Cr\ciunul românesc datini [i obiceiuri populare.

s\ îi nesocoteasc\ deciziile. A[adar, când Fecioara Maria îi cere g\zduire – dup\ cum se poveste[te în multe legende populare, expresii folclorice ale mitologiei române[ti – el îi r\spunde c\ nu are unde s\ o primeasc\. Înduplecat\ totu[i, de rug\min]ile Fecioarei, Cr\ciunoaia, so]ia lui Cr\ciun, o ad\poste[te în grajdul vitelor, ajutând-o s\-l nasc\ pe Fiul Sfânt. Sup\rat pe so]ie c\ i-a nesocotit cuvântul/decizia Cr\ciun o pedepse[te, t\indu-i mâinile. Speriat\, Cr\ciunoaia alearg\ la Fecioara Maria, îi poveste[te cele întâmplate, iar aceasta o lini[te[te punându-i mâinile la loc [i poleindu-i-le cu aur. Uimit\ de minunea s\vâr[it\, Cr\ciunoaia merge la so]ul ei, îi poveste[te ce s-a întâmplat, îi arat\ mâinile, iar Mo[ Cr\ciun î[i d\ seama c\ a gre[it. Astfel, el devine primul cre[tin, povestind tuturor miracolul petrecut în gospod\ria sa. Ca expresie a smereniei sale, duce în dar pruncului Iisus mere ro[ii.

Bun\ diminea]a la Mo[ Ajun

Cei de deschid poarta s\rb\torilor de iarn\ sunt copiii, cei mai puri dintre exponen]ii comunit\]ii. În dup\-amiaza zilei de 24 decembrie, în multe sate [i ora[e din ]ar\ î[i fac apari]ia micii colind\tori cu Mo[ Ajunul, Bun\ diminea]a, Colindu[ul sau Pi]\r\ii. Începe una dintre cele mai vechi forme de vestire a Na[terii Mântuitorului Iisus.

Dup\ îndelungi preg\tiri secrete [i nenum\rate repeti]ii, micii ur\tori, în grupuri de câte 3-6 sau 10-12 persoane, pornesc pe la neamuri [i vecini s\ anun]e începutul marii s\rb\tori. Îmbr\ca]i în haine groase, cu c\ciuli ]uguiate pe cap [i cu nelipsitele tr\istu]e pentru daruri, petrecute pe dup\ gât, copiii intr\ prin cur]ile oamenilor, se apropie de ferestre [i încep a striga din r\sputeri o urare simpl\ [i direct\: Bun\ diminea]a la Mo[ Ajun, / Ne da]i / Ori nu ne da]i?“ sau Bun\ diminea]a la Mo[ Ajun, / Da]i-ne un colac bun.

În nordul Olteniei, în Banat [i sud vestul Transilvaniei micii ur\tori se numesc Pi]eri sau Pi]\r\i. Însemnul distinctiv al acestor copii este B\]ul de Pi]\r\u sau Colindea]a, o nuia de alun pe care mamele o preg\tesc special cu mult timp înainte. Colindea]a [i B\]ul de Pi]\r\u sunt frumos decorate cu spirale, zig-zaguri sau romburi realizate fie prin crestarea cojii de pe nuia, fie prin îndep\rtarea acesteia [i afumarea nuielei, dup\ ce a fost mai întâi înf\[urat\ cu o sfoar\ r\sucit\. În Mehedin]i [i Apuseni, Colindea]a pare înflorit\, deoarece nuiaua este ingenios a[chiat\ în fâ[ii sub]iri care se r\sucesc la un cap\t, ca o inflorescen]\. Tot ca însemn ceremonial, în satele din Valea Jiului, Pi]\r\ii au Steag, o lancie de 3-4 metri lungime, în vârful c\reia sunt reunite într-o compozi]ie monumental\, deosebit de expresiv\, unadou\ basmale, fire de busuioc, ciucuri de lân\ policrom\, t\mâie, un ban de argint, ieder\ verde [i un clopo]el. Steagul este purtat de la o gospod\rie la alta, iar datorit\ în\l]imii sale este u[or reperat de gazde. Pi]\r\ii merg din cas\ încas\, î[i scutur\ steagul, pentru a alunga r\ul/spiritele rele din gospod\riile oamenilor [i pentru a atrage norocul [i s\n\tatea întregii familii.

