SPORTUL BACAUAN Nr.109-110

pag 1

DIN ACTIVITATEA UZPR, FILIALA “MARIUS MIRCU” BACĂU Sărbătoare jurnalistică și literară la Slănic de Argeș

Tabăra de creație ARIS

Ca un răsunet de bucium, chemarea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România a pus în mișcare cronicarii timpului, cei care adaugă plusvaloare clipei și-apoi o redau oamenilor în slujba cărora sunt. Au pornit la drum pe Argeș în sus, până au poposit în satul Slănic din comuna Aninoasa de Argeș, pentru a marca și duce în patru zări ecoul momentului când s-a botezat o Tabără de Creație numită Aris, născută din sufletul scăldat în lumina gândului UZP în parteneriat cu Editura Detectiv Literar – București, alături de Primăria comunei Aninosa – Argeș și Uniunea Scriitorilor – Filiala Bacău. Au fost prezenți ai vieții cronicari din Iași, Bacău, Galați, Râmnicu Sărat, Teleorman, București, Pitești și mulți alții, dar și reprezentanți ai Primăriei Aninoasa, cu daruri de suflet și gând, pentru nou-născutul consemnat în hrisoavele timpului în a doua zi a lui brumărel, din anul pandemic 2020. Ziariștii – ostași pe frontul vieții – au respectat cu strictețe spiritul și litera ordonanțelor, civile sau militare, de combaterea devastatoarelor efecte produse de invizibilul invadator COVID 19. Și totuși, evenimentul – în sensul plenar al cuvântului – s-a desfășurat într-un ambient plăcut, plin de voluptatea faptei împlinite cu dragoste și credință. În sala primitoare a Căminului Cultural din satul Slănic, cu bunăvoința primarului Benonie Ștefan și a secretarului comunei Nicu Rachieru, a fost amenajată o expoziție de carte recent apărută și publicațiile UZP, Cronica Timpului, Certitudinea, Detectiv Cultural, Revista Nouă, Urmuz și Helis, exponate care au fost dăruite tuturor participanților, spre bucuria și uimirea acestora.

Din manifestare nu a lipsit Imnul Jurnaliștilor. Cuvântul de deschidere al Secretarului comunei Aninoasa, domnul Nicu Rachieru, care apoi a predat microfonul moderării domnului Doru Dinu Glăvan, președintele UZPR. În maniera-i cunoscută, moderatorul a punctat succint preocupările importante ale Uniunii și a subliniat evenimentul pe care îl sărbătorim datorită efortului deosebit depus de Firiță Carp, omul cu trup, suflet și gând în slujba binelui pentru breasla jurnaliștilor care trudesc în folosul cetățenilor. Momentul de sfințire a evenimentului a fost săvârșit de părintele arhimandrit Veniamin V. Boțoroga, care a încheiat cu o suavă poezie, creație proprie, apărută în volumul „Calea iubirii”.

Distinsul romancier, poet și jurnalist Ștefan Mitroi a făcut o emoționantă mini-frescă a muncii cronicarului clipei și vieții noastre, subliniind că majoritatea suntem născuți la sat și că nu putem și nici nu trebuie să dăm uitării izvorul veșniciei noastre, filonul de talent de unde ne alimentăm cu seva creației revigorate în permanență.

pag 2

Emilian Marcu, moldavul poet, jurnalist, romancier și critic literar de substanță, a adus un vibrant omagiu țăranului român, printr-o antologică poezie din creația personală.

Câmpineanul Florin Dochia, polivalent cum îl știm, pe lângă gândurile frumoase la adresa proiectului sărbătorit, ne-a oferit o floare din creația sa poetică. Firiță Carp, așa cum îi este obiceiul, ne-a vorbit doar despre ceilalți, demonstrându-ne – încă o dată – dependența sa de Prietenie. Multe bune și frumoase cuvinte aș putea spune despre el. Mai recent, l-am comparat cu un meșter Manole contemporan cu noi, care și-a înveșnicit Ana – întruchipare a dragostei, a patimii pentru o realizare dăinuitoare – în ctitoria numită Casa de Creație Aris. Cum să-l plasez geografic pe Firiță Carp? Bucureștean, argeșean sau jurnalist-poet, român ubicuu și empatic? În sală se aflau mulți localnici însoțiți de copiii lor, dar și câteva măicuțe de la mănăstirile din apropiere. Doi dintre copiii prezenți ne-au bucurat, ne-au impresionat cu interpretările lor folclorice, cu o autenticitate demnă de remarcat.

Sculptorul Constantin Sinescu a oferit câte o „statuetă a scriitorilor”, însoțită de Certificatele de Autenticitate, unor personalități prezente, printre care Doru Dinu Glăvan, Ștefan Mitroi, Emilian Marcu, Firiță Carp, Marian Nencescu. Fiecare jurnalist participant a ținut să ofere câte o floare de gând celor de față la eveniment. Profesorul, critic literar, cu vocație pentru apostolat și critică literară, nu numai de întâmpinare, Mioara Bahna, ne-a prezentat o succintă trecere în revistă a noilor apariții editoriale, unele aflate în expoziția de față. Mesager al salutului câmpiei, poetul Tudor Amza ne-a dăruit câteva armonii madrigalate din răsăritul florii soarelui. Târgovișteanul bucureștenit, Ică Sălișteanu, și-a manifestat emoția de poet și jurnalist prin cuvinte metaforizate și nu numai. Teleormăneanca Florentina Loredana Dalian a emoționat – ca de obicei – asistența cu propria creație poetică. După atâtea gânduri frumoase încrustate în petale de crin, la care se adaugă și propunerea unor donații de carte pentru biblioteca sătească, primarul comunei Aninoasa, reînvestit cu un proaspăt mandat, marcat vizibil de emoții, și-a manifestat neașteptata, plăcuta și angajanta surpriză oferită de UZPR, Editura Detectiv Literar, Uniunea Scriitorilor – Filiala Bacău, prin formidabilul și inepuizabilul domn Firiță Carp, locuitorilor comunei Aninoasa și dumnealui personal. Marcat de încărcătura evenimentului, domnul primar Benonie Ștefan și-a manifestat disponibilitatea de a ajuta Tabăra de creație, pe termen scurt cu noi evenimente culturale susținute de autorități, dar și pe termen lung, cu promisiunea dezvoltării infrastructurii care să acopere zona taberei de creație (curent, apă și asfalt), cu credință și nestrămutată forță într-o bună, rodnică și armonioasă colaborare între părți, pentru ca această Tabără de Creație Aris, ctitorită în plaiul ca o gură de rai din Slănicul Aninoasei de Argeș, să dăinuie peste ani, dusă mai departe de urmașii urmașilor noștri. În final, moderatorul evenimentului Doru Dinu Glăvan, mulțumind și participării active a Televiziunii de Câmpulung-Muscel, a subliniat importanța proiectului pus în operă, valoarea lui mereu amplificată în viitor și dorește tuturor multă sănătate încununată de bucuriile realizărilor.

Dorel Vidrașcu/UZPR

EDITORIAL

APE TULBURI, APE LIMPEZI

A

m jucat excelent la Oslo. Până în min. 86, nu am luat decât 4 goluri, dar am evitat, graţie prestației noastre curajoase, alte 5. Rădoi e pe un drum bun. După catastrofa din Islanda, unde a trimis pe teren oameni de zăpadă topiţi la primele raze ale adversarului, selecţionerul a vrut să răstoarne calculele caselor de pariuri folosind fotbalişti care au venit la stadion traşi cu sania de părinţi şi bunici. Tot aşa au şi plecat…

Fotbalul pe care l-au învăţat din amintirile de familie şi-a consumat ultimele pagini. Hagi, Marin şi Ganea cei Mititei intră în cartea de istorie a fotbalului naţional, prin cea mai drastică înfrângere suferită pe un stadion polar. Sper că acum e limpede pentru toată lumea că aşchia sare tot mai departe de trunchi şi nu tot ce naşte din pisică şoareci mănâncă. Dar cu asemenea deznodământ ne-am tot obişnuit în ultimii ani… Nu ne mai pricepem la fotbal decât on-line. Acolo, în iarbă, poarta e prea mică pentru noi şi ar trebui suspendată undeva la un kilometru în spatele stadionului, adică pe acolo unde ajung mingile şutate de fotbaliştii noştri. Acum 50 de ani, o înfrângere cu Norvegia sau-Doamne,fereşte!- cu Islanda ne trimitea direct la vorbitor cu organele... Surprinzător de slabi, jucătorii care evoluează în afara ţării. Parcă, au uitat până şi fotbalul cu care au plecat. Cine ştie, n-o mai fi încăput în valize printre atâtea schimburi de pijamale. Fotbalistului român poţi să-i interzici orice, numai minutele de aţipeală pe teren nu!

Două medalii de aur pentru atletul băcăuan Nicolae Alexandru

Noroc cu alte sporturi. De pildă, SOARE, la 5000 m şi 10 000 m, canotajul, unde nu am mai căzut în cadrul Naţionalelor de atletism din barcă de un secol. 6 medalii, din pentru seniori. În fotografie, alături care 4 de aur, au sosit în ţară de la de antrenoarea sa, Cristina ALEXE. Campionatele Europene de la Poznan, unde am fost prezenţi cu 12 echipaje.

Deci, jumătate dintre ele a urcat pe podium! Un semn că nu toate apele ne aduc ghinion. Cele de la Snagov, care ne lasă bătături în palmă, ne scot nasul în lumea bună. Cele tulburi în care se scaldă fotbalul nostru ne ascund sub mesele Federaţiei, alături de conducătorii care mai funcţionează pe acolo, când îşi numără salariul, indiferent de rezultate.

Aş fi vrut să scriu ceva de dulce şi despre Simona Halep. Nu e cazul, însă, pentru că Simona nu ne lasă niciodată să ne bucurăm, când porneşte favorită să câştige un Şlam. Ieşirea sa şchioapă din arena pariziană, la sfârşitul partidei cu jucătoarea din Polonia, despre care auzisem doar laolaltă cu alte nume, ne scuteşte de comentarii. Cam tot aşa stau lucrurile şi în handbalul feminin. A început o nouă Ligă a Florilor, dar câmpul a rămas acelaşi. Aici, lucrurile se urnesc greu. De vreo cinci ani, toate campionatele seamănă între ele şi nimeni nu pare interesat să schimbe ceva. După două etape, se cunosc, deja, laureatele şi parcursul în Liga Campionilor.

Nu ştim mai nimic, însă, despre soarta sportului băcăuan. Aud că la volei vom începe campionatul cu 2-3 jucătoare, că la handbal băieţi vom juca doar cât ne permite pandemia, pe ici, pe colo, iar la fotbal cât ne dau voie alţii. După trei etape în B, Aerostarul şi-a dat seama că nu are suficient kerosen. Se învârte în jurul aeroportului, dar de zburat, zboară doar antrenorul, când şi când...

S-auzim de bine!

CONSILIUL DIRECTOR: Adrian AMALANCI - director Leonard POPA - redactor- şef *Acest proiect publicistic este finanţat integral de consiliul director.

Semnează: Adrian AMALANCI Ionuţ BRÂNZEI (fotoreporter) Romulus Dan BUSNEA Marius CERGHICI Cornel GALBEN Victor Eugen MIHAI (VEM) Răzvan PESA-MOZA Constantin PLETOSU (Spania) Leonard POPA Marcian POPA Dan SION Florin ŞTEFĂNESCU Pentru o documentare cât mai exactă şi pentru participarea redactorilor noştri la evenimentele sportive în care sunt implicate, rugăm cluburile sportive şi instituţiile abilitate să ne informeze din timp, despre competiţiile aflate în derulare.

Corespondenţa se poate trimite online pe adresa sportul. bacauan@yahoo.ro.

Notă: Articolele, tehnoredactarea, corectura şi îngrijirea ediţiei s-au făcut gratis. Această notă are înţeles pentru instituţiile fiscale competente.

Responsabilitatea opiniilor exprimate aparţine exclusiv autorilor. Manuscrisele şi fotografiile reţinute se publică în ordinea necesităţilor redacţionale. Materialele nepublicate nu se restituie.

