pag 1
DIN ACTIVITATEA UZPR, FILIALA “MARIUS MIRCU” BACĂU
Aviz renegaților din presă Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, singura uniune de creație și utilitate publică a breslei jurnaliștilor români, prima asociație înființată, în urmă cu 100 de ani, în România reîntregită, ia act cu amărăciune și indignare de atacurile îndreptate împotriva ei chiar din interiorul breslei. În condițiile în care drepturile câștigate, cu eforturi mari, de UZPR, pentru membrii săi, sunt puse în pericol (în rând cu toate celelalte uniuni de creație) de inconștiența sau cinismul politicienilor, există jurnaliști care subscriu și contribuie la această vendetă politică pe seama creatorilor, lovind în propria breaslă. Unul dintre aceștia este Cornel Nistorescu, fost jurnalist în presa comunistă (Scânteia Tineretului, Viața Studențească, Echinox, Steaua, Flacăra) și jurnalist (dar mai mult om de afaceri) în presa actuală. În editorialul său din 20 decembrie din Cotidianul, intitulat „Lupta pentru privilegii domină țara”, prosperul om de afaceri Cornel Nistorescu își manifestă indignarea împotriva tuturor uniunilor de creație, dar în primul rând împotriva UZPR, pentru că membrii acestora primesc acea amărâtă de indemnizație. Cu o ipocrizie demnă de un politician, domnia sa „moare de grija altuia”, mai exact de grija drumurilor, spitalelor și școlilor, lamentându-se levantin: „nimeni nu se gîndește că în cele din urmă banii vor veni tot din contribuția fiecăruia și din reducerea cheltuielilor pentru treburile publice, mai ales pentru sănătate, școală și drumuri”, calificând ca înșelătorie faptul că UZPR este uniune de creație, întrucât – zice domnia sa, „majoritatea ziariștilor nu au făcut creație de nici un soi”. Și mai zice, prosperul om de afaceri, că „această UZPR este o uniune a ziariștilor de modă veche, în special de la ziarele percepute mai comuniste”. Ce înseamnă „percepute”, domnule Nistorescu? Și de cine? Ce înseamnă „mai”? Dumneavoastră la ce fel de publicații comuniste ați scris, înainte de 1990? La unele „mai”, sau la unele „mai puțin”? Confundați, domnule Nistorescu (ceea ce este inadmisibil pentru un jurnalist cu pretenții), noțiunea de „privilegiu” cu cea de „normalitate” într-o societate corectă. Faptul că un jurnalist ajuns la pensie, după o viață profesională în care a fost plătit mizerabil de patronii din presă (ceea ce chiar dumneavoastră recunoașteți, în deplină cunoștință de cauză, desigur, căci sunteți unul dintre ei), primește o sumă de bani cu care poate măcar să-și cumpere medicamentele cărora le duceți grija, chiar vi se pare un „privilegiu”, așa cum v-ați exprimat? Chiar nu știți ce viață duce un ziarist, la ce pericole se expune rostind adevărul și denunțând minciuna? Mă refer la ziariștii adevărați, cinstiți, nu la mercenarii plătiți de acei patroni printre care vă numărați… Iar dacă există lucruri discutabile în această evaluare, lăsați UZPR-ul să și le asume, după criterii din care nu lipsește omenia, nu emiteți dumneavoastră judecăți de valoare despre lucruri despre care n-aveți habar! „Nu sunt membru în nici o uniune de creație din nici un domeniu, cu atît mai puțin al uneia din domeniul jurnalisticii, mai ales că activitățile comunității profesionale sunt ca și inexistente” – mai scrieți dumneavoastră, cu aerul de superioritate al unui guru blazat. Nu știu dacă e cazul să vă faceți un titlu de glorie din asta, dar ferească-vă Dumnezeu să aveți vreodată nevoie de solidaritatea breslei. Cât privește afirmația dumneavoastră că „activitățile comunității profesionale sunt ca și inexistente”, referindu-vă, evident, la UZPR, aici ori nu sunteți informat (ceea ce nu e bine, pentru
pag 2
un jurnalist care se pretinde formator de opinie), ori mințiți cu nerușinare. Documentați-vă! Sau autodenunțați-vă, ca să ne scutiți pe noi! Citiți pagina web a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, o să aveți neplăcute surprize vizavi de afirmațiile dumneavoastră aberante. Una din aceste „surprize” este aceea că Uniunea cuprinde acum, în baza de date, peste 3.500 de membri, din toate trusturile de presă de radio, televiziune sau presă scrisă și mediul online și doar mai puțin de 30 la sută sunt jurnaliști pensionari. Și încă o întrebare, de principiu sau poate doar retorică, la care nu așteptăm răspuns: dumneavoastră, în calitate de ziarist care folosește „aceleași instrumente ca și scriitorii (pix, stilou, mașină de scris, calculator)”, considerați această activitate încadrabilă în noțiunea de creație?… Dincolo de aspectul strict cazuistic al demersului dumneavoastră, sunteți, domnule Nistorescu, prin felul în care vă raportați la comunitatea profesională din care faceți sau ați făcut parte, un renegat. Nu vă interesează și, probabil, nu v-a interesat niciodată, condiția existențială a gazetarilor din mijlocul cărora v-ați desprins și pe care i-ați folosit doar ca instrumente de câștig. Fără empatie, fără scrupule, fără milă. E ușor să te poziționezi critic și visceral față de o comunitate care încearcă să resusciteze demnitatea profesiei de jurnalist, dacă nu faci parte din ea, dar considerându-te deasupra ei. Dumneavoastră sunteți mai bogat decât marea masă a condeierilor, fotoreporterilor, realizatorilor de televiziune sau radio, a tuturor truditorilor din această breaslă, dar numai atât. Sunteți mai bogat, dar nu deasupra lor. Sunteți în afara lor. De aceea, a denigra, ca ziarist, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, este o impostură strigătoare la cer. Pentru că nu e opinia unui ziarist, ci a unui patron. A unui patron cu atitudini reminiscente de politruc comunist, care a găsit de cuviință să mai tragă și el o copită unei comunități vizate că piardă acea indemnizație nenorocită prin „lucrarea” iresponsabilă a unor politicieni agramați, care nu fac distincție între „pensie specială” și indemnizație. Pentru dumneavoastră, ca și pentru ei, oamenii sunt simple jetoane de cazino, pe care le aruncați în jocul de ruletă al intereselor de moment sau de perspectivă. Sau poate doar al unor umori necontrolate. Am dori să fim bine înțeleși, de cititorii noștri: noi nu avem vreo problemă cu persoana lui Cornel Nistorescu, ci cu el ca exponent al inamicilor declarați ai UZPR, fie ei din afara sau din interiorul Uniunii. Cornel Nistorescu e un dușman „sub acoperire”, ca să zicem așa, adică un ziarist care-și urăște breasla. Iar noi, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, avem datoria morală (și statutară) de a ne apăra membrii, împotriva oricărei agresiuni. Atitudinea noastră, respectiv textul de față, se numește spirit de breaslă, noțiune al cărei sens și conținut îi sunt străine, se pare, fostului ziarist… Este degradant, domnule Nistorescu, să lovești în comunitatea din care lumea crede că faci parte. Nu faceți parte din ea, ci dintr-o alta, care nici măcar nu e comunitate. E mai degrabă o specie profesională mutantă și extrem de periculoasă pentru cei pe care aparent îi reprezintă: SPECIA RENEGAȚILOR. Doru Dinu Glăvan, Preşedinte UZPR Miron Manega, purtător de cuvânt UZPR
EDITORIAL
CONSILIUL DIRECTOR: Adrian AMALANCI - director Leonard POPA - redactor- şef
F la puterea B
O
mul este cel mai preţios capital, ne spuneau marxiştii, dar tot ei nu ne-au spus niciodată până unde poate să ajungă valoarea lui în monedă forte. Aveam să aflu, nu cu multă vreme în urmă, că americanul-etalon din ţara Unchiului Sam are un coeficient valoric egal cu 112 000 dolari, fiecare din cei peste 320 de milioane contribuind astfel substanţial la bogăţia naţională exprimată în mai multe trilioane de dolari. Şi calculele pot fi extrapolate la oricine din orice altă ţară, cu diferenţele valorice de rigoare. Ajungem astfel şi la sportul-rege Fotbalul din era noastră a bussinesului sportiv care se apropie de cifre şi dimensisuni astronomice, confirmând alegaţia unui contemporan observator atent al femomenului cum că „...pentru că nu avea ce face cu banii, Dumnezeu a inventat Fotbalul”, conferindu-i, totodată, şi dreptul de a face cu ei tot ceea ce-i trece printre picioare înainte de a i se urca la cap şi a-i umfla buzunarele.