Indiferent de zona etnografic\, obiceiul Pi]\r\ilor impune ca micii ur\tori s\ fie primi]i în cas\ [i l\sa]i s\ scormoneasc\ cu Bâtele/ Colinde]ele în jeratecul din sob\. În timp ce scormonesc, ei menesc în formule versificate, cu caracter augural, bel[ugul [i prosperitatea familiei. Exprimat\ în form\ imperativ\, urarea este uneori înso]it\ [i de unele gesturi simbolice. În Oltenia, copiii arunc\ în foc paie sau gunoaie de grajd ori risipesc, aruncând în sus, princas\, boabe de grâu, fasole [i porumb, în credin]a c\ bel[ugul [i rodnicia se vor manifesta la fel de bogat precum multitudinea c\rbunilor, a puzderiilor sau a gr\un]elor (analogie magic\).

Darurile tradi]ionale pentru micii ur\tori sunt merele, nucile, alunele [i col\ceii/covrigii împleti]i dintr-o vi]\ sau dou\, din aluat dospit de pâine; banii apar în ultimele decenii ale secolului al XX-lea, ca [i dulciurile. Darurile primite de copii sunt menite s\ anticipeze recoltele pe care oamenii [i le doresc: cât mai îmbel[ugate în noul an. Covrigii sunt simbolul grâului, expresia rodniciei – dintr-un bob se na[te un spic – dar este [i trupul Domnului din Sfânta Împ\rt\[anie. Prin forma lor rotund\, al\turi de colacul de Cr\ciun, covrigii [i col\ceii amintesc de discul solar [i credin]ele precre[tine legate de adorarea Soarelui. Nucile întruchipeaz\, prin miezul lor, Crucea Domnului, iar merele ne amintesc, concomitent, de p\catul originar [i de frumuse]ea care poate învinge timpul – „m\rul r\mâne frumos pân\ la noua recolt\”.

Într-un text b\n\]ean, dup\ ce sunt adresate gazdelor ur\rile cuvenite, Pi]erii enumer\ [i darurile ce li se cuvin. Celor care nu primesc ur\torii, ace[tia le adreseaz\ versuri în formul\ri pline de haz. Un alt colind frecvent întâlnit în satele [i ora[ele române[ti, prin care copiii anun]\ na[terea lui Iisus Hristos [i îndeamn\ gazdele s\ se preg\teasc\ de ziua Cr\ciunului este Sus boieri, nu mai dormi]i. Odat\ cu apari]ia întunericului, copiii se retrag pe la casele lor, rebegi]i de frig, dar ferici]i c\ str\dania le-a fost r\spl\tit\ cu daruri multe [i vorbe de alint.

Colindatul cetelor de feciori

Aproape în toate satele locuite de români, din Maramure[ în Banat, din Muntenia în Dobrogea [i în toat\ Transilvania (mai pu]in în Moldova [i Oltenia), în seara de Ajun a Cr\ciunului începe Colindatul cetelor de feciori. Form\ plenar\ de exprimare a sensibilit\]ii [i creativit\]ii tradi]ionale române[ti, colindatul este cel mai a[teptat moment din via]a oric\rui român care tr\ie[te la sat, în târguri sau la ora[. Tradi]ia colindului este foarte puternic\ [i bine reprezentat\. Spre deosebire de alte etnii, colindatul la români este una dintre tradi]iile arhaice ce a r\mas activ\ [i este bine conservat\ pân\ în zilele noastre. Din anul 2013 Colindatul de ceat\ b\rb\teasc\ figureaz\ pe Lista reprezentativ\ a patrimoniului cultural imaterial UNESCO, ca bun de patrimoniu al umanit\]ii.

