SPORTUL BACAUAN Nr.81

pag 1

REPORTAJ

Bacăul de altădată:

‚,Groapa” cu săli de sport și adrenalină (I)

T

impul are grijă să mai șteargă din amintiri. Unele, însă, rămân vii și după zeci de ani. E suficient să privești o fotografie și, de undeva, dintr-un sertăraș prăfuit al memoriei, ai senzația că ce credeai că ai uitat s-a petrecut chiar ieri.

Inițiativa profesorului Mihai Grigoraș După apariția materialului referitor la fostul stadion din Parc, primesc un telefon de la o doamnă respectabilă, care mă întreabă de ce nu fac un reportaj și despre sălile de sport, construite în acea perioadă.

Are multă documentație adunată, soțul ei fiind direct implicat în realizarea lor. Nu poți să refuzi o asemenea provocare. Am sunat la ușă a doua zi, cu gândul că poate mai descopăr fotografii cu Bacăul vechi, și nu mi-a trecut prin cap să cumpăr măcar un buchet de flori. Îmbrăcată în negru, micuță de statură, doamna nu-și arată vârsta.

Simt imediat prestanța și atitudinea profesorului școlit odinioară.

Pe masa din sufragerie, ordonate, pe un mileu mare croșetat, stau câteva dosare. Un lătrat supărat se aude din altă cameră. „Noi locuiam în Cornișa, într-un bloc turn. Blocul 3. De la geamurile dinspre nord se vedea valea din jurul stadionului. Lanurile de porumb ajungeau până aproape de terenul de fotbal. În depărtare era cimitirul evreiesc”, începe să povestească Rodica Grigoraș, când vede că sunt pregătit să iau notițe. „Îmi amintesc cu emoție, cu durere într-un fel, parcă-l văd pe soțul meu Mihai cum privea spre valea aceea, și-mi spunea: «Rodica! Aici aș vrea să pot face un complex cum am văzut. Ce bine s-ar plasa sălile de sport, terenurile, patinoarul». În 1965, a fost trimis într-o delegație cu alți tehnicieni ai activității sportive – să le zicem, pentru o perioadă de studiu și documentare în Anglia, la Londra. Probabil că era apreciat. Să vadă care erau problemele acolo, privind organizarea activităților sportive și cum arătau bazele pe care se desfășurau. Au asistat la lecții, cursuri, au vizitat parlamentul și renumitul complex Crystal Palace, care avea și un centru pentru elevi. La ei mișcarea sportivă era foarte bine pusă la punct. S-a întors tare entuziasmat de ce a văzut. Am găsit printre notițele lui ce vizitase în fiecare zi” Proiecte pentru construirea unui complex sportiv în ,,groapa” stadionului… încă nu existau. Terenul de acolo era vizat pentru alte destinații. În 1968, Mihai Grigoraș merge cu o altă delegație, în Cehoslovacia. Avea ca scop aceeași temă, documentarea privind complexele sportive. Printre altele, vizitează și Parcul Julius Fucik, construit în memoria scriitorului și jurnalistului executat de naziști în 1943. Se întoarce și de acolo, cu ideea că se pot realiza în Bacău baze sportive și săli de sport care să găzduiască întreceri la nivel

pag 2

olimpic. Bineînțeles, reducând proporțiile de câteva ori.

După avize și fonduri „Soțul meu a început tatonările, apoi demersurile. Autoritățile de atunci au fost receptive la argumentele pe care le-a adus: Existența deja a unei baze sportive în zonă – stadionul. Aproape, la Institut, se înființase și Facultatea de Educație Fizică (1964), loc numai bun de pregătire pentru studenți. Existau totuși două piedici în realizarea acestui proiect: Terenul era în parte repartizat pentru construcția de locuințe și a doua… o parte din mormintele răsfirate din Cimitirul Evreiesc. Era înainte de ’70.” La proiect sunt cooptați specialiști din centrele mari universitare, proiectanți, arhitecți, constructori. Mihai Grigoraș a propus construirea unui complex care includea: Sală mare de sport, bazin de înot, sală de atletism cu pistă acoperită, patinoar, sală de lupte și box, pentru sporturi individuale. Era prevăzut și un hotel sportiv, 3 terenuri de tenis, handbal, baschet, volei, precum și mărirea capacității stadionului de fotbal. S-a aprobat! În 1971, pe 15 iunie, se eliberează autorizația pentru construirea sălii de sport, cu 2000 de locuri. Valoarea lucrărilor, conform devizului, este evaluată la opt milioane lei. Abia de acum încep dificultățile.

Profesorul Mihai Grigoraș visând să aducă realizările Occidentului și la BacăuMihai Grigoraș s-a născut în Bacău, în 1934. Urmează Școala primară și liceul aici, apoi se înscrie la Facultatea de Fizică și Sport (ICEF) București, al cărei absolvent devine în 1957. În perioada studenției face sport de performanță, activând ca voleibalist la echipa Dinamo București. Se întoarce acasă în același an, la secția tehnică a CJEFS Bacău, unde continuă evoluția profesională ca vicepreședinte și apoi președinte, până în 1982. În paralel, dă definitivatul și gradele II și I ca profesor. În acea perioadă de pionierat în sport, o cunoaște pe Rodica, profesor de biologie la Liceul Vasile Alecsandri. Se căsătoresc în 1964. Pe lângă complexul sportiv, profesorul Grigoraș s-a implicat activ și pentru înființarea celor două licee cu profil sportiv din județ, cel din Bacău (fotbal, 1969) și cel de la Onești (gimnastică, 1971), dar și la înființarea, în cadrul Institutului Pedagogic de 3 ani, a Facultății de Educație Fizică și apoi a secției de Kinetoterapie. Între 1988 și 1996, Mihai Grigoraș a fost directorul Liceului Sportiv Bacău, funcție din care a ieșit la pensie. În iulie 2016, s-a înălțat la ceruri.

Rezultatele activității sale rămăn repere importante pentru Bacăul de astăzi.

Ioan BÎȘCĂ

EDITORIAL

APRILIE:

Fără Cupă, dar cu... treaptă!

S

-a tras rochia peste genunchii voleibalistelor noastre. Cu pașaport românesc în poșetuțe, băcăuancele au încheiat campionatul pe trei (de acolo se vede cel mai bine ce-avem deasupra sau dedesubt) și fără Cupă. La ce eforturi s-au făcut în teren pentru a ține pasul cu echipele pentru care campionatul național nu mai este decât un obiectiv de palmares, asta ne bucură. Voleiul feminin băcăuan este singurul sport de echipă cu ștaif într-un județ unde stadioanele fac concurență maidanelor. Și asta, în condițiile în care întrecerea internă nu e una oarecare, aici găsindu-se un număr și un tricou, chiar și pentru jucătoare de top din Europa. De altfel, faptul că Alba Blaj a devenit vice-campioană continentală, după un Final-Four de vis organizat la București, demonstrează că și cluburile românești au prins gustul podiumului la marile competiții. Sigur, asta nu mulțumește cârcotașii de profesie, care și-ar dori ca echipele noastre să devină adevărate pepiniere ultranaționaliste, înconjurate, eventual, de Zidul Berlinului, sacrificând prezentul și limitânduse la o perspectivă himerică, fără garanții de reușită. Rezultatele obținute recent de echipele de handbal de la noi (Craiova, CSM București și Deva) dau, însă, culoare sportului românesc și ne fac încrezători în capacitatea managerială a cluburilor care știu să investească util în talentul și exprimarea sportivilor. Bineînțeles acolo unde nu-i cap, e vai de

picioare, așa cum se întâmplă în fotbalul autohton, care adună la întâmplare tot ce scapă sau este abandonat de alții, fără să depășească momentul critic în care se află. Chiar dacă, an de an, titlul trece de la o campioană la alta (nu sunt sigur dacă, nu cumva, și pe sub mână), rezultatele și așteptările sunt aceleași. Nu cred, de pildă, că formația din Cluj, care și-a adjudecat trofeul ultimei ediții, după o luptă oarbă (total nespectaculoasă, de parcă s-ar fi folosit doar pistoale de hârtie gazetărească) cu formația lui Gigi Becali, va Foto coperta 1: putea emite Golul care a dus pretenții mai formația băcăuană mari decât le-a AEROSTAR în avut Viitorul Liga a 2-a, surprins (anul ăsta, de colegul nostru mai mult un Ionuț BRÂNZEI TRECUT) lui (fotografie Hagi, în sezonul realizată la partida anterior, imediat Aerostar Bacăuce va trebui să Oțelul Galați 1-0) ne reprezinte în competițiile continentale...

După cum nici finala Cupei, care a scos în lume echipa din orașul președintelui, nu pare să aducă nimic nou sub soare, la noi, competiția antrenând doar orgolii locale. Dar dacă tot a venit vorba despre fotbal, să salutăm cum se cuvine promovarea Aerostarului în al doilea eșalon, ceea ce înseamnă că Bacăul a ajuns din nou pe harta crampoanelor, fie ele și tocite...

Dacă e un început sau un sfârșit, vom vedea în sezonul următor...

CONSILIUL DIRECTOR: Adrian AMALANCI - director Leonard POPA - redactor- şef *Acest proiect publicistic este finanţat integral de consiliul director.

Semnează: Costin ALEXANDRESCU Adrian AMALANCI Radu ANDRIESCU Ionuţ BRÂNZEI (fotoreporter) Ovidiu BUFNILĂ Florin FILIOREANU Cornel GALBEN Mircea M. IONESCU Dan Gabriel MAREŞ (Bucureşti) Victor Eugen MIHAI (VEM) Daniel MUNTEANU Răzvan PESA-MOZA Constantin PLETOSU (Spania) Dana POPA Leonard POPA Marcian POPA Cătălin RĂDULESCU (Galaţi) Dan SION Ion ŞARBAN Florin ŞTEFĂNESCU Pentru o documentare cât mai exactă şi pentru participarea redactorilor noştri la evenimentele sportive în care sunt implicate, rugăm cluburile sportive şi instituţiile abilitate să ne informeze din timp, despre competiţiile aflate în derulare.

Corespondenţa se poate trimite online pe adresa sportul. bacauan@yahoo.ro.

Notă: Articolele, tehnoredactarea, corectura şi îngrijirea ediţiei s-au făcut gratis. Această notă are înţeles pentru instituţiile fiscale competente.

Responsabilitatea opiniilor exprimate aparţine exclusiv autorilor.

Manuscrisele şi fotografiile reţinute se publică în ordinea necesităţilor redacţionale. Materialele nepublicate nu se restituie.

Sediul redacţiei: Bacău, Letea 13, judeţul Bacău Telefoane:

0743665.630;

0752-924.152;

0334-808.022; https://www.facebook.com/ Sportul.Bacauan E-mail: yellow_cyprus@yahoo.com amalancia@yahoo.com Colecţia completă a Revistei “SPORTUL BĂCĂUAN” se găseşte la Biblioteca Judeţeană “C. Sturdza” din Bacău.

Leonard POPA pag 3

VOLEI (F), CUPA ROMÂNIEI

NOI-CU ORGANIZAREA, ELE-CU TROFEUL… *CSM București și-a adjudecat și Cupa României *Favoritele hârtiei s-au impus în semifinalele Cupei României la volei feminin. În primul joc, Știința Bacău a pierdut cu 0-3 în fața celor de la CSM București, la capătul unui joc în care primul set a fost câștigat de bucureștence, al doilea fost decis de greșelile grosolane ale arbitrului Tudor Pop, iar al treilea a fost pierdut de ”studente”, care au fost învinse după ce au avut 2012. După meci, a avut loc festivitatea de premiere a echipei băcăuane, care a ocupat locul al treilea în recent încheiata ediție de campionat. Cea de-a doua semifinală a fost spectaculoasă, Volei Alba Blaj impunânduse cu 3-1, în fața celor de la CSM Târgoviște, după ce a pierdut primul set la 15.