Aşadar, psihoza balonului rotund, cu principalul lui adjuvant, vânzarea de jucători, a devenit obsesia intratabilă şi incurabilă a timpurilor noastre, scoţând în faţă, la înaintare, una din speciile de şarlatani programaţi mental doar pe operaţiunea de înmulţire necontenită a sumelor în exprimări astronomice din tranzacţiile de vânzare. De jucători. Şi astfel capitalul circulant se transformă tot în obiect al comerţului, ca orice altă marfă. Cu evoluţii demne de Cartea Recordurilor: o vedetă (incontestabilă, de altfel) de la o echipă europeană de top, urmează să fie vândută pe fabuloasa sumă de 400 de milioane de euro (!), iar clauza de transfer este fixată la un miliard. Deocamdată, suma este una de top, istorică, după, dar şi înainte de alte trepte astronomice, de 224 sau 180 milioane de euro. Iar nebunia/paranoia escaladei acestor „reţete financiare” se pare că nu are/nu va avea limite, cu tendinţe de urcare spre alte cifre galactice. Trebuie să constat, însă, că practica aruncării cu banii în câini nu este chiar nouă, aceasta fiind sesizată şi definită cam tot pe-atunci când tătucul Marx îşi lansa teoria revoluţionară a Capitalului. Iată, deci, ce părere avea celebrul scriitor rus Lev Tolstoi: „Banii nu sunt altceva decât o nouă formă de sclavie impersonală, în locul vechii sclavii personale” Pentru ca şi un proverb rusesc să ne spună: „Unii oameni sunt stăpânii banilor, în timp ce alţii sunt sclavii lor”. Drept pentru care omul cu bocanci de fotbal a fost transformat în sclav cu lanţuri de aur. Asta o spun eu, cel ce scrie aceste rânduri. Este o formă modernă de sclavie. Ei, şi?!, vor sări mulţi cu gura; decât liber şi calic, mai bine legat şi bogat! Că sunt destui cei care râvnesc cu osârdie la acest statut privilegiat, începând cu puştii de-o şchioapă ce bat băşica pe maidane şi până la mulţimea de aspiranţi majori ce
jinduiesc la lanţurile dătătoare de desfăţ financiar. Un fenomen ce a creat şi a adus la rampă geambaşii de oameni – un soi de lipitori nărăvite la foloase necuvenite, lipitori lipsite de respect şi bună-cuviinţă faţă de OM. Pe care l-a transformat în marfă cu valoare adăugată incomensurabilă. De fetişism. Clanul impresarilor (zis şi al procuratorilor) este suficient de numeros şi pe la noi, românii, care vinde pe oricine, oricând, oriunde, pe oricât şi pe orice valută forte. Lucrând, totodată, cu sârg, la ideia că fără ei Fotbalul nu ar mai fi ceea ce este astăzi: un sport în care pe teren nu se mai înfruntă/confruntă jucătorii, ci echipele care se întrec în conturile bancare şi valoarea lor pe piaţa transmarket-urilor. Vânzarea gladiatorilor moderni ai întrecerilor cu balonul rotund a transformat jucătorul în obiect al miş-maşurilor comerciale. Valul mareic al fenomenului cam scăpat de sub control antrenând deopotrivă tehnicieniantrenori, samsari, conducători de cluburi, chibiţi cu pile, cu toţii – practicanţi ai jongleriilor cu noroace la bursele de reţete ce depăşesc orice imaginaţie. Şi cu tranzacţii derulate sub pălăriile cu boruri largi ale aparenţelor de legalitate. Sigur că sclavii cu lanţuri de aur îşi merită prinoasele, lefurile fabuloase pe care le încasează, dar Foto coperta 1: plusvaloarea pe Ca la...Verdun! care o produc se acumulează prin Instantaneu cu buzunarele altora, Iulia FAIG, ale „greilor” din soccer, pentru handbalista care termenul de Ştiinţei Bacău „vânzare” este Foto: VEM sinonim cu cel de transfer, dar acesta din urmă este trimes de mult în lista expresiilor arhaice şi desuete. Desigur, nu-mi fac deloc iluzii că ceea ce-am spus în aceste rânduri explică fenomenul în grandoarea lui financiară, ori că vor produce vreun anume soi de reacţie printre cei care vând această marfă la preţuri suprarealiste. Ca şi în politică, atunci când este vorba despre bani morala nu există. Eu, ca şi mulţi alţii asemenea mie, doar constat. Balanţele tranzacţiilor, cu regulile lor suspecte şi neînţelese, se află în seifurile secrete ale celor dăruiţi cu arta afacerilor veroase. Apropo, era să uit: oare eu, care nu mai joc fotbal nici măcar de plăcere, ci doar scriu despre el, ce valoare de piaţă pot avea?! Cred că ar fi bine să nu aflu, spre a nu mă ruşina şi a mă feri de cine ştie ce surprize cu semnul minus... Mihai BUZNEA (UZPR)
*Acest proiect publicistic este finanţat integral de consiliul director. Semnează: Adrian AMALANCI Ionuţ BRÂNZEI (fotoreporter) Romulus Dan BUSNEA Marius CERGHICI Cornel GALBEN Victor Eugen MIHAI (VEM) Răzvan PESA-MOZA Constantin PLETOSU (Spania) Leonard POPA Marcian POPA Dan SION Florin ŞTEFĂNESCU Pentru o documentare cât mai exactă şi pentru participarea redactorilor noştri la evenimentele sportive în care sunt implicate, rugăm cluburile sportive şi instituţiile abilitate să ne informeze din timp, despre competiţiile aflate în derulare. Corespondenţa se poate trimite online pe adresa sportul. bacauan@yahoo.ro. Notă: Articolele, tehnoredactarea, corectura şi îngrijirea ediţiei s-au făcut gratis. Această notă are înţeles pentru instituţiile fiscale competente. Responsabilitatea opiniilor exprimate aparţine exclusiv autorilor. Manuscrisele şi fotografiile reţinute se publică în ordinea necesităţilor redacţionale. Materialele nepublicate nu se restituie. Sediul redacţiei: Bacău, Letea 13, judeţul Bacău Telefoane: 0743-665.630; 0758-686.511; 0334-808.022; https://www.facebook.com/ Sportul.Bacauan E-mail: yellow_cyprus@yahoo.com amalancia@yahoo.com Colecţia completă a Revistei “SPORTUL BĂCĂUAN” se găseşte la Biblioteca Judeţeană “C. Sturdza” din Bacău.
pag 3
INTERVIURILE “SPORTULUI BĂCĂUAN”
“Chiar voi candida, nu doar că m-am gândit la şefia Federaţiei!”
*Interviu cu Liubliana NEDELCU, impresar FIFA
Mai întâi, îi descoperi trăsăturile fizice. O femeie frumoasă, născută la început de toamnă aurie... Apoi, patima cu care îţi vorbeşte despre fotbal, sportul pe care îl serveşte, de câţiva ani, în calitate de impresar. La uşurinţa cu care acceptă dialogul îi folosesc şi experienţele profesionale anterioare. Absolventă a două facultăţi („făcute pe bune”), Managementul la ASE şi Dreptul, Liubliana Nedelcu a devenit ofiţer de presă la Jandarmeria Capitalei, apoi, la clubul Rapid Bucureşti (2008), şi director general la FC Braşov (2011)... A fost doar un început pentru agentul plecat din Roşiorii de Vede, oraşul natal, şi ajuns pe meridianele fotbalistice ale lumii. Astăzi, Liubliana se ocupă de cariera a peste 100 de jucători, mulţi dintre aceştia atrăgând atenţia prin evoluţiile în prima noastră divizie, în diferite perioade (Baze Ilijoski, Mike Temwanjera, Milan Mitic şi Alessandro Caparco, Laidouni şi Burcă de la CFR, Labeau de la Rapid, Konongo de la Sepsi sunt numele cele mai cunoscute). Nu e inspirat să fie asemănată cu ceilalţi agenţi, despre care tot auzim în presa de scandal de la noi. Liubliana Nedelcu e un caz singular, într-o lume ciudată… Leonard POPA (UZPR) -De unde atâta pasiune pentru fotbal la o absolventă de ASE şi Drept?! -Fotbalul a fost dintotdeauna mai mult decât o pasiune. Am crescut într-o familie în care toți erau suporterii Universității Craiova şi care mergeau tot timpul la meciuri. Şi eu după ei! Iar de atunci nu știu câte meciuri am ratat... Le numeri pe degetele de la o mână. -Care a fost primul fotbalist cu care ai încheiat un contract de reprezentare? -Baze Ilijoski... Şi acum colaborăm, în ceea ce privește
pag 4
fotbaliștii din Macedonia. El este cel care îmi recomandă cei mai buni jucători macedoneni. -Nu există o discriminare femei/bărbaţi în această lume a agenţilor FIFA? De ce ar alege un fotbalist să semneze un contract de reprezentare cu un impresarfemeie? La noi, încă, există prejudecata referitoare la prezenţa feminină în fotbal…. -Discriminare?! E prea puţin spus... Misoginismul este maxim în fotbalul din România! Asta arată nivelul la care suntem ca nație. Foarte, foarte jos... Fotbaliştii de acum nu se uită, însă, dacă ești femeie sau bărbat, ci dacă pot avea încredere în tine, iar “publicitatea” cea mai bună este aceea făcută chiar de către ei. -De curând, am citit o postare de-a ta, care mi-a plăcut, pentru că luai apărarea gramaticii, într-un context deloc de neglijat… Spuneai aşa: “L-aş ruga frumos pe cel care a preluat postarea mea de pe Facebook şi a scris-o pe DigiSport să o redacteze exact cum am postat-o eu! Sunt prea multe greșeli gramaticale în textul care apare pe Digi, greșeli pe care eu nu le fac! Mulţumesc anticipat! Sau, probabil, a fost scris așa, ca să mă pună şi pe mine în aceeași oală cu majoritatea impresarilor din România! Nu a nimerit-o! Eu am două facultăți terminate așa cum trebuie şi niște mastere!”…. În România, se fac multe greşeli, de toate felurile, la toate nivelurile. Dar să ne referim doar la fotbalul românesc: care sunt cele mai frecvente erori pe care le-ai constatat de când ai intrat în această lume a stadioanelor? De ce am ajuns atâta de jos cu nivelul fotbalului nostru? -În primul rând, sunt foarte mulți oameni în acest fenomen social, care nu știu ce caută aici. S-au infiltrat în structurile cluburilor sportive, dar nu cunosc nimic despre fotbal, nu au cunoştinţe de psihologie, nu au caracter... Indivizi care mint foarte mult. Iar minciuna are picioare scurte! Oameni care nu stăpânesc regulamentele fotbalistice... De ce suntem atât de jos? Pentru că sunt prea multe interese! Şi, din păcate, copiii, chiar şi cei talentați, nu ajung prea departe, dacă nu au pe cineva care să-i reprezinte şi să se zbată pentru ei. Când nu ai asigurată perspectiva, nu trebuie, însă, să-ţi scuzi prezentul. Baţi pasul pe loc. Cam asta s-a întâmplat la noi în ultimul deceniu... -Care ar fi motivele de optimism, dacă există? Sunt suficiente doar performanţele Naţionalei de Tineret şi ale CFR-ului pentru a ne imagina altfel viitorul? -Motivele de optimism sunt foarte puţine. De exemplu, avem noroc pentru că există un... Gică Hagi, care se ocupă de tineri şi încearcă să scoată tot ceea ce este mai bun din ei. Alte modele nu-mi vin, însă, în minte. Îi felicit pe Mirel Rădoi şi pe toată echipa CFR-ului, le mulțumim pentru performanțele din 2019, dar nu sunt de ajuns! Avem luminţa de la capătul tunelului, dar drumul până la ea e lung... -Nu te-ai gândit să candidezi la şefia Federaţiei? Dacă ai face-o şi ai fi aleasă, ce măsuri ai întreprinde urgent? -Chiar voi candida, nu doar că m-am gândit. Întrucât știu că pot să fac foarte multe pentru fotbal! Sunt atât de multe lucruri de pus la punct în fotbalul nostru... Începând cu regulamentele, care lasă loc la foarte multe interpretări,
şi selecțiile care se fac cum se fac. Eu, de pildă, aş avea grijă ca, în fiecare județ, să existe cel puţin doi oameni care să meargă să urmărească meciurile tinerilor din zona lor, iar pe cei mai buni i-aş chema la trialuri, unde ar fi prezenți toți antrenorii loturilor, indiferent de anul pentru care se face selecția... Desigur, vor fi şi altele, care vor fi scrise cu subiect şi predicat în programul meu, atunci când voi candida. -Cum mai decurg contactele cu preşedinţii de cluburi de la noi? Sunt receptivi la ceea ce li se propune sau, pur şi simplu, îşi doresc o negociere directă cu fotbalistul? Asta ţine şi de cultura lor fotbalistică, de multe ori, precară… De obicei, aleg un jucător, la prima vedere, dacă respectivul le-a atras atenţia la vreun meci. Nu există o colaborare cu antrenorii. S-au mai îndreptat lucrurile, în ultima vreme? -Din păcate, în fotbalul de la noi există foarte puţini președinți sau directori sportivi care urmăresc un fotbalist o anumită perioadă de timp. Se transferă la grămadă, fără să se dea atenţie detaliilor sau obiectivelor de performanţă. Consider că este important să vezi jucătorul o perioadă mai lungă de timp şi să te interesezi de caracterul şi comportamentul lui, pentru a şti care sunt șansele de a se integra în echipă, sub toate aspectele. Poate avea calităţi tehnice individuale, cu care să te încânte la prima vedere, dar nu şi pentru a corespunde unui joc colectiv... -E un subiect mereu dezbătut, care naşte puncte de vedere total diferite, în toate ramurile sportive… Are nevoie fotbalul intern de stranieri? Dar de naţionalizări? -Fotbalul românesc are nevoie de stranieri, dar şi de
naționalizări. Sunt stranieri care au jucat sau joacă la noi şi care ne-au arătat şi ne arată “spectacol”, iar fotbalul ar trebui sa fie un spectacol. Faptul că nivelul este atât de jos acum nu atrage suporterii la stadion, iar fotbalul fără suporteri este ca nunta fără lăutari. În ceea ce privește naționalizările, eu aş analiza foarte bine câțiva dintre stranieri, pentru că ar putea ajuta foarte mult chiar echipa noastră națională! -Ce aşteptări ai de la anul care vine, în plan personal? -Cu ajutorul lui Dumnezeu, să întâlnesc iubirea la care am visat întotdeauna, să am un copil şi să fiu sănătoasă! Este tot ceea ce îmi doresc în plan personal... Pe restul le pot face şi sunt sigură că le-aş face şi mai bine decât le-am făcut până acum, dacă aş fi împlinită şi pe plan personal. -O ultimă întrebare: ce întrebare nu ţi s-a pus niciodată, dar ai fi vrut să răspunzi la aceasta? -Trebuie să recunosc că nimeni nu mi-a adresat întrebarea aceasta până acum şi nici nu m-am gândit vreodată la ea. Eşti genial! Care ar fi întrebarea? Câte sacrificii ai făcut, Liubliana, să ajungi până aici? Răspunsul ar fi mult mai lung decât... foarte, foarte multe. Atât de multe, încât, dacă ar trebui să o iau de la început şi aş afla de câtă răutate, neobrăzare, perfidie, minciună şi perversitate am avut parte de la ceilalți, nu știu dacă aş mai lua-o de la capăt. Sau, poate, aş lua-o de la capăt numai gândindu-mă că, în tot fotbalul ăsta, am întâlnit cinci OAMENI, doar cinci, care miau devenit prieteni foarte buni şi pentru care ar merita sa o iau de la capăt numai ca să-i întâlnesc! Numele lor ţi-l voi spune altă dată...
