Pentagrama 2016/4 by Lectorium Rosicrucianum

Pentagrama

Lectorium Rosicrucianum

A învăța să stai în libertate Dialogul interior Ce este mai însu ețitor decât Lumina? Spațiul acțiunii sacre Serviabilitate și coresponsabilitate

2016

numărul 4

Anul 12 4 - 2016 RO ISSN 1843 – 2786

Apare: în limba engleză, franceză, germană, greacă, italiană, maghiară, olandeză, poloneză, portugheză, română, rusă, spaniolă și suedeză.

Editura: Şcoala Internaţională a Rozacrucii de Aur Lectorium Rosicrucianum Str. Ady Endre nr. 19/4 RO-410002 Oradea e-mail: info@lectorium.ro www.lectorium.ro facebook.com/LectoriumRosicrucianum Romania

REVISTA ȘCOLII INTERNATIONALE A ROZACRUCII DE AUR LECTORIUM ROSICRUCIANUM

Această revistă atrage atenţia cititorului asupra noii ere în care a pășit omenirea. În toate timpurile Pentagrama a fost simbolul omului renăscut, al omului nou. Simbolizează totodată universul și permanenta schimbare a acestuia, în care se manifestă planul lui Dumnezeu.

Lectorium Rosicrucianum CH-1824 Caux e-mail: presid.reg3@rosicrucianum.ch

Un simbol are sens numai atunci când este aplicat în viaţă. Dacă omul în microcosmosul său, în micuţa sa lume, a transpus pentagrama în viaţă, atunci a învins moartea și a străbătut cărarea trans gurării.

Toate drepturile rezervate © Rozekruis Pers, Olanda Reproducerea și copierea este posibilă numai cu aprobarea scrisă a editurii, cu menţionarea sursei și contra mostră.

Revista invită cititorii la această revoluţie spirituală, care trebuie să se realizeze în inţa umană.

Pentagrama Portret cavaleresc al lui Sjah Janan (1592-1666), Hindustan, India. Miniatură aparținând secolului al XVII-lea

Cuprins Reprezentări ale lumii Acest număr al revistei Pentagrama se dorește a o odă, un cântec de laudă adus omului cosmic, celui care este de natură siderală și care aparține împărăției interioare. Într-un vârtej de vânt, el se naște pretutindeni, fără a nicăieri acasă și devine conștient că iubirea și cultura fac parte din el. Dar el se întreabă dacă această iubire îi va permite să-l recunoască pe cel Preaiubit. Acest om cosmic, va traversa liniștea și lupta, va învăța să cunoască forțele liniștii și ale păcii, ale războiului și ale violenței. În această iubire, el va onora ceea ce este mare în ceea ce este mic, el va susține ceea ce este mic în ceea ce este mare și, în vălurile sale, el va ști să cultive o idee despre Dumnezeu.

A învăța să stai în libertate Ajutorul Lanțului Universal.............................2 Dialogul interior Impactul actual al literaturii Școlii Spirituale.............................................................8 Reprezentări ale lumii..............13,25,33,45 Omul cosmic.......................................12,24,32,44 Ce este mai însu ețitor decât Lumina?..........................................................14 Serviabilitate și coresponsabilitate A doua Conferință Adriatica LR..............22 Spațiul acțiunii sacre Această lume mai frumoasă, pe care inima noastră o cunoaște, este posibilă?................................................................26 Unul fără doi..............................................................34 A gândi și a picta în Olanda O explorare a ambianței spirituale de la începutul secolului al XVII-lea.....38

AJUTORUL LANŢULUI GNOSTIC UNIVERSAL

A învăţa să stai în libertate Cine este în stare să recunoască adevărul în societatea actuală? Cine este în stare să descopere toate aparenţele, înşelăciunile şi atrocităţile? Cine poate rămâne ferm în haosul nemăsurat al materialităţii? La aceste întrebări Jan van Rijckenborgh răspunde: „Această posibilitate constă în puterea unicului Bine, care radiază în ﬁecare atom al creaţiei.”

Jan van Rijckenborgh

inele, Asclepius, este doar în Dumnezeu sau mai bine spus: Dumnezeu este Binele pentru toată veșnicia. Ca atare Binele este neapărat baza și esența ecărei mișcări și a ecărei deveniri: nu există nimic fără de El. Binele este înfășurat într-o Forţă Statică de Manifestare într-un perfect echilibru care este Plenitudinea totală, Izvorul universal și Originea tuturor lucrurilor. Când numesc Binele care înzestrează totul, mă refer la Binele absolut și etern. Această proprietate Îi aparține numai lui Dumnezeu; nu există niciun lucru de care să simtă lipsa și dorindu-l să devină lacom. Nu există niciun lucru pe care îl poate pierde și a cărui pierdere să-L poată întrista, pentru că suferința și durerea sunt o parte din rău. Nimic nu este mai puternic decât El și nimic nu poate lupta împotriva Sa; este imposibil să I se aducă un afront, acest lucru nu este în acord cu esența Sa. Nimic nu poate atât de frumos încât să-L în ăcăreze prin iubirea simțurilor. Nu există nimic care prin nesupunere să poată să-I stârnească mânia; nimic nu este mai înțelept decât El și prin urmare, nu există nimic care să-I poată trezi gelozia. 2

pentagrama 2016 / 4

Dar, să examinăm mai atent aceste cuvinte extrase din cea de-a zecea carte a lui Hermes. Reiese din ele faptul că în lozo a ermetică conceptul de Dumnezeu derivă din certitudinea că ar exista o Unică Divinitate, independentă și veșnică. În același timp, recunoaștem faptul că învățătura ermetică, în ciuda tuturor distorsiunilor adăugate, a pătruns în aproape toate marile grupuri religioase din lume. Imaginați-vă dacă este posibil, cele șapte domenii cosmice, nu aranjate unul sub altul sau unul alături de celălalt, ci gândite concentric unul în interiorul celuilalt. Acest întreg al creației, plenitudinea creației în cele șapte sectoare cosmice, mișcarea și activitatea sa, nu este Divinitatea însăși, dar își are baza și esența în Divinitate. Dumnezeu, Inexplorabilul, unicul Bine, este înfășurat într-o Forță statică, care este Izvorul totului, Originea tuturor lucrurilor. Acest Bine absolut și etern, care înzestrează totul, este numai Dumnezeu. Nu-i lipsește nimic. El însuși este totul. Din această Fiinţă unică, imposibil de cunoscut, emană o radiație care

O arcadă de Nasq Shiraz, Persia © Dynamosquito

A învăţa să stai în libertate

Majoritatea cititorilor noştri este formată din căutători veritabili de la o vârstă fragedă. Ce n-au explorat încă şi ce n-au devorat deja din literatura de specialitate? umple totul. Această puternică radiaţie a Unicei Fiinţe Divine umple toate lucrurile, așadar este omniprezentă. Ea a creat Universul și-l menține în viață. Deci, pe de o parte există Dumnezeu, unicul Bine, iar pe de alta, creaţia și creatura în toată complexitatea sa in nită. Dacă izbutiţi să preluaţi această idee ca punct de plecare pentru un comportament de adoptat de-a lungul vieţii, dacă-i puteţi aprofunda sensul, vă veți întreba de ce Hermes i se adresează tocmai în acest fel lui Asclepius. Poate din cauza unei învățături dogmatice? Nu, Asclepius trebuie să devină un vindecător, adică un om-sacerdot și ca atare, trebuie – mai înainte de toate - să se vindece pe sine însuși. Asclepius, ind creatura, trebuie să se înalţe până la scopul său suprem, scop care este conținut doar în Unicul Bine. Înt re t imp As clepius ve de în faț a s a complexitatea in nită a creației și a tuturor creaturilor. Există de fapt, milioane de creaturi care, în sensul cel mai strict, sunt semenii noștri. Printre toţi tovarășii de rasă sau de destin, mulţi se diferenţiază de ceilalți. Gândiți-vă la numeroasele autorități din lume care vă spun: „Ascultaţi, ceea ce spunem. Noi facem acest lucru, pentru că știm că putem. Trebuie să 4

pentagrama 2016 / 4

parcurgeţi această cale." Au existat perioade traversate de omenire în care, clasele dominante au exercitat o puternică constrângere, chiar sub amenințarea cu moartea. Frații și surorile triplei Alianţe a Luminii Graal, Cathari și Rozacruce - ne pot da mărturie. Chiar și în ziua de astăzi, există anumite trasee care exercită o constrângere a conștiinței, atât în lucrurile mai importante, cât și în cele de mai mică importanță. În multe tărâmuri ale vieții și din diferite motive, constrângerea forţată a conștiinței se manifestă din nou. Ca atare toţi spun: „Noi posedăm binele!". Iată, Asclepius cercetătorul din oceanul vieții, creatură printre creaturi, pare un naufragiat împins înainte și înapoi de valuri. Chiar și majoritatea cititorilor noștri este formată din căutători veritabili din naștere. Ce n-aţi căutat? Ce n-aţi devorat deja din literatură?! Nu este un fapt întâmplător că printr-un lanţ de împrejurări neprevăzute aţi intrat în contact cu Școala Spirituală a Rozacrucii de Aur. Ce-ar trebui să facă Asclepius în pasiunea căutării? Ce s-ar putea face? În ce direcţie ar trebui să-și îndrepte pașii? Ce i se întâmplă?