Repertoriul de colinde este foarte mare, iar, din perspectiv\ literar\, folclori[tii le-au clasificat în mai multe categorii. Exist\ colinde difereren]iate pe ocupa]ii: de agricultor, de pescar, de vân\tor etc. Apoi sunt colinde cosmogonice, dedicate genezei, care vorbesc despre Soare [i Na[terea Lumii. Apoi sunt colinde pentru fetele de m\ritat [i feciorii de în-

surat. Tinerelor familii [i pruncilor mici le sunt destinate alte colinde. Aceast\ excep]ional\ bog\]ie de colinde se explic\ [i prin faptul c\ fiecare categorie de vârst\ [i socio-profesional\ trebuia invocat\ de colind\tori la Cr\ciun pentru a le transmite, prin urare, mult dorita s\n\tate [i vitalitate. Pe de alt\ parte, se [tie c\ familia româneasc\ tradi]ional\ reunea sub acela[i acoperi[ 2-3 genera]ii: p\rin]i, bunici/socri [i nepo]i. Aceast\ dubl\ realitate obliga ceata de colind\tori s\ înve]e cât mai multe colinde, câte un colind pentru fiecare membru al familiei.

Preg\tirile pentru îndeplinirea/oficierea acestui act sacru, cu multiple func]ii simbolice, se fac cu multe zile înaintea Cr\ciunului. Dup\ prinderea postului sau dup\ Sf. Nicolae încep s\ fie organizate [colile colindatului. Cei ce doresc s\ fac\ parte din ceata colind\torilor se adun\ [i se sf\tuiesc pe cine s\ aleag\ gazd\ de colindat. Nu este u[or de g\sit o asemenea persoan\ deoarece respectivul gospodar trebuie s\ îndeplineasc\ mai multe condi]ii: s\ cunoasc\ foarte bine repertoriul de colinde specifice satului (cât mai multe dintre ele), s\ fie un om de vaz\ în sat [i dintr-un neam respectat pentru corectitudinea [i moralitatea sa, s\ de]in\ o gospod\rie mare, cu o cas\ înc\p\toare, în care s\ poat\ fi primi]i cei 1015 tineri care vor alc\tui viitoarea ceat\.

Odat\ stabilit\ gazda colind\torilor, aceasta are misiunea de a-i înv\]a pe tineri, cu r\bdare, sear\ de sear\, colindele specifice satului, dar [i comportamentul ceremonial impus de rangurile pe care le vor îndeplini în timpul colindatului: V\taf, C\m\ra[, Des\gar/Cal (Iap\) etc., precum [i jocurile tradi]ionale. În unele localit\]i transilv\nene (Bihor, Valea Mure[ului), unde colindatul feciorilor este înso]it de Turc\ (Capr\), nevasta gazdei ajut\ la confec]ionarea m\[tii, invitând fetele s\ aduc\ cele necesare [i s\ participe la coaserea podoabelor pentru Turc\. O alt\ sarcin\ a femeilor din casa gazdei este de a preg\ti mâncare pentru ceata feciorilor, pe tot timpul colindatului, inclusiv pentru petrecerea final\.

În paralel cu cetele de colind\tori se preg\tesc [i familiile care îi vor primi. În ciuda frigului, cu mai multe s\pt\mâni înainte, femeile cur\]\ [i spal\ prin cas\ toate ]\s\turile, iar în s\pt\mâna dinaintea Cr\ciunului încep a împodobi înc\perile cu cele mai frumoase ]es\turi lucrate de ele. În casele unde sunt „fete de m\ritat“, aceast\ activitate devine o preocupare major\, întrucât zestrea trebuie etalat\ cât mai vizibil pe „rude“/nuiele a[ezate deasupra paturilor sau se stivuie[te peste lada de zestre; teancul covoarelor, p\retarelor, metrajelor pentru traiste, desagi [i saci ajunge uneori pân\ la grinda tavanului, ar\tând cât este fata de vrednic\ [i familia ei de înst\rit\. În podi[ul Seca[elor [i pe Târnave (Alba) masa pe care se pun darurile pentru colind\tori este acoperit\ cu mai multe „m\s\ri]e“ (fe]e de mas\) [i covoare – pot fi suprapuse 3,5,7 [i chiar mai multe piese – în strâns\ leg\tur\ cu num\rul femeilor din respectivele gospod\rii. Succesiunea pieselor se face de la covorul femeii celei mai vârstnice, a[ezat direct pe mas\, spre fetele de m\ritat, unele dup\ altele, în ordinea vârstelor. Fata care urmeaz\ s\ se m\rite în acel an î[i pune covorul/„m\s\ri]a“ deasupra celorlalte piese ca s\ [tie feciorul din ceata colind\torilor c\ „visul” lor se poate îndeplini.

