pag 1
DIN ACTIVITATEA UZPR, FILIALA “MARIUS MIRCU” BACĂU
Acesta este ziaristul: rezistă la multe, dar câteodată îl doboară tăcerea din jurul său 1.Cultura începe acolo de unde efortul omului de a depăși și stăpâni existența nemijlocită, de a introduce ordine rațională și organizare în fluxul experienței practice și al senzațiilor subiective, se concretizează în elemente mai mult sau mai puțin stabile ale vieții umane, întruchipări materiale sau ideale pe linia mișcării evolutive a societății 2. Georg Wilhelm Friedrich Hegel spune în „Prelegeri de istorie a filozofiei” tradus de D.D.Roșca: “Adevărul și binele sunt principiul, absolutul; și acesta apare în același timp ca scop pentru subiect, iar acest subiect ptetinde reflecate, formare a spiritului, formare a gândirii în general, și să știi a spune ce este în general binele și adevărul.“ 3. Orice progres pe linia creației culturale este, în primul rând, un progres al cunoașterii. 4. În creația științifică, de asemenea, în cea artistică, literară și mai ales în jurnalism, cunoașterea, reflectarea adecvată a obiectului supus investigației precede și condiționează făurirea unor valori culturale și de cunoaștere, menite a avea un rost în viața umană. 5. În propriile noastre nevoi, scopuri și năzuințe rezidă izvorul unității dintre gnoseologie și axiologic, prin care se caracterizează orice fapt de cultură.
6. Valoarea, momentul axiologic, adică raportarea rezultatelor cunoașterii la nevoile, trebuințele sau aspirațiile omului, aprecierea lor critică în funcție de interesele sociale umane. 7. Cunoașterea este momentul cognitive- ce reflectă mai mult sau mai puțin adecvat a esenței, legilor faptelor sau proceselor din mediul natural sau social, de ordin material sau spiritual, de natură obiectivă sau subietivă. 8. Creația este momentul creator, ca act sau process istoric, individual sau colectiv, prin care are loc prefacerea unor obiecte, procese, însușiri, legi etc. de ordinal realității naturale, sociale sau psihice în fapte sau valori de cultură. 9. Susan Sontag scria în anul 1933:”Nu trebuie să știm care au fost intențiile personale ale artistului, tot ce e de știut ne spune opera și atât. “ 10. Opera scrisă, articolul de presă, reportajul jurnalistic și literar nu este un bun al criticului, se desprinde la naștere de autor și străbate lumea singură/singur, ruptă de puterea acestuia de a-l controla sau de a-i impune ceva. Opera de care facem vorbire aparține publicului cititor. Concluzia este că există semnificații în artă. Al.Florin Țene / UZPR
Protocol de parteneriat între BucPress Cernăuți și Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România Centrul Media BucPress, asociația jurnaliștilor români din Ucraina, a încheiat un protocol de parteneriat și colaborare cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. Protocolul prevede statuarea unor relații de parteneriat și cooperare inter-instituțională, în direcția derulării de activități comune, în domeniile mass-media, cultură, educație. Protocolul a fost semnat de președintele Centrului Media BucPress, Marin Gherman și președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Doru Dinu Glăvan, având valabilitatea de 4 ani, cu prelungirea automată, pentru noi perioade de câte 1 an. Potrivit protocolului, ambele asociații de presă românească recunosc importanța cooperării în domeniul mass-media, cultură, educație, inițiind o colaborare pe bază de parteneriat activ pe multiple planuri de interes comun. Centrul Media BucPress și Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România își propun să realizeze în viitori 4 ani: crearea unui cadru optim de dialog și cooperare, care să permită schimburi sistemice de opinii, informații și experiență; consolidarea dialogului și cooperării între presa românească din România și Ucraina; promovarea de practici și platforme care să consolideze relațiile de bună vecinătate dintre România și Ucraina, să mențină și să consolideze identitatea etnică și lingvistică a comunității românești din regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa, precum și susținerea presei de limba română din Ucraina. Protocolul de parteneriat și colaborare prevede contacte și schimburi periodice de experiență, vizite reciproce de studiu și documentare; elaborarea și implementarea de proiecte și programe comune, cu atragere de fonduri bugetare și extrabugetare, naționale și internaționale; schimburi de opinii pe teme de interes comun privind situația presei de limba română, drepturile jurnaliștilor, situația politică și geopolitică actuală din aria de interes comun și perspectivele acesteia; stimularea, dinamizarea, diversificarea și îmbunătățirea activității platformelor și mecanismelor de dialog academic și jurnalistic în comunitățile istorice, în special în regiunile Cernăuți, Odesa și Transcarpatia. Merită menționat faptul că Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România este cea mai mare și cea mai importantă asociație
pag 2
de presă românească profesionistă, împlinind 100 de ani de existență în ianuarie 2019. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România este o asociație profesională apolitică de utilitate publică, cu filiale în județele României, dar și în diaspora. Uniunea Ziariştilor Profesionişti a avut ca preşedinte după 1955 pe eminentul publicist Nestor Ignat, decan al Facultăţii de Ziaristică din Bucureşti. L-a urmat Vasile Dumitrescu, pe atunci director general al Agenției Române de Presă Agerpres, plecat ulterior în diplomație. Cu autoritatea lor, au ocupat această funcție Octavian Paler, redactor șef la „Cotidianul”, „România liberă” și Ion Cumpănașu, director general Agerpres. Sub numele simplificat de Uniunea Ziariştilor această organizaţie de creaţie profesională a fost cunoscută până în 1990 , când a revenit la vechiul ei nume – Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, condusă în momentul de față de Doru Dinu Glăvan. Centrul Media BucPress este o asociație a jurnaliștilor români din Ucraina, cu sediul la Cernăuți și o filială în regiunea Transcarpatia, care-și propune să dezvolte presa de limba română din Ucraina, să apere drepturile fundamentele ale jurnaliștilor români, să realizeze studii socialpolitice, să analizeze procesele informaționale. Membri ai Centrului Media BucPress sunt jurnaliști români care activează în diferite organe de presă din Ucraina. În același timp, Centrul Media BucPress are patru organe de presă proprii: Agenția de știri BucPress din Cernăuți (www.bucpress.eu), Radio Cernăuți – unicul post de radio din Ucraina care emite 24/24 de ore doar în limba română, revista de gândire românească din Cernăuți „BucPress” și platforma BucPress TV (redacția video). Jurnaliștii Centrului Media BucPress aduc mulțumiri conducerii Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România pentru inițiativă, cooperare și dialogul constructiv. Considerăm că acest protocol de parteneriat este un pas important spre (re)conectarea comunității românești din regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa la viața culturală și spațiul informațional al românilor de pretutindeni. Pagină coordonată de Leonard POPA (UZPR)
EDITORIAL
BĂTUTA PE LOC Vom fi iarăşi ce-am fost, şi mai mult decât atât – profeţea, în urmă cu mai bine de cinci veacuri, domnitorul-pescar Petru Rareş. Sigur că dorinţa lui profetică nu avea, nici pe departe, vreo legătură cu fotbalul, sportul cu balonul rotund la picior fiind inventat mult mai târziu şi pe cu totul alte meleaguri. Dar dacă am apelat la mesajul istoric al ilustrului înaintaş, am făcut-o pentru a veni cu toată viteza de înaintare, cu mingea la picior, la realitatea prezentă cu marile ei speranţe şi dorinţe (deşarte şi cu osârdie neîmplinite): naşterea unei noi generaţii de aur, care să o egaleze, ori chiar poate să o întreacă, în speranţe şi certitudini, pe cea a lui Jenei, Dobrin, Hagi, Gică Popescu et.co Deşi, dacă e să judecăm pe bune, nici aceea nu prea a rupt gura natulu la vremea sa, la nivel de Naţională, doar cu unele sclipiri meteorice şi, la fel de rar, prin competiţiile europene intercluburi. Dar, fiecare se laudă cu ce are şi cu ce se poate. Este starea aprecierilor de sine, care ne-a întreţinut, şi încă ne mai întreţine, optimismul şi senzaţia de bine în ceea ce priveşte kharma fotbalului românesc.