Sporturilor din Bacău. Finala dintre ultimele două campioane ale României a fost spectaculoasă, Blajul a câștigat primul set, însă proaspăta campioană, cu ex-băcăuanca Ioana Baciu în mare formă, a întors rezultatul și a obținut o victorie meritată.

REZULTATE SEMIFINALE: ȘTIINȚA BACĂU-CSM București 0 : 3 (1825, 20-25, 26-28) CSM Târgoviște-ALBA Blaj 1: 3 (25-15, 2025, 20-25, 17-25) FINALA: CSM București-ALBA Blaj 3:1 (21-25, 2519, 25-16, 25-23)

*A doua zi, CSM București a reușit *Costin ALEXANDRESCU în premieră eventul la volei feminin, *Fotografii realizate adjudecându-și Cupa României în Sala de Ionuț BRÂNZEI

SUPERLATIVELE CAMPIONATULUI (Ediția 2017/2018) BEST SCORER (points/sets) 1.Ana Yilian CLEGER-ABEL (Alba Blaj) 5,23 (392/75) 2.Jovana BRAKOCEVIC (CSM Buc.) 5,2 (281/54) 3.Ioana BACIU (CSM Buc.) 4,56 (401/88) 4.Roxana BACSIS (Agroland Timișoara) 4,3 (426/99) 5.Nguema Milagros COLLAR (CSM Târgoviște) 4,29 (425/99) BEST SERVER (aces/sets) 1.Kristina KICKA (CSM Buc.) 0,6 (3/5) 2.Maria GRABOVEȚCAIA (Iași) 0,56 (19/34) 3.Andreea PETRA (Agroland Timișoara) 0,53 (50/95) 4.Elisaveta SUSLOVA (Iași) 0,5 (6/12) 5.Roxana IANCU (CSM Târgoviște) 0,45 (25/55)

pag 4

BEST BLOKER (winning blocks/ sets) 1.Ana OTASEVIC (CSM Târgoviște) 0,83 (59/71) 2.Dubravka DJURIC (Știința Bacău) 0,77 (44/57) 3.Nicole KOOLHAAS (CSM Buc.) 0,74 (58/78) 4.Alida MARCOVICI (Dinamo Buc.) 0,74 (40/54) 5.Nina JAKIC (CSM Lugoj) 0,69 (68/98) BEST SCORER (points) 1.Roxana BACȘIȘ (Agroland Timișoara) 426 2.Nguema Millagros COLLAR (CSM Târgoviște) 425 3.Ioana BACIU (CSM Buc.) 401 4.Ana CLEGER ABEL (Alba Blaj) 392 5.Gabriela BĂLAE (CSM Lugoj) 338 BEST SERVER (serve/ace) 1.Andreea PETRA (Agroland Timișoara) 50 2.Gabriela BĂLAE (CSM Lugoj) 42 3.Nina JAKIC (CSM Lugoj) 41 4.Erin FAIRS (CSM Târgoviște) 37

5.Ariana Cristiana PÎRV (Agroland Timișoara) 33 BEST BLOKER (winning blocks) 1.Nina JAKIC (CSM Lugoj) 68 2.Georgiana FALES (Știința Bacău) 66 3.Nneka ONYEJEKWE (Alba Blaj) 62 4.Roxana BACȘIȘ (Agroland Timișoara) 62 5.Ana OTASEVIC (CSM Târgoviște) 59 RECEPTION-POSITIVITY % (perfect reception+ reception)/ all reception 1.Roxana TUCMEANU (Dinamo Buc.) 61% (65/107) 2.Lenka DURR (CSM Târgoviște) 58% (301/523) 3.Angelica PODINA (U Cluj) 55% (103/187) 4.Adina STANCIU (U Cluj) 55% (208/379) 5.Adriana RĂILEANU (U Cluj) 55% (173/316) ATTACK-EXCELLENT % (attack point/all attacks) 1.Kristina KICKA (CSM Buc.) 63% (12/19)

2.Nneka ONYEJEKWE (Alba Blaj) 61% (167/274) 3.Iryna TRUSHKINA (CSM Buc.) 57% (198/345) 4.Gabriela DANCU (Știința Bacău) 57% (20/35) 5.Andrea LAKOVIC (Agroland Timișoara) 54% (228/419) DREAM TEAM Opposite 1: Răileanu A (U Cluj) Middler 2: Aquino M. (Alba Blaj) Spiker 1: Fairs E. (CSM Târgoviște) Spiker 2: Rogojinaru D. (Știința Bacău) Middle 1: Petra A (Agroland Timișoara) Setter 1: Beudean R. (U Cluj) Libero 1: Durr L. (CSM Târgoviște) Libero 2: Tucmeanu R. (Dinamo Buc.) Setter 2: Moellers L. (Alba Blaj) Middle B 3: Jakic N. (CSM Lugoj) Middle B 4: Onyejekwe N. (Alba Blaj) Spiker 4: Balae G. (CSM Lugoj) Opposite: Baciu I. (CSM Buc.) Sursa: FR VOLEI

pag 5

CLASAMENTELE ULTIMELOR SEZOANE 2017/2018 1.CSM BUCUREȘTI 2.Alba Blaj 3.Știința Bacău 4.CSM Târgoviște 5.Agroland Timișoara 6.CSM Lugoj 7.Dinamo București 8.U Cluj 9.Penicilina Iași 10.Medicina Tg.Mureș *Nu retrogradează nimeni 2016/2017 1.ALBA BLAJ 2.CSM București 3.CSM Târgoviște 4.Știința Bacău 5.Dinamo București 6.CSM Lugoj 7.Penicilina Iași 8.Medicina Tg.Mureș 9.Unic P.Neamț 10.SCM Pitești 11.SCMU Craiovapag 6

retrogradată 12.CSU Galați-retrogradată 2015/2016 1.ALBA BLAJ 2.CSM Târgoviște 3.CSM București 4.Știința Bacău 5.Medicina Tg.Mureș 6.Dinamo București 7.CSM Lugoj 8.Penicilina Iași 9.Unic P.Neamț 10.SCMU Craiova 11.U Cluj-retrogradată 12.Rapid Bucureștiretrogradată 2014/2015 1.ALBA BLAJ 2.CSM Târgoviște 3.CSM București 4.Știința Bacău 5.Dinamo București 6.Medicina Tg.Mureș

7.Unic P.Neamț 8.CSM Lugoj 9.U Cluj 10.SCMU Craiova 11.Penicilina Iașiretrogradată 12.CSM Satu Mareretrogradată 2013/2014 1.ȘTIINȚA BACĂU 2.Dinamo București 3.Alba Blaj 4.Medicina Tg.Mureș 5.CSM București 6.CSM Târgoviște 7.CSM Lugoj 8.Unic P.Neamț 9.SCMU Craiova 10.Penicilina Iași 11.Rapid Bucureștiretrogradată 12.Tomis Constanțaretrogradată

pag 7

FOTBAL, DIVIZIA C

BACĂUL REVINE ÎN AL DOILEA EȘALON! Aerostar Bacău, Bucuria promovării *Învingătoare cu 1-0 contra Oțelului Galați, echipa antrenată de Cristi Popovici și-a asigurat accederea matematică în eșalonul secund cu o etapă înainte de finalul campionatului Așteptarea a luat sfârșit! Bacăul fotbalistic revine în Liga a II-a după o „carantină” de două sezoane. Și o face prin frumoasa echipă a Aerostarului, care visează come-back-ul în eșalonul secund încă din zorii anilor ’90. Vineri seara, „aviatorii” au reușit cea de-a treia lor promovare în B din istoria de peste patru decenii a clubului. Și au reușit-o la capătul unei victorii de mare luptă contra Oțelului Galați. O victorie cu 1-0, care le asigură, cu o etapă înainte de finalul campionatului, accederea în eșalonul superior. Meciul cu Oțelul a fost greu.

Greu de tot. Gălățenii erau ca și scoși din lupta promovării, dar au jucat vineri de parcă ar fi fost…satelitul Csikszeredei Miercurea-Ciuc, principala contracandidată a Aerostarului. De altfel, în acest sezon, Oțelul nu a fost singura… Csikszereda II lucru care nu face decât să sporească meritele băcăuanilor.

Echipei lui Cristi Popovici îi erau suficiente două puncte în ultimele două runde de campionat, însă pentru a nu sta la mâna destinului și a…Odorheiului (adversara din runda de final), a atacat cu toate forțele victoria în jocul cu Oțelul.

Presiunea și-a pus amprenta, jocul „aviatorilor” pierzânduși din limpezimea arătată în precedentele meciuri. Au fost nevoie de 72 de minute pentru ca golgheterul campionatului, Catălin Vraciu, să deschidă „lacătul” gălățenilor, printr-o lovitură de cap precisă la cornerul executat de Florin Istrate. Și a mai fost nevoie ca norocul să rămână până la final alături de echipa gazdă. După ratările în serie ale lui Bahnașu (de poveste cea din min. 45, când acesta a preferat o pasă către Cîrjan unui șut spre poarta goală), au venit barele țintite în final de Bârlădeanu și C. Matei. Plus eroarea incredibilă ce a urmat barei lui Marei, cu un șut trimis din 3 metri peste transversală! „Am avut si șansă, e adevărat. Dar aș spune mai degrabă că Dumnezeu ține cu cei corecți”, a declarat la final căpitanul gazdelor, Vasile Mihăeș. Într-adevăr, succesul Aerostarului este și unul al corectitudinii. Și nu e vorba doar de „contrele” și „indirectele” pe care formația lui Cristi Popovici le-a simțit de-a lungul sezonului. „Până la urmă, echipa asta a promovat cu un sfert din bugetul rispit în C de Sport Clubul lui Stavarache”, remarca un suporter la finalul jocului de vineri. Just. Dacă în 2016, CS Aerostar era tăiat de la finanțările nerambursabile de administrația Stavarache, anul trecut, municipalitatea băcăuană dădea undă verde proiectului prin care „aviatorii” își întindeau aripile către liga secundă. A fost, deci, o victorie a corectitudinii și a transparenței. Dar și a competenței și a valorii. Instalarea pe banca tehnică a unui antrenor precum Cristi Popovici și aducerea unor jucători de calibrul lui Mihălăchioae, Masella, Vraciu, Hurdubei, Roșca, Fl. Istrate sau Căinari s-a dovedit determinantă. Iar cei aproape 1000 de microbiști care au scandat vineri seara, la derby-ul cu Oțelul, clasicul „Ba-că-ul!

Ba-că-ul!” au demonstrat că Aerostar a mers și merge pe drumul cel bun. Un drum care, de la vară încolo, va avea ca indicativ L2.

Aerostar- Oțelul Galați 1-0 (0-0) Stadion: „Aerostar”. Spectatori: aproximativ 1.000. A marcat: Vraciu (min. 72).

Aerostar: Potcoavă- B. Ardei, Masella (’78 Ichim), Mihăeș, Mihălăchioae- Roșca, Chirilă, Fl. Istrate (’87 Sahru), Căinari (90+2 Artenie)- Hurdubei (’70 A. Pavel), Vracviu. Antrenori: Cristi Popovici, Andrei Vatră și Dan Moței.

Oțelul: Udeanu- Al. David, B. Matei, Moglan, Al. Vasile

pag 8

(’84 Stoian)- Sălăgeanu, Crihană, Vlad, Necșulescu (’84 Muscă)- Cîrjan, Bahnașu (’70 Bârlădeanu). Antrenor: Alexandru Ciobanu.

LA CALD… “Această promovare reprezintă realizarea unui vis care a fost conceput vara trecută.

