SPORTUL BACAUAN, Nr.87

pag 1

DIN ACTIVITATEA UZPR, FILIALA “MARIUS MIRCU” BACĂU

Ziariştii profesionişti din Bacău au revistă proprie: CONTEXT Dacă tot se spune că ziaristul este „istoricul clipei”, iar „jurnalismul este literatură pe colţul mesei”, mă voi grăbi să consemnez rapid şi concis, încadrând-o în „context”, întâmplarea de luni, 26 noiembrie, de la ora 13.00, provocată de Filiala „Marius Mircu” Bacău a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România. Întâlnirea a reunit, după cum a afirmat Cornel Cepariu, preşedintele filialei, mai multe premiere: s-a desfăşurat în Sala de şedinţe a Consiliului Judeţean, recent renovată şi modernizată, acolo unde, de regulă, au loc şedinţele cu caracter economic, social şi politic, iar ziariştii le-au propus participanţilor de drept şi invitaţilor o activitate literar-culturală, a doua premieră a fost lansarea a trei cărţi, semnate de trei ziarişti, iar a treia, la fel de importantă, poate cea mai importantă, se înscrie lansarea primului număr al Revistei CONTEXT, editată de Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala „Marius Mircu” Bacău.

Transparenţă computerizată Fiind o întâlnire-dezbatere, prima de acest gen din istoria scurtă a filialei, invitaţi au fost Maricica Luminiţa Coşa, prefect al judeţului Bacău, Valentin Ivancea, subprefect, Ramona Florea, şeful Departamentului Comunicare al Consiliului Judeţean, Dragoş Ştefan, viceprimar al municipiului Bacău, Dumitru Brăneanu, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bacău, Carmen Mihalache, redactor șef al Revistei Ateneu, scriitori, profesori, foşti ziarişti, şefi ai unor instituţii publice. Reţinem tot ca o premieră faptul că Instituţia Prefectului, a anuţat, prin vocea şefului acestei instituţii, că a deschis un Birou de Presă, dotat corespunzător, pus la dispoziţie tuturor gazetarilor care doresc să se informeze cu şi despre activitatea celor două instituţii din clădire. „Este, a spus prefectul judeţului, o dovadă a transparenţei totale a instituţiei noastre faţă de presă, care va fi deschisă permanent tuturor celor care vor să se documenteze cu privire la activitatea noastră. Nu avem nimic de ascuns, din contra, ne dorim ca, prin intermediul dumneavoastră, populaţia să fie informată corect şi la timp cu toate informaţiile care o interesează.”

Nota Bene. Poate aud şi alţii care nu au catadixit să numească măcar un purtător de cuvânt.

Ziarişti scriitori la judecata critică Să trecem la esenţe. La cele muzicale, în primul rând: ne-a încântat cu muzica lui Quartetul de coarde al Colegiului Naţional „George Apostu”, profesor îndrumător Sorin Stan, aplaudat pentru melodiile interpretate, ca un omagiu adus Marii Uniri. Şi dacă tot a venit vorba de Marea Unire de la 1918, prima carte lansată a fost „Bacăul în anii Primului Război Mondial”, autor dr. Liliana Adochiţei, membră a UZPR, Filiala Bacău, proiect realizat cu sprijinul Consiliului Judeţean. Despre importanţa apariţiei, a conţinutului şi a

pag 2

muncii de cercetare a autorului a vorbit prof. Jeni Ghioc. Lili, fosta noastră colegă, acum un apreciat profesor de istorie, a mulţumit pentru faptul că i s-a dat posibilitatea ca o carte la care a muncit şi îi este foarte dragă să fie lansată cu prilejul unei importante şedinţe a UZPR. O altă carte, dedicată Marii Uniri, lansată cu acelaşi prilej, a fost „Drumuri şi popasuri”, semnată de Mihai Buznea, o carte de reportaje, premiată de UZPR, despre care ziarul nostru a consemnat la data apariţiei. Pentru a fi în „context”, despre carte au vorbit la superlativ Eugen Verman, coleg mulţi ani cu autorul, şi prof. Traian Valeriu, fost, şi el, ziarist în tinereţe. Ultima carte lansată, de poezie de data aceasta, a fost „Iudocainul, cartea întâi a pocăinţei”, autor Ioan Enache, fost redactor şef al ziarului Deşteptarea, prezentată membrilor filialei de criticul literar Petre Isachi. A fost o întrunire fructuoasă, ceea ce înseamnă că Filiala „Marius Mircu” a UZPR este prezentă în actualitatea judeţului, cu membri ale căror semnături în presă şi pe cărţile de literatură aduc valoare şi prestigiu Uniunii şi comunităţii locale.

CONTEXT, revista ziariştilor băcăuani Am lăsat la urmă marea surpriză, o adevărată premieră pentru mediul jurnalistic al Bacăului: lansarea primului număr al Revistei CONTEXT, scrisă şi tehnoredactată de ziariştii băcăuani, tipărită de Smart Copy Print Bacău, fără sponsorizări, totul pe cheltuiala membrilor Filialei. De ce „Context” s-au întrebat cei prezenţi. O lămureşte Ştefan Radu, redactor şef: „Ziaristul este cronicarul vremurilor moderne, mereu în slujba cititorilor săi, un haiduc înarmat cu verbul său, cu talentul şi entuziasmul nedisimulat. El trăieşte, profesional, în spaţiul îngust şi tensionat dintre guvernanţi şi guvernaţi. I se cere, adesea, să fie «imparţial». Între bine şi rău? Între minciună şi adevăr? Între fericire şi disperare?

Este om şi, mai ales, cetăţean: are bucurii şi necazuri, are opţiuni (filozofice, politice, economice, religioase etc.), are simpatii şi antipatii… În consecinţă, de fiecare dată când îşi expune public ideile este scalvul «contextului» (cultural, politic, social, economic etc.). CONTEXT ne dorim să fie o publicaţie a jurnaliştilor băcăuani, o tribună liberă unde să se exprime toţi colegii noştri”. Punct. În primul număr găsim semnăturile a mulţi ziarişti, Cornel Cepariu, Ştefan Radu, Ştefan Olteanu, Roxana Neagu, Petru Done, Dănuţ Dudu, Lili Adochiţei, Dan Sion, Nelu Bîşcă, Ovidiu Pauliuc, Leonard Popa, Mihai Buznea, Silvia Pătrăşanu, Elena Ţintaru, Ioan Enache etc., dar şi colaboratori, specialişti în diferite domenii.

Este un bun început, un început cu dreptul, o primă ediţie care arată potenţialul filialei, talentul şi perseverenţa ziariştilor. Toţi cei care vor să vadă, să citească această revistă poate lua legătura cu editura, telefon 0740.032.629.

Gheorghe BĂLȚĂTESCU

EDITORIAL

CONSILIUL DIRECTOR: Adrian AMALANCI - director Leonard POPA - redactor- şef

TIMPUL UITĂRII

Trec, adeseori, pe lângă stadionul municipal, de fapt vestigiile a ceea ce a fost, până în urmă cu mai bine de un deceniu, locul în care mii de băcăuani îşi dădeau întâlnire pentru a participa la fiesta fotbalului. Atunci era atmosferă molipsitoare de bucurie şi sărbătoare pline de entuziasm, repetată duminică de duminică, săptămână de săptămână, zeci de ani fără întrerupere.

Acum, e linişte şi întristare, ca într-o casă pustie situată în centrul tumultului urban. Împăcare cu neputinţa. Arena care fremăta de entuziasmul corurilor de voci e pustie, abandonată nepăsării, sufocată de veghetaţia luxuriantă ce a transformat dreptunghiul magic al gazonului, locul marilor dispute, într-un teren înţelenit al deziluziilor perpetue. Tribunele, adevărate vestigii ale asaltului la fel de necruţător al naturii scăpată de sub controlul ocrotitor al omului şi mâinilor acestuia, au fost condamnate, şi ele, la o adâncă tăcere şi nemeritată adormire. Vorbindu-ne, totuşi, despre un mare adevăr, anume că nimic nu mai poate fi veşnic în timpurile noastre.

Afară, pe esplanada marii (foste) arene ce încă mai trezeşte amintiri şi speranţe, grupul statuar al celor trei gladiatori cu crampoane, simbol al sportului-rege şi catalizator (cândva) al suporterilor săi îşi trăieşte nedreapta-i soartă într-un deplin recurs la trecut. Demonstrându-le acestora efemeritatea gloriei lor şi cât de adâncă poate fi uitarea celor ce i-au adulat cândva.

Un soclu ce stă să se năruie, un brânci mai sănătos i-ar fi suficient, o proteză din tije de fier-beton ţinând loc de picior de sprijin pentru unul dintre fotbaliştii eternizaţi într-o acţiune de atac ce nu se va finaliza niciodată; un fault dur şi netratabil la performanţa sportivă; varul scorojit de pe trupurile atletice şi mizeria ce le-a năpădit de nici porumbeii nu se mai apropie de ele, alcătuiesc, toate la un loc, imaginea unui destin croit din nepăsare şi neputinţă. Ele, împreună – stadionul şi grupul statuar, constituinduse în două monumente ale acestui timp nedrept şi nerecunoscător, dar şi orfan, în oraşul căruia îi lipsesc monumentele care să-i confere personalitatea de centru urban cu pretenţii de metropolă europeană. De aproape un deceniu şi jumătate, pe ceea ce a fost stadionul municipal, cât şi în jungla din afara lui, cântă cucul. Edilii de mai dinainte i-au cântat, şi ei, cântece de bucurie şi de veselie promiţându-i la trecutu-i mare

un alt mare viitor, dar în ton cu mersul vremii – transformarea într-un complex comercial şi hotelier, ca o contrapartidă şi monedă forte de schimb pentru un alt iluzoriu complex sportiv alcătuit din stadion, sală de sporet, terenuri de antrenament, piste de atletism, hotel, parcare şi alte amenajări ultramoderne şi ultrafuncţionale.

Cu alte cuvinte, fotbalul în primul rând, dar şi sportul - în general, alungate afară din oraş, în cartierul C.F.R. Iniţiatorii proiectului gândindu-se, probabil, la fortificarea fizică a suporterilor prin crosurile ad-hoc, dusîntors, la şi de la galele sportive. Dar, după cum era de aşteptat, toate aceste bune intenţii s-au risipit în fumul promisiunilor electorale şi în ceaţa amăgirilor care a născut şi pe la noi campioni ai fentelor populiste cu iz pronunţat de patriotism local. Şi astfel, meciurile cu grandomania şi aşa-zisele bune intenţii s-au terminat, până acum, cu scoruri de ’nica la ‘nica.

Băcăuanul, s-a văzut, se poate obişnui şi cu binele, dar şi cu răul. *Foto coperta 1: Mizând pe o Canotoarea atare capacitate Gianina de adaptare a BEDREAGĂ, acestuia, edilii – toţi câţi s-au unul dintre perindat prin superlativele lojile dinspre sportului românesc care emană în anul 2018 deciziile ce privesc poporul suveran, menţin suspansul în ce priveşte prezentul şi viitorul chestiunii aflate în discuţie. Speranţe pentru mai târziu? Ne trebuie doar răbdare. Că despre tutun nu poate fi vorba, fiind nociv sportului, Trecutul nu mai e de mult ceea ce a fost odată, iar viitorul e-n ceaţă totală. Cu ceva ne-alegem, totuşi: un stadion transformat în maidan şiun grup statuar cu cei trei combatanţi-eroi ai săi cu privirile implorând cerul, aşteptând înseninarea. Care nici să mai vină. Ar putea deveni, însă, principalul brand turistic al oraşului. Pentru că ruinile au fascinat, şi atras, dintotdeauna. Constatare ce ne îndreptăţeşte să exclamăm, ca în celebra replică shakesperiană: e bine atunci când totul se termină cu bine!...

Mihai BUZNEA (UZPR)

*Acest proiect publicistic este finanţat integral de consiliul director.

Semnează: Costin ALEXANDRESCU Adrian AMALANCI Ionuţ BRÂNZEI (fotoreporter) Ovidiu BUFNILĂ Romulus Dan BUSNEA Marius CERGHICI Florin FILIOREANU Cornel GALBEN Mircea M. IONESCU Dan Gabriel MAREŞ (Bucureşti) Victor Eugen MIHAI (VEM) Ştefan OLTEANU Răzvan PESA-MOZA Constantin PLETOSU (Spania) Dana POPA Leonard POPA Marcian POPA Dan SION Ion ŞARBAN Florin ŞTEFĂNESCU Pentru o documentare cât mai exactă şi pentru participarea redactorilor noştri la evenimentele sportive în care sunt implicate, rugăm cluburile sportive şi instituţiile abilitate să ne informeze din timp, despre competiţiile aflate în derulare.

Corespondenţa se poate trimite online pe adresa sportul. bacauan@yahoo.ro.

Notă: Articolele, tehnoredactarea, corectura şi îngrijirea ediţiei s-au făcut gratis. Această notă are înţeles pentru instituţiile fiscale competente.

Responsabilitatea opiniilor exprimate aparţine exclusiv autorilor.

Manuscrisele şi fotografiile reţinute se publică în ordinea necesităţilor redacţionale. Materialele nepublicate nu se restituie.

Sediul redacţiei: Bacău, Letea 13, judeţul Bacău Telefoane:

0743665.630;

0752-924.152;

0334-808.022; https://www.facebook.com/ Sportul.Bacauan E-mail: yellow_cyprus@yahoo.com amalancia@yahoo.com Colecţia completă a Revistei “SPORTUL BĂCĂUAN” se găseşte la Biblioteca Judeţeană “C. Sturdza” din Bacău.

pag 3

VOLEI (F), Divizia A1, ediția 2018-2019

Duș rece

*Știința Bacău - Agroland Timișoara 1-3 (-18, -22, 20, -14)

Uneori, dușurile reci sunt neplăcute și în miezul unei călduroase zile de vară. Darmite în prag de iarnă, într-o Sală a Sporturilor primitoare ca un frigider, cu ocazia unui meci pe care toată lumea îl așteaptă să-l câștigi! Voleibalistele Științei Bacău au congelat speranțele propriilor fani, încasând a doua înfrângere pe teren propriu în actuala ediție a Diviziei A1. Dar dacă eșecul cu CSM București, din runda a treia, era previzibil, cel de acum, suferit în fața timișorencelor de la Agroland, a venit ca un neașteptat duș rece. Neașteptat, dar explicabil prin evoluția gazdelor. Științei i-a lipsit și mâna, și mintea, și inima. Pe scurt, a jucat prost. Agroland Timișoara, în schimb, a făcut furori. Oaspetele au servit ca la carte, au luptat eroic pentru fiecare minge și au avut în franțuzoaica Maeva Orle o adevărată mașină de puncte: 27! În astfel de condiții, au existat puține speranțe pentru Știința. Gazdele au creat ceva iluzii atunci când s-au apropiat de la 9-18 la 15-19 în primul set și la 16-18 în actul secund. Deznodământul a fost mereu același. Când și-a simțit adversara în ceafă, Timișoara s-a adunat și s-a desprins în câștigătoare: 25-18 în actul de debut și 25-12 în al doilea. Setul al treilea părea să aducă o schimbare de macaz.

Deși a alternat așii (Faleș, Sipoș) cu serviciile greșite (Fales, Sipoș, Koleva și Rogojinaru), Știința a lăsat impresia că este mult mai stăpână pe sine. Și că poate face față inclusiv momentelor dificile, cum a fost acela când Timișoara a întors de la 0-3 la 4-3. Știința s-a

REZULTATE ȘTIINȚA BACĂU ȘTIINȚA BACĂU-LUGOJ DINAMO BUCUREȘTI-ȘTIINȚA BACĂU ȘTIINȚA BACĂU-CSM BUCUREȘTI METAL GALAȚI-ȘTIINȚA BACĂU ȘTIINȚA BACĂU-AGROLAND TIMIȘOARA ALBA BLAJ-ȘTIINȚA BACĂU ȘTIINȚA BACĂU-TÂRGOVIȘTE

pag 4

3-0 0-3 0-3 0-3 1-3 3-0 3-0

impus cu 25-20 și părea că a revenit în meci. Nici vorbă! Următorul set s-a dovedit și ultimul. A înregistrat cea mai mare diferență a zilei, 11 puncte, permițând astfel Timișoarei să se impună la scor de trei puncte: 3-1. Un duș rece pentru Știința, care se pregătește acum pentru cea mai dificilă deplasare a turului: sâmbătă, la Blaj. Știința: Kapelovies (Guncheva), Rogojinaru 11 (Filipaș 1), Cazacu 7, Otasevic 10, Faleș 8 (Lupu, Sipoș 1), Koleav 10, Monova- libero (Ciucu- libero).

Grapă: „Am jucat prost” Antrenorul Științei, Florin Grapă, a considerat meritată victoria Timișoarei: „Adversarele sunt de felicitat. Adevărul este că noi am jucat prost. Poate că n-am pregătit bine acest meci, dar nici nu pot rezolva problema preluării din serviciu într-o săptămână. De altfel, orice echipă care dă bine cu serviciul- și Timișoara a dat- ne pune probleme. Când am făcut 2-1, m-am gândit că poate pe timișorence nu le mai ține cureaua și că vom întoarce rezultatul. N-a fost așa”.

