SPORTUL BACAUAN Nr.111-112 (octombrie-noiembrie 2020)

pag 1

DIN ACTIVITATEA UZPR, FILIALA “MARIUS MIRCU” BACĂU

Reuniunea conducerii UZPR cu șefii de filiale, sub semnul promovării sentimentului național

O nouă întâlnire online a membrilor Consiliului Director al UZPR, în frunte cu președintele Doru Dinu Glăvan, a avut loc la 24 noiembrie, cu o bogată agendă, din care s-au desprins câteva idei majore pentru evoluția ulterioară a Uniunii.

Răzvan Onesa, coordonator al Filialei TVR, a anunțat pentru data de 22 decembrie „o sărbătorire la TVR a românilor din Diaspora și a sentimentului național”, iar Miron Manega, purtătorul de cuvânt al Uniunii, a punctat din nou locul publicației pe care a fondat-o și o conduce, „Certitudinea”, în peisajul mass-media, recomandând o dată în plus abonarea membrilor UZPR la această publicație pe care fondatorul său o consideră „un vârf de lance al jurnalistului patriot”. În legătură cu Codul deontologic al jurnalistului profesionist, asumat de UZPR, general de brigadă (rtr) dr.

Gheorghe Văduva, membru al Consiliului Director, care a elaborat documentul, s-a referit la faptul că „în aceste timpuri, un Cod deontologic este cu atât mai necesar cu cât presa trăiește alte evoluții. Este nevoie ca un astfel de document să traseze repere fundamentale, ca un îndreptar, în această meserie foarte grea”.

Emil Talianu, coordonator al Filialei Giurgiu, a menționat oportunitatea acestui tip de întâlniri și a propus „dezbateri pe tema Codului deontologic, care să aibă loc în societatea extinsă, alături de colegi și de opinia publică”. De la Filiala Galați, coordonatorul Maria Stanciu a anunțat implicarea autorităților locale în realizarea unui monument dedicat jurnalistului gălățean Radu Macovei, „care a susținut presa, comunitatea și semenii timp de zeci de ani”. În intervenția sa, George Coandă, șeful Comisiei de Onoare, Disciplină și Arbitraj a UZPR, a menționat faptul că Filiala „Ion Heliade Rădulescu”, Dâmbovița, pe care o conduce, este într-o semnificativă creștere

pag 2

numerică. „Codul deontologic asumat de UZPR stă la baza unui curs pe care îl țin la Universitatea din Târgoviște și care va figura și în examen. Codul este foarte bine creionat și propun ca Uniunea să-l expedizeze la toate facultățile de jurnalism din țară, pentru a deveni materie de studiu. Pe direcția promovării senimentului național, cred că Uniunea dă un exemplu de educație patriotică prin toate publicațiile pe care le editează”.

Prezent la întâlnire, Mihai Golescu, coordonator al Filialei Argeș, a menționat că „un document cum este Codul deontologic poate reprezenta nucleul unei viitoare legi a presei”. Tema a fost extinsă de Ioan Damaschin, coordonator al Filialei Constanța a UZPR, care a subliniat că „încă din anii 1990, tot la inițiativa UZPR, am participat la o dezbatere pentru elaborarea unei legi a presei și îmi amintesc că atunci a fost foarte multă lume împotriva existenței unei astfel de legi, dar această discuție merită reluată”. În cadrul unei intervenții speciale, Ambasador Iuliana Gorea Costin, coordonator al Filialei Chișinău, membru al Consiliului Director, a anunțat că Filiala „a reușit să treacă toate etapele înegistrării sale ca atare, ceea ce este un eveniment important, întrucât implică mai multe praguri complicate, iar pentru noi acesta este un succes remarcabil”. Încheind reuniunea, Nicolae Băciuț, membru al Cnsiliului Director și coordonator al Filialei Târgu Mureș, a punctat că „trebuie să fim cu toții, noi, jurnaliștii, mai curajoși în exprimarea condiției de români, pentru că, din 1990 încoace, ne situăm în sfârșit pe un trend ascendent în ce privește gradul de respectabilitate în societate al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România”.

Departamentul Comunicare UZPR

EDITORIAL

POKER-UL PANDEMIC

De mai bine de o jumătate de an, o uriașă partidă de poker jucată la nivel planetar a reunit la masa competitorilor pe toți cei implicați, mai mult sau mai puțin, într-una dintre cele mai prospere afaceri, după turism (probabil): industria sportului. S-a numit, se numește în continuare, poker-ul pandemic, care etalează/plusează pe mesele de joc zeci, sute și chiar miliarde de dolari și de euro. Deocamdată, cartea/formația câștigătoare a fost trasă de COVID-19, jucătorul perfid și neiertător, care știe să le tragă cacealmale partenerilor de la mese, adjudecându-și poturi colosale ce i-au băgat în faliment până și pe giganții feomenului. Mizele jocului?: perspectivele sporturilor, în general, și soarta promotorilor lor.

Așadar, de mai bine de o jumătate de an tăcerea s-a așternut peste marile arene sportive ale lumii, fie ele stadioane, săli de sport, bazine de înot, piscine, piste de atletism, patinoare ș.a. Toate, reduse la tăcere și ținute sub un control autoritar de COVID-19, devenit și obsesia maladivă a acestui lustru de secol.

Quo vadis?, se întreabă, deopotrivă, promotorii și spectatorii, care nu găsesc răspunsurile dorite la această dilemă ce ne-a pus pe toți la podea cu o lovitură directă la bărbie în acest meci de box încheiat ko. Până când ne vom dezmetici constatăm, pentru deplina noastră lămurire și totala convingere, că industria mondială a sportului și-a adjudecat statutul de dominantă a acestuia în materie de afaceri, în detrimentul spectacolului ce se produce la rampă sub sloganul ”nu spectacolul interesează, ci rezultatul”. Sesizând fenomenul, care se manifestă cu intensitate crescândă încă de la începutul perioadei post-belice, cunocutul scriitor francez Andre Maurois spunea, în urmă cu câteva decenii: ”Afacerea este o combinație de război și sport”, pentru ca un alt observator al fenomenului, britanicul Aphra Behn, să conchidă, în același dicton lexical: ”Banul vorbește într-o limbă pe are o înțeleg bine toate popoarele”. Ca și cea a sportului, de altfel. Și, cu asta, cred că am pus punctul pe I: bilanțul financiar al pandemiei de SARS în domeniul aflat în discuție. Calculele preliminare făcute de către cei care contabilizează fenomenul sunt, deja, mai mult decât *Secvenţă de la catastrofale. Iată un prim duș rece, de gheață, pe care îl administrează Andrea Angeli – președintele celebrului partida desfăşurată de club italian de fotbal Juventus și al Asociației Europene voleibalistele băcăuane în a Cluburilor: UEFA și-a trecut deja în conturile de pierderi Serbia, în Cupa CEV peste 575 de milioane de euro, rezultate din ”înghețarea” campionatelor europene, revizuirea contractelor de televiziune, cât și din absența spectatorilor. Pentru ca viitorii doi ani să ridice cota la 4 miliarde de euro, pierderile urmând a fi suportate de cluburi. Acestora li se vor adăuga – ne spune același oficial, restrângerea cu 20 – 30 la sută a încasărilor din tranzacțiile având ca obiect transferurile de jucători.

La rândul său, Aleksandr Ceferin – președintele UEFA, cuantifică la câteva sute de milioane de euro pierderile rezultate ca urmare a amânării turneului final al campionatului european de fotbal.

Pentru ca într-un alt bilanț provizoriu al efectelor pandemice financiare, Anglia să dețină prima poziție, cu un pasiv cifrat la peste 1 miliard de lire sterline, secondată fiind de Franța cu 400 de milioane de euro. S-au mai cuantificat și pierderile, cumulate, ale celor 5 mari campionate de fotbal din Europa: aproape 4 miliarde de euro. Iar hemoragia este destul de departe de a fi stopată, cu covis-ul în avangardă și în plină ofensivă.

Sportul fără frontiere, ca și pandemia de coronavirus, traversează continentele purtând cu sine aceleași efecte ce dau peste cap pasiuni, afaceri, campionate, bilanțuri. Cu ”vârfuri” la antipozi, în Statele Unite, chiar dacă în țara Unchiului Sam soccerul joacă un rol secund, lăsând la înaintare baschetul, baseballul și fotbalul american. Și aici, pasivul financiar a făcut ravagii cu efecte de taifun: peste 10 miliarde în sportul profesionist, 5 miliarde în cel universitar, circa 30 000 de locuri de muncă afectate în acest domeniu ce contabilizează circa 3 milioane de locuri de muncă.

Desigur, toate ”râurile” din lume care poartă apele efectelor pandemice pe plan financiar, și-au reunit debitele pentru a putea avea dimensiunea exactă a constricțiilor de natură financiară, ȘI în care și fenomenul sportiv românesc, hiperprofesionalizat, își are partea sa de contribuție. Nu doar în expresie bănească. Tăcerea arenelor fiind cel dintâi preț care se plătește către creditorul pandemic.

Mimarea atmosferei din tribunele stadioanelor și sălilor de sport fiind un alt element de decont perdant de pe notele de plată, dimpreună cu frustrările spectatorilor ținuți la distanță de spectacolele din arene și care trebuie să se mulțumească cu surogate sărace în imagine, gust și culoare. Iar dictonul latin ”...mens sana, in corpore sano” să devină desuet.

Să rămânem, totuși, optimiști. Dincolo de milioanele și miliardele de euro, dolari, lire sterline, lei și alte numeroase monede intra și extranaționale date lipsă la apel din conturile bancare și seifurile marilor, ca și cele ale mai măruntelor cluburi sportive ale lumii, se află marele câștig al pasiunii și trebuințelor oamenilor pentru ceea ce înseamnă sportul ca parte indispensabilă și indisolubilă a ființei umane. O astfel de definire, ce reușește să ne reabiliteze conceptual și moral în fața propriilor conștiințe în disputa sintagmelor ”sportul-spectacol” cu ”sportul afacere” am regăsit-o, o întâmplare!, în cartea cu sugestivul titlu ”Rămâi cu mine”. Un îndemn care cimentează legăura indestructibilă dintre om și sport, și pe care nu o poate distruge nicio pandemie, oricât de severă ar fi ea.

Mihai BUZNEA (UZPR)

CONSILIUL DIRECTOR: Adrian AMALANCI - director Leonard POPA - redactor- şef *Acest proiect publicistic este finanţat integral de consiliul director.

Semnează: Adrian AMALANCI Romulus Dan BUSNEA Mihai BUZNEA Marius CERGHICI Cornel GALBEN Victor Eugen MIHAI (VEM) Ştefan OLTEANU Răzvan PESA-MOZA Constantin PLETOSU (Spania) Leonard POPA Marcian POPA Dan SION Pentru o documentare cât mai exactă şi pentru participarea redactorilor noştri la evenimentele sportive în care sunt implicate, rugăm cluburile sportive şi instituţiile abilitate să ne informeze din timp, despre competiţiile aflate în derulare.

Corespondenţa se poate trimite online pe adresa sportul. bacauan@yahoo.ro.

Notă: Articolele, tehnoredactarea, corectura şi îngrijirea ediţiei s-au făcut gratis. Această notă are înţeles pentru instituţiile fiscale competente.

Responsabilitatea opiniilor exprimate aparţine exclusiv autorilor. Manuscrisele şi fotografiile reţinute se publică în ordinea necesităţilor redacţionale. Materialele nepublicate nu se restituie.

