SPORTUL BĂCĂUAN nr. 98

pag 1

DIN ACTIVITATEA UZPR, FILIALA “MARIUS MIRCU” BACĂU

REVISTA ANTILETHE

Revista Antilethe, deja intrată în vizibilul multor cititori, în special al celor doritori să afle informații despre ceea ce a fost interzis în perioada comunistă, a ajuns deja la numărul șapte (primul număr apărând în toamna anului 2017!).

După cum se știe deja, revista este un unicat în peisajul revuistic de astăzi Realizatorii ei (director fondator: Mihaela Albu, redactor șef: Dan Anghelescu) și-au asumat un drum propriu și nu tocmai ușor acceptat, de vreme ce publicația oferă în cea mai mare parte pagini necunoscute cititorilor din țară.

Revista este dedicată așadar exclusiv recuperării, aducerii acasă a unui tezaur de cultură, datorat acelora care au trăit/ trăiesc departe de ţară, mulţi interzişi de-a lungul unor decenii întregi. Este vorba în principal despre exilul românesc, despre scriitorii, jurnaliștii, oamenii de cultură (încă – mulți dintre ei) necunoscuți/ neintrați în patrimoniul nostru cultural. Dată fiind amploarea activităţii lor, datorită obstinaţieide a folosi şi continua în scris limba română – în cărţi, în reviste sau ziare publicate în Europa, pe continentul american ori chiar în Australia, înfiinţând cenacluri, asociaţii şi uneori edituri şi biblioteci – , considerăm că se poate vorbi, generic, despre o ţară „de dincolo”.Această „Românie” de dincolo a fost reprezentată de valoroşi intelectuali. Printre aceștia se numără Alexandru și George Ciorănescu, cărora realizatorii revistei Antilethe i-au dedicat ediția cu numărul 7. Amintim – pentru edificare – câteva rubrici din cuprins:Mozaic portretistic – Alexandru Ciorănescu (în care am inserat amintiri și analize ale operei sale semnate de Pavel Chihaia, Crisula Ștefănescu, Ștefan Ion Ghilimescu

și Mircea Popescu), apoi Mozaic portretistic – George Ciorănescu (cu texte semnate de Crisula Ștefănescu și Mihai Neagu Basarab), urmate de texte reprezentative din scrierile celor doi. Desigur, revista cuprinde, ca și celelalte numere, și alte rubrici: Restituiri, Memorialistică, Scrisori din exil etc., deschizându-se cu un fragment din revista Românul(decembrie 1951), în care Mircea Eliade, scrie despre „Literatura românească în exil”. Lista acestor publicații este deja impresionantă. Dacă Luceafărul, prima „Revistă a Scriitorilor Români în Exil”, apărută printr-o subvenție a generalului N. Rădescu, s-a stins după al doilea număr, alte reviste literare, de astă dată mimeografiate, i-au luat locul: Caiete de Dor, la Paris, îngrijite de C. Amăriuței și Virgil Ierunca, Înșir’te Mărgărite, la Rio de Janeiro (redactori I.G. Dimitriu și Ștefan Baciu), Vers, la New York (redactor Nicolae Novac), Cuget Românesc, la Buenos Aires, cu un important supliment literar.” Desigur, lista nu e completă, având în vedere că exemplele date de Eliade sunt ale anilor 50.De atunci, jurnaliști și scriitori români din exil au dat bogată românească „roadă” – multe și extrem de valoroase publicații, deopotrivă politice și culturale, dar îndeosebi culturale. „Noi aici vom lupta cu cuvântul cât vom putea”, spusese odinioară Nicolae Bălcescu. „În prima revistă de exil, Luceafărul, şi în primul cenaclu parizian /…/, Mircea Eliade ne propunea drept unice baricade posibile pe cele culturale. În această strategie, revistele reprezentau tot atâtea arme”, afirma și Monica Lovinescu. Aceste „arme culturale” sunt puse în fața cititorului de azi, pentru a-i cunoaște sau a nu-i uita, pe cei de ieri, scriitori și jurnaliști români din exil, prin revista Antilethe.

Mihaela ALBU (UZPR)

Revista UZP nr. 15: Oglindă editorială pentru o Uniune centenară Proaspăt ieșită din tipar, Revista UZP nr. 15 este, o dată în plus, oglinda editorială densă și aplicată dedicată unei Uniuni centenare. Începând cu o prezentare pe larg a marelui eveniment care a celebrat cei 100 de ani de la înființarea UZPR, Gala de la Sala Radio, publicația relevă până la detaliu prezența și contribuția filialelor din țară, a jurnaliștilor din România și de peste hotare, la unitatea și coeziunea unei organizații ce se vădește cu fiecare zi organismul reprezentativ al unei bresle de cea mai mare importanță și relevanță socială. Trecerea de la sărbătoare la spiritul muncii se face activ, prin ilustrarea adoptării, în cadrul unei Adunări Generale extraordinare, a noului Statut, modern, flexibil, adaptat la legislație și la evoluția profesiei, a UZPR. Remarcabil rămâne faptul că Uniunea a decis, prin membrii săi, să rămână un for de dezbatere, un reprezentant de frunte al breslei și, în același timp, o organizație deschisă, adaptabilă, axată pe deontologie mai presus de orice dubiu și, în același timp, pe datele concrete ale parcursului profesiei în mileniul trei. Cele mai importante evenimente ale Uniunii, întâlnirile din filiale, Seratele „Eminescu, jurnalistul”, activitatea Editurii UZP, precum și cele mai reprezentative publicații care apar sub egida Uniunii și a filialelor sale se regăsesc, în articole semnate de chiar membri ai UZPR din țară, în cuprinsul Revistei UZP, care devine astfel o adevărată oglindă a Uniunii și a pulsului componentelor sale de pe cuprinsul României și din Diaspora, din Australia până în SUA. Deschiderea UZPR către întreaga lume a presei este vădită

pag 2

în articolul care prezintă vizita ES Jiang Yu, Ambasador al R.P. Chineze la sediul Uniunii și toate reflexiile unui demers menit să întărească și să extindă cooperarea organizației cu presa externă.

Un loc aparte îl ocupă în Revista UZP nr. 15 seria de parteneriate încheiate de organizație cu entități de frunte ale vieții publice, esența acestor cooperări fiind ilustrarea și promovarea reciprocă, în numele unor valori comune și în spiritul cel mai înalt. Istoria și contemporaneitatea breslei își dau mâna în paginile revistei UZP prin intermediul materialelor care abordează cariera de jurnalist a scriitorului Camil Petrescu și, la capătul celălalt al spectrului de timp, cele mai recente și relevante direcții de acțiune ale Uniunii Europene pentru proetecția jurnaliștilor-avertizori.

Ediția de toamnă a Revistei UZP oglindește deplin și fast tonul Editorialului semnat de Sergiu Andon: „Cred că, fie și atunci când ne gândim la Centenar, e bine să ne gândim și la perspectivele dorite pentru mai multe centenare. Însăși diseminarea activității de vehiculare și comentare a informațiilor e o provocare pentru profesia noastră, care nu va pieri, dar va trebui să se adapteze și să rămână organizată”.

Roxana ISTUDOR (UZPR) Pagină coordonată de Leonard POPA (UZPR)

EDITORIAL

UN SPORT IEFTIN Un fapt arhicunoscut: de când Măria Sa Sportul profesionist a devenit rege şi pe la români, nu există personaj implicat în fenomen să nu se lamenteze în legătură cu puţinătatea resurselor financiare, lipsa banilor, sau insuficienţa lor, fiind cauza care cam ţine în frâu marile performanţe.

Cu excepţiile, destul de puţine, de rigoare. Ce se află dincolo de scuze, şi de acuze, cred că nu e cazul să ne întrebăm. Pentru că se cunosc foarte bine.

Iată, însă, că pe ici-pe colo apar „spărgătorii de mituri”, acei oameni de bună intenţie care găsesc şi propun soluţii ce vin în contradicţie cu percepţia generală, demonstrând, în esenţă, că şi ceea ce nu se poate, de fapt se poate. Şi nu e un simplu joc de cuvinte.

Aflu, dintr/un reportaj radiofonic difuzat live la o oră de audienţă maximă de postul Radio România Actualităţi, că diriguitorii învăţământului gălăţean au hotărât să (re)introducă sportul nostru naţional tradiţional în toate unităţile şcolare din ciclul primar şi gimnazial ale judeţului, prin organizarea de cluburi, asociaţii şi echipe care să practice oina într-un cadru competiţional organizat în campionate interşcolare, răşeneşti şi comunale. Iată o idee de nota 10, mi-am spus; dacă luăm în calculul cel mai simplu cu putinţă, faptul că o echipă de competitori este compusă din 11 membri, plus rezervele de rigoare, rezultă că cel puţin o jumătate din elevii unei clase, respectiv ai şcolilor, vor fi antrenaţi în fenomenul sportiv coordonat, ridicând incredibil de sus ştacheta practicării sportului de masă, cu performanţe aliniate celui profesionist. Şi asta, la vârste la care se formează nu doar “mens sana, in corpore sano”, dar şi caractere într-un proces integrat şi complex. Cu costuri incredibil de mici, dar cu efecte benefice considerabile.

Pentru a nu mai spune şi că, astfel, se poate demitiza şi mitul conform căruia “oamenii de sport” susţin ideia, valabilă doar într-o anumită măsură, că fără bani mulţi rezultatele de referinţă nu sunt posibile. Doar că adevărurile cam sunt ascunse pe după colţ.

Oina – sportul celor mulţi şi cu

resurse financiare modeste – asta pentru a ne exprima elegant -, are o veche tradiţie printre români, fiid practicată pe meleagurile tuturor celor trei ţări româneşti de mai bine de şapte secole. De altfel, se poate spune că ţara noastră este locul de naştere al acestui sport, practicat mai ales la sate, atât de către băieţi, cât şi de fete, dar şi cu o largă răspândire ulterioară printre orăşeni la începutul veacului trecut, şi mai ales în perioada interbelică. Dpă război, beneficiază de un cadru organizatoric şi logistic bine structurat, fiind organizate 55 de ediţii ale campionatelor naţionale. Între campioane înscriindu-şi numele, de nu mai puţin cinci ori, şi echipa băcăuană “Siretul”. Regresul se instalează după anul 1990, pentru ca abia în anii din urmă să se producă o oarece revigorare datorată în special unor echipe militare.

Iniţiativa dascălilor gălăţeni vine să adminisztreze încă o gură de oxigen acestui sport care a fost preluat, copiat şi adaptat, Foto coperta 1: între alţii, de A fost sau... n-a promotorii fost?

Instantaneu faimosului cu Diana URICARU, baseball portarul echipei american mult mai târziu, de handbal Ştiinţa după citrca Bacău cinci secole, Foto: VEM dar şi de alte numeroase ţări din Asia şi America Latină.