pag 5
Volei feminin/ Divizia A1
Știința încheie turul pe podium
Voleibalistele Științei Bacău au încheiat turul de campionat al Diviziei A1 pe locul 3. La patru puncte de lidera Alba Blaj și la trei de a doua clasată, Dinamo. Și totuși, în prima parte a sezonului regulat, studentele au fost egalele fruntașelor. Cum așa? Prin faptul că și ele au pierdut un set în fața celor de la CS Medgidia. În etapa a 11-a, la Medgidia, Știința și-a adjudecat parțialul inaugural la o diferență de șapte puncte, dar l-a pierdut pe cel de-al doilea cu 25-15. Din fericire, echipa lui Florin Grapă nu a acuzat șocul, impunându-se în următoarele două acte la 23, respectiv 21, și obținând o victorie de trei puncte. O victorie cu atât mai prețioasă cu cât o distanțează la două puncte de echipa de pe locul 4, CSM Târgoviște, care a câstigat în tie-break meciul cu FC Argeș. La Medgidia, Știința a evoluat în formula: Kapelovies 3 puncte (Ciocian), Rogojinaru 10 (Stoian), Koleva 13, Faleș 10 (Pihlajamaki 1), Dascălu 11 (Nowak), Sain- libero (Ciuculibero). În prima etapă din retur, pe 11 ianuarie 2020, Știința va evolua la Cluj, în compania gazdelor de la „U” NTT Data. Până pag 6
atunci, elevele lui Florin Grapă își vor lua la revedere de la publicul băcăuan miercuri, 18 decembrie, de la ora 17.00, atunci când vor primi vizita portughezelor de la Kairos Ponta Delgada, în returul „șaisprezecimilor” Cupei Challenge. În tur, Știința s-a impus în Portugalia cu 3-0. Dan SION (UZPR) *Fotografii realizate de VEM (UZPR) CLASAMENTUL (octombrie) 1 Volei Alba Blaj 2 Dinamo București 3 CSM Târgoviște 4 Știința Bacău 5 Belor Galați 6 CSM Lugoj 7 CSM Medgidia 8 FC Argeș Pitești 9 U NTT Data Cluj 10 Rapid București 11 CSO Voluntari
8 8 0 24- 1 24p. 8 7 1 21- 6 21p. 8 6 2 20- 7 18p. 8 6 2 19- 7 18p. 9 5 4 15-14 15p. 8 4 4 16-15 13p. 8 3 5 13-16 9p. 8 3 5 11-18 8p. 8 2 6 8-20 6p. 9 1 8 7-26 3p. 8 0 8 0-24 0p.
pag 7
PERFORMANŢA LUNII HALTERE, Campionatul European de Haltere U17:
Mihaela Cambei și Alice Halmac: 5 titluri de campioană europeană și 3 recorduri europene
Județul Bacău a fost reprezentat la Campionate Europene de Juniori, desfășurate în stațiunea israeliană Eliat, de trei halterofile. Toate cele trei sportive, Mihaela Cambei (CSM Onești), Alice Halmac și Gabriela Daviduță (CSM Bacău), au cucerit, în total, 7 medalii, dintre care 5 de aur, una de argint și, respectiv, una de bronz. Mihaela Cambei (antrenor Cristina Maftei) s-a încununat triplă campioană europeană în cadrul întrecerii destinate sportivilor sub 15 ani. A urcat pe prima treaptă la amândouă stilurile smuls și aruncat, cu performanțe de 77 kg și, respectiv, 94 kg. Însumate, cele 171 de kilograme i-au adus, inevitabil, aurul și la proba total. În cadrul probei aruncat, halterofila oneșteancă a stabilit un nou record european al acestei grupe de vârstă, în limitele
categoriei de 49 de kilograme. Nici tabăra Clubului Sportiv Municipal Bacău nu s-a lăsat mai prejos, Alice Halmac (foto, categoria 59 kg) reușind să stabilească, la rândul său, alte două recorduri europene (smuls și total). În cadrul probei smuls a izbutit nu mai puțin de 95 de kilograme (locul 1), în timp ce la stilul aruncat a realizat performanța de 78 de kilograme (locul 2). Cu 173 de kilograme, sportiva antrenată de George Călin a cucerit titlul de campioană europeană și la proba total. De asemenea, Gabriela Daviduță (CSM Bacău, antrenot George Călin) a obținut medalia de bronz, cu o performanță de 85 de kilograme la proba smuls (categoria 81 kg). Victor Eugen MIHAI (UZPR) *Legitimată la CSM Bacău, sportiva Alice Halmac este campioană europeană la haltere în categoria 59 kg. Ea a obținut 3 medalii la rând, în cadrul Campionatului European de juniori. Campioană europeană de juniori și în 2018, Alice Halmac a confirmat și anul acesta reușind să înregistreze un nou record european U15 la proba smuls cu 78 de kilograme. Pe lângă această medalie de aur, Alice a mai cucerit un „argint” în cadrul probei aruncat, cu 95 kg. Aceste rezultate au fost încununate cu aur la total cu 173 kg, alături de un alt onorant record european. Astfel, halterofila noastră este triplă medaliată la „mondiale”, acolo unde, după primele trei zile de competiție, România are un bilanț de 26 de medalii, 14 de aur, 4 de argint și 8 de bronz.
pag 8
ATLETISM Campionatul Mondial de alergare montană:
Andreea Pîșcu, medalie de bronz alături de echipa României Andreea Pîșcu (CS Știința Bacău) a cucerit locul al treilea, alături de reprezentativa României, în cadrul probei de 42 de kilometri a Campionatului Mondial de alergare montană găzduit de orașul argentinian Villa de Angostura. Sportiva antrenată de Cristina Alexe, prezentă și ea în Argentina cu scopul coordonării echipei României, a contribuit sâmbătă, 16 noiembrie, la reușita României cu un timp de 4 ore, 18 minute și 17 secunde, ocupând locul al 26-lea în clasamentul individual. Competiția a fost câștigată de o româncă, Cristina Simion (în fotografie), care a trecut de linia de sosire după 3 ore, 49 de minute și 57 de secunde. Rezultatele lotului României Cristina Simion – locul 1, 3:49:57 Denisa Dragomir – locul 8, 3:59:27 Monica Florea – locul 18, 4:10:16 Andreea Pîșcu – locul 26, 4:18:17 În întrecerea masculină, România a ocupat locul al cincilea în clasamentul pe echipe. Victor Eugen MIHAI (UZPR)
Soare, strălucitor tot anul! Ediția cu numărul 30 a Concursului Internațional „15 Noiembrie” i-a adus lui Alexandru Nicolae Soare (Stiința Bacău/CSM Bacău) performanța anului 2019. Atletul pregătit de Cristina Alexe a urcat pe prima treaptă a podiumului, trecând linia de sosire în cadrul probei de 5 kilometri după 13 minute și 31 de secunde. Cu acest timp, sportivul a stabilit un nou record național și s-a poziționat pe locul al șaptelea în clasamentul performanțelor înregistrate la nivel mondial în acest sezon de IAAF (Asociația Internațională a Federațiilor de Atletism). Concursului Internațional „15 Noiembrie” se desfășoară anual în cel mai apropiat sfârșit de săptămână față de data de 15 noiembrie și este închinat muncitorilor ce au ieşit pe străzi pe data de 15 noiembrie 1987 în revolta anticomunistă de la Braşov. (VEM)
pag 9
HANDBAL, Liga Zimbrilor
Jucăriile- da, jucăria-nu!