Sediul redacţiei: Bacău, Letea 13, judeţul Bacău Telefoane:

0743-665.630;

0758-686.511;

0334-808.022; https://www.facebook.com/ Sportul.Bacauan E-mail: yellow_cyprus@yahoo.com amalancia@yahoo.com Colecţia completă a Revistei “SPORTUL BĂCĂUAN” se găseşte la Biblioteca Judeţeană “C. Sturdza” din Bacău.

Leonard POPA (UZPR)

pag 3

VOLEI, DIVIZIA A1

TURNEE CU CÂTE 3 ECHIPE...

*Campionatul de volei urma să înceapă pe 17 octombrie, însă Federaţia a decis să amâne startul până la începutul lunii noiembrie. Din cauza pandemiei, nu se va putea juca sub formă de etape săptămânale, astfel că s-a apelat la disputarea rundelor sub formă de turnee, cu participarea a trei echipe într-un turneu Întreg sportul are de suferit de pe urma pandemiei de coronavirus. Nicio competiţie nu se poate juca fără respectarea protocolului medical, care prevede clar că jocurile au loc fără spectatori, iar echipele sunt nevoite să se testeze pentru coronavirus înainte de meciuri.

Sporturile ce se desfăşoară în sală întâmpină dificultăţi şi cu organizarea competiţiilor, deoarece atât la handbal, cât şi la volei, campionatele nu se pot juca sub formă de etape săptămânale. Ministerul pretinde ca întrecerile se se desfăşoară sub formă de turnee, iar la o astfel de practică este nevoită să apeleze şi Federaţia Română de Volei.

Chiar dacă în primă fază Federaţia a stabilit ca Divizia A1 să înceapă sub formă de etape normale, cu prima rundă programată pe 17 octombrie, campionatul nu va putea începe la final de săptămână. Startul a fost amânat pentru începutul lunii noiembrie şi totodată s-a schimbat şi sistemul de desfăşurare.

Natașa Cikiriz la Știința Bacău Prim divizionara de volei feminin Știința Bacău și-a completat lotul cu încă o stranieră. Este vorba de sârboaica Natașa Cichiriz, care joacă pe postul de universal. În vârstă de 25 de ani, Cikiriz a mai evoluat, pe lângă țara natală, Serbia, în Polonia, la Muszyna (2015-2017), în Olanda, la Potsdam (2017-2018) și în China, la Top Speed, sezonul trecut. (D.S.)

pag 4

La ultima şedinţă cu reprezentanţii echipelor, Federaţia a propus disputarea campionatului sau cel puţin a turului, sub formă de turnee. Nu va fi ca la handbal, ci se va opta pentru gruparea a câte trei echipe într-un turneu, unde vor fi programate câte trei jocuri, unul în fiecare zi. “Am ajuns la un numitor comun şi se va merge la Minister cu o variantă de disputare a campionatului sub formă de turnee. Marea majoritate a echipelor au fost de acord cu acest sistem. Pentru a limita răspândirea cu coronavirus, la un turneu vor participa câte trei echipe, pentru a nu fi agolomeraţie în sală. Într-o etapă vor fi patru turnee, iar meciurile din tur se vor termina în jurul datei de 12 – 13 decembrie. Dacă situaţia va permite, returul se va disputa sub formă de etape normale, iar dacă nu, se va continua sub formă de turnee. Vom vedea în ianuarie”, a declarat Marius Lazăr, membru în Consiliul Director al Federaţiei Române de Volei, pentru revista Sportul sălăjean.

Pe 6 – 8 noiembrie ar urma să fie programate primele meciuri, iar între turnee va fi o pauză de una, maxim două săptămâni, în funcţie şi de programul echipelor din cupele europene. În ce priveşte organizarea turneelor, se va stabili prin tragere la sorţi ca una dintre cele trei echipe participante să fie gazdă. “După ce Ministerul îşi va da acordul, ne vom reîntâlni şi vom stabili şi ordinea jocurilor”, a mai spus Marius Lazăr.

AUTOMOBILISM

Concurs automobilistic în premieră, la Dărmănești

Campionatul Național de Viteză în Coastă 2 -Trofeul ,,Valea Uzului” a avut o nouă etapă inclusă în calendarul pentru sezonul 2020 al Federației Române de Automobilism Sportiv (FRAS), runda cu numărul cinci fiind organizată în premieră, în orașul Dărmănești, județul Bacău, în perioada 7 - 8 august.

Traseul de concurs a fost localizat în Poiana Uzului, lângă lacul antropic aflat pe cursul inferior al râului Uz, în amonte față de orașul Dărmănești. Locația se află la numai 20 de km de stațiunea Târgu-Ocna, la 35 de km de ,,Perla Moldovei”, stațiunea SlănicMoldova și la 20 de km de municipiul Moinești, gazda Raliului Moldovei. Înscrierea concurenților la această etapă a fost gratuită, iar programul a fost împărțit în două zile, una în care a avut loc startul festiv (vineri, 7 august, în piațeta primăriei) și a doua, în care s-au desfășurat două manșe de recunoașteri și două de concurs, plus festivitatea de premiere (sâmbătă, 8 august). Cel mai nou traseu de concurs din campionat a pornit din localitatea Sălătruc și a continuat până lângă lacul de acumulare Valea Uzului, pe o lungime de aproximativ 3 kilometri.

Cu Adrian Răspopa în postura de organizator principal, prin Clubul Sportiv ,,Rally Spirit”, competiția a strâns la start 39 de concurenți, facilitățile și

gratuitățile puse la dispoziție de către organizatori fiind semnificative pentru piloți. Cu această ocazie, pe parcursul celor două zile de întereceri automobilistice, în parcarea hotelului ,,Perla” din stațiunea SlănicMoldova a avut loc și o inedită expoziție de mașini exotice și retro.

Emil Ghinea reușește victoria în Trofeul ,,Valea Uzului”, la bordul modelului Norma M20F, cu un timp total de 03:14,190. Cu un timp asemănător cu prima urcare de concurs, Ionuț Șimon își conservă locul secund în clasamentul OPEN, la peste 15 secunde în spatele învingătorului. Cu o urcare cu 2 secunde mai rapidă decât în Concurs 1, Erik Fazakas obține bronzul în Trofeul ,,Valea Uzului” și se impune în cadrul grupei A. În Top 10 Open s-au mai clasat Paul Eduard Ciubotariu (Subaru Impreza), Vlad Cosma (Peugeot 208 R2), Cosmin Caimac (Opel Corsa B), Gabriel Onofrei (Nissan Silvia S15), Robert Barabas (Peugeot 306), Călin Paraschiv (Seat Ibiza) și Alex Manițiu (Suzuki Swift).

Rezultatele complete pot fi vizualizate pe siteul http://rallycontrol.ro/ Romulus-Dan BUSNEA (UZPR)

pag 5

DIN ARHIVELE SPORTULUI BĂCĂUAN

ŞI NOI AM FOST ACOLO... (IV)

Stadionul „23 August“ din Bacău în 1960 1960 este anul Jocurilor Olimpice de la Roma...

Italienii au folosit vestigiile istorice din Antichitate drept gazdă pentru competiţii. Întrecerile de gimnastică s-au desfăşurat în interiorul Băilor Termale Caracalla, luptele s-au disputat între zidurile Bazilicii Maxentius, iar traseul de maraton a avut loc pe Via Apia, cu sosirea sub Arcul lui Constantin.

Etiopianul Abebe Bikila (în limba amhară “floarea care creşte”) a reeditat performanţa mesagerului de la Maraton, dar fără a avea finalul tragic al legendarului său predecesor. Abebe a alergat desculţ, la fel ca atenianul Philippides, şi a sosit primul sub Arcul lui Constantin, devenind campion olimpic la maraton, primul african de culoare campion olimpic.Pentru prima oară, competiţia a fost transmisă în direct sau înregistrat de peste 100 de canale de televiziune din întreaga lume. La Jocurile Olimpice de la Roma au participat, în total 5.338 de sportivi, din 83 de ţări, dintre care 611 femei şi 4.727 bărbaţi, care s-au întrecut în 150 de probe din 17 discipline sportive: atletism, canotaj, baschet, box, caiac-canoe, ciclism, scrimă, fotbal, gimnastică, haltere, hochei, lupte, nataţie, pentatlon modern, echitaţie, tir, navigaţie.Totodată, Jocurile Olimpice

pag 6

de la Roma au fost ultimele la care a fost acceptată Africa de Sud, după care a urmat o perioadă de absenţă de 32 de ani, din cauza politicii rasiste a guvernului de la Pretoria. În clasamentul pe medalii, primul loc a fost ocupat de Uniunea Sovietică, cu 43 de medalii de aur, 29 de argint, 31 de bronz, locul al doilea a fost ocupat de Statele Unite, 34 de medalii de aur, 21 de argint, 16 de bronz, iar locul al treilea i-a revenit Italiei, 13 medalii de aur, 10 de argint şi 13 de bronz. România a participat cu o delegaţie alcătuită din 109 sportivi, care au concurat în 11 discipline: atletism, box, canotaj, ciclism, gimnastică, kaiac-canoe, lupte, scrimă, tir, polo şi călărie. Sportivii şi-au continuat ascensiunea începută la Melbourne, în 1956, reuşind să obţină trei titluri de campioni olimpici, performanţă datorită căreia România a ocupat locul 11 în clasamentul naţiunilor. Cele zece medalii au fost cucerite de: Iolanda Balaş Sötér (aur) - atletism (săritura în înălţime), Dumitru Pârvulescu (aur) - lupte grecoromane (52 kg), Ion Dumitrescu (aur) - tir (talere); Ion Cernea (argint) - lupte greco-romane (57 kg); Lia Manoliu (bronz) - atletism (aruncarea discului), Ion Monea (bronz) - box (75 kg), Leon Rotman (bronz)

- kaiac-canoe (1.000 metri), Elena Leuştean, Sonia Iovan, Emilia Liţăm, Atanasia Ionescu, Elena Niculescu, Utta Poreceanu (bronz) - gimnastică (echipe), Ion Ţăranu (bronz) - lupte greco-romane (79 kg), Maria Vicol (bronz) - scrimă (floretă individual).

Vedeta incontestabilă a României a fost, de departe, Iolanda Balaş Sötér, care a uluit întreaga asistenţă a finalei la săritura în înălţime.

Rămasă singură de la 1,73 metri, ea a sărit apoi 1,77 metri, 1,81 metri şi 1,85 metri. A mai pus doi centimetri, ceea ce ar fi însemnat un nou record mondial, însă a renunţat după două tentative eşuate. Într-un interviu acordat „Weekend Adevărul”, multipla campioană mondială şi olimpică povestea că a fost la un pas să rateze prezenţa la competiţie. „În 1960, la Jocurile Olimpice de la Roma, autorităţile nu voiau să-i dea viza soţului meu, Hansi Sötér, ca să poate să meargă la competiţie.

Delegaţia română a plecat la Roma, dar eu am rămas în Bucureşti. Eram într-o vineri şi luni era ultimul termen ca eu să mai pot pleca. Atunci m-am hotărât să mă duc la Comitetul Central, într-o audienţă la Gheorghe Gheorghiu-Dej. M-a oprit un domn la intrare. «Alo, alo, tovarăşa, unde

1960: România învinge Franţa la rugby

pag 7

mergeţi?» «Mă duc într-o audienţă la secretarul general», i-am răspuns. «În ce problemă?», m-a întrebat el. «Păi, dacă ar depinde de dumneata, ţi-aş spune-o». Exact aşa i-am zis! «Vă rog să anunţaţi că sunt la poartă şi doresc o audienţă».

După 20 de minute de aşteptare, Gheorghiu-Dej m-a primit la el în birou. Am urcat la etajul 1, aveam lacrimi în ochi, eram emoţionată că nu ştiam ce o să se întâmple. Când m-a văzut, era uimit: «Cum, dumneata nu eşti la Olimpiadă?» «Nu», i-am spus.

«N-am de gând să-mi reprezint ţara care n-are încredere în mine, respectiv în Sötér!» El m-a văzut că plângeam şi mi-a spus doar atât: «Lasă, tovarăşă, că se va rezolva aşa cum trebuie!». Şi concluzia a fost că luni împreună cu Sötér am plecat la Roma”, a mărturisit Iolanda Balaş Sötér.