Nu am să fac un bilanţ al ultimelor două decenii, pentru a nu ne întrista prea tare şi a risca să cădem în melancolie degenerativă pe care să o tratăm cu veşnicul haz de necaz în expresie autohtonă. Alta e buba, fiindcă nu de dorinţe, şi nici de talente, ducem lipsă. Ci de formula magică potrivită a ne scoate din starea de perpetuă amăgire provocată şi întreţinută de autodriblingurile pemanente ale vorbelor fără acoperire şi ale faptelor inexistente. Avem fotbal, zice-se, dar ne lipsesc performanţele. Ne place să fim ca alţii, să stăm lângă ei, dar pasăm interminabil şi fără adresă. Marcând gol după gol într-un palmares orfan de performanţe.. Deşi, toate ar trebui să aibe un sfârşit, cel pe care şi-l doreşte toată naţia română. Un recent comunicat al F.R.F. ne informează că peste doi ani toate cluburile competitoare în Liga I vor trebui să aibă academii de fotbal. La ora actuală existând nu mai puţin de 80 asemenea laboratoare cu moft de şcoli superioare. Dintre care, însă, doar vreo două-trei, poate patru, se prezintă cu rezultate care ţin să ne dea oarece speranţe. Cu vârf de lance Viitorul lui Hagi, secondat de şcolile de la Craiova, Târgovişte, Voluntari sau FCSB. În rest, evoluţii în cerc, cu rezultate la limitele inferioare ale pomovării examenelor de competenţe şi performanţe. Drept pentru care, mă întreb: să fie vorba despre un amăgitor analfabetism fotbalistic? Cu mulţi copii/tineri veniţi să bată la porţile împlinirii fotbalistice, dar nu şi miruiţi. Şi cu puţini
dăruiţi, precum cei din actuala generaţie U-21, care reuşesc să mai dreagă câte ceva prin cataloagele în care abundă şirurile de note sub limita promovabilităţii. Resuscitare (deocamdată) cu frisoane, în care când ni-e cald şi când ni-e rece, când e foc, şi când e apă. Paradoxul unei astfel de bătute pe loc e cu atât mai de neînţeles, cu cât aspiraţiile tinerilor noştri se îndepărtează tot mai mult de universul academic al ştiinţelor creative şi formativ-profesionale, în favoarea Zeului Fotbal, cel care îşi racolează adepţii prin promisiuni de glorie sportivă şi câştiguri fabuloase. Sau alimentând orgolii de natură etnică şi imixtiuni extene (vezi academiile de la Oradea, M. Ciuc şi Sf. Gheorghe, susţinute pe faţă cu fonduri generoase, de ordinul zecilor de milioane de euro, dc către guvernul maghiar sau de diverse organizaţii suspecte din ţara vecină). Ofensiva academiilor româneşti de fotbal devine tot mai agresivă şi tinde să câştige tot mai mult teren în bătălia (nedeclarată) cu cele din sistemul universitar academic. La deschiderea festivă a Foto coperta 1: actualului an Puterea grupului şi de învăţământ a echipei: ŞTIINŢA superior, un înalt demnitar BACĂU- gata să de-al nostru înceapă un nou sezon! îşi exprima Foto: VEM surprinderea, dar şi îngrijorarea, în legătură cu faptul că nunărul studenţilor a scăzut, în numai doi-trei ani, de la aproape o jumătate de milion, la numai 370 000, cuprinşi în cele 101 universităţi de stat – civile şi militare -, cât şi în cele private, în timp ce ofensiva academiilor de fotbal este tot mai insistentă. E cazul să ne întrebăm: quo vadis, şcoala? Dar şi despre ce fel de competitori promovează pe terenurile performanţelor – profesionale şi sportive? Fiindcă ni-e plină ţara de analfabeţi funcţionali promovaţi, de silă şi de milă, dar şi de interese oculte, în urma corijenţelor cu reexaminări repetate şi interminabile. Mihai BUZNEA (UZPR)
CONSILIUL DIRECTOR: Adrian AMALANCI - director Leonard POPA - redactor- şef *Acest proiect publicistic este finanţat integral de consiliul director. Semnează: Adrian AMALANCI Ionuţ BRÂNZEI (fotoreporter) Romulus Dan BUSNEA Marius CERGHICI Cornel GALBEN Victor Eugen MIHAI (VEM) Răzvan PESA-MOZA Constantin PLETOSU (Spania) Leonard POPA Marcian POPA Dan SION Florin ŞTEFĂNESCU Pentru o documentare cât mai exactă şi pentru participarea redactorilor noştri la evenimentele sportive în care sunt implicate, rugăm cluburile sportive şi instituţiile abilitate să ne informeze din timp, despre competiţiile aflate în derulare. Corespondenţa se poate trimite online pe adresa sportul. bacauan@yahoo.ro. Notă: Articolele, tehnoredactarea, corectura şi îngrijirea ediţiei s-au făcut gratis. Această notă are înţeles pentru instituţiile fiscale competente. Responsabilitatea opiniilor exprimate aparţine exclusiv autorilor. Manuscrisele şi fotografiile reţinute se publică în ordinea necesităţilor redacţionale. Materialele nepublicate nu se restituie. Sediul redacţiei: Bacău, Letea 13, judeţul Bacău Telefoane: 0743-665.630; 0758-686.511; 0334-808.022; https://www.facebook.com/ Sportul.Bacauan E-mail: yellow_cyprus@yahoo.com amalancia@yahoo.com Colecţia completă a Revistei “SPORTUL BĂCĂUAN” se găseşte la Biblioteca Judeţeană “C. Sturdza” din Bacău.
pag 3
VOLEI (F), Divizia A1
ÎNCEPE!
Începe, în sfârșit, începe! După o maxi-pauză de mai bine de jumătate de an, Divizia A1 își reintră în drepturi. Cu destule noutăți. A dispărut campioana de acum doi ani, CSM București, au apărut CS Medgidia, FC Argeș și CSO Voluntari, a reapărut Rapidul. Și în noul sezon, principala candidată la titlu rămâne Alba Blaj, însă ardelencele vor avea de furcă. În special cu noua echipă a Științei Bacău, care va debuta acasă, cu „U” NTT Data Cluj. Cu opt jucătoare noi (franțuzoaicele Kim Nowak și Alexandra Dascălu, finlandeza Laura Pihlajamaki, slovena Tina Grudina, croata Rene Sain și româncele Lorena Ciocian, Ana Stoian și Carmen Dițu), care completează o garnitură în care se mai regăsesc Alice Kapelovies, Denisa Rogojinaru, Georgiana Faleș, Alexandra Ciucu, Slavina Koleva și Mădălina Airoaie, Știința aruncă mănușa Blajului. Deși relațiile de joc încă nu sunt foarte bine puse la punct, băcăuancele au potențial, lucru arătat și la Cupa Chindia, pe care au câștigat-o cu victorii pe linie: 3-0 cu Kaposvar (Ungaria), 3-0 cu Ilbank Ankara (Turcia) și 3-1 cu gazdele de la CSM Târgoviște. „Într-adevăr, jocul nostru încă nu e legat cum ar trebui, dar sper să debutăm cu o victorie de trei puncte, iar fetele noastre să se mobilizeze pentru a arăta ce știu și ce pot”, a prefațat antrenorul Științei, Florin Grapă partida din prima etapă, cu „U” NTT Data Cluj, echipă în care se regăsesc și trei ex-băcăuance: Sabina Miclea, Melinda Sipoș şi Alina Gagea.
pag 4
Rene SAIN
Asta e Știința! Gruparea băcăuană antrenată de Florin Grapă și-a prezentat oficial lotul, la „Arena Mall”, într-o atmosferă entuziastă creată de fani. Pe 5 octombrie, studentele încep sezonul, întâlnind acasă, pe „U” Cluj, în campionat. Echipa de volei feminin a Științei a ieșit din Sala Sporturilor și a intrat într-o nouă dimensiune. Una care-i conferă un plus de vizibilitate la nivelul comunității băcăuane. Pentru prima dată în istoria sa, gruparea pregătită de Florin Grapă și-a prezentat în mod oficial lotul de jucătoare. Evenimentul a avut loc la „Arena Mall” și a îmbinat în mod reușit eleganța cu pasiunea și tradiția cu noutatea. Peste o sută de fani de toate vârstele au răspuns „prezent” pentru a vedea „New Știința”, pentru a face poze și a lua autografe de la favoritele lor. „Suntem noi, Știința suntem noi!”, au scandat membrii grupului „Independent Bacău”, iar sloganul s-a dovedit mai potrivit ca oricând, toți cei prezenți la fața locului simțind că se identifică perfect cu cea mai performantă echipă de club băcăuană din ultimii 30 de ani. În uralele fanilor, „vocea” Sălii Sporturilor, Costin Alexandrescu a prezentat cărțile de vizită ale jucătoarelor și ale staff-ului tehnic. Rând pe rând, au urcat pe mini-scena amplasată la parterul Mall-ului, mezina lotului, Mădălina Airoaie, noile achiziții Ana Stoian, Carmen Dițu, Lorena Ciocian, Alexandra Dascălu, Kim Nowak, Laura Pihlajamaki și Tina Grudina, voleibalistele cu care, în sezonul trecut, Știința a ajuns în semifinalele Cupei CEV, Alexandra Cucu, Slavina Koleva, Alice Kapelovies, Georgiana Faleș și căpitanul echipei Denisa Rogojinaru, kinetoterapeutul Gabriel Bugiuianu, statisticianul Lucian Voinea, antrenorulasistent Răzvan Purice, antrenorul secund Aurel Cazacu și, „doamnelor și domnilor, de 31 de ani la echipă, de patru ori campion național, de 15 ori vice-campion, de cinci ori câștigător al Cupei României, antrenor la loturile naționale
