pag 1
DIN ACTIVITATEA UZPR, FILIALA “MARIUS MIRCU” BACĂU
Îngrijorările UZPR privind „subsolul” unei ordonanțe
R
eiterăm îngrijorarea pe care ne-a creat-o publicarea, pe Mediafax, a unui text semnat de Adrian Sârbu, cu doar două zile înainte de comunicarea, de către ministrul de Interne, a Ordonanței Militare Nr. 4. Textul era intitulat „Deşteptarea! Până să murim de virus, o să îngropăm România”, iar Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a avut, la momentul respectiv, o atitudine fermă față de conținutul (și subtextul) mesajului lui Sârbu, pe care l-am calificat ca fiind „impertinent și cinic, acesta cerând, de fapt, de la Guvern, pe față, bani pentru el, atunci când spune că informațiile trebuie livrate «prin instituţiile credibile din media pe care Guvernul are obligaţia să le susţina material, pentru ca orice reacţie incontrolabilă pe social media să poată fi contracarată»”. Nu intrăm în detaliile comunicatului nostru, el poate fi citi pe site-ul UZPR. Precizăm doar că, în subtextul revendicărilor sale, Adrian Sârbu transmitea și angajamentul că «instituțiiile credibile» pe care Guvernul „are obligaţia să le susţina material” vor contracara „orice reacţie incontrolabilă pe social media”. Adică: „Dați-ne nouă banii și promitem că vom contracara orice reacţie incontrolabilă pe social media”. Se pare că „sugestia” lui Adrian Sârbu (sau ordinul, cine mai poate ști?) a atârnat greu în balanța decizională a Guvernului. Pentru că, iată, ministrul de Interne Marcel Vela s-a „autosesizat”. În 29 martie 2020, când acesta a citit la televizor Ordonanța Militară Nr. 4, la un moment dat a spus următoarele: „Totodată, pentru a veni în sprijinul mass-mediei, mesajele de utilitate publică - am prevăzut în articolul 11 că pot fi mediatizate și se vor adăuga ca timp suplimentar spațiului alocat pentru publicitate, intenționând, în acest mod, să nu afectăm veniturile și resursele financiare pe care instituțiile media le realizează în calupurile publicitare aprobate de către CNA” (ideea a fost reiterată la RTV, în emisiunea lui Victor Ciutacu din 31.03.20 20). Numai că, la articolul 11 al Ordonanței nu se vorbea decât despre „transportul maritim și pe căile navigabile interioare”. Ne-am dat seama că ministrul a încurcat articolele, deoarece referirile la massmedia sunt la articolul 9: (1) În perioada în care este instituită starea de urgență, alertele sanitare, comunicatele, textele, materialele fotografice și audio-video cu mesaje de interes public care sprijină măsurile de prevenire a răspândirii COVID-19, guvernamentale și/sau sponsorizate de către operatorii economici publici sau privați, persoane fizice sau organizații neguvernamentale, vor fi mediatizate gratuit și se vor adăuga ca timp suplimentar spațiului alocat pentru publicitate. (2) Difuzarea categoriilor de mesaje prevăzute la alin. (1) va fi solicitată radiodifuzorilor sau instituțiilor massmedia de către Grupul de comunicare strategică din cadrul Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență și se vor identifica în momentul difuzării cu mențiunea „Mesaj de utilitate publică.”Formulările ministrului Marcel Vela sunt extrem de ambigue, dar suficient de explicite ca să înțelegem că guvernul va aloca fonduri către mass-media pentru publicarea mesajelor „de prevenire a răspândirii COVID-19”. În aceste condiții, nu putem să nu facem o asociere între „directivele” lui Adrian Sârbu și textul ordonanței. Problema care se pune (dacă nu cumva s-a pus și s-a și adjudecat) este următoarea: cine, din massmedia va primi (sau a primit) banii și după ce criterii? Și de aici alte și alte întrebări, care mai de care mai legitime. În primul rând despe câți bani e vorba? 5 milioane de euro pe lună, cât a „propus” Adrian Sârbu? Apoi: e vorba,
pag 2
exclusiv, de televiziuni? Și, dacă da, de ce acest monopol discriminatoriu? Presa scrisă și radioul nu fac parte din mass-media? Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România are 3.500 de membri, fiecare lucrând efectiv sau având colaborări la nenumărate publicații, posturi de radio sau TV din toată țara. Activitatea lor are vreo relevanță, domnule ministru? Pot fi utili demersului național (dacă de utilitate publică e vorba și nu de vreun dil cu alte determinări)? Adresabilitatea locală și acoperirea mass-media regionale fac vreun sens, în viziunea dumneavoastră, pentru interesul național? Dacă da (și chiar dacă nu) spuneți-o mai clar, nu mai învârtiți cuvintele ca să nu înțeleagă nimeni, nimic. Dacă nu aveți informațiile corespunzătoare, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România vi le poate oferi, furnizându-vă chiar o listă cu principalele publicații, posturi de radio și TV din România și chiar din social-media, cu referințe din partea UZPR. Cei din teritoriu cunosc mult mai bine ce se întâmplă la ei acasă decât poate afla massmedia centrală. Luați-o ca pe o ofertă cinstită și corectă, dacă scopul articolului 9 din Ordonanță este cel declarat. E posibil ca suspiciunile noastre să fie exagerate sau total lipsite de temei, dar ele sunt provocate de lipsa de transparență a Guvernului privind speța amintită. De aceea, solicităm ministrului de Interne, dl. Marcel Vela, să răspundă avalanșei de „nedumeriri” declanșate de „revendicările” lui Adrian Sârbu, pe de o parte, și ambiguitățile punctului 9 al Ordonanței Militare Nr. 4, pe de altă parte. UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA Departamentul de Comunicare
EDITORIAL
Există viață după artă
I
nstrucțiune: rândurile de față vor fi parcurse având ca fundal sonor albumul „Q: Are We Not Men? A: We Are Devo!” al celor de la Devo. Pentru o mai bună înțelegere a textului. Dar și ca un mic omagiu adus trupei (post) punk care a anticipat o societate robotizată, super-religioasă și sever instituționalizată. Și ai cărei membri au fost atrași încă de pe băncile Universității Kent de teoria deevoluției, care vede specia umană supusă unei regresii progresive și totale către un stadiu primitiv. Îi avem pe Devo. Dar și pe Simpsoni care l-au uns președinte pe Trump cu mult înainte ca acesta să ajungă la Casa Albă. Avem literatură science-fiction și filme de gen, după cum avem literatură sci-fi numai bună ca subiect de film, așa cum s-a întâmplat cu Hot Zone transpus pe ecrane drept Outbreak (Alerta). Și-l mai avem pe Oscar Wilde, care ne avertiza că „viața imită arta mult mai mult decât arta imită viața”. Așadar, îi ascultăm pe Devo, îl citim pe Wilde și-l vedem pe Dustin Hoffman într-un echipament care nu-i nici de apicultor, nici de cosmonaut, iar când un virus precum COVID-19 vine pe bune, pătrunzându-ne în case și în viață nu din paginile unei cărți sau de pe un ecran, ci dintr-o
piață (laborator?!) din îndepărtatul Wuhan, cădem în cur. Ca și cum nimeni, niciodată, nu și-ar fi imaginat nimic din toate acestea. Pe bune?! Cu toată această bază experimentală, fie și la nivel artistic, bașca întregile cohorte de experți în virusologie și bio-terorism, m-aș fi așteptat ca la nivel planetar să existe un plan. Sau chiar mai multe. OK, nu neapărat un vaccin, dar milioane, poate chiar miliarde de costume de protecție și seturi de măsuri de combatere a virusului și a efectelor sale social-economice. Și, în schimb, ce descoperim? Că virusul se abate asupra noastră cu forța implacabilă cu care un plici strivește Explicaţie foto o muscă. coperta 1: Gerald C a s a l e , Amintirile de altădată... Fotografie realizată de basistul Victor Eugen MIHAI celor de la (UZPR) Devo, își amintea că, atunci când, din rațiuni legate de copyright, l-au făcut pe Mick Jagger să asculte „Satisfaction” în varianta lor alienată, „Mick a rămas tăcut cu un pahar de vin în mână, după care a spus «Îmi place» și a ieșit din peisaj”. Îmi imaginez tot felul de mahări cu putere de decizie de la diferite organisme reprezentate de inițiale urmărind în tăcere, cu un pahar de vin în mână, „Alerta”, „Contaminarea” sau „Apocalipsa: Ziua Z” și spunând „Îmi place” înainte ca totul să se întâmple cu adevărat. Cu ei în peisaj. Dan SION (UZPR)
CONSILIUL DIRECTOR: Adrian AMALANCI - director Leonard POPA - redactor- şef *Acest proiect publicistic este finanţat integral de consiliul director. Semnează: Adrian AMALANCI Ionuţ BRÂNZEI (fotoreporter) Romulus Dan BUSNEA Marius CERGHICI Cornel GALBEN Victor Eugen MIHAI (VEM) Răzvan PESA-MOZA Constantin PLETOSU (Spania) Leonard POPA Marcian POPA Dan SION Florin ŞTEFĂNESCU Pentru o documentare cât mai exactă şi pentru participarea redactorilor noştri la evenimentele sportive în care sunt implicate, rugăm cluburile sportive şi instituţiile abilitate să ne informeze din timp, despre competiţiile aflate în derulare. Corespondenţa se poate trimite online pe adresa sportul. bacauan@yahoo.ro. Notă: Articolele, tehnoredactarea, corectura şi îngrijirea ediţiei s-au făcut gratis. Această notă are înţeles pentru instituţiile fiscale competente. Responsabilitatea opiniilor exprimate aparţine exclusiv autorilor. Manuscrisele şi fotografiile reţinute se publică în ordinea necesităţilor redacţionale. Materialele nepublicate nu se restituie. Sediul redacţiei: Bacău, Letea 13, judeţul Bacău Telefoane: 0743-665.630; 0758-686.511; 0334-808.022; https://www.facebook.com/ Sportul.Bacauan E-mail: yellow_cyprus@yahoo.com amalancia@yahoo.com Colecţia completă a Revistei “SPORTUL BĂCĂUAN” se găseşte la Biblioteca Judeţeană “C. Sturdza” din Bacău.
pag 3
VOLEI, DIVIZIA A1
SUB LINIE...