După patru recorduri mondiale, autorităţile i-au spus Iolandei că nu poate fi plătită pentru toate. „Ai făcut într-adevăr patru recorduri mondiale, dar noi nu putem să-ţi plătim de patru ori câte 6.000 de lei.

O să-ţi plătim doar două. Nu uita, clasa muncitoare face economii!”...Fotbalul naţional nu are o evoluţie spectaculoasă. Prima reprezentativă îşi continuă evoluţia anevoioasă în competiţia europeană.

Fotbalul românesc are valori individuale, dar nu reuşeşte să închege un 11 competitiv. Înscrisă în prima ediţie a CE, România (Mîndru, C. Toma – C. Popa, V. Soare, Karikas, Al. Apolzan, Fronea, Macri – Nunweiller III, V. Alexandru, Jenei – Tătaru I, Gh. Constantin, Dinulescu, Eftimie, Mateianu, Oaidă, Alecsandrescu, V. Anghel, Cacoveanu, Haşoti, Raksi, Zavoda I. ANTRENOR: A. Botescu ) trece în preliminarii de Turcia (0-2 şi 3-0), dar pierde, în sferturi, în faţa Cehoslovaciei (0-2 şi 0-3), ambele partide disputându-se în 1960.

Foarte bune au fost, însă, rezultatele din celelalte sporturi. Pe 5 iunie, echipa de rugby a României

a obţinut prima victorie împotriva Franţei, 11-5, pe Stadionul 23 August din Capitală. Rezultatul, considerat o mare surpriză, a fost comentat, peste ani, de jurnalistul RFI Christian Thau, în Gazeta Sporturilor: “Această victorie a fost probabil (și este în continuare, după estimarea mea) primul și cea mai mare surpriză din istoria rugby-ului, la egalitate, dacă nu chiar mai mare, cu vcitoria Japoniei asupra Africii de Sud la Cupa Mondială din 2015 sau poate distrugerea All Blacks de către francezi la Cupa Mondială din 1999. Faptul că massmedia franceză, incapabilă să înțeleagă ce s-a întâmplat exact pe stadionul numit la acea vreme „23 August”, l-a calificat drept un rezultat ciudat, a contribuit la confuzie, cu toate acestea amnezia colectivă a comunității de antrenori francezi a înrăutățit-o, ajutându-i pe români să rămână neînvinşi în întâlnirile lor anuale cu Franța timp de încă trei ani” La handbal feminin, România îşi menţine supremaţia în lume. Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1960 a fost organizat de IHF în perioada 12-19 iunie 1960, Ţările de Jos (Olanda). A fost a treia și ultima ediție a Campionatului Mondial desfășurată pe stadion, în format de 11 jucătoare. România a devenit campioană mondială după ce a învins în finală selecționata Austriei cu scorul de 10 la 2. În grupa preliminară, trecusem de aceeaşi Austria (6-2) şi de Danemarca (6-1). În semifialele, tricolorele au depăşit Olanda cu 9-4. România câștigase titlul mondial și la ediţia anterioară. Următoarea ediție a Campionatului Mondial de Handbal Feminin a avut loc în 1962 fiind a doua competiție organizată în format de 7 jucătoare după cea din 1957. Cele trei ediții desfășurate în format de 11 jucătoare nu sunt luate în considerare atunci când vine oficial vorba

Rezultate DINAMO BACĂU Sezonul 1959-1960 TUR Petrolul Ploieşti-DINAMO BACĂU DINAMO BACĂU-Ştiinţa Timişoara DINAMO BACĂU-Minerul Lupeni Ştiinţa Cluj-DINAMO BACĂU DINAMO BACĂU-Corvinul Hunedoara Dinamo Bucureşti-DINAMO BACĂU UTA Arad-DINAMO BACĂU DINAMO BACĂU-Progresul Bucureşti Steagul Roşu Or.Stalin-DINAMO BACĂU Politehnica Iaşi-DINAMO BACĂU DINAMO BACĂU-Farul Constanţa DINAMO BACĂU-Rapid Bucureşti CCA-DINAMO BACĂU

pag 8

3-1 3-2 4-0 4-2 3-1 2-0 2-1 1-0 1-0 1-2 4-1 1-0 2-0

RETUR DINAMO BACĂU-Petrolul Ploieşti Ştiinţa Timişoara-DINAMO BACĂU Minerul Lupeni-DINAMO BACĂU DINAMO BACĂU-Ştiinţa Cluj Corvinul Hunedoara-DINAMO BACĂU DINAMO BACĂU-Dinamo Bucureşti DINAMO BACĂU-UTA Arad Progresul Bucureşti-DINAMO BACĂU DINAMO BACĂU-Steagul Roşu Or. Stalin DINAMO BACĂU-Politehnica Iaşi Farul Constanţa-DINAMO BACĂU Rapid Bucureşti-DINAMO BACĂU DINAMO BACĂU-CCA

1-1 0-0 0-1 4-0 0-1 2-3 2-0 3-1 1-1 2-3 2-1 3-1 0-1

despre campionatul mondial. Edițiile în format de 7 jucătoare sunt numerotate separat de către IHF. Astfel, ediția în 11 jucătoare din 1960 este considerată a treia, în timp ce ediția în 7 jucătoare din 1962 este considerată a doua. În campionatul naţional de fotbal, Dinamo Bacău are o evoluţie constantă şi încheie competiţia pe locul 8, din 14 formaţii. Se simte, însă, un început de plictiseală, jucătorii băcăuani acuzând o anumită uzură, după câţiva ani petrecuţi în primul eşalon. Finalul dramatic de la sfârşitul sezonului 1962-1963 încă nu era de imaginat, dar plutea în aer ameninţător.

Leonard POPA (UZPR)

Romania 1960/61 1.CCA Bucureşti

26 17 2.Dinamo Bucureşti

26 14 3.Rapid Bucureşti

26 11 4.Ştiinţa Cluj

26 12 5.Steagul roşu Or. Stalin 26 12 6.Petrolul Ploieşti

26 10 7.UTA Arad

26 12 8.Dinamo Bacău

26 11 9.Progresul Bucureşti 26 10 10.Ştiinţa Timişoara

26 9 11.Minerul Lupeni

26 10 -------------------------------------------------12.CSMS Iaşi

26 7 13.Farul Constanţa

26 8 14.Corvinul Hunedoara

26 5

3 6 61:36 37 4 8 56:31 32 8 7 37:31 30 5 9 48:44 29 4 10 50:40 28 8 8 45:45 28 3 11 46:42 27 3 12 39:36 25 5 11 48:51 25 7 10 45:49 25 2 14 30:50 22 6 13 43:49 20 4 14 37:58 20 6 15 28:51 16

pag 9

REMEMBER

TRIUMF, ÎN ILEGALITATE! (2) Bela s-a ridicat din nou. Şi-a şters fruntea o dată şi încă o dată. A luat sticla şi şi-a turnat un pahar. Până sus. L-a băut dintr-o sorbitură, l-a ridicat deasupra ochilor, privindu-l în lumină, cu vădită admiraţie : ‘’Puterea ursului !’’ L-am tachinat : ‘’Bun vin ai, dar rar îl dai’’ A râs sonor, înveselit dintr-odată. “Dacă stai acolo, cuminte, îţi dau o butelcuţă şi la domiciliu’’. S-a aşezat din nou, de această dată în fotoliu, cu picioarele întinse peste măsuţă. Şi a continuat să depene, la fel de precipitat incredibila poveste. ‘’Întrun târziu, concursul a fost reluat. Una, doua, trei, patru, cinci concurente... Număram foarte atent, cu un ochi la paralele şi cu celălalt la uriaşa tabelă electronică pe care apăreau numele concurentelor. A şasea gimnastă a fost Turisceva. Campioana mondiala nu s-a dezminţit. Exerciţiul ei a smuls din nou ropote de aplauze. Am intuit ieşirea Turiscevei de pe aparat. Nici nu-şi terminase aterizarea, că am şi ridicat braţul. Nadia A CRESCUT pe aparat! Aceasta a fost impresia generală, pentru că nimeni n-o văzuse ţâşnind spre paralele. N-am avut curajul să privesc, inima îmi bătea nebuneşte. Lângă mine, Dorina stătea stană de piatră, paralizată de emoţie, cu ochii aţintiţi asupra Nadiei...

Strigătul de triumf al Dorinei a precedat cu aproape două secunde colosalul ropot de aplauze revărsat din tribune.

Toţi spectatorii s-au ridicat ca la un semn, aplaudând. Nadia venise lângă noi. Nu ştiu de unde a apărut atunci ‘’ghidul’’ nostru. S-a dus la crainic, i-a luat microfonul şi a început să turuie : ‘’Nadia Comăneci, 13 ani, cea mai bună gimnastă româncă din noua generaţie... Trei victorii consecutive în « Cupa Prieteniei »... Sare Tsukahara de doi ani...’’ Vorbele i-au fost acoperite de vuietul sălii. Pe fondul asurzitor al aplauzelor auzeam scandându-se « ROU-MA-NIE !... » Organizatorii m-au chemat atunci la masa juriului. Mi-au spus că nu se miai poate continua aşa. Îmi reproşau cele două evoluţii ‘’ilegale’’. Eu le-am reproşat cei peste 2500 de kilometri parcurşi pentru a da curs unei invitaţii TRIMISE DE FEDERAŢIA FRANCEZĂ DE GIMNSTICĂ. Nimeni pe lume nu mă putea face să renunţ acum, tocmai acum, când simţeam că pot marca un uriaş punct psihologic în confruntarea cu gimnastele sovietice. Turiscceva devenise nervoasă. Nu-şi mai găsea locul. Arunca din când în când priviri neliniştite spre locul în care Nadia, conform indicaţiilor mele, îşi continua încălzirea. Când au început întrecerile la bârnă, nu ajunseserăm încă la un acord, eu şi organizatorii.

Discuţiile continuau şi când şi-a început exerciţiul Turisceva.

Câţiva organizatori m-au mascat, aşezându-se intenţionat între mine şi Nadia. Peste ei toţi, mi-am înălţat încă o dată braţul, dând semnul. A fost un exerciţiu senzaţional! Nadia SIMŢISE că nu avea voie să ezite, că trebuie să arate TOT ce ştie. Ropotul de aplauze i-a silit pe organizatori să capituleze. Mi-au zâmbit şi atunci am simţit că ne numărăm şi noi, ÎN SFÂRŞIT, printre invitaţii la această mare demonstraţie’’. Bela a făcut o nouă pauză. A întins braţul spre mine, cât era de lung, arătându-mi din ochi paharul gol şi fredonând uşor, ca Gică Petrescu : ‘’Ia mai toarn-un păhărel...’’ I-am turnat, întrebându-mă când reuşise să-l bea aşa de repede pe precedentul, fără să-l văd. ‘’Urma proba de sol – şi-a reluat Bela povestirea. Abia acum am simţit că transpir: Nu ştiam unde era caseta audio!!! Pianistul sălii nu avea de unde să ştie melodia pe acordurile căreia urma să-şi desfăşoare Nadia talentul.

Brusc, m-a fulgerat o idee: le voi pune pe amândouă să evolueze pe covor ÎN PARALEL, ca-n oglindă! Le-am explicat fetelor ce aveau de făcut. Au înţeles în câteva

pag 10

cuvinte. Când le-a venit rândul, s-au aşezat pe covor, fiecare într-unul din colţuri, faţă în faţă, pe diagonală. Sala a amuţit. Specialiştii se uitau unii la alţii, surprinşi.Nu mai văzuseră aşa ceva. Îţi aminteşti acel splendid succes al celebrului cuplu de patinatori sovietici Irina Rodnina – Alexandr Zaiţev, când se oprise pentru câteva secunde banda sonoră, obligându-i să evolueze fără sunet ? Întrun fel, a fost o reeditare. Nadia şi Teodora s-au intuit, s-au ‘’copiat’’ perfect. Parcă una din ele ar fi reflectat imaginea celeilalte. Păreau desprinse dintr-un balet ireal, cu plutiri de basm, dar şi cu zvâcniri ameţitoare. A încheiat fiecare în colţul din care plecase, finalul exerciţiului fiind punctat cu un splendid salt şurub 720 de grade... A fost un succes enorm!