de junioare si de senioare, cetățean de onoare al municipiului Bacău, Floriiiiiiiiiiin Grapă!”. Vizibil emoționat Florin Grapă a mulțumit tuturor pentru susținere și i-a asigurat că, așa cum se întâmplă de zeci de ani, și în noul sezon competițional, unul în care echipa beneficiază de sprijinul financiar al Consiliului Județean, Știința va lupta pentru a ține stema Bacăului sus: în România și în Europa. „Vă așteptăm pe toți alături de noi la meciuri!”, a fost mesajul antrenorului, care și-a găsit ecou și în cuvintele jucătoarelor. Deși se află la echipă de nici o lună de zile, slovena Tina Grudina a început să o „rupă” ușor-ușor, pe românește. „Sunt felice să joc per Știința. Ne vedem la Sală”, le-a spus slovena fanilor. Până să ne vedem cu toții la Sală, vă prezentăm, în rândurile de mai jos, gândurile jucătoarelor la început de sezon. Totul, grupat în jurul următoarelor întrebări: 1 Cum vedeți lupta la vârf în campionat? 2 Care credeți că e punctul forte al Științei? 3 Puncte slabe? Unde mai trebuie lucrat? 4 Ce părere aveți de noile colege? Denisa Rogojinaru (34 de ani, România, trăgător secund, al șaptelea sezon la Știința): 1) Blajul e principala forță, dar și noi cred că putem emite pretenții la titlu. 2) Unitatea de grup. 3) Lipsa de omogenitate, ținând cont că ne antrenăm de puțin timp în formulă completă. 4) Noi leam primit cu brațele deschise, iar ele au demonstrat din prima clipă că vom face o treabă foarte bună împreună. Georgiana Faleș (33 ani, România, centru, al 14-lea sezon la Știința): 1) Va fi o luptă interesantă între Blaj, Știința și, posibil, Dinamo, care s-a întărit și ea. 2) Formăm o adevărată echipă pe teren și în vestiar 3) La relațiile de joc mai trebuie lucrat. 4) M-a impresionat plăcut spiritul lor pozitiv. Chiar le-am transmis că nu trebuie sub nicio formă să și-l piardă. (continuare în pagina următoare)
pag 5
Slavina Koleva (32 ani, Bulgaria, „secundă”, al doilea sezon la Știința): 1) Lupta se va da între Bacău, Blaj, Târgoviste și Dinamo. 2) Spiritul de luptă. 3) Mi-e greu să spun pentru că ne regăsim de puțin timp în formulă completă. 4) Sunt vesele și dornice de a da totul pe teren. Mădălina Airoaie (17 ani, România, universal, al doilea sezon la Știința): 1) În trei: noi, Blaj și Târgoviște. 2) Suntem o echipă foarte unită. 3) Nu cred că avem puncte slabe. 4) Foarte comunicative, vesele și receptive. Alice Kapelovies (29 ani, România, ridicătoare, al treilea sezon la Știinta): 1) Ne vom lupta cu Blajul, dar cred că și Dinamo va pune probleme. 2) Unitatea. 3) La blocaj mai avem de lucrat. 4) M-a încântat atitudinea lor pozitivă, la fel ca și spiritul de echipă de care dau dovadă. Carmen Dițu (18 ani, România, centru, venită de la CSM Târgoviște): 1) O luptă între Blaj și Știinta. 2) Suntem unite și în teren și în afara lui. 3) Nu pot zice că am avea puncte slabe. 4) Au arătat de la bun început că au atitudine de campioane. Lorena Ciocian (26 ani, România, ridicătoare, al treilea sezon la Știința, revenită după paranteza numită CSM Târgoviște): 1) Ne vom lupta cu Blajul pentru titlu. 2) Suntem o echipă unită. 3) Mai avem de lucrat puțin la omogenitate. 4) Mă bucur că joc din nou pentru Știința și că am colege atât de bune. Am fost primită cu brațele deschise, ca și cum nu aș fi fost plecată niciun minut. Alexandra Ciucu (23 ani, România, al treilea seon la Știința: 1) Va fi un duel Blaj- Știința. 2) Unitatea. 3) La conlucrarea din teren pentru că nu am avut posibilitatea să fim împreună pe toată durata pregatirilor 4) Sunt foarte devotate și te poți baza pe ele. Ana Stoian (19 ani, România, „secundă”, venită de la CSM București): 1) Noi, Blaj și Târgoviște. 2) Atacul. 3) Preluarea. 4) Am găsit un colectiv foarte frumos aici. Laura Pihlajamaki (29 ani, Finlanda, venită de la echipa germană Wiesbaden): 1) O bătălie între Blaj, Știinta, Târgoviște și, posibil, Dinamo. 2) Ne place lupta. Ne
Georgiana FALEŞ (stânga) şi Lorena CIOCIAN (dreapta)
pag 6
motivează și nu cedăm deloc. 3) Pe moment, omogenitatea din teren deoarece o bună parte din noi ne-am aflat la Euro cu naționalele noastre. 4) Sunt colege super, ceea ce ne permite să formăm o adevarată echipă. Tina Grudina (23 ani, Slovenia, venită de la echipa slovenă GEN-I Nova Gorica): 1) Din ce am auzit, principala noastră adversară la primul loc va fi Alba Blaj. 2) Alcătuim un mix în care experiența se îmbină perfect cu energia. 3) Lipsa de omogenitate, dar se va rezolva, nu-mi fac griji. 4) Noile colege îmi plac mult. Sunt vesele, deschise și atente. Aflându-mă la prima experiență în străinătate, mă temeam că voi întâmpina unele dificultăți de adaptare, dar fetele m-au primit fantastic, astfel încât mă simt de parcă aș juca la Bacău de ani de zile. Alexandra Dascălu (28 ani, Franța, universal, venită de la echipa italiană Baronissi): 1) Un duel Bacău- Blaj. 2) Avem un lot foarte bine configurat, în care fiecare jucătoare aduce un plus. 3) Deocamdată, lipsa de omogenitate. 4) Noile colege mi-au făcut încă de la bun început o impresie foarte bună. Toată lumea de la echipă este implicată. Kim Nowak (24 ani, Franța, „secundă”, venită de la echipa franceză Marcq-en Baroeul): 1) Lupta pentru titlu se va da între noi și Alba Blaj.2) Spiritul de echipă. 3) Nu aș putea spune încă. 4) Mi-au făcut o primire foarte călduroasă, făcându-mă să mă simt imediat ca una de-a lor. Rene Sain (22 ani, Croația, libero, venită de la gruparea germană Suhl Lotto Thuringen): 1) Bacău, Blaj, Târgoviște și Dinamo. 2) Suntem nebune! Asta ne facem să fim o echipă care dă totul în joc. 3) Nu am putut să-mi dau seama încă. 4) Sunt foarte pozitive. Și nu sunt niciodată supărate! Cu o parte din fete mă știam din confruntările internaționale, iar pe Laura am avut-o adversară în campionatul Germaniei. Cu un asemenea colectiv unit, nu putem da greș.
Pagini realizate de Dan SION (UZPR) Fotografii realizate de Victor Eugen MIHAI (VEM)
Denisa ROGOJINARU - DRÂMBOI
pag 7
HANDBAL, Liga Zimbrilor
Trei din trei
*CSM Bacău – CS HC Buzău 29-28 (16-11) CSM Bacău a reușit să câștige al treilea meci consecutiv din tot atâtea etape disputate de la startul Ligii Naționale. Formația antrenată de Adrian Petrea a trecut de HC Buzău cu scorul de 29-28, după ce a intrat la pauză cu un avantaj de 5 goluri (16-11). Debutul de meci a fost echilibrat, mergându-se cap la cap până în minutul 10, când tabela de marcaj arăta scorul de 4-4. Băcăuanii au început să se desprindă progresiv din acel moment la 3 goluri (7-4 – minutul 14, 8-5 – minutul 18), 4 goluri (10-6 – minutul 19) și chiar 6 goluri (13-7 – minutul 26), ca la finalul primei reprize gazdele să intre în avantaj la cabine cu scorul de 16-11. În a doua repriză, buzoienii au arătat dorința de a reveni în meci, situându-se cel mai aproape de băcăuani în minutul 40, la două goluri în spate (18-16). CSM a accelerat ritmul, însă, și și-a recăpătat avansul de cinci lungimi pe tabelă (25-20 –
minutul 49). Pe final, buzoienii au recuperat trei goluri, de la 29-25 (minutul 58), apropiindu-se la doar un gol. Eforturile oaspeților au fost în zadar, CSM adjudecându-și cele trei puncte și rămânând în fruntea Ligii Zimbrilor, după un start perfect de stagiune. În etapa a patra, Bacăul va întâlni acasă, sâmbătă, 21 septembrie, CSA Steaua București, pregătită de băcăuanul Sandu Iacob. CSM Bacău: Răducu Tamaș, Viachaslau Saldatsenka, Eugen Crăciunescu – Alexandru Tărîță (10), Nikola Crnoglavac (7), Adrian Tîrzioru (3), Andrei Drăgan (2), Rareș Păunică (2), Bahdan Serhel (2), Robert Gal (1), Ștefan Huta (1), Bogdan Păunescu (1), Alexandru Bologa, Viacheslav Sadovyi. Antrenor: Adrian Petrea. Victor Eugen MIHAI (UZPR)
HANDBAL, Divizia A (F)
FINAL DE TUR
Handbalistele Științei Bacău au încheiat primul tur al Diviziei A cu o victorie. În etapa a cincea a Seriei A, echipa antrenată de Ion Arsene și Georgiana Vântu s-a impus la limită, cu 23-22 (12-10) pe terenul „lanternei roșii” CSM Roman. În urma acestei victorii, studentele au ajuns la 12 puncte și continuă să se afle pe locul secund, după lidera CSM Galați. De partea cealaltă, romașcancele rămân pe ultima poziție, fără nici un punct. Știința a evoluat în formula: Uricaru, Robu- Manoilă 11 goluri, Ciobanu 4, Faig 3, Croitoriu 2, Maxim 2, Boriceanu 1, Pădurariu, Pristavu, Grigoriu. În etapa a șasea, programată pe 19 octombrie, divizionara A băcăuană va evolua la Brașov, în compania gazdelor de la Național.
pag 8
*Actualul sezon al Diviziei A e constituit în patru serii geografice, dintre care trei au în componența lor șase echipe, iar una aliniază șapte formații. Echipele clasate pe primele două locuri ale fiecărei serii se califică la Turneul Semfinal de promovare în Liga Florilor, unde vor fie împărțite în două grupe. Cluburile care ocupă la finalul fazei semifinale primele două poziții din fiecare grupă acced în Turneul Final de promovare, la care vor figura patru echipe. În urma disputării meciurilor după sistemul ,,fiecare cu fiecare”, primele două locuri vor obține bilete pentru sezonul 2020-2021 al Ligii Florilor, în timp ce locurile 3 și 4 vor înfrunta locurile 11 și 12 ale Diviziei Naționale, în duble manșe ce vor conta pentru barajul de promovare/menținere în Liga Florilor.