Pagină realizată de Dan SION (UZPR)

Clasamentul 1. Alba Blaj 7 7 0 21: 1 21p.

2. CSM București 7 7 0 21: 2 20p.

3. CSM Târgoviște 7 4 3 14: 9 13p.

4. Știința Bacău 7 4 3 13: 9 12p.

5. „U” Cluj 7 3 4 9:12 9p.

6. CSM Lugoj 8 3 5 10:18 8p.

7. Agroland Timiș. 7 2 5 9:16 7p.

8. Dinamo 7 2 5 7:17 6p.

9. Belor Galați 7 0 7 1:21 0p.

VOLEI (F), CUPA CEV

STUDENTELE-CAMPIOANE LA SÂRBĂ

*ZELEZNICAR LAJKOVAC-ȘTIINȚA BACĂU 2-3 (25-20, 22-25, 21-25, 25-13, 10-15)-TUR *ȘTIINȚA BACĂU- ZELEZNICAR LAJKOVAC 3-0 (25-19, 25-21, 25-16)-RETUR Debut cu dreptul pentru voleibalistele Științei în actuala ediție a Cupei CEV. Miercuri seara, în prima manșă din „șaisprezecimile” competiției, studentele s-au impus în cinci seturi pe terenul sârboaicelor de la Zeleznicar Lajkovac. Oaspetele au revenit de la 0-1 pe seturi, conducând cu 2-1 la general după ce și-au adjudecat următoarele două acte cu 25-22, respectiv 25-21. Zeleznicar a dominat autoritar setul patru, pe care l-a câștigat la 12 puncte diferență, ducând meciul în tie-break. Aici, plusul de prospețime, dar și de experiență continentală al Științei, a făcut diferența, băcăuancele impunându-se cu 15-10 și punând capăt meciului în dreptul scorului de 3-2 după 113 minute de joc. De notat evoluția foarte bună a Loredanei Filipaș (20 de puncte realizate), băcăuanca fiind desemnată drept jucătoarea partidei. În partida-retur, desfașurată la Bacău, studentele s-au impus mult mai ușor decât se crezuse, în fața unei formații din Serbia (campioană mondială!) care, în sezonul trecut, reușise să câștige Cupa Balcanică.

Rezultate 16-imi: Levski Sofia-VK PROSTEJOV 0-3, 0-3 Nova Branik Maribor-YENISEY KRASNOYARSK 0-3, 0-3 CSM Târgoviște-GALATASARAY ISTANBUL 0-3, 0-3 Zeleznicar Lajkovac-ȘTIINȚA BACĂU 2-3, 0-3 LP Salo-ASTERIX BEVEREN 1-3, 0-3 VC Oudegem-AESCH PFEFFINGEN 3-1, 0-3, 9-15 Khimik Yuzhny-BEKESCSABAI RSE 3-1, 0-3, 9-15 Forde VBK- SAINT RAPHAEL VAR 3-2, 0-3 UNET WORK ARSIZIO-Dresdner SC 3-2, 3-0 TJ Ostrava-HOLDING GRAZ 3-2, 1-3 TS Dudingen-FATUM NYIREGYHAZA 1-3, 0-3 Program 8-imi: CSM ALBA BLAJ-VK Prostejov Yenisey Krasnoyarsk-Galatasaray Istanbul ȘTIINȚA BACĂU-SLIEDRECHT SPORT Asterix Beveren-UP Olomouc Aesch Pfeffingen- Bekescsabai RSE Zok Jedinsvo Brcko-Saint Raphael Var UVC Holding Graz-Unet Work Arsizio Mulhouse-Fatum Nyiregyhaza

pag 5

ATLETISM

Alexandru Nicolae Soare, podium și Personal Best la Crosul „15 Noiembrie” De 29 de ani, la Brașov, mii de alergători participă la competiţia care onorează memoria muncitorilor ce au ieşit pe străzi în 15 noiembrie 1987 în revolta anticomunistă de la Braşov. Crosul „15 Noiembrie” se adresează, în egală măsură, alergătorilor profesionişti, dar şi maselor. Crosul, înscris şi în calendarul Federaţiei Române de Atletism, are loc în cel mai apropiat week-end de data de 15 noiembrie, anul acesta desfășurându-se duminică, 11 noiembrie, pe o lungime de cinci kilometri, pe acelaşi traseu pe care, în 1987, au mers şi muncitorii de la Steagul Roşu. Nicolae Alexandru Soare (CS Știința Bacău/ CSM Bacău – antrenoare Cristina Alexe) și-a făcut din nou loc pe podiumul de premiere, urcând pe treapta a doua. Într-un clasament în care în primii zece sunt doar trei alteți români, Soare a a reușit un Personal Best, încheind cursa de 5 km cu timpul de 13:46. Clasament: 1. Rinas Akhamadeev (RUS) 13:45; 2. Alexandru Nicolae Soare (ROM) 13:46; 3. Sebastian Udo Hendel (GER) 13:52. Peste două săptămâni, în luna decembrie, Alex Soare va alerga în Olanda (Tilburg), în cursa de 10 km cross country.

HALTERE

13 e cu noroc!

Ultima competiție internă a adus Bacăului 21 de medalii, 13 dintre acestea reprezentând titluri de campion național.

Pe podiumul Naționalelor de junior U20, desfășurate la Bascov, au urcat șapte dintre halterofilii celor două cluburi băcăuane prezente în concurs, CSM și SCM. CSM Bacău (antrenor George Călin): Halmac Alice: argint – Smuls, bronz – Aruncat, bronz – Total Pană Cosmina: argint – Smuls, aur – Aruncat, aur – Total Nanu Ionela: aur – Smuls, aur – Aruncat, aur – Total Daviduță Gabriela: argint – Smuls, argint – Aruncat, argint – Total Roșca Cristian: aur – Smuls, argint – Aruncat, aur – Total.

SCM Bacău (antrenor Ion Călin): Rusu Eric: aur – Smuls, bronz – Aruncat, aur – Total.

Ciobanu Andrei: aur – Smuls, aur – Aruncat, aur – Total.

Pagină realizată de Victor Eugen MIHAI (UZPR)

pag 6

ÎNOT

Cupa Seva: CS Nautica, de 15 ori pe podium Câmpina a găzduit, în perioada 30 noiembrie – 2 decembrie, Cupa Seva la înot în organizarea clubului sportiv Baracuda din localitate, întrecere la care s-au aliniat sportivi de la 15 cluburi. CS Nautica Bacău a participat la această competiție cu cinci înotătoare: Calapod Christine (9 ani), Brănișteanu Melissa (9 ani), Ștefură Ingrid (10 ani), Brezan Sara (11 ani) și Tică Delia Maria (14 ani). La final de întrecere, clubul băcăuan a reușit să adune 15 medalii (aur – 8/ argint – 3/ bronz – 4). Rezultate: Tică Delia – 4 medali de aur (100m spate, 200m crawl, 200m bras, 200m mixt); Ștefură Ingrid – 4 medali de aur (50m spate, 50m bras, 50m crawl,100m mixt); Brezan Sara – 3 medali de argint (100m fluture,100m spate, 200m bras) și 2 medali de bronz (200m crawl, 200m mixt); Brănișteanu Melissa – o medalie de bronz (50m bras), Calapod Christine – o medalie de bronz (50m spate).

Victor Eugen MIHAI

BADMINTON

Campionatul Național Senior Elite: Știința Bacău, numărul 1 și în 2018 “Am încheiat cu succes sezonul 2018. Suntem campionii României pentru a 19-a oară consecutiv, iar acum, la Campionatele Naționale Individuale, am cucerit 9 medalii, dintre care 3 titluri de campioni.” Este declarația de pe Facebook a antrenorului Bogdan Milon, omul din spatele celor 19 titluri ale Științei, performanță unică în badmintonul românesc și una dintre puținele de acest fel din sportul românesc, dacă nu singura. La Timișoara, în perioada 1618 noiembrie, a avut loc și ultima întrecere a seniorilor, Naționalele individuale. Ca și anul trecut, sportivii Științei au cucerit trei tiluri de campioni naționali. Alexandra Milon (la dublu feminin), Daniel Cojocaru/Robert Ciobotaru (la dublu masculin) și-au păstrat titlurile, în timp ce Robert Ciobotaru/ Florentina Constantinescu reușește să detroneze perechea Daniel Cojocaru/Alexandra Milon (argint). Știința a mai obținut 2 medalii de argint și 4 de bronz.

Rezultate: simplu masculin 1. Collins Filimon (CSU UVT Timisoara) 2. Daniel Cojocaru (CS Stiinta Bacau) 3/4. Matei Droanca (CS Stiinta Bacau) 3/4. Robert Ciobotaru (CS Stiinta Bacau) simplu feminin 1. Florentina Constantinescu (CSU UVT Timisoara)

2. Maria Dutu (CSU UVT Timisoara) 3/4. Ioana Grecea (Sportul Studentesc Bucuresti) 3/4. Luiza Milu (Sportul Studentesc Bucuresti) dublu masculin 1. Daniel Cojocaru/Robert Ciobotaru (CS Stiinta Bacau) 2. Florin Posteuca/Collins Filimon (CSU UVT Timisoara) 3. Catalin Ionascu/Matei Droanca (CS Stiinta Bacau) 3/4. Daniel Popescu/Marius Corciuc (CSM Timisoara) dublu feminin 1. Florentina Constantinescu/Alexandra Milon (CSU UVT Timisoara/CS Stiinta Bacau) 2. Maria Dutu/Ioana Grecea (CSU UVT Timisoara/Sportul Studentesc Bucuresti) 3/4. Alina Popa/Carmen Blanaru (CS Politehnica Iasi) 3/4. Madalina Bratu/Violeta Ristea (CSU Craiova) dublu mixt 1. Robert Ciobotaru/Florentina Constantinescu (CS Stiinta Bacau/CSU UVT Timisoara) 2. Daniel Cojocaru/Alexandra Milon (CS Stiinta Bacau) 3/4. Matei Droanca/Ioana Grecea (CS Stiinta Bacau/ Sportul Studentesc Bucuresti) 3/4. Filimon Collins/Maria Dutu (CSU UVT Timisoara).

pag 7

HANDBAL (M), CUPA ROMÂNIEI

Eliminați din nou *CSM Bacău - Poli Timișoara 24-27 (11-13)

Filmul se repetă. Și se rupe din nou. Nu în același loc, dar în același mod. Ca și în urmă cu un sezon, handbaliștii CSM Bacău nu au reușit să producă surpriza și să o elimine pe Politehnica Timișoara din Cupa României. Spre deosebire de confruntarea din 2017, găzduită de Timișoara, de data aceasta, „CSMeii” au beneficiat de sprijinul propriului public. Și, în ciuda faptului că în min. 52 al meciului de duminică aveau 23-22 pe tabelă, elevii lui Eden Hairi nu au reușit să ofere fanilor cadoul mult-așteptat: calificarea în „sferturi”.

Cu trei minute înainte de final, la scor egal, 24-24, CSM Bacău a rămas în cinci jucători, ca urmare a două eliminări.

Timișorenii au profitat de dubla superioritate numerică și s-au desprins la 27-24, scor ce le permite să ajungă în

sferturile de finală, unde vor da, pe 15 decembrie, peste Minaur Baia Mare. Băcăuanii rămân cu regretul unei șanse ratate și cu pregătirea ultimului meci din acest an: cel de mâine, de la ora 17.30, de pe teren propriu, contra ultimei clasate, Universitatea Cluj, din prima etapă a returului Ligii Zimbrilor. CSM Bacău: Tamaș, Freiwald, Crăciunescu- M. Cotinghiu 7 goluri, Anton 5, Maksimov 3, Tudorancea 3, Păunică 1, Drăgan 1, Păunescu 1, Tărîță, Serhel 1, Bologa, G. Cotinghiu, Gal. Poli Timișoara: Tcaciuc, Varo- Sadoveac 15, Marjanovic 3, Milosevic 3, Fenici 2, Orbovic 2, Irimescu 1, Cîmpan 1, Paiuș.

Dan SION

Rezultate:

SUPERLIGA CLASAMENTUL TURULUI

CSM BACĂU-CSM Făgăraș 23-26 Suceava-CSM BACĂU 24-23 CSM BACĂU-Poli Timișoara 23-26 HCDS Constanța-CSM BACĂU 42-21 CSM BACĂU-Minaur Baia Mare 35-33 Călărași-CSM BACĂU 33-28 CSM BACĂU-Buzău 30-25 Dinamo București-CSM BACĂU 36-28 CSM BACĂU-Potaissa Turda 30-36 CSM București-CSM BACĂU 30-22 CSM BACĂU-CSM Focșani 23-27 Steaua București-CSM BACĂU 29-22 U Cluj-CSM BACĂU 22-24

1.CSM BUCUREȘTI 31p 330-276 2.HCDS Constanța 30p 378-311 3.Călărași 27p 375-337 4.Steaua 26p 370-335 5.Poli Timișoara 25p 349-324 6.Potaissa Turda 24p 386-354 7.Dinamo Buc. 21p 368-334 8.CSM Focșani 19p 356-335 9.Baia-Mare 18p 379-364 10.Făgăraș 11p 315-352 11.Suceava 11p 314-357 12.CSM BACĂU 9P 332-389 13.Buzău 6p 310-362 14.U Cluj 0p 320-452

pag 8

Karate/ CN Karate Tradițional Shotokan ESKU

Băcăuani de argint și bronz

Complexul Olimpic Sydney 2000 din Izvorani a fost gazda Campionatului Național de Karate Tradițional Shotokan ESKU. La competiția care a reunit sâmbătă 300 de sportivi legitimați la 19 cluburi din întreaga țară, ASC Dinamic Bacău s-a prezentat cu opt karateka. Gruparea antrenată de sensei Liliana Adochiței

a cucerit 14 medalii, dintre care patru de argint și zece de bronz. „A fost un campionat greu, cu o concurență numeroasă. De exemplu, la minicadeți, categoria kata, lupta pentru podium a implicat nu mai puțin de 21 de sportivi. Cu o singură excepție, toți participanții de la Dinamic au urcat pe podium”, a declarat sensei Adochiței. De la ASC Dinamic au intrat pe tatami la această ediție a Naționalelor: Ariana Șerban (kata), Alecsya Munteanu (kata, fukugo și kumite), Tudor Galan (kata, kumite, shobbu ippon), Alexandru Petrilă (kumite, shobbu ippon), Romeo Voicu (kumite, shobbu ippon), George Brăescu (kata, fukugo, kumite), Ludivine Cochard (kata, kumite), Mirela Șerban (kata, shobu ippon). Medalii de argint: Alecsya Munteanu (kata, fukugo), Ludivine Cochard (kata), Mirela Șerban (shobu ippon).

Medalii de bronz: Tudor Galan (kumite), George Brăescu (kata, fukugo, kumite), Ludivine Cochard (kumite), Mirela Șerban (kata), Romeo Voicu (kumite, shobu ippon), Alexandru Petrilă (kumite, shobu ippon).

JUDO

CSM- JC Royal au câștigat „Cupa 1 Decembrie”

Ediția a 15-a a turneului internațional de judo „Cupa 1 Decembrie” s-a bucurat și anul acesta de o largă participare.

La concursul derulat pe 1 decembrie, la Sala de Atletism din Bacău s-au prezentat 208 sportivi legitimați la 17 echipe, una dintre acestea venind din Ucraina, iar alte două din Republica Moldova. Desfășurată pe patru spații de luptă în organizarea DJTS Bacău, AJJ, JC și CSM Bacău, „Cupa 1 Decembrie” s-a dovedit un succes. În întrecerea pe echipe, trofeul a fost adjudecat de CSM/ JC Royal Bacău, gruparea pregătită de Constantin Dragoș Cremene și Aurel Chelariu, fiind urmată pe podium de LPS/ CSȘ Focșani (antrenori Stănică Grosu, Marinel Palde și Razvan Lazăr) și de CS Bronx Bacău (antrenori George Hanu, Loredana Panțâru și Daniel Zodian). Câștigătoare pe echipe, CSM/ JC Royal și-a trecut în cont numeroase medalii și la individual, unde a participat cu 24 de judoka. Rezultate CSM/ JC Royal Bacău: Locul 1: Ștefan Toia 19 kg, U7; Matei Anghel 34 kg, U9; Răzvan Moisei 42 kg, U11; Ștefan Buga 30 kg, U13; Miruna Vultur 40 kg, U13; Andrei Buga 42 kg, U13.

Locul 2: Cristian Prisăcariu 21 kg, U7; Alexandru Bogatu 27 kg, U7; Dragoș Cremene 42 kg, U13; Miruna Vultur 40

kg, U13; Andrei Buga 42 kg, U13.