Preparatele culinare – mânc\rurile din carne de porc, colacii, cozonacii [i pr\jiturile, mai nou – sunt atent [i meticulos g\tite, dup\ acelea[i str\vechi re]ete, respectând rigorile ceremoniale, menite a garanta succesul produselor. Fiecare dintre sortimentele prezente pe masa festiv\ de Cr\ciun [i pe masa unde sunt puse darurile colind\torilor devin nu numai mesagerii unei excelen]e gastronomice, ci [i ai competen]ei gazdei, care [tie toate detaliile pe care le îndepline[te aceast\ hran\ofrand\, de la ingrediente la formele simbolice modelate din aluat.

În gastronomia ritual\ a Cr\ciunului mânc\rurile pentru pe masa festiv\ au fiecare o istorie veche, o „poveste” transmis\ din genera]ie în genera]ie, care reprezint\ în plan cultural un tip de informa]ie foarte util\ oamenilor de azi pentru a redescoperi sensul efortului de a înc\rca masa cu „tot ceea ce î[i poate dori omul”. Din acest punct de vedere, colacii Cr\ciunului nu sunt doar pâine, ci exprim\ prin form\ [i maniera de modelare – totdeauna rotunzi – Soarele, înfr\]irea, punerea laolalt\ a membrilor familiei, precum boabele de grâu în spic. Pâinea Cr\ciunului este armonie [i mesager al sacrificiului lui Iisus. Este „trupul Domnului”, ce se va frânge simbolic pentru rena[terea noastr\ spiritual\.

Când vom în]elege adev\rata semnifica]ie a bucatelor ce trebuie s\ stea pe masa de Cr\ciun, vom aprecia diferen]a, con[tientizând bogatul tezaur de spiritualitate pe care ni-l comunic\ fiecare.

Forfota preg\tirilor nu contene[te decât în seara de Ajun (24 decembrie). Totul este a[ezat dup\ datina str\bun\. De acum [i pân\ la terminarea celor trei zile ale Cr\ciunului, lampa nu se mai stinge din fereastra caselor, iar mesele vor fi mereu înc\rcate. Acesta este semnul prin care gospodarii cinstesc marea s\rb\toare a Na[terii Domnului [i comunic\ colind\torilor c\ sunt bineveni]i, la orice or\ din zi [i din noapte.

Pornirea cetei de colind\tori

Pornirea cetei de colind\tori se f\cea odinioar\ de la notabilit\]ile satului: mai întâi la preot, care trebuia s\ dea [i binecuvântarea respectivei cete. Apoi se colinda la primar, la notar [i la înv\]\tor. Urmau la rând s\tenii: cas\ dup\ cas\, uli]\ dup\ uli]\, c\tun dup\ c\tun, pân\ se termina întreaga a[ezare. În ceea ce prive[te modul de desf\[urare al colindatului preciz\m c\, în func]ie de zon\,