Sediul redacţiei: Bacău, Letea 13, judeţul Bacău Telefoane:

0743-665.630;

0758-686.511;

0334-808.022; https://www.facebook.com/ Sportul.Bacauan E-mail: yellow_cyprus@yahoo.com amalancia@yahoo.com Colecţia completă a Revistei “SPORTUL BĂCĂUAN” se găseşte la Biblioteca Judeţeană “C. Sturdza” din Bacău.

pag 3

VOLEI, DIVIZIA A1

UN AN DIFICIL PENTRU ŞTIINŢA BACĂU

Coronavirusul a amânat startul campionatului Diviziei A1 la volei feminin cu două săptămâni. Totodată, datorită situaţiei mai puţin obişnuite, s-a adoptat şi un nou sistem de desfăşurare a întrecerii interne, etapele tradiţionale fiind înlocuite cu turnee de câte două sau mai multe jocuri. Se pare, însă, că schimbările competiţionale nu au fost pe placul studentelor băcăuane, care sunt departe de evoluţiile avute în ultimele 10 sezoane. Desigur, aceasta este pus şi pe seama faptului că echipa a pierdut câteva jucătoare de bază, iar transferurile dorite nu s-au putut finaliza. În primul turneu, Ştiinţa şi-a împărţit punctele cu adversarele, după o victorie şi o înfrângere mai puţin scontată în faţa echipei din Medgidia. În al doilea turneu, unul mai facil, băcăuancele au reuşit să-şi adjudece punctajul maxim, după o victorie cu FC Argeş Piteşti (3-0) şi alta dictată la masa verde (3-0 cu U Cluj). În turneele 3 şi 4, au urmat o victorie şi trei înfrângeri, cu echipe care şi-au consolidat masiv loturile de jucătoare în perioada de vacanţă. La Târgoviște, de pildă, formația locală s-a impus cu scorul de 3-0, după un joc în care bulgăroaicele Gergana Dimitrova (17 puncte) și Maria Yordanova (12) au fost cele mai bune marcatoare ale gazdelor, în timp ce de la studente, s-au remarcat Natasa Cikiriz (10 puncte) și Kinga Kasprzak (7). În meciul al doilea, a urmat înfrângerea în faţa rapidistelor (imposibil de conceput până acum!) cu Rapid Bucureşti (1-3), la capătul unei partide în care fosta vedetă a băcăuancelor, Denisa Rogojinaru, a fost, alături de brazilianca Nati Martins, cea mai bună jucătoare de pe teren. De la Știința, s-au remarcat (din nou) Natașa Cikiriz (24 puncte) și Slavina Koleva (10 puncte). Între timp, s-au disputat şi meciurile din Cupa CEV, unde, jucând ambele manşe în deplasare, în Serbia, băcăuancele, fără prea multe şanse de promovare în turul următor, au pierdut cu Zok Ub, la o diferenţă identică, 0-3.

pag 4

A fost cel mai scurt parcurs european din ultimul deceniu pentru fetele antrenate de Fl.Grapă...

De partea cealaltă a fileului, adversarele îşi continuă trendul ascendent. Şi chiar dacă dominaţia formaţiilor care reuşesc transferuri externe mai bune se menţine în continuare, garantându-li-se podiumul clasamentului, parcă, un început de aer proaspăt se simte şi în întrecerea internă, unde- cel puţin până acum- Dinamo a demonstrat că un club, care deţine şi un centru puterenic de junioare, poate trece mult mai uşor printr-o competiţie cu destule probleme.

Astfel, dacă, în primul turneu, nu aveau posibilitatea să-şi titularizeze cinci fete de la junioare, bucureştencele, cu cele 6 jucătoare depistate cu virusul pandemic, nu s-ar fi putut prezenta pe teren, în turneul organizat chiar de ele. Spre lauda lor, însă, junioarele Paula Partnoi, Sabina Hantău, Daria Andronache, Nadia Alexandra Staicu și Alexandra Ion au evoluat excelent, contribuind decisiv la victoria cu U Cluj (3-1) şi cedând la mare luptă cu Belor Galaţi (2-3).

De altfel, în acest turneu, antrenorul dinamovistelor, Milos Gavrilovic, a putut miza pe doar patru senioare, Nneka Onyejekwe, Maria Karakasheva, Ana-Marisa Radu și Irina Kosinski (ultimele două, de numai 19 ani)! Să amintim şi faptul că toate aceste jucătoare ale noului val dinamovist au fost formate şi crescute la centrul de copii, de antrenorii Adrian Radu și Daniela Mincă. Un semn că soluţia ieşirii din criză a cluburilor obişnuite să trăiască mult şi bine doar de pe urma stranierelor e una singură: o pepinieră proprie, căreia să i se acorde cea mai mare atenţie. La Bacău, avem mai multe astfel de centre. Cele existente la CSŞ, dar şi clubul privat al Crinei Bălţatu. ...Să sperăm? *În fotografii, secvenţe din partidele disputate de Ştiinţa Bacău în Cupa Challenge şi în campionatul intern.

Imaginile din Serbia ne-au fost puse la dispoziţie de clubul ZOK UB.

pag 5

pag 6

CUPA CEV ZOK UB-ŞTIINŢA BACĂU 3:0 (25:16, 25:18, 25:18)- 65 minute ŞTIINŢA BACĂU-ZOK UB 0:3 (20:25, 6:25, 14:25)- 57 minute ZOK UB: 1.DZORDZEVIC Katarina 2.DURDEVIC Sanja 3.BOZIC Milana 5.GLIGORICA Aleksandra 10.STOJKOVIC Anjela 11.LUKIC Katarina 13.MITROVIC Ana Marija 14.RANKOVIC Lilijana 15.VULIN Jelena 16.TRIFUNOVIC Sanja 17.KECMAN Ljubica 20.MEDIC Sofija ŞTIINŢA BACĂU: 2.VELJKOVIC Ana 3.MATANIE Iulia 5.AIROAIE Mădălina 6.CIOCIAN Lorena 7.DIŢU Carmen 9.BLAZEVIC Ivana 11.KOLEVA Slavina 12.FALES Georgiana 13.CIUCU Alexandra 14.KASPRZAK Kinga 15.DZIKOWICZ Magdalena 17.GORBE Karina 18.CIKIRIZ Natasa.

REZULTATE ŞTIINŢA BACĂU Turneul 1 Medicina Tg.Mureş-ŞTIINŢA BACĂU 1:3 (25:16, 16:25, 17:25, 18:25) ŞTIINŢA BACĂU-CS Medgidia 1:3 (23:25, 25:21, 21:25, 16:25) Turneul 2 ŞTIINŢA BACĂU-FC Argeş 3:0 (25:11, 25:20, 25:18) ŞTIINŢA BACĂU-U Cluj 3:0 (25:0, 25:0, 25:0) Turneul 3 CSM Târgovişte-ŞTIINŢA BACĂU 3:0 (25:19, 25:12, 25:15) ŞTIINŢA BACĂU-Rapid Bucureşti 1:3 (27:25, 12:25,19:25, 23:25) Turneul 4 ŞTIINŢA BACĂU-Dinamo Bucureşti 0:3 (18:25, 16:25, 22:25) ŞTIINŢA BACĂU-CSM Lugoj 3:2 (27:25, 23:25, 17:25, 25:20, 16:14)

Cupa CEV,16-imi (rezultate tur/retur) Bekescsaba-Huittinen 3-0/ 3-0 Neuchatel-Monza 0-3/0-3 ŞTIINŢA BACĂU-ZOK UB 0-3/0-3 Selmy Brno-Drita Gjilan 3-0/3-0 Kuusamo-Sip Sempeter 0-3/0-3 Beveren-Obrenovac 1-3/0-3 Dudingen-Obuda Budapesta 0-3/Nyiregyhaza-Minchanka Minsk 0-3/Olymp Praga-Mladost Zagreb 1-3/0-3 CSM Târgovişte-Kamyanske 3-0/3-1 Beziers Angels-Legionowo 3-0/3-0 Potsdam-Kfar Saba 3-0/Galatasaray-Khimik Yuzhny 3-1/3-0 Proton Saratov-Le Cannet 0-3/Dresdner calificată direct

Clasament 1 CSM Târgoviște

8 8 0 24- 3 23p.

2 Volei Alba Blaj

8 7 1 23- 6 21p.

3 Dinamo București

8 6 2 21- 7 19p.

4 CS Medgidia

8 6 2 19-10 18p.

5 Belor Galați

8 5 3 18-13 14p.

6 Știința Bacău

8 4 4 14-15 11p.

7 Rapid București

8 2 6 13-19 9p.

8 CSO Voluntari

8 2 6 12-20 7p.

9 FC Argeș

8 2 6 8-19 7p.

10 CSM Lugoj

8 2 6 9-21 6p.

11 Medicina Tg. Ms.

8 2 6 7-21 5p.

12 „U” NTT Cluj

8 2 6 7-22 4p.

pag 7

DIN ARHIVELE SPORTULUI BĂCĂUAN

1961: “Cerul e negru, Pământul e albastru”...

... Un an petrecut mai mult în...aer. După ce cosmonautul sovietic Iuri Gagarin, la bordul navei Vostok, devine primul om care ajunge în spaţiu, pentru 180 de minute, omenirea îşi însuşeşte vorbele sale: Cerul e negru, Pământul e albastru! 1961 este anul în care se putea lesne declanşa al 3-lea Război Mondial... Legăturile diplomatice sar în aer. În ianuarie, SUA şi Cuba lui Fidel Castro întrerup relaţiile politice. În aprilie, acelaşi lucru se petrece între URSS lui Hrusciov şi Albania lui Enver Hoxha. În noiembrie, izbucneşte Războiul din Vietnam, care va ţine până în aprilie 1975. Combatanţi: Republica Democrată Vietnam (Vietnamul de Nord)- sprijinită de Uniunea Sovietică şi China, şi Vietnamul de Sud, sprijinit de SUA. În cele din urmă, Vietnamul de Sud a fost înfrânt, iar ţara s-a unificat sub regim comunist. Americanii au fost nevoiţi să se retragă, suferind cea mai mare şi ruşinoasă înfrângere din istorie.

1961 este şi anul în care s-a construit Zidul Berlinului, menit să marcheze bariera între Estul socialist şi Vestul capitalist.

A rezistat timp de 28 de ani, până în 1989.

România se află în plin proces de alfabetizare şi trece la învăţământul obligatoriu de 8 clase. Cei care nu se achită de sarcinile de serviciu sunt condamnaţi la muncă silnică. Noua Lege prevede negru pe alb că “neîndeplinerea cu ştiinţă sau neîndeplinirea voit neglijentă a anumitor obligaţii de natură a submina regimul de democraţie populară constituţie infracţiune de sabotaj şi se pedepseşte cu muncă silnică de la 5 la 25 de ani şi confiscarea averii.”

Gheorghe Gheorgiu- Dej oscilează între cele două lumi. Îşi doreşte apropierea de Occident, dar încă se teme de ruşi, care pot- oricând- să aducă pe altcineva la putere. În fond, Nikita Hrusciov era extrem de imprevizibil... România începe să fie tot mai mult în graţiile occidentalilor, dar acasă se continuă în forţă procesul de colectivizare, care se va încheia în 1962. Când este întrebat despre abuzurile făcute

pag 8

cu acest prilej (80 000 de ţărani arestaţi), Dej se apără spunând că acestea au aparţinut trecutului şi Anei Pauker, înlăturată din partid încă din 1954. Ideea a prins contur în cercurile politice occidentale şi România devine membru permanent în Consiliul de Securitate ONU. Mişcarea sportivă naţională continuă să se afirme.

Sportivii- ca şi actorii- sunt în graţiile conducerii de stat şi de partid. La 16 iulie, atleta Iolanda Balaș, multiplă campioană la săritura în înălţime, a stabilit, într-un concurs desfășurat la Sofia, Bulgaria, al 14-lea și ultimul record mondial: 1,91 m. În 6 iunie 1961, se consemnează şi primul titlu de campion al lumii cucerit de un luptător român, la Mondialele de lupte greco-romane, desfăşurate la Yokohama, în Japonia, prin Valeriu Bularca.

Naţionala masculină de handbal în 7 a României devine campioană mondială după turneul desfăşurat în Germania Federală, învingând în finală Cehoslovacia, cu 9-8 (fiind prezenţi în aceeaşi grupă preliminară, tricolorii pierduseră meciul direct cu 12-8). Virgil Hnat şi Michael Redl au fost făcut parte din All Stars Team, în timp ce Petre Ivănescu şi-a adjudecat titlul de golgeter al turneului final, cu 34 de goluri.

Echipa reprezentativă de fotbal nu a participat la ediţia Mondialui din 1962, desfăşurată în Chile, retrăgându-se după ce sorţii îi rezervaseră un adversar în faţa căruia se considerase că nu avea nicio şansă de calificare, Italia. În campionatul intern, Dinamo Bucureşti continua să facă legea, câştigând un nou titlu naţional. Dinamoviştii băcăuani încheie competiţia pe locul 6 şi după un sfert de finală disputat în Cupă, când au fost eliminaţi de CCA (ulterior, câştigătoarea trofeului). A fost ultima zvâcnire a fotbalului romantic băcăuan, cu o generaţie de fotbalişti aflaţi spre finalul carierei...