ATLETISM, Campionatul Mondial de Ultramaraton
George Popa și Claudiu Gorgan, locul 9 cu echipa României George Popa și Claudiu Gorgan au concurat la Campionatul Mondial de Ultramaraton, desfășurat pe 1 septembrie, la Brașov, reușind să obțină performanțe notabile pentru atletismul băcăuan. Cei doi atleți legitimați la CS Știința Bacău și antrenați de Cristina Alexe au contribuit la clasarea pe poziția a noua a echipei naționale a României în cadrul întrecerii pe națiuni. Claudiu Gorgan a încheiat cursa după 3 ore, 20 de minute și 47 de secunde, situându-se pe locul 49 în clasamentul general. După un timp de 20 de minute a terminat cei 50 de kilometri și George Popa, care a ocupat la final poziția cu numărul 65. A fost pentru prima dată când în România s-a disputat o competiție de asemenea anvergură, candidatura României fiind văzută cu ochi buni în urma organizării ireproșabile a campionatului european de la Timișoara, desfăşurându-se sub patronajul IAU (Asociaţia Internaţională de Ultramaraton), partener al IAAF (Asociaţia Internaţională a Federaţiilor de Atletism). Prima ediţie a Campionatului Mondial de Alergare de 50 de km, a avut loc la Doha, Qatar, în decembrie 2015. Victor Eugen MIHAI (UZPR)
Campionatul Naţional de alergare montană distanţă lungă *Dămuc/ Piatra Neamț-17.08.2019 F 40Km 1. Mutter, Ingrid 92 CSM Cluj Napoca 4:13:48 (în fotografie) 2. Florea, Monica Mădălina 93 CS Municipal Sighisoara 4:22:27 3. Simion, Cristina 91 CSA Steaua Buc. 4:26:37 Echipe F Senioare 1. CSM CLUJ-NAPOCA (Puncte INGRID MUTTER 1 BUZGAN CRINA 4 MALAI VIORICA 6 POPESCU LAURA DNS TOTAL 1) M 40Km 1. Moşoiu, Cristian-Marian 87 CSA Steaua Buc. 3:25:50 2. Mitrică, Leonard-Albert 95 CSA Steaua Buc. 3:25:56 3. Zincă, Ionut Alin 83 CSA Steaua Buc. 3:28:56 Echipe M Seniori 1. CSA STEAUA - A (Puncte MOSOIU CRISTIAN MARIAN 1 ZINCA ALIN IONUT 3 BUTACI RAUL 8 TOTAL 12) 2. CSA STEAUA - B Puncte MITRICA LEONARD ALBERT 2 PREDA GABRIEL 4 PALICI VIOREL ANDREI 11 TOTAL 17 3. CSM CLUJ-NAPOCA Puncte DAMIAN BOGDAN 5 IANKO SLOVAK 7 GYORGY SZABOLCS 9 CHERECHES COSMIN 17 TOTAL 21 Echipe M Tineret 1. CSU CLUJ-NAPOCA (Puncte IVANESCU GLIGA ANDREI 6 HRISCU DAN ALEXANDRU 10 SEVCIUC TUDOR 15 LUCA GRUIA DNS TOTAL 31) *Au participat 36 de atleţi, dintre care 12 la feminin şi 24 la masculin, din 15 de cluburi.
pag 9
Silviu IORGULESCU
De ți-ar spune banca mea... (7) …Începutul returului îmi aduce o surpriză neaşteptată şi pe atunci de neînţeles. Ne cheamă la el într-o zi, pe mine şi pe Domide, preşedintele Szücs, dar să aducem şi contractele. Naivi, necunoscând cine era cu adevărat acesta, îi ducem cotractele... El le opreşte motivând că ceva nu este în regulă cu ele, deşi nu avea ce, fiind înregistrate la Federaţia de Fotbal. Le-am dat fără să facem o copie. Proşti am fost, nu naivi! Peste câtva timp, sunt convocat din nou la preşedinte, care îmi spune că el nu poate să-mi plătească decât o treime din salariu, dar a rezolvat să mă duc antrenor principal la Gyula, în Divizia a III-a! Ce să fac? Îi spun lui Pásztor, el ridică din umeri şi-mi zice să nu mă duc. Szücs Misi îmi spune răspicat să mă duc, altă cale nu exista. OK, m-am prezentat la Gyula, oameni amabili, jucătorii mă primesc bine, dar aveam o problemă, comunicarea, vocabularul meu era prea sărac! Noroc că acolo era un jucător venit din România care m-a ajutat enorm, Tamási Levente! M- am pus pe treabă, cum puteam mai bine, atent, după o vorbă care spune că primul pas contează cel mai mult! Dimineaţa, la Előre şi după amiaza mergeam la Gyula, care era în derivă, înlocuindu-l pe Móos János, cel pe care am făcut mai târziu greşeala să-l accept secundul meu la Élöre! Eram mereu sub observaţie, verificat pentru ceea ce făceam acolo de către Szücs Misi. Mai în glumă, mai în serios, am făcut un pariu cu conducătorii de atunci, d-l Kiss József şi d-l Balogh, oameni corecţi şi simpatici, că voi duce echipa pe locul V, ceea ce s-a şi realizat. Mi-am făcut prieteni buni şi am câştigat încrederea lor, mai târziu am mai fost de două ori antrenor acolo, o dată cu o reuşita, iar a doua cu o despărţire furtunoasă! La sfârşitul campionatului, m-au rugat să rămân în continuare, dar primisem oferta de nerefuzat de a fi secundul lui Pásztor la Előre, care promovase în prima ligă, NB I! A doua mea venire la Gyula a fost în anul 1997, după ce fusesem antrenor principal în NB I, la Békéscsaba, şi nu mi se mai prelungise contractul. Am făcut o înţelegere cu Gyula, că voi rămâne până voi primi o altă ofertă de la o categorie superioară. Şi am reuşit ceea ce nu se aştepta nimeni, terminând turul campionatului pe primul loc! Reuşita aceasta mi-a redat încrederea după cele întâmplate în campionatul trecut la Békéscsaba! La sfârşitul turului campionatului, vechiul meu prieten Bordás Tibi a venit la mine şi mi-a zis că o să mă caute conducătorul echipei din Liga a II-a, NB I B, Pelei Sándor şi să nu cumva să-l refuz!
pag 10
În acea perioadă, fotbalul maghiar era în această formî: NB I, NBI B, NB II, NB III şi apoi campionatele judeţene. Evident că m-am dus, lăsând în urmă o echipă bună şi o atmosferă plăcută pentru a lucra. Am propus conducerii ca echipa să o preia Cserháti Pista care antrena juniorii şi el a menţinut echipa pe primul loc, promovând în NB II, de unde a preluat-o apoi Fodor Sani, făcând o figură frumoasă mai departe. Ultima dată, când am fost antrenor la Gyula, nu mai era atmosfera de altădată. Preşedintele era acelaşi, dar se schimbase ceva, eu sau el? Revenisem de la Hajdúszoboszló din motive familiare, iar clubul din Békéscsaba căzuse pe mâna unor novici care habar nu aveau că în fotbal trebuie să te pricepi şi să investeşti bani. Fiasco total, am plecat fără părere de rău, dar şi cu sentimentul că Pásztor nici nu dorea să rămân, dar voi reveni cu acest subiect. Am preluat Gyula în timpul pregătirii de vară, de la Fodor Sani, pe care îl socotesc un antrenor bun, chiar foarte bun dacă n-ar avea acea infatuare nesusţinută de mai nimic şi de dorinţa lui dusă până la absurd de a ajunge antrenor la Békéscsaba, în ligile superioare. Am discutat amândoi, mi-a dat date privind jucătorii pe care nu-i cunoşteam, mi-am dat seama că eu sunt printre puţinii colegi de breaslă pe care-i respecta, mă cunoscusem cu el când venisem la Békéscsaba şi el antrena ceva la juniori, cred. Mult mai târziu, am colaborat cu el bine, ne-am completat fructuos. Dar ceva nu era în regulă, jucătorii păreau obosiţi şi greu de motivat, nu ştiu, ceva nu mergea. Campionatul l-am început greu, rezultate multe egale, ratam mult, iar în spatele meu erau nemulţumiţi care nu fuseseră numiţi ei antrenori. Eu am încercat să lucrez într-o manieră superioară categoriei, cerând tuturora să facă totul într-un mod cât mai profesionist posibil, de la cei ce aveau grijă de teren, la magazioner şi conducători. Încet, dar sigur, ne-am redresat, ajungând în primele cinci. Dar ca de obicei, trebuia să se întâmple ceva! Jucam acasă cu REAC Budapesta antrenată de Tóth Bálint, cu mulţi foşti jucători de Liga I. Echipa a făcut un joc foarte bun, a dominat clar şi şi-a creat o mulţime de ocazii de gol, dar am ratat mult şi s-a terminat doar 1-0. În timpul jocului, în tribună, un grup de vreo 3-4 persoane îi injura pe jucători şi pe mine, la fiecare ratare. Am răbdat cât am răbdat, dar odată m-am întors şi le-am răspuns cu aceeaşi monedă! Singura dată în cariera mea când nu am putut să rezist, deşi nu trebuia să o fac. După meci, masa comună, atmosferă placută, dar