*Echipele din Galați și Blaj au fost declarate campioane naționale la volei Din cauza pandemiei de coronavirus, Federația Română de Volei (FRV) a decis încheierea campionatelor din prima divizie, masculin și feminin, deși mai erau de jucat câte opt etape din faza a doua a turneelor locurilor 1-6 plus mai multe meciuri din celelalte turnee. Clasamentul final va fi cel de la încheierea sezonului regulat, iar CSM Arcada Galați și CSM Volei Alba Blaj au fost declarate campioane naționale. În aceste condiţii, Ştiinţa Bacău a încheiat competiţia, ca şi în anul trecut, pe locul al 4-lea. "Consiliul Director a luat azi (n.r. - miercuri 18 martie 2020) decizia de a încheia campionatul în acest moment cu clasamentul dobândit de fiecare echipă la finalul returului, adică la finalul sezonului regulat. Pentru că din play-off (n.r. - faza a doua a Diviziei A1, turneul locurilor 1-6) se disputaseră doar două etape, mai erau opt. Deci campioane sunt Arcada la băieți și Blaj la fete. Și prin decizia asta nu se produce nicio modificare majoră, din analiza pe care am făcut-o noi. Adică primele două echipe au distanță mare și cele de pe locurile 3 sau 4 nu pot să le ajungă, chiar și dacă se continua play-off-ul. Asta și la băieți și la fete. Deci se schimba ceva numai dacă echipele de pe primele locuri s-ar fi retras din campionat, ceea ce era greu de crezut", a declarat președintele FRV, Gheorghe Vişan. "Mă obligă FIVB (n.r. - Federația Internațională de Volei) să închei campionatele pe 15 mai, pentru ca jucătorii străini să poată să plece. La alte federații poate e altă situație, pot să joace toată vara, au condiții favorabile, dar noi nu avem. Situația de urgență a fost decretată până la mijlocul lui aprilie, după care se mai duce sigur încă o lună cu pregătirile și s-a făcut mai. Iar în 15 mai trebuie să oprim campionatul, deci când să jucăm? Așa că am stabilit să se termine cu clasamentul de la finalul returului. Este cu siguranță cea mai bună decizie pe care o puteam lua. Pentru că stăteam și încurcam pe
pag 4
toată lumea degeaba și mai riscam și îmbolnăviri. Noi am transmis tuturor cluburilor să întrerupă antrenamentele în perioada asta, am pus și pe site, este și directiva Ministerului Tineretului și Sportului", a explicat Vișan. "Cine merge în cupele europene se stabileşte conform clasamentului, ca și până acum. În sezonul următor avem la fete două locuri de Champions League, două în CEV Cup și unul în Challenge Cup. Iar la băieți un loc de Champions League, două în CEV Cup și unul în Challenge Cup. Deci regulile se aplică normal. Iar sezonul următor ar trebui să înceapă la finalul lunii septembrie, dar nu știm încă pentru că depinde de turneele de calificare la Campionatele Europene. Iar dacă în situația asta sunt decalate, vom fi și noi obligați să ne ducem mai târziu, pentru că sunt jucătorii străini la naționale. Depinde de CEV ce decizie ia, acum așteptăm", a încheiat președintele FRV.
Clasament final sezon regulat 1. Alba Blaj 2. Dinamo 3. CSM Târgoviște 4. Știința Bacău 5. CSM Lugoj 6. Belor Galați 7. CS Medgidia 8. FC Argeș 9. „U” NTT Data Cluj 10. Rapid 11. CSO Voluntari
57p. 52p. 47p. 45p. 31p. 26p. 20p. (31-45) 20p. (29-45) 17p. 9p. 6p.
REZULTATE ŞTIINŢA BACĂU Sezonul 2019-2020
Runda 2 11.03. 19:00 Belor Galaţi F-Ştiinţa Bacău F 0-3 (23-25, 18-25, 1325) Runda 1 07.03. 17:00 Târgovişte F-Ştiinţa Bacău F 3-0 (25-19, 25-22, 25-22) 29.02. 17:00 Ştiinţa Bacău F-Medgidia F 3-0 (25-23, 25-20, 25-15) 26.02. 16:00 Piteşti F- Ştiinţa Bacău F 1-3 (22-25, 25-16, 19-25, 1725) 22.02. 17:00 Ştiinţa Bacău F-Alba Blaj F 0- 3 (14-25, 18-25, 17-25) 15.02. 19:00 Belor Galaţi F-Ştiinţa Bacău F 0- 3 (17-25, 19-25, 27-29) 12.02. 17:00 Ştiinţa Bacău F-Lugoj F 3-0 (25-11, 25-17, 25-15) 08.02. 13:30 Târgovişte F-Ştiinţa Bacău F 3-1 (28-30, 25-16, 25-10, 25-15) 26.01. 17:00 Ştiinţa Bacău F-Dinamo București F 0-3 (17-25, 22-25, 21-25) 19.01. 14:00 FC Voluntari F-Ştiinţa Bacău F 1-3 (19-25, 19-25, 2522, 15-25)
15.01. 17:00 Ştiinţa Bacău F-Rapid București F 3-0 (25-22, 25-10, 25-18) 11.01. 14:00 U. Cluj F-Ştiinţa Bacău F 0-3 (20-25, 15-25, 22-25) 14.12. 17:00 Medgidia F-Ştiinţa Bacău F 1-3 (18-25, 25-15, 23-25, 21-25) 08.12. 17:00 Ştiinţa Bacau F-Piteşti F 3-0 (25-16, 25-14, 25-19) 30.11. 18:00 Alba Blaj F-Ştiinţa Bacău F 3-0 (25-19, 25-22, 25-13) 23.11. 17:00 Ştiinţa Bacău F-Belor Galaţi F 3-0 (25-21, 25-16, 2521) 16.11. 18:30 Lugoj F-Ştiinţa Bacău F 0- 3 (16-25, 14-25, 13-25) 09.11. 17:00 Ştiinţa Bacău F-Târgovişte F 3-1 (25-15, 22-25, 25-20, 25-10) 26.10. 13:30 Dinamo București F-Ştiinţa Bacău F 3-1 (25-23, 25-15, 20-25, 25-18) 19.10. 17:00 Ştiinţa Bacău F-FC Voluntari F 3-0 (25-4, 25-11, 25-17) 12.10. 12:30 Rapid București F-Ştiinţa Bacău F 0-3 (15-25, 17-25, 13-25) 05.10. 17:00 Ştiinţa Bacău F-U. Cluj F 3-0 (25-9, 25-20, 25-19)
pag 5
DIN ARHIVELE SPORTULUI BĂCĂUAN
ŞI NOI AM FOST ACOLO...
1956, un an important pentru toată lumea... Şi pentru istorici, şi pentru microbiştii băcăuani. Este anul în care izbucnesc mişcările anticomuniste iniţiate de studenţi, cele mai frecventate de către autori fiind evenimentele petrecute în Ungaria şi Polonia. La Budapesta, în 23 octombrie, Uniunea Sovietică intervine cu trupele sale (cantonate de mai mult timp pe teritoriul României) şi, după câteva zile de lupte (3 noiembrie), alături de AVH (poliţia secretă maghiară), ruşii ocupă capitala Ungariei. Premierul Nagy Imre (un reformist), este înlocuit cu Kadar Janos, omul Moscovei, care avea să deţină puterea până în 1988, când demisionează din funcţia de secretar general al PSMU. Nagy Imre este răpit în 21 noiembrie, în timp ce se îndrepta spre propriul domiciliu, şi va fi deportat în România, la Snagov, alături de alţi revoluţionari maghiari. În detenţie, Nagy este vizitat de Fazekas Ludovic (viitor ministru în guvernul Ceauşescu) şi Valter Roman (tatăl fostului premier Petre Roman), de fiecare dată, susţinând că e prim-ministrul Ungariei şi nu recunoaşte guvernul impus de sovietici. În aprilie 1957, Nagy Imre e readus la Budapesta şi, după un proces cu uşile închise, a fost condamnat la moarte (iunie 1958)... La Bucureşti, conducătorul statului român, Gheorghe Gheorghiu-Dej, nu putea rămâne insensibil la toate aceste schimbări de pe scena politică internaţională. Deosebit de abil în politica externă, Dej şi-ar fi dorit o implicare mai activă a României în disputa URSS-ului cu maghiarii. De pildă, să fi luat parte direct la intervenţia militară soldată cu ocuparea Budapestei, dar nu i s-a dat satisfacţie. Ar fi fost prea mult ca România să invadeze pentru a treia oară vecinii din Vest, în decurs de numai 4 decenii! În ţară, ecourile contrarevoluţiei maghiare s-au propagat, în special, în centrele universitare
pag 6
din Ardeal, Timişoara, Cluj, Tg.Mureş, dar autorităţile comuniste au reuşit să stingă repede focarele, arestând câteva sute de studenţi. La Budapesta, în urma insurecţiei, bilanţul fusese tragic: mii de morţi, 16.000 de persoane deportate şi peste 100.000 exilate... 1956 a fost un an bisect, care a debutat cu o zi de duminică... Nimic mai promiţător! La 26 ianuarie, se deschid Jocurile Olimpice de Iarnă, în Italia, la Cortina d Ampezzo. România trimite în peninsulă o delegaţie formată din 19 sportivi (13 bărbați și 6 femei), care au concurat la 4 sporturi cu 13 probe (8 masculine și 5 feminine). Cele mai bune rezultate obținute de delegația României au fost locurile 14 obținute de echipajul de bob de 2 persoane (Heinrich Enea și Mărgărit Blăgescu) și de cel de 4 persoane (Heinrich Enea, Nicolae Moiceanu, Dumitru Frățilă și Mărgărit Blăgescu). În clasamentul pe naţiuni, România nu reuşeşte, însă, să adune nici un punct... Încă nu eram pregătiţi pentru asemenea performanţe. La 25 februarie, vine din senin intervenţia lui Nichita Hruşciov din cadrul celui de-al XXlea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, care denunță cultul personalității și crimele lui Stalin. Peste numai câţiva ani (iunie 1962), cel care a semnat ordinul de retragere a Armatei Roşii de pe teritoriul României (1958), avea să fie prezent la Bacău, în timpul unei vizite oficiale... A fost cel mai de seamă oaspete străin găzduit vreodată pe aceste meleaguri. În Oraşul lui Bacovia, traiul era unul liniştit, specific provinciei moldoveneşti, cu miros de tei la tot pasul şi plopi pe marginea drumului. Departe de vâltorea evenimentelor, lumea avea timp pentru toate. Fotbalul devenise şi el o