Locul 3: Matei Munteanu 24 kg, U9; Dragoș Nistor 27 kg, U9; Michael Nicoară 27 kg, U9; Paula Stanciu 26 kg, U11; Paul Farca 30 kg, U13; Radu Toia 34 kg, U13; Radu Nistor 38 kg, U13; Eduard Benchea 42 kg, U13.

Locul 5: Matei Antonoaiei 21 kg, U7; Cosmin Ispas 30 kg, U11; Matei Munteanu 24 kg, U9.

Pagină realizată de Dan SION (UZPR)

pag 9

JUDO

Turneul internațional Cupa ”Bucovina“ În zilele de 23-25.11.2018 s-a desfăşurat în municipiul Gura Humorului T.I. de Judo pentru copii, la categoriile de vârstă U9 (n.2011-2012), U11 (n.2009-2010), U13 (n.2007-2008), U15 (n.2005-2006) şi U18 (n.2002-2004)m+f. A fost un număr de 15 echipe din Ucraina,R.Moldova şi România cu un total de 200 de sportive (m+f). De la C.S.M.Bacău+J.C.Royal Bacău au participat 21 de sportivi

însoţiţi de prof. Chelariu A. şi de unii părinţi. S-au obţinut următoarele rezultate: locul IV pe echipe. Individual – locul I: Toia Ştefan 22 kg.U9, Galea Rareş 30 kg U11, Anghel Matei 34 kg U11, locul II: Nistor Dragoş 27 kg U9, Buga Ştefan 34 kg U15; Buga Andrei 42 kg U11, locul III: Antonoaiei Matei 22 kg U9; Nicoară Michael 27 kg U11; Stanciu Paula 25kg U13.

Turneul Internațional “Cupa Oneşti“

În data de 17.11.2018, s-a desfăşurat, în municipiul Oneşti, T.I. de judo dotat cu Cupa ONEŞTI – pentru categoriile de vârstă U15 (n.2005+2006), U13 (n.2007-2008) şi U11 (n.2009-2010). Concursul s-a desfăşurat pe patru spaţii de luptă, având arbitri calificaţi ai F.R.J. Au participat un număr de 50 de echipe din toată ţara şi din Ucraina şi R.Moldova (Chişinău şi Bălţi) cu un total de 350 de sportive M+F. Singurul inconvenient a fost lipsa locurilor în singura tribună dea lungul sălii cu două rânduri de scaune. La un număr aşa de mare de participanţi, locurile au fost insuficiente, unele echipe aşezându-se pe jos pe marginea săli. Oganizatorii au fost la ÎNĂLŢIME ca de obicei. Copiii medaliaţi de pe primile patru locuri (I,II,III,III) au primit diploma şi medalii la

pag 10

fiecare categorie de vârstă şi greutate. Sportivii de la C.S.M. Bacău pregătiţi de prof.Chelariu A. şi Cremene C. au fost în număr de 18 (m+f) şi au obţinut următoarele rezultate: locul I: Stanciu Paula 28 kg.U13; Anghel Matei 34 kg U11; Chevici Maria 44 kg U13; Buga Andrei 42 kg U15; locul II: Moisei Răzvan 42 kg U13; Herghelegiu Brian 38 kg U15; Dumitru Ştefano 73 kg U15; locul III: Ispas Cosmin 30 kg U11; Nistor Radu - 38 kg U13; Herghelegiu Marcus 46 kg U15; Dumitru Ştefano - Open U15 Pagină realizată de Florin FILIOREANU

Lupte greco-romane

“Finalist” - singura opțiune Într-o simbioză perfectă, luptătorii de la CSM - SCM Bacău coordonați de “decanul de vârstă”, antrenorul Ion Șarban, și tânărul Irinel Botez (component al lotului național de seniori) au reușit un rezultat de excepție la Naționalele de copii de la Onești (1-4.11.2018), unde s-au impus nu mai puțin de 7 (șapte) finaliști, reușind în final cucerirea a 5 medalii de aur și 2 de argint, o premieră pentru luptele băcăuane (ca număr de medalii și…strălucire - doar aur/argint). Plusurile sunt multe și vizibile: se observă un reviriment al generației foarte tinere - doar copii băcăuani, extrem de motivați, cunoscători a unei game largi de procedee tehnice și cu o pregătire fizică armonioasă, unii deja medaliați la marile compețitii la această vârstă (exemplu: Igor Botezvicecampion mondial gimnazial - Marrakech 2018). În urma acestor rezultate, SCM Bacău ocupă (iarăși - în acest an fiind campioni naționali și la seniori U23: Iași 10-23 mai 2018 ) poziția I în clasamentul pe cluburi la secțiunea juniori 3, fiind secondați de echipele din Botoșani și Brașov. Dacă SCM Bacău a fost regina balului, trebuie să remarcăm și prezența, în premieră, a clubului CSM Bacău, care devine o pepinieră și la lupte, și care, odată cu această competiție, începe să conteze în clasamentele Federației Române de Lupte, clasându-se în primele 8 cluburi. Artizanii acestei reușite sunt: Draga Dragoș - categ 26 kg argint - loc II, Coman Mario- categ 29 kg argint - loc II, Botez Igor -categ 57 kg aur - loc I, Manolache Ionuț -categ 60 kg aur - loc I, Boghiu Alin- categ 72 kg aur - loc I, Cobaschi Fabiancateg 78 kg aur - loc I, Botez Antonio- categ 85 kg aur loc I. Foarte inspirată recuperarea pe ultima sută de metri a sportivului Antonio Botez (provenind de la clubul privat ACSL Bacău) care, prin cele 3 puncte adjudicate, a dus la clasarea pe prima poziție și prezența pe podium a SCM Bacău (total 12 pct). Ca orice success, si aceste rezultate au în spate mult efort, sacrificii, resurse implicate, un efort asemănător activității unui lot național neoficial care cuprinde, pe lângă antrenamentele destinate să atingă obiectivele fizice, tehnice, tactice, psihologice… și cele legate de pregătirea în comun a lecțiilor, asigurarea alimentației corespunzătoare- servirea mesei, aspecte care au format o adevărată atmosferă de echipă și care-i determină pe cei care care stau în spatele acestora (Ion Șarban și Mihai Botez) să se gândească la un proiect de anvergură, cum ar fi înființarea “Academiei de Lupte Bacău”, un proiect ambițios, extrem de dificil, dar posibil. “Se știe că totul pornește de la un vis, de la o idee.” Dacă adăugăm și participarea sportivului Alexandru Solomon (centru sel Luizi – înființat și coordonat de antrenorii Cătălin Matache și Ion Șarban) categ 63 kg, la Campionate Mondiale de seniori U23, de la București (11-18.11.2018) putem spune că SCM Bacău este și rămâne într-un moment de vârf, confirmând evoluțiile precedente și cu potențial la toate nivelurile (de la copii la seniori și de la național la internațional). Prezent la această competiție, Anton Arghira, antrenorul lotului național, și-a exprimat încrederea și susținerea pentru Sandru Botez (categoria 55 kg) pe care îl va convoca, foarte probabil, după clarificarea susținerii locale, în vederea participării la Campionatele Europene de Seniori, care în 2019 vor

avea loc în România! Reamintim că Alexandru este dublu medaliat la CE și CM, edițiile 2013-2014. Să mai menționăm că, la această finală, au fost prezenți peste 700 participanți, o prezență foarte numeroasă, care are la bază preocuparea evidentă a Federației pentru dezvoltarea și selecția luptătorilor de la un nivel optim (8-9 ani), organizarea finalelor la categorii mici de vârstă (Pitești - iunie 2018), creșterea numărului de noi secții de lupte pe plan național (afilierea cluburilor aparținând consiliilor locale, pe de o parte, dar și creșterea numărului cluburilor private). Atmosfera a fost încinsă, la propriu și la figurat, datorită numărului foarte mare de copii, care au făcut ca sala să fie neîncăpătoare, dar si datorită atmosferei extraordinare de întrecere și energie, cum doar copiii, în mod natural, știu să o facă. Lacrimile învinșilor, dar si ale învingătorilor, răsturnarile de situații, mecanismele și restructurările psihice determinate de aceste competiții ar trebui să fie un motiv mai mult decât suficient pentru părinți să-și direcționeze copiii spre acest sport care, în mod sigur, creează adulți puternici, echilibrați și cu un moral robust.

Antrenorul-coordonator de lupte, Ion Șarban: “Consider că la lupte greco-romane, schimbarea de generație practic nu se simte, în sensul că performanța este continuă. Sper ca tinerii performeri să calce pe urmele înaintașilor și chiar să-i depășească; remarc evoluția promițătoare a antrenorului/ sportiv Irinel Botez, pe care îl susțin, și încurajăm prezența în echipa tehnică și de suflet a celor care vor să ne susțină.

Mulțumim celor care o fac, deja” Prof. Dorin Aradavoaicei, băcăuanul “adoptat” de CSM Onești, a urmărit cu interes întrecerile din cadrul acestor finale (și în calitate de corespondent pentru Adrian Fetecău) remarcând creșterea valorică și combativitatea crescândă a loturilor feminine, dar fiind și plăcut surprins de numărul mare de medaliați de la SCM Bacău, fostul său club de suflet. De asemenea, în calitate de consilier al CSM Onești, s-a bucurat de faptul că secțiile de lupte de la Onești “și-au luat partea leului”, adică au ocupat locul I la feminin (CSMantr. Sorin Iordache) și locul III la masculin (CSS- prof.

Simon Alexandru), având parte de o concurență acerbă, în special din partea cluburilor din zona Ardealului și Banatului (Odorhei, Sfântu Gheorghe, Lugoj, etc). A fost cea mai lungă finală (pentru unii, de 5-6 zile, în funcție de distanță) și datorită numărului mare de participanți, fapt care a dat posibilitatea realizării unei socializări /coeziuni mai strânse în lumea luptelor românești. Anticipăm că prin lărgirea numărului de participanți direcți (antrenori / sportivi) și indirecți (părinți, susținători, organizatori, spectatori, sponsori ,etc ) se va dezvolta și întări “comunitatea luptelor” și chiar “cultura luptelor” în societate, un suport deloc de neglijat pentru viitorul acestui sport.

S.ION

pag 11

LUPTE , CUPA ROMÂNIEI – CADEȚI

CSȘ Bacău a cucerit un nou trofeu Îndrumati de antrenorul Ioan Butucaru, luptătorii de greco-romane ai CSȘ Bacău au cucerit un nou trofeu Cupa României. Întrecerea organizată pentru categoria de vârstă cadeți a avut loc în perioada 23-25 noiembrie, la TârguJiu. Pe podimul de premiere al cluburilor a urcat și team-ul oneștean de lupte feminine al CSM Onești, ocupând poziția a treia. La individual, sportivii din cluburile județului Bacău au cucerit 6 medalii la greco-romane, 3 medalii la lupte libere și 3 medalii la lupte feminine.

LUPTE GRECO ROMANE Locul 1:MIHAI DENIS FORIN, CSȘ BACAU, categoria 51 kg; BOTEZ IGOR ANDREI, SCM BACAU, categoria 55 kg; DOSOFTEI ALIN, CSȘ BACĂU, categoria 71 kg; COJOC VASILE, CSȘ BACĂU, categoria 80 kg. Locul 2: MANOLAHE RAZVAN, SCM BACĂU, categoria 48 kg. Locul 3: MARGAS COSMIN, CSȘ BACĂU, categoria 80 kg. Clasament pe cluburi: Locul 1 – CSȘ BACĂU, Locul 2 – CSM PITEȘTI, Locul 3 – CSȘ LUGOJ. LUPTE LIBERE Locul 1: ROMAN DUMITRU, CSȘ ONEȘTI, categoria 80 kg: Locul 2: BOTEZ ALEXANDRU, CSM ONEȘTI, categoria 48 kg. Locul 3: BRADU BOGDAN, CSM ONESTI, categoria 65 kg.

LUPTE FEMININ Locul 1: NECHIFOR ANA MARIA, CSM ONEȘTI, categoria 43 kg; COVACI CRISTINA, CSȘ ONEȘTI, categoria 65 kg; ROTARU IZABELA, CSM ONEȘTI, categoria 69 kg.

Clasament cluburi: Locul 1: CSM CLUJ-NAPOCA; Locul 2 – CSȘ TÂRGOVIȘTE; Locul 3 – CSM ONEȘTI.

Seniorii băcăuani au dominat Cupa României Cu nouă medalii cucerite, cluburile băcăuane CSȘ și SCM au dominat Naționale de seniori de greco-romane. Întrecerea s-a desfășurat în perioada 28-30 noiembrie, la Constanța și a adus Bacăului trei titluri de campion național prin Alexandru Dosoftei (foto), Irinel Botez și Alexandru Solomon. În plus, ambele team-uri au punctat în clasamentul general pe cluburi, obținând locurile 1 (SCM) și 3 (CSȘ). Au urcat pe podimul de premiere: Locul 1: BOTEZ IRINEL, SCM Bacău, categoria 63 kg; SOLOMON ALEXANDRU, SCM Bacău, categoria 67 kg; DOSOFTEI ALEXANDRU, CSS Bacău, categoria 72 kg. Locul 2: BOTEZ ALEX, SCM Bacău, categoria 55 kg; ARTENIE ADELIN, CSS Bacău, categoria 60 kg; MIHAI GEORGE, CSS Bacău, categoria 63 kg; TAȘCĂ SORIN, SCM Bacău, categoria 87 kg; ȘARBAN GEORGE, CSM Bacău, categoria 97 kg. Locul 3: PAL CLAUDIU, SCM Bacău, categoria 63 kg. Clasament pe cluburi: Locul 1 – SCM Bacău, Locul 2 – CS Farul Constanța, Locul 3 – CSȘ Bacău.

Victor Eugen MIHAI

pag 12

BOX

PODIUM COMPLET

*La Naționalele de Seniori, pugiliștii antrenați de Relu Auraș au cucerit o medalie de aur, una de argint și una de bronz 2018 s-a dovedit un an super pentru boxerii SCMCSM Bacău. După titlurile de la juniori, Tineret și U22, după convocările la loturile reprezentative și reușitele pe plan internațional, pugiliștii pregătiți de Relu Auraș au izbutit să dea lovitura și la Naționalele de Seniori. La competiția desfășurată săptămâna trecută, la Tomești (Iași), băcăuanii au pus mâna pe trei medalii: una de aur prin Vasile Suciu la 64 kg, una de argint prin Eduard Andrei Jipeanu la 60 kg și una de bronz prin Florin Marinache la 52 kg. Un podium complet. Și asta în ciuda faptului că Auraș s-a deplasat la CN fară două din principalele „guri de foc”: Nicușor Ciobanu (absent din motive de ordin familial) și Alberto Biro (accidentat). „Întradevăr, este un bilanț foarte bun, mai ales în condițiile absenței lui Ciobanu și Biro, acesta din urmă fiind prezent doar în calitate de spectator ”, a declarat Relu Auraș, care a ținut să adauge: „După un sezon foarte bun la celelalte categorii de vârstă, îmi doream foarte mult și un aur la Seniori. Era păcat să plecăm de la Naționale fără un titlu de campioni, iar Suciu ne-a încântat, pur și simplu, în toate meciurile”. În ultimul act al categoriei 64 kg, Vasile Suciu l-a învins prin inferioritatea adversarului, în repriza 1, pe dinamovistul Alexandru Popescu. În finala de la 60 kg, Jipeanu a avut o misiune dificilă, capotând în fața campionului continental Robert Jitaru (Steaua), în timp ce la 52 kg, Marinache a luat bronzul. „Am demonstrat, încă o dată, că boxul băcăuan ține garda sus. Mă bucur foarte mult că, în ciuda multitudinii de probleme administrative cu care se confruntă, primarul Cosmin Necula și-a păstrat atenția îndreptată către noi, urându-ne baftă și felicitândune pentru rezultatele obținute. Performanțele noastre au la bază buna colaborare dintre CSM și SCM”, a concluzionat antrenorul Relu Auraș. (Dan SION) *CS Dinamo a încheiat din nou pe locul întâi în clasamentul cluburilor la Campionatele Naționale de box. Boxerii bucureșteni au reușit să cucerească opt medalii, dintre care trei au fost titluri naționale. Pe prima treaptă au urcat: Ștefan Nicolae (56 kg / antrenor Napoleon Gheorghe), Andrei Arădoaie (81 kg) și Cristian Filip (91 kg / ambii antrenați de Dumitru Dorobanțu). Naționalele de box de la Iași au demonstrat încă o dată că pugiliștii de valoare, cei care pot emite pretenții și pe plan internațional, nu au rivali care să le pună probleme în țară. Așa s-a întâmplat și la semigrea (81 kg), unde Andrei Arădoaie (81 kg) nu s-a întrebuințat prea mult pentru a-și trece în cont un nou titlu. În finală, Arădoaie l-a învins prin abandon în repriza a doua pe Ioan Marius Tagean (Unirea Alba Iulia). O evoluție frumoasă a avut și Cristian Filip, aflat la primul lui titlu de campion la seniori. ”Greul” de la Dinamo, în vârstă de numai 19 ani, a boxat frumos, obținând o victorie la puncte clară în finala cu Adrian Buhaniuc (Olimpia București). Tot prin abandon în repriza a doua s-a impus și Ștefan Nicolae, în finala de la 56 kg, în meciul cu Dorin Cristian Doghi. *Boxând pentru clubul din Bacău, Vasile Suciu (în fotografie, maieu roșu), pugilistul născut în Tălmaciu, nu a avut concurență la categoria 64 de kilograme a Campionatelor

Naționale de Seniori. Vasile a câștigat titlul național după 2 victorii extrem de concludente. Ambele partide au fost scurte, terminându-se în mai puțin de un minut, fiecare. În primul meci, antrenorul oponentului său a aruncat prosopul rapid, iar în cea de-a doua luptă, adversarul său nu a mai continuat după ce a încasat câteva lovituri puternice.