ceata intr\ în cur]ile gospod\riilor, iar dup\ o scurt\ colind\ interpretat\ afar\, la u[\ sau la fereastr\ (de aici [i numele acestor colinde), V\taful întreab\ dac\ sunt primi]i. Gazda le iese în întâmpinare, îi pofte[te în cas\, invitându-i s\ se a[eze pe dup\ masa cu daruri. Acesta este locul de onoare din casa tradi]ional\, unde ]\ranii î[i invit\ oaspe]ii de vaz\. În func]ie de statutul profesional al gazdei V\taful comand\ cetei s\ cânte o colind\ adecvat\: de p\stor, de vân\tor, de pescar, de agricultor, adresat\ ”capului de familie” sau celui mai b\trân din familie. În Muntenia –Ialomi]a, C\l\ra[i, Giurgiu – aceast\ colind\ se nume[te Colindul Mare sau Doamne icea-n ceste cur]i. Dup\ interpretarea acestei colinde, la cererea gazdei, se mai pot cânta colinde speciale pentru fat\ [i fecior, prunci sau tineri c\s\tori]i. În casele unde tr\iesc fo[ti colind\tori, azi b\trâni cu plete albe, ceata interpreteaz\: Colinda [arpelui, Colinda leului, Colinda cerbului sau Colinda lui Cr\ciun [i a Sfântului Petru. În momentul când se termin\ de cântat cele 2-3 colinde solicitate de gazde, V\taful are datoria de a-i întreba, înc\ o dat\, dac\ mai doresc s\ interpreteze [i alt\ colind\. Având în vedere asemenea solicit\ri, repertoriul unei cete de colind\tori poate reuni peste 30-40 de colinde în cadrul aceluia[i sat.

Darurile oferite colind\torilor, frumos etalate pe mas\, sunt alc\tuite din produse care îndeplinesc [i anumite func]ii simbolice: ele au statut de ofrand\ ritual\. Colacul, fuiorul de cânep\, merele, brânza, cârna]ii, carnea, sl\nina, ]uica, vinul sunt „închinate“ de V\taf pe rând, printr-o „mul]\mit\“/ora]ie, text versificat care glorific\ munca gospodarilor [i fertilitatea p\mântului. Fiecare „mul]\mit\“ este o crea]ie literar\ de mare frumuse]e poetic\ ce transfigureaz\ metaforic procesul muncii de ob]inere a fiec\rui aliment. Mul]\mita colacului este un poem cu imagini extrem de sugestive. Poezia echivaleaz\ cu un rit de ini]iere care, ca [i Plugu[orul, poate fi considerat un adev\rat poem închinat muncii câmpului (agricultorului). Ac]iunea evocat\ se petrece într-o „epoc\ de aur“ a omenirii, când un erou civilizator îi înva]a pe oameni cum s\ cultive p\mântul [i s\ ob]in\ recolte fabuloase.

Dup\ rostirea „mul]\mitei”, V\taful pune darurile în traistele sau desagii purta]i de feciorii din ceat\, numi]i des\gari, cai sau iepe. În unele sate din Muntenia, darurile colind\torilor sunt puse pe cozi de furc\: un colac [i o bucat\ de carne [i tot a[a pân\ se umple coada furcii. Darurile se poart\ la vedere, în drumul de la o cas\ la alta ca semn de mândrie a cetei, r\spl\tita de gazde cu daruri bogate pentru calitatea colindelor interpretate.

În multe zone din Transilvania [i Banat cetele de colind\tori î[i anun]\ sosirea printr-o colind\ de drum. Aceasta este cântat\ într-un ritm mai alert având ca acompaniament muzical fluierul, cimpoiul sau taragotul. În unele localit\]i colinda este acompaniat\ doar de tamtamul tobelor b\tute de fiecare fecior din ceat\. Aceast\ form\ de colindat poart\ numele de colindatul cu doba.