Mai întâi ne-am propus ca la finalul turului să ne clasăm pe pozițiile 1-3 și, în funcție de atitudinea autorităților locale, să decidem obiectivul pentru retur. Cum semnalele din partea municipalității au fost favorabile nouă, în iarnă am demarat o campanie de achiziții care ne-a permis câștigarea Seriei I cu o etapă în devans. Echipa noastră merită toate felicitările pentru că și-a demonstrat valoarea trecând peste orice fel de obstacole. Țin să mulțumesc administrației băcăuane pentru finanțarea proiectului pe Legea 350, proiect care s-a soldat cu un succes și așteptăm ca și pe viitor să beneficiem de o susținere pe măsură. Dorința noastră este de a ne consolida ca echipă de ligă secundă vreme de un andoi, pentru ca apoi, dacă vom reuși să închegăm cu sprijinul sponsorilor și al autorităților un buget rezonabil, iar Bacăul va beneficia și de un stadion adecvat, să atacăm promovarea în Liga I.” Doru Damaschin, președinte CS Aerostar Cristi Popovici (antrenor principal): „Mă bucur că ne-am atins și mi-am atins obiectivul: promovarea. Bacăul merită o echipă cel puțin la nivelul ligii secunde, iar dacă lucrurile se vor așeza și mai bine din punct de vedere fotbalistic, cred că ne putem gândi și mai sus. Deocamdată, ne pregătim pentru a face față cât mai bine rigorilor Ligii a IIa, în condițiile unei competiții acerbe, cu echipe de tradiție precum U Cluj, Petrolul, UTA, Chindia sau FC Argeș”.

Andrei Vatră (antrenor secund): „În urmă cu aproape 20 de ani promovam cu Aerostarul, ca jucător, din Liga a IV-a în Liga a III-a. Azi trăiesc bucuria de a promova, ca antrenor secund al acestei minunate echipe, în Liga a II-a. E un vis împlinit”.

Gabi Voicu (manager): „Sunt mândru că fac parte din această familie. A fost un campionat foarte greu, de-a lungul căruia ne-am luptat cu două forțe atât din punct de vedere financiar, cât și al infrastructurii. Ne bucurăm că am readus Bacăul pe harta fotbalului din Liga a II-a și sperăm să nu ne oprim aici”.

Vasile Mihăeș (căpitan de echipă): „E o satisfacție imensă. Meciul cu Oțelul a fost cel mai important, dar nu cel mai greu. Mai greu mi s-a părut cu o etapă mai devreme, la Hărman”.

Cornel Căinari (mijlocaș): „E prima mea promovare în Liga

a II-a. Sunt foarte fericit, mai ales că am avut în spate un stadion arhiplin, care ne-a ajutat mult. Am jucat cu presiunea, iar acest lucru s-a văzut. Important este însă că ne-am atins obiectivul. Pentru mine, este unul dintre cele mai frumoase momente din carieră”.

Președintele secției de fotbal al CS Aerostar, Valerian Voicu, a etichetat promovarea drept „o încununare a unei munci de mulți ani”. Conducătorul „aviatorilor” a descris jocul cu Oțelul ca pe o adevărată finală: „Cea mai mare dorință a mea a fost să câștig o finală națională cu una dintre echipele de juniori ale clubului. Din păcate, nu am reușit decât să joc două semifinale, ambele pierdute. Acum, prin această victorie contra Oțelului, simt că parcă am câștigat o finală. Vreau să le mulțumesc jucătorilor, antrenorilor, conducătorilor fabricii, autorităților locale și suporterilor că au fost alături de noi pe acest drum foarte greu, dar foarte frumos care a dus Aerostarul în eșalonul secund”.

Atacantul Aerostarului și, totodată, golgheterul Seriei I, cu 28 de goluri, Catălin Vraciu a reușit performanța de înscrie în poarta tuturor adversarelor din Seria I. Până vineri, de pe listă lipsea doar Oțelul, al cărei nume care a fost bifat, la rândul său, prin reușita din min. 72. „Nu pot spune că acest gol este cel mai important din acest sezon. La fel de important a fost și cel din finalul meciului de la Rădăuți. Fără acea reușită, astăzi nu ne-am fi aflat aici”, a declarat Vraciu, care s-a prezentat la finalul jocului de vineri cu pomătul stâng tumefiat: „Este un semn de la prietenul Cîrjan, fostul meu coechipier de la Botoșani. M-a lovit cu capul în figură la un contact aerian, dar nu a fost ceva intenționat”.

Tatuajul lui Masella

*La finalul victoriei contra Oțelului, Aerostarul a fost premiată de secretarul general al Federației Române de Fotbal, Gabriel Bodescu pentru câștigarea campionatului Seriei I. Toți jucatorii au primit tricouri de campioni și medalii.

Imediat după festivitatea de premiere, singurul stranier al „aviatorilor”, italianul Alessandro Masella a mărturisit că va onora succesul cu…un nou tatuaj. „Am promis că dacă vom promova, îmi voi face un nou tatuaj: al 14-lea. Acum, trebuie să-mi respect promisiunea”, a spus Masella, al cărui frate are un salon de tatuaje la Roma. *Cu ei au „defilat” Iată lotul pe care Aerostar l-a avut în sezonul 2017-2018, incluzând atât jucătorii plecați la finalul turului, cât și rezervele: Portari: Potcoavă, Hărăguță, D. Popescu, Albescu.

Fundași: B. Ardei, Mihalăchioae, Mihăeș, Masella, S. Ichim, Honea, Strat, C. Ardei, Belecciu, Oanea, Dima.

Mijlocași: Chirilă, Fl. Istrate, Căinari, Roșca, Artenie, R. Istrate, Sahru, Buciuman, Adăscăliței, Gheorghiu.

Atacanți: Hurdubei, Vraciu, A. Pavel, Enea, Tudorache. *Dan SION *Fotografii realizate de Ionuț BRÂNZEI

pag 9

Clasament Divizia C, Seria I 1.Aerostar Bacău

28 21 5 2 80- 20 68

2.Csikszereda M. Ciuc

28 20 6 2 74- 25 66

3.Oţelul Galaţi

28 17 9 2 55- 15 60

4.CSM Roman

28 14 4 10 60- 41 46

5.Bucovina Rădăuţi 6.AFC Hărman

28 13 6 9 41- 24 45

28 13 5 10 55- 31 44

7.CS Sporting Lieşti

28 13 5 10 48- 35 44

8.ACS Cetate Râşnov

28 12 8 8 41- 28 44

9.KSE Târgu Secuiesc

28 12 6 10 69- 45 42

10.CSM Focşani

28 11 8 9 47- 36 41

11.Odorheiu Secuiesc

28 10 3 15 39- 48 33

12.Sănătatea Darabani

28 8 6 14 41- 52 30

13.CSM Paşcani

28 6 2 20 30- 75 20

14.CS Avântul V. Mărului 27 2 1 24 26- 79 7 15.Metalosport Galaţi

pag 10

27 0 0 27 2-154 -12

REZULTATE AEROSTAR BACĂU Sezonul 2017/2018 Retur: AFC Od.Secuiesc-Aerostar Bacău 1-1 Aerostar Bacău-Oțelul Galați 1-0 AFC Hărman-Aerostar Bacău 3-4 Aerostar Bacău-Metalosport Galați 3-0 Sporting Liești-Aerostar Bacău 0-4 Aerostar Bacău-Olimpic C.Râșnov 2-0 Csiksezereda M.Ciuc-Aerostar Bacău 3-0 Aerostar Bacău-CSM Roman 4-2 ACS Tg.Secuiesc-Aerostar Bacău 1-2 CFR Pașcani-Aerostar Bacău 0-5 Aerostar Bacău-Avântul Valea Mărului 3-0 Tur: CSM Focșani-Aerostar Bacău Aerostar Bacău-Bucovina Rădăuți Sănătatea Dărăbani-Aerostar Bacău Aerostar Bacău-CSM Pașcani Avântul V.Mărului-Aerostar Bacău Aerostar Bacău-ACS Tg.Secuiesc CSM Roman-Aerostar Bacău Aerostar Bacău-Csikszereda M.Ciuc Olimpic C.Râșnov-Aerostar Bacău Aerostar Bacău-Sporting Liești Metalosport Galați-Aerostar Bacău Aerostar Bacău-AFC Hărman Oțelul Galați-Aerostar Bacău Aerostar Bacău-AFC Od. Secuiesc

0-0 4-1 3-3 3-0 1-3 2-0 1-1 3-0 1-1 1-0 1-10 1-0 1-0 6-0

pag 11

ATLETISM

ZILE CU SOARE LA CUPA EUROPEI …99 de sportivi, 50 în proba masculină, reprezentând 25 de națiuni, au fost acceptați să ia startul la Cupa Europei de 10.000 de metri, pe 19 mai, la Londra, ediție care, alături de Lisabona 2000, a bătut toate recordurile de participare. Cupa Europei de 10.000 de metri a fost încorporată în acest an în Noaptea celor 10.000 de metri pătrați, eveniment care are loc anual in nord-vestul Londrei. Întrecerea a constituit și o șansă pentru atleți de a realiza baremul de participare la Campionatul European de Atletism 2018, de la Berlin (7-12 august), de 28:55 (bărbați) și 33:20 (femei).

PE URMELE LUI ILIE FLOROIU Alexandru Nicolae Soare, a reușit, la Londra, un rezultat remarcabil în cursa de 10.000 m, 28:25.38, performanță care-l urcă pe locul patru în clasamentul “all time” al atleților români la această probă, după Ilie Floroiu, Cătălin Andreica și Gyorgy Marko. Ultimul rezultat notabil datează tocmai din 1980, când Gyorgy Marko reușea, la Bratislava, 28,22,81. După o “secetă” de 33 de ani, Alexandru Nicolae Soare s-a apropiat la 45 de secunde de recordul național deținut de Ilie Floroiu (27,40.06, Praga, 1978).

Cele mai bune performanțe “all time”, 10.000 m:

Alexandru Nicolae Soare: “Sute de km adunați zi de zi, lună de lună, an de an. E un drum greu, cu urcușuri și coborâșuri, un drum pe care, zi de zi, îl uzi cu sudoare. Vreau să mulțumesc antrenoarei mele, Cristina Alexe, care zi de zi e lângă mine în vânt, ploaie, viscol, dar și în zile cu soare. Mulțumesc colegilor de suferință, Ciprian Suhanea și Popa George Cosmin. În spatele oricărui învingător stă cineva care spune: am încredere în tine ! …

27,40.06, Ilie Floroiu, Praga, 1978 27,47.9, Ilie Floroiu, Bucuresti, 1978 27,59.93, Ilie Floroiu, Montreal, 1976 28,00.00, Ilie Floroiu, Bari, 1978 28,04.00, Ilie Floroiu, București, 1980 28,06.06, Ilie Floroiu, București, 1976 28,09.5, Ilie Floroiu, 1978 28,10.0, Ilie Floroiu, Karlovac, 1979 28,10,65, Ilie Floroiu, Montreal, 1975 28,16.25, Ilie Floroiu, Moscova, 1980 28,19.52, Ilie Floroiu, Celje, 1976 28,21.8, Cătălin Andreica, București, 1978 28,22.8, Ilie Floroiu, Roma, 1975 28,22,81, Gyorgy Marko, Bratislava, 1985 28,23.2, Ilie Floroiu, Milano, 1976 28,23.40, Ilie Floroiu, Montreal, 1976 28,24.1, Ilie Floroiu, Moscova, 1977 28,25.38, Alexandru Nicolae Soare, Londra, 2018.

De la 20 de ani, Alexandru Nicolae Soare este campionul național al probei de 10.000 m, cu o singură excepție, anul 2014.