Leonard POPA (UZPR)

1961-1962

CLASAMENTUL

TUR Dinamo Bacău-Ştiinţa Timişoara 0-0 Dinamo Bucureşti-Dinamo Bacău 1-0 Metalul Târgovişte-Dinamo Bacău 1-1 Dinamo Bacău-Progresul Bucureşti 0-2 Dinamo Piteşti-Dinamo Bacău 0-1 UTA-Dinamo Bacău 2-0 Dinamo Bacău-Minerul Lupeni 3-0 Dinamo Bacău-St. Roşu Braşov 0-5 Rapid Bucureşti-Dinamo Bacău 0-2 Dinamo Bacău-Ştiinţa Cluj 4-1 Jiul Petroşani-Dinamo Bacău 1-0 Dinamo Bacău-Petrolul Ploieşti 3-1 Dinamo Bacău-CCA 2-0

1.DINAMO BUCUREŞTI

26 14 8 4 62-35 36

2.Petrolul Ploieşti

26 13 7 6 57-33 33

3.Progresul Bucureşti

26 12 7 7 47-32 31

4.St. Roşu Braşov

26 13 3 10 52-39 29

5.Rapid Bucureşti

26 10 8 8 38-37 28

6.DINAMO BACĂU

26 11 5 10 35-36 27

7.Ştiinţa Cluj

26 10 6 10 46-44 26

RETUR Ştiinţa Timişoara-Dinamo Bacău 1-0 Dinamo Bacău-Dinamo Bucureşti 1-5 Dinamo Bacău-Metalul Târgovişte 2-2 Progresul Bucureşti-Dinamo Bacău 1-1 Dinamo Bacău-Dinamo Piteşti 2-0 Dinamo Bacău-UTA 0-0 Minerul Lupeni-Dinamo Bacău 0-2 Steagul Roşu-Dinamo Bacău 1-2 Dinamo Bacău-Rapid Bucureşti 3-1 Ştiinţa Cluj-Dinamo Bacău 3-1 Dnamo Bacău-Jiul Petroşani 4-1 Petrolul Ploieşti-Dinamo Bacău 4-1 CCA-Dinamo Bacău 3-0

8.Ştiinţa Timişoara

26 10 5 11 38-42 25

9.CCA Bucureşti

26 10 4 12 53-45 24

10.UTA Arad

26 9 6 11 42-41 24

11.Minerul Lupeni

26 11 1 14 25-51 23

12.Jiul Petroşani

26 8 6 12 39-49 22

13.Metalul Târgovişte

26 7 5 14 33-66 19

14.Dinamo Piteşti

26 7 3 16 35-52 17

pag 9

REMEMBER

Lucruri mai puțin știute despre NADIA gimnastele de aur, cuceritoarele Planetei. Unul dintre suporterii care reușiseră să-și facă loc lângă scara avionului i-a dăruit Nadiei o păpușă superbă. « Mi-a plăcut foarte mult. Era așa de frumoasaă, aproape că mă îndrăgostisem de ea » - a povestit Nadia. Dar, în învălmășeala creată, o mână și un picior al păpușii s-au desprins și au căzut. A fost practic imposibil să fie recuperate. Când a ajuns în brațele mamei sale, Nadia a izbucnit în hohote de plâns, din cauza păpușii, deși multe alte păpuși o așteptau acasă!

Nadia, printre extratereștri !

Cu elicopterul, un survol regesc deasupra orașului Montreal Generalul Marin Dragnea, fostul șef al delegației României la Jocurile Olimpice de la Montreal, a dezvăluit, abia prin toamna anului 2011, un ''secret'' din timpul Olimpiadei de aur a Nadiei Comăneci: "Intr-o zi, după seria celor șapte note maxime obținute de Nadia Comăneci, mi-a solicitat o întâlnire prințul consort Philip, duce de Edinburgh, soțul reginei Elisabeta a Marii Britanii, cel care deschisese oficial ediția canadiană a Jocurilor Olimpice. Mi-a spus că regina vrea să le invite pe Nadia și pe colegele sale de echipă la o plimbare cu elicopterul regal. Am fost de acord și, într-o zi de pauză, fetele s-au dus la reședința reginei.Au făcut o plimbare cu elicopterul, deasupra Montrealului, după care au fost invitate la masă. A fost o mare onoare pentru noi!"

Fabuloasele prestații ale Nadiei la Montreal’76 au fost montate într-un filmuleț intitulat « Perfect Ten », difuzat în spațiu pe 18 iulie 2006, ora 12: 01 A.M. ! Autorul inițiativei a fost Heather Gibson, din Memphis S.U.A., un mare admirator al Nadiei, care a plătit o sumă considerabilă pentru a rezerva, cu 6 luni înainte, spațiul de emisie extraterestru. Deep Space Communications Network (DSCN), o organizație privată din Florida, care funcționează pe lângă Kennedy Space Center, a realizat transmisia, materialul urmând să călătorească în sistemul solar între 1 si 3 ani lumină (n.n.: un an lumină este o unitate de măsură a lungimii, echivalentă cu circa 9,5 bilioane de kilometri). « Am vrut să transmitem celorlalte civilizații exemple ale celor mai buni și mai extraordinari dintre noi, iar realizările Nadiei se potrivesc în mod evident», a declarat atunci Jim Lewis, director DCSN. Ştefan OLTEANU (UZPR)

QUICK FACTS

Un hotdog, pe furiș, înainte de concurs După încheierea Jocurilor Olimpice de la Montreal, revista "Daily Mirror" a dedicat un întreg număr Nadiei, sub titlul "The Comaneci Story". Autorul, Frank Taylor, a dezvăluit un episod savuros, petrecut în restaurantul amenajat la unul dintre etajele complexului sportiv "Forum": "Mai era o jumătate de oră și începea o nouă zi de concurs. In restaurant am zărit două siluete, care abia ajungeau la tejgheaua unde se lua comanda. Erau Nadia Comăneci și Teodora Ungureanu. Si-au așteptat rândul și au comandat doi hotdogi uriași, cu ceapă și sos de roșii. Au savurat fiecare îmbucătură, ca două puștoaice puse pe șotii. La sfârșit , șiau lins grațios degetele, să nu rămână nici o urmă care să le dea de gol. Apoi au plecat chicotind și s-au alăturat echipei.

Credeam că vor avea probleme. M-am înșelat. Au concurat impecabil, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat".

Lacrimi pentru o păpușă ruptă La sosirea de la Montreal, peste 10 000 de oameni au așteptat la Otopeni avionul care le aducea acasă pe

pag 10

NUME Nadia Comaneci DATA NAŞTERII November 12, 1961 (ani 59) ŞTIAI? Nadia Comăneci este prima gimnastă notată cu 10 la Jocurile Olimpice ŞTIAI? Tabela de notare nu era pregătită să afişeze nota 10, aşa că nota anunţată

de tabela electronică a fost… "1.0." ŞTIAI? Nadia Comăneci cântărea doar 86 pounds în timpul Jocurilor Olimpice din 1976 ŞTIAI? Pentru exerciţiul de la sol, Nadia şi-a ales fondul musical din opera Tânăr şi neliniştit ŞTIAI? În 1976, Nadia Comaneci deţinea mai mult de 200 de păpuşi şi călătorea cu o păpuşă Eskimo pentru a beneficia de noroc!

LOCUL NAŞTERII Gheorghe Gheorghiu-Dej, România NUMELE ÎNTREG Nadia Elena Comaneci SEMN ZODIACAL Scorpion

pag 11

(S)PORTRET

Mihaela CAMBEI (haltere)

La concursuri, în scripte, apare mereu trecută drept Mihaela, deși mai toți cunoscuții o strigă Vali, după celălalt prenume, Valentina. Numele este Cambei, cu toate că mult mai potrivit ar fi…Camcâștig! Și asta pentru că halterofila CSM Onești Mihaela Valentina Cambei… „cam” câștigă orice întrecere sportivă la care participă, în țară și în străinătate. A dovedit-o și la recenta ediție a Naționalelor de Tineret Under 23 unde, deși încă junioară, a spulberat totul: kilograme, adversare și recorduri. „Pentru asta mă pregătesc, pentru asta aproape că nu am timp liber”, spune sportiva care va împlini 18 ani chiar poimâine.

Majoratul nu o va împiedica însă să mai bifeze un antrenament. Sau poate chiar două! „Mă antrenez de 11 ori pe săptămână. Câte kilograme ridic săptămânal? Uite, asta chiar nu aș putea spune. În mod cert, tone”, zâmbește Mihaela Valentina Cambei, care, la Campionatul Național din Argeș, a mai avut o satisfacție: a participat alături de fratele său Lucian, la rândul său campion absolut, dar la juniori 3. (D.SION) Data și locul nașterii: 18 noiembrie 2002, Dofteana, Bacău.

Stare civilă: necăsătorită.

Principala realizare profesională: „Mi-e cam greu

pag 12

să aleg. Reușitele de la Europene, Mondiale și Olimpiada de Tineret sunt, toate, la fel de importante pentru mine, chiar dacă medaliile au avut uneori culori diferite”.

Principalul regret profesional: „Nici nu știu dacă am vreun regret în plan sportiv. Exceptând Mondialele de juniori, din Thailanda, din 2017, nu-mi amintesc vreun concurs la care să fi participat și să nu fi luat măcar o medalie. Poftim, un regret ar fi Mondialele din 2017, unde nu m-am clasat decât pe locul 4. Iar regretul cel mai mare, dacă tot vorbim de regrete, este că veneam după o accidentare și nu eram pregătită așa cum trebuie. În condiții normale, altfel ar fi stat lucrurile”.

Sportivul preferat: „Nu poate fi decât din haltere: spanioloaica Lidia Valentin. E modelul meu. Îmi place cum se pregătește, cum progresează, cum se impune la concursuri”.

Hobby: „Fiind foarte ocupată cu sportul, dar și cu școala – sunt elevă în clasa a XII-a – nu am foarte mult timp liber la dispoziție. În puținele momente de relaxare mai ies în oraș, mai stau pe telefon, dar, de regulă, mă odihnesc pentru că sunt super-obosită după antrenamente și concursuri”.

Mâncarea favorită: „Când nu fac slăbire, adică foarte-foarte rar, savurez o porție de cartofi prăjiți cu

aripioare de pui. În rest, nu cred că aș mai avea vreun fel de mâncare preferat”.

Orașul de suflet: „De la noi, Bucureștiul, de afară, Las Vegas”.

Actorii preferați: „Nu prea mă uit la filme – nu am timp – așa că nu pot spune că ar fi vreun actor sau vreo actriță care să-mi placă din cale-afară”.

Muzica preferată: „Deși nu am vreo trupă sau vreun solist preferat, mă antrenez numai și numai pe muzică. Ascult melodii motivaționale care mă ajută mult în procesul de pregătire”.

Nu poate trăi fără…: „Haltere, asta e clar. Nu m-aș vedea făcând altceva. Când am fost selectată, la vârsta de zece ani, nici nu-mi imaginam că halterele vor deveni viața mea”.

Vacanța perfectă: „Într-un loc foarte liniștitor, cu o priveliște verde, alături de persoanele apropiate și odihnindu-mă”.

Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „Pot fi și persoane? OK, atunci, iau cu mine prietenul, haltera și boxele pentru a putea asculta muzică”.

Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur: „Cea mai mare dorință a mea este să devin campioană olimpică. Pentru a cuceri acest titlu este important să mă pregătesc așa cum trebuie, dar dacă mă ajuta puțin și peștișorul, nu ar fi rău! O altă

dorință este ca și pe viitor să am parte de aceeași carieră plină de succese ca și până acum și, în fine, să fiu sănătoasă eu și toți cei dragi mie”.

Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Lidia Valentin, halterofila. Am avut șansa să o cunosc atunci când a venit în România pentru Europenele de Seniori. A făcut și un antrenament alături de noi, iar eu nu am avut ochi decât pentru ea.”.

O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar dori să o facă: Nu am făcut-o, dar aș face-o cu mare drag: să sar cu parapanta”.

Ce a învățat în aceste vremuri create de pandemia noului Coronavirus: „Că trebuie să fim mai uniți și mai responsabili”.

Capitolul bancuri: le spune sau le ascultă?: „Îmi place să ascult bancuri. Nu am talent la spus”. Nici noi nu avem talent la spus bancuri, dar încercăm: profesorul de geografie își întreabă elevii: „Ce capitală are Marea Britanie?”. Din fundul clasei se aude o voce plângăcioasă: „Păi, bine, dom’profesor, de ce ne ascultați din altă lecție? Doar ne-ați spus să învățăm pentru azi capitale de țări, nu de mări”.

Cum se vede la 70 de ani: „Mă văd încă făcând sport, lustruindu-mi medalia de aur cucerită la Olimpiadă și înconjurată de nepoți”.

pag 13

FOTBAL, LIGA A II-A

Aeeee- Aoooo- Aeeee- roooos- taaaar!

Deși se află pe penultimul loc al clasamentului, formația băcăuană antrenată de Daniel Munteanu continuă seria marilor surprize. După punctul luat pe terenul liderei U Craiova 1948, „aviatorii” au detonat bomba campionatului, impunându-se cu 4-1 în fieful unei alte formații de tradiție, Petrolul Ploiești.

Pentru astfel de seri merită să existe fotbal în Bacău!