conducătorii pe nicăieri! A doua zi, primesc dimineaţa un telefon de la preşedinte, nu vreau să-i dau numele, căci nu merită, care mă anunţă că sunt dat afară pentru comportamentul meu, primarul oraşului s-a simţit ofensat, fiind spectator la acel meci. OK, zic, dacă aşa s-a hotărât, dar nu uitaţi că eu am un contract pe care l-am respectat şi puteaţi să mă amendaţi, o merit şi o accept. Mâine, am să vin cu un avocat să discutăm condiţiile de întrerupere a contractului şi am închis. După amiază, mă sună din nou, au mai discutat, bine ar fi ca eu să continui! Mi s-a făcut o scârbă de nesuportat şi i-am spus, nu, nici măcar nu vreau să mai aud de voi, n-am nevoie de banii voştri, adio şi n-am cuvinte! Am făcut bine, am făcut rău? Ştiu doar atât, ca acesta sunt eu şi nu m-am lăsat călcat în picioare de nimeni! Dar să revin la anul promovării echipei din Békéscsaba, în prima divizie, 1992. În luna mai, mă cheamă la el Papp Laci, care era directorul executiv al lui Előre şi mâna dreaptă a lui Szücs Misi, care îmi comunică că, din vară, mi se va prelungi contractul, funcţia fiind antrenor secund al lui Pásztor Józsi. Rămân cu gura căscată şi-l întreb ce se va întâmpla cu Domide. Îmi răspunde că nu-i problema mea şi să nu-i spun acestuia nimic. No, ce mă fac, eu nu puteam să nu-l avertizez pe Gigi, dar cum? După un antrenament, îi spun că m-a chemat conducerea şi mi-a prelungit contractul, fără alte precizări. Ca de obicei, Gigi îi bagă în mă-sa, dar mi-a venit în minte faptul că, de mai multe ori, Pásztor îmi spusese să-i zic lui Domide să-şi vadă de treabă, căci vorbeşte prea mult. Normal că i-am spus şi răspunsul a fost acelaşi, dă-i în mă-sa! Din păcate, atitudinea lui distantă şi prea infatuată l-a deranjat pe Pásztor şi nu numai. Gigi n-a înţeles că nu mai era în Arad, unde rămânea mereu marele Domide, aici,exista un singur idol “for ever”, Pásztor Józsi! Dar felul cum au procedat cu el întrece orice închipuire şi tot mâna diabolicului Szücs Misi a fost, cu siguranţă! Echipa a primit o recompensă în plus pentru reuşita promovării, o vacanţă de o săptămână pe litoralul românesc. Evident că eu rămân acasă, conducătorii îşi iau şi nevestele şi copiii cu ei. Nu m-a afectat cu nimic, căci nici nu mă aşteptam. Domide, pe listă evident, anunţă că se va îmbarca de la
Arad şi va veni împreună cu fata lui. Şi-au dat întâlnire la Hotel Astoria, la ora X, dar săracul Gigi a aşteptat degeaba, Szücs a dat ordin ca să se continue drumul fără să oprească în Arad! Nu-ţi vine să vomiţi? Dar ceea ce a fost pentru mine o mare dezamăgire, încă una în plus, a fost faptul că Domide declară într-un ziar de sport bucureştean că eu l-am “lucrat” şi i-am luat locul! Asta nu am făcut niciodată, dar eu am păţit-o de multe ori! Încep pregătirile de vară, mă aşez la masă cu Pásztor să facem planul pregătirii. Józsi se declară profan, aşa că îl fac şi-l discut cu el, pentru ca el să hotărască dacă e bine sau nu, dar îmi dă mână liberă în acest sector al muncii noastre. Când hotăra echipa înainte de joc, mă întreba ce părere am şi nu o data a acceptat faptul că aveam altă părere! Cât am lucrat împreună, am fost mediatizaţi permanent, iată ce declara Pásztor referitor la mine, în traducere liberă din Nemzeti Sport: Silviu este ajutorul ideal, mai ales pe partea statistică, a părţii teoretice, care mă ajută enorm, eu nu sunt un fan al acestei munci. Dar sunt de foarte mare ajutor planificările, statisticile, schemele de antrenament sau datele concrete despre adversarii noştri făcute de el. Într-adevăr, statistica nu minte niciodată, analizele după jocuri sau la sfârşit de sezon bazate pe date concrete arată faţa exactă a echipei şi a întregii activităţi. În Ungaria, secundul se numeşte pályaedző, adică antrenor de teren şi nu este un simplu figurant. În plus, eu m-am ocupat şi de pregătirea specială a portarilor, Pásztor îmi dădea mână liberă în desemnarea titularului postului, în funcţie de prestaţia lor, în antrenamente şi jocuri. Şi am avut portari buni, Baji Tamás, Udvarácz Milán, Horváth Bela. Ne mai şi distram câteodată, când observam pe Szücs Misi cum pândea ascuns pe lângă tribună la ceea ce făceam noi. Aveam o hârtie goală pe care ne făceam că o studiem pe teren! Dar aveam lecţiile făcute şi întotdeauna ştiam în amănunt ce aveam să facem în antrenament. Eu făceam un plan pe care el îl aproba sau modifica. Avea un simţ deosebit al momentului. (continuare în numărul următor)
Aceasta este echipa care a promovat, cu doi români în echipă, Ionuţ şi Mănăilă, Pásztor, Domide şi Iorgulescu antrenori. Szücs Misi, zis JR din Dalas, lângă Domide, arborând zâmbetul pervers ce l-a făcut să poarte celebrul nume!
pag 11
Fotbal (m) / Liga a III-a:
Avion cu motor, ia-mă și pe mine-n zbor!
Aerostar este singura formație din primele trei eșaloane cu punctaj maxim. Recordul nu e întâmplător. Vă explicăm de ce Șase din 49? Doar la Loto. La fotbal, câștigătoare este una singură. Una din…124. Iar norocoasa e divizionara C băcăuană Aerostar. Gruparea „aviatorilor” constituie unica formație cu punctaj maxim din totalul de 124 ce activează în primele trei eșaloane. Un adevărat record! Până sâmbătă, Aerostar împărțea recordul cu o altă echipă de Liga a III-a, lidera Seriei 4, U Craiova 1948. Numai că, în timp ce băcăuanii triumfau și în etapa a șaptea, câștigând la scor, 7-0, pe terenul Pașcaniului, Craiova lui Mititelu se poticnea pe teren propriu: 1-1 cu Gloria Lunca Teuz Cermei. Spre deosebire de olteni, Vraciu și compania sunt chitiți să nu piardă prea curând puncte. Mai ales că vineri, în etapa a opta vor evolua acasă, cu KSE Târgu-Secuiesc. Opt din opt pentru lidera Seriei 1? Ba bine că nu. Așa cum înfrângerile aduc înfrângeri, victoriile atrag alte victorii. Cu precizarea că, în cazul Aerostarului, în spatele victoriilor se află și alte argumente câștigătoare. Să le descoperim. Antrenor ales pe bază de CV. În vară, după retrogradarea în Liga a III-a, CS Aerostar a decis să-și aleagă antrenorul într-un mod original. Conducerea a anunțat pe pagina de facebook a clubului că antrenorii interesați de preluarea echipei sunt invitați să-și depună CV-urile. Din cei 11 doritori, clubul a optat pentru un nume-surpriză: oneșteanul de 41 de ani, Daniel Munteanu. Surpriza venea ca urmare a faptului că fostul fundaș al Oțelului, al Unirii Urziceni și al Universității Cluj nu mai antrenase până atunci la seniori. „Acest lucru nu constituie un impediment. Dimpotrivă, considerăm ca domnul Daniel George Munteanu răspunde cel mai bine profilului de antrenor de care are nevoie clubul”, explica la vremea respectivă presedintele CS Aerostar, Doru Damaschin. „S-a tot spus că nu am mai antrenat la seniori, dar întotdeauna trebuie să începi de undeva. Am în spate câțiva ani buni la școala mea de fotbal, iar venirea la Aerostar este o bună oportunitate. Având în vedere condițiile oferite de Aerostar, am încredere că aici voi putea pune cu succes în practică toate cunoștințele mele fotbalistice”, declara în vară cel care zboară în momentul de față, în campionat, cu echipa „aviatorilor”. Fără „vocalize” și gesturi precipitate. Pe lângă faptul că a fost ales în baza CV-ului, Daniel Munteanu se mai poate lăuda cu o particularitate. Este unul dintre puținii, foarte puținii antrenori români (și nu numai) care nu se agită pe margine în timpul jocurilor. Concret, nu aruncă nici cu indicațiile și nici cu…mâinile în stânga și-n dreapta. Urmăriți-l pe durata unui meci și veți rămâne surprinși! „Ce am de comunicat jucătorilor mei o fac înainte de meci, la ședințele de pregătire și în pauză, în vestiar”, a mărturisit, pentru „Deșteptarea”, Daniel Munteanu, care, în caz de extremă de necesitate, poate apela la…vocea puternică, de fost portar, a „secundului” său, Andrei Vatră: „Foarte rar, recurg la astfel de indicații in timpul unei partide. Nu-mi place nici să-mi dăscălesc,
pag 12
