farul 6 3 1 2 10: 8 42 2.U Cluj 6 3 1 2 13: 9 39 3.Metaloglobus 6 3 0 3 6: 7 39 4.Ripensia 6 4 2 0 9: 3 36 5.Comuna Recea 6 4 0 2 18:10 35 6.CSM Slatina 6 1 1 4 8:15 19 7.Pandurii 6 0 1 5 5:17 14 ...........................................

8.Petrolul 6 3 2 1 8: 4 42 9.Viitorul 6 3 0 3 15:14 41 10.Gloria Buzău 6 2 3 1 9: 7 35 11.Chiajna 6 3 1 2 8: 6 34 12.Slobozia 6 2 4 0 8: 5 29 13.Reşiţa 6 2 1 3 8: 7 26 14.AEROSTAR 6 0 1 5 4:17 11

pag 28

FOTBAL MASCULIN, LIGA NAŢIONALĂ

Sezonul regulat 1.FCSB 30 20 5 5 57-22 65 2.CFR Cluj 30 19 7 4 42-15 64 3.Univ.Craiova 30 16 10 4 33-14 58 4.Sepsi Sf.Gheorghe 30 10 15 5 43-31 45 5.Academica Clinceni 30 10 14 6 30-26 44 6.AFC Botoşani 30 11 9 10 39-36 42 7.FC Argeş 30 10 10 10 33-41 40 8.Chindia Târgovişte 30 10 9 11 24-26 39 9.Astra Giurgiu 30 9 11 10 38-39 38 10.UTA Arad 30 9 10 11 26-36 37 11.Gaz Metan Mediaş 30 9 6 15 33-41 33 12.Voluntari SA 30 8 8 14 32-40 32 13.Viitorul Constanţa 30 6 13 11 36-37 31 14.Dinamo Bucureşti 30 7 6 17 26-41 27 15.Hermannstadt Sibiu 30 5 11 14 28-40 26 16.Politehnica Iaşi 30 7 4 19 29-64 25 Play Off 1.CFR Cluj 10 7 1 2 15- 5 54 2.FCSB 10 3 3 4 13-14 45 3.Univ.Craiova 10 3 3 4 9-11 41 4.Sepsi Sf.Gheorghe 10 5 2 3 11- 8 40 5.Academica Clinceni 10 3 2 5 10-15 33 6.AFC Botoşani 10 3 1 6 13-18 31 Play Out 1.Chindia Târgovişte 9 4 4 1 7- 3 36 2.Gaz Metan Mediaş 9 4 3 2 15-10 32 3.Viitorul Constanţa 9 5 1 3 9- 4 32 4.UTA Arad 9 4 1 4 7 -9 32 5.Dinamo Bucureşti 9 5 2 2 11- 8 31 6.FC Argeş 9 3 2 4 10- 7 31 7.Voluntari SA 9 3 3 3 6- 7 28 8.Hermannstadt Sibiu 9 4 1 4 6- 9 26 9.Astra Giurgiu 9 1 2 6 6-12 24 10.Politehnica Iaşi 9 2 1 6 7-15 20 Liga 3

Seria 1 1.Bucovina Rădăuţi 2.Foresta Suceava 3.Ceahlăul P.Neamţ 4.Ştiinţa Miroslava 5.Huşana Huşi 6.Dante Botoşani 7.Şomuz Fălticeni 8.Sporting Vaslui 9.Bradu Borca 10.CSM Paşcani

18 12 3 3 36-15 39 18 11 3 4 31-10 36 18 11 1 6 30-19 34 18 10 3 5 41-20 33 18 9 2 7 24-19 29 18 8 2 8 26-27 26 18 7 4 7 23-21 25 18 6 2 10 21-28 20 18 2 3 13 12-41 9 18 1 3 14 7-51 6

Seria 2 1.Oţelul Galaţi 2.Dacia Unirea Brăila 3.CSM Focşani 4.CSM Rm.Sărat 5.Viitorul Ianca 6.Sporting Lieşti 7.CSM Bacău 8.Valea Mărului 9.CS Făurei 10.Sportul Chişcani

18 13 2 3 54-13 41 18 12 2 4 56-19 38 18 10 6 2 41-19 36 18 10 3 5 29-23 33 18 8 5 5 40-25 29 18 8 3 7 31-27 27 18 5 4 9 16-29 19 18 4 1 13 12-33 13 18 2 4 12 16-50 8 18 2 2 14 9-66 8