Pentru seri precum cea de 16 noiembrie 2020. O seară magică, în care Aerostar Bacău a umilit în deplasare cu 4-1 (2-0) pe Petrolul Ploiești. La aproape două săptămâni după ce a obligat lidera U Craiova 1848 să cedeze primul punct pe teren propriu (0-0), formația antrenată de Daniel Munteanu a dat o nouă lovitură. Una și mai mare. În etapa a 12-a, băcăuanii au uitat că ocupă penultimul loc al clasamentului, făcând instrucție cu Petrolul într-un joc disputat la Mogoșoaia, „casa de împrumut” a ploieștenilor.

Deși li s-a refuzat un gol înscris de Horia Ilie și un penalty cerut de Al. Iul. Zaharia la scorul de 0-0, „aviatorii” nu au cedat și au deschis scorul în min. 30, atunci când Patrick Popescu „a pus” mingea în vinclul porții lui Kitanov dintr-o lovitură liberă executată splendid de la 17 metri. Oaspeții au continuat forcing-ul și, bazându-se și pe o apărare atentă, magistral condusă de portarul Cebotari, autorul câtorva intervenții memorabile, au intrat la pauză cu două goluri avans. În min. 40. Vraciu a marcat pentru 2-0 după un șut la care Andrei Răuță a comis henț în propria suprafață de pedeapsă, însă arbitrul Mircea Ardelean a anulat golul, arătând punctul de la 11 metri, dar și cartonaș roșu ploieșteanului. Același Vraciu și-a păstrat sângele rece și a transformat penalty-ul acordat, urcând scorul la 2-0. Cu asemenea avantaj, cu om în plus, dar și cu moralul unei echipe care și-a văzut adversara ratând un penaty în min.

pag 14

45 (Saim a trimis pe lângă poartă de la punctul cu var o lovitură de la 11 metri acordată pentru hențul lui Vraciu), Aerostar a știut ce are de făcut în mitanul secund. În min.

60, Horia Ilie a luat o acțiune pe cont propriu și a punctat pentru 3-0 cu un șut la firul ierbii din afara careului.

Cu cinci minute înainte de final, Vajushi a fost faultat de Chirilă în careul băcăuan, iar același mijlocaș albanez a redus din handicap, transformând penalty-ul: 1-3. Era prea târziu pentru ca Petrolul să mai intre în meci. Și, la drept vorbind, prea puțin. Ultimul cuvânt nu putea aparține decât băcăuanilor. Și astfel, în min. 90, după un corner al gazdelor, Mihalcea a pornit pe contraatac pe partea stângă, i-a pasat ca la carte în centru celuilalt Zaharia din echipa Aerostarului, Alexandru Cristian („Mara” sau Zaharia de la Focșani, pentru exactitate), iar acesta a înscris primul său gol în liga secundă încununând cea mai frumoasă voictorie externă din istoria Aerostarului la acest nivel: 4-1 cu Petrolul Ploiești, în deplasare. „Este o victorie importantă pentru imaginea și moralul nostru, dar și o revanșă pentru eșecul la scor pe care Aerostar l-a suferit acum două sezoane la Ploiești. Ne bucurăm de acest succes și așteptăm, cu toată încrederea, ca Federația să judece în mod corect recursul pe care noi l-am depus în cazul jocului cu Pandurii. Corect ar fi ca meciul să se joace pe teren, astfel încât fair-play-ului să triumfe. Vedem peste tot la meciuri naționale și internaționale bannere cu NO RACISM și FAIR-PLAY. Haideți să punem aceste lucruri și în aplicare tocmai ca acestea să nu rămână doar vorbe goale. Vrem ca meciul cu Pandurii să se decidă pe teren”, a declarat pentru Deșteptarea, Daniel Munteanu, antrenorul Aerostar Bacău.

Duminică, 22 noiembrie, de la ora 11.00, Vraciu și compania vor întâlni o altă echipă cu greutate, Rapid București, de data aceasta, pe teren propriu. Până atunci

însă, clubul băcăuan așteaptă ca FRF să nu mai opereze cu dublă măsură atunci când vine vorba de meciuri reprogramate din cauza noului Coronavirus. Și, având în vedere precedentul CSM ReșițaConcordia Chiajna, amânat de două ori, Aerostar așteaptă ca meciul pierdut la masa verde cu Pandurii (care, în optica nătângă a FRF, nu a putut fi, la rândul său, amânat de două ori) să se joace până la urmă pe teren. Când o fi. Sigur, la Bacău. Și cel mai bun să câștige.

Deocamdată, cei mai buni au fost băcăuanii noștri de la Aerostar, care s-au prezentat la Mogoșoaia în formula: Cebotaru- Alecsandru, C. Ardei (min.

82 Bobaru), Chirilă, Corban- P.PopescuGavrilă (min. 82 Belciu), H. Ilie, M. Mnaole (min. 68 Vl. Mihalcea) , Vraciu (min. 82 Al. Cr. Zaharia)- Al. Iul. Zaharia (min.64 Oteliță).

Aeeee- Aoooo- Aeeee- roooos- taaaar! *În fotografie, o secvenţă din partida Petrolul-AEROSTAR BACĂU Dan SION (UZPR)

1. U Craiova 1948 2. Poli Timișoara 3. Metaloglobus 4. Rapid București 5. Dunărea Călărași 6. Viitorul Pandurii 7. Farul Constanța 8. Gloria Buzău 9. CS Mioveni 10. Petrolul Ploiești 11. Turris Oltul 12. „U” Cluj 13. Csikszereda 14. Unirea Slobozia 15.Ripensia Timiș.

16. CSM Reșița 17.CSM Slatina 18. Concordia 19. Comuna Recea 20. Aerostar Bacău 21. Pandurii Lignitul

Clasament 12 6 6 0 23-10 12 6 5 1 12-7 13 6 4 3 16-9 12 7 1 4 20-20 11 6 2 3 16-12 12 6 2 4 22-20 12 6 2 4 15-13 12 5 4 3 15-10 12 4 6 2 9-5 12 5 2 5 19-13 12 4 5 3 20-15 11 5 2 4 14-9 12 4 4 4 12-11 13 4 3 6 12-18 10 5 0 5 12-19 12 4 2 6 7-16 12 4 1 7 12-15 13 3 3 7 17-18 12 3 2 7 17-25 12 2 1 9 14-33 13 2 1 10 12-30

24p.

23p.

22p.

22p.

20p.

20p.

20p.

19p.

18p.

17p.

17p.

17p.

16p.

15p.

15p.

14p.

13p.

12p.

11p.

7p.

7p.

Daniel Munteanu: „Sunt încrezător în salvarea de la retrogradare” Deși Aerostar ocupă penultimul loc al clasamentului, antrenorul său are convingerea că echipa „aviatorilor” își va asigura permanența în liga secundă la finalul sezonului Aerostar Bacău se pregătește de ultimul meci din 2020. Cel de de pe terenul Gloriei Buzău. Un joc dificil. „Cel puțin la fel de dificil precum Craiova, Petrolul, Rapid sau Timișoara” plusează antrenorul „aviatorilor”, Daniel Munteanu, care avertizează asupra disciplinei tactice de fier pe care o afișează în teren buzoienii.

Prin urmare, Gloria e un adversar tare. Dar, având în vedere că Aerostar a ținut pasul cu granzii de până acum chiar și în condițiile în care s-a prezentat mereu contra lor din postura de penultimă clasată, de ce nu ar încheia băcăuanii anul cu un rezultat pozitiv?

Daniel Munteanu este încrezător. Cu o condiție: „Să nu mai comitem aceleași veșnice erori pe faza defensivă”. După cum este încrezător și în faptul că formația băcăuană va reuși să evite retrogradarea: „Pentru asta muncim. Avem o echipă tânără, care crește de la un meci la altul, iar campionatul este lung. Există încă foarte multe puncte puse în joc și eu spun că vom reuși să adunăm un punctaj suficient încât să ne mențină deasupra liniei”.

-Domnule Munteanu, înainte de a vorbi despre jocul cu Gloria Buzău, ultimul din 2020, haideți să mai zăbovim puțin asupra remizei cu ACS Poli Timișoara. Un 2-2 obținut după ce timișorenii conduceau cu 2-0 în minutul 84. Se putea mai mult?

-Sigur că se putea, chiar dacă am întâlnit o echipă foarte bine așezată care, pe lângă organizarea jocului, a mai plusat prin experiență și talie. Am început bine, curajos, iar dacă reușeam deschiderea scorului la acea fază din primul sfert de oră, la care Corban și-a făcut o preluare cam largă, altfel se scria istoria partidei.

-Corban vârf, Vraciu mai degrabă fundaș stânga și lista improvizațiilor poate continua.

-Sunt nevoit să recurg la astfel de improvizații având în vedere absența lui Darius Mureșan. Cu Muri pe teren nu pierdeam niciodată cu Rapidul. Bun, chiar și fără el am fi meritat măcar un punct având în vedere penalty-ul clar care ne-a fost refuzat. Iar dacă l-aș fi avut pe Darius Mureșan măcar cu Timișoara, ne-am fi putut desfășura altfel.

-Mai credeați în minutul 84 că veți egala?

-Haideți să vă spun altceva: eu zic că dacă mai erau cinci minute de joc, reușeam să și câștigăm acest meci. Băieții au dovedit o ambiție, o putere de luptă și o determinare care-mi arată că suntem

pe drumul cel bun, în ciuda locului din clasament.

-O arată, de altfel, și ultimele rezultate: remiză pe terenul Craiovei, victorie cu 4-1 în fieful Petrolului, egalul smuls viceliderei Politehnica Timișoara.

-Da, și asta în condițiile în care am întâlnit echipe cu jucători cu foarte multe meciuri jucate în Liga I. Noi, cu excepția lui Vraciu și Chirilă, nu avem în lot nici măcar jucători cu foarte multe prezențe în eșalonul secund. După cum s-a văzut, însă, asta nu ne împiedică deloc să jucăm de la egal la egal cu pretendentele la promovare.

Dăm încredere acestor copilași, iar ei cresc de la un meci la altul, dezvoltându-și plăcerea de a juca fotbal. Sigur, continuă să apară și greșeli, în special pe faza defensivă, dar facem tot posibilul pentru a le corecta sau, dacă se poate, chiar elimina. În fotbal, ca și în viață, trebuie să înveți din greșeli. Ca să dau un exemplu, a fost o greșeală din partea mea că nu am tăiat în carne vie încă din momentul în care am revenit la echipă. Mi-am zis să mai dau unora o șansă, m-am gândit că poate ei aduc plus-valoare, dar plusvaloarea era doar la nivel verbal. În teren, lucrurile stăteau altfel, iar după punerea pe liber a patru jucători din această categorie, Aerostar a început să arate altfel. Nu spun că doar ei erau problema, dar e clar că ar fi fost o greșeală să continuăm cu ei.

-Urmează meciul cu Gloria Buzău. Un adversar din aceeași categorie cu ultimele echipe întâlnite de Aerostar.

-Eu aș situa Gloria Buzău chiar mai sus. Cunosc bine echipa Buzăului, îi cunosc bine și antrenorul, pe Ilie Stan și, chiar dacă la nivelul individualităților această echipă poate nu se compară, știu eu, cu Craiova, Timișoara, Rapid sau Petrolul, ea face diferența printr-o disciplină tactică și o așezare în teren cu adevărat remarcabile. Asta nu înseamnă că suntem victime sigure contra Buzăului. Nu, noi mergem să jucăm fotbal și să luăm punct sau puncte.

-Cum trebuie să jucăm pentru a lua punct sau puncte?

-Înainte de toate, să ne închidem foarte bine, așa cum am făcut-o în deplasările cu Craiova și Petrolul. Am mai spus-o: noi putem marca contra oricărui adversar. Totul este să nu primim.

-Ce șanse are Aerostar pentru a evita retrogradarea?

-Șanse sunt și nu puține. Campionatul e lung. Ceea ce mă bucură este că echipa noastră și-a regăsit bucuria jocului. Asta îmi dă o mare încredere că ne putem salva.

Dan SION (UZPR)

pag 15

George VISCREANU

DRIBLING (VI)

Fost fotbalist la Sport Club Bacău, Steaua, Dinamo, component al Naţionalei de juniori, autorul acestei cărţi autobiografice povesteşte cum a driblat regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu, ajungând să joace în campionatul Spaniei, la Rayo Vallecano, alături de legende ale fotbalului iberic DRIBLING 6 Am terminat anul, m-am întors la Bacău, cu toate că nu stătea în intenţia mea, dar nu aveam ce face.