pasiune. În februarie 1950, sub denumirea de „Dinamo”, se înfiinţase o echipă de fotbal care, peste puţin timp, avea să ajungă una dintre atracţiile sportive locale. La început, echipa a activat în campionatul orǎşenesc. Printre membrii fondatori s-au numǎrat Al. Neagu şi B. Teodorescu, acesta din urmă devenind primul preşedinte al clubului. În 1950, în România, se luase decizia să se treacă la sistemul competiţional primăvară (turul)-toamnă (returul), după modelul oferit de fratele mai mare de la Răsărit. La momentul respectiv, în campionatele României, activau peste 900 de echipe, ceea ce la o populaţie de aproximativ 17,5 milioane de locuitori (recensământul din februarie 1956) nu era tocmai rău... Naţionala îşi permite şi ea câteva deplasări amicale, în afara blocului comunist. La 22 aprilie, România învinge Iugoslavia la Belgrad (1-0, gol marcat de Cacoveanu, în min.83). În 17 iunie, pierdem revanşa cu Suedia, pe teren propriu (0-2), pentru ca peste 10 zile (28 iunie) să trecem de altă ţară nordică, Norvegia, cu 2-0. În septembrie, cedăm, însă, la rivala Bulgaria, cu 2-0. Până să obţinem marele rezultat de la Moscova (1-1, după ce tricolorii au deschis scorul prin Gh.Ene I!), contra URSS-ului lui Yasin şi Strelţov, nu mai era decât un an... În 1952, Dinamo Bacău a câştigat campionatul regional şi, trecând printr-un baraj de calificare, a promovat în eşalonul II divizionar. Printre realizatorii acestei performanţe memoria cronicilor îi păstrează pe: Şt. Birǎiescu, C. Cârnaru, I. Magheţ, Şt. Coidum, L. Ivanenco, D. ChiriIǎ, Em. Weber, Gh. Oprea, I. Creţea, C. Matei, M. Dinu... A fost doar începutul! În 1955, formaţia băcăuană câştigă seria a 3-a a diviziei secunde, cu o linie de clasament convingătoare:
Formaţia CCA Bucureşti, campioana anului 1956 pag 7
24 de partide jucate, 16 victorii, 4 egalităţi şi doar 4 înfrângeri. La acestea se adaugă cel mai eficient atac din serie, 55 de goluri marcate şi cea mai bună apărare, numai 23 de goluri primite. Din seria respectivă, au mai făcut parte alte două formaţii din aceeaşi regiune (în perioada 19561960, Regiunea Bacău a avut cel mai întins teritoriu din istoria sa, numărând 9 raioane şi 12 oraşe: Adjud, Bacău, Buhuși, Moinești, Piatra Neamț, Roman, Târgu Neamț, Târgu Ocna, Zeletin- cu centrul la Podu Turcului) : Flamura Roşie Bacău (locul 7) şi Flamura Roşie Buhuşi (locul 10, retrogradabil). Antrenorul echipei, Florian Ambru (n.1922), era un fost fotbalist bucureştean, care jucase pe postul de fundaş, la Ciocanul Bucureşti, Dinamo Bucureşti şi Dinamo Bacău (1954)- unde ajunsese ca detaşat de la centru... În 1950, debutase chiar şi în echipa naţională, într-o partidă amicală cu Albania, desfăşurată la Bucureşti (6-0). Aşadar, 1956 este primul an în care Bacăul ajunge în prima divizie fotbalistică a ţării. Partidele se jucau pe Stadionul Dinamo, din Parc, dar- uneori- şi la Steaua (Letea). Din echipa care a realizat performanţa promovării au făcut parte: I. Varga, Em. Weber, D. Chiriţǎ, C. Matei, C. Cârnaru, L. Ivanenco, N. Oaidǎ, I. Sârbu, D. Lemnrǎu, I. Creţea, V. Stancu, Z. David, lor adǎugându-li-se pe parcurs: V. Giosanu, Gh. Lupeş, M. Cicerone, V. Alexandru, Gh. Dǎrǎban, Matei Gram şi Th. Hulea. Vedetele echipei erau considerate Cârnaru, Lemnrău, Creţea şi Oaidă. Acesta din urmă evolua pe postul de atacant şi a fost transferat la Bacău de la Dinamo Braşov (oraşul său natal). În cele două sezoane petrecute aici (1955 şi 1956), a reuşit să marcheze 12 goluri. În 1957, s-a transferat la Progresul Bucureşti, unde a devenit unul dintre jucătorii de bază, fiind selecţionat în lotul naţional cu care România a abordat preliminariile Europeanului din 1960 şi calificările olimpice. Ulterior, Nicolaie Oaidă a fost un apreciat antrenor, profesând chiar şi în străinătate, în Libia şi Egipt. Matei Gram încă nu ajunsese apreciatul marcator de mai târziu, când avea să se numere printre cei mai prolifici golgeteri din provincie (1960-1962), dar şutul său puternic şi precis începuse să atragă atenţia. Păcat că viaţa nu tocmai ordonată avea să-l scoată din circuit, înainte de revenirea Bacăului în Divizia A, în 1967, sub comanda lui Constantin Teaşcă. De altfel, unul dintre rolurile pe care le-a avut Piticul, ca antrenor la Bacău (în două rânduri), a fost de a schimba generaţiile, cu riscul de a renunţa complet la vechii idoli ai oraşului (Gram, Publick, Vasile Panait)... Ediţia de campionat 1956 a debutat în 18 martie, iar
băcăuanii au întâlnit în prima etapă, un adversar din aceeaşi familie, Dinamo Bucureşti. Rezultatul, previzibil, a mulţumit, până la urmă, pe toată lumea: 0-1, după un gol marcat de Niţulescu, în min.28... A fost ediţia de campionat care avea să înregistreze cele mai multe surprize. Numărul echipelor înscrise în întrecere, 13, făcea ca una dintre acestea să nu aibă joc într-una din etape. Cum-necum, la sfârşitul turului, pe primul loc, se situa CCA (17 puncte), în timp ce Dinamo Bacău, cu doar 9 puncte (3 victorii, 3 egalităţi, 6 înfrângeri), ocupa poziţia a 11-a... A fost turul de campionat în care băcăuanii aveau să înregistreze cea mai severă înfrângere pe teren propriu, din întreaga lor prezenţă pe prima scenă: 0-8 cu CCA! Nu era, însă, totul pierdut. La numai două puncte de locul salvator, băcăuanii sperau într-un retur care să le permită rămânerea în Divizia A. Reluarea sezonului (12 august), le aduce aceeaşi înfrângere programată, 1-2 cu Dinamo, la Bucureşti. Pe 30 septembrie, în etapa a 20-a, dinamoviştii băcăuani declanşează bomba campionatului, învingând CCA, în Capitală, cu 1-0, şi părea că speranţele vor reintra în grafic. Nu a fost să fie... Cu un lot subţiat valoric, Dinamo Bacău va termina competiţia pe ultimul loc, în ultimele 6 etape, nemaireuşind să adune decât 2 puncte (5-0, acasă, cu Ştiinţa Timişoara). Cele 16 puncte din dreptul liniei de clasament au fost insuficiente pentru rămânerea în primul eşalon. Bacăul lua drumul Diviziei B, alături de Locomotiva Timişoara şi Ştiinţa Cluj, şi nu se ştia pentru cât timp. Entuziasmul iniţial pierise şi era limpede că trebuia o infuzie de nume noi, atât în teren, cât şi pe banca tehnică. Campionatul a fost câştigat de CCA, care la acea dată se confunda cu echipa naţională: portarul Ion VOINESCU, apărătorii Vasile ZAVODA II şi Alexandru APOLZAN, mijlocaşii Ştefan ONISIE şi Tiberiu BONE, atacanţii Gheorghe CACOVEANU, Francisc ZAVODA I, Ion ALECSANDRESCU şi Nicolae TATARU- adică eroii celebrului turneu organizat în Anglia, în luna octombrie, unde militarii obţinuseră 2 egaluri (1-1 cu Arsenal, 3-3 cu Sheffield Wednesday), o victorie (4-3 cu Lutton Town) şi o înfrângere (0-5 cu Wolverhampton Wanderers). Pe locul al 2-lea, s-a clasat marea rivală, Dinamo Bucureşti, reprezentanta noastră în prima ediţie a Cupei Campionilor Europeni (1955)- o competiţie care a reunit 16 formaţii şi care avea să fie câştigată de Real Madrid. Dinamo Bucureşti a parcurs două tururi. După ce a eliminat pe Galatasaray (3-1 şi 1-2), bucureştenii au clacat în faţa bulgarilor de la ŢDNA Sofia (viitoarea ŢSKA), cu 1-8 şi 3-2...
