SPORTUL BACAUAN Nr.114

pag 1

DIN ACTIVITATEA UZPR, FILIALA “MARIUS MIRCU” BACĂU

PROŞTII, MAI PERICULOŞI DECÂT INFRACTORII!?! *Vă propun să meditaţi cât de periculoși pot fi proștii. Poți să lupți cu ei?...

Italianul Carlo Cipolla, istoric și economist, a argumentat, pe baza unor studii riguroase, derulate în timp şi în medii sociale şi profesionale diferite, natura prostiei. Anii lungi de cercetări l-au ajutat să formuleze cinci legi universale, funcționabile în orice societate.

Concluziile sale atestă faptul că prostia în sine e cu mult mai periculoasă decât ne-am obișnuit noi să credem. Vă las să apreciaţi şi Dumneavoastră dacă orice asemănare cu persoane din lumea noastră, românească, este ori nu pur întâmplătoare. Prima lege a prostiei - Omul subestimează numărul idioților care-l înconjoară.

Sună ca o banalitate și un snobism șters, dar viața ne dovedește contrariul. Oricât de mult nu ați aprecia pe cineva, vă veți ciocni de următoarea situație: omul care arăta deștept și rational se adeverește a fi un idot nemaiîntâlnit. Proștii apar întotdeauna în cele mai nepotrivite locuri și la cel mai nepotrivit moment, ca să dea toate planurile peste cap. A doua lege a prostiei - Probabilitatea ca un om să fie prost nu depinde de alte calități ale sale. Ani de observări și experimente l-au adus pe Carlo Cipolla la concluzia că oamenii nu sunt deopotrivă: unii sunt proști, alții nu, și acestă calitate este de la natură și nu depinde de factorii culturali. Omul este prost așa cum este roșcat sau are grupa I de sânge. Așa s-a născut - după voința Celui de Sus, dacă vreți. Educația nu are nimic în comun cu probabilitatea de a avea un anumit număr de proști în societate. Acest lucru a fost dovedit de nenumărate experimente în universități, pe cinci categorii: studenți, lucrători de birou, personal de serviciu, personal din administrație și profesori. ,,Când am analizat grupul personalului slab calificat, numărul proștilor s-a dovedit a fi mai mare, ceea ce mă și așteptam (Prima lege) și dădeam vina pe condiția socială, sărăcie, izolare, educație insuficientă. Dar, mergând mai departe pe scara socială, același raport l-am văzut printre lucrătorii cu muncă de birou și studenți”, spune Cipolla. Și mai impresionant a fost să constate aceleași cifre și printre profesori – nu contează că au fost ,,testaţi” profesori din provincie sau din universități: același procentaj dintre profesori s-au dovedit a fi proști. A fost atât de uimit de rezultate, încât a hotărât să facă experimentul și pe elita intelectuală, a laureaților premiilor Nobel. Rezultatul a confirmat super-puterea naturii: același număr de laureați au fost proști. Ideea pe care o lansează legea a doua este greu de acceptat, dar numeroasele experimente confirmă că Cipolla are dreptate. Feministele susțin legea a doua, pentru că aceasta spune că proaste printre femei sunt tot atâtea cât și printre bărbați. Locuitorii țărilor din lumea a treia se consolează cu faptul că țările dezvoltate nu sunt chiar atât de dezvoltate. Concluziile legii a doua sperie: vă veți integra în înalta societate britanică sau vă veți muta în Polinezia, împrietenindu-vă cu vânătorii de capete locali; vă veți închide în mănăstire sau vă veți petrece restul vieții în cazinouri, în societatea unor femei decăzute – oriunde veți fi nevoit să vă ciocniți de același număr de idioți, care (Prima lege) vă va depăși așteptările. Legea a treia a prostiei - Prostul este acea persoană ale cărei acțiuni duc la pierderi pentru alți oameni sau grupuri de oameni și nu aduc beneficii actantului sau chiar se transformă în evenimente negative pentru el. Legea a treia presupune că toți oamenii se împart în 4 grupuri: naivi, deștepți (D), infractori (I) și proști (P). Iată şi posibile exemplificări. Dacă Vasile acționează în așa fel încât suportă pierderi, dar îi aduce beneficii lui Petru, atunci el face parte din categoria naivilor (Zona N). Dacă Vasile face ceva ce îi aduce beneficii și lui, și lui Petru este deștept, pentru că a

pag 2

acționat deștept (Zona D). Dacă acțiunile lui Vasile îi aduc beneficii numai lui insusi, iar Petru are de suferit de pe urma lor, atunci Vasile este infractor. Și, în final, dacă Vasile se află în Zona P, sunt pierderi de ambele părți. Nu e greu de imaginat amploarea daunelor pe care le pot provoca proștii nimerind la conducere și având autoritate politică și socială. Dar trebuie de specificat ce anume îl face pe un prost periculos. Oamenii proști sunt periculoși pentru că oamenii raționali cu greu pot deduce logic un comportament irațional.

Un om deștept poate să înțeleagă logica infractorului, pentru că infractorul este rațional – el pur și simplu vrea să primească cît mai mult câștig, cu toate că nu e suficient de deștept ca să câștige singur. Infractorul este previzibil, de aceea poți face sistem de apărare. Să prognozezi acțiunile unui prost nu poți; el îți va face rău fără vreun motiv, fără scop, fără plan, în cel mai neașteptat loc, în cel mai nepotrivit moment. Nu avem tehnici de a anticipa atacul lui. Într-o confruntare cu un prost, cel deștept se lasă pe mâna prostului, o ființă întâmplătoare, cu reguli neînțelese de deștepti.

Atacul prostului, de obicei, te ia prin surprindere. Chiar și atunci când atacul este evident, ți-e greu să te aperi de el, pentru că nu are o structură rațională. Despre asta a scris Schiller: “Împotriva prostiei, chiar și zeii sunt neputincioși.” A patra lege a prostiei Deștepții subestimează mereu potențialul distructiv al proștilor. Să fii deștept și să uiți că ai de-a face cu un prost, în orice moment al zilei, în orice loc și în orice circumstanțe înseamnă să comiți o eroare care te va costa foarte scump. Naivii din zona N nu pot recunoaște de obicei pericolul proștilor din zona P, ceea ce nu e de mirare. E de mirare faptul că proștii sunt subestimați și de deștepți, și de infractori. În prezența unui prost, ei se relaxează și se bucură de superioritatea lor intelectuală, în loc să se concentreze și să ducă pierderile la minimum atunci când prostul va trăzni ceva.

Un stereotip răspândit – că prostul își dăunează doar lui însuși. ,,Nu, concluzionează categoric Cipolla. ,,Nu trebuie să confunzi proștii cu naivii neajutorați. Niciodată nu faceți alianță cu proștii, imaginându-vă că-i puteți folosi pentru propriile beneficii - dacă veți face așa, pesemne că nu înțelegeți natura prostiei. În acest fel, le oferiți proștilor un câmp pe care pot să facă tot ce vor și să aducă daune mari”. A cincea legea a prostiei - Prostul e cel mai periculos tip de personalitate. Prostul e mai periculos decât infractorul.

Rezultatele acțiunilor unui infractor perfect – o simplă trecere a bunurilor materiale de la un om la altul. Societății nu-i e nici mai cald, nici mai frig de la asta. Dacă toți membrii acestei societăți ar fi fost infractori ideali, ea ar fi putrezit încet, dar nu ar fi fost o catastrofă. Întreg sistemul ar fi fost redus la transferul de bogăție în favoarea celor care acționează de dragul acesteia și, luând în considerare că toți ar fi fost infractori, sistemul s-ar fi bucurat de stabilitate. Acest lucru poate fi ușor observat la țările unde conducerea este coruptă, iar cetățenii mereu încalcă legile. Atunci când în scenă intră proștii, tabloul se schimbă. Ei aduc pagube, fără a avea beneficii. Bogăția este distrusă, societatea trăiește în sărăcie. Istoria ne arată că, în orice perioadă, țara progresează atunci când la conducere sunt suficient de mulți oameni deștepți, care să rețină proștii activi și să nu le permită să distrugă ceea ce au creat deștepții. Într-o țară în regres, proștii sunt la fel de mulți, dar la conducere observăm o creștere a numărului de infractori proști printre ceilalți cetățeni – naivi prostuți. Această schimbare cu siguranță crește urmările distructive ale acțiunilor proștilor și toată țara se duce de râpă.

Cornel CEPARIU (Preşedintele Filialei Bacău a UZPR)

EDITORIAL

CONSILIUL DIRECTOR: Adrian AMALANCI - director Leonard POPA - redactor- şef

VISE DE IARNĂ Dacă e iarnă se cheamă că avem mai mult timp pentru noi înșine și gândurile noastre. Pentru dorințele și visele noastre.

Visează, că nu te costă nimic, ne îndeamnă un vechi proverb românesc, fiindcă el, visul, poartă cu sine speranțele pentru mai târziu. Așadar, să nu ne întristăm că Naționala feminină de Handbal a mai ratat un campionat european, deși pornise la luptă cu un optimism plin de speranțe și multe certitudini. Acum, fetele noastre, animate de același optimism incurabil, ne promit că vor să dea lovitura la olimpiada japoneză. Așa să fie! Să se împlinească voia lor. Vom vedea. Iar singura reprezentantă a fotbalului romînesc în competițiile continentale, CFR Cluj, a încheiat în genunchi parcursul actualelor ediții. N-a fost să fie, dar își va lua revanșa la anul, ori în anii viitori. Optimiști să fim!

Vise... În viață nu e o tragedie dacă nu-ți atingi scopul. Abia o poți lua de la capăt. Vor mai fi și alte oportunități și trebuie să privim înainte cu încredere, dar și cu căldura optimismului, după dușul rece (măcar de-ar fi fost unul suedez, tot ne-am fi ales cu ceva) din Țara Ghețurilor Veșnice, și care i-a trezit la realitate pe Tricolorii Mari, trimițându-i la locul lor. Consecvent principiului sportiv ”...ai învins, continuă, ai pierdut, continuă) trioul – ce se vrea de aur – MCM (Man, Coman, Moruțan) et/co, visează acum cu ochii larg deschiși la gloria continentală de peste patru ani, cât și la cea planetară, de peste doi *Foto coperta 1:Timp de două zile, ani, pregătindu-se vârtos pentru hop-ul ce-i așteaptă 5-6 februarie 2021,, Sala de atletism în confruntările cu granzii grupelor preliminarii. Și „Ioan Soter”, din cadrul CSN București uite-așa, din eșec în eșec, tropăim glorios spre victoriile finale ale orizonturilor viitoare. Vag definite. „Lia Manoliu”, a găzduit întrecerile Doar cu o speranță: Tricolorii Mici.

Campionatelor Naționale de sală

rezervate seniorilor și tineretului E drept, orice competiție sportivă are un (U23).

Ajunse la edițiile 51, respectiv învingător și un învins. Noi, românii, sportivii noștri 38, întrecerile au fost unele dintre cele reprezentativi, de top, avem meritul de a fi constanți mai spectaculoase. În imagine, atleta în cea de a doua postură. Ocupând de fiecare dată nu locurile de pe podium, ci pe cel de lângă podiumul MIKLOS Andrea (CSM Bucureşti), care de premiere. N-ar fi decât un singur pas pe care s-a impus în proba de 400 m (fotografie l-ar avea de făcut, unul mic, dar atât de mare! Ne realizată la Campionatele Balcanice). mulțumim, fiindcă nu avem încotro, cu laurii cuceriți de către cei de dinaintea lor. și visând la vremuri în culori de aur, de argint și bronz. La uralele și la aplauzele cuvenite campionilor în acordurile Imnului Național. Pe ici-pe colo, din când în când, niște excepții care ne mai revigorează optimismul: trofeul de la Dubai al Soranei Cârstea, medaliile cadeților și juniorilor din sporturile de forță – box, haltere, judo. Asta înseamnă a plana în apoteoze, ne spunea, cândva maestrul cărturar francez Victor Hugo. Și-avea dreptate. Iată, în timp ce-mi aștern gândurile pe foaia albă de hârtie precum neaua ce se cerne bogat din cerul doldora de nori pufoși purtători de speranțe, mă asaltează o întrebare ce unora li se poate părea cel puțin ciudată: oare de ce pe meleagurile noastre băcăuane străjuite de munți falnici și semeți, să-i numim Carpații Orentali, nu au prins și sporturile de iarnă, precum skiul, cu multiplele sale variante, sau patinajul, bobul, săniuța, hocheiul? Valea Trotușului, de la Ghimeș și până la Adjud, nu e altceva decât o pârtie uriașă ce stă nefolosită. Valea Oituzului, de la Onești și până la Poiana Sărată, și mai departe, e la fel de nebăgată în seamă. Valea Slănicului, cu vârfurile și coamele Nemirei și Șandrului, ale Farcului Mare și Farcului Mic, oferă tot atâtea posibilități naturale tratate (până acum) cu indiferență. Pârtia și telescaunul de la Slănic Moldova putând constitui un început-magnet pentru ce va să urmeze. Sigur că nu am răspuns la aceste întrebări. Dar nici cei care ar fi trebuit să-și pună astfel de întrebări. Știu, însă, sigur, și îndrăznesc s-o spun fără nici un fel de reținere, că sunt întrutotul în gând cu generalul american Colin Powel, ale cărui cuvinte ar trebui să ne readucă spre trezirea realității: ”Un vis nu devine realitate prin magie. Este nevoie de sudoare, determinare și muncă grea”. Cât și de responsabilizarea celor care ar trebui să o facă. Se pare, însă, că promotorii sporturilor românești sunt mai mult muncitori cu gura, decât cu fapta. Confirmându-l, volens-nolens, pe Poet, în parafrază: e ușor să dai cu gura, înșirând la vorbe amăgitoare. Dar neuitând nicio clipită că ”...toată visarea din lume nu va conta dacă nu ești gata să te trezești și să te pui la treabă!”

Să visăm frumos, pentru că doar visele ne pot fi speranțele noastre pentru mai târziu. Iar la asta ne pricepem de minune. Putem fi chiar campioni absoluți. Și-atunci, deschisă ne va fi calea!

E cazul, totuși, să ne trezim la realitate. Cu visele, poți trece noaptea, dar nu te poți amăgi și ziua.

Optimismul din vorbe greu va putea fi convertit vreodată în performanțe.

*Acest proiect publicistic este finanţat integral de consiliul director.

Semnează: Adrian AMALANCI Romulus Dan BUSNEA Mihai BUZNEA Marius CERGHICI Cornel GALBEN Victor Eugen MIHAI (VEM) Ştefan OLTEANU Răzvan PESA-MOZA Leonard POPA Marcian POPA Dan SION

Pentru o documentare cât mai exactă şi pentru participarea redactorilor noştri la evenimentele sportive în care sunt implicate, rugăm cluburile sportive şi instituţiile abilitate să ne informeze din timp, despre competiţiile aflate în derulare.

Corespondenţa se poate trimite online pe adresa sportul. bacauan@yahoo.ro.

Notă: Articolele, tehnoredactarea, corectura şi îngrijirea ediţiei s-au făcut gratis. Această notă are înţeles pentru instituţiile fiscale competente.

Responsabilitatea opiniilor exprimate aparţine exclusiv autorilor. Manuscrisele şi fotografiile reţinute se publică în ordinea necesităţilor redacţionale. Materialele nepublicate nu se restituie.

Sediul redacţiei: Bacău, Letea 13, judeţul Bacău Telefoane:

0743-665.630;

0758-686.511;

0334-808.022; https://www.facebook.com/ Sportul.Bacauan E-mail: yellow_cyprus@yahoo.com amalancia@yahoo.com Colecţia completă a Revistei “SPORTUL BĂCĂUAN” se găseşte la Biblioteca Judeţeană “C. Sturdza” din Bacău.