Vasile Suciu este legitimat la Clubul Sportiv Municipal din Bacău. El este antrenat de Relu Auraș, Abladim Ferodin și Nicu Cara. Vasile se află la primul său titlu național la seniori, după ce în trecut a reușit la categorii mai mici să se impună. El a început boxul de performanță la Sibiu, alături de Gheorghe Niță. ”Am avut o pregătire foarte bună, înainte cu două săptămâni de a participa la Campionatul Național. Aveam încredere că voi câștiga locul 1 în acest an. A fost un titlu pe care mi-l doream pentru că nu am mai ieșit campion la seniori”, a declarat noul campion național la box. Venirea la Bacău i-a făcut bine boxerului, care, în sfârșit are în sală mulți sportivi de diferite categorii.

El are cu cine să se antreneze serios și merge mai des în deplasări la competițiile naționale și internaționale, iar acest lucru l-a ajutat să evolueze ca sportiv. ”Este un club bun care aduce sportivi cu potențial pentru a putea evolua cât mai mult. Eu personal am avut o evoluție vizibil mai bună de când am ajuns la CSM Bacău”, a spus Vasile Suciu. Pentru viitor, gândurile lui Suciu sunt foarte mari, visul său cel mai mare fiind Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020, loc unde își dorește să ajungă. ”Îmi doresc să ajung să particip la turneele de calificare pentru Olimpiadă și să mă calific la Jocurile Olimpice de la Tokyo. Vor fi 3-5 turnee de calificare, plus Campionatul European și Campionatul Mondial. O să fie foarte greu de ajuns acolo, dar o să trag cât de tare pot”, a mai spus Vasile Suciu. *Competiția s-a desfășurat în Sala Sporturilor din comuna Tomești, județul Iași. Au participat peste 80 de sportivi, de la 45 de cluburi. Printre cei prezenți s-au numărat boxeri ca Mihai Nistor, Robert Jitaru sau Andrei Arădoaie, nume cunoscute pentru rezultatele și meciurile lor din ring.

pag 13

Fotbal/ Liga a II-a La sfârșit de sezon,

O geantă de… Metalo-goluri Clasament

În ultima etapă jucată în 2018 în eșalonul secund, Aerostar Bacău a stabilit scorul campionatului. „Aviatorii” au trecut cu 9-1 (5-0) de Metaloglobus București, umilindu-l pe portarul oaspeților, Robert Geantă, dar și pe fostul lor antrenor, Cristi Popovici Neverosimil! Incredibil! Senzațional! Și adjectivele pot curge. Așa cum au curs sâmbătă golurile în poarta Metaloglobusului apărată de Robert Geantă. În ultima etapă din 2018, Aerostar Bacău a surclasat cu 9-1 Metaloglobusul antrenat de Cristi Popovici! O victorie categorică. Și perfect meritată. Echipa antrenată de Florin Bratu s-a adaptat perfect terenului înghețat, punând în practică cea mai spectaculoasă evoluție din acest sezon. Circulația balonului dezvoltată de gazde și pofta lor de joc și de goluri au făcut deliciul celor aproximativ o sută de spectatori veniți să vadă ce…nu au mai văzut. Buhăcianu a realizat o „triplă”, Vraciu și stoperul Alin Mutu și-au trecut în cont câte o „dublă”, în timp ce „spiridușul” Horia Ilie, aflat la debutul ca titular, s-a remarcat cu un gol, o transversală și o prestație de zile mari. Scorul a fost înghețat la 9-1 ca urmare a penalty-ului transformat de Andrei Pavel în min. 88, iar gurile rele spun că gazdele nu au forțat încă un gol deoarece omul de la tabelă nu avea în recuzită și cifra 10. Lăsând gluma la o parte, Aerostar a arătat sâmbătă ca o echipă care poate să-și îndeplinească fără probleme obiectivul: permanența în eșalonul secund. Sigur, diferența reală dintre cele două echipe nu este atât de mare. Important este însă că în ziua Z, la ora H și în condițiile meteo date, Aerostar s-a desprins categoric de Metaloglobus, obținând o victorie care îi permite să ierneze pe un loc de B. Vraciu a deschis scorul în min. 8, lobând inspirat balonul peste Geantă, la o pasă lungă expediată de Buhăcianu. După ce Potcoavă a securizat rezultatul, intervenind cu succes la șuturile lui Herea și Sava, Buhăcianu a renunțat la rolul de servant în favoarea celui de realizator. În decurs de numai 60 de secunde (’30 și ’31), „Buhă” a punctat de două ori, pentru ca Vraciu să realizeze si el „dubla” în min. 35. După încă un minut, H. Ilie a stabilit scorul pauzei: 5-0. La reluare, iureșul a continuat, gazdele atacând cu toate liniile. Drept dovadă stau și cele două goluri

pag 14

1. Sportul Snagov

21 14 4 3 35-14 46p.

2. Academ. Clinceni

21 15 0 6 41-15 45p.

3. Petrolul Ploiești

21 14 3 4 43-19 45p.

4. „U” Cluj

21 13 5 3 47-15 44p.

5. Chindia

21 13 5 3 41-23 44p.

6. FC Argeș

21 12 5 4 36-19 41p.

7. CS Mioveni

21 10 4 7 33-21 34p.

8. Energeticianul

21 8 5 8 30-26 29p.

9. UTA Arad

21 8 5 8 32-30 29p.

10. Pandurii Tg. Jiu

21 8 4 9 36-33 28p.

11. ASU Politehnica

21 7 4 10 18-23 25p.

12. Ripensia Timiș.

21 6 7 8 25-31 25p.

13. Daco-Getica

21 5 9 7 29-31 24p.

14. Luceafărul

21 6 5 10 24-39 23p.

15. Aerostar Bacău

21 6 4 11 32-39 22p.

16. Metaloglobus

21 6 3 12 16-43 21p.

17. Farul Constanța

21 6 2 13 29-42 20p.

18. CS Balotești

21 5 4 12 21-41 19p.

19. Dacia Unirea

21 2 6 13 19-55 12p.

20. ACS Poli Timiș.

21 2 4 15 17-45 10p.

realizate în decurs de numai trei minute de stoperul Alin Mutu. În min. 60, acesta a reluat imparabil cu capul centrarea excelentului Chirilă, pentru ca în min. 63, fundașul central al Aerostarului să finalizeze din apropiere un corner executat de Căinari. În min. 66, Buhăcianu și-a încheiat recitalul personal, învingându-l din nou pe Geantă , iar la 8-0, ex-internaționalul Herea (care îl întinsese serios pe Potcoavă și în min. 53), a marcat golul de onoare al Metaloglobusului. Reușita definitivului 9-1 a fost prefațată de două transversale țintite de H. Ilie (min. 75, la capătul unei superbe acțiuni personale) și A. Pavel (’78, cu un șut fără preluare cu dreptul de la marginea careului) și a venit de la punctul cu var. În min. 88, Căinari a fost faultat de Rizea, iar A. Pavel a transformat penalty-ul, sigilând tabela la 9-1. Neverosimil! Incredibil! Senzațional! Aerostar: Potcoavă- B. Ardei, Al. Ichim, A. Mutu (min. 68 Mihăeș), Mihălăchioae- H. Ilie, Adăscăliței (min. 56 S. Ichim), Chirilă, Căinari- Vraciu (min. 71 A. Pavel), Buhăcianu.

Dan SION

Noul antrenor al Aerostarului nu consideră un pas înapoi trecerea de la Dinamo la gruparea băcăuană

Florin Bratu: „Provocare, nu retrogradare” Aerostar a intrat într-o nouă etapă. „Etapa Florin Bratu”.

O etapă care va dura până în vara lui 2019. Sau- cine știe?- poate că va continua și după finalul campionatului. „Important este să ne atingem obiectivul: salvarea de la retrogradare. Ce va urma, rămâne de văzut”, mărturisește noul antrenor al „aviatorilor”, Florin Bratu. Fostul tehnician al lui Dinamo l-a înlocuit în funcția de antrenor pe Cristi Popovici.

-Florine, ai asistat din tribună la remiza Aerostarului pe terenul Daciei Unirea Brăila. Prima impresie?

-Înainte de toate, a fost un meci frumos, deschis. Un meci cu șase goluri deși, ca să fiu sincer, aș fi preferat să văd un meci cu numai cinci goluri, iar Aerostar să se impună cu 3-2.

-N-a fost să fie. Mai mult, deși au condus cu 1-0 și 2-1, băcăuanii au avut de tras pentru un punct, Dacia Unirea conducând cu 3-2 până în minutul 83.

-Așa este, însă eu am văzut un Aerostar cu potențial.

O echipă care în mod clar poate să ofere mult mai mult și care trebuie să-și dorească mai mult. Sper ca venirea mea să contribuie la asta. Cu voință, cu entuziasm și, bineînțeles, cu multă muncă, sunt convins că vom putea urca în clasament.

-Unde ar fi cel mai mult de lucru?

-În toate compartimentele avem de umblat, nu trebuie să ascundem acest lucru. Și, totodată, voi lucra foarte mult și la mentalul jucătorilor; e un capitol important. Voi face tot posibilul să-i ajut pe băieți prin toate cunoștințele pe care le am despre fotbal, dar si despre viață. Sper să vină și

victoriile deoarece avem nevoie mare de ele.

-Achiziții din iarnă?

-Nu vreau să vorbesc acum despre asta. Avem opt meciuri până în iarnă din care trebuie să scoatem cât mai multe puncte. Această perioadă mă va ajuta să-i cunosc cât mai bine pe băieți. Până la urmă, ei vor face selecția prin ce vor arăta la meciuri și la antrenamente.

-Ziua de sâmbată a fost una agitată. Se vehicula ideea că, deși bătusei palma cu Aerostarul, vei ajunge la „U” Cluj.

-Am mai spus-o: le mulțumesc celor de la Cluj pentru interesul arătat, dar nu sunt omul care să nu-și respecte cuvântul dat. Ajunsesem la un acord cu Aerostar și nu s-a pus sub nicio formă problema să rup acest acord.

Negosiasem vreme de aproape două săptămâni cu Aerostar, venisem și la Bacău, iar interesul, caldura și aprecierea pe care mi-au arătat-o domnii Damaschin si Voicu, carora le mulțumesc pentru tot, m-au făcut să iau această opțiune. Vin la Aerostar pentru a munci, pentru a ajuta echipa și, totodată, pentru a mă ajuta pe mine însumi.

-După Dinamo, Aerostar. Nu e un pas înapoi?

-Eu nu-l văd așa. Nu e o retrogradare, ci o provocare căreia sper să-i fac față cu succes. Îmi doresc să beneficiem și de sprijinul publicului, începând chiar de sâmbătă, la jocul cu Ripensia, deoarece e nevoie de o emulație.

Susținerea și aprecierea publicului ne va ajuta și, totodată, ne va responsabiliza.

Dan SION (UZPR)

Ne revedem în februarie *Programul etapei a 22-a (23 februarie 2019): Luceafărul Oradea- ASU Politehnica Timișoara, Energeticianul – „U” Cluj, Chindia Târgoviște- Aerostar Bacău, Metaloglobus – FC Argeș, Pandurii Tg. Jiu- Petrolul Ploiești, CS Balotești – CS Mioveni, Sportul Snagov – Daco-Getica, Academica Clinceni – Farul Constanța, UTA Arad – Dacia Unirea Brăila, ACS Poli Timișoara – Ripensia. *Bratu, după meciul cu Metaloglobus: „Ne-am adaptat foarte bine” Asta da „Mitralieră”! Nouă goluri, plus alte opt ocazii clare de gol. Secretul forței ofensive aratate sâmbătă de Aerostar?

L-a dezvăluit chiar antrenorul, „Mitraliera” Florin Bratu: „Ne-am adaptat foarte bine condițiilor. Am fost mult mai pregătiți, am fost agresivi, determinați și mereu primii la minge”. Bratu a privit și dincolo de rezultatul cu Metaloglobus: „Am lăsat o ultimă impresie bună tocmai pentru a putea construi din retur o echipă și mai competitivă”. *Popovici o dă pe… teren și pe ghete Antrenorul Metaloglobusului, Cristi Popovici a avut o explicație aparte pentru felul în care echipa sa de-abia s-a adunat (inclusiv de pe jos) contra Aerostarului: „Nu am prea multe de comentat.

Pe teren a fost o singură echipă care a putut juca: Aerostar.

Ei au avut crampoane adaptabile acestui gen de teren, chiar neregulamentare în opinia mea, motiv pentru care le-am atras atenția și arbitrilor. Noi am făcut patinaj artistic. Jucătorii mei au fost complet nepregătiți din punct de vedere al echipamentului”. *Pregătesc lista Conducerea CS Aerostar și staff-ul tehnic vor creiona lista cu jucătorii la care se va renunța din 2019 și cu înlocuitorii lor. „Într-

adevăr, ne vom întâlni zilele viitoare pentru a stabili configurarea lotului cu care vom relua pregătirile pe 15 ianuarie. Lista definitivă a plecărilor și venirilor o vom anunța însă de-abia după Sărbători”, a precizat directorul clubului, Doru Damaschin. Acesta s-a aratat foarte mulțumit de evoluția echipei contra Metaloglobusului, dar a mărturisit că are și un regret: „Îmi pare rău că din cele nouă goluri înscrise azi nu am păstrat unul cu Brăila și unul cu Farul pentru a avea patru puncte în plus la finalul lui 2018”. *12 goluri …a marcat în maxi-tur Vali Buhăcianu. Atacantul Aerostarului este vice-golgheterul campionatului. *Revelația Horia Ilie Unul dintre cei mai buni jucători ai Aerostarului în meciul de sâmbătă a fost Horia Ilie. Împrumutat de la Ardealul Cluj, mijlocașul în vârstă de 19 a adunat doar cuvinte de laudă de la cei din jur. „Am foarte mare încredere în el. De aceea l-am și titularizat. Este un jucator cu calități, are ceea ce se cheamă unu contra unu”, a declarat antrenorul Florin Bratu. „Țin să-l remarc în mod special pe tânărul Ilie. A făcut un meci extraordinar”, a spus si președintele clubului, Doru Damaschin. „Mă bucur că, în sfârșit, i se dă credit acestui copil. Are calități deosebite pe care le-a pus în practică în acest joc”, a punctat presedintele secției de fotbal a Aerostarului, Valerian Voicu, care a ținut să precizeze: „În cariera mea de conducător am reușit și scoruri mai drastice decât acest 9-1 cu Metaloglobus. Totuși, niciunul nu m-a bucurat ca acesta, mai ales că l-am obținut în liga a doua, într-un meci vital pentru atingerea obiectivului”.

pag 15

TRUP ŞI SUFLET

AMINTIRI DIN FOTBALUL MEU (VII) de Silviu IORGULESCU

..Dar iată că venise momentul să înfrunt Petrolul! Erau în pericol să retrogradeze, pe bancă stăteau doi monștri sacri ai ploieștenilor, Mircea Dridea și Mihai Ionescu. În tur ne bătuseră cu 4-0 la Ploiești, atunci am fost atât de dezamăgit, că am vrut să nu mă mai întorc în Arad! Dar nea Liviu Coman m-a luat deoparte, m-a încurajat și mi-a zis: la muncă, Pusi!

Pusi era porecla mea dată de masorul echipei, nea Tutu. Asta învățasem eu mai întai în Arad, salut, pusi, pusi! În jocul de la Arad, eu am avut o prestație deosebită, nota zece, și a doua zi am fost convocat la echipa națională! Conu Mișu, tatăl meu, era să facă infarct în tribună când, la sfârșitul meciului, 10.000 de spectatori mi-au scandat numele! Chiar și Ceaușescu ar fi fost invidios! Cel mai select spectator era întotdeauna Gică Gornea care locuia într-un bloc de lângă stadion și vedea meciul din balcon, întotdeauna ne salutam când intram pe teren, el-evident- cu o sticlă de bere în mână! Mai apăra încă poarta echipei Vagonul Arad, in Divizia B, apoi s-a apucat de arbitraj. Ceva nu a fost în regulă în viața lui, păcat, ce portar bun a fost! Dacă țelul meu de a deveni portar de Divizia A se îndeplinise, faptul de a juca în naționala României părea chiar un vis! Dar fotbalistul care nu visează sa joace măcar o dată în tricoul naționalei, acela nu-i fotbalist adevărat! Chiar dacă pare o utopie! Când m-a chemat Florea, președintele Clubului UTA, în biroul său, a doua zi după jocul cu Petrolul, am crezut că am facut vreo boacană! Mi-a zis să stau jos și mi-a arătat telegrama de la FRF. Nu am realizat atunci pe loc ce înseamnă asta, m-am dumirit când am ajuns la București. Am trăit să ajung chiar atât de sus, la asta nu prea mă așteptam, mai ales că aveam aproape 28 de ani! Am evoluat în echipa națională A de 5 ori și de 2 ori în echipa națională B, unde am fost și căpitan de echipă în meciul contra Germaniei Federale de la Duisburg.