Unde-l conduc valurile vieții? Mii de voci îi strigă: „Binele este aici!" Ce se va întâmpla cu el? În universul creației, răul apare sub nenumărate forme. De aceea, cea de-a zecea carte a lui Hermes ne face să notam că tocmai aici, în lumea dialecticii ceea ce este de nit drept bine, este în cel mai bun caz cea mai mică parte din rău. Cine ar putea recunoaște adevărul în mijlocul tuturor formelor ireale, în mijlocul tuturor umbrelor care ne sunt oferite? Cine este în stare să demaște întreaga comedie care ne este oferită, iluzia sau răutatea? Cum s-ar putea sonda acest haos in nit? Cine poate rezista acestor imense pericole? Este adevărat că nu e posibil? Dar... de fapt, este posibil. În această direcţie conținutul celei de-a zecea cărţi a lui Hermes îi este foarte folositor celui ce vrea să devină un Asclepius. Unicul Bine este autonom, unicul Bine și puternica sa radiație sunt complet separate de toată creația, în unicul Bine nu există nimic iluzoriu, în unicul Bine nu există decât o absolută și eternă puritate. Divinitatea își radiază puternica lumină atât asupra întregii creații, cât și asupra întregului haos și nu există niciun loc lipsit de prezența Sa: acest lucru și numai acest lucru, îi permite solicitantului Asclepius să rămână el însuși și să-și găsească propria cale prin labirint. Am indicat deja drumul de parcurs. Dacă vreţi să ţi un sacerdot sau o sacerdotă a Gnozei, dacă vreţi să ţi un Asclepius, un vindecător al omenirii, evitaţi atât legăturile de iubire, cât și pe cele de ură. Fiţi pur obiectivi,

binevoitori până la capăt dar, detașaţi. Nu ascultaţi, niciun impuls, nicio sugestie. Nici măcar cuvintele noastre nu trebuie luate, a priori, ca ind adevărate. Fiţi obiectivi în mod benevol, până când, veţi descoperi în mod lăuntric ceva din adevăr. Repetăm: nu ascultaţi nicio voce, nicio constrângere exercitată în acel moment de organele voastre de simț. Situaţi-vă fără prezumție, drept o creatură autonomă în mijlocul Manifestării Universale și în același timp, ţi extrem de vigilenți. De fapt, dacă începeţi să ţi detașaţi, întreaga armată a eonilor și archonilor se va năpusti asupra voastră. Mulți zei ai creației, multe entități care au acumulat puteri extraordinare se vor interesa de voi! De fapt, razele unicului Bine - care întrepătrund totul și sunt omniprezente există: acesta este secretul, acesta este misterul. Putem intra în contact cu ele. Nimic nu intervine între aceste raze ale unicului Bine și noi, nicio creație, nicio creatură, niciun teolog și niciun ghid spiritual din orice școală spirituală. Voi sunteţi o creatură autonomă exclusiv în faţa Aceluia. Viaţa este posibilă datorită razelor unicului Bine. Faţă de toate fenomenele din lumea creaturilor, faţă de creație, puteţi - prin puterea unicului Bine - puternici și pe deplin liberi să parcurgeţi calea până la ţelul nal. Trebuie doar să evitaţi orice legătură atâta timp cât încă mai trăiţi în starea celor născuţi din natură. Dacă nu evitaţi acest lucru, veţi întotdeauna niște victime. De exemplu, dacă A învăţa să stai în libertate

Grădină și cosmos : ilustrații regale din Jodhpur, nord-vestul Indiei, circa sec. al XVIII-lea

spuneţi sau gândiţi: "Sunt acesta, am acest lucru, pot acest lucru", veţi induși în eroare zilnic de forțele care-L imită pe Christos. În cazul în care, intrați în "ne ință" și vă deschideţi, având grijă de a nu vă lega, veţi atinși de radiația universală a unicului Bine și la un moment dat, veţi ști că sunteţi legaţi de ea. Ca atare, evitaţi orice legătură, atâta timp cât trăiţi încă în starea de ință umană născută din natură, pentru că în caz contrar veţi întotdeauna doar niște victime. Așadar, în procesul uceniciei gnostice, există o pregătire pentru unirea cu unicul Bine adică, o consacrare către roza inimii, în autonomia sinelui. Din acest motiv, în cazul în care vă consacraţi rozei inimii - cu toate consecințele și toate regulile - vă consacraţi sinelui autonom, sinelui superior. 6

pentagrama 2016 / 4

Acest lucru înainte de toate, înseamnă subordonarea egoului - sanctuarul capului al inţei născute din natură – în favoarea sanctuarului inimii, astfel încât, su etul, su etul vostru nemuritor, să se poată trezi la viață. În Școala Spirituală modernă, procesul în care capul se predă inimii, este numit autopredare. Și când su etul se naște, inima este cea care se consacră capului. De fapt, atunci când inima se poate deschide la Lumina Gnozei - și este umplută pe deplin puteți sărbători intrarea impetuoasă a acestei Lumini, care, după ce traversează inima, pătrunde în sanctuarul capului eliminând tot ceea ce de acum înainte este de nedorit. Apoi, în timp ce eul autonom controlează inteligenţa și percepțiile senzoriale, plinătatea radiantă a Spiritului se manifestă în sanctuarul

În Şcoala Spirituală modernă, procesul în care capul se predă inimii este numit autopredare. Şi când suﬂetul se naşte, inima este cea care se consacră capului.

capului. Intenția noastră primară este aceea de a deschide - prin predarea de sine, predare care poate realizată numai în lipsa atașamentelor sanctuarul capului lui Pimandru, în plinătatea radiantă a unicului Bine. Pe calea de la Betleem la Golgota, Spiritul, își va lua locul pe tronul Sinelui autonom. Atunci, o dată traversată marea confuziei, ați ajuns pe cealaltă parte, aţi sosit la destinație. Fără îndoială - Dumnezeu să e lăudat această lume este locuită de mulți i ai lui Dumnezeu, și este absolut imposibil să nu-i recunoașteţi. Dacă sunteți din nou născuți, pe baza su etului, dacă acest proces este deja activ în ința voastră, în inima și-n capul vostru, nu puteți da greș în privinţa acestui lucru. Din clipa în care su etul este renăscut în voi, vă veţi simţi în deplină unitate cu oricare altă ință renăscută în baza su etului. În orice loc din lume și în toate împrejurările vă veți recunoaște frații și surorile. O comunitate de su ete nu trebuie să e formată. Ea există! Trebuie doar să intraţi în ea făcând în așa fel, încât să în orească roza. Dacă su etul vostru este renăscut, dacă există chiar o mică scânteie de această nouă stare a su etului, unirea pentru voi nu mai este o problemă. Ca atare, nu puteţi face altfel decât să vă alăturaţi grupului. Su etul este existențial și absolut una și aceeași cu oricare alt su et. Aceasta este măreţia marii comunități de su ete. Atunci când Tânăra Gnoză, a putut concentra o su cientă nouă

forță de su et, instantaneu s-a produs o conexiune cu marea comunitate a Su etelor Lanțului Universal Gnostic. Această conexiune n-am căutat-o, n-am solicitat-o, n-am cerut-o prin corespondență: noi ne-am întâlnit pur și simplu. Mulţi fraţi și surori ne-au lăsat diverse mărturii în această privinţă. O comunitate de su ete nu trebuie să e formată. Ea există! De aceea spunem: parcurgeţi calea! Gândiți-vă la avertismentele Limbii Sacre care vă sunt deja cunoscute și pe care le rezumăm prin cuvintele lui Ioan: Fiţi credincioși și nu aveţi încredere în nimeni; nu credeţi în orice spirit, ci sondaţi spiritele ca să știţi dacă vin de la Dumnezeu. Aceste cuvinte conţin două sfaturi ermetice. Dacă le respectaţi, nu se vi se va putea întâmpla niciun rău. În caz contrar, suferința și durerea vi se vor alătura și vor reveni mereu, pentru că durerea și suferința sunt o parte a răului.

Jan van Rijckenborgh, Gnoza originară egipteană volum III, cap. 3 (Calea de predare a sinelui; extrase)

A învăţa să stai în libertate

Dialogul interior În orice librărie sau oriunde cautăm o revistă, un jurnal, ne sunt oferite scrieri despre spiritualitate. Se organizează ,,luna spiritualităţii'', se publică manuscrisele descoperite şi noile traduceri ale Bibliei cunosc un mare succes. Unii scriitori introduc în romanele lor cunoştinţe ezoterice care sensibilizează cititorii.

fundamentul esenţial al tuturor religiilor, scânteia divină din inimă. Aceste cărţi ne conectează la Spiritul divin şi la câmpul pur astral al Şcolii, pe care serviciile ne permit să-l experimentăm. Ele sunt un ajutor pentru a ne uni cu acest câmp de viaţă pur, în viaţa cotidiană, precum și pentru accederea la autocunoaștere. Ce se întâmplă în noi la citirea acestor opere? Credinţa noastră crescândă şi deschiderea inimii noastre, stimulează acţiunea de vindecare a su etului nostru. Noi resimţim această aspiraţie a su etului ca pe o rugăminte stăruitoare.

and răsfoim o c ar te, gândire a scriitorului se lasă întrevăzută odată cu parcurgerea introducerii şi a cuprinsului. Caracterele şi punerea în pagină contribuie la crearea unei atmosfere care ne atrage, sau nu. Toţi aceşti factori determină, mai mult sau mai puţin, marea a nitate pe care o simţim cu respectiva carte şi cu decizia noastră de a o cumpăra, sau nu. Imaginaţi-vă cumpărând o carte şi că, pe măsură ce o citiţi asimilaţi informaţia, istorisirea. Dacă această lucrare corespunde cu ceea ce căutaţi, ea vă va chema şi vă va atinge. Veţi simţi recunoştinţă şi este posibil ca să se nască în voi o dorinţă profundă. Noi citim din interes intelectual înainte de a acumula cunoştinţe sau pentru emoţiile care ne hrănesc inima şi apoi căutăm relaţia dintre istorisirea descrisă şi viaţă. Capul şi inima îşi are ecare interesul său propriu. Dar noi putem citi de asemenea cu su etul şi, în acest caz, întreaga noastră ință este interesată.

O, fă-mă să-mi cunosc primul meu tată, fă-mă să-mi cunosc cele două naturi, fă-mă să-mi cunosc al treilea ochi. Învaţă-mă să cunosc a patra dimensiune și al cincilea element, învaţă-mă să cunosc al șaselea simţ și al șaptelea cer.