nici să-mi cert jucătorii. Dacă unul greșește o pasă, credeți că va pasa mai bine data următoare doar pentru că țip eu la el? Uneori, jucătorii nici nu aud ce le strigă cei de pe margine, mai ales dacă se află pe partea opusă a terenului. Așadar, nu sunt genul antrenorului care strigă doar pentru a fi remarcat de cei din tribună”. O echipă reconstruită din temelii. În inter-sezon, Aerostar și-a primenit lotul în proporție de 80 la sută. Puțini supraviețuitori. Puțini, dar de calitate: Mihălăchioae, Vraciu, Horia Ilie, Chirilă, Vișinar, Florescu. În rest, s-a mers pe un mix interesant. Și de succes. Jucători crescuți în propria pepinieră (C. Ardei, Tilibașa), tineri de viitor aduși sub formă de împrumut (Axinte, Danale) sau reveniți de la echipele la care fuseseră împrumutați (Zaharia), achiziții fără nume sonore, dar care s-au integrat perfect în mecanism (Tăcuțanu, D. Botezatu, Nemțeanu, Copoț-Barb) și, în final, provocarea de a relansa cariera unor talente marca Gorovei și Artenie. „Spre deosebire de sezonul trecut, de data aceasta, toți jucătorii au fost aduși în urma unor analize judicioase. Am apelat doar la elemente despre care am fost siguri că ne pot ajuta”, a subliniat vice-președintele Aerostarului, Valerian Voicu. „Bineînțeles că dacă vom promova- și noi asta ne dorim, să promovăm- va trebui să ne întărim. Dar pentru a opera respectivele întăriri, avem nevoie de o susținere financiară puternică din partea autorităților locale deoarece Aerostar reprezintă vârful de lance al fotbalului băcăuan. Din păcate, pentru moment, ne bazăm doar pe resursele proprii. Rezultatele obținute certifică însă că am gestionat cât se poate de corect aceste resurse”, a punctat presedintele Doru Damaschin. Apetit pentru gol. Acum două sezoane, când a promovat în B, Aerostar a avut cel mai prolific atac al Seriei I: 80 de goluri marcate. Anul trecut, în eșalonul secund, „aviatorii” au punctat din nou la capitolul eficacitate. De data aceasta, cu o premieră: deși au retrogradat, au dat golgheterul Ligii a II-a în persoana lui Valentin Buhăcianu. Autor a 25 de goluri în 2018-2019, „Buhă” își confirmă apetitul pentru gol și în actuala stagiune, aflându-se, sub cuorile celor de la UTA, pe primul lolc în ierarhia marcatorilor din Liga a II-a, cu opt reușite. În ciuda faptului că s-a despărțit de Buhăcianu, Aerostar își păstrează, la rândul său, statutul de echipă cu un atacmitralieră. După șapte etape, „aviatorii” au cel mai tare atac din Seria 1: 21 de goluri. Mai mult, băcăuanii se pregătesc să dea, pentru al treilea sezon la rând, golgheterul campionatului. În 2018, în C, a fost Cătălin Vraciu, cu 29 de reușite, sezonul trecut, așa cum aminteam, a fost Valentin Buhăcianu, cu 25 de goluri, iar acum, Vraciu, care și-a trecut deja de nouă ori numele pe lista marcatorilor este pregătit să realizeze „dubla”. Ba chiar „tripla” dacă luăm în considerare faptul că și în 2011, pe când evolua la FCM Bacău, a fost cel mai prolific atacant al Ligii a a III-a, cu 22 de goluri. Cum să nu zbori când ai astfel de aripi? Dan SION (UZPR)
Fotbal feminin
OBIECTIV PENTRU “PISICI”: PROMOVAREA!
Ajunsă în Liga a III-a, gruparea băcăuană Măgura 2012 a scăzut media de vârstă, formându-și și o echipă de junioare. Obiectivul: promovarea.
O treaptă vine după alta. Urci sau cobori. Echipa de fotbal feminin a Bacăului, Măgura 2012 aka „Pisicile Roșii” a coborât în Liga a III-a. Prin urmare, a coborât și media de vârstă. Pe rând acum. Că tot vorbim despre trepte. „Pisicile” au retrogradat în vară la capătul unui sezon cu suișuri (puține) și coborâșuri (multe). În ciuda rezultatelor, echipa putea continua în Liga a II-a, ca urmarea a invitației făcute de FRF pe fondul numărului mare de retrageri. „În seria noastră au mai rămas doar șase echipe. Cu toate acestea, am preferat să continuăm la nivelul Ligii a III-a, să economisim bani și să construim o nouă echipă. Una mult întinerită, cu care să revenim, pe merit, în eșalonul secund”, explică managerul „Pisicilor”, Cătălin Cojocaru. Noua strategie include și o echipă de junioare. Iar o parte din junioare evoluează și la senioare. „Practic, cresc împreună”, spune Cojocaru, care precizează că selecția rămâne deschisă: „Cine dorește să practice fotbalul la echipa noastră este așteptată cu brațele deschise. Nu putem oferi prea multe, dar ceea ce oferim este cu titlu de gratuitate și vine direct din suflet”. Zgârie de mică Multe din fetele sosite acum la echipă au fost selectate din mediul rural. „Scouter” este directorul sportiv Iulian Răsloagă. „Nu este ușor să aducem jucătoare, mai ales că nu beneficiem de condiții deosebite, iar unei fete trebuie să-i creezi un altfel de cadru. Cu toate acestea, îi dăm înainte, iar cele care au decis să se alăture echipei noastre au făcut-o cu mult entuziasm. Ne putem lăuda cu un colectiv unit, care nu acceptă sub nicio formă vulgaritatea”, punctează directorul sportiv Răsloagă. Mezina lotului, Elisa Bulai, „bijuteria noastră”, cum o alintă Cătălin Cojocaru, este și ea din afara Bacăului. Are doar zece ani, învață în clasa a IV-a la Școala din Nicolae Bălcescu și face naveta pentru a se antrena alături de „Pisicile” mai mari ca vârstă. Pe teren, însă, Elisa își uită vârsta. Și-și scoate ghearele. Dă bine la poartă, pune piciorul și aleargă non-stop. Deși poartă un tricou cu Griezmann din perioada Atletico Madrid, puștoaica se declară fan Cristiano Ronaldo. „Iubesc fotbalul”, mărturisește Elisa, care a și debutat pentru junioarele „Pisicilor Roșii” vinerea trecută, într-un amical la Fălticeni. De la catedră, pe teren Dacă Elisa este cea mai tânără componentă a „Pisicilor”, Mihaela Iosub, soția antrenorului Adrian Iosub, este cea mai în vârstă: 39 de ani. De altfel, Mihaela este una dintre cele trei mămici din cadrul lotului, celelalte două fiind Alexandra Cojocaru și Monalisa Palade. Alexandra este mama Sofiei Maria, în vârstă de un an și jumătate, în timp ce fiica Monalisei, Rebeca, va aniversa, chiar la finalul acestei săptămâni, primul său an de viață. O dovadă că „Pisicile” au pui și la propriu, nu doar la figurat! Trecând în revistă profesiile și ocupațiile fotbalistelor băcăuane, să notăm că Maria Panțîru este profesoară de latină și de engleză, Irina Andrieș lucrează la
Poliție, iar o bună parte din fete sunt eleve sau studente. „Avem și cazuri sociale deosebite la nivelul lotului, iar faptul că echipa noastră se prezintă ca o adevărată familie ajută din acest punct de vedere. Fotbalul este o modalitate de integrare în societate”, subliniază Cătălin Cojocaru. Una dintre cele mai vechi componente ale echipei, Andreea Bujor sau „Bujorica”, așa cum o strigă toți, are 21 de ani și joacă pentru „Pisici” de la 14 ani: „Adică chiar de la înființare. Ceea ce pot spune este că lotul pe care-l avem acum este mai unit ca oricând, chiar dacă unele fete sunt de-abia venite”. Greutățile le întăresc Spre deosebire de anii precedenți, când au beneficiat de sprijin financiar de la autoritățile locale în baza diferitelor proiecte, în 2019, Măgura 2012 Bacău se bazează doar pe sponsori. Și aceștia puțini și fără a contribui cu sume însemnate. Din cauza bugetului redus, fetele sunt nevoite să se antreneze pe un teren pe care poți practica mai degrabă alergare montană. Noul antrenor al „Pisicilor Roșii”, Adrian Iosub recunoaște că starea terenului de antrenament nu permite un progres însemnat în plan tehnic: „Este foarte greu, dar încercăm să ne adaptăm. Dacă am dispune de fonduri, ne-am antrena undeva pe sintetic sau pe terenuri cu o calitate superioară a gazonului, nu aici, pe Liceu, unde vedeți și dumneavoastră cum se prezintă situația”. Când vine vorba despre feed-back-ul fetelor, antrenorul Iosub uită însă de toate greutățile: „Sunt mult mai receptive decât băieții. E mult mai ușor de lucrat cu ele. Am convingerea că toate aceste greutăți ne vor întări și că vom putea construi o echipă frumoasă anul acesta”. O echipă care să revină în Liga a II-a. Pentru că – nu-i așa? – treptele sunt făcute și pentru a fi urcate, nu doar coborâte. Lotul echipei Măgura 2012 Jucătoare: Andra Cernat, Mihaela Iosub, Ana Marin, Narcisa Zadea, Sabina Cojan, Marina Todirașc, Anca Bărbulișteanu, Maria Panțîru, Monalisa Palade, Denisa Nechita, Alexandra Cojocaru, Andreea Bujor, Roxana Mateuță, Corina Chelmuș, Adina Cernat, Marilena Vieru, Paula Cheghici, Larisa Miclăuș, Anca Pintilie, Amalia Aldea (plecată, ca studentă, în America în această perioadă), Vasilica Popa, Irina Andrieș, Elisa Bulai. Antrenor: Adrian Iosub. Manager: Cătălin Cojocaru. Director sportiv: Iulian Răsloagă. Debut în Cupă „Pisicile Roșii” vor începe sezonul, în deplasare, la Pașcani, în prima fază a Cupei României. În campionat, echipa antrenată de Adrian Iosub va debuta weekend-ul viitor, acasă, contra Zimbrului Tulcea. Băcăuancele fac parte din Seria a IV-a, alaturi de Zimbrul Tulcea, CSM Pașcani, Universitatea 2 Galați și Csikszereda Miercurea Ciuc. La finalul sezonului regulat va urma play-off-ul ce va include primele trei clasate, iar câștigătoarea turneului final va promova direct. Dan SION (UZPR)