Avem, aşadar, tradiţie, dar ţinem lucrurile în stand by, victimă a unui soi păgubitor de inerţie. Sigur, revigorarea acestui sport nu se poate face cu bastonul de bătaie care să împartă “argumente” printre cei ce decid interesele şi priorităţile locale şi naţionale în materie de sport.

Favoritele şi răsfăţatele decidenţilor – cluburile profesioniste (din fotbal, handbal, volei, box ş.a.) ar putea să-şi mai reducă pretenţiile de adjudecare din haznaua de bani ale primăriilor, disponiblizând astfel oarece resurse şi pentru cluburile şi asociaţiile profilate pe sportul naţional. La care ar fi cazul să puncteze şi şcolile băcăuane, după exemplul colegelor lor din oraşul de la mila 80 a Dunării.

CONSILIUL DIRECTOR: Adrian AMALANCI - director Leonard POPA - redactor- şef *Acest proiect publicistic este finanţat integral de consiliul director.

Semnează: Adrian AMALANCI Ionuţ BRÂNZEI (fotoreporter) Romulus Dan BUSNEA Marius CERGHICI Cornel GALBEN Victor Eugen MIHAI (VEM) Răzvan PESA-MOZA Constantin PLETOSU (Spania) Leonard POPA Marcian POPA Dan SION Florin ŞTEFĂNESCU Pentru o documentare cât mai exactă şi pentru participarea redactorilor noştri la evenimentele sportive în care sunt implicate, rugăm cluburile sportive şi instituţiile abilitate să ne informeze din timp, despre competiţiile aflate în derulare.

Corespondenţa se poate trimite online pe adresa sportul. bacauan@yahoo.ro.

Notă: Articolele, tehnoredactarea, corectura şi îngrijirea ediţiei s-au făcut gratis. Această notă are înţeles pentru instituţiile fiscale competente.

Responsabilitatea opiniilor exprimate aparţine exclusiv autorilor. Manuscrisele şi fotografiile reţinute se publică în ordinea necesităţilor redacţionale. Materialele nepublicate nu se restituie.

Sediul redacţiei: Bacău, Letea 13, judeţul Bacău Telefoane:

0743-665.630;

0758-686.511;

0334-808.022; https://www.facebook.com/ Sportul.Bacauan E-mail: yellow_cyprus@yahoo.com amalancia@yahoo.com Colecţia completă a Revistei “SPORTUL BĂCĂUAN” se găseşte la Biblioteca Judeţeană “C. Sturdza” din Bacău.

Mihai BUZNEA (UZPR)

pag 3

INTERVIURILE “SPORTULUI BĂCĂUAN”

“Nimeni nu pleacă dintr-un loc în care îi este bine...”

...Recitesc câteva rânduri scrise mai demult: “Larisa Florian păşeşte pe tatami, fără să-i pese că judoul românesc e în plină criză de performanţă. Cel puţin la categoria ei (52 kg), această disciplină nu are nevoie de naturalizări. Sportiva din Oradea are stil şi personalitate, dar mai presus de toate, obiective îndrăzneţe. Fără să ştie, ea este, deja, cea mai bună judoka din ţară…”

Revin, astăzi, şi adaug… Larisa Florian este lacrima de pe obrazul judoului românesc, care îi face fericiţi pe alţii. Ea reprezintă Azerbaidjanul căruia i-a dăruit, deja, câteva medalii...Dacă o va face şi la Jocurile Olimpice de anul viitor, vom avea tăria să o aplaudăm de aici?

Leonard POPA (UZPR) -Larisa, înainte de a ne lămuri definitiv cum s-a născut povestea asta cu Azerbaidjanul, pentru care concurezi acum, aş vrea să te întreb altceva… De când ai început să practici judo, ai câştigat în total, 56 de medalii! Sper că le-am numărat bine. Le-ai luat cu tine, la Baku, sau le-ai lăsat acasă, la Oradea?

-56 de medalii la competițiile importante, probabil. În total, de când practic judo, am adunat câteva sute de medalii și zeci de cupe. Haha, bineînțeles că le țin acasă...

-Ai început să practici acest sport încă de mică. Pe cine ai trântit prima dată la podea, un băiat sau o fată? Cum ai ajuns pe tatam(m)i ?

-Am început să practic judo la vârsta de 9 ani. Câțiva colegi de clasă și din cartier erau deja practicanți și mi-am zis să încerc și eu. Ştiţí cum e la vârsta aceea, sportul e molipsitor. Dacă îi vezi pe alţii făcând ceva, vrei să faci şi tu. Şi chiar mai bine! Mi-a plăcut foarte mult, îmi amintesc că eram foarte mulți copii și, pe vremea aceea, antrenamentele erau foarte interesante și distractive. Datorită talentului și ambiției am început să câştig medalii încă de la primele concursuri.

-Din cele 56 de medalii, cele mai multe sunt de…aur (31). Care dintre acestea ţi le aminteşti tot timpul?

-Înainte de fiecare concurs mă setez pentru medalia de aur.

Bineînțeles, nu se întâmplă mereu, deoarece nivelul este foarte ridicat. În judo, noi, sportivele, suntem foarte echilibrate, din punct de vedere valoric. Nu există decalaje importante, nimeni nu începe competiţia, ca favorit. Pentru mine, orice medalie câștigată este

pag 4

valoroasă și de fiecare medalie cucerită îmi amintesc cu bucurie în suflet. Nu cred că neîndreptăţesc pe cineva.

-Judo înseamnă şi concentrare maximă, unii îl compară cu şahul… Pe tatami, care sunt mai dificile, începuturile sau finalurile de luptă?

-Aș putea spune că începutul este mai dificil, deoarece se întâmplă ca nu întotdeauna să ai o stare competițională bună şi cel mai important este cât de bine știi să te descurci într-o astfel de situație.

Dar la fel de important este și finalul, trebuie să rămâi focusat până în ultima secundă. Au fost meciuri câștigate chiar și în ultima secundă. Vă daţi seama ce frustrant este să pierzi...

-Să revenim la povestea ta, care ar începe cam aşa: “cea mai valoroasă judoka a ţării, cel mai bine clasată în topurile mondiale, una dintre speranţele româneşti la o medalie olimpică, a ales, la începutul anului, să reprezinte Azerbaidjanul…” Noi am mai discutat despre asta şi când nu era încă nimic finalizat… S-au mai vindecat rănile?

-Nimeni nu pleacă dintr-un loc în care îi este bine. Perioada în care am fost oarecum afectată a fost acea perioadă de un an când, nefiind la lotul naţional, nu am participat la competițiile internaţionale. Am început procedurile de transfer cu Emiratele Arabe Unite care nu s-au finalizat, datorită unor legi noi apărute în guvernul lor. Oferta Azerbaidjanului a venit la puțin timp după.

-De fapt, concret, ce s-a întâmplat? În presă, s-a tot vorbit despre tensiunile de la lot… Dar tu nu erai oricine... Bănuiesc că aveai un cuvânt de spus şi dincolo de sala de competiţii...

-Eu nu mă antrenam la lot. Eu mă antrenam la Oradea, alături de antrenorul meu (Aurelian Fleisz) și cred că asta a fost principala problemă. Unora nu le convenea această situaţie. Pentru mine, însă, acest subiect este închis de mult timp şi nici nu vreau să-l redeschid. Mulțumesc lui Dumnezeu, sunt liniștită și pot face performanță în continuare, alături de antrenorul meu, Aurelian Ciprian Fleisz.

-A fost greu de luat decizia de a reprezenta Azerbaidjanul? În fond, mai nou, cam la toate sporturile, se practică un astfel de procedeu. România a fost chiar beneficiară, la ultimele Jocuri Olimpice (lupte)… Până acum, însă, nu ne-am gândit să exportăm şi valorile sportive. O făceam în trecut, fără voia noastră.

-Sincer, îmi pare rău că n-am luat în calcul această decizie mai devreme... Acum, sunt liniștită, înțeleasă, apreciată şi susținută. Ce pot să-mi doresc mai mult? Tot ce-mi rămâne mie de făcut e să câștig medalii!

-Între timp, au venit şi primele medalii pentru ţara de adopţie…

Bronz la Openul European din Luxemburg, Aur la Openul Africii, la Yaounde (Camerun)! Se bucură lumea mai mult în Azerbaidjan decât în România, când află despre aceste performanţe?

-După pauza competițională de un an, m-am mișcat cam greu pe saltea. Am pierdut la câteva concursuri. Cred că atât cei din Azerbaidjan, cât și eu, ne-am bucurat cel mai tare de prima medalie obținută, bronzul din Luxemburg. Apoi, aşteptările au fost din ce în ce mai mari...

-Te-ai adaptat la tot ce înseamnă viaţa în noua ţară?

-Locuiesc, în continuare, la Oradea, dar sunt acasă destul de puțin timp. Pot zice ca sunt doar în trecere. Particip la multe competiții și stagii de pregătire internaționale.

-Ce urmeaza in programul tau?

-Urmează să particip la Grand Șlam-ul de la Osaka și sper să ajung și la Masters. Am nevoie de o medalie la Osaka ca să mă calific la Masters. Cu aceste ultime competiții se încheie calendarul competițional 2019, iar din ianuarie 2020, o luăm de la capăt.

-Am putea lua în calcul un duel românesc, la Jocurile Olimpice, între tine şi Andreea Chiţu, la categoria 52 de kg?

-Exclus, deocamdată. Am schimbat categoria. Medaliile câștigate pentru Azerbaidjan le-am câștigat la 57 kg. Prin urmare, am urcat și pornit drumul spre calificarea olimpică la această categorie.

pag 5

Volei feminin/ Divizia A1

Știința, mașină de război *Știința Bacău- CSM Târgoviște 3-1 (15, -22, 20, 10)

„Fetelor, azi avem război”. Așa a prefațat antrenorul Științei Bacău, Florin Grapă, derby-ul cu CSM Târgoviște.