IMPACTUL ACTUAL AL LITERATURII Carţile lui Jan van Rijckenborgh şi ale Catharosei de Petri se adresează direct su etului. Ele vorbesc limbajul su etului chiar dacă re ectă epoca în care au fost scrise. Când noi gustam spiritul din şi de dincolo de cuvinte, o nouă perspectivă, o lume nouă se deschide. Această literatură scoate în evidență esența oricărei religii. Într-adevăr, Gnoza egipteană, Mi s t e r e l e g n o s i c e d i n P i s t i s S o p h i a , Nuktemeronul lui Apollon din Tiana sau Gnoza chineză, nu fac decât să descopere

Primul meu tată. Lumina în tenebrele noastre. Acest tată care este în cer. Forţa seminţei divine, forţa rozei inimii. Învaţă-mă să cunosc cele doua naturi: umană şi divină. Cunoaşterea de sine și înțelepciunea ascunsă a inimii. Învaţă-mă relaţia dintre cei doi:dintre om şi Divin. Aprinde al treilea ochi şi fă-mă să trăiesc acăra conştiinţei celui de-al patrulea sfeșnic puri cat, în sanctuarul capului. A patra dimensiune- învaţă-mă să vibrez în spaţiul tău in nit, dincolo de materie, de spaţiu

pentagrama 2016 / 4

şi timp. Revelează-mi omiprezenţa ta, fă-mă să u receptiv la al cincilea element, eterul de foc, focul graţiei puri catoare. Fă-mă să cunosc al şaselea simţ, simţul interior, pentru a dobândi o nouă percepţie, o intuiţie superioară, o înţelegere a planului superior, susţinător al lumii şi al oamenilor. Să acced astfel la respiraţia divină, la gândul limpede care poate să discearnă dacă spiritele sunt de la Dumnezeu sau nu, la dăruirea de neclintit pentru a înţelege cuvăntul Tău şi vocea interioară a liniştii. Toate acestea, astfel încât, înarmat cu aceste șase simțuri interioare, eu să pot, în abandonul meu, să admir Realitatea divină, al şaptelea cer despre care vorbeşte Hermes: Nu există niciun loc în care să nu locuiască Dumnezeu, Acolo unde există cer, există Dumnezeu, Și acolo unde există lumea, există și cerul. Cred că Dumnezeu este în cer și cerul este în lume. Și când cerul este în lume,

cerul este în inima omului. MAI IMPORTANT DECĂT AURUL ŞI LUMINA Atunci când, în inima omului, dorința su etului se trezeşte, poate începe a înţeleasă Limba Sacră. Lumina celor șapte spirite, al şaptelea cer, ne leagă pe noi, inţele umane, graţie su etului. Litera exterioară nu mai este decăt un suport, o formă, un instrument al forţei care permite această recunoaştere. Putem răspunde acestui nou legământ. În ''Șarpele verde și oarea de Crin'' Goethe scria: De unde vii tu? întreabă regele. Din adâncurile unde se găsește aurul, răspunse șarpele. Ce este mai minunat decât aurul? Lumina, răspunse șarpele. Ce este mai stimulativ decat lumina? Dialogul, zise șarpele. Adânc, în labirinturile întunecate ale inimii noastre, descoperim noua alianţă, re exia de aur a spiritului, sanctuarul inimii transformat Dialogul interior

Scrise cu toate literele, cuvintele care vin din cîmpul pur de viaţă, devin lumină şi forţă atunci când sunt puse la încercare în experienţele din viaţa de zi cu zi.

în lumină. În interiorul nostru sunt îngropate astfel de trăsături luminoase, imagini înălţătoare ale omului adevărat care trebuie să se nască și în care recunoaștem pe Iisus înviat, noua inţă care în noi și cu noi se deplasează spre Emmaus, punctul de separare între cele două naturi. Școala spirituală și literatura sa trezesc aceste imagini în noi și noi ni le reamintim. Noi le recunoaștem și ne edi căm credinţa și încrederea. Și noi răspundem deschizăndu-ne acestor imagini nobile. Dar, în același timp, reţineţi avertismentul: '' Nu vă faceţi chipuri cioplite în materie. Nu vă închinaţi în faţa lor''. Nu vă opriţi în faţa imaginilor. Nu le cultivaţi pentru a vă face viaţa plăcută, ci trăiţi-le! Să dăm viaţă imaginilor dialogând cu ele și punând în practică, în viaţa cotidiană, ceea ce apare din deliberările noastre interioare. Ceea ce citim crește în valoare pe baza acestui dialog interior și face ca o lumină să ne lumineze lecturile. Pentru că această lumină poate veni atât de la personalitate cât și de la noul su et, este important ca în interior cele două să se pună de acord și să delibereze. Ceea ce este important este de a face alegeri. Și ecare alegere este bună chiar și aceea de a nu alege, dacă este făcută în deplină conștientizare! Dacă facem o alegere în 10

pentagrama 2016 / 4

favoarea personaliţii, ne îmbogaţim cu o experienţă necesară. Dacă facem o alegere în favoarea su etului, acesta își va continua drumul spre libertate. Cuvintele care provin din câmpul de forţă pur, devin lumină și putere când ele sunt puse în practică, în experienţa vieţii cotidiene. De asemenea conţinutul cărţilor Școlii nu trebuie să e urmat literă cu literă, ci să e asimilat și trăit . Aceste cărţi sunt un ajutor în a găsi adevărul în forul nostru interior, în această dimensiune profundă a sinelui nostru unde Spiritul ne vorbește și ne îndeamnă să-l urmăm. Graţie dialogului și a deliberării din sânul su etului, discernămăntul interior crește și vom vedea în mod clar ce avem de făcut. În calitate de elevi, noi facem experienţa vindecării, a puri cării. Astfel, în noi, un spaţiu sigur și solid este eliberat, o piatră în mijlocul valurilor și a undelor vieţii, un diamant interior luminos. OMUL BĂTRÂN DUCÂND O LAMPĂ În povestea lui Goethe, Floarea de Crin, dorește intens să vină omul bătrân purtător de lampă căci, în subteranele pline de tenebre, prinţul, iubitul ei, asaltat de solitudine, este pe moarte din cauza lipsei de lumină. În timpul

călătoriei noastre de zi cu zi, noi îl recunoaștem pe Dumnezeu în omul bătrân purtător de lampă și ne străduim să-l urmăm cu ecare pas pe care îl facem în viaţă. Dar ce este mai însu eţitor decât Lumina? Dialogul interior! Fiecare muritor caută în viața lui ceea ce-l leagă de cuvântul pierdut. De multe ori auzit, tiptil, un acord tandru și plin de umilinţă recunoaște planul divin. Odată ce Lumina a străpuns întunericul, omul se recunoaște în univers. Atunci izvorăște cuvântul care, odată ce este pronunţat, eliberază omul din valea lacrimilor terestre.

omul, ci ceea ce iese... ».Su area este purtătoare de viaţă. Aerul pe care îl expirăm este întradevăr lumină și viață? Care este încărcătura, timbrul, tonalitatea fundamentală a vorbelor pe care le pronunţăm? Gura noastră, limba noastră, buzele noastre fac ele să e auzit Cuvântul care este Spiritul Sfânt? Când omul bătrân cu lampa o întâlnește pe Floarea de Crin îi spune: « Să te ajut ? Nu știu dacă pot. Un singur om nu poate, dar dacă se unește la momentul potrivit cu mulţi alţii, el va putea »

În călătoria noastră interioară împreună cu acel Cuvânt al Misterelor, noi căutăm un dialog pentru a trăi Logosul, să ne acordăm ecare su are a vieţii noastre cu cea a su etului, cu Christos din noi. Acest lucru, îl facem în scopul de a ne îndeplini destinul nostru uman înalt. Inima se umple de această nouă realitate. Și «ceea ce umple inima, se va revărsa de pe buze.»

Prin cuvântul care vine din inimă, unul născut din su et și din Spirit, prin consultări- în special cele care privesc su etul și Spiritul dar și cele care se referă la realitatea lor de zi cu zi, elevii Școlii spirituale se stăduiesc să ţeasă în jurul Pământului un câmp magnetic de lumină care să ajute creaţia să se apropie de scopul său. Dialogul creează diamant dupa diamant; împreună ele formează diadema divină. Ce este mai însu eţitor decât Lumina? Mărturia vie a Luminii! Ce este mai plin de bucurie decât vorbirea? Dialogul interior. *

Noi ne vorbim unul altuia. Cunoaștem cuvintele : « Nu ceea ce intră în gură murdărește

*C. Van Dijk, Parafraze din Tao Te King, 1934

Dialogul interior

...venind din sferele invizibile – nãscut pretutindeni într-un vârtej

pentagrama 2016 / 4

Ä&#x201A;

ReprezentÄ&#x192;rile lumii

Întorcându-mă cu maşina acasă de la locul de muncă, am încercat să umplu drumul lung în modul cel mai semniﬁcativ posibil. Dar, a sta treaz în timpul acestui condus de aproape două ore, noaptea târziu şi singur, chiar este un efort. A asculta radioul oferă o soluţie parţială...

pentagrama 2016 / 4

Ce este mai însuﬂeţitor decât Lumina?