Rezultate DINAMO BACĂU Sezonul 1956 TUR Dinamo Bacău-Dinamo Bucureşti Flamura Roşie Arad-Dinamo Bacău Dinamo Or.Stalin- Dinamo Bacău Dinamo Bacău-Minerul Petroşani Flacăra Ploieşti-Dinamo Bacău Dinamo Bacău-CCA Bucureşti Ştiinţa Timişoara-Dinamo Bacău Dinamo Bacău-Progresul Oradea Ştiinţa Cluj-Dinamo Bacău Dinamo Bacău-Locomotiva Timişoara Dinamo Bacău-Progresul Bucureşti Locomotiva Bucureşti-Dinamo Bacău
pag 8
RETUR 0-1 1-0 1-2 1-1 3-0 0-8 3-1 4-2 1-0 0-0 2-1 1-1
Dinamo Bucureşti-Dinamo Bacău Dinamo Bacău-Flamura Roşie Arad Dinamo Bacău-Dinamo Or.Stalin Minerul Petroşani-Dinamo Bacău Dinamo Bacău-Flacăra Ploieşti CCA Bucureşti-Dinamo Bacău Dinamo Bacău-Ştiinţa Timişoara Progresul Oradea-Dinamo Bacău Dinamo Bacău-Ştiinţa Cluj Locomotiva Timişoara-Dinamo Bacău Progresul Bucureşti-Dinamo Bacău Dinamo Bacău-Locomotiva Bucureşti
2-1 0-2 1-3 1-1 2-0 0-1 5-0 3-1 0-1 4-1 1-0 0-2
1956 s-a încheiat, competiţional vorbind, sub ecoul unui succes de răsunet al sportului românesc. În 6 iulie, naţionala feminină de handbal în 11 reuşise la Frankfurt pe Main să câştige titlul mondial, depăşind în finală reprezentanta ţării gazde (6-5), R.F.Germania. A fost primul trofeu pentru handbalul românesc, o ocazie suplimentară pentru autorităţile de la Bucureşti să ascundă opiniei publice faptul că epoca, încă, se consuma sub semnul terorii şi executărilor dictate de Tribunalul Poporului... În fond, nu trecuseră decât doi ani de la executarea lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Nimeni, însă, nu părea să-şi mai amintească despre asta, nici măcar la Bacău, oraşul natal al fostului Ministru de Justiţie din Guvernul lui Constantin Sănătescu şi unul din reprezentanţii României la Tratatele de Pace de la Paris (1947)... (va urma) Leonard POPA (UZPR)
CLASAMENTUL FINAL 1.CCA Bucureşti 2.Dinamo Bucureşti 3.Ştiinţa Timişoara 4.Locomotiva Bucureşti 5.Flacăra Ploieşti 6.Flamura Roşie Arad 7.Dinamo Or. Stalin 8.Progresul Oradea 9.Progresul Bucureşti 10.Minerul Petroşani 11.Locomotiva Timişoara 12.Ştiinţa Cluj 13.DINAMO BACĂU
24 15 3 6 64-28 33 24 13 3 8 48-34 29 24 11 7 6 40-31 29 24 9 10 5 46-27 28 24 9 9 6 42-25 27 24 9 6 9 37-40 24 24 9 5 10 36-38 23 24 10 3 11 29-45 23 24 8 6 10 34-39 22 24 8 6 10 29-35 22 24 5 9 10 20-39 19 24 6 5 13 22-48 17 24 6 4 14 24-42 16
Real Madrid, câştigătoarea primei ediţii a Cupei Campionilor Europeni (1956) pag 9
REMEMBER
Daniel Scânteie: „Cu golurile mele, israelienii au făcut un film cu care au câștigat un milion de dolari” Ca atacant de rasă, și-a pus parafa pe acel fantastic 5-1 prin care AS Bacău subordona Steaua, chiar în Ghencea, în august 1996. Și nu numai. „Dubla” din 1987, contra Corvinului, cea din 1997 împotriva lui Dinamo sau contribuția sa din 1988 la cea mai categorică victorie a Bacăului fotbalistic în prima ligă (6-0 cu Universitatea Craiova) constituie specimenul de semnătură al lui Daniel Scânteie în fața porții adverse. Interesant este că Scânteie semnează și astăzi pentru FCM Bacău. Nu o mai face pe teren, ci în acte. Și nu ca fotbalist, ci în calitate de președinte al Asociației FCM care, deși nu mai este reprezentată la nivel de seniori, a rămas în circuitul fotbalistic prin grupele de juniori. „Anul acesta, clubul împlinește 70 de ani și, chiar dacă pandemia COVID-19 ne-a cam dat planurile peste cap, vom organiza o manifestare aniversară”. Semnat: Daniel Scânteie. -Daniele, puțini știu că, în copilărie, ai avut de ales între fotbal și handbal. -Am crescut în spirit sportiv, tatăl meu fiind fotbalist la divizionara C Textila Buhuși, iar mama handbalistă în A, tot la Textila. Adevărul că eram nehotărât încotro să o apuc. Băteam mingea de handbal împreună cu Robert Gerhard, dar îmi plăcea mult și fotbalul. Am ales până la urmă fotbalul și cred că n-am greșit, mai ales că acesta mi-a oferit satisfacții imense. La început însă, am avut de tras. Eram cam dezordonat în teren. Norocul că marcam multe, foarte multe goluri, iar antrenorul de la echipa mare, Gică Chivorchian, sesizând cu siguranță și defectele mele, îmi spunea că, atât timp cât dau goluri, se rezolvă toate. Așa am ajuns la Aripile Bacău, actualul Aerostar. -Unde nu ți-a fost chiar ușor la început. -Norocul meu a fost că echipele erau obligate atunci să joace cu un junior în teren. Jucam datorită regulamentului, nu a calităților mele fotbalistice, trebuie să recunosc. Țin minte că evoluam ca extremă stângă, iar Ghiță Poenaru, care era fundaș dreapta, i se tot plângea, mai în glumă, mai în serios lui nea Mircea Nedelcu: „Nea Mirceo, nu-l mai băga, bre, pe șchiopul ăsta, că ne strică tot jocul. Degeaba îi centrez eu meserie”. Nea Mircea, căruia îi datorez enorm, liniștea apele: „Lasă, Ghiță, că nu se crapă pământul. Nu o să mai batem cu 6-0, ci doar cu 3-0. Dar șchiopul ăsta va ajunge jucător, ai să vezi”. -Și ai ajuns.
pag 10
-A contat și ambiția mea, dar și sprijinul tuturor celor din jur, inclusiv al lui Ghiță Poenaru. Cei mai în vârstă ne mai luau în balon pe mine și pe Petre Grigoraș, dar ne și ajutau foarte mult. Or, jucând meci de meci, capeți încredere și crești în valoare. Așa s-a făcut că în iarna lui 1986 spre ’87 am fost propus la Sport Club Bacău. Am debutat în primăvară, la un 0-1 cu Jiul, gol Lasconi. A urmat apoi un meci cu Corvinul. 2-0 pentru ei la pauză. Intru eu, dau goluri și scot un penalty și câștigăm cu 3-2. Bucurie fantastică. -Vreau să vorbim și despre o altă răsturnare de scor care ți-a marcat cariera. Tot de la 0-2 la 3-2. -Cea din Israel, nu? Bun, dar până la Israel aș vrea să mai amintesc faptul că cele patru sezoane cu Sport Club în care marcam cu regularitate m-au adus atât în vederile lui Mircea Lucescu, la Dinamo, cât și ale selecționerului Gică Constantin, în vara lui 1990, după Mondialul din Italia. Nu mi s-a dat drumul să plec imediat la Dinamo, în Ștefan cel Mare ajungând de-abia în 1991, asta în ciuda unor cantonamente în Cipru și Italia făcute sub comanda lui Lucescu. Iar cu naționala mare, în vara lui ’90 am prins câteva amicale în care am marcat mereu. Și contra lui Mallorca, în Spania, și a lui Panathinaikos, în Grecia. Aveam însă concurenți redutabli în atac: Răducioiu, Cămătaru, Balint… Fotbaliști, nu glumă! -Apropo de fotbaliști, care a fost cel mai dificil fundaș pentru tine? -Din țară, Adrian Bumbescu. De afară, Ciro Ferrara, adversarul meu direct din dubla Ceahlăul- Juventus Torino, din Intertoto, în 1999. 1-1 la Piatra Neamț; eu am dat golul nostru, iar în poarta lui Juve era nimeni altul decât van der Sar. În retur, la Cesena, a fost 0-0. Îmi amintesc că după manșa tur de la Piatra îi cerusem tricoul lui Ferrara, care era căpitanul lui Juve. Mi-a spus că vom face schimb de tricouri în retur. Eu credeam că a spus-o de complezență, dar după jocul de la Cesena, m-a căutat în vestiar pentru a-mi înmâna un echipament complet, în țiplă. Gest superb. -Ajungem și în Israel? -Ajungem. Răsturnarea de scor de care aminteai a avut loc în ultima etapă a sezonului 1994-95. Eram legitimat la Hapoel Beit Shean, o echipă mică, de-abia promovată și care era pe punctul de a retrograda din nou. Pentru salvare, aveam nevoie de victorie. Numai că în ultimul joc o întâlneam pe Maccabi Haifa cu Revivo și Berkovic. Ei