Mihai BUZNEA (UZPR)

pag 3

DIN ARHIVELE SPORTULUI BĂCĂUAN

1964/ 1965: ANUL ÎN CARE MATEMATICA ÎNVINGE...FOTBALUL! ... Au urmat două sezoane în care Dinamo Bacău a căutat să se regăsească pe sine.

Fotbaliștii erau blazați după pierderea contactului cu prima divizie, astfel că, în sezonul 1963/1964, băcăuanii alternează jocurile bune cu altele mai puțin reușite.

Dinamo se bazează pe un lot, indiscutabil, valoros (Nedelcu, Vătafu, Gram, Rugiubei, Comănescu...), care la sfârșitul campionatului va da cel mai bun atac din serie, (51 de goluri) și cea mai bună apărare (26 de goluri), deși va ocupa doar poziția a 4-a (29 de puncte). În această ediție, băcăuanii au înregistrat și un scor mai puțin obișnuit: 10-2 cu Foresta Fălticeni, în etapa a 10-a a returului (scorul campionatului și cele mai multe goluri înscrise de fotbaliștii băcăuani într-o partidă oficială, în întreaga istorie a fotbalului local).

Titlul a revenit Științei Craiova, în ultima etapă, la golaveraj, după 3-0, acasă, cu Metalul Târgoviște, ocupanta locului secund (până atunci, târgoviștenii conduseseră în clasament).

Ediția 1964-1965 a fost campionatul care a oferit băcăuanilor cea mai mare deziluzie din istoria clubului. Ce s-a întâmplat atunci a fost de neînțeles pentru mulți suporteri până în zilele noastre. Citiți cu atenție următoarele cifre înregistrate la sfârșitul sezonului competițional: Siderurgistul Galați 35 de puncte, golaveraj 38-18 (+20), DINAMO BACĂU 35 de puncte, golaveraj 52-25 (+27). În partidele directe: DINAMO BACĂU-Siderurgistul 3-0 și SiderurgistulDINAMO BACĂU 1-1... Și totuși, de promovat în prima divizie, au promovat gălățenii!!! Asta s-a datorat unui regulament mai puțin obișnuit (abandonat după aceea, tocmai pentru a nu da naștere la astfel de aberații matematice).

La egalitate de puncte, departajarea echipelor se făcea la golaveraj prin ÎMPĂRȚIREA numărului de goluri marcate la numărul de goluri primite. În funcție de coeficientul obținut se stabilea și configurația clasamentului.

Siderurgistul: coeficient 2,11 (38:18), DINAMO BACĂU: coeficient 2,08 (52:25)! De remarcat că, până în ultimele... 90 de minute ale campionatului, dinamoviștii au fost liderii clasamentului. Situația s-a inversat în ultima etapă când băcăuanii au terminat la egalitate cu Tractorul, la Brașov (0-0), o echipă, deja, retrogradată, după un meci în care Dinamo a avut 4 bare! Într-atât de mare a fost dezamăgirea suporterilor băcăuani, încât a fost limpede pentru toată lumea din oraș, începând cu decidenții politici locali, că trebuia o măsură-

pag 4

Dinamo Bacău, în cantonamentul său obișnuit, la SlănicMoldova, în 1963. În prim-plan, Nicolae VĂTAFU șoc, pentru a redresa o corabie debusolată psihic, care risca să se afunde în anonimat. Așa se face că intr-una din primele zile ale lui august 1965, în gara Bacău, coboară o persoană, cam mică de statură, cu două bagaje burdușite (într-unul dintre acestea, cei care l-au văzut susțin că avea doar fesuri). Are o privire obosită, dar fermă. Un pas sigur, înțepat, îl dă de gol imediat. Piticul descăleca a doua oară la Bacău (prima dată o făcuse în anii 1958-1960, când și urcase pe Dinamo în Divizia A), cu aceleași obiective de promovare. Revenea era Teașcă!

1965 e şi anul în care se înfiinţează o altă echipă a oraşului, ŞTIINŢA BACĂU, formată- în special- din studenţii facultăţilor din cadrul Institutului Pedagogic din municipiu. Formaţia a avut, însă, o activitate de numai 10 ani, după care a fuzionat cu CAROM Oneşti şi, în cele din urmă, a fost rebotezată în CSM Borzeşti. Performanţele Ştiinţei nu au trecut, totuşi, neobservate: În 1966-campioană orăşenească, 1967-campioană regională, 1968- campioană în Divizia C şi promovare în Divizia B. Din

REZULTATE 1963/1964 TUR DINAMO BACĂU-Oțelul Galați 1-0 Metalurgistul București-DINAMO BACĂU 3-2 DINAMO BACĂU-Flacăra Moreni 1-1 Progresul Brăila-DINAMO BACĂU 2-1 DINAMO BACĂU-Dinamo Victoria București 1-1 Metalul Târgoviște-DINAMO BACĂU 1-0 DINAMO BACĂU-Ceahlăul P.Neamț 2-0 Progresul București-DINAMO BACĂU 2-2 DINAMO BACĂU-Poiana Câmpina 2-1 CFR Roșiorii de Vede-DINAMO BACĂU 3-0 DINAMO BACĂU-CFR Pașcani 4-0 Oltul Rm.Vâlcea-DINAMO BACĂU 0-0 DINAMO BACĂU-Știința București 0-0 RETUR Oțelul Galați-DINAMO BACĂU 2-0 DINAMO BACĂU-Metalurgistul București 1-1 Flacăra Moreni-DINAMO BACĂU 0-1 DINAMO BACĂU-Progresul Brăila 2-0 Dinamo Victoria Buc.-DINAMO BACĂU 1-1 DINAMO BACĂU-Metalul Târgoviște 4-0 Ceahlăul P.Neamț-DINAMO BACĂU 2-0 DINAMO BACĂU-Progresul București 1-0 Poiana Câmpina-DINAMO BACĂU 1-0 DINAMO BACĂU-CFR Roșiorii de Vede 4-0 CFR Pașcani-DINAMO BACĂU 2-1 DINAMO BACĂU-Oltul Rm.Vâlcea 5-0 Știința București-DINAMO BACĂU 4-1

CLASAMENTUL 1963/1964 1.Știința Craiova

26 12 8 6 45-27 32

2.Metalul Târgoviște

26 15 2 9 44-39 32

3.Poiana Câmpina

26 14 3 9 40-29 31

4.DINAMO BACĂU

26 12 5 9 51-26 29

5.Metalul București

26 11 4 11 26-27 26

6.CFR Pașcani

26 9 8 9 31-33 26

7.Tractorul Brașov

26 10 5 11 35-27 25

8.Știința București

26 10 5 11 37-37 25

9.Flacăra Moreni

26 12 1 13 35-37 25

10.Unirea Rm.Vâlcea

26 10 5 11 37-48 25

11.Chimia Făgăraș

26 10 4 12 37-42 24

12.Știința Galați

26 9 5 12 40-35 23

13.Ceahlăul P.Neamț

26 8 7 11 43-49 23

14.Foresta Fălticeni

26 6 6 14 24-69 18

CLASAMENTUL 1964/1965 1.Siderurgistul Galați

26 14 7 5 38-18 35

2.DINAMO BACĂU

26 16 3 7 52-25 35

3.Flacăra Moreni

26 12 5 9 35-32 29

4.Poiana Câmpina

26 13 2 11 46-39 28

5.Știința Galați

26 11 5 10 42-42 27

6.Constr.Brăila

26 12 3 11 41-42 27

7.Metalul București

26 11 2 13 38-38 24

8.CFR Roșiorii de Vede

26 8 8 10 29-38 24

9.CFR Pașcani

26 11 2 13 33-44 24

10.Metalul Târgoviște

26 10 3 13 28-34 23

11.Unirea Rm.Vâlcea

26 10 2 14 32-36 22

12.Știința București

26 9 4 13 29-34 22

13.Tractorul Brașov

26 8 6 12 30-37 22

14.Chimia Făgăraș

26 9 4 13 34-48 22

REZULTATE 1964/1965 TUR Constr.Brăila-DINAMO BACĂU DINAMO BACĂU-Metalul București DINAMO BACĂU-CFR Pașcani Flacăra Moreni-DINAMO BACĂU Știința București-DINAMO BACĂU DINAMO BACĂU-Siderurgistul Galați Chimia Făgăraș-DINAMO BACĂU Poiana Câmpina-DINAMO BACĂU DINAMO BACĂU-Metalul Târgoviște DINAMO BACĂU-Unirea Rm.Vâlcea Știința Galați-DINAMO BACĂU CFR Roșiorii de Vede-DINAMO BACĂU DINAMO BACĂU-Tractorul Brașov RETUR DINAMO BACĂU-Constr.Brăila Metalul București-DINAMO BACĂU CFR Pașcani-DINAMO BACĂU DINAMO BACĂU-Flacăra Moreni DINAMO BACĂU-Știința București Siderurgistul Galați-DINAMO BACĂU DINAMO BACĂU-Chimia Făgăraș DINAMO BACĂU-Poiana Câmpina Metalul Târgoviște-DINAMO BACĂU Unirea Rm.Vâlcea-DINAMO BACĂU DINAMO BACĂU-Știința Galați DINAMO BACĂU-CFR Roșiorii de Vede Tractorul Brașov-DINAMO BACĂU

3-1 2-1 1-0 2-0 0-1 3-0 1-0 2-1 3-0 5-1 4-1 1-0 6-1 7-1 4-2 1-1 2-1 1-0 1-1 4-1 2-0 0-1 0-1 2-0 4-0 0-0

pag 5

Divizia C, Sezonul 1968/1969

DIVIZIA B, Sezonul 1973/1974

1.ŞTIINŢA BACĂU

30 20 7 3 61-14 47

2.Foresta Fălticeni

30 19 7 4 63-23 45

3.Nicolina Iaşi

30 13 11 6 56-35 37

4.Victoria Roman

30 16 4 10 53-35 36

1.FC Galaţi 34 19 8 7 41-22 46 2.Gloria Buzău 34 16 10 8 55-25 42 3.ŞTIINŢA BACĂU 34 17 7 10 44-33 41 4.Metalul Plopeni 34 16 7 11 52-38 39 5.CSM Suceava 34 17 3 14 50-41 37 6.Ceahlăul P.Neamţ 34 15 6 13 55-35 36 7.Oţelul Galaţi 34 15 3 16 41-49 33 8.Progresul Brăila 34 12 8 14 38-34 32 9.CFR Paşcani 34 10 12 12 38-38 32 10.Delta Tulcea 34 12 8 14 33-34 32 11.CSU Galaţi 34 14 4 16 50-54 32 12.Celuloza Călăraşi 34 14 4 16 41-52 32 13.Metalul Mija 34 13 6 15 37-48 32 14.Constr.Galaţi 34 12 7 15 39-49 31 15.Viitorul Vaslui 34 10 11 13 33-45 31 16.Caraim. Buşteni 34 12 6 16 36-50 30 17.Petrolul Moineşti 34 8 12 14 37-56 28 18.Victoria Roman (retrasă)

5.Min.Gura Humorului 30 14 7 9 44-30 35 6.Textila Botoşani

30 14 6 10 53-42 34

7.Minobrad V.Dornei

30 13 7 10 41-37 33

8.Textila Buhuşi

30 13 6 11 49-36 32

9.Petrolul Moineşti

30 11 6 13 51-44 28

10.Letea Bacău

30 11 5 14 32-46 27

11.Penicilina Iaşi

30 10 6 14 34-36 26

12.Rarăul C.Moldov.

30 10 6 14 34-48 26

13.Fulgerul Dorohoi

30 11 4 15 42-62 26

14.Foresta Ciurea

30 11 3 16 36-48 25

15.Cimentul Bicaz

30 9 4 17 36-63 22

16.Unirea Negreşti

30 0 1 29 9-95 1

1969, până la desfiinţare (1975), a jucat numai în eşalonul secund. În sezonul 1973-1974, Ştiinţa a obţinut cea mai bună performanţă a sa, clasându-se pe locul al 3-lea, la sfârşitul campionatului. Totodată, echipa a reuşit să-şi creeze un lot de jucători valoroşi, din care îi menţionăm pe: Ciocoiu (tatăl fostului fotbalist Cristi Ciocoiu, care a activat la Bacău şi la Steaua), Stoica şi Bâlc (portari), Săvulea, Drăucean, Deheleanu, dar şi fotbalişti care, în decursul anilor, au evoluat la Dinamo Bacău, precum Rugiubei, Margasoiu şi Volmer (CS Ştiinţa Bacău nu trebuie confundată cu FC Ştiinţa Bacău, echipă înfiinţată în 2008 şi desfiinţată în 2009).

România anilor 63-65 Ultimii ani ai regimului Dej au însemnat o confruntare tot mai fățișă cu marele vecin de la Răsărit. Ca parte integrantă a efortului de a reduce influența informală sovietică, Bucureștiul a lansat, de asemenea, o campanie de derusificare în perioada 1962-1963, închizând principalele căi prin care Moscova a pătruns în structurile de putere românești prin contacte aparent culturale. În aprilie 1963, Gheorghiu Dej a subliniat la Biroul Politic că nu există nicio justificare pentru organizarea rețelelor de informații „pe teritoriul țărilor socialiste”, iar continuarea de către Moscova a acestei practici a aruncat o „umbră” asupra relațiilor româno-sovietice. În mai 1963, românii l-au informat oficial pe președintele KGB, Vladimir Semichastny, că ultimii doi consilieri sovietici care lucrează în ministerul lor de interne „nu mai sunt necesare și că, în viitor, cooperarea dintre cele două ministere ale noastre va avea loc doar la nivelul superior. De asemenea, autoritățile române au recomandat închiderea rețelelor sovietice de spionaj către Hrușciov, în timpul vizitei sale la București în iunie 1963, ceea ce a dus la o recunoaștere inversă că Moscova, într-adevăr, gestiona astfel de rețele. Conform lui Hrușciov, totuși, fenomenul a fost unul „natural” în care „informatorii se deconspiră singuri”.

pag 6

În opoziție cu discuțiile deschise, fără servitute la orizont și cu Moscova aparent pregătită să aplice presiune militară, un nou batalion sovietic a fost desfășurat în apropierea frontierei în RSS Moldovenească, la sfârșitul lunii mai, rușii mărindu-și puterea efectivă, de la 2,5 soldați pe kilometru, până la 11 soldați pe kilometru, de-a lungul frontierei sovieto-române. Alarmat, Bucureștiul a solicitat „întâlniri la nivel înalt pentru a analiza divergențele care au apărut între cele două părți”. Moscova a răspuns favorabil la începutul lunii iulie 1964. În acest scop, românii au pregătit o listă a nemulțumirilor restante în relațiile româno-sovietice, grupate în patru categorii cu șaisprezece puncte principale. Când premierul român I.Gh.Maurer a ridicat problema rețelelor de agenți secreți, la începutul discuțiilor de o săptămână, delegația sovietică a răspuns tăios. Tov. Lesechiko: Ce? Susțineți că noi, sovieticii, menținem rețele de agenți în România? Tov. Maurer: Da, vă afirmăm acest lucru acum și îl afirmăm nu pentru prima dată. Am afirmat exact același lucru în timpul discuțiilor pe care le-am avut la București cu Tov. Hrușciov, la care ați participat și dvstră (adresându-se tovarășului Podgorny). Tov. Podgorny: Această problemă nu a fost ridicată acolo; nu avem rețele de agenți în România. Tov. Kosigin: Niciodată nu am auzit de așa ceva. Tov. L.Răutu: La ședința la care au participat Tov. Podgorny, Tov. Kosigin și Tov. Andoropov, Tov. Ceaușescu a ridicat această întrebare. Tov. Podgorny: Nu am menținut niciodată o rețea de agenți în România și chiar dacă 20 de Ceaușescu ar afirma că am făcut-o, nu am fi de acord [că am avut]. … Tov. Maurer: Avem aici transcrierea discuției de la București [din 24-25 iunie 1963]. Această transcriere mărturisește faptul că problema a fost ridicată și că nu a fost ridicată întâmplător, în cursul altei discuții, ci ca un punct special al discuțiilor.