Seria 3 1.CS Afumaţi 2.Mostiştea Ulmu 3.Axiopolis 4.Viitorul 2 Constanţa 5.Popeşti-Leordeni 6.Agricola Borcea 7.Înainte Modelu 8.Gloria Albeşti 9.Recolta Gh.Doja 10.ACSM Olteniţa

18 14 3 1 44-10 45 18 12 5 1 37-10 41 18 8 5 5 46-33 29 18 8 5 5 41-28 29 18 8 5 5 27-20 29 18 7 2 9 37-39 23 18 6 1 11 31-33 19 18 6 1 11 27-39 19 18 3 5 10 15-43 14 18 1 2 15 23-73 5

Seria 5 1.Corona Braşov 2.SR Mun.Braşov 3.CS Blejoi 4.Astra 2 5.Sepsi OSK 2 6.CSO Plopeni 7.Olimpic Râşnov 8.Tg.Secuiesc 9.Odorheiul Secuiesc 10.Kids Tâmpa

18 14 4 0 41-11 46 18 7 7 4 36-26 28 18 8 3 7 30-33 27 18 7 3 8 29-26 24 18 7 3 8 30-28 24 18 7 3 8 26-24 24 18 7 3 8 26-26 24 18 7 3 8 23-34 24 18 6 5 7 26-23 23 18 3 0 15 12-48 9

Seria 7 1.Viitorul Şelimbăr 2.Măgura Cisnădie 3.Viitorul Dăeşti 4.Gaz Metan 2 5.CSM Deva 6.Tg.Cărbuneşti 7.Flacăra Horezu 8.Jiul Petroşani 9.Hermannstadt Sibiu 2 10.Minerul Costeşti

18 6 2 0 43- 8 50 18 10 3 5 29-19 33 18 8 3 7 35-32 27 18 7 5 6 33-24 26 18 7 5 6 27-23 26 18 7 5 6 29-31 26 18 5 5 8 39-36 20 18 4 7 7 18-29 19 18 4 3 11 23-39 15 18 1 4 13 16-51 7

Seria 9 1.CSO Cugir 2.Unirea Dej 3.Avântul Reghin 4.Sticla Arieşul Turda 5.Unirea Ungheni 6.CS Hunedoara 7.Unirea 1924 8.Sănătatea Cluj 9.Ocna Mureş 10.Industria Galda

18 13 2 3 36-15 41 18 13 2 3 42-22 41 18 9 4 5 36-25 31 18 7 5 6 32-25 26 18 7 3 8 24-29 24 18 6 5 7 19-21 23 18 6 5 7 26-30 23 18 5 6 7 29-36 21 18 5 1 12 24-39 16 18 1 3 14 12-38 6

Seria 4 1.Steaua 2.FCSB 2 3.Progr.Spartac 4.Metalul Buzău 5.CS Tunari 6.FC Voluntari 2 7.Dinamo 2 8.Rapid 2 9.Concordia 2 10.CS Baloteşti

18 15 3 0 48- 8 48 18 12 3 3 42-20 39 18 12 1 5 39-18 37 18 7 6 5 27-24 27 18 7 5 6 16-12 26 18 7 4 7 24-25 25 18 7 3 8 34-34 24 18 5 2 11 21-30 17 18 2 4 12 16-45 10 18 0 1 17 8-59 1

Baraj promovare Liga 2 Etapa 1 CS Afumaţi-FCSB 0-1/ 4-1 Măgura Cisnădie-Şoimii Lipova 2-1/ 1-1 Crişul Chişineu-Viitorul Şelimbăr 0-2/ 2-2 Bucovina Rădăuţi-Dacia Brăila 2-0/ 0-4 Oţelul Galaţi- Foresta Suceava 3-0/ 0-0 SCM Zalău-CSO Cugir 3-0/ 2-0 Minaur Baia Mare-Unirea Dej 0-0/ 1-3 SR Mun.Braşov- Vediţa Coloneşti 0-1/ 1-1 Moştiştea Ulmu-Steaua 0-2/ 0-2 Corona Braşov-ACSO Filiaşi 1-0/ 4-0 Etapa 2 (tur) Oţelul Galaţi-Dacia Unirea Brăila 1-1 Steaua-Afumaţi 2-0 Vediţa Coloneşti-Corona Braşov 1-2 Măgura Cisnădie-Viitorul Şelimbăr 0-2 Unirea Dej-SCM Zalău 0-0 Seria 6 1.Vediţa Coloneşti 2.ACSO Filiaşi 3.Sporting Roşiori 4.CSM Alexandria 5.Unirea Bascov 6.FC Pucioasa 7.Flacăra Moreni 8.Petrolul Potcoava 9.U Craiova 2 10.Academica 2