Într-o seară a generozității, în care publicul băcăuan a donat plușuri copiilor nevoiași, handbaliștii CSM Bacău au fost și ei mărinimoși, dar cu adversara, Dobrogea Sud Constanța, în fața căreia au pierdut cu 25-20 (9-9). În Sala Sporturilor au mers doar jucăriile: cele donate de generosul public băcăuan copiilor fără posibilități materiale. N-a funcționat în schimb „jucăria” care trebuia să permită handbaliștilor CSM Bacău să treacă de Dobrogea Sud Constanța în etapa a 12-a a Ligii Zimbrilor și să urce în clasament. La ultimul meci pe teren propriu din acest an, „CSMeii” lui Adrian Petrea au fost zgârciți cu fanii și cu handbalul. Cu precădere în repriza secundă. O repriză în care gazdele au fost, în schimb, mărinimoase cu gruparea constănțeană, în fața căreia au cedat cu 25-20 (9-9). Conduși cu 0-2 în startul partidei, băcăuanii au trecut în avantaj (4-2), prin golurile lui Serhel și Crnoglavac. S-a mers apoi cap la cap, apărările atente și forma celor doi portari, Saldatsenka (opt intervenții) și Iancu făcând ca primul mitan să se încheie nedecis, 9-9. După pauză, nimic n-a mai funcționat la CSM. Nici atacul, nici poarta, nici apărarea. Dobrogea Sud a profitat și, din minutul 40 (13-13), s-a distanțat meticulos și sigur până la o diferență finală de cinci goluri. Așa cum aminteam, seara a fost salvată de minunatul public băcăuan. După ce la pauză au umplut suprafața de joc cu plușuri care vor
pag 10
ajunge prin intermediul Crucii Roșii la copiii nevoiași din județ, la final, suporterii Bacăului l-au aplaudat la scenă deschisă pe fostul lor favorit, coordonatorul Ionuț Rotaru, actualmente la Constanța. Dan SION (UZPR) *Fotografie realizată de VEM (UZPR) Clasamentul (după 13 etape) 1 Dinamo București
12 11 0 1 383-321 33p.
2 Potaissa Turda
12 9 1 2 359-319 28p.
3 Minaur Baia Mare
13 8 1 4 361-351 25p.
4 CSM București
13 7 2 4 342-327 23p.
5 Steaua București
13 7 2 4 371-362 23p.
6 Dobrogea Sud
13 6 2 5 337-310 20p.
7 Poli Timișoara
13 6 2 5 326-329 20p.
8 Dunărea Călărași
13 6 1 6 339-319 19p.
9 CSM Focșani
13 6 1 6 318-326 19p.
10 CSM Bacău
13 5 1 7 338-343 16p.
11 CSM Vaslui
13 5 0 8 341-354 15p.
12 CSM Făgăraș
13 4 1 8 328-368 13p.
13 HC Buzău 2012
13 1 1 11 315-360 4p.
14 CSM Reșița
13 1 1 11 310-379 4p.
Cupa României (M)
Final- thriller! Și Final Four! *CSM Bacău- HC Buzău 2012 28-26 (16-14) Alexandru Acsinte se prăvale peste mantinelă, dând cu
nu au mai avut luciditate. Și unde nu au reușit să înscrie
felpa de pământ și cu pumnii în aer. Apoi, preparatorul fizic
decât de două ori în primele 14 minute de după pauză.
al „CSMeilor” dispare, înghițit de meleul verde al bucuriei
Dar și în apărare, unde scurt-circuitele au permis trupei lui
băcăuane, care se reflectă în oglinda tabelei de marcaj:
Colin Voica un nesperat come-back de la 14-16 la 21-18 în
CSM Bacău- HC Buzău 28-26 (16-14). Se spune că ultima
minutul 42. Mai mult absent până atunci, Crnoglavac a dat
imagine contează. Ei bine, aceasta este ultima imagine pe
semnalul revenirii în minutul 44: 19-21. După care, parada
care echipa de handbal masculin a CSM Bacău ne-a oferit-o
lui Saldatsenka și golul de 21-22 înscris de Tărâtă, deși
în 2019. Face mai mult decât o mie de cuvinte. Și, evident,
CSM Bacău se află în inferioritate numerică, au întors din
contează! Pentru că și „CSMeii” continuă să conteze în
nou cheia partidei. De data aceasta în favoarea „CSMeilor”,
și pe Cupa României. Sunt în Final Four-ul competiției și
care au ferecat poarta prin Freiwald la lovitura de la 7 metri
merită toate aplauzele unui public poate mai puțin numeros
făcută cadou de arbitri Buzăului și executată de Bejinariu în
ca în alte dăți, dar la fel de pasionat și cunoscător. Pentru
min. 54. Și cum ce nu te omoară, te întărește, într-un final
a urca până în careul de ași al Cupei, echipa lui Adrian
cu accente thriller, gazdele s-au prăvălit peste adversari,
Petrea a trebuit însă să coboare de câteva ori în partida din
golurile lui Anton, Crnoglavac și Păunică asigurând victoria
„sferturi”, contra Buzăului. Ce-i drept, băcăuanii au fost și
și calificarea în Final Four. Acolo unde, la primăvară, ne
împinși în jos. Împinși de cuplul de arbitri care ne-a amintit,
așteaptă Dobrogea Sud Constanța, Poli Timișoara și
nouă celor mai cu ghiocei pe la tâmple, de Victoria, FC Olt
învingătoarea dintre Dinamo și Potaissa Turda. Și unde
și Flacăra Moreni. Adică de arbitrajele cooperativei de fotbal
așteptăm și noi. Să lovim din nou cu toții aerul cu pumnii!
din vremea lui Ceaușescu. Dar pentru că adevărul trebuie
CSM Bacău: Saldatsenka, Freiwald- Crnoglavac 7 goluri,
spus până la capăt, au fost suficiente momente în care
Tărâță 4, Păunică 4, Gal 4, Târzioru 3, Drăgan 3, Huta 2,
gazdele s-au împiedicat și de propriile limite. Asta în mitanul
Anton 1, Serhel, Bologa, Păunescu, Sadovyi.
secund, deoarece în prima parte CSM Bacău s-a aflat în permanență în avantaj (chiar și la patru goluri: 7-3, min. 14), lăsând impresia că nu vor exista emoții. Emoții însă au fost. Pentru că, așa cum aminteam, limitele „CSMeilor”
Dan SION (UZPR) *Fotografie realizată de Ioan BÎŞCĂ (UZPR)
s-au văzut în debutul părții secunde. În atac, unde gazdele
pag 11
Silviu IORGULESCU
De ți-ar spune banca mea... (9) …Să revin. Aşadar, mă cheamă Papp Laci şi-mi spune că nu ştie încă cine va fi antrenor principal, dar eu, având încă un an contract, să stau liniştit că, de făcut ceva, voi primi mai departe. Dar mi-a precizat că nu eu voi fi antrenor principal, nici nu-mi trecuse prin cap, deşi în presă mi se solicitau tot feluri de interviuri, să fac analiza sezonului trecut sau ce va fi în viitor. Pásztor se retrăsese într-o silencio stampa de neînţeles pentru mine. Ce să zic, am plecat în concediu împreună cu familia unui bun prieten. După două zile, prietenul meu primeşte pe mobil un telefon de la unul din cei ce conduceau clubul, care era un bun amic al meu şi ştia cu cine plecasem în vacanţă. Eu, încă, nu aveam mobil. Îmi spune că s-a hotărât ca eu sa fiu antrenorul principal în sezonul viitor, la Előre! Cer o zi de gândire, mă sfătuiesc cu mine însumi şi decid că nu am nimic de pierdut. Las familia acolo şi direcţia Békéscsaba! Mă duc la club, Papp Laci numai zâmbet, îi spun că m-am hotărât, dar am pus condiţii financiare, organizatorice şi metodice. Mi-a acceptat totul şi s-a angajat să fie lângă mine mereu, să aducă jucători noi, spunându-mi în premieră pentru mine că a dispărut coloana vertebrală a echipei! Rămăseseră doar câţiva! Şi s-a ţinut de cuvânt, au venit câţiva jucători buni, l-am convins şi pe Kulcsár să vină înapoi, am promovat câţiva de la juniori şi ne-am pus pe muncă. Dar, dar, săvârşesc încă o dată greşeala să-mi iau lângă mine un secund fără nicio valoare, recomandat de conducere, cel pe care-l înlocuisem la Gyula, în primăvara lui 1992! Am început campionatul neaşteptat de bine, construisem o echipă nouă, cu jucători pe care i-am convins să accepte o nouă concepţie şi mentalitate. Papp Laci mi-a confirmat acest lucru şi m-a încurajat să continui, dar se pare că am fost prea drastic. Am făcut controale medicale permanente, alimentaţie supravegheată mereu, antrenamente moderne, intensive şi cu accente tactice, refacerea devenise un factor important şi pe baze mai puţin laice, spre disperarea eternului maseur Tusibá, care se pricepea cel mai bine la făcut cârnaţi! La fiecare antrenament Pásztor stătea în tribună, se vedea cât de mult îi lipseşte fotbalul! Reuşisem, printre altele, să obţin un spaţiu în club unde am făcut un adevărat birou, îl invitam să discutăm la o bere, se uita la schiţele făcute de mine, dar niciodată nu a încercat să-şi impună vreun punct de vedere, deşi oricând l-aş fi ascultat! Cât am lucrat împreună, noi, antrenorii, aveam un vestiar care era birou, magazie, în saună se intra pe la noi, nu puteai să discuţi în linişte nimic, Tusibá era mereu pe acolo să tragă cu urechea ce vorbim. Aşa că am
pag 12
hotărât ca atunci când discut cu echipa, Tusibá să iasă afară. Mamă, mamă, ce ofuscat a fost, s-a plâns lui Pásztor, dar acesta i-a zis aşa: bine ţi-a făcut! Dar el niciodată nu a vrut să supere valetul lui de suflet, Bandibá alias Tuskó, omul care devenise o mascotă a lui Előre. Oriunde te duceai, erai întrebat, ce mai face Tuskó (buturugă sau ciot în româneşte, deoarece era mic de statură)! Se părea că totul este în ordine, rezultatele erau cele aşteptate în contextul construirii unei noi echipe şi aplicarea unei alte maniere de lucru. Nu eram în zona periculoasă a clasamentului. Dar se pare că am greşit pe undeva, poate, am fost prea rigid în anumite momente şi am crezut că ceea ce fac eu este obligatoriu să fie acceptat de toată lumea. În acea perioadă, venise la club Kovács Geza în funcţia de preşedinte executiv, profesor de meserie, un om deosebit, care a fost alături de mine mereu, m-a ajutat si sprijinit întotdeauna. Papp Laci era un fel de manager al echipei. Preşedintele onorific era viceprimarul oraşului, echipa era patronată de primăria judeţului, nu prea ne întâlneam cu el. După un joc acasă contra echipei din Pécs, câştigat cu 3-0, vine la mine un jucător din vechea gardă şi-mi spune că se coace ceva contra mea de către brigada venită din Budapesta. Urma un joc cu Csepel, în capitală, cu echipa ce se chinuia să scape din zona retrogradării. Mă duc la preşedinte şi-i relatez ce auzisem. Ne întrebam de ce şi îmi vin în minte două întâmplări petrecute cu vreo două săptămâni înainte. Primul a fost că un jucător nou, venit din România, mi-a spus că la negocierea contractului, Papp Laci i-a oferit, cum se obişnuieşte, o primă de instalare, cu condiţia ca jumătate din sumă să fie a lui. Eu cerusem, la preluarea echipei, să văd toate contractele jucătorilor, aşa că m-am prezentat la semnarea contractului neanunţat şi am văzut ce a semnat şi ce a primit! Papp Laci n-a putut să-mi explice, nu m-am dus la nimeni să-l torn, cum se zice, dar mi-am făcut un mare duşman, căci îi era frică să nu spun cui trebuie ce s-a întâmplat. Şi, dacă mă gândesc bine, pe câţi, oare, din noii veniţi i-a “taxat”?! Asta nu aş fi crezut niciodată că se poate întâmpla! A doua problemă a fost că un ziarist a răstălmăcit aprecierile mele după un joc câştigat contra lui Honvéd la Budapesta şi unii jucători s-au simţit jigniţi de cele scrise în ziarul local. Vine ziua jocului, conducerea îmi spune să stau liniştit, căci orice s-ar întâmpla, vinovaţii vor fi aspru pedepsiţi. Umilinţă totală, îmi venea să intru în pământ de ruşine, rezultat 1-9! În primele 10 minute unul dintre pucişti face tot posibilul să fie eliminat, la pauză, doi jucători tineri sunt ameninţaţi şi nu vor să mai