Nu era pentru prima dată, când dezbaterea sovietoromână a degenerat rapid în absurd. Exemplele specifice date de partea română au fost pur și simplu respinse, în timp ce descrierea directă a rețelelor de spionaj sovietic

dată de vicepremierul Emil Bodnăraș, omul care le-a condus în numele Moscovei în timpul războiului și în perioada inițială postbelică, a fost, de asemenea, ignorată. Delegația sovietică a rămas în linia partidului, negând cu încăpățânare orice astfel de lucru. Eforturile de a permite sensibilitățile sovietice prin atribuirea funcționării acestor rețele unor elemente necinstite din România și URSS - „persoanelor care nu au dat încă colțul” și „care nu s-au scăpat de obiceiurile disfuncționale din vremurile de demult”- a căzut, de asemenea, peste urechi surde. Tov. Emil Bodnăraș: Vrem să vă anunțăm, tovarăși, că am avertizat organele partidului nostru despre pericolul acestei activități de informații. Nu putem tolera astfel de agenți informatori, chiar și atunci când lucrează pentru o firmă de afaceri din Uniunea Sovietică sau pentru prietenia [asociațiile] cu alte state socialiste. Dacă permitem funcționarea unor astfel de mijloace de informare, vom deschide calea către spionajul american și englez, care se poate infiltra și sub acoperirea unei firme de afaceri. … În ceea ce privește informatorii ocazionali sau profesioniști, am decis să luăm măsuri împotriva lor, deoarece aceștia sunt cei mai periculoși agenți în serviciul ostilității dintre noi. Tov. Podgorny s-a opus „oficial și categoric” tuturor afirmațiilor „conform cărora URSS desfășoară orice activitate de informații în România”.

După consultarea Comitetului Sovietic de Securitate de Stat (KGB), delegația sovietică a primit undă verde pentru concluziile oficiale: „… Asigurare completă în respingerea categorică a afirmațiilor cu privire la activitatea de informații împotriva RPR și a cetățenilor ei, oriunde ar fi și în orice mod. … Afirmăm că acest lucru nu s-a întâmplat niciodată și că organele noastre de inteligență nu au nimic de-a face cu o astfel de activitate”. Mai mult, Tov. Podgorny a respins argumentele primului-ministru român și ale adjunctului său ca fiind „tendențioase” și a sugerat că ambii au încercat doar să „ascundă antisovietismul manifestat în ședințele de partid după Plenul din aprilie”. De asemenea, el a atras atenția asupra inundațiilor de „știri și zvonuri cu privire la interesul în scădere al tovarășilor români pentru Pactul de la Varșovia” și a afirmat „că România își poate asigura propria securitate și că nu ar trebui să fie membră a acestui Pact...”

Astfel au decurs relațiile româno-sovietice, până în 19 martie 1965, când Gheorghe Gheorghiu-Dej, victima

unui cancer galopant la plămâni, a murit în circumstanțe considerate, mult timp după aceea, insuficient clarificate de autorităţile medicale. S-a vorbit chiar și despre o iradiere a liderului comunist român în timpul unei vizite la Moscova, fapt niciodată confirmat, din nicio sursă credibilă. După o scurtă luptă pentru putere, conducerea Partidului a revenit lui Nicolae Ceaușescu, la propunerea lui I.Gh.Maurer, care a nesocotit dorința lui Dej ca succesorul său să fie Gh. Apostol. În 1965, numele țării a fost schimbat în Republica Socialistă România, iar cel al partidului în Partidul Comunist Român. Gheorghiu-Dej a fost înmormântat în Mausoleul din Parcul Libertății din București. În 1990, după Revoluție, a fost deshumat și reînmormântat în Cimitirul Bellu. În amintirea sa, orașul Onești din județul Bacău s-a numit Gheorghe Gheorghi-Dej, ca și un orășel din Rusia sovietică, Liski (1965-1990)... Dej a fost căsătorit cu Maria Alexe (1926-1933), din mariajul lor rezultând două fiice: Vasilica (1928–1987) și Constantina (1931-2000). O vreme, a locuit în oraşul Moineşti (Gheorghe Gheorghiu s-a născut într-o familie de muncitori bârlădeni, Tănase Gheorghiu și soția sa, Ana. La vârsta de doi ani a fost înfiat de unchiul său Nicolae Gheorghe Ionescu din Moinești, Bacău și a urmat învățământul gimnazial în actuala școală nr. 1 „Ștefan Luchian”. S-a calificat în meseria de electrician la Societatea Petrolieră Steaua Română Moinești, iar apoi a lucrat la atelierele CFR Galați).

Leonard POPA (UZPR) *Sursă documente istorice: Larry L. Watts (Larry L.Watts a fost profesor în cadrul programului de masterat în studii de securitate și analiză a informațiilor, condus în comun de Universitatea din București și Serviciul Român de Informații (SRI). În perioada 1991-2004 a fost consilier pentru reforma sectorului de securitate al consilierului prezidențial al României pentru securitate națională și al Ministerului Apărării din România. Este autorul mai multor cărți: Cu prietenii ca aceștia: Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României (2010), care a fost publicată în traducere în limba română în 2011; Extorsionând pacea: relațiile pactului româno-varșovian în perioada 1978-1989 și Sfârșitul Războiului Rece, publicată în limba română în 2013 (trad. din limba engleză).

pag 7

REMEMBER

GROBIANISMUL UNOR MICROBIȘTI EMBLEMATICI Este îngrijorător, prin frecvență și furie pătimașă, comportamentul unor microbiști emblematici care populează, îndeosebi, tribunele arenelor de fotbal. Nu numai la noi, în România, ci, din păcate, pe toate meridianele planetei.

Este arhicunoscut, de pildă, comportamentul suporterilor britanici care însoțesc pretutindeni echipele din Albion, dând frisoane polițiștilor, dar și patronilor restaurantelor și magazinelor aflate în apropierea arenei. La fazele fierbinți, de pe teren, la o decizie controversată a arbitrului și, mai ales, după încheierea partidei în care favoriții au fost învinși, se revarsă adeseori valuri pitecantropice de violență. De ce ?

De ce ne e așa de greu să suportăm ideea că, în timpul jocului, ceilalți au fost mai buni ? Si de ce suporterii echipei învinse își revarsă cu atâta ură furia asupra suporterilor echipei învingătoare, ciocnirile lăsând deseori în urmă morți si răniți ?

Am spus suporterii echipei învinse. Numai că erupția de violență îi scoate din rândul suporterilor, îi scoate și din rândurile microbiștilor, plasându-i în cohortele temuților killeri. Un suporter își respectă condiția umană și atunci când își susține cu patimă echipa sau sportivul favorit. Un microbist nu-i decât un spectator pasionat în mod excesiv, dar care nu-și pierde rațiunea, nu sare din copac în arenă, nu agită amenințător bâta special adusă de acasă... Si, în plus, adevărații suporteri sunt alături de favoriții lor atât la victorie, cât, mai ales, în momentele dificile.

De ce nu luăm exemplul marilor campioni, care sunt, de cele mai multe ori, și mari caractere ?

Iată, de pildă, exemplul oferit de Nadia Comăneci și Simone Biles. Ce lovitură le-au dat cele două supercampioane microbiștilor care încercau să le învrăjbească! Gimnasta americană Simone Biles – care cucerise patru medalii de aur și o medalie de bronz la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro – a fost desemnată Sportiva anului 2016 la prestigioasa Gala Laureus Sports Awards, fiind premiată chiar de Nadia Comăneci, ea însăși laureată, cu ani în urmă, a acestui prestigios premiu internațional. Iată ce au declarat atunci cele două mari campioane. NADIA : « Sunt bucuroasă că nu am concurat împotriva ei! Regulile s-au schimbat, acum este vorba mai mult despre putere. Simone este cea mai puternică gimnastă din această eră și domină sportul. Eu sunt fericită că am fost cea mai bună la vremea mea și că am reușit să scriu istorie, așa cum face acum și Simone Biles. Îi urez mult succes ! » SIMONE : « Eu nici nu eram născută atunci când Nadia a reușit acele performanțe, însă, imediat ce am început gimnastica, m-am uitat de nenumărate ori la clipurile video cu evoluțiile ei și am vrut să mă apropii și eu de acel 10 (...) Nadia m-a inspirat cu grația ei. Eu sunt mai puternică, dar nu arăt aceeași grație în evoluțiile mele, deși îmi doresc foarte mult asta. Aș vrea să fiu mai grațioasă decât să fiu așa puternică ». Două super-campioane, două super-caractere !

Agresivitatea trebuie înlocuită, treptat, dar pe termen lung, cu empatia. A spus asta, cu ani în urmă, un mare savant, regretatul fizician englez Stephen Hawking. Tânăra Adaeze Uyanwah, în vârstă de 24 de ani, din California, a câştigat premiul ”Vizitatorul de onoare” în cadrul unui concurs organizat de portalul visitlondon.com. Premiul a

pag 8

inclus şi un tur al muzeului de ştiinţă din Londra, alături de genialul fizician Stephen Hawking. În timpul turului, Uyanwah l-a întrebat pe Hawking ce trăsătură umană şi-ar dori să schimbe şi ce trăsătură ar trebui cultivată. Hawking a ales agresivitatea, avertizând că un război nuclear ar putea duce la sfârşitul civilizaţiei şi chiar al rasei umane. ”Probabil că agresivitatea a reprezentat un avantaj în perioada oamenilor cavernelor, pentru a avea mai multă mâncare, mai mult teritoriu sau un partener, însă acum ameninţă să ne distrugă pe toţi”, a precizat fizicianul. Agresivitatea ar trebui înlocuită de empatie, care ”ne aduce la un loc, într-o stare de pace şi iubire”. Fizicianul a mai adăugat că viitorul speciei umane este în spaţiu. ”Cred că viitorul pe termen lung al rasei umane este spaţiul, în sensul că reprezintă o asigurare de viaţă importantă pentru supravieţuirea noastră, prin prevenirea dispariţiei umanităţii, prin colonizarea altor planete”, a argumentat Hawking. Se naşte, însă, întrebarea : Cine va rămâne pe Pământ ? Violenţii iresponsabili care au distrus planeta noastră, bătându-se cu pumnii în piept ca Tarzan, sau oamenii cu adevărat responsabili, care se vor apuca să reclădească totul de la capăt, primenind şi revigorând Pământul ? Ștefan OLTEANU (UZPR)

ULTRAŞII Ultrașii sunt un tip de fani cunoscuți pentru susținerea fanatică. De obicei, aceștia sunt suporterii echipelor de fotbal din America de Sud și Europa, în prezent, însă, răspândindu-se pe toate continentele și fiind prezenți și la alte sporturi de echipă, precum baschetul, handbalul sau voleiul.

M a t e r i a l e l e folosite de ultrași pot fi pirotehnice, coregrafice (așa-zisele tifo), tobe, cagule, eșarfe și fulare, steaguri, steaguri de gard, elemente de îmbrăcăminte de brigadă dar și alte elemente care diferă de la o cultură la alta. Acțiunile ultrașilor sunt uneori extreme și pot fi influențate de ideologiile politice sau de rasism. În unele cazuri se ajunge ca dragostea pentru clubul favorit să ajungă pe planul doi, pe primul plan ajungând ura față de rivali. În ultimele decenii, cultura ultras s-a opus vehement comercializării sportului și a fotbalului, în particular. În 2013, Associated Press a afirmat că mișcarea ultras din Egipt a fost una dintre cele mai organizate mișcări din țara respectivă de după Frăția Musulmană. Originile mișcării sunt disputate, cu multe grupuri de suporteri care se afirmă în această problemă doar cu data înființării grupării lor. Disputa și confuzia sunt ațâțate de tendința (în mare parte europeană) de a categorisi toate grupurile de suporteri drept ultrași. Grupuri de suporteri comparabile cu ultrașii au apărut în Brazilia încă din anul 1939, când a fost formată prima torcida organizată. Inspirați de torcida și de culorile CM 1950, suporterii lui Hajduk Split au format Torcida Split, în data de 28 octombrie 1950. Grupul este considerat a fi prima torcida europeană. O altă țară asociată cu fenomenul ultras este Italia. Primele grupuri de ultrași italieni s-au format în anul 1951, incluzând grupul Fedelissimi Granata al lui Torino. De-a lungul anilor '60 au apărut și alte grupuri, precum Fossa dei Leoni (Milan) și Boys San (Inter), primul fiind considerat primul grup de ultrași italieni, în adevăratul sens al cuvântului. Termenul Ultras a fost folosit pentru prima oară în anul 1969, când suporterii Sampdoriei formau grupul Ultras Tito Cucchiaroni, fanii torinezi formând grupul Ultras Granata. Acest tip de suport al fanilor, fiind asociat cu fotbalul italian, a luat amploare mai ales în anii '70, când tot mai multe grupuri de ultrași s-au format în toate zonele țării, în contrast cu cultura tradițională. Coregrafiile, steagurile de gard și mesajele reprezentative, steagurile imense, tobele și artifiicile au devenit elemente obligatorii, grupurile italiene de ultrași dorind să ajungă la un nivel superior. Mișcarea

s-a extins în următoarele trei decenii, începând cu țările apropiate geografic de Italia. Efectele acestei mișcări au fost mai mari în unele țări și mai mici în altele, deoarece existau deja, în anumite țări, grupuri de suporteri mai vechi care aveau deja elemente din mișcarea ultras. Germania, Belgia și Olanda, țări ale căror fotbal fuseseră influențat sever de către fotbalul englez au suferit modificări importante la acest nivel. Fotbalul englez este un exemplu rar la nivel european de țară care nu a fost influențată de mișcarea ultras. Cluburile din Egipt au devenit o puternică armă politică după mișcarea anti-Mubarak din anul 2011, dar erau cunoscute și pentru dușmănia de lungă durată împotriva poliției. Când 38 de membri ai Ultras Devils au fost arestați pentru aparținerea de un grup ilegal în Shebeen al-Kom plus alte acuzații de violență, evenimentul a fost catalogat drept represiunea autorităților asupra organizațiilor.

Ultrașii turci au avut și ei rolul lor la protestele din Turcia din anul 2013, când fanii rivalelor de-o viață Galatasaray, Fenerbahçe și Beșiktaș au protejat protestatarii și s-au aliat împotriva poliției.

Poliția a răspuns cu raiduri în cartierul Beșiktaș, cel mai important teren al ultrașilor lui Beșiktaș, grupul Çarșı. (sursa: Wikipedia)

pag 9

pag 10

(S)PORTRET

SCRII„ FLORIN GRAPĂ”, CITEȘTI „ȘTIINȚA BACĂU” Dacă s-ar pune vreodată problema de a fi înlocuită sigla Clubului Sportiv Știința Bacău, alternativa ar fi un chip: cel al lui Florin Grapă. Profesorul universitar doctor în vârstă de 65 ani se identifică perfect cu clubul pe care-l conduce. Legatura este la fel de trainică și în ceea ce privește echipa de volei feminin pe care Grapă o pregătește de mai bine de trei decenii. De altfel, fără Florin Grapă, voleiul feminin românesc ar fi mult mai sărac, iar cel băcăuan nici nu ar exista. Prin urmare, primul protagonist al rubricii „(S)PORTret” în 2021 este „Sir Alex Ferguson de Bacău”. Cu precizarea că, spre deosebire de managerul scoțian, Sir Grapă continuă să țină hățurile. Și le ține bine!