Am fost să-mi văd părinţii care, pentru prima dată până atunci, erau fericiţi că eu jucam fotbal. Cei din sat mă considerau un adevărat erou, întrucât citiseră negru pe alb în ziar că eu fusesem cel mai bun junior al naţionalei la Campionatul European. O spusese Laurenţiu Dumitrescu, cronicarul singurului ziar de sport de la noi... Venirile mele la Bacău erau şi un prilej de a-mi aduce aminte copilăria şi anii petrecuţi la Liceul de Fotbal. Într-una din zile, mi-am amintit de Ghiţă Matei, un coleg de care mă ataşasem, poate, şi pentru că aveam acelaşi prenume. Nu era bun la fotbal, nu ştiu cum ajunsese acolo, dar îmi spunea mereu că o să ajung mare fotbalist şi asta îmi făcea plăcere. Îmi mai spunea, însă, şi altele... De pildă, că vrea să fugă din ţară, să scape de comunism. Cu vremea, a ajuns să-mi facă astfel de propuneri şi mie.

Cred că a fost prima persoană de la care am auzit că ar trebui să fac tot posibilul să părăsesc România. Mai întâi eu, pentru că puteam să ajung cu naţionala mai uşor într-o ţară occidentală, apoi, desigur, să-l chem şi pe el Mi-a fost coleg de bancă, după ce i-a luat locul lui Marian Ciudin, şi el un fotbalist cunoscut, cu prezenţe apreciate în prima echipă a Bacăului.

Vara anului 1980 avea să fie una dintre decepţiile mele cele mai mari. A trebuit să mă întorc la Sport Club... Antrenor era Angelo Niculescu, numai că din fostul selecţioner al naţionalei 70, aceea prezentă la Mondialul din Mexic, alături de Brazilia lui Pele şi Anglia lui Charlton şi Moore, nu mai rămăsese decât legenda. Lumea îşi amintea mai mult că nu l-a folosit pe Dobrin niciun minut la Guadalajara, nu şi rezultateleonorabile- ale selecţionatei noastre. Secundul lui fusese desemnat Nicolae Vătafu, veşnicul Sancho Panza al fotbalului băcăuan. Cred că era impus de organizaţia

pag 16

locală a PCR-ului, altfel nu-mi explic cum, de fiecare dată când se schimba antrenorul principal, el rămânea mereu pe poziţie. Cred că Angelo nu mă plăcea nici ca jucător, nici ca persoană. Fusese dat afară de la Dinamo Bucureşti şi sunt convins că el ştia că aceasta va fi noua mea destinaţie, odată cu începerea stagiului militar. Acelaşi lucru îl cunoştea foarte bine şi eternul preşedinte al Sport Clubului, Corneliu Costinescu. De fapt, Costinescu ştia cam tot ce se petrecea în ţară, la fiecare club în parte...

Am început, aşadar, pregătirea cu Sport Club, convins că trebuia să trag tare pentru a fi titular. Pe acelaşi post de fundaş dreapta juca şi Gheorghe Andrieş. Eu nu venisem să iau postul nimănui, singura mea dorinţă era să joc. Nu conta pe ce parte a terenului, alternative existau. La antrenamente, îmi dădeam toată silinţa, fiind mereu lăudat de doctorul Soroceanu, de al doilea secund al echipei, Dumitru Chiriţă (un om extraordinar, dispărut prematur), nu şi de Angelo Niculescu şi Nicolae Vătafu. Aceştia mă ignorau total.

Primul meci amical l-am avut la Iaşi, cu Politehnica. Înaintea partidei, când am mers să luăm prânzul, doctorul Soroceanu (decedat şi acesta) i-a spus lui lui Angelo Niculescu: Domnule Angelo, cum se antrenează băiatul ăsta, cu siguranţă, va ajunge un mare fotbalist. Antrenorul, însă, care venise la Bacău doar cu amintirile din Mexic şi care nici nu mai urmărea antrenamentele noastre, lăsate în seama lui Chiriţă, i-a răspuns tăios: Dacă joacă tot aşa, nu va ajunge niciodată în Divizia A! Nu ştiu dacă era influenţat de conducătorul clubului, Corneliu Costinescu, dar Angelo Niculescu a fost singurul meu antrenor pe care nu l-am suportat.

La Iaşi, nu am jucat nici măcar un minut, aşa cum se va întâmpla cu toate amicalele disputate în vara aceea de dinaintea începerii campionatului. Fusesem selecţionat la naţionala de tineret a României de către Cornel Drăguşin, dar, cum nu jucam deloc la Sport

Club, convocările mele au fost sistate. Îi urmăream cu tristeţe pe foştii mei colegi de la Naţionala de juniori care, acum, erau toţi titulari la echipele lor de club, numai eu continuam să fiu rezerva rezervelor! Toate speranţele mele erau legate de Dinamo Bucureşti, echipa la care rămăsese să ajung datorită stagiului militar, care se apropia cu paşi repezi. Dar socoteala de acasă nu se potriveşte niciodată cu aceea din târg! Când a venit ordinul de înregimentare pentru mine, Movilă, Ghioane şi Ciudin, am aflat că, de fapt, în conformitate cu o hotărâre de ultim moment, toţi sportivii vor efectua stagiul militar la... Steaua! Timp de două luni, am uitat că suntem fotbalişti, pentru că nimeni nu ne considera aşa. Eram soldaţi şi atât! Nu făceam niciun fel de antrenamente, dormeam câte doi în pat, aşa că după episodul cu Angelo, am înţeles că viaţa poate fi şi mai neagră... Visurile mele de a ajunge un fotbalist respectat se prăbuşeau de la o zi la alta.

Abia după câteva luni, cei din conducerea clubului Steaua ne-au dus să jucăm un meci pe unul din terenurile de antrenament ale Stelei. Era iarnă şi stadionul aproape îngheţat. S-au format două echipe şi, după jumătate de oră, ni s-a spus că partida s-a încheiat. Asta a fost tot. Ne-am întors la unitate şi am reluat programul cazon. Într-o noapte, am fugit din unitatea militară. Atunci a fost pentru prima dată când am înţeles că, din România, se poate fugi atâta de uşor... Am ajuns până în centrul Bucureştiului, dar când ne-am întors la unitate eu, Movilă, Ghioane şi Ciudin am fost chemaţi în biroul comandantului care, drept pedeapsă, ne-a trimis la frizerie să ne tundem zero. Ne-a certat, ne-a ameninţat cu tribunalul militar, dar, spre surprinderea noastră, ne-a spus că ne vom întoarce acasă, la Bacău, pentru că Sport Club avea nevoie de noi. Ne-am întors, deci, la clubul-mamă, dar continuam să fim înrolaţi la unitatea militară 01034, să servim patria. Din când în când, cei doi antrenori ai echipei, cuplul Niculescu-Vătafu, ne mai scotea la câte un antrenament cu echipa. Seara, însă, ne întorceam în unitate. O vreme, ne-am pomenit în dormitor cu Chitaru. Era foarte cunoscut la Bacău, fiind considerat unul dintre cei mai talentaţi fotbalişti ai fotbalului românesc, de aceea, încă de pe atunci, i se iertau toate. Decesul său, într-un declin social total, demn de ştirile senzaţionale, nu poate fi pus, însă, pe seama suicidului, cum s-a spus, iniţial. Chitaru a fost victima unui accident nefericit, căzând de la balcon. Un destin tragic, dar şi nepăsarea unei societăţi care, după 1989, şi-a abandonat repede toate reperele obişnuite. La 17 ani, Chitaru ajunsese la Dinamo. A stat doar un an, nu a rezistat mai mult şi nu a rupt gura târgului. Pe atunci, la Dinamo, încă mai jucau Dinu, Dumitrache, Lucescu... Nu au avut nicio influenţă asupra lui. În iarna anului 1980, ţineam legătura cu clubul dinamovist, iar fratele meu era ca un fel de impresar.

Suna la sediul clubului, vorbea cu cine apuca din conducere, dar i se spunea mereu să mai aşteptăm un timp, pentru că, dacă nu jucam la Sport Club, era complicat să semnez cu echipa din Capitală. Fusesem nominalizat pentru echipa nationala U20, care obţinuse calificarea la Mondialul din Australia, dar nu făcusem

nicio convocare la lot. Toţi cei care efectuam stagiul militar la Bacău nici măcar nu eram chemaţi să lustruim banca de rezerve a Sport Clubului... Începuse anul 1981 şi nu se schimba nimic.

Jucam la tineret-speranţe, acolo unde mai ajungeau, câteodată, şi jucători de la prima echipă. Doru Botez, Agachi şi Panait erau cei mai prezenţi printre noi, dar nu reuşeau să se distingă prin nimic. Chiar dacă nu jucam în Divizia A, eram titular la lotul naţional, o situaţie ciudată care uimea pe toată lumea. Când am fost chemat la un amical al naţionalei, am fost întrebat ce se întâmplă la Bacău, de ce nu joc... Nu am ştiut ce să răspund, am argumentat doar că... nimeni nu e profet în oraşul său. Între timp, selecţioner devenise Mircea Rădulescu, care îl înlocuia pe Nelu Nunweiller.

Fratele acestuia, celebrul Radu Nunweiller, plecase în Elveţia şi nu s-a mai întors. Nu cunosc cazul, dar cred că a cerut azil politic, motiv pentru care nea Nelu fusese dat afară de la toate loturile naţionale. În aceeaşi primăvară, campionatul Diviziei A fiind pe terminate, Angelo Niculescu ne-a anunţat că vom disputa un amical la Arad, cu UTA. Am mers cu avionul şi, spre surpinderea mea, am fost anunţat ca titular, fundaş dreapta. Am evoluat foarte bine şi, la sfârştul partidei, Angelo Niculescu m-a felicitat. Peste câteva ore, avea să mă anunţe, însă, că duminică, în etapa de campionat, voi juca tot la tineret... Seara, după amicalul cu UTA, am ieşit împreună cu Mangeac, Cărpuci, regretatul Vasile Şoşu şi cu Elisei, în oraş, dar am fost văzut de antrenor, care urmărea întotdeauna cine şi cu cine iese fiecare.... M-a întrebat unde merg, iar eu i-am răspuns tăios că asta nu trebuie să-l intereseze pe dânsul, că, şi aşa, nu jucam în Divizia A. Nu ştiu cine îi făcea echipa lui Angelo, dar cred că rolul hotărâtor îl aveau Costinescu şi Vătafu. Nu am văzut niciodată un antrenor mai pasiv decât Angelo Niculescu. Parcă, fusese adus cu forţa la Bacău.

După meciul de la Arad, am auzit de la foştii mei colegi de la lotul naţional că suntem convocaţi pentru un amical cu Israelul, la Bucureşti. Nimeni din conducerea Sport Clubului nu mă informase despre aşa ceva. Noroc că duminică aveam meci de campionat cu Sportul Studenţesc, în Capitală. La sfârşitul partidei, trebuia să luăm tramvaiul şi să ajungem în Gara de Nord, să luăm trenul de întoarcere la Bacău. Înainte de penultima staţie, am sărit din tramvai şi am mers în locul unde ştiam că sunt cantonaţi cei din lotul U20. L-am căutat pe Mircea Rădulescu şi l-am întrebat direct dacă am fost sau nu convocat, întrucât la Bacău nu mi s-a spus nimic. Mi-a răspuns uimit că am fost şi că nu-şi explică de ce nu am aflat încă. Atunci, l-am întrebat ce s-ar fi întâmplat dacă nu m-aş fi aflat acum în faţa lui...

Mi-a replicat fără să clipească: Atunci aş fi propus Federaţiei să te suspende pentru neprezentarea la lot.... Începusem să-i urăsc pe Costinescu, pe Angelo, pe Vătafu- singurul antrenor care mi-a dat o palmă. A fost singura primită în toată viaţa mea. Nu am uitat-o niciodată. (va urma)

pag 17

BOX

CN Juniori: Saly Palapiuc, bronz european!

La an aniversar, rezultate pe măsură.

Sport Club Municipal Bacău se desparte de anul în care a aniversat șapte decenii de existență cu o prețioasă medalie în întrecerile continentale. Prezent la Campionatul European de juniori ce se desfășoară în Bulgaria, la Sofia, boxerul SCM Bacău, Saly Marian Palapiuc și-a adjudecat medalia de bronz la categoria 48 kg. Învingător în sferturile de finală în fața rusului Dennis Valliulin, băcăuanul a fost foarte aproape de a lupta pentru aur. Din păcate, în semifinale, Palapiuc a fost întrecut, la mare luptă, scor 3-2, de puternicul moldovean Ilie Argatu. „La cum a boxat, Saly merita cu prisosință să ajungă în finală, însă, chiar și așa, performanța sa este una de prim-plan. pag 18

Palapiuc este un sportiv de mare viitor, iar evoluția sa de la Sofia o confirmă pe deplin”, a declarat antrenorul SCM Bacău, Relu Auraș. Medalia de bronz de la Europene vine în completarea titlului național câștigat de Saly Palapiuc la CN de juniori din toamnă, de la Târgu-Jiu, unde băcăuanul în vârstă de 16 ani a fost desemnat drept cel mai tehnic pugilist al întregii competiții.