n acest mod mă pot și informa cu privire la ceea ce se întâmplă în lume. Acest fapt mă ţine treaz, dar uneori seamănă cu ascultarea unei opere știinţi co-fantastice. Acum ascult un interviu cu un reprezentant al unei companii de îngrijire a sănătăţii. Termenii precum „jocuri de sănătate”, „jocuri serioase” și „jocuri aplicate” curg înainte și înapoi. Este vorba despre viitor, dar cel foarte apropiat. „Până în 2017 treaba va gata”, spun ei. Ascult atent, situaţia este descrisă după cum urmează: cineva care este bolnav încă merge la medic ca și înainte, dar apoi se întoarce acasă cu o reţetă pentru un joc pe calculator, numit „jocul de sănătate”. În viitor, costul acestuia va , de asemenea, rambursat de către societăţile de asigurare. Va înlocui conversaţiile lungi cu un medic sau cu un psiholog și tratamentele unui alt terapeut. Astfel, chiar și specialiștii pot evitaţi. Ideea de bază este de a face lucrurile mai ieine, mult mai ieine decât toate contactele umane și vizitele la spital asociate cu un diagnostic. Iniţial sunt de acord cu acest lucru, deoarece este adevărat că aparatele de investigare sunt șocant de scumpe. Cu toate acestea, oamenii sunt încă implicaţi. „Control” este cuvântul menţionat de mai multe ori. Pacientul își „controlează” propria boală. Acest control pare să e cel puţin la fel de important ca reducerile aferente. Îmi vine în minte o imagine: persoana care nu se simte bine, stă acasă pe canapea, sau în pat, și joacă un „joc de sănătate” pe laptopul său. Și acest lucru îl face să se simtă mai bine. Nimeni altcineva nu este acolo, este singur cu acest joc, un joc „serios”, așa cum îl numesc ei. „ A c e s t a e s t e v i i t o r u l ”, s p u n e v e s e l reprezentantul companiei. „Controlul este

pentagrama 2016 / 4

avantajul și acesta este ceea ce pacientul primește jucând jocul. Bineînţeles că aceasta taie imediat prima de asigurare socială, deoarece sunt mai puţine persoane implicate în procesul de vindecare al persoanei bolnave”. Operatorul de inter viu întreabă: „Pentru ce boli se poate aplica?” Acestea pot oricare, de la ADHD la depresie, sau cancer, neatenţia cauzată de boală, precum și prevenirea diferitelor boli. Suferinţei îi este pus capăt rapid, iar persoana poate reveni la locul de muncă. În plus, va realizat în curând un dispozitiv ce trebuie purtat la încheietura mâinii pacientului pentru a-i înregistra progresul și pentru a oferi pacientului acest sentiment liniștitor: controlul este cu adevărat în mâinile sale. Acesta este viitorul, întreabă operatorul de interviu, ca toată lumea să poarte permanent un smartphone și să e conectată prin intermediul PC-ului cu un sistem de control mai mare? Da, vine răspunsul, dar ar putea cu ușurinţă să e implantat și în corp. Un cip? Într-adevăr, un cip este perfect pentru un control și societăţile de asigurare de viaţă vor informate instantaneu cu privire la orice. Acest lucru ar trebui să-i confere o senzaţie de siguranţă pacientului și să-i consolideze ideea că va putea să-și monitorizeze în mod continuu propria situaţie... Sunt aproape la jumătatea drumului spre casă. Am oprit controlul vitezei de croazieră pentru a avea mai mult control asupra mașinii mele. Am pornit încălzirea, deoarece această fascinantă conversaţie îmi dă ceva ori. Acum este vorba despre viitorul persoanelor vârstnice, în azile. Ei își pot petrece optimist restul zilelor prin utilizarea jocurilor pe care le

Este acesta viitorul, întreabă operatorul de interviu, ca toată lumea să poarte un smartphone şi să ﬁe conectată prin intermediul PC-ului cu un sistem de control mai mare? Da, este răspunsul. au deja. Cum ar A doua viaţă, un joc pe calculator care plonjează în lumea virtuală posibilă. Noi imagini îmi apar înaintea ochilor: un azil de bătrâni în care fraţii și surorile noastre mai mari își petrec ultimii ani și luni de viaţă. Deja uituci sau încă nu, sau poate mai rău, ei nu trebuie să aștepte vizite de la familie și prieteni sau sosirea supraveghetorului activităţilor. Ei ar sta împreună în zona de recreere sau singuri în camera lor, ecare cu un laptop, și ar privi fericiţi pe ecran sub vraja lumii lor virtuale. În cele din urmă, ei sunt din nou zeii tineri care au fost odată. Ei pot realiza lucruri pe care obișnuiau să le facă, sau care, dezamăgitor, nu s-au întâmplat. Ei au recâștigat acum controlul. Prin toate acestea avem în vedere viitorul lor fericit? Am trecut deja al treilea pod peste un mare râu și mă întreb dacă am adormit pentru un timp fără să observat. Poate că am intrat într-un vis în care această operă știinţi co-fantastică a devenit realitate? Cu toate acestea, se estimează că 2015 este data-ţintă pentru punerea lui în aplicare. Participanţii la discuţie par a foarte mulţumiţi de concluziile lor. Am oprit radioul și re ectez despre o prietenă de-a mea, care mia spus că s-a simţit ca renăscută după ce a vorbit cu doctorul ei de familie. Impactul unei conversaţii... Ei nu au menţionat deloc acest fapt în interviu: efectul de vindecare al

contactului cu o altă persoană cu care vă puteţi împărtăși îngrijorarea, chiar dacă numai pentru un moment. În multe cazuri, căldura unei alte inţe umane ar putea duce la recuperare - un pahar de apă dat cu iubire, re ectând împreună cu privire la situaţia sau drama care are loc. Ar putea „jocul de sănătate” înlocui dintr-o dată aceste momente? Am cugetat. Iluminatul este oprit în această parte a autostrăzii. O măsură de economie, dar, din fericire postul de știri mă ţine treaz. În timpul unei lungi călătorii de acum o săptămână, radioul a avut un oaspete complet diferit: președintele hotelului „Europa” din Amsterdam. Acesta a fost votat drept cel mai bun hotel din Europa și este acum pe cale de a deveni cel mai bun hotel din lume. Tot felul de motive au fost discutate despre cum acest hotel face lucrurile atât de bine. Tarifele astronomice ale camerelor nu sunt o problemă pentru oaspeţii care vin din întrega lume pentru a vizita celebrele muzee olandeze. „În ecare dimineaţă, la șase jumătate începem cu 147 de angajaţi pentru a face ca aceasta să se întâmple din nou”, a spus directorul general al hotelului. Totuși, ultimul scor a fost 9,5 și nu 10. Care a fost motivul, a dorit să știe intervievatorul. Cineva a scăpat o cusătură undeva. Ce-a fost? Dacă totul este într-o astfel de ordine perfectă, ce trebuie încă să e îmbunătăţit? Ce este mai însuﬂeţitor decât Lumina?

PC-ul poate gândi şi în curând simţi, de asemenea. Când îi auzi vorbind despre acestea, poţi spune că ei cred profund acest lucru. Dar este aceasta posibil? Președintele știa cauza. A explicat că ceva ar putea încă îmbunătăţit în contactul uman, în așa-numitul „dans cu oaspeţii”. Ar trebui să e, de exemplu, mai mult contact vizual cu oaspeţii - așteptarea oaspeţilor de la ușă și însoţirea lor în cameră. Dar, cum să faci un contact corect? Poţi să te uiţi la cineva, dar fără stabilirea contactului. Dacă o faci în mod corect, atunci sigur apare o căldură pe care nimic nu o poate distruge. Și funcţionează în ambele direcţii. În această mașinărie perfect unsă a unui hotel cu o bună funcţionare, în cele din urmă totul se reduce la un contact autentic. Oaspeţii vor simţi diferenţa poate chiar fără a conștienţi de ea. Aceasta este ceea ce aduce imediat scorul până la 10 și inspiră oaspeţii să se întoarcă din nou. În viitorul apropiat, pentru o persoană bolnavă, acea căldură și conexiune cu o altă inţă umană va complet înlăturată și înlocuită cu un contact impersonal cu un joc pe calculator. Adepţii jocurilor pe calculator văd aceasta în mod diferit: PC-ul poate gândi și în curând simţi, de asemenea. Când îi auzi vorbind astfel, poţi spune că ei cred profund acest lucru. Dar este acesta posibil? Am trecut de Aeroportul International Schiphol și sunt aproape acasă, mai am de mers doar o jumătate de oră. Am apucat o banană de 18

pentagrama 2016 / 4

pe scaunul pasagerului și cum iau o mușcătură mă gândesc la un urangutan. Nu este atât de ciudat, pentru că în ultimul timp am citit pe larg despre viaţa lor în pădurile tropicale pe cale de dispariţie din Borneo. Specia lor a fost redusă cu două treimi în anii nouăzeci datorită defrișărilor care urmăreau să stea la baza pro tului uman. Multe articole apar în publicaţii mai puţin cunoscute și tratează despre despăduriri și efectele dezastruoase ale acestui lucru, nu doar pentru existenţa unor astfel de specii, ci și pentru lume ca întreg. După despăduriri, sunt introduse plantaţii de monocultură, în principal de palmier de ulei. Monoculturile distrug condiţiile necesare pentru o nouă creștere ulterioară de pădure, dar, de fapt, există un impact mult mai mare. Spaţii deschise de mărimea unor terenuri de fotbal nu mai sunt protejate de soare și alte elemente ale naturii datorită lipsei vegetaţiei. Acest lucru afectează indirect climatul. Dar există și o consecinţă mai directă; vânturile se pot dezlănţui neîngrădit de-a lungul câmpiilor după ce copacii au fost tăiaţi. Ca răspuns, solul se usucă, se deteriorează, sfârșind cu distrugerea mediului. Viktor Schauberger scrie, în linii mari, despre toate acestea în cărţile sale. În plus, omul intervine în procesele

asociate controlului lumii eterice. Plantele, mai ales în aceste măreţe păduri seculare, sunt puternic legate cu câmpul eteric al Pământului. Ele îl constituie și-l curăţă. Enormele intervenţii capricioase ale omului produc pagube mari în acest câmp. Acestea sunt răni; în aceste locuri vitalitatea se scurge. Vitalitatea care se scurge din aceste răni este parţial absorbită prin dezvoltarea tehnologiei pe Pământ și pătrunde tot mai mult în societate, devenind astfel din nou „mai vie”. Acesta nu este un fenomen nou. Cu mult timp înainte, în timpul unor constructori megalitici, cu aproximativ 40000 de ani în urmă, pe Pământ au avut loc procese similare, în care forţele de viaţă ale Pământului au fost utilizate pentru dezvoltarea tehnologiilor din acea perioadă. În zilele noastre forţele eterice se scurg în Internet? Deocamdată nu auziţi nimic despre aceasta. O altă parte a acestor forţe eterice curge înapoi în învelișul eteric al Pământului, deter minând, pr int re a ltele, condiţ ii meteorologice mai sălbatice și mai violente pe Pământ. Schimbarea câmpului eteric al Pământului joacă un rol important în mișcarea și în compoziţia aerului din jurul Pământului. Această mișcare nu mai urmează doar vegetaţiei plantelor de pe Pământ, ci se conectează cu spaţiul aerian eteric perturbat, parţial chiar și cu planul astral - deoarece are u n e f e c t d i r e c t a s u p r a s i m ţ u r i l o r, sentimentelor și dorinţelor naturii umane. Ne putem imagina că unii gânditori văd aceste procese care afectează echipamentele și