intre pe teren şi primim 7 goluri, văzându-se tot mai clar intenţiile unora. Sunt sigur că nu se gândeau la un asemenea scor, dar avalanşa nu a mai putut fi oprită. Ziarele se agitau şi mereu mă întrebau dacă tot ce s-a întâmplat în acel joc nu a fost făcut intenţionat ca eu să-mi prezint demsia. M-am ferit să fac o asemenea afirmaţie, deşi era clar ca lumina zilei că cineva dorea acest lucru! Nu mi-am prezentat demisia şi mi-am asumat răspunderea, fără să fac în presă declaraţii dure, deşi acum cred că ar fi fost mai bine. La începutul săptămânii ce a urmat, eu îi scot din lot pe pucişti cu acordul conducerii şi, mai ales, ciudat, al lui Papp Laci. Dar şi mai ciudat mi s-a părut că, în săptămâna premergătoare acelui joc, Pásztor nu a ap[rut pe la stadion şi nici după aceea, când aveam mare nevoie de el să fie lângă mine, aşa cum eu am fost întotdeauna alături de el în momentele dificile! Că bine mi-a spus nea Titi Teaşcă, sa nu am încredere în nimeni şi să nu aştept nimic de la nimeni! Am încheiat turul campionatului, am făcut şi prezentat conducerii analiza perioadei, cu concluzia corectă că am realizat exact ceea ce ne-am aşteptat şi cu propuneri concrete pentru sezonul de primăvară. Conducerea, însă, a concluzionat că eu nu mai pot conduce echipa după cele întâmplate, ar fi bine să mă retrag, mi se va plăti în totalitate ceea ce era stipulat în contract până în vară şi aşa s-a şi întâmplat. Aceasta, datorită lui Kovács Geza, odihneascăse în pace, oamenii buni nu primesc de la viaţă ceea ce ar merita! Mi-am dat seama că mă lupt cu morile de vânt şi am acceptat hotărârea. Dar, din vară, nu mai mi s-a va prelungit contractul şi ghici cine a preluat echipa? Aţi ghicit, Pásztor Józsi! Tare m-au afectat cele întâmplate şi i-am spus lui Papp Laci atât: ai grijă că tu urmezi, ceea ce s-a întâmplat numai după vreo două luni! Am vegetat până în vară şi apoi am preluat Gyula, unde am reuşit să-mi recapat încrederea în mine! Şi pentru că exista cineva undeva sus, cum spune o veche zicală, care nu bate cu bâta, Előre a retrogradat! După perioada frumoasă la Gyula, în iarna lui 1998, am ajuns la Hajdúszoboszló, echipă în NB I B, patronată de fabrica de zahăr din Kaba, una din cele mai mari de acest profil în Ungaria. Oraşul Hajdúszoboszló este o renumită staţiune SPA cu ape termale, nu departe de Debrecen, care juca în Liga I, NB I. Conducătorul echipei era unul din managerii fabricii, un om de fotbal adevărat, care scotea din piatră seacă bani, când era nevoie. Iubea fotbaliştii şi pe mine m-a adoptat imediat, ne-am înţeles minunat. Când nu a mai putut să se ocupe de echipă, clubul a intrat într-un declin fără întoarcere, iar eu am părăsit clubul şi din cauze familiale. Am reuşit să fac o echipă bun ă, am format jucători care au fost legitimaţi apoi de Debrecen, în prima ligă: Fekete Robi, Csehi Zoli, Bagoly Gábor, Plokai Misi. Am fost ajutat de Magyar Balázs o perioadă scurtă. După plecarea lui, am rămas singur, dar m-am descurcat.
Problemele zilnice organizatorice erau rezolvate de fostul arbitru UEFA Szilágyi Sándor, un adevarat profesionist, dar şi el a părăsit clubul o dată cu mine şi a ajuns pentru mulţi ani preşedintele clubului din Debrecen. A fost o perioadă foarte bună pentru mine, am ridicat echipa de pe un loc retrogradabil şi adunam în tribune, la fiecare meci, 3000 de spectatori. M-am simţit tare bine acolo! Eram plătit regeşte, locuiam într-o vilă, singur, veneau în vizită familia şi prietenii din România, locul nostru de relaxare era renumitul Aqua Park. Dar nu mult după aceea, fotbalul a dispărut în Hajdúszoboszló o dată cu fabrica de zahăr din Kaba. Am fost în concediu acum doi ani acolo şi am mers la stadion, care era gol, impudic de gol, fără larma fotbalului! Când jucam acasă, ca să nu fim la concurenţă cu Debrecen, meciul nostru se juca duminica, iar eu mergeam sâmbăta la Debrecen, împreună cu Pellei Sándor şi-i făceam lui Pásztor radiografia echipei adverse, care întotdeauna juca următoarea etapă contra lui Előre şi o trimeteam prin fax la Békéscsaba. Bineînţeles, nu am primit vreun mulţumesc, dar nu mai aşteptam aşa ceva. Însă, am avut şi o mare satisfacţie personală, când am surclasat pe Csepel cu 8-0, şi mi-am spălat ruşinea faţă de mine însumi doar, căci mizeria jocului Csepel - Előre din 1996 nu se va curăţa niciodată! Iar echipa a făcut cel mai complet joc pentru mine, şi numai pentru mine! Mulţumesc, băieţi, n-am sa vă uit niciodată! Însă, viaţa merge înainte! Am revenit în Békéscsaba, datorită unor probleme familiale, nu puteam să stau departe de casă. Kovács Geza mă cheamă să lucrez din nou la Élőre care retrogradase, alături de Pásztor. Clubul fusese preluat de trei oameni de afaceri anonimi, care habar nu aveau de fotbal! Sectorul juvenil era susţinut de un alt întreprinzător de succes, însă, Ursz József, care se pricepea la fotbal şi m-a ajutat de multe ori când a intrat în colaps clubul, mi-a rămas un bun amic. La prima sedinţă de lucru, ia cuvantul unul dintre ei, care spune că, în primul rând, important este faptul că s-a refăcut cuplul de antrenori Pásztor, Iorgulescu. Şi ce credeti că se întâmplă, Józsi, care stătea inert lângă mine, exclamă: nu asta contează! A avut dreptate, dar credeam că şi asta contează, nu ştiu de ce nu m-am ridicat să plec de acolo! Dar nu am rămas mult, am plecat din nou la Gyula, cu impresia care mai târziu s-a confirmat că Pásztor nu mai vroia să lucreze cu mine. N-am înţeles cu adevărat niciodată de ce, dar, c’est la vie! Un tip mai inteligent decât mine a scris, cândva, aşa: lucrurile pe care nu le-ai înţeles vreodată, nu le vei înţelege niciodată! (continuare în numărul următor)
Hajdúszoboszló FC 1997 -1998 - NBI B. Şi aici am avut jucători români, Cîmpean, Csipkar şi Mike...
pag 13
Fotbal (m) / Liga a III-a:
Aerostar privește deja spre 2020
Divizionara C Aerostar Bacău a încheiat 2019 în forță. Pe primul loc al Seriei I, cu patru puncte avans față de ocupanta poziției secunde, Foresta Suceava și cu șase mai mult decât a treia clasată, Ceahlăul Piatra Neamț. Cifrele continuă să-i premieze pe „aviatori”, care au adunat zece victorii în primele zece etape de campionat. Astfel, echipa pregătită de Daniel Munteanu are cel mai mare număr de victorii din Seria I (13), cele mai puține remize (zero), dar și cele mai puține înfrângeri: două, la fel ca celelalte două formații de pe podium. Totodată, Aerostar prezintă al doilea atac al campionatului (37 de goluri înscrise) și cea mai bună apărare: doar nouă goluri primite. Aflați în cursa pentru promovare, băcăuanii doresc să-și întărească lotul atât în perspectiva returului, cât și în ceea ce privește prezența în liga secundă. Prima mutare a fost deja efectuată, Aerostar asigurându-și serviciile fundașului central Andu Moisi de la Ozana Târgu Neamț. În vârstă de 23 de ani (e născut pe 12 august 1996), stoperul de 1,88 metri și-a început cariera la Poli Iași, cu care a jucat și în Liga I, iar în turul acestui sezon a fost unul dintre principalii marcatori ai Ozanei, cu patru goluri înscrise. Pe lângă Moisi, Aerostar intenționează să mai aducă un fundaș central, un portar și un atacant. Băcăuanii își vor relua pregătirile pe 13 ianuarie, urmând ca de pe 10 februarie să plece, pentru 11 zile, într-un cantonament la Târlungeni. Campionatul Ligii a III-a se va relua pe data de 7 martie, în prima etapă din 2020 „aviatorii” urmând să primească vizita celor de la FC Botoșani 2.
pag 14
Clasament Seria 1 1 Aerostar Bacău 15 13 0 2 37- 9 39p. 2 Foresta Suceava 15 11 2 2 43-17 35p. 3 Ceahlăul P. Nt. 15 10 3 2 34- 9 33p. 4 Bucovina Rădăuți 15 10 1 4 34-12 31p. 5 CSM Focșani 15 8 3 4 20-13 27p. 6 Știința Miroslava 15 8 2 5 30-20 26p. 7 Ozana Tg. Nt. 15 7 3 6 29-23 23p. 8 SC Oțelul Galați 15 8 3 4 22-19 23p. 9 Șomuz Fălticeni 15 4 5 6 18-25 17p. 10 Sporting Liești 15 4 4 7 21-24 16p. 11 FC Botoșani 2 15 4 4 7 22-18 16p. 12 Hușana Huși 15 5 1 9 17-24 16p. 13 KSE Tg. Secuiesc 15 3 5 7 17-22 14p. 14 Dunărea de Jos 15 2 4 9 15-26 10p. 15 CSM Bacău 15 2 3 10 6-24 9p. 16 CSM Pașcani 15 0 0 15 10-80 0p.