Războiul a fost câștigat de Știința. La scor de trei puncte: 3-1. Și l-a câștigat pentru că a jucat mai bine. Și pentru că, spre deosebire de dâmbovițence, care își trag forța în special din loviturile de baros ale cubanezei Yusleyni Herrera, băcăuancele mizează pe întreaga echipă. Adică pe serviciile lui Dascălu, pe intervențiile lui Sain, pe atacurile lui Koleva și Rogojinaru sau pe block-ul centrilor Faleș și Grudina. Și nu numai; atunci când e nevoie -și în volei e nevoie- banca oferă mereu alternative. Așa cum a fost când finlandeza Pihlajamaki a adus un plus, la serviciu și la blocaj. Știința nu a lăsat prea mult spațiu de manevră echipei antrenate de Dragan Nesic. A găsit ac de cojocul cubanezei, care a coborât de la 29 de puncte cu Dinamo la 18 (procentaj 40%) și a mizat cu precădere pe atacul extremelor. „Așa am pregătit jocul, cu atacuri dezvoltate mai mult pe extreme și mai puțin pe centru”, a explicat, după joc Grapă, care a admis că „se poate spune că am obținut o victorie mare în condițiile în care am întâlnit o contracandidată în lupta pentru podium”. Primul set a fost un monolog al studentelor, care au condus în permanență, impunându-se la o diferență de 11 puncte. Parțialul secund a aparținut mai mult oaspetelor. Numai că Știința a revenit de la 15-19 la 22-21, lăsând impresia ca se va desprinde la 2-0 la general. Din păcate, Dițu a servit greșit pentru 2222, iar CSM Târgoviște a punctat de încă trei ori la rând, egalând la seturi. Pe aripile acestui come-back, oaspetele s-au desprins la 3-0 în debutul celui de-al treilea parțial.

Reacția gazdelor a arătat însă încotro se îndreaptă jocul.

Băcăuancele au egalat la 4, iar apoi, pe serviciile Alexandrei

pag 6

Dascălu s-au desprins la 9-5, netezindu-și drumul spre un succes cu 25-20. Setul patru a fost și ultimul. Și nu a avut istoric. Așii Laurei Pihlajamaki și ai Tinei Grudina au tăiat orice elan al adversari, Știința impunându-se la 15 puncte diferență pe un atac necruțător al Slavinei Koleva, principala realizatoare a echipei care a câștigat încă o bătălie. Și un nou război. Știința: Kapelovies 2p. (Ciocian), Rogojinaru 12p., Koleva 17, Grudina 8 (Dițu), Faleș 5 (Pihlajamaki 9), Dascălu 13 (Nowak), Sain-libero.

Dan SION (UZPR) CLASAMENT 1 Alba Blaj

5 5 0 15- 1 15p.

2 Dinamo București

5 5 0 15- 3 15p.

3 Belor Galați

6 5 1 15- 5 15p.

4 CSM Lugoj

6 4 2 15- 9 13p.

5 Știința Bacău

5 4 1 13- 4 12p.

6 CSM Târgoviște

6 4 2 14- 6 12p.

7 FC Argeș

5 1 4 5-13 3p.

8 „U” NTT Data Cluj

6 1 5 5-16 3p.

9 Rapid București

6 1 5 3-17 2p.

10 CS Medgidia

5 0 5 4-15 0p.

11 CSO Voluntari

5 0 5 0-15 0p.

pag 7

PERFORMANŢA LUNII

Dani Martin, de neoprit

*Proaspăt medaliat cu aur si argint la Cupa Mondială de la Kazan, singurul sportiv băcăuan calificat la Olimpiada de la Tokyo se pregătește pentru următoarea competiție: Naționalele de Seniori Încrezător în propriile resurse Călătorului îi stă bine cu drumul. La fel și înotătorului. Înotătorului Daniel Martin, să ne înțelegem. De la Helsinki la Buenos Aires, de la Gwangju la Kazan, Dani bate și străbate: kilometri, recorduri, obiective. La finalul săptămânii trecute, înotătorul CSM Bacău și, totodată, singurul sportiv al județului calificat la Jocurile Olimpice de anul viitor, de la Tokyo, a mai reușit o performanță de top: două medalii la ultima etapă de Cupă Mondială de Seniori desfășurată in Rusia, la Kazan. Sportivul antrenat de Iulian Matei a cucerit aurul la 200 metri spate, cu timpul de 1.58.42 și argintul la 100 metri spate, cu un rezultat de 53.90. „Nu m-am dus la Cupa Mondială cu gândul că voi fi neapărat cel mai bun.

Eram, în schimb, încrezător, mizând pe resursele mele știute , dar și pe cele…nebănuite, iar medaliile obținute reprezintă o mare satisfacție, mai ales că ma aflu în primul an de Seniorat”, a mărturisit Daniel Martin cu ocazia conferinței de presă organizată ieri, de directorul CSM Bacău, Adrian Gavriliu, la sediul clubului.

Calcule pentru Jocurile Olimpice din Japonia Dacă ar fi repetat rezultatul din vară, de la Mondialele din Coreea de Sud (53, 65), care i-a permis, de altfel, și realizarea baremului pentru Olimpiadă, băcăuanul de 19 ani ar fi luat aurul și la „sută spate” la Kazan. Asta în condițiile în care câștigătorul, rusul Grigori Tarasevici, a parcurs proba în 53.76. „Tarasevici a luat aurul la sută și bronzul la 200, acolo unde am triumfat eu. Îl știam ca adversar, dar nu-i cunoșteam cu exactitate nivelul valoric”,

a declarat Dani, care a precizat că este mulțumit de timpii realizați în condițiile date: „Mă refer la faptul că, din punct de vedere al pregătirii, am contat pe un bagaj fizic relativ micuț”. Și tot apropo de timpi, Martin a precizat că țintește o finală la Olimpiada de la Tokyo: „Pentru asta, trebuie sa mă încadrez între 52.02 și 53.02, respective între 1.53 și 1.55”.

Până la Tokyo, Dani mai are alte drumuri de făcut. Primul este mult mai scurt în comparație cu cele 18 ore petrecute pe ruta Kazan-Moscova-Bucuresti-Bacău: astăzi pleacă la Miercurea-Ciuc, pentru Naționale.

Cel mai bun produs din toate timpurile Directorul CSM Bacău, Adrian Gavriliu este cel care a reușit să-l aducă pe Daniel Martin la clubul Primăriei, toamna trecută: „Asta după lungi negocieri, finalizate cu succes. Am insistat pentru transferul său deoarece am vrut ca Dani să se simtă respectat la adevăratul său potențial, în condițiile în care fostul său club, SCM Bacău nu putea să-i ofere un contract de activitate sportivă conform modificărilor de legislație”. Referitor la succesul de la Kazan, Gavriliu a punctat: „Personal, nu m-a surprins deoarece îl consider pe Dani Martin drept cel mai bun produs al natației băcăuane din toate timpurile. Este o mândrie pentru CSM Bacău”. În final, Adrian Gavriliu a subliniat: „Când am decis să dau restart secției de natație de la CSM Bacău mizând în întregime pe sportivi băcăuani, au existat destui sceptici. Nu am nimic cu sportivii veniți din alte părți-și ei muncesc la fel de mult și merită tot respectul nostru – dar a fost ambiția mea să ne axăm pe băcăuani. Este mai ușor să aduci din alte părți sportivi consacrați dar este mai frumos să te impui cu oamenii crescuți de tine”.

Dan SION (UZPR)

Dani Martin, aur la 200 m spate Un nou rezultat de prim-plan pentru înotătorul băcăuan Daniel Martin. Prezent la ultima etapă de Cupă Mondială, derulată weekend-ul trecut, în Rusia, la Kazan, și care a reunit peste 300 de înotători, Dani Martin a cucerit aurul în proba de 200 metri spate. Sportivul antrenat de Iulian Matei la CSM Bacău a parcurs proba cu timpul de un minut, 58 de secunde și 42 de sutimi, fiind urmat de japonezul Sunamai Keita (un minut, 59 secunde, 17 sutimi) și de rusul Grigori Tarasevici (un minut, 59 secunde, 88 sutimi). Aflat în primul an de seniorat, Dani Martin este singurul sportiv băcăuan calificat până acum la Olimpiada de anul viitor, de la Tokyo. Mâine, în jurul prânzului, Daniel Martin va participa la o conferință de presă organizată de CSM Bacău.

pag 8

HALTERE

Județul „ridică” medalii Debutul Campionatului European de haltere pentru juniori și tineret de la București a reconfirmat școala de haltere băcăuană. Astfel, Mihaela Cambei (CSM Onești) s-a laureat triplă vice-campioană continentală la 48 kg. Eleva Cristinei Maftei a cucerit argintul la „smuls” (77 kg), „aruncat” (93 kg) și „total” (170 kg). Trei medalii au intrat și în contul Cosminei Pană (CSM Bacău) la categoria 45 kg. Băcăuanca a urcat pe treapa a doua a întrecerii europene la „total” (149 kg), completându-și palmaresul și cu două medalii de bronz la „smuls” (66 kg) și „aruncat” (83 kg). De săptămâna aceasta intră în cursa pentru medalii o altă sportivă pregătită la CSM Bacău de George Călin și Ion Călin: Ionela Nanu, la 85 kg.

Dan SION (UZPR)

Lupte greco-romane:

Letea, cuib de…„CSMei” *CSM Bacău s-a clasat pe locul 3 în ierarhia cluburilor la Cupa României de Seniori Secția de lupte a CSM Bacău încheie anul cu un bilanț in crescendo, totalizând un număr de nouă medalii la finalele Campionatelor Naționale la toate nivelurile: copii U15, juniori si seniori. Ultima reușită a „CSMeilor” care au prins aripi într-un loc destinat performanței- sala Letea- a fost înregistrată la finalul saptămânii trecute, cu ocazia Cupei României de Seniori de la Sfântu-Gheorghe. Aici, CSM Bacău a urcat, în premieră (la nivel de seniori), pe podiumul întrecerii rezervate cluburilor! În baza clasamentului întocmit de Federație, gruparea băcăuană a ocupat locul 3, cu 67 de puncte, doar trei în minus față de câștigătoarea CSM Lugoj. „CSMeii”, care au lăsat în urmă cluburi de tradiție precum Farul, Steaua sau Rapid, au avut patru medaliați.

Cel mai aproape de aur a fost „super-greul” Costel Juncu. Acesta a condus cu 5-2 în finala categoriei 130 kg, însă, în cele din urmă, a fost nevoit să se mulțumească „doar” cu titlul de vice-campion. Tot la 130 kg, Alex Tașcă a cucerit bronzul, facându-l mândru pe tatăl său, Sorin Tașcă, laureat cu argint la 97 kg. Și fiindcă am amintit de Sorin Tașcă, să notăm că decanul de vârstă al luptelor băcăuane și-a propus să cucerească pentru CSM Bacău, anul viitor, o medalie la Mondialele de veterani din Grecia. De la un campion super-consacrat precum Tașcă senior, la un junior de perspectivă precum Daniel Bezeman. La o săptămână după ce s-a laureat vice-campion național la juniori, la Putna, Bezeman a luat bronzul în întrecerea seniorilor din cadrul Cupei României. În fine, aproape de o medalie la Sfântu-Gheorghe a fost și Florin Zaharia, clasat pe locul 4 la 67 kg. „Rezultatele înregistrate în 2019 ne fac să fim încrezători, să avem așteptări pentru 2020, dar și pe mai departe. Aceste așteptări se bazează și pe lărgirea cu succes a ariei de selecție în mediul rural, în special în comunele Săucești și Măgura. Mulțumim conducerii clubului, autorităților locale, Primăriei și Consiliului Local care au creat un cadru propice performanței”, a declarat antrenorul Ion Șarban, care a dezvăluit si un element din strategia de viitor a clubului: transferarea la CSM Bacău a unor sportivi de lot național pregătiți, la Bacău, în cadrul lotului național de juniori de băcăuanul Cătălin Matache.