tehnicile pe care le cunoaștem astăzi. Ei înţeleg că, în viitor, întrebarea nu va dacă să controlăm Internetul sau nu, dacă să-l eliminăm sau nu, chiar dacă ne-am dori. Problema nu mai este faptul că el devine de necontrolat, atât de mare încât nimeni nu-l mai poate cuprinde. Problema, așa cum se spune, este că, în consecinţă, în Internet vor apărea concentraţiile de conștiinţă - la început încă prinse în plasă (web), dar cu atât de multă forţă de viaţă încât într-o zi ele vor eliberate din Internetul zic într-o formă eterică pentru a trăi în afara lui. Ei spun că aceste evoluţii sunt acum în plină desfășurare. Din rănile pe care noi, inţele umane, le facem regnului vegetal, forţele de viaţă curg și ajung pe Internet. Atitudinea interioară și orientarea persoanelor mai tinere care lucrează cu el, este cea care va determina modul în care lucrurile se vor desfășura ulterior. Să te controlezi printr-un joc de sănătate? Cine are controlul asupra cui? Este aceasta o iluzie sau este viitorul? Cine are cu adevărat controlul atunci când vă întoarceţi acasă ca o persoană bolnavă, cu un joc de sănătate sub braţ? „Ce este mai însu eţitor decât Lumina?” întrebă micul prinţ. Ultima intersecţie mare, îmi rămân numai cinci minute până acasă. Tăcerea din această zonă permite contemplarea; revine tot mai mult la: a în această lume, dar nu din această lume. Cum putem să facem aceasta? În ce măsură suntem cu toţii responsabili pentru monocultura din junglă? Noi folosim batiste de hârtie, hârtie igienică, margarină, ciocolată, săpun, și multe alte produse fabricate din Ce este mai însuﬂeţitor decât Lumina?

Să te controlezi printr-un joc de sănătate? Cine are controlul asupra cui?

palmierii de ulei, cultivaţi în locul pădurilor virgine. Cu toţii contribuim la dispariţia pădurilor tropicale, a urangutanilor și creșterea nelimitată a Internetului. Chiar dacă trăiești foarte conștient, există o mulţime de

pentagrama 2016 / 4

lucruri despre care nu știi nimic, chiar dacă faci totul pentru a ști totul. Nu poţi trăi fără vinovăţie sau implicare. Nu din lume, ci în lume. Nu există nicio provocare mai mare.

Întoarcerea acasă. Simplitate. Tăcere. Nemișcare. Ce drum aspru, dar cu totul pozitiv.

Ce este mai însuﬂeţitor decât Lumina?

Serviabilitate şi coresponsabilitate În 4, 5 şi 6 octombrie 2013 a avut loc, în oraşul de coastă croat Primosten, a doua conferinţă Adriatica. Organizată de către membrii câmpului de muncă croat, slovac şi bosniac, această conferinţă a adunat 190 de participanţi, veniţi din zece ţări. Discursul de deschidere al acestei conferinţe serveşte drept bază acestui articol.

piritul schimbării timpurilor noastre ne învață și ne descoperă importante posibilități de schimbare interioară. Observăm că oamenii nu mai au nici dorința și nici capacitatea de a se asocia pe termen lung. Totuși, grupuri spontane și de scurtă durată se formează pentru a pune accent pe o anumită temă sau pe alta. Dar după ce s-au consacrat unei teme, persoanele se separă. Individualizarea și atracția față de tot ceea ce este diferit câștigă teren. Autoresponsabilitatea înlocuiește progresiv, uneori chiar brusc, în sânul unui mediu familiar, orientarea asupra unei structuri xe sau asupra unei conduceri personale. Aceste exemple ilustrează noi căi de dezvoltare. Dar deși numeroși oameni resimt in uențele noii ere, reacțiile lor rămân inconștiente și nu se ridică deasupra ignoranței. Ei nu descoperă posibilitatea de salvare, de eliberare care li se oferă. Orice căutător conștient își pune totuși anumite întrebări: Care poate impactul asupra noii mentalități, acum și în viitor, asupra unei munci în același timp interioară și exterioară, întreprinsă în comun? Percepem noi deja că vechile structuri nu mai sunt adecvate și că ele vor dispărea? Ne dăm oare seama că o fază cosmică de dematerializare a început? Asemenea întrebări vor frecvente în viitor. Ele necesită, din partea tuturor celor care sunt pe cale, un examen just și cinstit! Acolo unde, 22

pentagrama 2016 / 4

până acum, mai eram atașați de cadrele xe, din cauza faptului că noile circumstanțe se propagă prea repede, vom nevoiți să renunțăm la ele. Renașterea într-un sens eliberator se sprijină pe de o parte pe recunoașterea unei relații între structura inței noastre și profunda percepție a unei misiuni de viață, iar pe de altă parte, pe înțelegerea că viața înseamnă mișcare și constantă evoluție. Gândirea, mentalitatea de astăzi, plasează omul modern în fața sarcinii de a se detașa de cadrele xe opresive, și de a participa la nașterea și la creșterea în el a ceea ce este din Spirit. Atunci, tot ceea ce este terestru nu va mai atât de natură iluzorie, cât tranzitorie, în scopul de a înțelege mai bine, de a învăța să iubim! Tocmai o astfel de schimbare, în microcosmos, implică Trans gurarea!

A LĂSA LOC PENTRU « ȘI – ȘI » Procesul de eliberare de acțiunea materiei comportă numeroase niveluri și nuanțe: - a abandona o perspectivă încăpățânată, « sau - sau » și, prin necombativitate, a lăsa loc pentru « și – și », pentru a spune: sau și; - a abandona orice cunoaștere considerată a mai bună și a dobândi smerenia; - a ne elibera de orice formă de a forța, de instinctul de conservare egoist pentru a dezvolta o iubire și o inteligență activă; - a abandona conștiința inferioară bazată pe formula « ochi pentru ochi ... » și a o înlocui cu conștiința superioară: « Eu întorc către el și

obrazul drept. » A transmuta plumbul în aur constituie un proces major de transformare a inței noastre interioare. Acest proces nu va posibil decât dacă ne anihilăm iluziile și imaginile pe care leam creat și prin ele, limitele noastre, îndreptându-ne privirea asupra universului. Dacă reușim aceasta, în ,,casa” noastră se vor deschide mari ferestre și largi porți, permițând a intra dar în același timp a ieși. Spiritul va putea de atunci să circule liber. Această schimbare esențială care survine pe drum și pe care o încercăm în ința noastră, se va re ecta inevitabil și în exterior. Astfel se explică faptul că Școala Spirituală își deschide larg porțile și facilitează întâlnirile care, în zilele noastre, sunt probabil foarte diferite de cele de ieri. Această nouă orientare necesită, din partea tuturor celor care muncesc în vibrația sa, o nouă coresponsabilitate. A susține această coresponsabilitate induce serviabilitatea. Aceasta este diferită însă de dreptul de a controla de care, noi, oamenii, ne place să facem uz, pentru a ne supraveghea

propriile interese. A ÎNȚELEGE ROLUL GRUPULUI Termenul coresponsabilitate exprimă aceasta în mod clar: el implică o comunitate, o colectivitate. Dar aceasta implică de asemenea ideea de ceva fragil, subtil, prudență, nevoia de a proteja. În grup, se face apel la o subtilitate a spiritului, în scopul de a recunoaște exact ceea ce se așteaptă de la noi și ce zid interior, ce structură rigidă, poate încă prezentă, trebuie să spargem. Coresponsabilitatea înseamnă de asemenea că ecare își recunoaște locul și rolul său. Aceasta nu este posibil decât dacă muncim pornind de la înțelegerea rolului și a misiunii întregului grup. Acela care dorește să e coresponsabil va da sarcinii sale forma pe care aceasta o cere, își va utiliza toate capacitățile și, în nal, va oferi rezultatele întregului grup. În acest sens, pe parcursul conferinței Adriatica, am încercat să armonizăm împreună octava superioară a inței noastre cu vibrațiile noii ere, eră în care toate acestea vor putea, mereu mai mult, să se desfășoare. Serviabilitate și coresponsabilitate

pentagrama 2016 / 4

Ä&#x201A;

ReprezentÄ&#x192;rile lumii

Spaţiul sacru al acţiunii În prezent observăm că unele opere literare originale sunt publicate pe internet, opere care adesea nu mai sunt publicate sau editate sub o altă formă. În general, ele sunt publicate sub licenţa Creative Commons License, ceea ce înseamnă că pot ﬁ difuzate liber, cu condiţia ca autorul să ﬁe menţionat. Ca exemplu, propunem un capitol din cartea lui Charles Eisenstein intitulată "Această lume mai frumoasă, pe care inima noastră o cunoaşte, este posibilă."

nainte de a începe o nouă poveste, cei mai mulți oameni trebuie să ia distanță față de ce este vechi, trebuie să se îndepărteze, să-l abandoneze. Acest fapt este valabil, fără îndoială, în egală măsură pentru societăți. Între vechi și nou există un spațiu vid, o perioadă de integrare a lecțiilor și cunoștințelor din vechea poveste. Și numai

pentagrama 2016 / 4

atunci când această muncă ajunge la nal, poate închisă vechea poveste. Apoi nu mai este nimic, ci doar un vid, o perioadă de gestație din care reapare întreaga existență. Printr-o întoarcere la esențial, recâștigăm posibilitatea de a acționa. În ceea ce privește spațiul dintre povești, putem face alegeri în mod liber și nu din obișnuință. Când avem

Capitolul 20: Lipsa acțiunii „Problemele pe care le întâlnim pe parcursul vieții și în lume (ﬁe că este vorba despre relațiile personale sau de foametea în lume) provin dintro slăbire energe că și dintr-o deconectare, adică din lipsa capacității de a ne simți pe noi înșine, unii pe alții, de a simți pământul sau felul cum viața caută să se miște și să evolueze prin noi. Problema nu este dacă să acționăm sau nu ca să facem ceva, ci este vorba despre ce anume ne face să acționăm." Dan Emmons

mpresia că suntem „blocați”, atunci este un moment oportun pentru a nu face nimic. Nu vă temeți de spațiul vid. Este sursa către care trebuie să revenim dacă vrem să ne eliberăm de poveștile și obișnuințele care ne țin prizonieri. Dacă, blocați ind, nu vreți să pătrundeți încă în acest spațiu, oricum veți conduși acolo. Nu vi se pare familiar acest

proces? Lumea veche se prăbușește atunci când cea nouă nu a apărut încă. Vălul iluziei este înlăturat de pe tot ceea ce părea durabil și adevărat. Nu mai știți ce să gândiți și ce să faceți; nu mai există nimic din ce nu puteți sesiza cu ajutorul simțurilor. Calea vieții pe care o aveați trasată vi se pare lipsită de sens și nu vă puteți închipui o alta. Totul este incert.