Crainicul spunea ceva, dar vacarmul aplauzelor făcea din el un actor de pe vremea filmului mut. Un francez uscăţiv a venit să-mi strângă mâna : ‘’A fost fantastic !’’ mi-a strigat în urechi ca să-l pot auzi. Am aflat puţin mai târziu că era fostul campion mondial Arthur Magakian, unul dintre cei mai reputaţi specialişti ai Federaţiei Franceze de Gimnastică’’...

Aici, profesorul Bela Karolyi se opreşte, să-şi şteargă (pentru a câta oară?) transpiraţia. Prima întâlnire a Nadiei Comăneci, într-un concurs, cu elita gimnasticii mondiale se încheiase cu succesul nescontat al foarte tinerei noastre gimnaste. Un succes care avea s-o marcheze puternic pe Ludmila Turisceva, aşa cum se va constata un an mai târziu, cu prilejul Europenelor de la Skien. Ştefan OLTEANU (UZPR) P.S. 1 : Nu vrem să facem teoria conspiraţiei, dar povestea misteriosului translator care şi-a amintit « miraculos » tot palmaresul Nadiei Comaneci în finalul acelui incendiar spectacol de gimnastică din sala pariziană mi-a trimis fără voie gândurile spre un alt « miracol » din lumea sportului internaţional. La Jocurile Olimpice de la Munchen, în 1972, cei doi super-sprinteri americani calificaţi detaşat în finala probei de 100 metri au dispărut fără urmă, finala olimpică desfăşurându-se fără ei, ceea ce a facilitat misiunea atletului sovietic Valeri Borzov, soţul gimnastei Ludmila Turisceva câştigând astfel medalia de aur! Cei doi atleţi americani au informat apoi, chiar în dupa-amiaza acelei zile, că au fost transportaţi la un alt stadion din Munchen, de un taximetrist a cărui maşină era inscripţionată cu toate însemnele olimpice. Imediat după coborârea lor din maşină, taxiul a dispărut în trombă, cei doi atleţi nemaireuşind apoi să ajungă la timp pe adevăratul stadion olimpic !

P.S. 2 : Campionatele Mondiale de la Varna, 1974, au fost – pentru gimnastica noastră feminină – competiţia schimbului de generaţii, în care au mai evoluat componentele din vechea gardă, clasate pe un meritoriu loc IV pe echipe : Alina Goreac (locul IV la sarituri, locul V la barna, locul VIII la individual compus­), Anca Grigoraş (locul XII la individual compus şi calificată în trei finale pe aparate), Aurelia Dobre, Elena Ceampelea, Rodica Sabau, Paula Ioan. Dintre acestea, doar Anca Grigoraş a mai rămas să lupte pentru noi medalii, ea îmbogăţindu-şi palmaresul cu trei medalii de argint (JO de la Montreal - 1976, JO de la Moscova - 1980 şi Campionatele Mondiale de la Strasbourg – 1978, toate cele trei medalii fiind cucerite în proba pe echipe. A urmat epoca de aur a gimnastelor din ‘’promoţia Comăneci ‘’.

(S)PORTRET

RELU AURAŞ

Dimineața supraveghează antrenamentele din Parcul Cancicov: alergări, circuite de forță, box cu umbra. Dupăamiaza, conduce ședințele de pregătire din sală: lovituri la sac, lovituri la palmare, sparring-uri. Relu Auraș este mereu alături de lotul național de tineret al României pe care l-a preluat cu destinația Olimpiada de la Paris. De fapt, este mereu lângă box. El a dat totul boxului, încă de la 28 de ani, de când a devenit cel mai tânăr antrenor de lot al României.

Iar boxul i-a dat totul. „Aproape totul” zâmbește tehnicianul băcăuan, ținând să amintească faptul că din bogatul său palmares lipsește un singur lucru: un titlu olimpic. În rest, le-a cucerit pe toate: titluri europene și mondiale la juniori și seniori, medalii de argint și de bronz la Olimpiadă. Și totuși, în mod cu totul surprinzător, Relu Auraș ar putea trăi fără box. „Greu, dar aș putea”, spune Auraș, care adaugă: „N-aș putea trăi, în schimb, fără oamenii din jur. Așa cum n-aș putea trăi fără familia mea: o familie frumoasă și înțelegătoare, care m-a ajutat și mă ajută enorm. Aceasta este cu adevărat lumea mea”. Să pășim, atunci, în lumea lui Relu Auraș. Și să o facem cu ajutorul rubricii noastre, „(S) PORTretul saptămânii”.

Data și locul nașterii: 1 septembrie 1956, Bacău.

Stare civilă: Căsătorit cu Tania, împreună au doi copii, Gabriel și Amalia. Din prima căsatorie, Relu Auraș mai are doi copii, Alex și Lizi.

Principala realizare profesională: „Din păcate sau mai degrabă din fericire, mi-e greu să aleg o singură realizare.

Spun asta pentru că, din 1987, de când am obținut două medalii de aur la Mondialele de juniori, reușitele s-au ținut lanț. Practic, îmi lipsește doar un aur la Olimpiadă. Și cred că dacă Ronald Gavril nu ar fi trecut la profesioniști, zic că aș fi avut acum în palmares și titlul olimpic. Când Roli a ales boxul profesionist, am plâns cu un ochi, dar am râs cu celălalt. Uite, dacă este să aleg în mod special două realizări, aș alege cariera lui Roli Gavril la profesioniști și titlul mondial cucerit cu Francisc Vaștag în 1993 când, cu ajutorul lui Dumitru Sechelariu, Dumnezeu să-l odihnească, am reușit să-l aducem pe Feri la Bacău”.

Principalul regret profesional: „Mânăstire într-un picior: titlul olimpic. De asta nici nu mă retrag”.

Sportivul preferat: „Ar fi mai mulți. Trei sunt din lumea boxului, nici nu se putea altfel. Mă refer în primul rând la la Francisc Vaștag, cel mai bun boxer al României, pe care l-am pregatit 12 ani. Al doilea e Daniel Dumitrescu, un super talent, cu care am cucerit argintul la Olimpiada din 1988, iar al treilea Roli Gavril, omul care, pentru marea performanță, a renunțat la absolut tot. Ieșind din ring, pătrundem mai întâi în sala de gimnastică și aici, cred că v-ați dat seama, o voi nominaliza pe Nadia Comăneci, iar apoi, mergem, pe terenul de tenis, pentru a o saluta pe Simona Halep”.

Hobby: „Îmi place să stau cu familia și cu prietenii dragi. Și îmi plac călătoriile. Din păcate, deși am colindat întreaga lumea, n-am avut niciodată timp suficient pentru a mă bucura de locurile vizitate. Mereu am fost cu treabă, mereu am fost prins cu antrenamentele, meciurile, competițiile.

Mă gândesc că dacă aș avea suficient timp liber, mi-ar plăcea sa mă urc pe un vapor împreună cu familia mea și să cutreierăm lumea întreagă”.

Mâncarea favorită: „Fructele de mare. Și-mi plac la nebunie dulciurile”.

Orașul de suflet: „De la noi, Bacăul, fără doar și poate.

Din străinătate, Havana, poate și pentru primele succese din carieră, dar, totodată, și pentru căldura oamenilor de acolo. Și ar mai fi și Casablanca, un oraș unde m-am simțit ca acasă”.

Actorii preferați: „Brad Pitt”.

Muzica preferată: „Mă linistește muzica italiană, dar dacă este să aleg o artistă, spun Tina Turner”.

Nu poate trăi fără…: „Poate că lumea s-ar aștepta să spun fără box . Ei bine, nu pot trăi fără familia mea și fără oamenii din jur. Dar mă refer la oameni adevărați. Și dacă am amintit de oameni adevărați, țin să menționez două persoane care mi-au marcat existența. Este vorba de Doru Sechelariu, cu care am avut o relație fantastică nu numai în plan profesional și de Adi Șerban, nașul meu care, în momentul în care antrenam în Tunisia, mi-a zis: «Tu trebuie să revii în România și să antrenezi aici. Spune-mi de ce ai nevoie și eu mă voi ocupa de tot»”.

Vacanța perfectă: „Alaturi de familie, neapărat pe malul unei ape și neapărat într-o zonă cu oameni și cu locuri de distracție. Nu–mi plac pustietățile”.

Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „N-am spus bine că nu-mi plac pustietățile că hop, ajung și pe o insulă pustie.

Ce aș lua cu mine? Familia, fără îndoială. Apoi aș mai lua un televizor și un cățel, să coloreze puțin existența de pe o insulă pustie”.

Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur: „Prima, să scot un campion olimpic peste patru ani, la Paris. A doua, să-mi mai dea niște ani în spate, că am multe de făcut. Și a treia, să-mi văd copii realizați”.

Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Aleg mai multe, dacă se poate. Îl aleg pe Mircea Lucescu, un om pe care-l admir enorm și pe care l-am avut întotdeauna ca model; dacă aș fi fost antrenor de fotbal, ca Lucescu aș fi vrut să fiu. Pe lângă nea Mircea, le invit pe Nadia Comăneci și Simona Halep, iar alături de noi îl chem, pentru că ar avea ce să învețe de la o asemenea întâlnire la cafea, pe prietenul meu, antrenorul lotului național de lupte pentru juniori, Cătălin Matache ”.

O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar dori să o facă: „Am făcut multe. Dar nebunii frumoase. O nebunie frumoasă a fost când am decis să plec, de pe o zi pe alta, la Ibiza, împreună cu soția. M-am hotărât azi, iar a doua zi eram în avion pentru o superbă vacanță de zece zile”.

Ce a învățat în aceste vremuri create de pandemia noului Coronavirus: „Mi-am dat seama că putem fi oricând niște piese mici de șah cu care se poate face oricând, orice. Și, totodată, am realizat cât de mult contează ca în astfel de vremuri să ai alături oameni dragi și de calitate”.

Capitolul bancuri: le spune sau le ascultă? „De obicei, ascult. Dar mai și spun. De pildă, Bulă și Ștrul se opresc la un hotel pentru o noapte. Aleg camere diferite, dar situate perete în perete. A doua zi dimineața, Bulă spune: «Măi, Ștrul, am avut un vis superb. Se făcea că devenisem unul dintre cei mai prosperi oameni de afaceri ai planetei și eram ba la New York, ba la Paris, ba la Londra… Dar tu ce-ai visat?». «Păi eu, mă Bulă, am visat că venise în camera mea Angelina Jolie care mi-a spus că vrea să fie a mea și doar a mea. Când să trec la acțiune, a intrat pe ușă și Nicole Kidman, care mi-a căzut și ea în brațe. Ce să fac, că nu puteam să mă descurc cu amândouă, m-am blocat.

Dacă aș mai fi avut pe cineva să mă ajute». La care Bulă, disperat: «Păi bine, măi, Ștrul, nu puteai să bați în perete la mine?». «Și la ce bun, Bulă? Cum puteai să mă ajuți când tu erai mai mereu plecat: ba la New York, ba la Paris, ba la Londra…»”.

Dan SION (UZPR)

pag 11

George VISCREANU

DRIBLING (V)

Fost fotbalist la Sport Club Bacău, Steaua, Dinamo, component al Naţionalei de juniori, autorul acestei cărţi autobiografice povesteşte cum a driblat regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu, ajungând să joace în campionatul Spaniei, la Rayo Vallecano, alături de legende ale fotbalului iberic În trimestrul al doilea, nu am fost nici o zi la şcoală. Doar ne antrenam şi jucam în campionatul Diviziei B. Un început de...profesionism! Era ceva diferit faţă de tot ce trăisem până atunci, iar eu eram încântat, nu mergeam la cursuri şi puteam să mă dedic total fotbalului. Aveam din ce în ce mai multă încredere în noi, devenisem toţi prieteni şi jucam de la egal la egal cu toţi adversarii întâlniţi în serie. Trebuia să jucăm meciul cu Turcia, din preliminariile Europeanului sub 18 ani şi pregăteam jocul cu cel mai mare interes.

Am ajuns la Istanbul cu două zile cu două zile înainte de disputarea partidei, care urma să se desfăşoare la Izmit.