Dan SION (UZPR) Data și locul nașterii: 20 noiembrie 1954, Bacău.

Stare civilă: căsătorit cu Elena, un fiu: Lucian Vlad.

Principala realizare profesională: „Sunt mai multe și mi-ar fi greu să renunț la vreuna în favoarea alteia. Aș începe cu cele 4 tiluri de campion național și cele cinci Cupe ale României cucerite cu Știința. Reusitelor interne se adaugă performanțele europene: Final Four-ul Cupei Challenge în 2008, semifinala Cupei CEV anul trecut și cele cinci ediții în care am jucat în Liga Campionilor cu adversari de mare valoare. În ceea ce privește activitatea de antrenor la loturile naționale, între 1986 și 2000 am pregătit selecționatele de cadete și junioare ale României, clasându-mă în 1991, cu generația Melaniei Rusei (Alexe) pe locul 8 din 24 la Mondiale unde am pierdut doar în fața campioanei, Coreea de Nord, cu 1-3 și a vice-campioanei, Rusia, cu 2-3. Apoi, din 2001, am pregătit în mai multe rânduri lotul național de senioare, cu o serie de calificări la Europene.

Principalul regret profesional: „Dacă mă gândesc la cele 14 ediții în care am terminat campionatul Diviziei A1 pe locul 2 mă încearcă regretul că am pierdut, și nu întotdeauna pe bune, măcar încă vreo trei titluri naționale. Rămân în schimb cu satisfacția că toate campionatele pe care le-am luat, le-am luat meritat, pe munca noastră”.

Sportivul preferat: „Din volei, Carmen Țurlea, pe care am avut-o și elevă. O voleibalistă cu adevărat specială, dovadă și faptul că a jucat până aproape de 45 de ani. O plasez pe Carmen chiar înaintea Cristinei Pârv. Din celelalte sporturi aleg doi tenismeni.

Ambii români: Ilie Năstase și Ion Țiriac. Spectaculozitatea lui Ilie se îmbina perfect cu seriozitatea și munca titanică a lui Țiriac.

Uite, seriozitatea și munca lui Țiriac ar trebui să fie un exemplu pentru sportivii de azi. Din păcate, aceste aspecte au cam dispărut.

Așa cum a dispărut și noțiunea de patriotism”.

Hobby: „Nu cred că am așa ceva. De fapt, hobby-ul meu rămâne sportul”.

Mâncarea favorită: „Ciorba. Dar nu ciorba de burtă sau rădăuțeană, ci cea de pasăre și de perișoare. Felul doi poate fi orice; dacă înainte mi-ai dat o ciorbă de pasăre sau una de perișoare, m-ai câștigat”.

Orașul de suflet: „Bacăul, normal. Aici mă simt bine, aici am totul”.

Actorii preferați: „John Wayne. Întotdeauna mi-au plăcut western-urile sale”.

Muzica preferată: „Din muzică, preferatul meu este Dan Spătaru. Iar ca formație, Phoenix”.

Vacanța perfectă: „N-am avut așa ceva și nici nu voi avea.

Adevărul e că nu pot sta undeva, în liniște, departe de echipă, de club, prea multe zile. Anul trecut am fost plecat vreo patru zile cu soția și parcă stăteam pe ghimpi”.

Nu poate trăi fără…: „Sport în general și volei în special”.

Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „M-ai omorât!

Dacă vrei să mă termini, du-mă undeva, în pustietate, sa nu pot schimba o vorbă, să comunic. Trei lucruri? Iau cu mine un telefon, în speranța că voi avea semnal și voi putea da măcar un sms:«Veniți și salvați-mă, fraților»”. Și mai iau o barcă, să am cu ce să plec cât mai repede pe de pe insulă”.

Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur: „Prima e legată de copilul meu: să fie sănătos și să se realizeze în viață.

A doua dorință este să fiu și eu sănătos și să-mi dea Dumnezeu puterea de a pune stop activității mele profesionale atunci când încă vom sta bine la capitolul rezultate. A treia dorință este sa am în continuare o căsnicie fericită, ca și până acum”.

Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Mi-e greu să spun.

Cert este că mă simt bine tot între ai mei, între oamenii de sport. Și mi-ar plăcea să stau alături de cei mai buni ca mine. Să știți că și la această vârstă îmi place să învăț, să fiu în căutare de soluții, de nou. Cine spune că le știe pe toate, greșește”.

O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar dori să o facă: „Nu e o nebunie, ci mai degrabă o chestie pe care am pierdut-o și de care îmi este dor. În anii ’90, când jucam în cupele europene, nu existau posibilitățile de azi, așa ca deplasările le efectuam cu autocarul. Uneori mergeam zile în șir. Opream prin parcări pentru a servi masa- aveam pachete, conserve, hrană rece- dar era o atmosferă senzațională. Era atât de frumos!

Colectivul se suda altfel pentru că nimeni nu putea sta deoparte.

Astăzi, mergi cu avionul, ajungi în două sau trei ore, scutești oboseala, dar nu mai ai parte de aceeași unitate de grup”.

Capitolul bancuri: le spune sau le ascultă? „Ascult, dar mai și spun. Cică Vasile se întâlnește cu Ion. Vasile se plânge că toate-i merg rău, în timp ce Ion se fălește că niciodată nu i-a fost mai bine. „Cum așa, Ioane?”, întreabă Vasile. „Simplu, mi-am cumpărat un elefant. E drept, am dat o groază de bani pe el, dar ma ajută în toate: aspiră, culege merele din copac, mă duce unde am nevoie, se joacă cu copiii etc, etc”, se laudă Ion. „Știi ceva, Ioane, vindemi-l mie. Îți dau dublu”, insistă Vasile. Ion se codește, dar până la urmă face târgul. După o lună, cei doi se reîntâlnesc, iar Vasile se ia cu mâinile de cap: „Ioane, ce mi-ai facut? O duceam rău înainte, dar acum sunt pur si simplu terminat. Elefantul mi-a pus casa la pământ, mi-a cotonogit copii și distrus livada. Cum de făcea la tine toate chestiile alea minunate?”. La care Ion spune: „Păi dacă nu-ți spuneam că face toate chestiile alea, crezi că mai reușeam să ți-l vând?”.

Cum se vede la 70 de ani: „Sincer, mi-e greu să spun cum mă văd la 70 de ani; de ani buni nici nu-mi mai aniversez ziua de naștere. Vârsta nu-i o cifră, orice ar spune unii. Ceea ce mi-aș dori e ca atunci când voi muri să mor întreg la minte. Să nu fiu o povară pentru cei din jur. Deocamdată, lucrurile stau bine din acest punct de vedere, în sensul că cei mai tineri din jurul meu par să se simtă bine în compania mea. Să știți că nu e puțin lucru”.

pag 11

RETROSPECTIVE

TEXTILA BUHUȘI- LEAGĂNUL HANDBALULUI FEMININ BĂCĂUAN

Sunt nume pe care puțini admiratori ai handbalului feminin le mai pomenesc astăzi: Rada Șerban, Ingeborg Szekely, Maria Simeria, Sanda Agoroaiei, Aurica Vrînceanu, Chiuța Focea, Maria Andrei, Viorica Vieru, Maria Stoleru, Elena Asevoaiei, Lidia Stan, Elena Oprea, Mani Șerban, Zizi Păduraru, Vasilica Scînteie... Ele reprezintă, totuși, numele de început ale acestei discipline sportive în județul Bacău. În 1951, pe vremea când handbalul încă se mai juca în 11, la Buhuși, cu un nucleu de fete- majoritatea provenind de la școala profesională și liceul-seral din localitate- s-a înființat formația Textila din localitate. Cu siguranță, numele cu oarecare rezonanță printre cunoscători rămâne cel al Lidiei Stan, portarul buhușean, transferat- ulterior- la Universitatea Timișoara, care va ajunge și între buturile naționalei, bifând 3 jocuri la Campionatul Mondial și alte 43 de selecții în meciurile internaționale. Dintre fondatorii echipei, îi amintim pe profesorii Vasile Lipan și D. Popescu-Colibași, pe Maria Toia, Constantin Baciu (directorul comercial al Combinatului de Textile) și pe Mihai Schulman. Încă de la început, inițiatorii acestui proiect și-au impus două direcții de performanță: avansarea cât mai rapidă în primul eșalon și formarea unui puternic centru de junioare. La Buhuși, handbalul feminin era un sport tradișional, practicându-se încă din perioada interbelică. În 1968, în cadrul turneului internațional din RDG, din 5 jocuri, textilistele au obținut 3 victorii; tot în 1968, în Cupa

pag 12

Primăverii, Textila ocupă poziția a 2-a, aceeași performanță fiind repetată și în Cupa FRH. În 1969, buhușencele își continuă ascensiunea. Câștigă Cupa Primăverii, termină pe locul al 2-lea, într-un turneu desfășurat în Ungaria, și câștigă toate meciurile în altul, organizat în Iugoslavia.

Spre finele anului, echipa își adjudecă și trofeul la Cupa Orașului Olomouc (Cehoslovacia). Totul, sub îndrumarea antrenorului Crisostom Dantzi, un tânăr absolvent al Facultății de Ed.Fizică din Iași, ajuns la conducerea formației în 1968, când era amenințată cu retrogradarea din primul eșalon. Din păcate, aceasta nu a putut fi evitată și, în sezonul următor, Textila a evoluat în Divizia B. Buhușencele s-au ambiționat, însă, și după numai un an, în care au obținut numai victorii (!), au revenit în Divizia A, ocupând, la finele campionatului, locul al 5-lea! Cu Dantzi, antrenor principal sau secund, Textila a reușit patru promovări: 196970, 1979-80, 1980 în urma barajului mărindu-se seria de la 10 la 12 echipe, şi 1994 (ultima). În 1976, echipa a fost finalistă în Cupa FRH (locul 2).

După altă perioadă, în care formația a pendulat între cele două eșaloane, în 1973, antrenor la echipă ajunge profesorul Bartha Eugen (până atunci, directorul Școlii Sportive pentru Elevi din Petroșani). Cu el la timonă, Textila atinge cea mai înaltă treaptă din existența sa: locul 3, în Campionatul Republican (1974). În anul următor (1975), directorul C.Baciu (numit în conducerea Direcției Județeane pentru Tineret) s-a mutat de la Buhuși la Bacău, hotărât să înființeze și aici o echipă puternică. De la Buhuși, l-a

adus și pe antrenorul Bartha, cel care avea să devină, în scurt timp, creatorul Științei Maxima, echipa băcăuană care a dominat, timp de peste 15 ani, handbalul național, fiind considerată totodată printre cele mai bune din Europa (alături de Spartak Kiev și Radnicki Beograd). În 1979, această echipă a obținut primul său titlu național.

Antrenamentele Textilei se desfășurau într-o clădire improprie, transformată dintr-o fostă cârciumă.

Când nu mai puteau folosi nici, măcar, cele două terenuri în aer liber ale asociației, adesea impracticabile, fetele se deplasau cu trenul la Bacău sau Piatra Neamț (de altfel, după ce s-a trecut la disputarea partidelor de handbal numai în sală, Textila a jucat meciurile de pe teren propriu doar în orașele respective). Legat de această situație, ziarele din epocă menționează și un fapt mai puțin obișnuit. Deoarece deplasările la antrenamente trebuiau făcute de 2-3 ori pe săptămână, iar abonamentul a fost scos de asociația sportivă, handbalistele au avut neplăceri cu CFR-ul, care a considerat plecările repetate în interes personal și le-a imputat sportivelor suma de 100.000 lei, o sumă imensă la data respectivă. La intervenția organelor de partid, amenda nu a mai fost plătită. Echipa de handbal feminin Textila a fost și o reală „rampă de lansare” pentru multe handbaliste cu o carieră recunoscută: Vieru Viorica, Stan Lidia, Ciubotaru Elena, Stoleru Maria, Oprea Elena (soţia regretatului antrenor federal Remus Drăgănescu), Florea Riţa, Amarandei Victoria, Văcaru Elena (soţia antrenorului Gh.Tadici), Copotz Doina (fostul portar al Ştiinţei şi al naţionalei, devenită, peste ani, antrenorul coordonator al

loturilor Israelului, ţară unde este stabilită), Fodor Angela, Popovici Daniela, Călin Irina, Bortaş Tatiana, Haidău Angela, Lidia Butnărașu (un an de juniorat la Buhuși)...

După 1989, în special datorită desființării combinatului din localitate- care susținea financiar toate disciplinele sportive reprezentative (fotbalul și boxul...)- echipa de handbal feminin a făcut față tot mai greu cheltuielilor competiționale, desființându-se în 1997. Abia în ultimii ani, la nivel de junioare, cu sprijinul efectiv al liceului din oraș, pe vremea când acesta se afla sub administraţia unei personalităţi culturale de talia profesorului Ion FERCU, buhușenii au reînviat o frumoasă tradiție sportivă, cândva, mândria locului (deocamdată, la nivel de junioare). Textila rămâne, însă, pentru cunoscători, leagănul handbalului feminin băcăuan...

Leonard POPA (UZPR)

pag 13

În 1969, Bacăul devenise un oraș în plin avânt industrial și cultural. Se construia enorm (un bloc era gata în 3 săptămâni), populația începuse să devină din ce în ce mai numeroasă. Un ritm autentic de dezvoltare, necompromis de statisticile false ale epocii. Una dintre realizările localnicilor a fost înființarea Liceului de Fotbal, instituție unicat, prin profil, în țară. Cum a fost reflectată aceasta în presa centrală a vremii, puteți vedea citind reportajul semnat de Sever Noran și publicat în Revista ilustrată Sport, Nr. 21 (noiembrie) din 1969. (L. POPA)

La BACĂU a început

UN MECI FĂRĂ PRECEDENT Cândva, peste ani și ani, când școlile de fotbal vor fi destul de numeroase pentru a alimenta cum se cuvine un sport devenit le mal du siecle, istoria va consemna, fără îndoială, faptul că prima din seria acestor școli s-a născut acolo unde apele Siretului primesc pe ale Bistriței scăpată din strânsura hidrocentralelor, la Bacău. Și locuitorii acestui oraș în plină înflorire se vor mândri că au făcut începutul, deși poate azi mulți dintre ei nici n-au aflat că pe lângă Liceul nr.3, având două stadioane la dispoziție- unul lângă stadionul cel mare și altul în găvanul de lângă fabrica Letea- ființează de câteva luni embrionul primului liceu de fotbal din țara noastră, format deocamdată din două clase: a 5-a și a 9-a, privit la început ca un copil de pripas de către liceulmamă, iar azi îndrăgit de toți.

S-au găsit inimoși aici la Bacău, foști fotbaliști și pasionați ai fotbalului, care și-au pus în gând să creeze o asemenea școală și, în cele din urmă, au reușit. Ideea a pornit, se pare, de la Ion Rus, inspector metodist la Inspectoratul Școlar al județului. Lui i s-au alăturat profesorul C.Anghelache, fost jucător la Unirea Tricolor, dascăl plin de nerv și dragoste pentru sportul care i-a umplut viața, iar mai târziu s-a alăturat un alt entuziast, profesorul M.Macri, tânăr absolvent al IEFS-ului. Cu această tripletă de entuziaști Liceul de Fotbal din Bacău a luat startul la fluierul de început al anului școlar. Învățați să dribleze greutățile care îmbracă diferite forme (de la n-avem bani și până la nu-ți da copchilul la liceul șela, că agiunge un pierdevară și uită și di carte) cei trei au pornit la drum într-un meci în care se joacă doar la câștig, pentru victorie.