TENIS DE CÂMP
Ana Maria Chiriță, între certitudini şi speranțe 2019 a fost anul și anul său. Iar 2020 poate fi doar anul său. Cu atât mai mult cu cât îi place să „arde” etapele. Așa cum fac, de obicei, campionii. În vârstă de 11 ani (e născută pe 4 ianuarie 2008), jucătoarea de tenis Ana Maria Ioana Chiriță (CSȘ Bacău) a confirmat anul acesta la categoria de vârstă 12 ani, dar s-a impus și la turnee de 14 ani. Și, lucru la fel de important, a demonstrat că stăpânește atât jocul de simplu, cât și cel de dublu. Drept dovadă stau reușitele de la simplu, în frunte cu turneul de categoria A Cupa „Mizar”, unde a disputat ultimul act la 12 ani, dar și cele de la dublu: finala bucureșteană jucată alături de orădeanca Giulia Popa și succesul de la Mediaș, obținut facând pereche cu bucureșteanca Mateea Niculescu. Șlefuită în prima etapă a activității (a început tenisul la opt ani) de Bogdan
Rusu, Ana Maria se pregătește actualmente sub comanda antrenorului Radu Orzață. La ultima sa competiție majoră din 2019, Campionatul Național Individual de Iarnă, a bifat un parcurs meritoriu: sferturi de finală. Băcăuanca a trecut cu 4-6, 6-4, 6-2 de Ioana Ariana Preda în primul tur și cu 6-1, 6-1 de Samira Rusei în turul secund, fiind învinsă in lupta pentru accederea în semifinale cu 6-0, 6-1 de viitoarea campioană, brașoveanca Andreea Soare. Pentru 2020, Ana Maria Chiriță, dorește să ridice ștacheta. Nu doar la Naționale, ci și pe plan…internațional. „Tenisul este viața mea”, mărturisește eleva din clasa a VI-a a Școlii „Mihai Drăgan” . Dan SION (UZPR)
pag 15
DANS SPORTIV
Bronz pentru Adamas
Sezonul competițional intern în dansul sportiv se apropie de final. La Târgu Mureș, s-a disputat penultima competiție, Cupa Dance Art-ediția a IX-a, organizată de ACS Dance Art, din localitate și Federația Română de Dans Sportiv. Peste 600 de dansatori sportivi din toată țara, dar și din Ungaria, s-au înscris la această competiție, între ei evoluând și perechea băcăuană Alexandru Pușcuță-Ema Savin de la CSD Adamas. Sportivii noștri au reușit o clasare pe podium, pe locul III, la categoria Hobby 10-11 ani, reușind astfel să adauge la zestrea clubului două medalii de bronz și două trofee. „Este un rezultat notabil care nu poate decât să ne bucure. Atenția noastră în această perioadă este îndreptată spre spectacolul de Crăciun, care va avea loc la Teatrul de Vară «Radu Beligan» pe 20 decembrie, dar asta nu înseamnă că partea competițională este neglijată”, a declarat Romeo Tanasă, președintele CDS Adamas Bacău. Ultima competiție a anului 2019, din calendarul Federației Române de Dans Sportiv se va derula duminică, 15 decembrie la Suceava, unde va avea loc Bucovina Dance Cup. Florin ŞTEFĂNESCU
Au trecut Prutul dansând O nouă participare de succes pentru
dansatorii de la FirSTep by Deea Dance Studio Bacău. De data aceasta, la nivel internațional. Băcăuanii s-au prezentat cu trei echipe la concursul de la Chișinău, care a reunit, recent, trupe din Republica Moldova, Rusia Ucraina și România. Toate cele trei trupe de dans ale grupării băcăuane au urcat pe podium: FirSTep by Deea Junior (locul 2, formații, free dance), FST Junior Crew (locul 1, small teams, street dance) și Fst Crew (locul 1, small teams, street dance). „Ne întoarcem de la Chișinău bucuroși ca am reprezentat cu bine țara si orașul. Reușim să participăm la toate aceste competiții
naținale
si
internaționale
datorită muncii și seriozității întregii echipe de dansatori, dar și a părinților ce îi susțin necondiționat”, a declarat coregrafa FirSTep Bt Deea Dance Studio, Andreea Elena Dobraniș.
pag 16
JUDO
Cinci din cinci în Bulgaria
Judoka pregătiți la CSM Bacău de Dorin Cruceanu
ce Cristina Gherasimescu (52 kg), Ana Lucia Patea (+52
au reușit un spectaculos „en-plein” la prestigiosul turneu
kg) și Răzvan Moisei (46 kg) au urcat pe treapta a treia
internațional „Olimpia” pentru U9, U11, U13, U15 și Open,
a podiumului. „Sunt mulțumit de rezultate, chiar dacă la
derulat recent, la Sofia, în Bulgaria. La competiția care a
Christina și la Rebeca se putea mai bine. Ce poți să le
reuniţi 740 de sportivi din șapte țări, „CSMeii” s-au prezentat
reproșezi însă sportivilor în condițiile în care intri în sală la
cu cinci judoka, toți cinci urcând pe podium!Campionul
ora 9.00 dimineața, iar primul meci îl dispuți după-amiaza, la
național de cadeți en-titre, Vadim Șova și-a confirmat clasa,
ora 15.30? Îmi felicit elevii si mulțumesc conducerii clubului
cucerind aurul la 50 kg. Aflată pe o pantă ascendentă,
pentru că ne susține pe drumul performanței”, a declarat
Rebeca Bejan s-a poziționat a doua la +63 kg, în timp
antrenorul Dorin Cruceanu (D.S.)
Oneșteanul Mihai Gosav, campion în Mexic Participanți din peste 30 de țări s-au întrecut săptămâna trecută la Mexici City acolo unde s-a desfășurat cea de-a VII-a ediție a „Jocurilor Latino-Americane ale Polițiștilor și Pompierilor”. Din echipa României a făcut parte și oneșteanul Mihai Gosav care este primul polițist de penitenciare medaliat, la cele trei competiții internaționale organizate de Asociația Internațională a Polițiștilor: „Jocurile Europene”, „Jocurile Mondiale” și „Jocurile Latino-Americane”. Anul acesta Mihai a câștigat trei medalii pentru România, după cum urmează: locul I și medalie de aur la Judo categoria 100 kg, locul II-medalie de argint, la Judo Open și locul II-medalie de argint, Jiu-Jitsu brazilian categoria 100 kg. „În primul rând vreau să mulțumesc pe această cale, conducerii ,«Școlii Naționale de Pregătire a Agenților de Penitenciare» unde lucrez ca profesor, pentru sprijinul acordat și promovarea imaginii mele ca sportiv. Mă bucur că am reprezentat România la cel mai înalt nivel, iar după această frumoasă calătorie la capătul lumii, în Mexic, am realizat că România este o țară frumoasă bogată și sigură”, a declarat Mihai Gosav care a precizat că următoarea competiție la care va participa va fi „Jocurile Europene” care se va desfășura în iunie 2020. Florin STEFANESCU
pag 17
CICLISM
Turul Colinelor repune Bacăul și Moldova pe hartă
*Consiliul Județean Bacău a lansat aplicația Bacau.bike rezervată tuturor amatorilor de ciclism și va organiza în 2020 o competiție de profil inclusă în Road Grand Tour Bacăul se ridică în șa. Și accelerează: pe două roți. Accelerează, lansând un portal, Bacau.bike, care prezintă 12 trasee predefinite în județ si, mai ales, organizând, pe 25 și 26 aprilie 2020 prima cursă ciclistă profesionistă pe șosea din zona Moldovei: Turul Colinelor. Dacă Bacau.bike este un ghid on-line cu o adresabilitate foarte largă, ce include și pasionații de ciclism cu o singură viteză, în schimb Turul Colinelor, care se va derula pe un traseu 115 km, de-a lungul colinelor Tutovei, Văii Berheciului și a Zeletinului, cheamă în cauză cicliști (fie ei și amatori) cu un nivel de pregătire accentuat. Cele două proiecte cicliste, portalul Bacau.bike și Turul Colinelor aparțin Consiliului Județean Bacău și au fost prezentate sâmbătă, 23 noiembrie, într-o conferință de presa derulată la „Villa Piazzetta”. La conferință au participat președintele Consiliului Județean, Sorin Brașoveanu, președintele ACS Rally Spirit, Adrian Răspopa, coorganizator al „Turului Colinelor”, Bogdan Duca, campion de mountainbike și europarlamentarul Dragoș Benea, un practicant asiduu al ciclismului. „Portalul Bacau.bike poate fi accesat de oricine și expune 12 trasee prestabilite din județ ce însumează 500 kilometri. În acest ghid regăsim inclusiv starea drumurilor din județ- din cei 500 km cuprinși în portal, 360 se prezintă în condiții foarte bune- cu precizarea că harta va fi permanent actualizată pe măsură ce drumurile vor continua să fie modernizate”, a declarat Sorin Brașoveanu, care a făcut referire la competiția Turul Colinelor drept una ce va avea un puternic impact în zona de Est a Bacăului: „Zona de Est a județului se află în discrepanță din punct de vedere economic cu Vestul Bacăului, iar investițiile pe care le-am dezvoltat și le dezvoltăm aici doresc să elimine aceste dezacorduri. Proiectul ciclist Turul Colinelor intră în acest plan de dezvoltare și vine în întâmpinarea celor pasionați de ciclism”. Figurând ca a doua din cele nouă competiții incluse în Road Grand Tour 2020, Turul Colinelor are ca țintă promovarea turistică a zonei, mai ales că obiectivele nu lipsesc. De la casa natală a sculptorului George Apostu și Grădina Botanică din Prăjești la Mânastirea Răchitoasa.