Având în vedere func]iile propi]iatoare îndeplinite de ceata colind\torilor, exist\ înc\ în multe sate credin]a c\, dac\ nu e[ti colindat, nu-]i va merge bine în anul care vine. Pentru acest motiv, colind\torii au datoria de a nu ocoli nicio gospod\rie din sat, indiferent de pozi]ia social\ [i statutul civil al familiilor. S\rac sau bogat, c\s\torit sau v\duv, singur sau înconjurat de nurori [i nepo]i, la Cr\ciun fiecare se preg\te[te cu cele înd\tinate [i a[teapt\ cu emo]ie sosirea colind\torilor. F\r\ colind\tori, Cr\ciunul nu-i Cr\ciun, spun b\trânii satelor, dornici s\-i asculte mereu, cât timp mai sunt printre noi. Prin cântecele lor, colind\torii realizeaz\ un fel de sacralizare a spa]iului, cur\]ind simbolic casele de r\ul [tiut sau ne[tiut, v\zut sau nev\zut, pentru a l\sa cale liber\ binelui, armoniei [i în]elegerii dintre oameni.

În casele cu fete de m\ritat, ceata colind\torilor mai are o misiune de îndeplinit: s\ joace fetele [i chiar nevestele tinere deoarece numai astfel va cre[te cânepa mare [i frumoas\ –dup\ cât au tropotit [i au s\rit perechile la joc a[a deas\ [i înalt\.

Colindatul cu Turca

În unele sate din Bihor, Mure[, Bistri]aN\s\ud [i Ialomi]a, ceata colind\torilor este înso]it\ de Turc\ sau Brezaie (Capr\). Aceast\ formul\ aduce în aten]ie un sincretism între dou\ simboluri consacrate - colindatul [i jocurile cu m\[ti - fiecare evocând o direc]ie distinct\ de spiritualitate. Feciorii interpreteaz\ o colind\, uneori cu text religios, iar Turca este expresia fertilit\]ii [i prolificit\]ii, un str\vechi simbol precre[tin al rodniciei [i bel[ugului. Prezen]a Turcii/Brez\ii în obiceiurile practicate la solsti]iul de iarn\ întruchipeaz\ arhaice zeit\]i ale vegeta]iei adorate în cadrul s\rb\torilor dionisiace. Din perspectiva religiei cre[tine, Turca sau Brezaia este întruchiparea diavolului, fiind mereu neastâmp\rat\ [i pus\ pe rele. Pentru civiliza]iile antice animalul era simbolul fecundit\]ii [i al perpetuei regener\ri, întrucât ea na[te de mai multe ori pe an, se între]ine u[or, este pu]in preten]ioas\ [i foarte rezistent\ la boli. Pentru aceste calit\]i prezen]a Turcii sau Brez\ii în obiceiurile tradi]ionale se justific\ ca simbol al prolificit\]ii. În ceata colind\torilor, pentru a avea grij\ de Tur\i/ Brezaie, este [i un vân\tor sau mo[ mascat.

În cadrul acestei forme de colindat, mai întâi feciorii cânt\ colindele obi[nuite în zona lor [i adecvate fiec\rei gazde. În acest timp Turca st\ cuminte. Când ceata a terminat de cântat, Turca î[i începe [i ea jocul. Execut\ un dans exuberant, face tot felul de ghidu[ii, nec\je[te fetele [i femeile din asisten]\. La un moment dat, Turca este împu[cat\ [i cade r\pus\ la podea; gestul semnific\ sacrificarea zeului vegeta]iei, care trebuie s\ moar\, asemenea timpului care a ajuns la final, pentru a putea s\ renasc\ mult mai viguros [i puternic. Prin eforturile Vân\torului/Mo[ului, ajutat [i de V\taf, Turca reînvie mult mai vioaie [i mai neastâmp\rat\. Bucuria este general\. Colind\torii î[i primesc darurile, le cinstesc prin ur\rile specifice [i pornesc la o alt\ cas\.

Colindatul C\lu[erilor

În jude]ele Alba, Hunedoara, Timi[ [i Cara[-Severin colindatul cunoa[te o form\ de practicare aparte. În aceste zone cei ce colind\ se numesc C\lu[eri.