18 11 4 3 36-16 37 18 11 2 5 35-17 35 18 9 4 5 27-20 31 18 8 6 4 31-17 30 18 9 3 6 33-25 30 18 7 7 4 26-21 28 18 5 7 6 25-31 22 18 4 6 8 19-33 18 18 2 3 13 28-40 9 18 2 2 14 15-55 8

Seria 8 1.Şoimii Lipova 2.Crişul Chişineu 3.CSC Dumbrăviţa 4.Progresul Pecica 5.Ghiroda şi Giarm.

6.ACS Poli 7.Avântul Periam 8.Lunca-Teuz 9.Progresul Ezeriş 10.Becicherecu Mic

18 12 5 1 37-12 41 18 10 6 2 41-17 36 18 10 1 7 35-16 31 18 9 3 6 29-17 30 18 8 4 6 27-23 28 18 8 2 8 23-20 26 18 6 6 6 22-28 24 18 6 3 9 20-32 21 18 4 3 11 17-32 15 18 0 1 17 11-65 1

Seria 10 1.Minaur Baia Mare 2.SCM Zalău 3.Unu FC Gloria 4.CAO Oradea 5.CSC Sânmartin 6.Şimleu Silvaniei 7.Someşul Dej 8.CSM Satu Mare 9.Progresul Şomcuţa 10.Luceafărul

18 11 4 3 41-22 37 18 11 3 4 38-22 36 18 8 5 5 28-27 29 18 8 3 7 30-22 27 18 7 5 6 28-27 26 18 7 5 6 27-34 26 18 8 1 9 32-27 25 18 5 4 9 26-33 19 18 5 4 9 28-39 19 18 2 2 14 15-40 8

Liga 4 Judeţul Bacău 1.Dinamo Bacău 2.Viitorul Curiţa 3.Zorile Faraoani 4.Gauss Bacău

6 18p 6 12p 6 6p 6 0p

pag 29

PAGINA LUI VEM

pag 30

DINTRE SUTE DE CATARGE...

Anca Tănase

A început să practice canotajul la 16 ani, devenind campioană națională și medaliată la numeroase regate internaționale. A debutat în activitatea competițională internațională la regata Roudnice (Cehoslovacia), unde s-a clasat pe locul I cu echipajul de 8+1.

Performanțele obținute la Campionatele Mondiale: medalie de aur în 1989 la Bled la 8+1; medalia de bronz în 1994 la Indianopolis în aceeași probă; medalie de argint la 8+1 și un loc VI la 2 rame în 1995 la Tampere; cel de-al doilea titlu de campioană mondială la 8+1 și o medalie de argint la 4 rame în 1997 la Aiguebelette (Franța).

Componentă a echipajului de 8+1 la JO din 1996 de la Atlanta, își aduce contribuția la căștigarea medaliei de aur și a titlului de campioană olimpică.

Constanța Burcică Pipotă Debutează în activitatea competițională internațională la vârsta de 15 ani, la regata de la Pancearevo (Bulgaria), obținând medalia de aur la schif simplu. Participă la 5 ediții ale Jocurilor Olimpice, cucerind 5 medalii - 3 de aur la dublu vâsle categorie ușoară în 1996, 2000 și 2004; o medalie de argint la 4 vâsle în 1992, la Barcelona și o medalia de bronz la 8+1 în 2008, la Beijing. La Campionatele Mondiale rezultatele au fost, de asemenea, impresionante: 5 medalii de aur: în 1990 (Lake Barrington) la 8+1; în 1993 (Racice) la 8+1; în 1994 (Indianapolis) și 1996 (Glasgow) la schif simplu categorie ușoară și în 1999 (St. Catharines) la dublu vâsle și două medalii de bronz: în 1991 (Viena) la 4 vâsle și 2003 (Milano) la 2 vâsle categorie ușoară. În 1996 a fost declarată cea mai bună canotoare din România. A primit titlul de Maestră Emerită a Sportului.

pag 31

pag 32