nr. 44
2012
8 lei : ţ e Pr
Ai jucat vreodată baba-oarba? Încearcă şi tu! Lasă-te legat la ochi şi ghiceşte apoi pe nevăzute cu cine eşti în joc.
Spre deosebire de om şi alte vieţuitoare, unele mamifere şi păsări au un simţ în plus. Folosesc ecolocaţia pentru „a vedea” atunci când vizibilitatea lipseşte sau este redusă, adică pe timp de noapte, în adâncul oceanelor sau al pământului. Un liliac, de pildă, emite ultrasunete (vibraţii pe care omul nu le poate percepe). În drumul lor prin aer, ultrasunetele se lovesc de suprafaţa unui obiect sau
Au vederea adaptată la mediul subacvatic. În plus, sub apă, emit şi percep ultrasunetele, folosindu-se şi de ecolocaţie pentru a repera obiecte la sute de metri distanţă. Dispun chiar de o „a treia ureche” pentru a recepţiona sunetele sub apă. Este situată în mandibula inferioară. Dinţii sunt şi ei un fel de antene prin care recepţionează sunetele şi află precis locul unde este prada.
Deşi încă nu este sigur cât de experimentată este în ecolocaţie, totuşi cercetări recente ne determină să o amintim. La 20 - 40 cm sub pământ, prin galeriile subterane, vederea nu i-ar fi de mare ajutor. Totuşi, cârtiţa se descurcă. Cum? Se pare că, prin lovituri ale capului în plafonul galeriilor produce semnale care călătoresc prin acel spaţiu subteran. Aceste semnale se întorc, apoi, aducând informaţii despre ce au întâlnit în cale. Cârtiţa le decodifică într-un mod curios, cu ajutorul lăbuţelor.
12
folosesc, ii de liliac c e p s i ic m esc cu Cele mai a. Se hrăn ţi a c lo o c e , ea a nopţii de asemen şor în bezn u ta c te e d ot vietăţi, insecte şi p discretelor i ş r lo ţe u ic prezenţa m i model. i au o după acelaş tul că deş p a f i ş te Uluitor es c totuşi eci reuşes li li ii n u , bă vizibile vedere sla raviolete, in lt u le e z a r ă să perceap eni. pentru oam
Te descurci singur? Dacă nu, poţi chema în ajutor
experţii.
de corpul unei vietăţi. Ca într-un exerciţiu de bungee jumping semnalele sonore revin la liliac, iar acesta le ascultă. Liliacul îşi va forma o imagine perfectă despre acel lucru, va şti cum arată şi va decide cum se va comporta: îl va ocoli (dacă e vorba de om), îl va saluta (întâlneşte un alt liliac), va servi masa (dacă ecoul a fost produs de o insectă) sau va face un popas (prin apropriere este un copac).
La final, îi facem loc şi unei păsări să ne surprindă. Se nu meşte pasărea gu ácharo şi trăieşte în peşter ile din pădurile Am ericii de Sud. Se hrăneşte noaptea cu fructe de palmier şi nu numai. Ziua şi -o petrece dormin d în peşteri. Îi place deci întu nericul şi se desc urcă de minune. Emite sunete stridente într-o succesiune rapidă şi ascultă ecoul lo r. Ele pot fi percepute şi de om. Mai dispune de o vedere excelentă şi de un simţ al mir os ului foarte dezvoltat.
...o rudă a cârtiţei, trăieşte la suprafaţă şi totuşi foloseşte avantajul ecolocaţiei pentru a se orienta. Oamenii încă cercetează şi îşi dispută părerile privind capacităţile deosebite ale acestor animale. Ce ştim însă sigur este că avem de învăţat. Omul şi-a construit un aparat numit sonar, inspirat fiind de iscusinţa delfinului. Cu ajutorul sonarului, cercetează spaţiile marine, navigând în submarine prin adâncul mărilor şi oceanelor.
13