Dan SION (UZPR)

pag 9

HANDBAL, Liga Zimbrilor

Băcăuanii se impun la limită, câștigând trei puncte importante *CSM Bacău – CSM Vaslui 28-27 (18-14)

CSM Bacău a învins cu dificultăți pe CSM Vaslui, într-un meci din etapa a zecea a Ligii Zimbrilor, pe care l-a avut la discreție până în minutul 50. Băcăuanii au trecut cu scorul de 28-27 de noupromovata CSM Vaslui, și au reintrat în cercul primelor șase echipe ale României, urcând trei poziții, până pe locul 5. Până în minutul 20, s-a mers cap la cap, tabela arătând în acel moment scorul de 11-11. A urmat o desprindere categorică din partea gazdelor, care au marcat cinci goluri consecutive (16-11 – minutul 28), Clubul Sportiv Municipal intrând la pauză cu un avantaj liniștitor de 4 goluri la pauză (18-14). În a doua repriză, formația pregătită de Adrian Petrea și-a majorat diferența, având chiar și 6 goluri în avans (2115 – minutul 37). Vasluienii au recuperat însă din handicap rapid,

pag 10

diminuând deficitul, treptat, la trei goluri (24-21) și ajungând din urmă gazdele în minutul 56 (25-25). Băcăuanii nu au cedat lupta, și au reușit să puncteze decisiv pe final, conducând cu 28-26, cu mai puțin de un minut rămas până la finalul partidei. CSM Vaslui a mai marcat o singură dată, insuficient pentru a smulge măcar un punct din duelul în fața Bacăului CSM Bacău: Crăciunescu, Freiwald – Crnoglavac (6 goluri), Serhel (5), Bologa (4), Tîrzioru (3), Huta (2), Tărîță (2), Păunică (2), Gal (1), Drăgan (1), Anton (1), G. Cotinghiu (1), Sadovyi, M. Cotinghiu. Antrenor: Adrian Petrea.

Victor Eugen MIHAI (UZPR)

HANDBAL (F), DIVIZIA A

NICI PREA-PREA, NICI FOARTE-FOARTE...

CS Știința Bacău nu s-a regăsit nici în etapa a noua a Seriei A a Diviziei A, pierzând, miercuri, 13 noiembrie, al treilea meci consecutiv. „Studentele” au fost învinse cu 33-26 pe terenul celor de la HCF Piatra-Neamț, viceliderul grupei geografice, după ce nemțencele au intrat cu un avantaj liniștitor la pauză (18-12). Băcăuancele ocupă locul al patrulea, cu 15 puncte și vor întâlni, pe teren propriu, în runda a zecea, CSM Roman (sâmbătă, 16 noiembrie).

Clasamentul Seriei A a Diviziei A 1.CSM Galați, 9 meciuri disputate, 9 victorii, golaveraj 312181, 27 puncte 2.HCF Piatra Neamț, 9 meciuri disputate, 6 victorii, 3 înfrângeri, golaveraj 243-234, 18 puncte 3.HC Dunărea Brăila Diva, 9 meciuri disputate, 5 victorii, 4 înfrângeri, golaveraj 249-209, 15 puncte 4.CS Știința Bacău, 9 meciuri disputate, 5 victorii, 4 înfrângeri, golaveraj 240-275, 15 puncte 5.CSM Roman, 9 meciuri disputate, 2 victorii, 7 înfrângeri, golaveraj 223-309, 6 puncte 6.Național Brașov, 9 meciuri disputate, 9 înfrângeri, golaveraj 191-250, 0 puncte

ÎNOT

“Cupa Bacăului”- la a XII-a ediţie Bazinul de Înot din orașul lui Bacovia a găzduit ediția a XII-a a Cupei Bacăului la Înot, o competiție la care s-au întrecut peste 300 de sportivi de la 21 de cluburi din țară și din Republica Moldova. Evenimentul a fost organizat de către Asociația Județeană de Natație și Pentatlon Modern Bacău, Direcția Județeană pentru Sport și Tineret și Primăria Municipiului Bacău, în parteneriat cu CS Nautica Bacău. „Ca noutate la această ediție, avem și categorii mai mari de vârstă, adică junior și seniori. Având în vedere că din luna ianuarie în Bacău activează Centrul OLimpic de Tineret și Junior, coordonat de mine, am decis să organizez la acest eveniment categorii de concurs și pentru ei, pe considerentul că este o bună oportunitate de verificare în vederea competițiilor următoare”, a declarat Ovidiu Galeru, președintele Asociației Județene de Natație și Pentatlon Modern Bacău. Câștigătorii Cupei Bacăului 2019: Feminin 1. Maysa Rațiu-Centrul Național Olimpic Bacău; 2. Aleegra Tudor-CSM Bacău (junior) Masculin 1. Rareș Drugă-CSM Bacău (junior) 2. Robert Adam-CSM Bacău (cadeți)

3. Robert Banu-CS Nautica (10 ani) 4. Alexander Posa-CS Nautica (9 ani) 5. Andreeas Mereuță-CS Nautica (7 ani) Evenimentul a debutat cu un moment de reculegere în memoria înotătorului băcăuan Florin Ilie, stins din viață cu două zile înaintea competiției, sportivul băcăuan suferind o complicație medicală, în urma unei meningite. Florin Ilie a făcut parte din elita înotătorilor de performanță, crescut în bazinul din Bacău, a reprezentat orașul la cel mai înalt nivel în competiții naționale și internaționale. Fost component la Lotului Național de Juniori și deținător a mai multor Recorduri Naționale, Florin Ilie a avut și multe rezultate notabile la competiții internaționale. „Noi, toți antrenorii și personalul Bazinului de Înot din Bacau, suntem copleșiti la aflarea veștii ca Florin Ilie (Gil) – 36 ani, prietenul nostru drag ne-a părăsit. În memoria lui Gil, toți participanții la Cupa Bacăului ediția a XII-a am ținut un moment de reculegere, unul dureros pentru cei care l-am cunoscut. Dumnezeu să aibă grija de tine. Condoleanțe familiei”, a adăugat la final Ovidiu Galeru.

Florin ŞTEFĂNESCU

pag 11

Silviu IORGULESCU

De ți-ar spune banca mea...

(8) ...Au urmat 4 ani în care Békéscsaba a ajuns o echipă de top în Ungaria. În primul an, locul V, la fel în al doilea. În al treilea an, echipa a terminat pe locul III şi a jucat în Cupa UEFA, cum se numea pe atunci Europa League de astăzi, acest an fiind vârful ascensiunii ei, iar în campionatul următor 1995 - 1996 a venit, firesc, declinul, echipa rămânând în prima ligă, după un baraj contra echipei din Káposvár, 0-0 şi 5-1. Echipa avea o “foame” de rezultate grozavă, atmosferă propice, oraşul renăscuse prin fotbal, 10.000 de spectatori la fiecare meci acasă, Előre devenise spaima echipelor budapestane. Se juca pe contre, cu jucători de viteză pe benzile laterale, de creaţie la mijlocul terenului şi oameni de gol, şi o apărare masivă, cu portari care greşeau foarte rar. Am avut destui jucători români de bază, în această perioadă. Foarte buni, Vancea, Ionuţ Vasile, Kulcsár, Vlaicu Sorin, Ciocan... Echipa era o adevărată familie, Pásztor era iubit de toată lumea, mai puţin de Szücs Misi, care era invidios, noroc că mai scăpam de el cîteodată, dar nu ştiu cum revenea mereu!

Atunci a venit la conducere un om extraordinar, dr. Oros Pista, care conducea Volán ZRT, compania judeţului Békés de transport, căruia şi eu îi datorez multe, printre care şi obţinerea rapidă a cetăţeniei maghiare. În vara primelor două sezoane, am jucat în Cupa Intertoto, contra echipelor europene care nu promovaseră în Cupa Campionilor sau UEFA, fără prea mare interes, dar pentru Békéscsaba reprezenta un succes şi obţinerea unor fonduri UEFA. Jocurile aveau loc când echipele erau la începutul pregătirilor de vară, aşa că şi noi rulam jucătorii vechi şi-i testam pe noii veniţi. Adversari au fost Rapid Viena, Leiria (portugheză), Odense, Nestved (olandeză), Dinamo Dresda, FC Sion si Heerenveen. Câteva meciuri le-am condus numai eu, se vede treaba că şi conducerea, şi Pásztor aveau încredere în mine. Aşa că mi s-a prelungit contractul până în 1997!

Am călătorit mult, am văzut locuri frumoase în aceşti ani.

Antrenorii şi jucătorii erau o adevărată familie, rezultatele bune duc întotdeuna la aşa ceva, cu excepţiile de rigoare. În acestă perioadă, am avut un jucător extrem de talentat, Váczi Zoli, dar cum se spune, Cel de Sus dă cu o mână şi ia cu cealaltă! Câte prostii făcea, greu de enumerat... Fuma tot timpul, ducea o viaţă dezordonată, întârzia sau lipsea la antrenamente, minţea mereu crezând că noi, antrenorii,

pag 12

venisem cu pluta în fotbal! A făcut jocuri de senzaţie, a jucat câteva meciuri şi în naţionala Ungariei, dar a căzut tot atât de rapid cum urcase. Mi-amintesc că, odată, a lipsit două zile de la antrenament şi apare abia a treia zi cu o faţă şifonată rău şi sprijinit în cârje! Alarmă, ce s-a întâmplat cu Zoli al nostru, deşi eram sceptici în a crede în ce spunea el, nu avea nici o dovadă medicală. Îl cheamă Pásztor la noi în vestiar şi ţi-l săpuneşte zdravăn, spunându-i că, dacă până după masă nu aduce hârtie de la medicul echipei, a încurcat-o!

Ce s-a întâmplat apoi? După amiază, apare la antrenament fără cârje, declarând că se simte mai bine şi va încerca să se antreneze cu echipa! Nu avusese nimic, fusese la pescuit cu prietenii săi, undeva, băuseră cam mult! Atunci, conducerea s-a hotărât să-l vândă, l-a cumpărat Vasas Budapesta unde s-a comportat la fel, brânză bună în burduf de câine, cum se zice pe la noi! Aş vrea să amintesc aici câteva momente de referinţă în aceşti ani. Cupa UEFA, premieră absolută pentru Előre, datorită locului III în care s-a clasat la sfârşitul sezonului 1994-1995! Dar ce aproape am fost de a fi campioni! Echipa a câştigat 11 jocuri la rând, postânduse pe primul loc în clasament, cu 6 puncte avans faţă de Vác, echipa antrenată de simpaticul Csank Jani, cu 5 etape înainte de încheierea campionatului. Atmosferă de sărbătoare continuă, dar a venit momentul când am clacat!