Am vizitat capitala Turciei la pas, ajungând, bineînţeles, şi în celebrul bazar Ada-Kaleh, unde puteai să te pierzi destul de uşor şi care părea el însuşi un orăşel, cu multe străzi.

Nu mai văzusem niciodată atâta aur adunat într-un singur loc. Parcă era întreaga vistierie a fostului Imperiu! La Izmit, am făcut un joc bun şi am câştigat cu 1-0. Ne-am întors în România bucuroşi, continuându-ne antrenamentele la baza de la Lacul Tei. Returul cu turcii trebuia să-l jucăm la Hunedoara, unde antrenor era Mircea Lucescu. Dintre noi, erau şi doi hunedoreni, Rednic şi Gabor. Atunci i-am cunoscut pe nea Mircea, pe Radu Nunweiller care, de multe ori, veneau la antrenamentele noastre şi ne dădeau diferite indicaţii, ajutându-l pe selecţionerul Nelu Nunweiller.

Returul cu Turcia nu a avut istoric, am câştigat cu 3-0 şi ne-am calificat pentru turneul final al Europeanului, care urma să se dispute la Leipzig, în Republica Democrată Germană (RDG). Nu toţi eram încântaţi, ne-am fi dorit ca partidele să se desfăşoare într-o ţară capitalistă, nu întruna socialistă. Încă de atunci, mă remarcase şi Mircea Lucescu, care- aveam să aflu mai târziu- m-ar fi dorit la Corvinul. Jucam fundaş dreapta, iar Rednic fundaş stânga.

Pe atunci, amândoi urcam mult în atac. Eu prindeam mereu echipa, dar Mircea îşi disputa titularizarea cu Matei. Vreau să remarc acest lucru, întrucât nu peste mult timp, Rednic avea să devină titular la Naţionala de seniori a României, ca fundaş…dreapta! După partida cu Turcia, ne-am întors în Capitală, jucând în continuare în Divizia B şi nu-mi amintesc să mai fi pierdut vreun meci. Dintre componenţii reprezentativei de juniori, doar doi erau din afară, Gabor şi Dorel Zamfir, pe care, din retur, Dinamo l-a transferat de la

pag 12

Farul Constanţa.

Era primăvara anului 1980 şi aveam, deja, câteva luni bune de când nu mai trecusem pe la liceu. Nu aveam nicio notă, dar când am ajuns la şcoală toată lumea ne-a primit ca pe nişte eroi care reuşiseră calificarea la Campionatul European. Nu peste mult timp, am intrat din nou în cantonament, ca să pregătim turneul final din Germania Democrată. Ne-au cazat la Lacul Tei, într-un hotel excelent, alături de sportivii din lotul naţional de canotaj. Nea Nelu Nunweiller era destul de permisiv, nu ne controla excesiv, dar noi ştiam ce ne este permis şi ce nu. Devenisem semiprofesionişti, în adevăratul sens al cuvântului! Antrenorii începuseră să fie extrem de optimişti în privinţa noastră, crezând că vom reuşi să câştigăm acel turneu. Am mers, aşadar, în Germania Democrată, intrâ într-o grupă cu Finlanda, Republica Federală Germania (RFG) şi Polonia.

Primul joc l-am disputat contra finlandezilor şi l-am câştigat cu 2-1, deşi scorul putea fi mult mai mare în favoarea noastră. Eu am avut o prestaţie excelentă. Ştiam că partidele se transmiteau la Radio Bucureşti, iar acasă, părinţii şi fratele îmi vor auzi numele pronunţat de crainic. Din 11-le de bază, mai făceau parte, alături de mine: Alexa (regretatul portar al Bacăului), Tătăran, Gabi Balint, Rednic, Fâşic, Ilie Costel, Iliescu, Dorel Zamfir, Bolba, Gabor... O echipă foarte bună. În al doilea joc, am întâlnit Polonia. Nu am jucat rău, puteam să ne impunem, dar am luat gol la o greşeală a lui Nicu Alexa, care a ratat o degajare, oferindu-i mingea unui adversar... Am fost decepţionaţi, iar nea Nelu Nunweiller devenise negru de supărare. Totul depindea acum de ultimul joc din grupă, cel cu RFG! Deşi nimeni nu ne dădea nicio şansă, am câştigat cu 1-0, iar eu am trăit una dintre cele mai mari bucurii din viaţa mea de fotbalist. Învinsesem o echipă care reprezenta fotbalul mare, fostă campioană europeană şi mondială! Nu a fost, însă, suficient pentru a promova mai departe, înfrângerea cu Polonia ne scosese din cărţi, întrucât avansa doar câştigătoarea grupei. Simţeam şi un regret personal. Deşi câştigasem cu Germania Federală, nu pot spune că m-am ridicat, prin joc, la ceea ce reuşisem în primele două partide. Nu eram mulţumit şi mă simţeam obosit... Totuşi, la sfârşitul turneului de la Leipzig, cronicarul Sportului, Laurenţiu Dumitrescu, mi-a spus că am fost

desemnat cel mai bun junior român şi unul dintre cei mai buni fotbalişti de la acest Campionat European. Prinsesem aripi, nu-mi venea să cred! Am mai stat două zile în Leipzig, simţind o libertate deplină. Ne plimbam prin oraş, beam câte o bere şi aruncam ocheade fetelor singure... Când aveam ocazia, îi vizitam pe cei din lotul Franţei. Ne împrietenisem, iar ei ne-au oferit treninguri, tricouri, ghete fără să ne pretindă nimic în schimb. Mai târziu, doi dintre jucătorii lor, care mi-au oferit un echipament întreg, fiind surprinşi de cât de urât era al nostru, am aflat că erau Paganelli şi Bravo, cunoscuţi ulterior şi de la Naţionala mare... Se apropia ziua întoarcerii la Bucureşti, iar eu încă nu-mi cheltuisem banii pe care îi aveam la mine pentru cumpărături. Cutreieram magazinele, dar nu mă încântase nimic. Într-unul, am întâlnit o vânzătoare frumoasă, o nemţoaică pe care, pe stradă, o urmăreşti mereu cu privirea, acaparând-o şi dezvăluindu-i în gând intimitatea. Nu ştiu cum m-am pomenit vorbind cu dânsa şi chiar invitând-o după ora închiderii, la hotel. Spre surprinderea mea, fata a acceptat şi, la ora fixată, m-am pomenit cu ea în locul unde eram cazaţi. Aveam doar 18 ani şi ceea ce a urmat, în camera aceea de hotel, a rămas în amintirea unei nopţi de neuitat... La un moment dat, am auzit cum nea Nelu Nunweiller vine şi îmi bate la uşă. Evident, cu fata, care chicotea lângă mine, neştiind exact ce se întâmplă, am paralizat. Nu i-am deschis... Dimineaţă, fata a plecat pe nesimţite, tot aşa cum venise, iar dl.Nunweiller m-a chemat la dânsul în cameră. Îmi făcusem fel de fel de gânduri negre, dar când am ajuns spăsit în camera antrenorului, acesta mi-a spus direct: Te-am chemat să-ţi spun doar că cei de la Dinamo vor să fii jucătorul lor.

Când să ies din cameră, mi-a mai spus doar că ştie că am fost cu o fată toată noaptea, dar să fiu atent la viaţa sportivă, pentru că sunt la început de carieră şi pot pierde totul într-o singură noapte. Atât! Vorbele selecţionerului au coborât adânc în sufletul meu, ca după o palmă primită în plin.

După ce am ajuns la Bucureşti, mai aveam 2-3 săptămâni, ca să terminăm anul şcolar. Majoritatea dintre noi nu aveam nicio notă, iar examenul de Bacalaureat bătea la uşă... Am început o goană nebună după profesori, să ne acorde notele necesare încheierii situaţiei şcolare. Ni se puneau şi câte 15 note pe zi, numai să avem mediile încheiate şi să ne putem înscrie la Bacalaureat.

Profesorii ne puneau să copiem fragmente din manualul disciplinei pe care o predau, iar noi făceam asta conştiincios. În fine, ne-am văzut cu situaţia încheiată şi am putut intra în Bacalaureat. În ziua examenului, am înţeles că pe lume sunt şi lucruri extrem de simple... Am fost lăsaţi singuri într-o sală de clasă unde, nederanjaţi de nimeni, ne-am redactat şi lucrările, copiind toţi de pe unde a apucat fiecare.

Oricum, nu cred să ne fi fost citite de cineva tezele acelea...

Zilele verii fierbinţi au topit şi amintirea unui Bacalaureat de pomină... Rămăsesem singur cu gîndurile mele şi

începusem să-mi amintesc de cei de acasă şi de Bacău, de anii petrecuţi la Liceul de Fotbal, de imaginea prietenoasă a profesorului Mihai Petrovici.... Îmi aminteam, însă, şi de răutatea colegilor de clasă, de glumele lor insalubre, care îl aveau, mai totdeauna, creator pe Lică Movilă, băiatul sosit de la Brăila, cu aere de vedetă în devenire. Făcea mişto de toată lumea, râdea de toţi, dar asta se întâmpla numai în afara şcolii. În clasă, era un mieluşel. Nu învăţa prea bine şi nu ştiu de ce mie îmi dădea impresia că doarme tot timpul. La meciuri, era lent, dar lovea mingea cu ambele picioare. Indiscutabil, era talentat şi faptul că a urcat toate treptele performanţei, evoluând, în cariera sa, la SC Bacău, Dinamo şi, apoi, la Naţională, e o dovadă. Avea un fizic impunător, pe spaţii largi devenea periculos pentru orice portar, întrucât avea timp să-şi pregătească şutul puternic.

Eram total diferiţi şi cred că aşa am rămas toată viaţa, în toate privinţele. Niciodată nu am putut fi prieteni...

Urmărit de vorbele antrenorului de la lot, Nelu Nunweiller, am ajuns la Dinamo să mă clarific asupra viitorului meu fotbalistic. Cineva din conducere mi-a confirmat ca sunt interesaţi de mine, dar e mai bine să facem mutarea la începerea stagiului militar...Nu înţelegeam cum vine asta, mai ales că Dorel Zamfir, bunul meu prieten, şi Nicu Alexa, făcuseră, deja, acest pas... Fiind, încă, la Electroaparataj, liceul pe care îl absolvisem, m-am pomenit într-o zi, faţă în faţă, cu nea Nelu Nunweiller şi secretarul FR Fotbal, Daniel Lăzărescu. Ştiam că cei doi mă apreciau foarte mult, aşa că i-am întâmpinat cu voioşie. Numai că oficialul Federaţiei a izbucnit dintr-o dată: Băi băiatule, băi cretinule, am auzit că vrei să mergi la Dinamo. Cine te crezi tu, bă?! Eşti de la ţară, eşti venit de la SC Bacău la Luceafărul şi te întorci la SC Bacău! În cazul în care nu vrei asta, te suspend doi ani şi pierzi totul, lotul naţional sub 20 de ani pentru Australia, dar şi lotul naţional sub 21 de ani, unde ai fost selecţionat. Ştiai că ai fost selecţionat de Drăguşin? Nu, nu ştiam nimic, dar o bucurie intensă făcuse să-mi bată inima mai repede... (va urma)

pag 13

FOTBAL LIGA A II-A

AeroSLABI Învinși cu 2-0 la Timișoara, de Ripensia, băcăuanii de la Aerostar au ajuns la patru eșecuri din patru, fiind, în continuare, fără gol marcat în campionat.

Divizionara B Aerostar continuă să rămână la sol. Sau, ca să fim și mai exacți, la pământ. Patru meciuri, niciun punct luat și niciun gol marcat: acesta este bilanțul echipei pregătite de Cristi Lupuț în actuala ediție de campionat.

Ultimul eșec s-a produs sâmbătă, 19 septembrie, în etapa a patra a ligii secunde, la Timișoara, în fața unei formații aflate și ea până atunci la cota zero: Ripensia.

Pe stadionul „Dan Păltinișanu”, Ripensia s-a dovedit peste Aerostar, impunându-se cu 2-0 grație loviturilor de la 11 metri transformate de Neagu în minutele 55 și 68.