trăgeau la titlu și pentru a-l lua trebuiau să câștige. Era clar că erau favoriți. Într-o atmosferă infernală, cu 40.000 de oameni în tribună, din care o mie erau susținătorii noștri, Maccabi ne-a condus cu 2-0 încă din minutul 20. Asta după ce în minutul 5, cu un șut de la jumătatea terenului, eu nimerisem transversala. A urmat ce nimeni nu-și putea imagina. În ultimul minut al primei reprize, am scos penalty-ul pe care l-am și transformat: 1-2. În primul minut de la reluare, tot eu am dat golul de 2-2. În minutul 70 noi am făcut 3-2, am scăpat de la retrogradare, iar Maccabi Haifa a ratat titlul. A fost nebunie mare. Atât de mare încât, un an mai târziu, un regizor a realizat un documentar având ca temă acel sezon extraordinar al echipei. Cu imagini din vestiar, din deplasări, de la meciuri, cu freamătul tribunelor și al orașului. Eu n-am știu nimic despre acel film. -Până când… -Până când, în urmă cu vreo doi-trei ani, la hotelul EMD a venit un grup de turiști din Israel. Vorbind despre fotbal, le mărturiseam regretul de a fi rătăcit înregistrarea video a acelui meci de la Haifa. Ei mi-au zis: „Glumești? Păi s-a făcut un film premiat la toate festivalurile. A câștigat un milion de dolari. Îți trimitem noi filmul”. Am rămas interzis. Mi-au trimis, într-adevăr filmul, care-ți face pielea ca de găină, iar golurile din meci le-am pus pe contul meu de facebook. -După Israel te-ai întors la Bacău. -Doream să revin acasă, iar Dumitru Sechelariu a avut un rol decisiv. Eu eram feblețea sa. Interesant este că mă știa și mă simpatiza încă de puștan, din vremea când mergeam la jocurile mecanice. Revenirea mea la Bacău a coincis cu o perioadă foarte fastă a echipei. Mi-aduc aminte de acel 5-1 de vis cu Steaua în care, pe final, deși era limpede că nu mai putem pierde jocul, nea Mircea Nedelcu striga să avem grijă în apărare „să nu cumva să ne egaleze ăștia, că mor”. După cum spuneam și mai devreme, în cariera mea am avut șansa de a întâlni oameni deosebiți precum Dumitru Sechelariu, Mircea Nedelcu, Vasile Panait, Nicolae Păduraru, Nicolae Florea sau Florin Halagian, Dumnezeu să-i ierte pe toți! Fiindcă am amintit de Halagian, când a venit el la FCM Bacău, în toamna lui 1997, eram la retrogradare. Primul meci, acasă cu Dinamo. Greu, foarte greu. Noi nu prea o băgam în
ațe. Ca să ne motiveze, Hala a făcut toate antrenamentele fără portari, numai ca noi, atacanții, să dăm mai ușor gol. Înainte de meci, mi-a dat mingea cu care urma să jucăm: „Descânt-o cum știi, spune-i ce vrei, numai fă-o să intre în poartă”. Am bătut cu 3-0, eu am dat două goluri și am scos un penalty ratat de Costel Pană. -După retragerea din activitate, ai ajuns președinte la FCM Bacău. -Tot la insistențele lui Dumitru Sechelariu. Eu nu doaream să accept, dar el m-a convins. Nu puteam să-l refuz, mai ales că, pe vremea când jucam, nu am avut niciodată negocieri amănunțite în privința contractului. Lăsam totul la latitudinea lui și întotdeauna mă recompensa mai mult decât aș fi cerut eu. -Anul acesta FCM Bacău aniversează 70 de ani. -Și, chiar dacă pandemia aceasta ne-a dat planurile peste cap, vom organiza o manifestare aniversară intitulată „FCM 70”, la care vor fi invitați foștii jucători, antrenori și conducători ai clubului. Am discutat și cu Sergiu Sechelariu și am decis că trecutul Bacăului fotbalistic trebuie onorat cum se cuvine. Inițial, evenimeNtul era programat pe 11 aprilie, însă, în contextul actual a fost amânat, cel mai probabil pentru la toamnă. De făcut, însă, sigur îl facem. „Underdogs- A War Story” Documentarul care focalizează sezonul 1994-95 al echipei de fotbal israeliene Beit Shean (salvată de la retrogradare de golurile lui Daniel Scânteie) a fost realizat în 1996. Cu o durată de 85 de minute, filmul a fost premiat la Festivalul de Film Israelian, fiind, totodată, apreciat de critică la Israfest New York și la Festivalul de Film Documentar de la Sheffield. „Bătălia dintre bogați și săraci se derulează acum în iarbă. Echipa de fotbal a orașului Beit Shean se luptă pentru supraviețuire în Liga Națională. În timp ce se duelează pentu balon, jucătorii sunt angajați de fapt într-o luptă de clasă. Beit Shean contra Tel Aviv, Beit Shean contra Haifa, Beat Shean contra restului lumii. Echipa are întreg orașul alături. Aceasta este povestea unui război cu final fericit”, este cronica pe care NFCT a făcut-o filmului ce-l are ca protagonist și pe Daniel Scânteie. Dan SION (UZPR)
pag 11
George VISCREANU
DRIBLING (II)
Fost fotbalist la Sport Club Bacău, Steaua, Dinamo, component al Naţionalei de juniori, autorul acestei cărţi autobiografice povesteşte cum a driblat regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu, ajungând să joace în campionatul Spaniei, la Rayo Vallecano, alături de legende ale fotbalului iberic În vara lui 1974, fratele meu mi-a spus că voi merge să dau o probă de joc la Liceul de Fotbal din Bacău. Părinţii nu ştiau nimic despre asta sau, mai bine zis, nu dădeau atenţie la aşa ceva. Tot fratele a fost cel care i-a spus mamei sămi pregătească un şort, dintr-un material pe care îl aveam acasă. Era roşu, de catifea. Nu ştiu cum, dar fratele reuşise să-i convingă şi pe alţi copii din sat să meargă alături de mine şi să dea acea probă... Se gândise, poate, că alături de ei, voi ieşi în evidenţă mai uşor, cine ştie... În fine, am ajuns la teren şi acolo aveam să fac cunoştinţă cu ceilalţi pretendenţi la glorie fotbalistică... Unul dintre aceştia era Lică Movilă, viitorul fotbalist de la Dinamo şi chiar Naţională, care ne tot spunea că el e din Brăila... Încerca să ne intimideze cu “armele” băiatului venit dintr-un oraş mare, despre care nu auzisem niciunul... Altul era Florin Cristescu şi avea să ajungă şi el un jucător cunoscut, în Divizia A, în tricoul lui FCM Suceava. Eu eram băiatul timid, de la ţară, şi, la început, din cauza emoţiilor, nu-mi ieşea nimic din ce ne ceruse dl.Varodin, directorul Liceului, să facem... Trebuia să jonglăm cu mingea, iar asta îmi dădea bătăi de cap. Fratele meu mă pregătise pentru o probă de joc, nu pentru jonglerii... Dar, parcă, şi asta uitasem... La Sarata, în sat, noi jucam cu o minge simplă, de cauciuc, cumpărată de la magazin şi care costa, de regulă, 13 lei. Dădeai un şut şi îşi lua zborul. Asta de la liceu era de 10 ori mai grea şi nu aşa de elastică! Nu se mula pe picior ca aceea de acasă... Parcă era o piatră! Încet, încet, simţeam cum îmi dispărea curajul şi iarba devenea din ce în ce mai alunecoasă. Îmi impusesem ca, măcar, să fiu atent şi să nu calc pe minge, asta ar fi fost cea mai mare ruşine despre care auzisem că se poate întâmpla pe un teren de fotbal! Varodin a făcut două echipe şi ne-a pus să jucăm pe jumătatea terenului, la porţi de handbal. Eu nu ştiam decât să driblez, nu eram obişnuit să dau pase decât atunci când coechipierul avea posibilitatea să-mi retrimită mingea. Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar la joc, mi-a ieşit totul. Am dat un adevărat recital, din cele 6 goluri ale echipei mele, 4 au fost înscrise de mine. La finalul testului, eu-care nu ştiam ce se va întâmpla, fiind total necunoscător în astfel de situaţii- am vrut să plec,
pag 12
fiind convins că peste câteva zile se va afişa şi vreo listă cu numele celor care au trecut proba... Varodin, însă, a venit direct la mine şi m-a întrebat unde este tata sau mama, că doreşte să vorbească cu unul dintre ei. I-am spus că am venit doar cu fratele meu... A surâs şi cu chipul lui radios a început să spună tuturor celor din vestiar că eu eram Jairzinho, celebrul fotbalist brazilian... Devenise ocupat doar de mine şi, la un moment dat, mi-a spus să-l chem pe frate-miu. Apoi, ne-a luat pe amândoi şi ne-a dus în biroul lui de la liceu. Acolo, alte întrebări... De unde sunt, dacă părinţilor le place fotbalul şi dacă mă vor lăsa să mă înscriu la acest liceu... Ce să-i fi răspuns?! Părinţii nici nu ştiau că am venit să dau proba... Seara, mare reunire în familie, cu toţi patru... Fratele, care era mai mare şi pusese totul la cale, şi-a început discursul. Le-a povestit tot ce făcusem in ziua respectivă, cum ajunsesem să dau proba la Liceul de Fotbal, le-a vorbit despre Varodin, despre cum am marcat eu toate cele 6 goluri, nu 4, cu care echipa mea a câştigat meciul, că am semnat un contract cu ditamai directorul, care trebuie respectat, cu orice preţ.... În final, a venit şi propunerea. Suna ca o sentinţă: din toamnă, trebuia să merg acolo şi să devin elev al Liceului de Fotbal! Mama, care nu avea nicio idee despre fotbal, confundându-l mereu cu jocul de rugby, a început să plângă spunând că o să-mi rupă picioarele şi voi ajunge invalid. Vizionase ea la televizor un filmuleţ cu un joc de rugby şi a rămas cu impresia că e un joc de fotbal. Fusese îngrozită de ceea ce văzuse şi ne-a vorbit despre sportivii aceia bandajaţi la cap care se împingeau şi se călcau în picioare... Ce să caut eu, firav cum eram, pe un asemenea teren, alături de ditamai bărbaţii?! Tata, care ştia despre ce e vorba, ne-a spus că vrea să vorbească numai cu mine şi fratele meu... Am mers deoparte şi acolo ne-a întrebat pe fiecare: Voi câţi ani aveţi? Frate-miu a răspuns 16, iar eu- fără să clipesc- 12... Atunci, tata a început să râdă sănătos, aşa cum nu-l mai auzisem de multă vreme. Mă, ne-a luat el la întrebări din nou- ce contract aţi semnat voi cu directorul, dacă nici unul nu are 18 ani?! Pe mama voastră o mai păcăliţi voi, dar pe mine nu mă duceţi cu preşul... În final, a venit şi acceptul. Dacă îmi plăcea fotbalul atât de mult, n-aveam decât să merg acolo,