Spațiul sacru al acțiunii

Momentul potrivit pentru a nu face nimic, este acela în care simţiţi că sunteţi „blocaţi”. Nu vă temeţi de spaţiul vid.

educ la săptămâni, apoi la o singură săptămână, apoi la o zi și poate chiar la momentul prezent. Înainte, mirajul ordinii părea că vă protejează și ltrează realitatea; fără acesta, vă simțiți vulnerabil, în t i mp c e s i mț iț i o o are c are l ib e r t ate. Posibilitățile care în vechiul sistem păreau absente, ies la iveală, chiar dacă nu știți ce să faceți cu ele. Cultura noastră ne lansează următoarea provocare: permite-ți să stai în acest spațiu vid, să ai încredere că, o dată trecut intervalul, va urma cu siguranță o altă poveste și, mai mult, vei recunoaște această nouă poveste. Cultura noastră vrea ca noi să continuăm, să facem ceva. Însă ceea ce lăsăm în urma noastră nu ne dă pace atât de ușor. Așadar, odată atins spațiul sacru dintre povești, permiteți-vă să stați acolo. Este înfricoșător să pierzi vechea structură securizantă; dar veți vedea că deși veți pierde lucruri pe care le credeați de nepierdut, vă veți simți bine. Este un fel de grație care ne protejează în acest spațiu dintre povești, dar nu în sensul în care protejează mariajul, banii, cariera sau sănătatea. De fapt, există probabilitatea de a pierde unele dintre aceste lucruri. Veți descoperi că, deși va urma o pierdere, totul este în ordine. Vă veți simți întro legătură mai strânsă cu ceva mai prețios, cu ceva pe care focul nu-l poate devora, pe care hoții nu-l pot jefui, ceva de care nimeni nu vă poate priva și care nu poate dispărea. Se poate să pierdem ceva din vedere; cu toate acestea, acel ceva este mereu acolo și putem ajunge la el. Este locul de repaos în care ne întoarcem, 28

pentagrama 2016 / 4

atunci când vechea poveste s-a terminat. Odată ridicată ceața, căpătăm o vedere reală asupra lumii c are ur me ază s ă ap ară, asupra următoarei povești, a fazei vieții care se conturează. Și, cu această vedere care însoțește vidul, ne este dată o forță extraordinară. „Posibilitățile care nu existau în vechea poveste vi se înfățișează, chiar dacă încă nu știți cum să

unui loc spre care ne îndreptăm împreună. Aceia dintre noi care au spus adio vechiului, devin noile organe de percepție ale corpului colectiv al umanității. Atunci când întreaga comunitate umană pătrunde în spațiul intermediar, ea va pregătită să primească această vedere, această tehnologie și formă socială de coabitare.

Societatea noastră nu a ajuns deloc acolo. Actualmente, cei mai mulți oameni cred că soluțiile vechi produc încă efectul scontat. Alegem un nou președinte sau un nou guvern, facem o investiție, există o revenire economică și este su cient pentru a da puțină speranță pentru a trăi. Poate că lucrurile revin la normal, poate că natura umană își va urma

Spațiul sacru al acțiunii

Deşi wu wei se traduce prin „a nu face”, o traducere mai potrivită ar ﬁ: fără născociri, fără şmecherii, fără a forţa.

calea spre progres. În epoca actuală, ne putem imagina că situația nu este atât de critică; de fapt, cu „dacă”, traversăm o situație fără probleme: dacă am descoperi noi surse de petrol, dacă am amenaja infrastructuri adaptate progresului economic, dacă am soluționa puzzle-ul molecular al bolilor autoimune, dacă am putea angaja mai multe avioane fără pilot împotriva criminalității și terorismului, dacă am putea mări cantitatea recoltelor prin modi carea genetică a vegetalelor, dacă am reuși să punem un pigment alb în ciment pentru a re ecta razele soarelui și, astfel, să contracarăm încălzirea planetei... Când ne dăm seama că tot ce întreprindem produce în mod involuntar efecte chiar mai mari decât problemele însele, nu este un efort mare să adoptăm înțelepciunea „non-acțiunii”. A nu face nimic este un fenomen natural care provine din începutul poveștii care a motivat vechiul mod de a acționa, chemându-ne să facem tot ce se poate pentru a grăbi încheierea acelei povești. Va veni un moment în care vom obligați să ne oprim cu totul, neavând nici cea mai mică idee cu privire la ce ar trebui făcut. Fără scop și cu vechea hartă în mâini, ne vom învârti în cerc fără să găsim ieșirea. Pentru a ieși va trebui să 30

pentagrama 2016 / 4

punem deoparte harta și să privim în jur. V-ați surprins vreodată că vă vine să spuneți „mai bine hai la pescuit” acum când vechea poveste se apropie de sfârșit? Amânarea, lenea, capriciile, încercările făcute cu jumătate de inimă - toate acestea sunt semne care ne învață că vechea poveste nu ne mai motivează. Dacă altădată ea avea un sens, acum din păcate nu mai are. Iar voi vă retrageți încet din această lume. Cât despre societate, ea face tot ce poate pentru a vă convinge să rezistați acestei retrageri. Dacă rezistați, urmează depresia. Remedii chimice tot mai puternice vor necesare pentru a vă determina să vă ocupați de ceva ce nu vă mai interesează și care nu mai are nicio valoare. Atunci când anxietatea față de sărăcie nu mai este de niciun ajutor, atunci poate că medicamentele psihiatrice pot ajuta. Astfel, totul este pus în scenă pentru a ne face să participăm cu orice cost la cursul obișnuit al afacerilor. Această deprimare care ne împiedică să ne trăim energic viața așa cum ne este ea oferită, are și o expresie colectivă. În lipsa unei motivații puternice, societatea noastră se târăște și nu face decât jumătate din ceea ce trebuie să facă. Depresia se manifestă la nivelul economiei deoarece voința noastră colectivă – banii – nu mai circulă. Nu sunt su cienți bani

în circuit pentru a realiza ceva măreț, iar acțiunile autorităților au efecte tot mai slabe, precum injecția cu insulină în cazul unui diabetic rezistent la acest produs. Ceea ce cândva favoriza un boom economic, acum se dovedește că abia reușește să împiedice o criză economică. Iar această criză ar o bună modalitate de a lăsa totul să se oprească. Multe alte lucruri ar putea provoca acest „stop” - de pildă tot ceea ce ne determina să abandonăm vechea poveste și regulile sale. „A nu face nimic” nu este o sugestie universală, dar ea caracterizează un nal de poveste și intrarea în spațiul dintre două povești. A vorbi despre wu wei este foarte potrivit în acest caz. Deși wu wei se traduce prin „a nu face”, o traducere mai potrivită ar : fără născociri, fără șmecherii, fără a forța. Cu alte cuvinte, libertate absolută de acțiune, adică acționează atunci când este timpul și cazul să acționezi. Și nu acționa când nu e momentul să acționezi. Astfel, acțiunea este aliniată cu mișcarea naturală a lucrurilor în serviciul a ceea ce vrea să se nască.

Toate lucrurile se întorc la origine. Întorcându-se la origini, găsesc liniștea. În liniște apare adevăratul scop. Aceasta este realitatea. Cunoscând realul, există claritate. Ignorând realul, apar catastrofe prin acțiuni prostești. Din cunoașterea realității provine spațialitatea, Din spațialitate provine imparțialitatea, Din imparțialitate provine autoritatea independentă, Din autoritatea independentă vine ceea ce este natural. Ceea ce vine natural, este Tao. Din Tao vine ceea ce este veșnic, dincolo de sine.

Bibl.: Charles Eisenstein, e more beautiful World Our Hearts Know is Possible. („Această lume mai frumoasă, pe care inima noastră o cunoaște, este posibilă”) pag.121-125, ed. North Atlantic Books, Berkely California, 2013. Licență: Creative Commons BY-NC-ND 3.0

Iată aici o traducere proprie a unui verset inspirat din Tao Te King de Lao Tse – partea a doua a versetului 16 – greu de tradus din cauza stilului compact și a diversității de sensuri: Spațiul sacru al acțiunii

pentagrama 2016 / 4

Ä&#x201A;

ReprezentÄ&#x192;rile lumii

Unul fără doi

devăratul sine este. El nu este născut, ci este sursa. Conștiința noastră ordinară este un fenomen în continuă schimbare. Ea își pornește existența din identi carea cu personalitatea și cu corpul. Sursa, conștiința originară poate deosebită de conștiința limitată a personalității. Aparent, egoul este o constrângere în lumina esenței sursei care – pe termen lung – va trebui să e experimentată mai conștient. Multe sensuri i sau atribuit termenului ”ego”, printre care, probabil cel mai plin de speranță consideră egoul ca ind o idee ce există în câmpul limitat al conștiinței. Ca o consecință, egoul nu este capabil să trăiască în adevăr, și deci, conștiința limitată suferă prin și din cauza experienței egoului. MAEȘTRI ȘI METODE Cunoașterea nu este rezultatul adunării datelor. Egoul colector al datelor este ca un hamster uriaș căruia nu îi este niciodată su cient. Egoul amână întotdeauna, crede întotdeauna că are nevoie de niște informații extra înainte să se predea nalmente Sinelui. Gândurile care se apropie de noi prin intermediul internetului, cărților, atelierelor, sau pur și simplu în liniște, poartă întotdeauna o anumită valoare, iar ecare se va simți atras de ceea ce se potrivește cu el la acel moment. Există de asemenea guru, maeștri, iluminați în al căror câmp de energie se deschid noi perspective, reamintindu-ne astfel de adevăratul nostru Sine, de ”Eu sunt”. 34

pentagrama 2016 / 4

Unu este totul, totul este Unu. Sintagma aceasta este autosuﬁcientă. Dar în mare parte a timpului, tindem prea repede să dăm un sens în plus tuturor lucrurilor spre care ne îndreptăm atenţia. În acest fel vrem să devenim conştienţi. Toţi avem propriul nostru adevăr, toţi ne creăm realitatea proprie şi toţi ne cunoaştem propriul univers ce rezultă din experienţele noastre. Cu toate acestea, totul, chiar şi abilitatea de a genera gânduri, vine dintr-o singură sursă universală. La aceasta se referă sintagma ”unitate în diversitate”? Noi ne percepem ca ﬁind izolaţi; trăim în mica noastră lume proprie. Spunem: Eu sunt eu şi tu eşti eu, iar cu acest eu încercăm să formăm o imagine a acestei surse. Dar această sursă... sunt eu? Însă cine ai fost înaintea naşterii tale ?