Hrisovul de înființare a liceului a fost pecetluit în mai anul acesta. Imediat s-a dat sfoară în țară. Candidațicu duiumul! Câte 4 pe un loc pentru clasa a 9-a. Pentru clasa a 5-a criteriul de bază a fost doar examenul de aptitudini, selecția făcându-se cu răbdare și în timp. Au venit la Liceul de Fotbal din Bacău copii din toate județele: Ion Scănuș din Gogoșari-Ilfov, Teodor Grumezaș din Dărmănești-Suceava, Mircea Dănilă din Aninoasa și Aurel Tunele din Hunedoara, ca și mulți alții din împrejurimile Bacăului. Celor reușiți li s-au asigurat locuri la internat. Apoi, câte două rânduri de echipament sportiv și câte o minge de fotbal. 60 de copii, 60 de mingi de fotbal! Aproape că nu-ți vine să crezi că există un liceu unde elevul merge la clasă cu mingea de fotbal, de parcă și-ar aduce planșeta de desen sau atlasul geografic! Organele locale au construit pentru Liceul de Fotbal un stadion (se va intra pe el după consolidarea brăzduirii) iar forurile școlare i-au dăruit o sală de sport. Totul arată bunăvoință,

pag 14

strădanie. Totul s-ar părea în cea mai desăvârșită regulă, reporterul fiind tentat să-și golească tolba cu superlative.

Dar... (Nelipsitul dar, care anunță pete și umbre acolo unde ele nu ar trebui să fie!)

Există câteva inadvertențe sau, dacă vreți un limbaj fotbalistic, câteva goluri în meciul început cu atâta entuziasm

de elevii și profesorii Liceului de Fotbal. Primul gol ține de selecția elevilor de clasa a 9-a. În toamnă, din lipsă de candidați, ștacheta pretențiilor (cum s-a exprimat profesorul C.Anghelache) a fost coborâtă, așa că 9 din cei 32 de elevi nu corespund decât parțial. Lipsa de experiență și-a pus pecetea. S-a pornit la drum cu... rebuturi planificate. Peste 25 la sută. Nefiresc. Procentul trebuie redus de îndată prin selecționarea altor elevi de la liceele de cultură generală, care abia așteaptă. Al doilea gol ține de sala de sport, dată în folosință fără să fi fost terminată, cu instalațiile sanitare defecte, cu parchetul... ondulat și spalierele montate atât de sus, încât sunt bune pentru exerciții de... alpinism. Cum o fi recepționat-o Inspectoratul Școlar al județului? Acum se dă vina pe un tehnician dispărut de altfel din schemă și din localitate. Al treilea gol la propriu, de data aceasta, ușor de constatat în magazia școlii. Drept să vă spun, venisem la Bacău sub influența unor articole citite într-o revistă de specialitate despre o școală ce își duce veacul pe lângă Neapole. Are școala aceasta câteva zeci de porți mobile, plase de sală pentru amortizarea șuturilor, sute de jaloane

pentru dribling, câteva zeci de spânzurători de mingi pentru jocul cu capul, instalație electronică de semnalizare pentru trasul la poartă, instalație de aruncat mingi etc. Mă așteptam ca la Bacău să găsesc ceva-ceva. Din păcate, nimic din toate acestea. Impresia pe care ți-o lasă? Este ca și când ai începe școala doar cu abecedarul-minge. Nu tu caiet, nu tu creioane, rigle, echer, raportor. Promisiuni sunt. Speranțe sunt (Vom avea curând totul. Am găsit un aliat în tatăl unui elev. Ne face el). Deocamdată, însă... S-au cheltuit ceva bani pentru acest liceu! Ne întrebăm: e cazul să ne poticnim de un ciot? Sau vrem să fim în ton cu înaintările noastre, care ezită tocmai în fazele de finalizare? Vrem fotbaliști de înaltă clasă pentru viitor. Atunci de ce începem meciul handicapați de atâtea goluri?

Nu putem încheia acest reportaj fără a vorbi și despre micii actori în jurul cărora se țes atâtea speranțe. Pe cei mari (clasa a 9-a) i-am găsit pe stadionul de la Letea; pe cei mici, chiar în incinta stadionului orașului. Imaginațivă 30 de copii de 10-11 ani, cu 30 de mingi alb-negru, jucând pe gazon sub supravegherea profesorilor, învățând trasul cu ristul, jocul cu capul, fenta, driblingul, conducerea mingii. Închipuiți-vă explozia de energie și bucurie a acestor spiriduși fericiți că pot să practice în voie sportul pe care-l adoră. Și asta în fiecare zi. Pentru că fotbalul este obiect de studiu, ca matematica, chimia sau limba română. La ce visează cei mici? În primul rând, să ajungă...mari fotbaliști. Idolii lor? Dobrin, Dumitrache, Best, Bobby Charlton și...antrenorul Teașcă, în rolul căruia vrea să ajungă Viorel Ghereț care, descurajat că la cei 10 ani e prea mic de statură și nu va atinge gabaritul unui jucător , speră să devină...antrenor. Cei mai mulți visează să ajungă ingineri, profesori, doctori.

Florin Lunca- șeful clasei, un băiat eminent- și Teodor Botez vor să urmeze filologia. Mircea Dănilă, Grumezaș Teodor și Ion Stănuș să urmeze IEFS-ul (cei pe care i-am remarcat sunt, deocamdată, cei mai buni fotbaliști și cei mai buni la carte). Nici nu se poate altfel ne asigură profesorul Anghelache. Liceul nostru vrea să curme o dată pentru totdeauna ideea că fotbalul este incompatibil cu învățătura, cu cultura. Prima pedeapsă a celui care nu învață este interzicerea de aintra pe terenul de fotbal. Credeți că există un chin mai cumplit pentru acești copii?

Tăcerea noastră înseamnă aprobare. Profesorul C.Anghelache continuă: Noi pregătim vârfuri, nu jucători pentru Letea sau categoria C. Sunt sigur că în maximum 2 ani vom avea 5-6 băieți în naționala de juniori. Deocamdată, muncim. Atât. Fără rabat la învățătură și fără rabat vedetismului. Luptăm cu o mie și una de influențe negative. Dar vom învinge.

Orice s-ar spune, aici la Bacău, se joacă doar la câștig. Datoria noastră, a publicului...cititor este să încurajăm meciul început la Liceul de Fotbal. Au nevoie de sprijinul nostru moral. După cum au nevoie de ajutorul material al celor în drept, pentru a nu se porni la drum cu goluri, de care nu sunt vinovați nici elevii, nici profesorii.

pag 15

George VISCREANU

DRIBLING (VIII)

Fost fotbalist la Sport Club Bacău, Steaua, Dinamo, component al Naţionalei de juniori, autorul acestei cărţi autobiografice povesteşte cum a driblat regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu, ajungând să joace în campionatul Spaniei, la Rayo Vallecano, alături de legende ale fotbalului iberic ..Am avut prieteni şi colegi de echipă extraordinari, dar nu am avut puterea să le spun nimic din ceea ce gândeam, îmi era teamă. Teama era cel mai puternic sentiment pe care îl resimţeai în timpul regimului Ceauşescu. Teamă de orice, de Securitate, de eşec, de faptul că nu reuşeai să prinzi rândul la lapte sau portocale... Libertatea era doar ceva visat sau despre care aflai numai în manualele de istorie, când citeai despre despre luptele eroilor naţionali...

La Sport Club Bacău, conducătorii şi antrenorii îmi făcuseră viaţa imposibilă, timp de aproape un an. Dinamo renunţase la mine, Lăzărescu, secretarul FR Fotbal, mă ameninţase că mă suspendă, dacă părăseam Luceafărul şi nu mă întorceam la Bacău. Ajunsesem la Steaua, ca militar, dar nu puteam juca, întrucât deciziile abuzive ale Federaţiei nu-mi dădeau dreptul să o fac pentru altcineva decât Sport Club...

Ce să fi făcut?! Unde să mă fi dus?! Cui să mă plâng?

Eram, totuşi, jucătorul naţionalei U20, care se pregătea pentru Mondialul din Australia, aveam doar 19 ani şi parcă împlinisem 35! Timpul trecea, iar eu nu jucam nicăieri, nici măcar un minut. Totuşi, minune, chiar înainte de plecarea cu reprezentativa în Australia, Traian Ionescu îmi spune că s-a rezolvat transferul la FRF şi, după întoarcere, puteam evolua la Steaua... Felul în care mi-a spus-o, însă, mi-a dat de gândit: ”... cum trebuie să mergi în Australia, nu vei putea juca în aceste ultime etape de campionat, mai ales că nu pot să-l schimb pe Anghelini, pentru un joc, două...Vei juca după ce te vei întoarce!”.

Aveam o relaţie de prietenie cu Gabi Balint care, la rândul lui, parcă, era fratele mai mic al lui Puiu Iordănescu.

Locuind cu el în aceeaşi cameră de hotel din Drumul Taberei (Hotelul Armatei), în noaptea dinaintea plecării în Australia, a venit la noi şi ne-a întrebat care dintre noi poate să-i cumpere un radiocasetofon, cum se tot căutau pe vremea aceea, dar foarte puţini reuşeau să-l aibă, pentru că nu se găseau în ţară, iar preţul lor era destul de ridicat. Cu un radiocasetofon şi un video (altă raritate!), puteai cumpăra o garsonieră... Cum eu ştiam că nu mă voi mai întoarce şi voi solicita azil politic, la sfârşitul competiţiei, i-am spus să-i dea cei 300 de dolari lui Balint. Atunci, nea Puiu mi-a spus ceva

pag 16

care exprima o presimţire (sau, poate, o tentativă de a afla ceva despre care doar bănuia): ”... măcar, unul din voi se va întoarce...”. Din nou, mi se făcuse teamă, un singur cuvânt în plus sau nelalocul lui şi puteam rata totul.

Drumul spre Australia a însemnat o primă escală la Amsterdam, de unde ne-am îmbarcat într-o navă Boeing 747, mai rezistentă la orele de zbor pe care aveam să le petrecem la bord. În Olanda, i-am reîntâlnit pe fotbaliștii italieni pe care îi cunoscusem în China și pe care îi învinsesem în finala turneului de la Shanghai. Cum escala a durat ceva timp, ne-am tot învârtit împreună pe lângă chioșcurile de ziare din aeroport, răsfoind reviste pornografice. Cu macaronarii aveam să jucăm și în grupa preliminară, dar asta nu conta, devenisem oarecum apropiați. Celelate două echipe pe care urma să le întâlnim la Antipozi erau Brazilia și Coreea.

La Singapore, am făcut a doua escală și, după ce am trecut Ecuatorul, am ajuns, în sfârșit, la Melbourne, unde ne-am și cazat, într-o zonă foarte frumoasă, dominată de o autostradă cu benzile despărțite de linii de tramvai.

Așa ceva nu mai văzusem nici unul dintre noi, deși mulți trecusem prin câteva țări europene occidentale. Australia era o altă lume, total diferită și, probabil, așa a rămas și acum. Încă de când am ajuns în Australia, în mintea mea era doar să găsesc o cale prin care să solicit azil politic.

Meciurile care urmau trecuseră în plan secund pentru că eram convins că îmi răpeau din timpul pe care îl aveam la dispoziție. Eram extrem de interesat să cunosc pe cineva care să mă ajute, mai ales că nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce trebuia să fac. În România comunistă, nu circulau astfel de informații considerate interzise, întrucât autoritățile se opuneau pe toate căile emigrării, singurii care erau scăpați de la aceste interdicții fiind evreii și șvabii din Ardeal. Mai în glumă sau mai în serios, toți fotbaliștii din grupul nostru vorbeam despre cum să rămânem în bloc pe noile meridiane. În momentul în care am ajuns la Melbourne, eu și Dorel Zamfir aveam un pic de febră, așa că antrenorii C.Cernăianu și Tache Macri ne-au cazat împreună, în

aceeași cameră de hotel, deși, conform obiceiului, eu trebuia să locuiesc cu Gabi Balint, iar Zamfir cu Rednic.

Dorel, o persoană foarte agreabilă, așa cum a rămas toată viața, era cel mai cunoscut din tot lotul nostru. Încă de la 15 ani, jucase la Farul Constanța, iar în momentul acela evolua la Dinamo. Dintre noi, avea cei mai mulți dolari și primea de la românii stabiliți în Australia o grămadă de cadouri, bluejeans, tricouri, lănțișoare și brățare din aur și multe altele.

Era mai solid decât mine și tot ce încerca să-mi ofere și mie nu-mi venea, spre marele meu regret. După câteva zile de acomodare cu fusul orar și antrenamente la ora meciului, a urmat primul joc oficial, cu Brazilia. Lotul nostru era format din: Portari: Iosif Lovaş (UTA), Constantin Gârjoabă (Progresul Bucureşti) Fundaşi: Gheorghe Viscreanu (SC Bacău), Ioan Andone (Corvinul), Augustin Eduard (FC Argeş), Mircea Rednic (Corvinul), Marin Matei (FC Olt), Doru Vuscan (UTA), Cornel Fîşic (SC Bacău). Mijlocaşi: Costel Ilie (ASA Târgu Mureş), Gabi Balint (Steaua Bucureşti), Mihăiţă Hanghiuc (FCM Galaţi), Decebal Balaur (FC Argeş), Horaţiu Lasconi (Jiul Petroşani) Atacanţi: Dorel Zamfir (Dinamo), Stere Sertov (Steaua), Romulus Gabor (Corvinul), Mircea Bolba (ASA Târgu Mureş).