Degeaba îl rugasem pe Józsi să continuăm să ne antrenăm serios şi să mai lăsăm fiesta, simţeam că jucătorii îşi pierdeau concentrarea şi luciditatea, erau greu de motivat! Nu am mai reuşit să câştigăm decât un singur joc, nu ne mai ieşea nimic şi am alunecat pe locul III! Puteam să fim pe doi, dar ultimul joc cu Videoton, pierdut cu 0-1, mi-a pus mari întrebări privind corectitudinea multora dintre jucători! Că aşa-i în fotbal!

Aşadar, Cupa UEFA! Primul tur contra echipei Vardar Skopje, 1-1 în deplasare şi 1-0 acasă! Bravo nouă, succes răsunător pentru o echipă aşa mică! Atunci, Mircea Sandu a fost observator UEFA, dacă nu mă înşel. I-am fost gazdă bună, ne cunoşteam de mult şi jucasem împreună, în echipa naţională, iar adversari am fost de multe ori. Amintirile importante îţi reapar în minte instantaneu, acum îmi amintesc că, la un joc în Cupa Intertoto, la Békéscsaba, observator UEFA nu a fost altul decât Nicolae Rainea! Ce m-am mai distrat cu el, nea Nicu era un tip tare haios! Ca întotdeauna, când era vorba de relaţii cu România, trebuia să mă ocup eu. Szücs Misi

m-a pus să fac pe translatorul, ceea ce mă enerva teribil, eu aveam alte treburi înainte de meci. Szücs delira spunându-i lui Rainea cine era el, ce investeşte în club, că face asta şi asta, dar eu îi spuneam lui nea Niculae exact ce ştiam cu adevărat, spre distracţia noastră! Al doilea tur, jucăm cu o echipă din Rusia, necunoscută ca şi noi in Europa. Meciul se dispută la Moscova pe stadionul Dinamo. Nu am avut date despre acea echipă, n-am avut pe cineva la faţa locului, să ne dea informaţii concrete despre adversari. La încălzire, mă uit atent la adversari şi îi spun lui Pásztor: Józsi, atenţie că sunt foarte rapizi. Arbitrii români au condus ostilităţile, într-o manieră tipic românească! Centralul, un arbitru foarte cunoscut, ne cunoşteam. Înainte de joc, am vorbit cu el, transmiţându-i propuneri de afaceri în Ungaria, din partea conducerii clubului maghiar, dar mi-a râs în nas spunândumi că rusii l-au aşteptat la scara avionului cu un plic gras, cu mărci germane, bani de buzunar, că aşa-i în fotbal! În săptămâna anterioară jocului, primesem sarcina, firească, să încerc să iau legătura cu el. Îl sun pe Dan Ologeanu, care îmi promite să pună o vorbă bună. Şi, deşi am condus cu 1-0, am încasat-o cu 1-5, două goluri dintr-un ofsaid atât de clar, că se opriseră până şi adversarii! Întoarcerea acasă a fost umilitoare, dar nu m-am dat deoparte şi am stat lângă Pásztor, care era atacat din toate părţile. Acasă, a fost 0-0 şi s-a încheiat aventura în Cupa UEFA! Aşa am crezut de cuviinţă, şi la bine, şi la rău, să-i fiu alături, dar nici acest gest nu a schimbat comportarea lui faţă de mine. Odată, mai târziu, cînd era secundul lui Dajka Laci în NB II, după un joc pierdut acasă, suporterii l-au înjurat şi admonestat pe acesta, iar Pásztor s-a furişat pe lângă tribună ca să nu fie lângă colegul lui! Frumos, nu? Din păcate, a fost un laş întotdeauna, dacă acest cuvânt nu este prea dur!

Campionatul devenise o haină tot mai grea pentru noi, nu mai exista coeziune, motivaţie şi, mai ales, disciplina, factorii care ridicaseră o echipă mică pe podium! Am rămas în NB I numai după un joc de baraj. Era clar că se terminase o epocă! Şi, ca totul să fie complet, pe 1 octombrie 1995, am avut un

accident de maşină, din care am scăpat ca prin minune. Un Volvo a intrat în curbă, în depăşire şi m-a lovit frontal! Când am văzut, mai târziu, cum arată maşina mea nu mi-a venit să cred că mai trăiesc!

Sfârşitul campionatului îmi pune în faţă o mare surpriză.

Pásztor, fără să mă anunţe dinainte şi pe mine, renunţă să mai continue. A dispărut de pe ecran brusc lăsându-mă într-o situaţie ambiguă. Ceea ce am intuit era că se săturase de uneltirile lui Szücs Misi, de faptul că rezultatele erau slabe şi ştia că jucătorii de bază vor pleca. Dar Szücs tot pe mine se descărca... M-a cheamat la mijlocul turului şi mi-a spus că mi se taie din drepturile ce le aveam, 70% din cele ale antrenorului principal, deşi acestea erau stipulate în contract, de parcă eu eram antrenorul principal! Noroc că a fost înlăturat şi mi le-am căpătat înapoi. Mare jigodie acest ”om”! În 1997, suntem cu toţii chemaţi la Finanţe şi anunţaţi că suntem pasibili de sancţiuni, pentru fals în actele privind modul cum eram plătiţi de club! A fost atunci o modă ca salariile şi primele în fotbal să fie plătite prin intermediul unei bănci, sub formă de acţiuni, motiv pentru care impozitul era mai mic. Dar cine a ştiut asta? Noi am primit doar bani cash şi nu ne-am întrebat de ce trebuie să semnăm atâtea hârtii, când ridicam banii. A fost o chestie nelegală, iar cluburile şiau asumat responsabilitatea. Mai puţin, Békéscsaba, Szücs refuzând să meargă la Finanţe, să facă acest gest, căci avea multe bube în cap. Şi, cum majoritatea jucătorilor plecaseră, iar celor straini nu avea ce să le facă, am rămas eu cu Pásztor să plătim... Noroc că am avut o avocată bună şi şeful Finanţelor înţelegător, dar tot am plătit jumătate, o sumă bunicică! Mai târziu, deoarece cluburile deveniseră SRLuri, s-au pasat problemele financiare angajaţilor, lucru care, ulterior, a fost interzis. Dar eu am pierdut, în acei ani, ceva la calcularea pensiei! (va continua în numărul următor)

1994.08.23 - Cupa UEFA: Békéscsaba - Vardar Skopje 1-0

pag 13

Fotbal (m) / Liga a III-a:

S-au înălțat din nou

Învinsă cu 1-0, la Suceava, de Foresta, în etapa a 11-a a Ligii a III-a, Aerostar a luat din nou atitudine. Și…altitudine.

Vineri, în runda cu numărul 12, „aviatorii” s-au impus cu 2-1 pe teren propriu, contra Științei Miroslava, echipă pregătită de fostul lor antrenor, Cristi Popovici. Deși au deschis scorul încă din min. 3, atunci când Vraciu a transformat penalty-ul obținut de Gorovei, băcăuanii nu au avut o misiune tocmai ușoară. Miroslava a impresionat prin agresivitate pozitivă și printr-o bună organizare a jocului. În min. 11, Unghianu a restabilit egalitatea, sancționând o lejeritate a defensivei adverse, însă Aerostar a revenit în avantaj în min. 24, atunci când Vraciu a preluat rolul de servant, iar Horia Ilie a marcat ceea ce va fi si golul victoriei. În partea secundă, echipa antrenată de Daniel Munteanu putea sa pună rezultatul la adăpost, dar numeroasele ratări (cu Danale în nedorita postura de „campion”) au făcut ca meciul să ramână deschis până la ultimul fluier al arbitrului. „E o victorie importantă, în special după pasul greșit pe care noi îl făcusem în urmă cu o săptămână”, a declarat Daniel Munteanu, care a utilizat următoarea garnitură: Cebotari- C. Ardei, Vișinar, Mihălăchioae, Bobaru- Chirilă, Copoț-Barb (min. 25 D. Botezatu)- H.Ilie, Gorovei (min. 75 Zaharia), Nemțanu (min.

57 Danale)- Vraciu. Dacă lidera Seriei 1, Aerostar (cinci puncte avans față de principala urmaritoare, Ceahlăul), s-a ridicat din nou de la sol, în schimb cealaltă divizionară C băcăuană, CSM a căzut din nou, pierzând cu 2-0 la Galați, contra Universității Dunărea de Jos (goluri Vârlan-min. 23 și Perju-min. 89) și ocupând locul 13.

Dan SION (UZPR)

pag 14

Clasamentul Seriei 1 1 Aerostar Bacău

12 11 0

1 32-7 33p.

2 Ceahlăul P. Nt.

12 9 1 2 30-8 28p.

3 Foresta Suceava

12 8 2 2 35-16 26p.

4 Bucovina Rădăuți 12 8 1 3 25-9 25p.

5 CSM Focșani

12 6 3 3 16-11 21p.

6 SC Oțelul Galați

12 8 1 3 19-15 21p.

7 Ozana Tg. Nt.

12 6 2 4 24-15 20p.

8 Știința Miroslava

12 5 2 5 22-18 17p.

9 FC Botoșani 2

12 4 3 5 21-13 15p.

10 Șomuz Fălticeni 12 3 4 5 14-20 13p.

11 Hușana Huși

12 4 1 7 13-19 13p.

12 Dunărea de Jos

12 2 3 7 13-21 9p.

13 CSM Bacău

12 2 3 7 5-17 9p.

14 Sporting Liești

12 2 3 7 8-22 9p.

15 KSE Tg. Secuiesc 12 1 5 6 9-18 8p.

16 CSM Pașcani

12 0 0 12 10-57 0p.

Fotbal feminin Liga a III-a

„Pisica” Sabina Cojan zgârie mai rău ca un motan!

*La debutul în campionat, Măgura 2012 a dispus cu 5-3 de Zimbrul Tulcea, patru goluri fiind înscrise de jucătoarea din atacul băcăuancelor Debut cu dreptul pentru echipa de fotbal feminin a Măgurii 2012 Bacău. În prima etapă a Ligii a III-a, „Pisicile Roșii” s-au cocoțat în vârful Seriei a IV-a după ce au învins cu 5-3 (2-1) pe Zimbrul Tulcea. MVP-ul partidei desfășurate pe stadionul „Lucretiu Avram” a fost Sabina Cojan. Aceasta a marcat patru din cele cinci goluri ale gazdelor! Recitalul Sabinei a fost prefațat de o ratare imensă, după care jucătoarea din atacul „Pisicilor” a egalat pentru 1-1 în min.