Dincolo de modul în care Tudorache și Călin au știut să procure respectivele penalty-uri și dincolo de faptul că, până la deschiderea scorului, oaspeții își creaseră ocaziile de gol mai importante (Vraciu, în min. 35 și 45- lovituri de cap parate de Păduraru și Patrick Popescu- lovitură liberă executată în forță pe lângă poartă în min. 53) rămâne faptul că Aerostar nu-și găsește deloc cadența. Și că, în ritmul acesta, nu va ajunge nicăieri. Nicăieri în afară de Liga a III-a. Dacă vor să dea, totuși, un sens acestei stagiuni, băcăuanii trebuie să ia măsuri. Cât mai urgent pentru că sâmbăta viitoare, la Bacău vine Csikszereda, iar dacă nu se schimbă nimic în tabăra „aviatorilor”, seria eșecurilor are

toate șansele să se prelungească. La Timișoara, antrenorul Cristi Lupuț a folosit următoarea garnitură: Anca-Trip – Alecsandru, Yabre, Moisi, Mureșan- Oteliță, Chirilă (min. 72 Chelaru), P. Popescu (min. 72 Zaharia), Burlacu (min. 16 H. Ilie)- Vraciu, Gavrilă (min. 61 Manole).

Dan SION (UZPR)

Clasament 1 U Craiova 1948 2 Rapid București 3 Petrolul Ploiești 4 Concordia Chiajna 5 Poli Timișoara 6 Farul Constanța 7 Dunărea Călărași 8 Universitatea Cluj 9 Gloria Buzău 10 Viitorul Pandurii 11 Turris Oltul 12 Metaloglobus 13 Csikszereda 14 Unirea Slobozia 15 CSM Reșița 16 CS Mioveni 17 CSM Slatina 18 Ripensia Timiș.

19 Aerostar Bacău 20 Comuna Recea 21 Pandurii Lignitul

4 3 1 0 11 - 5 10p.

4 3 1 0 9 - 3 10p.

4 3 0 1 12 - 3 9p.

4 2 2 0 9 - 3 8p.

4 2 2 0 3 - 1 8p.

4 2 1 1 6 - 5 7p.

3 2 0 1 5 - 2 6p.

4 2 0 2 5 - 4 6p.

4 1 3 0 5 - 4 6p.

4 2 0 2 9-11 6p.

4 1 2 1 8 - 4 5p.

3 1 2 0 4 - 3 5p.

3 1 1 1 3 - 3 4p.

4 1 1 2 3 - 6 4p.

3 1 1 1 1 - 4 4p.

4 0 3 1 0 - 1 3p.

4 1 0 3 3 - 6 3p.

3 1 0 2 3 - 9 3p.

4 0 0 4 0 - 5 0p.

4 0 0 4 3-10 0p.

3 0 0 3 1-11 0p.

Daniel Munteanu, director tehnic la Aerostar Cu zero puncte și zero goluri marcate în mandatul lui Cristian Lupuț, divizionara B Aerostar Bacău încearcă să dea un restart acestui sezon. Prin urmare, conducerea clubului a decis instalarea în funcția de director tehnic al lui Daniel Munteanu, antrenorul care i-a promovat pe „aviatori” în liga secundă la finalul ediției 2019-2020. Argumentul principal este parcursul bun avut de Aerostar în stagiunea trecută cu Daniel Munteanu și faptul că acesta este familiarizat cu lotul de jucători. Munteanu va re-debuta pe banca grupării băcăuane sâmbătă, la meciul din etapa a cincea, de pe teren propriu, cu Csikszereda Miercurea-Ciuc. „Nu sunt un magician ca să pot obține rezultate peste noapte, dar am convingerea că anumite lucruri se vor schimba în bine. Mă refer la o altă față a echipei și la plăcerea de a juca fotbal. Suntem într-o situație grea, dar pe care o putem repara. Îmi asum totul, inclusiv rezultatul de sâmbătă, cu Csikszereda și vă garantez că vom face tot posibiliul pentru ca Aerostar să urce în clasament”, a declarat în exclusivitate pentru cotidianul Deșteptarea, noul director tehnic al CS Aerostar, Daniel Munteanu.

(D.S.)

pag 14

Handbal masculin/ Liga Zimbrilor:

PE SCUT, DAR CU CAPUL SUS

*CSM Bacău s-a prezentat la ultimele două meciuri ale celui de-al doilea turneu de la Sfântu Gheorghe: 30-32 cu CSM Suceava și 23-32 cu Potaissa Turda „Noi nu venim, ci mergem la război pe scut”, au anunțat, făcând haz de necaz, handbaliștii CSM Bacău înainte de deplasarea de la Sfântu-Gheorghe. Acolo unde au disputat ultimele două partide ale turneului al doilea din Liga Zimbrilor. Ambele meciuri au fost pierdute; cel de sâmbată, cu CSU din Suceava, la mare luptă, cu 30-32, după ce băcăuanii au condus cu 26-24 în minutul 53 și cu 29-28 în minutul 57 și, respectiv, cel de duminică, împotriva Potaissei Turda, cu 23-32.

Cele două înfrângeri au acoperire în condițiile în care formația băcăuană nu s-a antrenat în ultimele trei săptămâni din cauza numărului mare de infectări cu Coronavirus la nivelul lotului de jucători. De altfel, această situație a făcut ca CSM Bacău să nu se poată prezenta la partidele din etapele 4-7 ale turneului de la Sfântu-Gheorghe. Mai mult, pentru jocurile cu Suceava și Turda băcăuanii nu au putut deplasa lotul complet, Freiwald, Stanică, Păunică și Huta rezultând ca pozitivi la ultimul test anti-COVID-19, în timp ce Crnoglavac se află in izolare în Serbia. În aceste condiții, gruparea condusă de pe margine de Sandu Acsinte și din „off” de Sandu Iacob a recurs la o serie de improvizații, dar și la debutul în Liga Zimbrilor a patru juniori: Asavastei-

Pristavu, Bădică, Bălăceanu și Kerekes. După nouă etape și doar cinci meciuri disputate efectiv, CSM Bacău are în cont un singur succes, dar rămâne cu eticheta de combatantă care nu renunță nici măcar atunci când este nevoită să… meargă la război sub scut. Următoarea confruntare de campionat a „CSMeilor” va avea loc cu vecina de clasament CSM Vaslui, pe 23 octombrie, tot la Sfântu-Gheorghe, dar nu în cadrul vreunui turneu, ci cu prilejul unei etape clasice.

Să vedem dacă revenirea la sistemul cu etape disparate va fi pusă în practică de FRH a la longue (eventual cu meciuri programate acasă și in deplasare, cum ar fi normal) sau dacă runda a zecea, de pe 23 octombrie, nu va constitui altceva decât o simplă excepție.

Etapa a opta: CSM Bacău- CSU din Suceava 30-32 (1416). CSM Bacău: Saldatsenka, Tamaș- Tîrzioru 9 goluri, Serhel 7, Coric 5, Iordachi 4, Gal 3, Capotă 1, G. Cotinghiu 1, Rotaru, Dârlău.

Etapa a noua: Potaissa Turda- CSM Bacău 32-23 (1611). CSM Bacău: Saldatsenka, Tamaș, Cozma- Serhel 8 goluri, Coric 4, Gal 3, Bălăceanu 2, Asavastei-Pristavu 2, Tîrzioru 1, Capotă 1, Iordachi 1, Rotaru 1, Dârlău, Bădică, G. Cotinghiu, Bădică.

Dan SION (UZPR)

pag 15

ATLETISM

CAMPIONATELE NAȚIONALE DE SENIORI ȘI TINERET, O EXCELENTĂ REPETIȚIE PENTRU BALCANIADĂ

În fotografie, grupul atleţilor băcăuani care au participat la întrecerile Naţionalelor găzduite de Cluj Arena

Desfășurate vineri și sâmbătă, 4 și 5 septembrie 2020, întrecerile Campionatelor Naționale de Atletism pentru seniori și tineret au oferit un nou spectacol sportiv de înaltă clasă. Organizată de către Federația Română de Atletism, competiția s-a desfășurat în cele mai bune condiții pe Cluj Arena și a reprezentat un ultim examen înaintea Campionatelor Balcanice de seniori de la Cluj Napoca, din perioada 19-20 septembrie 2020.

ZIUA 1. Începută cu succesele Roxanei Rotaru (Steaua București), fostă Bîrcă, și al lui Nicolae Soare (CS Știința Bacău) în probele de 10.000 de metri, ziua de debut a Campionatelor Naționale a adus succese așteptate pentru Bianca Florentina Ghelber (SCM Bacău/Steaua București) – la ciocan – 71,57 m, Daniela Stanciu (Steaua București) – la înălțime – 1,80 m, Florentina Iusco (LPS Cetate Deva) – triplusalt – 13,69 m, Alexandru Novac (CSM București) – suliță – 76,88 m, Rareș Toader (CSM Ploiești) – greutate – 18,76 m, Anamaria Nesteriuc (Steaua București) – 100 m garduri – 13.44 s, Marina Baboi (SCM Gloria Buzău) – 100 m – 11.63 s, Petre Nicolae Rezmives (CSM Ploiești) – 100 m – 10.71 s și Camelia Gal (CSU Cluj Napoca) – 400 m – 53.46 s. Remarcabil a fost succesul Talidei Sfârghiu (CSM Suceava/CSM Rarăul), care la doar 17 ani a cucerit titlul național de seniori și tineret în proba de 1.500 m, după un finish incredibil cu Angela Olenici (CSM Onești). Talida a terminat cursa cu timpul de 4:25.49 min., în timp de Angela a sosit a doua la o diferență extrem de mică – 4:25.54 min.

ZIUA 2. Sâmbătă, 5 septembrie, în ziua a doua am remarcat evoluția lui Alin Firfirică. Cel mai bun atlet român din ultimii doi ani a câștigat proba de aruncare a discului cu o aruncare de 62,16 m. Sportivul de la clubul Steaua București a reușit astfel cea mai bună performanță din această vară, și asta în condițiile în care a concurat la Cluj Napoca la mai puțin de 48 de ore de la evoluția din Franța, de la Meetingul de la Marsillia (locul 4, cu 61,77 m). “M-am simțit foarte bine la

pag 16

Cluj. Dacă reușeam să dau o mai mare înălțime discului, cred că aruncam peste 64 de metri. Dar sper că o voi face peste două săptămâni, la Balcaniadă”, a declarat Alin pentru site-ul oficial al Federației Române de Atletism. În ultima reuninune am mai consemnat succesele Florentinei Iusco (LPS Cetate Deva), care s-a impus cu 6,31 m la lungime, al lui Mihai Donisan (CS Dinamo), învingător la înălțime cu 2,14 m, al Cristinei Bălan, prima la 800 m cu 2:07.26 min, al Sandei Belgyan, la 400m garduri cu 58.53 s, și al Marinei Baboi. După ce vineri a triumfat 100 m, aceasta din urmă, legitimată la SCM Gloria Buzău, a reușit să treacă prima linia de sosire și la 200 m, cu timpul de 23.78 s, ceea ce reprezintă un nou record personal! *Atleţii băcăuani nu au rămas nici de această dată datori, numarându-se printre protagoniştii întrecerilor. Sportivii noştri au urcat de 43 de ori pe podium. Au cucerit în total 17 medalii de aur, 18 de argint și 8 de bronz. La categoria seniori, Bacăul a câștigat 23 de medalii (7 aur, 10 argint, 6 bronz), în timp ce la cea de tineret și-au adjudecat 20 de medalii (10 aur, 8 argint, 2 bronz). Alexandru Nicolae Soare (CS Știința Bacău, CSM Bacău), antrenat de Cristina Alexe, s-a încoronat dublu campion național la probele sale consacrate, 5.000m și 10.000m. Adelina Panaet (antrenor Cristina Alexe) a făcut o figură frumoasă la revenirea sa în circuitul competițional, impunându-se în proba de alergare cu obstacole pe distanța de 3.000m și, respectiv, la cea de 5.000m. Datorită performanței obținute pe 4 septembrie la proba de alergare cu obstacole, Panaet se află pe locul 15 în clasamentul mondial în anul 2020.