Dac\ în ceea ce prive[te repertoriul de colinde nu exist\ diferen]\ fa]\ de celelalte zone transilv\nene, ceea ce individualizeaz\ aceast\ form\ de practicare a obiceiului este dansul plin de virtuozitate [i frumuse]e coregrafic\ pe care îl execut\ feciorii, dup\ ce au cântat colindele. Un element de capacitare vizual\ este [i ]inuta colind\torilor c\lu[eri. Ei poart\ frumoase costume populare tradi]ionale, iar peste piept sunt încin[i cu brâie tricolore. Tot tricolorul este purtat [i la c\ciuli al\turi de ieder\ [i pene de fazan. În unele sate (valea Mure[ului hunedorean) feciorii poart\ basmale negre, împrumutate de la fete, pe care le petrec peste um\r. De la genunchi în jos, feciorii au lega]i zurg\l\i [i ciucuri tricolori, care acompaniaz\ prin sunetul lor jocul C\lu[erilor.

Ur\torii cu Steaua

Începând din prima zi a Cr\ciunului, copii de 10-12 ani, în grupuri mai mari sau mai mici, pornesc la colindat cu „Steaua“. Ei se numesc „Stelari“, „Crai“ sau „Colind\tori“. Ca principale însemne ale misiunii lor ceremoniale, copiii au pe cap coifuri din hârtie policrom\, t\iat\ în fâ[ii sub]iri, franjurat\, iar în mâini duc „Steaua“. Pentru realizarea „Stelei” copiii se îngrijesc din vreme de procurarea materialelor necesare: o ve[c\ de la o sit\ veche, carton [i hârtie colorat\ (staniol), un clopo]el, ciucuri din lân\ policromi [i o iconi]\ înf\]i[ând scena Na[terii Domnului. Confec]ionarea Stelei se face sub supravegherea unuia dintre p\rin]ii sau fra]ii mai mari.

Cel mai dificil lucru este îns\ s\ faci „coarnele stelei [i s\ le înfigi în ve[c\“. Apoi s\ le acoperi cu hârtie colorat\ [i s\ le pictezi cu „stele [i luceferi“, „soare [i lun\“, iar uneori [i cu îngeri. Între coarnele Stelei se leag\ sfori acoperite cu ciucuri de lân\ sau franjuri din hârtie [i beteal\. La mijlocul Stelei se fixeaz\ o iconi]\ [i un clopo]el. Pentru a fi purtat\, Steaua se prinde într-un b\] sau se ata[eaz\ unui arc/scripete din lemn, care îi permite o ingenioas\ mi[care înainte [i înapoi pe timpul ur\turii (jude]ele Arge[, S\laj). Textele ur\turilor sunt de factur\ religioas\, provenind din „c\rticelele biserice[ti“, difuzate de preo]i [i înv\]\tori prin sate înc\ din secolul al XVIII-lea, pentru „luminarea norodului“. Cele mai cunoscute sunt: Steaua sus r\sare, Trei p\stori se întâlnir\, O, ce veste minunat\, ele alc\tuind un repertoriu cre[tin tipic acestei zile de s\rb\toare.

Viflaimul/Vicleimul [i Irozii

Viflaimul/Vicleimul [i Irozii sunt alte dou\ forme de practicare a unei datini cu statut cre[tin. Scenariul ceremonial este dramatizat sub forma unui dialog versificat, care se poart\ între copiii care interpreteaz\ aceast\ „pies\“. Tema scenetei se refer\ la Na[terea lui Iisus [i venirea celor trei Magi pentru a i se închina [i a-I prezenta darurile lor. Irod împ\rat [i P\storul/Ciobanul sunt prezen]i [i ei la acest eveniment. Al\turi de personajele biblice, redate prin costuma]ii cu preten]ii de fast oriental – uneori de o naivitate dezarmant\ –se remarc\ [i unele zone etnografice (Alba, Hunedoara, Bihor) în care apare [i chivotul unei bisericu]e pe care copiii o car\ în mâini, de la o cas\ la alta, „pentru a juca p\pu[ile“ (personajele biblice). În alte zone se al\tur\ grupului de „Viflaim“ sau de „Irozi“ [i alte categorii de personaje f\r\ nici o leg\tur\ cu textele liturgice: Paia]a, Mo[ul, Dracii sau Harapul. Acestea nu au func]ii ceremoniale legate de mesajul Viflaimului, ci îndeplinesc doar rolul de a capacita [i crea bun\ dispozi]ie asisten]ei (Maramure[).