el e de acord... Cred că a fost cea mai fericită zi a copilăriei. ...Vara a trecut mai repede decât de obicei şi iată-mă elev la singurul Liceu de Fotbal din România comunistă! Profesorul meu de sport, Mihai Petrovici, avea să-mi devină, în scurt timp, nu numai profesor sau antrenor, ci persoana care mi-a ţinut loc şi de părinte, şi de maestru. La început, nu înţelegeam mare lucru din ce ne spunea să facem. După un an, am ajuns să fac mai mult decât ne cerea! Cei mai mulţi băieţi încercau să tragă chiulul şi să nu alerge, aşteptând ca profesorul să-şi întoarcă capul sau să-şi aprindă o ţigară- Petrovici fuma ca un turc, aprinzând ţigară de la ţigară- şi să facă o pauză... Din poveştile băieţilor din internat, aflasem că profesorul fusese un fotbalist talentat, dar s-a îmbolnăvit şi a fost nevoit să abandoneze fotbalul tocmai când trebuia să se transfere la Dinamo Bacău. De necaz, se apucase de fumat, un viciu de care nu a mai scăpat niciodată. Toată lumea aşa şi-l aminteşte... Cu degetele îngălbenite de tutun ieftin. Ajunsese, însă, un tehnician deosebit de stimat de toată lumea, în activitatea cu juniorii. Când am început antrenamentele cu el, în primul an, executam multe exerciţii de abilitate, coordonare, gimnastică, pe care eu- până atunci- nu le mai făcusem nicăieri. Eram pe un teren total necunoscut şi ajunsese să nu-mi mai placă. Îi reproşam mereu fratelui, când ajungeam acasă: Mi-ai spus că este Liceu de Fotbal, dar mingea o vedem mult mai rar decât exerciţiile de gimnastică! Petrovici mă punea mereu să joc la echipa a doua, apoi, mă urca la grupa întâi, şi iar la a doua. Nu înţelegeam defel această pendulare, de la o echipă la alta. Când jucam fotbal uitam, însă, de toate... Mă simţeam în largul meu. Dar, când nu ni se dădea mingea, mă simţeam pierdut. Nu ştiam să lovesc mingea cu capul, cu interiorul, cu exteriorul, cu ristul, nu reuşeam să fac niciun exerciţiu corect... Ştiam, doar, să iau mingea, să driblez şi să marchez goluri. Pentru mine,
asta însemna fotbalul adevărat! După ceva timp, am început să învăţ. Să urmăresc cum făceau ceilalţi băieţi, mai buni în coordonare, luând exemplu şi încercând să-i imit, cum se lovea mingea cu interiorul, exteriorul, ristul... În primul an, când se trecea la exerciţii, toţi râdeau de mine. După câteva luni, Petrovici ne-a adunat într-o pauză de antrenament şi ne-a spus: Râdeţi voi de Viscreanu, dar, în scurt timp, o să vă bată la fund pe toţi! Mi se schimbase statutul, am început să văd totul cu alţi ochi... Pe nesimţite, am devenit preferatul maestrului şi singurul din clasă care aveam nota 10 la sport, pe toate trimestrele. Eram dat ca exemplu tuturor. Învăţasem, munceam şi eram foarte atent la tot ce spunea Petrovici. Niciodată nu i-am răspuns, niciodată nu mă enerva orice mi-ar fi cerut, indiferent dacă nu-mi plăcea ceea ce făceam la antrenamente sau la meciuri. Ascultam şi învăţam. De aceea venisem la Liceu de Fotbal. Vroiam să ajung fotbalist! Nu străluceam la alte obiecte, dar nu doream să ajung inginer. Doar fotbalist! Clasa a zecea am început-o cu ambiţii şi mai mari. Exerciţiile solicitate de profesor deveniseră mai uşoare, începusem să le găsesc un rost. Din clasa mea, Ghioane, Cristescu, Movilă, Ciudin, Gh.Popa aveau să ajungă fotbalişti cunoscuţi în Divizia A. Petrovici se hotărâse să mă bage titular la toate meciurile din competiţiile oficiale. Am început ca extremă, dar am terminat ca fundaş dreapta, postul care- mai târziu- m-a propulsat în marea performanţă. Curios, nu? Eu, care iubeam într-atât de mult să joc în faţă, să marchez goluri, am ajuns să joc tot mai departe de ele! Mai târziu, aveam să înţeleg şi asta: fotbalul nu se joacă doar pe goluri (asta crezusem toată copilăria). Cel mai bun atac putea fi însăşi apărarea. Cu alte cuvinte, să primeşti cu un gol mai puţin decât adversarul! (va urma)
pag 13
FOTBAL LIGA A III-A
Liga a III-a nu se mai reia. AER
Federația Română de Fotbal a decis să oprească mai multe competiții, printre care campionatul Ligii a III-a și campionatele de fotbal feminin. Comitetului de Urgenţă al FRF a ținut cont de faptul că majoritatea cluburilor nu deţin resursele materiale, umane şi financiare pentru a îndeplini condiţiile menţionate în Ordinul comun al Ministerului Tineretului şi Sportului şi al Ministerului Sănătăţii şi a luat în calcul meritul sportiv. Cea mai importantă decizie este că nicio echipă nu retrogradează din Liga a III-a. În Liga 2 ediţia 2020/21 promovează echipele clasate pe
pag 14
prima poziţie în fiecare serie sau învingătoarele unui baraj în dublă manşă între locul 1 şi locul 2 din fiecare serie, dacă diferenţa între primele două clasate este egală sau mai mică de 3 puncte. În acste condiții se cunosc două dintre cele cinci echipe care promovează în Liga 2. Este vorba despre FC U Craiova 1948, patronată de Adrian Mititelu, și Aerostar Bacău. Celelalte trei echipe se vor cunoaște în urma meciurilor de baraj ale primelor clasate. Din Liga 4 în Liga 3 vor promova 14 echipe, câştigătoarele mini-grupelor de baraj în trei între reprezentantele judeţelor. Fiecare
ROSTAR revine în Liga a 2-a
echipă va disputa un singur joc împotriva fiecăreia dintre celelalte două echipe din mini-grupă. Data limită pentru comunicarea către FRF a reprezentantei fiecărui judeţ în parte la barajul de promovare în Liga 3 va fi stabilită şi comunicată în timp util. Asta înseamnă că Liga 3 sezonul 2020/2021 va fi astfel configurată în 5 serii de câte 18 echipe, prin completarea cu 3 formaţii retrogradate din Liga 2 (două formaţii s-au retras deja pe parcursul sezonului din această competiţie). Comitetul de Urgenţă FRF a hotărât îngheţarea competiţiilor de fotbal feminin. Vor promova
direct în Liga 2 echipele situate pe primul loc în seriile din Liga 3. Din Liga 2 nu se va retrograda, iar în Liga 1 vor promova echipele aflate pe locul 1 în cele două serii. În ce priveşte Liga 1 , urmează a nu retrograda nicio echipă, iar în ceea ce priveşte partea superioară a clasamentului se va adopta o decizie la o dată ulterioară în urma unei videoconferinţe organizate cu ocupantele primelor şase poziţii ale clasamentului Ligii 1.
pag 15
Rezultate AEROSTAR BACĂU/ CSM BACĂU 2019-2020 AFC Botoşani-AEROSTAR BACĂU CSM BACĂU-Şomuz Fălticeni
1-3 0-1
AEROSTAR BACĂU-Şomu Fălticeni Bucovina Rădăuţi-CSM BACĂU
1-0 1-0
Ozana Tg.Neamţ- AEROSTAR BACĂU CSM BACĂU- Sporting Lieşti
1-2 1-0
AEROSTAR BACĂU-Bucovina Rădăuţi KSE Tg.Secuiesc-CSM BACĂU
3-2 0-0
CSM BACĂU-Oţelul Galaţi Ceahlăul P.Neamţ-AEROSTAR BACĂU
0-2 0-2
AEROSTAR BACĂU-Sporting Lieşti Ştiinţa Miroslava-CSM BACĂU
3-1 4-0
CSM BACĂU-CSM Focşani CSM Paşcani-AEROSTAR BACĂU
0-0 0-7
AEROSTAR BACĂU-KSE Tg.Secuiesc AFC Botoşani-CSM BACĂU
5-0 1-1
Univ.Galaţi-AEROSTAR BACĂU CSM BACĂU-Ozana Tg.Neamţ
0-2 1-3
AEROSTAR BACĂU-Oţelul Galaţi Ceahlăul P.Neamţ-CSM BACĂU
2-0 3-0
CSM BACĂU-CSM Paşcani Foresta Fălticeni-AEROSTAR BACĂU
2-0 1-0
pag 16
Clasamentul Seriei I din Liga a III-a 1 Aerostar Bacău 2 Foresta Suceava 3 Ceahlăul P. Nt. 4 Bucovina Rădăuți 5 CSM Focșani 6 Oțelul Galați 7 Știința Miroslava 8 Ozana Tg. Neamț 9 Șomuz Fălticeni 10 Sporting Liești 11 KSE T. Secuiesc 12 Hușana Huși 13 FC Botoșani 2 14 Un. Dunărea Jos 15 CSM Bacău 16 CSM Pașcani
16 14 0 2 40-10 42p. 16 11 2 3 44-20 35p. 16 10 3 3 34-10 33p. 16 10 2 4 35-13 32p. 16 9 3 4 35-13 32p. 16 9 3 4 25-20 30p. 16 9 2 5 31-20 29p. 16 7 2 7 30-27 23p. 16 5 5 6 20-26 20p. 16 5 4 7 24-25 19p. 16 4 5 7 20-22 17p. 16 5 2 9 18-25 17p. 16 4 4 8 23-31 16p. 16 2 4 10 15-29 10p. 16 2 3 11 7-26 9p. 16 0 0 16 11-83 0p.
AEROSTAR BACĂU-Ştiinţa Miroslava Univ.Galaţi-CSM BACĂU
2-1 2-0
Huşana Huşi-AEROSTAR BACĂU CSM BACĂU-Foresta Fălticeni
1-2 0-1
AEROSTAR BACĂU-CSM Focşani Huşana Huşi-CSM BACĂU
0-1 3-1
CSM BACĂU-AEROSTAR BACĂU
0-3
AEROSTAR BACĂU-AFC Botoşani Şoimuz Fălticeni-CSM BACĂU
3-1 2-1
CINE A MAI PROMOVAT?