Performanțele sportivilor aparținând cluburilor băcăuane Seniori Locul 1 – Soare Nicolae Alexandru, 5000m, 14:33.73 (CS Știința Bacău, CSM Bacău) Locul 1 – Soare Nicolae Alexandru, 10000m, 30:17.63

(CS Știința Bacău, CSM Bacău) Locul 1 – Panaet Elena Adelina, 5000m, 16:07.66 (CS Știința Bacău) Locul 1 – Panaet Elena Adelina, 3000m alergare cu obstacole, 9:54.60 (CS Știința Bacău) Locul 1 – Bitan Gabriel, lungime, 7.73m (CSM Onești) Locul 1 – Micu Mihăiță Andrei, aruncarea ciocanului, 68,98m (SCM Bacău) Locul 1 – Ghelber Bianca Florentina, aruncarea ciocanului, 71.57m (SCM Bacău, CSA Steaua București) Locul 2 – Asmarandei Florin Sebastian, aruncarea ciocanului, 62.01m (CSM Bacău) Locul 2 – Ion Diana Ana Maria, lungime, 5.98m (CSM Onești) Locul 2 – Olenici Angela Veronica, 800m, 2:07.98 (CSM Onești) Locul 2 – Anton Alin Ionut, 200m, 21.51 (CSM Onești) Locul 2 – Ion Diana Ana Maria, triplu salt, 13.39m (CSM Onești) Locul 2 – Olenici Angela Veronica, 1500m, 4:25.54 (CSM Onești) Locul 2 – Banagă Iulia Nicoleta, 400m garduri, 59.98 (CSM Onești) Locul 2 – Banagă Iulia Nicoleta, 100m garduri, 13.89 (CSM Onești) Locul 2 – Iconaru Alexandru Ionut, 110m garduri, 14.62 (CSM Onești) Locul 2 – Tănase Marian Valentin, 100m, 10.74 (CSM Onești) Locul 3 – Pîșcu Andreea Alina, 10000m, 36:40.59 (CS Știința Bacău) Locul 3 – Tone Marius Gabriel, 100m, 10.77 (CSM Onești) Locul 3 – Asmarandei Elena Mihaela, aruncarea discului, 43.87m (SCM Bacău) Locul 3 – Caracuda Andreea Mihaela, 100m garduri, 14.20 (CSM Onești) Locul 3 – Tănase Marian Valentin, lungime, 7.17m (CSM Onești) Locul 3 – Paruba Alisia Adela, aruncarea suliței, 45.49m (SCM Bacău)

Tineret Locul 1 – Slavoiu Alexandru, 10000m, 33:17.59 (CS Știința Bacău) Locul 1 – Micu Mihăiță Andrei, aruncarea ciocanului, 68,98m (SCM Bacău) Locul 1 – Ion Diana Ana Maria, triplu salt, 13.39m (CSM Onești) Locul 1 – Banagă Iulia Nicoleta, 100m garduri, 13.89 (CSM Onești) Locul 1 – Iconaru Alexandru Ionut, 110m garduri, 14.62 (CSM Onești) Locul 1 – Tone Marius Gabriel, 100m, 10.77 (CSM Onești) Locul 1 – Ion Diana Ana Maria, lungime, 5.98m (CSM Onești) Locul 1 – Banagă Iulia Nicoleta, 400m garduri, 59.98 (CSM Onești) Locul 1 – Anton Alin Ionut, 200m, 21.51 (CSM Onești) Locul 1 – Bitan Gabriel, lungime, 7.73m (CSM Onești) Locul 2 – Aniței Georgiana Iuliana, triplu salt, 12.99m (SCM Bacău, CSM București) Locul 2 – Olenici Angela Veronica, 800m, 2:07.98 (CSM Onești) Locul 2 – Moldovan Sebastian Daniel, 1500m, 4:07.56 (CSM Onești) Locul 2 – Caracuda Andreea Mihaela, 100m garduri, 14.20 (CSM Onești) Locul 2 – Anton Alin Ionuț, 110m garduri, 14.79 (CSM Onești) Locul 2 – Tabacu Robert Mihai, prăjină, 4.00m (CSM Onești) Locul 2 – Olenici Angela Veronica, 800m, 2:07.98 (CSM Onești) Locul 2 – Paruba Alisia Adela, aruncarea suliței, 45.49m (SCM Bacău) Locul 3 – Aniței Georgiana Iuliana, lungime, 5.71m (SCM Bacău, CSM București) Locul 3 – Căuș Vlăduț Gabriel, aruncarea ciocanului, 54.27m (SCM Bacău) Victor Eugen MIHAI (UZPR) *Fotografii realizate de FR Atletism

Podium la 10 000 m, cu băcăuanul Nicolae Soare devenit, încă o dată, campion naţional

pag 17

Foto sus: Daniela Stanciu (Steaua București), campioana naţională la săritura în înălţime, cu 1,80 m Foto jos: Bianca Florentina Ghelber (SCM Bacău, CSA Steaua București), campioană naţională la aruncarea ciocanului, cu 71.57m

pag 18

Foto 1 Atleta Iulia Banaga (CSM Oneşti), vicecampioană naţională la 400 m garduri (59.98) şi la 100 m garduri (13.89)

Foto 2 Podium la 3000 m obstacole, cu băcăuanca Adelina Panaet (Ştiinţa), campioană naţională Foto 3 Podium la 5000 m, cu băcăuanul Nicolae Soare (CS Știința Bacău, CSM Bacău), campion naţional

pag 19

TRUP ȘI SUFLET

CAIETUL ALBASTRU (XXXV) Cunoscutul scriitor și jurnalist Cornel GALBEN ne-a pus la dispoziție acest Jurnal politic și sentimental pe care îl publicăm integral în paginile revistei noastre

28 iulie 1987, Bacău

2,33. Nebunii de deasupra mi-au stricat toată noaptea. Mai bine citeam sau scriam. Acum petrecerea pare să se liniștească, dar somnul meu s-a dus. Să notez, deci, că între timp am citit două cărți de poezie – „Insula regăsită“ de Mimmo Morina și „Versuri despre România“ de Iuri Kojevnikov –, am văzut piesa polițistă „Cursa de Viena“ de Rodica Ojog-Brașoveanu și am prins ultima parte a concertului de închidere a stagiunii muzicale a Filarmonicii băcăuane.

5 iulie 1987, Bacău

Iar am o stare cumplită! Sunt mai nemulțumit de mine ca oricând și totuși continui să-mi pierd timpul cu tot felul de flecuștețe. Îmi omor ore întregi cu revistele, altele cu spectacolele din „Cântarea României“, mă ciondănesc din ce în ce mai des cu nevasta. Starea de nervi s-a accentuat și datorită neamurilor, care nu numai că au venit pe capul meu, dar m-au făcut să-mi pun și obrazul pentru odraslele lor. Cătălina, cel puțin, m-a scos din pepeni, cotrobăind peste tot, frecându-mi radiocasetofonul și pucupul, zi de zi, toată săptămâna.

Adrian a citit, dar mi-a băut vinul și mi-a afumat casa, fumându-mi și țigările pe care le mai păstram pentru musafiri. Dacă va reuși fiică-sa, 4 ani o să-mi transform casa în hotel. Tincuța a venit și ea să pun o „pilă“ pentru Lucian și, ca și cum nu ar fi fost de ajuns, a adus și o colegă. Doina, care a născut încă o fetiță, tot prematur, mi-a trimis și ea un vecin de pe scară, să-l ajut să facă invitații. Apoi, feciorul lui Petruc mi-a nenorocit bicicleta ș.a.m.d.

Dintre momentele frumoase, să notez spectacolul Operei Române din Iași, cu „Mam’zelle Mitouche“ (în rolul Denisei, Daniela Vlădescu), concertele formațiilor și interpreților Orchestrei Simfonice, lectura volumului de poeme „Cânt solar“ de Alexandre Amprimoz.

Dintre surprize, faptul că soacră-mea mi-a trimis cei 7000 lei și a renunțat să mai cumpere bucata de pământ pentru care a făcut atâtea prostii!

Ionuț a terminat clasa I cu coroniță, însă mi s-a părut foarte abătut. E un copil greu de înțeles și îmi dau seama că nu mi l-am apropiat. Voi face tot posibilul să-i

pag 20

cumpăr bicicleta pe care și-o dorește atât și poate atunci raporturile se vor schimba. Acum l-a luat mama Mihaelei la Răcăciuni iar pe Corneluș l-a trimis Țica la Hangani.

N-am vrut s-o necăjesc pe mămica, dar cred că i-au prins bine și găinile, și brânza, și toate celelalte alimente pe care i le-am trimis. Dacă nu mă mai necăjește nimeni, voi încerca de luni să-mi definitivez manuscrisul. Am, apoi, atâtea alte restanțe...

Trebuie să-i trimit pagina promisă lui Marian Constantinescu, să redactez și pagina pentru Alex Ștefănescu, să termin articolele pe care le tot amân.

Săptămâna aceasta n-am trimis decât un articol pentru „Cronica“ și am scris 1,5 pagini din articolul pentru Marian. Trebuie să redactez al doilea răspuns la măgăria lui Genoiu, pe care îl voi trimite însă lui Laurențiu Ulici.

Primul, adresat revistei „Ateneu“, nu a avut niciun ecou, cretinul mai și amenințându-mă că mă toarnă la județ.

Cum și în numărul din iunie mă atacă, trebuie să-i dau o replică pe măsură. De data aceasta nu văd ce-ar mai putea inventa, atenția îndreptându-i-se spre Viorel Savin și Petru Cimpoeșu, pe care, de asemenea, îi ia în tăbârcă. Pe Viorel, mai ales, îl desființează, acuzându-l de veleitarism și de plagiat. Ambii sunt hotărâți, la rândul lor, să riposteze, așa că „războiul“ se anunță destul de interesant. Din păcate, nici după aproape un an de „opoziție“, sudura dintre membrii Cenaclului Artelor nu este perfectă, mulți fiind încă nedeciși și oscilanți.

12 iulie 1987, Bacău

O săptămână nu prea grozavă, în cursul căreia am reușit totuși să trimit reportajul lui Marian (6,5 pagini), să expediez încă un articol la „Flacăra“ și să redactez alte 3 pagini pentru Alex. Am citit, de asemenea, romanul „Amnezii de iarnă“ de Morogan-Salomie și azi la prânz am văzut expoziția lui Viorel Mărginean și un film documentar dedicat lui. Dacă nu mergeam joi la Târgu Ocna și foloseam mai bine sfârșitul de săptămână, bilanțul era altul. Resimt însă în continuare oboseala, deși ieri și azi am dormit ceva mai mult.

Cât privește volumul, l-am citit, spre surprinderea mea, cu mare plăcere. Nu mă dau în vânt după romanele polițiste, dar acest cuplu de autori a reușit să mă prindă în mrejele acțiunii, condusă cu abilitate pe mai multe

planuri. Am remarcat, dincolo de aventura propriu-zisă, arta cu care a fost surprinsă societatea românească actuală, desele „șopârle“ aducând și interzicerea cărții.

Nu mi-au plăcut cele 3 finaluri, chiar dacă modalitatea se practică.

După cum se vede, continui să-mi pierd vremea cu lecturi minore, având ambiția prostească de a citi și cărțile la care vreau să renunț. Din reviste, rețin interviurile cu Ion Caramitru, istoricul american Paul Hiemstra, criticul Mircea Popa. Acesta, îndeosebi, m-a impresionat prin uriașa forță de muncă și prin curajul cu care abordează problemele. Nu știu dacă i-am cumpărat vreo carte, însă îl voi urmări cu interes.

Între surprizele săptămânii: 626,75 lei primiți de la „Luceafărul“! Așa colaborare mai zic și eu, mai ales că nu știam decât că am de luat 98 lei, din noiembrie anul trecut. Să fi apărut almanahul? Sau mi-au trecut transliterările drept traduceri?! Oricum, merită să încerc în continuare.

14 iulie 1987, Bacău

Ieri am avut o zi ghinionistă. Am citit totuși ceva din volumul dedicat poeților letoni și am scris o pagină din interviul cu Bujor Prelipcean. Azi, deși am fost la Onești, am reușit să termin interviul (nici nu mai știu al câtelea este!), adăugându-i încă 3 pagini. Trebuie doar să mă mobilizez, să scriu zi de zi.