Semnifica]ia darurilor

Darurile de la Cr\ciun nu sunt simple „cadouri” pe care le putem face cum dorim. Ele reprezint\ o form\ canonizat\, de tip ritualic, de mediere prin dar a prosperit\]ii, a binelui [i s\n\t\]ii. Darul are la Cr\ciun o func]ie augural\, diferit\ de celelalte ocazii. Datorit\ acestei semnifica]ii, copiii-ur\tori [i colind\torii nu vin la cer[it (aceasta este o confuzie urban\), ei oficiaz\ un act solemn care anun]\ o mare s\rb\toare, un eveniment de maxim\ importan]\ pentru comunitatea cre[tin\. Din acest punct de vedere, ur\torilor [i colind\torilor la Cr\ciun nu le po]i da orice, cum se întâmpl\ deseori la ora[, substituind darului impus prin tradi]ie, cu valoare augural\, banii. Gestul duce la anularea semnifica]iei obiceiului [i la banalizarea s\rb\torii. Prin intermediul colind\torilor suntem invita]i a p\[i într-o alt\ dimensiune a timpului, a sacrului, t\ind curgerea monoton\ a cotidianului [i l\sând în urm\ trecutul.

Din perspectiva tradi]iei populare [i a celei cre[tine, Cr\ciunul nu reprezint\ doar etalarea statutului economic al familiei, ci, în primul rând, vizeaz\ capacitatea de a-]i etala în fa]a semenilor frumuse]ea unui suflet sensibil [i bog\]ia spiritual\. Intre „hrana trupului” [i „hrana sufletului” bunicii [tiau s\ fac\ la Cr\ciun un în]elept echilibru, acordând fiec\rui element valoarea mo[tenit\ de la înainta[i.

Prin asumarea con[tient\ a semnifica]iei s\rb\torii [i a principalelor sale simboluri, Cr\ciunul devenea spa]iul afirm\rii tuturor [i al fiec\rui individ. Cur\]atul [i împodobitul casei cu cele mai frumoase ]es\turi, preg\tirea [i prezentarea bucatelor pe mas\, primenitul în haine de s\rb\toare, ascultatul colindelor [i al pove[tilor despre tâlcul fiec\rui gest, fiec\rui cuvânt, despre semnifica]ia ur\turilor, a colindatului, a colacului lui Cr\ciun f\ceau din cele trei zile ale Cr\ciunului un prilej de comuniune [i regenerare spiritual\. Împ\rt\[irea aceluia[i sistem de valori unea familia [i neamul, conferindu-le un statornic sentiment identitar.

Dr. Doina I[f\noni

We Recommend

Fosta mo[ie Cantacuzino, Conacul Matac din Valea C\lug\reasc\. 96. Conacul Bujoiu din Balote[ti, conacul cu 16 camere. 101. Aproape monument istoric, Conacul Hagi Tudorache. 105.

Conacul din Valea C\lug\reasc\ construit pe fosta mo[ie Cantacuzino, conac care a apar]inut boierului Barbu Matac (fost înalt func]ionar interbelic al C\ilor Ferate Române), a fost platou de fimare pentru mai multe filme romåne[ti –aici s-au filmat scene din filmul „Secretul lui Bachus” – un film de comedie, din 1984, regizat de Geo Saizescu, cu actorii Emil Hossu, {tefan Mih\ilescu-Br\ila, Dem R\dulescu [i Gheorghe Dinic\ – [i din filmul „Colierul de turcoaze” – film turnat în 1986, în regia lui Gheorghe Vitanidis, cu M\rgelatu (Florin Piersic), Marga Barbu, Szabolcs Cseh [i Alexandru Repan.

107. Monumente Unesco – Umbra sfânt\ a lui Altân-bei - M\n\stirea Hurezi. 112. Weekend în inima Transilvaniei – Dominic Boutique.