Când am coborât din autocarul care ne-a dus la stadion, o fată blondă, care părea să aștepte sosirea fotbaliștilor s-a apropiat de mine și m-a salutat. Eu, care cunoșteam destul de puțin limba engleză, l-am chemat imediat pe Dorel Zamfir, un foarte bun vorbitor, și l-am rugat să-mi traducă tot ce îmi spunea fata. Așa am înțeles că îi plăcea de mine, că se numea Angelique și că va veni la toate meciurile noastre să mă vadă. Înainte de partida cu Brazilia, Italia întâlnea Coreea, așa că am putut sta în tribună, cu ea și cu Dorel. Înainte de a merge la vestiar ca să ne schimbăm pentru meci, i-am șoptit fetei să vină la Hotelul President, unde fusesem cazați. Deja, mă gândeam la o aventură de o noapte, cum avusesem și în alte locuri prin care ajunsesem... Tentațiile vârstei ne chinuiau pe toți. Pe 3 octombrie, am jucat primul meci, contra Braziliei, și am terminat la egalitate, 1-1. Sudamericanii au deschis scorul în minutul 67, prin Leomir, în timp ce noi am egalat prin golul lui Dorel Zamfir, cu 8 minute inainte de final. O surpriză, dar eu nu pot să spun că am făcut o partidă grozavă... După meci, am reîntâlnit-o pe Angelique, care mi-a spus că, a doua zi, va veni la hotel... În ziua următoare, am făcut antrenamentul obișnuit, după care ne-am plimbat prin Melbourne. Mulți au dispărut într-un bordel, dar eu am preferat să urmăresc Circuitul de Formula 1. Tache Macri, sub supravegherea căruia rămăsesem, întrucăt Cernăianu dispăruse și el să-și întâlnească, după 35 de ani, fratele stabilit în Noua Zeelandă și care acum venise pe continent special pentru asta, ne acccepta orice și nu se supăra, orice am fi făcut. În a doua seară, trebuia să vină și Angelique, la hotel, la ora 20.30, după ce luam cina, așa cum stabilisem. O așteptam în fața clădirii, când a apărut o mașină lungă, ce părea să nu se mai termine, și din partea din față au ieșit două persoane, un bărbat și o femeie, ambii, în jur de 40 de ani. Din spate, a coborât și Angelique. Am înmărmurit... Fata venise cu părinții! L-am chemat imediat pe Dorel Zamfir să ne traducă tot ceea ce doream să ne spunem și oamenii ne-au făcut invitația să mergem la etajul 1 al hotelului, unde era un restaurant. Acolo, eu, Angelique și Dorel ne-am așezat singuri la o masă pentru a conversa în voie. În mintea mea nu era decât să-i spun fetei că doresc să rămân în Australia și să mă ajute în vreun fel. De Zamfir,

nu mă feream, știam că e un băiat pe discreția căruia puteam conta. Dar, când să-mi fac curaj și să atac subiectul, a apărut Tache Macri, alături de ceilalți de la Federație și Securitate, care ne însoțeau de fiecare dată în deplasările externe. Am realizat că nu vom putea discuta altceva decât lucruri superficiale. Singurul succes a fost că am convenit cu Angelique să ne vedem și în zilele următoare, în tribună, înainte de meciul nostru. În seara în care a fost programată a doua noastră partidă, cu Brazilia, m-am întâlnit cu fata în tribună. Nu știu cât să fi durat, dar la un moment dat m-am pomenit că aproape i-am strigat: I don’t want come back in Romania! Surprinsă, australianca m-a întrebat imediat, ca și cum ar fi avut un reflex involuntar: Why? Do you have father, mother, brothers? (De ce? Nu ai un tată, o mamă, un frate?)... Cred că purtasem dialogul destul de tare pentru a fi auzit și de ceilalți din jurul nostru, întrucât nu după mult timp, s-a apropiat de noi un necunoscut care, într-o română stricată, cu accent străin, m-a abordat direct: Nu cunoști pe nimeni dintre jucătorii voștri care ar vrea să rămână în Australia? Bineînțeles că primul meu gând a fost că e unul dintre oamenii Securității, strecurat în grupul nostru de români, care căuta acum să inițieze o provocare, așa cum se întâmpla de obicei și în țară.... Apoi, am căzut în extrema cealaltă și aproape că îmi venea să-mi leg toate speranțele de omul acela ciudat, care apăruse atât de inexplicabil între problemele și gândurile mele. În ultima clipă, am ezitat. Neîncrederea învinsese încă o dată... Nu, nu cunosc pe nimeni, dar dacă voi afla și ne vom mai întâlni, îți voi spune, cu siguranță- am mai apucat să-i zic, înainte de a ne despărți... ...Am învins, cu 1-0, selecționata Coreei de Sud, prin golul lui Sertov din minutul 5. Am jucat, din nou, titular, dar nu mi-a ieșit mare lucru. Frământările mele zilnice mă afectau și randamentul meu în teren era unul sub așteptări.

Imediat după meci, am ieșit cu Dorel Zamfir, Costel Ilie și Eduard să ne plimbăm în jurul hotelului și, eventual, să bem câte o bere în vreun bar. Nu aveam acceptul să mergem singuri și întotdeauna trebuia să o facem în grup. Când neam întors, am rămas uimiți de ceea ce am auzit. Pentru că oamenii din conducerea delegației nu ne-au găsit în hotel, l-au pus pe Tache Macri (omul bun la toate, pentru că executa totul fără să crâcnească, bănuiesc că acesta a fost și prețul pentru care a și fost luat în Australia, să-și întâlnească fratele autoexilat, după atâția ani...) să ne caute peste tot... Și pentru că nu dădea de noi, Tache a mers glonț la prima casă de toleranță care i-a ieșit în cale, bănuind că majoritatea dintre noi o frecventam. Acolo, în fața ferestrelor cu felinar roșu, a început să ne strige pe nume în gura mare, astfel că a alertat tot personalul stabilimentului care, crezând că au de-a face cu un nebun, au chemat poliția...

Bietul Macri abia a scăpat de arest, după ce a reușit să-i convingă pe oamenii legii că au dispărut câțiva fotbaliști români din hotel și el primise nobila misiune de a-i găsi...

Fostul fotbalist rapidist, un foarte bun antrenor, era un om extraordinar și toți îl simpatizam, pentru că ne accepta toate mofturile. Astăzi, trăiește în Franța și cred că a depășit o vârstă venerabilă, demnă de invidiat.. (va urma)

pag 17

Fotbal/ Liga a II-a

Aerostar a fost… A-ZERO-star *În primul meci de campionat din 2021, „aviatorii” au fost învinși acasă cu 2-0 (1-0) de Unirea Slobozia, într-o dispută directă pentru evitarea retrogradării.

Ne obișnuisem cu greșelile flagrante din apărare. Și cu ratările din atac. Ne obișnuisem cu meciurile pe muchie de cuțit. Să trăim periculos la început și să revenim ulterior, imediat după pauză sau chiar pe final. Numai că meciul contra Unirii Slobozia ne-a amintit un Aerostar pe care-l credeam și-l doream pe deplin uitat. Acel Aerostar de la începutul sezonului, cu Cristi Lupuț pe bancă. Un Aerostar permeabil în apărare, neputincios în atac, un Aerostar fără goluri și puncte, un…A-ZERO-star. Așa s-a prezentat echipa băcăuană și acum, la început de 2021. Rezultatul?

O înfrângere fără drept de apel, cu 2-0 pe teren propriu, contra unei contracandidate la evitarea retrogradării, Unirea Slobozia. Băcăuanii lui Daniel Munteanu n-au părut nicio clipă în meci.

E adevărat, au avut un gol anulat pe motiv de ofsaid în min. 9, atunci când bătăiosul Alex Popescu (vârful venit de la Poli Timișoara fiind una din puținele bile albe ale gazdelor) a reluat în plasă centrarea lui Alecsandru, dar, per total, nu au avut nici măcar un șut trimis pe spațiul porții adverse! Iar dacă în atac (greu, foarte greu cu un 4-1-4-1) au fost probleme, în schimb pe faza defensivă au existat adevărate dureri de cap. La pauză a fost 0-1, dar putea fi 0-5. Stoperii băcăuani Ardei și Chirilă nu au reușit niciun moment să pună frână perechii de atacanți Sory Ibrahim Diarra și Adrian Moldovan. Servit ideal de Diarra în minutele 2 și 35, Moldovan a scăpat în ambele rânduri singur cu Cebotari, care a făcut adevărate minuni, respingând de fiecare dată mingea în corner, așa cum s-a întâmplat și în min. 38, la șutul-centrare trimis de Toma de pe partea stângă. Iar în min. 44, când același Diarra (omul meciului) l-a lăsat în urmă pe Alecsandru și a centrat ca la carte pentru lovitura de cap a lui Trașcu, rezultatul a fost salvat de Chirilă, care a scos in-extremis de pe linia porții.

Salvator în trei rânduri, Cebotari a gafat la ambele goluri ale oaspeților.

La primul, căzut chiar în ultimul minut al primei reprizei, a rămas țintuit pe linia porții, permițându-i lui Ibrian să reia cu capul din careul mic lovitura liberă expediată de Toma.

Iar la a doua reușită a Sloboziei, semnată în min. 77 de Diarra după un un-doi cu celălalt jucător de culoare din tabăra oaspeților, balonul a trecut pe sub portarul băcăuan.

Nici schimbările operate la pauză de Daniel Munteanu nu au adus un plus, Corban și Oteliță fiind practic inexistenți, iar scoaterea de pe teren al lui Vraciu în locul unei avansări în atac, alături de Alex Popescu, a făcut ca ofensiva să rămână cu pulberea udă. Riscantă, dar inspirată trecerea lui Zaharia ca fundaș central în partea secundă, atacantul de 22 de ani reușind să se achite de sarcini destul de bine, în ciuda faptului că vorbim de o improvizație. Supărătoare

pag 18

lipsa de forță și de precizie a degajărilor de pe linia de fund (în special ale portarului Cebotari), după cum la fel de deranjant a fost faptul că băcăuanii nu au reușit absolut deloc să țină de minge în nicio zonă a terenului. De partea cealaltă, Unirea Slobozia s-a prezentat însă ca o echipă solidă, care merită să se salveze. Plusul de gabarit și de siguranță al jucătorilor pregătiți de Adi Mihalcea a făcut din plin diferența.

Aerostar pierde astfel o șansă importantă de a reduce diferența de puncte față de celelalte echipe aflate în lupta pentru supraviețuire. Runda viitoare, pe 27 februarie, de la ora 11.00, băcăuanii vor evolua la București, contra Metalgolobusului. Împotriva Sloboziei, antrenorul Daniel Munteanu a utilizat formula: Cebotari- Alecsandru (min.

77 Mihalcea), Ardei (min. 46 Corban), Chirilă, D. MureșanSegev- Vraciu (min. 46 Oteliță), H. Ilie, Zaharia, Danale (min. 7 Burlacu)- Alex Popescu.

Clasament: 1) U Craiova 1948 30p., 2) Poli Timișoara 27p., 4) Viitorul Pandurii și Rapid- câte 25p., 5-6) Dunărea Călărași și Csikszereda- câte 24p., 7) U Cluj 21p., 8-11) Petrolul, Metaloglobus, Farul și Gloria Buzău câte 21p., 12) CS Mioveni 20p., 13) CSM Reșița 18p., 14) Concordia 16p., 15-17) Comuna Recea, Unirea Slobozia și Ripensia câte 15p. 18) CSM Slatina 13p., 19) Aerostar 9p., 20) Pandurii Lignitul 7p.

Daniel Munteanu: „Dezamăgire mare” Antrenorul Aerostarului, Daniel Munteanu, și-a exprimat întreaga dezolare după înfrângere: „Dezamăgire mare, mai ales că ne pusesem atâtea speranțe în acest joc. Ne

AEROSTAR ȘI-A ADUS UN PORTAR SLOVEN

Divizionara B Aerostar Bacău a operat o nouă achiziție în inter-sezon. După fundașul central Dănuț Munteanu (ex CSM Focșani), mijlocașul Yaniv Segev (Universitatea Cluj) și atacantul Alex Popescu (ASU Politehnica Timișoara), „aviatorii” și-au completat lotul cu un portar sloven: Marko Deronja. În vârstă de 25 de ani, Deronja (1,91 înălțime) a fost format la Olimpija Ljubljana și, după un periplu pe la mai multe echipe de ligi inferioare din Slovacia, Germania și Austria a fost transferat vara trecută de Poli Timișoara de la gruparea belgiană de eșalon secund Lommel. Slovenul, care a bifat un singur meci în prima parte a acestui sezon la Timișoara, a acceptat propunerea „aviatorilor” și ar putea să-și facă debutul oficial în poarta Aerostarului chiar la primul meci de campionat din 2021, cel de sâmbăta viitoare, de pe teren propriu, cu Unirea Slobozia. „Este un portar cu talie, cu mobilitate și cu joc bun de picior, care ne-a convins pe perioada în care l-am monitorizat și care ne poate ajuta în lupta pentru evitarea retrogradării”, sunt referințele clubului băcăuan despre Deronja.

lipsesc multe lucruri, dar în special maturitatea. Nu poți să te prezinți în felul acesta la un joc vital cum se anunța cel cu Slobozia. E dureros, cu atât mai mult cu cât timpul nu mai are răbdare cu noi”. Tehnicianul băcăuan a explicat și de ce a renunțat la Vraciu după primele 45 de minute: „Nici nu a avut realizări notabile, dar ceea ce a contat cel mai mult a fost că, încasând un cartonaș galben, Vraciu a devenit indisponibil pentru următorul meci, cel de la Metaloglobus și astfel m-am gândit să dau o șansă altuia. Am fost tentat și să trec la sistemul cu doi atacanți, dar, având în vedere că nu reușeam să ținem de minge, m-am gândit să nu dezechilibrez și mai mult situația. Din păcate, nimic n-a mers”.

De partea cealaltă, antrenorul Unirii Slobozia, Adi Mihalcea a spus că, în ciuda rezultatului confortabil și a cursului jocului, a avut emoții până la ultimul fluier: „Au fost emoții și încă mari. Sincer, am stat foarte încordat deoarece știam ce echipă am în față. Aerostarul este recunoscută pentru răsturnările spectaculoase de rezultat. A revenit și cu Csikszereda, a revenit și cu Timișoara, a revenit, fiind însă lipsită de șansă, și cu Rapidul, așa că m-am temut că un gol de-al lor ar putea întoarce meciul. Din fericire, nu a fost așa”.

Dan SION (UZPR)

pag 19

VOLEI (F), CUPA ROMÂNIEI

ŞTIINŢA, STOPATĂ ÎN SEMIFINALE În actuala ediție a Cupei României, derulată sub formă de turneu eliminatoriu, la Cluj, voleibalistele Științei Bacău au adunat o victorie și o înfrângere. Succesul a fost obținut vineri, în sferturile de finală, contra Rapidului, cu 3-0 (23, 24, 14), în timp ce înfrângerea a venit în semifinala cu Dinamo, pierdută, după doar o oră de joc, cu 0-3 (-9, -8, -12). „Este greu să te bați cu șanse egale când ai în față echipe mult mai bune”, a concluzionat antrenorul Științei, Florin Grapă. Referitor la partidă, în comentariul siteului doarvolei.ro, se menţionează: Probabil că nici în visele lor cele mai frumoase fetele de la Dinamo nu se gândeau că se vor califica atât de ușor în finala Cupei României.

Bucureștencele antrenate de Milos Gavrilovic au învins pe Știința Bacău cu scorul de 3-0 (25-9, 25-8, 25-12) în 62 de minute. Iar setul al treilea a fost mai lung pentru că dinamovistele nu s-au concentrat îndeajuns… Povestea meciului e simplă: Dinamo a jucat bine, dar nu stelar, însă băcăuancele au părut că s-au apucat ieri de volei.

Dacă vă puteți imagina un meci în care să nu îți iasă nimic, aici a fost mai rău. Aș risca să spun chiar că este cea mai dură înfrângere suferită vreodată de reputatul antrenor Florin Grapă în zecile de ani de carieră și culmea e că lui nu i se poate imputa nimic. A trimis pe teren cea mai bună echipă, a schimbat coordonatorii, a încercat și pe celelalte posturi să introducă rezervele, dar toată lumea a părut din alt film, chiar dacă, luate individual, vorbim de jucătoare valoroase.

Pentru echipa băcăuană urmează două săptămâni de pauză competițională, urmând ca în perioada 6-8 martie să găzduiască turneul de campionat al Diviziei A1 la care vor mai participa CSM Târgoviște și Rapid București.

Volei Alba Blaj pag 20

Cupa României (f): Rezultatele ediției 2020/ 2021 Faza I Joi, 18 februarie Rapid – CSO Voluntari 2005 3-2 (13-25, 27-29, 25-21, 2522, 15-6) CSU Belor Galați – CS „U” NTT Data Cluj 3-0 (25-20, 2516, 25-19) FC Argeș – CSM Lugoj 3-1 (16-25, 25-20, 25-18, 26-24) CSU Medicina Târgu Mureș s-a calificat în Faza a II-a după ce formația CS Medgidia s-a declarat nevoită să declare forfait din cauza cazurilor de coronavirus din lot.

Faza a II-a Vineri, 19 februarie: Rapid – Știința Bacău 0-3 (23-25, 24-26, 14-25) CSM Târgoviște – Belor Galați 3-1 (24-26, 25-17, 25-17, 25-10) CSU Medicina Târgu Mureș – Volei Alba Blaj 0-3 (9-25, 16-25, 19-25) Dinamo – FC Argeș 3-1 (25-27, 25-10, 25-18, 25-21) Semifinale Sâmbătă, 20 februarie CSM Târgoviște – Volei Alba Blaj 1-3 (17-25, 22-25, 2523, 18-25). Știința Bacău – Dinamo 0-3 (9-25, 8-25, 12-25) Finala Duminică, 21 februarie: Volei Alba Blaj – Dinamo 3-0 (25-13, 25-22, 25-19).