30:26.74, Pitesti, 2017 (campion național de seniori) 29:58.78, Cluj-Napoca, 2016 (campion național de seniori) 31:05.18, Pitești, 2015 (campion național de seniori) 30:06.58, Pitești, 2014 (vicecampion național de seniori) 29:41.25, București, 2013 (campion național de seniori și tineret) 30:23.27, București, 2012(campion național de seniori) 29:57.46, București, 2012 (campion național de tineret) Acum, atletul antrenoarei Cristina Alexe are 26 de ani și o maturitate care-i permite să se gândească să atace recordul național al probei. Poate chiar la Campionatul European 2018 de la Berlin, din august, competiție unde băcăuanul tocmai și-a câștigat dreptul de a participa.

Victor Eugen MIHAI

VEM

Alexandru Nicolae Soare a fost singurul sportiv din România care a obținut dreptul de a concura în proba masculină, datorită reușitei de la cea de-a 29-a ediție a Jocurilor Mondiale Universitare, Taipei 2017, întrecere la care sportivul legitimat la CS Știința Bacău a cucerit pentru a doua oară titlul de vicecampion mondial universitar (29:12,76, PB). Pentru competiția de la Londra, sportivul antrenat de prof. Cristina Alexe a avut ca obiectiv realizarea baremului pentru Campionatul European 2018 (28:55,00) și obținerea unui loc cât mai bun în clasament la Cupa Europei.

Cu o performanță de 28:25,38 (nou record personal), Alexandru Nicolae Soare și-a îndeplinit obiectivul, calificarea la Campionatul European, și a terminat întrecerea pe locul 11. În plus, în acest moment, Soare a devenit un candidat serios la doborârea recordului național la 10.000 m (27:40.06), record ce stă în picioare de 40 de ani, el fiind reușit de Ilie Floroiu, la Praga, pe 29 august 1978.

pag 12

pag 13

Fotbalistele românce de la Națională pe primele locuri în Primera Division! *...De vorbă cu Ștefania Vătafu, mijlocaș la UDG Tenerife - Insulele Canare și la Naționala României de Fotbal Feminin Fotbalista Ștefania Vătafu s-a născută în urmă cu 24 de ani la Râmnicu Vâlcea. Încă de la vârsta de cinci ani a început să joace fotbal la o echipă de băieți - F.C. Ciobanu. La 14 ani a fost nevoită să plece la Cluj Napoca. „Nu mai puteam să joc într-o echipă de băieți. Era prea mare diferența fizică” - explică Ștefania. Pe Dealul Feleacului, Ștefania a găsit terenul propice, jucând fotbal și în paralel făcând liceul. Tot la Cluj Napoca a terminat și Facultatea de Educație Fizică și Sport. A activat până în prezent la C.F.F. Clujana - un titlu de Campioană Națională și o Cupă a României și la C.F.F. Olimpia Cluj - 7 titluri de Campioană Națională și 7 Cupe ale României. În momentul de față Ștefania joacă în Premera Division din Spania la U.D.G Tenerife, locul patru în clasament, cu 51 de puncte, la un joc înainte de finalul campionatului iberic.

Rep. - Ce înseamnă pentru tine ca sportivă acest transfer în Spania?

S.V. - Este o nouă încercare pentru mine atât profesional, cât și personal fiind pentru prima oară când joc într-un campionat străin.

Rep. - Cum te-au primit cei de la noua societate, colegele?

S.V. - Atât colegele cât și staff-ul m-au primit cu brațele deschise și m-au aujtat să mă integrez rapid. Acest aspect mi-a dat un suflu sporit și mai multă încredere în mine.

Rep. - S-a schimbat ceva în jocul tău de când te afli la U.D.G. Tenerife?

S.V. - Eu consider că schimbările mereu sunt benefice atâta timp cât le faci când trebuie și cu cap. Nu cred că jocul meu s-a schimbat foarte mult. Doresc mereu să fiu cea mai bună atât aici

pag 14

cât și la națională unde merg cu ardoare și unde port cu mândrie echipamentul roșu galben și albastru. Acestă stare plina de energie și încredere mi-o mențin și în timpul meciurilor de aici din Spania încercând să joc mereu la potențialul meu maxim.

Rep. - Există diferențe mari între campionatul nostru intern și cel spaniol?

S.V. - Diferențe mereu au existat între campionatul nostru și cel al marilor echipe din Europa. Acum cațiva ani, foarte multă lume de la noi, nici măcar nu știa de existența fotbalului feminin în România. În schimb, în alte țări, la un meci de fotbal feminin, vin și 20 de mii de spectatori ceea ce este foarte important. Acesta e doar un aspect care cred că face lumină asupra multor aspecte legate de mentalitatea unui popor. Mă bucură, însă, faptul că fotbalul românesc este în continuă dezvoltare. Au apărut foarte multe tinere talente, românce, care doresc să joace fotbal de calitate iar acesta nu poate fi decât un fapt îmbucurător.

Rep. - Sunteți patru fete de la Naționala României care jucați în Primera Division. Țineți legătura între voi, sau sunteți rivale?

S.V. - Țin legătura cu Andreea Părăluță - portarul de la Atletico Madrid, primele în clasamentul spaniol, și cu Olivia Oprea de la Sevilla. Suntem sportive profesioniste iar adversare ne considerăm atâta timp cât suntem în teren. În rest, suntem prietene mai ales ca jucăm împreună și la național noastră.

Rep. - Care sunt proiectele tale sportive de viitor? Ce dorești să faci în stagiunea viitoare, unde ai dori să joci?

S.V. - Sper din toată inima să activez în continuare într-un campionat străin, fiind doar la început de drum, și să ajung să joc la echipe cu nume mari în fotbalul european!

Constantin PLETOSU (mai 2018, Tenerife/ Spania)

pag 15

HANDBAL, Divizia A (M)

Promovare cu parfum funebru *CSM Bacău – CSM II București 35-31 (18-12)

Ceea ce ar fi trebuit să fie o sărbătoare o handbalului băcăuan a semănat cu o ceremonie funerară. Ultimul meci al echipei care a readus handbalul masculin băcăuan în primul eșalon s-a jucat într-o sală aproape goală (marketing ? ce-i aia, un sat în Tibet ???), iar la final nu s-a organizat nici măcar un simulacru de festivitate. Dar ce festivitate să se organizeze, când viitoarea ipotetică participantă în Liga Zimbrilor nu are semnat nici măcar un contract pentru viitorul sezon ? Da, ați citit bine, niciun contract ! În schimb, șeful clubului a decis să schimbe crainicul, că nu scrie ce trebuie. Management de secol XXI. Dar să revenim la contracte. Conducerea clubului le-a transmis jucătorilor un proiect de contract care n-ar fi acceptat nici de jucătorii din Liga Triburilor din Zimbabwe. Cică respectivul document ar intra în vigoare numai dacă onor Consiliul local ar aproba o rectificare bugetară în luna iulie !!! Poftim ??? Deci băieții ăștia cu chirii și facturi neplătite de patru luni ar trebui să aștepte până cu câteva zile înainte de startul noului sezon să vadă dacă au sau nu unde juca. Păi, măi băieți, președinții de CAP-uri erau Rockefelleri în materie de management! În aceste condiții, Bacăul va deveni din nou sursă de jucători pentru echipele din primul

CLASAMENTUL FINAL 1. Stiința M. Bacău

18 18 0 0 688- 415 54

2. CS HC Buzău 2012 18 14 1 3 541- 441 43 3. ACS Alexandria 18 12 2 4 573- 452 38 4. CS Medgidia 18 10 2 6 540 512 32 5. Dobr. Constanța II 18 9 2 7 573 490 29 6. CSU Galați 18 9 0 9 530- 489 27 7. CSU CNOT Brașov 18 6 1 11 556- 508 19 8. CSM București II 18 5 2 11 527- 490 17 9. CSU Târgoviște 18 2 0 16 358- 811 6 10. CSM Botoșani 18 0 0 18 352- 630 4* Penalizări * CSM

Botoșani (-3pts neprezentare)

* CSM

Botoșani (-1pts folosire jucător fără drept de joc-

conform rodcnh 28.8 )

pag 16

eșalon. Fiindcă am aflat de la colegii jurnaliști din țară că deja mai mulți handbaliști băcăuani sunt ca și plecați. Jucători crescuți și formați aici și care visau să reprezinte Bacăul pe prima scenă și în cupele europene. Dar cui îi pasă ? Sportul de performanță băcăuan moare încet, dar sigur.

CSM Bacău: Vlăduț Rusu, Răducu Tamaș, Richard Freiwald – Dragoș Hanțaru (11), Alexandru Juverdianu (5), Alexandru Ionescu (5), Ionuț Broască (3), Robert Gal (2), Mihai Cotinghiu (2), Maxim Oancea (2), Bogdan Păunescu (2), Dumitru Burbulea (1), Răzvan Totir (1), Rareș Păunică (1), Nikola Kurtes, George Voicu. Antrenor: Gabriel Armanu.

Costin ALEXANDRESCU REZULTATE ȘTIINȚA M. BACĂU *Ediția de campionat 2017/2018 TUR ȘTIINȚA M.BACĂU-CSM Botoșani 56-21 CS Medgidia-ȘTIINȚA M.BACĂU 29-36 ȘTIINȚA M.BACĂU-CSU Târgoviște 68-13 CNOT Brașov-ȘTIINȚA M.BACĂU 26-41 ȘTIINȚA M.BACĂU-Atletico Alexandria 38-29 CSU Galați-ȘTIINȚA M.BACĂU 24-30 ȘTIINȚA M.BACĂU-Gloria Buzău 29-24 CSM București II-ȘTIINȚA M.BACĂU 23-36 ȘTIINȚA M.BACĂU-Dobrogea S.Cța. 31-25 RETUR CSM Botoșani-ȘTIINȚA M.BACĂU 16-40 ȘTIINȚA M.BACĂU-CS Medgidia 35-21 CSM Târgoviște-ȘTIINȚA M.BACĂU 16-53 ȘTIINȚA M.BACĂU-CNOT Brașov 32-18 Atletico Alexandria-ȘTIINȚA M. BACĂU 24-28 ȘTIINȚA M. BACĂU-CSU Galați 37-22 HC Buzău-ȘTIINȚA M. BACĂU 21-27 ȘTIINȚA M. BACĂU-CSM București II 35-31 Dobrogea Sud-ȘTIINȚA M. BACĂU 32-36

pag 17

“MEMORIALUL LAURA LUNCA” Ediția a 3-a

T

rec anii, dar nu suficient de repede pentru a o face uitată pe cea care a fost CĂPITANUL DE CURSĂ LUNGĂ a celei mai galonate echipe sportive care a activat în orașul nostru. Laura Lunca a fost însăși esența ȘTIINȚEI BACĂU, formația inventată pentru a câștiga toate competițiile interne și a da aripi celor mai valoroase handbaliste române din deceniul 8 al secolului trecut... Laura trăiește și astăzi, grație tuturor celor care au cunoscut-o și iubito, dar mai ales bunei sale prietene, Gabriela Antoneanu-MANEA, cea care, an de an, dă viață unei competiții de suflet, devenite tradiționale. De curând, la începutul lunii mai, tocmai s-a desfășurat a 3-a ediție a Memorialului de Minihandbal, la care au participat echipe din Bacău, Vaslui și Bârlad. Vă lăsăm pe dvs. să descoperiți, cu ajutorul fotografiilor, bucuria celor de astăzi și, poate, lacrimile celor mai de demult…

(L.POPA) Foto 1: Trei prieteni nedespărțiți-Gabriela ANTONEANU-MANEA, Laura LUNCA, Florin LUNCA Foto 2 și 3: Secvențe de la Memorialul Laura Lunca, ediția a 3-a

pag 18

Handbal feminin, Divizia A

HANDBAL CU… PIETRICICA

*Știința Bacău – HCF Piatra Neamț 25-34 (17-15) Handbalistele de la Știința Bacău au încheiat sezonul pe teren propriu, cu tradiționalul derby local împotriva celor de la HCF Piatra Neamț. Băcăuancele au pierdut la scor împotriva unei echipe foarte tinere, după o primă repriză foarte bună și o a doua îngrozitoare. E greu de înțeles cum, după ce înscrii 17 goluri în primele 30 de minute, marchezi primul gol din repriza a doua după 11 minute. Sigur, trebuie să ne obișnuim, din păcate, cu astfel de rezultate din partea unui simbol al sportului băcăuan, însă cum oare la Piatra Neamț, cu o echipă foarte tânără și fără nume mari, se poate juca handbal ? Știința Bacău încheie pe locul 10 un sezon în care a câștigat doar 10 partide, pierzând 18. Știința: Ivanov, Uricaru (La Mulți Ani !) – Ciobanu 8, Faig 5, Verșescu 4, Croitoriu 3, Grigoriu 2, Aholtoae 2, Lungu 1,

1. SCM Gloria Buzău 2. CSU Neptun Constanța 3. CSU Stiinta București 4. CSM București II 5. HCF Piatra Neamț 6. HC Dinamo București 7. CSS Tulcea 8. CSA Steaua București 9. ACS UAIC CNOT Iași 10. CS Știința Bacău 11. HC Activ CSO Plopeni 12. ACS Sc. 181 București 13. CSU Târgoviște 14. CS Danubius Călărași 15. ACS Spartac București

28 28 28 28 28 28 28 28 28 28 28 28 28 28 28

999 908 818 842 806 806 766 830 788 754 800 743 618 671 530

634 675 661 741 637 677 751 833 804 832 869 834 959 907 865

84 72 62 59 58 57 50 36 35 30 24 21* 13 12 8

Iștoc, Andrieș. Antrenor: C. Hornea.