pag 13
CICLISM MONTAN
Competiție de mountain biking cu scop caritabil la Moinești și Zemeș Sâmbătă, 15 septembrie, la Moinești și Zemeș a avut loc cea de-a VIII-a ediție a competiției de Mountain Biking ,,I Wheel for Moinești-Zemes”, organizată de Asociația ,,Activ” din Moinești, cu susținerea OMV Petrom și în parteneriat cu Primăria Moinești, Primăria Zemeș, Federația Română de Ciclism, Asociația pentru Dezvoltarea Turismului ,,Montpesa”, I wheel Bike Club Moinești, Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău. Este pentru al VI-lea an în care competiția are numele „I wheel for Moinești-Zemeș”. Mai mult decât atât, competiția de anul acesta a găzduit și finala Cupei Naționale de Criss Country Maraton (XCM) 2019. Prin urmare, ultimele puncte din cadrul cupei din acest an fost disputate în 15 septembrie. “Competiția este un proiect de dezvoltare comunitară organizat cu sprijinul OMV Petrom și susținerea autorităților locale din Moinești și Zemeș. Și anul acesta, banii strânși din taxele de înscriere vor fi folosiți pentru susținerea copiilor cu dizabilități Grad 1 din Moinești și Zemeș, în vederea accederii acestora la terapii complementare, care să le amelioreze starea de sănătate”, au spus organizatorii. Până acum, fondurile strânse din taxa de participare au fost redirecționate pentru înființarea șI marcarea unor trasee turistice și trasee de biking în Moinești și Zemeș, crearea unui club local de ciclism și echiparea cu articole de specialitate, susținerea copiilor cu dizabilitati Grad 1 din Moinești si Zemeș. Competiția a fost structurată pe patru trasee de deplasare: Traseul Family (Traseul roșu): – 7,5 km, vârsta maximă 9 ani Traseul A (Traseul verde): – 10 km, 10 -13 ani Traseul B (Traseul portocaliu): – 40 km, 14 – 50+ ani Traseul C (Traseul albastru): – 75 km, 19 – 50+ ani Valoarea totală a premiilor a fost de 34.000 lei. Din totalul fondului de premiere, 25.000 lei au fost asigurați de către Primăria municipiul Moinești.
pag 14
Clasament final: Traseul A Băieți 10 – 13 ani: Locul 1, Mihnea Ghencea, 00:31:36.7 Traseul A Fete 10 – 13 ani: Locul 1, Lavinia-Andra Movilă, 00:42:52.1 Traseul B Masculin 40+ ani: Locul 1, Istvan Gelei, 02:14:44.8 Masculin 19 – 29 ani: Locul 1, Tibor Zsolt Barabasi, 02:02:37.2 Masculin 30 – 39 ani: Locul 1, Attila Madaras, 02:02:37.0 Feminin 14 – 18 ani: Locul 1, Ioana-Daria Duca, 03:23:26.1 Feminin 19 – 29 ani: Locul 1, Andreea Brustan, 03:12:39.4 Feminin 40+ ani: Locul 1, Emese Fodor, 02:32:47.3 Masculin 14 – 18 ani: Locul 1, Rareș Hogaș, 01:58:40.7 Feminin 30 – 39 ani: Locul 1, Noemi Lupuj, 02:43:22.1 Traseul C Elite Masculin Open: Locul 1, Bogdan Duca (Bacău), 03:34:15.8 Masculin 19 – 29 ani: Locul 1, Ionuț Roman, 03:34:15.7 Masculin 30 – 39 ani: Locul 1, Daniel Bostan, 03:56:16.0 Masculin 40 – 49 ani: Locul 1, Cristian Jidovu, 04:04:23.3 Masculin 50+: Locul 1, Laszlo Elekes, 04:22:43.3 Feminin Open: Locul 1, Manuela Mureșan, 04:45:44.6 Traseul Family Locul 1, Tudor-Gruia Sandu / Ioan-Gabriel Sandu, 00:35:12.8 În perioada 2012 - 2018, în competiția de la Moinești-Zemeș s-au înregistrat 1.350 de participanți, au fost parcurși 39.372 km, s-au acordat premii în valoare de 161.000 lei și au participat 1.720 de voluntari. Romulus-Dan BUSNEA (UZPR)
pag 15
TRUP ȘI SUFLET
CAIETUL ALBASTRU (XXV) Cunoscutul scriitor și jurnalist Cornel GALBEN ne-a pus la dispoziție acest Jurnal politic și sentimental pe care îl publicăm integral în paginile revistei noastre
26 ianuarie 1986, Bacău Sunt agitat. Am avut o săptămână groaznică și am ocolit sistematic să mă apropii de acest caiet. Oboseala concediului de odihnă m-a ajuns. Sunt măcar mulțumit că am mai adăugat cinci documentări la sumarul cărții de interviuri și că am văzut câte ceva în ultimele zile. Cum n-am chef să notez, rețin doar că azi am citit placheta colectivă de debut, „Solstiții“ (Adrian Alui Gheorghe, Radu Andriescu, Maria Baciu, Ștefan Bratosin, Ion Cârnu). De mâine poate voi reuși să zic din nou „pe cai“, așa că amân povestea drumului prin țară. 27 ianuarie 1986, Bacău Aiurea! Am început și ziua și săptămâna prost. M-am trezit la 5,40, dar am lenevit în pat până la 7,23, când a plecat Țica la serviciu. Așteptând să vină Doina, am pierdut alte trei ore, timp în care am reușit doar să cumpăr lapte, să-mi plătesc o parte din suma la întreținere și să răsfoiesc ultimele cărți achiziționate. La serviciu mi-a mers la fel de strâmb, din tot planul alegându-mă numai cu fișele făcute și ordinea aproximativă prin manuscrise. Dacă nu venea prof. dr. Ioan Murariu, poate scriam măcar informațiile de rutină. Așa, am mai pierdut încă o oră, ziua de muncă încheind-o cu o discuție cu Stan, directorul Întreprinderii Cinematografice. Pe neobservate a trecut și după-amiaza (masă, somn scurt, adus copiii, mers după pâine, răsfoit o carte, ascultat discuri, scris cele de mai sus), peste câteva clipe urmând să mă duc la Casa de Cultură, pentru a viziona un spectacol al gălățenilor. Dacă voi fi în formă voi nota și altceva, dacă nu, iar amânare pentru mâine. Nu înainte de a nota că în drumul meu am pus punct final lecturii încă unei cărți dedicate lui Enescu: „Studii enesciene“ de Romeo Ghircoiașiu. 1 februarie 1986, Bacău Mai bătrân cu o lună. Această scurgere a timpului e o adevărată calamitate. Și am încheiat săptămâna cu încă o zi plină de ședințe. De fapt, una singură, care a durat însă 4 ore. Măsuri organizatorice,
pag 16
de! Ne-am „ciondănit“ ca să mișcăm, de fapt, mai nimic. Singurul câștigat e dezordonatul de Nancu, care s-a trezit șef la o nouă rubrică, dedicată chipurile problemelor cetățenești. Cel mai prost a picat Enache, al cărui statut încă nu s-a clarificat, urmând să penduleze între industrie și agricultură. Eu m-am procopsit și cu învățământul, așa că s-au dus naibii și puținele clipe de litertate. De data aceasta însă voi echilibra mult mai bine cele două problematici, ca să nu mai fie niciun motiv de critică. Ridicolă de-a dreptul a fost atitudinea lui Buznea, care a făcut tot ce i-a stat în putință ca să nu răspundă și de agricultură. Să las însă problemele de redacție la locul lor și să notez că în această ultimă săptămână de ianuarie am vizionat trei spectacole: „Hoața de... inimi“ de Kostas Assimacopoulos (Teatrul Dramatic Galați), „Acești îngeri triști“ de D. R. Popescu (Teatrul Tineretului Piatra Neamț) și „De ce dormi, iubitor?“ de Jos Vandeloo. Am reușit, de asemenea, în condițiile în care am fost și cap limpede, să scriu și o însemnare de trei pagini pentru „Contemporanul“, să redactilografiez alte trei din interviul masacrat de Costin, iar astăzi să traduc (iarăși?!) o poezioară și o povestioară din „Micha“. Le-am și dactilografiat, dar nu l-am mai găsit pe Octavian Voicu, care intenționează să scoată un supliment pentru copii. Mâine aș mai putea face câte ceva, însă trebuie să merg la Onești. Doina își serbează ziua. O face mai mult pentru Costel, care s-ar putea să plece în străinătate pentru vreun an. N-ar fi, apoi, exclus ca Țica să vrea să tragem o fugă și până la Oituz. Iar mie îmi crapă măseaua. Nu mai departe, azi m-am întâlnit cu Doru Kalmuski și mi-a zis că-l asigură pe Andi Andrieș că în două luni îi duc cartea de interviuri, volum ce ar avea toate șansele să apară chiar în acest an. Și eu care mai am atâtea de făcut! Să mai notez că atât la Cluj, cât și la Timișoara am asistat la câte o manifestare muzicală: în capitala Transilvaniei am audiat un superb concert de „Valsuri vieneze“, dirijat de japonezul Atsushi Nukii, de la Filarmonica din Viena, iar în cea a Banatului m-am bucurat de o „seară de sonate“ (Beethoven, Janacek,