Bojana Milenkovic, cu 17 puncte, a fost cea mai bună marcatoare a meciului. De la dinamoviste s-a remarcat Eli Uattara, autoare a 11 puncte.

HANDBAL (F), DIVIZIA A

ŞTIINŢA-ACT DE PREZENŢĂ Departe de ochii puţinilor suporteri pe care îi mai are, handbalul feminin băcăuan îşi consumă prezenţa în întrecerea diviziei secunde, prin turnee organizate în pripă, cu rezultate previzibile. În seria băcăuancelor, fireşte, nu poate fi decât un lider autoritar, Corona Braşov, învingătoare în toate partidele disputate.

Băcăuancele, părăsite de principalele jucătoare din ultimii ani, bazându-se pe un lot dominat de junioare, s-au resemnat cu ultimul loc al clasamentului, singurul lor obiectiv fiind acumularea de experienţă.

Surprinzătoare rămân, totuşi, înfrângerile în faţa echipei din Roman, care abia şi-a reluat activitatea de performanţă, în urmă cu două sezoane, şi tot cu... junioare de la Liceul Sportiv din municipiu. Nu putem încheia această notă (mai puţin optimistă), fără a o menţiona pe fosta handbalistă a Ştiinţei, Iulia Faig (în fotografie, alături de celelalte componente ale formaţiei în care evoluează acum), care îşi continuă cariera în Italia, la Pallamano Aretusa, unde are evoluţii foarte bune. În ultima partidă despre care avem informaţii, cea din deplasare, cu Flavioni, handbalistele din Aretusa s-au impus cu 32-21, 12 goluri fiind marcate de Iulia! (L.POPA)

CLASAMENTUL 1.CSM Corona Brașov 7 7 0 0 207-121 21 2.HCF Piatra Neamț

7 5 1 1 148-124 16

3.Dunărea Brăila

7 4 1 2 140-124 13

4.CSM Roman

7 3 0 4 124-137 9

5.CSU Bacău

7 1 0 6 121-164 3

6.CSU Târgoviște

7 0 0 7 0- 70 0

Sezonul 2020-2021 TUR CSM Roman-ȘTIINȚA BACĂU

17-14 (8-6)

Corona Brașov-ȘTIINȚA BACĂU

40-15 (17-8)

ȘTIINȚA BACĂU-HCF Piatra Neamț 24-27 (11-14) ȘTIINȚA BACĂU-CSU Târgoviște 10-0 (neprezentare) RETUR ȘTIINȚA BACĂU-CSM Roman

17-21 (5-13)

ȘTIINȚA BACĂU-Corona Brașov

20-31 (12-15)

HCF Piatra Neamț-ȘTIINȚA BACĂU (9 aprilie 2021)

pag 21

ATLETISM NAȚIONALELE DE ATLETISM ÎN SALĂ PENTRU SENIORI ȘI TINERET:

BĂCĂUANI CU TOLBA PLINĂ Timp de două zile, 5-6 februarie 2021,, Sala de atletism „Ioan Soter”, din cadrul CSN București „Lia Manoliu”, a găzduit întrecerile Campionatelor Naționale de sală rezervate seniorilor și tineretului (U23). Ajunse la edițiile 51, respectiv 38, întrecerile au fost unele dintre cele mai spectaculoase, cu rezultate bune și foarte bune, dătătoare de speranțe pentru competițiile internaționale de mare anvergură din acest an. Printre protagonişti, s-au numărat (ca de fiecare dată) şi atleţii din judeţul nostru.

Oneşteanul Gabriel Bitan a sărit până în apropiere de...Tokyo, via Torun!

Fără nicio urmă de îndoială, cel mai mai bun rezultat al competiției l-a obținut Gabriel Bitan (foto 1). În vârstă de doar 22 de ani, sportivul legitimat la CSM Onești a reușit o săritură superbă de 8,14 m, care-i aduce biletul pentru Campionatele Europene de atletism în sală de la Torun (5-7 martie 2021). Rezultatul de ieri l-a apropiat pe sportivul pregătit de către Cornel Grigore la 8 cm de baremul de calificare la Jocurile Olimpice de la Tokyo, de 8,22 m, și la 16 cm de recordul național de 8,30 m, deținut de Bogdan Țăruș din 29 ianuarie 2000.

“Inițial am crezut că am sărit sub 8 metri, dar când am văzut tabela nu mi-a venit să cred. Am fost foarte bucuros”, a declarat Gabriel imediat după concursul de sâmbătă seara. Totodată, recent, într-un interviu exclusiv pentru site-ul oficial al Federației Române de Atletism, sportivul de la CSM Onești dezvăluia care este marele său vis: “Marele meu vis este să fiu următorul deținător al recordului național de seniori la săritura în lungime.

O asemenea performanță va înseamna întotdeauna o finală mondială sau olimpică, dar și podiumul european. Pentru acest vis îmi voi dedica în continuare

pag 22

timpul și atenția strict către atletism.” De la acelaşi club (CSM Oneşti), Diana Ana Ion (foto 3) a obţinut titlul de vicecampioană la lungime şi triplusalt, fiind depăşită doar de multipla campioană naţională Florentina Iuşco (foto 4), de la Cetate Deva.

Fără surprize, la 60 m Proba regină a Campionatelor Naționale de atletism în sală pentru seniori și tineret – cea de 60 m plat – a fost câștigată de către Marina Baboi (foto 2)- sportivă legitimată la SCM Gloria Buzău, la feminin, și Petre Nicolae Rezmiveș (CSM Ploiești/Petrolul Ploiești). Pregătiți de către Doina Voinea și Augustin Iancu, Marina și Petre Nicolae nu doar că au câștigat medaliile de aur, dar și-au îndeplinit și baremurile de calificare la Campionatul European de atletism în sală pentru seniori de la Torun. Cu 7,29 s, Marina Baboi și-a trecut în palmares al treilea titlu de campioană națională la 60 m plat seniori și s-a apropiat la 0,07 secunde de recordul național deținut de către Iolanda Oanță și Mirela Dulgheru, de 7,22 s! La masculin, Petre Nicolae Rezmiveș a câștigat și el pentru a treia oartă titlul național în proba de 60 m plat și se pregătește de o nouă participare la Campionatele Europene de sală pentru seniori. La Torun, sportivul ploieștean va bifa a treia participare la această competiție, după Belgrad (2017) și Glasgow (2019).

Anamaria Nesteriuc și oneşteanul Alin Ionuț Anton, campioni la 60 mg Proba de 60 m garduri nu a fost lipsită de spectacol. Dacă, la feminin, Anamaria Nesteriuc (Steaua București) s-au impus destul de clar cu timpul de 8,14 s – cu o reconfirmare a baremului de Europene și un nou record personal! -, la

masculin, victoria i-a aparținut lui Alin Ionuț Anton. Legitimat la CSM Onești, sportivul în vârstă de 21 de ani s-a impus la limită în fața lui Cosmin Ilie Dumitrache.

Alin Ionuț Anton a terminat cursa cu timpul de 7,88 s (barem de Europene!), cu 0,01 s mai rapid decât sportivul de la Rapid București/CSM Timișoara.

Pe cea mai înaltă treaptă a podiumului La Campionatele Naționale de atletism în sală și-au trecut în palmares încă un titlu de campioni sau au urcat în premieră pe prima treaptă a podiumului sportivii: Andrea Mikloș (CSM București) – 53,81 la 400 m, Maria Claudia Florea (SCM Deva) – 2:06.76 la 800 m și 4:20.17 la 1.500 m, Roxana Elisabeta Rotaru (Steaua București) – 9:26.98 la 3.000 m, Daniela Stanciu (Steaua București) – 1,90 la înălțime, Florentina Iusco (LPS Cetate Deva) – 6,48 la lungime și 13,75 la triplusalt, Andreea Apachițe (CS Botoșani) – 14,88 la greutate, Valentina Necoară (CSS3 Steaua) – 3,60 la prăjină, Robert Parge (CSM București) – 48,38 la 400 m, Cristian Voicu (CSM București) – 1:51.44 la 800 m, Ilie Corneschi (SCM Craiova) – 3:52.30 – la 1.500 m, Nicolae Coman (CSU Arad, CSM Craiova) – 8:20.41 la 3.000 m, Marius Cristian Dumitrache (CS Rapid) – 2,15 la înălțime, Andrei Răzvan Deliu (SCM Deva) – 5,00 la prăjină, Alexandru Tache (CSU/CSM Pitești) – 15,70 la triplusalt și Rareș Toader (CS Dinamo) – 20,18 la greutate.

REZULTATE SENIORI Feminin 60 Metri 1.Baboi, Marina Andreea 99 SCM Gloria Buzău 7.29 2.Mihalache, Maria 03 CS Olimpia Buc.,CS Rapid 7.52 3.Roşianu, Ana Maria 93 CSM Craiova 7.53 5.Banaga, Iulia Nicoleta 99 CSM Oneşti 7.62 Feminin 400 Metri 1.Miklos, Andrea 99 CSM Bucuresti 53.81 2.Belgyan, Sanda 92 CSU Cluj Napoca 55.39 3.Lavric, Elena Mirela 91 CSM Vaslui,Vaslui 55.81 5.Banaga, Iulia Nicoleta 99 CSM Oneşti 57.31 11.Zediu, Ştefania 05 CSS Bacău,SCM Bacău 59.04 21.Dinu, Andreea Alexandra 02 CSM Oneşti 60.97 Feminin 800 Metri 1.Florea, Maria Claudia 95 SCM Deva 2:06.76 2.Ştefana, Florina 90 CSA Steaua Buc. 2:07.41 3.Lavric, Elena Mirela 91 CSM Vaslui 2:12.14 Feminin 1500 Metri 1.Florea, Maria Claudia 95 SCM Deva 4:20.17 2.Rotaru, Roxana 88 CSA Steaua 4:20.74 3.Ştefana, Florina 90 CSA Steaua Buc. 4:21.90

Feminin 3000 Metri 1.Rotaru, Roxana Elisabeta 88 Steaua 9:26.98 2.Prisecaru, Claudia 97 CSM Focşani 2007 9:27.71 3.Bălţoi, Adela 92 ACS Sp. Feroviar,Buc. 9:44.18 Feminin 60 Metri Garduri 1.Nesteriuc, Anamaria 93 CSA Steaua 8.14 2.Banaga, Iulia Nicoleta 99 CSM Oneşti 8.49 3.Grigoroiu, Iulia Dariana 03 CSU Resiţa 8.51 6,Caracuda, Andreea 00 CSM Oneşti 8.87 Feminin 4x400 Metri ştafetă 1.CS Rapid Buc. A 3:33.05 2.CSU Cluj Napoca A 3:36.12 3.CSM Craiova A 3:38.51 4.CSM Oneşti A 3:39.71 Feminin Înălţime 1.Stanciu, Daniela 87 CSA Steaua 1.90m 2.Apostol, Federica 03 CSM Bacău 1.80m 3.Budica, Florentina 95 CSM Craiova 1.75m 4.Verman, Ramona 04 SCM Bacău 1.70m Feminin Lungime

pag 23

1.Iuşco, Florentina 96 LPS Cetate Deva 6.48m 2.Ion, Diana Ana Maria 00 CSM Oneşti 6.16m 3.Manoliu, Ioana 99 CS Farul C-ta 6.05m 4.Ştirbu, Sabina 03 CSS Un. Iaşi,CSM Oneşti 6.03m Feminin Triplusalt 1.Iuşco, Florentina Costina 96 LPS Cet. Deva 13.75m 2.Ion, Diana Ana Maria 00 CSM Oneşti 13.68m 3.Dospin, Alexia Ioana 03 CSM Bacău 12.94m 8.Vrînceanu, Ioana 05 CSS,SCM Bacău 11.95m Feminin Greutate 1.Apachiţei, Andreea 93 CS Botoşani 14.88m 2.Ţigănaşu, Ioana 00 CS Ceahlăul Pt.N.14.56m 3.Manole, Mădălina 03 CSS Tulcea,CS Farul 12.57m Masculin 400 Metri 1.Parge, Robert 97 CSM Bucureşti 48.38 2.Pîslaru, Mihai Cristian 99 Steaua 48.48 3.Dringo, Mihai Sorin 01 CSU Oradea 49.37 1 Masculin 800 Metri 1.Voicu, Cristian Gabriel 01 CSM Bucureşti 1:51.44 2.Rusu, Dorin Andrei 98 CSA Steaua Buc. 1:51.46 3.Trofin, Cosmin 96 CSA Steaua Buc. 1:53.15 19.Amarandei, Alexandru 98 CS Ştiinţa Bacău 2:02.62 Masculin 1500 Metri 1.Corneschi, Ilie 91 CSM Craiova 3:52.30 2.Rusu, Dorin 98 CSA Steaua Buc. 3:53.35 3.Coman, Nicolae 96 CSU Arad,CSM Craiova 3:53.53 25.Moldovan, Sebastian 01 CSM Oneşti 4:13.09 Masculin 3000 Metri 1.Coman, Marian 96 CSU Arad,CSM Craiova 8:20.41 2.Ştefana, Cristian 88 CSA Steaua Buc. 8:21.07

pag 24

3.Corneschi, Ilie 91 CSM Craiova 8:21.72 Masculin 60 Metri Garduri 1.Anton, Alin Ionuţ 00 CSM Oneşti 7.88 2.Dumitrache, Ilie 94 CS Rapid Buc.,CSM Tim. 7.89 3.Dulcescu, Vlad 95 CS Poli.Iaşi,CSM Tim. 8.11 Masculin 4x400 Metri Ştafetă 1.CSM Ploieşti A 3:03.59 2.CSS Ploiesti A 3:05.20 3.CSA Steaua Buc. A 3:06.27 CSM Oneşti A DNS Masculin Prajină 1.Deliu, Andrei Răzvan 93 SCM Deva 5.00m 2.Doroftei, Razvan 03 CSS 5 Buc,CS Rapid 4.70m 3.Tabacu, Robert Mihai 00 CSM Oneşti 4.60m Masculin Lungime 1.Bitan, Gabriel 98 CSM Oneşti 8.14m 2.Tănase, Valentin 97 CSM Oneşti 7.62m 3.Sava, Andrei 98 CSA Steaua Buc. 7.24m Masculin Triplu-salt 1.Tache, Alexandru 98 CSU Pitesti,CSM 15.70m 2.Grecu, Cristian 99 CSA Steaua 14.84m 3.Cioacă, Bogdan 00 CSM Piteşti 14.75m 8.Orobiyi-Tudorache, Gerar 02 CSS Oneşti 13.89m Masculin Greutate 1.Toader, Rareş 97 CS Dinamo Buc. 20.18m 2.Gag, Andrei 91 CS Dinamo Buc. 19.20m 3.Musteaţă, Marius 97 CSA Steaua 19.14m

Campionatul Național Under 20:

FETELE NOASTRE, DE LOCUL 1! *Patru titluri naționale au cucerit atletele reprezentând cluburile din județul Bacău la întrecerea de sală rezervată juniorilor și junioarelor 1. Cele patru medalii de aur au fost completate cu alte două de argint și patru de bronz.

De acum, chiar că nu mai e nicio surpriză! Când scrii Campionat Național de atletism, citești, automat, nume de campioni legitimați la cluburile județului Bacău. Așa a fost la Naționalele de Seniori și Tineret, la fel au stat lucrurile și weekend-ul trecut, cu ocazia celei de-a 51-a ediții a CN Under 20 găzduite de sala „Ioan Soter” din București. La întrecerea junioarelor 1, o treime dintre titlurile puse la bătaie au luat drumul județului Bacău. Concret, din cele 12 probe feminine, nu mai puțin de patru au revenit băcăuancelor.