HCF P. Neamț: Pârtescu, Munteanu – Oancea 9, Roșca 7, Dorneanu 7, Baciu 5, Creangă 3, Miron 3, Dâdă. Antrenor: D. Valentin.

Text și fotografii: Costin ALEXANDRESCU REZULTATE TUR ȘTIINȚA BACĂU-CNOT Iași Danubius Călărași-ȘTIINȚA BACĂU ȘTIINȚA BACĂU-CSS Tulcea Neptun Constanța-ȘTIINȚA BACĂU ȘTIINȚA BACĂU-Activ Plopeni CSM București II-ȘTIINȚA BACĂU ȘTIINȚA BACĂU-Știința București Gloria Buzău-ȘTIINȚA BACĂU ȘTIINȚA BACĂU-Steaua București CSU Târgoviște-ȘTIINȚA BACĂU ȘTIINȚA BACĂU-Dinamo București Spartac București-ȘTIINȚA BACĂU ȘTIINȚA BACĂU-Șc.181 București HCF Piatra Neamț-ȘTIINȚA BACĂU

27-26 25-27 21-23 37-24 33-28 35-28 23-35 42-17 28-29 25-37 26-25 19-31 33-29 30-17

RETUR CNOT Iași-ȘTIINȚA BACĂU ȘTIINȚA BACĂU-Danubius Călărași CSS Tulcea-ȘTIINȚA BACĂU ȘTIINȚA BACĂU-Neptun Constanța Activ Plopeni-ȘTIINȚA BACĂU ȘTIINȚA BACĂU-CSM București II Știința București-ȘTIINȚA BACĂU ȘTIINȚA BACĂU-Gloria Buzău Steaua București-ȘTIINȚA BACĂU Dinamo București-ȘTIINȚA BACĂU ȘTIINȚA BACĂU-Spartac București Șc.181 București-ȘTIINȚA BACĂU ȘTIINȚA BACĂU-HCF P.Neamț

27-24 29-18 30-22 25-27 35-33 28-34 41-22 19-34 36-34 33-23 32-21 28-26 25-34

pag 19

TRUP ŞI SUFLET

AMINTIRI DIN FOTBALUL MEU (I) de Silviu IORGULESCU Silviu Cătălin IORGULESCU Data nașterii: 1946-07-28 Locul nașterii: București Înălțime: 191 cm Greutate: 84 kg Poziție în teren: portar Activitatea fotbalistică: Liga 1: 140 meciuri Echipa Națională: 3 meciuri Echipa Olimpică: 1 meci 4 meciuri - 5 goluri primite (primul meci: 17.04.1974: Brazilia - România 2-0) Primul meci, Liga 1, 12.08.1973: Steagul roșu Brașov-UTA Arad 2-0 Ultimul meci, Liga 1, 23.05.1981: FC Olt Scornicești-S.C.Bacău 3-0 A activat la: Dinamo București (1958-1966)-juniori Siderurgistul Galați (1966-1967) Politehnica Galați (1967-1969) Oțelul Galați (1969-1971) Metalul București (1971-1973) UTA Arad (1973-1980) S.C. Bacău (1980-1981)

În curând, va vedea lumina tiparului cartea fostului portar al Naționalei și al echipelor UTA Arad și Sport Club Bacău, Silviu Iorgulescu... Nea Silviuașa cum era cunoscut de către coechiperi, a fost pentru toți cei care l-au văzut jucând pe “23 August”-ul băcăuan un portar extrem de serios, din prima și până în ultima secundă a partidei. Fără a răpi farmecul gândurilor unui fotbalist care a cunoscut pe deplin gloria sportivă, publicăm- fragmentar- câteva din capitolele lucrării ce va rascoli, cu siguranță, amintiri și nostalgii.

Leonard POPA „Suntem ceea ce iubim!” (Nichita Stănescu)

F

otbalul a fost dragostea mea cea mare, mi-a hrănit visurile și împlinirile mereu! Chiar și acuma la bătrânețe, visez că sunt iarăși în poartă, ba nu-mi găsesc echipamentul, ba mănușile, întâlnesc persoane de demult, plonjez în draci sau sufăr când primesc gol! Așa m-am decis să scriu amintiri din fotbalul meu, nu despre fotbal, determinat de nostalgia permanentă care mă face să visez că aș putea din nou să o iau de la capăt! Și ce plăcut este să poți visa, nimeni nu-ți poate lua plăcerea asta! Și asta nu înseamnă că trăiești în trecut, ci doar te ajută să-ți păstrezi mintea și inima tânără! Am trecut prin tot ce se poate în viața mea legată de fotbal, care m-a ajutat să mă realizez în

pag 20

viață, să fiu tare, ambițios și curajos, laș n-am fost niciodată, am fost un luptător. Nu am rivalizat niciodată cu nimeni, am fost conștient de ceea ce eram și mereu am încercat să fiu cât mai bun! Nu regret nimic din ceea ce s-a petrecut, deoarece nu mai poate schimba nimic. rimele amintiri legate de fotbal le am de când locuiam în Bușteni, unde părinții mei bucureșteni au lucrat o perioadă la Fabrica de hârtie. Copii erau puțini, mai ales de vârsta mea, cărora să le placă fotbalul, în Bușteni, sporturile de iarnă erau mai practicate. Aveam un prieten, Lică, tatăl lui juca fotbal în echipa orașului și practica și boxul. Așa am început să merg la stadion. Ne jucam cu mingea sau cu o mănușă de box. Când nu aveam, jucam în curtea lui, care era plină de găinaț de păsări, sau la mine, fiecare având de apărat și o poartă încropită din orice, pietre, pulovere sau din stâlpii bătătorului de covoare din curtea noastră. Plonjam în draci pe orice suprafață, iarbă, pietriș, asfalt nu era pe unde ne jucam noi. Așa cred că mi-am format abilitatea de a cădea fără să am probleme la coate sau genunchi. În plus, noi toată ziulica alergam, urcam pe Zamora, ne cățăram în copaci și iarna schiam cu toții. Cand aveam posibilitatea, eram cu ochii pe portari. rima dată când am văzut un antrenament de portar, am rămas uimit, căci eu gândeam că cineva trebuia să-i tragă la poartă! Atunci am văzut prima oară un portar plonjând după minge în groapa cu nisip pentru sărituri.

Portarul buștenarilor, parcă-l văd și acum, era un tip arătos și plonja și prindea mingea atât de frumos în groapa cu

P

P

nisip! Eu, cu ochii în patru! Și când a terminat, gol pușcă s-a spălat cu apă rece la un izvor ce curgea lângă tribuna stadionului! Ăsta da portar, mi-am zis eu! Prima legătură cu fotbalul adevărat au fost meciurile transmise la radio, știam echipa CCA, favorita mea, pe dinafară. Voinescu era idolul meu, deși de văzut l-am văzut mai târziu, live, pe stadion la București! Chiar astăzi am citit pe net că a încetat din viață la vârsta de 88 de ani! Odihnească-se în pace, în copilărie, visam să ajung ca el! Odată, când jucam la UTA, într-un meci cu Sport Club Bacău, intervenind la o minge în stilul meu caracteristic, spectaculos, un jucător băcăuan care, mai târziu, mi-a fost antrenor, Nicu Vătafu, mi-a zis cu admirație: bravo, Voinescule! Dar adevărata pasiune pentru fotbal, visul de a deveni și eu un portar mare, a început la București. Altă viață, copii mulți, străzi numeroase, terenuri și stadioane peste tot. Jucam fotbal oriunde, la școală în pauze, pe stradă, pe terenurile virane din cartier. Nu cedam nimănui postul de portar! Mi-amintesc că, odată, în curtea școlii, în vacanță, m-am luat la harță cu un băiat mai mare care vroia să stea în poartă. Cand s-a terminat fotbalul, în drum spre casă, tipul m-a așteptat la cotitură și mi-a dat un cap în față, de am văzut stele verzi! Noroc că am avut reflexe bune și nu am primit lovitura drept în figură, ci în lateral. Ajuns acasă, cu falca umflată, mă întreabă mama ce am pățit, iar eu i-am spus plângând tot ce mi s-a întâmplat.

Am primit atunci o lecție de la mama: dacă nu știi să te aperi, nu intra în conflict cu nimeni! Lex dura, dura lex!

Nu tu compătimire sau mângâiere! Aveam 11 ani și mama săraca era exasperată de viteza cu care rupeam tălpile la pantofi, dar întâmplător a văzut în tramvaiul 9 un afiș care spunea că Tânărul Dinamovist face selecții la fotbal pentru copiii de vârsta mea.

-a dus și m-a înscris... Am fost selecționat- normal, ca portar- și, din acel moment, tatăl meu s-a ținut toată viața după mine până la exasperare, oriunde m-aș fi aflat. A fost cel mai mare susținător al meu, mereu! Și, mândru nevoie mare, avea și de ce, nu l-am dezamăgit.

Când mergea în Elveția, la prietenul lui din copilărie, Marcel Leclerc, întodeauna îmi aducea mănuși de portar Adidas.

Am avut noroc să îl am antrenor pe nea Fane Stănculescu, fost portar și el, care m-a poreclit Mobutu! De ce oare?

Mi-amintesc momentul când nea Fane Stănculescu ne-a anunțat cine a fost ales să fie legitimat la “piticii” Tânărului Dinamovist, asta după câteva luni bune de când fusesem selecționat dintre zecile de copii care fuseseră triați permanent, săptămână de săptămână. Antrenorul ne așezase în fața lui pe iarba terenului 2 și ne striga numele.

Când mi-am auzit numele, am făcut săritura tigrului de bucurie! Vara, în ziua când aveam antrenament, asta prin 1959-1960, mergeam cu noaptea-n cap la Dinamo. Nea Fane era antrenor la toate cele trei categorii, pitici, juniori mici și juniori mari, marți și joi, cu “piticii” iar cu juniorii, marțea, miercurea și vinerea. De multe ori, îl vedeam jucând tenis pe Ion Gheorghe Maurer cu Ion Țiriac, sau mai târziu celebrul cuplu Țiriac-Nastase, antrenându-se pentru Cupa Davis. Rămâneam cu gura căscată când vedeam cum se întreceau, exersând serviciul, lovind o cutie de mingi așezată pe teren! m întâlnit acolo două nume mari ale fotbalului interbelic, pe Gyusi Baratki și Petre Steinbach.