Secția de box a SCM Bacău, coordonată de maestrul Relu Auraș și pregătită de antrenorii Nicolae Cara, Ion Gheorghiță și Vasile Palade încheie anul în forță și pe plan internațional, bronzul european al lui Slay Palapiuc fiind precedat de cele trei locuri cinci obținute la Campionatul European de Tineret din Muntenegru de Daniel Hermeziu, Alex Macovei și Dragoș Bobei.

CORESPONDENŢĂ DIN SOFIA Cele 13 finale masculine ale Campionatelor Europene de Box Juniori EUBC desfăşurate la Sofia (Bulgaria) s-au încheiat cu dispute impresionante. Rusul Ismail Magomadov a câștigat lupta zilei, în timp ce colegul său Serghei Koldenkov și-a dovedit din nou abilitățile extraordinare.

Rușii au câștigat în total șase medalii de aur în întrecerea masculină a evenimentului continental, dar ucrainenii sunt, de asemenea, impresionanți cu cele patru titluri ale lor.

Gazda, Bulgaria, Moldova și România au câștigat fiecare câte un titlu la Sofia, unde 17 națiuni au obținut cel puțin o medalie.

Competiția-reprogramată- s-a desfăşurat în capitala Bulgariei, unde toate cerințele, experiențele și echipa organizațională profesională şi-au așteptat participanții.

Boxerii care s-au născut în 2004 și în 2005 au fost eligibili să participe la aceste Campionate de box EUBC Junior Confederation European Boxing din Sofia. La EUBC Sofia 2020 au ajuns sportivi şi sportive din: Albania, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Estonia, Franța, Israel, Kosovo, Letonia, Lituania, Moldova, Macedonia de Nord, Polonia, România, Rusia, Serbia, Slovacia, Spania, Suedia și Ucraina. Regulile medicale și de siguranță ale Confederației Europene de Box au fost foarte stricte în întreaga competiție. Siguranța tuturor participanților, controalele medicale continue, distanțarea socială, preparatele igienice, purtarea măștilor și toate controalele de sănătate au fost responsabilitatea organizatorilor locali din Bulgaria pentru a evita orice noi cazuri Covid-19 în timpul întrecerii pugilistice.

Momentele de graţie ale finalelor masculine Francezul Yojerlin Cesar s-a pregătit pentru Jocurile Olimpice de la Paris 2024, iar Campionatele Europene de Box Junior EUBC au fost prima sa mare provocare internațională. În vârstă de 16 ani, el a fost o țintă dură pentru adversarul său final, campionul european al EUBC, Ismail Magomadov. Magomadov a avut o misiune grea împotriva francezului, mai înalt, într-una dintre cele mai dificile finale din cea de-a opta zi a competiției, dar verdictul final a fost acordat în favoarea sa. Boxerului rus a cucerit astfel titlul la 75 de kg.

Aleksei Starodubtsev a câștigat medalia de argint la Campionatele Europene de Box juniori EUBC 2019 desfăşurate la Galați, acum un an și jumătate. Rusul de 16 ani s-a mutat, între timp, de la greutatea muscă (50 kg) la greutatea pană (57 kg), dar a fost favoritul de top al noii sale categorii. Starodubțev a uimit în timpul drumului său spre finală, dar nu a reușit să-și repete performanța anterioară în finala pentru titlu împotriva ucraineanului Vitalii Hrabovskyi. Ucraineanul de 16 ani și-a urmat strategia foarte bine construită în finala evenimentului și l-a învins pe principalul favorit. În urma succesului neașteptat în faţa boxerului moldovean Ilie Argatu, la greutatea ușoară (48 kg), Stepan Shalapanov din Rusia a încercat să-și folosească alonja superioară împotriva lui Ionuţ Chiriac din România, în finala categoriei ușoare (52 kg). Boxerul rus a fost desemnat învingător, dar a trebuit să boxeze peste limita sa anterioară pentru a-l

învinge pe talentatul boxer român. Chiriac a folosit destul de bine tactica de atac împotriva rusului mai înalt, dar Shalapanov a reușit să-și păstreze avantajul până la finalul partidei.

Sergiu Vladoyanu a dovedit calitatea maximă a boxului din Bulgaria, până în finala categoriei mijlocie ușoară (70 kg).

Bulgarul de 16 ani, a cărui poreclă este românul, a încercat să-l depăşească pe ucraineanul Oleksandr Balabin încă din prima rundă. Ucraineanul l-a învins pe Vladoyanu prin atacuri succesive, mai ales în runda a doua, şi a devenit campion.

Rusul Daniyal Tuktubayev a obținut câteva rezultate extraordinare la nivel național și a câștigat acum un an Turneul Memorial Aleksandr Aksenov U15. Boxerul de la categoria grea (80 kg) a dominat toate partidele disputate la Sofia, fiind favorit şi în fața lui David Polak din Republica Cehă, în finală. Boxerul ceh a avut un început tactic excelent în prima rundă, dar Tuktubayev a reușit să gestioneze marea revenire în a doua perioadă. Rusul, cu domiciliul în Astrakhan, și-a folosit mai bine distanța și a câștigat punctul culminant din carieră, un titlu continental la Sofia.

Al doilea finalist al Bulgariei, Kristiyan Tsvetanov, și-a început cariera de box în urmă cu cinci ani și a avut deja peste 50 de concursuri în timpul carierei sale. El și-a controlat bine evoluţiile până în finală, dar ultimul său rival a fost un boxer bine echipat din punct de vedere tehnic, rusul Rasul Magomedov. Bulgarul de 15 ani a început finala într-un ritm excelent și a preluat conducerea pe scorecards după două minute. Magomedov a încercat să revină în runda a doua, dar rezistența lui Tsvetanov a fost suficientă pentru a câștiga titlul categoriei la 46 kg.

Ucraineanul Aider Abduraimov a uimit în timpul drumului către finala categoriei 54 kg , unde s-a întâlnit cu un alt star promițător, Daniel Girleanu, din România. Campionul național ucrainean de juniori și-a învins adversarul, mai tânăr, prin atacuri și lovituri puternice încă din prima rundă.

Gîrleanu, al cărui frate mai mare Cosmin este deja calificat la Jocurile Olimpice de la Tokyo, și-a mărit ritmul execuţiilor în runda a doua și a reușit să întoarcă finala de la Sofia împotriva unui rival foarte tehnic.

De două ori campion european EUBC, Sergei Koldenkov este cel mai bun boxer junior din actuala echipă națională a Rusiei, care a învins în toate luptele sale internaționale.

Rusul de 16 ani și-a folosit tehnica excelentă pentru a păstra distanța față de singurul finalist al Letoniei, Nikita Gorbunovs. Boxerul baltic a avut o încercare curajoasă de a-l învinge pe Koldenkov în finala categoriei 66 kg, dar abilitățile sale tehnice nu au fost suficiente pentru ca acest lucru să se întâmple la Sofia. Şi fetele şi-au desemnat campioanele continentale Cele treisprezece finale feminine au dat campioanele care și-au sărbătorit medaliile de aur după opt zile lungi de concurs. Vedetele ruse precum Renata Mingalimova, Alena Tremasova, Daria Kostkina și Nadezhda Golubeva

pag 19

au câștigat toate categoriile lor de greutate, în timp ce Maria Livia Botică, din România, a obținut titlul la cea mai grea categorie.

Rusoaicele au obținut zece medalii de aur la Campionatului European de box junioare EUBC, în timp ce Ucraina, Polonia și România au câștigat câte un titlu continental. În întrecerea feminină, au fost prezente următoarele națiuni: Albania, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Estonia, Franța, Israel, Kosovo, Letonia, Lituania, Moldova, Macedonia de Nord, Polonia, România, Rusia, Serbia, Slovacia, Spania, Suedia și Ucraina.

Poloneza Weronika Bochen a avut un avantaj masiv de înălțime și greutate față de românca Maria Livia Botică, care a încercat să evite loviturile adversarului cu mișcări rapide în finala greutății (+ 80 kg). Lui Botică îi plac și tenisul și handbalul, dar a demonstrat că este un adevărat boxer și a folosit cea mai bună tactică împotriva gigantei sportive poloneze. Românca de 16 ani a fost mai rapidă în schimburi, a dansat în jurul lui Bochen pentru a găsi cele mai bune unghiuri și și-a realizat visele, obţinând medalia de aur.

Ucraineanca Veronika Nakota a început boxul în urmă cu doar doi ani și a avut 13 concursuri înainte de începerea Campionatelor Europene de Box Junior EUBC. Ucraineanca de 16 ani, care se antrenează cu antrenorul Oleksandr Ulanovskiy în Harkov, a surprins-o pe Anastasia Demurchian din Rusia în prima rundă și și-a folosit loviturile puternice pentru a fixa pumni în zona țintă. Nakota și-a continuat evoluţia cel mai bine în turul doi și a avut un avantaj masiv pe fiecare scorecard. Boxera din Rusia și-a schimbat ritmul în al treilea rund, dar bătălia completă a fost câștigată de ucraineanca înaltă de 177 cm.

pag 20

Daria Kostkina din Rusia este, de asemenea, o sportivă experimentată, care a câștigat mai multe competiții internaționale în ultimii doi ani. Ea a petrecut mai puțin de o rundă în ring împotriva bulgăroaicei Rumyana Aleksandrova, iar arbitrul a confirmat triumful rapid al RSC la categoria 50 kg.

A treia medalie de aur consecutivă a Rusiei a fost obţinută de Arina Vostrikova, care se aștepta la o finală dură împotriva promițătoarei Dragana Jovanovic din Serbia. Aceasta nu a reușit, însă, să-și organizeze apărarea în primele schimburi şi prin urmare Vostrikova a câștigat fără probleme finala la greutatea 54 kg.

Cea mai bună boxeră juniori din Rusia, Nadezhda Golubeva, a câștigat toate concursurile sale internaționale în ultimii doi ani și jumătate, de aceea a fost mare favorită pentru medalia de aur la greutatea ușoară feminină (60 kg).

Pugilista, în vârstă de 16 ani, a dominat-o clar, în finală, pe ucraineanca Anastasia Kramarenko. Golubeva a fost mai bună în toate aspectele boxului și a câștigat lupta pentru titlu printr-o decizie unanimă, dovedind că este marea perspectivă de viitor a Europei.

Rusoaica Alena Tremasova era considerată campioana cu cea mai bună apărare la grupa de vârstă junioare și a demonstrat acest lucru şi la Sofia, pentru a-și atinge al doilea titlu. Rusoaica de 16 ani a avut şi avantajul înălţimii în finala împotriva româncei Ana Romanţov, care a atins cel mai bun rezultat din carieră. Tremasova a controlat toate cele trei runde în finală și și-a apărat tronul european, prin procedee tehnice deosebite.

Bogdan YORDANOV

European Junior Boxing Championships Sofia 2020 W 46kg 1.MINGALIMOVA RENATA RUS 2.BARCELO CALDERON LAURA ESP 3.VOIEVUDKO YELIZAVETA UKR 3.ATANASOVA LYUBA BUL