Am apărat contra Braziliei, Argentinei, Greciei, Israelului, Danemarcei și o dată contra marelui Juventus la Milano, iar la naționala B contra Poloniei și Germaniei Federale. Si ce

pag 16

jucători mari am avut în față, Pereira, Clodoaldo, Jairzinho, Rivelino, Edu, Mario Kempes, Brindisi, Hauseman, Zoff, Gentile, Altafini, Bettega, Scirea, Causio, Tomasewski, Deyna, Szarmach, Lato și alții. Am mai fost rezervă în 13 jocuri ale naționalei, în total, am fost selecționat în lotul echipei naționale a României de 20 de ori. Am avut și ghinion de două ori, când m-am accidentat, o dată înaintea jocului de la Constanța contra Japoniei și, a doua oară, înaintea jocului cu Grecia de la Salonic, când-sigur- mai bifam două prezențe în echipa națională! Nu au fost multe, într-adevăr, dar sunt mândru că am ascultat imnul țării la mijlocul terenului cu lacrimi în ochi.

Este o mare onoare pentru orice fotbalist- sună cam patetic, dar acesta este adevărul! Recunoștință veșnică pentru Ștefan Stănculescu, Petrică Rădulescu, Paul Popescu, Liviu Coman, Lica Gherghel și Clubului UTA, care m-au ajutat și propulsat la nivelul cel mai înalt al carierei mele! Am avut onoarea să fiu coleg la echipa națională cu mari fotbaliști, Dinu, Dudu Georgescu, Lucescu, Dumitru, Iordănescu, Dumitrache, Bőlőni, Sameș, Dobrin, Rică Răducanu.

Cu Rică am fost bun amic, ne cunoșteam de copii, când el juca la “piticii” de la Flacăra Roșie, era centru înaintaș! Ce panică era la noi în careu, la executarea cornerelor de către adversar, Rică era mai înalt cu 20 de cm ca noi toți și cornerele se executau de la colțul careului de 16m! Și ceea ce este foarte important, am fost apreciat și notat foarte bine de presă și antrenori, deși mereu am avut handicapul că veneam de la o echipă provincială. Aceste vremuri nu se pot uita niciodată!

Danemarca - România 1-2, Copenhaga 1975 Mi-au venit în minte acum câteva întâmplări haioase petrecute la națională. Prin 1975, cred, eram înaintea unui joc al naționalei și a venit în vizită la cantonament noul președinte al CNEFS, generalul Dragnea. Habar n-avea de sport, militar de carieră, veteran de razboi. Presedintele federatiei ne prezinta pe rand, el se uita la noi cu un dispreț vizibil! Începe o pledoarie cu iz patriotic și deodată tună: ia, să vă tundeți scurt cu toții! Pe atunci, era moda cu păr lung la bărbați, cam toți aveau plete, și eu aveam părul peste urechi, dar nu exagerat! Dinu, Procurorul- cum îi spuneam noi, se ridică, era căpitanul echipei și zice: tovarășul general, o să ne tundem când o să se tundă și fiul dumneavoastră! Fiul generalului venise cu taică-său acolo și avea plete ca Mario Kempes!

Câteva momente s-a făcut o liniște, de auzeai musca zburând, apoi generalul s-a sculat și a plecat fără un cuvânt! Tipul habar nu avea despre sport, în general vorbind, cineva din anturajul său ne-a povestit că, mergând la un meci de baschet și văzând că scorul ia proporții, 65-56 să zicem, a întrebat ”ce dracu’ face portarul?”!!! A mai făcut-o odată lată, de ne-am prăpădit cu toții de râs! Era înaintea unui joc contra Finlandei, echipă de amatori, care trebuia învinsă la scor mare, ca să se meargă mai departe, ceva calificare la olimpiadă cred. La Helsinki, în minutul 90, Rică s-a culcat pe o minge în careu, ca să tragă de timp și arbitrul a dat o indirectă de pe la 7 metri de poartă și ....1-1, rezultat ce ne crease probleme. La București, se iau toate măsurile, finlandezii sunt duși la bar și fetițe, erau mahmuri a doua zi, dar trebuia o diferență mare de goluri în favoarea noastră. Cred că scorul a fost 11-0! Vine generalul, sarcină de partid, goluri multe! Și începe, tu-2 goluri, tu-2, tu-1, ajunge la Rică și îi spune și tu-2! Rică se ridică în picioare, alo, tăticu, eu sunt portarul, ăla care prinde mingea cu mâna!

El nu cunoștea pe nimeni, pe nume sau pe ce post joacă!

Odată, eram la Madrid înaintea unui joc de calificare la

Campionatul European din 1975 contra Spaniei. În ziua jocului, relaxare. Dimineața, vizită la grădina zoologică, antrenament pe vremea aceea nu se făcea în ziua jocului, chiar dacă meciul era seara târziu. După masa, odihnă obligatorie. Ne plictiseam și-mi zice Rică: Iorgule, hai să mergem să căutăm o bancă, să schimbăm bani. Ne furișăm din hotel, găsim o bancă, venim înapoi la hotel, dar henț, nea Tinel, în hol! Zimbrul, asta era porecla lui, cu o voce tunătoare ne întreabă: voi pe unde umblați, când trebuia să vă odihniți, lasă că o să vedeți voi! Norocul nostru că s-a terminat 1-1, golul nostru marcat de regretatul Zoli Crișan, Rică a apărat foarte bine și incidentul a fost uitat! Rică ăsta a fost o mare figură! Avea tendința să se îngrașe și ducea o viață cam dezordonată, când venea la națională ținea regim, saună, de toate, ca să fie fit la meci.

Seara, nu mânca, lua câteva mere și stătea în cameră. Jucam un joc contra Israelului la Tel Aviv. Vine Rică cu câteva kilograme în plus, panicat: Iorgule-zice, nu m-am pregătit pentru acest meci! Dar îi era frică să-i spună lui nea Tinel.

Vine meciul, Rică de panaramă, și la pauză vine masorul și-mi spune să mă încălzesc. Rică ceruse schimbare, intru în poartă după pauză și apăr foarte bine, câștigăm cu 1-0 prin golul marcat de Sameș la un corner. Ce l-a mai certat nea Tinel!

După meci. Seara. a fost o masă la un restaurant românesc, acolo l-am cunoscut pe Ștefan Bănică senior, ce haios și prietenos a fost! Generația mea a primit un cadou, o deplasare și un meci de adio în Kuwait. Ne-am blindat toți cu valută, așteptăm îmbarcarea. Predăm bagajele, eu mă duc cu doua stewardese să bem o cafea la barul din aeroportul Otopeni.

Panicat, vine maseurul Parcea: hai repede, că se face control corporal la îmbarcare, sigur ne turnase cineva. Eu aveam valuta în chiloți, dar știam că acolo mă va căuta mai întâi, așa că îi bag în ciorap și mă încalț. Ajung ultimul, Rică- in fața mea, transpira și se ștergea cu batista mereu pe față, vameșul mă întreabă dacă am valută, eu-normal- zic nu, mă pipăie peste tot, și între picioare, și-mi spune deodată, descalță-te! Fără să-mi dau seama, dau să-mi scot pantoful din piciorul unde aveam valuta, vameșul zice: scoate-l pe celălalt! Vede că n-am nimic acolo și trec mai departe. În sala de îmbarcare îl întreb pe Rică unde își pitise banii, el râde și-mi arată batista cu care se ștergea de zor la control! Era mare problemă dacă te prindea cu valuta, o pățise Mircea Constantinescu, când apăra la Dinamo și n-a mai ieșit afară!

Toți știam cine l-a turnat, unul care se dă mare sculă și în timpurile noastre! Pe mine mă avertizase când am venit prima oară la națională Puiu Iordănescu, să nu vorbesc cu nimeni despre bani, iar Lucescu mi-a trecut valuta ce o aveam când am plecat spre Brazilia. Tot Lucescu m-a învățat să am la mine în buzunar 4-5 dolari sau mărci vest germane pe care să-i declar, asta nu era o problemă, și te lăsau în pace. Nici cu lei nu aveai voie să treci, maximum 25 de lei. Acolo erau patru tabere, dinamoviștii, steliștii, rapidiștii și provincialii, nu se agreau deloc. Cel mai puțin agreat era Dobrin, știu de ce, toți se fereau de el, dar știți cum se spune, despre cei plecați dintre noi numai de bine! Dar ce fotbalist a fost! Timpul liber era dedicat jocului de remi sau cărților, pe bani. Nea Tinel era primul la masa de remi, se fuma fără probleme. Eu nu eram amator de jocuri de noroc, citeam sau jucam tenis cu Puiu Iordanescu sau Liță Dumitru. Cel mai plăcut era la Snagov, când stăteam mereu într-o vilă a CC al PCR. Am avut la națională antrenor pe Valentin Stănescu. Făcea niște antrenamente de portar grozave, fost portar și el. Apoi, pe Robert Cosmoc, pe marele Ștefan Covaci, Dumitru Niculae – Nicușor, Emeric Jenei. Respect și recunoștință tuturor! În vara lui 1974, am fost admis la Școala de antrenori din cadrul IEFS București pe care am absolvit-o în vara anului 1976, cu media 8,25. Așa mi-am îndeplinit încă un vis, acela de a profesa ca antrenor la sfârșitul carierei mele de fotbalist. Țin minte momentul când am primit carnetul de antrenor, mi l-a adus Cibi

Braun, la Arad. Eram în vestiar înaintea unui antrenament. Au intrat împreună Coco și Cibi baci care, solemn, mi-a înmânat carnetul. Diploma o primisem într-un cadru festiv la București.

Coco m-a felicitat, iar eu, măgar am fost, i-am mulțumit așa: mulțumesc, colega! La sfârșitul campionatului 1974 - 1975, iar se schimbă antrenorul, Liviu Coman este forțat să plece.

Coco Dumitrescu revine la echipă. Aici a fost ceva putred! Am jucat acasă cu Râmnicu Vâlcea care era în zona retrogradării.

A fost 1-1, golul valcenilor a fost marcat de fostul dinamovist Hajdu. După meci, în vestiar, a fost mare scandal! Eu am plecat la echipa națională și când m-am întors, nea Liviu, deja, plecase de la echipă. Cât am regretat că nu am fost în Arad când l-au demis, poate, aș fi convins conducerea să nu-l demită! Coco Dumitrescu avea un nume de rezonanță în Arad, fusese jucător de națională și, ca antrenor, câștigase campionatul cu UTA de două ori. Dar pe mine m-a dezamăgit cumplit, ca om și ca antrenor, n-am putut să am o relație normală cu el niciodată, nici ca jucător și nici ca “coleg” antrenor! Dar, după ani de zile- eu antrenam deja în Ungariam-am întâlnit cu el pe stradă în Arad. L-am salutat, m-am dus la el și i-am spus: nea Nicule, acum, că au trecut atâția ani, iartă-mă, dacă te-am supărat vreodată, eu mereu am dorit ca echipa sa meargă bine, personal, nu am avut nimic de împărțit cu dumneata! Spre surprinderea mea, m-a îmbrățișat și mi-a spus: Silviule, ai avut dreptate! M-a impresionat enorm, odihnească-se în pace! Ultimul etapă de campionat s-a jucat la București cu Steaua, am câștigat cu 2-0 prin golurile lui Sima, iar eu am primit nota maxima, 10! Puțin timp, a fost cu noi și Onei Pîrcălab, antrenor secund, ne cunoștem de la Dinamo, era ceva rudă cu Coco, dar n-a rezistat lângă el. Eu avusesem o înțelegere pe doi ani cu UTA, aveam o hârtie în mână, cu care puteam să mă legitimez oriunde. Oferte aveam, Sportul Studențesc, FC Bihor și Dinamo București! Dinamo mi-a pus în față hârtiile să le semnez, oferindu-mi angajarea în MAI, ca ofițer, apartament în Drumul Taberei și garanția că tricoul cu numărul unu al naționalei va fi al meu! M-au încuiat vreo două ore în biroul lui Istudor, dar eu am spus că vin mâine, trebuie să vorbesc cu familia. Mama săraca cum ar fi dorit să vin acasă! UTA, însă, a plusat și mie îmi plăcea Aradul, așa că m-am întors hotărât să rămân în Arad. Dar a fost o perioadă neagră pentru mine, echipa nu mergea, Coco nu știa să se poarte mai ales cu jucătorii de valoare, Domide, Kukla, Broșovschi sau subsemnatul. Numai ghinioane, am suferit două comoții cerebrale una dupa alta, de era să mă las! Odată, la Reșița, am fotografia momentului, și, apoi, după 10 zile la Petroșani, când am căzut în cap nemaiputând să- mi controlez echilibrul în aer la o ciocnire cu un adversar. După jocul de la Reșița, urma un joc cu Steaua în Ghencea. Eu sunt adus la București ca să mă vadă doctorii de la Centrul de Medicină Sportivă, deoarece eram jucătorul echipei naționale. Stau în hotel, vine Coco și-mi spune că a vorbit cu doctorii, nu trebuie să merg și eu, pauză o săptămână. Eu, parcă, eram beat, așa mă simțeam. Vine meciul, catastrofă, 0-8, eu în tribună. Ne întoarcem la Arad, era într-o zi de miercuri. Duminică, joc acasă contra lui Poli Iași, care avea o echipă bună. Silviule, ești bine și poți juca, mi s-a spus. Nu trebuia să-mi spună de două ori! Când intrăm pe teren, îmi zice râzând Lupulescu: cei, măi Silviule, ai emoții, de ești așa palid?! Noroc că nu am fost solicitat, am câștigat cu 3-0. Dar următoarea miercuri, meci la Petroșani, cu Jiul. Nu-mi amintesc nimic, doar că m-am trezit pe patul jegos al spitalului din Petroșani, cu echipamentul pe mine și bagajele pe un scaun. Toată lumea din salon se uita ca la urs la mine, un bărbat mai în vârstă, de lângă mine, îmi spune că m-au adus cu salvarea inconștient și că portofelul este sub pernă, atât. Am stat 5 zile acolo, veneau fotbaliștii și antrenorii de la Jiul să mă vadă și îmi aduceau de trei ori pe zi mâncare. Jos pălăria, au fost niște domni! Acolo juca atunci Stan Gabriel, cu care mă cunoșteam de la Metalul București.

pag 17

Nu mi-au făcut nici o investigație sau tratament, trebuia doar să nu mă mișc. Apoi, m-au mutat în cabinetul unui doctor, m-a spălat după vreo două zile într-un lighean o soră medicală.

Eram plin de praf din timpul meciului. Cam prin minutul 60 s-a întâmplat accidentul. A treia zi, a venit și soția să mă vadă, impreună cu Pretoteanu, președintele clubului arădean. După 5 zile, au venit cu o salvare și m-au dus la Spitalul Municipal din Timișoara, unde mi-au făcut investigații și verdictul a fost clar: pauză totală 3 luni! Am avut noroc că nu am rămas cu ceva sechele, să bat în lemn, sunt bine și în zilele noastre! În primavară, am făcut un control serios la București și am primit aviz medical favorabil ca să pot juca și am fost chemat din nou la echipa națională. Dar la Arad nimic nu mergea cum trebuie, eram în pericol să ajungem în zona retrogradării! Era clar că trebuia făcut ceva din partea noastră, a jucătorilor, conducerea îi acorda lui Coco Dumitrescu mai departe mână liberă!

Vorbeam noi, jucătorii, între noi, eram nemulțumiți de antrenamente și de felul în care ne trata antrenorul, dar la toți ne era frică! Atunci mi-am luat inima-n dinți și l-am sunat pe directorul Babau cerându-i o întrevedere. A acceptat, i-am convins pe Domide, Kukla, Axente și Broșovschi să vină cu mine. Toți au fost muți, eu i-am arătat părerea noastră asupra situației și că nu mai putem lucra cu Coco. Riscul meu era calculat, dacă se întâmpla ceva, eu plecam la altă echipă, aveam unde! D-l Babau a spus că va decide, să mergem la antrenament. Cu sufletul la guraă, am așteptat ce se va întâmpla, la vestiar, a venit doar antrenorul secund, nea Dan Alexandru, care toată viața lui a fost “valetul’ lui Coco Dumitrescu, era lipsit total de personalitate. Ne spune că el va conduce echipa în ultimele 4 etape. Așa că eu i-am transmis care este dorința noastr, vis-a-vis de antrenamente, care erau monotone și fără dinamism, eu l-am ajutat mereu. Văzusem antrenamente moderne la Real Madrid și la echipa națională a Germaniei Federale. Și am reușit să evităm zona periculoasă!