pag 17
HANDBAL
SE JOACĂ DOAR CU PROCESE VERBALE Conducerea Federaţiei Române de Handbal s-a reunit din nou, la începutul lunii mai a.c., şi a hotărât următoarele: Proces verbal nr. 119/04.05.2020 Participă: Dedu, Luca, Dinu, Manea, Bejinariu, Ghervan, Lupan, Drăgănescu, Ali, Kotecz, Evi, Sâsâeac, Pavel, Bocan, Tadici Participă fără drept de vot: Vărzaru, Cătuți, Voinescu Absenți: Mateescu, Teuțan. Notă: ședința s-a desfășurat sub formă de videoconferință, modalitate aprobată prin hotărârea C.A. din 30.04.2020. 1. Cu 13 voturi „pentru” și 2 voturi „împotrivă” (Dinu, Manea) se aprobă modalitatea propusă pentru încheierea până la sfârșitul lunii iunie, fără competițiile EHF, a Ligii Zimbrilor, Cupei României FAN Couriermasculin și Divizia A-masculin: Liga Zimbrilor Duminică, 14 iunie, Etapa 24 Joi, 18 iunie: Etapa 25 Duminică, 21 iunie: Etapa 26 Duminică, 28 iunie: restanțele AHC Potaissa Turda CS Dinamo București (Etapa 10) și SCM Politehnica Timișoara – CS HC Buzău 2012 (Etapa 23) restanța dintre CSM Bacău – CS Dinamo București (Etapa 20): semifinala de Cupa României să conteze atât pentru restanța de campionat, cât și pentru semifinala Cupei României. Cupa României FAN Courier-masculin: Miercuri-joi, 24-25 iunie, la Constanța Divizia A masculin: 19-21 iunie: disputarea Turneului final de Divizia A cu cele 8 echipe clasate pe primele 2 locuri în cele 4 serii, în sistemul: 19 iunie: meciuri eliminatorii între 1A-2B, 1C-2D, 1B2A, 1D-2C 20 iunie: semifinale: Meci 1: câștigătoarea între 1A-2B și 1C-2D; Meci 2: câștigătoarea între 1B-2A și 1D-2C 21 iunie: finalele: învinsele între ele, câștigătoarele între ele 28-30 iunie: Baraj de promovare 2. Cu 10 voturi „pentru” și 5 voturi „împotrivă (Dinu, Luca, Manea, Tadici, Lupan) se aprobă modalitatea propusă pentru încheierea până la sfârșitul lunii iunie, fără competițiile EHF, a Ligii Florilor MOL, Cupei României FAN Courier-feminin și Divizia A-feminin: Liga Florilor MOL: 24 iunie: restanța din Etapa 16 (AHCM Slobozia – CSM București) Cupa României FAN Courier-feminin:
pag 18
Marți, 16 iunie: sferturile restante SCM Rm. Vâlcea – HC Dunărea Brăila și CSM București – CSM Slatina 20-21 iunie: Final Four Cupa României FAN Courier feminin Divizia A-feminin: Sâmbătă, 13 iunie: CSM București – CSU Știința București (Etapa 25) 19-21 iunie: disputarea Turneului final, cu cele 8 echipe aflate pe locurile calificabile, astfel: 19 iunie: meciuri eliminatorii între 1A-2B, 1C-2D, 1B2A, 1D-2C 20 iunie: semifinale: Meci 1: câștigătoarea între 1A-2B și 1C-2D; Meci 2: câștigătoarea între 1B-2A și 1D-2C 21 iunie: finalele: învinsele între ele, câștigătoarele între ele 26-28 iunie: Baraj de promovare 3. Se aprobă în unanimitate ca punctele 3-6 pe Ordinea de zi (Campionate masculine de seniori – variante închidere; Campionate feminine de senioare – variante închidere ; Campionate de juniori – variantă închidere; Promovare-retrogradare) să fie amânate spre dezbatere pentru o dată ulterioară, dacă va fi cazul. De asemenea, se aprobă în unanimitate ca F.R.H. să organizeze la începutul săptămânii viitoare videoconferință cu reprezentanții cluburilor din Liga Națională și reprezentanții celor 8 echipe de Divizia A cu șanse de promovare (atât la masculin, cât și la feminin), pentru a se dezbate și varianta de prelungire a sezonului competițional 2019-2020 în lunile iulie, august, în cazul în care varianta cu încheiere până la sfârșitul lunii iunie nu va mai fi posibilă. 4. Cu 9 voturi „pentru” și 5 voturi „împotrivă (Dinu, Ghervan, Luca, Drăgănescu, Manea) Se aprobă amânarea discuției legată de criteriile de valoare la masculin.
Clasament Liga Zimbrilor 1 Dinamo București 2 Potaissa Turda 3 Minaur Baia Mare 4 Dobrogea Sud 5 CSM București 6 Steaua București 7 Dunărea Călărași 8 Poli Timișoara 9 CSM Focșani 2007 10 CSM Bacău 11 CSM Făgăraș 12 CSM Vaslui 13 HC Buzău 2012 14 CSM Reșița
21 18 1 2 664-560 55p. 22 16 2 4 657-609 50p. 23 14 1 8 642-618 43p. 23 13 3 7 610-541 42p. 23 13 3 7 618-583 42p. 23 13 2 8 651-633 41p. 23 12 1 10 605-577 37p. 22 10 3 9 567-563 33p. 23 10 1 12 542-573 31p. 22 8 1 13 585-599 25p. 23 7 1 15 575-635 22p. 23 7 0 16 592-634 21p. 22 3 2 17 542-605 11p. 23 3 1 19 538-658 10p.
Vorba vine... Pe lângă transferurile de până acum, pe care vi le-am prezentat, se pare că se mai pregătesc sau s-au realizat deja următoarele mutări: SCM Rm. Vâlcea - Zeljka Nikolici (SCM Craiova), Evgenija Minevskaya (Brest Bretagne), Maren Nyland Aardahl (Bietigheim). Plecări: Yuliya Dumanska la RK Podravka Koprivnica, Mădălina Zamfirescu la HC Dunărea Brăila, Raluca Băcăoanu la Gloria 2018 Bistrița CSM Bucureşti - Siraba Dembele (Toulon Saint-Syr), Alexandrina Barbosa (Nantes), Cristina Laszlo (Corona Braşov), Daria Bucur (Corona Brasov) Plecări: Itana Grbic la ŽRK Budućnost Minaur Baia Mare - Jovana Kovacevici (Erd NK), Filippa Idehn (Silkeborg), Nathalie Hagman (Odense), Eliza Buceschi (Corona Brasov), Bianca Bazaliu (CSM Bucuresti), Ana Maria Tanasie (Magura Cisnadie), Larissa Araujo („U” Cluj) Gloria Buzău - Bobana Klikovac (SCM Craiova), Dijana Ujkici (Magura Cisnădie)
Dunarea Brăila - Ljubica Nenezici (Gloria Bistriţa) Gloria Bistriţa - Ana Maria Măzăreanu (Minaur Baia Mare), Almudena Rodriguez de la Thüringer HC Măgura Cisnădie - Sylwia Lisewska (Minaur Baia Mare), Aleksandra Zych (Borussia Dortmund), Elena Gjeogjievska (Podravka Koprivnica), Andra Ianasi (Podravka Koprivnica), Timea Tatar (SCM Craiova) Plecări: Ana Maria Tănăsie la CS Minaur Baia Mare SCM Craiova - Alexandra Ţăcălie (Magura Cisnadie), Cristina Nica (HC Zalău) Rapid - Ana Paula Rodrigues (Rostov Don), Julie Foggea (Erd NK), Claudia Constantinescu (CSM Bucureşti), Alexandra Badea (SCM Rm. Valcea), Gabriela Dobre (Dunărea Brăila) Sorina Tîrcă la ŽRK Budućnost Eliza Buceschi la CS Minaur Baia Mare Dana Abed-Kader pleacă de la HC Zalău
În fotografie, handbalista băcăuană Iulia FAIG (Ştiinţa), într-o ipostază caracteristică
pag 19
TRUP ȘI SUFLET
CAIETUL ALBASTRU (XXXII) Cunoscutul scriitor și jurnalist Cornel GALBEN ne-a pus la dispoziție acest Jurnal politic și sentimental pe care îl publicăm integral în paginile revistei noastre
7 ianuarie 1987, Bacău 2,16. Citesc de aproape o oră. M-am trezit la unu fără câteva minute și cu toate tentativele mele n-am mai reușit să adorm. Nu știu ce se întâmplă cu mine, deoarece fenomenul se repetă, aceasta fiind cam a treia noapte când mă trezesc după două-trei ore de somn. Să fie oboseala drumului la Iași? Am pornit cu stângul, pentru că altfel nu-mi explic tot ghinionul. Am plecat pe la 9,30, împreună cu familiile Chirilă. Totul a mers bine până la Podu Iloaiei, unde am făcut o pană „pe față“. Abia schimbată, roata a trebuit din nou înlocuită, după o muncă de aproape o oră. În jurul lui 13 am ajuns, în sfârșit, la Editura Junimea și, cum i-am asigurat, „tratativele“ n-au durat mai mult de 10 minute. Deși îmi propusesem să stau întâi de vorbă cu Ada Fărtăiș, cea care se ocupă, după câte am înțeles, de colecția „Reporter XX“, am mers la Andi Andrieș. M-a primit imediat, în două-trei cuvinte m-a lămurit că planul e făcut inclusiv pe ’88. Mi-a spus că nu se angajează, dar că merită să termin și cu asta, basta. La plecare i-am strâns mâna și lui Virgil Cuțitaru, cu care m-am ciocnit nas în nas, și am pornit apoi spre locuința lui Costel. O garsonieră destul de confortabilă, la parterul unui cămin studențesc, cu doar 10º C în interior și destule semne ale lenei locatarilor. După o ședere de aproape o oră, timp în care am gustat câte ceva și am luat contact cu televiziunea sovietică, recepționată cu antena de cameră, am plecat spre Bacău, nu înainte de a asista la o scenă de o obrăznicie crasă. Nici n-am ieșit bine din Iași, că mașina a început să facă „fițe“ și până la intrarea în Roman am ajuns după aproape trei ore. După altă jumătate am reușit să ieșim din oraș, orbecăind pe străzi fără iluminat public, pentru ca să rămânem în plin câmp, mergând în salturi de 50-500 m. Șansa a fost milițianul de la punctul de control, care a trimis un mecanic pe urmele noastre și, după o tentativă eșuată de a ne descoperi, ne-a scos din impas. O urmărire ca în filme, dar și multă omenie. La ora 21 eram acasă, după „o aventură de zile mari“, vorba lui Ion Țăranu. Iată că e 2,48 și a cam început să mă doară capul, semn că e bine să mai fac o tentativă de a ațipi, amânând iar gândurile pe care aș fi vrut să le notez.