25 și a stabilit scorul pauzei în min. 30. La trei minute de la reluare, golghetera băcăuancelor a permis echipei sale să se distanțeze la două goluri, pentru ca în min. 74 să

puncteze pentru 4-2. Golul definitivului 5-3 a fost realizat de Adina Cernat cu sapte minute înainte de ultimul fluier. „Este o victorie foarte importantă pentru noi, mai ales că am întâlnit un adversar rapid și puternic. Obiectivul nostru este promovarea”, a declarat managerul Măgurii, Cătalin Cojocaru. Antrenorul băcăuan Adrian Iosub a rulat următorul lot: Andra Cernat- Maria Panțîru, Denisa Nechita, Anamaria Barbulișteanu, Monalisa Palade- Narcisa Zadea, Andreea Bujor, Ana Marin, Alexandra Cojocaru- Adina Cernat, Sabina Cojan. Au mai jucat: Corina Chelmuș și Anca Pintilii. În celălalt meci al Seriei, CSM Pașcani a încheiat la egalitate, 2-2 cu Universitatea 2 Galați. Duminică, 20 octombrie, în runda secundă, Măgura 2012 Bacău va evolua în deplasare, contra Csikszeredei Miercurea-Ciuc, echipă care a stat în etapa de debut.

pag 15

ATLETISM, Campionatul Balcanic Masters

Simona Sladaru și Martin Benchea Joca: 3 medalii de aur și o medalie de bronz Comisia Atleților Masters a Federației Române de Atletism a organizat, la finalul săptămânii 1922 septembrie, ultima competiție oficială din anul 2019, Campionatul Balcanic Masters, întrecere la care nume băcăuane importante s-au aflat la start.

Printre protagoniștii competiției s-a aftat și Simona Sladaru (foto cu campioana olimpică Constantina Diță), care a cucerit și în acest an două titluri de campioană balcanică. Sportiva legitimată la CSM Bacău și antrenată de Cristina Alexe a încheiat proba de 21 de kilometri pe primul loc la categoria sa de vârstă (+40 de ani).

Timpul înregistrat de Sladaru a contribuit, de asemenea, la câștigarea probei de echipă alături de Raluca Ioana Gal și Ioana Nistor, în numele team-ului României. Cele două titluri balcanice se adaugă medaliei de bronz de la Mondiale și celei de argint de la Europenele de anul acesta.

La masculin, Martin Benchea-Joca (CSM Bacău) și-a adăugat în palmares alte două medalii.

Băcăuanul înscris la proba de semimaraton la categoria +65 de ani a urcat pe primul loc alături de echipa României, contribuind într-o măsură semnificativă la reușită prin performanța ce i-a asigurat și medalia de bronz la individual.

Victor Eugen MIHAI (UZPR)

Campionatul Mondial de alergare montană

Andreea Pîșcu și Cristina Alexe vor reprezenta România în Argentina În cursul zilei de astăzi, Andreea Pîșcu, sportivă legitimată la CS Știința Bacău, și antrenoarea sa, Cristina Alexe, au plecat din România în lungul drum pe care îl au de străbătut până în Argentina.

Destinația este Villa de Angostura, oraș în care va avea loc ce-a de-a șaptesprezecea ediție a Campionatului Mondial de alergare montană, în perioada 14-17 noiembrie. Din rândul sportivilor convocați la lotul național, alături de Andreea Pîșcu, mai fac parte Denisa Dragomir, Mădălina Florea, Cristina Simion, Cristian Moșoiu, Andrei Preda, Leonard Mitrică, Ionuț Zincă și Bogdan Damian. În ceea ce privește antrenorii ce vor coordona atleții români, Cristina Alexe va colabora cu Valentin Corojea și Ionuț Găițeanu. Delegația României vor urma ruta aeriană București – Istanbul – Sao Paolo – Buenos Aires, de unde vor avea de parcurs încă 1600 de kilometri pe drumul către Villa de Angostura. Competiția va aduna la start peste 2.000 de concurenți din toate colțurile lumii, ce vor alerga în cadrul a două probe: 15 km și 42 km.

VEM

pag 16

JUDO

Opt medalii pentru judoka Bronx Sport Club

Turneul internațional Cis Gaz Târgu Mureș (19 octombrie 2019) a adunat 761 de participanți din 20 de țări, printre care și echipa Bronx Bacău, aflată sub îndrumarea lui Daniel Zodian și a lui Iulian Grigoriu. Aceasta a fost formată din 10 judokane, care au reușit să obțină 8 medalii, calificându-se și într-o finală de bronz pierdută în ultima secundă. Premiile câștigate de Bronx Sport Club pe categorii au fost: U9 Paic Sofia 28kg locul III, U11 Cocioanga Paula 32kg locul III, Zodian Maria 40kg locul II, U13 Dragomir Bianca 29kg locul II, Oprea Denisa 32kg locul III, Dragomir Anemona, 40kg locul III, U15 Furdu Andreea 40kg locul II, Paic Amalia 48kg locul III. Competiția, denumită de cei care vin la ea Balkan Hell, din cauza dificultății și a numărului mare de participanți cu vechime în lumea judo-ului, este cea mai puternică din România. În ciuda luptei strânse între participanți și a gradului sporit de dificultate, Bronx Sport Club a reușit să se claseze pe a treia poziție în rândul cluburilor sportive,

demonstrând munca, talentul și dorința de afirmare a tinerilor pe care îi pregătește. Un alt câștig al Bronxului este dezvoltarea echipei de antrenori, la care s-au adăugat Maria Adochiței, fostă sportivă a clubului, pentru grupa de copii, și Iulian Grigoriu, unul dintre pionierii judo-ului băcăuan, care a decis să devină membru Bronx și să se alăture proiectului dezvoltat cu Direcția Genelală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Bacău, prin care 12 sportivi de performanță din sistem au venit să locuiască la Centrul Familial „Maria” Bronx și să își dezvolte un viitor în lumea sportului pe care îl practică. Evoluția acestor copii pe plan sportiv nu s-ar fi putut întâmpla fără implicarea domnilor Țâțaru și Bârlădeanu de la DGASPC Bacău, precum și a celor care au înțeles că e nevoie de sprijin pentru a realiza performanță și că doar investind în copiii cu potențial putem crea un viitor mai bun și mai promițător pentru sportul românesc.

Cupa „Bucovina”: Bilanț fast *14 judoka, 11 medalii. Plus trei locuri 5. Bilanțul înregistrat de sportivii pregătiți de Aurel Chelariu la CSMJC Royal Bacău cu ocazia turneului internațional de judo Cupa „Bucovina” a fost unul fast.

Competiția derulată în perioada 19-20 octombrie la Gura Humorului a fost rezervată categoriilor de vârstă Under 9, U11, U13, U15 și U18 și a reunit pe spațiile de luptă 230 de sportivi de la 14 echipe din Ucraina, Republica Moldova și România. Gruparea băcăuană antrenată de Aurel Chelariu s-a clasat pe locul secund în ierarhia echipelor, iar la individual a obținut următoarele rezultate: Locul 1: David Pisticiuc 30 kg U11, Rareș Galea 34 kg U11, Ștefan Buga 34 kg U15, Andrei Buga 34 kg U15.Locul 2: Matei Anghel 38 kg U11, Brian Herghelegiu 42 kg U15. Locul 3: Matei Antonoaei 24 kg U9, Dragoș Nistor 30 kg U9, Michael Nicoară 27 kg U11, Marcus Herghelegiu 50 kg U11, Ștefan Moisei +81 kg, U18.

pag 17

CICLISM

Concurs XC Maraton la Hemeiuș

Sămbătă, 14 septembrie, la Clubul Sportiv Ecvestru ,,Decebal” din Hemeiuș s-a dat startul în singurul concurs de ciclism montan din Bacău, XC Maraton Bacău - Cycling for a better you, organizat și sprijinit de Door2Outdoor și Happy Sport.

Acesta este un concurs dedicat atât cicliştilor profesionişti si amatori, cât şi familiilor cu copii, care promovează astfel activitățile fizice în aer liber și un stil de viață activ menit să combată sedentarismul și să îmbunătățească bunăstarea individuală și socială. Se adresează participanților de toate vârstele în ideea implicării practice a comunităţii pentru promovarea unui comportament sănătos prin efectuarea de activitati fizice în natură, precum şi prin atragerea şi promovarea practicării mountain biking-ului, a dezvoltării spiritului competiţional şi a obţinerii unor abilităţi tehnice pentru străbaterea unui traseu de ciclism. Competiția a fost structurată pe trei categorii: Tură lungă - 60 km - cu dificultate mare, Tură scurtă - 36 km - cu dificultate medie și Tură family - 15 km - fără dificultate, pentru familiile cu copii. Au fost premiate locurile 1, 2 si 3 din clasamentul general al turei scurte si lungi, respectiv, Premiul 1 - 500 lei, Premiul 2 - 400 lei, Premiul 3 - 300 lei. Premiile 1, 2 si 3 de la fiecare categorie de vârstă au constat în produse pentru bicicletă oferite de producători consacrați.

Clasament Categoria Tură lungă Masculin 30 - 39 ani: Locul 1, Bogdan Duca (Bacău), 02:44:15 Masculin 40 - 49 ani: Locul 1, Marius Ionașcu, 02:54:25 Clasament general Tură lungă: Locul 1, Bogdan Duca (Bacău), 02:44:15; Locul 2, Florin Mureșan, 02:48:38; Locul 3, Marius Ionașcu, 02:54:25 Categoria Tură e-bike Masculin 40 - 49 ani: Locul 1, Ciprian Matieș (Bacău), 02:35:45; Locul 2, Cristian-Nicolaie Popa (Bacău), 03:14:39

pag 18

Categoria Tură scurtă Feminin 14 - 18 ani: Locul 1, Ioana-Mihaela Gafița, 02:08:09 Feminin 30 - 39 ani: Locul 1, Manuela Mureșan, 01:52:51 Feminin 40 - 49: Locul 1, Ramona Lupu (Bacău), 02:53:13 Masculin 14 - 18 ani: Locul 1, Tudor Cristea, 01:35:24 Masculin 19 - 29 ani: Locul 1, Cosmin Colibă, 01:32:47 Masculin 30 - 39 ani: Locul 1, Andrei Mîndrescu (Bacău), 01:36:02 Masculin 40 - 49 ani: Locul 1, Lucian Dabija (Bacău), 01:54:50 Masculin 50+: Locul 1, Adrian Gherghuți, 01:53:04 Clasament general Tură scurtă: Locul 1, Cosmin Colibă, 01:32:47; Locul 2, Tudor Cristea, 01:35:24; Locul 3, Andrei Mîndrescu (Bacău), 01:36:02 Tură family Băieți 9 - 10 ani: Locul 1, Roland Szigyarto, 00:43:09 Băieți 11 - 13 ani: Locul 1, Matei-Constantin Budacă (Moinești), 00:45:43 Fete 11 - 13 ani: Locul 1, Elena-Miruna Enache (Bacău), 00:53:45 Clasament general Tură family: Locul 1, Roland Szigyarto, 00:43:09; Locul 2, Matei-Constantin Budacă (Moinești), 00:45:43; Locul 3, Silviu-Andrei Mazilu (Bacău), 00:47:03 Printre cei care s-au ocupat de buna organizare și desfășurare a concursului s-a numărat și echipa Salvamont, din cadrul Serviciului Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău.