M

Nea Petrică mă punea în poartă, eu îi aruncam mingea la 16 m și el o lovea cu capul tare și precis exact unde dorea!

Odată, îmi amintesc, eram pe terenul 2, de lângă velodrom, în fața porții nu a fost niciodată iarbă, tare ca betonul, atâta m-am aruncat după mingiile trimise de el, încât îmi șiroia sângele pe coapse, motivat fiind și de prezența lui tata în spatele porții. Gyusi baci, minunea blondă, lovea mingea extraordinar! După antrenament ne trimitea pe noi, ăștia mai mici, la bufetul de lângă poligonul de tir să-i cumpărăm o franzelă, mezeluri și o sticlă cu șpriț de vin. Nea Gică Teodorescu, fost fotbalist și el la Dinamo, poreclit Stalin, pentru că îi plăcea să vină îmbrăcat cu haine militare, pompier, era căpitan sau maior și arbora ținuta celebră a lui Stalin, cu o mână la piept! Nea Fane îl lua cu el pe post de povestitor, întreținea buna dispoziție! Era de o incultură feroce, celebre erau în club aberațiile sale, ca aceea, de exemplu, Praga- orașul cu acoperișurile aurite cu argint sau vai, ce căldură coridă este! Ce mândru am fost când nea Istudor Stan, omul bun la toate la Tânărul Dinamovist, organizator, magazioner și care era cu noi peste tot, m-a echipat: ghete înalte de rugby, cu botul pătrat și tare, și crampoane de piele ale căror cuie îți intrau mereu în talpă, jambiere, tricou-tot de rugby, cu umerii matlasați, vechi toate! Bunicul mi-a retușat ghetele, le-a tăiat carâmbii înalți, a bătut cu ciocanul bombeul tare. M-am plimbat țanțoș prin curte să mă vadă toți vecinii! e antrenam de două ori pe săptămână plus un meci duminica, dar jucam fotbal mereu și oriunde. Chiar și de unul singur, băteam mingea în zidul unui transformator de electricitate din colțul străzii Logofăt Tăutu, chiar vis-avis de casa noastră, sau în ușa unui garaj dintr-un imobil din apropiere. Ce mai “dumnezei” primeam de la vecini, mai ales dacă era duminică după amiază, când liniștea era obligatorie! Eu am fost întodeauna un tip emotiv, dar fără să arat asta. Înainte de meci, eram cu sufletul la gură, dar când intram pe teren îmi dispăreau emoțiile. Se spune că acei care nu au trac înaintea meciului nu se conectează la miza lui. Ceal mai mare trac l-am avut la debutul meu în echipa națională contra Braziliei, la Sao Paolo, în fața a 90.000 de spectatori, deși știam că eu voi apăra! Dar când am intrat pe teren și s-a cântat imnul României, mi-a dispărut! Odată, aveam vreo 12-13 ani, eram deja în campionatul de „pitici” al Bucureștiului, am jucat pe Stadionul 23 August un meci de deschidere al unui cuplaj bucureștean împotriva CCA, în echipa căreia era și un coleg de școală. Erau, deja, în tribune vreo câteva zeci de mii de spectatori! Ce mare îmi părea poarta și mingea la fel! La pauză, spectatorii ne-au dat apă și bomboane. La antrenamente, mergeam cu tramvaiul 9, îmi dădea mama 1 leu, 50 de bani pentru biletele de tramvai, 50 de bani pentru un sirop, după antrenament.

Mergeam împreună cu Wili Hirsch, care locuia pe Logofăt Tăutu (în 1964, a emigrat cu familia lui în Israel și acum este în SUA). El avea bani mai mulți și își cumpăra o porție dublă de sirop, după antrenament, la bufetul de vis-a-vis de clădirea clubului.

N

(va urma)

A

pag 21

TRUP ȘI SUFLET

CAIETUL ALBASTRU (XII) Cunoscutul scriitor și jurnalist Cornel GALBEN ne-a pus la dispoziție acest Jurnal politic și sentimental pe care îl publicăm integral în paginile revistei noastre

13 februarie 1985, Bacău N-a fost chiar o zi cu ghinion. De dimineață am scris un articol pentru rubrica „Atitudini“ a „Ateneu“-lui, iar în seara aceasta am asistat la „vizionarea“ noului spectacol al Teatrului „Bacovia“, „O zi de odihnă“ de Valentin Kataev. Am scris chiar și primele „episoade“ ale celui de-al treilea episod al serialului, dar nu sunt mulțumit și mâine o voi lua de la capăt. Spectacolul e o comedie care „aduce oamenilor bucurie“, cum scria Stanislavski, și cred că va face case pline. M-a deconectat în suficientă măsură pentru a strecura, la rândul meu, o ironie la adresa „Comediei provinciale“.

Genoiu a prins-o repede și cred că iar nu mă va ierta o vreme, deși i-am susținut... autopropunerea „Drumului spre Everest“ în viitorul repertoriu al teatrului. Mai țâvnoasă mi s-a părut noua secretară cu propaganda a județului, care, între două dezacorduri, a și dat peste cap hotărârea teatrului de a pune în scenă „Politica“ lui Th. Mănescu. E boccie rău de tot și, pe deasupra, fricoasă până la Dumnezeu. Nu mai departe, a cerut să semneze toate flecuștețele.

15 februarie 1985, Bacău Închei o săptămână în care am reușit să scriu și cel de-al treilea episod al serialului și să trimit, după foarte multă vreme, un articol la „Flacăra“. Fiind prins cu o șezătoare la Traian (au mai fost George Genoiu, Octavian Voicu, Victor Mitocaru și Valentin Strat) și cu pregătirea dării de seamă la adunarea de sindicat, n-am avut când să scriu și articolul pentru „Contemporanul“. Iar mâine plec la Târgu Ocna. A început faza județeană a „Cântării României“, ediția a V-a, așa că de acum, cel puțin o lună, s-au dus sâmbetele și duminicile mele libere.

pag 22

18 februarie 1985, Bacău Deși m-am sculat la 5,30, ieri am ratat toată ziua. N-am mers nici la Târgu Ocna, n-am făcut mare brânză nici acasă. După ce m-am enervat la piață, unde am fost după lapte și pâine, am citit „Luceafărul“ și, până seara, am terminat lectura volumului „Amintiri din provincie“ de Petru Cimpoeșu. Ca să ies din starea în care mă aflam, am mers și la premiera spectacolului „O zi de odihnă“. Actorii n-au mai fost în mână, dar o cronică ar merita să scriu. Când să o redactez însă? În seara aceasta iar sunt întors pe dos și asta tot datorită obrăzniciei unor mucoși. Am fost la Casa de Cultură să văd spectacolul Teatrului de Stat din Turda, cu „Visul unei nopți de iarnă“ de Tudor Mușatescu. Nu mai amintesc de faptul că, luându-mă după program, m-am trezit la... actul al II-lea!! Noroc de a doua reprezentație, că altfel nu aveam cum s-o văd de la un capăt la altul pe Catrinel Dumitrescu, această delicată artistă a Naționalului clujean.

Sfidând cele mai elementare reguli de purtare, sala a fost în ambele cazuri transformată în șatră, încât la un moment dat excepționala interpretă a rugat să se tragă cortina, iar cineva a ieșit în fața ei și a rugat publicul să facă liniște. Catrinel juca bolnavă!

Iată că aceeași dezolantă atitudine se repetă, despre vizionarea în condiții asemănătoare a „Opiniei publice“ de Aurel Baranga, jucată, la Bacău, de Teatrul „Mihai Eminescu“ din Botoșani, scriind doar în nota destinată „Ateneu“-lui. Trebuie să scriu din nou, fie la ziar, fie pentru „Cronica“.

Să notez că am uitat să amintesc de excelentul concert de vineri, dirijat de Ovidiu Bălan, și că azi am reușit să expediez lui Radu Cârneci articolul. Mai am însă câteva datorii și sper ca săptămâna viitoare să fie plină. Nu de alta, dar „revizia“, care se află de mai bine de o lună la redacție, a descoperit că s-a

strecurat o eroare în ceea ce privește data la care aveam voie să primesc un nou spor de vechime. În consecință, trebuie să returnez vreo 900 lei. Bucurie, nu altceva!

19 februarie 1985, Bacău Ieri, la redacție, aseară și în dimineața aceasta, acasă, am citit noi fragmente din jurnalul lui Mircea Eliade și „Necuvintele și neconceptele“ lui Gabriel Liiceanu. Uluit ca și altădată, notez doar o parte din articolul semnat de cel de-al doilea filozof: Deschiderea lui Nichita Stănescu către filozofie nu stă în poemele sale filozofice, didactice sub aspect poetic și iremediabil marcate de puținătatea ideii sub aspect filozofic. Importante pentru filozofie sunt poeziile născute în căutarea disperată a tonului. Căci prin însăși esența sa, gândirea bâjbâie. Bâjbâie între numărul elementelor lumii, între numărul operatorilor ontologici, între numărul categoriilor (10 sau 12?), între „dincoace“ și „dincolo“, bâjbâie printre propriile ei certitudini. Ca și poezia, filozofia se află așezată în fața unei bâlbâieli esențiale.

20,13. Sunt furios. Ce-am câștigat de dimineață, am pierdut la redacție, când n-am fost în stare să scriu un rând. Ajuns acasă, am reușit să ațipesc, dar din nou copiii nu m-au lăsat să lucrez. Am citit, în schimb, numărul de probă al „Ateneu“-lui. Și de data aceasta lucruri interesante, în primul plan stând interviurile cu Mircea Eliade, Constantin Silvestri și Vasile Andru. Fragmentul din convorbirea filozofului cu Claude Henri-Rocquet ar fi trebuit, de fapt, să fie continuarea capitolului „Ucenic în sanscrită“ și nu începutul de la „Un adevăr poetic al Indiei“. Se vede însă că această fâță semianalfabetă n-a fost de acord cu el, i-a fost teamă că se apucă lumea de yoga, că ne va trece prin cap să ne alegem un guru sau să devenim budiști... Genoiu a salvat situația, publicând capitolul amintit, dar câți dintre cititorii lui știu adevărul? Neavând volumul în original, am avut totuși șansa să citesc și continuarea, din care rețin „rețeta“ luptei cu somnul: „În adolescență aveam mult de citit și simțeam că nu poți să faci mare lucru dacă dormi șapte ore, șapte ore și jumătate. Am început atunci un exercițiu pe care cred că eu l-am inventat. În fiecare dimineață, puneam ceasul să sune cu două minute mai devreme. Într-o săptămână am câștigat deci un sfert de oră. Ajuns la șase ore și jumătate de somn pe noapte, am încetat vreme de trei luni să mai devansez deșteptarea pentru a mă obișnui și mai bine cu această durată. Apoi am reluat procedeul, renunțând în fiecare zi la cele două minute. Am ajuns la patru ore și jumătate de somn. Într-o zi însă, am

avut amețeli și m-am oprit.“ Interviul cu Silvestri mi-a readus aminte de cartea proiectată și de faptul că mă zbat ca peștele pe uscat. La ce-mi folosește că am timp, dacă nu mă pot deplasa să mă documentez? Că nu sunt lăsat să-l valorific așa cum aș vrea eu?

20 februarie 1985, Bacău Mi-a mers ceva mai bine. Am reușit să traduc în această după-amiază cele două pagini ale biografiei lui Lao She și mâine dimineață sper să fac și scurta prezentare care să prefațeze interviul. Asta deoarece, cel puțin deocamdată, am renunțat la gândul de a traduce și nuvela. Mi-ar lua prea mult timp și nici nu cred că aș atinge perfecțiunea. Îmi lipsesc suficiente elemente ca să mă hazardez, deși n-ar fi exclus ca până la urmă să izbândesc. Oricum, la exercițiul traducerii nu renunț, ca și la învățarea în continuare a limbii franceze.