Atunci a fost cooptat și Zoli Farmati să mă antreneze, ce lovitură de picior stâng avea! Zicea: auzi ce sunet are mingea când o lovesc? Beethoven! Vorbea stricat și haios românește.

Când am plecat spre casă, Coco era în fața clubului, zâmbind ironic, uite sosește comitetul revoluționar! Îmi făcusem un mare dușman! Dar noi nu am făcut puci pe teren contra antrenorului, lucru detestabil, ci ne-am spus corect și cu argumente părerea și conducerea a hotărât! A fost o perioadă cenușie și tristă pentru mine, dar am învățat ceva și anume cum trebuie să mă comport cu jucătorii atunci când voi antrena.

Nea Titi Teașcă, pe care îl întâlnisem la examenul de diplomă de la IEFS, mi-a spus atunci o chestie, vizând meseria de antrenor: această meserie nu se fură, cum se zice, se învață! De la alți antrenori, să înveți un singur lucru, ce SĂ NU FACI! Nu ai de învățat nimic din propriile greșeli, errare humanum est, doar numai din ceea ce ai făcut bine! Mare adevăr a grăit atunci nea Titi, micul Napoleon al fotbalului românesc! În vara lui 1976, plec în concediu la mare cu familia și anunț clubul că voi veni mai târziu cu 2 zile, mersesem împreună cu alți colegi, Kukla și Broșovschi. Cumpărasem bilete prin ACR Arad, unde era șef viitorul președinte al UT-ei, Puiu Grozav. Ei au fost mereu cei mai buni prieteni ai mei, păcat că au dispărut atât de devreme! Când ne întoarcem, lăsăm familiile acasă și, direct la antrenament unde facem cunostință cu noii antrenori, Cici Manolache și Bakos Antoniu, cu noii colegi, Nedelcu, Mișu Jivan, Gașpar. Cici Manolache fusese jucător cunoscut și antrenase în Africa, era tare simpatic și comunicativ, eu ii spuneam Maítre, maestre, îi plăcea mult să-i spun așa.Antrenamente mai moderne, ne plăcea, atmosfera era plăcută în vestiar. Venirea lui Jivan îmi dădea un impuls nou, aveam concurență, fusese rezerva mea în turneul din America cu naționala. Dar el era arădean, iar eu rămâneam un “mitic”! Am realizat mai târziu că nu fusesem iertat pentru că mă ridicasem împotriva lui Coco, deși o făcusem pentru echipă și club! Epurările începuseră, Pojoni și Biro fuseseră dați

pag 18

deoparte, Axente juca la Vagonul, în Divizia B, mai rămăsesem eu, Kukla, Broșovschi, Domide și Sima, din vechea gardă.

Pusi în sus, Pusi în jos... Cici declarase public că eu câștigasem duelul cu Jivan! Dar vine prima etapă contra Bacăului. Înainte de joc, se anunță formația, eu rezervă! Stupefacție totală pentru toată lumea, eu mă duc în magazia de echipament aproape plângând! Dar, vorba românului, cineva, acolo sus, nu bate cu bâta, facem 2-2 cu Bacăul acasă și săracul Jivan primește două goluri ușoare, scandal mare! După meci, am plecat acasă, fără să vorbesc cu nimeni. A doua zi, mă caută Maítre și-mi spune că numai conducerea l-a obligat să-l titularizeze pe Jivan. A trebuit încă o catastrofă, 0-7 cu Dinamo, la București, ca după aceea să-mi recapăt titularizarea. Am jucat, până la sfârșit, în 65% din meciuri. Mi-aduc aminte de un joc în nocturnă, pe 23 August, contra Progresului, frig, terenul înghețat. Conducem cu 2-0 până în minutul 73, când un adversar prinde un voleu extraordinar la vinclu! Jocul se apropia de final și, la un moment dat, prin minutul 82 când mă pregăteam să repun o minge de la colțul careului mic, arbitrul îmi spune că sunt schimbat! Mă duc direct la vestiare plin de draci, nu înțelegeam de ce am fost schimbat. La vestiar, mă întâlnesc cu jucătorii Rapidului ce se încălzeau pe culoare, ce-i cu tine, Silviule, te-ai accidentat? Nu apuc să răspund, că se aude la un radio care mergea, în vestiarul lor, că Progresul a egalat! Săracul Jivan, nici nu atinsese mingea, a primit gol ușor, nefiind încălzit! Nici nu am vrut să-l mai văd pe Maítre, am plecat din hotel și m-am dus direct la aeroport a doua zi dimineață! Făcea Maítre niște gafe, dar nu te puteai supăra pe el, căci era tare simpatic! Știa să facă atmosfera bună chiar și involuntar. Eram în turneu în RDG, în februarie 1977, și înaintea unui joc la Jena, Cici a făcut pregătirea jocului cam așa: mai băieți, mergem la război, noi, urmașii geților și gepizilor, încrucișăm sabiile cu urmașii goților și ostrogoților! Să vedem cine-i mai tare! Noi, pe jos, de atâta râs! Cât am stat în RDG, am fost cantonati la Weimar, oraș cu o istorie seculară, cunoscut și pentru că acolo există Muzeul Goethe. Chiar vis-vis de muzeu, era o cârciumă, când aveam program liber ne întreba prof. Bakos, unde mergeți, băieți? La Muzeul Goethe! Nu ne găsea niciodată, cârciuma era într-o pivniță ca un labirint și ce bere bună și ieftină aveau! Dar Maítre și-a dat, cum se spune, cu stângul în dreptul, la sfârșitul campionatului. Mai erau trei etape și jucam acasă cu Corvinul, care era la retrogradare. Se anunță formația în vestiar, înainte de meci... Eu și Kukla, rezerve! Mă enervez și întreb: Maítre, de ce nu jucăm noi doi? Discret, ne spune că există suspiciuni asupra meciului și s-a gândit că e mai bine ca noi doi să nu jucăm! În schimb, l-a băgat pe Ologeanu care nu mai jucase aproape un an! S-a terminat 1-1, scandal mare dupa meci, spectatorii au făcut scandal, era cusut cu ață albă totul! Radu Nunweiler, care juca atunci la Corvinul, mi-a spus după joc, merci, Silviule, că n-ai apărat! A doua zi, Maítre a fost pus pe făraș, Ologeanu s-a apucat de arbitraj și prof. Bakos a condus ultimele ultimele două etape echipa, la Iași, și cu Steaua, la Arad, eu revenind în echipă. Atunci, am făcut un gest de care sunt mândru. La jocul cu Steaua, pe care l-am câștigat cu 5-0, când conduceam cu 3-0 și mai erau 15 minute de joc, am cerut schimbare, cedând locul lui Jivan, căruia îi cam căzuse moralul în pantofi după cele întâmplate. M-am înțeles bine întodeuna cu Mișu, stăteam în același bloc și ne vizitam de multe ori. Și uite așa, începe o nouă eră la UTA! Eu, deja, aveam 31 de ani, jucasem, în acești 4 ani, pentru UTA, 115 meciuri în prima divizie, 8 meciuri de Cupă, 20 de jocuri internaționale amicale și încă vreo 70 de meciuri de pregătire.

Dar, “ghici cine vine la cină”, un alt timișorean, prof.

Ion Ionescu alias Jacky, un antrenor toatal diferit, inteligent, cultivat, dar un pic distant și arogant față de jucători. Eu ma simteam motivat și în putere încă, mă antrenam și jucam cu aceeași ambiție și pasiune. (va urma)

CONFERINȚĂ DE PRESĂ LA CSM BACĂU

“Bacăul- în block-start-ul olimpic”

La conferința de presă organizată la sediul clubului (25.10.2018), CSM Bacău a prezentat doi performeri ai natației, săritorul Cătălin Cozma și noua achiziție, înotătorul Daniel Martin, practic două speranțe băcăuane, în vederea participării la JO de la Tokyo. Au mai fost prezenți primarul Municipiului Bacău, Cosmin Necula, și directorul Adrian Gavriliu, care a făcut introducerea și prezentările. Dani Martin, proaspăt vice-campion olimpic de tineret, în proba de 100 spate, supranumit și “Recordinho de Bacău“ a scris file de istorie sportivă în acest an. Deschizător de drumuri ”all time” pentru România, în cadrul ediției din Argentina, unde a punctat pentru CSM Bacău. În urma prezentărilor și a discuțiilor libere, se poate desprinde ideea că la înot avem din fericire o “echipă perfectă” formată din Dani Martin și antrenorul Iulian Matei, primul ‘nebunul perfect”, în cazul de față, formula perfectă a unui sportiv insistent, dispus să urmeze până în pânzele albe metodica creativă a antrenorului, și un antrenor care recunoaște că a învățat și continuă să învețe de la alții, un căutător și un observator atent al metodelor optime de antrenament. Un antrenor care ia sportivii de la zero, după părerea lui Adrian Gavriliu. De la zero la ...plus infinit, am putea spune noi. Interesant e să descoperi la această echipă, elementele specifice marii performanțe, naturalețea de a discuta despre obiective mari, considerarea efortului de performanță drept un hobby și a competiției drept un schimb cultural sau “o sărbătoare prelungită”, adică starea sportivului bine pregătit, pentru care antrenamentul este mai greu decât competiția. Calități necesare sportului de performanță? Doar dorința, afirmă Dani, pur și simplu doar dorința. După ea vin toate celelalte. Temeri? Adversarii de la marile competiții internaționale... și timpul... pe care trebuie să-l învingă mereu. Sportul de performanță după Dani Martin: “dragoste și ură, chin și plăcere “, definiția perfectă sau doar o figură de stil? De aici și ideea de suferință ca etalon al performanței: durerea/secundă, seriozitate.

Nu a lipsit la nici un antrenament. Un antidot al rutinei: antrenamente diferite - nici unul nu seamănă cu celălalt.

Opinia sportivului apreciativă la adresa antrenorului său: o persoană complexă care poate orice, oricând, oricum.

Imprevizibil, cu capacitate didactică, care îți explică chiar și atunci când ai înțeles, plăcut ca persoană, adaptabil la temperamentul sportivului, un al doilea tată – declarație care ar putea face invidios orice antrenor cu pretenții. Un antrenor recunoscător față de colegii săi de bazin, Adrian Gavriliu, Ovidiu Galeru și Silviu Șalgău, omul care, de altfel, l-a și lansat în înotul băcăuan. Atât de absobiți sunt de ceea ce fac, încât și ei sunt surprinși de rezultatele obținute.

O viață sportivă cuprinsă în expresia : “Mai multe ore de antrenament decât de somn”. Ținta lor este clară: Olimpiada de la Tokio… Simplu și la subiect.

Doi sportivi, mai multe sacrificii În cazul lui Cătalin Cozma, inclusiv sacrificii fizice -o accidentare destul de gravă l-a scos din circuit o bună perioadă de timp, acum simte că revine cu forțe noi, dar si cu obiective intermediare: Europenele și Mondialele din 2019. Cătălin Cozma-cvadruplu campion național, în acest an, la sărituri în apă, o ramură a natației care necesită pe lângă alte calități complexe de excepție (viteză, precizie, acuratețe, forță, sincronizare, etc) și foarte mult curaj pentru a înfrunta eventualele riscuri și a plonja în gol de la înălțime.

Primarul Cosmin Necula apreciază că la Clubul Sportiv al Municipiului începe să se vadă un sport de calitate destinat generațiilor acestui oraș și a reamintit că în ceea ce privește natația băcăuană, investițiile continua la Bazinul de înot, concretizate și prin noile block-starturi montate și a noilor trambuline pentru săriturile în apă. Astfel, se conturează la CSM Bacău o pleiadă de sportivi capabili de mari performanțe . În ceea ce privește relația de concurență sportivă (și fair-play) dintre CSM și SCM, ea tinde să se transforme într-un parteneriat, o mână întinsă de clubul Primăriei și Consiliului Local Bacău, în contextul posibilei descentralizări defavorabile a sportului românesc și implicit a celui autohton.

Preluarea sportivilor de valoare devine un pas necesar care contribuie la atingerea potențialului lor de performanță.

Ion ȘARBAN (UZPR)

pag 19

Echipa SNPAP Târgu-Ocna, pe podiumul întrecerilor sportive

În dobândirea calităților necesare unui bun lucrător de penitenciare, care înseamnă implicare și devotament, spirit de echipă, disciplină și perseverență, echipele reprezentative ale Școlii Naționale de Pregătire a Agenților de Penitenciare din Târgu-Ocna (SNPAP), singura de acest fel din România, au dovedit și în plan sportiv o pregătire exemplară, încununată cu numeroase premii și distincții în competițiile la care participă. Acesta este și motivul pentru care vom prezenta în paginile acestei reviste succesele repurtate de reprezentanții acestei șoli în diverse ramuri sportive, atât la nivel național cât și internațional. Astfel, în zilele de 13 și 14 octombrie 2018, în localitatea Moșnița-Nouă, județul Timiș, a avut loc ediția a II-a a competiției sportive ,,Cupa Moșnița Nouă” - Hand to Hand Fighting. La acest eveniment au participat din partea SNPAP TârguOcna, inspector de penitenciare Mihai Gosav, agent de penitenciare Nicolae Ciobanu, elevii Constantin Rusu și Cristian Brezan. Concurând cu alte 12 cluburi naționale participante, reprezentanții SNPAP au obținut locuri onorante, după cum urmează: Locul I, agent de penitenciare Nicolae Ciobanu: categoria 80 kg seniori, stilul light contact. Locul III, elev Constantin Rusu: categoria 80 kg seniori, stilul

pag 20

light contact. În clasamentul general pe echipe, la categoria seniori, echipa SNPAP a obținut locul III. Demn de remarcat este și faptul că la cea de-a doua ediție a Campionatului Național de Hand to Hand Figheting, disputată în luna iunie a acestui an în Sala Sporturilor de la Slănic-Moldova, la care au participat 12 cluburi din toate regiunile țării (82 de sportivi la cele două stiluri de luptă: light- contact și full-contact), echipa SNPAP Târgu-Ocna, condusă de inspector de penitenciare Mihai Gosav (maestru al sportului și campion european de judo la „Jocurile Europene ale Polițiștilor și Pompierilor”), a obținut titlul de campioană națională în clasamentul pe echipe, trei locuri 1 și alte rezultate meritorii la individual.

Hand to Hand Fighting este un sport de contact care provine din Rusia, dezvoltat în cadrul structurilor KGB ca activitate fizică. Ulterior a devenit o disciplină de arte marțiale, care combină procedee și stiluri de luptă din mai multe sporturi full-contact, cum ar fi box, judo, lupte, sambo sau diverse arte marțiale. În competițiile oficiale, sportivii poartă protecții la cap, mâini și picioare.

Romulus-Dan BUSNEA (UZPR)

pag 21

GIMNASTICĂ

BACĂUL-PE PODIUM LA NAȚIONALE

Peste 90 de sportive, reprezentante a 23 de cluburi, au luat parte, între 16 şi 17 noiembrie, la Campionatul Naţional individual de gimnastică artistică al junioarelor III, II şi I, competiţie organizată la Deva şi găzduită de Sala SCM. La start s-au aflat toate componentele echipei naţionale de gimnastică artistică de junioare a României, cea care a ocupat locul 4 la Campionatele Europene de la Glasgow, din luna august, în frunte cu medaliata cu aur european la sol, Ioana Stănciulescu. După cum era de așteptat, gimnastele de la Colegiul Naţional Sportiv Cetate Deva au dominat, ele obţinând un total de 14 medalii, dintre care nouă de aur, una de argint şi patru de bronz, bilanț cu care s-au situat pe primul loc în clasamentul neoficial al cluburilor.

Gimnastele sunt antrenate de un grup de antrenori format din Gina Gogean-Groza, Liliana Cosma, Monica şi Cristian Micu, Adela Popa, Lucica Rusan şi Florin Cotuţiu, aflat sub coordonarea tehnicienilor de la loturile noastre naționale (Nicolae Forminte, Raluca Bugner şi Lucian Sandu).