pag 20
22,17. Revin, după prima zi de muncă. Am scris vreo două pagini, am „îndreptat“ o poezie și o cronică muzicală, mi-am făcut fișele, am stat de vorbă cu Enache și cam atât. Ajuns acasă, am dat toată zăpada din balcon, pentru ca peste nici o oră vremea să se schimbe brusc și să refacă stratul de zăpadă. Am dormit, cred, câteva minute, am citit primul număr al „Tribunei“, alte câteva articole, precum și 10 pagini din volumul început anul trecut, miam făcut puțină ordine la masa de scris, am căutat prin reviste „prezențe băcăuane“ și cam atât. O zi de tranziție, sper... Chiar dacă mâine sunt corector, voi încerca să scriu. Acum nu-mi doresc decât să dorm până dimineață, pentru a avea forța necesară lucrului. 8 ianuarie 1987, Bacău Mă ustură ochii. Am citit numai eu tot ziarul, Enache fiind bolnav. N-am scris nimic, dar am dactilografiat 5 pagini din interviul cu Aurora Ienei și am citit alte 17 pagini din volumul lui Lajos. Noutăți absolute despre Enescu, uluitoare cel puțin pentru mine. Am aflat, de exemplu, că a avut un atac de cord prin ’35, că, la Arad, a dat primarului 5000 de lei pentru șomeri și încă multe altele. Nici astă-noapte n-am dormit cum trebuie, așa că iar îmi pun speranța în somnul de noaptea asta. Amân, deci, iar gândurile restante... 9 ianuarie 1987, Bacău Zi destul de grea. Dactilografiat 2,5 pagini. Citit - 6. Mâine, la 7, trebuie să plec la Sascut. 12 ianuarie 1987, Bacău 7,09. Acum câteva minute am citit ultimele pagini ale volumului „Mărturii despre George Enescu“ de Pintér Lajos. Din păcate, ultimele două zile s-au dus pe apa sâmbetei, în afară de cele câteva pagini citite neputând consemna nimic. Cum, în sfârșit, am dormit toată noaptea, îmi pun nădejdea că azi nu va mai interveni nimic și voi putea scrie. Trebuie, de asemenea, să trimit ceva și la reviste,
„Contemporanul“ fiind prima dintre ele care m-a publicat anul acesta (însemnarea-profil despre Fritz Heckert, 7 ianuarie). 22,25. Prea puține lucruri am făcut azi. Am terminat de dactilografiat doar interviul (încă 5 pagini), la care s-au adăugat alte 4 pagini de... umor. Astea din urmă nu-mi aparțin din păcate, deși am și eu o parte de contribuție la adaptarea lor. Fiind semnate de A. Anghel, le voi da la „Ateneu“, pentru almanah. Eu și așa nu voi mai lăsa un rând semnat de mine. De dimineață încă mă bătea gândul să colaborez doar la almanah, dar după duelul cu Genoiu mă las păgubaș. Nu vreau să-i dau satisfacție! La prânz am participat la oficierea căsătoriei uneia dintre gemenele lui Sergiu Adam. N-ar fi exclus să fiu chemat și la nuntă. Până atunci se anunță însă o recepție dată de Ambasada SUA! 13 ianuarie 1987, Bacău Nu mi-a mers. Zi cu ghinion, ce mai! Am corectat doar interviul, fără a-l trimite însă. Orele s-au scurs cu trei documentări și cu redactarea „prezențelor băcăuane“. După-amiaza a trebuit să merg tocmai la capătul celălalt al orașului, iar apoi am urmărit, la Tv, „Traviata“ de G. Verdi, într-o distribuție de excepție. Mâine voi avea o zi plină, în timp ce joi e posibil să merg la București. 18 ianuarie 1987, Bacău Azi aș fi putut lucra. Am tot ocolit însă clipa și, iată, ziua e dusă. Am resimțit drumul la București, toată năuceala acestui oraș în delir. Numai când mă gândesc cum e viața acolo, mă ia cu frig! Că am dormit cu patru pături pe mine și cu căciula pe cap e un nimic. Tot am tremurat și m-am întors două nopți și pe o parte și pe alta, doar-doar... Să asiști însă la un concert simfonic în sala „Ateneului“ și instrumentiștii să cânte cu mănuși și căciulile trase pe urechi, asta n-o mai puteam crede. E mai ceva ca în vreme de război, cum spunea un bătrân. Și, totuși, la 7º C, concertul a fost extraordinar! 31 ianuarie 1987, Bacău S-a dus luna! N-am scris un rând la carte și nici alte lucruri extraordinare n-am făcut. Am pierdut, în schimb, câteva nopți cu drumurile, vizitele și cenaclul, care n-ar fi exclus să mă coste. Imediat după ce am venit de la București am fost, astfel, la Târgu Neamț, la Asău și, din nou, în Capitală, la Traian și Nicolae Bălcescu, de fiecare dată întregindu-mi documentarea, dar nescriind decât o singură dată. Vremea fuge și, iată, proiectele n-au prea fost duse la capăt, deși am citit peste 200 de pagini, am văzut vreo câteva spectacole și am adunat material documentar pentru cel puțin patru articole. Un lucru foarte bun, pe care îl puteam face însă încă de anul trecut, e acela că am trimis oferta la Editura Eminescu, Aristide Popescu asigurândumă că a ajuns pe masa lui Rîpeanu, dar dându-mi totodată de înțeles că nu e sigur că va fi prinsă în plan pentru ’88. Am trecut, de asemenea, pe la N. D. Fruntelată,
care a fost de acord să colaborez în continuare la „Luceafărul“, primele comenzi fiind legate de darea în funcțiune a liniei ferate Târgu Neamț-Pașcani și de ecourile răscoalei de la 1907. Reportaje-eseu, deci. Noi articole mi-a cerut și Cârneci, în timp ce C. Sorescu m-a anunțat că s-au pierdut manuscrisele trimise la SLAST. Mircea Ichim, fostul meu profesor, mi-a dat și el de înțeles că pot să-i trimit articole la „Albina“, unde acum este secretar de redacție, iar Cristoiu a făcut comenzi și mai ferme pentru „Scînteia tineretului“. Cu ce voi începe? După succesul lui Ovidiu Bălan, iată că am avut prilejul să asist și la triumful lui Viorel Savin, la Teatrul Foarte Mic, despre ambele „prezențe“ urmând să scriu chiar în numărul viitor. Între spectacole, alături de „Bătrâna și hoțul“ (cu Irina Răchițeanu și Sorin Medeleni) am mai văzut „Porunca a șaptea: fură ceva mai puțin“ de Dario Fo (interpretată de trupa Teatrului Dramatic Brașov) și „Separați sau împreună“ de Valentin Azernikov (avanpremiera Teatrului „Bacovia“) și-am audiat un concert extraordinar al formației Trio „Syrinx“. Cât privește colaborările, am scris un articol pentru „Cîntarea României“ și am trimis o epigramă la „Urzica“. 8 februarie 1987, Bacău În sfârșit, o zi ceva mai plină. Am scris articolul pentru „Scînteia tineretului“ și am citit revistele și câteva pagini. Săptămâna a fost infernală. Primele trei zile le-am pierdut cu „Cântarea României“, următoarele două am fost corector (am avut parte de un ștraif cules în totalitate cu corp 6!!!), iar sâmbătă am stat numai în ședințe. Vreo trei ore le-am pierdut și azi, întâlnirea biroului Cenaclului Artelor lăsându-mi un gust amar. Viorel Savin, pe care l-am suspectat totdeauna că joacă dublu, a venit cu propunerea să publicăm în „Ateneu“, chipurile pentru a preîntâmpina o contraofensivă a lui Genoiu. La susținut Val, care ori nu-i convine că nu are puterea deplină, ori e prea obosit și plictisit să mai lupte. Cert este că „mișcarea“ junilor scriitori e încă șubredă, orice fisură fiind gata să o dărâme. Genoiu oricum e turbat, ultima lui tentativă fiind aceea de a pleca din organizația de partid, cu toată trupa revistei. A fost sabotat chiar de oamenii lui, tovarășa Jipa neacceptând să-i satisfacă idiosincraziile. 9 februarie 1987, Bacău 6,59. Sculat în urmă cu o oră, am terminat de citit ultimele două capitole ale celei de a treia cărți a volumului „Călătoria unui romancier în jurul lumii“ de Vicente Blanco Ibànez. Finalul memorialului reunește însemnări din India, Ceylon, Sudan, Nubia și Egipt. Informații interesante, scrise însă fără calități literare extraordinare. Un fel de jurnal, cum eu nu am reușit să-l țin, din păcate. Anul acesta poate voi avea totuși răgazul să-mi amintesc și de China, și de Japonia.
pag 21
ALERGARE MONTANĂ
Un sportiv pentru România și istoria ei
Județul Bacău a fost onorat să îl aibă ca participant la Concursul de alergare montană ,,Legendele Nemirei”, de la Slănic-Moldova, care promovează potențialul turistic al zonei, precum și la ,,Maratonul Recunoștinței”, concurs organizat la Târgu-Ocna, întru cinstirea eroilor români căzuți în luptele din Primul Război Mondial. Ilie Roșu, căci despre el este vorba, a împlinit pe 20 martie, 60 de ani. Este colonel în rezervă, originar din Adjud, dar și un recordman absolut, cu 248 de maratoane alergate, din care 238 cu drapelul Romaniei și peste 10.000 de km alergați cu acesta, strâns la piept! A fost în zeci de țări, una dintre cele mai frumoase amintiri fiind participarea la maratonul de la Boston, din 2010, de ,,Ziua Patrioților”, unde a fost aclamat de mii de tineri în momentul în care acesta alerga cu drapelul României și cel al USA, iar pe tricou avea inscripționat mesajul ,,România and USA together”. Ilie Roșu a alergat purtând chiar și șase steaguri, recordul deținut fiind cel când a alergat cu patru steaguri, adică 3:42:00! Împreună cu marea alergătoare Cosntantina Diță, campioană olimpică în proba de maraton la Olimpiada de la Beijing, din 2008, a inițiat și organizat în parteneriat cu instituții ale administrației publice locale din țara noastră, ,,Maratonul Recunoștinței”, manifestare sportivă inclusă în ciclul maratonist ,,Din dragoste pentru România și istoria ei”. Această întrecere este considerată și o probă a curajului, care are drept scop promovarea alergării pentru sănătate în rândul tinerilor și educarea acestora pentru cunoașterea istoriei României.În
pag 22
ziua de 20 aprilie a organizat la Adjud, întrecerea anuală ,,Maratonul Siretului”, care de regulă are loc în a doua zi de Paști. Având în vedere epidemia de coronavirus, Ilie Roșu a ales ca loc de desfășurare curtea sa de la țară, în AdjuduVechi, unde a mai început și amenajarea unui muzeu, care prezintă momente din activitatea alergătorului, supranumit și ,,maratonistul drapelelor”. ,,Înainte de start am intonat imnul României, pe o înregistrare a doamnei Domnica Sorescu-Voicu, câștigătoare a concursului de romanțe `Crizantema de Aur`. A fost o cursă simbolică, cu un singur participant, adică subsemnatul. Maratonul s-a desfasurat pe un traseu de 210 m, parcurs de 201 ori. Peste 70 de steaguri maratoniste, reprezentând 30 de țări, au fluturat pe traseul maratonului. De asemenea, stegulețele purtate de ștafetele de copii care au alergat în maratoanele istorice au fluturat alături de celelalte steaguri. Am purtat în cursă drapelul României, steagul lui Ștefan cel Mare și steagul dacilor”, a spus cu mândrie, Ilie Roșu.Pentru toți cei care iubesc sportul, istoria și frumusețile României, maratonistul Ilie Roșu are un îndemn ce merită reținut și urmat: ,,Dacă vrei, poți, nimic nu e imposibil și niciodată nu-i prea târziu să poți și tu! Dacă ai avut vreodată un vis la care ai renunțat, nu-l abandona, el chiar poate deveni realitate, trebuie doar să vrei și tu! Începe de mâine!” Romulus-Dan BUSNEA (UZPR)
pag 23
pag 24