Fiecare își are propriul adevăr, ecare își creează propria realitate și ecare cunoaște o l u m e ș i experiențe care îi sunt proprii … © George Osodi, Seria Lagos Uncelebrated, 2004-2007 Unul fără doi

A căuta, presupune a găsi, dar ceea ce se găseşte, nu întotdeauna este ceea ce omul caută.

Mai mult decât atât, există și scripturile mistice, care vestesc de obicei întregul adevăr încă din prima propoziție. Un individ ar putea satifăcut cu acesta, dar majoritatea oamenilor au nevoie de mai mult timp și mai mult conținut. Aceste scrieri sunt dedicate omului care s-a angajat în orientarea proprie înspre calea ascensiunii, înspre traiul din conștiința pură. Aceste texte nu sunt menite pentru intelect și pentru sentimentele unei personalități orientate către pământesc. Învățăturile misterelor vorbesc în toate felurile despre abandonarea egoului și recunoașterea Sinelui în această deschidere. CONȘTIINȚA DE GRUP În natură putem observa unitatea unui stol de păsări sau a unui banc de pești care par să se miște ca un singur corp ce cuprinde miezul invizibil conducător. Acest miez se exprimă pe sine direct prin mai multe animale. Acest centru se comportă precum o pasăre foarte mare sau un pește condus de o conșt iinț ă comună c are corespunde complet habitatului său natural. Totuși, ința umană este dublă: muritoare prin ința sa naturală și nemuritoare prin adevăratul său Sine. Ființa umană naturală este foarte individualizată iar egoul ei tinde să intre în grupuri care îi sunt favorabile. Oamenii se unesc dacă există un interes colectiv, dacă ceva trebuie indeplinit. Alături de mai mulți indivizi, omul are mai multă putere, dar pentru aceasta trebuie să mențină unitatea de grup, un bloc de putere. Atunci este făurită o alianță care include și exclude indivizi în funcție de consensul grupului. A avea un ideal cere și, în același timp, alimentează o doză mare de energie. Diferitele

pentagrama 2016 / 4

grupări există din cauză că se separă una de cealaltă. Le vedem unitatea spartă în simpatii și antipatii, pro și contra precum și despotismul. Frica și ura, cauzate adesea de informațiile i n c o mp l e t e , p r i m i t e i n c o n ș t i e nt s au intenționat, poziționează diferitele grupări una împotriva alteia. Oare nu poate unitate adevărată într-un grup? De ce tânjește omul după unitate? Suntem ințe duble: natura noastră ascunde o idee, o esență ce nu este perisabilă precum natura noastră obișnuită. Iar acest miez ascuns determină ința umană să treacă dincolo de granițele naturale, dincolo de ideea separării. Acel miez este în afara timpului și spațiului și nu cunoaște dualitate. Fiecare om are două naturi, dintre care una doarme în adâncul inței sale. Cu această natură ascunsă – adevăratul Sine – ca busolă, o persoană este capabilă să recunoască dacă un individ sau un grup este direct conectat cu natura ascunsă, cu sursa universală a vieții. A căuta înseamnă întotdeauna a găsi, însă ce sa găsit nu este întotdeauna ce te-ai gândit că vei găsi. Însă, la un nivel mai profund, ceea ce sa căutat se re ectă în ceea ce s-a găsit. Din acel punct de vedere, în orice caz, toată viața și experiența poate adusă înapoi în sursa universală. CÂMPUL ENERGETIC Această revistă se ocupă de asemenea cu toate acestea. Este scrisă de oameni care aparțin și ei unui grup. Acest grup este precum un corp, un câmp viu de energie; membrii acestuia aparțin unuia dintre grupuri, care își asumă să radieze încontinuu energia conștiinței-su et înspre corpul omenirii. Membrii acestui grup se simt atrași de acest câmp, nu pentru că vor să aparțină

unui grup, ci deoarece simt o unitate diferită. Ei sunt deschiși energiei acestui câmp pentru că recunosc energia originară. Ridicarea su etului către Spirit și prin aceasta, conexiunea directă a conștiinței cu Sinele, înseamnă că egoul poate descrește, iar Sinele se poate manifesta ca ință Su et-Spirit. L I N I ȘT E A , C ON ȘT I I N ȚA ȘI I N I M A Unitatea după care oamenii tânjesc se a ă în afara lumilor duale, proiectate de personalitate. Nici din ego nu derivă această unitate. În această unitate, unul nu poate comparat cu celălalt; Sinele este unitatea din dualitate. Investigarea interioară fără ajutorul vreunei tehnici este de fapt o percepție naturală și evidentă. Aceasta arată că adevăratul loc de întâlnire se a ă în Sinele microcosmic și că ceea ce s-a căutat era deja acolo. Sinele este cel care percepe și care, în lumina acelei percepții, aduce la suprafață straturile ascunse ale egoului. Prin acea energie de lumină, forța de gravitație a egoului se destramă, iar acesta ajunge la un punct mort. Unitatea nu își are rădăcinile în conștiința egoului. Punctul central al unității se a ă în sursa universală, iar această esență este în toți și pentru toți. Cu această înțelegere, atenția nu se mai direcționează înspre separare, ci mai degrabă spre unitate. Atenția nu se mai îndreaptă spre bolile egoului, ci spre deplinătatea Sinelui, care este eliberatoare. În acest fel, când vechea conștiință se a ă în repaus, conștiința nouă curge din nou în inimă. Inima are indiscutabil propria ei gravitație, de o subtilitate maximă, care radiază, precum și atrage. Această activitate a inimii este numită iubire. Inima secretă este precum un centru prezent peste tot. Când

conștiința este tăcută, este imediat umplută și mișcată de Sinele adevărat, astfel încât o nouă inspirație și o nouă vitalitate își fac apariția. Atunci conștiința respiră din nou în Sine, devine pură și observă cum unitatea rămâne permanentă și inviolabilă în multiplicitatea a ată în continuă schimbare. Astfel Sinele devine un loc de întâlnire: când conștiința este liniștită, se reîmprospătează la fântâna radiantă a inimii. CÂMPUL MATERN În același mod în care creația formează ința umană din incognoscibil, putem să facem referire la câmpul de energie menționat, ca ind un câmp al creației, un pântec. Este un câmp care s e r ve ș te , d e a s e m e n e a , c a p o d , c a o interdimensiune. Totuși, astfel de zone intermediare nu sunt o condiție sau un loc de rezidență permanentă. Precum nici un pod nu este scopul în sine, acest câmp interdimensional conduce către cealaltă parte. Acest câmp al descoperirii a fost descris în timpurile străvechi sub denumirea de arcă; sau ”barca lui Isis”. În arcă, tovarășii de drum își descoperă unitatea cu universul, iar în unitatea redobândită ei duc inevitabil întreaga umanitate. Această unitate atemporală nemăsurată este în toată lumea, iar adevărul veșnic cuprinde acum Pământul ca un câmp de energie extrem de viu.

Unul fără doi

O EXPLORARE A AMBIANลขEI SPIRITUALE DE LA ร NCEPUTUL SECOLULUI AL XVII-LEA

pentagrama 2016 / 4

A gândi şi a picta în Olanda

Pe 9 mai 2014, în Haarlem a fost publicată o carte interesantă despre pictorul Torrentius, un pseudonim latinizat al numelui său adevărat Johannes Symonszoon van der Beeck. Torrentius a locuit în Ţările de Jos din 1588 până în 1644. Cartea prezintă un interes deosebit datorită sursei de cercetare extinsă, care examinează motivaţiile şi circumstanţele procesului fals intentat pictorului, despre care s-a pretins că ar ﬁ membru al „grupării Rozacrucienilor, periculoasă pentru stat, care pentru câtva timp s-a stabilit la Paris, şi a venit acum în Olanda, mai exact la Haarlem.”