Romulus-Dan BUSNEA (UZPR) *Foto: Salvamont Bacău și vxcmaratonbacau.ro

CLUBURI SPORTIVE

CSȘ Bacău, excepția de aur

Într-o perioadă în care majoritatea grupărilor sportive școlare sunt active mai mult pe hârtie, CSȘ Bacău constituie o fericită excepție. Și în 2019, clubul manageriat de Marius Căpușă a ținut steagul sus, adunând trofee, medalii și aprecieri. „Încercăm să rămânem în primplan, deși situația financiară nu ne permite întotdeauna să punem în practică tot ceea ce ne propunem. Important este însă că și acest sezon ne-a adus satisfacții mari pe plan național și internațional”, a declarat directorul CSȘ Bacău, care a anunțat și o schimbare de strategie: „Ne vom axa mai mult pe sporturile individuale. În acest registru intră și protocolul încheiat cu CSM Bacău privind echipele masculine de handbal ale CSȘ la nivel de juniori 1 și 3. Și dacă tot am amintit de acest aspect, țin să subliniez colaborarea foarte bună pe care o avem atât cu CSM-ul condus de Adrian Gavriliu, cât și cu SCM-ul condus de Mihaela Melinte”. Pe lângă succesele strict sportive, directorul CSȘ Bacău, Marius Căpușă, continuă să aibă în vedere și reușitele în planul infrastructurii. Astfel, după modernizarea Sălii „Orizont”, conducătorul băcăuan și-a propus schimbarea suprafeței de joc de la sala de sport a CN „Vasile Alecsandri”. (Dan S.) Rezultate CSȘ Bacău în 2019 ATLETISM (6 catedre/ 32 de medalii. Sportivi medaliați: Eusebiu Nemțeanu, Ioana Diac, Cornelia Munteanu, Yuna Maekawa, Adnana Vrânceanu, Ioana Lichi, Ștefania Zediu, Elena Candet, Tudor Harabagiu, Daria Vrânceanu, Alex Lupu, Adrian Tit, Cristi Tarin, Lucas Bondăreț, Alesia Calapod, Alexandra Lupu, Denisa Stan, David Sârbu, Luca Teirău, Andreea Tarîță/ antrenori medaliați: Cristi Nemțeanu, Maria Hagimă, Teodora Jercălău, Aura Balaban, Costel Sava). Competiții naționale: 3 medalii (2 argint, 1 bronz) la CN Școlare, 4 medalii (2 argint, 2 bronz) la CN Juniori 3, 2 medalii (1 argint, 1 bronz) la CN Juniori 2, 22 medalii (12 aur, 5 argint, 5 bronz) la Regionalele de copii 2 și 3. Competiții internaționale: Eusebiu Nemțeanu – bronz la 400 m, Campionatele Internaționale ale Bulgariei.

BADMINTON (2 catedre/ 19 medalii. Sportivi medaliați: Mario Gheorghiu, Ilinca Mocanu, Mihnea Vechia, David Sînculeț, Andrei Ivan, Cristina Sârbu, Denisa Foca, Denis Scarlat, Călin Grăjdieru, Tiana Ichim/ antrenori medaliați: Bogdan Milon, Alexandra Milon). Competiții naționale: 3 medalii (1 aur, 2 argint) la CN U11, 8 medalii de bronz la CN U13, 6 medalii la Cupa României (2 argint la U11, 3 bronz la U13, 1 bronz la U15).

Competiții internaționale: bronz la

Campionatul

Balcanic

pe

echipe,

Juniori

3.

BASCHET (2 catedre): locul 3 la turneul semifinal U13 (prof.

Mihaela Țepeș) și locul 1 la Campionatul Regional, U14 (prof.

Sorin Butnaru).

HANDBAL (6 catedre/ antrenori medaliați: Marius Căpușă și Georgiana Vântu – colaborator) Competiții naționale: vice-campioană națională la junioare 4 (prof.

Marius Căpușă, Georgiana Vântu – colaborator), locul 1 la junioare 5, la turneul final (prof. Marius Căpușă, Georgiana Vântu – colaborator), locul 4 la turneul final de junioare 3 (prof. Costel Oprea), locul 5 la Grupa Valoare, junioare 2 (prof. Costel Oprea), locul 4 în serii la junioare 3 (prof. Ion Arsene), locul 4 la Grupa Valoare la juniori 2 (prof.

Marius Căpușă). Competiții internaționale: participare cu echipa de junioare 2 (prof. Costel Oprea) la turneul „Generation Handball Festival” la Viborg (Danemarca) în perioada 27 iulie- 4 august.

LUPTE (2 catedre/ 30 medalii. Antrenori medaliați: Ion Butucaru, Daniel Harasemiuc).

Competiții naționale/ CN și școlare, Cupa României: Copii – 4 medalii (1 aur, 1 argint, 2 bronz), Juniori 3 – 5 medalii (4 aur, 1 bronz), Juniori 2- 6 medalii (3 aur individual, 1 aur pe echipe, 2 bronz individual), Juniori 1- aur pe echipe, CN Școlare- 7 medalii (4 aur, 2 argint, 1 bronz pe cluburi), CN Plajă – 1 argint, Seniori si Tineret – 4 medalii (1 aur, 2 argint, 1 bronz).Competiții internaționale: George Mihai – argint la Mondialele de Cadeți și locul 3 la Internaționalele Turciei de juniori, Vasile Cojoc – aur la Europenele de Cadeți, Denis Mihai – locul 5 la FOTE, categoria 51 kg.

VOLEI (4 catedre). Competiții naționale: locul 6 la turneul final junioare 1 (prof. Dumitru Matanie), locul 2 la turneul semifinal 2 de minivolei (prof. Dumitru Matanie), locul 6 la turneul final junioare 3 (prof. Traian Șnel), locul 2 la turneul semifinal junioare 2 (prof. Traian Șnel), locul 3 în grupă la minivolei fete (prof.

Traian Șnel), locul 3 în serii la juniori 2 (prof. Eusebiu Țurcanu), locul 3 la turneul semifinal minivolei băieți (prof. Ionuț Vasluianu), locul 3 la turneul semifinal juniori 3 (prof. Ionuț Vasluianu).

Competiții internaționale: Mădălina Airoaie, medaliată cu argint cu naționala României la FOTE, Baku (Armenia).

TENIS DE CÂMP (1 catedră): locuri 1, 2 și 3 obținute la diverse Cupe și Circuite de sportivii Ana Maria Chiriță, Isidor Gavriliu, Alexandru Negură și Ilinca Sagmar, antrenați de Cornel Cernat.

pag 19

TRUP ȘI SUFLET

CAIETUL ALBASTRU (XXVI) Cunoscutul scriitor și jurnalist Cornel GALBEN ne-a pus la dispoziție acest Jurnal politic și sentimental pe care îl publicăm integral în paginile revistei noastre

19 februarie 1986, Bacău

E deja miercuri. Încă 9 zile și s-a dus și februarie, fără ca să înregistrez vreun progres real.

Mă macină treburile de la redacție, deși nici acolo nu reușesc încă să fac nici măcar o parte din ce mi-am propus. Filică e un sucit, Verman s-a burzuluit și el, mai ales după „duelul“ de vineri seara. Încep să am tot mai puțin timp și care mai de care mă împiedică să-l folosesc și pe acesta cum trebuie. Ieri, de pildă, nici n-am ajuns bine la redacție că bețivanul de oltean a și început să mă prelucreze. Nu m-a lăsat bine el și m-a luat Filică, marele politruc, care nici mai mult, nici mai puțin mi-a ținut o lecție despre cum trebuie să am opinii azi. Mi-a amintit de toate pericolele ce mă pasc, numai de o idee a lui Voltaire n-a suflat un cuvânt: „Oamenii nu sunt liberi dacă sunt lipsiți de libertatea de a-și explica gândurile“.

Se vede însă că prea multă sinceritate strică, dacă nu deranjează de-a binelea. Oricum, din tot sfatul său părintesc reiese că trebuie să mă apuc de conspecte și să am grijă cum vorbesc.

Vizita a ieșit pe dos. Țica s-a îmbolnăvit și mai tare, eu mi-am rupt cojocul, iar persoana care m-ar fi vrut moștenitor (!?) s-a dat în petec, sculându-mă ca un bețiv ordinar la ora 1 noaptea. Luni am internat-o pe Țica, ieri a avut loc intervenția chirurgicală, iar mâine trebuie să mă duc, mort-copt, cu plocoanele. Decretele să trăiască!

În toată această vânzoleală am citit doar revistele, din paginile cărora am reținut interviurile cu Marin Sorescu, Roman Vlad și Haralambie Țugui, articolele semnate de Cornel Nistorescu și Dinu C. Giurescu. Cum am reușit să trag un somn, n-ar fi exclus să pot scrie ceva în seara aceasta. Din păcate, nici revistele nu mă stimulează, niciunul dintre articolele expediate neapărând încă. Iar la „Cronica“ am trimis o notă și săptămâna trecută. Mâlc tac și contabilii, care nu mi-au expediat colaborările.

22.02. N-am scris. Am citit, în schimb, micromonografia „George Enescu“ de Zeno Vancea și am văzut ultima parte a „filmului în serial“, ultima invenție a Televiziunii Române. Am pus ceasul să sune la 5. Poate...

pag 20

2 martie 1986, Bacău

După calendar ar trebui să fie primăvară. De vreo 10 zile este însă ger iar de dimineață a început să bată și un vânt care te seacă la inimă. Casa a devenit mai rece ca oricând și cheful de muncă din ultimele zile s-a domolit până spre zero. Și așa pățesc de fiecare dată, exact atunci când am mai mare nevoie de liniște sufletească și de timp. Bine măcar că Țica a scăpat cu bine, nu însă înainte de a se interna încă o dată și de a scoate din pământ 1000 de lei și două pachete de cafea.

Emoții tot mai are însă, în aprilie trebuind să meargă la cuțit și, deci, să fac rost de alți bani.