Narcisa CADAR- băcăuanca de pe podium Erica Gogoaşă, gimnasta legitimată la CNS Cetate Deva, s-a detașat, conform previziunilor, la categoria ei de vârstă, junioare III nivel 2, câştigând patru din cinci titluri naţionale, la individual compus, cu un total de 49.075 puncte, la sărituri, bârnă şi sol, ratând doar paralele, unde s-a clasat a 3-a. Individualul compus de la categoria junioare II nivel 3 a fost adjudecat de colega ei de club, Ioana Danciu, urmată de dinamovista Erica Traicu. Gimnastele din Deva și-au adjudecat primele locuri și în finalele pe aparate, ale categoriei respective. Timea Crişan a câştigat două titluri naţionale, la sărituri şi paralele, Ioana Danciu a obținut titlul la bârnă după cel de la individual compus, iar Amalia Ghigoarţă pe cel de la sol. Timea Krisbai a obținut argintul la sol, în timp ce Amalia Ghigoarţă (bârnă) şi Ioana Danciu (sol) au urcat pe treapta a treia a podiumului. La alte categorii, s-au evidențiat: Ana Maria Bărbosu (CSŞ Focşani) la junioare II nivel 4 cu cinci medalii de aur,

pag 22

Maria Ceplinschi (Farul Constanţa) la junioare I nivel 5 şi Silviana Sfiringu (Farul) la junioare I nivel 6. La junioare I, nivel 5, gimnasta Narcisa Cadar, de la SCM Bacău, a câștigat medalia de bronz la individual, după evoluții foarte bune la sărituri și sol. Narcisa este antrenată la SCM de profesoarele Mihaela Bucur (în foto, alături de Narcisa Cadar) şi Alexandra Tală. De altfel, ea nu este la prima ispravă de acest fel. În 2017, talentata sportivă băcăuană a ajuns, de asemenea, în finale, dar accidentându-se grav, nu a mai putut concura. O dovadă în plus că, deși se confruntăîn continuare- cu mari probleme, gimnastica băcăuană are forța de a se restarta… (P.ADI)

pag 23

TRUP ȘI SUFLET

CAIETUL ALBASTRU (XVIII) Cunoscutul scriitor și jurnalist Cornel GALBEN ne-a pus la dispoziție acest Jurnal politic și sentimental pe care îl publicăm integral în paginile revistei noastre

18 iunie 1985, Bacău Nu lăsa pe mâine ce poți face azi, spune proverbul, și constat încă o dată că gândurile și-au luat demult zborul. Ieri, ca și azi, de altfel, n-am făcut aproape nimic la redacție. Am, în continuare, o stare de indispoziție de care nu pot scăpa, oricât aș încerca să uit incidentul a cărui teroare încă planează asupra mea. După cumplita noapte de ieri, când n-am reușit să închid un ochi din cauza ploii și a plecării lui Ionuț într-o nouă tabără, azi am devenit și mai irascibil, constatând chiar că moștenesc o anume răutate de la taică-meu, pentru că numai astfel îmi explic faptul că mereu o cicălesc pe Țica. Și încă pentru lucruri făcute de-acum, chiar dacă efectele... pecuniare încă se simt.

Să revin însă pe terenul notației propuse. La București mi-a mers relativ bine. Am reușit să fac interviul cu muzicologul Viorel Cosma, să trec prin câteva redacții, ba chiar să văd și un excelent spectacol: „Diavolul și bunul Dumnezeu“ de Jean Paul Satre. Nu-mi propun să refac traseul cu fidelitate, dar cert este că de la aeroport m-am oprit direct la Casa Scînteii, unde m-am dus glonț la „Flacăra“. Aici, așteptându-l pe George Arion, am schimbat câteva cuvinte cu criticul Al. Piru, care tocmai venise să-și facă obișnuita corectură. Are o energie nemaipomenită, de care m-am convins încă o dată, întâlnindu-l peste numai o săptămână la Onești, la „Zilele culturii călinesciene“. Arion mi-a propus să scurtez reportajul de la „Vivariu“, dar am preferat să-l duc la „Contemporanul“. Aici, George Chirilă m-a sfătuit să fac același lucru, însă tot el mi-a dat o soluție și mai interesantă, așa că în câteva minute am ajuns la revista „Magazin“, unde l-am cunoscut pe prozatorul Ion Țugui. Ocupat cu numărul în curs de apariție, acesta a citit materialul în diagonală, l-a reținut, mi-a cerut și câteva fotografii, dar și el m-a avertizat că e posibil să-l publice într-o variantă prescurtată. Revenit la „Contemporanul“, i-am răpit câteva clipe poetului Radu Cârneci, care mi-a reținut cronica la „Jocuri crude“, interviul cu Ion Ivan Roncea, mi-a făcut cunoștință cu Florin Costinescu și Luminița Vartolomei, mi-a solicitat alte articole. Și, vorba ceea, timp să am, că în aceeași zi am primit încă vreo 10 comenzi, atât de la Cârneci, cât și de la G. Chirilă, A. M.

pag 24

Mihiț (am trecut și pe la „Cîntarea României“) și Ion Țugui.

Tot la „Contemporanul“ am dat peste Daniela Crăsnaru, care chibița o partidă de cărți între Laurențiu Ulici și alți câțiva, poeta dându-mi o veste cât se poate de plăcută și mobilizatoare: cartea de reportaj e prinsă în plan pentru 1986!! După ce am luat legătura cu muzicologul (dialogul purtându-l între orele 22 și 0,05), am reușit să găsesc un bilet la Teatrul Mic și să văd un spectacol de referință nu doar pentru stagiunea 1981-1982. Un spectacol demențial, în regia lui Silviu Purcărete și scenografia Adrianei Leonescu, din distribuția căruia am reținut în mod special pe Dan Condurache (Goetz), Monica Ghiuță (Catherine), Carmen Galin (Hilda) și Maria Ploae (Femeia cu copilul).

Cum vizita nemțoaicei mi-a răpit o săptămână, îmi trebuie încă o jumătate de oră pentru a nota... peripețiile.

Făcându-mi autocritica, las totul pe mâine!

27 iunie 1985, Bacău Viața aceasta e un continuu vârtej. Te sucește cum vrea ea și dacă nu pui din când în când piciorul în prag, ai toate șansele să nu faci nimic. Am tot amânat, iată, însemnările de față și e sfârșitul lunii. O lună în care, cu toate ambițiile declarate, nu am scris un rând pentru cartea de reportaje. Am văzut, în schimb, câteva spectacole, am audiat câteva concerte, așa că voi trece fugar peste ele, primele impresii pulverizându-se în neant.

Am asistat, așadar, la spectacolele „Atunci când vor înflori merii“ de Agnieszka Osiecka, prezentat de Teatrul „Polski“ din Bydgoszcz (R. P. Polonă), „Doamnele și husarii“ de Aleksander Fredro, premieră a Teatrului „Bacovia“, și „R. U. R.“ de Karel Čapek, jucat la Bacău de Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Am audiat două concerte ale Filarmonicii băcăuane (primul fiind dirijat de Viorel Ardeleanu și având ca solistă o puștoaică de 16 ani, foarte talentată, Georgiana Ciobanu – vioară, celălalt, de maestrul Ovidiu Bălan, cu Aurelian Octav Popa solist) și un concert de promenadă al formației „Bayer AG Wuppertal“ (R. F. G.).

1 iulie 1985, Bacău Iar nu mai știu ce-am vrut să notez. S-a dus încă o lună, fără să mai scriu un rând și fără să scap de obsesia

situației mele. Ba, mai mult, m-am certat și cu Filică, acest personaj pe care nu mai știi cum să-l definești, deoarece acum îți dă impresia că judecă normal și peste numai câteva clipe e întors pe dos. Să trec, așadar, în aceste rânduri, că am reușit totuși să fac o documentare aproape completă la Slănic Moldova și că am citit două volume de poezie: „Fericit precum mirele“ de Nicolae Sava și „Furtunile memoriei“ de Aurel Dumitrașcu. Am avut, de asemenea, o bună activitate publicistică, apărând de două ori în „Contemporanul“ și câte o dată în „Flacăra“, „Cronica“ și „Ateneu“. Un articol mi-a apărut și în „Cîntarea României“, numărul din mai, așa că nu mă pot plânge.

Revista l-a debutat, totodată, pe Victor Munteanu, cu o schiță dramatică, una și aceeași cu cea refuzată de Genoiu și Carmenita lui în etapa județeană. O măgărie ca multe altele ale individului, de la ultima plecând și cearta. M-a „turnat“ la redactorul-șef că aș avea ceva cu el și acum îi va apare cronica la carte, amânând pentru totdeauna cronica la cartea lui Izbășescu, care, iată, mi-a trimis semnalul la al doilea volum.

7 iulie 1985, Bacău O săptămână irosită. În afară de cele aproape 200 de pagini citite și de două note expediate la „Cronica“, nu prea am cu ce să mă laud. Îmi merge prost, cu toate sforțările mele de a depăși... criza. Marți am văzut un simulacru de spectacol de umor, făcut de băcăuani cu colaborarea lui Marin Moraru, Mișu Fotino, Draga OlteanuMatei și Ileana Stana-Ionescu, iar în seara aceasta am revăzut „Intrigă și iubire“. În drum spre casă, Geirun Țino m-a invitat la o votcă iar după ce am ieșit de la „Bistrița“ am dat nas în nas, cum se spune, cu Diana Lupescu, maică-sa și fiică-sa, o puștoaică de „aproape 4 ani“, foc de deșteaptă. Ambele spectacole m-au dezamăgit, dar despre ultimul voi încerca să scriu ceva mâine dimineață.

Nu de alta, dar i-am promis Mirunei Ionescu o cronică, deși nu prea văd cum să apară în numerele... festive ale acestei luni.

11 iulie 1985, Bacău Amân mereu câte ceva. Nu mă regăsesc și poate tocmai de aceea fac ce îmi trăsnește prin cap. Iar asta numai pentru a nu scrie, deși zilele se scurg cu aceeași repeziciune. Am mai făcut o documentare, dar de scris tot nu am scris. Am citit, în schimb, romanul „Îmbunătățirea funciară“ de D. Kalmuski și, între mai multe curse de autobuz, am terminat „Mic dicționar de subiecte comice“ de Laurențiu Cerneț. Sunt, de asemenea, aproape de sfârșitul primului volum al antologiei poeților simboliști.

Vinerea trecută am ascultat două interesante expuneri făcute de Marius Alexianu (despre „Noua arheologie“) și de Valentin Ciucă (impresii de călătorie din Grecia – „Delfi fără Pythia“), ultimul uluindu-mă pur și simplu. Are o memorie fabuloasă și o ușurință și o coerență în vorbire, ceva de speriat! I-a apărut, de altfel, încă o carte, a noua în ultimii 5-6 ani. Azi am participat la vernisajul expoziției Cenaclului „Atelier 35“ al Filialei U. A. P. Neamț și am trăit rușinea de a fi printre foarte puținii iubitori ai artei prezenți. Dacă pietreii au făcut sacrificii și

au fost prezenți „în păr“, băcăuanii îi puteai număra pe degetele unei mâini!

16 iulie 1985, Bacău 6,47. M-am sculat, cu chiu, cu vai, la 5,30. Tocmai voiam să mă apuc de lucru, dar un telefon primit de la tăticu m-a dat iar peste cap. Mămica e, din nou, grav bolnavă.

Nu știu ce are, însă de astă iarnă nu-și mai revine. I-am spus să o aducă la Bacău și să vedem ce se poate face. În ce mă privește, continui să lâncezesc. Poate aș fi scris ceva sâmbătă și duminică, dar, cum se întâmplă adesea, am avut oaspeți, mai precis pe Adrian și odraslele sale. Din tot ce plănuisem m-am ales doar cu o „prăjeală“ sănătoasă, ora de soare petrecută pe insulă aducându-mă în pragul insolației. Am mai citit și câteva pagini, aseară reușind să termin primul volum al antologiei „Simbolismul european“ de Zina Molcuț. Un volum de 610 pagini, adică exact cât vreo 10 plachete de versuri de azi. Studiul introductiv, referirile extrase la fiecare autor – 25 francezi, 8 belgieni și 5 olandezi –, grupajele mai mult sau mai puțin masive de poeme au darul să te lumineze asupra temei și, mai mult, să ofere, cel puțin pentru mine, lucruri noi despre poeții antologați. Între timp am mai văzut muzicalul „Vreau să mă mărit!“ („Peatra din casă“), după comediile lui Vasile Alecsandri, prezentat de Teatrul Național Cluj-Napoca, și am petrecut câteva ore în compania pictorului Gheorghe Velea. Spectacolul, împănat cu destule „șopârle“, a plăcut, din distribuție remarcându-se Catrinel Dumitrescu (Marghiolița), Tudorel Filimon (Comisul Nicu), Ligia Moga (Cucoana Zamfira) și Gelu Bogdan Ivașcu (Șarl).

19 iulie 1985, Bacău 6,03. După un somn agitat, cu vise destul de curioase spre dimineață (parcă eram în București, trebuia să luăm tramvaiul 2 și să ajungem la o biserică, undeva într-un sat, care, de fapt, s-a dovedit a fi Hangani; acolo am dat însă peste tot felul de trupe de fluierași și de sculptori în lemn, care suflau în instrumente foarte ciudate și se întreceau cu cei din Văsiești, toți minunându-ne cum de nu am întâlnit aceste formații în „Cântarea României“!!!), m-am trezit la 5 fără câteva minute. M-am învârtit însă fără să fac ceva anume, singurul lucru palpabil fiind lectura celor notate în timpul discuției cu Viorel Cosma. Va ieși un interviu interesant, dar îmi vor trebui cel puțin vreo patru ore ca să-l scriu. Deși sunt din nou corector, voi încerca să demarez la redacție. În rest, nimic. Adică nu chiar nimic, dar oricum nu ceva care să devină... carte! Am inaugurat, pe 17, Galeriile de Artă ale ziarului și ale revistei, am internat-o pe mămica în spital, am ascultat un concert al formației de suflători „Promenada“, am asistat aseară la un simpozion dedicat... orizontului literar băcăuan în Epocă (Genaru, Călin, Sporici, Cimpoeșu, Costin) și am citit vreo sută de pagini dintr-o carte luată la întâmplare din bibliotecă.

După cum se vede, n-am încă un program, fac totul la întâmplare, chiar dacă, de când mi-am luat bicicletă, mai câștig cel puțin o jumătate de oră pe zi.

pag 25

TRUP ŞI SUFLET

MEDUZA (XIV)

roman de Ovidiu BUFNILĂ

Rezistăm tensiunilor de ruptură intrând în rezonanţă. Întreaga noastră orizontalitate trece prin stări maxime de concavitate şi convexitate.

Gaze arse se preling pe suprafaţa noastră informaţionala pierzându-se în universul acvatic. Inflaţia noilor structuri narative şi descriptive creşte continuu. Se nasc sunete noi. Lumini orbitoare matura întreaga noastră proximitate.

Ecoul evenimentului pe care l-am pus la cale ţâşneşte prin universul acvatic întorcându-se înainte de a pleca. O oglindă?

O masă invizibilă? Un univers plin de universuri informaţional? O limită? E cumva un baraj nesfârşit? Un ultim către care tinde întreg universul acvatic? E chiar acolo? Aici şi acum? Suntem cuprinşi de fascinaţie. E chiar acolo şi nu l-am intuit? Iar noi suntem o mulţime de puncte mişcându-se aparent prin universul acvatic? Iar aceste puncte tunelând schimbările exemplare definesc un eu discontinuu dar tinzând spre infinit? E sensul ultim? Aici şi acum să fie sfârşitul? Acesta e ultimul act, ultima noastră rotaţie?

E un adevăr? Decorporarea registrelor de navigaţie să fie de fapt sensul ultim al universul acvatic? Tăcere. Noi alcătuim tăcerea.

Iar tăcerea se revendică a fi însăşi atotcuprinzătorul. Lumina putina. În întuneric sclipesc nişte diamante de lumină veche. Am învechit lumina decorporându-ne registrul de navigaţie. În jur e cenuşă.

Şuieră fragmentele unor structuri narative evaporându-se.

Ultimele.

Piraţi şi misionari ai nimicului? Asta suntem? Căci marele nimic pare să ne fi însoţit în drumurile noastre. El înghite registrele de navigaţie decorporate de noi.

Marele nimic împinge registrele de navigaţie sub invaluitoarea noastră mantie unde se afla teribilul adevăr al tuturor lumilor. Marele nimic înghite materia, nesfârşita materie, pentru ca mai apoi să înmugurească, înşelător, în corpul pervers al altor universuri.

Nu critic discursul lui Plastos din Gomanao, al lui Aristoban din Tulubras, al lui Hegalos din Tambo Tamboree, al lui Wooda din Gastobanian sau Kaman din Bankusai, nu găsesc de cuviinţă să-l critic pe Wawtosky din Matapahapamar sau pe Elialoal Baloaloal sau pe Abuuk Katar, pe globaliştii sau pe conservatorii din Askopnias, pe moladorul din Gateea sau pe mujahorul din Ab Javabaal sau pe gurumerul din Timbo Bato şi e greu să nu intru în rezonanţă cu argumentul fiinţei pentru că strădania e să depăşim simpla deschidere, să depăşim conceptul de eliberare.

Dar Pitoşkin? Să nu mori de râs? E vremea să ne eliberăm de Pitoşkin!

A te elibera? E fals. Nu suntem prizonieri pentru că nu suntem. Altul este raportul de adevăr. Nu sunt filozof.