15 iulie 1987, Bacău

Să nu mă deochi! Am avut o zi plină și la redacție, și acasă. Deși am pierdut câteva ore, am adăugat încă un interviu la carte. Cel cu Ștefan Ruha. Nu are decât 2,5 pagini, însă comunică destule lucruri. Voi încerca să mențin ritmul, chiar dacă nu am renunțat cu totul la lectură.

17 iulie 1987, Bacău

M-am și poticnit! Au avut grijă alții să nu mă mai pot mișca. Joi a trebuit să-i țin locul mincinosului de Fănică, la corectură, iar seara am pierdut-o însoțindumi nevasta la o șușă ce a ținut, cu peripeții, până la miezul nopții. Azi, după un start mai greoi, am definitivat pagina despre creația tehnico-științifică din județ și am și expediat-o lui Alex. Ștefănescu.

Între timp am mai reușit să dactilografiez interviul cu Ruha, să-i trimit lui Cârnu revistele și să termin lectura volumului antologic „Poeți letoni contemporani“, apărut la Editura Univers. Cei 20 de poeți traduși de Ion Covaci și Tudor George au un ce aparte, fiecare reținând atenția în felul lui. Între ei se numără și Leons Briedis, mai tânăr cu un an decât mine și cel mai tânăr dintre cei selectați, prieten al literaturii noastre, traducător din Arghezi și Nichita Stănescu.

Azi, în „Flacăra“, mi-a apărut articolul trimis săptămâna trecută, semn că nu am fost uitat. Subiecte aș mai avea, dar când să le mai scriu?

29 iulie 1987, Bacău

Am început iar să ocolesc acest caiet. Asta poate și pentru că nu am mai scris nimic la carte, dar nici pentru reviste. Adică tot am realizat un articol, însă nu l-am expediat. Abia l-am dactilografiat în seara asta, când l-am și definitivat. Dacă stau bine și mă gândesc, am

transliterat și 3 pagini de „Melisme“ semnate de Grigore Vieru, precum și un poem dedicat lui Eminescu de Anatol Ciocanu.

Iar dacă acestea le-am făcut săptămâna asta, săptămâna trecută am terminat de citit volumele „Oameni și pasiuni“ de Corneliu Filip și „Catalogul tematic al creației lui Enescu“ de Clemansa Liliana Firca. Prima carte o începusem în trenul de Buhuși și am sfârșit lectura în autobuzul de Moinești, iar la cealaltă am aplicat pentru prima oară citirea rapidă.

Cu articolul am pierdut vreo 3 zile, dar sper să aduc date noi legate de traducerea la noi a culegerii „Floarea darurilor“. Legat de publicistică, revista „Cronica“ mi-a publicat nota (ciuntită) referitoare la Expoziția de întreguri poștale.

1 august 1987, Bacău

Nu-mi găsesc starea. Sunt singur, Țica plecând de câteva ore la Hangani. Din nou cu sacoșele pline.

Mămica, după câte am înțeles de la tanti Rusanda, care ne-a vizitt, e la Onești. Doina a ieșit din spital și are, mai mult ca sigur, nevoie de ajutor. Nu va trece mult și ne va chema la cumătrie!

Joi am scris și expediat un nou articol pentru „Flacăra“. Critic. În aceeași zi am dactilografiat interviul cu Bujor Prelipcean, pe care l-am pus la poștă ieri. E, de altfel, cam tot ce am făcut la sfârșit de săptămână, vinerea ducându-se pe apa sâmbetei datorită conferinței Consiliului Județean al Educației Politice și Culturii Socialiste. O întreagă mascaradă, începând cu obligativitatea de a veni în costum, cu cravată, și terminând cu demagogia luărilor de cuvânt. Chemați la orele 14, instruiți de madam Jipa când și cum să aplaudăm când e vorba de tovarășu’ („Aplaudați, ovaționați și bateți din palme, în picioare!“), când de tovarășa („Aplaudați de jos!“), am stat sechestrați la propriu și la figurat până la 18,10. Agramatul de IBB a întrerupt des vorbitorii, prelungind cu inepțiile sale șederea. Dintre cele 15 intervenții, doar cea a elevei de la Liceul Pedagogic a fost mai curată, bine redactată, cu miez. Cea mai lozincardă, folosind toate clișeele posibile, a fost a lui Chivu, de la Moinești. Celelalte, pline de elogii, singurul care a făcut, cu teamă, și două „sugestii“, fiind Țăranu, de la Comănești. Vai de democrația de azi!

Bine că am avut la mine almanahul estival „Săptămâna“. Am mai citit, pe furate, câteva lucruri extrem de interesante. Nu-i înghit deloc pe cei de la revistă, dar almanahul m-a prins. Am găsit și câteva curiozități legate de China, însă articolele cele mai captivante mi s-au părut „Raidul escadrei trădate“ de Mihai Pelin, „Reporter la Geneva“ de Neagu Udroiu, „Pirații memoriei electronice“ de Corneliu Vlad, „Exploratorii infinitului“ de Dan Apostol. Sunt destule alte pagini pe care le-am citit cu plăcere, fiind chiar invidios pe șansa lui Udroiu de a se afla la întrevederea istorică dintre Gorbaciov și Reagan, ca și în alte locuri, foarte multe locuri de pe glob. Tot în paginile acestei frumoase cărți de vacanță el mai publică, de pildă, un reportaj de pe stadionul echipei de fotbal „Cosmos“. Și când te gândești că a pornit din uzină, ca și mine! Eu am dat însă cu piciorul șansei, nerămânând la „Scînteia“, de unde aș fi putut evolua altfel. Fiecare nu norocul lui! Să pun osul la treabă și să mi-l fac, pentru că numai prin muncă poți răzbi.

pag 21

EVENIMENT

LANSARE DACIA SANDERO Fără Diesel pe noile Dacia Logan, Sandero și Sandero Stepway Noua generație de autoturisme românești Dacia Logan, Sandero și Sandero Stepway arată mai bine, își ridică nivelul tehnologic și crește ca funcționalitate, fără a-și nega originile. Dieselul dispare, lăsând cale liberă combustibililor considerați a fi mai puțin poluanți. GPL-ul este una dintre aceștia.

ecranul smartphone-ului prin intermediul sistemului Media Nav compatibil cu Android Auto™ și Apple CarPlay™. Include telefon, radio, navigație GPS, multimedia, etc.

Motoare și transmisii noi, împrumutate de la vărul Clio

Noile Logan și Sandero adoptă platforma CMF-B utilizată deja de Renault Clio 5 , cu punte McPherson în față și o axă de torsiune în spate. Sub Logan al III-lea capotă, găsim motorizări în 3 cilindri pe benzină, Cu o siluetă modernă și o parte față redesenată, binecunoscute în grupul Renault, declinate în trei evidențiată de sigla mărcii în formă de Y și de farurile variante: 1 litru atmosferic - 65 CP, 1 litru turbo TCE cu LED, noul Logan se remarcă prin designul - 90 CP și 1 litru turbo TCe -100 CP. Motorul turbo complet revizuit. Acesta dispune de echipamente pe benzină TCe 90 în 3 cilindri va fi disponibil cu practice, un portbagaj generos și unul dintre cele cutie de viteze manuală cu 6 trepte sau automată mai spațioase habitacluri la clasa din care face CVT. Propulsorul pe benzină TCe 100 ECO-G de parte, pentru ca toți membrii familiei să se bucure un litru va fi însoțit de o cutie de viteze manuală cu 6 trepte. Această unitate va putea fi alimentată și cu de cea mai bună experiență la bord.

GPL, extrăgându-și seva dintr-un rezervor de 50 de O planșă de bord complet revizuită și originală litri montat în locul rotii de rezervă. Alimentarea cu Constructorul de la Mioveni a lucrat într-adevăr gaz-petrol lichefiat va permite o reducere a emisiilor la materiale. Acestea rămân rigide, dar păstrează de dioxid de carbon cu 11% față de un motor pe un aspect armonios, sobru. O bandă de țesătură benzină similar. Noua cutie de viteze automată ecologică traversează bordul care beneficiază CVT înlocuiește cutia robotizată Easy'R și oferă o și de un volan reglabil în înălțime și adâncime. reducere a emisiilor de dioxid de carbon cu 11% Ecranul central cu diagonala de 8”, poate afișa (Logan și Sandero), respectiv cu 4% (Sandero

pag 22

Stepway). Nu mai există motorizări Diesel! Cu siguranță acest lucru va oferi un avantaj competitiv pentru Renault Clio, cu care Dacia se va bate în vânzări pe piața europeană!

Sandero și Sandero Stepway, câștigătoarele campionatului european de vânzări auto De la lansarea sa în 2008, Dacia Sandero și Dacia Sandero Stepway au vândut 2,1 milioane de exemplare la nivel european, o realizare impresionată. Cu prudență, generația a 3-a Sandero urmează rețeta înaintașilor, chiar dacă schimbă aproape totul. Îmbunătățirea începe cu partea estetică: Sandero pare mult mai încrezător și mai bine pus pe roți. Partea din față este proiectată cât mai larg posibil, crește transversal cu 11 cm, pentru a depăși 1,84 m! Proiectoarele, care se întind pe aripi, includ o lumină de zi, sub formă de săgeți conectate vizual prin liniile cromate ale grilei. Se poate observa că stâlpii acoperișului se înclină brusc spre interior, ceea ce va reduce coeficientul de aerodinamicitate. La rândul său, capota are nervuri generoase, în timp ce partea din spate rămâne mai simplă. Una peste alta Dacia inspiră soliditate și pare mai opulentă ca până acum.

Versiunea Stepway prezintă linii diferite de clasicul Sandero.

Stepway își accentuează diferențele față de versiunea standard. Grila și scuturile sunt personalizate, există bare longitudinale și bandouri laterale. Garda la sol este mărită cu 41 mm până la 174 mm, în special datorită anvelopelor cu pereți laterali mai înalți. Surpriza este furnizată de prezența unei capote cu nervuri pronunțate, diferită de cea de la Sandero. Deși barele de pe pavilion nu pot fi îndepărtate, acestea au o bună modularitate: folosind cheia furnizată de constructor, acestea pot fi transformate din bare longitudinale în bare transversale și pot găzdui o sarcină de 80 kg. În spate, spațiul pentru picioare este excelent pentru segmentul B din care Sandero face parte, iar portbagajul câștigă 8 litri, până la 328 litri, o valoare foarte apreciată în categorie.

Pe scurt, noile Dacia progresează tehnologic, dar și din punctul de vedere al aspectului exterior, al habitaclului și al echipamentului de siguranță. Noile Dacia vor fi disponibile înainte de sfârșitul anului 2020 și se așteaptă ca prețurile să fie doar cu puțin mai mari decât cele ale generației anterioare.

Marius CERGHICI (UZPR)

DINTRE SUTE DE CATARGE…

Angelica Rozeanu

(15 octombrie 1921 - 21 februarie 2006) Una dintre cele mai reprezentative jucătoare de tenis de masă din România și din lume.

A activat la numeroase cluburi sportive, câștigând 40 de titluri de campioană națională la simplu (1936-1940, 1945-1956, 1958); la dublu feminin (1936-1938, 1939, 1946-1948, 1953-1956 și 1958); mixt (1938-1940, 1946-1948, 1950-1951, 1953-1955), la care se adaugă și titlurile cucerite la nivel de echipe. Prima participare la un CM, la vârsta de numai 15 ani, s-a soldat cu ajungerea în sferturile competiției, la simplu (1936). În cei peste 20 de ani de activitate competițională internațională de excepție (1936-1960) a obținut 29 de medalii la edițiile CM (17 de aur, 5 de argint și 7 de bronz) și 7 medalii la cele 2 ediții ale CE. A fost prima sportivă care a cucerit, pentru tenisul de masă din țara noastră, titlul de campioană internațională a României în 1940 (la simplu și dublu mixt), titlul mondial în 1950 (în probele de simplu și pe echipe) și titlul european în 1958 (la dublu feminin). Cele 17 titluri de campioană mondială reprezintă performanța care o situează între cele mai valoroase jucătoare, ea fiind inclusă și în Guinness Book of Records.

pag 23

pag 24