În atare condiții, luna februarie nu putea fi prea fructuoasă. Am mai adăugat totuși câteva pietre la un edificiu care nu știu dacă va fi gata vreodată. Să încep cu scrisul. Am trimis o cronică de teatru la „Contemporanul“, o notă la „Cronica“ (ambele reviste iar nu mi-au publicat nimic!), un articol la „Cîntarea României“ și un interviu la... „Năzuința“. Mi-a apărut articolul în „Scînteia“, acest mic eveniment provocând câteva reacții curioase: m-au felicitat Octavian Voicu (firesc), libidinosul de oltean (!?), Filfilică (!!??) și Viorel Savin (interesat). Baltă, în schimb, m-a anunțat că a citit și m-a și luat la întrebări, ce și cum, avertizându-mă că de acum încolo să-l anunț, chipurile să nu ne suprapunem. Din păcate, n-am reușit să scriu și celelalte trei articole pe care Natalia Stancu mi le-a propus. Săptămâna viitoare voi merge la Comănești, așa că măcar unul dintre ele voi încerca să-l documentez și să-l trimit. Cât privește cartea, am mai documentat un interviu și chiar am reușit să scriu unul, vineri începând altul (3,5 pagini), pe care l-am terminat ieri, adăugând încă 7 pagini. Am, deci, 15 dialoguri scrise! Trebuie însă cel puțin încă pe atâtea ca să încheg cartea, care e posibil să apară chiar anul acesta. Doru m-a asigurat că Andrieș a îmbrățișat imediat ideea și că așteaptă acum manuscrisul. Tot în februarie am audiat trei excelente concerte în cadrul „Zilelor muzicii contemporane“, prezentate de Atelierul de muzică contemporană „Archaeus“ (dirijor, Liviu Dănceanu), Cvartetul de dans contemporan al Ralucăi Ianegic, Orchestra Simfonică băcăuană (Ovidiu Bălan), Trio „Syrinx“ și Cvartetul „Voces“. Dintre interpreți, excelenți au fost saxofonistul francez Daniel Kientzy, clarinetistul Aurelian OctavPopa și flautistul Dorel Baicu. Nelăsându-mă să merg

la simpozionul de muzicologie, am ratat nu numai niște comunicări foarte interesante, ci și un posibil interviu cu Anatol Vieru, laureatul Premiului Herder. Am văzut, de asemenea, comedia „Floarea de cactus“ de Barillet și Gredy și am făcut un prim tur de recunoaștere la Retrospectiva Nicolae Grigorescu, deschisă la Secția de Artă a Complexului Muzeal Județean.

Luna martie a debutat cu participarea la vernisajul Expoziției de artă populară poloneză din voievodatul Bydgoszcz și cu redactarea celor 7 pagini.

Ieri după-amiază m-am relaxat citind revistele (am reținut interviurile cu Al. Husar, Constantin Ciopraga, Aurelian Octav-Popa, Ștefan Ruha), iar după nesomnul de azi-noapte n-am reușit decât să scriu aceste rânduri.

Ca să mă apuc de lucru mi-ar trebui un somn de vreo două ceasuri.

trecuse supărarea!), împreună cu familiile Enache, Stanciu și Zaharia. Cum petrecerea a continuat și acasă, până pe la 2 noaptea, duminică n-am fost bun de nimic.

Am citit totuși revistele și am revăzut „Cenușăreasa“, în speranța că voi scrie o cronică. Azi m-am sculat pe la 6, am terminat interviul, însă nici de data aceasta n-am putut avansa decât cu 1,5 pagini la interviul cu G. Cocea. Deși îmi planificasem să mă reîntorc la redacție, am stat o oră și 10 minute la o coadă, care nici nu era... pentru mine, cele 10 conserve cumpărte urmând să i le dau Doinei sau lui Adrian. Tot conținutul unei conserve mi-a întors stomacul pe dos, așa că iar nu am putut face nimic. Cu chiu cu vai m-am liniștit, dar abia după ce am băut o cană de lapte bătut. Poate mâine o să-mi meargă mai bine, deși am de predat întreaga pagină, va fi un meci la Bacău și sunt invitat la o lansare de carte.

4 martie 1986, Bacău

După ce duminică n-am reușit să mai văd decât porcăria de film de la Tv, ieri am ratat ziua din cauza nevestei, care a reușit să mă enerveze în suficientă măsură ca să nu pot face nimic. Adică ceva-ceva tot am realizat: am trimis o notă la „Tribuna“ și interviul cu George Sbârcea. Să vedem ce iese, pentru că, oricum, de abonat nu mă mai abonez. Prea mult timp pierd cu revistele.

Azi am început ceva mai bine, reușind să citesc și să scriu 3 pagini din interviul cu Cornel Țăranu. Dupăamiază poate aș mai fi scris încă vreo câteva, însă am primit o scrisoare de la George Cocea, care îmi aduce aminte că trebuie să-i trimit manuscrisul după care mă ghidez în realizarea interviului cu el. Am izbutit să dactilografiez 6 pagini, dar nu am fructificat decât încă pe atâtea. Și mai sunt 112! Am tot amânat și uite că acum îmi crapă obrazul de rușine. Și când mă gândesc că am pierdut atâtea zile!

Mi-a scăpat din vedere că, tot în februarie, am citit volumul „Poeme de dragoste“ de Mircea Cărtărescu.

Ce voi mai putea citi în această lună?

16 martie 1986, Bacău

Cum se mai duce săptămâna! Marți seara am participat la lansarea primului roman semnat de Ernest Gavrilovici, unde Genaru s-a dat din nou în spectacol iar Călin nu a putut să nu ocolească opiniile tăioase la adresa părților mai slabe ale cărții. Sporici, în schimb, l-a făcut genial. Herta Spuhn, redactorul volumului, a vrut și ea să fie deasupra, fără să aflăm prea multe despre colaborarea cu autorul, în timp ce Petrică Cimpoeșu nu s-a astâmpărat până nu i-a stricat replica lui Genoiu. A mai vorbit Tatiana Mihuț.

Miercuri și joi am fost la Comănești, în seara primei zile reușind să ajung și la părinți. Vineri a trebuit să-mi fac referatul pentru învățământul de partid iar sâmbătă am avut toată ziua ședințe. Dacă nu mă duceam după-amiaza la redacție, nu reușeam să dactilografiez nici măcar cele 2,5 pagini care s-au adăugat la interviul cu G. Cocea. Sunt în urmă tare, chiar dacă azi, lucrând 4 ore, am ajuns la 20, adică am bătut la mașină încă 5. Mâine trebuie să fiu la plenara C.J.C.E.S., la inaugurarea ecranului panoramic de la Cinematograful „Central“, așa că se va duce iar ziua.

Marți cine știe ce va mai fi, miercuri trebuie să predau pagina, joi și vineri sunt corector... Să tot lucrezi!

Sâmbătă am avut șansa să văd „Omul cu mârțoaga“ de George Ciprian, un spectacol captivant, cu multe trimiteri „la zi“, jucat de actorii Teatrului Național „V. Alecsandri“ din Iași. Excelent, Dionisie Vitcu, pe care îl mai observasem și cu alte prilejuri, însă aici s-a dovedit a fi Marele actor. Am mai citit și vreo 50 de pagini, dar de mulțumit nu pot fi niciodată.

5 martie 1986, Bacău

Deși nici azi-noapte nu am dormit bine (Corneluș m-a trezit pe la 1, dând buzna peste mine), am reușit să adaug 2 pagini la interviul cu Țăranu și alte 5, la cel cu Cocea. Din păcate, mâine trebuie să plec pe teren, așa că se va duce pe apa sâmbetei toată ziua.

Dacă nu voi putea lucra nimic pentru mine, sper măcar să ajung până la Hangani, că și așa nu am mai fost pe acasă de la Crăciun.

6 martie 1986, Bacău

Am adăugat totuși 2 pagini la interviul cu Cornel Țăranu și am reușit să-i termin de citit cartea „Enescu în conștiința prezentului“. Mâine, dacă mă voi putea scula la 5, voi încerca să pun punct acestui al 16-lea dialog.

10 martie 1986, Bacău

Punct am pus abia astăzi, pentru că „Ziua femeii“ mi-a mâncat... zilele! După ce vineri dimineața mai adăugasem o pagină și ceva la interviul cu Țăranu, la serviciu n-am putut face nimic, deoarece a trebuit să mă ocup de panotarea lucrărilor din expoziția Birginiei Bîrsan. Sâmbătă am participat la vernisaj, am fost apoi la alt vernisaj, la Galeriile „Arta“, și după-amiază la „Moldova“, unde mi-am sărbătorit nevasta (de, îmi

18 martie 1986, Bacău

M-am cam păcălit și ieri, și azi. Plenara a început pe la 11, dar am fost chemat la 9. A durat până la 14,15, așa că tot ca la... program. Înainte de film am pierdut altă oră cu un drum la redacție. Eșec total, pentru că lucrul căutat era în fișetul doamnei Ciocan. „Șatra“ și noul episod al serialului au schimbat oarecum balanța unei zile irosite.

Azi, măcar am citit vreo 50 de pagini și am adăugat încă 3 la interviul cu Cocea. Puteau fi mai multe, dar mi-am dat seama târziu că văzusem, tot la Bacău, spectacolul gălățenilor cu „Nevastă de ocazie“.

Mâine trebuie să merg la școală, e meci, încă un spectacol... Bine măcar că am reușit, prin intermediar, să dactilografiez cele două interviuri cu Țăranu și Georgescu.

pag 21

SPORT ŞI FRUMUSEŢE

ANA LUIZA FILIORIANU Ana Luiza Filiorianu (n.10 iulie 1999, Bucuresti) este sportivă de gimnastică ritmică, campioană României la individual compus în anii 2016 si 2017. Primul concurs l-a avut la vârsta de 7 ani. A participat la Jocurile Olimpice de Tineret 2014 de la Nanjing, unde s-a clasat pe locul 4 la individual compus, obținând cea mai bună notă la panglică în finala pe obiecte. Pentru acest rezultat a fost desemnată cea mai bună sportivă a anului de Federația Română de Gimnastica Ritmică. În anul 2015 a debutat la seniori. A participat la prima ediţie a Jocurilor Europene, unde s-a clasat pe locul 18.

A concurat și pentru prima dată la Campionatul Mondial, dar nu a putut să se califice în finală. În anul următor, a obținut calificarea la Jocurile Olimpice din 2016, după ce s-a clasat pe locul 6 la turneul preolimpic de la Rio de Janeiro. Ana Luiza a fost prima reprezentantă a României la probă olimpică de gimnastică ritmică de după ediţia din 1996. Din păcate, în 2018, cea mai bună sportivă a României la gimnastică ritmică din ultimii ani, când se pregătea pentru Campionatul European şi cel Mondial, a suferit o accidentare gravă la genunchiul stâng, în cadrul World Challenge Cup de la Guadalajara (Spania), fiind scoasă cu targa de pe covorul de concurs. Devenită studentă la UNEFS (Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti) a fost desemnată, în 2019, Miss Boboc Universitaria. În paralel, studiază Dreptul, la Universitatea RomânoAmericană. (L.POPA)

pag 22

pag 23

pag 24