pag 18
„Dacă nu aș fi participat la Road Grand Tour, nu aș fi ajuns, probabil, la Seciu sau la Pucioasa. Ciclismul îți oferă și aceasta posibilitate, de a descoperi locuri în care poate că nu ai ajunge altfel. Mizăm pe acest lucru și în ceea ce priveste Turul Colinelor”, a spus europarlamentarul Dragoș Benea, care a mărturisit că va face tot posibilul să ia startul la prima ediție a Turului Colinelor: „Țin mult să particip. Am convingerea că această competiție va avea ecouri puternice în rândul pasionaților de ciclism, dar nu numai, ecouri ce se vor propaga de la un an la altul”. Cel mai titrat ciclist băcăuan, Bogdan Duca- un fiu al Văii Zeletinului- speră să participe, la rândul său, la competiția din aprilie: „Sunt prins atunci cu o altă cursă, în Croația, dar îmi doresc să vin și la Turul Colinelor. Astfel de inițiative în România și cu precădere în Bacăul meu nu pot decât să mă bucure”. Duca estimează că un ciclist avansat poate parcurge traseul Bacău- Răchitoasa din Turul Colinelor în trei ore si jumătate, în timp ce unuia cu o pregătire medie i-ar fi necesare în jur de cinci ore. Experiența acumulată în organizarea „Raliului Moldovei”, dar și a unor gale de K1 sau a unor competiții de surfkiting si snowkiting face ca Adrian Răspopa, președintele ACS Rally Spirit să fie garantul unei bune desfășurări a Turului Colinelor: „Este o provocare pentru mine și pentru ACS Rally Spirit. Ne dorim, în primul și în primul rând, o cursă sigură și estimăm o participare numeroasă. Sunt convins că vom avea mulți concurenti din zona Moldovei, dar și din alte părți, posibil chiar și de peste hotare. Un element de atractivitate este și organizarea, în ziua de 25 aprilie, a unui Road Grand Tour Kids în centrul Bacăului rezervat copiilor”. Bacăul se ridica în șa. Și accelerează spre viitor. Program Turul Colinelor 2020 Sâmbătă, 25 aprilie 2020: contratimp în Bacău, 30 km. Duminică, 26 aprilie 2020: cursă de anduranță Bacău- Răchitoasa, 115 km 400- de participanți ar putea lua startul la Turul Colinelor 32.000- lei este valoarea proiectului Turul Colinelor finanțat de Consiliul Județean Bacău Dan SION (UZPR)
ŞAH
„Cupa Municipiului Bacău”: Participare numeroasă 70 de concurenți a adunat în jurul meselor de șah ediția 2019 a „Cupei Municipiului Bacău”. Organizată de CS Regional de Șah Nord-Est în colaborare cu Primăria Bacău, competiția derulată la Pensiunea „Margo” din localitatea Lilieci s-a bucurat de prezența șahiștilor profesioniști legitimați la grupări precum CS Politehnica Iași, CSM Focșani, CSM Pașcani, CS Universitar Ploiești, Cimentul Bicaz, ASCS Victoria Bacău, Bicazul Bicaz, Micul Șahist Iași, Logic 64 Brașov, CS Olimp Șah Focșani, Phoenix Buzău, CSM Craiova, CSȘ nr. 1 Timișoara sau CS de Șah Lia Brașov. Evident, nu au lipsit nici gazdele de la CSRȘ „Nord-Est”, care au aliniat la start nu mai puțin de 36 de sportivi. S-a jucat în sistem elvețian, șah rapid, 25 de minute pentru fiecare jucător, cu un increment de 12 secunde/ mutare, iar arbitrajul a fost asigurat de arbitrul internațional Sebastian Volcinsche, președintele CCA al Federației de profil. Cel mai bine cotat participant a fost George Stoleriu (ELO 2167), de la CS Politehnica Iași. „A fost o competiție reușită, la a cărei festivitate de premiere a fost prezent și primarul municipiului Bacău, Cosmin Necula, care a ținut să sublinieze importanța șahului asupra formării caracterului copiilor. Primarul Necula a menționat că el nu este un jucător de șah în sensul clasic, dar că este un jucător de șah în sens politic”, a declarat presedintele CSRȘ „Nord-Est” Bacău, Costică Lupușoru, care a amintit că dintre sportivii CSRȘ „Nord-Est”, cei mai bine clasați au fost Rafael Ienășoaie (locul 2, cu 7 puncte), Ionuț Flavius Lazăr (locul 8, cu 6,5 p.) și Gabriel Ienășoaie (locul 12, cu 6p.) „Cupa Municipiului Bacău”, clasament general: 1) George Stoleriu (Politehnica Iași), 2) Rafael Ienășoaie („Nord-Est” Bacău), 3) Vlad George Zubcu
(Politehnica Iași), 4) George Pavăl (Sfinxul Iași), 5) Roman Dubic (CSM Buzău). „ELO 1801-2000”: 1) Ionuț Flavius Lazăr (”Nord-Est” Bacău), 2) Ștefănel Pîslariu (CSM Pașcani), 3) Ionel Chiprian („Nord-Est” Bacău). „ELO 1601-1800”: 1) Alexandru Mihai Cotruța (Politehnica Iași), 2) Adrian Morariu (CSM Pașcani), 3) Matei Mogîrzan (CSȘ nr. 1 Timișoara). „ELO 1401-1600”: 1) Ștefan Fabian Mazilu (CS Balta Albastră), 2) Teodora Avădani (CS Universitar Ploiești), 3) Viorel Șerban (Logic 64 Brașov). „ELO 1301-1400”: 1) Adrian Toma (Olimp Focșani), 2) Patric Andrei Facilă (Olimp Focșani), 3) Alexandru Nicușor Vasâi („Nord-Est” Bacău). „ELO 1201-1300”: 1) Stelian Șerban (Logic 64 Brașov), 2) Raphael Grecu (CSM Focșani), 3) Costel Dumitrașcu („Nord-Est”). „ELO 1101-1200”: 1) Ioana Denisa Saulea („Nord-Est” Bacău), 2) Briana Maria Stupu („Nord-Est” Bacău). „ELO <1100”: 1) Neculai Ciungaru (Bicazul Bicaz), 2) Ionuț Constantinescu („Nord-Est Bacău”), 3) Răzvan Cristea (Micul Șahist Iași). S 60: 1) Aurel Axinte (Cimentul Bicaz), 2) Gheorghe Gânac („Nord-Est” Bacău).
Gimnaziștii buhușeni și-au desemnat campionul A fost finalizat concursul orășenesc de șah „Cupa Renașterii” (ediția a III-a), pentru elevii buhușeni din gimnaziu, organizat de Asociația Culturală „Renașterea” Buhuși, în colaborare cu Primăria Buhuși și Biblioteca „George Bacovia” Buhuși. Aproape 50 de concurenți au primit daruri de Crăciun. Șase dintre ei, finaliștii concursului, au primit și premii în bani. Campionul, Ștefan Mazilu (Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare”), care a câștigat toate partidele, ne-a spus: „Sunt bucuros. Voi reveni la anul”. Pe podium au mai urcat David Munteanu și Sergiu Martin, de la Școala Gimnazială „Mihai Eminescu”. Daria Sidorac, Adina Balaș și Robert Ursică au obținut mențiuni. „Acordăm o importanță deosebită sportului pentru copii. Ne bucură faptul că părinții și copiii, cadrele didactice susțin proiectele noastre și în acest domeniu”, a spus ing. Vasile Zaharia, primarul orașului, prezent la toate fazele competiției. „Anul viitor, competiția îi va invita la start și pe cei din învățământul primar și liceal”, a adăugat prof. Petre Botezatu, președintele „Renașterii”, care a apreciat și aportul profesorilor Teodor Mincioagă, Ionela Agache și
Mihaela Corbu în organizarea întrecerii. Pe toată durata competiției, concursul s-a bucurat, la Biblioteca „George Bacovia”, de prezența unui public foarte bun cunoscător de șah. Ion FERCU (Uniunea Scriitorilor)
pag 19
TRUP ȘI SUFLET
CAIETUL ALBASTRU (XXVII) Cunoscutul scriitor și jurnalist Cornel GALBEN ne-a pus la dispoziție acest Jurnal politic și sentimental pe care îl publicăm integral în paginile revistei noastre
21 martie 1986, Bacău Abia azi am reușit să fac cât de cât ceva: am citit 10 pagini, am făcut corectura la cele două interviuri și le-am expediat. Ieri seară am văzut spectacolul „Mâța în sac“ de Georges Feydeau, în interpretarea actorilor de la Teatrul de Nord din Satu Mare. Miercuri am prins doar un act din spectacolul sibienilor, așa că nu îl mai pun la socoteală. Mâine – din nou ședințe, după-amiază meci și vizita lui Adrian. Bine că a bătut Steaua și s-a calificat în semifinalele „Cupei Campionilor Europeni“. Mai avem și noi ce vedea la Tv!
Romeo Ghircoiașiu. După-amiază am mers la redacție și am dactilografiat alte 4 pagini la dialogul cu G. Cocea. Încă o zi de muncă și sper să fie gata și acesta. Tot azi am avut o surpriză extrem de plăcută: am primit „Tribuna“ și mi-am regăsit interviul cu George Sbârcea pe prima pagină. Un debut aproape neașteptat, a cărui dată trebuie consemnată: 20 martie 1986 (Anul XXX, nr. 12-1526). Deși l-au mai scurtat puțin, a ieșit foarte bine. Încă o redută câștigată. Îmi trebuie acum timp să le trimit și altele. Mă voi ocupa în continuare de carte, dar sunt sigur că nu voi rezista tentației de a scrie și altceva. Numele tipărit îți dă totuși garanția că exiști.
23 martie 1986, Bacău Ieri m-am păcălit din nou. M-am dus la meciul băcăuanilor, însă a fost un joc anost, cu un singur gol, bâlbâit și acela. Dacă mergeam direct la redacție, poate adăugam mai mult de 2,5 pagini, cât am putut totuși să dactilografiez la interviul cu G. Cocea. Azi n-am făcut nici atât. De dimineață am urmărit alt meci, electrizant, în care handbalistele de la „Știința“ au învins cu 3023 pe sârboaicele din Titograd. Dacă nu s-ar fi pripit atât, scorul putea fi și mai mare. Oricum, ceva șanse de calificare au. Trebuie doar să le fructifice. Dupăamiază am vrut să merg la muncă, dar a apărut tăticu. Nu am reușit decât să termin de citit ultimele 60 de pagini ale volumului „Direcții în muzica românească (1900-1930)“ de Clemansa Liliana Firca și să citesc revistele. Cred că puteam să fac mai multe, dar îmi lipsește voința de acum 10 ani. Să notez că, după câteva săptămâni de așteptare, revista „Contemporanul“ îmi publică, în sfârșit, însemnarea de la Timișoara. Cu finalul ciuntit, însă. Măcar e un semn că pot să mai trimit. Ca să nu mai vorbesc de faptul că voi recupera, cât de cât, banii cheltuiți atunci cu drumul. „Cronica“, în schimb, tace mâlc și tare mi-e teamă că și-a băgat Genoiu codița.