Trebuie acum să scriu urgent cele câteva cronici la spectacolele văzute și, mai ales, să-mi întocmesc un sumar al cărții de reportaj, pentru a putea, fie și pe felii, să încep redactarea ei.

23 februarie 1985, Bacău Am trecut iar printr-o criză a neputinței. Îmi dau seama că vreau prea mult și, în același timp, că nu fac nici măcar ceea ce aș putea, ajutat de forțele pe care le am. Mă lamentez, văd totul în negru, mă înfurii pentru orice fleac, mă scot repede din sărite copiii și nevasta. Nu pot lucra cu ei urlând prin camere, trântind ușa, m-am săturat de smiorcăielile nevestei, care, în felul ei, are și ea dreptate. Cred însă că amândoi n-ar avea niciun rost să ne sacrificăm! E o stare tâmpită, datorată poate și lipsei de bani (din totă leafa am rămas doar cu 400 lei!), pe care sper să o depășesc. Asta cu atât mai mult cu cât, scriind, am măcar șansa să mai primesc câte o colaborare.

Deși iar am fost corector, am scris trei pagini despre Lao She, am citit „Bilitis cântă“, cântece grecești traduse după Pierre Louys de Theodor Solacolu, și, în seara aceasta, am întocmit sumarul unui posibil capitol al cărții: „În împărăția aurului negru“ (Hangani - zborul dintâi; Pe urmele lui Bandini; Priveliști, la Tașbuga; Limbile de foc ale pământului; La Baia Veche, sub rădăcina stejarilor; Leacurile doctorului Șmil și Ce spune calculatorul). Cartea a fost fermecătoare și parcă nu-mi vine să cred că stihurile au fost scrise la începutul veacului al V-lea î.e.n. de, nici mai mult, nici mai puțin decât de o păstoriță ajunsă curtezană.

pag 23

TRUP ŞI SUFLET

MEDUZA (VIII)

roman de Ovidiu BUFNILĂ

Cum s-ar spune, se dădeau de ceasul morții naufragiaţii, fiinţele fabuloase. Parcă nu le mai plăcea că înviaseră aşa, dintr-odată. Cum să cadă pe capul acvaticei oficiale aşa din senin?! Cum să tulbure bunul mers al lumii?! Cum să-i pună pe cei vii față în faţă cu marea revelaţie?!

- Formele fluide pornite spre sensul ultim al lucrurilor îşi pierd astfel, de cele mai multe ori, supleţea genetică şi simţul interpretării prin interogaţie deşartă, zise mârâind un rechin zburător, zburătăcind peste circul de ape.

- Tocmai de aceea luptam cu fervoare în războaiele semantice urmărind transformările neaşteptate ale fluidelor.

Probabilitatea existenţei unei bifurcaţii în proximitatea noastră ne-a făcut să iniţiem procedurile de secretizare a universului acvatic şi să luăm aminte la sfârşitul naţiunilor, la sfârşitul imperiilor şi la vulgarizarea istoriei. Ameninţarea ploii venită de dincolo de orizontul nostru vizibil şi naşterea imperiului oceanic ar putea fi schimbarea. Iar pirateria ar putea ascunde profunzimile formelor aduse de dincolo de orizontul vizibil de spionii registrelor de navigaţie pe care nu le-am supus interpretării, i-am şoptit.

Construită cu perversitate, pirateria e refuzul celuilalt. E hăul de apă în care se pierde identitatea. În aparenţă, pirateria asigură prezenta diriguitoare. E prezentă duşmanului. Prezență malefică. Ea nu anunţa noile războaie, ci epoca imperială.

Care va fi imperiul oceanic? Nu care va fi ci cum va funcţiona imperiul oceanic e important de ştiut. Aflându-ne în zona predicţiei sau a profeţiei, ne putem înşela asupra termenilor, cum ne mai putem înşela!.

- Dar nu o fac oare insspionii atunci când duc spre eşafod femeile slute? Şi apoi, nedesăvârşirea nu e tocmai superbia gândirii? Strigă comis-voiajorul caşaloţilor.

Cum coborî spre arenă, foca de sticlă din largul nordicelor se scufunda în valuri, cât pe-aici să cada-ntre bănci, semn ca nedesăvârşirea dădea târcoale circului de ape. Săriră însă nişte golani acvatici să o sprijine. Să o ajute, dragii de ei. Să o mângâie pe tâte. Să-i pipăie pitulicea cea pufoasă şi zemoasa, neruşinaţii!!

Golani acvatici, ce să le faci?!

Plini de zdrăngănele, lanţuri, cercei de argint, cizme cu pinteni de oţel.

Fuseseră ucişi într-o ambuscadă organizată de poliţia secretă. Fuseseră cu toţii harponati. Ştiau ei multe despre norii trandafirii. Nu-i mai ducea nimeni cu zăhărelul, nu-i mai păcălea nimeni. Încercară s-o convingă pe foca de sticlă din

pag 24

largul nordicelor să vină cu ei. S-o șteargă-n lumea mare.

- Gagico, unde te duci?! Ia seama!

- Chiar ai de gând să crezi toate balivernele astea despre vampiri...

-... demon al apelor...

-... piraţi...

- ...gramatici perverse...

-...structuri narative nebuneee...

-... şi câmpuri informaţionale?!

- Trebuie să fie o treabă murdară la mijloc! Şi-au băgat nasul amiralii!

- Şi serviciile secrete ale nordicelor!

- E-o operaţiune de mare anvergură! Hai s-o tulim până nu se nasoleşte chestia! Până nu pun înfăţişările astea demonice al apelor laba pe noi să ne facă de petrecanie, să ne schimbe dintr-o ficţiune într-alta!

- Nu te mai codi! Crede-ne pe cuvânt!

- Ne ușchim în doi timpi şi trei mişcări! E uşor de tot! Hai, ce mai aştepţi?

- Vrei să te digitalizeze, să te înregistreze, să te marcheze cu carbon radioactiv?!

- Avem experienţă! Şi încă ce experiențăăăă!

- Pe vremuri ne-au păcălit că o să fim liberi!

- Ca o să avem parte de nemurire!

- Ca o să avem un loc în planul ascuns al lumii!

- Ne-am ales c-un glonţ...

-... drept în cap!

- Habar n-ai, gagico! Sunt adevăraţi profesionişti! Nici nu ştii că trec pe lângă tine în fiecare zi prin docuri. Nici nu-ţi închipui! Îi vezi cetăţeni respectabili! Doamne, gagico, pe ce lume ai trăit?!

- Când profesioniştii primesc mesajul...

-... coboara-n adâncuri şi-şi scot arsenalul!

- Sunt lunetişti de mâna-ntâia!

- Pe alese! Îţi împuşcă un preşedinte sau o gaşcă de golani!

Ca exemplu!

- Am păţit-o şi noi, gagico! Hai s-o ştergem cât mai avem vreme. Lasă-i pe tâmpiţii ăştia! Ce-şi imaginează ei?! Ca cei vii or să-i primească cu braţele deschise?!

- Se-nsealaaa!

- Hai! O să ne pilim ca lumea, cu multă şampanie adusă din Bankusai!

- Tragem un tabacioc!

- Prizam niţică heroină!

- Ce rost are să te prinzi în jocul ăsta prostesc?!

- Nu vezi că totu-i o straşnică abureală?! Dac-ar fi fost să fie demonul apelor era mişto! Era ca lumeaaaaa!

- Ne-am fi distrat un pic! Miroase a altceva, gagico!

N-au apucat golanii acvatici să mai scoată o vorbă. S-a luat de ei un matroz răsărit ca din pământ. Avea un nas borcănat, matrozul.

Obrajii îi erau trandafirii, trandafirii. Purta șalvari portocalii.

Avea beretă de mătase galbenă. Puțea cumplit a catran. Faţa-i era parcă de sidef.

Matrozul făcu o tumbă prin aer. Desenă un galion prin văzduh. Galionul prinse viaţă sub presiunea norilor trandafirii.

Tunurile de la babord bubuiră asurzitor.

Matrozul căzu intre golani. Îşi scoase bereta cu panglici tricolore. Le striga golanilor acvatici pe-un ton ameninţător: -Parşivilor! Marş la locul vostru! O să vă înrolez în forţele navaleeeeeee imperialeeee! O să vă arunc în încleştări

sângeroase şi pline de tragic! O să vă rup gâtul! Şi nu mai mestecaţi gumă! Şi nu mai scuipaţi pe jos tabacioc!

Nătărăilor! De-abia au măturat arena valurile inspumateeeee! Ăsta e.

III - Lipsirea de mari forţe navale aflate în încleştări sângeroase şi pline de tragic şi grandoare anunţa un construct imperial. Diferenţa este pregătită.

Scafandrii imperialelor îşi înmoaie harponul în sângele barbarilor. Dar barbarii nu sunt, oare, fiinţe fermecătoare în volutele planului ascuns al lumii? Nu se dezgolesc prin ploaia venită de dincolo de orizontul vizibil plamadind noi zei? Nu sunt barbarii cei care desluşesc mai bine adevărul norilor trandafirii decât savanţii desueţi care nu văd metafizica în superbia ei ci doar îngrămădirea nevolnică a unor picături de apă?

Se întreba cu voce tare peştoaica peştoaicelor.

- Artele navigaţiei se desfăşoară pline de perversitate.

Imperiul oceanic se întinde etern, jinduind după starea sa imaginară. Imperiul oceanic pare a fi sensul ultim, ultima instrucţiune a registrului de navigaţie noastre. Imperiul oceanic e sfârşitul democraţiei. Ea sucomba, se sufoca sub elanul popoarelor acvatice al căror metabolism trebuie să funcţioneze continuu îngurgitând falşii eroi. Falşii eroi sunt construiţi cu abilitate sau din greşeală! Explica o anemonă trandafirie rotindu-se ghiduşa printre bărcile proaspăt calafatuite şi trimiţând bezele fabuloaselor care o priveau de-a dreptul chiorâş.

- Exerciţiul lor stă fie sub semnul conspiraţiei, fie sub semnul rebeliunii, insurgenta nefiind invocata. Starea de insurgență, aducătoare de sens, este înlocuită în epoca imperială cu starea de beligerantță continuă. Vor fi avut loc toate războaiele semantice posibile.

Au fost scufundate corăbiile, au fost pierdute comorile, cetăţile mândre s-au prăbuşit una câte una în valurile înspumate. Celălalt ar putea fi eternul duşman în timp ce marile armade se preschimbă în gărzi imperiale specializate şi înarmate până-n dinţi.

Ele sunt aduse în arenă circului de ape să restabilească ordinea prin edict imperial şi prin manipulări. Ele sunt trimise, mesianic, în arenă lumii, să aducă fie pacea, fie sabia popoarelor acvatice care se vânzolesc în vecinătatea oraşelor rotitoare aflate în inima sudicelor, zise un şarpe oceanic inelându-se printre valurile înspumate.

Plăcut înfiorată, foca de sticlă din largul nordicelor se grăbi spre arenă.

I se zbătea inimioara, ochii îi alergau jucăuşi încoace şi-n colo. Îşi săltă corporalitatea aparentă

peste parapetul îmbrăcat în catifea trandafirie şi se pregăti să înfrunte arătările diavoleşti. I se zăriră pulpele sidefii. Rochița-i se roti prin aerul încins. Pitulicea-i pufoasă, zemoasa şi trandafirie căsca gura la lumea aceea bizară şi gălăgioasă.

Hop. Hop. Hopaaaa!

Foca de sticlă din largul nordicelor făcu vreo doi, trei paşi de vals şi se trezi drept în mijlocul arenei, scăldată în conurile de lumină ale reflectoarelor trandafirii, portocalii, indigo. Îmbujorată toată. Parcă n-ar fi ieşit din corabia naufragiată. Parcă nu ar fi zăcut atâta amar de vreme scufundata la mare adâncime în oceanul virtual.