W 48kg 1.TREMASOVA ALENA RUS 2.ROMANŢOV ANA ROM 3.KOZAK ALEKSANDRA POL 3.AHMEDOVA DILYARA BUL

W 50kg 1.KOSTKINA DARIA RUS 2.ALEKSANDROVA RUMYANA BUL 3.MALIAR ALINA UKR 3.VALS DEL VALLE IRATXE ESP

W 52kg 1.IURCHENKO VERA RUS 2.CIRKOVIC SARA SRB 3.MAIRENA ARAGON LUNA MARIA ESP 3.GABORETS IZABEL UKR

W 54kg 1.VOSTRIKOVA ARINA RUS 2.JOVANOVIC DRAGANA SRB 3.MASIUTKINA Yaroslava UKR 3.CIUBOVA IRINA MDA

W 57kg 1.KOROBOVA KARINA RUS 2.DUNA SIPEL SWE 3.TSVETKOVA INNA BUL 3.DOVHAL TETIANA UKR

W 60kg 1.GOLUBEVA NADEZHDA RUS 2.KRAMARENKO ANASTASIIA UKR 3.SEBE ANDRA ROM

W 63kg 1.NIKITINA EVA RUS 2.RUTKOWSKA JULIANA POL 3.SEROPIAN LUCIN SWE 3.FONOTOVA MARIIA UKR

W 66kg 1.NAKOTA VERONIKA UKR 2.DEMURCHIAN ANASTASIIA

RUS 3.REWINSKA KINGA POL 3.CREŢU ALINA ROM

W 70kg 1.UMARBEKOVA ZUKHRO RUS 2.BRAHIMI ALNERA KOS 3.RODIONOVA RADMYLA UKR 3.ALEKSANDRA MELISS EST

W 75kg 1.CZERWINSKA OLIWIA POL 2.AMIDZIC ZELJANA SRB 3.CIMPOERU MARIA ROM 3.DZHYHUN OLEKSANDRA UKR

W 80kg 1.SHIROKOVSKIKH DARIA RUS 2.AIRAPETIAN KARINE UKR

W +80kg 1.BOTICĂ MARIA ROM 2.BOCHEN WERONIKA POL 3.CHERNENKO POLINA UKR 3.AGLINSKAITE KAMILE LTU

MASCULIN

M 46kg 1.TSVETANOV KRISTIYAN BUL 2.MAGOMEDOV RASUL RUS 3.PAWLIK NIKOLAS POL 3.PAVEL IONUŢ ROM

M 48kg 1.ARGATU ILIE MDA 2.LOZANO SERRANO RAFAEL ESP 3.PALAPIUC SALY ROM 3.METODIEV LYUBOSLAV BUL

M 50kg 1.PEGLIVANIAN ANDREI RUS 2.RUDYK MAKSYM UKR 3.LETINIC TOMISLAV CRO 3.TEPIC VUKASIN SRB

M 52kg 1.SHALAPANOV STEPAN RUS 2.CHRIAC IONUŢ ROM 3.SLEPCIK JOSEF CZE 3.ABD EL JAWAD ABDEL RAOUF ISR

M 54kg 1.GÎRLEANU DANIEL ROM 2.ABDURAIMOV AIDER UKR 3.POPOV ANATOLY RUS 3.DJUKANOVIC DARKO SRB

M 57kg 1.HRABOVSKYI VITALII UKR 2.STARODUBTSEV ALEKSEI RUS 3.LAWABNA OMAR ISR 3.ANGELOV LYUBOMIR BUL

M 60kg 1.YAROVYI OLEKSANDR UKR 2.SOTIROV TONI BUL 3.ŢIU DORULEŢ ROM 3.PALM JOOSEP EST

M 63kg 1.BOKLAKH OLEKSII UKR 2.TIKHONOV IVAN RUS 3.ZELENEKAS SIMONAS LTU 3.ABO SHAABAN SAFI ISR

M 66kg 1.KOLDENKOV SERGEI RUS 2.GORBUNOVS NIKITA LAT 3.KRASTEV EMIL BUL 3.GURANDA ALEXANDR MDA

M 70kg 1.BALABIN OLEKSANDR UKR 2.VLADOYANU SERGI BUL 3.SHIKHOV IAROSLAV RUS 3.REDCA ANDREI MDA

M 75kg 1.MAGOMADOV ISMAIL RUS 2.CESAR YOJERLIN FRA 3.STRAHILOV STELIAN BUL 3.JOCIUS JUSTAS LTU

M 80kg 1.TUKTUBAEV DANIIAL RUS 2.POLAK DAVID CZE 3.STOYANOV GEORGI BUL 3.KULIIEV DZHAMAL UKR M +80kg 1.LEONOV DANIIL RUS 2.BORISOV KIRIL BUL 3.SHULHA VALERII UKR 3.BURDIUJA NICOLAI MDA

pag 21

AUTOMOBILISM

Raliul Moldovei Bacău, ediție aniversară la final de campionat

În perioada 24-25 octombrie a fost programată cea de-a zecea ediție a Raliului Moldovei Bacău, care a contat drept etapa a șasea și ultima a Campionatului Național de Raliuri ,,Betano” 2020.

Raliul Moldovei Bacău a păstrat probele speciale din anii trecuți, care au însumat 102 km, revenind în program proba de pe circuitul de karting, în lungime de 2,5 km, care a și încheiat raliul. ,,Toate aceste evenimente nu ar fi fost posibile fără sprijinul important al Consiliului Județean Bacău. Cu acest prilej vreau să le mulțumesc tuturor consilierilor care au susținut aceste evenimente din județul nostru. În acest sens, toată comunicarea s-a desfășurat în jurul proiectului pe care îl promovăm încă de la începutul anului, cel referitor la construirea autostrăzii A13 Bacău- Brașov”, a declarat președintele ACS Rally Spirit, Adrian Răspopa, care în această etapă s-a aflat într-un dublu rol: cel de organizator, dar și de pilot.

Sesiunile de shakedown au fost programate vineri, iar prima zi a competiției, cea de sâmbătă (24 octombrie), s-a desfășurat la Moinesti, în cadrul căreia concurentii au parcurs 42,8 km, împărțiți în șase probe speciale, respectiv două bucle ale celor trei probe deja consecrate: Runcu, Moinesti si Vermesti.

Duminică, 25 octombrie, echipajele s-au întors în Bacău, unde au parcurs cele două bucle a câte trei probe, cele de la Hemeiuș și Trebeș (varianta lungă) și superspeciala de la circuitul de karting „Speed Park” din Bacău, care a încheiat raliul și totodată sezonul competițional 2020 al Campionatului Național de Raliuri ,,Betano”.

La finalul celor 12 probe speciale, care s-au succedat între Bacău și Moinești, s-a impus echipajul Dan Gîrtofan/Mihăiţă Lăzărescu (Skoda Fabia Rally 2), secondat de Adrian Răspopa/Cosmin Diacu (Skoda

pag 22

Fabia R5). Astfel, cu 9 probe speciale câștigate din totalul de 12 ale raliului, băcăuanul Adrian Răspopa își egalează cea mai bună clasare din carieră obținută anul trecut, tot în Raliul Moldovei Bacău și tot cu aceeași mașină, Skoda Fabia R5.

Podiumul a fost acelaşi ca la finalul primei zile a cursei, cu echipajul Dan Gîrtofan/Mihăiţă Lăzărescu pe primul loc, cronometrat la capătul celor 12 probe speciale cu timpul de 01 h 14 min. 27 sec., urmat de Adrian Răspopa/Cosmin Diacu (Skoda Fabia R5), la 5 sec. 7/10, şi de Bogdan Năstase/Delia Năstase (Mitsubishi Lancer Evo), la 03 min. 58 sec.

Chiar dacă a absentat la această etapă, Simone Tempestini avea deja asigurat titlul de campion naţional de la etapa precedentă, Transilvania Rally.

Așadar, în clasamentul final din acest an competițional, pe primul loc s-a clasat Simone Tempestini, cu 180 de puncte, urmat de Dan Gîrtofan, 177 puncte, Norbert Maior, 129 puncte, Bogdan Marişca, 107 puncte, Cristian Dolofan, 77 puncte, etc. În anul 2004, prima ediție s-a desfășurat sub numele de Raliul Moldovei, iar printre participanți s-a aflat și AdrianDumitru Răspopa, cel care avea să dea o nouă dimensiune raliului pe care a ajuns să-l organizeze pentru a zecea oară. Totul, într-o frumoasă poveste cu învingători precum Bogdan Marișca, François Delecour, Gergely Szabó, Simone Tempestini, Valentin Porcișteanu, Dan Gîrtofan.

Raliul Moldovei Bacău ,,Betano” 2020 s-a desfășurat sub egida Federației Române de Automobilism Sportiv (FRAS) și a reunit la start 50 de echipaje.

Romulus-Dan BUSNEA (UZPR) Foto: Olivian DARIE, FRAS

pag 23

AUTOMOBILISM

Campionatele Naţionale de Juniori III şi de Tineret U23 FRHaltere a desfăşurat, în perioada 02 - 07 noiembrie a.c., Campionatele Naţionale de Juniori III şi cele de Tineret U23 Finala, în Sala Polivalenta, din incinta CSN Bascov - Budeasa.

Competiţiile s-au desfăşurat într-un mod special şi fără spectatori, cu respectarea tuturor măsurilor de distanţare fizică, prevenţie şi limitare a răspândirii virusului SARS-CoV-2, precum şi a normelor specifice în vigoare. La tineret, peste 120 de sportivi, legitimaţi la 24 de structuri afiliate participante, s-au întrecut în cadrul probelor specifice, pe parcursul a celor 4 zile de concurs, fără evenimente, 19 dintre aceştia câştigând şi titlurile de “Campion Naţional”, la categoria Tineret U23.

La Juniori III, 65 de tinere speranţe, legitimate la 12 structuri sportive participante, şi-au arătat talentul în cadrul probelor specifice, 16 dintre acestea câştigând şi titlurile de “Campion Naţional”. În fruntea clasamentului, pe structuri, la categoria tineret, se află CS Botoşani, ai cărui sportivi au obţinut 4 titluri de “Campion Naţional”, urmat de CS Olimpia Bucureşti (2), CS Dinamo Bucureşti (2), CSM Bacău (2), CSM Cluj (2), CS Farul Constanţa (1), CSM Oneşti (1), CSA Steaua Bucureşti (1), CSU Galaţi (1), CSM Bistriţa (1), SCM Bacău (1) şi CS Rapid Bucureşti (1).

La categoria Juniori III, ierarhia cluburilor este următoarea: CS Dinamo Bucureşti (3), CS Olimpia Bucureşti (2), CSM Oneşti (2), CS Botoşani (2), CSM Bistriţa (2), SCM Bacău (1), LPS Constanţa (1), ACS Amefa Arad (1), CSM Cluj (1) şi CSO Ovidiu (1).

pag 24

Greutatea medaliilor se apropie de cea a unei haltere Încă o salbă de medalii au cucerit halterofilele de la CSM Bacău, la Campionatele Naționale Under 23 de la Bascov. Concret, au fost 12 medalii, după cum urmează: • Ionela Nanu (cat. 81 kg) - 3 medalii de aur • Gabriela Daviduță (cat. +87 kg) - 3 medalii de aur • Cosmina Pană (cat. 49 kg) - 3 medalii de argint • Mădălina Bucur (cat. 81 kg) - 3 medalii de bronz * P.S. Între aceste fete s-a insinuat, suplu și mititel, Cristi Roșca (cat 109 kg), cu 1 medalie de aur și 2 medalii de argint. Din păcate, o altă halterofilă de mare valoare de la CSM, Alice Halmac, nu a putut concura, fiind accidentată.

Merită subliniat că csmeoaicele noastre n-au ratat niciun prilej de a se întoarce cu pieptul încărcat de medalii, după ce s-a dat din nou drumul la competiții. Greutatea cumulată a medaliilor pe care le-au cucerit până acum se apropie de cea a unei haltere mai mititele. Și suntem convinși că fetele lui George Călin nu se vor opri aici. Urmează, peste două săptămâni, tot la Bascov, Naționalele de Seniori. *În fotografii, antrenorul George CĂLIN şi medaliatele sale

pag 25

LUPTE

CN Cadeți și U23: Campioni până la capăt

După ce a luat titlul pe echipe la seniori și la juniori, SCM Bacău a dat lovitura și la cadeți, reușind o triplă istorică în an aniversar: 70 de ani de la înființarea clubului și 90 de ani de la fondarea Federației Federației Române de Lupte. Și dă-i, și luptă! Până la capăt, cu succes! Secția de lupte a SCM Bacău a reușit o triplă fantastică în 2020.

Una demnă de un record. Pentru a aniversa cum se cuvine cei 70 de ani de la înființarea clubului și cele nouă decenii de la fondarea FRL, băcăuanii au cucerit titlul național pe echipe la greco-romane și la Seniori (la Reșița), și la juniori (acasă), și la cadeți! Succesul de la cadeți a fost realizat zilele trecute, la Constanța, acolo unde SCM Bacău le-a devansat în clasament pe Steaua București, CS Pitești, CS Botoșani, CS Constanța și CS Arad. La individual, SCM și-a trecut în cont doi campioni naționali (Denis Mihai, la 55 kg și Igor Andrei Botez, la 71 kg) și un vice-campion: Leonard Iurașcu (60 kg). Acestora li s-a alăturat și un luptător de la CSM Bacău, Ionuț Manolache, laureat cu aur la 80 kg. Întâmplător sau nu, podiumul Naționalelor din acest an a fost confecționat la Bacău (cu ocazia CN juniori), dintr-un trunchi de copac de la

pag 26

Săucești și al cărui model realizat pentru a respecta toate normele de distanțare (trei bușteni separați), a fost împrumutat de Federație și pentru întrecerile de la Reșița și Constanța. Concomitent cu CN cadeți, Constanța a găzduit și Naționalele Under 23. Și aici, SCM Bacău a avut un cuvânt greu de spus, cucerind două medalii de aur prin Răzvan Manolache (55 kg) și Vasile Cojoc (82 kg) și două de bronz prin Daniel Bezman (77 kg) și Irinel Botez (67 kg), prestația ultimului fiind condiționată de o accidentare. Și dacă băieții s-au descurcat admirabil la grecoromane, nici fetele de la libere nu au fost mai prejos, SCM Bacău obținând la cadete un aur, prin Georgiana Antuca (49 kg) și un bronz prin Paula Atănăsoai (40 kg), iar la U23 un argint grație Carolinei Păun la categoria de greutate 62 kg.