În sine este o poveste bine-cunoscută, care a fost explorată pe larg și uneori chiar romanţată. În teza sa din 1998, Govert Snoek ia dedicat o parte semni cativă; în timp ce Wim Cerruti, istoricul orașului Haarlem, dedică acum o întreagă carte acestui caz, intitulată „Vrăjitorul din Haarlem și Amsterdam”. Cititorii revistei Pentagrama pot comanda cartea la Rozekruis Pers (este disponibilă numai în limba olandeză). Istoria vieţii pictorului este fascinantă și emoţionantă. Chiar și după 400 de ani, ea provoacă încă un sentiment de indignare din cauza nedreptăţilor suferite de acest om. Cu toate acestea, nu s-a dovedit niciodată că el a fost într-adevăr, un membru al Rozacrucienilor. Un fapt care ar fost oricum imposibil de dovedit, deoarece nu a existat niciodată o organizaţie rozacruciană ca atare, deși cu siguranţă era acolo „în intenţie”. Singura „probă” solidă, s-ar putea spune, se a ă în modul în care a îndurat toată nedreptatea pornită asupra lui. Nu vom intra în detaliile torturilor pe care Torrentius a trebuit să le sufere - acestea sunt bine documentate în cartea lui Cerruti - ci dorim doar să atragem atenţia asupra declaraţiei torţionarului și a

acoliţilor săi: că înainte ei nu torturaseră pe nimeni atât de violent, dar în același timp, ei nu văzuseră pe cineva care să suporte aceste molestări atât de calm. Niciun cuvânt indecent nu s-a a at pe buzele lui. El a arătat chiar compasiune faţă de torţionarul care era nevoit să facă acest lucru, pentru a trăi. La un moment dat Torrentius și-a pierdut cunoștinţa și apoi a fost eliberat din roata de tortură și a fost pus într-un scaun. Când și-a revenit, unul dintre o cialii orașului care era de faţă l-a întrebat pe un ton laconic și fără milă: „Deci, cetăţeanul meu, cum este acum?” Și Torrentius a răspuns cu blândeţe și cu subestimare: „Ei bine, domnule, doar corpul meu este oarecum maltratat.” ACUZAŢIE MINCINOASĂ În timpul acestei perioade de molestări, Adriaan van der Laen, un bun prieten al lui Torrentius, a reușit să se in ltreze în camera de tortură. Acolo el a prezentat o declaraţie pe care o înregistrase în aceeași zi, prin care domnul și doamna Schapenburch de la hanul Șarpele din orașul Del, au admis că au făcut declaraţii mincinoase cu privire la Torrentius cu patru ani înainte, deoarece fuseseră forţaţi prin A gândi şi a picta în Olanda

intimidare de către miniștrii calviniști S o n n e v e l t ș i Va n d e r L i n d e . Din cartea lui Cerruti, reiese clar faptul că întregul proces împotriva pictorului a fost un spectacol grotesc al defăimării și incriminării mincinoase. Ei au vrut să e condamnat la moarte și ars pe rug, dar, din cauza intervenţiei regentului Frederik Hendrik, a primit o sentinţă de „numai” 20 de ani de închisoare. Ulterior, prin pledoaria admiratorului său, regele englez Carol I, a fost eliberat și admis în Curtea engleză. Toate aceste fapte istorice erau cunoscute de multă vreme. Meritul cărţii scrise de Cerruti

pentagrama 2016 / 4

constă în faptul că autorul pătrunde adânc în sursele istorice și scoate de acolo multe fapte noi, lămurind atât aspectele întunecate cât și pe cele mai clare, într-un mod care face cartea cu adevărat incitantă. Cartea este, de asemenea, specială prin faptul că ne atrage atenţia asupra perioadei turbulente, din jurul începutului secolului al 17-lea. În general, se presupune că la această dată începe așa-numita Epocă de Aur a Republicii celor Șapte Provincii Unite, care a fost rezultatul realismului spiritului comerciant calvinist olandez: sârguinţă, cumpătare și cu simţul realităţii. Dar aceasta este doar parţial adevărat. Așa cum reiese și din diverse studii, acest spirit comerciant era mult mai dăunător decât dezvoltarea unui alt tip de spirit: spiritul gândirii libere și în orirea artelor libere. Rozekruis Pers a publicat unul dintre aceste studii de Jan Peter Burger „Viaţa lui Dirck Volckertsz. Coornhert”. Acesta arată că sfârșitul secolului al 16-lea și începutul celui de al 17-lea a fost o perioadă de ambianţă deschisă în Ţările de Jos, care a atras gânditori liberi din toată Europa, care fuseseră persecutaţi din cauza modului lor liber de gândire. Burger a rmă că această ambianţă deschisă s-a datorat în principal activităţilor genialului Dirck Volckertszoon Coornhert, avocat de stat,

Scrisoare de la Joh. Uytenbogaert pentru Hugo Grotius scriind favorabil despre Torrentius

P o s i b i l autoportret al lui Torrentius. Desen în creion roșu, Muzeul We i m a r, Germania A gândi şi a picta în Olanda

lozof, și consilier privat al prinţului William de Orange. Coornhert nu s-a s it să a rme că „reformatorii bisericii, Luther și Calvin nu au reformat Biserica și învăţăturile lui Christos, ci mai degrabă le-au deformat.” C o or n h e r t a p o s tu l at u n D u m n e z e u necunoscut, impersonal, nerăzbunător, care a înzestrat natura cu puterea spirituală a Logosului. Logosul, sau mintea lui Dumnezeu, constă dintr-un sistem-reţea coerent de idei pure, de chipuri și forme spirituale pure, prezent în spatele lumii vizibile și ind în măsură să in uenţeze materia cu puterea sa spirituală. Mai târziu, la mijlocul secolului al 17-lea, din cauza traducerii nefericite a cuvântului „Logos” (nefericită pentru că Biblia tipărită ar putea astfel considerată ca ind „cuvântul”), conceptul de „Logos”, a fost s ch i mb at ș i i nte r pre t at c a „ r aţ iu ne”. În scrierile sale, Coornhert se întoarce direct la primii gnostici pe care îi citează în mod liber. Ur mându-le p așii, el î l consideră p e Dumnezeu ca ind „Fiinţa în care noi trăim”, ca ind „Tot ceea ce este” - în timp ce diavolul este „neant”. Potrivit lui Coornert, pentru a deveni una cu această Fiinţă, omul ar trebui să urmeze Logosul lui Dumnezeu în toate lucrurile. Omul trebuie să devină, pe urmele lui Christos, „un

pentagrama 2016 / 4

Stânga sus: Dirck Vo ckerstzo on Coornhert de Cornelis van Haarlem (circa 1580). Deasupra: Scrisoarea din partea Curţii olandeze, cu o cerere de interzicere a Rozacrucienilor din orașul Haarlem (1625)

prieten sau un u al lui Dumnezeu”. Nu biogra a, ci mai degrabă învăţăturile lui IIsus ar trebui să e punctul nostru focal. Numai printr-o puri care a minţii, omul poate atinge iluminarea. Cunoștinţele acumulate prin simţurile noastre reprezintă o falsă cunoaștere. Observaţiile noastre senzoriale ne învaţă că lumea este separată, acolo unde, în esenţă, ea constituie o unitate - Unicitatea. Cunoștinţele noastre senzoriale false, a rmă Coornhert, pot înlocuite prin cunoașterea ideilor pure, a formelor spirituale și a formelor Logosului, folosite de Dumnezeu pentru a crea natura în care trăim. În această ambianţă, în care Logosul a fost văzut ca un sistem ecologic interconectat, a în orit Olanda, la fel ca și gândirea liberă a Catharilor gnostici care, cu a lor biserică a iubirii, avuseseră un rol esenţial în în orirea culturii din sudul Franţei, cu cinci secole mai devreme. Logosul nu era un cuvânt coagulat, ce poate găsit în alb și negru într-o carte. Burger demonstrează că într-o cultură represivă, cum ar protestantismul conservator, nu poate să apară Epoca de Aur... și aceasta nu este de mirare! Calvinismul coercitiv întruchipează doctrina predestinării la păcat, iad, damnare și su ete înrobite, în opoziţie totală cu inspiraţia și cunoașterea directă a lui Dumnezeu ca forţă creatoare în inţa interioară a omului. Nu, nobleţea omului este diferită: „Mintea umană are potenţialul de a re ecta Mintea lui Dumnezeu”, precum și Coornhert numește Logosul. Iar atunci când conștiinţa umană a devenit într-adevăr, oglinda Logosului divin, soarele spiritual al Logosului poate ilumina literalmente spiritul uman - Cuvântul cu adevărat viu. Iluminarea spirituală era deci scopul nal al

unui creștin. Totuși este important faptul că inscripţia de pe singurul tablou care ne-a rămas de la Torrentius pare să se refere la o poezie a lui Coornhert din faimoasa sa carte, „Zedenkunst dat is Wellevenskunste” („Moralitatea este Arta de a trăi în neprihănire”) și arată că: „ER + Ceea ce crește în afara măsurii sale își va găsi prăbușirea datorită caracterului său excesiv,” în timp ce Coornhert, în partea a VI-a a cărţii sale „Zedenkunst” („Moralitatea”), scrie: „Și are dreptate, cel care, credincios, stă în Măsura Pe care o observă în tot ceea ce este creat, ca astfel, s-o iubească. Oricum, greșit este tot ceea ce este plictisitor, reaua nemulţumire, Tot ceea ce merge pe temeiul acestora sau deasupra Ei.” Tocmai în aceeași atmosferă Rozacrucienii au putut să-și conceptualizeze manifestul - Fama Fraternitatis - cu exact 400 de ani în urmă. Tocmai în această atmosferă, Torrentius a gândit, a acţionat și a pictat. Și exact în aceeași atmosferă, miniștrii calviniști s-au temut atât de mult și și-au alimentat ura într-o astfel de măsură, încât l-au copiat pe Calvin în distrugerea tuturor celor care erau liberi gânditori – adică, oricine poseda libertatea interioară. Torrentius a fost una dintre regretatele lor victime, după cum evidenţiază cu măiestrie Wim Cerruti în excelenta sa carte.

A gândi şi a picta în Olanda

pentagrama 2016 / 4

Ä&#x201A;

« De unde vii tu? - De sub pământ unde se găsește aurul, a răspuns șarpele. - Ce este mai minunat decât aurul? a întrebat Regele. - Lumina, a răspuns Șarpele. - Ce este mai însu ețitor decât Lumina? a întrebat primul. - Mărturiile vii ale Luminii. - Ce este mai plin de bucurie decât cuvântul? - Conversația interioară. » Este de necontestat că această lume este populată de numeroși căutători ai Luminii. Și este imposibil să nu recunoaștem aceasta. Dacă suntem renăscuți după su et, nu vom putea în eroare în ceea ce privește acest fapt. Din momentul în care, în noi, su etul este renăscut, ne a ăm în unitate totală cu un cu totul alt su et. Și oriunde ne-am a a în lume, vom recunoaște în toate circumstanțele pe frații și pe surorile noastre. O comunitate de su ete nu are nevoie să e formată. Ea există!