25 martie 1986, Bacău Am scris încă 3 pagini la interviul cu Ghircoiașiu, dar nu am adăugat decât o jumătate de pagină la cel cu G. Cocea. Dacă nu ar fi fost ședința de cenaclu, poate că eram, în sfârșit, gata. Așa, îmi pun speranțele în ziua de mâine. La cenaclu m-a șocat atitudinea lui Genoiu, care se pare că vrea să se ocupe din nou de tineri. Cel puțin așa a declarat-o. La o halbă de bere am aflat însă că ideile îi aparțineau, de fapt, lui Viorel Savin. Acesta din urmă se pare că va da multe lecții pretinșilor dramaturgi, fiind, după Ion Luca, primul băcăuan jucat în Capitală. Să aștept, deci, evenimentul. Dintre ultimele lecturi, notez doar interviurile cu Ioana Crăciunescu, Dimitrie Bitang și Duong Ngoc Duc, acesta din urmă un mare artist vietnamez.
23 martie 1986, Bacău Am început bine săptămâna. M-am trezit la 5 și până la 7 am reușit să scriu 2 pagini din interviul cu
28 martie 1986, Bacău Enache e în spital, așa că m-am trezit cap limpede. Ieri am scris aproape 4 pagini, însă vizita
pag 20
26 martie 1986, Bacău 3,5 pagini scrise de dimineață. Un spectacol superb văzut după-amiază: „Il campiello (Piațeta)“ de Carlo Goldoni, în interpretarea actorilor de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Ieri seară, de asemenea, am vizionat, la Tv, un alt spectacol al aceluiași autor: „Hangița“. Ar fi destule de scris, dar mi-e somn...
„amicilor“ de la Sfântu Gheorghe m-a dat peste cap, ca și venirea lui socru-meu. După-amiază am fost la Conferințele „Ateneu“, așa că nu am mișcat niciun deget în legătură cu celălalt interviu. Azi, la fel. Am scris însă 2 pagini și ceva la cel cu Ghircoiașiu, punând punct celui de-al 17-lea dialog! E totuși puțin în această lună: abia 3 interviuri. Poate mâine voi pune, în sfârșit, punct și lungului dialog cu Cocea. Legat de același subiect, azi am primit deja răspunsul lui Țăranu, semn că, spre deosebire de alții, clujenii sunt foarte serioși. La ziua de azi pot să mai adaug un articol de 2 pagini scris pentru „Ateneu“ și o ceartă zdravănă cu Filfilică. M-a acuzat, tâmpitul dracului, că scriu din interes și n-am mai putut răbda. 29 martie 1986, Bacău 18! Am terminat, într-adevăr, și interviul cu George Cocea. Au ieșit 34,5 pagini. Adică tot atâtea cât la 5 interviuri normale. Din păcate n-am putut să-i expediez și manuscrisul, acest lucru urmând să-l fac abia luni. Judecând după numărul de pagini, am scris totuși destul: 70. Adică mai mult de două pe zi. Pe ansamblu e puțin însă. După somnul foarte agitat de azi-noapte (am adormit, cred, după ora 1), n-am mai fost în stare să încep alt dialog, așa că, de dimineață, am citit. E posibil să nu scriu nici mâine, deoarece trebuie să plec la Moinești. 31 martie 1986, Bacău 19,45. De mai bine de o oră încerc să-mi revin. După ce ieri mi-am stricat ziua din pricina mașinii care trebuia să ne ducă și să ne aducă de la Moinești, azi am luat-o în aceeași direcție, dar cu autobuzul. Și nu prin Scorțeni, ci pe la Sănduleni, în ambele sensuri. Serpentinele m-au obosit înfiorător și, colac peste pupăză, n-am mai găsit nici expoziția. Mi-ar fi plăcut s-o văd, Enescu și Eminescu fiind pe același plan. Văd că încurc nu numai ideile, ci și literele. Să notez doar că am ajuns și la Hangani. Mămica e iar bolnavă, dar va încerca să vină la Bacău. Miercuri, Țica se va interna.
2 aprilie 1986, Bacău N-am început tocmai bine luna. Ieri am scris doar 1,5 pagini din interviul cu Zeno Vancea și am văzut expoziția lui Mihai Chiuaru. Azi, nimic. O noapte agitată și o după-amiază fotbalistică. Începe să mă preseze timpul și mai tare, iar Costin mi-a cerut pentru Almanah vreo 8 file de curiozități. Am destule, dar trebuie traduse. Să văd... 3 aprilie 1986, Bacău M-am trezit la 5 și în două ore abia am reușit să traduc două note. O pagină și câteva rânduri. La redacție, zi ratată. Am mai scris, e drept, vreo 2 pagini, însă timpul a zburat. Vreo 4 ore le-am pierdut la C. J. S., refăcând cuvinte pentru Congres. De dormit n-am reușit, de la 15 și până la 17,25 participând la o ședință. Am trecut pe la Țica, pe la redacție, dar n-am mai fost în stare de nimic. În jur de 20 eram acasă,
însă în loc să mă apuc de tradus, cum speram, am săpat gropi și am plantat patru pui de stejar. Măcar dear crește falnici și sub umbra lor să-mi pot scrie opera! 4 aprilie 1986, Bacău Din cauza nesimțitului de Nancu, care și-a predat azi pagina, mi-am ratat iar ziua, împuțitul de oltean punându-mă nu numai să completez golurile, ci și să citesc o dublă. Cu una, cu alta, orele s-au înmormântat. Rămân doar cu cele 2 pagini traduse, care urcă numărul notelor la 5. Mâine îi voi da manuscrisul lui Costin și sper să mai pot traduce măcar tot atât și de la chinezi (acestea erau de la sovietici). Pentru a-mi „face de cap“, în seara aceasta nu m-am mai dus la ședința de machetă. Am audiat un concert foarte bun al Filarmonicii, despre care sper să scriu câteva rânduri. Țica a fost operată. Când am dat telefon era la reanimare, însă pe la 21,30 am aflat că se simte bine. Noroc de mămica, altfel nu știu cum mă descurcam. Așa, îmi pot vedea de treburi și a scăpat și ea de cicăleala lui taică-meu. 8 aprilie 1986, Bacău Iar au trecut zilele. Primăvara a explodat din plin, foarte mulți începând deja să umble în cămașă cu mânecă scurtă. Cu multe nu mă pot lăuda, mai ales că sunt atât de presat. Am mai tradus încă 5 pagini pentru Almanah, am scris și trimis două însemnări la „Contemporanul“, am revăzut „Interesul general“ de Aurel Baranga și am luat un prim contact cu „Profesorul de franceză“ de Tudor Mușatescu (după vizionare, Genoiu iar s-a dat în petec!), am audiat concertul „Pe aripile operetei“. Într-o primă urgență am de documentat și de scris lucrarea pentru simpozion, de „compus“ un text pentru un cântec dedicat Oituzului și o însemnare pentru Isac. Ar fi și altele, însă trebuie să citesc pentru examen și să mai scriu măcar câteva interviuri. Ba, tot la urgențe trebuie să trimit și oferta, pe care, bineînțeles, n-am scris-o. „Scînteia“ mi-a trimis 323,25 lei și m-am salvat, deoarece cu rețeta lui socru-meu terminasem ultimii bani. L-am scos ieri din spital și acum îl corcolesc. Țica se simte și ea ceva mai bine, deși mi-a dat destule emoții cu crizele prin care a trecut. 9 aprilie 1986, Bacău Sculat la 5. Pierdut aproape o oră până am găsit revista. Tradus 1,5 pagini. După-amiază, muncă voluntară, film la Tv. Ce n-am reușit azi, încerc mâine. Poate... 10 aprilie 1986, Bacău Trezit tot la 5. Tradus o pagină și ceva, plus ultimele 2 strofe la o poezie. Scris 2,5 pagini pentru Isac și o notă de o pagină pentru Călin. Dus soției 1000 de lei pentru doctor. Rămas falit. Pierdut toată seara la premierea concursului pe meserii. E 23,15. Afară plouă. Au înflorit magnoliile, zarzării, cireșii.
pag 21
SPORT ŞI FRUMUSEŢE
Bernadette-Cynthia Szőcs
Bernadette Szőcs este jucătoare de tenis de masă. Născută: 5 martie 1995 (vârsta 24 de ani), Târgu Mureș; Înălțime: 1,59 m; Greutate: 48 kg; Echipament: Tibhar Frați/surori: Hunor Szőcs (component al naţionalei noastre masculine). În septembrie 2011, s-a deplasat pe propria cheltuială la World Junior Circuit din Argentina, după ce Federația Română de Tenis de Masă a refuzat să-i plătească deplasarea, din lipsă de fonduri. Aceasta, însă, nu a tras-o înapoi pe Bernadette, care a câștigat turneul, depășind-o astfel în clasamentul general pe jucătoarea japoneză Kasumi Ishikawa și obținând participarea la finala World Series pentru tineret din Puerto Rico. Ascensiunea spre marea performanță a continuat-o cu Marian Filipaș. Din vara lui 2013, ea joacă în Franţa, pentru Lys-Les-Lannoy, din Lille, dar se antrenează în Bremen (Germania), cu fratele ei. În 2018, Berni, cum îi spun apropiaţii, la Montreux (Elveția), a produs marea surpriză și a câștigat cel mai important turneu din cariera sa, la capătul unei evoluții entuziasmante. Jucătoarea din Târgu Mureș a cedat un singur set, în finală, în cele patru meciuri disputate la Top 16 Europa. În ultimul act al competiţiei, Bernadette a depăşit-o clar pe olandeza de origine chineză, Jie Lie, scor 4-1 (12-10, 8-11, 11-6, 11-5, 11-7). Apoi, a jucat și a câștigat Liga Asia Pacific, T2 APAC, eliminând, până în finală, 70% chinezoaice. În 2018 şi 2019, Berni, care e considerată cea mai frumoasă jucătoare de tenis de masă din circuit, a câştigat titlul european alături de naţionala României. La finele lui 2019, se găseşte pe poziţia a 20-a în topul mondial (prima dintre europene). Pentru performanţele sale, BernadetteCynthia Szőcs a fost desemnată de către FR de Tenis de Masă cea mai bună jucătoare în 2019.
pag 22
pag 23
pag 24