Toate aceste rezultate de excepție au fost girate de munca, pasiunea și competența antrenorilor Ion Șarban, Ion Butucaru, Cătălin Matache, Sorin Tașcă și Victor Donciu.

Dan SION

pag 27

TRUP ȘI SUFLET

CAIETUL ALBASTRU (XXXVI) Cunoscutul scriitor și jurnalist Cornel GALBEN ne-a pus la dispoziție acest Jurnal politic și sentimental pe care îl publicăm integral în paginile revistei noastre

3 august 1987, Bacău Ca în atâtea alte dăți, sfârșitul de săptămână l-am petrecut în compania revistelor. Mi-au reținut în mod deosebit atenția un interviu comentat de Valentin Rasputin, un dialog neconvențional cu Gheorghe Eminescvu, nepotul marelui poet, interviurile cu actrița Elisabeta Adam și poetul englez Alan Brownjohn, proza „Vânturi alizee“ de Julio Cortázar, dispărut acum 3 ani.

Azi am pășit oarecum cu dreptul, în sensul că am scris pentru ziar 5 pagini, am făcut prezentarea „Melisme“-lor lui Vieru și am citit încă vreo 30 de pagini din albumul Nichita. Puteam însă face mai mult, mai ales că m-am apucat și am scris 1,5 pagini pentru rubrica de sport. Încercând să scriu o însemnare despre viața spirituală a Moineștiului, am descoperit că a fost declarat oraș acum 75 de ani, așa că simt nevoia unei redocumentări.

Oricum, îi voi lăsa pe cei de la județ cu gura căscată, fiind sigur că habar nu au de acest eveniment.

4 august 1987, Bacău Ca un făcut, a apărut și azi ceva! M-au deturnat de la program 3 foști membri ai Cercului „Ion Diaconescu“, care au panotat, la redacție, o expoziție retrospectivă a acestuia. Am rămas cu ei până la 17 și am ajuns acasă leșinat de foame și obosit. Bine măcar că am avut inspirația să le iau câte 2 ștrudele la fiecare și câte un suc. Erau la fel de flămânzi ca și mine.

Ajuns acasă, am citit numărul din iulie al „Ateneu“lui. Destule lucruri bune, între care și cele semnate de „trădătorii“ Iancu Grama și Dan Nicodim!

10 august 1987, Bacău Istoria se repetă. Entuziasme mărunte, timp irosit.

Reviste. Corectură. Ședințe. Drumuri. Mai plină a fost ziua de ieri, când am asistat, de dimineață, la o demonstrație de natație, cu participarea „vârfurilor“ Noemi Lung, Tamara Costache, Anca Pătrășcoiu, iar

pag 28

după-amiază am ieșit, împreună cu finii, la o bere.

Marile proiecte lâncezesc în continuare, la „realizări“ înscriind doar lectura volumului „Cântec pentru zorii de zi“, un nou caiet al debutanților editat de Albatros în urma concursului pe 1983-1985. 12 poeți, dintre care 1-2 își merită numele. Lirică patriotico-patriotardă și cam atât.

23 August 1987, Bacău Sărbătoarea pe care altădată o așteptam cu atâta nerăbdare, nu are azi niciun farmec. Trec din tristețe în tristețe și dau neputincios din umeri. Te uiți în jur și nu-ți vine să crezi că am ajuns într-un așa hal de decădere.

Mi-e greață de slogane și de tot ce sunt nevoit să înghit.

Stând de vorbă cu oamenii, starea se accentuează.

N-am făcut iar mai nimic. În afară doar de lectura câtorva zeci de pagini și a revistelor. Săptămâna aceasta, cel puțin, n-am fost în stare să-mi scriu nici reportajele pentru gazetă. Și, uite, vara a trecut. Nu miam luat nici concediu, n-am terminat nici cartea, n-am publicat cine știe ce. Doar veșnicele amăgiri.

Pe 17 am făcut 10 ani de la căsătorie. Am serbat, cu o zi înainte, evenimentul, petrecând o seară la RMB, cu finii și familia Enache. Am băut un „Pinot noir“ din ’82, excelent, și am mâncat relativ bine pentru cei 900 lei pe care i-am dat. Am scutit-o pe Țica de efort, deși am continuat „dansul“ acasă, la invitați adăugânduse și familia Mereuță. De câte ori îți poți însă permite asemenea agape? Acum, de pildă, deși mi s-a mărit leafa cu 140 lei (am fost numit, în sfârșit, redactor principal!), am rămas lefter, toată retribuția cheltuind-o pe noua bicicletă și pe ciosvârta de carne pe care am reușit s-o procur.

24 august 1987, Bacău Ieri am citit toată după-amiaza. Până la meci, unde mai bine nu mă duceam, ciumeții de la S.C. nefiind în

stare să-i bată pe afaceriștii de la Moreni, am terminat excelentul volum „Nichita Stănescu - frumos ca umbra unei idei“. Antologia de texte propusă de Constantin Crișan ne dezvăluie un Nichita dincolo de legendă, mai viu ca oricând. Evocările unor confrați, confesiunile proprii, interviurile, momentele decernării celebrelor premii, zecile de scrisori și poezii edite și inedite, imaginile etc. alcătuiesc un tom uriaș nu doar prin cele 500 de pagini. Am trăit intens totul și încă o dată mi-am dat seama că, legat de „amintirile“ mele, iarăși am avut ghinion. După ce puteam să obțin un autograf și nu l-am obținut, după ce puteam să merg la înmormântare și nu m-am dus, deși în acea zi eram la București, acum am constatat că albumul are nu mai puțin de opt pagini albe!

Azi a trebuit să trec pe la redacție, hotărârea „de sus“ fiind ca toată lumea să lucreze. Încă o măgărie la adresa bieților oameni, care nu numai că lucrează duminicile, dar nici de sfânta sărbătoare nu sunt lăsați în pace. În ce mă privește, n-am stat decât vreo oră, apoi m-am dus la Sala Sporturilor și am văzut un frumos meci de handbal, în care Știința a învins C.S.M. Sibiu destul de clar: 34-18.

Am mai citit câteva pagini și cam atât. Pe la 5 p.m. poate voi ieși în oraș cu nevasta și finii.

2 septembrie 1987, Bacău Am început și această săptămână nu tocmai bine.

August s-a dus, ca atâtea alte luni în care nu am făcut mai nimic. Sunt furios pe mine și totuși continui să ocolesc lucrul la carte. După sondajele făcute săptămâna trecută la București nu-mi vine nici atât să mă așez la birou.

Bălăiță mi-a anulat, sec, toate propunerile. Interviurile despre Enescu nu sunt în profil, Druță va apărea cu tot ce aș fi vrut să transliterez, iar Liviu Damian nu are șansă din cauza numărului redus de titluri. La Albatros, răspunsuri similare. Florentin Popescu mi-a vândut, măcar, un pont. Ca să intru în planul pe ’89, manuscrisul trebuie depus până la sfârșitul anului. Apoi, concursul de debut în poezie nu numără printre înscriși decât 30 de aspiranți. „I-a speriat tematica!“ La Univers nu am putut sta de vorbă decât cu secretara. Mi-am notat totuși un nume: Aurel Buiciuc. El răspunde de literaturile din țările socialiste și, într-adevăr, l-am întâlnit în caseta tehnică a volumului „Bătrânul“ de Iuri Trifonov, pe care l-am terminat de citit acum o oră. Un roman interesant, semnat de un scriitor contemporan (1925-1981), tradus și cu proză scurtă la noi. O aglomerare de evenimente din vremea revoluției sovietice, memorate de un combatant ajuns la vârsta senectuții. Declanșate de scrisoarea Asiei, prima iubită a eroului central, rememorarea de către Pavel Evgrafovici a întâmplărilor oferă cititorului o lume zbuciumată, pe care autorul a știut să o descrie cu destulă măiestrie. Migulin, pe care bătrânul vrea să-l reabiliteze, e un personaj caracterizat cu finețe, ca și alți câțiva comandanți ce au luptat cu contrarevoluționarii.

Evocare a unor vremi trecute, cartea este totodată o subtilă radiografie a epocii actuale. Într-un cuvânt, romanul m-a prins și l-am citit cu plăcere.

Dacă nu am făcut cine știe ce brânză săptămâna trecută, pot nota, în schimb, că mi-au apărut nu mai puțin de 3 articole: în „Flacăra“, „Neuer Weg“ și „Romanian news“. N-am găsit, din păcate, ediția în franceză, dar sper să mi-o trimită Marian. În drumul meu prin redacții am mai lăsat un plic voluminos la „Luceafărul“ (nu l-am găsit însă pe Fruntelată) și am discutat cu Arsenie. Se pare că voi colabora mai des cu „Flacăra“, urmând să mi se comande unele articole.

14 septembrie 1987, Bacău Am bulibășit și ziua de azi. Ieri, cel puțin, am fost mahmur după petrecerea de la cumetrie, prelungită până la 4 dimineața, la Adrian, Doina și Mihai Nistor. Am văzut totuși meciurile de handbal și am dormit. Când mă voi apuca de treabă?

Să notez că, între timp, am văzut spectacolul „IvaDiva“ de M. R. Iacoban, jucat de actorii Teatrului „Nottara“ (foarte bun, Ștefan Radof), am trimis un articol la „Contemporanul“, am citit volumul de versuri „Rondul de noapte“ de Traian T. Coșovei, am audiat concertele Festivalului „Enescu - Orfeul moldav“ și cel oferit de Orchestra de instrumente populare ruse „Vasili Andreev“ din Leningrad.

23 septembrie 1987, Bacău E aproape gata și luna aceasta. N-am făcut nici un progres, pentru că mereu îmi găsesc câte ceva de lucru.

Ba citesc revistele, ba plec în deplasare, ba pierd zilele cu fel de fel de petreceri. Acestea din urmă m-au lăsat și fără mai bine de 3000 lei, dereglându-mă încă o dată.

Ce-i drept, la cumătria Andreei m-am simțit bine, ca și la petrecerea organizată acasă, chiar în ziua în care tătitu a împlinit 60 de ani. I-am făcut o surpriză plăcută, deși Aurora iar nu a binevoit să vină, cu toate că la cumătrie fusese de acord. Faptul că am pus mână de la mână și i-am luat un costum, l-a emoționat până la lacrimi. Venit singur, Adrian a răbufnit, îmbătându-se și făcând în cele din urmă scandal. Cel mai mult a sufetit tot mămica, pe care a necăjit-o toată noaptea. Tot sâmbătă, m-am trezit din nou naș, Țica botezând băiatul Taniei, fosta ei colegă.

Printre picături, în afară de paginile citite, am văzut de două ori „O scrisoare pierdută“, montată de băcăuani, în regia lui Radu Beligan, care a și jucat la premieră, și am trimis un articol la „Flacăra“. Am dactilografiat, de asemenea, 3 pagini din interviul cu Zeno Vancea. D i n „Cortina“ am reținut interviurile cu Diana Lupescu, Matei Vișniec, M. R. Iacoban, Mihai Ispirescu și Laura Antonelli, articolele despre Rita Hayworth, Inna Ciurikova, Jeanne Moreau, Kim Wilde, Greta Garbo, Jean-Paul Belmondo, Sade și Liz Taylor.

pag 29

UMOR... SPORTIV!

pag 30

DINTRE SUTE DE CATARGE…

Anca Grigoraș Din anul 1966 a activat în cadrul AS Flacăra din Onești, iar din 1976 la secția de gimnastică a clubului Dinamo București. În anul 1972, la vârsta de 15 ani, obține prima performanță de prestigiu ca gimnastă - titlul de campioană națională, performanță repetată și în anul 1973.

Debutează pe plan internațional în 1973 la CE de la Londra, cu medalie de bronz la bârnă. În anii 1973 și 1975 cucerește titlul de campioană balcanică absolută. La JMU în 1977 câștigă medalia de argint la bârnă și pe echipe și o medalie de bronz la sărituri, iar la Cupa Mondială, din același an obține medalia de bronz la bârnă. În anul 1978, la Strasbourg, face parte din echipa care cucerește titlul de vicecampioană mondială. La JO din 1976 (Montreal) a fost vicecampioană olimpică cu echipa. Începând cu anii 80 s-a dedicat antrenoratului, împărtășind din bogata experiență tinerelor gimnaste, contribuind la afirmarea și promovarea acestora în gimnastica de performanță. De asemenea, o bogată activitate ca arbitru internațional și oficiind la numeroase competiții interne și internaționale au reprezentat factori care conturează o carieră de prestigiu pentru Anca Grigoraș.

pag 31

pag 32