Nu sunt expresia ocultelor desuete, nefiind aservit obedienţei, nu sunt autodidact prăfuit din Gutumbe, nu sunt un rătăcit al culturii instituţionalizate din Hataala, nu sunt un transfug din Beauburg, nici ratat intelectual cu ştaif sosit din Tahla, nu sunt un toba de carte aterizat pe seara din Wangaala dar nici venetic din Tima burduşit de tomuri filozofice care debordează, nu sunt un oarecare efect de lectura al literaturilor din Fassala, Fossa sau Feesa.

E straniu, e periculos, e sublim dar şi tragic să te gândeşti a fi un nefiind instrumentat potrivit unor gramatici care funcţionează sau fiinţează în absenţa ta care pentru tine e chiar prezenta.

pag 26

- Tocmai de aceea, moreaugarinule, eşti un fiind al acţiunii, al misiunii! Strigă lectorii din Tulubras, semn că stau cu ochii pe mine încă de la începutul începuturilor acestui ficţional.

Misiunea este în corpul miracolului care ar putea fi exerciţiul gramaticilor fundamentale. Stăpânirea verbului sau a metaforei, logica augusta, referentialitatea sunt tot atâtea bagatele duminicale.

Nu sunt ofiţer în serviciile secrete deşi sunt un spion abil şi periculos al universului acvatic. Limbajul? Cât risc! Ce pericol! Limbajul e o stare ficţiunea generalizată şi generalizanta a universului acvatic.

Tot viul nu este altceva decât o atotcuprinzător în funcţiune sau în fiinţare.

M-am îndreptat totuşi către acel internet-café din Batoa Butuba, fabulosul port despre care îmi vorbise în numeroase rânduri perversul de Pitoşkin! M-am dus acolo hotărât să-l şterg din atotcuprinzătorul meu.

Adio Pitoşkin!

Viul fiind atotcuprinzător tinde prin fiinţare sau funcţionalitate să devină propria lui ficţiune generalizată şi generalizanta, propriul său univers plin de universuri.

Acesta fiind lucrul cel nou. Acesta fiind sensul ultim.

Înţelegi, Pitoşkin?

Atotcuprinzătorul nu este un finit deşi formele atotcuprinzătorului îşi doresc finitul care poate reprezenta ecuaţia unică, dezvăluirea lui unu, adevărul întreg.

Magia este ea înseşi aparenta atotcuprinzătorului.

Pitoşkin încerca să construiască în grabă un inel magic folosindu-se de propria sa corporalitate imaginară.

Ha, ha, ha! L-am tunelat, i-am dat foc, l-am dematerializat şi i-am făcut praf matricea informaţionala cu o periculoasă raza verde, nefiind în proximitatea lui ci construind o instantaneu acvatic pervers şi ticăloasa prin experiment metafizic.

Experienţa şi metafizică, exerciţiu şi revelaţie. Ce nebunie!

Adio Pitoşkin!

N-ai ştiut, Pitoşkin, ca magia în puterea căreia mă aflu de la bun început este un ubicuu exemplar. Privit cu îngăduinţa, teamă şi cumpătare ar putea fi un dublu dăruit ficţiunii generalizate şi generalizante în exerciţiul ei.

Am fost instruit, antrenat şi iniţiat în grile secrete, în artele privirii şi în filozofia Principiilor din Tambo Tamboree. Primul meu raport de adevăr este ca misiunea mea stă în corpul miracolului.

Adio Pitoşkin. M-am dus la debarcader să-mi întâlnesc prietenii.

- De ce pornim în această lungă călătorie?

- Vrem să descoperim Ameridaaaa!

- Vrem să vizităm Gazaala! Vrem să ne preumblam prin Sibelida să admirăm fenomenul Tangroasos!

- Vrem în Tambo Tamboree!

- Vrem să hoinărim prin oceanul virtual de dincolo de Bankusai!

- Vrem! Vrem! Vrem!

- Câtă deşertăciune, oameni buni. Amerida nu mai e. S-a scufundat. Nici Rulila nu mai e. Nici Japona. Nici Afrila.

- Nici Austrawia?!

- Nici măcar.

- De-a lungul şi de-a latul oceanului virtual sunt doar mici insule plutitoare. În lunga noastră călătorie ne vom întâlni cu strada 42, cu carterul latone, cu o jumătate din Beauburg, cu o bucăţică din deşertul gomarez sau cu două, trei castele lugubre din Wattaga, femei dezgolite şi tot atâtea fiinţe fabuloaseee!

- Vai, nouă! Vom întâlni şi marea balena albastră din inima sudicelor?!

- Oho! Ne vom lupta cu caracatiţa, cu godzila, cu dracula, cu omuleţii verzi! O să vedeţi voi! Înarmaţi-vă! Clonati-va!

- Oh, tăcere?!

- Ei, oameni buni, v-aţi răzgândit?!

- Nuuuuuu!

Să înceapă aventura.

Boc, boc, boc. Iată-i pe tâmplari. Vin sudorii. Vin calafatuitorii. Şi câte un încurcă-lume. Câte un inginer făcut la norma, de-a lungul şi de-a latul totalitarismului.

- Ismele nu încap la bordul corăbiei noastre, să ştiţi.

- În schimb, iată-l apărând în scenă pe domnul Pitoskiiiin, bravul primar al arhipelagului Adamville.

- Bună dimineaţa domnule Pitoşkin.

Domnul Pitoşkin are favoriţii albi, albi. Fumează pipa.

Meticulos, vrea să ştie tot. Asta, Pitoşkinul nu a vrut să moară. Pitoşkin nu moare. Altfel cum am avea noi sens, cum am mai avea vreo noimă?

- Sunt destui saci de faina şi batoane de salam în cambuză?!

Avem destule bombarde în pântecele corăbiei? Avem instrumente de bord?!

Ce ne mai lipseşte?!

De bună seamă, mesajul către Lumea Nouă. Mesajul nu e prea lung. Potrivit de lung, aşa să ştiţi, navigatorilor. L-au scris şapte scriitori. L-au scris şapte oameni cu joben, moreaugarini sadea!

După îndelungi dispute. Tot ei au încercat să definească telul călătoriei noastre către Lumea Nouă. Unii au fost de părere că va trebui să căutăm un răspuns tuturor marilor întrebări. Alţii au crezut de cuviinţă că trebuie să aflăm secretul marii schimbări. Unii ne-au sfătuit să găsim marele năvod pierdut în negura veacurilor.

Alţii au spus că va trebui să dezlegăm înţelesurile ADN-ului.

E ADN-ul un mesaj transmis cuiva aflat dincolo de marginile universului acvatic?!

Şi câtă poezie!

Şi câtă visare!

Dar să veniţi cu noi să înfruntăm stihiile. Să ridicaţi sau să coborâţi pânzele. Să faceţi scorbut. Să aveţi vedenii. Să vă lăsaţi mâncaţi de rechini pentru a descoperi esenţialul.

Brr, ce mai grozăvie!

- Atenţie! Strigă Castal Blanco, armurierul, îndopându-şi flinta cu bumbi de argint, gata, gata să plumbuiască spionii veniţi de dincolo de orizontul vizibil.

- Ne vom bate pe viaţă şi pe moarte cu fantomele din Bankusai! Îi vom casapi pe homunculii ascunşi în cutele planetei! Îi vom face harcea-parcea pe rinocerii cu zvastica de pe Adolf Island!

Ura! Ura! Ura! Strigă mulţimea roind pe chei.

Imbolbina, soprană, tocmai se pregăteşte să ne cânte aria concubinei, soarele i se cuibăreşte între sânii ei cei mari, un hamal leşina pe loc, Amalida Amoledo ameninţa un tinerel cu cortelul ei mâncat de molii, un poponar vrea să ţină un discurs, mulţimea vociferează, carambaaaaa! În apă cu mişelul! Imbolbina alunecă, cade într-o barcă, un pirat pur-sânge, o salvează şi o săruta cu foc, dulgherii lucrează cu pofta înfăptuind proiectul marii corăbii.

Câţiva dintre noi şuşotesc la umbra arcadelor pline de viţade-vie.

Cam aşa:

- E totuşi straniu, spune comis-voiajorul caşaloţilor.

- Te cred, bătrâne lup de mare, şopteşte Gambria, năbădăioasa.

- O fi ceva la care mă gândesc şi eu, se bagă în vorbă Aghile Gondarov.

- În mod sigur, zice Gambria dezgolindu-şi pulpele ca din întâmplare. Nu e lipsit de importantă!

- Lumea s-a sfârşit, spune Kristian Astronomicus. Am privit-o prin lunetă cum se sfârşeşte.

- Zi-ne, nu ne mai fierbe! Cere pe un ton aprins Aghile Gondarov trăgându-se de brăcinari. Ce-a fost? Bomba atomică?

Asteroid, energii malefice, revolta vampirilor, ploaia informaţională de dincolo de orizontul vizibil?!

- O nouă revoluţie? Vru să ştie Blambo Cazabal.

- Revoluţie?

Aşa gândesc, poate, putinii locuitori de pe o mică insulă care pluteşte dincolo de cercul polar. Ei dorm foarte mult. Somnoroşi, patrulează de-a lungul ţărmului aşteptând un semn. Poate spionii, poate Dumnezeu, poate un grup de comando.

Revoluţia să fi fost de vină? Totul s-a petrecut la miezul nopţii. Ceva larmă, focuri de armă, nişte lumini straşnice. În rest, zvonuri. Bineînţeles că vorbesc între ei despre apropiata noastră venire.

O mare corabie pornită din Adamville. Nici n-au auzit vreodată de Adamville.

E poate o republică, e poate Iadul. E poate Paradisul. Un arhipelag al morţilor!

Dar ne aşteaptă cu viu interes. Sunt convinşi că le vom aduce ajutoare. În mod sigur n-au auzit de Kristian Astronomicus.

Săracul! E în mare încurcătură.

Kristian Astronomicus zice, şoptit:

- Eu am văzut doar lumina diamantelor de lumina vecheeeee!

- Baţi câmpii, se enervează Aghile Gondarov. Trebuie să fi văzut racheta! Sau ce-o fi fost, asteroid, mâna criminală! Lumea nu putea s-o sfârşească doar într-o mare de lumină! Trebuie să fi zărit cu lunetele tale norii trandafirii invârtosindu-se peste Amerida, peste Rulila, peste Japona, peste Afrila şi Austrawia!

- Zi, omule, ce-ai văzut! Strigă Blambo Cazabal.

- Păi n-am văzut continentele! Scânceste Kristian Astronomicus.

- Cum aşa?! Se încrunta primarul Pitoşkin apropiindu-se de arcade. Cum nu le-ai văzut?! Aici sunt toate lumile acvaticeeee!

- Nu erau acolo?! Întreba Gambria.

- N-au fost niciodată acolo! Strigă Kristian Astronomicus îngrozindu-se foarte tare de ce adevăr spuse.

Ce nebunie! Adică toate, Tambo Tamboree, Ghemba, Matapahapamar, Bulbona, Ogabonda, Tazamo, Bankusai, Tulubras,

Gaian, Wenda, Gutumbe, Halafaas, Hostina, Mataras, Bungburg, Tahomm, Wahstand, Burbaansk, Cammelor, Rafadda, Massa Gome, Kalodda, Gaspirias, Tulbonna, Has Masan, Gabelo, Tando, Jaw Kadab, Kantom Pingall, Guasalaa, Pano Gabal, Batoa Butuba, Qintatocoatl, Hazean, Masam La, Wetobanian, Kokusai, Kankaro, Cretona, Gavaonia Gao, Adavilla Villada, Quadaoda, Qualimbo, Gutumbe, Kamelar, Ositias, Gazaala, Quamtomatar, Mitombe, Bel Cantor, Zagadar, Ehurean, Beauburg, Badobadorabad, Lamboda, Gavaonia Gao, Kumbali, Nulome, Gugumbe, Kalamatahar, Kumbra Kumbrali, Gontaro, Paragas, Boble, Saon, Ghema, Bomblas, Zaraban, Prudella Qonto, Kankaro, Watanga, Melisador, Watalaa Wangam, Orcheström, Burgund, Ovaloo, Stantivorej, Magribar, Kolsupe, Dadao, Kimballa, Lateea Gome, Ormooz, Galabraa, Fontas, Ascondia, Tato Malo, Worsko, Bashaala, Combeta, Efadalor, Pompaton, Wescutas, Vitalon, Bumbela, Combatador, Foretta Vion, Yagoo, El Satador, Efar, Kamer, Gobed, Ygonaa, Baradazar, Gompanion, Foragan, Alpetta, Musao, Salvedar, Ganta Baray, Toame, Meto, Agya, Era Ena, Ela, Salomar, Potocapetlan, Gruwald, Hadoma, Casonawa, Chemes, Zilla, Dera Do, Fulsa, Rakada, Kasma, Pame One, Gikka, Asola, Potal Pao, Casemar, Gambria, Havo Mabuu, Pletora, Arbanian, Offa, Salsaa, Belodar, Mamola, Qungo, Patoree, Osibirias, Mazango, Basko Tan, Halveda, Deboo, Jian Hoa, Asembo, Runamar, Montella, Ebao, Timbo, Asudaan, Muna, Yatoo, Vinna, Qutomo, Aselan, Paserar, Wasso, Bonna, Kantom Pingall, Finotola Fanţi, Bohle, Forgossa, Atamaran, Gureba, Fantasa, Idilo, Hudacar şi multe altele şi toate desfăşurările posibile sau probabile, aiuritoare sau impardonabile, să fi fost nişte iluzorii ţinuturi?!

Atunci şi Adamville era un arhipelag iluzoriu. Dar pentru cine?! Pentru eutopeni, pentru golumeri, pentru ameridores?!

Pentru ce fel de observatori?!

Iată o problemă imposibilă. Să descoperi că nu exişti!

Cum să înghită o asemenea nerozie poporul acvatic de pe chei?! El, poporul acvatic, are nevoie de eroi! Are nevoie de războaie!

Are nevoie de mister, de secret, de miracol şi noi, acum, să-i spunem că el, poporul acvatic, nici măcar nu exista, că e doar o prezenta lingvistică?! Ne-ar casapi.

Primarul Pitoşkin ne spune:

- Trebuie să lămuriţi chestiunea! Existăm sau nu! E limpede, călătoria voastră capăta un sens adevărat!

Dar noi întrebam:

- Şi godzila?

- Şi războiul cu rinocerii?!

- Şi dragonii rozalii din Kamcetanor?

- Şi insula plutitoare?!

Pitoşkin ne pune în vedere:

- Veţi strânge mărturii!

Aha, el vrea să definim virtualitatea lumii noastre, dar cum să ieşim din virtual?! Să fim noi doar marionete într-un posibil joc virtual?!

- Ar trebui să începem cu marele inventar, zice Kristian Astronomicus!

- Ne-ar lua un miliard de ani!-strigă Imbolbina legănându-şi ţâţele.

Fata asta, ah, are chef de hârjoană. Noi avem de răspuns la cea mai grea întrebare a tuturor timpurilor. Se prăbuşesc idoli, se sfărâma lumi iar ea are chef de nebunii în pat. Şi cum să inventariezi?

Cum să structurezi concepte, fapte, oameni, idealuri? Să zicem: Platon, computer, Iahve, bomba atomică, receptor, condensator, Mată Hari, postmodernism, secera şi ciocanul, Hitler, breloc, caravelă, Bombay... Oh, nu! În van!

E mult prea mult! E covârşitor! E inuman!

- E într-adevăr imposibil un astfel de inventar, se convinge primarul Pitoşkin.

Pare zadarnic. Vom muri înainte de a rezolva un sfert din primul sfert al primului sfert. E clar.

- Nu e clar, zice mârâind Aghile Gondarov.

Ce-ar putea să fie clar? Când întreaga noastră istorie acvatica e de fapt o mare confuzie, o foarte mare confuzie! Dar tu cine eşti Aghile? Dar tu cine eşti Pitoşkin, perversuleeee? Dar tu cine eşti Imbolbinaaaa? Dar tu, oare, univers acvatic? Poate moreaugarinul hulpav, poate un Pitoşkin pervers? Iar eu sunt, fără îndoială, dragiii mei navigatori porniţi de nebuni către ultimul sens, zuza meduzaaaaaa!

- Hola, ho! Ne-a strigat Castel Blanco, armurierul, chemândune pe chei. Am primit o veste cutremurătoare de la meteorologul nostru de serviciu. Oceanul planetar îngheaţă cu repeziciune. Tocmai de aceea am transformat corabia într-un mare submarin! Într-un foarte mare submarin!

- Galben?! L-am întrebat pe armurier bănuind că într-adevăr oceanul virtual înghite cumplita realitate văzând cu ochii.

- Galben, galben! A strigat armurierul pregătindu-se plin de febrilitate să închidă panourile de oţel pentru a ne grăbi să tunelăm noua eră nebună, nebună a Meduzei, ficţiunea ficţiunilor, generalizată şi generalizantă. ..................................................................

SFÂRȘIT......................................................................

pag 27

pag 28