Doamne!

Parcă nu mai avea aer. Îi tremurau genunchii de-atâta emoţie. I se zbătea o pleoapă. Îi țiuia urechiuşa stângă, îi vibra tare, tare de tot matricea informaţională.

Lumina descrescu. Se-auzi un răpăit de tobe. Cupola circului de ape se umfla, panglici de mătase şerpuiră prin văzduhul trandafiriu. Începu să ningă cu bănuţi de-argint uşori ca fulgul. Plouă cu brotăcei. Un vulcan marin se ridica din talasul umed, crateru-i uriaş bolborosi. O grămadă de bolovani încinşi fura azvârliţi prin aer îngrozind biele fiinţe fabuloase.

Arena se cutremura. Începu să curgă lavă. O mare de alge inunda circul de ape. Izbucniră focuri de artificii. Norii trandafirii se preschimbară în albatroşi, în fregate argintii şi în rândunele albe ca zăpada. Foca de sticlă din largul nordicelor bătu amuzată din aripioare.

Scântei trandafirii îi căzură pe rochie sfârâind. Urma o clipă de tăcere. Şi-apoi, din lava incandescentă se întrupară nişte monştri marini. Aveau nişte scăfârlii ţuguiate. Cu câte zece tentacule lipicioase. Chicoteau. Săreau într-un picior.

Cârâind şi croncănind. Lătrând.

Vulcanul dispăru.

Arătările îşi desfăcură pieptul şi scoaseră dinăuntru nişte trompete argintii. Se strânseră la un loc formând o piramidă şi suflară cu putere în trompete. Piramida se metamorfoză într-o corabie maiestuoasă. Foca de sticlă din largul nordicelor o privi plină de emoţie. Una dintre arătări se rostogoli înspre ea şi, făcând o piruetă ameţitoare, se transformă într-un trandafir. O voce o îmbie pe foca de sticlă din largul nordicelor să culeagă o floare. Foca de sticlă din largul nordicelor rupse o floare. Seauzi un pocnet asurzitor şi trandafirul şi arătările dispărură.

...In corpore sano CERCUL Primejdiile societăţii de consum, devenită un fel de modus vivendi pentru cei mai mulţi dintre români, îşi iau deja tributul, unul destul de generos, dar tot pe-atât de păgubos, cu predilecţie din rândul copiilor, adolescenţilor şi tinerilor. Aproape două treimi dintre aceştia sunt supraponderali sau obezi.

Pe cale de consecinţă, creşte şi incidenţa bolilor cardiovasculare, diabetice şi hepatice, într-o reacţie în lanţ ce riscă ieşirea de sub control. Explicaţiile desigur că există: alimentaţia fast-food, excesivă, chipsurile de toate felurile, băuturile răcoritoare carbogazoase şi carbohidratate. Toate astea, apropo de ce băgăm în gură. Timpul petrecut în faţa calculatorului, şi el tot excesiv, vine să le pună capac, completând reţeta unei vieţi sedentare ce ne trimite direct în saloanele spitalelor. Şi uiteaşa, vechiul şi sănătosul dicton latin “mens sana in corpore sano” a intrat în desuetudine, schimbânduşi radical sensul şi mesajul.

Aşadar, totul ţine de (i)raţiune, de obiceiuri alimentare şi de mişcare. Devenite mărfuri rare şi costisitoare. Sportul de masă, convertit şi el în afaceri ultrabănoase, nu vă dau exemple pentru că le aveţi la tot pasul, ţine de vremuri apuse căzute în dizgraţie, fiindcă ne-am îndemnat să aruncăm la pubele şi ceea ce ne era bun şi folositor, alături de reziduurile unei societăţi în care, totuşi, eram îndemnaţi să facem mişcare prin orice mijloace şi oricând aveam parte de un bob de zăbavă.

Dar şi să ne alimentăm sănătos şi raţional. În atare condiţii şi dominaţi de asemenea practici şi năravuri, sănătatea devine o obsesie, un duşman al psihicului, şi nu mai puţin al buzunarului. Asta, în timp ce la îndemână ne stau arsenale de practici şi mijloace care nu ne costă mai nimic. Doar apelând la memoria timpului, a copilăriei şi adolescenţei. Ce vom găsi acolo? Între altele, jocul cu cercul. O probă de alergare cu foloase multiple, practic incalculabile.

Practicat îndeosebi de băieţi. Recuzită simplă şi la îndemână. Un cerc metalic, o roată zimţată pe interior provenind de la oarece maşinărie, un metru de sîrmă groasă îndoită la unul dintre capete în formă de căuş, două picioare zdravene şi iuţi, dar şi plăcerea de a alerga. Antrenamente solo pentru performanţa sănătăţii. Conducerea cercului dezvolta aptitudini precum atenţia şi îndemânarea, viteza de alergare, rezistenţa, întărea muşchii picioarelor, ai abdomenului şi braţelor. Stimula acuitatea vizuală, viteza de reacţie şi decizia instantanee. Un joc simplu, nepretenţios, atractiv şi stimulativ. Fără antrenor, teren amenajat, ori spectatori, înlocuiţi de trecătorii de pe stradă.

Competiţia era cu tine însuţi, sau între puştii mahalalei. Trotuarul era de-ajuns. Sunetul scos de cerc în rotirea sa pe cimentul trotuarului era muzica ce însoţea şi răsplătea plăcerea alergării. Care putea dura ore întregi, zi de zi, vara întreagă, fără să acuzi oboseala, doar cu acceptarea vânătăilor cu care te mai pricopseai. Plămânii se dezvoltau, respiraţia se regla, atenţia devenea distributivă, îndemânarea creştea. Kilogramele nu se acumulau, creştea pofta de mâncare, iar somnul era fără vise. Termenul de stres lipsea din vocabular, pur şi simplu nu se inventase. De ani, de foarte multă vreme nu am văzut măcar vreun ţânc care să alerge cu cercul, prin parc ori pe stradă. Doar role, plăci, biciclete, trotinete şi maşinuţe acţionate electric.

Bune şi ele, dar nu numai. Cercul este, ar putea fi, redeveni ceea ce a fost. Ar dispărea şi plictisul, şi blazarea. Şi găurile din bugetele familiale. Pe când un concurs de alergare cu cercul? Întrebarea nu e doar retorică!

Mihai BUZNEA

pag 25

INTERNAȚIONAL

DIAMANTUL DE LA GOLD COAST *Cipriota Diamando EVRIPIDOUregina gimnasticii ritmice la ultima ediție a Jocurilor Commonwealthului Diamando (Diamanto) EVRIPIDOU (n. 30 martie 2000, Nicosia; înălțime:1,62 m) nu este la prima apariție în revista noastră. Prezență constantă și nu tocmai neobservată la marile întreceri ale ritmicii, gimnasta din Nicosia a dominat autoritar finalele ultimei ediții a Jocurilor Commonwealthului, desfășurate în luna aprilie, a.c., în Australia, reușind să urce de 6 ori pe podium, obținând 4 medalii de aur (individual allarround, cu echipa, cerc, minge), 1 de argint (panglică) și 1 de bronz (măciuci)! Diamando a fost, de departe, cea mai medaliată sportivă prezentă la Jocurile desfășurate la Brisbane, atrăgând atenția tuturor. Mai ales că adolescenta din Nicosia, în 2016, își rupsese un picior, reluând antrenamentele abia în a doua jumătate a anului trecut… O dovadă în plus că talentul și ambițiile gimnastei din Insula Afroditei sunt în plină ascensiune!

Leonard POPA -Diamando, acum, cand competiția de ritmică s-a încheiat, care îți sunt primele gânduri?

-Pur și simplu, încă nu-mi vine să cred ce nebunie de călătorie a fost! Cu adevărat sunt foarte mândră de performanța mea și chiar și mai mândră că mi-am reprezentat țara într-o asemenea competiție de anvergură, cum sunt aceste Jocuri ale Commonwealthului.

Niciodată nu m-am gândit că m-aș putea întoarce în Cipru cu 6 medalii, din care 4 de aur –tot atâtea cât a reușit întreaga delegație cipriotă la Jocurile desfășurate în 2010 la New Delhi, și câte 1 de argint și de bronz. Cred că i-am făcut mândri pe toți cei care m-au susținut în toate aceste zile. De altfel, eu am mers în Australia pentru o medalie și, iată, mă întorc cu... 6! Sunt conștientă că REZULTATE ECHIPE ALL AROUND 1.CIPRU: Diamando Evripidou, Eleni Ellina, Viktoria Skittidi 2.Malaysia: Amy Weng, Sie Yan Koi, Izzah Amzan 3.Australia: Enid Sung, Danielle Prince, Alexandra Bogatyreva INDIVIDUAL ALL AROUND 1.Diamando Evripidou (Cipru) 2.Katherine Uchida (Canada) 3.Amy Weng (Malaysia) CERC

nu aș fi putut ajunge la această performanță, fără suportul moral al atâtor de mulți oameni. Iată de ce țin să le mulțumesc familiei mele, în special mamei mele, care mi-a fost antrenoare încă din prima zi, doamnelor Loukia și Chrystalleni Tricomiti, pentru faptul de a-mi fi fost două minunate antrenoare, dlui.Sotos Trikomitis si drei. Evangelia Tricomiti pentru sfaturile lor. De asemenea, țin să le mulțumesc din suflet colegelor de echipă, Elenei Ellina și Victoriei Skittides, care au făcut ca această experiență să fie una de neuitat și tuturor celor care ne-au purtat noroc în toate aceste zile.

-Desigur, acum te gândești doar la Jocurile Olimpice de la Tokyo, unde trebuie să ajungi, pentru a egala performanța bunei tale prietene Chrystalleni Tricomiti...

-Tot ce pot să-ți spun în acest moment e că vreau să ajung mai repede acasă, în Cipru, să-mi văd familia! Mi-a fost atâta de dor de ai mei... După ce mă voi obișnui cu tot ce a însemnat „frumoasa nebunie” de la Brisbane, voi începe și pregătirile pentru Tokyo...

6.Izzah Amzan (Malayesia) 12.450 7.Grace Legote (Afr. de Sud) 12.150 8.Danielle Prince (Australia) 7.600 MĂCIUCI 1.Sophie Crane (Canada) 13.950 2.Sie Yan Koi (Malaysia) 13.850 3.Diamando Evripidou (Cipru) 13.550 4.Amy Weng (Malaysia) 13.350 5.Katherine Uchida (Canada) 13.100 6.Anna Marie Ondaatje (Shri Lanka) 11.200

1.Diamando Evripidou (Cipru) 14.850 2.Laura Halford (Țara Galilor) 14.000 3.Amy Weng (Malaysia) 13.550 4.Enid Sung (Australia) 13.400 5.Katherine Uchida (Canada) 13.100 6.Izzah Amzan (Malaysia) 11.900 7.Sophie Crane (Canada) 11.375 8.Gemma Frizelle (Ț.Galilor) 11.300

7.Viktoria Skittidi (Cipru) 11.150

MINGE

3.Sie Yan Koi (Malaysia) 12.000

1.Diamando Evripidou (Cipru) 13.800 2.Sie Yan Koi (Malaysia) 13.400 3.Alexandra Bogatyreva (Australia) 13.250 4.Laura Halford (Țara Galilor) 12.700 5.Hannah Martin (Anglia) 12.500

5.Alexandra Bogatyreva (Australia) 11.350

pag 26

8.Enid Sung (Australia) 9.850 PANGLICĂ 1.Amy Weng (Malaysia) 13.200 2.Diamando Evripidou (Cipru) 12.900 4.Laura Halford (Ț.Galilor) 11.900 6.Enid Sung (Australia) 10.200 7.Eleni Ellina (Cipru) 9.950 8.Katherine Uchida (Canada) 9.450

pag 27

pag 28