A. Rațiu, Schumann și Debussy), protagoniștii fiind violonista Mălina Dandara și pianistul Cristian Vais. Momente deosebite am trăit și la București, unde am reușit să văd „Richard III“ de W. Shakespeare, excelentul spectacol al Teatrului Mic (cu Ștefan Iordache în rolul principal, Gheorghe Visu, Dinu Manolache, Monica Ghiuță, Carmen Galin, Tatiana Iekel, Olga Tudorache ș.a.), Muzeul Ceramicii și Sticelei, Muzeul „Gheorghe Tattarescu“ și valorosul film „Fragii sălbatici“, regizat de Igmar Bergman. Am apărut în „Presa noastră“, „Contemporanul“ și „Cîntarea României“, în acest moment aducându-mi aminte că în decembrie, pe programul II, am avut o tabletă la Radio București. 4 februarie 1986 Bacău N-am mers la Onești și nici n-am făcut mare brânză. Citind în această seară alte răspunsuri la ancheta „În ce ambianță vă place să lucrați?“, publicată de Almanahul „Flacăra ’86“, mi-am dat seama că tot căutând „ambianța“, momentul propice scrisului, fug de fapt de biroul cu care am început cât de cât să mă acomodez. Și acum scriu culcat în pat, deși mai bine mi-ar sta pe scaunul din camera mea. Nu știu dacă oboseala e de vină, dar nu am niciun chef să mă apuc de muncă. Duminică, de plidă, am văzut, în premieră la Bacău, filmul „Mama“, pe ecran panoramic, iar după-amiază noua premieră a Teatrului de Animație, „Varietăți, varietăți, varietăți“. Ieri, toată ziua, nu rețin decât că mi-am achitat încă o parte din datorii (cămin, telefon), am dactilografiat ultimele pagini ale interviului pentru Almanahul „Ateneu“ și am văzut spectacolul „Bacalaureații“ de Corneliu Axente (jucat de actorii Teatrului „M. Eminescu“ din Botoșani) și al treilea episod al serialului de la Tv. Azi, singura zi în care aș fi putut totuși scrie, m-am apucat de făcut ordine prin reviste, de citit articole restante, noi pagini de almanah. Și, fiindcă tot veni vorba, să notez din lecturile ultimelor zile măcar interviurile cu Heinrich Böll, Constantin Popovici, Victoria Tokareva, Zoe DumitrescuBușulenga, Augustin Z. N. Pop, Radu Tudoran. 9 februarie 1986, Bacău Nu reușesc și pace să mă apuc de lucru. Zilele trec pe nesimțite și doar, doar dacă mișc ici-colo un deget. În perioada de când n-am mai notat, de pildă, am reușit să scriu (mai bine zis să refac) articolul pentru „Scînteia“ și să văd noua premieră a Teatrului „Bacovia“: „Interesul general“ de Aurel Baranga. În rest, lecturi neesențiale, din zecile de pagini „decupate“ din reviste reținând doar interviurile cu Platon Pardău, Ion Băieșu, Florin Piersic, Lavinia Tomulescu-Coman, Ștefan Gheorghiu, Viorica Rădoi, Andrei Tănăsescu, Paul Cristian Staicu, Cristina Anghelescu și Leonida Văduva-Ciobanu. Uluitoare, de asemenea, relatările despre marea tragedie a navetei spațiale „Challenger“, pulverizată la 75 de secunde după decolare. Și avea 7 cosmonauți la bord: Michael J. Smith, Francis R. Scobee, Ronald E. McNair, Ellison S. Onizuka, Sharon
Christa McAuliffe (profesoara selectată dintre 11400 candidate!), Gregory Jarvis și Judith A. Resnik. Merită reținută și lecția de gazetărie dată de „Flacăra“, care ne-a „suflat“ marea descoperire de la CET Bacău. Și asta numai datorită împuțitului de oltean, care n-a vrut să dea știrea săptămâna trecută. Așa, am apărut în aceeași săptămână... În plus, față de articolul meu de 2,5 pagini, în care și-a mai băgat laba lui unsă până la cot de rahat, „Flacăra“ a dat 2 pagini de revistă, cu titluri mari, sugestive. Mie până și în titlu mi-a umblat, în loc de „senzațională“, cum am scris, apărând „importantă“ descoperire arheologică. Greșeala mea este că nu am trimis imediat articolul la „Contemporanul“ sau la un ziar central. Poate la „Magazin“ era cel mai nimerit. Să-i dau un telefon lui Șova și să-l întreb dacă nu a venit cineva de la revistă. 12 februarie 1986, Bacău În această seară am pus punct lecturii la două volume: „Convorbiri cu Zeno Vancea“ de Martha Popovici și „Zilele vârstele anii“ de Grigore Hagiu. De scris, n-am scris un rând, chiar dacă prima carte îmi va folosi la definitivarea interviului cu Zeno Vancea. După ce voi citi și micromonografia dedicată lui Enescu, trebuie neapărat să-l redactez și să îl trimit. 16 februarie 1986, Bacău Iar nimic. Oboseala se acumulează, joi noaptea nedormind aproape deloc, iar vineri doar vreo patru ore. Am fost agitat, m-am certat cu Verman și cu Filică, sforari de ultimă speță, cu bețivanul de oltean, care, deși nu se-nghit reciproc, se coalizează ori de câte ori e vorba să apară ceva critic în ziar. Mi-au scos răspunsul cel mai interesant la întrebările puse lui Agachi, din tot războiul purtat cu acești corupți până în măduva oaselor alegându-mă totuși cu ceva: semnătura. După 8 luni și jumătate nu mai sunt nevoit să apelez la pseudonim, această porcărie comunistă încetând fără ca măcar să-mi creeze cea mai mică satisfacție. Mi-am spus de atâtea ori că trebuie să lupt nu cu lașii și compromișii din redacție, ci cu mine însumi. Trebuie să încerc să nu mă mai enervez de orice „fleac“, să folosesc timpul pentru mine, pentru ducerea la bun sfârșit a proiectelor care zac din cauza acestor dobitoci. Trebuie să scriu și iarăși să scriu, singura mea șansă de a rămâne cu ceva. De vreo două săptămâni o gheară îmi ține foarte apăsat inima și tot cam de atunci a nins și ninge din când în când, spre bucuria copiilor. Țica a scăpat și de data aceasta de emoții, deși era cât pe ce să o duc la spital. Joi m-a vizitat Mihai Nistor. Ieri a venit mămica. Azi trebuie să fac o vizită. Mâine...
pag 17
CALEIDOSCOP INTERNAŢIONAL
SEXY, DAR NU DOAR ATÂT Despre Elina Svitolina, cunoscuta jucătoare de tenis ucraineană, se vorbeşte întotdeauna laudativ, fie că ne trece prin minte frumuseţea ei fizică, fie că ne gândim la aptitudinile şi performanţele sale. Născută la 12 septembrie 1994, la Odesa, Ucraina, încă din copilărie, Elina a observat că fratele mai mare s-a bucurat de mai multă atenție, deoarece a jucat tenis. Acest lucru a motivat-o să practice şi ea acest sport, pe care l-a început când avea cinci ani. Svitolina și familia ei s-au mutat, apoi, la Harkov, când a împlinit 13 ani, după obținerea unei sponsorizări de la omul de afaceri Yuriy Sapronov. Sapronov o văzuse jucând la unul dintre turneele copiilor săi și a fost impresionat, hotărând să investească în formarea și creșterea ei profesională. Oficial, Svitolina este încă rezidentă la Harkov, dar se pregătește în străinătate și își petrece foarte puțin timp acasă, în Ucraina. Elina a afirmat în dese rânduri că, în primii ani, a respins toate ofertele de a-şi schimba cetățenia pentru „sume foarte mari.“ Cea mai mare victorie a ei, ca junioară, a fost câştigarea Openului francez, în 2010, când a învins-o pe tunisianca Jabeur. Sportiva din Ucraina a devenit profesionistă în 2010 și prima ei finală a fost la turneul de 25.000 $ desfăşurat la Harkov, în mai, acelaşi an. În februarie 2017, după adjudecarea titlului în Dubai, Svitolina a creat istorie, devenind prima tenismană din Ucraina intrată în Top 10 WTA. Aceste imagini sexy realizate de Elina, care nu refuză niciodată oportunitatea de a se lăsa fotografiată de editorii revistelor dedicate femeilor, ne prezintă doar o parte din farmecul sportivei clasată, în prezent, pe locul 3 mondial. Ea deţine, în palmares, 12 titluri WTA la simplu, 1 titlu WTA (125K) și 6 titluri ITF. Leonard POPA (UZPR)
pag 18
ELINA SVITOLINA Născută: 12 septembrie 1994 (vârsta 25 de ani), Odesa, Ucraina Înălțime: 1,74 m Greutate: 60 kg Antrenor: Andrew Bettles(2017–) Reședință: Harkiv, Ucraina; Monte-Carlo, Monaco Venituri în carieră: 15.009.586 $
pag 19
pag 20