Celor patru titluri naționale li s-au adăugat alte șase medalii, dintre care două la masculin. Marea performeră a fost Alexia Dospin (foto 5), de la CSM Bacău. Vice-campioană națională la U23 și medaliată cu bronz la Senioare grație unui rezultat de 12.94, triplusaltista băcăuană în vârstă de 18 ani a trecut acum granița celor 13 metri și, cu un 13.04 m, a devenit campioană națională la Under20. La competiția rezervată junioarelor 1, sportiva antrenată de Aura Balaban și-a completat palmaresul și cu un titlu de vice-campioană națională la lungime, cu o săritură care a măsurat 5.84.

Titlul de campioană la această probă a rămas în județ.

Mai exact, la Ioana Sabina Știrbu (CSS Unirea Iași/ CSM Onești), care a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, cu un rezultat de 5.94. Continuând cu performanțele de la sărituri, să notăm că Federica Gabriella Apostol (CSM

Bacău) a cucerit aurul la înălțime, îmbunătățindu-și recordul personal: 1.81 m. Astfel, eleva Aurei Balaban a adăugat un centimetru rezultatului care, în urmă cu două săptămâni îi adusese un aur la U23 și un argint la Senioare. Locul 3 în proba de înălțime a revenit Biancăi Coșerariu (CSȘ Unirea Iași/ CSM Onești), cu 1.65m, așa cum bronzul la triplusalt a fost câștigat de Ioana Adnana Vrânceanu (CSȘ Bacău/ SCM Bacău), cu 12.96 m. De la sărituri, la viteză. Și chiar dacă nu a câștigat un titlu național la 60 m garduri, CSM Onești a figurat printre protagonistele probei, adjudecânduși, grație parteneriatului cu LPS Brăila, nu mai puțin de trei medalii: un argint și un bronz la masculin, prin Darius Techiu (8.37) și Robert Simion (8.39) și un bronz la feminin prin Cosmina Balaban (8.73). Marea reușită a venit însă în proba de ștafetă. La 4x două tururi, CSM Onești a trecut peste toate barierele, inclusiv de vărstă, câștigând aurul național cu ștafeta formată din Alexandra Andreea Dinu (an de naștere 2002), Ștefania Medeea Mușulete (2005), Iarina Teodora Ungureanu (2004) și Alexandra Ștefania Uţă (2007). Rezultatul, 3.39.05, este unul care arată că CSM Onești are- la această probă și nu numai- prezent, dar, mai ales viitor. „Culegem acum și, sperăm, și în viitor, ce am sădit, cu migală, atenție și pasiune, încă de la nivelul copiilor”, a mărturisit Ingrid Istrate, directorul CSM Onești, clubul care lasă în urmă, de ani buni, grupări mult mai bine susținute financiar. Și club care, alături de CSM Bacău, SCM Bacău și CSȘ Bacău fac ca județul nostru să fie unul de locul 1 în atletism. (D.SION/ UZPR)

pag 25

Campionatul Național Under 20:

REZULTATE

Feminin 60 M 1.Mihalache, Maria 03 Olimpia,CS Rapid 7.51 2.Grigoroiu, Iulia 03 CSU Resiţa,CSS Resiţa 7.57 3.Bisericescu, Maria 03 CS Rapid 7.68 Masculin 60 M 1.Munteanu, Silviu 03 CS Ceahlăul P.Nţ.6.90 2.Dinu, Daniel 03 Pal. Naţ.Cop.Buc,CSM Buc. 7.06 3.Georgea, Gabriel 03 CSM Braşov 7.11 Duicu, Beniamin 03 LPS Iasi,CSM Oneşti DQ Feminin 400 M 1.Talpis, Larisa-Paraschiva 03 CSM Bistriţa 56.95 2.Costiuc, Claudia-Ionela 05 CSM Dorna 57.74 3.Constantin, Roxana 04 CSS 1 Constanta 58.96 5.Zediu, Ştefania 05 CSS Bacău,SCM Bacău 59.10 14.Ungureanu, Iarina 04 CN M.B.Rm.V,CSM Oneşti 60.94 Masculin 400 M 1.Toma, Denis Simon 03 CS Or.Voluntari 50.58 2.Niculiţă, Andrei 03 CSS Ploiesti,CSM Bucuresti 50.84 3.Bondoc, Marian 02 CSM Drobeta Tr.Sv 50.86 26.Conciu, Andrei Robert 04 CSS Oneşti 56.32 Feminin 800 M 1.Talpis, Larisa-Paraschiva 03 CSM Bistrita 2:13.70 2.Sfârghiu, Talida 03 CSM Suceava,CSM Raraul 2:14.46 3.Costiuc, Claudia-Ionela 05 CSM Dorna 2:14.73 11.Zediu, Ştefania 05 CSS,SCM Bacău 2:28.67 Masculin 800 M 1.Bondoc, Marian 02 CSM Drobeta Tr.Sv 1:52.55 2.Fandly, Mark 03 CN M.Emin. Oradea,CSU 1:53.04 3.Dinu, Georgian 03 LPS I.B.Soter Buzău 1:55.64 17.Conciu, Robert 04 CSS Oneşti 2:10.13 Feminin 1500 M 1.Sfârghiu, Talida 03 CSM S.,CSM Rarăul 4:34.23 2.Sîrbu, Elena 03 CSM Suceava,CSM Rarăul 4:34.36 3.Mărginean, Florina 04 CSS Mediaş 4:38.38 Masculin 1500 M 1.Poponea, Sorin 02 LPS Pitesti,CSU Piteşti 3:59.18 2.Vrabie, Laurentiu 04 CSS Bârlad,CSM Bţa 4:00.73 3.Dumitru, Robert 02 LPS Piteşti,CSU Piteşti 4:02.19 Feminin 3000 M 1.Mărginean, Florina 04 CSS Mediaş 9:55.32 2.Sîrbu, Elena 03 CSM Suceava,CSM Rarăul 10:00.40 3.Vasile, Ruth Cristina 05 CSM Sf.Gheorghe 10:03.78 Masculin 3000 M 1.Dumitru, Mihai Robert 02 LPS,CSU Piteşti 8:39.98 2.Poponea, Mihai-Sorin 02 LPS,CSU Piteşti 8:40.46 3.Pop, Luca 05 LPS Cluj,CSM Cluj Napoca 8:45.46 Feminin 60 M Garduri 1.Grigoroiu, Dariana 03 CSU,CSS Resiţa 8.37 2.Govoreanu, Dana 03 CN M.B.Rm.Vâlcea 8.69

pag 26

3.Balaban, Denisa 04 LPS Brăila,CSM Oneşti 8.73 Masculin 60 M Garduri 1.Şendrea, Alexandru 03 CSM Brăila 8.17 2.Techiu, Darius 04 LPS Braila,CSM Oneşti 8.37 3.Simion, Mihaita 02 LPS Braila,CSM Oneşti 8.39 6.Sîmpetru, Iulian 04 LPS Braila,CSM Oneşti 8.79 Feminin Lungime 1.Ştirbu, Sabina 03 Unirea Iasi,CSM Oneşti 5.94m 2.Dospin, Ioana 03 CSM Bacău 5.84m 3.Lupescu, Narcisa 04 CS Rapid Buc. 5.50m 6.Răducă, Monica 06 CSM Oneşti,CSS 6 Buc. 5.40m 11.Vrînceanu, Adnana 05 CSS,SCM Bacău 5.10m Masculin Lungime 1.Voinea, Sorin 03 CS Voluntari 6.83m 2.Enache, Andrei Vlad 04 CSA Steaua 6.80m 3.Pruteanu, Raul 03 LPS Braşov,CSM Zalău 6.69m Feminin Triplusalt 1.Dospin, Alexia Ioana 03 CSM Bacău 13.04m 2.Lupescu, Narcisa 04 CS Rapid Buc. 12.26m 3.Vrînceanu, Adnana 05 CSS,SCM Bacău 12.06m Feminin Înălţime 1.Apostol, Federica 03 CSM Bacău 1.81m 2.Rengle, Alesia 03 CN M.Emin.CSU Oradea 1.77m 3.Coşerariu, Bianca 05 Unirea Iasi,CSM Oneşti 1.65m 3.Enache, Xandra 04 LPS Cetate Deva 1.65m 5.Verman, Ramona 04 SCM Bacău 1.60m Masculin Înălţime 1.Severin, Octavian 03 CA Roman 1.96m 2.Bejinaru, David 03 CS Rapid Buc. 1.92m 3 Antal, Jozsef 02 LPS,CSU Oradea 1.88m Feminin Prăjină 1 Necoară, Iulia 05 Steaua Buc,CSM Craiova 3.55m 2.Călin, Elena 04 CSS 5 Buc,CSM Craiova 2.55m 3.Enicov, Cristiana 05 CSM Bucuresti 2.45m Masculin Prăjină 1.Doroftei, Răzvan 03 CSS 5, CS Rapid Buc 4.75m 2.Voicu, Mihai 05 CSS Dinamo Bucureşti 3.80m 3.Balazs, Zsolt 04 LPS Tg. Mureş 3.70m Feminin Greutate 1.Manole, Mădălina 03 CSS Tulcea,CS Farul 12.92m 2.Andone, Maria 03 LPS Iasi,CA Roman 12.07m 3.Derioiu, Denisa 04 LPS Cl.Muscel 11.57m Masculin Greutate 1.Vasile, Ion 02 CSS C.Istrati Câmpina 17.32m 2.Burlacu, Claudiu 03 CSM Buzau 15.32m 3.Mocănaşu, Florin 02 CA Roman 14.19m Feminin 4x400 M 1 CSM Oneşti 3:39.05 2 2 CSS Focşani 3:40.28 1 3 CS Rapid Buc. 3:40.69 Masculin 4x400 M 1 CSS Ploieşti 3:08.04 2 LPS Piteşti 3:13.75 3 CSM Drobeta Tr.Sv 3:20.93

Podium la Feminin 60 Metri Garduri: 1.Nesteriuc, Anamaria 93 CSA Steaua 8.14 (stânga) 2.Banaga, Iulia Nicoleta 99 CSM Oneşti 8.49 (dreapta)

pag 27

DINTRE SUTE DE CATARGE…

Gabriela POTORACANDOU Gimnastă cu performanţe de prestigiu pe plan internaţional. Născută la Bacău (6 februarie 1973), a început să practice gimnastica la vârsta de 5 ani, în cadrul Sport Club, sub îndrumarea antrenorilor Marina şi Mircea Bibire. În perioada 19811984, participă la CN pentru copii şi juniori, impunându-se ca o gimnastă talentată, cucerind locul I la individual compus, iar apoi şi la aparate (sărituri şi paralele). La CN de senioare din 1984, ocupă locul I la paralele.

Debutează la CE de juniori din 1986, unde obţine medalia de bronz la paralele, iar la ediţia din 1988, câştigă titlul continental şi medalia de aur la bârnă, 2 medalii de argint (individual compus şi paralele) şi medalia de bronz la sol. În anul 1989, la CE de seniori de la Bruxelles, cucereşte medalia de aur la bârnă. La CM din 1989 de la Stuttgart, obţine, împreună cu echipa, medalia de argint, iar la bârnă, medalia de bronz. Participă la JO din 1988 de la Seul, contribuind la clasarea echipei pe locul secund, iar în probele pe aparate obţine medalia de argint la sărituri şi medalia de bronz la bârnă. Pentru performanţele sale deosebite, i s-a acordat titlul de Maestră Emerită a Sportului (1989).

Din august 2008, locuieşte în oraşul japonez Otsu.

Duel istoric, argint olimpic pentru România!

Acum 32 de ani, pe 21 septembrie 1988, la Jocurile Olimpice de la Seoul, echipa feminină de gimnastică a României purta una dintre bătăliile războiului istoric din această disciplină de dinainte de 1990, cu echipa URSSului. Finala pe echipe le-a adus fetelor nostre argintul. Daniela Silivaș, Gabriela Potorac, Aurelia Dobre, Eugenia Golea, Camelia Voinea și Celestina Popa au concurat cu exercițiile impuse și libere. Era prima medalie pentru tricolore la Seoul dintr-o serie de 8. De altfel, nu a fost probă fără medalie pentru România!

pag 28

pag 29

PAGINA LUI VEM

pag 30

La SLĂNIC-MOLDOVA

PÂRTIA DE SCHI ,,NEMIRA”, PREGĂTITĂ PENTRU NOUL SEZON După încheierea sezonului de vară, echipa tehnică a pârtiei de schi ,,Nemira” din cadrul Serviciului Public J u d e ț e a n pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS) a parcurs etapele reviziei anuale a instalațiilor din dotare și de verificare a siguranței în exploatare. Toate lucrările și verificările realizate în această perioadă au fost necesare în vederea asigurării condițiilor optime pentru practicarea sporturilor de iarnă. Și ca totul să fie pus la punct, au fost stabilite tarifele și programul pentru accesul cu telescaunul pe pârtia de schi ,,Nemira” din Slănic-Moldova, în sezonul 2020-2021, după cum urmează: Tarife:1 Urcare pentru adult (2 puncte) - 10 lei/1 Urcare pentru copil/elev/student (2 puncte) – 8 lei; 6 Urcări pentru adult (12 puncte) – 50 lei/6 Urcări pentru copil/elev/student (12 puncte) – 35 lei; 9 Urcări pentru adult (18 puncte) – 65 lei/9 Urcări pentru copil/ elev/student (18 puncte) – 45 lei; 15 Urcări pentru adult (30 puncte) – 100 lei/15 Urcări pentru copil/elev/student (30 puncte) – 70 lei; 30 Urcări pentru adult (60 puncte) – 180 lei/30 Urcări pentru copil/elev/student (60 puncte) – 130 lei; 45 Urcări pentru adult (90 puncte) – 240 lei/45 Urcări pentru copil/elev/student (90 puncte) – 180 lei; 60 Urcări pentru adult (120 puncte) – 260 lei/60 Urcări pentru copil/elev/ student (120 puncte) – 200 lei; 150 Urcări pentru adult (300 puncte) – 600 lei/150 Urcări pentru copil/elev/student (300

puncte) – 400 lei; Program: Luni - Joi: 11.00 - 19.00;Vineri Sâmbătă - Duminică: 10.00 - 20.00; Tarif parcare – 10 lei/zi Tarife și Program Turiști.Tarife: Cartela urcare și coborâre pentru adult – 20 lei/ Cartela urcare și coborâre pentru copil/elev/student – 16 lei. Cartela de acces este valabilă doar în ziua în care a fost emisă. Program: Zilnic, 11.00 16.00.Tarif parcare - 10 lei/zi Administrația pârtiei mai aduce următoarele precizări: Vor beneficia de reducere elevii și studenții care vor prezenta carnetul de elev/legitimația de student, vizat/vizată pentru anul în curs; persoanele cu dizabilități gradul grav și accentuat, precum și însoțitorii acestora beneficiază de gratuitate în baza legitimației și a tichetului special emis de către administratorul pârtiei; persoanele cu handicap mediu și ușor, beneficiază de aceleași condiții ca elevii/studenții, în baza legitimației.

De asemenea, programul poate fi modificat de către administratorul pârtiei în funcție de: Starea/calitatea stratului de zăpadă de pe pârtie; evenimentele organizate pe pârtie; condițiile meteo; apariția unor întreruperi în alimentarea cu energie electrică. Informații despre starea pârtiei: www. partianemira.ro, www.facebook.com/partianemira, www. webcamromania.ro>Partii, telefon: 0371.023.073.

Romulus-Dan BUSNEA (UZPR)

pag 31

pag 32